se rse e nouăvol.

ier inouă vol.VIX nr.

VIII nr.2 1 - 2

Chișinău
Chișinău2013
2012
2010
 ISSN 1857-016X

ACADEMIA DE ŞTIINŢE A MOLDOVEI

INSTITUTUL PATRIMONIULUI CULTURAL
CENTRUL DE ARHEOLOGIE

REVISTA ARHEOLOGICĂ

Redactor şef / Editor-in-chief: dr. hab. Oleg Leviţki

Colegiul de redacţie

Dr. hab. Igor Bruiako (Odesa), dr. Roman Croitor (Chişinău), dr. hab. Valentin Dergaciov
(Chişinău), prof. dr. Svend Hansen (Berlin), dr. Maia Kaşuba (Sankt Petersburg), prof. dr.
Eugen Nicolae (Bucureşti), prof. dr. hab. Gheorghe Postică (Chişinău), dr. Svetlana Reabţeva
(Chişinău), prof. dr. Petre Roman (Bucureşti), dr. hab. Eugen Sava (Chişinău), dr. hab. Sergei
Skoryi (Kiev), prof. dr. Victor Spinei, mem. cor. al Academiei Române (Iaşi), dr. Nicolai
Telnov (Chişinău), dr. hab. Petr Tolochko, acad. al Academiei Naţionale de Ştiinţe a Ucrainei
(Kiev), dr. Vlad Vornic (Chişinău)

Secretar de redacţie – Larisa Ciobanu

Prelucrarea materialului ilustrativ – drd. Ghenadie Sîrbu

Manuscrisele, cărţile şi revistele pentru schimb, precum şi orice alte materiale se vor trimite pe adresa: Colegiul de redacţie al
„Revistei Arheologice”, Centrul de Arheologie, Institutul Patrimoniului Cultural AŞM, bd. Ştefan cel Mare şi Sfânt 1, MD-2001,
Chişinău, Republica Moldova

Рукописи, книги и журналы для обмена, а также другие материалы необходимо посылать по адресу: редакция
«Археологического Журнала», Центр археологии, Институт культурного наследия АНМ, бул. Штефан чел Маре ши
Сфынт 1, MD-2001 Кишинэу, Республика Молдова

Manuscripts, books and reviews for exchange, as well as other papers are to be sent to the editorship of the “Archaeological
Magazine”, the Institute of Cultural Legacy of the Academy of Sciences of RM, bul. Ştefan cel Mare şi Sfânt 1, MD-2001
Chisinau, the Republic of Moldova

Toate lucrările publicate în revistă sunt recenzate de specialişti în domeniu

Все опубликованные материалы рецензируются специалистами
All the papers to be published are reviewed by experts

© AŞM, 2013
 CUPRINS – СОДЕРЖАНИЕ – CONTENTS

STUDII – ИССЛЕДОВАНИЯ – RESEARCHES

Николай Анисюткин (Санкт-Петербург). О специфике трансформации среднего палеолита в
верхний на территории Восточного Прикарпатья ............................................................................................ 5

Valentin Dergaciov (Chişinău). Cu privire la originea şi evoluţia topoarelor-celt din epoca bronzului ............ 22

Vasile Haheu (Chişinău). Tracii septentrionali şi sciţii: interferenţe şi transformări culturale .......................... 29

Сергей Скорый (Киев). Поясная пряжка – скачущий всадник из предгорного Крыма ............................ 46

Natalia Mateevici (Chişinău), Tatiana Samoilova (Odesa). Imagini de vase greceşti antice de pe ştampile
amforistice de Sinope de la Tyras ........................................................................................................................ 57

Aleksandr Maliukevich (Odesa). Construcții de cult din aşezarea Mologa II .................................................. 66

Octavian Munteanu, Vasile Iarmulschi (Chişinău). Linguri de lut din mediul culturii Poieneşti-
Lucaşeuca ............................................................................................................................................................ 76

Евгений Ткач (Киев). Костобоки в маркоманских войнах .......................................................................... 85

Ion Ursu (Chişinău). Piese din echipamentul de apărare descoperite în complexe funerare ale turanicilor
târzii din spaţiul carpato-nistrean ....................................................................................................................... 104

Svetlana Reabţeva (Chişinău). Pandantive de tâmplă sau cercei în formă de semilună şi mărgelaţi în
siturile arheologice din regiunea carpato-danubiană (secolele XII–XVII) .........................................................111

MATERIALE ŞI CERCETĂRI DE TEREN – МАТЕРИАЛЫ И ПОЛЕВЫЕ

ИССЛЕДОВАНИЯ – PAPERS AND SURVEYS
Сергей Коваленко, Роман Кройтор, Олег Левицкий (Кишинэу). Археологические исследования в
гроте Tринка III в 2011 г. ................................................................................................................................. 127

Оleg Leviţki, Ghenadie Sîrbu, Livia Sîrbu, Sergiu Heghea (Chişinău). Cercetările arheologice din situl
Trinca-La Şanţ, campania anului 2011. rezultate preliminare .......................................................................... 136

Sergiu Heghea (Chişinău). Aşezările complexului cultural Precucuteni-Cucuteni-Tripolie din regiunea

Podişului Moldovei de Nord .............................................................................................................................. 161

Валентин Дергачев (Кишинэу). Клады поздней бронзы из сс. Жавгур и Отак в Республике Молдова .169

Сергей Агульников, Сергей Курчатов (Кишинэу). Курган сарматской элиты в Буджакской степи .........175

Сергей Агульников (Кишинэу), Александр Малюкевич (Одеcса). Стратиграфия кургана 20

Казаклийского курганного могильника ......................................................................................................... 185

Alexandru Levinschi, Emanuil Brihuneţ (Chişinău). Vestigiile arheologice din raza satelor Zamciogi şi
Rădeni pe r. Ichel ............................................................................................................................................... 191

Larisa Ciobanu, Ion Noroc (Chişinău). Materiale din aşezarea cu mai multe niveluri de locuire Ustia-La
Plopi, raionul Glodeni ........................................................................................................................................ 198

Lilia Dergaciova, Nicolai Telnov (Chişinău). Monede medievale moldoveneşti din colecţii particulare din
Republica Moldova (VII) ................................................................................................................................... 203
 DISCUŢII – ДИСКУССИИ – DISCUSSIONS
Ольга Ларина (Кишинэу). Антропоморфная пластика и ее разнообразие ............................................... 211
Vasile Haheu, Dumitru Bratco (Chişinău). Unelte şi dispozitive, tehnici şi practici vitivinicole la traco-
geto-daci ............................................................................................................................................................. 218

CERCETĂRI INTERDISCIPLINARE – МЕЖДИСЦИПЛИНАРНЫЕ

ИССЛЕДОВАНИЯ – INTERDISCIPLINARY SURVEYS
Angela Simalcsik, Robert Daniel Simalcsik, Vasilica Monica Groza (Iaşi). Hipoplazia smalţului dentar
în seria scheletică deshumată din necropola de la Lozova, secolele XIV-XV ................................................... 228

Roman Croitor (Chişinău). Domestic horse from early iron age of Crimea ................................................... 245

Сергей Горбаненко (Киев). Зерновое хозяйство северян ........................................................................... 256

RECENZII ŞI PREZENTĂRI DE CARTE –

РЕЦЕНЗИИ И КНИЖНОЕ ОБОЗРЕНИЕ – PAPER AND BOOK REVIEW
Voica Maria Puşcaşu, Nicolae N. Puşcaşu, Mănăstirea Dobrovăţului. Monografie arheologică şi
istorică, Putna, Editura Mitropolit Iacov Putneanul, 2012, 180 pag. + 26 pl., ISBN 978–606–92292–8–6
(Ludmila Bacumenco-Pîrnău, Chişinău) ........................................................................................................... 273

in honorem
К 65-летию Николая Петровича Тельнова (Светлана рябцева, Кишинэу) ............................................ 277

in MEMOrIAm
Ė.A. Rikman – destinul unui arheolog (Sergiu Matveev, Adrian Pelivan, Chişinău) .................................... 279

Vasile Grosu (28.02.1934 – 27.12.2013) (Larisa Ciobanu, Vlad Vornic, Chişinău) ........................................ 290

LISTA ABREVIERILOR – СПИСОК СОКРАЩЕНИЙ – LIST OF ABBREVIATION........................ 292

INFORMAŢII ŞI CONDIŢIILE DE EDITARE A REVISTEI ARHEOLOGICE....................................... 295
ИНФОРМАЦИЯ И УСЛОВИЯ ИЗДАНИЯ АРХЕОЛОГИЧЕСКОГО ЖУРНАЛА.............................. 297
INFORMATION AND CONDITION OF PUBLICATION IN THE
ARCHAEOLOGICAL MAGAZINE................................................................................................................. 299
 RECENZII ŞI PREZENTĂRI DE CARTE –
РЕЦЕНЗИИ И КНИЖНОЕ ОБОЗРЕНИЕ – PAPER AND BOOK REVIEW

Voica Maria Puşcaşu, Nicolae N. Puşcaşu, Mănăstirea Dobrovăţului.

Monografie arheologică şi istorică, Putna, Editura Mitropolit Iacov Putneanul,
2012, 180 pag. + 26 pl., ISBN 978–606–92292–8–6

Reconstituirea arhitecturii medievale cu ca-

racter religios din Ţara Moldovei a reprezentat o
preocupare constantă a cercetătorilor din domeniul
istoriei artei, precum şi a arheologilor, celor din
urmă revenindu-le importanta sarcină de a recupe-
ra şi a include în circuitul ştiinţific mărturii valo-
roase referitoare la istoria şi măreţia aşezămintelor
religioase în trecut. Având la îndemână vestigiile
descoperite şi observaţiile de specialitate obţinute
cu prilejul cercetărilor, arheologii, în lipsa unor sur-
se documentare, sunt în măsură să precizeze sau să
nuanţeze datele în ceea ce priveşte aspectul interior
şi exterior al bisericilor, modul de organizare a unui
spaţiu destinat complexului mănăstiresc, amenaja-
rea gropniţei, nivelul iniţial de călcare, etapele de
construcţie, starea de conservare a zidurilor, adân-
cimea la care se găseşte crepida fundaţiei ş.a. Ast-
fel, introducerea în circuitul ştiinţific a rezultatelor
cercetărilor arheologice de pe suprafaţa unor lăcaşe
de cult, uneori după câteva decenii de la efectuarea
săpăturilor, reprezintă un prilej de bucurie pentru
cei interesaţi de problema evoluţiei artei medievale cabilă a contribuţiilor cercetătorilor Voica Maria
cu caracter religios. Este cazul publicării unei noi Puşcaşu şi regretatul Nicolae N. Puşcaşu1. Cartea
monografii arheologice consacrată istoriei unuia adună între coperţile sale rezultatele săpăturilor
dintre lăcaşurile de cult construite în ultima perioa- arheologice efectuate în perioada anilor 1974–
da a domniei lui Ştefan cel Mare, şi anume Mănăs- 1975 şi 1981 în cuprinsul complexului monahal
tirea Dobrovăţului. de la Dobrovăţ menite a desluşi istoria acestei mă-
Lucrarea de faţă, apărută în cadrul Centrului năstiri, precum şi a epocii în care a domnit ilustrul
de Cercetare şi Documentare „Ştefan cel Mare” al domn al Moldovei.
Sfintei Mănăstiri Putna şi tipărită la Editura Mi- Monografia semnată de arheologii Voica Ma-
tropolit Iacov Putneanul, se înscrie în seria remar- ria Puşcaşu şi Nicolae N. Puşcaşu este structura-
1
Aici intenţionăm să trecem în revistă doar câteva dintre contribuţiile autorilor cărţii pe care o prezentăm, apărute
în ultimele două decenii: Tereza Sinigalia, Voica Maria Puşcaşu, Mănăstirea Probota, Editura Meridiane, 2000;
Voica Puşcaşu, Actul de ctitorie ca fenomen istoric în Ţara Românească şi Moldova până la sfârşitul secolului al
XVIII-lea, Editura Vremea, Bucureşti, 2001; idem, Biserica Sf. Nicolae din Bălineşti. Campania din anul 2002,
în Daniela Marcu-Istrate, Angel Istrate, Corneliu Gaiu (coord.), In memoriam Radu Popa. Temeiuri ale civiliza-
ţiei româneşti în context european, Cluj–Napoca, 2003; idem, Biserica „Sfântul Nicolae” a mănăstirii Popăuţi
din Botoşani – Principalele rezultate ale campaniilor de cercetare arheologică din anii 2000 si 2001, Editura
Axa, Botoşani, 2004; Nicolae N. Puşcaşu, Voica Maria Puşcaşu, Biserica Sf. Sava din Iaşi. Monografie arheolo-
gică, Editura Trinitas, Iaşi, 2005; idem, Mormintele Putnei, în Ştefan cel Mare şi Sfânt. Atlet al credinţei creştine,
Sfânta Mănăstire Putna, Editura Muşatinii, 2004, p. 19-36; idem, Bisericile Putnei. Cercetările arheologice din
anii 1969-1970, în Cercetări arheologice la mănăstirea Putna, Sfânta Mănăstire Putna, 2007, p. 177–198; idem,
Mănăstirea Voroneţului. Arheologie şi istorie, în Analele Putnei, V, nr. 1, 2009, p. 75–138 ş.a.

Revista Arheologică, serie nouă, vol. IX, nr. 2, 2013, p. 273-276

274 Recenzii şi prezentări de carte
tă în două părţi. Prima parte, intitulată Observaţii
generale (p. 11–17), cuprinde câteva consideraţii
importante referitoare la componentele ansamblu-
lui ce alcătuiseră cândva Mănăstirea Dobrovăţului
până la momentul începerii campaniei de săpături
din anul 1974, o trecere în revistă a contribuţiilor
istoriografice din perspectiva istoriei şi a istoriei
artei anterioare cercetării arheologice a acestui aşe-
zământ de cult, cum ar fi cele datorate Episcopului
Melchisedec, lui Nicolae Iorga, G. Balş, Virgil Vă-
tăşianu, Grigore Ionescu, Vasile Drăguţ, I.D. Şte-
fănescu, A. Grabar ş.a. Totodată, aici găsim o suc-
cintă expunere a evenimenelor desfăşurate din mo-
mentul instituirii ca aşezământ monahal domnesc
şi înzestrării mănăstirii din anii 1499–1503 şi până
în anul 1995, când mănăstirea a fost reînfiinţată.
Din aceste pagini aflăm, de asemenea, despre cele
două direcţii principale de cercetare: prima, prin
efectuarea săpăturilor arheologice şi valorificarea
rezultatelor obţinute şi, cea de a doua, prin valorifi-
carea tuturor informaţiilor documentare cunoscute.
Partea intitulată Rezultatele cercetărilor
arheologice de la Mănăstirea Dobrovăţului re-
prezintă mărturia unei veritabile contribuţii la
reconstituirea istoriei arhitecturii medievale cu
caracter religios, precum şi a „actului de ctitorie
ca fenomen istoric” din Ţara Moldovei. Prezen-
tarea rezultatelor săpăturilor arheologice din ca-
drul complexului monahal de la Dobrovăţ a fost
ordonată în mod firesc după principiul cronologic.
Astfel, primul capitol (p. 20–25) cuprinde date
sumare referitoare la vestigiile unei aşezări din
secolele III-IV, acestea reprezentând mărturiile
primei etape de locuire atestată de către arheologi
în această zonă. Aici, autorii ne prezintă vestigii-
le a cinci locuinţe parţial îngropate şi altele două
amenajate la suprafaţa terenului, vetrele de foc
deschis identificate în interiorul şi în apropierea
locuinţelor cercetate, şi, de asemenea, gropile me-
najere, „umplute în general cu cenuşă, resturi de
oase de animal şi mult material ceramic degradat
din vechime”. Observaţiile specialiştilor prilejuite
de aceste descoperiri se referă la limitele aşezării
identificate, gradul de locuire şi mărturiile arheo-
logice care asigură datarea generală a locuirii în
decursul secolelor III-IV, ele fiind următoarele:
fragmente de amforă romano-bizantină, monede,
fibule şi un pieptene de os.
Al doilea capitol, Locuirea din secolele X-XII
(p. 26–28), cuprinde observaţiile celor doi arheo-
logi legate de cercetarea vestigiilor unei alte etape
de locuire surprinsă în toată aria investigată, cum
ar fi urmele unei locuinţe semiadâncite cu cuptor
de tip pietrar, gropi menajere, o mărgea policro-
mă, o fusaiolă, fragmente ceramice tipice culturii
Răducăneni ş.a. Analizând datele obţinute referi-
toare la acest nivel de locuire, autorii au ajuns la
concluzia, potrivit căreia „incinta mănăstirii me-
dievale suprapune vestigiile unei aşezări mult mai
întinse şi care a evoluat, prin extindere, de la sud
spre nord, astfel încât elementele descoperite la
sud sunt încadrabile, treptat, în secolele X-XI şi
pe măsură ce înaintăm spre nord, ele evoluează
spre o datare în secolul al XII-lea”. Prin urmare,
aşezarea se întindea şi spre răsărit de mănăstirea
medievală, ajungând până în zona luncii inunda-
bile a râului Dobrovăţ.
Un alt capitol al acestei monografii, Cerceta-
rea edificiilor şi vestigiilor datorate înfiinţării şi
funcţionării Mănăstirii Dobrovăţului (p. 29–63),
oferă date consistente în ceea ce priveşte construc-
ţiile mănăstireşti păstrate integral, cum ar fi Bi-
serica Mare cu hramul Pogorârea Sfântului Duh,
Biserica Mică cu hramul Sfântul Gheorghe şi tur-
nul clopotniţă. De asemenea, autorii atrag atenţia
asupra construcţiilor păstrate parţial, având aici
în vedere zidul de incintă pentru laturile de sud
şi nord, şi de asemenea, vestigiile de arhitectură
identificate în rezultatul cercetărilor arheologi-
ce şi urmele stratificărilor datorate construirii şi
funcţionării mănăstirii ctitorite de Ştefan cel Mare
în anii 1503–1504.
Subcapitolul consacrat Bisericii Mari (p. 29–
50) începe cu punctarea unor elemente generale
ale acestei importante construcţii mănăstireşti din
epoca ştefaniană pentru a continua cu scoaterea
în evidenţă a principalelor rezultate prilejuite de
cercetările arheologice în perimetrul acestui lăcaş
de cult. Astfel, observaţiile şi constatările celor
doi autori, Voica Maria şi Nicolae N. Puşcaşu,
se referă la modul cum au fost turnate fundaţiile
edificiului pe tot traseul desfăşurării sale planime-
trice, la regimul de fundare al zidurilor interioare
transversale şi al contraforţilor bisericii şi la alte
aspecte ale procesului de construire a elevaţiilor
şi boltirilor.
Expunerea autorilor cuprinde, de asemenea,
descrierea celor patru pânze distincte de pardosire
identificate în altar, traseul iconostasului anterior
celui actual, masa altarului, pardoseala naosului
ş.a. O atenţie specială se acordă încăperii gropni-
ţei din naos: amenajarea spaţiului funerar, starea
 Recenzii şi prezentări de carte
de conservare a mormintelor descoperite, carac-
teristicile ritualului funerar, inventarul recuperat.
Aceste aspecte, precum şi alte observaţii relevan-
te care ţin de aspectul osemintelor, raporturile de
cronologie absolută sau relativă legate de momen-
tele practicării fiecăreia din înmormântări au fost
„redate pe larg, atât cât acestea au putut fi perce-
pute” şi în câteva tabele anexate la textul propriu-
zis. În aceste pagini găsim descrierea detaliată a
mormintelor interterceptate in situ în necropola
din gropniţă, unele observaţii referitoare la ame-
najarea mormintelor şi a stării de păstrare a ose-
mintelor, precum şi consideraţii pertinente legate
de identitatea celor înhumaţi. În ceea ce priveşte
cercetările din aria pronaosului, autorii ne prezin-
tă date succinte despre modul de montare a duşu-
melei, traseul gropilor funerare şi caracteristicile
umpluturii mormintelor descoperite.
Subcapitolul se încheie cu câteva considera-
ţii privitoare la rezultatele săpăturilor arheologice
efectuate în perimetrul Bisericii Mari a Mănăstirii
Dobrovăţului, în special în încăperile destinate a fi
spaţii funerare. Astfel, merită atenţie constatările
finale ale autorilor referitoare la folosirea gropni-
ţei şi a pronaosului drept spaţii pentru înmormân-
tări, precum şi concluzia că necropola interioară
„pare să fi avut o majoritară componentă laică” cu
morminte având un inventar funerar relativ bogat.
În ceea ce priveşte cronologia necropolei, autorii
consideră că spaţiul acesteia a fost utilizat în de-
cursul secolelor XVI-XVIII.
În cele două pagini de text referitoare la ne-
cropola exterioară (p. 50–51) găsim câteva preci-
zări legate de amenajarea cimitirului, statutul so-
cial al persoanelor înmormântate în aria acestuia,
inventarul funerar, cronologia ş.a. Autorii prezintă
şi câteva concluzii la care au ajuns drept urma-
re a săpăturilor arheologice efectuate, una dintre
acestea fiind cea că necropola a avut un caracter
mixt, cuprinzând atât morminte monahale, cât şi
morminte laice.
Subcapitolul rezervat Zidului de incintă (p.
52–54) cuprinde o prezentare succintă a rezulta-
telor obţinute cu prilejul săpăturilor în secţiunile
de cercetare de la exterior ale zidului, concluzia
finală fiind următoarea: întreaga pânză de zidărie
a incintei a fost construită de abia în cea de a doua
jumătate a secolului XVII.
Despre anumite urme ale fostelor construc-
ţii mănăstireşti interceptate pe parcursul campa-
niilor de cercetări arheologice găsim informaţii
275
relevante în capitolul Vestigii ale construcţiilor
mănăstireşti (p. 54–63). Ca urmare a cercetărilor
efectuate, autorii au conchis faptul că se pot dis-
tinge cel puţin patru etape de construcţie desfăşu-
rate succesiv de-a lungul timpului, cea mai veche
fiind din perioada anterioară ridicării zidului de
incintă, datată după materialul ceramic în prima
jumătate a secolului XVI. Aici găsim date despre
o construcţie din zidărie de piatră identificată la
nord–vest de Biserica Mare care avea drept scop
mascarea accesului spre o galerie de refugiu cu
ieşirea, probabil, în desişul pădurii. În continua-
re, sunt descrise detaliat o serie de construcţii sau
segmente de zidărie identificate în timpul săpătu-
rilor arheologice şi care se încadrează în cele patru
etape de elevaţie din cadrul complexului monahal
de la Dobrovăţ: un şir de chilii şi spaţii de uz gos-
podărec; vestigiile unei pivniţe; un mic pridvor în
faţa intrării vestice a Bisericii Mari; două conduc-
te din olane ceramice amenajate pe pat de cărămi-
dă sau nisip, urmele unor reparaţii şi transformări
din secolul XVIII ş.a. Toate aceste date contribuie
la schiţarea unui tablou concret despre amenaja-
rea spaţiului unui complex monahal în perioadă
arătată mai sus şi condiţiile de trai ale comunităţii
monahale.
Capitolul final intitulat Istorie, arheologie şi
arhitectură. Discuţii (p. 64–106) are ca subiect
expunerea corelărilor din perspectiva istorică
a datelor obţinute prin efectuarea cercetărilor
arheologice menite să constituie „cadrul de în-
ţelegere a celor petrecute la Dobrovăţ”. Între
coordonatele necesare unei astfel de înţelegeri,
autorii au considerat oportună trecerea în revis-
tă a diverselor vestigii descoperite în perimetrul
comunei Dobrovăţ datate începând cu perioada
neolitică şi până în evul mediu. În acest capitol,
cititorii interesaţi pot găsi rezultatele unei cerce-
tări istorice asupra celor două domenii din zona
Dobrovăţului: cel al lui Stan Preuţescul-Popo-
vici şi cel al succesorului său, Ivan Damianovici,
existente înaintea înfiinţării mănăstirii domneşti
şi a constituirii domeniului mănăstiresc. Un alt
subiect asupra căruia se insistă în aceste pagini
este cel legat de existenţa a două mănăstiri pe
apa Dobrovăţului: cea ctitorită fie de Stan Pre-
uţescul-Popovici, fie de Ivan Damianovici şi de
descendenţii săi cu hramul Schimbarea la Faţă, şi
cea ctitorită de Ştefan cel Mare, cu hramul Pogo-
rârea Sfântului Duh. Potrivit autorilor, cele două
mănăstiri succed una celeilate, dar îşi schimbă şi
276 Recenzii şi prezentări de carte
statutul din biserică de curte boierească în mă-
năstire voievodală cu domeniu funciar propriu,
incluzând danii domneşti sau moşii confirma-
te prin voinţă domnească. Alte aspecte istorice
ce ţin de această cercetare se referă la gropniţa
voievodală ca apanaj exclusiv al domniei şi alţi
ctitori ai mănăstirii, calitate deţinută din secolul
XVII de membrii de seamă ai neamului Racoviţă
înmormântaţi în fosta gropniţă voievodală.
O altă parte a monografiei este alcătuită din
patru tabele (p. 107–139) şi trei anexe (p. 142–
150), acestea cuprinzând descrieri detaliate ale
vestigiilor descoperite. Primul tabel cuprinde lista
monedelor descoperite în timpul cercetărilor ar-
heologice efectuate la Mănăstirea Dobrovăţului
în anii 1974–1975 şi 1981, incluzând informaţii
despre data şi locul descoperirii, metalul şi starea
de păstrare a monedelor, statul şi suveranul emi-
tent, datarea şi condiţiile stratigrafice. Un alt tabel
se referă la podoabele, accesoriile vestimentare,
uneltele şi armele descoperite în aria cercetată.
Cel de-al treilea tabel include descrierea detaliată
a amenajărilor funerare din zidărie de cărămidă
sau piatră menite să protejeze şi să izoleze trupul
defunctului de contactul direct cu pământul. Al
patrulea tabel conţine descrierea înhumărilor prac-
ticate în interiorul şi exteriorul bisericii mănăsti-
rii Dobrovăţ, cu detalii despre locul şi adâncimea
descoperii, datarea şi alte observaţii referitoare
la vârsta şi sexul defunctului, inventarul funerar
şi identificarea acestuia. În continuare, găsim in-
formaţii despre principalele cote de nivel stabilite
prin cercetările arheologice efectuate la mănăsti-
re. În ceea ce priveşte cele trei anexe, autorii mo-
nografiei au considerat relevantă includerea între
coperţile acestei cărţi a textelor traduse ale celor
două documente de danie domnească, din 26 no-
iembrie 1499 şi 7 octombrie 1503, care reprezintă,
de altfel, mărturii ale înzestrării cu statut aparte al
mănăstirii de pe apa Dobrovăţului de către marele
voievod Ştefan cel Mare şi, prin urmare, ale pi-
etăţii domneşti. De asemenea, menţionăm faptul
că anexarea listei de inscripţii identificate în aria
mănăstirii constituie un instrument de lucru util
pentru cercetători, dar şi pentru cei pasionaţi de
istoria mănăstirii.
Volumul cuprinde un rezumat în limba
engleză, o listă de abrevieri şi de lucrări consultate
de către autori. De asemenea, monografia oferă un
util indice de nume şi locuri menit să faciliteze
„navigarea” prin „hăţişurile” istoriei Mănăstirei
Dobrovăţului, precum şi a Moldovei medievale şi
moderne în general.
Ilustraţia bogată (45 de figuri+26 de
planşe) şi de buna calitate ce însoţeşte scrupulos
textul cărţii oferă imagini ale unor vestigii
importante descoperite în cadrul complexului
monahal de la Dobrovăţ, constituind şi adevărate
instrumente de lucru pentru cercetători.
În concluzie, apariţia acestui volum
reprezintă o contribuţie remarcabilă la cunoaşterea
arhitecturii medievale cu caracter religios din
Moldova, şi, în general, a epocii lui Ştefan cel
Mare, fiind indispensabilă pentru specialişti şi
utilă pentru cei pasionaţi fie de istoria ecleziastică,
fie de istoria unor familii de mari boieri din
Moldova medievală şi premodernă.
Ludmila Bacumenco-Pîrnău