Revista Milcovia 15

MILCOVIA
Revistă regională de studii

Director fondator, N. Al. Rădulescu (1905-1989)
Focşani, seria a III-a, anul VIII,
nr. 15, iulie - decembrie 2012
Număr dedicat savantului Simion Mehedinţi (1868-1962)
EDITURA TERRA
FOCŞANI 2012
MILCOVIA
•
Director fondator N. Al. Rădulescu (1905-1989)
nr. 15, iulie-decembrie 2012
●
COLEGIUL DIRECTOR
Acad. Valeriu D. COTEA
Prof. univ. dr. doc. Vasile N. TAFTĂ
Membru de onoare al Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice
Conf. univ. dr. Silviu COSTACHIE, Prof. univ. dr. Vasile CUCU, Cercet. şt.
princ. Şerban DRAGOMIRESCU, dr. Paul EGERTON, European Science
Foundation, Strasbourg; Prof. univ. dr. doc. Petre GÂŞTESCU; Prof. univ. dr.
Gheorghiţă GEANĂ; Cercet. ştiinţific princ. dr. Octavian MÂNDRUŢ; Prof.
univ. dr. Alexandru MELIAN; Prof. univ. dr. Nicolae MITROFAN; Prof.
univ. dr. Gheorghe STOICA; Prof. univ. dr. Gheorghe TOMŞA
COLEGIUL REDACŢIONAL
Conf. univ. dr. Costică NEAGU

Prof. dr. Nicolae DAMIAN
(coordonatori)
Lect. univ. dr. Alexandra TĂTARU, secretar de redacţie
Cercet. şt. gr. II, dr. Sorin GEACU
Cercet. ştiinţific. princ. Florin ROMAN
Lector univ. dr. Eduardt SAMOILĂ
Prof. dr. Răzvan SĂCRIERU
Prof. Bogdan DOGARU
(redactori de rubrică)
Lector univ. dr. Luiza ENACHI-VASLUIANU
Stud. Oana NEAGU
(traduceri abstracte, cuvinte cheie, alte materiale)
Redacţia şi administraţia:
Asociaţia Personalului Didactic ,,Simion Mehedinţi” Focşani,
Strada Timotei Cipariu - Nr. 5 - Cod poştal 620004
Tel/fax: 0237620001; mobil: 0723276188
E-mail cneagu_negrilesti@yahoo.com
ISSN 1841 – 7272
MILCOVIA
•
Director fondator N. Al. Rădulescu (1905-1989)
nr. 15, iulie - decembrie 2012
EDITURA TERRA
FOCŞANI 2012
CUPRINSUL
Pag.
Gheorghiţă Geană Valoarea emică a mitului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 5
Costică Neagu Omagierea staturii ştiinţifice şi morale a lui Simion
Mehedinţi, în timp . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 14
S. Mehedinţi Plângerea României . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 29
S. Mehedinţi În legătură cu Eminescu . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . 37
S. Mehedinţi Eminescu, Maiorescu, Slavici şi Liga pentru Unitatea
Culturală a Tuturor Românilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 47
S. Mehedinţi Glossa – echilibru între antiteze . . . . . . . . . . . . . . . . . 63
S. Mehedinţi Evoluţia şcolii româneşti . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 70
S. Mehedinţi Turismul etnopedagogic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 85
S. Mehedinţi Cursul de comandament. Geografie generală . . . . . . 100
S. Mehedinţi Ce trebuie să cugete un ostaş în faţa hotarelor . . . . . 113
Alexandru Chisacof Simion Mehedinţi – vizionar al schimbărilor
climatice actuale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 123
Nicolae Damian Simion Mehedinţi, cercetător în geografia culturală .
Alexandra Tătaru . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 133
Valeriu Anghel Mitropolitul Varlaam, 370 de ani de la începerea
tipăririi ,,Cazaniei” . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 139
Horia Dumitrescu Ioan Roată (1806-1822) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 146
Florin Dârdală Cine a fost boierul care l-a umilit pe Moş Ion Roată? 171
Carmen Cazaciuc 2012 - Anul Ion Mincu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 175
Florin Roman Urma unei somităţi britanice în Cheile Tişiţei din
Răzvan Săcrieru Munţii Vrancei – David Turnock . . . . . . . . . . . . . . . . . . 185
FOCŞANI, Seria a III-a, anul VIII, * MILCOVIA
_??????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????
- Revistă regională de studii
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
VALOAREA EMICĂ A MITULUI

Prof. univ. dr. Gheorghiţă GEANĂ,
Universitatea din Bucureşti
The Emic Value of Myth (Abstract). In this paper, the author starts from the
distinction emic–etic, which is operational in anthropology for explaining the cultural
facts. The emic perspective designates the tentative to explain a fact by trascending
into the mind of the actors themselves, while the etic perspective corresponds to the
reseacher’s interpretation; simply said, this is similar to the inside–outside distinction.
On this basis, as against any expectation indebted to the natural sciences, the problem
of the truth of myth requests a much more subtle understanding. Indeed, the myth can
no longer be seen as a fictive story. Having in view its concret effect over the social
behaviour, the truth value of the myth must be considered as a synthesis of the emic
and etic perspectives. Consequently, as a case study, the comments regarding fictive
status of the legend about Stephen the Great and the Old Woman Vrăncioaia are
limited and, paradoxically, unscientific.
Key words: emic–etic distinction, myth, truth value, Vrăncioaia’s legend
Dintre toate producţiunile spirituale ale fiinţei umane, nici una nu este mai
fragilă în faţa pragmatismului etalat de vremea modernă decât mitul. Să luăm câ-
teva exemple de manifestări cu care mitul are în comun aspecte semnificative:
poezia, credinţa religioasă, ori ideea filosofică - toate rezistă în faţa eroziunilor.
Poezia rezistă, fiind o formă de înveşmântare a unor trăiri, pe care omul nu o va
putea vreodată scoate din recuzita exprimării sale. La rândul ei, o credinţă reli-
gioasă exprimă nevoia omului de absolut şi, vorba lui Emil Cioran, „on peut tout
étouffer chez l’homme sauf le besoin d’absolu”. În fine, o idee filosofică dă
seama în cel mai înalt grad de condiţia definitorie a omului ca fiinţă raţională,
sau, cum s-a mai spus, de „animal metaphysicum”. Având câte ceva din fiecare,
mitul reprezintă copilăria acestor tipuri de creaţie, faza lor originară. Or, ca ipos-
tază a copilăriei spiritului, mitul este sortit depăşirii. Aşa să fie oare? Ce sens
poate avea, în acest caz, depăşirea? Este ea un mers triumfal cu faţa impasibil
fixată spre viitor? Este ea un agent al mortificării?
Dacă încercarea de comparaţie cu copilăria ţine cât de cât, nu putem ignora
faptul că, la nivel psiho-mental, ontogenia umană se săvârşeşte (şi se desăvâr-
şeşte, am putea spune) printr-o devenire în metabolismul căreia, prin mijlocirea
memoriei, identitatea reţine şi tezaurizează, esenţializând, tot ceea ce i-a fost
benefic şi frumos în trecut, contribuind astfel la configurarea ei actuală. „De
unde sunt eu? Sunt din copilăria mea. Sunt din copilăria mea ca dintr-o ţară”,
5
_??????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
afirma Antoine de Saint-Exupéry, iar Constantin Brâncuşi a spus-o radical:

„Când nu mai suntem copii, suntem deja morţi”!
Nevoia de mituri face parte, aşadar, din condiţia umană. După secole şi mi-
lenii în care miturile au acţionat ca fenomene vii în viaţa oamenilor, în timpu-
rile moderne ele au persistat ca modele de comportament (ca arhetipuri, cum
spunea Mircea Eliade), ca mostre de creativitate, şi nu mai puţin ca sursă de
inspiraţie pentru marii creatori (recurg la un singur exemplu: ce-ar fi fost - dacă
ar mai fi fost - Richard Wagner fără revelaţia vechii mitologii germanice?). Nu
voi insista asupra acestor motivaţii – ele au focalizat adesea atenţia exegeţilor,
unii dintre ei (Malinowski, Jung, Eliade etc.) deveniţi clasici în domeniu. Aş
dori, totuşi, să semnalez un aspect despre care s-a glosat şi până acum, dar nu
în contextul discuţiilor despre mit ca atare, ci în acela al discuţiilor despre etnie
şi naţiune. Ceea ce ţin să scot în evidenţă (iar faptul va avea reverberaţii ulteri-
oare) este că - împreună cu etnonimul, cu o istorie trăită în comun de oameni,
cu o cultură împărtăşită (în care intră limba, religia, datinile), precum şi cu teri-
toriul - existenţa unui mit al originii intră în patternul de determinaţii al unei
etnii (etnia fiind o entitate existenţial-umană ce aspiră, ca împlinire, la stadiul
de naţiune). Preluând un termen din genetică, se poate spune că mitul originii
este un ,,marker” al identităţii etnice, sau, prin continuitate, al identităţii naţio-
nale1. De regulă, astfel de mituri relatează despre un erou civilizator, despre
actul prin care un grup uman se stabileşte într-un teritoriu, despre desţelenirea
unui teritoriu, despre o cucerire etc. Prin extensie, de la existenţa unui mit al
originii, se poate susţine că fiecare popor are fondul propriu de gândire mitolo-
gică2.
*
Ideea pe care aş dori să o aduc în prim-plan, aici şi acum, se referă, însă, la
relaţia mitului cu adevărul. Într-o manieră mai voalată, am sugerat deja că mi-
tul are, în viaţa socială, câteva funcţii distincte: o funcţie existenţială, o funcţie
estetică, o alta etică. Între acestea, mitul îndeplineşte şi o funcţie explicativă; ea
poate fi considerată chiar funcţia primordială a mitului. Spre exemplu, oamenii
au perceput relieful neobişnuit sub care se înfăţişează Strâmtoarea Dardanele şi
au pus imaginea respectivă pe seama forţei lui Hercule. Alt exemplu, pentru ca-
1
Cele mai consistente argumente referitoare la rolul mitului în configurarea unei etnii (şi
implicit a unei naţiuni) sunt expuse în lucrările lui Anthony D. Smith, îndeosebi în The Ethnic
Origins of Nations, London, Blackwell (1986) şi în Myths and Memories of the Nation, Oxford,
Oxford University Press (1999).
2
În privinţa existenţei şi a caracteristicilor unei mitologii româneşti a se vedea ancheta ini-
ţiată de I. Oprişan în Revista de Istorie şi Teorie Literară, în perioada 1986-1988. Răspunsurile
au fost reeditate ca Anexă în volumul I. Oprişan, La hotarul dintre lumi. Studii de etnologie
românească, Editura Saeculum I.O. (2006).
6
_??????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
re apelăm la o povestioară cu valoare de mit în miniatură: femeia româncă a

observat (toate miturile au drept punct de plecare o observaţie curentă!) că, în-
dată ce se nasc, puii de animale din ogradă umblă pe propriile lor picioare, spre
deosebire de propriul său prunc, pe care ea se vede nevoită să şi-l crească în
braţe răstimp de un an, poate chiar mai mult; explicaţia pe care femeia şi-a dat-
o: Dumnezeu a creat vieţuitoarele în stadiul de pui şi îndată ce le crea le arunca
peste casă, iar ele se ridicau pe loc în picioare şi începeau să meargă; când însă
a făcut puiul de om şi l-a aruncat peste casă, femeia s-a repezit şi l-a prins în
poale, fapt pentru care Dumnezeu a pedepsit-o să şi-l crească în conformitate
cu gestul prin care ea şi-a dovedit slăbiciunea credinţei.
Funcţia explicativă este, în fond, o funcţie gnoseologică (nu chiar una epis-
temologică, deoarece mitul nu livrează o cunoaştere ştiinţifică). Această pers-
pectivă relevă ceva foarte important: prin funcţia lui de cunoaştere, mitul intră
în sfera de referinţă a valorii de adevăr. Totodată, această perspectivă pune în
lumină destinul dramatic al mitului. Să încercăm a clarifica lucrurile, atât cât
este posibil.
Orice demers explicativ ne plasează în sfera cunoaşterii. Există însă două
registre ale cunoaşterii: o cunoaştere bazată pe simţul comun, accesibilă oricui
(şi practicată spontan şi zilnic de orice individ, ca membru al unei comunităţi
umane), şi o cunoaştere ştiinţifică, aceasta din urmă prezentă ca proces riguros,
înfăptuit cu instrumente şi cu metode speciale, cu rezultate exprimabile în cons-
trucţii teoretice de multe ori foarte elaborate. Ca proces instituţionalizat, cu-
noaşterea ştiinţifică generează grupuri de specialişti ce alcătuiesc (pe discipline
- matematică, fizică, biologie, sociologie etc.) veritabile comunităţi în cadrul
comunităţii de ansamblu care este societatea1.
Una dintre deosebirile esenţiale dintre cele două forme de cunoaştere constă
în modul diferit de raportare la adevăr. Nu e nevoie de o argumentaţie amplă
spre a se înţelege că în vreme ce cunoaşterea ştiinţifică operează cu un criteriu
foarte riguros al adevărului (de unde marea grijă privind recoltarea datelor em-
pirice, generalizarea constatărilor, verificarea enunţurilor etc.), în cunoaşterea
de simţ comun adevărul este decis de eficienţa imediată a cunoştinţelor, de sim-
ţul comun însuşi. Cu referire specială la mit, în cunoaşterea mitologică adevă-
rul se îngemănează cu credinţa. Faptul acesta plasează mitul într-o zonă de in-
terferenţă a cunoaşterii difuze (izvorâtă, totuşi, din nevoia asumării momentului
originar, fie el şi prezumtiv) cu religia. Spuneam anterior că perspectiva cu-
noaşterii pune în lumină destinul dramatic al mitului. Putem preciza acum că
1
Thomas Kuhn le-a numit chiar „comunităţi ştiinţifice” (scientific communities); a se ve-
dea lucrarea lui, The Structure of Scientific Revolutions (1962, 2nd ed. 1970), lucrare celebră în
epocă, tradusă şi în româneşte (1976).
7
_??????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
destinul mitului se trasează pe drumul dintre cunoaşterea de simţ comun şi

cunoaşterea ştiinţifică.
*
În istoria generală a ştiinţei, momentul de apogeu al adevărului ca reflectare
rectilinie în minte a unor fapte concrete a fost pozitivismul. Punctele principale
ale acestui veritabil crez epistemologic erau: (1) detectarea legăturii evidente
dintre cauză şi efect şi (2) întemeierea discursului ştiinţific pe „date pozitive”,
adică pe fapte relevabile prin simţuri. Aceste două exigenţe se regăseau în prin-
cipiul strategic promovat de Auguste Comte: „Savoir, pour prévoir, pour pou-
voir”. Fără îndoială, această strategie a insuflat pozitivismului o deosebită forţă.
Prin răspândirea lui pan-europeană şi pan-disciplinară, modul de gândire poziti-
vist a intrat - împreună cu evoluţionismul - în Zeitgeist-ul secolului al XIX-lea.
Secolul al XIX-lea este însă şi secolul când încep să se cristalizeze discipli-
nele social-umane (acele Geisteswissenschaften, cum le-au numit filosofii neo-
kantieni); e vorba de psihologie, sociologie, etnologie, antropologia culturală şi
chiar de istorie (ca studiu al trecutului). Aceste discipline îmbogăţesc orizon-
turile cunoaşterii ştiinţifice cu fapte de alt ordin, de altă condiţie ontologică de-
cât faptele studiate de ştiinţele naturii. Dincolo de tentativele de constituire a u-
nei psihologii experimentale (prin psihofiziologie, sau prin inventarea testelor),
psihicul uman va rămâne în continuare un domeniu al „oceanografiei”, cum se
va exprima plastic Mircea Eliade, adică o realitate imensă care nu se lasă ac-
cesată decât fragmentar. Nici sociologia nu se va putea „pozitiva” în totalitate:
imperativul formulat de Émile Durkheim, de a se studia „faptele sociale ca lu-
cruri”, nu va putea ignora (nu o face nici astăzi) importanţa metodelor calitative
în cercetarea acestei categorii de fapte.
În mod spectaculos, dacă secolul al XIX-lea este secolul care consemnează
autoritatea pozitivismului, el reprezintă, totodată, perioada în care înfloresc stu-
diile sistematice de cuprindere şi interpretare a miturilor; iar aria de interes pen-
tru această temă nu se restrânge la miturile popoarelor care au zămislit marile
culturi ale Antichităţii (greci, egipteni, indieni), ci, într-o deplină deschidere, se
extinde şi asupra mitologiilor arhaice ale populaţiilor intrate în percepţia antro-
pologiei odată cu marile descoperiri geo-culturale. Această eflorescenţă a cer-
cetărilor mitologice - prin scrierile lui Max Müller, Edward Tylor, James Frazer
şi ale altor mari savanţi - va bloca pentru o vreme agresivitatea pozitivismului
la adresa cunoştinţelor care scapă de sub controlul senzorialităţii. Căci, e mo-
mentul să spunem, dacă astăzi termenii „mit” şi „mitologie” sunt adesea utili-
zaţi în sens pejorativ (se spune - nu-i aşa? - despre o explicaţie specioasă, ori
despre un fapt istoric neatestat documentar, că ţin de domeniul mitului), moti-
vaţia stă în recursul, chiar şi după atâta timp, la epistemologia de tip pozitivist.
*
8
_??????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
În fond, problema sensibilă a mitului priveşte raportul lui cu valoarea de

adevăr. Incontestabil, în cunoaşterea ştiinţifică, adevărul este o valoare funda-
mentală. Viziunea asupra adevărului depinde însă de statutul ontologic al date-
lor, iar în abordarea omului datele de cunoaştere nu se mai lasă prinse otova în
plasa simţurilor. Constantin Noica avertiza asupra confuziei ce se poate strecu-
ra între exactitate şi adevăr: în ştiinţele naturii aceste două normative ale cu-
noaşterii coincid, ceea ce nu se mai întâmplă în ştiinţele social-umane.
În largul câmp al cunoaşterii în care se constituie disciplinele social-umane
(discipline antropologice, în fond), subiectul epistemic şi obiectul de studiu îm-
părtăşesc aceeaşi condiţie ontologică: ambii termeni ai relaţiei sunt oameni 1. În
grilă fenomenologică, la acest nivel, relaţia de cunoaştere este ca de la o conşti-
inţă la altă conştiinţă. Undeva am desemnat metaforic aceşti doi contratermeni
drept „conştiinţa-arc” şi „conştiinţa-ţintă”2. Faptul acesta are consecinţe tulbu-
rătoare asupra procesului de cunoaştere - de la faza empirică, de culegere a da-
telor, până la faza explicativă. În forma cea mai simplă, problema se prezintă
astfel: întrucât omul-obiect (fie el individ, fie grup) are propriile lui „explicaţii”
asupra faptelor lui de comportament, care trebuie să fie perspectiva ştiinţifică a-
supra acelor fapte - trebuie „conştiinţa-arc” să ignore sau, dimpotrivă, să ţină
seama de „explicaţiile” „conştiinţei-ţintă”? În antropologie (disciplină emble-
matică) această problemă este cunoscută sub sintagma „distincţia emic–etic”.
Emicul şi eticul sunt două perspective complementare în abordarea unui
sistem socio-cultural, sau a unui element din alcătuirea acestuia. Emicul se de-
fineşte prin abordarea sistemului din interiorul lui, în vreme ce eticul presupune
abordarea aceluiaşi sistem din exterior. Trebuie precizat însă că, aici, termenul
„etic” înseamnă cu totul altceva decât omonimul său ce ne plasează în do-
meniul moralei. Distincţia emic–etic a apărut pe terenul lingvisticii. În 1954,
lingvistul american Kenneth Pike a creat cei doi termeni, desprinzând desinen-
ţele cuvintelor ,,phonemics” şi ,,phonetics” şi atribuindu-le o existenţă de sine
stătătoare. Fonemica (pentru care specialiştii români utilizează denumirea „fo-
nologie”) se ocupă de aspectele idiomatice ale sunetelor unei limbi, caracte-
ristici a căror corectitudine nu poate fi controlată decât de vorbitorii nativi; fo-
netica, în schimb, se ocupă de sunetele acelei limbi în neutralitate faţă de as-
pectele idiomatice. Mai lămuritor, orice limbă conţine perechi de sunete apro-
1
Cf. Gheorghiţă Geană, Antropologia culturală. Un profil epistemologic, Bucureşti, Crite-
rion Publishing (2005), p. 92 (şi altele).
2
Gheorghiţă Geană, ,,Phenomenological Programme and Anthropological Research: A
Mutual Mirroring”, paper presented at the 10th EASA Conference, Ljubljana (2010); în orig.:
,,bow consciousness” and“target consciousness” [EASA = European Association of Social
Anthropologists].
9
_??????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
piate ca pronunţie, a căror rostire interschimbabilă poate genera sintagme ino-

portune - fie absurde, fie doar nostime. Asemenea perechi de sunete sunt, în
limbile latine, b/p, c/g, d/t etc. De exemplu, un străin care ştie un pic româneş-
te, dar nu a asimilat foarte bine fonemica limbii române, poate rosti asemenea
sintagme: „dracul de el” (în loc de „dragul de el”, cu referire la un copil),
„merg la paie” (în loc de „merg la baie”) etc. Alte confuzii asemănătoare mai
pot apărea (dacă rămânem cu referirile la limba română) prin schimbarea ac-
centului, prin ignorarea în scris a semnelor diacritice (cum ar fi sedila în cazul
literelor „ş” şi „ţ”) etc.
Acordarea unui statut de independenţă termenilor „emic” şi „etic” a stimu-
lat extinderea semnificaţiei lor de la comportamentul verbal la comportamentul
non-verbal, adică la cultură, în accepţiunea antropologică a acesteia. Gesturile,
credinţele, practicile unui grup de oameni pot avea, desigur, şi unele sensuri
mai generale, dar ele deţin un nucleu de sensuri ce nu pot fi înţelese decât dacă
te situezi în lăuntrul grupului. Există, aşadar, relativ la orice cultură, un „în-
lăuntru” şi un „în-afară”, ca o dihotomie fără de care cunoaşterea la acest ni-
vel ar fi mult mai săracă, chiar dacă pragul dintre cele două coordonate nu e în-
totdeauna vizibil sau uşor de indicat.
Fără a confisca tema, antropologii şi-au asumat distincţia emic–etic ca pe
o grilă analitică de relevanţă maximă pentru cunoaşterea de tip antropologic şi
i-au exploatat din plin virtuţile euristice. Ea se aplică, de exemplu, la clasifica-
rea plantelor, a animalelor, a uneltelor, la terminologia de rudenie, la compor-
tamentul mental în general. Se ştie, de pildă, că eskimoşii au pentru zăpadă,
adică pentru un element din mediul lor vital, o pluralitate de termeni, după
cum, la fel, păstorii noştri au pentru ceea ce noi percepem nediferenţiat drept
„oi” mai multe cuvinte: mioare, cârlani, mânzări, sterpe (şi poate încă altele).
*
Aşadar: emicul desemnează fapte, credinţe, atitudini care sunt reale sau cu
sens pentru membrii culturii aflate sub cercetare. Spre deosebire, eticul desem-
nează fenomene care sunt identificate, descrise şi apreciate în mod independent
de poziţionarea faţă de ele a membrilor culturii cercetate.
Distincţia emic–etic are implicaţii filosofice profunde, emicismul ca pers-
pectivă analitică în antropologia modernă intrând în rezonanţă cu ontologia, cu
studiul valorilor, cu relativismul cultural, cu tema particularului şi universalului
în cultură. Am discutat cu alt prilej o parte din aceste implicaţii1; importantă în
cazul de faţă este lumina pe care o aruncă distincţia emic–etic asupra înţelegerii
1
Gheorghiţă Geană, „Complexul problematic emic–etic. Aspecte antropologice şi impli-
caţii filosofice”, în: Angela Botez, Gabriel Nagâţ (coord.), Tendinţe în filosofia ştiinţelor socio-
umane, Bucureşti, Editura Academiei Române (2008), pp. 145–158.
10
_??????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
mitului. În studiul la care tocmai am făcut trimitere, am lansat o propunere de

domeniul ontologiei. Anume, am plecat de la clasicul tablou al obiectelor
elaborat de filosoful argentinian Mario Bunge1. Acesta împărţea universul obi-
ectelor în două categorii mari: (1) obiecte ideale, cuprinzând concepte, formule,
teorii; şi (2) obiecte concrete, adică sisteme concrete (lucruri), evenimente, pro-
cese, fenomene. Or, în categoria obiectelor ideale se poate face loc unei subca-
tegorii suplimentare: cea referitoare la universul emic, cuprinzând imaginarul şi
formulările idiomatice. Evident, mitul este inclus în grupul obiectelor emice, ca
element privilegiat al imaginarului.
*
Investirea universului emic cu statut ontologic generează, ca reflex, întrebări
de felul următor: Cum se poate argumenta atributul de entităţi reale acordat obi-
ectelor acestui univers? Şi, în consecinţă, cât de adevărate sunt aceste entităţi?
Aşa cum afirmam în studiul anterior menţionat: „Un obiect emic este real,
pentru că el organizează de facto un sector din viaţa - individuală şi socială - a
oamenilor”2. Cu alte cuvinte, obiectele emice au efect în planul vieţii sociale, a-
dică în planul realităţii concrete. Ce exemplu ar putea fi mai edificator decât
proiecţia în sfera biblică a lui Ştefan cel Mare şi Sfânt?! Cândva, o ţărancă de la
Putna mi-a „explicat” că viteazul voievod a fost / este şi Sfânt nu numai pentru
că după fiecare dintre numeroasele lui bătălii înălţa câte o biserică, dar mai ales
pentru că la Judecata de Apoi va sta lângă Mântuitor şi Îl va ajuta la împărţirea
dreptăţii. În faţa acestei explicaţii emice şi a grandioasei proiecţii a voievodului
lângă tronul ceresc la sfârşitul timpului, un pozitivist (dar în astfel de atitudini
refractare pozitivismul se întâlneşte cu raţionalismul sever) le va socoti pure fic-
ţiuni şi în cel mai bun caz va zâmbi cu condescendenţă. Un antropolog pro-
fesionist, dimpotrivă, va examina care este comportamentul real al ţăranilor şi
oştenilor moldoveni în funcţie de această imagine. Or, tot acest comportament a-
re ca valoare focală imaginea unui trimis al lui Dumnezeu pe pământ, menit să
stea în fruntea creştinătăţii în lupta ei cu invadatorii păgâni. Cu un semn alb în
frunte, până şi calul lui Ştefan era investit cu atributul sacralităţii.
Fără să conţină, de regulă, elemente supranaturale precum mitul, imaginarul
legendar este solidar cu imaginarul mitologic. Să mai zăbovim un moment asu-
pra lui Ştefan cel Mare, pe seama căruia conştiinţa populară - neînşelându-se
vreodată în actele ei de consacrare – a făurit o ghirlandă de legende instructive.
Una dintre cele mai cunoscute este legenda babei Vrăncioaia. Să ne-o reamin-
tim. Povestea spune că, după pierderea bătăliei de la Războieni, cu turcii, Ştefan
1
Mario Bunge, Scientific Research, vol. II: The Search for Truth, Berlin–Heidelberg–New
York, Springer-Verlag (1967), p. 156.
2
Gheorghiţă Geană, 2008, p. 157.
11
_??????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
s-a îndreptat spre Cetatea de Scaun a Sucevei. Mama sa nu-l recunoaşte însă în
ipostaza de învins. Rătăcind prin ţară, domnitorul ajunge în Vrancea, unde este
găzduit în bordeiul unei bătrâne, Tudora Vrăncioaia. Aceasta, aflând ce-i cu oas-
petele, îşi cheamă cei şapte feciori pe care îi avea - Bodea, Spinei, Negrilă, Pa-
vel, Nistor, Spulber şi Bârsan - şi îi trimite să adune oşteni. Cu oastea refăcută,
Ştefan reia lupta cu turcii, ieşind de astă dată biruitor. Drept mulţumire, el le dă-
ruieşte celor şapte fraţi câte un munte, iar ei devin întemeietorii a şapte sate
prospere din ţinutul Vrancei, fiecare denumit după eroul întemeietor: Bodeşti,
Spineşti, Negrileşti, Păuleşti, Nistoreşti, Spulber şi Bârseşti. În contextul de faţă,
legenda aceasta are o continuare. Cu ani în urmă, în cercetările mele din Vran-
cea, am încercat să verific prin interviuri de tip etnologic felul în care satele din
Vrancea îşi mai recunosc astăzi descendenţa. Situaţia conţinea şi o neclaritate: în
Vrancea istorică (adică în ţinutul care începe de la Măgura Odobeşti spre pere-
tele muntos dinspre Vest) există paisprezece sate istoriceşte atestate. Întrebarea
era: care dintre ele se recunosc ca fiind incluse în grupul celor şapte aşezări le-
gendare? Ei bine: toate! Cu alte cuvinte, fiecare în parte şi toate laolaltă se ra-
portează la personalitatea voievodului Ştefan prin asumare emică!
Neliniştea problematică nu se sfârşeşte însă aici. Într-adevăr, dacă acordăm
universului emic statut de realitate, îi putem oare acorda şi atributul adevă-
rului? În ordine logică, răspunsul pare în mod inevitabil afirmativ, însă el tre-
buie cu grijă nuanţat. Fără doar şi poate, recunoaşterea universului emic ca rea-
litate impune reconsiderarea concepţiei despre adevăr, dar nu până într-acolo
încât mitului să i se refuze orice formă de adevăr. În activitatea mea de profe-
sorat la Universitatea din Bucureşti, îmi supun din când în când studenţii unui
scurt experiment mental: le propun să şi-i închipuie pe Auguste Comte şi pe
Mircea Eliade angajaţi, peste timp, într-un duel de idei:
Auguste Comte afirmă: Mircea Eliade afirmă:
„Mitul este o povestire falsă”. „Mitul este o povestire adevărată”.
Care dintre cei doi are dreptate? Bineînţeles, în felul său, fiecare are
dreptatea de partea sa, în măsura în care duelul imaginat reprezintă opoziţia
emicism–eticism în privinţa adevărului (eticismul asumându-şi aici masca
pozitivismului).
Cu această ocazie, să spunem câteva cuvinte şi despre aşa-zisele „mituri
moderne”: mitul banului, al automobilului, al vedetei de cinema sau de sport.
Aceste ţinte de focalizare a interesului public - sunt ele oare nuclee de mituri
autentice? Cu certitudine: nu! Le lipseşte ceva esenţial din legitimitatea mitului
şi anume: dimensiunea sacră. În manieră specioasă, le-a proiectat în zona mi-
12
_??????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
tului o conştiinţă eticistă care, situată în afara fenomenelor, rămâne acolo, în

exteriorul lor.
*
Rezultă din toate acestea cât de neavenite din punct de vedere moral şi
reducţioniste din punct de vedere ştiinţific sunt pornirile unor istorici de demi-
tizare a lui Ştefan cel Mare, Mihai Viteazul şi a altor figuri glorioase ale trecu-
tului românesc, pe care conştiinţa populară le-a învăluit în lumini îngemănate
cu nimbul sfinţeniei. Căutând cu obstinaţie exactitatea de tip eticist şi elimi-
nând din judecata istorică adevărul emic, astfel de istorici nu fac decât să înju-
mătăţească adevărul istoric1; altminteri un adevăr constituit, în sine, ca o sinte-
ză între perspectiva emică şi perspectiva etică. La ce ne putem însă aştepta
când viziunea de start este aceea că: „El [= istoricul] produce un gen de «fic-
ţiune» cu materiale «adevărate»”2? Şi totuşi, lucrurile nu stau tocmai aşa. Nu
tot ceea ce nu este (sau nu mai este) tangibil prin simţuri ţine de ficţiune. Tre-
cutul nu e ficţiune, iar faptul că fiecare istoric are marja lui de aproximare a
faptului istoric real, aşa cum se va fi petrecut el, nu înseamnă că reconstituirea
istoricului este fictivă sau arbitrară. Statutul istoriei ca ştiinţă e fatalmente unul
bazat pe reconstituiri memoriale (şi scrise, şi orale), dar marja de eroare a unui
istoric onest (înclinaţia lui valorică – ,,value bias”) deţine aceeaşi semnificaţie
pe care în ştiinţele naturii o are aşa-zisa „ecuaţie personală”.
*
Prezentele şarje argumentative privind valoarea de adevăr a mitului - o va-
loare relevată din perspectiva emică - reiterează nevoia de mituri ca esenţă a
condiţiei umane. De-ar fi doar răspunsul copilăriei umane la o mirare şi încă ar
fi de-ajuns ca mitul să nu moară. Dar în situaţii de criză spirituală, de dezo-
rientare, de confuzie, miturile pot servi drept sursă de înţelepciune. S-a spus nu
o dată că miturile îşi îndeplinesc rosturile prin mijlocirea riturilor; riturile ar fi,
prin urmare, mituri aplicate. Aşa stând lucrurile, să intrăm o clipă în pielea vul-
pii cu care taineşte Micul Prinţ (acea vulpe miraculos convertită dinspre vicle-
nie spre înţelepciune!) şi să rostim cu convingere, schimbând ce este de schim-
bat: „Il faut des mythes”!
1
Cine are dorinţă de înţeles, să înţeleagă!
2
Lucian Boia, Istorie şi mit în conştiinţa românească, ed. a III-a, Bucureşti, Editura
Humanitas, 2002, p. 51.
13
_???????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
OMAGIEREA STATURII ŞTIINŢIFICE ŞI MORALE

A LUI SIMION MEHEDINŢI, ÎN TIMP
Conf. univ. dr. Costică NEAGU
Universitatea Bucureşti, D. F. P., Focşani
Abstract. The years 1928, 1956, 1958 are reviewed when S. Mehedinţi was praised by
academics. In 1929 he was honored by the University of Cluj, which published a paper
(Omagiu) in his honor. In 1958, at 88 years scholars, priests, teachers or generals sent
enthusiastic wellbeing messages and letters, some of which we published in this paper. Also, at
90 years the academics unoficially dedicated him a tribute, signed by the most important
personalities of the time.
Keywords: teacher, educator, thinker, patriot, scientist.
De-a lungul timpului am citit şi mi-au trecut prin mâini şi prin faţa ochilor
mii de pagini edite de Simion Mehedinţi, mii de pagini-manuscris din care am
şi tipărit, mii de pagini despre Simion Mehedinţi.
Desigur că se vor fi scris alte mii şi mii de pagini care s-au pierdut sau care
au fost variante la operele sale, la conferinţele rostite la Academie, la Radio sau
cu diverse ocazii, rostite la cursurile sale (geografie, etnografie, şcoala de
război etc., etc.).
Prin bunăvoinţa Doamnei Simona Mehedinţi, nepoata de fiu a lui Simion
Mehedinţi, care a donat Asociaţiei Simion Mehedinţi toată arhiva savantului -
care a mai rămas din nenumăratele furtuni prin care trecut savantul, opera şi
familia sa -, am avut privilegiul şi onoarea nesperată să pătrund în cele mai
ascunse locuri ale laboratorului său.
Am avut privilegiul să văd şi să pipăi cărţi pe care le-a citit şi le-a studiat
savantul. Pe aceste lucrări, găsim adevărate ,,lucrări paralele” - notări,
însemnări, semne pe care doar cititorul le va fi ştiut, corelaţii, trimiteri la alte
opere sau concepte ştiinţifice, filosofice, etnologice etc., în tot, o senzaţie
copleşitoare care evidenţiază imensa putere de muncă, diversitatea domeniilor
de interes şi de studiu, concepţiile despre geografie, filozofie, pedagogie,
geopolitică, literatură etc., ale lui Simion Mehedinţi, o ,,lectură” care sfidează
parcă toate concepţiile actuale despre actul lecturii.
Din pasiunea pentru cunoaştere, pentru lectură, s-a născut una dintre cele
mai valoroase biblioteci personale de la noi. Conştient de valoarea comorii sale
şi om de mare generozitate ştiinţifică, Simion Mehedinţi a donat biblioteca sa,
Academiei Române încă din martie 1945, urmând ca aceasta să rămână în
custodia lui până când se va săvârşi de pe această lume.
14
_???????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
ACT DE DONAŢIE
Urmând unor preocupări mai vechi, înşirate în alăturata adresă către
Academie, subsemnatul dărueşte Academiei Române toată biblioteca sa (cărţi,
hărţi, atlase, manuscrise etc.), aflate în trei camere ale imobilului din strada
Dimitrie Racoviţă, 12 (Bucureşti).
Adaog aceste deziderate: 1. Inventarul să fie compus astfel încât să poată
servi drept catalog. Fişele să fie puse într-un loc deosebit, pentru a înlesni o
repede consultare a exemplarelor dăruite, fără a fi confundate cu altele, având
acelaşi titlu. 2. O parte din cărţile de caracter popular, care pot fi citite şi de
săteni, să fie dăruite (dacă sunt în două exemplare) bibliotecii din ,,Casa de
Citire” - casa părintească - pe care am dat-o Şcoalei din Soveja (Putna),
împreună cu o grădină şi un loc de pepinieră, cumpărat acum zece ani din
proprietatea statului.
Scris şi semnat de mine, S. Mehedinţi,
2 martie 1945, Istambul
Nr. 201. Consulatul General al României din Istambul certifică semnătura
de mai sus a domnului Simion Mehedinţi, profesor universitar, domiciliat în a-
cest oraş, personal cunoscut nouă şi care a semnat în faţa noastră. Istambul, 2
martie 1945.
Consul General, Paul Negulescu
Se vor exprima mulţumiri dlui coleg S. Mehedinţi.
Donaţia va fi acceptată de delegaţiune, iar cărţile donate vor forma un com-
partiment separat în corpul Bibliotecii1.
*
Prin acest gest, savantul dorea să pună comoara sa, care trebuia să fie a
întregii comunităţi academice din România şi din lume, la adăpostul celui mai
mare for ştiinţific al ţării, numai că acest lucru nu realizat, deoarece tăvălugul
roşu a intrat şi în casa lui care i-a fost rechiziţionată, iar biblioteca s-a risipit în
cele patru vânturi. Unii spun că în anii din urmă, cărţi cu sigla (ex libris) lui Si-
mion Mehedinţi, s-au vândut la marile anticariate de peste ocean !!??.
Împătimit de cunoaştere şi de lectură, Simion Mehedinţi a continuat să ci-
tească, să-şi facă planuri academice şi să scrie până când lumina ochilor i s-a
stins, până când a orbit complet (1960), ultimele lecturi şi însemnări, fiind făcu-
te de soţie şi de nepoata sa, Mona Mehedinţi, despre care spunea: ,,Plec liniştit,
că las ceva din mine, prin tine”.
Simion Mehedinţi a fost marginalizat brutal de ,,puterea roşie” şi nu nu-
mai. Opera lui a fost ,,arestată” - interzisă (34 de titluri), via de la Jariştea şi
1
C. Neagu - Simion Mehedinţi, biobibliografie, Ed. Terra, Focşani, 2003, p. 61.
15
_???????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
alte proprietăţi, i-au fost confiscate, casa i-a fost rechiziţionată, iar el şi întreaga
familie au fost aruncaţi în stradă. În anii 1946-1950, a locuit pe strada Berzei
nr. 47, în casa lui C.C. Giurescu - ginerele său, ,,într-o singură cameră, având
o intrare spre balconul de lângă acoperiş”. După arestarea profesorului Giures-
cu, casa familiei acestuia a fost confiscată, familia evacuată împreună cu fami-
lia Mehedinţi şi duşi într-un ghetou din strada Alexandru Moruzi nr. 27 - ,,o
stradă cu nume urât, trebuind să locuim patru persoane: eu, soţia, fiica noas-
tră (soţia lui Giurescu) şi fiul lui [Dinu], student universitar, într-o cameră
plină de ploşniţe”.
După câteva luni, prin grija părintelui Balaur, devenit şi duhovnicul savan-
tului, Mehedinţi s-a mutat ,,în casa parohială a Bisericii Mavrogheni”, unde a
locuit până în 1957, ,,într-o strâmtorare tot mai grea, îndeplinind toate nevoile
traiului material - până şi tăiatul şi căratul lemnelor”, şi asta la vârsta de a-
proape 90 de ani1.
Cu toate golgotele prin care a trecut, savantul a fost înconjurat tot timpul,
cu stimă şi admiraţie de oamenii din popor cărora se adresa prin publicaţia Du-
mineca Poporului (1914-1933), de foştii studenţi, de dascăli, de cele mai înalte
spirite ale vremii, de prieteni, de familie…
În afară de întâlnirile de suflet pe care le avea şi din care, probabil că nu
lipseau cuvintele de preţuire faţă de ţinuta morală şi ştiinţifică a savantului, trei
dintre momentele de omagiere au ajuns până la noi, în toată dimensiunea şi
semnificaţia lor adevărată.
1). Aniversarea a 60 de ani de la naşterea savantului
La împlinirea vârstei de 60 de ani, Institutul de Geografie la Universităţii
din Cluj i-a dedicat volumul: ,,Lucrările Institutului de Geografie al Univer-
sităţii din Cluj - OMAGIU profesorului Simion Mehedinţi, creatorul învăţă-
mântului geografic modern din România”.
Lucrarea, o adevărată operă tipografică şi raritate bibliofilă în zilele noastre,
cuprinde studii în care semnează nume de rezonanţă din cultura română a vre-
mii: I. Roşca, Al. P. Arbore, Ioan C. Băncilă Dr. Raul I. Călinescu, Ion Conea,
G. Giuglea, C. C. Giurescu, Vintilă Mihăilescu, Tiberiu Morariu, Sabin Oprea-
nu, N. Orghidan, Heinrich Wechner, R. Vuia, Ion Dongorozi, Gh. Vornicu.
Evident că nu sunt cuvinte de laudă la adresa celui omagiat, ci sunt serioase
studii ştiinţifice din varii domenii: geografie, etnografie, etnologie, istorie, pe-
dagogie, studii care îşi trag seva ştiinţifică - direct sau indirect - din opera şi din
preocupările lui Simion Mehedinţi.
Fiecare studiu are un substanţial rezumat în limba franceză. Singur, Ion
Roşca, bibliotecar al Seminarului de Geografie din Bucureşti întocmeşte o bi-
1
C. Neagu - Simion Mehedinţi, biobibliografie, op. cit., pp. 28-29;
16
_???????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
bliografie din opera lui S. Mehedinţi, fiind prima operă de acest gen prin care
se încerca o sistematizare a operei originale şi în colaborare a savantului.
3). Aniversarea a 88 de ani de la naşterea savantului (oct. 1956)
Nu ştim care va fi fost suportul simbolic şi sentimental al organizării unei
asemenea sărbători, care nu era oficială, care nu se realiza, potrivit obiceiului,
la o dată rotundă. Putem doar să avansăm următoarea ipoteză, nu neapărat ris-
cantă, ci o ipoteză care s-ar putea referi la simbolistica cifrei numărului ,,88” –
doi mucenici.
Referitor la această aniversare, una neoficială, eveniment care se petrecea
în obsedantul deceniu, când Mehedinţi încă nu-şi obţinuse casa, locuind în casa
parohială a Bisericii Mavrogheni, putem afirma că este tulburătoare , aproape
un miracol, această revărsare de bunătate pe care foştii studenţi, colaboratori,
oameni care s-au omenit din opera sa, din sfaturile sale din cuvântul său care
prin publicaţia ,,Dumineca poporului” a pătruns până în cele mai umile case.
Facem această afirmaţie, deoarece prin grija familiei, s-au păstrat peste 60
de scrisori de ,,laudatio” venite din diferite locuri şi la date diferite (octombrie
1956 - iunie 1957), de la oameni de cultură, geografi, profesori, doctori, preoţi,
generali etc.
Fiecare din omagiile adresate au un strop de suflet şi de recunoştinţă faţă de
dascălul, omul de ştiinţă, faţă de conferenţiarul şi de sfătuitorul care a fost Si-
mion Mehedinţi. Publicarea acestora ar configura un monument al recunoş-
tinţei, pe care poate o vom face în viitor.
Cu această ocazie, dăm mai jos ,,Pomelnicul” celor care au trimis omagiile
lor ,,Profesorului Mehedinţi” şi o selecţie a celor mai sugestive gânduri şi
opinii: 1. C. Rădulescu-Motru, 2. Iordan I. Tacu, Bucureşti, 1956; 3. Dr. Sergiu Stoienes-
cu; 4. Prof. dr. Dumitrescu Popovici; 5. Prof. Ioan Lupaş, Sibiu, ianuarie 1957; 6. George
Juvara, 31 octombrie 1956; 7. G-ral Ionescu T. Ion; 8. Prof. Marin Drăcea, mai 1957; 9.
Prof. Radu Petrea, octombrie 1957; 10. Prof. Udriski; 11. Vasile C. Şoarec, 26 martie 1957;
12. Ion Vintilescu; 13. Prof. Gh. Obreiaşi, Bucureşti, octombrie 1956; 14. Claudiu Giur-
căneanu; 15. Prof. A. Popovici Bâznoşanu, 31 octombrie 1956; 16. Vintilă Mihăilescu; 17.
Prof. Emil Diaconescu, Iaşi, aprilie 1957; 18. Prof. Dumitru Teodosiu, 4 octombrie, 1956;
19. Prof. Grigore Forţu (pensionar), 7 noiembrie 1957; 20. Radu D. Rosetti, 3 ianuarie 1957;
21. G. Nimigeanu, Bucureşti, 10 ianuarie 1957; 22. Vasiliu Karpen, 10 noiembrie 1956; 23.
Preot Ioan P. Voinescu; 24. G-ral Ilie Partenie, Bucureşti, 25 februarie 1957; 25. Dimitrie
Leonida; 26. Nicolae D. Petrescu-Zoiţa, 28 noiembrie, 1956; 27. Ion Vintilescu; 28. George
Giuglea; 29. Florea C. Dorobanţu, 20 octombrie 1956; 30. Preot Victor N. Popescu, Bis. ,,Sf.
Anton”, Curtea Veche, 10. III. 1957; 31. Alice Voinescu; 32. G-ral P. Leonida; 33. Ad[rian]
Căpăţână, ianuarie 1957; 34. Prof. C. Puşcanu, Sfintele Paşti, 1957; 35. Aurelian Păunescu,
21 octombrie 1957; 36. Dumitru Murăraşu; 37. G-ral I. Stoienescu;14 octombrie 1956; 38.
Nicolae Orghidan, Bucureşti, 27 noiembrie 1956; 39. Pictor Eugen Ispir; 40. Eugenia Or-
ghidan, 3 decembrie 1956; 41. Gr. C. Bălăceanu; 42. Prof. V. Marpen, 10 noiembrie 1956;
43. G-ral Ilie Partenie, Bucureşti, 25 februarie 1957; 44. G-ral G. A. Dabija, 30 ianuarie
1957; 45. Cecilia Halunga (n. Olinescu); 46. Motaş, Bucureşti, 26 noiembrie 1956; 47. Virgil
17
_???????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
Ciobanu, Bucureşti, 17 ianuarie 1957; 48. Preot Nicolae Gh. Popescu de la Biserica Ma-
vrogheni; 49. Bujor, Bucureşti, 29 noiembrie 1956; 50. Prof. Decebal S. Chirileanu; 51.
Prof. dr. Dumitrescu Popovici, Bucureşti, decembrie 1956; 52. x x x – Omagiu prof. S. M.
(Soveja), la împlinirea celor 88 de ani ai vieţii sale; 53. G. Vâlcovici; 54. Prof. dr. Al.
Ionescu Matiu, 30 octombrie 1956; 55. Dumitru Muster, noiembrie 1956; 56. Preot Toma P.
Chiricuţă, prof. de religie şi pedagogie, Bucureşti, 21. II. 1957; 57. Prof. C. S. Antonescu, 1
decembrie 1956; 58. Preot Ioan P. Voinescu, 30 ianuarie 1957; 59. Dr. Victor Gomoiu, str.
arhitect Zgoriţ, nr. 3; 60. Preot Cristescu, 1 iunie 1957; 61. H. Wachner, Racoşul de Jos, 13
ianuarie 1957; 62. Herbau Aurel, Bucureşti, 1 ianuarie 1957; 63. Prof. T. G. Bulat, 17
martie 1957; 64. G. Macovei, 19 decembrie 1956; 64. Radu I. Perianu, 15 decembrie 1956;
65. Preot prof. Ion G. Coman, Bucureşti, 1956; 66. Dr. Sergiu Stoicescu; 67. Preot Petre
Vintilescu, prof. univ. onorariu, Bucureşti, ianuarie 1957; 68. Acad. Dumitru M. Ciucă, 16
noiembrie 1956; 69. Prof. T. M. Popescu, Institutul de Teologie, Bucureşti, decembrie 1956.
PROFESORULUI SIMION MEHEDINŢI
Omagiu la a 88-a aniversare a sa, 1956
1
din partea colegului C. RĂDULESCU-MOTRU
Profesorul Simion Mehedinţi este cel mai reprezentativ talent al autohtonismului
românesc, din câte s-au manifestat în generaţiile poporului nostru, în decursul epocii
de domnie a celor patru regi ai Dinastiei Hohenzollern-Sigmaringen. În decursul aces-
tor epoci, se găsesc, de altminteri, în talentul fiecărui intelectual român, rămăşiţe de în-
rudire cu ceea ce constituie autohtonismul românesc, la niciunul însă, înrudirea nu este
aşa de strâns legată de un fond moral, menit să asigure inteligenţei poporului nostru un
loc de cinste în unitatea civilizaţiei umane.
Ca orator politic, fraza lui Simion Mehedinţi nu este bogată în imagini pe placul
mulţimii. Este mai degrabă dură şi dojenitoare. În ea se simte însă iubirea pentru po-
por, chiar când ea e tăioasă.
Ca bărbat de ştiinţă, profesorul Simion Mehedinţi a fost geograf. Prin lucrările sa-
le, el a contribuit în cea mai largă măsură, să răspândească în fiii poporului, cunoştin-
ţele geografice. Le-a răspândit, învăluindu-le în dragostea de pământ, prin munca aces-
tuia, aşezând deodată cu temelia vieţii ţărăneşti şi viaţa naţională a fiecărui popor din
lume.
Vocaţia originală a talentului său se dezvăluie în scrierile pedagogice şi politice, în
primul rând în ,,Altă creştere. [Şcoala muncii]” şi ,,Politica de vorbe [şi omul de stat]”.
În aceste publicaţii ne apare Românul adevărat, aşa cum l-a croit natura, iar nu eru-
diţia şcolilor înalte prin care a trecut. Vocaţia lui adevărată era aceea de îndrumător
politic. Din nenorocire, el nu a ajuns să o înfăptuiască decât printr-o scurtă participare
la guvern, la sfârşitul Primului Război Mondial.
Dacă vocaţia lui nu s-a înfăptuit pe deplin, scrisul lui rămâne totuşi un îndemn per-
petuu la învierea a ce este bun şi frumos în autohtonismul nostru românesc.
1
Constantin Rădulescu-Motru (1868-1957) - psiholog şi filozof român, om politic, teoreti-
cian al ,,personalismului energetic”. Cele mai cunoscute opere sunt: Cultura română şi politi-
cianismul; Psihologia poporului român; Etnicul românesc etc. Rădulescu-Motru a fost un apro-
piat al lui Simion Mehedinţi.
18
_???????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
PROFESORUL SIMION MEHEDINŢI

N. ORGHIDAN1
Ştirea că Domnul Profesor Simion Mehedinţi, trecând de curând printr-o încercare
destul de serioasă, şi-a câştigat sănătatea şi a împlinit 88 de ani, a umplut de bucurie i-
nimile multor români.
Numele D-sale e cunoscut în pături largi. Această popularitate şi-a cucerit-o printr-
o muncă necurmată, timp de peste 6 decenii, închinată poporului din care s-a ridicat.
Nu e momentul să se încheie acum bilanţul activităţii multilaterale a Domnului Si-
mion Mehedinţi. Când se va putea face acest bilanţ, se va vedea ce puternică înrâurire,
a avut asupra vieţii noastre publice din prima jumătate a sec. al XX-lea, omul de ştiinţă
şi de îndrumare educ, activă răsărit de lângă ,,ţărână”, pe meleagurile cu miros de
răşină ale Vrancei sale iubite.
Ca profesor secundar de geografie fost elev [student] al Domnului Mehdinţi, încă
din prima serie, mă simt îndemnat a arăta aici, foarte sumar, modul cum a înţeles să fa-
că faţă îndatoririlor sale primul titular al celei dintâi catedre universitare de geografie
din ţară. Mi-au rămas în minte primele începuturi cu punerea primelor jaloane.
Încep cu o consideraţie de ordin personal. E greu de redat în cuvinte starea sufle-
tească a tânărului absolvent al Liceului Greco-Ortodox Român din Braşov, când în
1901 a descins ca student al Facultăţii de Litere din Bucureşti. În tot timpul studiilor li-
ceale, nu ascultase decât două ore de curs, câteva episoade din istoria neamului. Tre-
buie să adaug că în aceste două lecţii, neuitatul profesor, Vasile Goldiş ştia să fixeze
linia de conduită a elevilor săi pentru toată viaţa.
La Bucureşti i se deschidea o lume nouă cu totul neaşteptată. La Facultatea de Li-
tere şi Filozofie era o ,,primăvară” universitară: Simion Mehedinţi, Rădulescu-Motru,
N. Iorga Ovid Densuşianu, Mihail Dragomirescu, Pompiliu Eliad, I. Bogdan şi Dimi-
trie Onciul, constituiau împreună un adevărat sobor de preoţi slujitori la altarul ştiinţei
româneşti.
Albit, dar încă în vigoare, Titu Maiorescu, un pontifex maximus, continua să ofi-
cieze. Tinerii studenţi, avizi de învăţătură, alergau de la un curs la altul, cu grijă să nu
piardă niciunul. În astfel de condiţii, alegerea unei specialităţi nu era un lucru uşor. G.
Vâlsan, de pildă, a oscilat trei ani între filozofie, unde era înscris şi frecventa regulat şi
între geografie care l-a captat definitiv.
Cursurile de geografie atrăgeau prin înfăţişarea şi ţinuta profesorului, prin noutatea
şi interesul materiei, prin farmecul şi claritatea expunerii. Fiecare lecţie era pregătită ca
1
Nicolae Orghidan (1881-1968), Braşov, cursuri de geografie la Universităţile din Viena
şi Leipzig, cursuri de limbă şi literatură germană. Profesor la Liceul Mircea cel Bătrân din
Constanţa (1911-1912), la Gimnaziul Fraţii Buzeşti din Craiova (1912-1919), la Liceul din
Braşov; inspector şef al Regiunii şcolare Sibiu (1925); profesor la Liceul Mihai Viteazul din
Bucureşti (1921). Membru activ al Ligii pentru unitatea culturală şi politică a tuturor românilor,
secţia Craiova, a militat prin conferinţe şi alte manifestări ştiinţifice pentru realizarea Marii U-
niri de la 1 Decembrie 1918. Paralel cu munca didactică, a desfăşurat o importantă activitate de
cercetare. Opera: Ce spun cronicarii streini despre Ştefan cel Mare (1915); Văile transversale
din România etc.
19
_???????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
pentru tipar, iar cursul era ,,planificat” pe mai mulţi ani. Organizarea cursului urmărea
două scopuri principale cerute de situaţia de atunci a învăţământului secundar. Ambele
aceste scopuri erau urmărite paralel şi simultan prin cursul teoretic de la catedră, prin
şedinţele săptămânale de seminar şi lucrări practice, prin excursii în împrejurimi
(orizontul local) şi în ţară, precum şi prin congresele anuale ale profesorilor de geo-
grafie, la care alături de comunicările de ordin ştiinţific, privitoare la regiunea şi oraşul
unde se ţinea congresul, nu lipseau niciodată lecţiile model şi discuţiile de ordin di-
dactic.
Rezultatele acestei activităţi tenace şi bine organizate nu puteau să întârzie. În câ-
ţiva ani, a luat fiinţă şcoala geografică românească cu cercetători de talia lui Vâlsan, C.
Brătescu, Vintil Mihăilescu şi alţii, iar modul de predare al geo-grafiei în şcoala secun-
dară s-a schimbat complet. Dintr-un obiect sec, de încărcare a memoriei cu nume şi ci-
fre, [geografia] a devenit un obiect atractiv, iubit de elevi pentru că nu se adresa numai
memoriei acestora, ci mai ales judecăţii elevilor, stăruindu-se asupra legăturii cauzale
dintre fenomene.
Profesorul universitar socotea de datoria sa ţină un contact cât mai strâns cu şcoala
secundară, în special, cu profesorii de geografie, pe care îi socotea ca făcând parte,
împreună cu personalul catedrei universitare, din aceeaşi familie - familia geografilor.
Pentru înlesnirea predării în şcoala secundară, a publicat, la cererea ministrului
Spiru Haret, seria completă de manuale pentru cursul liceal de geografie. Cărţile di-
dactice ale dlui Mehedinţi au servit ca model, stârnind o adevărată întrecere pentru lu-
crarea de manuale cât mai bune şi la celelalte obiecte de învăţământ. Mereu cu gândul
la slujitorii şcolii, a scris pentru aceştia numeroase articole şi cărţi de îndrumare teo-
retică, cum e minunata ,,Altă creştere” în care a avut grijă să treacă şi un ,,Decalog”
pentru profesori. Nu ştiu câţi din membrii corpului didactic şi-au condus viaţa şi acti-
vitatea după acel decalog. Noi toţi care ne-am împărtăşit din bogatele daruri ale ma-
gistrului, stăm mărturie că el şi-a urmat cu sfinţenie decalogul.
Am schiţat în puţinele rânduri de mai sus, activitatea desfăşurată ca profesor de
,,creatorul învăţământului geografic modern din România” (G. Vâlsan). Opera Dom-
nului Simion Mehedinţi e însă mult mai vastă. Ea e ca un poliedru cu multe feţe, toate
la fel de strălucitoare.
Această operă, realizată cu atâta dragoste de neam, îi dă dreptul la cea mai curată
recunoştinţă, atât a contemporanilor, cât şi a celor care ne vor urma.
Bucureşti, 27. XI. 1956
OMAGIU PROFESORULUI SIMION MEHEDINŢI

Dumitru MURĂRAŞU1
Este o pură bucurie a ochiului şi a minţii să-ţi răsară în faţă profesorul Simion
Mehedinţi. Frumuseţe fizică şi ţinută demnă de om care n-a ştiut niciodată ce este în-
1
Dumitru Murăraşu (1896-1984), istoric literar, editor şi traducător român. Este cunoscut
mai mult ca exeget al operei lui Mihai Eminescu: Comentarii eminesciene (1967), Mihai Emi-
nescu. Viaţa şi opera (1983). A publicat mai multe ediţii critice, volumele de Poezii (1970-
1972) ale lui Eminescu fiind considerate ca ediţii de referinţă a operei poetului.
20
_???????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
covoierea, iar cei mai tineri am putea să-i invidiem mersul drept. Dacă amintim şi inte-
ligenţa scânteietoare, conştiinţa morală puternică şi talentul în expunerea gândurilor,
avem imaginea unui exemplar măreţ al culturii noastre şi totodată o mare operă a na-
turii.
Cărturar în multe domenii şi variat în manifestările spirituale, şi-a axat activitatea
pe ideea românismului. Lucrările de etnografie şi de geografie, adâncirea problemelor
de istorie, sociologie şi religie ale neamului, paginile de talentată literatură îşi trag seva
din dragostea de neam şi sunt lămuritoare pentru toţi cei care vor să se simtă legaţi de
neam nu numai prin instinct, ci şi prin ceea ce cultura îi dă acestuia ca lumină.
Îndrumătorul literar a fost pe linia justă maioresciană: ,,Pentru orice cunoscător al
literaturii e cert: artistul n-are nevoie şi nu poate imita pe nimeni în ceea ce este esen-
ţial artei. Artistul adevărat nu poate nici măcar să-şi impună o anumită sferă pentru a-
legerea subiectelor sale. Cel puternic - nu e artist cine nu e puternic - acela nu se gân-
deşte nici la import nici la export literar” (1905), iar altădată se ridică vehement împo-
triva acestor scriitori care ,,duc Pegasul la ieslea unui partid politic” (1907).
A scris undeva despre omul de caracter şi i-a găsit ca semn distinctiv pasiunea
muncii. A fost el însuşi un mare muncitor pe ogorul culturii naţionale şi prin muncă
s-a smuls din egoism, a stabilit comuniunea cu colectivitatea şi a arătat astfel, prin viu
exemplu, că munca este cea mai nobilă formă a patriotismului.
S-a ridicat din marea masă a poporului şi prin talent, inteligenţă şi hărnicie, a ajuns
la cele mai înalte situaţii pe care le poate avea cineva în viaţa culturală şi politică a u-
nei ţări civilizate. Este o dovadă de triumf al adevăratei democraţii, care singură per-
mite ascensiunea celor care reprezintă calitatea. Cum democraţia înlesneşte înălţarea
celor capabili şi cum calităţile morale şi intelectuale fac, din cine le are, un aristocrat
în cel mai bun sens al cuvântului. Democraţia ideală nu se poate întemeia şi menţine
decât într-o societate aristocrată. De mare folos, sunt oamenii ca Simion Mehedinţi în
împrejurările vitrege prin care trece un neam, căci el deşteaptă încredere în viitor. (…)
În lupta cu răul, în menţinerea în planul demnităţii umane, în munca plină de în-
credere în viitor, în impunerea adevărului împotriva minciunii şi necinstei, avem ne-
voie de un Simion Mehedinţi şi-i urăm să rămână printre noi încă mulţi ani.
Este atât de sus din punct de vedere intelectual şi moral, că nimic nu l-a putut atin-
ge, că nici un strop aruncat de pigmei, n-a putut să-l păteze. Stă ca un semincer din do-
meniul moral, ca şi semincerul din codrii afunzi pe care şi trăsnetul cerului îl respectă.
DUMINICA POPORULUI1
Aurelian PĂUNESCU
1
Foaia săptămânală a cărui director era Simion Mehedinţi, a apărut în perioada la 14 sept.
1914 - 15 iunie 1933, cu intenţia declarată de a se adresa ,,locuitorilor din sate, precum şi mun-
citorilor din târguri şi oraşe” şi care îşi propunea ,,să spunem numai adevărul şi să ajutăm din
toate puterile dreptatea”. Paradigma publicaţiei ,,Un Neam, un Suflet, un Hotar” exprima
idealurile educative şi naţionale ale directorului. Publicaţia urmărea formarea permanentă a
unui bun creştin, prezentând calendarul creştin al săptămânii ce urmează şi Evanghelia din
duminica următoare (ca să se citească de cei care, întâmplător, n-au putut merge la biserică).
21
_???????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
Într-unul din anii următori Războiului pentru Întregirea Neamului, mă aflam în

convalescenţă în satul meu, unul din satele mari înstărite din Lunca Dunării.
Săptămâna întreagă oamenii munceau la câmp, iar după şase zile de lucru, aştep-
tam cu nerăbdare, Duminica, pentru ca îmbrăcaţi în haine de sărbătoare, să meargă cei
vârstnici la Biserică, iar tinerii la horă. Vârstnicii aşteptau ,,Duminica Bisericii”, iar ti-
nerii ,,Duminica Horei”, dar şi unii, şi alţii, laolaltă, mai aşteptau Duminica Poporului,
gazeta domnului Mehedinţi, tipărită pentru săteni.
Multe foi circulau pe la sate, pe atunci, unele politice, altele literare sau ,,cultu-
rale”, dar nu-mi aduc aminte să fi fost vreuna dintre ele, mai dorită şi mai căutată ca
Duminica Poporului.
Am căutat să dezleg tâlcul acestei taine!... Toate gazetele se străduiau să scrie în
limba şi pe înţelesul oamenilor de la sate. Unele chiar supralicitau tot felul de făgădu-
inţe, care de care mai amăgitoare.
Pe vremea aceea, mă credeam un ,,om cult” şi ca orice om cult, găseam că nu e de
demnitatea mea să mă cobor până la nivelul unei reviste scrise pentru săteni. Dar, pe
nesimţite, m-am trezit şi eu mreaja miraculoasă a gazetei Domnului Mehedinţi, pe care
o aşteptam şi o citeam şi eu cu aceeaşi sete ca şi consătenii mei. Şi citind-o regulat, am
simţit în adevăr, ceva din lumina şi din căldura cuvintelor Evangheliei. Dezlegasem
misterul!... Slova Domnului Mehedinţi nu era o momeală cu care să ademenească şi
să prindă fiinţe naive în anumite scopuri sau interese personale. Era ceara curată de
albine, din care se face lumânarea care împrăştie lumină.
Domnul Mehedinţi nu ţinea să ,,culturalizeze” satele noastre înapoiate şi întune-
cate. Poate că n-avea nici pretenţia mai modestă de a le da lumină.
Nu pornise cu asemenea gânduri mari, dar ca un om cinstit, cu sufletul curat,
Domnul Mehedinţi, care văzuse lumina zilei la ţară şi-şi petrecuse vacanţele printre
săteni, se întorceau acum de unde plecase şi, prin foaia sa, îşi împrăştia sufletul celor
rămaşi acasă. Din casa Domnului Mehedinţi era în toate satele şi cătunele din cuprin-
sul ţării. Această cuminecare de la suflet la suflet şi de la inimă la inimă, nu se putea să
nu aibă un puternic răsunet în sufletele şi în inimile fraţilor mai mici de acasă.
Nici literatură, nici ştiinţă, deşi Domnul Mehedinţi le avea din belşug pe toate. Un
suflet şi o credinţă pe care le împărtăşea din plin tuturor, nu ca un savant de la catedră,
ci ca un om care se întoarce în sat la el şi povesteşte celorlalţi ce-a văzut prin lume.
Iată de ce, după cuvântul Evangheliei, propovăduit de preoţii din biserică, cuvântul
propovăduit de Domnul Mehedinţi, prin Duminica Poporului, era cel mai aşteptat şi
mai ascultat de noi toţi. Bucureşti, 21 octombrie 1956
OMAGIUL PROFESORULUI SIMION MEHEDINŢI

Dimitrie LEONIDA1
În lupta pe care a trebuit să o duc în trecut pentru stăpânirea şi buna folosire a Bis-
triţei, prin construirea barajului de la Izvorul Muntelui, a tunelului care străbate Mun-
1
Dimitrie Leonida (1883-1965) - inginer, specialist în energetică, om de ştiinţă român,
academician, profesor universitar la Timişoara şi Bucureşti. În 1908 a înfiinţat prima şcoală de
electricieni şi mecanici din România, iar în 1909, primul Muzeu Tehnic din România.
22
_???????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
tele Botoşanu şi a Centralei hidroelectrice de la Stejar, puţini m-au înţeles. Ilustrul pro-
fesor Mehedinţi, nu numai că m-a înţeles şi a împărtăşit entuziasmul ce mă însufleţea,
dar m-a ajutat insistând să fac o comunicare la Societatea Geografică al cărei suflet
era. Astfel la 28 aprilie 1923 am ţinut conferinţa ,,Perspectivele economice legate de
Valea Bistriţei Moldovene”.
Convorbirile pe care le-am avut cu profesorul Mehedinţi, nu se ţărmureau numai
la Bistriţa. Toate apele mari ale ţării noastre trebuiau stăpânite şi bine folosite, nu nu-
mai ca izvoare de energie, dar şi pentru irigaţii, navigaţie interioară, alimentarea comu-
nelor cu apă potabilă, a industriilor etc. Barajelor de pe Bistriţa trebuia să le urmeze
cele de pe Olt, Mureş etc.
Tot din îndemnul şi la stăruinţa profesorului Mehedinţi, am arătat la conferinţa -
Starea economică a României în legătură cu energia derivată din apele curgătoare -,
ţinută anul următor la Societatea Geografică, cum trebuie înţeleasă problema apelor.
Pentru interesul deosebit pe care l-a avut marele nostru geograf pentru proiectele mele
şi sprijinul dat în realizarea lor, îi sunt profund re-cunoscător. decembrie 1956
DOMNULUI PROFESOR SIMION MEHEDINŢI

Impresii, amintiri
Prof. Eugenia ORGHIDAN1
(…) Mă duc cu gândul departe, în trecut, la vremea când ascultam pe băncile Uni-
versităţii, neuitatele prelegeri de geografie.
M-a impresionat mult, pe lângă frumuseţea expunerii şi noutatea cunoştinţelor, au-
toritatea de care se bucura dl Profesor Mehedinţi. Mă întrebam nedumerită, de unde vi-
ne această autoritate la un profesor tânăr. Mai târziu mi-am dat seama că, pentru a ins-
pira respect şi admiraţie, trebuie, pe de o parte să stăpâneşti temeinic cunoştinţele de
specialitate şi din specialităţile înrudite, iar pe de altă parte, să ai siguranţa expunerii.
Când se mai adaugă şi însuşiri deosebite ca, de exemplu, o voce armonioasă şi o expu-
nere pitorească, atunci cucereşti auditoriul, cum se întâmpla la lecţiile şi la conferinţele
Profesorului Mehedinţi. 3 decembrie 1956
FĂRĂ TITLU…
1
Alice VOINESCU
N-am avut cinstea de a fi fost elevă a Profesorului Simion Mehedinţi, dar am con-
siderat totdeauna ca pe un adevărat privilegiu de a fi fost din generaţia pe care a în-
drumat-o domnia sa, spre probitate, gând şi faptă. În cuvântul şi în scrisul său, ştiinţa
solidă, strict controlată şi mereu adâncită, se cumpăneşte cu avântul cutezător al cuge-
tării filosofice. În tonul stăpânit şi sobru, învăţatul dă să-şi şteargă smerit prezenţa pen-
1
Eugenia Orghidan, prof. de pedagogie română, director (1924-1929), la Liceul Unirea
din Braşov.
1
Alice Voinescu (1885-1961) - scriitoare, eseistă, profesoară universitară, critic de teatru şi
traducătoare română, prima româncă doctor în filosofie (Sorbona, Paris, 1913). În 1948 a fost
pensionată de la catedră şi a petrecut un an şi şapte luni de închisoare la Jilava şi la Ghencea.
23
_???????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
tru a face loc numai ştiinţei. Obiectivitatea se străduieşte să şi-o facă impersonală, dar
clocotul puternicei sale energii creatoare îşi face drum biruitor prin verbul înaripat şi
strălucitor de frumuseţe.
Un mare învăţat şi cugetător, un poet inspirat, dl Simion Mehedinţi a fost şi a ră-
mas un mare dascăl, care a deşteptat în mulţi nu numai dragostea de adevăr, dar şi cre-
dinţa în chemarea spirituală a neamului nostru.
Căci personalitatea sa este o pildă vie a nobleţei sufletului autentic românesc, pu-
ternic şi modest, şi a făcut dovada că însuşirile cu care este înzestrat, îl fac capabil să
se ridice până în cele mai înalte culmi ale spiritualităţii universale.
Admiraţie, dragoste şi recunoştinţă!
DOMNUL PROFESOR SIMION MEHEDINŢI, LA 88 DE ANI

Preot Nicolae Gh. POPESCU
(…) Simion cel Drept a luat pe braţe pe Mântuitor ca prunc. Înţeleptul Profesor cu
acelaşi nume, a luat în braţe neamul din care a ieşit, şi cu glas neîncetat, a strigat: în-
toarce-te neamul meu la izvorul tău de viaţă, pe care, dacă-l vei neglija te vei înstreina,
iar de-l vei uita, vei pieri…
GÂNDITORUL ŞI PATRIOTUL
G-ral G. A. DABIJA
(…) Era adversarul neînduplecat al potopului de cuvinte care falsificau adevărul,
care stâlceau gândirea şi graiul limpede românesc, care încurajau lenea şi desfrâul, ca-
re duceau la rătăcirea generaţiilor plăpânde şi care destrămau neamul şi ţara. Şi noi mi-
litarii care eram pedagogi şi instructori, îl urmăream cu însufleţire şi-i urmam cu sfin-
ţenie sfaturile şi învăţămintele.
Verbul său înaripat şi cald, limpede ca pârâul de munte, învesmântat în sfântul
nostru grai românesc, cucerea inimile şi învolbura minţile. Lecţiile sale de la catedrele
militare, erau pentru noi, ostaşii, strălucitoare prilejuri de regenerare intelectuală şi de
înălţări sufleteşti pentru cunoaşterea pământului ţării şi a eroismului nostru românesc.
OMAGIU
T. M. POPESCU1
De profesorul Simion Mehedinţi mă apropii, vorbesc, aud sau scriu cu acelaşi sen-
timent de respect şi de admiraţie, cu care m-am apropiat şi am vorbit acum 40 de ani
când eram student (…) Duminica Poporului, foaia săptămânală de învăţătură, care
aducea cuvânt creştin, sfaturi de folos şi leacuri în mii de case, a fost cel mai bun din
gândurile profesorului iubitor de neam şi de bine. Cuvântul său n-a lipsit din niciun
număr al foii, şi era simplu, adevărat, curat şi drept, ca tot ce trebuie îndreptat către
1
Teodor M. Popescu (1883-1973), studii teologice Bucureşti, doctoratul în Teologie la
Atena (1922), profesor la Facultatea de Teologie, decan (1942-1944), specializări la Leipzig şi
Sorbona. A luptat în Războiul Reîntregirii (1917-1918). Pentru atitudinea sa faţă de modul cum
era tratată Biserica de comunişti, a fost arestat în 1959, condamnat la 15 ani de închisoare
(Jilava, Aiud). A fost graţiat în apr. 1963, dar a fost urmărit de securitate până când s-a săvârşit
de pe această lume. A fost considerat ,,Cel mai mare istoric după N. Iorga”.
24
_???????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
suflet. Cum era şi firesc, profesorul a gândit foaia ziditoare de suflet ca pe un lucru
înţeles şi urmat de alţii…
PROFESORUL SIMION MEHEDINŢI
Preot Petre VINTILESCU1
Un om împodobit cu multe şi alese daruri naturale: o inteligenţă vie şi pătrunză-
toare, o judecată cumpănită, o inimă simţitoare şi o voinţă funciar preocupată să se dă-
ruiască prin activitatea sa în slujba neamului. (…)
Cine a pus mâna pe o carte a profesorului Mehedinţi nu a părăsit-o până la sfârşi-
tul ei, fermecat de cugetarea limpede, de graiul colorat şi aromat al stilului său, în care
se simte seva vioiciunii şi înţelepciunii adânci a poporului şi tăria sentinţei biblice.
Aşa cum remarca la vreme, unul dintre criticii cărţii sale ,,Poporul”, ,,scânteierea
unui spirit ca al său, puterea de argumentare a unui nebiruit polemist şi minunata lui
dibăcie de a mânui stilul, o vervă, o putere de persuasiune, profunzime de pilde, o eru-
diţiune selectă şi mai ales o căldură şi o înălţare sufletească, îndeosebi când legiti-
mează drepturile ţăranului…”, fac ca ,,oricare ar fi părerea cititorului la sfârşirea cărţii,
un lucru va trebui să recunoască domnului Mehedinţi: că vrând, nevrând, l-a silit să
cugete asupra chestiunii tratate, i-a scormonit sufletul, l-a ajutat să-şi afle propriul lui
sentiment”.
FĂRĂ TITLU…
Prof. Andrei POPOVICI-BÂZNOŞANU2
… Şi acum îmi amintesc de timpul refugiului meu la Iaşi, în anii primului Război
Mondial…, când într-o după amiază am fost printre profesorii convocaţi la o consfă-
tuire în localul Universităţii, de profesorul Mehedinţi, atunci Ministru al Instrucţiunii.
El ne-a expus vederile sale asupra organizării viitoare a învăţământului. Am avut re-
velaţia adevăratului om al şcolii, care vede clar ce trebuie copilului de sat şi celui de
oraş, ce trebuie să înveţe un licean, cum trebuie făcute cursurile pentru studenţi. Am
plecat de la acea consfătuire cu mulţumirea că şcoala încăpuse pe mâinile unui bun
cârmaci. (…) Ca naturalist, îmi face plăcere să-l văd retras în grădina de la Biserica
Mavrogheni, în mijlocul florilor, ascultând ţârâitul greierilor din iarbă, împărtăşindu-se
cu evlavie din marea taină a veşniciei naturii…
CU GÂNDUL LA PROFESORUL MEU
Radu I. PERIANU
Primul meu contact cu ştiinţa Geografică a fost în 1908-1909. Concursul ,,Desco-
periri geografice” a fost poarta prin care am pătruns şi am încercat pentru prima dată
1
Petre Vintilescu (1887-1974), preot şi prof. la Facultatea de Teologie, doctoratul în Teo-
logie (1926). Preot în mai multe parohii din Judeţul Argeş, apoi profesor la Catedra de Liturgi-
că şi Pastorală, decan al Facultăţii de Teologie din Bucureşti. A publicat lucrări de Liturgică şi
Pastorală
2
Andrei Popovici-Bâznoşanu (1876-1969), zoolog român, profesor universitar la Iași.
Fondatorul Staţiunii Zoologice Sinaia. Contribuţii la cunoaşterea insectelor din România
(„Albinele de trestie”). Lucrări de popularizare a ştiinţei.
25
_???????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
să descopăr taina - ,,ce se găseşte peste nouă mări şi nouă ţări”. (…) Nu m-am în-
dreptat exclusiv spre geografie, totuşi cea dintâi încercare de începător pe drumul cer-
cetării, a fost sub îndrumarea profesorului, o încercare de geografie istorică. Păstrez
încă, cu sfinţenie, planul scris de profesor, cu literă fină, delicată şi îngrijită.
De la ,,Descoperiri geografice” şi până la ,,Premise şi concluzii la Terra”, am în-
cercat mereu emoţii, m-am desfătat, trăind prin lectură repetată, mai ales în clipe de
apăsare, tot ce s-a aşternut prin cuvântul scris în: Şcoala muncii, Şcoala Poporului,
Către noua generaţie, Oameni de la munte şi câte, şi câte… încă (…).
3). Aniversarea a 90 de ani de la naşterea savantului (1958)

Este vorba de aniversarea a 90 de ani de la naşterea savantului, prilej cu ca-
re cele mai înalte spirite ale vremii i-au închinat un ,,Prinos”2, în care se evi-
denţiază domeniile ştiinţifice cultivate de Simon Mehedinţi şi înălţimea morală
a omagiatului:
PRINOS 3
Cu bucurie mare foarte în inimile noastre, cu gânduri curate în cugetele
noastre şi cu dragoste neîmpuţinată în sufletele noastre, venim să aducem pri-
nos de bogată iubire şi de multă cinstire venerabilului profesor universitar
SIMION MEHEDINŢI
cu prilejul împlinirii patriarhalei vârste de 90 de ani.
PROFESORUL cărturar şi conştiincios al atâtor mii de studenţi şi de ofi-
ţeri, al atâtor sute de profesori şi de intelectuali, care au ridicat vrednicia dăscă-
lească pe culmea cea mai înaltă şi care a străjuit în chip osebit asupra însemnă-
tăţii ce-o are în şcoala română ,,profesorul, temelia tuturor reformelor şcolare.”
GEOGRAFUL savant creator al ştiinţei geografice la noi în ţară şi autor al
atâtor cărţi de şcoală, pe care au învăţat zeci de mii de elevi şi de eleve din şcoli-
le noastre secundare, să-şi cunoască şi să-şi iubească ţara. Geograful care, în lu-
crarea sa de căpetenie ,,Terra,” a statornicit, cel dintâi, definiţia, obiectul şi me-
toda geografiei ca ştiinţă de sine stătătoare, consacrat fiind prin aceasta ca unul
dintre marii geografi ai lumii. Şi iarăşi, geograful care a pus piatra de temelie la
2
prinos - ofrandă, dar, jertfă; contribuţie în slujba unei cauze, a unei idei; omagiu adus cui-
va în semn de admiraţie, recunoştinţă, devotament (slavul prinosu).
3
Acest PRINOS (în: C. Neagu - Simion Mehedinţi, biobibliografie, op. cit., pp. 62-64) a
fost realizat la aniversarea a nouă decenii de viaţă a lui Simion Mehedinţi: pe un panou cu di-
mensiunile de 1/0,60 m, pe fond negru, simbolizând un uric domnesc, încadrat de motive popu-
lare, a fost scris acest text cu litere izvorâte parcă din frescele mânăstireşti.
Dedesubtul textului de închinăciune, academicieni, profesori, foşti studenţi, generali, pre-
laţi, prieteni şi foşti colaboratori au pus prestigioasele lor semnături de o rară preţuire şi sensi-
bilitate: C. Rădulescu-Motru, Tache Papahagi, Dumitru Caracostea, Tudor Vianu, Victor Tu-
fescu, G. T. Kirileanu, N. Al. Rădulescu, Ion Zamfirescu, Ion Juvara, D. Murăraşu, Vasile Băn-
cilă, Dumitru Muster şi mulţi, mulţi alţii.
26
_???????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
ridicarea templului de cultură ,,Societatea de Geografie” pe care a condus-o apoi

cu multă demnitate şi cu bogată rodire.
ACADEMICIANUL de obştească preţuire, care a văzut în Academie un
înalt aşezământ etnopedagogic al naţiunii şi care în multe lucrări ale sale, iar mai
vârtos în ,,Trilogii,” cugetând asupra a ceea ce este şi înseamnă ,,Ştiinţa - Şcoala
- Viaţa,” s-a vădit ca un viguros cugetător român.
ÎNDRUMĂTORUL luminat al neamului prin ,,Şcoala poporului” şi prin a-
tâtea alte scrieri şi călăuzind ,,Noua generaţie” către ,,Şcoala muncii,” dându-i şi
,,Decalogul muncii,” s-a dovedit cu aceasta un mare pedagog al poporului nostru
căruia în scurta dregătorie de ministru al şcoalelor, i-a dat noui reforme şcolare,
ce-l aşează în rândul celor mai mari miniştri ai învăţământului din ţara noastră.
APOSTOLUL înţelept al poporului românesc, pe care-l dorea crescut ,,în a-
propiere de Iisus” şi pe care-l hrănea duhovniceşte ani de-a rândul prin mult răs-
pândita, setos aşteptata revistă ,,Dumineca poporului.”
SCRIITORUL de mare talent din ,,Oameni de la munte” şi din însorita
,,Primăvară literară” şi
DIRECTORUL de mare vază, vreme de douăzeci de ani, al mult preţuitelor
,,Convorbiri literare.”
MULT IUBITE ŞI MULT RESPECTATE,
DOMNULE PROFESOR,
Frumuseţile ţării noastre dragi, bogăţia pământului nostru strămoşesc şi ori-
ginea neamului nostru românesc le-aţi zugrăvit şi le-aţi arătat în chip minunat de
frumos cu bogatul vostru talent literar, ca şi cu viul sentimentului iubirii de ţară
şi de neam, păstrând cu sfinţenie, în acelaşi timp, respectul de adevărul ştiinţific.
Omenia şi nobleţea sufletească a neamului nostru ,,de oameni de neam mare
şi de-atâta multă omenie” le-aţi înfăţişat atât de luminos cu însăşi litera înflorată
şi cu duhul viu al omeniei şi nobleţei sufletului vostru însuşi.
Adevărul aţi iubit, dreptatea aţi căutat, lumina aţi răspândit, calea lui Dum-
nezeu aţi învăţat, iubirea de neam aţi propovăduit, înţelepciune aţi grăit, onesti-
tatea v-a înveşmântat, smerenia v-a împodobit, credinţa v-a însufleţit, binele aţi
săvârşit.
Aţi stat neclintit în faţa ademenirii ori a intimidării. Neclătinat în faţa vijelii-
lor şi demn în mijlocul slugărniciei omeneşti. N-aţi cătat la faţa oamenilor, ci la
adevărurile mari şi veşnice.
Gloria deşartă nu v-a ispitit, ci măreţiile ţării le-aţi slăvit. Aţi mers drept pe
drumul vieţii omeneşti adevărate şi demne.
Pe acest drum al vieţii de lumină şi de demnitate, dorim şi vrem să vă ştim,
cu sănătate şi cu aceeaşi voiciune de duh încă mulţi ani, spre bucuria noastră,
27
_???????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
spre mândria ţării… Şi dăm slavă şi mulţumită şi închinăciune Dumnezeului

părinţilor noştri, c-a ridicat din poporul nostru dascăl atât de luminat şi apostol
atât de înţelept.
19 octombrie 1958
28
_??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ?????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
PLÂNGEREA ROMÂNIEI
S. MEHEDINŢI
Români din toate colţurile pământului românesc!
Acum 5 ani, un cărturar smerit a spus aceste cuvinte: Părinţii noştri au as-
cultat ,,Cântarea României”, noi trăim în vremuri de ocară şi vom auzi Plânge-
rea României.
Cuvintele acestea s-au împlinit. Ne-am adunat aici, nu pentru veselie, ci
pentru socoteli grele şi dureroase. Să le facem împreună cu gândul la dreptate
pentru toţi, şi pentru vii, şi pentru morţi.
În viaţa unei naţii, ca şi în viaţa unui om, sunt zile blestemate, zile de scrâş-
nire a dinţilor, când nici lumina soarelui nu mai e lumină, ci umbră şi cernire a
întregului pământ.
Cea dintâi zi de blestem pentru noi, a fost Ziua Sarmisegetuzei.
După 20 de ani de griji şi de lupte, pentru întregirea ţării, după ce bătuse de
atâtea ori armatele Romei, şi căzuseră în Carpaţi stindardele legiunilor, când a
văzut ţara copleşită de duşmani, soarele a văzut în ziua aceea ce nu mai văzuse
niciodată şi nicăieri pe faţa pământului: un rege dându-şi moartea, înconjurat de
generali şi de fruntaşii neamului.
Împărtăşindu-se din potirul cu venin, s-au aruncat în săbii, lăsând după ei,
duşmanului, doar cenuşa Sarmisegetuzei. Moment unic în toată istoria
antichităţii. Căderea Troiei, o strălucită poveste, dar poveste. Căderea Tirului, o
împotrivire îndărătnică a unor negustori care îşi apărau punga şi nu mai puteau
fugi din insula lor înconjurată din toate părţile. Căderea Cartaginei, o ruşine
prin nemernicia bancherilor care o conduceau…
Căderea Sarmisegetuzei, o dramă care a îngrozit până şi inima duşmanilor.
Traian, cel mai bun dintre toţi păgânii, optimus princeps, desigur s-a cutremurat
de măreţia jertfei şi milos cum era, a plâns nenorocirile Marelui Dac, care
înfruntase regeşte moarte.
Altă zi de blestem a fost la 1600, în mijlocul cetăţii Carpaţilor, pe Câmpia
Turzii. Viteazul cel admirat de regi şi de împăraţi, biruitor din Balcani până în
Carpaţi şi la Nistru, asemănat de istoricul german Bisselius cu Arhanghelul
Mihail, e ucis de o spurcăciune de valon pătimaş - vita care se răzbună pe
geniu. S-au bucurat atunci toţi păcătoşii Transilvaniei, au plâns toţi mucenicii
Transilvaniei, a plâns mai mult decât toţi, mama eroului care s-a călugărit,
aşezându-se la Mănăstirea Coziei, unde a plâns până la moarte pe cel mai slăvit
decât regii şi împăraţii.
29
_??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ?????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
Alte zile de blestem, de neasemuit blestem, au fost cele care s-au ţinut lanţ
în 1940. Una după alta s-au frânt aproape toate graniţele ţării. Ruşine şi
umilinţă, umilinţă şi neasemuită durere. Când toţi vecinii chiuiau, aruncându-se
la pradă, România plângea în genunchi, batjocorită până şi de cei pe care îi
socotise până atunci prieten. Pe dedesubt, tocmiseră şi aceia o parte din pradă.
Ce grai omenesc ar fi putut povesti toată oroarea acelor zile! La Huedin,
protopop ars de viu în faţa preoţilor de alt neam, care îl numiseră până atunci
,,frate întru Hristos”. Sate aprinse în timpul nopţii, iar armata dimprejur,
trăgând în fugarii luminaţi de flăcări, învăţători şi fruntaşi ai satelor, spânzuraţi
de crucile bisericilor…
Niciodată soarele n-a văzut în Carpaţi şi în împrejurimile lor, mai multe
hiene cu chip de om… Streinii care au fost martori, s-au îngrozit şi ei. Au fost
copleşiţi de scârbă, când şi-au adus aminte că cei care măcelăreau, erau aceea
care cu 20 de ani mai înainte fuseseră scăpaţi de măcelărire de armata română.
Neomenii văzuse destule soarele, dar mai ticăloasă neomenie ca în 1940, nu.
În faţa faptelor ca nu pot fi nici tăgăduite, nici ascunse, e vădit pentru
oricine că noi cei care mai trăim între hotarele acestei ţări, am văzut Plângerea
României, umilinţa şi nenorocirea cea mai amară.
*
Dar aici nu ne-am adunat să ne plângem, ci să ne socotim.
Cel dintâi pas spre vindecare - cărturarii ştiu ce înseamnă străbunul cuvânt
vindicare -, cel dintâi pas este cunoaşterea adevărului. Iar cel dintâi adevăr care
izbeşte ochii celui care priveşte azi chipul României, este graniţa dinspre apus.
Ducele Mussolini asemănase graniţa Cehoslovaciei cu o coadă de crocodil.
Las pe oricine are ochi să vadă, dacă graniţa din 1940 seamănă ori nu, cu o
coadă de crocodil înfiptă în corpul României.
Dar ca să ne dăm seama cu fapte, nu cu vorbe, de adevărata stare a lucru-
rilor, se cuvine să privim până la temelie. Din vremea când munţii erau pe hartă
în chip de omizi păroase - o minciună a desenatorilor, pentru că nici un munte
de pe faţa pământului nu seamănă cu o omidă, cu o râmă sau cu un şarpe -, din
vremea hărţilor proaste, a rămas o vorbă proastă – asemănarea unor munţi, între
care şi a Carpaţilor cu o coloană vertebrală. În loc de perii omizii, vertebre,
adică o minciună ceva mai groasă. Cu atât mai rău pentru cei care au
întrebuinţat această minciună, cu privire la munţii noştri.
Carpaţii nu-s un schelet de şarpe, ca o lungă coloană vertebrală, lungă şi
simetrică. Comparaţia asta întrebuinţată de un moralist, e falsă. Sistemul
carpatic seamănă cu o cetate rotundă cu multe bastioane pe laturi. Munţii
Apuseni sunt o fortăreaţă rotundă şi atât de lată, încât ar umple toată căldarea
Transilvaniei. Zidul de la miazăzi e cava mai îngust numai între Olt şi Piatra
Craiului. Din Olt până în Mureş, Timiş şi Dunăre, e altă cetate uriaşă. Zidul
30
_??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ?????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
răsăritean, [aflat] între şanţul Siretului şi coloanele vulcanice care căptuşesc

zidul spre Transilvania şi Ardeal, are iarăşi o mare lăţime. Maramureşul - altă
cetate între munţi.
Aşadar, chipul adevărat al pământului românesc nu seamănă cu o şiră a
spinării, cum nu seamănă o roată cu un băţ. Un cărturar din vechime a nimerit
mult mai bine, arătând că Dacia se înfăţişează ca o cunună de munţi - corona
mintium! Comparaţia cea neghioabă le-a plăcut mult duşmanilor noştri care au
spus că hotarul lor trebuie să se întindă până la şira spinării. Dintr-o minciună
cartografică, apoi novelistică, [a ieşit n. e.] o minciună politică.
Adevărul pentru cei care au ochi de văzut şi compas de măsurat, e altul: în
mijlocul pământului românesc, Carpaţii formează o cunună sau o ,,cotrună” de
munţi, iar cine va mai vorbi de o coloană vertebrală, de o simetrie faţă de o axă
orografică, acela şi mincinos este, şi mincinos va rămâne cât vor fi Carpaţii pe
pământ şi un popor românesc în Carpaţi.
Cine va mai asemăna roata cu un băţ, smintit să se socotească şi între
nebuni să fie numărat.
Iar cei care vă daţi seama de adevăr, aşa cum îl arată harta topografică,
geologică, orografică hidrografia, climatologia, geografia plantelor şi
animalelor, antropologia, etnografia şi istoria, acela să privească coada de
crocodil care a fărâmat obezile roţii şi mai multe spiţe până la butucul roţii şi
dacă are ochi de văzut, dar şi minte de judecat, să judece şi să răspundă la
această întrebare: Este oare în toată Europa, ba chiar şi în toată lumea o ţară
mai armonios clădită, decât Dacia şi urmaşa ei România? Şi e vreo graniţă mai
criminală decât cea croită de coada de crocodil?
*
Să urmăm socoteala mai departe, iarăşi în faţa faptelor, chemând ca martori
pe toţi învăţaţii pământului, nu numai din ţările prietene, dar şi din cele
duşmane, pe toţi, afară de unul: de mincinosul care a făcut o hartă, lăsând hârtia
albă acolo unde trebuia să pună o populaţie românească cu 40-50 locuitori pe
km pătrat.
Pe mincinosul acela nu-l primim ca martor. Ca orice criminal, n-a făcut sin-
gur crima. Poate că în clipa din urmă se va fi ruşinat de fapta sa, dar câtă vre-
me, pe temeiul hărţii sale mincinoase, s-a tras graniţa cea mincinoasă în istoria
neamului nostru. Mincinos să-i rămână porecla, şi blestemată să-i fie pomeni-
rea, aşa cum se cuvine tuturor mincinoşilor care deschid drumul spre crimă.
Cum rămâne mincinos în faţa ştiinţei, mincinos să rămână în faţa istoriei şi
pentru ca titlul acesta să-i fie dat cu toată solemnitatea gradelor academice.
Primim să fie judecată plastografia lui cartografică de un juriu de onoare în care
să fie martori cartografi din toate ţările pământului, să ştie lumea până în sae-
31
_??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ?????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
culum saeculorum, din care neam a ieşit mincinosul care a adus hărţi falsificate
în faţa arbitrilor care trebuia să reprezinte adevărul şi numai adevărul.
*
Să facem un pas mai departe. Istoria pozitivă se urzeşte de la 500 ante
Hristos: ,,începând cu acel oaspe…, cu Dariu al lui Histaspe”. După 600 de ani,
cu Traian începe epoca daco-romană. Nu e azi niciun scriitor serios să afirme
[care] să afirme că neamul dacic ar fi pierit, cum n-a pierit nici cel iberic, galic,
germanic, albanez şi grec.
Pe ce s-a rezemat blocul etnic din Carpaţi pe care îl vedem şi azi, acoperind
tot hotarul Daciei lui Decebal şi Traian?
Cetatea cea mare s-a rezemat îndeosebi, pe doi stâlpi puternici. Cel care a
stat mereu neclintit, a fost stâlpul dacic de la izvoarele Tisei, Prutului, Siretului
şi Bistriţei, din masivul Rodnei până în Rarău, e un nod uriaş acoperit de cel
mai mare codru al ţării. Aici neamul dacic a rămas liber şi după moartea regelui
Decebal. Aici erau cetăţi de piatră, ca cele de la izvoarele Streiului, Jiului şi
Lotrului, cetăţi ale brazilor, fagilor şi zimbrilor. Aici n-au mai îndrăznit să intre
legiunile.
De aici, dacii au dus încă vreo două secole, lupta contra romanilor. Abia
creştinismul i-a romanizat şi i-a integrat în corpul Daciei cucerite de romani,
împodobită cu cetăţi ca cele din Italia, înlesnită cu drumuri, ca cele din ţările
Mediteranei. Aici barbarii n-au avut ce dărâma, ci s-au ferit de codri ca de o
pacoste şi primejdie.
De aci din cuibul acesta dacic, a pornit în Evul Mediu, organizarea politică
a Moldovei. Aci, castele, ca cel cucuiat pe movila de la Hust, dar iobăgie nu.
Codrul şi iobăgia nu stau împreună, cum nu stă apa cu focul.
*
Al doilea stâlp puternic a fost cel daco-roman, din treimea orografică:
Haţeg, Oltenia, Banat, triplex confinium, unde s-au păstrat neatins un mare bloc
autohton. Şi aici a fost un nucleu de organizare politică medievală. Dragoş şi
Bogdan trec munţii, Litovoi şi Bărbat se luptă la faţa locului…
În legătură cu cei doi mari stâlpi, nu cu două pasuri sau ,,răspunderi”
[trecători n. e.] - cum zice Xenopol - cu cei doi stâlpi orografici şi etnografici,
s-au închegat Muntenia, lipind, sub Basarab, ţinutul din dreapta şi stânga
Oltului şi Moldova, lipind ţinutul din dreapta şi stânga Prutului, prin Muşatini.
Au şi locurile soarta lor: Sunt fala locorum. Şi dacă e aşa, dacă istoria unui
neam e scrisă întâi şi-ntâi de toate de pe faţa pământului, de la sine urmează
pentru istoria Daciei, de la început până azi, primatul celor două coloane, a
căror unire sub Cuza a adus în satele noastre Unirea, cum fusese sub Decebal,
Traian şi Mihai viteazul. Iată destinul geografic al pământului şi poporului
legat de Carpaţi.
32
_??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ?????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
Iar dacă e aşa, e uşor să măsoare oricine adâncimea catastrofei din 1940.
Tocmai stâlpul cel mai vechi, cel de apus din timpul lui Decebal şi al
Carpilor (naşii Carpaţilor), până la urmaşii lor din Ţara Maramureşului şi a
Oaşului, tocmai cei mai români dintre români, cată să cadă Coada
Crocodilului…! Tocmai cei scăpaţi de toporul gâzilor lui Bella Kun să vină cu
toporul în mână, să măcelărească pe aceia cărora în genunchi, trebuia să le
sărute mâna?
Iată destinul istoric pe care îl supunem judecăţii tuturor oamenilor de ome-
nie de pe toată faţa pământului. Pentru noi, în faţa hărţii, a statului şi a istoriei,
un lucru e lămurit.
De la invazia tătarilor până azi, niciun an n-a fost mai blestemat pentru
neamul din Carpaţi decât anul 1940 - Anul Crocodililor. Cei care coborâţi în
valea Crişului Repede, între Huedin şi Oradea, un fel de Vale a Prahovei,
îndreptată spre Tisa, cei care v-aţi închinat în bisericuţele Oaşului, cei care aţi
pătruns munţii până la izvoarele Tisei, cei care v-aţi suit la iezerele de pe
culmile Rodnei, cei care v-aţi închinat la hramurile Mănăstirii din Moisei; cei
care aţi cunoscut înflorirea Clujului românesc, cu catedrala înălţată în albastrul
cerului; cei care aţi învăţat în şcolile năsăudene, călcând pe urmele lui
Coşbuc…; cei care dispreţuiţi şi urâţi pe cel care în loc de mulţumire,
subminează pe binefăcător…
Toţi aceia nu puteţi avea decât o singură părere!
Cetatea munţilor româneşti a fost spartă hoţeşte. Întregimea neamului
românesc a fost neomenos ciuntită. Justiţia umană şi divină din procesul de la
Caucaz şi Volga până în cele mai dosnice văi ale Carpaţilor şi în câmpia Tisei,
este respectarea dreptului geografic, etnografic şi istoric.
DOMNULE PREŞEDINTE,
(Sadoveanu)
S. MEHEDINŢI
Odinioară, cei siliţi de împrejurări, să dea o jalbă îşi aprindeau o rogojină pe
cap, să nu fie trecuţi vederea. Azi, sub regimuri constituţionale, o cerere scrisă
pe o foaie de hârtie, poate fi uneori de-ajuns spre a dobândi dreptate.
De la cine?
De vreo sută de ani, poporul e stăpân. Democraţia înseamnă ,,cârmuirea po-
porului prin popor şi pentru popor”, a cărui voinţă se arată în Parlament, unde
puterea legislativă are alături pe cea executivă, sub ochii unui om de mare în-
credere - Preşedintele. Acesta e, deci, ultimul arbitru pentru cei care cred în
dreptate.
În faţa acestei soluţii, iată un caz concret:
33
_??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ?????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
1). Acum vreo 60 de ani, un student a primit sarcina de a se pregăti pentru o

anumită ştiinţă, în străinătate. După multe, multe piedici, sarcina a fost
împlinită. Publicaţii de caracter internaţional: Revue de gèologie et des sciences
connexes, Scientia, Compte rendu des Séances de la Société gèologique de
Françe, au exprimat dorinţa ca opera mai însemnată a autorului român, Terra,
să fie tradusă ,,dans une langue plus répandue” (Premise şi concluzii la Terra,
1946, pp. 181-187).
2). Acum 30 de ani, acelaşi cărturar, având o însărcinare publică, a făcut o
reformă a învăţământului - ,,cu faţa către sate”, dând ţărănimii cele dintâi şcoli
secundare (Şcolile secundare), înainte de a fi vorba de ,,gimnaziul unic”.
Despre Legea eforiilor şcolare şi reforma din 1918, s-a spus la Academia
Română că este ,,dania cea mai însemnată pe care poporul român a primit-o de
la cârmuitorii lui”. (Revista de filozofie, ianuarie, 1930)
3). Acum 10 ani (1936), cerul Europei începuse a se înnoura, acelaşi
cărturar, ca profesor de geografie şi etnografie, s-a simţit dator, faţă de teoria
lui Spengler, Ludendorf etc. - care afirma că ,,scopul războiului nu e să învingă
armata unui adversar, ci să-i nimicească populaţia, spre a-i lua teritoriul” -, să
facă această mărturisire: ,,Până acum văzusem mari criminali (gangsteri),
numai între indivizi, acum vedem şi naţiuni gangstere”. (Învăţătorul în straja
ţării, pp. 10, 16, 96)
În 1937, când Hitler înţesa cu armată graniţa Franţei, Austriei şi
Cehoslovaciei, acelaşi profesor, invitat să ţină o conferinţă la Congresul
General al Învăţământului, a vorbit despre ,,Pedagogia creştină şi pedagogia
lupilor”, făcând un comentariu la imperialismul german şi italian.
În sfârşit, la 14 februarie 1941 când Polonia, Danemarca, Norvegia, Olanda,
Belgia şi Franţa erau strivite, iar România năpădită de trupe germane, acelaşi
profesor a făcut această mărturisire, ,,Tocmai acum s-a afirmat mai categoric
decât orişicând, în relaţiile internaţionale, cel mai grozav cinism în doctrina
socială şi politică… Ne-am întors la homo homini lupus”. (Academia, instituţie
etnopedagogică, 1941, p. 29).
Situaţia actuală (oct. 1947): Domnul ministru al Afacerilor Interne, ţinând
seama că membrii Academiei sunt scutiţi de rechiziţie, a binevoit son ă dispună
eliberarea locuinţei şi bibliotecii profesorului Simion Mehedinţi, adăugând (7
aug. 1947), că ,,Dreptatea se poate dobândi azi mai iute decât orişicând”.
Din nenorocire, rezoluţia ministerială nu s-a putut executa din cauza unor
funcţionari abuzivi care au şi fost destituiţi şi arestaţi. Aşa că profesorul de care
e vorba se află în ajunul Sfântului Dumitru, în pragul iernii, fără locuinţă.
O norocoasă potrivire a împrejurărilor, a făcut însă ca Preşedintele
Parlamentului să fie chiar un membru al Academiei. În această îndoită calitate,
arbitrul vieţii parlamentare poate realiza dintr-o dată două lucruri drepte:
34
_??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ?????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
a). Academia Română să intre în stăpânirea bibliotecii care i-a fost donată
prin act autentic, încă de acum trei ani (aprilie 1943);
b). Să fie eliberată şi casa profesorului, dacă Domnul Preşedinte al
Parlamentului va mărturisi către domnii deputaţi Gheorghe Apostol şi Emil
Angheliu (Preşedintele şi vicepreşedintele C. G. M. [Consiliului General al
Muncii], de care atârnă eliberarea casei din str. Dimitrie Racoviţă nr. 12.
Cele înşirate în această petiţie sunt fapte exacte, uşor de verificat de oricine.
[Precizez] că n-ar fi spre paguba ştiinţei, dacă cel mai vechi membru al
Academiei - democrat cu fapta, nu numai cu vorba - ar putea continua munca
sa de specialitate în anii sau zilele câte i-au mai rămas.
Cu neştirbită credinţă în izbânda Dreptăţii, vă rog, Domnule Preşedinte, vă
rog să primiţi asigurarea deosebitei mele consideraţiuni!
22. X. 1947
Prof. S. Mehedinţi,
Membru al Academiei Române
DOMNILOR COLEGI,
S. MEHEDINŢI
Cunoaşteţi de ani de zile, paguba pe care a suferit-o Secţiunea noastră prin
eliminarea geografiei din Facultatea de Litere, unde se face studiul atâtor
discipline istorice.
Fără geografie, antropogeografie şi etnografie, istoria este lipsită de
sprijinul ei cel mai firesc, dacă e adevărată vorba lui Herder că ,,istoria este o
geografie în mişcare”.
Prin moartea eminenţilor noştri colegi, C. Brătescu şi G. Vâlsan, Secţiunea
istorică a pierdut colaboratori care cu greu pot fi înlocuiţi şi aţi recunoscut de
mai multe ori nevoia de a umple golurile lăsate de aceşti specialişti.
Împrejurările n-au permis să alegem în locul lui Vâlsan, tot un geograf.
Acum fiind vorba de a găsi un urmaş lui C. Brătescu, subsemnatul crede că cel
mai nimerit este chiar urmaşul său la catedră, profesorul N. Al. Rădulescu.
Atât prin lucrări, cât şi prin concursuri universitare, el a dovedit cea mai
variată muncă în sfera geografiei.
În latura geografiei fizice, monografia sa asupra Vrancei, a dovedit o
deplină stăpânire a materialului, începând cu problemele relative la morfologie
şi sfârşind cu cele privitoare la populaţie. În latura antropogeografică şi
etnografică, lucrarea citată poate servi de model.
În ce priveşte interesul pentru istorie, acesta a dovedit cu prisosinţă în
revista Milcovia, pe care a întemeiat-o şi a condus-o în anii cât a fost profesor
de geografie la Liceul ,,Unirea” din Focşani. În foarte puţine oraşe de provincie
s-au putut constata manifestări culturale de acel nivel.
35
_??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ?????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
Urmarea acestei exemplare activităţi ştiinţifice şi didactice, a fost chemarea

ca profesor la Seminarul Pedagogic al Universităţii din Cluj, iar când s-a creat
o conferinţă de antropogeografie la Universitatea din Bucureşti, un concurs la
care au luat parte mai mulţi candidaţi, a dovedit capacitatea de a se sui şi pe o
catedră universitară.
În legătură cu munca de la catedră, ţinând seamă că Buletinul Societăţii
Geografice a ajuns prea îngust spre a da la iveală studiile tuturor geografilor
noştri, prof. N. Al. Rădulescu a întemeiat Revista geografică română, ajutat de
colaborarea tinerilor geografi de la cele patru universităţi ale ţării. Iar când
Catedra de geografie de la Academia de Înalte Studii Comerciale a rămas
vacantă, a devenit profesor în acea instituţie.
Prelegerile sale şi lucrările de seminar executate între anii 1941-1946, după
cercetări prealabile pe teren, împreună cu studenţii, au dovedit că neobositul
dascăl se poate mişca cu aceeaşi libertate în toate sectoarele geografiei,
pregătind cercetători care să asigure progresul ştiinţei.
Ca o încununare a acestei pilduitoare activităţi, Universitatea din Bucureşti
a socotit că face un act de dreptate, chemându-l la catedra rămasă vacantă prin
moartea regretatului profesor C. Brătescu, spre a continua cu acelaşi mare
succes, tradiţia catedrei sale.
În sfârşit, în anii din urmă, când în fruntea Ministerului de Agricultură şi
Domenii a venit un om de ştiinţă, care a proiectat mari lucrări de ameliorare a
agriculturii şi înlăturarea atâtor discordanţe antropogeografice, unul dintre cei
chemaţi să ajute prin anchete şi studii ştiinţifice, această operă de fundamentală
însemnătate, pentru ocrotirea pământului şi poporului nostru, este profesorul N.
Al. Rădulescu titularul Catedrei de Geografie generală şi Antropogeografie la
Universitatea din Bucureşti.
Consacrarea pe care i-a dat-o Universitatea după o muncă lungă şi variată
în atâtea colţuri de ţară (Focşani, Cluj, Cernăuţi şi Bucureşti), este o dovadă
pipăită că geograful, antropogeograful, etnograful şi renovatorul geografiei
economice în Academia de Înalte Studii Comerciale este una dintre cele mai
întemeiate speranţe ale geografiei din România, iar în momentul de faţă cel mai
indicat să ajute cu activitatea sa ca specialist, munca secţiunii noastre istorice.
Subsemnatul, cu conştiinţa deplin împăcată, propune pe dl prof. N. Al.
Rădulescu, spre a fi ales în locul rămas vacant prin moartea geografului C.
Brătescu. S. Mehedinţi 19 mai 1948
36
_???????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ???????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
ÎN LEGĂTURĂ CU EMINESCU
starea culturală a epocii. Ce ştia tineretul despre poet
S. MEHEDINŢI
Am scris de mai multe ori câte ceva despre Eminescu. Neavând
putinţa de a cerceta în biblioteca mea însemnările mai vechi, las a-
ceste pagini ca mărturie a părerilor mele despre poet acum, la sfâr-
şitul vieţii. Manuscrisul să rămână la Academie, din partea unui fost
îngrijitor al Convorbirilor literare. (Poate nu strică să fie tipărit şi în
Analele Academiei Române).
25 XII 1947 Ziua Naşterii Domnului
Mai sunt în viaţă câţiva români, care l-au văzut pe Eminescu. Puţini. Când
vor pieri şi aceştia, urmaşii se vor întreba: Oare ce vor fi simţit contimporanii
celui mai mare poet român, când opera lui a ieşit la iveală?
Spre a evita aprecieri de ocazie, autorul acestor rânduri socoate mai nimerit
să se producă unele mărturii dintr-o lucrare fără nicio legătură cu serbarea cen-
tenarului1.1)
Când s-a ivit Eminescu, civilizaţia şi cultura arhaică a neamului carpatic
erau încă destul de întregi. Pe la jumătatea veacului al 19lea, începuse totuşi o
rupere de echilibru, cu foarte grave urmări. Pentru exacta lor descriere va fi ne-
voie de un istoric cu o pregătire multilaterală şi cu un adânc respect faţă de ade-
văr. Aici câteva observări în treacăt.
Una dintre cauzele cele mai însemnate, care au provocat acel dezechilibru,
a fost trecerea de la şcoala muncii, la şcoala cărţii. E destul să răsfoiască cine-
va manualele din care trebuia să înveţe tineretul, limba şi istoria neamului, plu-
găria, negoţul, meseriile, îngrijirea sănătăţii ş.a., spre a vedea că acele cărţi ne-
săbuite apăsau ca nişte pietre crierul copiilor, îndeosebi a celor de la ţară. Ce
era şi cum era şcoala satului s-a povestit de multe ori şi nu e o bucurie să mai
repetăm vechile plângeri. Noroc că după doi-trei ani de chin, bieţii şcolari „le-
gau cartea de gard”. Rar cine cerca să ajungă în şcolile mai înalte din oraş, iar
ce păţea şi pe-acolo, cu nimeni nu împărţea.
Cărţi tipărite, mai deloc şi câte erau nu aveau aproape toate nicio figură lân-
gă text. Chiar ştiinţele concrete (botanica, zoologia, mineralogia, geografia,
geologia etc.) se învăţau pe de rost. Se presupunea că profesorul arată el lucru-
rile de care era vorba. Cum însă dascălii erau mai toţi autodidacţi (câţi dintre ei
văzuseră universitatea?), aproape toată învăţătura se mărginea la o simplă me-
1
[S. Mehedinţi] - Premise şi concluzii la Terra, Amintiri şi mărturisiri, (Academia Româ-
nă, studii şi cercetări, LXXIII), Bucureşti, 1946.
37
_???????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ???????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
morizare de vorbe, repede uitate, lăsând în sufletul copiilor doar oboseală şi

dezgust. Cineva a încheiat socoteala învăţăturii sale astfel: „Ceea ce deprinse-
sem într-o şcoală, uitasem în cealaltă, iar citirile de bună voie se urmaseră fără
nicio rânduire. Întreaga pregătire din copilărie a fost o loterie după loterie, pes-
te loterie... După o lungă rătăcire prin mai multe şcoli (două la sat şi patru la
oraş), m-am pomenit într-o bună zi pe pragul universităţii, cu o droaie de băieţi
din toate colţurile ţării (fete numai trei-patru), spre a fi supuşi unui mişmaş de
examen numit bacalaureat”. Cam asta era starea culturală a tineretului.
Cât priveşte informaţia despre Eminescu e destul să amintim că „istoria lite-
raturii se oprea în programele de atunci la Alecsandri şi Bolintineanu. Niciun
cuvânt despre Eminescu ori Creangă, ca şi cum ar fi trăit undeva, la antipozi.
Abia în serile literare de la Maiorescu, am aflat că existau nişte Amintiri, ale
unuia, Ion Creangă. Întâmplarea făcuse ca volumul din Convorbiri, coborât din
rafturile bibliotecii chiar de mâna profesorului, să fie pus tocmai sub ochii celui
ce înşiră „Mărturisirile” de faţă.
A început a ceti... Povestirea năzdrăvanului din Humuleşti, care, după alte
isprăvi, mai venise şi cu pupăza la târg s-o vânză şi nimerise un hâtru de moş-
neag doritor s-o drămăluiască, iar băiatul haţ, de sumanul unchiaşului, mustrân-
du-l că „ce are cu marfa omului, dacă nu i-a fost de cumpărat”, a stârnit în ce-
titor atâta poftă de râs, că s-a oprit să-şi şteargă lacrămile. A trebuit să intre al-
tul la rând, cu cetitul.
Mare eveniment pentru cei de faţă, însă revelaţia cea mai zguduitoare fuse-
se pentru generaţia noastră, Eminescu. Nici despre dânsul n-auzisem nimic la
şcoală, dar poeziile lui erau ştiute pe de rost de orice tânăr ceva mai sprinten la
minte. Fluviul Amazoanelor este numit de localnici Mar dolce. O astfel de
„mare dulce” cuprinsese sufletul tuturor, celor ce simţeau în ei o cât de slabă
vibrare literară...1
Ce va fi fost în cugetul profesorilor noştri, Dumnezeu ştie2. Pentru noi însă,
Eminescu era începutul şi sfârşitul. Moartea lui a fost pentru toţi ca o nenoroci-
re personală.
1
Citesc poeziile lui Eminescu. Nu ştiu ce farmec au ele pentru mine, căci de câte ori le ci-
tesc, îmi pare că mă cufund într-un labirint feeric de idei, forme şi figuri”, mărturiseşte Şt. O.
Iosif peste vreo şapte ani.
2
E caracteristică împrejurarea că chiar un profesor universitar a cercat să împiedice tine-
retul de a însoţi carul mortuar al poetului. Eşind din sfera preocupărilor sale oficiale (istoria an-
tică şi epigrafia), dascălul acela scrisese - poate cu scop educativ - un manual de istoria româ-
nilor, apoi s-a ocupat şi de culegeri folclorice. Gestul său macabru lasă posibile mai ales două
ipoteze: 1) totala neînţelegere a poeziei în genere (inclusiv folklorul atât de transparent în opera
lui Eminescu) şi deplina ignorare a evlaviei ce o avea poetul faţă de marile personalităţi din is-
toria neamului sau 2) presupunerea că, în calitate de inspector şcolar sub regimul liberal, fostul
38
_???????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ???????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
De văzut, nu-l văzusem niciodată până în ziua înmormântării. Parcă privesc

şi acuma fâşia de catifea neagră, care îi ascundea partea de sus a frunţii. Fiind
student în anul întâi, asistasem la un examen de licenţă (o raritate pe atunci), a-
poi ne-am coborât mai mulţi în faţa universităţii, unde se oprise carul funerar ce
ducea pe poet la cimitir. Lume relativ puţină, nimic spectaculos. În urma dri-
cului, prietenii de la Junimea şi mai mult tineret. Vremea se nimerise bună, toa-
te s-au petrecut după rânduială şi cu adâncă pietate din partea însoţitorilor sicri-
ului. La mormânt însă, în clipa solemnă a despărţirii pentru totdeauna, s-a în-
tâmplat ceva neaşteptat: cuvântarea improvizată a unui prieten al poetului din
anii de la Universitatea din Viena. Când ochii tuturor erau îndreptaţi spre acela
care avea să se coboare pe vecie sub ţărână, deodată a răsunat aspru vocea plân-
gătoare a necunoscutului, care vorbea o românească foarte nodoroasă. Durerea
vechiului camarad va fi fost foarte sinceră, dar intonaţia maghiară a vorbelor lui
era o grea disonanţă tocmai la mormântul Celui ce ajunsese pentru tineret sim-
bolul tuturor armoniilor.
Limba românească începuse a căpăta prin poeziile lui Eminescu o nouă so-
noritate. Versurile poeţilor mai vechi (afară de puţine excepţii) sunau ca un
gângăvit de copil, de la fluier şi de la cimpoi trecusem la o vastă orchestră, iar
în ce priveşte substanţa însăşi a scrisului literar, iată o părere corespunzătoare
sentimentului generaţiei de atunci: „Eminescu, mintea care a cugetat pentru noi
toţi, inima care a simţit pentru noi toţi! Opera sa este Scriptura menită a tălmăci
şi a vindeca toate durerile neamului, începând cu cele izvorâte din aşezarea sa
„în calea răutăţilor”, cum a zis cronicarul şi sfârşind cu adânca nepotrivire din-
tre asprimea vecinilor şi bunătatea cea cu prostie a Românului, cum se căina
Zilot Românul.
Mai întâi, Eminescu a dat la iveală adevăratul act de naştere al poporului
legat de Carpaţi şi de Dunăre. Pe când condicarii mărunţi porneau mereu ca
nişte miopi de la Originea Principatelor, ca şi cum lumea ar fi început numai de
ieri, de alaltăieri, iar cei mai îndrăzneţi se urcau abia până la colonizarea Daciei
lui Traian, tânărul geniu, colindând prin toate colţurile pământului românesc,
văzuse limpede până în zarea veacurilor. Ascultând Rugăciunea unui Dac, el
auzise închinătorul lui Zamolxe cum mulţumea Zeului Celui Mare pentru toate
darurile Vieţii... Şi ce dar putea fi mai mare decât însuşi pământul ţării în care
orice „picior de plai e o gură de rai” 1.
Apoi ce noroc mai vădit de cât să aibă drept „dătător de legi şi datina lui
despre nemurirea sufletului! Fericită (de trei ori fericită) împrejurarea că autoh-
slujbaş va fi împărtăşit antipatia celor ce nu puteau uita Satirele lui Eminescu şi suverana lui
critică socială şi politică în Timpul.
1
În Vrancea, unde s-a născut balada Mioriţei, un munte se cheamă şi azi Răiuţ, adică un
„rai mic”.
39
_???????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ???????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
tonii Carpaţilor n-au întâlnit în munţii lor nici dezmăţata operetă a zeiţelor şi
zeilor din Olimp, cu tot felul de slăbiciuni ca ale muritorilor de rând, nici pe un
Iahve aspru ca cel din pustiul Sinai, răzbunător şi procesiv, temându-se mereu
să nu rămână cumva păgubaş de carnea şi de grăsimea jertfelor, ci un zeu al lu-
minii Cerului „sămănător de stele şi-ncepător de vremuri”.
Mare lucru pentru sufletul unui neam, să ştie de la început că Cel-a-tot-pu-
ternic nu poate fi altfel de cât un părinte nemărginit de bun, care nu-şi pune
mintea cu măruntele noastre greşeli omeneşti, fiind el „stăpânul fără margini al
marginilor lumii”.
Iată Cerul şi iată Raiul dacic spre care ne-a îndreptat privirile Eminescu, pe
când cei cu vederea scurtă se oprea doar la Traian, anulând copilăreşte tot ce
fusese mai înainte în Carpaţi şi la Dunăre. Uitaseră până şi grandioasa epocă de
culminare de la Dromihete, biruitorul lui Lisimah, până la Marele Burebista, al
cărui imperiu se întindea de la Bug până la Alpi şi din Balcani până în Munţii
Boemiei. Dintr-o dată, prin intuiţia lui Eminescu, ce lărgime de spaţiu istoric
căpătasem şi câtă adâncime în timp, până dincolo de acel oaspe, „ce din vechi
se pomeneşte, Dariu al lui Histape”, cu care numai străbunii noştri cutezaseră
să încrucişeze spada, cum mărturiseşte însuşi bătrânul Herodot. Ce erau pe
atunci romanii cu pitica lor republică şi cu Roma jefuită de gali!
Văzând aievea trecutul pe „al istorie plan”, Eminescu a înţeles apoi cel din-
tâi şi măreţia fără seamăn a dramei de la Sarmisegetuza. Poema sa Decebal, ră-
masă neterminată, ar fi fost pentru noi o monumentală reînviere a vieţii stră-
bunilor (une Résurection, cum ar fi zis Michelet).
În sfârşit, tot El ne-a ajutat să vedem şi Descălicarea, nu ca fapta episodică
a unei cete de vânători îndârjiţi pe urma unui zimbru fugărit spre valea Moldo-
vei, ci ca o vastă epopee, aci paşnică, aci războinică. În stil homeric, poetul ne-
a înfăţişat lunga coborâre din Munţii Maramureşului a gloatelor cu turme îndru-
mate de bătrâni purtători de toiege şi a cetelor de arcaşi sub povaţa Voievozilor
„păstori de popoare” (tocmai cuvântul lui Homer), isprăvind cu apoteoza re-
vărsării până la Nistru şi la Mare, „ca puhoiul apelor”, cum spune cronica ţării.
Descălecarea însemna astfel reluarea în stăpânire a vechiului pământ dacic,
după izgonirea oardelor de nomazi prădalnici.
El apoi ne-a învăţat să preţuim după dreptate şi a doua culminare, cea de „la
1400”. De auzit mai auziseră şi alţii ce se petrecuse „la Rovine în câmpie”, dar
de văzut nu văzuse încă nimeni deplin epica vitejie a călăreţilor a lui Mircea,
până nu ne-a arătat-o „divinul cântăreţ”, cum ziceau anticii poeţilor cu adevărat
inspiraţi. Cu El aşadar şi prin El, poporul român a făcut suma tuturor bucuriilor
şi a durerilor sale din trecut. Doina lui e nu numai rezumatul tuturor doinelor
româneşti, dar şi al istoriei întregului neam carpatic. Ceea ce văzuse El „din
Satmar pân’la Săcele”, şi ,,de la Nistru până la Tisa”, au putut vedea mai târziu
40
_???????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ???????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
şi cei mai orbi dintre Români. Pelerini în spaţiu şi în timp al întregului neam, El
luase asupră-şi sarcina să-i arate apoi şi calea spre viitor, înşirându-i zi cu zi, în
anii săi de mucenicie gazetărească rănile de care suferea şi leacurile cele mai
prielnice.
S-a dovedit astfel şi la noi, ca şi la alte popoare, că literatura - înainte de a fi
expresia unor genii individuale - este manifestarea cea mai credincioasă a sufle-
tului colectiv-etnic. Cât despre părerea celor ce au afirmat în timpurile din ur-
mă, că o cultură ar fi un „organism” neatârnat de mediul geografic şi etnogra-
fic, asta e o bâiguială metafizică, amintind scamatoria hegelienilor, care pretin-
deau unui astronom să creadă ce-i spuneau teoriile lor filozofice, iar nu ceea ce
telescopul îi arăta pe seninul cerului.
Din contra, faptele geografice, etnografice şi istorice ne impun altă conclu-
zie: Începând cu bătrânul Homer şi sfârşind cu Goethe şi alţi doi, trei poeţi-filo-
zofi ai omenirii (dintre care unul este Mihail Eminescu) cultura este oglinda
sufletului milenar al unui popor. În ea se restrâng, vrând-nevrând, atât împreju-
rările mediului teluric cât şi mediul psihic. Pământul unei ţări şi sufletul celor
ce s-au coborât sub ţărâna cimitirelor cârmuiesc mai departe traiul fiecărui
neam, după cum albia unui râu îndrumă mereu curgerea apelor lui. Individul, ca
fiinţă trecătoare, e aproape nimic faţă de marea fiinţă a Neamului care, odată cu
limba, i-a dat chiar din pruncie chintesenţa sufletului strămoşilor.
Când se iveşte însă câte un geniu excepţional, care cerne încă o dată toate
gândurile unui popor şi face sinteza tuturor valorilor lui sufleteşti, turnându-i
până şi graiul în tipare nouă, acel geniu devine simbolul suprem al naţiunii - ca
Homer, Dante, Shakespeare, Goethe şi cei asemenea lor. Sufletul etnic, expri-
mat de un geniu sintetic, iată semnul după care se poate cunoaşte că acel popor
a ajuns la o cultură majoră, interesantă şi pentru restul omenirii.
Aşa a fost pentru noi Eminescu. Doina lui, cum am spus, este culminarea
tuturor cântecelor poporului român. Glossa lui a strâns ca într-un focar toată în-
ţelepciunea populară a „neamului nevoii”, cum îi zicea el, în ceasurile lui de a-
mărăciune1; iar Satirele şi Luceafărul au dăruit oamenilor de cultură din toate
ţările perspective în Cosmos, de o măreţie fără asemănare, după câte ştiu, în
vreo altă literatură. Abia atunci, când generaţiile viitoare vor analiza opera poe-
tului, ca pe a lui Dante ori Goethe, urmaşii vor putea să-şi dea seama de toată
înălţimea Aceluia, pe care epigonica apropiere a vremii noastre ne împiedică
a-L vedea în proporţiile lui reale.
1
Amărăciunea nu însemna pesimism. Eminescu plângea, fiindcă era trist, nu pesimist. La-
crămile lui porneau din credinţa realistă, deci optimistă, în marile însuşiri ale poporului român,
apăsat de-atâtea greutăţi, pe deoparte din cauza aşezării „în calea răutăţilor”, cum zicea croni-
carul, pe de altă parte din pricina amestecului atâtor meteci în treburile neamului, de a cărui fire
era cu totul streini. (Vezi Optimismul lui Eminescu, Bucureşti 1925 ed. Universul)
41
_???????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ???????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
În rezumat: pentru tineretul de la sfârşitul veacului trecut, Eminescu era u-

nitatea de măsură a tuturor valorilor noastre culturale. Tinerii de atunci, ajunşi
astăzi în seara târzie a vieţii, au şi acuma aceeaşi părere. De-ar fi să piară nea-
mul întreg şi-ar rămânea numai opera acestui singular geniu, omenirea tot va
trebui să pomenească cu respect numele poporului care l-a născut şi limba în
care El a scris, cum nu mai scrisese nimeni înainte de dânsul.
O întrebare se impune totuşi: nu cumva trecerea timpului a schimbat pers-
pectiva judecăţilor estetice? Într-o comunicare la Academie, cu titlul „Scara
valorilor culturale, după 80 de ani de la întemeierea Junimii”, o sumă de fapte
concrete au arătat, credem exact, sporul pe care l-am realizat în ştiinţă, artă şi e-
tică. Ţinând seamă de părerea criticilor competenţi, s-a constatat că cei doi co-
rifei Eminescu şi Creangă n-au scăzut cu nimic în cugetul urmaşilor. Un semn
vădit al acestei aprecieri este între altele şi plănuirea unui „Muzeu Eminescu”.
Serbarea centenarului nu va fi aşadar numai o festivitate efemeră, ca atâtea din
trecut (un fir de tămâie mai mult pe mormântul poetului), ci şi ocazia solemnă
pentru o întocmire de lungă durată spre a duce până dincolo de veacuri cultul
genialului scriitor. Educatorii copiilor din şcoala ce poartă numele lui Emines-
cu, luând această iniţiativă, au dovedit că nu fac parte din ceata esteţilor ce con-
sideră arta ca „un joc”, adică une noble inutilité, ci atribuie creaţiunilor artistice
şi un mare rol educativ. Etnografii şi etnopedagogii preţuiesc în chip cu totul
deosebit temeinicia acestui punct de vedere ştiind că arta şi munca de toate
zilele au fost asociate încă de la cei dintâi paşi ai omenirii. Câţi muzicanţi bănu-
iesc azi că arcuşul este urmaşul arcului de vânătoare! Scandând versurile poeţi-
lor antici, şi numărând „picioarele”, cine îşi mai aduce aminte azi că odinioară
versul era legat de cântec şi de danţ, imitând ritmul paşilor la anume lucrări de
folos practic?1 Sau câţi critici de artă îşi mai amintesc că pictura a început pe
păreţii peşterilor prin desenarea unor animale spre a înlesni vânarea lor, că
sculptura s-a născut din nevoia de a scobi în lemn ori în piatră chipul străbunu-
lui cu rol de totem! Nici urmă de „joc”, ci un lucru extrem de serios, că dacă
imaginea nu aducea cât de cât cu înfăţişarea strămoşului, mortul s-ar fi supărat
şi s-ar fi răzbunat pe cei vii. Dar ceramica artistică - amforele greceşti, cu de-
senuri atât de elegante -, cine mai ţine socoteală că sunt rude cu oalele afumate
din vatra bucătarilor. E mai presus de orice îndoială că arta a fost la început so-
ra mezină a muncii cu uneltele. Cu timpul, s-a înălţat însă atât de sus, că a de-
venit protectoarea muncii, adică un fel de soră mai mare. Cum şi pentru ce?
1
Viersul nu e tot una cu versul, adică şirul de cuvinte potrivite după ritm şi rimă. „Viersul”
e cântare, adică melodie. În gura ţăranului ele sunt totdeauna unite. Nimeni nu cântă fără să a-
dauge cuvinte şi nu face versuri, fără să le cânte în acelaşi timp. Tot cântare se cheamă şi din
gură, şi din fluier sau alt instrument. De aceea a şi rămas expresia: zi o doină! Prin urmare, e o
gravă eroare când culege cineva o poezie populară, fără cântarea ce o însoţea.
42
_???????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ???????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
Pentru că viaţa în genere e plină de sluţenii. Omul de rând nu le bagă în seamă,

dar cel înzestrat cu un mare simţ de armonie le observă şi caută să le înlăture,
croind lumea din nou, după un tipar ideal. Urmărind potrivirea liniilor, culo-
rilor, sunetelor şi forme lor plastice, el creează artele, stabilind anume canon
pentru fiecare. Nu numai atâta: Pornind de la cunoştinţe empirice, a aşezat în
ordine tot mai strânse fenomenele naturii, creând în cele din urmă ştiinţa, şi a
căutat reguli pentru echilibrarea acţiunilor şi reacţiunilor dintre membrii grupă-
rilor omeneşti, întocmind etica. Astfel, înaintând mereu pe aceste trei căi, omul
cu munca lui zilnică a ajuns un fel de reactiv planetar: a schimbat nu numai faţa
pământului, plantele şi animalele, dar s-a modelat şi pe sine-însuşi, atât din
punct de vedere somatic, cât şi sufletesc. Homo sapiens a ajuns un fel de zeu -
un creator din nou (re-creator) al lumii.
Prin urmare, arta - ca şi ştiinţa şi etica - nu-s un joc deşert, adică o distracti-
vă imitare a naturii, ci sunt esenţa şi quintesenţa muncii milenare de a introduce
cât mai multă regulă şi armonie în amestecul atât de complex al fenomenelor
naturii. Cât de departe speră omul să ajungă pe calea aceasta, am văzut. Mai
acum vreo sută şi ceva de ani, când Laplace scrisese Le système du monde, ni
se părea că de aci înainte, tot universul va fi purtat „pe degetul cel mic” al as-
tronomilor; că vor fi în stare să calculeze nu numai ce se va întâmpla în viitor,
dar să afle şi tot ce-a fost în trecut, până în adâncimile cerului. Azi însă, după
ce-am ajuns la ultra-telescop şi ultra-microscop, aruncându-ne privirile spre tai-
nele atomului, am început a fi mai smeriţi. După ce-am izbutit să spargem şi
atomul printr-o bombardare, ne-am trezit în faţa unor factori neprevizibili. Ne-
determinismul şi in-certitudinea ni se ridică acum în faţă ca un zid peste care nu
mai putem sări. În loc de legi absolute, cu previziuni exacte sută la sută, ne
mulţumim cu legi „statice” (în realitate, nişte aproximaţii). Cât priveşte relativi-
tatea legilor Eticei, nici nu mai e nevoie să stăruim. Cu cât nomolul articolelor
de lege sporeşte în codice, cu atâta creşte dovada despre slăbiciunea lor. Nu în
zadar a spus Kant că omul e ca un lemn strâmb - zü krümm - ca să poţi face din
el ceva drept. Ne-a rămas totuşi o perspectivă nelimitată măcar într-o singură
direcţie - în latura artei. În sectorul acesta, fiecare popor cearcă să corecteze
imperfecţiunile lumii, creând-o de iznoavă, după simţul de armonie al artiştilor
săi geniali. Şi după cum plantele se întorc cât pot cu faţa spre lumina soarelui,
tot astfel oamenii îşi îndreaptă ochii spre artă, ca ultima speranţă de vindecare a
tuturor sluţeniilor vieţii reale, iar orientarea aceasta, întărită din generaţie în ge-
neraţie, formează ceea ce se numeşte stilul fiecărui neam. Buffon zicea: le style
c’est l’homme même. Am putea spune că stilul naţional este poporul zugrăvit de
el însuşi, prin operele tuturor geniilor sale, care au încercat - fără nici un gând
utilitarist - să realizeze măcar în parte armonia care lipseşte vieţii în totalitatea
ei. Arta este aşadar adevăratul Demiurg: ea creează mereu lumea, cum ar trebui
43
_???????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ???????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
să fie, devenind astfel încununarea muncii zilnice. Iar artistul, exprimând mai
clar de cât toţi idealul etnic, ajunge părintele sufletesc al tuturor generaţiilor vii-
toare, adică un soi de totem cultural. În el şi prin el, gloata află dincotro i-a ră-
sărit soarele culturii şi cât mai are de urcat până la zenit.
Aşa e cazul cu Eminescu. Cu toată trecerea anilor, el este şi rămâne totem-
ul nostru. Fără el, nici un român, dacă e român, nu poate înţelege trecutul
neamului carpatic şi nici nu poate desluşi traiectoria vieţii sale în viitor.
Acuma o ultimă întrebare: Nu cumva e o exagerare, legată de impresiile ti-
nereţii? Credem că nu. Verificarea se poate face repede, privind opera poetului
în perspectiva cugetării etnografice şi istorice. Începem cu un document istoric,
precis. Când s-a dezvelit la Iaşi statuia lui Ştefan cel Mare, se adunaseră în ca-
pitala Moldovei români din toate unghiurile pământului românesc. Junimiştii
au ţinut şi ei o şedinţă, cu obişnuita veselie ce însoţea critica lucrărilor citite.
Tinereţe, larmă, fum de ţigări... Când a început Eminescu a citi Doina, au
amuţit toţi, iar când a răsunat invocaţia: Ştefane, Măria Ta,/ Scoal’ la Putna nu
mai sta.../
În ochii tuturor - lacrămi. Poetul spusese pe neaşteptate cuvântul care mija
nedesluşit în mintea tuturor celor de faţă. Nu în zadar, anticii spuneau poeţilor,
cu adevărat inspiraţi, vates, divinator sau proroc. Şi în adevăr, cuvântările de o-
cazie din ziua aceea au fost toate uitate, ca şi cum nimeni nu le-ar fi auzit. Nu-
mai dureroasa invocaţie a lui Eminescu a rămas până azi şi va rămâne de-a
pururi cât va fi pe pământ un neam românesc şi o limbă românească.
Am pomenit acest caz concret spre a se vedea că, în adevăr, poezia şi arta în
genere nu e un „joc”, ci o nevoie organică a sufletului de a depăşi obişnuitele
sluţenii şi disonanţe ale vieţii. Iar opera aceasta minunată se împlineşte pe două
căi deosebite.
Întâi, prin activitatea spontană a geniilor anonime, „eroii necunoscuţi” ai
gloatei care creează folklorul, trecând opera lor personală prin sufletul altor in-
divizi cu o înzestrare deosebită şi netezind astfel creaţia originală, - ceea ce dă
naştere la atâtea şi atâtea variante, inevitabilele în orice producţie poporană.
Al doilea, prin munca singuratecă a unor anume genii, care modelează
numai ei creaţiunea lor, lăsând-o cu o formă unică drept moştenire tuturor
generaţiilor viitoare. Câte variante, compuneri şi recompuneri n-a încercat
Eminescu pentru unele din poeziile sale, până ce a găsit „cuvântul ce exprimă
adevărul”! La câţi n-a citit Goethe din tinereţe până la adânci bătrâneţe anume
părţi din Faust, dar forma definitivă a operei, din sufletul său a izvorât.
Din aceasta se vede lămurit că arta numai „joc” nu este, ci o necesitate or-
ganică în viaţa fiecărui neam. Este suprema încercare de a realiza măcar în
parte perfecţiunea care lipseşte vieţii în totalitatea ei. Privită în perspectiva
etnografică, arta este deci un fel de tropism sufletesc spre forma perfectă, care
44
_???????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ???????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
dă fiecărui obiect o unitate deplină, după cum ştiinţa caută să dea ordine de-
plină (sistematică) fenomenelor naturii, iar etica să afle regatele unui just e-
chilibru în relaţiile dintre oameni. Tustrele sunt aşadar „categorii” ale existenţei
omului tot aşa de fireşti ca şi legea gravitaţiei în fizică ori determinismul biolo-
gic, care face ca pomul să aibă nu numai rădăcină, trunchi şi ramuri, dar şi
frunze, flori şi fructe pentru a asigura perenitatea speciei. Cu deosebirea mai
sus arătată, că ştiinţa se va izbi în veci de in-certitudine, etica de un veşnic rela-
tivism care aminteşte munca mereu provizorie a nenorocitului Sisif rămânând
numai artistului mângâierea de a crea frumosul sub specie aeternitates.
Eminescu, unul dintre cei trei-patru poeţi-filozofi ai omenirii, este cel dintâi
român care a intrat în eternitate, asigurând prin opera sa limbii române şi popo-
rului român veşnica, iar filozoful Auguste Comte, propunând cultul Marilor
personalităţi, într-o vreme când etnografia era abia în faşă şi Carlyle făcând a-
pologia Eroilor, pe când nimeni nu pronunţase cuvântul etnopedagogie, au avut
amândoi o fericită intuiţie despre rolul educativ, am putea zice chiar organic
sau organizator, al protagoniştilor culturii fiecărui popor, cum a fost la noi
Eminescu.
Prin El a venit marea împlinire a vieţii neamului Carpatic - unirea dintre
folclor şi arta cultă, înălţată de dânsul până la poezia de nivel filozofic, la care
puţine dintre geniile omenirii s-au putut ridica. Încredinţat de însuşirile excep-
ţionale ale neamului carpatic, El a îmbrăţişat până şi problema dăinuirii lui în
viitor, ca substrat al unei culturi originale, jertfindu-şi poetul timp de ani de zile
cea mai mare parte a puterilor sale intelectuale pentru a asigura viitorul unui
stat român, ca cea mai completă manifestare a individualităţii etnice româneşti.
Astfel, alături de Maiorescu - însă cu o informaţie geografică, etnografică, is-
torică contimporanilor -, Eminescu a fost cel dintâi şi cel mai complet etnope-
dagog al poporului român.
Prin urmare, organizatorii serbărilor centenarului au avut o foarte nimerită
idee, când au hotărât a nu se mărgini la o trecătoare festivitate, uitată peste câ-
teva zile, ci au plănuit să dea o formă perpetuă cultului faţă de poet prin crearea
„Muzeului Eminescu”. Adunând acolo tot ce se leagă de amintirea celui mai re-
prezentativ geniu al naţiunii, iniţiatorii serbării au făcut pasul cel dintâi spre o
exemplară instituţie etnopedagogică. An după an şi secol după secol, educatorii
tineretului nu numai din Liceul Eminescu, dar din tot cuprinsul pământului şi
neamului românesc, vor şti unde se află templul în care poporul român îngri-
jeşte de cultul geniului său tutelar1.
1
Punând arta în legătură cu munca şi cu diblurile din faza magică a spiritului omenesc, es-
teţii care privesc arta numai din turnul de fildeş al teoriei, fără sprijinul solid al faptelor, vor
socoti apropierea aceasta de muncă o înjosire pentru artişti. Lucrul n-ar fi de mirare. În secolul
al XVII-lea când Locke a început a lega viaţa sufletească de senzaţie şi de experienţă indivi-
45
_???????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ???????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
Casa părintească din Ipoteşti
duală, renunţând la măgulitoarea ipoteză că omul ar avea şi unele idei înnăscute, psihologii se
simţeau şi ei foarte înjosiţi. Azi, cine mai vorbeşte de „idei înnăscute”! Tot aşa, în secolul al
XVIII-lea, naturaliştii considerau degradantă pentru ei, teoria că speciile n-ar fi forme stabile,
create odată pentru totdeauna, ci pe cale de schimbare progresivă sub influenţa mediului bio-
geografic. Transformismul părea unora un fel de scădere a prestigiului Divinităţii. Mai crede
cineva azi în eternitatea speciilor?
S-ar putea aşadar ca cercetările etnografice, care leagă originea artei de muncă şi de rătăci-
rile din faza cugetării magice, să pară, mai ales scriitorilor ermetici, un fel de atentat la dem-
nitatea artei şi o profanare. Dispreţuind profanum vulgum şi limba poporului lor, de care se fe-
resc cu o teamă bolnăvicioasă, creându-şi un argou special, ei se izolează ca acei monahi bu-
dişti, care se îngropau de vii în peşteri întunecate, zidindu-şi singuri intrarea, afară de o feres-
truică. Cei ce cugetă şi simt normal, cred însă că urmărirea unui fenomen, până în stadiile lui
cele mai vechi, ori cum ar fi acelea, e o chestie de probitate intelectuală. Prin astfel de cercetări
culturale, rolul artistului, al savantului şi al marilor personalităţi etice nu scade, ci capătă chiar
un spor de prestigiu. Cu cât începutul a fost mai umil cu atâta culminarea e mai vrednică de ad-
miraţie. Se mai gândeşte azi artistul adevărat la folosul material al operei de artă?
46
_???????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ???????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
47
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
EMINESCU, MAIORESCU, SLAVICI

şi Liga pentru Unitatea Culturală a Tuturor Românilor1
1891-1941 (24 Ianuarie)
S. MEHEDINŢI
Nu e nimeni dintre noi, care să nu ştie din proprie experienţă că istoria con-
temporană e plină de afirmări false, atât cu privire la persoane cât şi în judeca-
rea evenimentelor. Fi-vor urmaşii în stare să măture din paginile istorie toate
minciunile care lovesc sub ochii noştri?
Lăsăm istoricilor sarcina să răspundă la această întrebare. Când e vorba de
persoane particulare, neadevărul e uşor de suportat. Cine are destulă autonomie
sufletească îl dispreţuieşte şi s-ar considera nenorocitul nenorociţilor, dacă ar
ţine seamă de cei care suferă de glosolobie, sau cum se zice pe româneşte de
limbarniţă.
Astfel stă lucrul când e vorba de stat şi de fruntaşii unei naţiuni. Atunci nu
te iartă cugetul să nu cauţi a înlătura erorile, spunând ceea ce ai văzut singur cu
ochii, mai ales când sunt încă în viaţă martori care pot vorbi şi ei, dacă li se pa-
re că ştiu mai bine cum s-au petrecut lucrurile.
Aici va fi vorba îndeosebi de românii de peste munţi şi de întemeierea Li-
gii. Pentru geografii etnografi, viaţa poporului legat de Carpaţi şi de Dunăre are
trei aspecte deosebite.
În Transilvania şi marginea dinspre apus, nota e tragică: Decebal la Sarmi-
segetuza, Mihai la Turda şi Horia la Alba-Iulia. Ne apar în paginile de istorie ca
imaginile unor monumente funerare, fără seamăn în tot cuprinsul pământului şi
al neamului românesc.
Spre miazăzi, iese la iveală mai mult latura epică: Mircea de la Rovine,
Corvin de la Dunărea bănăţeană, Mihai la Dunărea munteană şi Ştefan la cea
moldoveană, reprezintă prin faptele lor momente politice şi militare de mare în-
semnătate pentru istoria întregului continent.
Spre răsărit n-a lipsit nici nota epică, dar şi mai bătătoare la ochi sunt mani-
festările culturale: Milescu, umanist şi mare explorator. Petru Movilă, steag al
ideologiei, autoritate în faţa unui sinod ecumenic. Cantemir erudit de nivel eu-
ropean, membru al Academiei din Berlin, Miron Costin cea dintâi conştiinţă is-
1
Această conferinţă a fost prezentată cu ocazia aniversării a 50 de ani de la înfiinţarea Li-
gii pentru Unitatea Culturală a Tuturor Românilor (24 ianuarie 1891), al cărui membru fondator
fusese şi tânărul Simion Mehedinţi care, împreună cu P. P. Negulescu, au elaborat Memoriul
studenţilor universitari români, privitor la situaţiunea românilor din Transilvania şi Ungaria.
47
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
torică a neamului, autorul poemului despre Moldova, prolog la „Cântarea Ro-

mâniei”, a lui Alecu Rusu. Dacă mai adăugăm şi pe Kogălniceanu, cel dintâi
istoric critic cum îi zice Onciul, apoi pe Alecsandri, Creangă şi Eminescu, e
vădit pentru oricine că aici iese la iveală mai mult latura culturală şi îndeosebi
nota lirică.
Românilor dinspre Apus, mai mult, victima socială, trăind în umbră. Cea
dinspre miazăzi, zăgaz în Dunăre şi la Carpaţi, cu rol mai mult politic. Cei din-
spre răsărit, afară de aureola fără pereche a domniei lui Ştefan, a avut parte mai
mult parte de strălucirea culturală, dând la iveală, de la Milescu până la Emi-
nescu, pe cei mai însemnaţi reprezentanţi ai culturii româneşti, cunoscuţi şi
dincolo de hotarele neamului.
Dar fiindcă Moldova şi Transilvania cu restul românilor de peste munţi, ne
apar mai în umbră pe planul vieţii politice a neamului, se cuvine să relevăm că
unele dintre manifestările politice mai însemnate ale României contemporane
se leagă tocmai de numele uni moldovean şi a unui transilvănean. Iată faptele
doveditoare:
*
Pe la 1890, se împliniseră două decenii de când Austria înjumătăţită de ma-
ghiari, după războiul austro-prusian din 1866. Aceea a fost lovitura de măciucă,
din care i s-a tras şi moartea peste 50 de ani. Îndată după Ausgleich, maghiarii
au şi început experimentele lor de maghiarizare cu de-a sila. În legea de la
1868, numită în batjocură legea de egală îndreptăţiune a naţionalităţilor
(Gleichbesechtigung) se spunea făţiş: În Ungaria se află numai o naţiune - sin-
gura şi nedespărţita naţiune maghiară. Toţi locuitorii ţării, oricărui neam ar a-
parţine, sunt membrii acestei singure naţii ungare, cu neputinţă de împărţit
(unteilbas).
Trecuseră însă două decenii. Maghiarizarea mergea atât de încet, încât gu-
vernul de la Budapesta a luat măsuri să se înfiinţeze grădini de copii „kisdedo-
vuri”, unde să fie adunaţi pruncii neamurilor nemaghiare, să înveţe vrând-ne-
vrând limba urmaşilor lui Attila.
Ce-au păţit naţionalităţile date pe mâna maghiarilor e o adevărată dramă.
Nu numai şcolile, dar şi bisericile n-au mai fost respectate. Jandarmii cu pene
de cocoş trăgeau şi în gloata adunată la rugăciune, dacă era vorba să asigure he-
gemonia maghiară. Cât priveşte presa, amenzile băneşti şi anii de închisoare la
Valţ şi Seghedin erau floare la ureche.
Toate ca toate, dar încercarea a răpi şi pruncii, dându-i pe mâna unor străini
de limba, legile şi obiceiurile neamului românesc, umpluse paharul. Reacţiunea
s-a simţit în tot corpul naţiunii. După cum păstorii străbăteau cu turmele tot
spaţiul dintre cetatea carpatică şi câmpia de la Tisa, Dunăre şi Nistru în fiecare
an, după cum negustorii cu mărfuri sibiene, braşovene şi bănăţene roiau şi ei
48
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
spre târgurile de sub munţi, tot aşa cărturarii transilvăneni se împrăştiaseră prin
toate oraşele ţării. Unele şcoli aveau grupe întregi de dascăli veniţi de peste
munţi. Prin aceşti pribegi, voia şi nevoia neamului din Ardeal, Transilvania,
din Banat şi Maramureş şi tot tineretul după Tisa era simţită îndată şi în cuprin-
sul regatului liber.
Aşa se face că tineretul universitar, ieşit în bună parte din clasele unor astfel
de profesori, aflând de legea kisledovurilor, care însemna un fel de confiscare a
copilăretului, un fel de anticipare a bolşevicilor de azi, s-a gândit să aducă lu-
crul la cunoştinţa presei europene, începând cu un apel către tineretul din cele-
lalte universităţi.
Lesne de hotărât, dar greu de realizat. Şi aici începe rolul unui român care
cunoştea mai bine decât oricare altul pământul şi neamul românesc. E vorba de
Ioan Slavici. Împreună cu Eminescu, ei întemeiază cu 20 de ani mai înainte
România Jună la Viena, cu scopul să strângă într-un mănunchi pe toţi studenţii
români din monarhia austro-ungară, organizându-i solidar cu cei din regat. Ei
puseseră la cale cel dintâi congres pan românesc la mormântul lui Ştefan cel
Mare, iar Slavici condusese apoi Tribuna de la Sibiu, cel dintâi organ de luptă
făţişă contra ungurilor, ceea ce-i procurase şi 1 an de închisoare la Valţ.
Cine ar fi putut arăta mai bine unde era miezul chestiunii românilor de peste
munţi decât acest încercat şi prea încercat luptător?
De aceea nu se va mira nimeni, dacă mişcarea începută de nişte tineri fără
altă autoritate decât numele universităţii, a căpătat relief, îndată ce Slavici a pri-
mit să arate el negru pe alb ceea ce trebuia spus străinătăţii… E greu de poves-
tit ce adâncă impresie a făcut scriitorul Slavici asupra băietanilor care l-au aflat
între cărţile lui. Din gura lui au auzit cea dintâi mare lecţie de istoria românilor.
Intuitiv, ca orice artist, el le-a atras atenţia asupra carului cu două proţapuri ca
să poată porni repede şi înainte şi îndărăt, în vremuri de bejanie. Şi câte altele
n-au auzit de la minunatul povestitor….
Rezultatul: Memoriul aşa zis al studenţilor a fost scris de la început până la
sfârşit de mâna lui Slavici, cu peniţa tăiată de mâna lui, cum obişnuia el, pe foi
mărunte, parcă era tipărit, lucrul trebuie să fie stabilit din punctul de vedere al
onestităţii literare. Fiind necesară o mică introducere, cel care a primit manus-
crisul şi-a permis să adaoge 40 de pagini. Acele copilăreşti pagini au plăcut câ-
torva tineri necopţi la minte, ca şi dânsul, dar e uşor lucru pentru orice cunos-
cător să despartă rândurile stângace ale introducerii, de restul manuscrisului, ie-
şit din condeiul unui scriitor de maturitatea şi cumpătarea lui Ioan Slavici.
*
S-a mai petrecut însă şi un alt fapt vrednic de amintit. Era pe atunci mi-
nistru al şcoalelor T. Maiorescu. Fiul lui Ioan Maiorescu, trimisul ţării la Frank-
furt am Main, când cu mişcarea de la 1848, era firesc să se intereseze şi el ce-i
49
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
cu Memoriul, mai ales cu adunările de protest ale studenţilor ce ţineau sub aco-
perişul universităţii, ba chiar în sala unde ministru îşi făcea regulat cursul său.
- Pot să văd şi eu „Mémoire-ul”, a întrebat el pe studentul cu pricina?
Faţă de marele educator, care se bucura de un nemărginit respect din partea
auditorilor, răspunsul nu putea fi decât afirmativ. Astfel, un manuscris foios şi
destul de rău copiat (al lui Slavici, cum am spus părea tipărit) a fost dat seara
ministrului, iar a doua zi l-a luat îndată cu această singură observare:
- Bine. Cred că e bine. Dar socot că e nimerit să se înlăture rândurile cu cri-
tica împotriva Mitropolitului de la Sibiu.
Comitetul tinerilor a socotit că acea observare e o reformă politicoasă din
partea oficialităţii. În realitate, era mai mult, după cum s-a şi văzut îndată.
Memoriul s-a tipărit cum era, iar când a ajuns în mâna cititorilor, bucuria
fraţilor de peste munţi a avut o singură scădere: cuvintele contra Mitropolitului.
Atât e de adevărat că nu-i bine să dai unor băietani roluri care depăşesc nivelul
experienţei lor. Ce ştiau nişte bieţi studenţi din Bucureşti despre cele ce se pe-
trecuseră împrejurul Mitropolitului de la Sibiu! În anii din urmă, un bătrân
cleric din epoca lui Şaguna a ridicat puţin vălul şi s-a dovedit că oamenii sunt
slabi în toate ţările şi în toate timpurile. Maiorescu, obiectiv ca întotdeauna, vă-
zuse eroarea de tactică, lupta era pornită contra maghiarilor, nu contra unui cle-
ric român, dar cei ce au „Memoriul” n-au ascultat şi au greşit. Rămâne însă în-
trebarea: de ce făcuse Slavici această greşeală? Fusese la mijloc numai o lune-
care de condei, pe care criticul Maiorescu o observase, iar literatul Slavici nu
îşi făcuse ceva mai mult? Lăsăm deocamdată întrebarea fără răspuns. Lucrul de
căpetenie altul: să se ştie că Memoriul, de la început până la sfârşit, afară de
introducere, este opera şi deci meritul exclusiv al lui Ioan Slavici.
Singurul cu care putea să-l împartă era cu Eminescu. Ceea ce se făcea în
Bucureşti la 1891, nu era decât continuarea celor începute de ei cu 20 de ani
mai înainte la Putna. Se uniseră acolo la o faptă de caracter istoric din prieteni
foarte deosebiţi în caracter, cu premise de asemenea deosebite, dar lucrând pen-
tru acelaşi ideal.
Mai întâi, copilăria lui Slavici, fiu de sătean fruntaş de la poalele munţilor
Apuseni, fusese, cum spune chiar el în Amintiri (p. 12) „spăimântător de feri-
ciţi”. Din contra, Eminescu, la 19 ani, când s-a întâlnit cu Slavici la Viena,
semăna cu un naufragiat, pe care valurile abia îl aruncaseră la mal. Colindase
prin multe şcoli, însoţise şi o trupă de teatru, aşa că avusese ocazie să vadă a-
proape toate porţile ţării. Slavici credea cu seninătatea unui copil fericit că toţi
oamenii sunt buni. „În gândul meu toţi erau buni şi vrednici a fi iubiţi, iar pu-
ţinii oameni care sunt răi, sunt numai stricaţi. De aceea, şi mărturiseşte fără
înconjur, „eu eram mai mult ori mai puţin cosmopolit”. Trăind între maghiari,
şvabi, sârbi şi alte naţii, el vorbea prost româneşte, iar dinspre partea cetitului
50
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
era nimic, faţă de a-toate-cetitorul Eminescu. Deosebirea cea mai grea era alta.
Ca şi alţi români din ţinuturi prea amestecate, Slavici îşi punea încrederea în
kaiser-ul de la Viena. Se repeta şi cu el greşeala ţărănească a lui Horia şi Iancu,
încrezători în simţul de dreptate al guvernului „Împăratul nu poate greşi”
Nenorocirea şi mai mare era însă alta: Horia şi alţii crezuseră ţărăneşte. Slavici
credea că părerea lui este rezemată pe temeiuri istorice. Austria era pentru el
scutul neamului românesc. „Polonia a fost împărţită, ca să poată scăpa ţările ro-
mâneşti de cotropirea rusească!” Şi tot aşa „împărăţia habsburgică a ocupat Bu-
covina, pentru a se asigura că nici în viitor Rusia nu-şi va putea întinde stă-
pânirea asupra ţărilor româneşti”.
Pentru Eminescu, astfel de păreri erau o grozavă erezie. Petrecându-şi co-
pilăria în Bucovina, el văzuse la faţa locului ce însemnează să prefaci o ţară cu-
rat moldovenească până în 1774, într-un fel de maidan de gunoaie - o adevărată
peticărie etnografică. Pe când Slavici privea Austria ca o necesitate europeană
în faţă Rusiei şi dorea întărirea ei prin federalizarea naţiunilor supuse împăra-
tului (nu despărţirea în ţări, cum o va cere mai târziu Aurel Popovici), Emines-
cu privea Austria ca o calamitate europeană, o absurditate politică, osândită la
pieire.
Cum puteau fi prieteni buni doi oameni atât de deosebiţi în păreri? Şi cum
au putut ei păşi ei împreună la lucru? Explicarea e aceasta: pe deasupra tuturor
deosebirilor, ei aveau câteva potriviri capitale.
Mai întâi şi mai întâi, totala sinceritate a convingerilor. Nimic nu-i face mai
mult bine unui suflet omenesc decât putinţa de liberă comunicare cu alt suflet
egal ca limpezime de cuget. Aici stă izvorul marilor prietenii: putinţa de a privi
în alt suflet ca într-o oglindă netedă şi curată. Însuşirea aceasta o aveau amân-
doi: suflete mai presus de minciună şi de ceea ce se cheamă prefăcătorie.
Al doilea punct de contact era adânca lor convingere despre calităţile supe-
rioare ale poporului român. Pentru Slavici credinţa aceasta putea fi chiar şi un
corolar al optimismului. Dacă toţi oamenii sunt buni, nu-i prea greu să-ţi închi-
pui că românul e cel mai bun dintre oameni. „Nici unul nu se poate asemăna cu
românul în ceea ce priveşte bogăţia vieţii sufleteşti şi destoiniciile de tot felul.
Apoi îl mai ajută pe ţăranul Slavici şi o iluzie a cărturarilor ardeleni şi transil-
văneni şi bănăţeni. Strâmtoraţi de maghiari, secui, saşi, şvabi, sârbi, evrei şi alţi
străini, ei se mângâiau de vreo sută de ani cu strălucita lor origine română.
Începutul romanilor era Italia şi Roma. Memoriul lui Slavici pomeneşte de
la cele dintâi rânduri numele lui Traian.
Cu mult mai adânc şi mai critic era punctul de plecare al lui Eminescu. Îşi
da bine seama de marea însemnătate a colonizării romane. Polemizând cu
rutenii, el le spunea plin de mândrie: „Da, de la Roma venim… Se cam ştersese
diploma noastră de nobleţe şi limba însă am transmis-o din literele noastre ghe-
51
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
boşite de bătrâneţe în literele de aur ale limbilor surori. Cam degenerase arbore-
le genealogic, cu câte o codiţă străină şi, ca un răspuns la una din fanteziile lui
Haşdeu, că dacii ar fi fost adică sclavi. Dar cu intuiţia mai sănătoasă a cronica-
rilor şi a lui Kogălniceanu care scrise cu trei decenii mai înainte o „Histoire de
la Dacia…” şi ca bun cunoscător al populaţiei carpatice, el îşi dăduse seama că
neamul străvechi fusese un popor plin de nobleţe, de amar, de patrie şi de liber-
tate… care impusese tributul superbei împărătese de marmură a lumii, Roma”.
Eminescu este cel care ne-a îndreptat ochii mai mult decât originea spre tulpina
străveche a neamului carpato-danubian, începând cu acel oaspe ce din vechi se
povesteşte, cu Dariu a lui Histaspe. Roma era un petic, iar România necunoscu-
tă, când autohtonii acestui pământ îndrăzneau să se măsoare cu cel mai mare
monarh al epocii. Poemul Decebal, croit în patru cântări ne arată toată admi-
raţia pentru dacism. Ştia bine Eminescu câte suferise neamul şi câtă lume1 de
pripas îi încurca viaţa nu numai în Bucovina cea plină de gunoaie şi în unele
părţi de peste munţi, dar şi în marginea dinspre Dunăre, unde s-au pripăşit în
porturi atâţia venetici. Despre rădăcina neamului avea însă o idee foarte înaltă
pe care o exprima astfel: românul adevărat nu e cocoşat, adică: fie bun, fie rău,
el era „nu are cocoaşă intelectuală”, adică nu umblă cu tertipuri.
Măcar că plecau de la intuiţii deosebite, cei doi prieteni ajungeau la aceeaşi
concluzie: superioritatea caracterului românesc faţă de al vecinilor.
*
Al doilea punct de contact era preţuirea limbii româneşti. În privinţa asta,
Slavici se uita la Eminescu ca urmare spre un maestru iubit şi respectat. El
arătase bietului român din Ungaria, cum se vorbeşte şi cum se scrie româneşte.
Cu bunul său simţ rural, simţise şi Slavici că ciparismul o rătăcire. Eminescu
văzuse de-aproape sluţeniile limbii bietului Pumnul, dar având înaintea ochilor
graiul viu al aromânilor şi modelul poeziei populare, se bucurase de un mediu
literar favorabil la îndrumarea lui Alecsandri, Kogălniceanu şi Negruzzi. Mol-
dova era singura insulă de pace filosofică. Nici Cipariu, nici Pumnul, nici He-
liade, ci literatura populară ca model. Mare noroc şi reală maturitate culturală.
De la înălţimea catedrei universitare, Kogălniceanu vorbea o limbă literară de-
plin formată. Când s-a suit mai târziu şi Maiorescu pe aceeaşi catedră, iar
Convorbirile literare erau aşteptate cu acelaşi interes de toată dăscălimea ţării,
procesul era câştigat. Lângă admirarea lui Eminescu pentru limbă, vorbe şi-nţe-
leaptă, rămâne acum munca pentru descoperirea fineţelor celor mai ascunse ale
graiului românesc, iar în direcţia aceasta Eminescu, Slavici şi Caragiale erau is-
coditori zilnici (îmi vine să le zic: avocaţii din oficiu), ai scrisului românesc.
Redacţia Timpului ajunsese de poveste şi blestemul tipografilor care tipăreau
1
D. Murăraşu - Naţionalismul lui Eminescu, Buc. 1932, p. 31 ş. a.
52
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
foaia. Zeţarul aştepta la uşă manuscrisul, iar redactorii nu mai isprăveau cu

veşnica lor harţă despre cuvinte. Caragiale era specialist în procesele privitoare
la sintaxă; Slavici îşi luase etimologia, iar Eminescu era negustorul de pietre
scumpe, care le preţuia ca nimeni altul. Exigenţa lui în ceea ce priveşte forma
erau atât de mari, încât nu se mulţumea până când limba, ritmul şi rimele aveau
o corectitudine desăvârşită şi să se potrivească cu simţământul reprodus, ci ţi-
nea ca muzica limbii să fie şi ea astfel alcătuită, încât să simtă ceea ce voieşte el
şi cel ce nu înţelegea vorbele1.
*
A treia verigă de legătură era credinţa celor doi prieteni în primatul culturii.
Dacă vrea poporul român să măture din cale piedicile pe care i le puneau duş-
manii, grija lui cea dintâi trebuia să fie, alături de partea materială a vieţii, dez-
voltarea unei culturi cât mai înaltă şi cât mai strâns legată de tradiţiile sale.
Şi Slavici şi Eminescu erau în epoca aceea cei mai buni cunoscători ai ţării
şi neamului românesc.
Încă din copilărie, Eminescu străbătuse tot pământul Daciei de la Nistru pâ-
nă la Tisa. Slavici ne înşira toate ţinuturile cercetate de dânsul. Afară de colţul
de la Neamţ şi de Maramureş, colindase peste tot. Şi amândoi ajunseseră la ace-
eaşi încheiere: neamul românesc gemea sub apărarea unor „pături suprapuse”
împănate cu edecuri levantine spre Dunăre şi alte edecuri în marginea apuseană
mai era apărată şi de infiltrarea evreiască. Trebuia deci ajutată reacţiunea naţio-
nală. După măsura puterii lor, gândul cel dintâi a fost să strângă într-un mă-
nunchi pe toţi tinerii din universităţile Vienei. Astfel s-a născut România Jună,
numele însuşi arăta de ce era vorba, iar din această societate a ieşit cel dintâi
congres studenţesc şi totodată pan-românesc, la Putna.
Aici s-a ivit însă o grea problemă de atitudine: ,,ce ne trebuia mai întâi?
Unitate culturală, ca să ajungă apoi la cea politică, ori unirea politică, pentru a
face cu putinţă şi pe cea culturală? Slavici a răspuns categoric: ar fi pentru noi o
adevărată primejdie să formăm un singur stat, dacă nu suntem una sufleteşte,
adică nu avem acelaşi ideal cultural. Ochii lui priveau spre Austria, de a cărei
necesitate era încredinţat că stăvilea colosul rusesc.
Şi continua aşa: „Lucrul de căpetenie era să ne pregătim pentru Unire, cum
se pregătiseră italienii şi germanii, care s-au sporit şi s-au unit sufleteşte mai
înainte de a se fi unit politiceşte. Stăruim deci ca tinerimea română să lucreze,
înainte de toate, prin conferinţe publice, prin reviste literare, prin biblioteci
poporale ieftine, prin propaganda ziaristică, prin concerte şi reprezentaţii teatra-
le, pentru restabilirea unităţii în viaţa culturală a românilor şi pentru păstrarea
1
I. Slavici, Amintiri, Buc., 1924, p. 42.
53
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
disciplinei intelectuale şi morale, mai ales în România, unde înrâurirea bizan-

tină1 şi cea pariziană zdruncinaseră temeliile vieţii sociale (p. 119).
Vede, aşadar, oricine că Liga înfiinţată la 1891 în Bucureşti nu era altceva
decât continuarea celei începute în 1871 la Putna. La mijloc era acelaşi om.
Eminescu murise, dar rămăsese Slavici. Prin Rusu-Şirianu, nepotul lui Slavici,
redactor la Românul, se făcuse legătura între studenţi şi vechiul prieten al lui
Eminescu. Până şi în organizarea secţiunilor Ligii în străinătate, s-a urmat ace-
laşi plan ca şi la 1871: circulare către studenţii români din alte universităţi,
nuclee pentru propagandă nu ziare ş.a.2. La Putna se iviseră la urmă şi dez-
binări. De data asta, coeziunea a fost mai mare. După „Memoriul” din Bucu-
reşti şi răspunsul ungurilor, a urmat Replica studenţilor români din Austro-
Ungaria, scrisă de Aurel Popovici, rămas de atunci şi până la sfârşitul vieţii, cel
mai fervent discipol al doctrinei lui Eminescu.
Ce grozavă putere are adevărul şi cât de şubredă este eroarea! Cu naivitatea
lui rurală, autorul lui Popa Tanda a fost victima acelei mari iluzii care l-a dus
pe Horia la moartea pe roată, pe Iancu la nebunie, iar pe Slavici la puşcărie. Cu
marele său simţ critic, Eminescu a văzut repede că Austria e un fel de cancer în
mijlocul Europei, care trebuie operat. Timpul condus de Eminescu a devenit ar-
senalul de luptă al românismului întreg. Cu tot respectul cuvenit memoriei lui
Bălcescu, Kogălniceanu şi altor bărbaţi însemnaţi, credem că în tot câmpul isto-
riei noastre din epoca modernă, nu aflăm un singur cugetător politic care să fi
îmbrăţişat mai complet şi mai adânc problema neamului românesc.
Aşa se explică de ce tineretul, după ce unirea a fost realizată, iar viaţa na-
ţiunii s-a văzut înglodată în cele mai grozave greutăţi, tineretul universitar şi-a
întors ochii iarăşi spre Eminescu.
„Câştigul cel mai mare al acestei zile, experienţa profundă şi uimitoare,
petrecută cu noi, e aceasta: Am găsit cheia dezlegării noastre din întunericul
nedumeririlor. Ea sta în întoarcerea la izvoare, la Eminescu şi la pilda luptă-
torilor noştri de altădată”. (Congresul Studenţesc, Sibiu, decembrie 1931)
Între Serbarea de la Putna şi Memoriul studenţilor din Bucureşti, adică înte-
meierea Ligii, trecuseră 20 de ani. De la întemeierea ligii până la congresul de
la Sibiu trecuseră de două ori 20 de ani, iar ochii tuturor tot spre Eminescu s-au
întors. Aici să ne fie permisă o observare de caracter istoric: La 1871, tinerii de
la România Jună, au un bun simţ care le face cinste, când au hotărât adunarea
1
Azi, când destăinuirile bătrânului cleric Roşca de la Sibiu ne arată ce grozave slăbiciuni
tulburau şi peste munţi viaţa neamului nostru, ne dăm seama că nu era nevoie numaidecât de
fanarioţi pentru ca să fie şi dincolo destul oportunism. Iobăgismul dăduse aceleaşi roade ca şi
bizantinismul.
2
„S-au format comitete la Bucureşti, la Iaşi, la Pestas, la Paris, la Berlin, la Lpska, la
Liège şi s-au pornit agitaţiunile prin presă şi prin întruniri”. (Aminstiri, p. 49)
54
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
de la Putna, fiindcă discursul festiv trebuia să fie ţinut de un student şi fiindcă

se sfiau să se facă ei judecătorii colegilor lor, l-au pus pe Alecsandri să
primească această sarcină, iar poetul s-a îndreptat către Titu Maiorescu, capul
Junimii1. La 1891, fiind vorba de scrisul lui Slavici nu mai putea fi vorba de
niciun arbitru. Aţi văzut însă că şi această manifestare a trecut pe sub judecata
lui Maiorescu şi a căpătat aprobarea lui. Deci ţinem seama de felurita grijă a
întemeietorului criticii române faţă de limbă, literatură şi toată dezvoltarea
poporului şi a statului român, cum se dovedeşte nu numai din scrisorile sale, ci
şi de însemnările zilnice şi, îndeosebi, de Istoria contemporană, o operă de
educaţie politică, aşa cum n-a scris nimeni nici până la el, nici de la el încoace,
credem că e arbitrul de la 1871 şi criticul drept de la 1891, poate fi crezut ală-
turi de Eminescu şi Slavici ca al treilea ctitor al mişcării pentru unitatea cultura-
lă a tuturor românilor. De altfel, viaţa lui este atât de împletită cu a lui Emi-
nescu şi Slavici încât bătrânul Slavici îşi încheie cea mai însemnată operă din
seara târzie a vieţii punând sub ochii cititorilor părerea agerului critic care îl
cântărise încă din tinereţe mai exact decât orişicine şi atrăgându-i luarea aminte
asupra pericolelor ce-l aşteptau şi a căror victimă a şi căzut.
Cu acesta am încheiat partea întâi a comunicării. Am arătat şirul persoane-
lor, şirul ideilor şi prin urmare şirul faptelor. Din cele înşirate între anii 1871 şi
1931, vede oricine că fapta de la 1891, adică Memoriul şi Liga nu sunt altceva
decât continuarea directă a mişcării începute de Eminescu şi Slavici, întemeie-
torii României-June şi organizatorii celui dintâi congres pan-românesc, sub
ochii Junimii de la Iaşi.
*
Rămâne acum să mai lămurim un lucru: Cum se face că Slavici, drept
recunoştinţă pentru ostenelile sale a primit o lovitură morală atât de gravă?
Aici e locul să amintim de marea lege a antinomiilor vieţii. Ea s-a manifes-
tat pentru Eminescu şi Slavici chiar cu ocazia serbării de la Putna. Congresul
s-a sfârşit cu un vot de blam la adresa organizatorilor. Dar povestea e prea lun-
gă ca s-o putem înşira aici. Să ne oprim numai la anii din urmă ai vieţii scriito-
rului osândit la închisoare.
Din capul locului se cuvine să ne aducem aminte de un lucru: defectele oa-
menilor superiori sunt tocmai umbra calităţilor lor celor mai ales. Se adevereşte
adică şi în lumea morală, cea mai elementară dintre legile fizicii: încotro te
pleci, într-acolo cazi. Optimistul transcendent al lui Slavici care socotea că toţi
oamenii sunt buni, l-a dus la o copilăroasă mişcare în cinstea împăratului habs-
burgic, ca ocrotitor a poporului român contra Rusiei. Această enormă iluzie a
păstorit-o chiar după izbucnirea Războiului Mondial. Încredinţat că pericolul
1
Amintiri, p. 56
55
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
nostru de moarte sunt slavii, iar între slavi sârbii sunt cei care urăsc mai mult
neamul românesc. Slavici a socotit crima de la Sarajevo ca picătura ce umple
paharul. Venise ceasul ca monstrul rusesc să fie strivit şi alungat din Europa.
Patru păreri stau atunci faţă în faţă în cuprinsul ţării noastre. Una era cea
oficială, veche de trei decenii şi jumătate: să ne sprijinim pe Germania, singurul
stat care ne putea apăra de ruşi. Direcţia aceasta o arătase T. Maiorescu de la
1881 şi o adoptaseră toţi oamenii noştri politici.
În Consiliul de Coroană, P. Carp spune categoric: mi-am trimis fiii mei pe
câmpul de luptă, dar doresc ca România să fie învinsă. Dacă Rusia e biruitoare,
neamul şi statul român sunt pierdute. Atunci, şi Carp şi regele Carol au fost as-
cultaţi cu mâhnire. Nimeni nu bănuia pe atunci a treia răpire a Basarabiei în
1940, a doua răpire a Moldovei dintre Prut şi Nistru, întâia răpire a Bucovinei,
un pământ pe care nu-l stăpânise Rusia nici o minută măcar.
A doua părere era să pornim contra Austro-Ungariei, pentru a scăpa de duş-
manul ereditar de la apus.
A treia, a lui Maiorescu: neutralitatea. Fiindcă după doi ani de aşteptare,
războiul ajunsese mondial, iar România era slab pregătită - asta o văzuse el în
1913, din Campania peste Dunăre -, prudentul om de stat socotea că noi nu
putem fi element hotărâtor, să plecăm balanţa unde vrem. Prin urmare, să ne
păstrăm armata, pentru a nu deveni teatru de război şi a ne spune cuvântul la
încheierea Păcii.
A patra părere era, cum se zice azi, a unei atitudini nebeligerante, motivată
astfel: - deoarece politica internaţională e bazată brutalitate, gata oricând să
păşească la război de nimicire a adversarului; - deoarece românii n-au început
niciun război de cucerire, nici războaie religioase, nici războaie civile; - deoa-
rece România e înconjurată numai de duşmani unii măcinaţi de o nevindecabilă
ură de rasă, iar la alţii ura e mai complicată cu sentimentul quasi-patologic al
renegaţilor care urăsc tocmai tulpina neamului din care au ieşit şi ei, cea mai
potrivită atitudine pentru români era aşteptarea în armată, pentru a rectifica în
măsura puterilor noastre hotarul cel mai necesar statului. Care hotar şi în care
moment, asta era răspunderea istorică a guvernului şi a Consiliului de Coroană.
Singuri ei puteau şti exact ce suntem şi ce nu suntem în stare să isprăvim. O a-
tât de grea problemă militară şi politică nu poate fi hotărâtă în cafenele, în stra-
dă ori în redacţiile presei, capabilă de toate atitudinile interesate prin mijloace
necontrolabile. Părerea aceasta căpătase şi un fel de verificare printr-o largă
deschidere în cea mai răspândită foaie populară, unde şi pătura rurală putuse să-
şi arate temerile şi nedumeririle ei.
Slavici conducea în acel timp un ziar. Care era în acel moment felul său de
a raţiona, n-am cercetat. Foia lui trebuie să fie în biblioteca Academiei, scrisul
lui Slavici e atât de caracteristic, încât oricine poate să-l urmărească. Însă de un
56
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
lucru nu poate fi la nimeni nicio îndoială: părerile lui sunt înfăţişate în volumul
„Închisorile mele”, cu toată apărarea în faţa judecătorilor, iar de înalta lui recti-
tudine morală nu s-a putut îndoi nimeni.
Vom cita numai câteva rânduri de la sfârşitul cărţii „Binefăcătorii noştri nu-
s cei care ne iubesc, ci aceea care ne fac să iubim noi pe alţii. În acest înţeles,
au fost binefăcătorii mei cei care m-au prigonit,, dându-şi silinţa să-mi amă-
rască viaţa… Abia acum, în urma prigonirilor suferite la zile de bătrâneţe, am
ajuns să cunosc dulceaţa pe care cultul iubirii de oameni, o revarsă în suflet”.
Auzind astfel de cuvinte, unii se vor fi gândind la anume erori ai lui Dosto-
ievski din vestitul său roman. „Umiliţi şi batjocoriţi”. Eu, mărturisesc, mi-am
adus aminte de două cărticele mai vechi, scrise de doi învăţăcei ai lui pentru
apărarea cinstei dascălului lor. Nu cunosc nimic în literatură, câtă s-a întâmplat
s-a cunosc şi eu, care să se asemene mai mult cu apologia lui Socrate, scrisă u-
na de Xenofan, iar alta de însuşi Plato, martori ai condamnării la moarte a celui
mai de treabă dintre atenieni. Puţin să fi fost mai blând cu judecătorii ar fi scă-
pat. Putea de altfel să fugă din închisoare, dar nici asta n-a voit. Şi osânditul
nostru s-a aflat într-o situaţie cam asemănătoare. Împăratul Austriei, în urma în-
tâlnirii cu regele Carol, roise să-l scape de la V. Ungurii i-au pus condiţia să
ceară el graţierea. Slavici nu s-a clintit din loc. a făcut osânda întreagă de un an;
care graţierea ar fi însemnat să se recunoască vinovat, dar în cugetul său nu s-a
simţit o clipă vinovat.
Tot aşa şi la Văcăreşti. Sfârşind apărarea sa în faţa judecătorilor, el le-a
spus aceste care vor răsuna cândva în cărţile de citire: Dacă ţineţi seama, dom-
nilor judecători, de efectele morale ale verdictului, nu e destul să mă achitaţi;
trebuie să-mi daţi satisfacţie pentru toate nedreptăţile ce mi s-au făcut pentru
modul în care am fost tratat.
Dacă nu puteţi s-o faceţi aceasta, daţi-mi vă rog, o pedeapsă grea, fiindcă
nici nu mă jigneşte, nici nu mă umileşte.
Judecătorii l-au osândit şi astfel s-a împlinit provocarea lui Maiorescu, pe
când Slavici duce în Tribuna de la Sibiu, lupta contra maghiarilor. Criticul din
Bucureşti, care ştia că problema Austro-Ungariei se va dezlega nu numai prin
noi, ci în lectură cu alte mari probleme europene, îl întreba: „N-ai să te lecuieşti
niciodată de un idealism prea puţin real, nu în înţelesul banilor, ci în înţelesul
efectului practic al ideii”?
Adevărul e că Slavici nu s-a vindecat până la moarte. Natura găsise în el
măsura etică. Optimismul lui naiv din tinereţe, a ajuns în anii maturităţii dacă ar
fi permis să ne exprimăm astfel, un fel de somnambulism moral. Mergea zâm-
bind pe marginea tuturor prăpăstiilor, încredinţat că toţi oamenii sunt buni, iar
dacă pe aici pe acolo, e câte unul rău, acela e numai un stricat, adică un acci-
dent al naturii.
57
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
E cazul să zicem: felix culpa. Fericita halucinaţie, fiindcă, de pe urma ei, e

drept, a trebuit să sufere neoamenii care îngrozeau chiar pe un nesimţitor. Cel
mai dezinteresat şi blând dintre purtătorii de condei în presa românească, s-a
ales nu numai osândit de maghiari, dar şi de români. Ne-a rămas însă de la dân-
sul în cartea „Închisorile mele” cea mai educativă operă dintre câte cunosc în
toată literatura noastră. Mulţi pagini ai neamului nostru au scris o pagină, două
cu gândul la îndreptarea tineretului, dar - să nu se supere nimeni - toate la un
loc nu pot mişca sufletul omenesc nicio mică parte cât mărturisirile celui mai
blând, celui mai umilit şi mai grozav osândit între români. Afară de Eminescu
şi Maiorescu, nu cunosc pe nimeni care să merite mai deplin titlul de educator
în tot cuprinsul neamului nostru.
Îndrăznesc să fac o profeţie. Suntem cum suntem ca neam şi ca stat, în tim-
purile şi împrejurările în care suntem. Afirm fără teamă de greşeala că nimeni
nu va putea legifera cu destulă chibzuinţă în această ţară şi nu va putea începe o
operă de însănătoşire a neamului şi a statului, dacă nu va ţine seama pe rând, nu
numai de operele pedagogice ale lui Slavici, dar şi de cele povestite în „Închi-
sorile mele”. Aşa a fost sfârşitul aceluia care, împreună cu Eminescu, a fost
întemeietorul real al Ligii pentru Unitatea Culturală a Tuturor Românilor.
*
Acum, o ultimă observare ţi-am terminat. Ascultând înşirarea acestor fapte,
de bună seamă unul sau altul dintre cei de faţă nu va fi întrebat: Cum se poate
ca atâţi oameni care au cunoscut munca lui Slavici în ţară, colaborarea cu
Eminescu şi Caragiale de la Timpul, colaborarea cu Odobescu la scrierea de
cărţi didactice, colaborarea la publicarea „Documentelor Hurmuzachi” în marea
colecţie a Academiei Române şi cei 14 ani de conducere a şcoalei de la Mă-
gurele, patronată de aceeaşi Academie. Toţi cei care ştiau marea încredere de
care se bucura scriitorul în faţa reginei Carmen Sylva şi în faţa înţeleptului rege
Carol I care nu întindea mâna întreagă orişicui… cum se face că nimeni n-a dat
despre Slavici ca mărturie faptele celui mai lipsit de artificii între toţi contem-
poranii lui, scriitor sau nescriitor?
Cum se face că românii de peste munţi care cunoşteau lupta lui Slavici la
Tribuna, jertfa lui şi prigonirea maghiară, cum de n-au sărit să-i facă dreptate,
când idealul Unirii tuturor românilor se împlinise?
În opera lui, scrisă sub formă de „scrisori adresate unui prieten din altă
lume” - de bună seamă lui Eminescu sau lui Maiorescu, cu ale cărui cuvinte
începe cartea şi cu ale cărui autografe sfârşeşte - Slavici mărturiseşte
următoarele, fiind închis la Văcăreşti: „De vreo zece zile, Bucureştii sunt plini
de reprezentanţi ai naţiunii acum unite, unii din vechiul regat, alţii din
Basarabia, iar alţii din Bucovina ori din fostul regat al Ungariei. Sunt între
dânşii foşti prieteni din tinereţe ori tovarăşi de luptă ai mei, ba chiar şi rude ale
58
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
mele; da niciunul nu s-a simţit îndrumat a veni să mă vadă ori a trece pe la soţia
mea, ca să afle ce mai face”.
Haide, treacă şi aceste toate. Dar cei care ştiau că Memoriul fusese opera lui
Slavici, pentru că n-au strigat măcar ei, ca să se afle cu o minută mai repede
adevărul?
Datoria aceasta de onestitate intelectuală a fost împlinită. S-a comunicat
faptul în cel mai răspândit ziar românesc, Universul. Mai mult, în 1927, când s-
au împlinit 60 de ani de la întemeierea Convorbirilor Literare, revista şi-a
împlinit datoria către vechiul colaborator, mărturisind că Slavici a fost în acele
împrejurări factorul întăritor pentru unitatea culturală a tuturor românilor. Dar
afară de cunoscuta lucrare a profesorului Murăraşu despre „Naţionalismul lui
Eminescu”, nu ştim dacă a mai ţinut cineva socoteală de acea mărturisire, fă-
cută negru pe alb în Convorbiri.
Şi astfel Liga a sărbătorit o jumătate de secol de la întemeierea ei, împărţind
cununi şi laude tuturor, afară de Slavici…
O dreptate a istoriei omeneşti, care ascunzi faptele unora ori le treci pe
seama altuia! Şi dacă numai le-ai ascunde. Dar mergi cu strâmbătatea până
acolo că pedepseşti tocmai pe cel care a săvârşit fapta pe care o pui cu mare
laudă în socoteala altuia…
N-am nicio cădere să fac aprecieri asupra istoriei ca ştiinţă. Mă voi opri to-
tuşi la părerea unui istoric de mare autoritate şi bătrânească seninătate, După
multe opere însemnate la 90 de ani a început să redacteze încă o dată istoria u-
niversală şi-a apucat să mai scrie încă 6 volume înainte de a închide ochii.) A-
cel patriarh al istoriografiei - aţi bănuit că e Ranke -, văzând cum se repetă pă-
catele omeneşti şi laşi să se repete de la o epocă la alta şi cât de şovăitoare sunt
părerile, a făcut această dureroasă mărturisire: „Istoria omenirii seamănă mai
mult cu o mlaştină, decât cu un râu curgător”. Şi ştie orişicine câtă putreziciune
se ascunde în mlaştini şi ce faună viermuitoare e în tot cuprinsul lor. Vai de cei
osândiţi să trăiască din miasmele lor, dătătoare de friguri - uneori mortale. Vai
de istoricii care-şi murdăresc condeiul, au cu ştiinţă, au fără ştiinţă, dar vai mai
ales de naţiunile care nu ştiu să canalizeze viaţa lor publică, deosebind min-
ciuna de adevăr vindecând năravurile şi însănătoşind moravurile! Spengler, un
fizician care s-a apucat să scrie istorie şi să facă filosofia istoriei hotărăşte ve-
leatul unui neam cam la o mie de ani. Etnografii nu se pot îndestul mira de
această cronologie arbitrară pe care faptele o dezmint în chipul cel mai
categoric. Dăm un singur exemplu. Dinastia Japoniei durează de aproape 3000
de ani, a dat din sânul ei suverani. Unde-i mia de ani şi decadenţa? Din contra,
un ritm de viaţă istorică în ţara lui Soare-Răsare nu se poate mai viu, cu opriri
după voie şi indicări după voie, pe la 1654, ţara toată s-a închis ca într-un zid.
Nimeni să nu mai intre în arhipelag, afară de olandezi şi încă şi aceea numai pe
59
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
o portiţă, iar japonezii să nu se mai depărteze niciunul de ţărm. Timp de 200 de

ani, populaţia sporea numai cu 900.000 pe secol, dar s-a întâmplat la 1854 un
lucru neplăcut: nişte străini au venit pe nişte corăbii negre, aruncând ghiulele
care plesneau şi făceau prăpăd mare unde cădeau. Împăratul şi sfetnicii săi s-au
gândit mai întâi să semene copaci pe marginile arhipelagului, să nu-i mai nime-
rească dracii cei cu părul roşu. Zadarnică socoteală! Atunci s-au hotărât niponii
să iasă şi ei la lume, să desprindă meşteşugurile blestemăţiilor care nu-i lăsau în
pace. Şi s-au ţinut de cuvânt. Un comunicat japonez din luna trecută ne-a înşti-
inţat că marina japoneză are un exploziv special, fabricat chiar în arsenalele ei,
iar isprăvile militare atât pe uscat, cât şi pe apă sunt cunoscute de toată lumea.
E cea mai mare şi mai repede schimbare dintre câte s-a petrecut vreodată în
viaţa unui popor. Până şi populaţia şi-a schimbat ritmul creşterii. În timpul
celor două secole de izolare, sporea numai cu 900.000 într-o sută de ani. Azi
creşte cu 1 mil. pe an. Nici un popor de pe faţa pământului nu poate arunca câte
1 milion de soldaţi pe an, fără să-şi producă o hemoragie soră cu moartea. Cât
despre sufletul nipon şi ca nivel de tensiune e de prisos să mai stăruim.
De aceea, e timpul să ne întoarcem la vorba de adineauri: Vai de poporul pe
care îl apuca zabărul în mlaştină şi nu ştie să-şi canalizeze la timp şi metodic
viaţa publică. Posibilităţile sufletului omenesc sunt imense atât în rău, cât şi în
bine, mai ales când ştiinţa îi stă la îndemână. Însă factorul decisiv, atât în bine,
cât şi în rău e omul de stat, cel care face zi cu zi suma valorilor pozitive şi ne-
gative din viaţa neamului respectiv. Ca un capiu şi amoral, întregul popor de-
vine amoral şi căpiază. Cu un bărbat înţelept şi energic, înţelepciunea şi energia
se propagă în tot restul gloatei şi chiar cele mai grele păcate se pot vindeca. Din
nenorocire, înţelepţii sunt rari. Semeţul şi dinasticul istoric Treitschke a spus o-
dată o vorbă menită să deschidă ochii cârmuitorilor ţării sale. El zicea aşa: „Nu
e niciun popor care să aibă în orice timp tot ce-i trebuie. Dar tocmai fiindcă e
aşa, orice putere aleasă, fie în latura civilizaţiei, fie în latura culturii, se cuvine
să fie păstrată, îngrijită şi întrebuinţată cu cea mai mare grijă. Contabilitatea
valorilor etnice şi ierarhizarea lor în stat trebuie să se facă cu cea mai mare
scrupulozitate. Nimic să nu se piardă şi nimic să nu fie smintit de la munca
pentru binele public. Mai mult: trebuie să facem dreptate nu numai celor vii,
dar şi celor morţi. Cum decorăm numai pe eroii scăpaţi de la moarte, dar şi pe
cei căzuţi pe câmpul de luptă, tot astfel trebuie să urmăm şi în viaţa politică.
Şi aici e marea şi nobila menire a istoriei Ea este creaţia unde toate proce-
sele pot fi revizuite, ea poate oricând să elimine pe cei lăudaţi în deşert şi să in-
dice pe cei batjocoriţi fără dreptate. E o răcorire sufletească să vezi cum Maca-
ulay relevă meritele filosofice ale lui Baco, dar şi imensa lui ticăloşie sufle-
tească.
60
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
De aceea, sfârşind exprimăm o speranţă: Istoriografia noastră e în plină

dezvoltare. După critica severă a acelui precursor al istoriei care a fost Dimitrie
Onciul, membru al acestei Academii, discipolii săi ştiu ce înseamnă critica şti-
inţifică, adică total onestă. Şi Slavici a contribuit la înaintarea istoriografiei
noastre, nu numai colaborând la publicarea documentelor din Colecţia Hurmu-
zachi, dar şi prin opere proprii. Fără lucrările scrise de el, marele proces dintre
Ungaria şi România în cei din urmă o sută de ani, nu poate fi descurcat. Nimeni
nu-şi va putea da seama de opera corifeilor literaturii noastre Alecsandri,
Creangă, Eminescu şi Caragiale, dacă alături de Criticele lui Maiorescu nu va
cântări pagină cu pagină Amintirile lui Slavici o mare fântână de fapte şi de ca-
racterizări psihologice.
Dar alături de însemnătatea literară şi istorică nu stă înainte din viaţa lui
Slavici ca un grav memento, în altă ordine de idei. După Unire, nimic nu l-a
chinuit mai mult pe marele luptător decât gândul amar că nu eram destul de
pregătiţi ca să apărăm întregirea teritorială faţă de a duşmani care ne împre-
soară din toate părţile. Grija aceasta n-a fost numai a lui ci şi a altora. În mai
1920, la 1½ an după Unire, a apărut într-un ziar neutral Dacia un articol cu a-
cest titlu: România, unul din statele cele mai bolnave din Europa. Diagnosticul
acesta a uimit atunci lumea românească, îmbătată încă de serbările pricinuite de
lărgirea hotarelor. Dar el a fost apoi confirmat prin adevărate tragedii, petrecute
pe pământul ţării, sfărâmate apoi prin ciuntirea tuturor hotarelor.
S-a împlinit astfel prorocia lui Eminescu şi Slavici că unirea politică, fără
unirea culturală ar fi un mare pericol, iar pericolul s-a arătat chiar de le început
în cea mai solemnă împrejurare istorică: încoronarea de la Alba-Iulia, care n-a
găsit pe români uniţi, spre marea bucurie a duşmanilor neamului românesc.
În timpul procesului, luptătorul care cunoştea şi sănătatea gloatei şi bolile
conducătorilor, spune verde tot ce are pe suflet. Cel care spusese la interoga-
toriu: ,,Nu e între contemporanii mei niciunul, care a făcut atât cât mine pentru
unitatea sufletească a românilor de pretutindeni”, putea să spună tot atât de fă-
ţiş: „Sunt azi, mai mult decât orişicând, pătruns de simţământul că am luat asu-
pra noastră” sarcina, pe care nu suntem în stare s-o purtăm.
Marea experienţă istorică făcută timp de aproape trei milenii de viaţă istori-
că împrejurul Carpaţilor se apropie de concluzie. Tragedia anilor din urmă şi
încăierarea internaţională nu mai permit nicio păsuire. Sau-sau. În toţi oamenii
cu pregătire ştiinţifică trebuie să fie deplina convingere că din neadevăr nu poa-
te ieşi adevăr, din lene nu poate ieşi muncă, din zăpăceală nu se naşte ordine,
cu nedreptate nu se poate face dreptate. Singur adevărul ne mai poate îndruma.
Iată de ce aşteptăm, în latura istorică o operă care să continue pe a lui T. Maio-
rescu, cu aceeaşi aspră nepărtinire faţă de toţi, precum şi o istorie a literaturii
izvorâtă de puritatea de gândire a unui critic total închinat adevărului şi cu des-
61
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
tulă demnitate spre a nu se coborî la nimicurile lui personale ori la vorbăria de

cafenea.
Suntem siguri că atunci, atât în latura literară, cât şi în istoria politicii mo-
derne a românilor, figura lui Slavici va fi aşezată la locul ce i se cuvine. Cei doi
protagonişti ai mişcării pentru unitatea culturală a tuturor românilor, împreună
cu mentorul lor, seniorul bărbat de stat T. Maiorescu, vor avea măcar după
moarte recunoaşterea pe care răutatea omenească, ajutată şi de prostie, le-a ră-
pit-o în viaţă.
Oamenii din generaţia care a fost de faţă la întemeierea Ligii nu vor apuca
să vadă ziua aceea. Ei trimit însă de pe acum închinarea lor istoricului care va
şti să compenseze prin adevăr şi omenie, erorile şi neomeniile din trecut.
62
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
GLOSSA - ECHILIBRUL ÎNTRE ANTITEZE1

S. MEHEDINŢI
,,Vreme trece, vreme vine,
Toate-s vechi şi nouă toate”
(M. Eminescu)
Au şi cuvintele soarta lor. Cuvântul aristocrat sună azi foarte urât la ureche.
Cine îşi mai aduce aminte, afară de cărturari, că aristos însemna odinioară ,,cel
mai bun”!
De asemenea, cuvântul democrat, până mai ieri era socotit chiar de un mare
scriitor (un fel de oracol al vremii), ca o vorbă de ocară, măcar că Preşedintele
Lincoln definise atât de lămurit democraţia: ,,Cârmuirea poporului prin popor,
pentru popor”.
Totuşi Nietzscke, măcar că trăia nesupărat de nimeni în democratica
Elveţie, a formulat despre popor o judecată greu de uitat: ,,Mulţimea…, s-o dai
dracului şi statisticei”, cuprinzând sub acelaşi dispreţ gloata din toate timpurile
şi din toate ţările.
Dimpotrivă, seninul Renan, după ce s-a suit pe Acropole, să înalţe marea lui
Rugăciune către Pallas-Athena, zeiţa înţelepciunii, ca aristo-democrat (cu o
fericită ereditate sufletească: după tată, breton tradiţionalist, după mamă,
gascon încântat de toate noutăţile, pe care i le făgăduia L’Avenir de Sciènce), a
încercat o împăcare între concepţia aristocratică a lumii antice şi democraţia
creştinismului modern, curăţat de toate gunoaiele, pe care le aruncase în
fântâna limpede a Evangheliei, atâtea erezii şi atâtea certuri din sinoade şi
contra-sinoade.
În sfârşit, ca să ne apropiem de noi şi de ale noastre. Titu Maiorescu, după
ce cunoscuse în Theresianum specimene din toată aristocraţia monarhiei cu atâ-
tea neamuri şi tradiţii, apoi cântărise şi pătura conducătoare de dincolo şi de
dincoace de Carpaţi, cu spiritul său critic, nu numai în literatură, dar şi în latura
socială, a mărturisit că în epoca sa, ,,singura clasă reală la noi este ţăranul
român”.
Care din aceste păreri este mai aproape de realitate? Toate cuprind o parte
de adevăr, dacă le-am pune la un loc şi am zice: Mare democrat poate fi numai
un om cu o fire, în adevăr, aristocrată. Şi ca să nu se pară că vorbim în
paradoxuri, iată o pildă concretă în faţa căreia trebuie să se plece orice om
cinstit.
*
1
Conferinţa a fost comunicată la 22 dec. 1946. Autorul nu specifică locul.
63
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
A fost odată o mare împărăţie, care ajunsese în zile foarte grele. Cel dintâi
împărat se nimerise un om cu suflet rând - e destul să amintim că se învoise la
uciderea aceluia care îl ajutase părinteşte să ajungă la putere. E drept că se
întâmplase şi o drăcească învălmăşeală, după asasinarea cârmuitorului de până
atunci, un mare om de stat şi ostaş genial. Acela, unde se arăta, biruia: veni,
vidi, vinci. Ajunsese cu oştile sale biruitoare până la marginea pământului, în
nişte ostroave neguroase, locuite de barbari ce umblau goi, ungându-şi trupul
cu o vopsea albastră, în chip de împodobire, dar să le ţină şi de cald.
Însă bărbatul cel vrednic căutase să asigure pacea până la ţărmul oceanului,
nu din setea de slavă, ci cu gândul la trebuinţele civilizaţiei şi ale culturii, fiind
el însuşi scriitor de seamă şi o fire, în adevăr, nobilă. Dovadă că întorcându-se
de la război şi găsind ţara tulburată, de ambiţioşi şi de nătângi, n-a pregetat să
poarte o luptă grea şi contra lor, iar după ce i-a biruit, tot dânsul le-a întins
mâna, ştiind că pacea e mai bună decât cel mai glorios război.
Cu ce s-a ales la urmă? A fost măcelărit în Senat tocmai de aceia, faţă de
care se arătase mai generos. Neghiobii îşi închipuiau că apărau libertatea
împotriva celui care făcuse rânduială. Au văzut însă îndată că intraseră la
stăpân, dar în loc să fie la cârmă cel mai bun, au ajuns tocmai la cheremul
acelui oportunist care se învoise la uciderea binefăcătorului său.
Urmarea - neghină sameni, neghină culegi. Timp de un secol, s-au ţinut lanţ
pe tron, numai tirani, bicisnici ori criminali. Unul a fost aşa de zevzec, încât a
dat foc Romei, s-o facă el mai frumoasă! Cât de crud era smintitul acela se
poate judeca şi din faptul că vrea să lumineze oraşul, ungând pe creştini cu
smoală şi dându-le foc.
Alt zevzec, venind la tron, se ostenea în toate zilele să prindă muşte. Stra-
tegul era fericit când putea dobândi un număr mai mare de prizonieri, ca să le
smulgă aripile. Că armatele imperiului erau bătute de vecini, asta nu-l tulbura.
Împăratul muştelor cumpăra pacea cu bani, apoi se suia într-un car de triumf şi
punea plevuşca să-l aclame pentru biruinţele sale asupra duşmanilor…
Se speriase lumea câte bazaconii se petreceau în mijlocul împărăţiei ce
cuprindea aproape tot pământul cunoscut pe atunci. Toţi se întrebau cu spaimă:
Până unde va ajunge nebunia? Unde şi când se va mai găsi un om cu minte şi
energic, spre a pune capăt prostiei, răutăţii şi fără-de-legilor?
Şi pe când se căinau aşa oamenii cinstiţi tot gândindu-se: cine, cine o să fie
chemat la tron, un bătrân senator, chemat de curând la cârmă, a pus ochii pe
cineva care era, în adevăr, Cineva. Trecuse de 40 de ani, chipeş bărbat, tânăr la
faţă, dar cu părul cărunt, ca unul care avusese grele răspunderi şi nu pregeta la
muncă.
Măcar că avea comanda întregii armate din linia Rinului, mergea la rând cu
soldaţii. Putea să se mai codească vreunul când vedea pilda celui din faţă?
64
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
Şi iată, tocmai acela primeşte acum înştiinţarea că a fost ales împărat. Un

ahtiat de mărire ar fi pornit repede pe tron. Bărbatul cel vrednic, după ce a frânt
pe barbari, a rămas pe loc până ce a împlinit întărirea hotarului, iar când a sosit
la Roma, în loc să se înalţe pe un car de triumf, după obiceiul ostaşilor biruitori,
el a intrat pe jos.
Mirarea a fost atât de mare, că se suise lumea pe ziduri şi chiar pe coperişul
caselor, să privească ceea ce nu-i mai văzuseră ochii: puterea unită cu smere-
nia, după ce avusese înaintea ochilor atâţia împăraţi descreieraţi. Ziua cea bună
s-a cunoscut de dimineaţă şi bună a rămas până la sfârşit. O lumină nouă s-a
împrăştiat peste toată împărăţia, ca şi cum s-ar fi schimbat soarele pe cer. Toţi
au înţeles că la cârmă a venit cel mai bun dintre toţi - Optimus Princeps. În
adevăr, numele lui a rămas ca o binecuvântare şi ca un cuvânt de felicitare.
Celor ce au venit la tron după el, li se spunea doar atât: Să fii mai bun decât
Traian!
Cetitorul vede că cele înşirate aici nu-s poveşti, ci adevăr istoric. Epoca lui
Traian domină istoria romanilor, după cum Mont-Blanc se înalţă peste toate
vârfurile Alpilor. Timp de aproape o sută de ani, au urmat numai împăraţi de
laudă. Unul, Marc Aureliu, avea chiar faimă de filosof. Viaţa lui Traian le
rămăsese tuturor drept pildă, pe care nimeni n-o putea urma deplin, dar nici n-o
putea uita. Lozinca lui fusese: ,,Cine e puternic trebuie să fie înţelegător şi
tolerant”. O dovedise cu fapta. Pe timpul nebunului care dăduse foc Romei,
creştinii, cum am spus, erau arşi de vii, slujind drept torţe.
Într-o bună zi, Pliniu, guvernatorul Bithiniei, înştiinţează pe împărat că s-au
ivit şi pe acolo nişte oameni care îşi zic creştini, că în traiul de toate zilele sunt
foarte cumsecade, atâta doar că nu voiesc să ducă jertfe la templele închinate
Romei şi împăratului.
Într-o scrisoare de câteva rânduri, Traian îl întreabă dacă a ajuns în faţa
magistraţilor vreo pâră contra acelor creştini…
Guvernatorul răspunde nu.
– Fă-te că nu-i vezi, adaugă împăratul. Lasă-i în pata Domnului. Cât timp
nu fac nocio tulburare, ci e vorba numai de jertfe şi de ceremonii, se poate să
iei viaţa oamenilor pentru astfel de mărunţişuri?
Atâta nobleţe de suflet, era greu să fie uitată şi nici n-a fost. Un popor din
Evul Mediu, aducându-şi aminte cât de generos fusese monarhul păgân, a
socotit că Raiului nu-i va sta bine, dacă nu-l va adăposti şi pe Traian. A rugat
deci, pe Cel a tot puternic, să scoată din Purgatoriu pe Optimus Princeps, măcar
că nu fusese botezat.
Dumnezeu a dat ascultare Papei, dar i-a pus şi o condiţie: Să nu se mai
roage pentru nimeni altul!
65
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
Tradiţia aceasta dovedeşte oricui că cel mai mare noroc în viaţa pămân-
tească, e să fii aristos, adică ,,cel mai bun”, iar norocul popoarelor e să aibă în
fruntea lor oameni, cum se nimerise în zilele acelea, când era la cârmă un îm-
părat democrat în fapte pentru că era ,,aristocrat” în simţirea şi judecata sa.
A răsuflat atunci biata omenire. Cinstitul istoric, Tacit, scriind despre
domnia lui Traian, după ce povestise întâmplările atâtor împăraţi nevrednici,
mărturiseşte: ,,Acum ne-a venit inima la loc” - nunc redit animus.
Au început a simţi toţi ce va să zică pax romana şi au putut să se bucure de
ceea ce adunase lumea antică în ştiinţă, artă, etică şi tehnică. Oraşul de pe
malurile Tibrului Urbs, ajunsese podoaba pământului întreg. Toate drumurile
duceau spre Roma şi toate începeau a fi măsurate de la stâlpul de piatră din
mijlocul Romei, iar ca noutate a tuturor noutăţilor, ,,vestea cea bună”, adică
Evanghelia, ieşise din catacombe la lumina zilei, îndemnând toate neamurile să
aibă acelaşi părinte ceresc, după cum pe pământ aveau acelaşi stăpân, pe
împăratul. ,,Adevăr zic vouă: nu va mai fi nici iudeu, nici păgân, nici rob, nici
stăpân, ci una veţi fi toţi, după cum Unul este şi Tatăl vostru cel din ceruri”.
Copiii nu vor mai fi marfă de vânzare ca iezii şi ca mieii, aduşi spre
junghiere, femeile nu vor mai fi socotite drept jumătate de om, nevrednice să se
arate măcar ca martore în faţa tribunalului.
Cărturarii încep acum să ceară, pentru fete, învăţături tot mai înalte, ca şi
pentru băieţi. Filosofii nu se sfiesc să închine operele lor unor femei vestite
pentru înţelepciunea lor, iar Plutarh, povestind ,,Vieţile” oamenilor iluştri, arată
că femeia se poate înălţa în virtuţi tot aşa de sus ca şi bărbaţii.
Începe să se simtă, prin urmare, un fel de ,,împlinire a vremii”. Sosise
timpul să se audă adevăratul Carmen Saeculare al poporului roman.
Totuşi judecata istoricilor a lunecat… Cu gândul la poetul Eneidei şi al
Odelor, ei vorbesc ca şi literaţii, de ,,Secolul lui August”, măcar că gloria lui
Virgiliu şi Horaţiu nu scade întru nimic mediocritatea sufletească a celui care a
consimţit la uciderea unui orator şi scriitor ca Cicero.
Epoca inaugurată de Octavian înseamnă nu numai penumbră, ci şi de-a
dreptul umbră, dacă ne gândim la dezastrul legiunilor în Germania şi la orotile
din Orient: nebuniile sângeroase ale lui Irod, ucigătorul de copii, şi la grozavul
proces din Ierusalim, care s-a sfârşit cu răstignirea Celui mai nevinovat dintre
nevinovaţi.
Cântărind, aşadar, faptele, fără nicio părtinire, concluzia e alta: După cum
în Grecia, culminarea vieţii antice a fost în artă, filozofie şi literatură - ,,Secolul
lui Pericles” - tot aşa în Italia, culmea vieţii latine a fost atinsă în ,,Secolul lui
Traian”, când latură etică, cea mai semnificativă pentru romani, a găsit expresia
sa cea mai înaltă în Optimus Princeps. A fost un gest de supremă eleganţă
morală, pe de o parte modestia împăratului, pe de alta toleranţa lui, cu toate că
66
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
era şi pontifex maximus faţă de bieţii creştini din Asia Mică. Fără pax romana,
fără unitatea administrativă a imperiului şi fără neutralitatea sa faţă de zeii
popoarelor învinse, cât timp i-ar fi trebuit creştinismului spre a se înălţa la
nivelul unei doctrine de caracter universal, depăşind astfel toate vechile religii
de stat, adică regionale?
Aşadar, dacă ne-am înţeles că nu în artă, filozofie şi literatură, ca la greci, ci
în justiţie, în ideea de Stat şi în Ordinea Morală stă nota caracteristică a
romanităţii, e vădit că adevărata culminare a Romei a fost în zilele când s-a
înălţat în mijlocul ei Columna lui Traian, simbolul puterii imperiului, ce
atinsese hotarul cel mai larg, organizând şi ultima provincie, Dacia, ca postul
cel mai înaintat (propugnaculum), în faţa stepelor Asiei.
Aşa spune istoria, judecând fără nicio părtinire.
*
Dar dacă e adevărat că lumea antică a ajuns relativa ei împlinire abia când
Imperiul Roman a avut parte de excepţionala personalitate a unui împărat
aristo-democrat, cum rămâne cu părerea lui Nietzsche despre democraţie? Mai
poate fi vorba să dăm mulţimea, ,,Dracului şi statisticei”?
Înainte de a răspunde, să vedem ce zice filosoful-artist şi despre aristocraţie.
Vorbind de unul care nu cunoştea regulile etichetei, un rege stând de vorbă cu
alţi regi, zicea:
,,Ăsta trebuie să fie vreun cioban de la capre, ori vreun pustnic, care a trăit
prea mult între stânci sau între copaci, fiindcă nicio societate omenească nu
poate ştirbi atât de mult, bunele maniere, zise oaspetele.
- Bunele maniere? răspunse cu amărăciune regele supărat. Dar rogu-te,
pentru cine ne-am luat noi lumea în cap? De răul cui? Oare nu de răul bunelor
maniere ale societăţii bune? Mai bine, zău, cu pusnicii şi cu păstorii de capre,
decât cu plevuşca noastră, cea aurită, falsă şi sulemenită, măcar că-şi zice lume
bună, măcar că-şi zice nobilime! Dar într-însa totul e calp şi stricat: mai întâi,
sângele din ea, de pe urma multor boli vechi şi grozave, apoi de pe urma
doftorilor mai răi şi decât bolile.
Pentru mine, cel mai bun şi mai drag mi se pare azi un ţăran sănătos şi
necioplit, isteţ, încăpăţânat şi răbdător. Asta e cumva boieria cea mai mare.
Ţăranul e acum cel mai de neam, aşa că gloata ţărănească ar trebui să fie la
cârmă, iar în loc de asta, e stăpână plevuşca! Nu mă înşelaţi voi pe mine,
fiindcă plebea înseamnă mişmaş.
Plebe-mişmaş sunt aceştia toţi de laolaltă…”. (Also sprach Zarathustra)
Mişmaş, adică gunoi omenesc? Aşa să fie oare?
Fără îndoială, în gloată - fie că e îmbrăcată cu mătase, adică ,,plebea de
sus”, cum îi zicea Maiorescu, fie în zdrenţe - e mult gunoi, dar sunt şi fire de
aur curat. Când amărâtul de Nietzsche scria opera sa, mendelismul nu exista.
67
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
Cercetările călugărului de la Brünn trecuseră neobservate. Dacă autorul lui

Also sprach Zarathustra ar fi cunoscut faptele pe care se întemeiază azi
Eugenetica, n-ar fi făcut greşeala să lase gloata poporului pe seama Satanei şi a
Statisticii, ci s-ar fi bucurat cel dintâi să afle că o numărare scrupuloasă şi o
selecţie atentă a progeniturii celor din gloată, poate arăta calea spre ,,linii pure”,
înlesnind astfel, ameliorarea tuturor varietăţilor vegetale şi animale. Dacă n-ar
fi fost filolog, legile descoperite de Mendel ar fi devenit chiar o bază a teoriei
filosofului despre Supra-om.
În orice caz, Nietzsche ar fi spus de zece ori mai apăsat că ,,Ţăranul e azi
cel mai de neam”, adică cel mai departe de mişmaş.
Prin urmare, biologic vorbind, şi aristocraţia, şi democraţia sunt accidente
ale naşterii, întocmai ca şi culoarea ochilor, lungimea nasului sau alte însuşiri
fizice sau sufleteşti. Iar dacă lucrurile stau altfel, apropierea între antiteze este
oriunde cu putinţă. În aceeaşi familie, unul se naşte geniu, altul făptură de rând.
Copilul unor părinţi foarte vrednici, dacă a moştenit numai numele, nu şi
însuşirile lor, poate ajunge repede la gunoi.
Din contra, părintele cu bătături în palmă poate avea un fiu ca Lincoln, de
la care ne-a rămas acea clasică definiţie a democraţiei: ,,Guvernarea poporului
prin popor, pentru popor”. Discursul său la comemorarea celor căzuţi în
războiul contra partizanilor sclaviei, aminteşte cuvântarea lui Pericles în cinstea
eroilor Atenei – aceeaşi mulţime de idei, aceeaşi seninătate.
Atât numai că viaţa nu e geometrie. Echilibrul nu înseamnă numaidecât şi
echivalenţă. Dimpotrivă, antinomiile traiului de toate zilele, ne pândesc mereu
din umbră. E o cumplită fatalitate a vieţii omeneşti că uneori binele e răsplătit
tocmai cu rău, iar nobleţe de suflet, cu brutalitate şi chiar cu crimă. Cezar n-a
pierit în luptele contra barbarilor, ci de stiletul celor ce se îmbulzeau la tribuna
Senatului spre a-l saluta, iar Lincoln n-a căzut în războiul contra sclavagiştilor,
ci în mijlocul unui teatru, aflându-se în rând cu ceilalţi spectatori, măcar că era
Preşedintele Republicii. Când se va stinge oare din sufletul celui mişel, pizma
contra celui puternic din naştere? Când se va potoli fiorosul Cain, să nu se mai
repeadă asupra fratelui său Avel?
Trebuie să mai treacă multă apă pe Dunăre, până ce omenirea va ajunge
destul de fină spre a înţelege că binele şi frumosul sunt o chestie de nuanţă, că
aristocraţia şi democraţia sunt şi ele nuanţe pe care nu orice om de duzină le
poate percepe şi pricepe exact, că echilibrul între antitezele sociale va fi realizat
numai atunci când oamenii vor înţelege că virtutea e un talent din naştere şi că
mare democrat - cu fapta, nu cu vorba -, poate fi numai cel înzestrat cu o
simţire şi o judecată, în adevăr, superioară.
68
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
Când se va ridica omenirea pe o treaptă atât de înaltă? Oamenii de cultură,

îndeosebi biologii, antropologii şi etnografii, ştiu că va trebui să aşteptăm încă
mult până atunci. Cât?
Să zicem vreo zece, douăzeci de veacuri ori de milenii… Vorba românului:
Doar n-au intrat zilele-n sac.
Iar până atunci, răbdare şi toleranţă:
,,Vreme trece, vreme vine,/ Toate-s vechi şi nouă toate,/ Ce e rău şi ce e
bine,/ Tu te-ntreabă, te socoate”.
S. O.[veja n. e.]1
1
Între pseudonimele cu care semnează Mehedinţi, mai ales în publicistică (S. Mehedinţi;
S. M., Soveja, S; M.; Spectator; T.; T. N.; P. O.; M. C.; S. Mehedinţi-Soveja) este şi S. O.,
care ar putea să însemne şi Soveja – numele satului din Munţii Vrancei, ,,Ţara Mioriţei” în care
s-a născut savantul.
69
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
EVOLUŢIA ŞCOLII ROMÂNEŞTI

PÂNĂ ÎN PREZENT1
S. MEHEDINŢI
Doamnelor şi domnilor,
Prelegerea de azi a Institutului Social [Român] are ca temă Evoluţia şcoalei
româneşti până în prezent.
Cine zice Şcoală în vremurile noastre, acela pretinde să descopere în copil
toate vocaţiunile individuale, spre a face cu putinţă, pentru energia din toată
masa socială, maximul de întrebuinţare utilă comunităţii.
Vedeţi, prin urmare, ce grea problemă ni se impune să urmărim, timp de un
ceas, firul cugetării tuturor acelora care au pus la cale educaţiunea poporului
român, precum şi unele măsuri pe care le-au luat după vremuri, unii sau alţii, ca
oameni de stat, pentru atingerea scopului amintit.
Trebuie să recunoaştem că pentru moment, o astfel de încercare este încă
prematură. Ea ar presupune o serie întreagă de monografii ale căror teme să-mi
fie permis să le arat din capul locului, pentru ca să vedem cu toţii cât de
complexă este problema noastră.
Întâi ar trebui un studiu asupra profesorilor. Atât preţuieşte şcoala unei
epoci, cât preţuiesc cei de pe catedră şi aceia pot să fie mai buni sau mai răi,
după cum a fost pregătirea lor profesională.
Aşadar, cea dintâi monografie pe care o aşteptăm de la tinerii pedagogi şi
istorici ai culturii româneşti, trebuie să cuprindă evoluţia pregătirii corpului
didactic, începând de la vechii dascăli din mănăstiri şi până la condiţiile pentru
recrutarea profesorilor din cele patru universităţi de astăzi.
Să ştiţi că firul unei astfel de cercetări nu e tocmai uşurel de urmărit,
cercetătorul întâmpinând uneori fapte greu de crezut. De pildă, cine ar fi bănuit
că nu prea de multă vreme se puteau lua măsuri în ceea ce priveşte corpul
didactic, cam în felul celei următoare: ,,Toată disciplina scolastică trebuie să fie
condusă după sistemul militar”. Până aici mai merge (ilaritate). Municipalitatea
va da sergenţi şi subofiţeri din Corpul pompierilor, pentru a conduce exerciţiile
elevilor după manualele care se vor comunica ad-hoc (ilaritate).
Aşadar, o parte cel puţin din corpul didactic [va fi] cu pregătirea de la
cazarma de pompieri.
1
Conferinţă susţinută la Institutul Social Român în data de 8 ianuarie 1928. Deoarece con-
ferinţa nu are un titlu, editorul a denumit-o ,,Evoluţia şcoalei româneşti până în prezent”, con-
form temei enunţate de conferenţiar în primele cuvinte.
70
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
A doua serie de monografii ar trebui să trateze evoluţia programelor

[şcolare], începând din vremea când toată învăţătura era scrisul şi cititul, până
la programele analitice ale liceului trifurcat din 1908 şi ce a mai urmat de
atunci încoace. Veţi vedea şi aici peste câte văi şi prăpăstii a dus poteca
întortocheată a programelor noastre. Acum 30 de ani, eram încântaţi să lăudăm
trifurcarea liceelor şi să osândim bacalaureatul, azi lăudăm bacalaureatul şi
osândim trifurcarea, încercând să ne întoarcem la liceul unitar, atât de
schimbătoare sunt vânturile şi valurile.
A treia serie de monografii trebuie să privească evoluţia cărţilor didactice,
începând de la vechea bucoavnă, bucovarul, până la manualele de astăzi.
Se înţelege că şi în chestia programelor o astfel de cercetare nu se poate
face în înţeles critic, obiectiv, decât de oamenii care stăpânesc deplin
specialitatea lor şi în acelaşi timp, să fie într-adevăr personalităţi pedagogice
destul de cuprinzătoare.
În al patrulea rând, o serie monografii care să arate evoluţia metodei,
începând de la vechea metodă a memorizării individuale sau în grupe, sistemul
lancasterian, până la metoda activă de astăzi şi culminarea ei, ,,Şcoala muncii”
în înţelesul propriu, etnografic al acestui cuvânt.
În sfârşit, tot în această ordine de idei, trebuie studiată evoluţia mate-
rialului didactic, de la vechea cutie cu nisip, pentru a scrie cu degetul, până la
colecţiile de astăzi, de material intuitiv, aparate pentru demonstraţii, experienţe
etc.
În al cincilea rând, ar mai trebui studiată şi evoluţia administraţiei şcolare,
care a avut şi vicisitudinile ei. După ce o lungă vreme, şcoala a fost adminis-
trată direct de biserică, s-au făcut mai târziu o serie de încercări de militarizare
a şcolii de care vă aduceţi aminte şi a trebuit câtva timp să suportăm de-a drep-
tul tutela, ca să zic aşa, a administraţiei pur politice, să avem în capul şcolii ad-
ministraţia comunală, subprefecţii, prefecţii ca conducători efectivi ai corpului
didactic.
Poate că puţini dintre dvs. ştiu că legea din 1864 consideră inamovibili nu-
mai pe profesorii universitari. Ceilalţi, profesorii secundari, puteau fi transferaţi
oricând, iar învăţătorii puteau să fie numai transferaţi, suspendaţi sau chiar des-
tituiţi de revizorii şcolari sub rezerva aprobării ministrului, care venea totdea-
una.
Ne mărginim numai la aceste câteva puncte fără a urmări alte linii în dez-
voltarea învăţământului nostru.
O astfel de operă enciclopedică nu poate să fie decât rezultatul unei munci
în viitor şi cunosc între pedagogii formaţi şi între tinerii pedagogi destui oa-
meni în stare de a duce la bun sfârşit aceste cercetări a căror iniţiativă ar putea
fi luată chiar de Institutul Social. Este o operă de o însemnătate capitală pentru
71
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
viitorul învăţământului nostru. Dacă lucrarea ar fi fost gata mai de mult, socot
că am fi fost scutiţi de unele încercări pe care le au de făcut unii oameni de o-
cazie care, necunoscând din propria lor intuiţie, viaţa poporului nostru, au pi-
păit şi încercat unele măsuri care au fost nu numai absurde, dar şi de-a dreptul
primejdioase pentru învăţământ. Totuşi, acum, pe cât este posibil, să încercăm -
cât încape într-o oră -, să ne dăm seama, care a fost în linii mari, evoluţia învă-
ţământului românesc până astăzi.
Conferinţa aceasta are numai scopul să fie o scurtă expunere a unei foarte
lungi serii de monografii.
Punctul de plecare ale acestei încercări este un adevăr axiomatic. În fiecare
epocă şi în fiecare ţară, măsurile care se iau pentru educarea tineretului sunt in-
dicaţii dintre cele mai clare cu privire la concepţiile unui popor despre lume.
Cum se schimbă idealul social de la o ţară la alta, de la o epocă la alta, aşa se
schimbă şi sistemul pregătirii tineretului.
Afirmarea noastră se întemeiază pe un fapt care nu poate fi tăgăduit - iubi-
rea părinţilor pentru copii este, dintre toate sentimentele, cel mai viu al sufle-
tului omenesc, pentru că este proiectarea, în viitor, a simpatiilor noastre cele
mai înalte - simpatii intelectuale, morale şi estetice.
Care dintre noi n-ar vrea să trăiască în copiii şi urmaşii lui o viaţă mai com-
pletă decât aceea care i-a fost dat să trăiască în realitate? Iată pentru ce, alături
de adevărul etnografic - Spune-mi cum munceşti ca să-ţi spun cine eşti -, putem
pune adevărul psihologic şi etnopsihologic - Spune-mi ce gândeşti cu privire la
viitorul copiilor tăi - şi-ţi voi spune îndată ce fel de om eşti, cam ce preţ poate
să aibă poporul din care faci parte.
Plecând de la această premisă - care presupun că este egal adoptată de noi
toţi - şi privind numai aspectul foarte general al şcolii româneşti, cred că învă-
ţământul a trecut prin două faze şi se pregăteşte să treacă printr-o a treia.
Cea dintâi fază, am putea să o numim faza bisericească.
Până nu de multă vreme, concepţia poporului nostru despre lume era o con-
cepţie în cea mai mare parte teologică. Prin urmare, potrivit celor zise mai îna-
inte, şi şcoala poporului nostru nu putea fi decât în concordanţă cu această con-
cepţie despre lume. Şcoala era o operă de pregătire a tineretului cu gândul de a-
şi mântui sufletul. După cum când bătrânii zideau biserici, făceau o operă de
pietate prin care îşi regulau raporturile cu veşnicia, tot asemenea era o operă de
pietate să trimiţi un copil la şcoală ca să ajungă slujitor bisericesc sau măcar ci-
titor de cărţi bisericeşti. Hrisovul lui Antonie Vodă, cu privire la înfiinţarea
şcolii de la Câmpulung, cuprinde aceste cuvinte semnificative: ,,Să fie acolo
dascăli buni ca să înveţe copii săraci pentru pomană, pentru mântuirea sufle-
tului”.
72
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
Asupra idealului acestei şcoli pe care o cunoaşteţi pentru că a ajuns până la

generaţia trecută, nu putem să avem cea mai mică îndoială: cartea avea pentru
bătrânii noştri, chiar pentru părinţii noştri, un fel de valoare intrinsecă şi era
respectată aproape cum strămoşii respectau fetişul. De pildă, cine citea Visul
Maicii Domnului şi Apostolul, la anumite ceasuri, era sigur de mântuirea sufle-
tului şi era sigur chiar cel care nu putea citi, dar măcar o purta la sine. În chi-
mirul ciobanului, această carte era nelipsită ca şi cremenea, iasca şi amnarul
pentru aprins focul.
A doua ţintă a vechii şcoli de formă bisericească era pregătirea de dieci
pentru treburile domniei, pentru scris, cât trebuia să scrie, pentru citit, cât tre-
buia citit în vremea aceea. Prin urmare, şcoala aceasta, de caracter teologic, o
putem reconstitui foarte uşor, fiindcă avem în mintea noastră după tradiţia orală
a părinţilor noştri, care au învăţat în tinda bisericilor.
Nu ştiu dacă nu cumva comănacul de lână al călugărilor, nu este căciula ve-
chilor sihaştri daci, semn de nobleţe, dar sunt absolut încredinţat că şcoala pe
care au învăţat-o părinţii noştri în tinda bisericii este un document autentic al
şcolii, aşa cum era până în depărtările Evului Mediu.
Să vedem cam care sunt caracterele acestei şcoli? Să începem cu profesorii.
Cum se pregăteau profesorii în această fază teologică a învăţământului?
Domnilor, problema aceasta nici măcar nu se ivise în mintea părinţilor noş-
tri. După cum lemnăria se învaţă de la lemnar, tot asemenea, cartea de la cărtu-
rar, dar nici nu-i trecuse cuiva prin minte că şi cărturarul trebuie să înveţe cum
să-şi predea meşteşugul, cum să dea învăţătură copiilor.
În al doilea rând, în ceea ce priveşte programele, toată programa era de ca-
racter teologic, toată învăţătura era bisericească. Îndată după scris şi citit, se în-
cepea cu rugăciunile, pe urmă cu toate celelalte citiri exclusiv bisericeşti.
În al treilea rând, manualele. Înţelegeţi bine că nici ele nu puteau fi, în faza
bisericească, decât de caracter religios, iar cărţile, biblioteca pe vremea aceea,
era identică cu strana. Atâtea cărţi citeau părinţii noştri câte găseau în strană:
psaltirea, ceaslovul, mineul, octoihul, cazania. Evanghelia era în altar şi prin ur-
mare, afară din bibliotecă. Despre cărţile de şcoală, nici nu-i venise cuiva în
minte în timpul acela să facă astfel de cărţi.
Cea dintâi carte de şcoală a apărut în anul 1699. Este un abecedar apărut la
Alba-Iulia, Bolgrad, cum se zicea atunci, şi purta următorul titlu: ,,Bucoavnă ce
are în sine deprinderea învăţăturii copiilor la carte şi simbolul credinţei creşti-
neşti. Cele zece porunci ale legei vechi şi celei noi. Cele şapte taine ale bise-
ricii i proci”.
Cuprindea deci, un abecedar 44 de buchii, pe urmă venea silabisirea, iar ci-
ne trecea mai departe şi începea să citească, citea numai lucruri bisericeşti: cele
trei fapte bune ale bogoslaviei, cele 7 dări, cele 12 loturi ale sfântului duh, cele
73
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
7 lucrări ale milei trupeşti, cele 7 faceri de bine şi cele 4 lucruri de apoi ale
omului… la bieţii copii care veneau să citească abecedarul!
De altfel, să nu fie de mirare că şi în alte ţări cărţile pentru începutul învăţă-
turii, nu erau mai de ispravă. Un pedagog de la sfârşitul secolului XVIII, se
plânge de inepţia abecedarelor germane din vremea lui şi mai ales, de metoda
cum se învăţa silabisirea cântând, aşa încât dacă se încerca să se silabisească alt
cuvânt, se isprăvea şi cântecul şi silabisirea. Apoi au apărut rând pe rând un al
doilea abecedar la Cluj, în 1744. Acela avea şi litere latine, apoi un al treilea la
Râmnicul Vâlcea în 1749, un al patrulea la Iaşi la 1755 şi pe urmă s-au
înmulţit.
Nu intrăm în mai multe amănunte pentru că nici nu s-ar putea. Aceasta ar
presupune o bibliotecă absolut completă a tuturor cărţilor în toate ramurile di-
dactice. Este destul să ne mărginim la această afirmare că în faza teologică a
şcolii noastre, toată învăţătura şi toate cărţile erau de caracter bisericesc.
Să vedem cum stăm cu metoda.
Metoda, în faza teologică, era dictată de însăşi natura învăţământului: cu-
vântul lui Dumnezeu trebuia învăţat şi repetat aidoma. Nu merge să aduci
schimbări şi, prin urmare, metoda nu putea fi, prin definiţie, decât mnemoteh-
nică, învăţare pe de rost. Dar aici, pentru pedagogi, este interesant de ştiut că
înainte de a fi fost, cum se zice, metoda scris-cititului în şcolile laice, a existat
în şcolile bisericeşti, în faza teologică, metoda cititului cântat. Copiii învăţau să
citească, cântând: trebuiau să cânte, să recite cu glas foarte tare, tot ceea ce în-
văţau şi cititul nu era analitic, ci era sintetic şi mai pe urmă devenea analitic.
Copiii, în vechime, nu citeau silabă cu silabă pentru a ajunge să citească cu-
vântul. Neavând bucoavne, nu cunoşteau alfabetul, ci trebuia să înveţe alfabetul
din cuvânt, încât citeau deodată cuvântul şi anume, cuvintele pe care le ştiau pe
dinafară din rugăciuni, din Tatăl nostru.
În această privinţă, cunosc un caz interesant din vremurile recente, cum, din
proprie iniţiativă, mama unui copil a procedat la fel. Dorind să cunoască scri-
sul copilului ei şi ştiind, ca orice bună creştină, Tatăl nostru, a cerut să-i scrie
Tatăl nostru şi pe urmă a început să analizeze vizual grupele de semne care re-
prezentau cuvintele ştiute pe de rost, până în cele din urmă a izbutit să dezlege
şi alte şiruri de cuvinte decât cele ce cunoştea din rugăciunea domnească.
Aşadar, metoda era întâi mnemotehnică, pe cuvinte. Să nu pierdem însă din
vedere că mnemotehnica privea nu numai pe copii, dar şi pe dascăli. N-am vre-
me să citez fapte din veacul al XIX-lea, recomandări de-ale lui Şaguna, cu pri-
vire la profesori, ca să înveţe manualul pe de rost. Era bun profesorul care ştia
carte pe de rost, obiect de admiraţie al tuturor copiilor.
Mai departe, ca o anexă a capitolului metodei, trebuie să pomenesc că pro-
fesorii de atunci, şi cei pentru copiii mărunţi, şi cei pentru copiii mai mărişori,
74
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
considerau că unul din mijloacele sigure de educaţie e bătaia. Într-o carte de la

1701, se vede o ilustraţie foarte interesantă a unui copil aşezat în poziţiune po-
trivită pentru aplicarea vergilor. Însuşi Maiorescu în povestirea copilăriei sale
aminteşte de un mănunchi de vergi ale protodiaconului Barac de la Braşov. Da-
că informaţiile mele nu sunt exacte, mi se pare că şi în vremea noastră n-a
dispărut această modalitate pedagogică şi, spre marea noastră mirare şi durere,
chiar în şcoli unde ar fi fost de aşteptat mai puţin, există astfel de mijloace.
Să fie destul această caracterizare generală pentru faza teologică a învăţătu-
rii noastre. Repet: nu pot intra în amănunte şi mă voi mărgini să arat când a fost
momentul de culminare al fazei teologice. Acest moment îl găsim abia în vea-
cul al XIX-lea şi anume, prin două personalităţi eminente ale bisericii noastre,
prin marele mitropolit Veniamin Costache care a întemeiat şcoala de la 1804 şi
prin personalitatea de dimensiuni, cu adevărat istorice a mitropolitului Şaguna
care, fără îndoială, este cea mai strălucită încoronare a fazei bisericeşti în
şcoală.
Pentru preocupările noastre din acest moment, Şaguna este cu deosebire in-
teresant pentru că la el se poate urmări foarte bine diferenţierea care începe în-
tre şcoala laică şi şcoala bisericească în ceea ce priveşte pregătirea profesorilor,
în ceea ce priveşte programele, cărţile, metodele etc.
Şaguna, cum s-a spus, şi cred cu drept cuvânt, a fost un adevărat om de stat
şi poate fi pus alături, pentru vremea aceea, în istoria poporului nostru, de Cuza
ca ,,dătător de legi şi datini”, o mare personalitate. În împrejurările foarte grele
de atunci, el a căutat, se înţelege, pornind de la autoritatea bisericească, să orga-
nizeze şcoala. El a îmbrăţişat tot învăţământul, pornind de la clasele primare,
până la universitate, înfiinţând, între altele, până şi şcoli reale. Iată pentru ce
laicii care privesc uneori cam pieziş spre cele bisericeşti şi sunt deprinşi să gă-
sească mai totdeauna clerul în conflict cu instituţiile mirene, n-ar trebui, câtuşi
de puţin, să treacă uşurel pe lângă persoana lui Şaguna, deşi e reprezentantul fa-
zei teologice. Să-şi aducă aminte că la 1782, când Şincai a devenit director al
şcoalelor din marele principat al Transilvaniei, nu cunoşteam în Ardeal decât
biete şcoli cantorale, iar Şaguna ne-a lăsat la 1858 aproape 1000 de şcoli înte-
meiate numai în satele româneşti, şcoli mai multe decât se aflau în satele ungu-
reşti şi uneori chiar decât în satele săseşti.
De asemenea, să nu se uite că în grija de poporul lui, cu toată situaţia speci-
ală de reprezentant al Bisericii, s-a gândit la şcoli reale şi chiar la universitate.
Chiar pentru ţara noastră, să nu uite pedagogii care vor scrie istoria culturii
noastre că o bună bucată de timp, şcoala noastră a fost ţinută prin birul direct al
preoţilor, un bir special, numai al preoţilor şi numai în vederea şcolii.
Atât să fie de ajuns despre faza teologică în dezvoltarea învăţământului
nostru care, cum vedeţi, a atins punctul culminant în veacul al XIX-lea, cu Ve-
75
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
niamin Costache şi Melhisedec în Moldova, cu Şaguna în Transilvania şi cu

mitropolitul Nifon în Muntenia.
Să trecem acum la o nouă fază în dezvoltarea şcolii româneşti.
De multe ori, învăţământul, ca şi întreaga societate, de altfel, a fost domina-
tă de spiritul bisericesc. Astfel, a început de la o vreme să se ivească în ţara
noastră ca şi în alte ţări, o nouă direcţie şi anume, direcţia umanismului. Sufle-
tul ca şi corpul omului a început să fie considerat ca având scop în sine, în afară
de lumea supranaturală. Renaşterea a fost un fel de reînviere a Antichităţii. Pe
lângă arta şi cugetarea pe care i-au împrumutat-o atunci, marii artişti, marile
personalităţi au căutat să dea omului şi puterile ştiinţei exacte, să facă din el un
fel de nouă divinitate. Umanismul cum îl arată şi numele nu este decât o adora-
re a omului ca om.
Fireşte, nu ne putem aştepta în ţările noastre, pentru consideraţiile pe care le
cunoaşteţi, să fi fost o mişcare de idei la fel cu renaşterea altor ţări mai fericite,
totuşi ne-am împărtăşit puţin din Renaştere. Tineri cu dare de mână au luat con-
tact cu umanismul din universităţile poloneze şi pe urmă am încercat chiar noi,
acasă la noi, un fel de creaţii proprii. Citeşti cu o adevărată emoţie că organiza-
sem o universitate la Cotnari şi Cotnarii erau pe vremea aceea, ca o semicapi-
tală a ţării, un mare oraş. Pe urmă, în chiar capitala Moldovei, la Iaşi, în 1764,
am întemeiat o Universitate Vasiliană, unde se făceau studii de teologie, filozo-
fie, ştiinţe fizico-chimice, de istorie şi, se înţelege, în prima linie se afla clasi-
cismul. Dacă clasicismul latin era reprezentat în Apus, noi aveam foarte bine
reprezentat clasicismul elin. Este ştiut că greaca se vorbea mult mai frumos la
noi decât în regiunile răsăritului şi, de aceea, îndată ce s-a înfiinţat această uni-
versitate, tinerii români din veacul al XVII-lea n-au mai acut nevoie să se ducă
la universităţile ţărilor vecine, în Polonia, ci studiau acasă. Au rămas vreo 90 de
manuscrise ale cursurilor făcute la acea universitate şi citez: 23 de manuscrise
de filozofie, 16 de teologie, 13 fizico-naturale etc. Au fost personalităţi eminen-
te care au predat acele cursuri la Iaşi, între alţi, vestitul Cacavela, la 1760 şi ca-
re a profesat la Universitate din Iaşi, timp de 28 de ani. A fost dascălul lui Di-
mitrie Cantemir. Mai târziu, un umanist, nu mai puţin celebru, a fost Cercel. A-
cest Cercel făcuse studii în Italia în perioada (1760-1773) şi era un umanist aşa
de vestit şi între contemporanii săi, încât se zicea despre el că este în stare să
vorbească despre orice ştiinţă, cum era tipul umaniştilor. Tradusese, între altele,
şi pe Newton.
De asemenea, la Bucureşti, s-a înfiinţat în 1779 o universitate, după îndem-
nul savantului, stolnicul Cantacuzino, şi patronată de Brâncoveanu. Se studia
teologia la Mitropolie şi la universitate se ţineau prelegeri de astronomie, isto-
rie, geografie, geometrie, filosofie aristotelică. Aşadar, am avut o adevărată
76
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
mişcare universitară cu se putea pe vremea aceea. La 1814, Caragea reorgani-

zează încă o dată universitatea, introducând şi cursuri de drept.
După atâta timp, această instituţie ni se pare foarte modestă, însă contempo-
ranii o preţuiau foarte mult şi e destul să amintesc cuvintele lui Veniamin din
Lesbos, care-şi pusese în gând să facă din Universitatea din Bucureşti, o uni-
versitate de acelaşi renume ca cele din Europa. Mai citez pe Neofit Duca, un u-
manist, cu adevărat, celebru şi care ar trebui să fie revendicat de ţărănişti, ca
primul ţărănist din ţara românească, pentru că a cerut împărţirea în bloc a tutu-
ror moşiilor la ţărani.
De curând, s-a ţinut la Academia Română o comunicare despre vestitul can-
celar, umanistul Nicolaus Olachus, Nicolae Valahul, Românul. Ce să mai vor-
bim despre Nicolae Milescu, despre Dimitrie Cantemir. Cred că nu putem fi
dezminţiţi dacă vom afirma că în câteva exemplare deosebite, se poate vorbi şi
în ţările noastre de un umanism la nivelul celor din alte ţări, iar cele trei perso-
nalităţi citate odinioară, fireşte că interesează nu numai istoria culturii româ-
neşti, ci chiar istoria culturii europene.
Să încercăm să vedem când faza umanismului a atins punctul culminant.
Culminarea umanismului a fost atinsă ceva mai târziu, dar tot în veacul al XIX-
lea şi anume la Iaşi, unde s-a auzit cel mai entuziast elogiu care s-a pronunţat
vreodată cu privire la limba latinească în tot pământul românesc.
Tânărul umanist care a pronunţat acest elogiu, a încercat într-o disertaţie
inaugurală să răspundă la întrebarea: Pentru ce limba latină este, chiar în pri-
vinţa educaţiei morale, ştiinţa fundamentală în gimnaziu?
În argumentarea sa care aduce aminte caracterul polemic al scrierilor lui Pe-
tru Maior, iată la ce concluzie interesantă şi categorică ajunge acel tânăr uma-
nist, crescut în şcolile din Viena. Aţi ghicit cu toţii, este vorba de Titu Maio-
rescu: ,,Gramatica latină este cel mai bun fundament şi cea mai bună disciplină
pentru orice parte a gândirii noastre”. O afirmare mai categorică decât aceasta,
nu cred să fi făcut niciun umanist niciodată.
Băgaţi de seamă. Este cu atât mai interesantă afirmarea lui, cu cât nu vorbea
un filolog de profesie, ci un profesor de filozofie şi pe deasupra, un pedagog
practic. Un director de gimnaziu care avea sarcina, consecvent cu el însuşi, să
dovedească ceea ce afirma, punând în paralel limba latină cu toate studiile de
gimnaziu şi să dovedească, într-adevăr cum limba şi gramatica latină este cea
mai bună disciplină pentru orice parte a gândirii noastre.
Dar pe lângă acest umanism de nuanţă mai mult literară, am avut în evo-
luţia învăţământului nostru, o altă nuanţă de umanism, căreia am putea să-i zi-
cem neoumanism. Pe lângă împrumuturi de artă şi cugetare, pe care le făceam
Antichităţii, am cercat să dăm tineretului nostru, sub influenţa tehnicii moderne
care a modificat atâtea şi atâtea, care a modificat toate aspectele vieţii materia-
77
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
le, să-i dăm şi o nouă înfăţişare, să facem din copiii noştri, oameni moderni, ca-
pabili în toate împrejurările să domine, după cum era tendinţa şi aiurea, să do-
mine puterile naturii.
Acest umanism sau neoumanism se simte cu direcţia lui mai mult realistă,
încă de la începutul veacului trecut, cu Asachi şi Lazăr care, în acelaşi timp, or-
ganizează o facultate inginerească. Vă citez ca amănunte: la 1841, s-a mărit
şcoala de meserii din Iaşi, la 1851, s-a făcut o şcoală tehnică sub Grigore Ghica
şi ferme model. Costaforu a fost trimis mai târziu în străinătate, să vadă cum
sunt organizate şcolile. E foarte interesant de citat Nicolae Istrate din Moldova,
cu vederile sale foarte originale. Nu mai urmăresc cum au servit aceste date cu-
lese de aiurea, pentru înfiriparea legii din 1864. Este destul să amintesc că de la
1864 la 1897 s-au făcut nu mai puţin de 10 proiecte de legi care au avut în ve-
dere şi această nouă direcţiune a neoumanismului, a realismului care a urmărit
să întărească şi în latura pregătirii tehnice, copiii români şi să-i facă oameni
moderni din toate punctele de vedere.
E de prisos să mai amintesc că această direcţie a culminat cu activitatea
bogată, foarte bogată şi inimoasă de toţi ştiută, a lui Spiru Haret.
Să vedem, domnilor, mărginindu-ne la aceste două personalităţi culminan-
te: Titu Maiorescu şi Spiru Haret, că vedem cum se înfăţişează caracterele învă-
ţământului în această nouă fază a şcolii noastre.
Să începem cu profesorii. În faza teologică, nocio urmă de pregătire. Profe-
sorii erau autodidacţi. Acum se iveşte problema aceasta a pregătirii profeso-
rului. E interesant de observat că problema se iveşte, întâi de toate, nu pe supra-
faţa întregii ţări, cum s-ar fi cuvenit, ci se începe prin câteva preparandii1.
Maiorescu era şi director, şi profesor şi avea un singur coleg. El aplica tot
programul: gramatica şi limba română. Colegul lui era Teodor Burada. Atât era
toată şcoala. Un an de zile. Pe urmă, sub înrâurirea lui Odobescu, la 1863, a
ajuns preparandie de 2 ani, pe urmă a ajuns la 3 ani, apoi la 4,5 şi 6 ani, iar în
momentul de faţă este de 7 ani.
Despre pregătirea profesorilor pentru şcolile secundare nicio urmă.
E interesant de cercetat de ce s-a procedat aşa. De bună seamă, pentru că
metoda era mnemotehnică în şcolile secundare. Copilul trebuia să înveţe ca în
carte, iar profesorul să controleze recitarea. În felul acesta au început acele
preparandii de pomină.
Programele???! Cu programele era o adevărată anarhie. De altfel, aşa fuse-
se şi în perioada bisericească. Odobescu la 1863, ca ministru al instrucţiunii,
1
preparandie - tip vechi de şcoală care se ocupa cu pregătirea învăţătorilor. După Legea
instrucţiunii din 1864, preparandiile s-au numit ,,şcoli normale”.
78
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
dăduse lui Maiorescu libertate deplină, să facă ce-o vrea şi cum o vrea, în întoc-
mirea programelor.
Iată ce zice Maiorescu despre programele pe care le-a găsit în fiinţă: ,,Sub-
scrisul, dispreţuind din adâncul inimei toate programele teoretice, cari pe hârtie
sunt frumoase, iar în realitate….!?” De aceea el făcea pedagogia şi gramatica.
Neexistând gramatică, a scris una mititică de 16 pagini, intitulată ,,Regulele
limbei româneşti”.
Cât priveşte programele de gimnaziu, ascultaţi numai de curiozitate care era
programul pentru gimnaziu: în clasa a II-a: catehismul şi algebra teoretică; în
clasa a III-a: catehismul moral şi continuarea algebrei - aceasta la gimnaziu -;
în clasa a IV-a: stereometria, trigonometria plană şi chimia anorganică; în clasa
a V-a: geometria descriptivă.
În clasa a VI-a se preda: La istorie, profesorul trebuia să predea pe semes-
trul întăi pe Shakespeare, Milton, Ronsard, poezia lui Alecsandri şi istoria după
Michelet.
În clasa a VII-a [se preda]: geodezia inferioară şi analiza superioară. Vorba
bietului Creangă - ,,cumplit meşteşug e tâmpenie, Doamne fereşte”.
La Bucureşti era, pentru programe, cum se zice în termeni militari, ,,foc de
voie”. Facă fiecare cum ştie, fiecare îşi croia programul cum voia. Într-un gim-
naziu era un program, în altul, alt program.
Zalomit, filosoful, la 1864, ca director al şcoalelor, răsfoind programele,
ridica mâinile la cer spunând: Când va veni [timpul] ca şi în Ţara Românească
să avem aceleaşi programe, aceleaşi metode, aceleaşi cărţi. Abia în 1874, s-a
introdus limba românească. Maiorescu a predat limba română la clasa a II-a
primară, de acolo şi-a început activitatea. La 1881 au fost refăcute programele
şi au fost găsite ca rele de către tot corpul didactic, aşa de în pripă se făcuseră.
La 1898, am avut, în sfârşit, cele dintâi programe analitice.
Să vedem acum cărţile [manualele şcolare]. Aici trebuie să recunoaştem că
evoluţia a fost mai repede şi putem spune, mai favorabilă. Ca să urmărim şi ca
direcţie, şi ca intensitate sau calitate, manualele didactice, ne-ar lua prea mult
timp. Şi cum am spus, trebuie ca tinerii pedagogi, pe lângă o lungă serie de mo-
nografii, să urmărească pentru fiecare studiu în parte, şi evoluţia manualelor
didactice.
Pentru aceasta, fiecare trebuie să se ocupa cu specialitatea pe care o cunoaş-
te, iar nu ca pedagog absolut. Să vorbească numai profesorul de chimie şi care
întâmplător este şi pedagog, şi care, pe deasupra, a mai fost şi profesor practic
de chimie. Numai acela să vorbească despre evoluţia materialului didactic în
chimie. Toată lucrarea aceasta, se înţelege că nu este plăcută. Ieri la festivitatea
ce s-a ţinut la Universitate şi unde se vorbea limba română, mă gândeam la un
fel de diagramă a cărţilor de limba română apărute de la 1800 până la 1900. O
79
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
linie care ar arăta anul când a apărut cutare sau cutare manual, iar o a doua linie
de altă culoare, ar reprezenta metodele introduse. La fel s-ar face cu toate obi-
ectele de studiu. Asemenea cercetări trebuie neapărat făcute şi, pe cât posibil,
să fie împărţite de diagrame.
În genere, am putea zice că, în ceea ce priveşte compoziţiunea, cărţile de
şcoală din compendii, la început făcute pentru profesori, au devenit cărţi şi pen-
tru copii. În ceea ce priveşte limba, o limbă barbară, la care se mai adăuga şi or-
tografia, o adevărată spaimă într-un moment, au devenit cărţi potrivite pentru
copii. Se plângea cineva din veacul trecut că copiii nu mai pot înţelege pe pă-
rinţii lor. Ca tehnică, ne aducem aminte din copilărie, cum învăţam ştiinţele na-
turale, de pildă, din cărţi fără o singură figură, pe când astăzi şi pentru ştiinţele
naturale, şi pentru alte ştiinţe, avem minunate cărţi cu ilustraţii cât se poate de
frumos executate.
În sfârşit, nu este de prisos, pentru că suntem în această ordine de idei, să
mai pomenim de dispariţia completă a manuscriselor încâlcite şi barbare. As-
tăzi nu se mai pomenesc manuscrise în nicio şcoală. Să trecem la alt punct de
vedere şi să vedem cum s-a dezvoltat în această fază, metodica.
Metoda în faza precedentă, era memotehnică şi am văzut pentru ce. Acum
trebuie să ajungem, în opoziţiune cu principiul metodei vechi, ,,crede şi nu cer-
ceta”, de a învăţa pe de rost, la celălalt punct de vedere: nu eşti obligat să crezi
ceea ce nu înţelegi. Aşadar, întâi cauţi să înţelegi, tu, profesor, apoi să explici
elevilor ca şi ei să înţeleagă şi, fireşte, s-a făcut un pas mare înainte în ceea ce
priveşte metoda.
Dacă e vorba de metodă, întrucât şi noi, corpul didactic, suntem supuşi, în
latura administrativă, unor influenţe metodice care pornesc totdeauna de sus, se
cuvine să amintim că în această fază, corpul didactic a scăpat de influenţa po-
liţienească a administraţiei politice comunale de odinioară şi a subprefecţilor şi
a revizorilor care puteau destitui din oficiu, cu de la sine putere, corpul didactic
şi s-a ajuns încetul cu încetul la stabilitate şi, în unele laturi, la oarecare autono-
mie, cel puţin pentru acei membri ai corpului didactic care nu vin în contact
prea direct cu politica. Cred în această privinţă, că este în mintea tuturor mem-
brilor corpului didactic minunata figură a lui Spiru Haret, care a a arătat o ade-
vărată fraternitate corpului didactic şi copilăretului, condus de spiritul de conti-
nuitate şi graţie lui suntem într-o adevărată ascendenţă în latura metodei şi a
tratamentului şi al copiilor şi profesorilor.
Acum înainte de a trece la concluzia asupra acestei faze pe care am găsit-o
culminantă în Maiorescu şi Spiru Haret, o scurtă observaţie cu privire la Titu
Maiorescu.
Tema pedagogiei lui Titu Maiorescu este întreită. Întâi în latura estetică a
vieţii, el avea concepţia lui Goethe şi de aceea nu e nevoie să mai insist cu pri-
80
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
vire la intelectualitatea şi moralitatea concepţiei lui. El pornea de la de la psiho-

logia generală a epocii sale şi de la o etică cu desăvârşire abstractă. Iată cum
defineşte el scopul educaţiei: ,,Nimicirea mărginirei egoistice a individului şi
supunerea sub raţiunea lucrului, a-l face pe individ independent şi întărit contra
pasiunilor sale proprii şi a oricăror influenţe exterioare”.
Cum se poate ajunge la realizarea scopului educaţiei? Prin maxime de ca-
racter, adică să pui înaintea copilului formule, acele formule pe care el va trebui
să le urmeze. Adică ideile se luptă în mintea lui şi ideea biruitoare va dicta acti-
vitatea copilului.
O etică mai intelectualizantă decât atât, e greu de conceput. Toată partea
întunecată a subconştientului individual şi ancestral din care izvorăsc atâtea şi
atâtea determinări, parcă nici n-ar fi existat viaţă egală cu logica aplicată.
Tot cam aşa este cazul lui Spiru Haret, dar aici punctul de plecare nu mai
este psihologic şi moral, ci punctul de plecare este mecanic. În faţa fenome-
nelor sociale, Spiru Haret ia atitudinea teoretică a celui care vrea să privească
viaţa omenească în funcţie de câteva fapte şi adevăruri fizice sau adevăruri ma-
tematice.
În opera sa, anume în opera din urmă a vieţii mele şi în paginile despre
Mecanica socială, ultima comunicare făcută la Academia Română, el priveşte -
fiindcă luase din filozofia matematică a lui August Comte, luase şi titlul de
,,Statică şi dinamică socială”, el priveşte raporturile dintre sociologie şi dintre
mecanică în felul următor: asemănare deplină dintre elementele cu care avem
de-a face în mecanica socială cu cele din mecanica raţională. Cele trei axiome
enunţate în mecanica raţională se pot enunţa aproape cu aceleaşi cuvinte şi în
mecanica socială. Întregul raţionament al uneia se poate aplica în partea cea-
laltă.
Ascultaţi definiţia civilizaţiei: ,,Civilizaţia completă sau integrală a unui
grup social este starea când vectorul rezultantei face un unghi egal cu axele co-
ordonate, adică atunci când grupul social se bucură de aceeaşi dezvoltare eco-
nomică, intelectuală şi morală”. Cu alte cuvinte, viaţa este egală cu mecanica
socială.
Acum întrebarea de odinioară: Cum să caracterizăm noi această fază a şco-
lii româneşti culminată în aceşti doi corifei ai învăţământului românesc? Să
considerăm pe aceşti cugetători, cu atâta respect faţă de realităţi, să-i consi-
derăm ca aparţinând încă fazei metafizice a învăţământului nostru? Pare că ar fi
o caracterizare nedreaptă. De aceea, să zicem mai degrabă că au rămas în unele
priviri la periferia fazei metafizice a învăţământului nostru. Şi umanismul lui
Maiorescu, şi umanitarismul lui Haret, în unele privinţe, oricât de ciudat ar pă-
rea acest lucru, în unele priviri ne aduce aminte de atitudinea unor enciclo-
pedişti din veacul al XVIII-lea, de felul lui Condorcet, Diderot, D’Alambert,
81
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
care priveau înaintea lor, nu omul unor anumite unităţi etnografice, ci individul
ca expresiune aritmetică a întregii omeniri. Se înţelege că spunând aceasta, nu
înţelegem să scădem câtuşi de puţin meritele unor oameni tot aşa de eminenţi.
Dacă am vorbit cu respect până şi de călugărul din mănăstire, învăţând pe pă-
rinţii noştri bucoavna, înţelegeţi bine că respectul şi recunoştinţa noastră este şi
rămâne pentru totdeauna asigurat acestor mari reprezentanţi ai învăţământului.
Ba mai mult decât atât, personal sunt încredinţat că dacă Titu Maiorescu n-ar fi
fost îndepărtat de la ministerul instrucţiunii publice, în lungul minister de la
1891-1896, cu minunata disciplină a cugetării lui, sunt sigur că ar fi luat cele
mai pozitive măsuri pentru o îndrumare cât mai modernă a învăţământului. De
asemenea, despre Spiru Haret sunt absolut încredinţat, cu adânca seriozitate a
caracterului său şi cu puterea lui de analiză, că dacă ar fi continuat mai departe
activitatea lui la Ministerul Instrucţiunii, sunt încredinţat că ar fi dat cele mai
moderne directive după cum şi începuse, prin trifurcarea liceului şi alte măsuri
fericite. Însă faptele sunt cum sunt şi nu putem să învinuim vremea aceea nici
pentru unele insuficienţe ale ştiinţei. Mă gândesc în acest moment la psihologia
de acum 60 de ani şi nu putem să ne certăm cu morţii.
Alte împrejurări de natură politică pentru Maiorescu, au îndepărtat pe acest
minunat reprezentant al şcolii româneşti prea de timpuriu, de la direcţiunea
învăţământului. Un lucru însă este asigurat că punctul de vedere, potrivit pro-
greselor ştiinţei de atunci şi până astăzi, trebuie să fie depăşit şi va trebui nea-
părat să fie depăşit în viitor.
Cred că a venit vremea ca de la generalităţi prea neconsistente ale fazei pe
care am expus-o aşa de sumar, să trecem la îndrumări mai pozitive.
Pe lângă psihologia generală şi sociologia generală care-şi păstrează toată
valoarea lor, trebuie să începem, pe cât va fi cu putinţă, a porni în problema în-
văţământului şi de la etnopsihologie şi mai ales de la sociologia descriptivă în-
temeiată pe etnografie. Acesta este un postulat pe care m-am crezut dator să-l
exprim de mai multă vreme şi mă cred dator să-l repet şi astăzi.
Orice popor este un unicum pe faţa pământului. Acei care îşi închipuie că
pruncii tuturor neamurilor pot fi trataţi după un calapod pedagogic general, in-
ternaţional, greşesc la fel ca şi partizanii lui Karl Marx, adepţi ai metafizicului
Hegel, care, partizani în marea experienţă din Rusia, au dovedit sub ochii noştri
şi în latura economică, dar şi în cea şcolară câtă depărtare este generalitatea
cărţilor şi între realitatea particulară a vieţii. Iată pentru ce socot că a venit vre-
mea, cu tot respectul faţă de trecut, să facem un pas înainte spre o şcoală în
multe puncte de vedere mai pozitivă decât a fost. Fireşte că o astfel de orientare
atrage după sine imediat consecinţe foarte importante: altă pregătire a educato-
rului tineretului, alte programe, alte cărţi, altă aplicare de metode. Aceasta cere
o transpunere a întregii problematici şcolare pe un plan potrivit cu faza în care
82
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
se găseşte în momentul de faţă poporul nostru şi cu unele necesităţi foarte spe-

ciale statului nostru românesc.
Se înţelege că nu vă aşteptaţi ca cel care are onoarea să vorbească înaintea
dvs. să se apuce să desfăşoare el acum pe îndelete programele unei opere aşa de
vaste care va cere colaborarea unei mari munci în viitor.
De alt fel, personal, am credinţa că este mult mai bine pentru o societate să
meargă înainte cu o eroare veche, decât să adopte adevăruri noi care să rămână
în aplicare pe mâna celor care nu sunt pătrunşi de acele adevăruri şi care, prin
urmare, pot să desfigureze adevărul şi să dea naştere la mari pagube pentru
sufletul poporului şi chiar pentru punga statului. Dar orice s-ar întâmpla cu noi,
trecători ce suntem, un lucru e sigur: orice idee justă, dreaptă va birui peste toa-
te piedicile.
Aceia care au urmărit studiile recente asupra primitivilor şi asupra maselor
destul de arhaice, chiar din ţările cele mai civilizate ale Europei, aceia ştiu că
pedagogia, din internaţională cum era, tinde să se diferenţieze şi să devină din
ce în ce mai adaptată la nevoile fiecărei grupări etnice. Dacă acest lucru este
necesar pentru orice grupare etnografică, cu atât mai mult, este necesară pentru
noi. Situaţiunea internă a poporului nostru şi situaţiunea geopolitică a statului
nostru nu mai permite nici cea mai mică întârziere în ceea ce priveşte mobili-
zarea tuturor energiilor morale şi materiale ca să putem ţine în cumpănă pe ve-
cini la hotare şi, în acelaşi timp, să putem afirma coeziunea noastră faţă de
elementele infiltrate între hotare. (Aplauze prelungite!)
Iată pentru ce cred că este absolut necesar o cât mai grabnică ofensivă a tu-
turor energiilor, începând cu o îndrumare cât mai chibzuită în modelarea tinere-
tului, condusă în cele mai mici amănunte.
În ceea ce priveşte treapta întâi a învăţământului, credinţa mea este că nu
vom putea să ajungem la succes decât atunci când ne vom apropia de şcoala
muncii în înţelesul larg etnografic al acestui cuvânt. Personal, n-am nicio încre-
dere în formulele de ocazie ale oamenilor care neavând ei înşişi, din proprie
intuiţie, cunoştinţa vieţii poporului român, cu făgăduielile lor eclectice, în cele
din urmă, lasă şcoala şi îndeosebi şcoala satului, tot la cerneală şi hârtie.
În ceea ce priveşte învăţământul secundar, credem că e cu neputinţă să
ajungem la succes, altfel decât continuând opera lui Maiorescu şi a lui Haret,
adăugându-i, se înţelege, ceea ce programele ulterioare ale ştiinţelor au dovedit
necesar.
Mai departe, în ceea ce priveşte învăţământul universitar, exprim o părere
mai veche: eu cred că totdeauna scara trebuie măturată de sus în jos. În ordinea
aceasta de idei, am citit cu mare surprindere că ar fi circulând părerea ca să se
vindece unele rele ale universităţii prin aplicarea nu ştiu cărei aritmetici moder-
83
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
ne, să vindeci o boală suprimând bolnavul, mi se pare culmea ingenuităţii în

materie medicală.
Cred dimpotrivă, că singura directivă sănătoasă pentru învăţământul nostru
superior, nu pateu să pornească decât de la o nouă îndrumare sufletească.
Se înşeală fundamental cei care cred că pot dezlega o mare chestiune so-
cială prin manifestări sporadice şi incongruente. Este ca şi cum iarba unei
câmpii s-ar încumeta să oprească primejdia unei inundaţii după ce mâini vino-
vate au ridicat stăvilarele peste noapte. Aşa ceva e cu neputinţă. Problemele de
stat nu pot fi dezlegate decât de oameni de stat şi cu mijloace de stat, consec-
vent urmate lungă vreme, căci dacă o rană se poate face într-o secundă, vinde-
carea ei trebuie să o aştepţi zile şi săptămâni, iar când e vorba de viaţa popoa-
relor trebuie s-o aştepţi ani, decenii şi chiar secole.
Iată pentru ce, încheind această conferinţă, să-mi fie permis să-mi exprim
speranţa că va începe în curând şi o nouă îndrumare şcolară care să dea popo-
rului nostru maximul de tensiune sufletească spre a ţine în cumpănă toate enor-
mele greutăţi care ne aşteaptă şi la hotare, şi înăuntru hotarelor.
(Aplauze prelungite)
Stenografiat H. Stahl
84
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
TURISMUL ETNOPEDAGOGIC
S. MEHEDINŢI,
Turismul acrobatic e semnul de vanitate - atât.
Turismul educativ e un fenomen etnopedagogic, nou de tot.
E semnul unei înalte civilizaţii şi culturi.
Domule Decan (Preşedinte) şi iubiţi tineri,
Aţi găsit mijlocul să legaţi de activitatea universitară pe un fost profesor
ajuns în seara vieţii. Vă mulţumesc cu firească bucurie a părinţilor, când văd că
urmaşii merg pe o cale mai netedă. Iar un semn de mulţumire, daţi-mi voie să
înşir câteva observări în legătură cu scopul urmărit de ,,Cercul Turistic
Universitar ,,Plaiuri Româneşti”.
Bătrânii au deprinderii, de la care cu greu se abat. Cel care vă vorbeşte şi a
avut şi are obiceiul de a pune în fruntea cărţilor sale ideea principală. Pentru
ce? Ca să poată verifica cetitorul toată argumentarea pas cu pas. Expunerea
capătă astfel, un aspect geometric. Asta e teorema, iată demonstrarea, apoi
concluzia şi corolarele. Ne-am înţeles ori nu?
Tema pe care aş dori s-o lămurim azi împreună e aceasta: Turismul
acrobatic e semnul de vanitate - atât. Din contra, turismul educativ e un
fenomen etnopedagogic nou, el dovedeşte o înaltă civilizaţie şi o reală cultură
(intelectuală, etică şi estetică. - Quod est demonstrandum.
Şi fiind vorba de o asociaţie universitară, alesei forma unei comunicări, ca
la Academie. Ce e scris rămâne la îndemână pentru orice verificare ulterioară.
Din capul locului, să ne înţelegem asupra câtorva termeni. Un psiholog
francez spunea acuma vreo o sută de ani că ,,o ştiinţă e o limbă bien faite”. Un
singur cuvânt e de ajuns să arate cât de întârziat e cineva în specialitatea
respectivă. Până mai ieri, atom însemna o părticică de materie, care nu se mai
poate tăia. Azi, atomul e atât de complicat, că e comparat uneori cu sistemul
solar. A fost nevoie să se creeze o sumă de termeni noi pentru părţile
componente. Cuvintele trebuie să ţină pasul cu ideea, ştiinţa trebuie să
vorbească o limbă cât mai precisă. Fizicianul care ar fi rămas la vechea noţiune
s-ar fi exclus singur din rândul oamenilor de ştiinţă.
Să începem cu vorba turism. Ce înseamnă neologismul acesta? Dicţionarul
francez ne lămureşte că e ,,gustul de a te mişca, schimbând locul sau călăto-
rind”. E destul atât? Şi mai întâi de toate, primim acest neologism ori nu?
Unii au născocit un cuvânt ciudat drumeţie. Poporul cunoaşte vorba drumeţ
despre un om pe care îl vezi, mergând pe drum. Atât. Cine este, unde a plecat,
85
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
ce scop are…?, nimic, nimic şi iarăşi nimic. Drumeţ e aşadar o noţiune seacă,
iar drumeţie e secetă deplină. Calitatea de a fi pe drum! E o simplă stâlcire a
cuvântului drumeţ, din partea celor care scriu şi vorbesc chinuit.
Fiind o vorbă schiloadă nu va putea trăi. Ce-aţi zice, dacă am face din
cântăreţ - cântăreţie, din podeţ - podeţie, din săltăreţ - săltăreţie… şi alte
schimonoseli ca acestea? Cine are simţul limbii române și preţuieşte euphoria
graiului autohton, nu poate îngădui o astfel de sluţenii, afară doar dacă vrea să
fie original cu orice preţ, chiar cu preţul absurdităţii, ceea ce e păgubitor pentru
limbă şi o lipsă de bună credinţă faţă de cititori sau ascultători.
Vom primi deci neologismul amintit fiindcă exprima o idee nouă. Turistul
nu e un drumeţ oarecare, ci unul care are gustul de a schimba locul pentru plă-
cerea de a vedea şi de a se instrui. Avem, e drept, şi vorba plimbare, dar noţi-
unea asta e prea îngustă. Nu face turism cel care se plimbă. Dimineaţa cinci mi-
nute în grădiniţa din faţa casei. Avem cuvântul călătorie, dar înţelesul lui e prea
larg. Dacă te sui pe Bucegi, iar seara te întorci acasă, ar fi o alternativă să zici
c-ai călătorit până la Babele. Apoi călătoria nu cuprinde numaidecât, ideea de
plăcere. Cel osândit la ocnă călătoreşte uneori zile întregi, până ajunge la locul
pedepsei, ceea ce numai a turism nu seamănă. Aşadar, pe lângă plimbare, că-
lătorie şi excursie - neologism intrat mai demult în limbă - avem trebuinţă şi de
,,turism”, o noţiune etnopedagogică, deoarece implică ideea de progres intelec-
tual, etic şi estetic, cum vom vedea îndată. De altfel, neologismul acesta este
internaţional, ca şi telegraful, telefonul şi multe altele.
E însă nevoie să facem chiar de la început o rezervă. Pe lângă turism în sen-
sul bun al cuvântului, e şi un turism înţeles peiorativ: întrecerea cu animalele ce
se pot căţăra cu ajutorul unghiilor ca pisicile, maimuţele şi alte vietăţi înzestrate
cu gheare. Închipuiţi-vă un tânăr îmbrăcat sprinten şi încălţat cu bocanci, potco-
vite cu scoabe de fier, e încins cu o funie, al cărui capăt e prins de călăuză de
deasupra, iar celălalt capăt e legat de călăuza din urmă. Se căţăra nenorocitul pe
o râpă dreaptă ca zidul. Iată-l, e gata-gata să lunece în fundul prăpastiei, tră-
gând şi călăuzele după el. Pentru ce? Ca să spună că nimeni nu s-a mai aburcat
pe acolo înainte de dânsul!
Poate fi vrednică de aprobare o faptă atât de absurdă? Nu ştiu care mucenic
îşi chinuie trupul, petrecându-şi zilele în vârful unui stâlp. În India, unii fachiri
stau cu mâinile ridicate, până ce braţele ajung uscate ca nişte fuse. Tot pe acolo,
unii melancolici se culcă în mijlocul drumului pe unde trece carul cu statuia
colosală a zeului Jagerment şi se lăsau a fi striviţi ca nişte râme spre a intra în
liniştea eternă-nirvana. Ce nu face omul stăpânit de o idee fixă? Dar a te căţăra
pe râpi prăpăstioase numai pentru fudulia că pe acolo nu s-a târât nimeni, acro-
baţia asta e sub nivelul tineretului universitar, care are - mai ales în timpuri ca
cele de azi - zeci şi sute de sarcini mai vrednice de împlinit decât întrecerea cu
86
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
vietăţile ce se pot agăţa cu ghearele de suprafeţe cât de verticale şi stau totuşi

pe scara zoologică mult mai jos decât homo sapiens.
Am isprăvit cu terminologia, ba tot n-am isprăvit. Aţi dat asociaţiei numele
Plaiuri Româneşti. Frumos titlu, dar prea îngust pentru un cerc universitar, cu
membri din toate colţurile ţării. Ce înseamnă plaiuri? Înseamnă culmea, pe care
o urmează poteca spre vârful muntelui.
- Măi vere, cum ajungi la stâna din Zboina?
- Ţine plaiul, ţine plaiul...
Adică, mergi mereu pe culme, să nu te laşi la vale. Drumul cel mai uşor
este pe cumpăna apelor, fiind mai oblu, mai plan, de aceea îi şi zice ,,plai”.
- Pe acolo mergeau plăieşii însărcinaţi cu paza hotarelor din Carpaţi. Şi
dacă e aşa, nu cumva doriţi a mărgini turismul universitar numai la zona
munţilor? Dar restul ţării cui rămâne? Când veţi fi pe Bărăgan ori în lunca
Dunării sau în Deltă, poţi să mai zici cuiva? Ţine plaiul? Care plai?
Nu strică aşadar să căutaţi mijlocul de a evita un înţeles prea îngust al sco-
pului pe care îl urmăriţi. Ştiu că unii publicişti întrebuinţează cuvântul plaiuri şi
ungurescul meleaguri, cu gândul la tot pământul ţării. Dar asta turbură nomen-
clatura geografică şi nu uitaţi că suntem datori în fiecare specialitate să lăsăm o
terminologie cât mai exactă. Orice ştiinţă presupune une langue bien faite.
Limba franceză e limba tratatelor, fiindcă este cea mai precisă dintre toate.
Să vedem mai de aproape dezvoltarea turismului. Am spus că e un fenomen
relativ nou. În adevăr sălbaticii nu călătoresc ca toate vietăţile, ei umblă după
hrană. Îndată ce sunt sătui trândăvesc. Ideea de călătorie s-a ivit târziu de tot,
din nevoia de a găsi unele lucruri rare: sare, metale, anume scoici, întrebuinţate
ca bani, chilimbar sau alte podoabe. Călătoria asta presupunea însă asigurarea
că nu vei ucis, ca orice vânat, ori luat rob, iar mijlocul era să ajungi oaspetele
cuiva, care să te ocrotească, cumpărându-i protecţia prin daruri. Abia în ultime-
le două, trei mii de ani, în ţările din orizontul Mediteranei, negoţul a dat călăto-
rului putinţa de a se strecura şi în ţări străine.
Cel dintâi turist (în sensul bun al cuvântului) a fost Herodot din Halicarnas.
El a străbătut peste mări şi ţări, spre a povesti şi altora cum e lumea. Astfel, a
devenit părintele geografiei, al etnografiei şi al istoriei, descriind îndeosebi
lupta dintre perşi şi greci. Povestirea sa a fost citită la jocurile olimpice fiind -
cum se zice azi - un număr din programul - artistic literar al acelui congres -
panhelenic. Deoarece nu erau pe atunci hărţi, ca om isteţ, călătorul l-a apucat să
spună mai întâi ascultătorilor, cum e pământul întreg - ca o tobă cu fundurile
apropiate (un fel de disc). Pe fundul de sus, le-a schiţat Mediterana la mijloc,
mărginită la miazăzi de Libia - aşa se chema pe atunci Africa - spre răsărit de
Asia, iar la miazănoapte de Europa. Tustrele umpleau fundul tobei, iar la mar-
gine erau încinse de un fluviu circular - Oceanul. Înşiruind apoi câteva nume de
87
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
insule, de munţi şi de râuri, dintre care cele mai de seamă erau Dunărea, Nilul
şi Eufratul, geografia lui Herodot erau aproape gata. Etnografia însă era mai
complicată. Împrejurul Mediteranei trăiau oamenii adevăraţi, iar spre margini,
către ocean, locuiau tot felul de monştri. Arimospii - aveau un sigur ochi;
Skiapozii - un singur picior; skefalii - n-aveau cap de loc; Astomii - n-aveau
gură (trăiau numai din mirosul poamelor şi al florilor) ... şi alte, şi alte popoare
ciudate, despre care turistul grec povestea numai din auzite. Pentru
contemporanii lui Herodot, ţinutul cel mai ademenitor era, spre apus Sicilia şi
capătul peninsulei italiene, plin de greci, de aceea îşi şi zicea Grecia Mare; spre
miazăzi era Eghipetul, o prea minunată ţară. Fără să plouă, Nilul se umplea în
fiecare vară şi se revărsa peste maluri, udând ogoarele plugarilor. Ţara întreagă
era un dar al Nilului, cum i-a şi zis Herodot. Şi ce ţară! Cu mulţime de sate şi
oraşe. Memfis - o minune, Teba - altă minune, avea nu mai puţin de 100 de
porţi în zidul dimprejur. Ce temple cu coloane uriaşe; ce obeliscuri semeţe şi
piramide şi mai semeţe. Minuni peste minuni, iar în Asia, alte minunăţii. Pe
şesul irigat al Eufratului, grânele aveau spicul cât vrabia, iar Vavilonul era
oraşul cel mai strălucit din lume, cu preoţi-cărturari, care măsurau şi mersul
stelelor pe cer. Apoi către răsărit se afla India, o ţară cu avuţii cele din basme,
atât doar că dimineaţa locuitorii trebuiau să stea cufundaţi în apă până la gât, să
nu-i ardă razele soarelui, până ce, ieşind de sub discul pământului, se suia
destul pe bolta cerului. Numai spre miazănoapte, ţinuturile erau mai puţin
ademenitoare, afară de porturile greceşti dimprejurul Mării Negre şi Ţara
Dacilor nemuritori - geţii, cum le ziceau grecii.
Acolo era mare belşug de grâne, de vite şi de albine. Cât priveşte
nesfârşitele câmpii de lângă Marea Neagră şi Caspică, - pe acelea rătăceau
neamurile sciţilor, punându-şi femeile şi copiii în care cu coviltir, un fel de case
pe roate (amoxaliţi), iar mai departe, la marginea pământului spre ocean, erau
ne-oamenii pe care i-am pomenit. Totuşi, un faraon egiptean însărcinase pe
nişte corăbieri fenicieni, să plece din Marea Roşie spre miazăzi, cu chip să
înconjoare Africa plutind spre apus şi să se întoarcă acasă prin Mediterana.
Încercarea n-a izbutit. Peste vreo sută de ani un amiral cartaginez, ieşind în
Mediterana pe la coloanele lui Hercule, a încercat să înconjoare Africa pe la
apus, dar n-a izbutit nici el. Trecând pe lângă ţărmul pustiu al Saharei, a ajuns
în ţinuturi iaraşi verzi, unde a dat de nişte oameni plini de păr din creştet până
la talpă grozav de jâmbaţi şi cu mâini foarte lungi, căţărându-se pe copaci, ca
pisicile. Speriat s-a întors înapoi. Peste vreo două sute de ani, alt corăbier
(Pylheas), pornind din Marsilia, întemeiată cam în acelaşi timp cu Mangalia
noastră - tot de greci - după ce a ieşit în ocean a apucat spre miazănoapte, să
vadă ce-o fi pe-acolo şi povestind că ajunsese în locuri unde soarele nu mai a-
pusese în lunile de vară, a fost socotit bietul om drept mincinosul mincinoşilor.
88
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
Lumea antică se mărginea, cum vedeţi la ţările din orizontul popoarelor me-
diteranei. Plato, jumătate în glumă, jumătate în serios, zicea că oamenii i-au a-
dunat împrejurul acestei mări, ca broaştele împrejurul unui lac. Aici era ce era.
Şi, în adevăr, că era un rai. Munţii dimprejurul mării îmbrăcaţi cu păduri boga-
te. Fagii se coborau până în Sicilia, atât de golaşă astăzi. Colinele - acoperite de
livezi cu pomi şi de vii. În Iliada găsim un cules de vii de toată frumuseţea.
Şesurile erau minunat lucrate. E destul să ne amintim cuvintele aprigului plugar
Cato. Datoria cea dintâi a ţăranului e să are, a doua - să are bine, a treia - să
gunoiască ogorul - arare, bene arare, stercorare. Italia ajunsese o grădină - tota
pomarium. Când vezi din scrisorile lui Pliniu, frumuseţea vilelor de la moşiile
lui, nu te poţi îndestul mira cât de prosteşte a ruinat omul împrejurimile Medi-
teranei, tăind pădurile până a rămas stânca goală, parcă e mâncată de lepră.
Respectând încă pădurile, izvoarele şi râurile, ca lăcaş al diferitelor
divinităţi, anticii se folosiseră de pământurile lor, fără să le sluţească. Munţii
îndeosebi erau aproape sălbatici. Mai ales, Alpii cu culmile lor acoperite de
zăpezi veşnice li se păreau simbolul pustietăţii şi urâţeniei. Un bărbat genial ca
Caezar, îi străbate în curmeziş prea ocupat numai de opera sa - De Antologie -
se părea că trece printr-un iad: horrida regio.
Aşa s-a sfârşit actul I din drama ce se cheamă istoria omenirii, aşa cum o
vedem noi cei care privim Mediterana ca centru al civilizaţiei şi al culturii an-
tice. A urmat apoi actul al II-lea: năvala barbarilor spre ţările dimprejurul aces-
tei binecuvântate mări. Asaltul a pornit dinspre miazănoapte, din pădurile ale
căror poieni erau păscute de zimbri şi de elani, unde castorii îşi făceau prin bălţi
şi râuri colibe ca şi cei din Canada, iar omul trăia de la mâna până la gură, um-
blând mai mult după vânat şi pescuit, zgâriind puţin şi pământul, spre a părăsi
după doi-trei ani ogorul, ca să găsească altul mai roditor. Germanii, slavii şi fi-
nezii trăiau ca Pieile Roşii. Cât priveşte nomazii din stepele de la răsărit de Nis-
tru, aceia rătăceau ca haitele de lupi. Unii mâncau carne crudă ca fiarele, pusă
doar sub şeaua calului să se mai frăgezească. În loc de cupă, beau din scăfârlie
de om, iar în chip de năframă se ştergeau cu pielea smulsă, cu păr cu tot, de pe
ţeasta duşmanilor - scalp întocmai ca în preeriile din bazinul lui Missisipi.
Închipuiţi-vă acum ce ademenise pentru toţi flămânzii aceştia - bogăţia şi
frumuseţea ţinuturilor dinspre Mediterana. Roma, Atena şi Bizanţul îi făceau să
viseze cu ochii deschişi. Fatalităţile geografice sunt inexorabile. Locuitorii ţări-
lor sărace se reped asupra celor bogate, unde oamenii, sătui de bine, încep a se
moleşi şi cad în anarhie. Aşa că istoria e nu numai ,,geografie în mişcare”, dar
şi etnografie în necurmată prefacere, iar din timp în timp şi isprava unor energii
excepţionale în bine sau în rău. Încă de când Republica romană începuse a se
clătina, Cimbrii şi teutonii au dat un iureş până în Piemont, unde le ţine calea
Marius. Când însă temeliile imperiului încep să crape Aurelian nu numai că re-
89
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
trage legiunile de la hotar, părăsind Dacia, dar face şi împrejurul Romei. El ca-
de sub pumnalul unui Dac (Mucapor), răsplata Romei, fiindcă ruinase Dacia.
Un regat dacic cu bărbaţi ca ai lui Decebal a fost pentru imperiu un scut mai
puternic decât bietul zid dimprejurul Romei şi legiunile anarhizate, care n-a-
veau altă grijă decât să ridice la tron pe generalii lor, spre a pune mâna pe teza-
urul statului.
Lumea antică era în agonie. După ce se repeziseră asupra ei (din vina ei),
fiarele blonde miazănoapte şi fiarele galbene dinspre răsărit, zestrea adunată de
antici se risipise. În locul avuţiei - sărăciei; în loc de frumuseţe - ruină; în loc de
cultură - lunecare spre ignoranţă şi grosolănie. E destul să amintim că unele
neamuri din nordul Europei, chiar după ce s-au creştinat, au păstrat obiceiul de
a ucide copiii slăbănogi, ori de prisos. Cuvântul vandalism e o pecete pe care
nimenea n-o va putea şterge de pe fruntea Evului Mediu.
Aşa s-a sfârşit actul al II-lea al năvălirilor barbare, care au durat aproape o
mie de ani. Noroc că arabii, păstrând o parte din moştenirea greco-romană, au
făcut cu putinţă sub unii kalifi un început de renaştere. Prin cuceririle lor care
au întins islamul din Arabia până în Atlantic şi până în Oceanul Pacific şi prin
mari descrieri de călătorie, ei au realizat planul lui Alexandru Makedon de a u-
ni Apusul cu Răsăritul. Opera aceasta va fi ajutată apoi şi de câţiva europeni în-
drăzneţi, fraţii Polo şi călugării Rubrugius, Plano Carpino şi alţii care fac pe us-
cat legătura cu depărtatul imperiu al chitailor - China. Mai târziu, lărgimea ori-
zontului va fi ajutată în direcţia aceasta şi de cel dintâi mare explorator român,
spătarul Milescu, autorul celei dintâi hărţi a bazinului amurian.
Abia actul al III-lea readuce convalescenţa, reclădind civilizaţia şi cultura
europeană pe vechea ei temelie greco-romană. Rănile devastării au început a se
vindeca pe încetul. Agricultura s-a întins în zona pădurilor nordice, rărind co-
drii şi secând mlaştinile. Satele se înmulţesc, se ivesc pe aici oraşe, înconjurân-
du-se cu ziduri şi turnuri de apărare, iar seniorii îşi aşează castelele lor pe
înălţimi, ca vulturi care îşi fac cuib între stânci. Dreptul pumnului şi al
individului, rezemat pe sabie şi pe zidurile castelului său, era un lucru nou,
necunoscut de antici. Feudalismul creează o nouă ierarhie socială de la cavaler
până la rege şi împărat de drept divin, în rivalitate cu papii ca suverani, nu nu-
mai spirituali, ci şi teritoriali, pretinzând primatul lor peste întreaga lume creş-
tină. Nobleţea militară a sabiei, nobleţea religioasă a crucii şi nobleţea juridică
a magistraturii, dau societăţii europene o altă structură decât a lumii antice re-
zemată pe sclavie. O mare noutate sunt catedralele gotice care se iau la întrece-
re în templele păgânilor. În loc de o Pallas-Athena pe Acropole, se iveşte Notre
Dame pe malul Senei, închinată Sfintei Fecioare, o divinitate mai puternică de-
cât cea păgână, cu coif pe cap, cu scut şi lance în mână. Oraşele vechi, hrănite
cu prăzi de război şi zidite de mâna sclavilor, se ridicaseră relativ repede. Nu
90
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
trecuse niciun mileniu de când casele şi chiar templul de pe colina Palatinului

erau acoperite de paie şi Roma ajunsese Urbs cu palate de marmură, cu forum,
cu arcuri de triumf şi o domus aurea. În faţada dinspre ocean lucrurile au mers
mai încet. Au trebuit să treacă 17 sute de ani până ce mica Lutelia Parasiorum
din timpul lui Caesar, ajunge oraşul cel mai strălucit al Europei, iar Versailles -
creaţia Regelui Soare, ajunge simbolul naturii modelate de mâna omului. Lângă
palate de piatră, palate de verdeaţă frumos retezate în chip geometric, oglindite
în lacuri şi invadate de jocul apelor săritoare. Suveranii tuturor ţărilor, pe cât îi
ajutau punga, căutau să imite raiul de la Versailles. După ce fuseseră frumoase
altădată, castelele cu înguste ferestre aşezate pe culmi stâncoase, urma acum
gustul de palate în şes, cu largi ferestre, pe lângă grădini pline de lumină. După
cavaleri împlatoşaţi în fier, venise rândul cavalerilor cu peruci, cu dantelă dim-
prejurul gâtului şi la mâneci, cu funde la genunchi şi chiar funde la încălţămin-
te. Idealul peisajului frumos era acuma câmpia bine cultivată şi colinele cu păs-
tori şi păstoriţe de operetă. Oraşul întemeiat tocmai atunci, a fost aşezat în
lunca largă şi netedă a Rinului, lăsând Heidelbergul sus, ca simbol al unor tim-
puri, când omul căuta locurile înalte, de teama năvălitorilor.
Însă toate aceste modele îşi au veleatul lor. După ce actul al III-lea al feu-
dalismului concentrat în monarhia absolută, a ajuns în apogeu cu Regele-Soare
se pregăteşte actul al IV-lea. Gustul ordinei până la simetrie, al autorităţii până
la absurditate (l’etat c’est moi), al confesionalismului până la excludere - o na-
ţie care alungă peste graniţă pe cei nesupuşi confesiunii, protejaţi de care. Toate
exagerările acestea au provocat o pornire nouă, manifestate critica neînfrânată a
enciclopediştilor, în revoluţie şi romantism, cu toate urmările lor. Secolul al 18-
lea e un secol iconoclast. Vrea să dărâme tot ce fusese înainte de el: monarhie,
nobilime, teologie şi însăşi ordinea socială. Dicţionarul filosofic al sarcasticului
Voltaire şi Contractul Social al lui Rousseau, erau semne de migrenă produse
de atmosfera artificială a curţii. Se simţea nevoia de întoarcere spre libertatea
naturii. Gustul fusese însă atât de supus artificiilor, încât Voltaire, citind poema
lui Saint-Lambert Anotimpurile (Les Saisons), a considerat-o ca ,,un frumos
monument” al epocii, le seul de notre siècle qui passera a la posterité. Cine-şi
mai aduce aminte azi de Saint-Lambert, ca poet al naturii. În schimb Rousseau,
pe lângă multele lui aberaţii a nimerit nota justă, relevând frumuseţea munţilor.
Ca tuturor mizantropilor, îi plăcea singurătatea (Reveries du promoneaux soli-
taire). El descoperi farmecul peisajului de munte, începând cu valea de sus a
Rinului (Valais), dar oprindu-se la poalele Alpilor. În curând însă un tânăr de
22 de ani, Ramon, se avânta spre culmile cele mai înalte, mai ales după ce Sau-
ssure izbutise să ajungă până în vârful lui Mont-Blanc. De la armonia peisajului
idilic, umanizat, am trecut astfel şi la admirarea discordanţelor peisajului sălba-
tic. Bernardin de Saint-Pierre va adăuga mai târziu şi gustul pentru peisajul e-
91
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
xotic (Paul et Virginie), iar Chateaubriand trecând oceanul, înălţa în Atala ade-
vărate imnuri frumuseţii pădurilor virgine ale Americii şi măreţului Mississipi,
cu preeriile lui păscute de zimbri. Astfel, de la clasicism, ne-am trecut în plin
romantism. Revoluţia literară mersese paralel cu cea socială, care înlăturase
monarhia absolută, şi împreună cu ea privilegiile nobilimii şi ale clerului. Toto-
dată, s-a ivit şi industria mare, sprijinită de maşinism, o revoluţie care a schim-
bat faţa întregii planete. Înlesnirea circulaţiei a sporit enorm, prin vapor, loco-
motivă şi avion, iar împreună cu ele şi turismul. Cultul naturii a sporit şi s-a
limpezit. La cei dintâi romantici, sentimentul pentru natură era asociat cu cel
religios (La confession du viaise Savoyard, de génie du christianisme etc.). Mai
târziu, elveţianul Amiel ne va spune că ,,un peisaj est un ètat d’âme” iar spre
sfârşitul secolului sub influenţa materialismului, elementul pitoresc va ajunge
la unii scriitori precumpănitor. Pierre Lote îmbrăţişează în proza sa, toate zo-
nele pământului din oceanul polar (Pêcheur d’Islande) până în nisipurile Afri-
cii, au Maroc şi în insulele din mijlocul Pacificului. De unde în cel dintâi roman
francez - La princesse de Clève de M-me De la Fayette, nu întâlnim decât regi
şi regine, prinţi şi prinţese, cu nobilimea dimprejurul lor, eroii lui Loti sunt
luate din toate rasele pământului din toate clasele sociale. Tehnica circulaţiei a
amestecat neamurile şi limbile, iar turismul a ajuns un ipostas [ipostază] al vie-
ţii moderne. El reprezintă astfel o fază în dezvoltarea omenirii şi cu el intrăm în
actul al V-lea al dramei ce se cheamă istorie universală.
În adevăr, ceea ce văzuse Herodot în toate călătoriile lui, se poate vedea azi
în câteva săptămâni - cu avionul - chiar în câteva zile. Muntele, atât de oropsit
odinioară, este azi o ademenire nu numai în lunile de vară, ci şi iarna. Cine şi-ar
fi închipuit pe vremea lui Rousseau, când nu întâlneai un turist pe culmile Al-
pilor, că Elveţia va ajunge salonul de vară al Europei, că Riviera italiană şi
Coasta de Azur vor fi salonul de iarnă pentru călătorii din ţările reci. Când
Saussure se suia pe Mont-Blanc, cine şi-ar fi închipuit că trenurile funiculare
vor ajunge până la vârful lui Iungfrau, iar în lunile de vară, unii turişti, nemul-
ţumiţi cu zăpezile Alpilor se vor sprinteni până la Spitzberg spre a vedea şi soa-
rele, ocolind cerul, fără să-i mai socotească cineva mincinoşi, ca pe bietul co-
răbier masaliot, Pylheas. Că am ajuns în actul al V-lea, se poate constata faptul
că întâia oară, omul a ajuns să vadă cei doi poli ai planetei (Amundsen). Întâia
oară oceanul a fost trecut în zbor, întâia oară a ajuns în stratosferă, iar acum
acelaşi explorator se pregăteşte să se coboare şi până în fundul Oceanului. Dacă
nici cu atât nu vor fi mulţumiţi turiştii, nu le mai rămâne decât să ajungă doar în
Lună sau altundeva în spaţiile interplanetare. Putem spune fără teamă de exage-
rare, că turismul, adică ,,gustul de a schimba locul”, spre a vedea aspecte cât
mai variate ale feţei pământului şi a se instrui e mai viu de cât oricând.
92
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
Dar cum se întâmplă adesea, de la sănătate până la boală nu-i de cât un pas,
de la turismul educativ spre cel acrobatic, lunecarea e foarte uşoară. Cutare
Tartarin trece ca un somnambul din vapor în alt vapor, dintr-un tren în alt tren,
numai să se poată făli în Tarascon că a văzut mai mult decât vecinii ori s-a co-
coţat pe cutare pisc. Când naturalistul Saussure sta urcat pe vârful lui Mont-
Blanc spre a observa zăpezile eterne, de sub care pornesc râuri de gheaţă, ti-
pologia gheţarilor era aproape total necunoscută. Suirea până pe domul lui
Mont-Blanc era deci o ispravă de laudă. De pe urma unor astfel de osteneli fo-
lositoare ne-am ales cu observatoare permanente pe munţii cei mai înalţi spre a
ne da seama de mişcările atmosferei. Când însă cutare ori cutare, nu le mai
spun numele, de milă şi de silă, şi-au lăsat oasele pe râpele lui Malterhom şi ale
altor piscuri sălbatece, numai din fanfaronadă, o astfel de ispravă absurdă nu
poate deştepta admiraţia nimănui.
Credem, aşadar, că a sosit timpul să dăm turismului numai înţelesul cel bun
adică cel educativ sau etnopedagogic. Cum ?
1) Ţinând seama că pământul este ,,casa de educaţie a genului omenesc”,
iar noi, cei de azi, avem cele mai mari posibilităţi de adaptare la mediul teluric,
să considerăm turismul ca o fază în dezvoltarea spiritului omenesc - faza de
maturitate şi tehnică, şi intelectuală. Descoperind unealta, adică anexându-şi
organe artificiale, omul a devenit supra-animal, dar în acelaşi timp a căzut în
mari rătăciri. Fiindcă uneltele nu se supun repede voinţei, ca membrele corpu-
lui, omul le-a atribuit o viaţă proprie şi o putere misterioasă, care trebuie îm-
blânzită. Pe Insula Timor sălbatecii dau şi azi mâncare armelor şi uneltelor. U-
nealta şi visul au fost izvorul principal al cugetării magice plină de erorile cele
mai ridicole şi mai primejdioase. Am scăpat de rătăcire abia după ce am părăsit
cugetarea magică şi am ancorat în portul liniştit al ştiinţelor exacte. Abia acum
începem a fi cu adevărat stăpânii planetei. Această constatare ne impune însă şi
o mare sarcină.
2). Datoria de a interpreta fenomenele naturii strict ştiinţific. Orice om care
nu face parte din sectorul infra uman, adică din gunoiul speciei, trebuie să se
deprindă a citi natura, cum citeşti o carte interesantă. Regula sună aşa: Primum
spectare, deinde cogitare. Descartes spunea şi mai scurt: deschide ochii -
oculos aperire. Ușor de zis, dar greu de realizat. Gândiţi-vă la un lucru foarte
banal, geneza lössului. Câte milioane de plugari, păstori, meseriaşi şi chiar căr-
turari nu frământaseră în palmele lor roca aceasta atât de fină, fără să bănuiască
vreunul originea ei eoliană, până în secolul trecut! Dacă lössul ar fi fost mâlul
depus în niscaiva lacuri sau mări puţin adânci, cea dintâi întrebare trebuia să fie
asta: unde sunt fosilele animalelor ce trăiau în acele ape şi care era nivelul
acelor ape spre a putea racorda păturile de löss aflate azi la niveluri deosebite.
Dintr-o dată, s-ar fi simţit fără întârziere, greutatea de a primi acea ipoteză.
93
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
Aşadar, a deschide ochii şi a privi, nu-i destul. Deschisese ochii şi filosofii

ionieni care cercaseră să explice geneza lumii, unii din apă, alţii din aer, din
pământ sau din foc, cele patru elemente ale anticilor. Şi câte opintiri au fost
necesare de atunci până azi! Nu-ţi vine să crezi că aerul, un amestec destul de
complex, a fost considerat ca element până în secolul al 18-lea! Fiecare proble-
mă a avut odiseea sa.
Prin urmare, tinere turist universitar, spre a înţelege natura, caută să vezi pe
ce drumuri au umblat cei de altădată. Nu strică să te întorci uneori până la Aris-
totel, cel dintâi rector de universitate. Deocamdată, aruncă-ţi ochii pe cartea
chimistului Oswald ,,Oameni mari”, să vezi odiseea câtorva savanţi moderni şi,
ca să nu vă semeţiţi cumva prea repede, citiţi cu privire la limitele cunoştinţelor
omeneşti, o comunicare despre Incertitudine, făcută la Academia Română de u-
nul dintre magiştrii acestor facultăţi. E mare lucru să te deprinzi încă din tinere-
ţe a trage cât mai exact hotarul între ştiinţa exactă şi neştiinţa exactă. E învioră-
tor să vezi cu ce zel puternicul cugetător Aristotel aduna fapte nouă [noi] şi cât
mai precise. Agerul său discipol, Alexandru Makedon, cu toată grija vastelor
sale expediţii până în Sahara, în stepele Asiei centrale, în Iran şi India, trimetea
mereu folositorul material pentru colecţii. Şi fiindcă am pomenit de înţelesul lui
Aristotel pentru fapte precise, nu strică să vă aduceţi aminte că şi cel mai puter-
nic cugetător modern, Kant, avea aceeaşi evlavie faţă de informaţia completă -
dovadă că o viaţă întreagă, pe lângă cursul de filozofie, a făcut şi prelegeri de
geografie, considerând această ramură de studii ca disciplina cea mai utilă prin
varietatea ei, să formeze judecata sănătoasă (den gesunden Menschenverstan).
Observaţia aceasta are legături, nu numai cu turismul, ci şi cu viaţa, în genere.
Pentru ce cutare ori cutare stat modern a ajuns în fundul prăpastiei? Fiindcă a-
junsese pe mâna unor oameni care nu aveau intuiţia clară a faptelor şi destul
respect faţă de progresul adevărului. Pentru ce unele instituţii de mare însem-
nătate au ajuns în discredit? Pentru acelaşi motiv. Să dăm un exemplu. Ce-aţi
zice dacă într-o adunare cu mari răspunderi, ar lua cineva cuvântul, ca adversar
al unei idei, şi ar sfârşi apărând tocmai ideea pe care îşi propunea să o com-
bată? Lucrul pare de necrezut. Citiţi studiul lui Titu Maiorescu intitulat ,,Ora-
tori, retori şi limbuţi” şi veţi vedea că enormitatea asta a fost totuşi cu putinţă -
unde, cum şi când, nu vă mai spun. Isprăvind de citit acele pagini, nu ştii dacă
trebuie să râzi ori să plângi, văzând până unde poate merge ceea ce întemeie-
torul criticii române numise ,,beţia de cuvinte”. Asta în viaţa parlamentară. Alt
exemplu din sfera ştiinţei. Un cercetător ajunsese în ramura sa la destulă eru-
diţie, lucru inevitabil când anii se adaugă. Dacă ar fi rămas în sfera specialităţii
lui, rezultatele ar fi fost lăudabile. I-a venit însă pofta să treacă drept liberal, ba
încă şi filosof, depăşind nivelul puterilor sale. Urmarea a fost că un critic conş-
tiincios i-a dovedit negru pe alb că lunecase într-o adevărată ,,beţie de cuvinte”.
94
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
Grozavă situaţie! Să doreşti a lăsa despre tine posterităţii o imagine impu-

nătoare şi să sfârşeşti cu o autocaricatură! În locul unui profil de medalie, gri-
masa unei maimuţe! Din contră, cel închinat adevărului consideră, din capul lo-
cului, că e o zădărnicie ridicolă să încerce a-şi da alte dimensiuni decât cele re-
ale. De la naştere, fiecare aduce cu sine un fond ereditar peste care nu poate
trece, după cum nu poate sări peste umbra sa ori ieşi din pielea sa. Legile
naturii nu pot fi înfrânte, iar mistificările sunt pedepsite inexorabil În ,,dialogul
morţilor nu ne amestecăm, dar v-am citat acest caz curios spre a vedea că lune-
cările sunt cu putinţă chiar şi în sfera ştiinţei.
3). După observarea şi interpretarea ştiinţifică a naturii, a treia deprindere
trebuie să fie contemplarea naturii. Analizarea fenomenelor dă ocazie să deo-
sebim şi elementul lor pitoresc un real izvor de plăcere. Mai mult, el contribuie
şi la înnobilarea vieţii, făcându-ne să uităm împrejurările secundare ale traiului,
ridicându-ne oarecum peste contemporaneitate spre a privi evenimentele şi oa-
menii pe planul eternităţii. Astfel, se ascute simţul relativităţii valorilor şi învă-
ţăm lecţia cea mai grea dintre toate: smerenia şi toleranţa. Constatăm că şi în
natură, ca şi în operele de artă, frumuseţea nu e monopolul nimănui. Putem găsi
oarecare farmec chiar şi în peisajul care pare mai monoton. Căci oricum, ar fi
un ţinut, oceanul aerului, cu jocurile lui de lumină îi poate da unele aspecte ne-
aşteptate. Lumina cerului este un veşnic Demiurg, un neobosit creator de forme
şi de culori. Mitologicul Proteu era fiul lui Neptun, zeul mării, dar atmosfera e
mai variată şi decât mare, dacă ţinem seama şi de metamorfoza norilor. Impre-
sioniştii au lărgit gama frumosului până şi în colţurile naturii (vii sau moarte),
care păreau că ar sta dincolo de hotarele inspiraţiei artiştilor.
4). De la înţelegerea şi contemplarea naturii, turistul poate face un pas şi
spre latura utilă a excursiilor. Mai întâi, descoperind unele neajunsuri ale na-
turii, ceea ce devine un îndemn spre înlăturarea lor. Cu tot paradoxul lui Leib-
nitz că lumea asta este cea mai bună din câte poate fi, se pot constata şi destule
erori1 din punctul de vedere al intereselor omeneşti. Unele au şi fost corectate.
Istmul Panama a fost tăiat, al Suezului, de asemenea; al Corintului - tot aşa şi e
vorba să fie tăiat şi istmul Kra, scutind astfel vasele de ocolirea Peninsulei Ma-
laca. Dar arhitectonica munţilor şi a dealurilor în câte locuri a trebuit să fie co-
rectată prin tuneluri, şosele şi alte lucrări spre înlesnirea circulaţiei. Cât priveşte
râurile, defectele lor sunt nenumărate: e destul să ne gândim la defectele Dună-
rii numai de la Porţile de Fier până la Deltă cu braţele mereu expuse înfundării.
Cea mare înlesnire ar fi un canal prin valea Carasu spre Constanţa! Ce se poate
face prin corectarea hidrografiei, s-a putut vedea nu demult la o expoziţie de
material intuitiv american, unde se arăta fericita metamorfoză a bazinului lui
1
Premise și concluzii la Terra, București, 1940
95
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
Tenesee, un afluent al lui Mississipi, când omul ştie să se folosească de energia

apelor curgătoare. Nu mai amintim opera monumentelor din ţinutul lui Colora-
do, unde pustiul a fost schimbat într-un adevărat rai. Câte opere de felul acesta
nu s-ar putea executa pentru ameliorarea Bistriţei moldovene, atât de bogată în
apă, a Jijiei atât de săracă, a Siretului asociat cu Prutul, a Ialomiţei şi altor râuri
ce ar putea schimba mai ales aspectul agricol al ţării.
A doua cale ar fi vindecarea rănilor făcute chiar de mâna omului. Un e-
xemplu apropiat: Dâmboviţa, atât de limpede la izvor, a ajuns între Bucureşti şi
confluenţa cu Argeşul, o adevărată vale a morţii. Mortalitatea copiilor atinge
75%. Un turist care a cercat să ajungă cu o barcă din capitală până în albia Ar-
geşului a povestit în ,,Buletinul Societății Geografice” aspecte atât de hidoase,
încât cititorul nu le mai poate uita. Dar în aceeaşi publicaţie, cititorul poate afla
ce ar deveni valea Dâmboviței și Argeșului de jos dacă ar fi ajutate de canali-
zare. Exemple de sluţire a naturii sunt nenumărat de multe. Asemenea pruncu-
lui inconştient, care zgârie sânul mamei ce-i dă să sugă, omul a arătat o cruzime
prostească faţă de mama sa, Pământul. I-a zis şi Terra mater, dar în acelaşi timp
îi rănea pieptul, începând cu ţările de veche civilizaţie. În unele regiuni, China
e plină de râpe, parcă e roasă de pecingine de pe urma tăierii pădurilor. În ţările
dimprejurul Mediteranei - aceeaşi sluţenie, dar nici pedeapsa n-a întârziat. Ţă-
râna prăvălită de pe munte şi de pe dealuri s-a îngrămădit la poalele lor, făcând
pe alocuri şesuri băltoase, cum sunt vestitele mlaştini pontine, lăcaşul frigurilor.
Streinul, care întârzie măcar o noapte în iadul acela de malarie, era în pericol de
moarte. Citiţi o dată descrierea lui Gregorius Römische Lendschofem şi nu le
veţi uita până la sfârşitul vieţii. Cei care au păcătuit astfel contra naturii, au în-
ceput de la un timp a-şi recunoaşte greşelile şi a căuta să le îndrepte. Dar când
ai turburat orbeşte echilibrul pe care puterile naturii îl realizase abia în mii sau
milioane de ani, e greu a mai vindeca rănile. Totuşi păcatul trebuie să fie ispă-
şit. Altă scăpare nu-i. Şi în latura aceasta, Cercul turiştilor universitari poate fi
de mare ajutor. Un exemplu: în România tăierea sălbatecă a pădurii, pe lângă
ruinarea lutului şi a lössului, pe lângă potmolirea arăturilor cu prundişul netreb-
nic, cărat de pe dealuri în lunci sau pe câmpia vecină. Pe lângă sărbătoarea râu-
rilor, a Jiului de pildă, ne-a făcut să ajungem la un deficit anual de peste 10 mil.
metri cubi de lemn pentru foc. În unele părţi de câmpie, sub ochii noştri, încăl-
zitul cu lemne a fost înlocuit cu focul cu paie, strujeni, stuf şi tizic, a cărui arde-
re e o mare pierdere pentru ogoare. Ar fi deci pentru ţara noastră o binecuvânta-
re, plantarea râpelor şi a tuturor locurilor rele cu umilul salcâm care creşte chiar
pe pământul cel mai sterp, dând un lemn minunat pentru foc (arde şi când e
verde), bun pentru industrie şi pe deasupra, cu mulţimea florilor lui - o mană
pentru albine, unde mai pui că prinzând repede rădăcini, el ajută la fixarea du-
96
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
nelor şi îmbrăcând repede râpele opreşte adâncirea pâraielor şi frângând pute-

rea torentelor, salcâmul poate ajunge binefăcătorul ţării.
Alt exemplu aproape de ochii noştri. Aţi văzut în Cişmigiu, lângă lac, un alt
oaspete american taxodium disticum. După frunza lui în chip de ac, necunoscă-
torii l-ar putea lua drept larice, dar trunchiul lui e mai gros şi coroana mai plină.
În şesurile băltoase ale Floridei, el face păduri încheiate. Gândiţi-vă acum ce ar
însemna pentru România înlocuirea salciei buhave şi scorburoase din Lunca
Dunării şi a altor râuri mari, cu un copac bun pentru industrie, cum sunt în ge-
nere coniferele şi, în acelaşi timp pentru foc, când salcia nu-i vreo scofală nici
pentru foc!
Idealul omului cu judecată să prefacă ţara sa - cu timpul întreaga planetă -
într-o casă de educaţie pentru om, începând cu munca pentru pâinea şi apa de
toate zilele şi sfârşind cu înfrumuseţarea pământului sporindu-i unele calităţi,
cum am făcut cu anumite plante şi animale. Pământul întreg trebuie să ajungă o
operă de artă, dacă omul îşi înţelege menirea. Lucrul e cu putinţă. Faptele ne
stau sub ochi. Până mai ieri orezul era adus la noi din ţările mai calde. Azi a-
vem în Câmpia Română orezării însemnate, iar cultivarea acestei cereale exo-
tice, începută în Banat a ajuns acum până în lunca Prutului (Sculeni). A secera
orez unde mai înainte creştea numai rogoz, papură şi stuf e o dovadă că ne a-
propiem de mintea de pe urmă a românului. Tot aşa, în judeţele vecine cu Du-
nărea, bumbacul e pe cale să înlocuiască lâna, cânepa şi inul. Şi fiindcă în anul
acesta de foamete castanele din Oltenia şi din Transilvania au apărut în capitala
care le cumpăra până acum din ţările Mediteranei, ce-ar fi dacă răspândirea mai
mare a castanului dulce ar putea împlini rolul pâinii, cum se face în alte ţări ?
5). În sfârşit, să ne oprim la o preocupare strict ştiinţifică: păstrarea unor
formaţiuni biogeografice ameninţate cu pierirea. În mai multe ţări, ca un fel de
compensare faţă de risipa din trecut, s-au luat măsuri pentru apărarea unor re-
giuni tipice, sub numele de ,,pârâuri naţionale”. Am început şi noi, dar opera
trebuie continuată. Iată câteva întrebări: unde o fi oare în munţii noştri cea mai
caracteristică pădure de fag, a cărei însemnătate pentru lupta contra climatului
de stepă o cunoaşteţi. După câte ştiu, una cu adevărat tipică era în valea Creme-
nețului, sub poalele Zboinei - Numai în golful de la Kiel, mai văzusem o acolo-
nadă atât de impozantă de fagi - un adevărat templu vegetal. Sau unde o fi pâl-
cul cel mai întreg de zâmbri? Dacă nu mă înşel, e cel din Munţii Sibiului. Alu-
nul, cu toate varietăţile lui, face parte cum ştiţi, din etajul tufărişului. Unde alti-
tudinea nu-l lăsa pe nuc să înainteze, aluna ţine loc de nucă. În Banat, alunul
meridional atinge dimensiunile copacului adevărat. Unde o fi pădurea cea mai
tipică de aluni, pe unde Dunărea taie Carpaţii?
Pe unde mai aflăm pădurea nobilă a gorunului şi a coniferelor de rezonan-
ţă? Unde mai e în Bărăgan sau în Dobrogea un colţ de stepă destul de bine păs-
97
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
trat? Cum vedeţi, interesul ştiinţific se împleteşte mereu cu cel economic şi es-
tetic. Munca trebuie continuată programatic. Aflu că aţi dobândit pe valea de
sus a Prahovei un petec de pământ, unde s-ar putea clădi şi un cămin. Cred că
va fi loc şi pentru o grădină botanică, mărginită, se înţelege, la speciile mărun-
te. În Elveţia, am văzut o astfel de grădină pitică, pe Schienige Platte, nu depar-
te de Grindelvald. A urmări creşterea aceleiaşi specii în Valea Cerbului şi la
1000º mai sus. Pe Bucegi, poate fi ocazie de observări experimentale, iar în la-
tura estetică, turistul, care ar vedea la un loc toate speciile genţianelor din Car-
paţi nu le-ar mai uita niciodată. Poate că şi farmacopeea ar găsi vreun interes în
astfel de cercetări.
*
Am terminat. Făcând suma celor înşirate până aici, să-mi daţi voie a vă pro-
pune spre meditare câteva propoziţii rezumative: 1). Citeşte natura ca şi cum ai
citi o carte. 2). Contemplă natura ca pe o operă de artă. 3). Caută lipsurile na-
turii şi vezi cum s-ar putea îndrepta. 4). Numără darurile naturii şi întreabă-te
cum s-ar putea înmulţi. 5). Nu uita că ştiinţa naturaliştilor, îndeosebi, a geo-
grafilor, se măsoară cu kilometru.
De aceea: 6). Repetă o excursie ori de câte ori şi în orice timp al anului, ob-
servarea cea mai interesantă o vei face, poate, tocmai la urmă. 7). Fă din legile
naturii temelia minţii tale. 8). Fă din sufletul tău - prin ştiinţă, artă şi etică - în-
coronarea naturii. 9). Cercetează, înmulţeşte şi întăreşte legăturile dintre nea-
mul tău cu ţinutul în care trăieşte. 10). Lasă în pământul ţării tale şi în cultura
poporului tău urma unei munci pentru urmaşi.
Astfel conceput, turismul constituie o mare operă etnopedagogică, menită a
ridica nivelul cultural şi chiar material al neamului nostru. Atârnă de cercul uni-
versitar, pe care îl inauguraţi azi, ca rezultatele lui să se vadă în toate colţurile
ţării. Cel mai vechi profesor de geografie vă urează din toată inima cel mai de-
plin succes.
Dar fiindcă s-a nimerit să începeţi opera aceasta în cel mai solemn moment
din starea omenirii - organizarea vieţii planetare în vederea unei păci eterne, ca
oameni de cultură, aduceţi-vă aminte de o împrejurare semnificativă, legată şi
de turism. Cele mai bune gânduri vin din inimă, nu din cap (fiziologii să nu se
supere, ci să-şi aducă aminte de rolul senzaţiilor aşa numite ,,organice ca izvor
de bune dispoziţii cerebrale. Prin urmare, să nu uitaţi că nu atât din cartea pră-
fuită a bibliotecii, cât mai ales din cartea vie a naturii, pot veni ideile cele mai
generoase pentru ridicarea omenirii. Aşa s-a şi întâmplat. Momentul cel mai
solemn în dezvoltarea omenirii a fost acum 1947 de ani. Părăsind târgurile dim-
prejurul lacului Tibenada şi suindu-se pe un munte din Galileea, cel mai înalt
legislator - nu al unui popor, ci al omenirii întregi, a dat discipolilor săi un fel
de Charta Magna ale cărei articole, sub numele de Fericire, biserica le repetă
98
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
mereu. E de prisos a le mai înşira. Aforismele predicii de pe munte le cunosc şi

cei care nu le înţeleg. Relev numai atât, că unele au primit demonstrarea lor şti-
inţifică abia în zilele noastre. Unul din ele mi s-a părut deplin clar abia după ce
am cunoscut unele teorii ale lui W. James, care a început cariera sa ca anatom,
apoi a continuat-o ca fiziolog, a completat-o ca psiholog şi a terminat-o ca filo-
sof, ceea ce dovedeşte că unele intuiţii fulgerătoare trebuie să aştepte mult până
să fie pe deplin înţelese. Vorba lui Gaup: am soluţia unei probleme, dar încă nu
ştiu cum să ajung la ea.
Al doilea mare moment a fost cu ocazia unor excursii din secolul trecut.
După 19 veacuri de desfigurare a Evangheliei prin fel de fel de confesiuni şi
secte, un smerit cărturar, care colindase ţinuturile, străbătute de Iisus, suindu-se
într-o zi pe Acropole, printr-o blândă Rugăciune, a cercat să împace ceea ce fu-
sese de laudă în viaţa filosofilor şi artiştilor din antichităţi. Zadarnică încercare!
Cele mai grozave încarnaţii ale lui Anti-Christ s-au ivit tocmai în zilele noastre,
opera crimelor supra-neronieine.
Din fericire, ca o supremă reacţiune s-a ivit nu pe munte sau pe o colină, ci
în mijlocul Oceanului, departe de norocul vieţii tuturor popoarelor de până azi,
s-a ivit Charta Păcii pentru toţi şi pentru totdeauna.
În lume a răsunat o rugăciune plină de smerenie. La 14 iunie 1942, în Ziua
Drapelului, Preşedintele Roosevelt a citat în auzul lumii întregi, cu smerenie, a-
ceastă rugăciune: ,,Doamne, cu toţii suntem copiii Pământului. Fă-ne să înţele-
gem acest adevăr elementar. Când fraţii noştri sunt asupriţi, şi noi suntem asu-
priţi. Când ei flămânzesc, şi noi flămânzim. Când lor li se răpeşte libertatea, şi
libertatea noastră e în primejdie.
Dăruieşte-ne Doamne, obşteasca convingere despre Dreptul tuturor la pâne
şi la pace, la dreptate şi echitate, la libertate şi la securitatea oamenilor, nu nu-
mai în ţările noastre, ci pe toată faţa pământului.
Dăruieşte-ne credinţa în egală îndreptăţire a oamenilor de a-şi valorifica
puterile. Îndreaptă-ne, Doamne, paşii spre o lume curată, pe care mâinile noas-
tre o pot făuri”1 După predica din Galilea şi cea de pe Acropole punându-vă
înainte şi pe cea din mijlocul Oceanului aveţi destule puncte de orientare spre a
da cercului de turism etnopedagogic îndemnul către o eră nouă în viaţa univer-
sitară. Încă o dată, din toată inima, veteranul ieşit din rânduri urează muncă
spornică celor ce pornesc la drum.
1
Rugăciune de scriitorul american Stephen Vincent, în: Jurnalul de dimineaţă, 13. XII. 1946.
99
_????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
G E O G R A F I E G E N E R A L Ă,
CURSUL DE COMANDAMENT1
S. MEHEDINŢI,
Domnilor Generali,
Fiindcă ştiinţa militară şi geografia se întâlnesc faţă în faţă, de câte ori este
vorba de graniţe, am căutat să ne lămurim împreună asupra conceptului ştiin-
ţific de stat. Am văzut astfel că statul modern este foarte departe de ceea ce era
odinioară formaţiunea artificială a statului, care atârna uneori chiar şi de fante-
zia dinastică a unui cuceritor. Cazul cel mai impresionant este al lui Napoleon,
desigur, care a găsit de cuviinţă să creeze, pentru toţi membrii familiei lui, câte
un stat mic. Statul modern este o formaţie naturală, care tinde să fie cât mai
mult astfel, care înseamnă, pe de o parte, cadrul geografic, va să zică un ele-
ment al naturii, iar pe de altă parte, presupune un popor, factorul etnic, care
este capabil să se afirme într-un anumit cadru geografic. Iată deci ce spuneam
că este statul şi cum tendinţa oricărui stat a fost şi va fi de-a pururi către o
organi-zare autonomă şi materială şi sufletească. O astfel de organizare
autonomă a unui popor capabil de a-şi afirma teritoriul etnic, acesta este statul.
Dacă punem înainte această formulă, consecinţele, care se pot trage, sunt foarte
delicate; pentru cugetul aceluia care se gândeşte asupra naturii acestei formule.
Într-ade-văr, câte popoare sunt capabile, pe faţa pământului, să-şi afirme
teritoriul etnic, fiindcă în cei 510 milioane kil. pătraţi, de cât dispunem noi pe
suprafaţa pă-mântului, este evident că nu avem un loc infinit pentru prea multe
combinaţii, ci o cifră fixă de apă şi uscat, unde fiecare să-şi parceleze ce i se
cuvine în ra-port cu capacitatea sa, fie ca element etnic, fie ca formaţiune
biogeografică, pe care am numit-o stat.
Cine hotărăşte însă asupra capacităţii cuiva de a forma sau nu un stat? Grea
problemă! Cât timp istoria nu era universală şi se desfăşura în orizonturi geo-
grafice izolate, ce le păsa celor din Mexic sau din Peru de ceea ce se întâmplă
aici, în lumea veche? Habar nu aveau că mai există o altă lume decât a lor. Şi
noi chiar până acum 400 de ani, nici noi nu visam că ar fi existând un alt uscat,
1
Notă: Simion Mehedinţi, ca profesor de geografie, a fost profesor şi la Şcoala de Război.
În arhiva familiei am descoperit acest curs dactilografiat care are următoarele elemente de
identificare (A. Marele Stat Major, Cursul de Comandament, Geografie generală, dl Profesor S.
Mehedinţi, 27 februarie 1933). Publică acest curs pentru ca urmaşii să vadă preocupările lui
Simion Mehedinţi, precum şi concepţiile sale despre patrie, patriotism, stat şi doctrina de
apărare a patriei care din perioada interbelică.
100
_????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
cu formaţiuni politice pe el, dar nu numai atât de departe să ne ducem cu gân-

dul, dar şi mai aproape de noi: ce le păsa celor din Abisinia de ceea ce se pe-
trece în Europa? Tot aşa putem compara şi raportul dintre Asia şi Europa, şi
celelalte continente.
Va să zică fiecare trăia autonom şi izolat. Fiecare trăia în sărăcia şi slăbiciu-
nea lui, alături de bogăţia şi de puterea vecinului. În orice caz, fiecare avea uni-
tatea lui de valori.
Cu totul altfel se prezintă lucrul de când istoria a devenit universală şi a
dvenit universală de foarte scurtă vreme. Putem spune că n-a devenit de pe vre-
mea lui Columb, ci abia de un veac şi jumătate, de când industria mare ne-a
pus la îndemână mijloacele de circulaţie, care aproape au suprimat spaţiul. De
atunci putinţa de a străbate, dintr-un orizont geografic în altul, care s-a dezvol-
tat atât de pronunţat, încât problema aceasta a capacităţii sau incapacităţii unei
formaţiuni etnice de a forma un stat, a devenit nu numai acută la ordinea zilei,
dar grozav de complicată şi în unele momente, se pare, aproape insolubilă.
Dacă am transformat istoria într-un singur teatru pentru noi toţi, este bine
să ne uităm împrejur, mai ales fiindcă facem parte dintr-un continent creştin, e
bine să nu uităm că tocmai Franţa şi Anglia sunt statele care, cu tunurile, au
deschis China, silind-o să bea alcool, să cumpere opiu, când înţelepciunea chi-
nezilor hotărâse să nu bea decât apă. Noi, creştinii - cazul Angliei este cel mai
tipic -, am intervenit şi i-am silit să mănânce opiu. De când istoria a devenit
universală şi mărfurile au devenit internaţionale, s-a pornit ofensiva lor, ca şi
ofensiva unor armate, pentru a pătrunde într-o ţară sau alta. Mărfurile au intrat
paralel cu armatele. Dar ce facem cu problema: cine este capabil, cine merită
să-şi afirme individualitatea lui, într-un ţinut etnografic şi geografic oarecare şi
cine nu? Grozav de încâlcită problemă! În orice caz, am fost cu toţii martori că,
în ultimul moment, datorită mijloacelor pe care tehnica industriei mari ni le-a
pus la îndemână pentru întâia dată, s-a produs cea dintâi încăierare, prima lup-
tă, la care au luat parte toate continentele şi toate rasele. Ca un fel de ironie şi
de consecvenţă în păcat, am avut noi, în Europa aceasta foarte cultă şi foarte
creştină, am avut tristul privilegiu de a vedea desfăşurându-se pe pământul nos-
tru această cumplită dramă. A fost la mijloc o chestiune de mărfuri, de luptă e-
conomică. Rezultatul: s-a hotărât la Versailles graniţe noi peste toată suprafaţa
pământului. Corespund aceste graniţe capacităţilor diferitelor ramuri ale ome-
nirii de a se afirma fiecare ramură în cadrul ei geografic? Iată marea problemă.
În orice caz, judecând după experienţa de un deceniu şi jumătate, de când
s-au dat notele examenului de la Marna, note cu privire la graniţe şi la împărţi-
rea teritoriului - şi în Europa şi în celelalte continente - este un lucru sigur: ne
găsim şi astăzi într-un dezechilibru tot aşa de grav ca şi înainte de război. De-
zechilibru şi în ce priveşte producţia şi în ce priveşte distribuirea mărfurilor şi a
101
_????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
posibilităţilor de echilibru între diferitele grupe de omenire, punând în primul

plan pe acelea unde populaţia creşte foarte mult. Vedeţi, suntem într-un deze-
chilibru foarte mare; niciodată omenirea nu a fost mai aproape de o stare atât
de neprecisă şi nesigură, ca să nu întrebuinţez cuvinte mai grave, decât cum se
găseşte în momentele de faţă. Au venit preocupări de echilibrare şi v-am pome-
nit de o încercare făcută pe întreaga faţă a pământului, v-am pomenit de formu-
la lui Ford, dar v-am arătat că nu s-a putut ajunge la ordinea, pe care atât de
mult am dori-o pentru zilele de astăzi. Şi atunci ne-am încăierat cum ne-am în-
căierat şi cum suntem gata să o facem iarăşi, dacă cu o clipă mai înainte, nu se
va putea introduce un fel de echilibrare, obligând în oarecare măsură pe fiecare
să producă ceea ce poate produce mai ieftin în zona lui şi, în felul acesta, să se
facă schimburile cele mai comode şi mai favorabile de mărfuri şi de populaţie.
Rezultatul îl vedem cu toţii: producţia modernă, dacă privim societatea mo-
dernă în totalitatea ei, este, din acest punct de vedere, o junglă. După cum nu
este un lucru de glumă să păşeşti în stufărişul, în bălăriile sau în pădurile virgi-
ne din India, unde te poţi pomeni, în fiecare clipă, cu un triton în jurul tău, sau
cu un tigru peste tine, exact la fel se petrece, în momentul de faţă, în relaţiile
economice - şi, Doamne fereşte, de ce se poate petrece de la o zi la alta! Toc-
mai avem un exemplu, zilele acestea, de ce se poate petrece, la ce conflicte
sângeroase pot da naştere chestiunile acestea economice, numărul extraordinar
al şomerilor, haosul economic mondial ne arată că suntem în plină junglă. Cel
care a fost chemat să deseneze harta ţărilor, ca un fel de preşedinte cartograf al
lumii, Wilson, a fost un profesor. Nu este bine ca profesorii să-şi depăşească
sfera activităţii lor. Specialistul este dispus, foarte deseori, să deviem tot ceea
ce cade sub examinarea lui, din punct de vedere profesional şi, privită astfel
chestiunea, mai ales profesorii sunt acei care pot să lunece spre ceea ce se nu-
meşte pedantism. În orice caz, Wilson era un mare om politic, un cap de stat.
El s-a gândit la lume cum ar trebui să fie. În realitate, altul este reprezentantul
lumii noastre moderne, reprezentantul lumii cum este, altul era până acum câ-
teva zile reprezentantul lumii cum este, era vestitul scandinav, stăpânitor de
multe milioane, exponentul vieţii economice în multe ramuri, faimosul Ivar
Kreuger, care a isprăvit cum a isprăvit, care era, până în momentul în care a în-
chis ochii, cel mai tipic reprezentant al haosului lumii moderne. Dacă se va
scrie vreodată o operă asupra vieţii lui, va fi foarte interesant de urmărit în ce
chip fapta lui şi în ce chip tehnica modernă a depăşit cu totul tehnica intelec-
tuală, a rupt echilibrul dintre cugetare şi cartea mecanică a lucrului, dintre gând
şi producţie. Evident, tehnica s-a arătat mai puternică decât crierul omenesc
care s-a încurcat singur, ca un fel de păianjen, s-a încurcat în propriile lui fire.
Situaţia lui este documentul cel mai puternic, pentru a arăta că într-adevăr, ca-
pacitatea de a conduce a rămas inferioară capacităţii de a produce.
102
_????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
Şi atunci iată încă o dată problema: cine este capabil să dea note altora, cu
privire la producţiune, la sfera de influenţă, la graniţe, cine să hotărască auto-
nomia materială şi orală a fiecărei ramuri de activitatea a omenirii?
Domnilor, din acest punct de vedere, după cum vă spuneam în prima prele-
gere, sunt multe centre nevralgice, dar în primul rând acela care ne apare
înaintea ochilor, Rusia, vi l-am arătat rândul trecut. În Extremul Orient este un
alt centru nevralgic, care a devenit de mare actualitate, de actualitate de zile şi
ore, alături de cel din mijlocul Europei, de acel din centrul Europei. Aceste do-
uă centre nevralgice le găsim însă alături de cel care şi-a luat rolul de arbitru,
de mare stat continental, care s-ar afla în situaţia unui stăpânitor al apei şi al
uscatului, pentru tot restul planetei.
Să urmărim un moment situaţia din aceste centre şi să vedem care pot să fie
probabilităţile pentru ziua de mâine.
În Extremul Orient, o lume foarte liniştită până ieri, a intrat într-o formă de
catastrofism. Toată lumea ştie că arhipelagul japonez, care, de altfel, este o
ghirlandă de insule în Oceanul Pacific, toată lumea ştie că este un centru se-
ismic. Pretutindeni de-a lungul şi de-a latul, este străbătut de cutremure. De aici
caseşe şi toată arhitectura numai în lemn şi în timpul din urmă, tot ceea ce se
petrece mai rău în lumea fizică, aici se petrece. Până în 1887, Japonia era tipul
statului ajuns la echilibru. Mai înainte de toate, populaţia sa obţinuse echilibrul
între mijloacele de producţie şi de cumpărare, în aşa chip, încât, timp de mai
bine de un secol, Japonia nu crescuse aproape de loc la populaţie, crescuse adi-
că într-un chip foarte potolit. La 1721 erau 26 milioane, la 1864: 26 milioane
900.000, abia un milion crescuse în timp de mai bine de o sută de ani. De a-
tunci încoace a crescut populaţia. Marea reformă s-a făcut în 1867 şi 1872. Ei
sunt mai tineri în viaţa modernă decât noi, au constituţia numai din 1867, când
urmând evoluţia, s-a făcut marea reformă. În 1872, populaţia era de 33 milioa-
ne, în 1898 creşte la 43 milioane, în 1908 atinge 50 milioane şi în 1932 aflăm o
populaţie de aproape 70 milioane. Va să zică o creştere într-adevăr vertiginoa-
să. Aceasta a provocat emigrări, desigur. Cum s-a produs această grozavă creş-
tere de populaţie? Aici a intervenit o tehnică modernă, care a îmbunătăţit con-
diţiile de viaţă în latura igienei, a produs un schimb de mărfuri din ce în ce mai
viu, a făcut poporul japonez din ce în ce mai industrial şi, prin urmare, l-a an-
grenat din ce în ce mai mult în sistemul nostru din Extremul Occident, fiindcă
ei sunt pentru noi Extremul Orient. În momentul de faţă, ca să dăm o cifră ca-
racteristică pentru situaţia populaţiei, 70% din populaţia japoneză are ca pro-
prietate un hectar, un sfert din populaţie are numai jumătate de hectar, iar înde-
simea populaţiei de la periferie trăiesc 954 de suflete pe kilometrul pătrat.
Iată un arhipelag, cum îl vedeţi, muntos, cu întinderi sterile, bogăţii puţine,
de jur împrejurul insulei principale Nipon, o puzderie de insule, o puzderie de
103
_????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
oameni, care au împânzit puţinul teren arabil, transformat şi acela într-un fel de
grădină. Un hectar nu este o moşie şi astfel toată Japonia este o înşirare de
grădiniţe, toată populaţia - şi masculină şi feminină - şi toţi copiii chiar, sunt
ocupaţi, ziua şi noaptea, fiecare buchisind într-un colţişor de strat câteva flori şi
în primul rând plantând orez. Ce să facă toată această populaţie atât de nume-
roasă pe o bucată de pământ atât de mărginită? Evident, acest pământ nu mai
poate hrăni o populaţie atât de densă, cu excedente de milioane. Dacă ar fi ră-
mas în forma ei veche, este foarte probabil, este aproape sigur că populaţia n-ar
fi crescu atât de mult şi, în orice caz, dacă creştea, s-ar fi echilibrat în ritmul
vieţii lor tradiţionale.
Dar viaţa lor tradiţională este tot ce se poate închipui mai nobil - aceasta o
spun ca profesor de geografie şi etnografie. Nu am citit nimic despre niciun po-
por vechi sau modern, nu am citit ceva care să semene cu ceea ce am aflat des-
pre poporul japonez. Este o lucrare celebră, care poartă numele de Eu-shi-do,
scrisă de un japonez, care a fost reprezentantul statului japonez la Societatea
Naţiunilor. Eu-shi-do înseamnă cod de onoare. Nicăieri, în nicio lucrare, nu
veţi găsi ceea ce cuprinde aceasta şi care înseamnă sufletul întreg al poporului
japonez. Cine vrea să aibă impresia că au trăit pe faţa pământului oameni de o
nobleţe neobişnuită, oameni aproape semi-zei, să citească această operă. Mă
gândesc la latura morală, la raportul dintre clasele sociale, la raportul dintre pă-
rinţi şi copii, la toate raporturile dintre ei, care arată o naţiune, care numai într-
un arhipelag se putea naşte, care i-a făcut să se desprindă, încetul cu încetul, de
ceea ce pe noi ne leagă atât şi i-au făcut să ajungă la atâta perfecţiune în ce pri-
veşte onoarea. A fost şi prin ţara noastră Mareşalul Nogy, pe când trăia repau-
zatul Bege Carol şi, într-o lucrare de câteva pagini, vorbeşte şi despre noi. Ma-
reşalul s-a întors în Japonia lui, a luat contact cu organele care l-au trimis, şi
am impresia că era ultimul reprezentat al vechii Japonii. Când împăratul Mu-
tsu-Nito s-a dus la locul de veci, când s-a făcut toată ceremonia sacră, el şi-a
făcut la fel cu toţi cei care l-au iubit, hara-kiri şi astfel a însoţit mareşalul şi îm-
păratul lui pe lumea cealaltă. Gândiţi-vă la atitudinea aceasta atât de neaştep-
tată pentru mintea noastră. Acum câţiva ani de zile, când erau dificultăţi diplo-
matice între Statele Unite şi Japonia, peste 200 de japonezi s-au dus la Amba-
sada Statelor Unite şi ţi-au făcut toţi hara-kiri în faţa Palatului -, forma cea mai
grozavă de a obliga pe cineva: pot să ucid, nu te ucid - mă ucid. Iată un singur
exemplu din atâtea altele. Gândiţi-vă la ceremonia cu care se face hara-kiri:
sunt lucruri care depăşesc mintea noastră europeană. Vedeţi atunci că într-ade-
văr poporul japonez este un popor de o soliditate socială într-adevăr incompa-
rabilă. De altfel, s-a şi văzut aceasta în timpul războiului de la Port Artur, când
japonezii au văzut că nu vor putea birui altfel - vă aduceţi aminte ce s-a întâm-
plat la Tuşina - au hotărât să se scufunde în port, cu toate vasele şi oamenii de
104
_????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
pe ele, ca să nu mai poată scăpa vasele ruseşti. Era datoria faţă de patrie, faţă
de Mikado, care este Dumnezeu pe pământ. Ei erau armata zeului, trebuiau să
se poarte astfel. Vă aduceţi aminte de faptele mareşalului Togo, de devotamen-
tul lui, împreună cu întreg statul major. Toate acestea sunt fapte care arată că
poporul japonez este de o soliditate socială care nu primeşte niciun fel de com-
paraţie cu Europa noastră.
Dar de atunci, dacă ne apropiem de vremea noastră, dar când şi-au dezvol-
tat orizonturile şi populaţia, s-a petrecut pe această linie un hiat. S-a întâmplat,
din cauza creşterii populaţiei şi a nevoii de consum, ceea ce s-a întâmplat şi în
Extremul Orient. Toată societatea aceasta, în momentul de faţă, este un furnicar
răscolit. Ce te faci cu un surplus de oameni de câteva milioane, care se nasc în
fiecare an? Japonezii au încercat mai întâi ţărmul cel mai apropiat şi au pornit
expediţii în China. Au rămas biruitori, după cum era şi de aşteptat. Au interve-
nit: însă puterile europene. Rezultatul: al doilea război, cu ruşii. Iată Coreea
cum cade în mâna japonezilor, dar Coreea este o ţară nefavorabilă pentru cul-
tivarea orezului şi japonezului îi trebuie mai întâi de toate orez. Atunci şi-au a-
runcat ochii înspre răsărit o ţară cu mult superioară în bogăţii Japoniei. Japonia
nu este nici trei sferturi din California. Iată o regiune, în care japonezii s-ar fi
putut răspândi. Şi, într-adevăr, prin munca lor, fiindcă sunt extraordinar de
harnici, au ajuns să pună mâna pe patru cincimi din pământul californian. Va să
zică, iată un câmp unde puteau respira mai liber. Americanii însă, cu formula
că America trebuie să fie a americanilor, au făcut o lege: nici un japonez nu
poate moşteni. Aşadar, când moare proprietarul, care este japonez, pământul
trebuie să revină statului american. Iată Canada, de partea cealaltă a oceanului.
Dar şi aici, orice colonizare este stăvilită, oricărui colonist i se dădeau zeci de
hectare gratuit, nu însă japonezilor. Iată Australia, înspre sud, şi Noua Zeelandă
şi în regiunea insulelor din nordul Australiei. Dar şi aici mijloace prohibitive.
Va să zică din toate părţile, furnicarul acesta de populaţie este blocat. La 1915,
folosindu-se de războiul mondial, a încercat încă o dată, fiindcă făcea parte din
Antantă şi fiindcă Germania găsise de cuviinţă ca să închirieze peninsula Shan-
Tung pentru 99 de ani, au vrut japonezii să pună mâna pe Chisu-Tscheu, pe
posesiunile germane. Shan-Tung, minunată peninsulă, din nou deschide o pers-
pectivă pentru populaţia japoneză. Au încercat în 1921, punct prezentat sub
formă de postulat economic şi politic, au încercat de altfel şi în timpul războ-
iului cel mare, să se împingă cât mai adânc în masa chineză. Statele Unite, du-
pă război, foarte generoase faţă de China, au opinat că nu este bine ca integri-
tatea statului chinez să fie atinsă. Aşadar, îndărăt Chiau-Toheul şi Shantungul.
Japonia este din nou împinsă spre arhipelag. Rezultatul îl vedem astăzi: japone-
zii, împinşi de populaţia lor spre continent, sunt necontenit agitaţi şi în luptă
continuă, pentru a putea respira, pentru a obţine o rază mai bună de existenţă.
105
_????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
Japonezii, însă, au făcut o eroare, pe care o facem şi noi astăzi. De unde

înainte societatea era cristalizată şi fiecare ştia ce poate şi ce nu poate şi care
erau raporturile de la inferior la superior, japonezii, de când au rupt legăturile
cu vechile lor tradiţii sociale şi s-au modernizat, şi-au făcut constituţia la 1867,
japonezii au ieşit în masă din cadrele vechii lor societăţi şi toţi au căutat să de-
vină cărturari. Au considerat ca un fel de ideal să fie cărturari. S-a produs astfel
o pletoră însemnată, ceea ce a făcut ca una şi aceeaşi funcţie să fie împărţită în
cinci-şase-şapte atribuţiuni, pentru a se da fiecăruia posibilitatea să ia o leafă.
Rezultatul a fost un cutremur social, care a adus masele deplasate, care nu mai
au o funcţie, nu mai au cu ce trăi, la nivelul comuniştilor din alte ţări. Câtă deo-
sebire de ceea ce se petrecea, de societatea de pe vremea lui Nogy. Să îndrăz-
nească cineva să-şi ridice ochii fără de respect la superior?! O societate cu de-
săvârşire alta.
Şi atunci, iată în ce moment ne găsim. Pletoră de populaţie, ritm sufletesc
total transformat, nu a mai rămas nimic din ceea ce fusese înainte, o altă soci-
etate, cu totul nouă, un alt viespar, cu totul de altă natură, fiindcă şi poporul
este de altă calitate.
Aici să-mi permiteţi să fac o mică paranteză, care ne priveşte şi pe noi,
fiindcă este o analogie interesantă între noi şi japonezi, vorbesc de acei japo-
nezi, care au trăit de mult, nu de cei care au luptat pentru Coreea şi Manciuria.
Problema este de natură psihologică şi [v]om privi în legătură cu capacitatea de
a afirma teritoriul etnic. Capacitatea aceasta este un complex de multe calităţi,
care toate la un loc alcătuiesc coeficientul capacităţii etnice a unui popor. Japo-
nezii, care erau, în atâtea direcţiuni, foarte capabili, aveau din nenorocire pen-
tru dânşii - şi aceasta e şi nenorocirea poporului nostru - prea multă fineţe. Da-
că nu ar fi avut fineţe, nu ar fi ajuns la Bushildo, n-ar fi ajuns cavalerismul, ca-
re depăşeşte cavalerismul din Evul Mediu, care este o jucărie, e copil, faţă de
cavalerismul samurailor. Şi atunci, dacă eşti atât de fin, nu poţi face orice lu-
cru. Cu totul altfel este China. Chinezul este un animal de muncă, foarte brutal
şi aproape dezgustător. Japonezul este o fiinţă foarte delicată şi atunci, el nu
poate emigra, ca chinezul, nu poate să devină servitorul altuia, nu poate fi Kuli,
el este un om care nu poate emigra decât cu familia lui; el nu poate mânca căr-
nuri putrede, ci lucruri proaspete şi curate şi mai ales orez; este foarte harnic,
dar hărnicia lui este pe un plan microscopic: lucrează încontinuu la o grădiniţă
mică, pune flori, legume, orez, dar totul pe un spaţiu mititel. Am rămas foarte
impresionat când am citit prima lucrare despre bătălia din Yadu. Ce credeţi că
se trimitea răniţilor de acasă? Crengi de pruni înfloriţi. Când apare soarele, să
le privească şi să-şi aducă aminte de umbra pământului unde au trăit. Evident,
acestea sunt fineţuri sociale şi fineţuri sufleteşti, care nu se pot naşte oriunde.
Şi atunci, în partea unde se petrece această fineţe, evident că ea trebuie plătită
106
_????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
şi aceasta se plăteşte cu oarecari defecte în alte direcţii, care pot fi însă grave.
Şi cred că acesta este defectul fundamental al poporului nostru. Din nenorocire,
este un popor prea fin şi nu mă împac deloc cu vorba lui Alecsandri, că româ-
nul e poet, e mai rău, e artist. Este un popor prea fin şi atunci vedem faptul că
nu poate fi în egalitate cu ceilalţi, şi atunci vedem o superioritate netăgăduită
din partea altora asupra noastră, atunci îl vedem cu alte condiţii de trai, pentru
că, în vremurile de astăzi, defecte ca acestea ne împiedică de a face muncă sis-
tematică şi mai mult în profitul nostru.
Lăsând această paranteză la o parte, să revenim la japonezi. Poporul acesta,
care a crescut extrem ca număr, din nenorocire, se anarhizează, a ieşit din ca-
drul generaţiilor samurailor şi şogunilor, astăzi când reprezintă un plus extraor-
dinar de populaţie. De la 25 la mie, cât era procentul în 1872, s-a ajuns la 34 la
mie de nou născuţi. Este evident, acest plus de populaţie. Având acest plus or-
ganic de populaţie, având atâţi adversari de jur împrejur, având fineţea lui, care
nu-l lăsa să se coboare la un standard de viaţă prea inferior, având în acelaşi
timp şi toată tehnica, pe care a împrumutat-o de la noi, europenii - după cum
ştiţi, flota Mareşalului Togo a fost propria lor creaţiune -, având o sumă de
calităţi, care fac din soldatul japonez bombă vie, având tehnica modernă, având
toate aceste condiţiuni întrunite, evident poporul acesta este unul din acelea
care e capabil să-şi afirme teritoriul lui etnic în cadrul lui geografic, după cum
a căutat să-l afirme, în atâtea rânduri. Având şi o populaţie de o mie pe
kilometru pătrat, prin urmare, atât de densă, a pus mâna pe insulele Formoza,
Sahalin, Peninsula Coreea şi acum de curând pe Manciuria, este sigur că acest
popor reprezintă un centru de energie, peste care toate dezideratele oricărei so-
cietăţi a naţiunilor nu va putea trece. Este o fatalitate biologică ce împinge
acest popor, fiindcă este o forţă reală, ca el să se manifeste potrivit cu toţi
coeficienţii existenţei lui.
Un alt popor, o masă enormă de 350-450 milioane, cel mai mare popor de
pe faţa pământului, e poporul chinez. Aici ne găsim în faţa unui factor, care
este cu totul altul şi cu totul deosebit de factorul japonez. Mai întâi de toate, un
popor de calitate inferioară în latura organică. Impresiile mele nu pot fi directe,
căci nu am văzut China, însă le am din cartea unui medic, care a stat mai bine
de 20 de ani în China şi care a urmat Facultatea de Medicină din China. Ca me-
dic, a notat foarte multe fapte de acestea caracteristice. Pe mine m-au impre-
sionat afirmările doctorului Legenire. Astfel, între altele, vă citez faptul că pe
chinez nu-l poţi deştepta repede când doarme. Ca să-l aduci din nou în stare de
trezire, este o mare greutate. Iată un fapt simptomatic şi care se explică pro-
babil printr-o circulaţie mai înceată a sângelui şi o sensibilitate epidemică mai
redusă. Chinezul are ceea ce se numeşte un minimum funcţional. Acestea sunt
caracterizări din partea unui specialist anatomist şi fiziolog. În ce priveşte viaţa
107
_????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
de toate zilele: o factură într-adevăr inferioară, sunt unul dintre cele mai mur-
dare popoare de pe faţa pământului. Nu-şi mai spală rufele toată viaţa, nu
poartă cămaşă, o simplă haină pe deasupra corpului. În ce priveşte gospodăria
ţării, aşa neinteligenţi am fost, încât au tăiat şi au ars toate pădurile şi acum de
aceea nu mai au cu ce face focul. În timpul iernii pun, seara, toate hainele pe ei,
ca să poată birui frigul, căci foc nu mai au cu ce face. Pentru pregătirea hranei
au căldări cu fundul foarte subţire, căci nu pot încălzi mâncarea decât cu câteva
paie şi căldarea trebuie să fie foarte lată şi subţire la fund, ca focul de paie să
poată răzbi. Iată, prin urmare, documente ale chibzuinţei unui popor. Mai mult
încă, se mulţumesc cu orice, mănâncă toate murdăriile, câini morţi, carne pu-
trezită, ouă clocite - nicio sensibilitate, nici pentru limbă, nici pentru miros,
gusturi foarte obtuze, într-adevăr un fel de paria omenesc, este acest popor
chinez, după cum îl descrie medicul Legendre, om de ştiinţă exactă.
Masa aceasta ciudată a fost prinsă şi ea de efectele industriei noastre mari.
Pomeneam adineauri numai de opiu, care era cartea de vizită a francezilor şi a
englezilor, care i-au silit să consume opiu, ca şi cum n-ar fi fost destul de tică-
loşiţi prin temperamentul, prin firea şi prin idiosincrasia dispoziţiilor lor orga-
nice. Masa aceasta nu cunoaşte decât familia ca organizaţie socială. Statul nu e-
xistă. Cu toate că era împărăţie, totuşi n-aveau o formă definită a concepţiei de
stat. Bărbatul este zeul familiei şi stăpânul ei desăvârşit. N-au religie, n-au mo-
rală, dar, dacă vreţi, morala constă în hotărârea ca soţia să nu stea la masă cu
bărbatul, care e zeu. Bărbatul, în fiecare zi, face o mică rugăciune, într-un colţ
al camerei sau, câteodată, dacă are o grădiniţă, într-un fel de cuşcă, afară, care
este templul ce reprezintă pe strămoşi. Viaţa lor atât de primitivă este, încât
n-au pivniţe, nu sunt păstrători, nu se gândesc la ziua de mâine, n-au trăsuri,
omul este transportat de alt om, într-o roabă, va să zică a devenit cal, rob. Nu
există beneficii, pentru că nimeni nu lucrează şi nu consumă decât foarte puţin.
Aşa cumpără, bunăoară, în piaţă o jumătate de varză sau trei-patru felii dintr-un
morcov şi cu aceasta s-au mulţumit. Viaţa redusă la minimum, este ţara foame-
tei, a celei mai cumplite mizerii de pe faţa pământului. Nici foc, nici haine, nici
mâncare, murdărie, boală, foame cronică, coborârea vieţii până la animalitate.
Atât să fii hrănit, cât să nu poţi muri de foame.
Şi în ordinea aceasta de idei, iată un alt factor, care depăşeşte mintea unui
european. Este o latură de necomparat şi de neînţeles aceea unde poate ajunge
mizeria şi nedemnitatea acestui popor care nu-şi găseşte comparaţie decât, prin
contrast, cu înălţimea laturii nobleţei poporului japonez. Cineva condamnat la
moarte îşi caută un chinez, cu care face un contract, căruia se obligă, timp de
două-trei luni de zile, să-i pună la îndemână o cantitate anumită de hrană. Şi
după trei-patru luni de zile, când îi vine rândul să se prezinte la spânzurătoare,
chinezul, senin, se suie cu gâtul în laţul spânzurătoarei, în locul celuilalt, care
108
_????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
l-a hrănit câteva luni. Evident, o astfel de concepţie despre rostul vieţii, despre
ceea ce se numeşte individul omenesc, depăşeşte puterea noastră de concepţie.
Aceste fapte sunt pomenite de d-rul Legendre şi vi le-am arătat, ca să vedeţi că
avem cu adevărat aici, după părerea lui, o vermină omenească. Patru sute de
milioane! O cifră enormă, un sfert din populaţia omenirii!
Din nenorocire pentru această vermină, China fiind o ţară extraordinar de
bogată în cărbuni şi metale, conţine desigur şi petrol, pentru industria mare,
desigur că a constituit un punct, care a atras atenţiunea tuturor. Şi atunci a
început un fel de îngrămădire a tuturor celor care aveau industrii mari spre o
piaţă de desfacere, închipuindu-şi că aici este destulă populaţie, ca să cumpere
supraproducţia mărfurilor din Europa. Iată, astfel, pe englezi, cei dintâi, ca în-
totdeauna, punând mâna pe Hong-Kong, iată pe francezi, la 1885, punând
mâna pe Peninsula Coreii. Fusese planul lui Bismark, care şi-a închipuit că da-
că depărtează pe francezi în colonii, le va da o diversiune şi va scăpa de ei din
Europa. Nici pe departe n-a visat Bismark că tocmai coloniile vor fi o şcoală
minunată pentru armata franceză. Între alţii şi Joffre şi Gallieni au fost formaţi
aici. Iată astfel şi pe francezi ocupând partea din sud a Chinei, iată pe japonezi
înaintând până în Manciuria, iată pe ruşi îndreptându-se spre Mongolia şi iată
în sfârşit pe englezi, care nu dispreţuiau nici părţile mai slabe, stani pe Tibet. Şi
în felul acesta, în 1900, jur împrejurul Chinei era împărţit între francezi, en-
glezi. Nemţii s-au amestecat şi ei în Shan-Tung şi s-au apropiat de râul Yan-
Ce-Chiang, care le-a deschis calea spre interior.
Dar fiindcă toate se plătesc, a venit reacţiunea şi în mijlocul acestei vermi-
ne, care se cheamă China. În 1911, în împărăţia cea mai veche a pământului,
s-a petrecut un eveniment fundamental. S-a petrecut tocmai în această Chină,
unde împăratul era sus de tot, în legătură cu cerul şi unde recolta atârna de ra-
portul între împărat şi cer şi dacă raportul era bun între împărat şi cer era bine
şi pentru toată China şi toată China avea apă, se produceau cele trebuincioase
traiului. Fiindcă nobilii şi familiile distinse chineze - statul şi concepţia de stat
era absolut nulă la chinezi -, au luat contact cu părţi din societăţile noastre eu-
ropene, cum o parte din mandarini, oameni cunoscători de carte, cum o parte
din aceşti mandarini intraseră în legătură, pentru necesităţi diplomatice, cu Oc-
cidentul, au început să prindă ceva din formula vieţii noastre occidentale şi teh-
nica noastră socială şi materială, a început să-i impresioneze şi pe ei organiza-
ţiile europene. La 1911, iată evenimentul tuturor evenimentelor: cea mai veche
împărăţie a lumii răsturnată şi transformată deodată, nu este mai puţin adevărat,
în republică. Ce s-a întâmplat cu această republică, este o poveste prea lungă şi
pe noi numai rezultatele ne interesează.
Ele sunt următoarele: China a devenit cu adevărat viespar, s-a întors cu to-
tul la Evul Mediu, dar în forma cea mai rea, pe care a cunoscut-o cândva Eu-
109
_????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
ropa. Fiecare stăpân sau şef al unei provincii, în cazul de faţă, este mult mai
aspru, şi-a adoptat o organizare militară, cu care stăpâneşte regiunea lui. El este
stăpân absolut pe altele. Solda se plăteşte sub forma jefuirii populaţiei. Vă în-
chipuiţi ce trebuie să fie această ţară: haosul pe pământ. Acestei nenorociri i s-a
adăugat o alta în latura sufletească. În momentul de faţă, chinezii caută să imite
Europa şi stăpân în China este Taupo-ul, comitetele sau sovietele chineze. Cine
le formează? Le formează studenţii, dar studenţii pot avea etate de numai 12
ani. Cine a intrat în şcoală devine student, pune ţara la cale, discută problemele
sociale, face grevă, iar pentru profesori acesta este lucrul cel mai inocent, dis-
cută tratatele comerciale, boicotează mărfurile, atacă legaţiunile. Am să citez,
fiindcă lucrul este prea caracteristic, am să citez hotărârea unui soviet chinez,
în capul căruia stă un om de cultură europeană, cunoscut prin studiile lui, şi iată
concluziile la care s-a oprit acest om de cultură europeană: mai întâi, confisca-
rea pământurilor, al doilea: arderea tuturor titlurilor de proprietate (!); al treilea:
stricarea tuturor hotărârilor judecătoreşti; al patrulea: statul trebuie să pună mâ-
na pe toate bunurile funciare, care trec de 500 dolari. Lucrul devine din ce în ce
mai interesant, al cincilea: proscrierea şi, la nevoie, şi executarea oamenilor ca-
re au peste 5000 dolari avere, fiindcă toţi sunt burghezi, care nu sunt buni de
nimic şi, în orice caz, nu sunt prieteni ai revoluţiei. Mai departe: exterminarea
următoarelor 28 de clase ale populaţiei: a) adversarii politici - vedeţi ce formu-
lă extraordinară; b) a indezirabililor sociali; c) a bolnavilor incurabili şi a bătrâ-
nilor, fiindcă populaţia trebuia să fie redusă cu 30%. Ideea aceasta ne duce cu
gândul şi la fenomenele europene. Închipuiţi-vă că în timpul marii revoluţii
franceze s-a hotărât de legiuitorul de atunci, că nu mai era bine pentru Franţa să
aibă o populaţie mai mare de 5 milioane şi trebuia în fiecare zi peste 70 de ca-
pete să fie tăiate din oficiu. Va să zică, iată ce înseamnă masele, când ajunge
gloata să pună la cale un lucru aşa de bun, cum este statul. Mai departe: d) toţi
oamenii de la 50 de ani în sus să fie omorâţi şi câte alte dispoziţii de acest fel.
Iată sub ce regim se găseşte în momentul de faţă această masă omenească, un
sfert din omenire, 600 de milioane!
Vasăzică reprezintă pasta cea mai favorabilă pentru frământările sovietelor.
Şi într-adevăr, sovietele dispun în toate părţile Chinei, dispun graţie acestor aşa
zişi studenţi, graţie acestui haos, dispun de toate mijloacele să înceapă orice de-
zordine.
Într-o astfel de situaţie internaţională - fiindcă această Chină interesează
posesiunile franceze, interesează posesiunile engleze, după război. Ştiţi dvs.
mai bine decât mine, ce flotă enormă s-a făcut în Extremul Orient, la Singapo-
re. Într-o astfel de situaţie, îţi dai perfect seama ce fel de centru pentru un viitor
ciclon este acesta şi cine stăpâneşte gura Mediteranei şi ţărmurile Oceanului
Pacific, acela ţine în mână soarta şi viitorul.
110
_????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
Au avut conflicte cu japonezii şi Statele Unite, când aceştia au vrut să-şi e-

xercite presiunea şi asupra Australiei şi asupra Noii Zeelande, vă daţi seama ce
se va întâmpla, când această mare putere va ajunge într-o Mediterană. Dar ceea
ce se va petrece mâine, poimâine, este o problemă foarte greu de dezlegat. Ni-
meni nu se încumetă s-o prevadă. Un lucru este sigur: statul cel mai mare con-
tinental, care stă la mijloc ca arbitru, acela are posibilitatea de a tulbura relaţiile
internaţionale, astăzi, cum n-a avut-o niciodată.
Dacă ar fi fost vreme, aş fi arătat cum s-a dezvoltat populaţia germană.
Doar câteva cifre: la 1820, erau 27 milioane. În momentul când au intrat în răz-
boi, 67 milioane. Va să zică 40 milioane în plus de la 1820 până la 1914. Prin
urmare, iarăşi un furnicar omenesc. Dacă ar fi fost vreme, aş fi intrat în oare-
cari amănunte asupra Italiei. Italia - să dăm cifre mai rotunde - în 1914, avea 34
milioane, astăzi are 42 milioane. Lui Mussolini îi trebuie, până la 1950, 60 de
milioane! Au început să năpădească în sudul Franţei, în Tunis, produsele lor
sunt cu totul netrebnice, pământul neproductiv, încât trebuie să cheme kulii din
India, care să lucreze pământul lor, care este inferior şi prezintă rele condiţii
igienice. De aici e o năvală de emigranţi, care s-au răspândit înspre China, Sta-
tele Unite, 9 milioane de italieni se găsesc peste graniţă. Şi atunci, formula lui
Mussolini: „Pentru Italia expansiune sau exploziune”.
Iată situaţia în legătură cu problema populaţiei, cu problema producţiei
mărfurilor, cu problema graniţelor, situaţie care priveşte destinul graniţelor pe
toată faţa planetei. Şi atunci, problema: cine este capabil să-şi afirme pe terito-
riul tehnic autonomia-şi materială şi morală, după cum vedeţi că este situaţia, e
grozav de încâlcită. Niciodată planeta, de când există, nu a intrat într-un impas
ca acela pe care îl avem sub ochii noştri.
În ce ne priveşte pe noi, un lucru este decisiv: statul cel mai mare continen-
tal, prin situaţia pe care a luat-o faţă de Societatea Naţiunilor şi faţă de toate ce-
lelalte state ale pământului, situaţie de arbitru şi nu de arbitru pasiv, ci de peda-
gog social al întregii omeniri, pretenţia ca să impună tuturor concepţia comu-
nistă, statul acesta se găseşte în cea mai minunată situaţie a tulbura apele, nu
numai ale uscatului, dar şi ale oceanului. Niciodată acest stat nu a avut posibi-
litatea, nici în timpul stăpânirii lui Nicolae Pavlovici, să se mestece în rosturile
continentului cum o are acum ţarul Roşu. Lucrul acesta ne priveşte de aproape
şi pe noi.
Dacă este vorba ce va fi ziua de mâine, nimeni nu poate avea îndrăzneala să
prezică, dacă este un spirit ştiinţific şi metodic, ce va fi ziua de mâine. Un lucru
este necesar pentru concepţia noastră de viaţă, pentru că acela care a găsit că
românul este poet - din nenorocire şi pentru el şi pentru noi -, a mai pus în cir-
culaţie o lozincă foarte primejdioasă, fiindcă nu este adevărată, că românul în
veci nu piere. E destul să priveşti harta lumii de astăzi: regiuni întregi, care
111
_????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
fuseseră ocupate de rasa noastră, aduceţi-vă aminte că strămoşii noştri stăpâ-

neau până în Adriatica, aduceţi-vă aminte că erau stăpâni pe malul drept al Du-
nării, că la 1850, când Bălcescu a trecut spre Constantinopol, ajuns în culmea
Balcanilor, se întreba: unde sunt bulgarii? Aduceţi-vă aminte de repauzatul re-
ge Carol, care a mărturisit odată, la Societatea Geografică, că până la Plevna nu
a întâlnit pe nimeni, cu care să aibă nevoie să grăiască altfel decât româneşte,
aduceţi-vă aminte că, jur împrejur, câmpia Tisei, am pierdut-o în cea mai mare
parte, în veacul al 9-lea, că jumătate din Maramureş l-am pierdut sub ochii noş-
tri, că jumătate din Bucovina am pierdut-o, ca populaţie, numai de când a fost
anexată de austrieci - este destul să priveşti harta lumii de astăzi şi să vezi ce
regiuni întregi, care au fost altădată ale noastre, azi nu mai sunt. De aici pri-
mejdia, pe care o răspândeşte falsa formulă a lui Alecsandri, că românul în veci
nu piere.
În ce ne priveşte pe noi, pentru momentul de faţă, pentru actuala conjunctu-
ră, pentru toate încercările Societăţii Naţiunilor de a aduce pacea între popoare,
de a organiza o armată internaţională, până azi neizbutite, pentru noi nu rămâne
decât o singură soluţie: expectativa, dar expectativa, cu toate precauţiunile lua-
te, ca în momentele grave. Într-adevăr, să ne arătăm capabili de a afirma ele-
mentul etnic în cadrul nostru geografic.
Aşadar, foarte scrupuloasă atenţie în ce priveşte problema populaţiei, care
este o problemă cardinală, problema colonizării interne pentru echilibrare şi la
urma tuturor, o pregătire maximală şi în latura materială şi în latura sufletească.
Pregătirea aceasta trebuie făcută din timp de pace, cu toată sinceritatea - pe la
1910, au avut unii oameni, în Ţara Românească, impresia că nu este bine să
mai aşteptăm şi că, pentru binele ţării, se impune un guvern de pregătire naţio-
nală, oamenii aceea ştiau tot ceea ce se petrecuse în Franţa, la 1870 - cu tot de-
votamentul, pentru că, dacă în timp de pace, cărţile pot fi măsluite, războiul în-
să dă pe faţă toate relele. Oamenii de care vorbesc spuneau: războiul este jude-
cata din urmă a popoarelor. Cine nu s-a pregătit din vreme, cine nu s-a pocăit
din timp, în ultima secundă nu se va mai putea pregăti şi atunci va plăti totul.
Cu acest gând am înşirat unii din factorii, pe care i-am pus în faţa dvs. în
aceste câteva prelegeri, în credinţa că astfel de fapte o să fie un fel de ferment
pentru cugetarea noastră a tuturor a acelora care şi prin educaţia noastră, şi prin
sufletul nostru, suntem cu ochii înainte la viitorul naţiei, care este toată fiinţa
noastră.
112
_??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ?????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
CE TREBUIE SĂ CUGETE UN OSTAŞ

ÎN FAŢA HOTARELOR1
S. MEHEDINŢI,
Aseară am primit de la Academia Română o carte mare (580 de pagini), în-
soţită de un Atlas scris şi desenat numai de mâna unui om. Titlul cărţii: Turtu-
kaia - descriere amănunţită a pregătirii de război a cetăţii şi a trupelor care
s-au întâmpinat acolo, după povestirile ostaşilor care au luat parte la aceste
lupte. E o comoară de învăţături pentru ofiţerii de toate gradele. Vor vedea
acolo greşelile unui început de război (pe care niciun om întreg la minte nu le
va mai repeta), dar şi fapte de vitejie care vor mişca sufletul oricărui ostaş.
Autorul cărţii a luptat şi el în zilele amare de la Turtutkaia. A trăit toată via-
ţa sa muncind numai pentru oştire şi pentru ştiinţă; a luat parte la cursul de co-
mandament, iar lucrarea sa plină de mărturii culese la faţa locului şi însoţite de
unele observări adăugate de răposatul general Hârjeu, fost ministru de război,
în timpul campaniei din Bulgaria în 1913. Este un document istoric pe care
nimeni nu-l va putea ocoli. Fireşte, nu îndrăznesc să judec o operă atât de în-
tinsă după o citire la repezeală, dar am aflat în ea două lucruri pe care le socot
vrednice de păstrat în mintea oricărui om deprins a cugeta cu luare aminte. Am
dat de un cuvânt al lui Napoleon: Amănuntele fac gloria. După ce am citit în-
tâmplările de la Turtukaia, am avut impresia că vorbele acestea ar merita să fie
ilustrate în zeci şi zeci de conferinţe de geografie şi istorie militară. Dacă ar sta
în puterea mea, aş da ordin ca acest aforism napoleonian, atât de nesocotit la
Turtukaia, să fie scris pe ceasornicul legat de mâna fiecărui ofiţer.
Al doilea lucru însemnat: slujba statului cere totală uitare de sine şi de ale
sale. Cine slujeşte o ţară nu are şi nu trebuie să aibă alţi prieteni şi alţi duşmani
decât prietenii şi adversarii ţării lui. Am aflat cu mare, mare mirare că unul din-
tre cei mai însemnaţi generali români nici n-a fost întrebat asupra planului de
război, ci a fost însărcinat să îndrepte situaţia armatei? după nenorocirile de la
Turtukaia, de care el nu era întru nimic răspunzător.
Cartea primită de la Academia Română m-a pus ca om şi ca Român în faţa
unui greu caz de conştiinţă. Văd că ea s-a bucurat de o amănunţită adnotare a
mai multor comandanţi ai oştirii noastre. Aşadar, rămâne ca o problemă asupra
căreia abia urmaşii vor putea spune cel din urmă cuvânt. Dacă aş fi avut-o mai
de mult înaintea ochilor, de bună seamă n-aş fi spus apoi câteva cuvinte despre
1
Curs susţinut la Şcoala pregătitoare de ofiţeri, 8 martie 1939
113
_??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ?????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
,,Graniţa noastră la Dunăre”. Acum însă, în loc de o graniţă, le vom privi pe

toate, căutând să răspund pe scurt la această întrebare: Ce trebuie să cugete un
ofiţer, când priveşte hotarele de azi ale tării?
*
De bună seamă, unul sau altul a şi răspuns în gând: - Să le apese! Cine însă
le va putea apăra mai bine?
Desigur, nu acela care a avut ocazia numai să treacă printr-o şcoală milita-
ră, ci să vadă cât mai de timpuriu şi mai de aproape graniţele neamului său, să
cugete asupra lor şi să trăiască adânc înţelesul lor, spre a şti ce a însemnat fie-
care hotar în trecut şi ce mai poate însemna mâine ori poimâine în viaţa neamului.
Aceasta va fi concluzia vorbirii mele de azi. Vă spun înadins de la început,
ca să verificăm împreună cuvânt cu cuvânt, iar dacă o veţi găsi întemeiată s-o
păstraţi în minte până la sfârşitul vieţii.
Încep cu câteva amintiri personale. M-am născut într-un sat de munte, la
cotul Carpaţilor. Spre apus, nu mai cunoşteam niciun sat, fiindcă muntele era
pustiu. Păduri mari de brad, multe pâraie, multe vârfuri de munţi şi vulturi pe
seninul cerului. Atât. Mai departe, ştiam că e „Ţara ungurească”, dar nimeni nu
venea din partea locului şi nici noi n-aveam ce căuta spre apus. Printre munţi,
niciun drum, iar peste plaiuri poteci pentru grăniceri.
Isprăvind anii de şcoală, m-am suit la stâna din Clăbuc. Hotarul trecea chiar
prin vârful muntelui. Când am zărit în bătaia soarelui coperişul caselor din Târ-
gul Secuilor, am tresărit...iar când am pus piciorul dincolo de hartă, în mintea
mea de băietan, mi s-a părut că fac o ispravă fără asemănare cu tot ce făcusem
până atunci. Era un adevăr, un eveniment. Din cărţi şi din gura profesorilor a-
flasem multe de toate...Toate erau însă nişte biete lecţii pentru ureche şi pentru
un semn în catalog. De data asta, era un lucru mai nou decât toate: pe negân-
dite, eram mentorul ţării întregi a neamului întreg, sub cerul lui Dumnezeu, iar
graniţa era un fapt văzut, pipăit, trăit de mine însumi.
Mai târziu, împrejurările şcolii m-au apropiat de capitală. În vacanţa Paşti-
lui m-am dus să văd Dunărea, de la Giurgiu la Rusciuk, mi s-a părut o semi-
mare plină de valuri. Rusciukul era însî turcesc. Pe cele două maluri, pentru
şcolar, ce puteau fi decât Sinan şi Mihai, faţă în faţă. Mihai, un meteor, tur-
cimea ca o negură ce acoperea tot cerul spre trecutul părinţilor şi străbunilor
noştri. Îmi venea mereu în minte vorba: ,,Încet, încet...doar nu te iau turcii!”
Intrând la universitate, m-am dus să văd şi Iaşii, iar de la Iaşi, într-o zi rece
de toamnă, m-am pomenit singur pe malul Prutului la Ungheni. Când am dat cu
ochii de doi muscali cu şepci, pe celălalt mal, mi s-a părut că îngheţ, măcar că
până în ziua de Sf. Dumitru nu căzuse în anul acela niciun fulg de omăt. Au ve-
nit apoi la rând şi alte ţinuturi de hotar, an după an, până ce la sfârşitul Războ-
114
_??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ?????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
iului de Întregire mi-a fost dat să văd chiar locurile copilăriei mele Răchitaşul,
Soveja şi altele pline de tranşee şi de sârme ghimpate.
O clipă graniţa se mutase pe Siret, ca în vremea bunicilor, când Moldova
era despărţită încă de Muntenia, dar în loc de bicisnicul Milcov, se aşezase
frontal pe Şuşiţa ce se vărsa la Mărăşeşti, apucând apoi razna prin păduri, spre
Covasna şi Oituz, iar când ticălosul tratat de la Buftea mutase hotarul aproape
de poalele munţilor, Ceahlăul rămăsese al Ungurilor. Când Dobrogea şi ţărmul
mării rămăsese în mâna bulgarilor, mi s-a părut că n-o să mai văd niciodată ră-
sărind Soarele deasupra României, ci o veşnică eclipsă va cuprinde tot pămân-
tul ţării...
Dar un lucru îl băgasem de seamă: când s-a început războiul şi porniseră să
curgă veştile cele rele, toate hotarele mă nelinişteau, ca pe orice român, însă a-
celea pe care le călcasem eu cu piciorul, pe unde trecusem şi eu măcar o clipă
mi se păreau mai graniţe decât toate graniţele! Fiecare petec de pământ fusese
o învăţătură nouă, mai plină şi mai observabilă decât toate cele din cărţi. Aşa e
firea omenească. Ce-i intră omului în ochi, intră şi în inimă, şi-ar trebui să
moară inima din el, ca să nu mai simtă paguba lucrului ce i s-a lipit o dată de
suflet.
Rar lucru care să capete atâta volum şi experienţa vieţii unui om ca ceea ce
se leagă de trecutul lângă un hotar etnografic sau politic. În carte şi în tratate,
graniţa e ceva abstract, un raport de forţe. Pe hartă, e o biată linie, în lungul
munţilor, a râurilor, iar uneori pe de-a întregul cum au trasat-o împrejurările
bune ori rele ale vieţii. În realitatea naturii, graniţa este viaţa însăşi. Zona de la
hotar este partea cea mai sensibilă a corpului etnic şi politic al unei ţări, e locul
unde se simt mai viu decât oriunde toate înlesnirile sau durerile ei în raporturile
cu vecinii şi cu tot restul lumii. Nicăieri ca la graniţă nu-ţi dai seama ce eşti şi
cât eşti ca neam, ca parte a unui neam. Iată de ce, acela care n-a văzut el însuşi
cât mai mult şi cât mai multe din hotarele ţării lui, nu ştie şi nu poate şti ade-
văratele dimensiuni fizice, etnografice şi istorice ale ţării în care trăieşte, de al
cărui prezent e legată fiinţa sa şi de al cărui viitor e legată fiinţa tuturor urma-
şilor săi. Ofiţerul care n-a avut ocazia să vadă şi să-şi lege cât mai mult viaţa de
hotarele ţării sale, nu numai că nu e destul de pregătit din punct de vedere teh-
nic, topografic să le judece exact şi să le apere cu priceperea cuvenită, dar nici
sufleteşte el nu e destul de călit pentru o sarcină atât de însemnată.
Aci să-mi daţi voie să fac o paranteză. Aţi băgat de seamă că domnii noştri
cei mari au avut domnii lungi, toţi, afară de Mihai, asasinat de un mercenar şi
de Domnul neîncununat - Tudor, asasinat şi el tot de venetici. Asta înseamnă că
pentru fapte mari trebuie şi timp ceva mai lung, să se adune în mintea cârmu-
itorului ţării o mare experienţă în cunoaşterea oamenilor şi a locurilor. Azi a-
vem statistici şi harta topografică. Fără hartă, ni s-ar părea că suntem orbi. Îna-
115
_??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ?????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
inte vreme nu existau hărţi. Cu ce material cartografic pleca la război Mircea

cel Bătrân ori Ştefan cel Mare? Ştiţi cu care? Cu călăuze ştiute, iar de la o
vreme cu harta pe care şi-o adunaseră ei singuri în minte. Timp de 40 şi mai
bine de ani, Ştefan călărise tot timpul de la mare până la munte, de la Dunăre
până în Pocuţia şi la... Harta era toată în ochii lui. Nu numai imaginea locurilor
dar şi amintirea despre oameni în felul traiului lor, fie că pe duşman îl chema
turc la Dunăre, tătar la Nistru, ungur spre apus şi polon către miazănoapte. Cu
puţine zile înainte de moarte, el se întorcea din Pocuţia. Nu numai că era ostaş
călit şi prea călit în luptă Ştefan Vodă era, cum zice cronicarul „Ţiitor peste
toată ţara”. Cu ce vorbă nouă din scrisul de azi, am putea spune înţelesul aces-
tor cuvinte ale cronicarului, arătându-ne pe Ştefan Vodă cel Mare şi Sfânt, ca
părinte şi purtător de grijă a ţării întregi din hotar până-n hotar!
De aceea, ca o concluzie a celor spuse până aici, îndemn pe toţi viitorii ofi-
ţeri acestei şcoli, dacă vor să ştie odată cel mai lămurit ce este graniţă şi ce tre-
buie să simtă şi să cugete în faţa graniţei, să caute şi timpul mai liber să vadă
cele mai multe din ţinuturile de la marginea ţării, îi îndemn apoi cu tot dinadin-
sul să facă fiecare o probă tăcută în sufletul lui. Să vadă cât trăgea pentru dân-
sul la cântar graniţa cutare, când o privea numai pe hartă, şi ce înseamnă pentru
sufletul lui, după ce-a călcat-o cu piciorul şi a trăit cât de puţin cu oamenii din
partea locului.
Mai mult, aş îndrăzni să dau celor mai inimoşi un sfat deosebit. Să-şi facă
obiceiul de a vedea în fiecare an, să zicem în cîteva zile de vacanţă, câte o parte
din graniţele unde s-au dat lupte în războiul de întregire. Cunosc pe câteva care
în fiecare toamnă vede măcar o parte din vechea graniţă, urmăreşte an după an
ruinarea tranşeelor năpădite de ierburi şi de tufe, întorcându-se mai sporit sufle-
teşte decât dacă ar fi citit nu ştiu câte cărţi acasă.
*
Din cele înşirate până aici, v-aţi putut da seama că graniţa nu e numai un
fenomen geografic: mare, munte, râu este ori o linie artificială, însemnată pe
faţa pământului cu şanţuri, movile pietre ori alt material brut, pe care ostaşul
trebuie să le păzească de încălcarea streinilor, ci este o sinteză de elemente fizi-
ce, etnografice, istorice şi politice, iar sinteza aceasta n-a fost aceiaşi în toate
etapele.
Să dăm câteva exemple: Ştiţi care e cea mai bună graniţă în pădurile Afri-
cii? E pustietatea codrului. Cel mai fericit popor se socoate cel care n-are ve-
cini apropiaţi. Vecinătatea e cu atâta mai bună, cu cât rămâne la mijloc un spa-
ţiu nelocuit cât mai întins, iar idealul acesta a stăruit până târziu în Europa.
Între Imperiul Roman şi germani, graniţa era un spaţiu de pământ nelocuit.
Pentru mai multă siguranţă, statul roman, afară de linia Rinului, mai întărise în-
tre Rin şi Dunăre hotarul sub forma unui limes, adică un şir de valuri de pământ
116
_??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ?????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
şi de turnuri de apărare pentru grăniceri. O pildă vie ne stă sub ochi şi în Do-
brogea, de la Cernavodă până la Constanţa, unde peninsula dintre Dunăre şi
Mare se îngustează şi unde mai e şi lungul şanţ al văii Cara-su, acoperită până
aproape de Medgidia (?) cu bălţi, se întindeau în vechime nu mai puţin de trei
valuri de apărare, contra năvălirilor barbare. Aşadar, pustie simplă ori pustie în-
tărită şi cu lucrări de apărare, iată graniţa până acum vreo 2000 de ani. Faţă de
vecinii de la miazănoapte, dacii aveau o graniţă minunată: marele val al Carpa-
ţilor Nordici. Tăcut însă, cu felul său de a spune mult în cuvinte puţine mai a-
daug că între daci şi germani, mai era şi alt hotar ,,teama reciprocă”. Pe vremea
aceea, în faţa Imperiului Roman, afară de forfota din Germania, Dacia era sin-
gura putere europeană capabilă de a se împotrivi romanilor. Graniţele mărunte
împrejurul Mediteranei nu mai aveau nicio însemnătate militară. Din Britania
până în Mesopotamia, Imperiul Roman - la moartea lui Traian - mai avea o sin-
gură grijă, diagonala Rin-Dunăre-Eufrat, cu Asia-Mică cucerită, cu Dacia iarăşi
cucerită şi rămânându-i să adaoge pentru asigurare Podişul Boemiei schiţând
astfel o graniţă de însemnătate geopolitică, pentru faza continentală a istoriei.
*
Când barbarii dau năvală, iar marele imperiu se fărâmă, se ivesc iarăşi o
sumă de graniţe mărunte. Continentul nostru era prea mic, ca să mai poată avea
ca hotar între ţări locuri pustii. Hotarele încep să se încurce ca ale moşiilor ce
se împart între moştenitori, căci se ivise acuma o idee nouă: stăpânul
pământului era capul statului, „dreptul pumnului”, dreptul sabiei şi dreptul
moştenirii împărţise micul nostru continent într-o mulţime de regate, Mari
Ducate, Ducate, principate ori voivodate, după timp şi loc. Numai în Dacia
stăpânită odinioară de un singur monarh (Burebista şi Decebal), se iviseră între
Tisa şi Marea Neagră o sumă de ţărişoare, fiecare cu voievodatul ei, până ce
Marele Basarab la Dunăre şi Muşatinii, între izvoarele Tisei şi Mare, fac
rânduială, lipind bucăţile mărunte, potrivite cu nevoile cadrului fizic şi etnic. În
epoca aceasta, moşierul cel mare era Domnul sau Voevodul, Regele ori
Împăratul. În ce stă puterea lor? Mai întâi, titlul de proprietate: pământul ţării
era pământul lui. Cel mare e puternic (să zicem Carol cel Mare), împarte ţara
între feciori, cum împarte un părinte moşia ohavnică1 . Provincii întregi puteau
fi date de zestre, puse amanet (Pocuţia). Peninsula cea mai apuseană a Europei,
Bretagne, locuită de o populaţie streină de gali, ori galo-romani, intră în
hotarele Franţei prin căsătoria regelui francez cu Anne de Bretagne. Se
înţelege, că la urma urmei, tot puterea hotăra. Sabia tăia toate pergamentele,
când putea, însă şi Dreptul îşi avea cărările lui. Însuşi Louis XIV, stăpânul celei
mai mari armate europene, suveranul celui mai numeros popor din acea vreme,
1
ohavnic - perpetuu, inalienabil, (sl.) ohabiti = a opri; lit. moşie oprită a se înstrăina.
117
_??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ?????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
când începea un război, punea întâi pe Louvois şi alţi miniştri să-i pregătească
actele juridice care să legitimeze anexiunile la care se gândea regele. Dacă
Flandra i se cuvenea prin Dreptul la moştenire, de ce să n-o ocupe şi cu armele,
iar în condiţiunile acestea, începuse să se înfiripeze ideea unui Drept internaţi-
onal1. Ca şi apa unui râu, care bate când spre un mal, când spre altul, dar merge
mereu înainte, ideile pendulează şi ele, dar tot înaintează.
Nu trebuie să uităm însă repezişurile şi săritorile sau cum zic geografii cata-
ractele. Acolo apa se adună şi pare că se opreşte locului, apoi sare dintr-o dată.
Rar râu, care să nu aibă măcar repezişuri, dacă nu cataracte. De obicei, acci-
dentele acestea se ivesc mai mult spre munte sau la ieşirea dintre munţi. Rinul
sare abia la Schafhausen, când se pregăteşte să părăsească Elveţia. Dunărea se
pripeşte tocmai la Porţile de Fier, când trece ultimul lanţ de munţi. Congo însă,
are cataracte chiar în apropierea de vărsarea în ocean. Aşa şi cu Dreptul Inter-
naţional. După ce începuse a deveni o realitate în secolul al XVII-lea, ar fi fost
de aşteptat să-l vedem întărindu-se în secolul al XVIII-lea, atât de lăudat pentru
intelectualitatea sa - secolul „Enciclopediei”, al lui Voltaire şi al „Contractului
Social”. Dar ca o ironie a împrejurărilor, tocmai acest secol a fost ilustrat prin-
tr-un superlativ cinism în ce priveşte înlocuirea graniţelor europene.
Pe la 1700, Germania înfăţişa o adevărată viermărie de graniţe. Harta rămâ-
ne ca petecele de pe haina pestriţă a unui arlechin. Nimeni nu auzise de un re-
gat prusian. Când iată, electorul la Brandenburg, cu voia lui Ludovic al XIV-
lea, de azi pe mâine, îşi ia titlul de rege. Nici prin gând nu-i trecea Regelui Soa-
re, ce grozave furtuni vor porni de aici spre hotarele Franţei. După Marele elec-
tor ajuns rege, vine la rând un rege-sergent, care îşi pune în gând să organizeze
o armată cât mai mare, iar la 1740 se întâmplă să se suie pe tron un om neas-
tâmpărat: aici filosof, aici poet, aci soldat. Scrie un Anti-Machiavel, dar într-o
lungă domnie de 40 de ani, nimeni în Europa n-a reprezentat machiavelismul
într-o ipostază mai originală şi mai lipsită de orice scrupul faţă de ideile de
Drept Internaţional. A ajuns, cum i s-a zis, un fel de Sfredelul Dracului în mij-
locul Europei. El i-a învăţat pe prusieni industria războiului. Cu el şi prin el,
graniţele artificiale ale Evului Mediu, întemeiate pe dreptul fierului, pe strivirea
vecinilor, pe jumulirea celor slabi şi pe împărţiri hoţeşti, a ajuns la o superlati-
vă înflorire, culminând cu împărţirea Poloniei.
Însă acţiunea chema mai curând sau mai târziu reacţiunea. În faţa samavol-
niciei prusiene, faţă de pragmatica sancţiune care trata statul ca o zestre de lăsat
copiilor monarhului faţă de titlul găunos de ,,Sfântul Imperiu Roman”, de naţie
1
Hugo Grotius, numele latinizat al lui Hugo de Groot (1583-1645) - jurist, istoric şi diplo-
mat olandez, specialist în dreptul internaţional, unul dintre principalii reprezentanţi ai teoria
dreptului natural. A scris ,,Despre dreptul războiului şi al păcii”.
118
_??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ?????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
germanică, altă vechitură. Revoluţia franceză punea înainte o mare idee: grani-
ţele naturale, cum sunt munţii, râurile, lacurile etc. Cum ştersese graniţele ve-
chilor provincii franceze care aminteau atâtea dezbinări. În trecut, revoluţiona-
rii francezi, doreau să simplifice şi harta Europei, ţinând seama de fapte geo-
grafice de valoare permanentă. Iar între aceste fapte, unul dintre cele mai în-
semnate era, fără putinţă de tăgadă, comunitatea graiului ce lega un neam sau o
naţiune. Astfel, după atitudinea cinică a epocii lui Friederic al XI-lea, se iveşte
atitudinea ştiinţifică şi etică a Dreptului Naţiunilor, ca o împlinire a Drepturilor
Omului, proclamată de revoluţia franceză. Ideea pendulase, la înaintaşi, iar se-
colul al XIX-lea a căpătat titlul de Secolul Naţionalităţilor, încheindu-se cu
presupusa înfiinţare a unui Tribunal internaţional la Haga.
Geograful, etnograful, istoricul, juristul, sociologul nu pot privi decât cu re-
cunoştinţă spre acest mare moment în evoluţia continentului european şi a în-
tregii omeniri. În răstimp de 100 de ani, harta se limpezeşte: ies la iveală atâtea
ţări, câte neamuri şi limbi sunt în Europa. Fireşte, graniţele n-au putut fi peste
tot munţi, râuri sau alte semne ale naturii.
Geografia nu-i geometrie, fiindcă viaţa însăşi nu e geometrie, ci o continuă
aproximaţie. Totuşi, ghemul graniţelor artificiale a prins a se descurca. Începu-
tul s-a făcut în Balcani, în Imperiul Sultaniului, au apărut rând pe rând în locul
statului medieval (omul bolnav, cum i se mai zicea) o sumă de state moderne:
Grecia, Serbia, Bulgaria şi Albania. Ţara Românească şi Moldova nu încetase
niciodată de a-şi păstra hotarele lor pe hartă. Atât că unindu-se, au adunat sub
conceptul etnic România, ceea ce fusese departe numai de vitregia vremurilor.
Acelaşi concept modern „naţionalitatea” a permis apoi pe temeiul juridic al au-
todeterminării, sub numele acelui regat ,,naţional”, să se adune tot restul nea-
mului în 1918. Poate că nicăieri în Europa, mai bine de cât aici, nu s-a văzut ce
putere mare are o idee chiar când e vorba de popoare mici şi aşezate într-o po-
ziţie geografică excepţional de grea.
Procesul de la miazăzi s-a desfăşurat la fel şi în marginea de la miazănoapte
a continentului. Norvegia s-a despărţit de Suedia prin bună învoială, făcând ţări
deosebite, fiindcă sunt nemuri deosebite. Finlanda, Estonia, Letonia, Lituania şi
Polonia, adică toată hora de neamuri împrejurul Balticei s-a văzut întâia oară
legată de mica lor ,,Mediterană nordică” fără silnicia nimănui. Pentru politica
internaţională, statele acestea, lipsite de apetit războinic, foarte înaintate în ci-
vilizaţie şi cultură, păreau simbolul celui mai normal progres. Suveranii - câţi
au mai rămas - sunt tot atât de democraţi ca şi republicanii. În marginea de la
miazăzi, acelaşi progres: în cîteva zeci de ani, Italia a ajuns la învoială naţio-
nală, ştergând de pe hartă toată peticăria graniţelor medievale. Mai greu a fost
în mijlocul Europei. Aici după mari crize între 1848-1870, Germania a ajuns un
stat naţional, lăsând la o parte peruca „Sfântul Imperiu Roman”, iar „Ţările de
119
_??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ?????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
Jos” s-au despărţit în două: Olanda-germanică şi Belgia mai mult valonă, lip-
site amândouă de orice ambiţie teritorială. Mai rămăsese ultimul stat medieval,
al doilea om bolnav, Imperiul Habsburgic. S-a fărâmat şi acesta în bucăţi, lă-
sând libere: Boemia, Moravia, Cehoslovacia, Ungaria, Croaţia şi restul ţărilor
slave de la sud. Ultimele state feudale: Austria şi Ungaria au fost astfel trecute
în pomelnicul istoriei, ca material de muzeu politic, amintiri din epoca când
războiul ţinea loc de agricultură, de industrie şi alte genuri de muncă produc-
tivă.
Părea că începe o nouă eră în ce priveşte viaţa omenirii: să se întindă adică
hotarul fiecărui stat până unde se întinde limba fiecărui neam şi voinţa sa de a
trăi după concepţia sa de viaţă. După suveranitatea monarhilor, venea acuma la
rând suveranitatea popoarelor, exprima prin autodeterminare - fericită formulă
a democratului american Wilson.
*
Dar acolo, unde păcatele trecutului au lăsat procese prea încurcate şi ames-
tecate prea nefiresc de nemuri, de pe urma silniciei de odinioară, ce-i de făcut?
Acolo, să hotărască Curtea supremă de la Haga, reînfiinţată după propune-
rea blajinului ţar Nicolae al II-lea şi „Societatea Naţiunilor”, soborul tuturor
neamurilor pământului, în care sobor, cei mici stau alături de cei mari, când e
vorba de dreptate. Se putea cere mai mult şi mai bine decât atât?
Nu mai era nevoie de graniţe pustii şi nici măcar de graniţe cu cetăţi întărite
şi păzite veşnic de oameni înarmaţi, ci singura tărie a unui popor să fie munca
lui pusă în cumpănă cu munca altora, văzând fiecare roadele muncii sale şi
cumpărând liber de la orişicine.
Din nenorocire, ieşise la iveală încă din secolul trecut, un plan de cuceriri
mai mari decât visase Freferic al II-lea. Cinicul de la Postdam se mulţumise să
ciupească cât mai mult dimprejurul Prusiei. Dar câţiva cărturari germani:
Friedrich List, Paul Lagarde şi Constantin Franz (doi de origine franceză) au
ticluit planul unei vaste formaţii politice (un Verband, nu Bund), care să-şi
întindă stăpânirea de la Oceanul Glacial până la Golful Persic, ceea ce însemna
hegemonia Germaniei din nordul Europei până în India. Friedrich al II-lea
pusese temelia, croind un regat germanic în faţa Austriei, care se fudulea cu
amintirea „Sf. Imperiu Roman”. În secolul următor, Bismarck, alt prusac, prin
războiul franco-german de la 1870, lăţise temelia Prusiei, creând un imperiu
sui-generis (Bundesland) de caracter hotărât germanic. Iar în urma lui, urma
ceata economiştilor, a filosofilor şi a profesorilor care erau mai ambiţioşi decât
monarhii şi diplomaţii. Cei care citesc viaţa lui Alexandru cel Mare (scrisă de
Draysen) înviase planul macedoneanului, care ajunsese până în Câmpia
Turanului şi până la Indus. Planul lor nu se oprise pe hârtie. Abia se întremase
după loviturile primite de la Napoleon, Prusia îşi îndreptase ochii spre Bosfor.
120
_??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ?????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
Molke lucrează singur o parte din harta strâmtorilor, iar după moartea sa, mi-
siunea militară germană ia asupra-şi reformarea armatei turceşti. Capitaliştii
germani capătă concesiunea drumului de fier care lega Bosforul de Golful Pier-
sic. Linia Berlin-Bagdad trebuia să fie pe uscat, ceea ce era Londra-Suez-Bom-
bay pe apă. În sfârşit, Wilhelm al II-lea îşi arată chivăra la Ierusalim ca un fel
de nou ,,Protector” al Locurilor Sfinte, adică al Turciei, stăpâna din ce în ce
mai slabă a Asiei apusene. Abia războiul european a răsturnat acest măreţ plan
germanic.
Dar numai pentru o clipă. Îndată ce Pacea de la Versailles a fost încheiată,
cărturarii şi după ei oamenii de stat şi întreg poporul german a legat firul de
unde se rupsese. De data asta, mai tare decât oricând. Friederich al II-lea şi
Bismark fusese un episod militar şi diplomatic. A rezema un plan politic pe
temelia filosofiei şi a ştiinţelor exacte, e o ispravă în adevăr grandioasă. Şi în
adevăr, lepădând sabia din mâna, Ludendorf, protagonistul armatei germane
pune mâna pe condei şi dă la iveală o formulă nouă: Războiul total (der totale
Krieg). Scopul luptei nu e să învingi armata adversarului, ci să-i nimiceşti
populaţia, ca să-i iei teritoriul. Aşa e drept şi aşa e bine, deoarece, adăuga
filosoful O. Spengler, „omul e un animal de pradă, iar Statul este ordinea
internă pentru scopuri externe. Nu e om adevărat cel care nu simte plăcerea să
răsucească fierul în carnea duşmanului, nu-i om deplin cel care nu simte
voluptate la mirosul sângelui, nu-i om întreg cel care nu se desfată ascultând
gemetele victimei strivită sub genunchi etc., etc., etc.
Iată unde am ajuns! Aşadar, graniţa capătă acuma o nouă definiţie. Ea nu e
linia dintre state, trasă pe temeiul dreptului de moştenire istorică şi al tratatelor
care au consfinţit pe temei de autodeterminare voinţa naţiunilor de a trăi auto-
nomi pe pământul lor, de care le leagă viaţa de toate zilele, rudenia sângelui,
limba şi tradiţiile naţionale, ci e linia la care se poate opri războiul de extermi-
nare, e linia până unde bat tunurile, până unde zboară avioanele, până unde pot
ajunge valurile de gaze toxice şi alte mijloace de nimicire...
Vede oricine că timpurile în care trăim sunt o întoarcere spre barbarie, Ne-
am întors până dincolo de începuturile erei creştine. Păgânii de odinioară înce-
puseră a înţelege că relaţiile dintre popoare trebuie să asculte şi de legea ome-
niei. Hotarul era ceva sfânt, nu putea fi călcat fără declarare de război, însoţită
de anume ceremonii religioase. Solul era respectat chiar de duşman. Începea să
se ivească zorile unui drept internaţional măcar cât de rudimentar. Azi,
războaiele se încep uneori fără declaraţie, iar mijloacele de nimicire nu mai
cunosc nicio margine. Europa a căzut mai jos decât Africa. La Kafri, femeile şi
călătorii sunt cruţaţi. În Europa, bombardamentele aeriene ucid fără deosebire
tot ce poate fi ucis. Prizonierul era cruţat, i se luau doar armele, dar scutul i se
lăsa. În Europa, veacului al XX-lea, s-au văzut prizonieri ucişi după anume
121
_??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ???????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ??? ?????????????????????????????????????????????? ?????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
proporţii folosite de autorităţile militare, fără să mai amintim de cei masacraţi,

de populaţia civilă.
Aceasta e situaţia. Iar faţă de această situaţie, ofiţerul care ajunge în faţa
hotarului ţării sale trebuie să-şi dea seama că are înaintea sa două căi: 1). sau
un trai omenesc în mijlocul neamului său, slugă pe pământul său şi liber să
trăiască potrivit cu idealul de viaţă al poporului în care s-a născut; 2). sau, în
caz de învingere, el aşteaptă cu toţi ai lui, robia şi chiar exterminarea. Să nu se
uite că unele din articolele Tratatului de la Buftea prevedeau obligaţii pentru
toată populaţia masculină de la 14-60 de ani, obligaţii de a munci pentru inte-
resele învingătorului.
Fiind vorba de graniţe, profesorul s-a simţit dator să vă pună sub ochi fapte
uşor de verificat. Rămâne ca cei care au răspunderea graniţelor să cântărească
faptele în faţa conştiinţei lor şi să-şi facă datoria aşa cum îi va povăţui cugetul
lor cel mai potrivit cu interesele neamului. Dacă mai au vreme încă de un cri-
teriu de apreciere a situaţiei în care se află azi omenirea, să nu uite cuvântul lui
Rosevelt. Trăim sub „teroarea ilegalităţii internaţionale”.
Împotriva primejdiei războiului total, nu poate fi decât un leac: totala împo-
trivire a României.
122
_???????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
S I M I O N M E H E D I N Ţ I,
VIZIONAR AL SCHIMBĂRILOR CLIMATICE ACTUALE
Prof. univ. dr. ing. Alexandru CHISACOF
Universitatea POLITEHNICA Bucureşti
Departamentul de Termotehnică, Motoare, Echipamente Termice şi Frigorifice
Spl. Independenţei nr. 313, 060042, Bucureşti-ROMANIA;
e-mail: achisacof@clicknet.ro
,,Ar fi destul chiar numai proporţia de CO2 din
compoziţia aerului să se schimbe, pentru ca tot aspectul
planetei să se modifice”. S. Mehedinţi, 1946 [1, 2]
Rezumat. Lucrarea prezintă conceptele de încălzire globală şi poluare termică, le-

gate de fluxurile de energie şi materii evacuate în mediu, în viziunea savantului român
Simion Mehedinţi şi în actuala abordare. Sunt arătate efectele proceselor antropice, fie
indirect prin efectul de seră, precum şi consecinţele asupra omului, florei şi faunei,
elemente prevăzute de Simion Mehedinţi în vasta sa operă geofizică. Concluziile şi in-
terpretările sale sugerează măsurile care, dacă ar fi fost luate, ar fi redus considerabil
modificările climatice la care suntem supuşi astăzi. Totuşi, dacă actualmente o nouă
abordare ecologică a educaţiei ar fi adoptată, viitoarele efecte datorate schimbărilor
climatice pot fi diminuate.
Abstract. The paper presents the rumanian scientist Simion Mehedinţi on the
global warming and thermal pollution concepts in relation with the energy and
material fluxes inserted in the environment. The greenhouse effect due of the anthropic
processes is shown, and the consequences on the human being, flora and faun, was
predicted by Simion Mehedinţi. His conclusions and interpretations suggest the
measures which, had they been taken, would have reduced considerably the climatic
changes to which we are subjected today. However, should a new ecological approach
be adopted presently, future detrimental effects resulting from climatic changes may
be diminished.
Cuvinte cheie: poluarea termică, efectul de seră; concepţie ecologică
Keywords: thermal pollution; greenhouse effect; eco-design.
1. INTRODUCERE. În prezent Planeta TERRA este puternic afectată de

schimbările climatice cauzate de activitatea omului atât pe partea de industrie
cât şi pe latura consumului. Se constată în ultima decadă o multiplicare a
catastrofelor naturale, fapt fără precedent la scara istoriei climei. Lucrarea de
faţă pune în evidenţă rolul de vizionar pe care Simion Mehedinţi l-a avut în
123
_???????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
evaluarea acestor efecte încă din anii 1930, când a publicat faimoasa sa lucrare
TERRA [1].
Efectul de seră, cu care suntem astăzi confruntaţi, a fost un concept cu care
Simion Mehedinţi a operat, mottoul de mai sus fiind elocvent. Noile abordări
ale acestei problematici sunt făcute pe baza riguroasă pe care Mehedinţi a
prezentat-o în opera sa Terra. În contextul actual se impune o revizuire a
comportamentului fiinţei umane atât pe latura de consum, de realizare de noi
tehnologii şi produse „curate”, precum şi o gestionare chibzuită a efluenţilor
deversaţi în mediu în raport cu capacitatea de neutralizare şi regenerare a
ambientului afectat. Modificarea compoziţiei atmosferei şi a grosimii
straturilor este capitală pentru climă şi evoluţia ei. Aceste fenomene sunt
rezumate sintetic de Simion Mehedinţi în „Premise şi Concluzii la Terra” [ 2,
pag. 72-73], astfel:
● „şirul fenomenelor geografice nu poate fi urmărit decât de la atmosferă
spre biosferă. E destul să fie învelişul mai gros sau mai subţire ori cu altă com-
poziţie, pentru ca planeta să-şi schimbe tot aspectul ei.”
● „…o serie întreagă de hărţi ne înlesnesc studiul analitic al învelişului ga-
zos, în ceea ce priveşte temperatura, densitatea, compoziţia (umiditatea, nebu-
lozitatea, praf atmosferic etc.), şi repaosul ori mişcarea (vânturile). Numai pe
calea aceasta putem ajunge la descrieri exacte (cantitative) ca bază pentru
înlănţuirea lor cauzală….”.
Aceste repere stau astăzi la baza marilor echipe de cercetare a modificărilor
climatice şi, fără a supraevalua contribuţiile lui Simion Mehedinţi, constatăm
că în cadrul Organizaţiei Naţiunilor Unite, a fost creat un grup de experţi care
se ocupă de evoluţia climei, aşa numitul Intergovenmental Panel on Climate
Change (IPCC). Acest grup a fost stabilit în 1988 de Organizaţia Naţiunilor
Unite, Organizaţia Meteorologică Mondială (World Meteorological Organi-
zation (WMO)) şi programul Naţiunilor Unite pentru Mediu (United Nations
Environment Programme (UNEP)). Acest grup de experţi primeşte Premiul
Nobel pentru Pace în 2007, cu al patrulea raport [3]. Grupul respectiv realizea-
ză rapoarte periodice care sunt puse la dispoziţia guvernelor de pe întreaga pla-
netă pentru a lua măsurile adecvate prevenirii şi reducerii efectelor încălzirii
globale şi nu numai.
2. STUDIUL CLIMEI ŞI AL MEDIULUI. Simion Mehedinţi în Ethnos
([4] p. 12), arată influenţa prezenţei omului asupra mediului: ,,Alături de răs-
pândirea cosmopolită, de număr, omul ocupă un loc excepţional şi prin energia
cu care a intervenit şi intervine în modificarea planetei:
a). ,,Să începem cu atmosfera. S-ar părea că faţă de imensitatea oceanului
de aer şi de mobilitatea lui, fiinţa omenească nu poate modifica mai cu nimic
124
_???????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
acest înveliş planetar. Totuşi acţiunea omenească se simte chiar şi asupra atmo-
sferei. Astfel compoziţia aerului poate fi schimbată în ceea ce priveşte elemen-
tele gazoase care formează amestecul numit aer atmosferic.
b). E lucru cunoscut că CO2 joacă un rol foarte însemnat, deoarece împie-
dică răcirea prea repede a pământului prin iradiere. …Dacă s-ar îndoi cantitatea
de CO2, temperatura medie s-ar urca cu vreo 4 grade, ceea ce ar aduce întin-
derea vegetaţiei până la Pol. (…)
c). O altă urmare a intervenţiei omului este schimbarea temperaturii nu nu-
mai indirect prin arderea combustibililor necesari industriei, ci şi prin actul
respiraţiei, omul poate preschimba compoziţia învelişului gazos al planetei. Un
individ timp de un an produce 250-300 kg acid carbonic…. Dacă numărul
oamenilor va creşte cu mai multe miliarde, simplul act al respirării va avea o
influenţa considerabilă asupra compoziţiei atmosferei”. (S. Mehedinţi, Ethnos,
p. 13)
Se poate observa gândirea robustă şi amplă a acestui savant, care încă din
anii 1940 evalua evoluţia climatică pe care o resimţim astăzi, evoluţie confir-
mată de studiile care au stat la baza raportului IPCC 2007.
Un model al sistemului complex denumit mediu a fost propus în raportul
Environmental Decision Making [5], subsistemele sale fiind: eticul, atmosfera,
energia, ecologia, instituţiile, sănătatea şi riscurile. În acest context se cuvine a
fi inclusă şi contribuţia lui Nicolae Georgescu-Roegen care consideră că
,,procesul economic nu este decât o extensie a evoluţiei biologice, deci pro-
blemele economice trebuiesc privite din acest unghi" ([6], [7]. Astfel, al doilea
savant completează concepţia lui Mehedinţi prin abstractizare şi sporirea apli-
cabilităţii acesteia la mai multe sisteme, cu precădere, în special, la economie.
Din opera sa citez:
● „Astfel hidrosfera, nici static, nici dinamic, nu poate fi concepută fără
atmosferă. Dacă ar pieri atmosfera, ar pieri îndată şi învelişul apelor”. (Premise
şi Concluzii la Terra, S. Mehedinţi, p. 141, [2]);
● „Tempertura - Cea dintâi calitate, de care trebuie să se ţină seama este
temperatura, fiindcă orice fenomen geografic este, în ultimă analiză, o
manifestare a energiei solare. Tot ce s-a petrecut şi se petrece încă pe pământ
este în funcţie de capitalul caloric iniţial (căldura internă), apoi de căldura
împrumutată zilnic de la soare (insolaţia)”……
Simion Mehedinţi operează cu concepte moderne introduse de termodina-
mică precum: sistem, ciclu, regenerare, parametri intensivi, transport de energie
şi masă de tip convectiv, conducto-difuziv sau prin unde electromagnetice
(radiativ), durată de viaţă, dezechilibru, variabilitate de temperatură, compo-
ziţie. Aceste concepte ştiinţifice menţionate sunt folosite în mod complementar
cu noţiunile de bază din biologie, ecologie, ştiinţe economico-sociale ([6-11]).
125
_???????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
Pe această bază interdisciplinară pot fi abordate şi problemele particulare ale

unor fenomene care au loc în mediu. Astfel, Mehedinţi preciza în lucrările sale
de geografie fizică, că studiul problematicii mai sus precizate trebuie privit în
interdependenţa relaţională cu mediul.
Gestionarea resurselor primare trebuie privită în corelaţie cu impactul fizi-
co-chimic asupra mediului. Teoria creşterii trebuie raportată la descreşterea
fizică a potenţialului de resurse al Terrei şi corelată cu descreşterea potenţialu-
lui de regenerare a atmosferei şi hidrosferei, idee pe care o susţine şi Nicolae
Georgescu-Roegen ([12], [13]). Astfel, deversările în ambient trebuie reduse şi
controlate, pentru a păstra echilibrul compoziţional şi termic al ansamblului te-
restru. În acest mod viteza de creşterea entropiei ansamblului poate fi dimi-
nuată.
Risipa de materie şi energie care ajunge inevitabil în mediu, are ca efect re-
ducerea potenţialului Terrei pe de o parte, iar pe de alta, are loc diminuarea po-
tenţialului de absorbţie a diferitelor componente în mediu, atingându-se starea
de saturaţie care, din păcate, este stabilă.
Cercetarea şi introducerea noilor tehnologii şi produse trebuie să producă o
disipare cât mai redusă de reziduuri în mediu (energie şi materie nerecuperabi-
lă). Pregătirea specialistului din varii domenii, pe probleme legate de mediu
devine acut necesară. Ea trebuie să se concentreze asupra cauzelor identificate,
care provoacă poluarea mediului şi, în consecinţă, să fie astfel concepută, încât
să realizeze sisteme de producţie şi produse/servicii cu un grad ecologic ridicat.
3. EFECTUL DE SERĂ ŞI FORŢAREA RADIATIVĂ. Elementele pre-
zentate sus implică studiul aprofundat al proceselor termice aferente fenome-
nelor care au loc în echipamente precum şi în atmosferă datorită impactului
efluenţilor deversaţi în mediu. Studiul asupra acestor procese se axează, în
principal, pe ([3], [4], [11], [14], [15]):
● mecanismul de radiaţie solară şi de radiaţie în infraroşu;
● procese de absorbţie/desorbţie a gazelor în fazele lichidă şi solidă, difuzie
mono şi policomponentă;
● convecţia naturală declanşată de gradienţii de temperatură cu altitudinea;
● convecţia forţată datorată gradienţilor de presiune pe verticală şi pe ori-
zontală;
● filtrarea gazelor şi a particulelor nocive, reducerea şi conversia gazelor
care generează efectul de seră;
● arderea deşeurilor post-operare şi conversia adecvată a energiei termice,
ceea ce implică şi folosirea catalizatorilor pentru reducerea componenţilor
nocivi.
126
_???????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
Aceste procese trebuiesc studiate la scară microscopică pentru a înţelege

mai bine mecanismele care au loc la nivel de particule sau intra-atomic : cazul
radiaţiei termice, procesele de difuzie interfazice, combinarea şi recombinarea
ionilor şi atomilor din atmosferă care schimbă considerabil comportamentul
mediului (cazul stratului de ozon). La scară macroscopică, studiul proceselor de
transfer este necesar pentru a înţelege evoluţiile atmosferice, formarea uraga-
nelor, modificarea compoziţiei din stratosferă, datorită diminuării concentraţiei
de ozon, pierderii de ioni de hidrogen şi de atomi de heliu către spaţiu inter-
planetar ([1], [16]). După datele recente asupra fenomenelor termofizice care se
derulează în atmosferă, se poate constata că gradul de incertitudine privind evo-
luţia unui parametru s-a diminuat sensibil. Figura 1 prezintă structura pe verti-
cală a compoziţiei atmosferei menţionată de Simion Mehedinţi în Terra [1, p.
524] în 1930, comparativ cu evoluţia similară prezentată în Enciclopedia Brita-
nnica [16].
Fig. 1, a). Evoluţia concentraţiei substanţelor cu altitudinea (S. Mehedinţi -

Terra, p. 524)
127
_???????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
Fig. 1, b). Evoluţia concentraţiei substanţelor cu altitudinea (Enciclopedia

Britannica, 2005)
Noul concept de forţare radiativă este rezultatul schimbării compoziţiei at-
mosferei şi se manifestă prin creşterea proporţiei de gaze cu efect de seră. E-
fectul forţării radiative, denumit şi potenţial de încălzire globală, dat de gazele
cu efect de seră FRG (GWP - Global Warming Potential), se transpune în echi-
valent masic de bioxid de carbon cu relaţia ([3], [15]):
a x  x(t )dt
TO
FRG  GWP 
 0
ar r (t )dt
TO
 0
în care: TO reprezintă timpul la orizont, ar – factorul de absorbţie/emisie al

CO2 luat drept gaz de referinţă, ax– factorul de absorbţie/emisie a gazului x.
În tabelul 1 sunt date valorile forţării radiative globale în echivalent kg de
CO2, în funcţie de durata de viaţă din atmosferă a gazului respectiv [3]. Princi-
palii efluenţi responsabili de fenomenul de efect de seră sunt: bioxidul de car-
bon, considerat gaz re referinţă, metanul (CH4), protoxidul de azot (N2O), freo-
nii, aerosolii şi particulele fine dispersate în atmosferă.
128
_???????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
Forţare radiativă globală FRG a gazelor cu efect de seră Tabel 1

Gazul Durata de viaţă Potenţial de încălzire
în atmosferă
[ani] 20 ani 100 ani 500 ani
CO2 ~ 100 1 1 1
CH4 12 62 32 7
N2O 114 275 296 156
CFC – 11 CCl3F 45 6 300 4 600 1 600
CFC – 12 CCl2F 100 10 200 10 600 5 200
În tabelul 2 sunt date consumurile de energie primară şi emisiile de gaze de

efect de seră în echivalent CO2, pe unitatea de produs. Aceste valori sunt
obţinute din analiza ciclului de viaţă a produsului respectiv ([17], [18]).
Energie primară şi CO2 echivalent pe unitatea de produs Tabel 2
Energie primară CO2 [kg/unitate

[MJ/unitate produs]
produs]
Consumul energetic rapor-
tat la utilizator
1 kWh energie electrica (UE) 13,7 0,5
1 kWh energie electrica (CH) 8,7 0,02
1 kg de păcură (42,5 MJ) 50 3,6/0,6
1 l de benzină 43 3,3/3,9/0,5
1 m3 de apă 7 - 20
Transport
1000 km kg prin camion (CH) 5,1 0,3
1000 km kg cu avion 17 1
1 persoana km tren 0,5 0,03
1 persoana km utomobil/avion 3,2 0,25
Materiale
1 kg aluminiu 184 10
1 kg aluminiu reciclat 18,5 0,9
1 kg cupru 106 5,2
129
_???????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
1 kg oţel 31 – 100 1,6 – 5,3

1 kg plastice 80 – 110 2,3 – 3,5
1 kg hârtie 20 0,4
1 kg sticlă 14 1
1 kg beton 1 0,1
1 kg PC unitate centrală 210
Evoluţia fluxurilor radiative antropice din ultimul secol sunt dominate de
gazele cu efect de sera, fiind compensate parţial de alţi factori precum aerosolii
şi biomasa [15].
4. CONCLUZII. Elementele
prezentate mai sus ne pot ghida către o revizuire
şi o actualizare a programelor de studii, a programelor analitice a disciplinelor
de profil din domeniile ştiinţelor inginereşti şi ştiinţelor naturii, fiind în concor-
danţa cu tendinţele actuale din învăţământul european ([6], [7], [19]). Graţie
acestei actualizări pot fi prezentate studenţilor noţiuni şi metode de analiză pen-
tru o mai bună poziţionare a unui produs în lanţul producţie-operare-dezmem-
brare în raport cu importanţa sa funcţională şi durata sa de viaţă. Pe de altă par-
te, analiza ciclului de viaţă a unui produs pune în evidenţă eficacitatea globală,
care are ca principal component randamentul energetic al proceselor şi operaţii-
lor specifice, în corelaţie cu restricţiile impuse de indicatorii de mediu. Figura
3 prezintă evoluţia dimensiunilor cu care a lucrat omul în timp.
2000
1500 2000 1950 1800
1000
Ani
500
0
0
-500
-1000
-1000
10 E-9 10 E-6 10 E-3 10 E-2 2 10 E-2
l[m]
Fig. 3 Evoluţia dimensiunilor cu timpul la aplicaţiile ştiinţifice

Se observă că scala de raportare fenomenologică s-a redus considerabil, ac-
tuala ştiinţă aplicată fiind bazată pe nanotehnologii, care constituie o provocare
pentru ca în viitor, produsele să fie eficiente energetic şi să aibă un impact
poluant redus.
130
_???????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
După cum se degajă din vasta opera geografică a lui Simion Mehedinţi, o
bună gospodărire a surselor primare de energie este întotdeauna legată de im-
pactul asupra mediului, impact integrat în durata de viaţă a produsului, care din
păcate, emană substanţe nocive.
În acest sens structura curriculum-ului pentru pregătirea tinerilor în ştiinţele
naturii trebuie să conţină un important modul de formare asupra energiei şi me-
diului, funcţie de profilul de specializare. Rezultă astfel din opera lui Mehedinţi
că un învăţământ convingător, bine articulat şi actualizat are un rol determinant
în formarea viitorilor specialişti, care la rândul lor vor disemina cunoştinţele
despre binomul tehnologie-mediu, comunităţilor umane cu care vin în contact,
prin forme variate: învăţământ la toate nivelurile de învăţământ, media, asocia-
ţii civice, sport etc.
Educaţia şi cercetarea trebuie să stimuleze măsuri care au drept obiectiv
principal dezvoltarea de competenţe în legătură cu respectul faţă de mediu.
Astăzi plătim factura încărcată a epocii industriale în care s-au acumulat e-
misii poluante şi deşeuri radioactive (acestea din urmă necesită sute de ani pen-
tru a deveni inofensive). Spre exemplificare, durata de viaţa a bioxidului de
carbon este de circa 100 ani, iar Henry Ford lansa la începutul secolului XX
(1903) ideea ca fiecare familie americană să posede un automobil. Trăim oare
acum efectul cumulat a unui secol de automobilism? Această factură nu are un
preţ cuantifiabil, din nefericire, ci numai efecte nocive care probabil vor con-
duce la modificări majore de structurare a industriei, a sistemelor de transport,
a concepţiei construcţiilor şi a amenajări teritoriale.
Printr-o abordare raţională, educaţia referitoare la mediu permite a se acţio-
na în sistemele economico-sociale, ceea ce va conduce la dezvoltarea construc-
tivă a cunoştinţelor.
MULŢUMIRI. Doresc pe această cale să-mi exprim via recunoştinţă faţă
de doamna Simona Mehedinţi, care mi-a pus la dispoziţie marea operă a buni-
cului său Simion Mehedinţi, savant complet şi model de moralitate academică,
cel mai important geograf care l-a avut România.
Opera capitală a lui Simion Mehedinţi, Terra, publicată în 1930, introduce
structura fenomenologică a efectului de seră, efect legat de modificarea compo-
ziţiei atmosferei şi în care schiţează chiar elemente asupra evoluţiei climatului
în raport cu activitatea umană.
BIBLIOGRAFIE:
1. Mehedinţi, S. - Premise şi Concluzii la Terra, Academia Română,
LXXII, 1946, Bucureşti, 250 p.;
2. Mehedinţi, S. - Terra, Edition Nationale, S. Ciornei, Bucarest, Vol. I
1930, pp. 479-483, Vol II, 1932, pp. 525-532;
131
_???????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
3. *** - Intergovernmental Panel on Climate Change-IPCC, fourth report,

Cambridge 2007;
4. Mehedinţi, S. - Ethnos, Terra, 2008, Focşani, România;
5. *** - Environmental Decision Making, Science and Technology, Rapport
Grant Number 9653194. NSF, Carnegie Mellon University, 2003;
6. *** - Conférences internationales de l'éducation. 46ème session, 2001,
Atelier 5: Progrès scientifiques et enseignement des sciences: connaissances de
base, interdisciplinarité et problèmes éthiques. Genève. 5-8/09/2001;
7. Giordan, A., Pellaud, F. - Etat de l'enseignement des sciences. Actes du
Conseil de l'Europe, mars 1999;
8. Sciama, Y. - Climat, l’équilibre est rompu, Science et Vie, Février 2006,
pp. 48-68;
9. Chisacof, A. - Approche de l’analyse de l’environnement par les
concepts des sciences thermiques, Proceedings COFRET08, Nantes, France;
10. Jaumotte, A.L., Un exemple d’adaptations nécessaires : la politique et
l’enseignement de l’énergétique dans les pays en voie de dévéloppement, pp.
201-212, Rapport AUPELF-UREF, Bruxelles, 1998;
11. Ducroux, R., Jean-Baptiste, P. - L’Effet de Serre, CNRS Edition Paris,
2004, pp. 68-76;
12. Georgescu-Roegen, N., - The Entropy law and the Economic Process,
1971, Harvard University Press: Cambridge, Massachusetts;
13. Georgescu-Roegen, N. - La décroissance (1979), 2e édition, édition
électronique, Paris: Éditions Sang de la Terre, 1995.
14. Le Treut, H., Jancovici, J. H. - L’effet de serre, 2005, Flamarion, Paris,
pp. 14-22;
15. Jancovici, J. H. - L'homme et l'énergie, des amants terribles,
Proceedings Énergie et environnement, Paris, Septembre 2004;
16. *** - Enciclopaedia Britannica, de luxe edition, CD-ROM, 2005;
17. Jolliet, O., Crettaz, P. - Analyse Environnementale du Cycle de Vie,
Ecole Polytechnique Fédérale de Lausanne, Suisse, 2001;
18. Chisacof, A. - Sciences Thermiques et analyse du Cycle de Vie des
Produits, Proceedings COFRET06, Timisoara, Roumanie, 2006;
19. Chisacof, A. - Rolul Ştiinţelor Termice în Analiza Mediului Ambiant,
Buletinul AGIR nr. 3/2008, iulie-septembrie, pp. 59-64, Bucureşti, România.
132
_???????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
SIMION MEHEDINŢI
CERCETĂTOR ÎN GEOGRAFIA CULTURALĂ
prof. dr. Nicolae DAMIAN,
prof. dr. Alexandra TĂTARU
Abstract: In this study the concepts of culture and civilization are revealed as analyzed by
scientist geographer Simion Mehedinţi and can be found in university courses, ethnography and
anthropogeography textbooks and also in the following works:”Ethnographic Characterization
of People Seen Through its Work and Tools” and “Ethnographic Coordinates: Civilization and
Culture”. Through his work, Professor Mehedinti who is a cultural theorist is taking two
themes of study from the philosophy of culture: civilization and culture as being a byproduct of
work. Civilization is “the sum of all technical discoveries that have facilitated humans
adaptation to the physical environment” and the culture is “the sum of all spiritual creations
(intellectual, ethical and aesthetic) that assist adaptation to the social environment”.
Cuvinte cheie: cultură, civilizaţie, etnografie, antropogeografie, artă.
Introducere. Cultura şi civilizaţia au reprezentat o preocupare de studiu a
intelectualităţii române1. Ne vom opri, totuşi la conceptele de cultură şi civili-
zaţie analizate de savantul geograf Simion Mehedinţi. Prin acestea geograful
român punea bazele geografiei culturale, deşi acesta numea studiile sale ca fi-
ind de etnogeografie. Aceste concepte pot fi desluşite în cursurile universitare,
manualele de etnografie şi antropogeografie, precum şi în lucrările: „Caracteri-
zarea etnografică unui popor prin munca şi uneltele sale”2, „Coordonate etno-
grafice: civilizaţia şi cultura”.3 Un alt mare proiect al geografului Simion Me-
hedinţi a fost o lucrare de etnografie, o continuare la Terra prin care se dorea
punerea în evidenţă a tuturor culturilor lumii4 la fel ca şi în cursurile de antro-
pogeografie sau etnografie. Plecarea profesorului la Istambul, l-a salvat pe
acesta de la temniţa comunistă, însă nu şi de la o viaţă extrem de grea. Rechizi-
ţia domiciliului şi a bibliotecii personale a însemnat pierderea manuscriselor, a
unor lucrări valoroase, printre acestea şi lucrarea Ethnos. Din fericire după 6
1
Vezi următoarele lucrări: C., Rădulescu-Motru (1904), Cultura română şi politicianis-
mul, Bucureşti, Librăria Socec; E. Lovinescu (1925), Istoria civilizaţiei române moderne, vol.
III, Bucureşti, Ed. Ancora; L. Blaga (1944), Trilogia culturii, Ed. Publicom, ed. a II-a, Bucu-
reşti; Z. Ornea (1965), Cultură şi civilizaţie, în: Rev. de filozofie, 11/1965, pp. 1477-1490 şi C.
I. Gulian (1973), Civilizaţie şi cultură în epoca noastră în: Revista de filozofie, 7 /1973, pp.
783-790; Al. Tănase (1968), Introducere în filosofia culturii, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti; Angela
Banciu (2003), Cultură şi civilizaţie, Ed. Lumina Lex, Bucureşti etc.
2
Discursul de recepţie la intrarea în Academia Română susţinut la 6 iunie 1920.
3
Comunicare academică prezentată Academiei la 9 noiembrie 1928 şi publicată în 1930 în
„Analele Academiei Române, memoriile Secţiei Istorice”
4
La fel ca şi lucrarea lui Frederich Ratzel, Vőlkerkunde.
133
_???????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
decenii prof. dr. Costică Neagu, un împătimit al operei lui Mehedinţi a desco-
perit manuscrisul lucrării Ethnos şi l-a publicat.1
Simion Mehedinţi, teoretician al culturii. Prin opera sa profesorul Me-
hedinţi este un teoretician al culturii, preluând două considerente de studiu din
filosofia culturii: civilizaţia şi cultura, acestea fiind un produs al muncii. Civi-
lizaţia este „suma tuturor descoperirilor tehnice care au înlesnit omului adap-
tarea sa la mediul fizic”2, iar prin cultură - „suma tuturor creaţiilor sufleteşti
(intelectuale, etice şi estetice) care înlesnesc adaptarea la mediul social”.3
În această lucrare ne atrage atenţia o reprezentare grafică ce sintetizează în-

treg conţinutul lucrării. Este o încercare de cuantificare a celor doi termeni: cul-
tură şi civilizaţie fiind clar că aceştia nu pot decât coexista. În viziunea profeso-
rului Mehedinţi, cultura cuprinde arta, ştiinţa şi religia. Fiecare componentă se
bazează pe elemente de conţinut ce sugerează stadii evolutive în timp. Arta are
ca punct de plecare imitaţia ajungând la creaţie; pleacă de la desenul paleolitic
şi are ca destinaţie arta actuală, de fapt o evoluţie ce nu poate avea caracter fi-
nit. Se evidenţiază continua modelare a culturii. Ştiinţa s-a bazat iniţial pe cu-
getare ajungând la o cauzalitate ordonată, acestea fiind realizate prin susţinute
acţiuni empirice, cu o finalitate a unui caracter metafizic şi pozitivist. Religia,
în esenţă este tot o cugetare sub diverse forme: fetişism, politeism. Al doilea
aspect al lucrării şi a reprezentării grafice este furnizat prin definiţia civilizaţiei,
1
Mehedinţi, S., (2008), Ethnos, Ed. Terra, Focşani.
2
Mehedinţi, S., (1986), Civilizaţie şi cultură, Ed. Junimea, Iaşi, p. 97.
3
idem, pp. 144-145.
134
_???????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
cuprinzând circulaţia, haina (locuinţa) şi hrana. Prin circulaţie se cuprind toate

mijloacele de locomoţie, de la cele animale şi până la cele autopropulsate, limi-
tate de progresul timpului respectiv. Haina şi locuinţa sunt privite mai mult ca
aspecte de identitate culturală, ca simboluri şi chei de identificare: de la „unge-
rea corpului şi tatuajul.... (la - n. n) acoperirea completă; locuinţa temporară şi
măreţia acesteia, simbolul progresului şi al etalării cunoştinţelor inginereşti -
zgârie nori”. Hrana este analizată prin uneltele folosite pentru dobândirea aces-
teia, de la „uneltele cele mai simple”, până la arme şi „unelte tot mai multe,
pentru dobândirea, păstrarea şi pregătirea alimentelor. Unealta este o mijloci-
re între civilizaţie şi cultură, alături de grai şi societate, toate acestea unite prin
muncă1. Rolul muncii în geneza, dezvoltarea culturii, printr-o analiză elaborată
poate aduce în prim plan esenţa socială a culturii. Astfel, ideea muncii poate fi
analizată din două perspective unghiulare: ● unul logic ce va aborda rolul
muncii în construirea conţinutului axiologic cultural ca acţiune a procesului ac-
tual, individual dar şi colectiv, proces ce trebuie dezmembrat în componentele
sale lăuntrice; ● unul istoric - ce vizează rolul muncii în constituirea evoluţiei
culturii. Munca fiind socotită ca un principiu explicativ al antropogenezei. Is-
toria culturii trebuie văzută într-un sens larg, de existenţă în timp.
Desigur, viziunea lui Mehedinţi este limitată de progresul umanităţii, de
concepţiile personale, de contextul în care se plasa ideile personale în viziunea
generală a umanităţii, de modul cum gândea global umanitatea în momentul
analizei.
Detaşarea cultură - civilizaţie este realizată în concepţiile lui Mehedinţi prin
alăturarea conceptului de cultură cu al tehnicii, bunurilor materiale şi al progre-
sului material (în sensul larg înţelegându-se prin unealtă), iar cultura reprezen-
tată prin „suma tuturor produselor sufleteşti”2. Astfel, „oricât de strânse legătu-
rile dintre civilizaţie şi cultură, despre proporţionalitate nu poate fi vorba”.3
Magistrul geografiei moderne din România s-a manifestat ca un precursor
al diferitelor domenii geografice, cu o deschidere specială către geografia uma-
nă. Deşi, considerat ca părinte al geografiei culturale - Carl Sauer, savantul ro-
mân poate fi un adevărat „spiritus supremus” al acestei ramuri a geografiei u-
mane, situată la graniţa cu alte ştiinţe sociale. Nebucurându-se de o largă des-
1
Simion Mehedinţi avea un adevărat cult pentru muncă. În acest sens se pot consulta ur-
mătoarele lucrări: Altă creştere. Şcoala Muncii, 7 ediţii antume şi 2 ediţii postume. Prima ediţie
în 1919, ed a VIII-a a apărut la Ed. „Viaţa Românească”, Focşani, 1997, 255 p.; (1947) De Se-
nectute. Bătrâneţea în cadrul muncii pentru cultură, în An., Acad. Române, Mem. Secţ., Ist.,
ser. III, tom. XXIX, Bucureşti.
2
„Civilizaţia şi cultura sunt noţiuni fundamental deosebite. Una priveşte lumea materială,
cealaltă e de natură exclusiv sufletească.”, - S. Mehedinţi, Civilizaţie şi cultură, p. 145.
3
Idem, p. 151.
135
_???????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
chidere1 spre lumea ştiinţifică internaţională, lucrările sale nu au intrat în acest

circuit ştiinţific, în prezent acestea fiind atinse de patina timpului, dar totuşi,
valoroase pentru acea perioadă şi marcând geografia culturală prin existenţa
lor. Format la şcoala geografică germană, discipolul magistrului F. Ratzel, Si-
mion Mehedinţi se arată ca un tributar al concepţiilor geopolitice şi de geogra-
fie politică, dar se balansează cu fineţe spre geografia culturală, fapt datorat
magistrului german Adolf Bastian2. Totul se va contura, în final prin contribu-
ţiile savantului S. Mehedinţi la etnografie - antropogeografie, acesta recoman-
dându-se ca profesor al acestor discipline. Trecerea către geografia culturală
s-a realizat prin geopolitică şi geografie politică. Mehedinţi a precizat structu-
rile ce definesc entităţile sociale, etnice, naţionale - generatoare ale culturii. În
acest sens a avut în vedere: graniţa şi naţiunea (poporul), statul ca sumum, dar
şi poziţia geo-economică, poziţia geo-politică, capitala ţării. O definiţie ce re-
alizează legătura dintre elementele de geopolitică şi cele de cultură o relevăm
imediat: ,,Statul este organizarea autonomă (materială şi culturală) a unui popor
capabil să-şi afirme stăpânirea sa pe teritoriul moştenit de la străbuni” 3. Ideile
geopolitice de sorginte germanică devin identitare poporului român, specifice
acestuia şi originale pentru Simion Mehedinţi prin ,,integrarea antropogeogra-
fică”, fapt ce există în ,,unitatea organică dintre pământ şi popor”4, nimic alt-
ceva decât unitatea şi continuitatea poporului român în vatra geospaţială mar-
cată prin Marea Neagră, Dunăre şi Munţii Carpaţi. Dacă ar trebui să ne rezu-
măm asupra unor lucrări - şi spaţiul ne impune acest fapt -, atunci începutul es-
te marcat prin discursul de recepţie la intrarea în forumul tutelar suprem al şti-
inţei române - Academia: ,,Caracterizarea etnografică prin munca şi uneltele
sale”5. Mehedinţi a manifestat un adevărat cult pentru muncă şi produsele sale,
uneltele fiind elementul cheie în definirea civilizaţiei unui popor: „Dacă evolu-
ţia omenirii se leagă de unelte şi de munca cu unelte şi dacă, fără unelte omul ar
trăi şi azi în lanţul de fier al instinctului, acela care vrea să-şi dea seama ştiin-
ţific despre elementele civilizaţiei unui popor şi să cerce a-l caracteriza ca o
1
Opera sa fundamentală Terra, deşi recenzată în publicaţii străine de specialitate şi apre-
ciată ca un supremum al geografiei din acea perioadă, nu a fost publicată în limbi de circulaţie
internaţională; numeroşi specialişti declamând acest fapt. Au existat şi lucrări publicate în limbi
de circulaţie internaţională sau în afara graniţelor României, prea puţine raportate la totalitatea
acestora.
2
Adolf Bastian (1826-1905), etnograf şi etnolog la Berlin, fondatorul muzeului Völker-
kunde - Berlin
3
Mehedinţi, S., (2007), Antropogeografia, ed. a V-a, Ed. Terra, Focşani, p. 270.
4
Vezi Geană, Gh, (2010), Simion Mehedinţi sau geopolitica în limitele naţiunii, în: Buleti-
nul Asociaţiei „Simion Mehedinţi”, an 14, nr. 14, , octombrie 2010, p. 45.
5
Discursul a fost rostit la 16 mai 1920 cu întârziere, datorită izbucnirii primului Război
Mondial.
136
_???????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
variantă a omenirii, trebuie să culeagă, cu cea mai mare îngrijire, toate unelte-
le sale şi anume în exemplarele autentice, care să poarte semnul muncii”.1 Ob-
servăm aceleaşi concepţii germanice de geografie culturală şi de percepţie a
culturii, tehnica2 ocupând un rol esenţial în definirea, culturii şi civilizaţiei. În
general, Mehedinţi a fost un foarte bun teoretician, dar sunt şi numeroase ex-
cepţii, aşa cum este studiul ,,Observări asupra Dobrogei”3. Mixtura etnică, for-
mată îndeosebi din tătari, dar şi turci, cu populaţia transhumantă a transilvă-
nenilor şi autohtonii au reprezentat un muzeu etnocultural viu, ce impunea o
cercetare geografică amănunţită. Din această analiză amănunţită, răzbate o con-
cluzie pertinentă şi fondată ştiinţific asupra Dobrogei - „leagănul neamului ro-
mânesc împreună cu Dacia”: Concluzia firească nu poate fi decât una: din
punct de vedere geografic, istoric, etnografic şi antropogeografic, fâşia de pă-
mânt între Dunăre şi Mare e faţada naturală a statului român spre calea liberă a
Oceanului”4 Am observat că omul, ocupă cu precădere un important loc în cer-
cetările şi studiile lui Mehedinţi. Profesorul a pledat pentru relaţia om-mediu şi
în special pentru supunerea acestuia faţă de natură. În fond, geografia culturală
semnifică totalitatea manifestărilor culturale datorate mediului geografic. Nu
este altceva decât, determinismul geografic. Acesta a şi fost motivul desfiinţării
în totalitate a personalităţii sale geografice de către C. Herbst şi I. Rădulescu5.
Savantul a fost etichetat şi acuzat pentru “manifestarea cea mai reacţionară a
geografiei din România”, prin care ,,a urmărit subordonarea geografiei concep-
ţiilor sale politice”, iar ,,determinismul geografic a frânt dezvoltarea geografiei
ca ştiinţă”. Populaţia globului, în viziunea criticilor profesorului Mehedinţi, ar
fi fost considerată ca o ,,formaţie biogeografică”, într-o egalitate cu lumea ve-
getală şi animală. Ideile avansate de cei doi pseudoexegeţi ai lui Simion Mehe-
dinţi sunt anulate ferm prin următoarea afirmaţie desprinsă din lucrarea
1
Mehedinţi, S., (1936), Caracterizarea etnografică a unui popor prin munca şi uneltele
sale, ed. a II-a, Bucureşti, p. 27.
2
Lucrarea „Altă creştere. Şcoala muncii”, a fost publicată în 7 ediţii antume şi 2 postume,
prima ediţie în 1919 la Ed. „Convorbiri Literare”, Bucureşti. Pentru savant „Munca este nu nu-
mai începutul, e şi sfârşitul, adică încununarea educaţiei.” Elementul cheie în realizarea indi-
vidului prin muncă se constituia prin instituţia şcolii, aceasta fiind „o cauză de regres biologic,
ba chiar şi cultural, pentru poporul nostru”. Mehedinţi a propus pentru „lecuirea răului” o
„şcoală sănătoasă a muncii naţionale, unită cu cartea şi potenţată prin carte”, deoarece „şcoala
muncii” a fost înlocuită prin „şcoala cărţii” - „arta de a privi lumea pe hârtie” - în: „Şcoala ro-
mână şi capitalul biologic al poporului român, (1927), ed. I, Cluj, 36 p.; ed. a II-a în „S.
Mehedinţi” - „Discursuri. Conferinţe” (2000), vol. II, Ed. Terra, Focşani, p. 125-147.
3
Mehedinţi; S., (1920), Observări asupra Dobrogei, BSRG, tom. XXXVIII, 1919.
4
Ibid. p. 197
5
În lucrarea Monografia geografică a Republicii Populare Române, capitolul „Istoria dez-
voltării geografiei în România” , Editura Academiei RPR, in anul 1960, pp. 16-61. Ulterior, cei
doi profesori şi-au retractat ideile...
137
_???????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
,,Poporul”1: ,,…totalitatea indivizilor legaţi prin caractere antropologice, prin

limbă, tradiţii şi o sumă de însuşiri sufleteşti, care deosebesc acea masă ome-
nească de altele dimprejur.” Este nu doar un extraordinar argument împotriva
unor virtuale acuzaţii dar, şi un definitoriu exemplu pentru a înţelege semni-
ficaţia geografiei culturale.
În concluzie, omul şi cultura au fost în centrul preocupărilor lui Mehedinţi:
,,Geografia pentru a rămânea în căile ştiinţei trebuie să cuprindă şi pe om ca o
parte a sa esenţială”2 şi adăugăm noi, inclusiv manifestările sale de origine cul-
turală. Mehedinţi a fost un adevărat geograf şi om de cultură3.
1
Lucrarea reprezintă o broşură apărută înaintea celui de al Doilea Război Mondial, apărută
la Ed. „Viaţa Românească”, ediţia I, 1913, ed. a II-a, 1921, sub titlul complet: „Poporul. Cu-
vinte către studenţi”, 210 p.
2
S. Mehedinţi, Antropogeografia şi întemeietorul ei Fr, Ratzel, în: Opere alese, Editura
Ştiinţifică, anul 1966, p. 187;
3
A fost directorul revistei Convorbiri literare (1906-1924).
138
_????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
MITROPOLITUL VARLAAM,
370 de ani de la începerea tipăririi ,,Cazaniei”
Prof. Valeriu ANGHEL, Focşani-Vrancea
Cu ,,Carte românească de învăţătură”, numită
şi ,,Cazania lui Varlaam” din care s-a citit în lăca-
şurile de cult din Moldova, Ţara Românească şi
Transilvania de-a lungul unui veac întreg, fostul
Mitropolit al Moldovei între 1632 şi 1653, a ră-
mas una din cele mai luminate minţi ale români-
lor din secolul al XVII-lea.
VIAŢA. Data exactă a naşterii lui Varlaam nu
este cunoscută. Până la canonizarea mitropolitu-
lui în februarie 2007, cei care mai umblă prin căr-
ţile de literatură română veche ştiu că Varlaam s-
a născut în Satul Putna din Boloteştii Vrancei, la
sfârşitul sec. XVI, cu numele mirean (credincios
care nu aparţine clerului, laic) Vasile Moţoc (nu-
me întâlnit şi astăzi în zonă).
Aşa au consemnat toţi autorii de prestigiu care au scris despre literatura
română veche sau istoria Bisericii româneşti: N. Cartojan, N. Iorga, G. Căli-
nescu, Al. Piru şi Ion Rotaru.
Un autor vrâncean al unei monografii foarte
documentate dedicată lui Varlaam, Petre Abeabo-
eru, ajunge chiar la un cătun, Cofeşti, de pe malul
Putnei, dispărut prin anii 1950, o mică aşezare de
răzeşi care apare în mai multe hrisoave legate de
proprietăţi primite danie sau cumpărate de călu-
gări ai Mănăstirii Secu de la Varlaam.
După canonizarea acestuia de către Sfântul
Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, cu ziua de
sărbătoare la 30 august, revista ,,Candela Moldo-
vei”, nr. 2-4/ 2007 (un Buletin Oficial al Mitro-
poliei Moldovei şi Bucovinei), publică atât argu-
mentele înscrierii numelui său în calendarul Bi-
sericii Ortodoxe Române, cât şi un articol semnat
139
_????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
de pr. prof. dr. Mircea Păcurariu despre personalitatea înaltului ierarh, repre-
zentant de seamă al ortodoxiei, candidat în 1639, la tronul Patriarhiei din Cons-
tantinopol.
În argumentele pentru canonizarea Sfântului Ierarh Varlaam, Sinodul Mi-
tropoliei Moldovei şi Bucovinei scrie că acesta s-a născut la 1585, pentru ca
trei pagini mai departe să găsim articolul preotului prof. dr. Mircea Păcurariu în
care spune că s-a născut în jurul anului 1590. Petre Abeaboeru scrie că s-a
născut la 1580. Niciunul dintre istoricii literari amintiţi mai înainte nu fixează
însă în vreun fel anul naşterii mitropolitului, cu excepţia lui Ion Rotaru, care ne
duce evaziv ,,spre finele penultimei decade a secolului XVI”. Singurul lucru în
care toţi cad de acord este localitatea Boloteşti din Ţinutul Putnei. În vremurile
acelea, capitala regiunii era Târgul Putnei, situat, până şi-a pierdut importanţa,
în perimetrul actualei Comune Boloteşti.
Iată ce scrie N. Cartojan în ,,Istoria literaturii române vechi”, vol. II: ,,Fe-
cior de răzeşi din părţile Boloteştilor, Judeţul Putna, Varlaam a îmbrăcat rasa
monahală la Mânăstirea Secu, poate sub influenţa lui Atanasie Crimca, Mitro-
politul care a lăsat acele minunate capodopere de miniatură şi artă caligrafică,
mănăstire rezidită din temelie în 1602 de Nistor Ureche şi soţia sa Mitrofana,
părinţii cronicarului Grigore Ureche”.
În Sihăstria de la Secu se distinge prin râvna lui către cultură. În 1610 era e-
gumen al mânăstirii, iar în 1618 avea gata traducerea unui îndreptar de viaţă as-
cetică din secolul VII. Ajuns duhovnic al domnitorului Miron Barnovski, acesta
îl trimite în 1628 într-o solie în Rusia, însoţit de o suită din care făceau parte
Pavel Ureche, logofătul Eustratie şi alţii. Probabil că Barnovski, care se încre-
dea în Petru Movilă (din această cauză socotit de turci iscoadă a ruşilor), voia
să încheie un tratat de prietenie cu ruşii, prin intermediul lui Petru Movilă. So-
lia a plecat din Suceava la 13 decembrie 1628, ducând cu ea un ,,Octoih” sla-
vonesc pentru Petru Movilă, iar pentru Mitropolitul Moscovei - moaştele muce-
nicului Iacov din Persia. Întâlnirea cu Petru Movilă, Mitropolitul Kievului, a
avut loc la 3 august 1629, când Miron Barnovski fusese deja mazilit. Petru Mo-
vilă nota atunci că Varlaam i-a povestit cu acel prilej, cum moaştele Sfântului
Ioan cel Nou au mântuit în 1610 Cetatea Sucevei de invazia cazacilor. În vre-
mea aceea, credinţa în moaşte era foarte mare, de vreme ce Petru Movilă cerea
ţarului să îngăduie moldovenilor a vedea ,,moaştele sfinţilor mari făcători de
minuni ai lui Dumnezeu” şi să copieze jitiile acelor sfinţi pentru a se trimite
,,spre lauda şi mângâierea dreptcredinciosului neam rusesc înaintea celorlalte
neamuri”. Varlaam a fost primit de ţar şi a comandat zugravului Nazarie nişte
icoane, care s-au executat, dar Mitropolitul Moscovei, Filaret Nichitici, n-a ad-
mis ieşirea lor din ţară, sub motiv că sfinţii erau pictaţi şezând în jilţuri, într-o
atitudine necanonică.
140
_????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
Calităţile sufleteşti ale lui Varlaam şi cultura lui deosebită l-au impus în lu-
mea contemporanilor săi, care, în 1632, l-au ridicat la înalta treaptă de Mi-
tropolit al Moldovei fără să fi fost trecut prin Episcopie, lucru îngăduit de ca-
noane. Hirotonisirea lui s-a făcut în Duminica de 29 septembrie 1632 când Me-
letie Sirigul, marele dascăl grec de la Curtea lui Vasile Lupu, i-a ţinut predică
cu tâlc. ,,Au fost cuvinte cu tâlc - scrie N. Cartojan în lucrarea citată -, căci noul
mitropolit a împlinit cu prisosinţă aşteptările puse în el. Activitate lui de cârmu-
itor al sufletelor a crescut aşa de mult în Orientul grecesc, încât a putut fi pro-
pus pe lista celor trei candidaţi la scaunul vacant al Patriarhiei din Constanti-
nopol”.
În 1637 avea gata traducerea ,,Cazaniei” şi cerea ţarului Mihail Feodorovici
să-l ajute să tipărească această carte ,,care s-o citească preoţii în biserică spre
învăţătura românilor credincioşi”. Ajutorul cerut n-a venit însă atunci şi nu de
la ţar, ci de la Petru Movilă, în 1642, când s-a şi început tipărirea cărţii. În
acelaşi an, prin august, Varlaam participa la lucrările Sinodului deschis la Iaşi
pentru a lua atitudine faţă de confesiunea de credinţă a fostului patriarh al
Constantinopolului Chiril Lascaris, învinuit de calvinism. Grecii voiau ca Si-
nodul să-l condamne pe Chiril Lascaris, lucru ce nu s-a întâmplat, deoarece
Lascaris luase în 1629, apărarea românilor din Transilvania, pe care Bethlen
Gabor voia să-i convertească silit la calvinism şi s-au arătat rezervaţi, propu-
nând să se discute mai curând o lucrare scrisă atunci de Petru Movilă: ,,Măr-
turisirea ortodoxă”. Lucrarea, scrisă iniţial în latineşte şi tradusă apoi în ruseşte,
greceşte şi româneşte, a devenit îndreptarul ortodoxiei bisericii din răsărit,
cunoscând nenumărate ediţii, în română prima fiind în 1644 şi ultima în 1914.
Pierderea tronului de către Vasile Lupu aduce şi căderea Mitropolitului
Varlaam, care se retrage la Mânăstirea Secu. În ultimele zile de viaţă, este
,,fulgerat la mâini” [paralizat n.a.] şi îşi împarte pământurile la neamuri, fără să
mai poată semna actele.
Domnitor cult, Vasile Lupu ţinea şi el să ridice Iaşii săi - în care grădinile
,,pline de trandafiri, de garoafe, de iasomii şi de crini”, stârneau admiraţia pa-
triarhilor din Răsărit - lucrări de ară şi aşezăminte de cultură care să-i veşni-
cească numele. În 1639, el terminase Mânăstirea Trei Ierarhi, zidită din marmu-
ră sculptată brâne de aur, pe care patriarhul sârb Macarie nu se mai sătura pri-
vind-o: ,,unică în tot răsăritul”, nota în jurnalul călătoriei Paul Alep, însoţitorul
său. Aproape de mănăstire, Vasile Lupu a zidit şi un fel de colegiu, pentru care
Petru Movilă i-a trimis o tipografie şi patru profesori ruteni care să organizeze
un colegiu şi o tipografie asemănătoare celor de la Kiev. Tipografia a fost insta-
lată, de fapt, în chiliile mânăstirii şi este prima tipografie din Moldova, cu litere
chirilice. Tot din Ucraina au fost aduse şi gravurile comandate pentru ilustrarea
,,Cazaniei” lui Varlaam. Ele au fost lucrate de un celebru artist al artei grafice a
141
_????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
timpului, mai înainte fiind ieromonah al lavrei din Pecerska. Pentru a înlătura
concurenţa cărţilor de ritual în limba slavă, ieşite din tipografiile muntene şi ru-
tene, tipografia a lucrat sub îndrumarea Mitropolitului Varlaam, numai la tipă-
rirea de cărţi româneşti.
OPERA. Prima carte ieşită din această tipografie a fost ,,Carte românească
de învăţătură”, cunoscută şi sub numele de ,,Cazania lui Varlaam”, tălmăcită
,,din limba slavonească” şi tipărită ,,cu dzisa şi cu toată cheltuiala lui Vasile
Lupu”. Cartea cuprinde 74 de predici pentru toate Duminicile dintr-un an şi
pentru cele mai însemnate sărbători ale Bisericii. Cele mai multe pleacă de la
explicarea pasajelor din Evanghelie, citite în ziua respectivă şi cuprind sfaturi
de înfrânare a viciilor şi patimilor, de înfrăţire şi ajutorare a aproapelui. Sunt în-
să şi câteva legende care povestesc viaţa marilor mucenici ai ortodoxiei (Sfân-
tul Dumitru, Sfântul Gheorghe, Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel), precum şi două
legate de pământul Moldovei: viaţa Sfântului Ioan cel Nou, protectorul Moldo-
vei, ale cărui moaşte fuseseră aduse din Cetatea Albă la Suceava pe vremea lui
Alexandru cel Bun (tradusă după o versiune scrisă de Grigore Ţamblac) şi viaţa
Sfintei Mucenice Parascheva din Epivat ale cări moaşte fuseseră aduse din
Constantinopol de Vasile Lupu şi aşezate în Mânăstirea Trei Ierarhi.
Într-un cuvânt înainte, domnitorul Vasile Lupu o oferă ca ,,dar şi milă şi pa-
ce şi spăsenie a toată semeţia românească pretutindere ce se află pravoslavnici
într-această limbă”, iar în cuvântul său ,,cătră cetitoriu”, Varlaam arată motive-
le care l-au îndemnat a traduce: ,,căci împuţinându-se diîn oameni înţelesul
sventelor scripturi le-a căotat a pogorî şi svânta scriptură tot mai mare pe înţele-
sul oamenilor păn-au început a scoate aşeş cineş pre limba sa pentru ca să înţe-
leagă hiecine să înveţe şi să mărturisească minunate lucrurile lui dumnedzău,
cu mult mai vârtos în limba noastră românească, ce n-are carte pre limba sa, cu
nevoie iaste a înţelege cartea altii limbi”.
Varlaam îşi dădea deci seama că poporul nu înţelege cartea altei limbi, a
limbii slavone, şi că şcolile de slovenie împuţinându-se era nevoie de cărţi ro-
mâneşti pentru noii dascăli şi pentru elevi. Apărută cu aproape şase decenii mai
târziu faţă de cărţile lui Coresi, ,,Cazania lui Varlaam” este scrisă într-o limbă
română mai evoluată. La Varlaam se simte străduinţa de a se adresa românilor
de pretutindeni, deşi unele particularităţi ale graiului moldovenesc (dz pentru z)
subzistă. S-a recunoscut însă, atât de istoricii literari, cât şi de lingvişti, că lim-
ba ,,Cazaniei” este limpede, accesibilă şi astăzi, după mai bine de trei secole şi
jumătate. Marele cărturar a dat în această lucrare nu o simplă traducere, ci o o-
peră de cultură într-o compilaţie originală prin care limba română scrisă dobân-
deşte, pe baza limbii populare, un stil propriu, complet emancipat de schemele
şi modelele slavone. La rândul ei, ascultată în biserici vreme de peste un secol,
,,Cazania” a putut exercita o influenţă apreciabilă asupra limbii populare. Le-
142
_????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
gendele despre vieţile sfinţilor, pline de miraculos, povestite de Varlaam cu re-

ale însuşiri epice, au fost ascultate cu mai mult interes decât greoaiele parabole
evanghelice.
,,Dacă nu putem delimita partea personală a lui Varlaam în structura predi-
cilor - scrie N. Cartojan în lucrarea citată -, putem totuşi să urmărim aportul lui
în formarea limbii române literare. Se susţine, în genere, că limba Cazaniei lui
Varlaam este limba populară pe care el a deprins-o din copilărie în zona Putnei
natale şi, mai târziu, ca monah, în preajma Mânăstirii Secu. De aceea poate
scrisul lui Varlaam se citeşte şi azi cu uşurinţă şi cu plăcere chiar. Fiindcă lim-
ba lui se înfăţişează curăţită de acele numeroase expresii şi cuvinte slave rebar-
bative care încâlceau urzeala limbii române din vechile texte religioase”.
Ultima carte cu caracter religios publicată de Mitropolitul Varlaam este
,,Răspunsul la cathehism” (1645). Lucrarea este de o importanţă deosebită nu
numai pentru că este o operă originală, ci şi pentru că ea reprezintă chemarea
înaltă la care se credea datoare să răspundă Biserica Munteniei şi Moldovei -
aceea de a menţine unitatea spirituală a neamului şi străduinţele acestuia de a
apăra ortodoxia românilor ardeleni, ameninţată de calvinismul maghiar. Este un
răspuns polemic la o carte despre calvinism, găsită la Udrişte Năsturel, în 1644,
când făcea parte din solia lui Vasile Lupu pe care o trimisese la domnul mun-
tean Matei Basarab. Considerând că ,,înaintea omului este viaţa şi moartea” şi
că ,,nu alegem moarte în loc de viaţă”. Varlaam combate punct cu puncte dog-
mele bisericii calvine, adresându-se în special celor din Ardeal ,,cu noi într-o
credinţă”, adică românilor ortodocşi.
Mitropolitul Varlaam rămâne unul dintre cei mai străluciţi cărturari-ierarhi
care au păstorit în scaunul mitropolitan de la Iaşi. El şi-a înscris numele în is-
toria culturii româneşti mai ales prin ,,Cazania” care îi poartă numele, prin lim-
ba literară pe care a creat-o, prin apărare ortodoxiei ardelene, prin legăturile pe
care le-a întreţinut cu ierarhii români, greci slavi şi arabi, prin grija faţă de pre-
oţii, călugării şi credincioşii pe care i-a păstorit. Toate acestea au dus la cano-
nizarea sa de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române la 12 febr. 2007.
*
CONTROVERSE PRIVIND DATA ŞI LOCUL NAŞTERII MITROPOLITU-
LUI VARLAAM. Cu prilejul canonizării s-a petrecut însă o samavolnicie nemai-
întâlnită până acum în rândul înaltelor feţe bisericeşti. Este vorba de substitui-
rea lui Vasile Moţoc, devenit Mitropolitul Varlaam al Moldovei, cu un alt
,,probabil” Vasile pe numele lui mirean, născut în jurul anului 1590 într-o fami-
lie de răzeşi din satul Borceşti, situat lângă Târgu-Neamţ, astăzi dispărut. Infor-
maţia vehiculată de preot prof. dr. Mircea Păcurariu luată dintr-o lucrare a arhi-
mandritului Dionisie Udiştenu, fost stareţ al Mânăstirii Secu, scrisă în 1957 şi
publicată abia în 2006.
143
_????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
Nu cunoaştem întreaga argumentaţie a arhimandritului (n-am văzut cartea

acestuia), ca să vedem cum a ajuns putneanul nostru să aibă patru fraţi şi surori,
cu copii care se cunosc (!), din moment ce un istoric de talia lui N. Iorga, cu
peste 1300 de cărţi şi broşuri semnate în timpul vieţii, spune în ,,Istoria Bise-
ricii româneşti şi a vieţii religioase româneşti, vol. I, Buc., 1928”: ,,Mitropolitul
Varlaam se născuse în părţile Putnei, şi din aceeaşi căsuţă de sat porniră alţi doi
fraţi care nu se ridicară niciodată la mărire: unul, răzeş în ţinutul Botoşaniului
şi altul Ştefan; Varlaam şi-a împărţit averea între copiii celui dintâi, răzaşul An-
dreiaş Moţoc şi Mariţa, soţie a preotului domnesc Ursul Cergarin, şi între fiii
celui de-al doilea, Popa Ursul şi Toderaşco”.
Într-o altă lucrare - ,,Studii şi documente cu privire la istoria românilor”,
VII, N. Iorga aduce şi alte informaţii despre mitropolit, găsite în Arhivele
Statului, Neamţ, sub nr. 2494: ,,Varlaam însuşi îşi cumpără vii şi făcu mori pe
gârlele de hotar ale ţării, păzite de vătavi şi meşteri, la Cofeşti, şi le lăsă parte
nepoţilor, parte Mânăstirii Secu”. În aceste părţi, zice Iorga, existau şi ,,dascăli
de copii” de la care este posibil ca Varlaam să-şi fi însuşit primele cunoştinţe.
,,Dar Varlaam, continuă N. Iorga, îşi va fi căpătat toată învăţătură, toată
priceperea-i caligrafică de la Mânăstirea Secu - ctitor Nistor Ureche -, unde
intră încă din tinereţe, poate chiar de la întemeierea acestui lăcaş”.
Este ceea ce spunea şi N. Cartojan, profesor universitar de literatură română
veche un deceniu şi jumătate la Universitatea din Bucureşti. Remarcabil compara-
tist în domeniul literaturii medievale, N. Cartojan a studiat exhaustiv peste 5000 de
manuscrise la Academia Română şi a coordonat peste 40 de volume din colecţia
,,Clasici români conteporani”. Să fi colportat N. Cartojan date greşite despre Mi-
tropolitul Varlaam? Ne îndoim, argumentele noastre fiind şi de natură lingvistică.
Iată un fragment din ,,Cazania lui Varlaam”, apărută la Iaşi în 1643: ,,Cumu-s
iarna vicole şi vânturi răci şi vremi geroase, de carile se îngreuiadză oamenii şi
sâmtu supăraţi în vremea ernei, iar deaca vine primăvara, ei să iuşureadză de
acelea de toate şi să veselesc, c-au trecut iarna cu gerul şi s-au ivit primăvara cu
caldul şi cu seninul, aşea şi în vremea de demult au fost vicole şi vânturi de scârbe
pre oameni ca şi într-o oră vreame de iarnă, în care împăraţii cei necredincioşi,
carii strica sventele icoane şi le lepăda din besearică, în multe chipuri dosădiia şi
munciia pe creştini pentru să nu se închine sventelor icoane”.
După cum se vede, limba vie şi curgătoare în care a fost tradusă ,,Cazania”
de Varlaam nu este limba română vorbită în Moldova din timpul lui Neculce şi
nici ,,moldoveneasca” din părţile Neamţului întâlnită la Creangă, ci limba răze-
şilor vrânceni deprinsă în copilărie, mult mai apropiată de cea vorbită în sudul
Transilvaniei şi nordul Munteniei, acolo unde s-a plămădit limba română lite-
rară vorbită azi de cărturarii tuturor provinciilor româneşti.
144
_????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ???????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
O altă curiozitate pentru noi este şi faptul neactualizării istoriilor literare cu

,,noile date” despre Varlaam, timp de peste cinci decenii, în primele trei dintre
acestea, Al Piru şi Ion Rotaru publicând lucrări fundamentale despre literatura
noastră veche. Scoaterea la lumină a acestor date cu un an înainte de canoni-
zarea marelui cărturar să fie doar o încercare a autorităţilor bisericeşti nemţene
de a aduce un înalt ierarh în ograda lor?
Oricum autorităţile Episcopiei Buzăului şi Vrancei, alături de cele culturale
ale judeţului, ar fi trebuit să se implice mai mult în limpezirea pe baze ştiinţi-
fice a situaţiei, aniversarea a 370 de ani de la apariţia ,,Cazaniei” în anul viitor,
constituind un prilej dintre cele mai nimerite. Poate că ar fi oportun să sesizăm
chiar Academia Română.
Mânăstirea Secu:
- faţă
- spate
Racla cu sfintele
Moaşte ale Sfântului
Mormântul unde s-au odihnit osemintele Ierarh Varlaam
sfântului ierarh, Varlaam, Mitropolitul
Moldovei
145
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
IOAN ROATĂ (1806-1882)

Prof. dr. Horia DUMITRESCU,
Director, Muzeul de Istorie al Judeţului Vrancea
Personaj legendar prin pana măiastră a marelui povestitor Ion Creangă,
personalitate istorică intrată în cronica neamului prin destinul său de participant
la aşezarea temeliei statului român modern, Ioan Roată rămâne mereu în conş-
tiinţa românilor. De la acest adevăr izvodesc şi rândurile de faţă cu prilejul co-
memorării a 130 de ani de la trecerea sa în eternitate.
Satul reşedinţă al Comunei Câmpuri1 şi-a luat denumirea de la câmpul de
pe Valea Şuşiţei, unde era loc prielnic agriculturii, pământul fiind mai mănos.
Cele mai vechi menţiuni documentare datează de la mijlocul secolului al XVI-
lea: „7063 (1555). – Regest. – „s’au mai găsit un zapis la niamu Gugoilor, din
liat 7063, carili scrii că Tofana, fata Sâmzienii, nepoata Latii, au vândut lui
Gugoiu o parti în Lunca Largă şi măcar că şi aceasta vine în cuprinsul celor
trii bătrâni Straoa, Itul şi Bogdan şi după hotărîtura lui Antohi Luţă vornic de
poartă, trebuie să dè tot pisti Cremineţ” 2.
Comuna a intrat în istoria Neamului printr-un fiu
al său devenit figură emblematică a Vrancei, dar şi a
ţăranului român de la jumătatea secolului al XIX-lea.
Ioan Roată - fiu al lui Constantin şi al Măriuţei Roată
- s-a născut în noiembrie 1806, în satul Gura Văii,
comuna Câmpuri, Ocolul Zăbrăuţi şi a fost căsătorit
cu Maria Roată (n. în 1812), ei având patru copii.
Ioan Roată (1806-1882)
Casa în care s-a născut Ioan Roată (1806)

1
Comuna Câmpuri are ca sate componente: Feteşti, Gura Văii, Rotileştii Mari şi Rotileştii
Mici.
2
Aurel V. Sava, Documente putnene, vol. I, Vrancea. Odobeşti – Câmpuri, Prefaţă de D.
Profesor N. Iorga, Tipografia ,,Cartea Putnei”, Focşani, 1929, doc. nr. 5, p. 5.
146
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
De mic, Ioan Roată a trudit pe moşia boierului Dimitrie Dăscălescu, „cu-

noscând pe propria-i spinare apăsarea şi biciul ispravnicului, al boierului, al
vătăşelului şi al jandarmului”1. Ioan Roată a avut ocazia să cunoască procesul
pe care răzeşii din comuna Câmpuri şi Rotileşti l-au avut cu paharnicul Asana-
che Dan, succesorul lui M. Şendrea, care le-a răpit moşia prin abuz de încrede-
re şi silnicie. Fiind avocat, boierul Şendrea s-a angajat să apere cauza răzeşilor
din Câmpuri şi Rotileşti într-un proces oarecare. Şendrea „a ademenit pe
moşneni a-i încredinţa hârtii albe cu peceţile satelor pe ele sub cuvânt că are a
da hârtii în numele lor pe la diferite autorităţi în procesul ce-i era confiat” 2.
Pe una din aceste hârtii albe, Şendrea a alcătuit o vechilime (vechime) în-
chipuită din partea moşnenilor, cu data de 8 decembrie 1836, prin care împuter-
niceau pe doi dintre ei să se ducă să arate lui Şendrea moşia ce ar fi avut acesta
din urmă de la străbunii săi în hotarul Rotileştilor. Procesul început în anul
1836 nu era terminat nici în 1866 3.
Datele biografice de care dispunem sunt foarte sumare, dar pana lui Crean-
gă 4 a făcut din Ioan Roată o figură de legendă: „Între ţăranii fruntaşi care au
luat parte, împreună cu boierii, cu episcopii şi cu mitropolitul ţării la Divanul
ad-hoc din Moldova, în 1857, era şi moş Ion Roată, om cinstit şi cuviincios,
cum sunt mai toţi ţăranii români de pretutindeni.
Numai atâta, că moş Ion Roată, după câte văzuse şi după câte păţise el în
viaţa sa, nu prea punea temeiu pe vorbele boiereşti şi avea gâdilici la limbă, a-
dică spunea omului verde în ochi, fie cine-a fi, când îl scormolea ceva la ini-
mă. Aşa e ţăranul: nu prea ştie multe. Şi moş Ion Roată, fiind ţăran, cum v-am
spus, deşi se-nvrednicise a fi acum printre boieri, nu avea ascunzători în su-
fletul său” 5.
Publicarea celor două povestiri ale lui Creangă „stingea omul şi năştea le-
genda, păstrată în memoria colectivă a neamului, săpată, apoi, în bronzul tim-
pului” 6.
1
Centenarul Unirii. Aspecte ale luptei pentru Unirea Ţărilor Române din Regiunea
Galaţi, Galaţi, 1959, p. 37.
2
Ibidem.
3
Ibidem, pp. 37-38.
4
Ion Creangă a scris două povestiri: Moş Ion Roată (anecdotă) - care apare de obicei sub
titlul „Moş Ion Roată şi Unirea”, publicată în ,,Album macedo-român” (1880) şi „Moş Ion
Roată şi Vodă Cuza” (1882), apărută în ,,Almanahul Societăţii academice social-literare „Ro-
mânia jună” din Viena, an ce coincide cu trecerea ţăranului din Câmpuri în veşnicie (Dicţio-
narul literaturii române de la origini până la 1900, Ed. A. R. S. R., Bucureşti, 1979, p. 236).
5
Ion Roată şi Vodă Cuza, în Ion Creangă, Prefaţă, antologie, note, tabel cronologic de
prof. Emil Creangă, Ediţia a doua, Editura Ager, Bucureşti, p. 151.
6
D. Huţanu, Ion Roată. 110 ani de la moartea sa. Omul şi legenda, în Unirea. Săptămânal
independent, Anul II, nr. 27, 20-26 februarie 1992, p. 4.
147
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
Constituirea Divanurilor ad-hoc, care urmau să se pronunţe asupra Unirii

Moldovei cu Muntenia, în conformitate cu hotărârea Congresului de Pace de la
Paris (13 / 25 februarie-18 / 30 martie 1856) a adus în prim plan pe Ioan Roată.
Firmanul aprobat de sultan la 14 / 26 ianuarie 1857, a fost comunicat într-
un cadru solemn la Bucureşti şi Iaşi. Prin acest firman electoral s-a asigurat re-
prezentarea tuturor categoriilor sociale, cu excepţia foştilor robi ţigani, ultimii
eliberaţi spre sfârşitul domniilor lui Barbu Ştirbei (iunie 1849-octombrie 1853
şi septembrie 1854-iunie 1856) şi Grigore Alexandru Ghica (august 1849-
octombrie 1853 şi octombrie 1854-iunie 1856).
Proporţia reprezentanţilor diferitelor categorii sociale nu era echilibrată.
Astfel, în fiecare judeţ era ales un singur reprezentant al ţăranilor clăcaşi, câte
doi ai marilor proprietari, un reprezentant al micilor proprietari, un reprezentant
al orăşenilor în rândurile cărora erau cuprinşi proprietarii de case cu o anumită
valoare, profesiunile libere, negustorii, staroştii şi delegaţii corporaţiilor. Lor li
se adăugau mitropolitul şi episcopii, care erau membri de drept 1.
Alegerile au avut loc în Moldova, începând cu 7 / 19 iulie 1857 şi s-au ca-
racterizat printr-o masivă abţinere de la vot, chiar şi a celor înscrişi în liste.
La Focşani, reprezentanţii marilor proprietari au fost chemaţi să-şi aleagă
cei doi deputaţi, în conformitate cu art. 2 din firmanul împărătesc, în ziua de 8
iulie 1857. Au candidat: logofătul Alecu Balş, logofătul Costache (Costin) Ca-
targiu şi spătarul Costandin Ghiţă. Cei 24 de delegaţi au acordat 24 de voturi
logofătului Balş, 19 voturi logofătului Catargiu şi cinci voturi spătarului Ghiţă2.
Duminică, 14 / 26 iulie 1857, la Administraţia Ţinutului Putna, a avut loc a-
legerea deputatului pontaş în Adunarea ad-hoc a Moldovei din partea judeţului
Putna. Lista de delegaţi cuprindea un număr de opt ţărani: Stanciu Teţea, Moise
Istrati, Neculai sin Vasile Hagiu, Ioan Tuhan, Ioan Guriţă, Iordachi Cotescu,
Ioan Roată şi Gheorghiţă Cârneci 3. În urma alegerilor, din cele opt voturi, Ioan
Roată a obţinut cinci, Iordache Cotescu - două, iar Ioan Guriţă - unul.
Prin depeşa telegrafică din 14 / 26 iulie 1857 adresată Departamentului din
Lăuntru al Moldovei, vornicul Iordachi Pruncu - prefectul districtului Putna -
făcea cunoscut numele deputatului ales: „Astăzi, la 12 ore, săvârşindu-se ale-
gerile puntaşilor, cu bună rânduială şi linişte, s-a ales deputat pe Ioan Roată
din satul Cîmpurile” 4.
1
Dan Berindei (coord.), Istoria Românilor, vol. VII, Tom I, Constituirea României
moderne (1821-1878), Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2003, p. 447.
2
Focşanii şi Unirea Moldovei cu Muntenia, Bucureşti, 1988, doc. nr. 37, pp. 55-57.
3
Ibidem, doc. nr. 40 şi doc. nr. 41, p. 58-60.
4
Ibidem, doc. nr. 39, p. 58.
148
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
Spătarul Ghiţă Dimitriu (Dumitriu) a fost ales deputat al oraşului Focşani

- Moldova (15 iulie 1857) cu 54 de voturi acordate de cei 55 de alegători 1.
Lista completă a deputaţilor care reprezentau judeţul Putna a fost următoa-
rea: logofătul Costache Catargiu şi logofătul Alecu Balş (proprietari mari), pol-
covnicelul Ioniţă Şerban (proprietari mici), spătarul Ghiţă Dimitriu (orăşeni) şi
Ioan Roată 2.
Este extrem de relevantă şi scrisoarea lui Dimitrie Rallet către I. I. Filipescu
(17 / 29 iulie 1857), în care îi împărtăşea impresii şi fapte petrecute la alegerile
din Focşani, Roman, Bacău, Fălticeni şi Iaşi: „De vroiţi a şti ce să petrec la noi
cu ocazia alegerilor nu puteţi afla decât scandale cu atât mai ruşinoase, cu cât
să pătrăcure în faţa comisii şi în urma tratatului de mai multe ori citat.
La Focşani, majoritatea s-a retras şi s-au ales cei doi legofeţi. După ale-
gere un bancher veni cu 1.000 să-i dea domnului Pruncu (administrator păcă-
tos şi învechit în cele răle) sub cuvânt că prin o poliţă primită de la Galaţi ar fi
însărcinat să-i numere banii arătaţi.
Alegerile celelalte fură cu sila, însă tot cu abţineri. Din puţinii alegători ai
proprietarilor mai mulţi fură fără proprietate şi vro doi cu acte criminale” 3.
Numeroaselor reclamaţii primite din Moldova, s-a adăugat şi atitudinea
Franţei şi Angliei - împăratul Napoleon al III-lea şi regina Victoria a Angliei,
însoţiţi de miniştrii lor de Externe, s-au întâlnit în luna august 1857, la Osborne
(insula Wight din Canalul Mânecii) şi au ajuns la un compromis în virtutea că-
ruia Anglia consimţea la anularea alegerilor falsificate.
Sultanul Abdul Medjid I (2 iulie 1839-25 iunie 1861) a fost nevoit să ac-
cepte hotărârea celor două puteri şi a anulat aceste alegeri falsificate din luna
iulie 1857.
În urma ordinelor Porţii primite telegrafic la 12/24 august, caimaca-
mul Vogoride al Moldovei a luat act de anularea alegerilor şi, peste şase
zile, printr-un Ofis, a anunţat noi alegeri. Ele s-au desfăşurat în Moldo-
va, începând de la 29 august/10 septembrie 1857 şi au avut loc într-o at-
mosferă de puternic entuziasm unionist 4.
La 30 august 1857, reprezentanţii marilor proprietari ai districtului
Putna şi-au ales doi deputaţi. Au candidat: logofătul Alecu Balş – care a
întrunit 24 de voturi, vornicul Iordache Pruncu – 23 voturi şi spătarul
1
Ibidem, doc. nr. 42 – 43, p. 60 – 62.
2
Dimitrie A. Sturdza, Însemnătatea Divanurilor Ad – Hoc din Iaşi şi Bucureşti în istoria
renaşterii României, Extras din Analele Academiei Române, Seria II, Tom. XXXIV, Memorii-
le Secţiunii Istorice, Institutul de Arte Grafice ,,Carol Göbl”, Bucureşti, 1912, p. 327.
3
,,Focşanii şi Unirea Moldovei cu Muntenia ..., doc. nr. 44, pp. 62-63.
4
Dan Berindei (coord.), op. cit., p. 456.
149
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
Dimitrie Dăscălescu – 20 voturi 1. În conformitate cu art. 5 din firmanul

împărătesc, cei 174 de reprezentanţi ai orăşenilor din Focşanii – Moldo-
veni au acordat 173 de voturi „neguţitorului” Gheorghe Ilie Mititelu -
prieten al lui Mihail Kogălniceanu - şi un singur vot clucerului Costache
Ionaşcu 2.
Aşadar, noile alegeri au desemnat ca deputaţi pe logofătul Alecu Balş şi
vornicul Iordache Pruncu (proprietari mari), Chirilă Ciocârlie (proprietari
mici), negustorul Gheorghe Ilie (orăşeni) şi Ioan Roată. Astfel, destinul şi is-
toria l-au propulsat pe Ioan Roată din Câmpurile Vrancei „de pe prispa casei
din cătunul Gura Văii, pe înalta scenă a vieţii politice a ţării, pornită pe dru-
mul ireversibil al împlinirii” 3
Ţărănimea clăcaşă era reprezentată printr-o minoritate de 15 deputaţi din
cei 85 din Divanul ad-hoc al Moldovei 4.
Deputaţii ţărani din Divanul ad-hoc al Moldovei (sept.- dec. 1857)

Despre prezenţa acestor deputaţi ai pontaşilor, în numărul din 5 octombrie
1857, „Steaua Dunării” scria: „Deputaţii ţăranilor, element nou în adunările
noastre moderne, dar pe care viitorul îl destină să constituie forţa vitală a
acestei ţări, au fost salutaţi prin aclamaţiunile cele mai entuziaste şi cele mai
semnificative. Înşişi soldaţii din gardă recunoscând în grupul pe care-l formau
1
,,Focşanii şi Unirea Moldovei cu Muntenia ..., doc. nr. 60 - 61, pp. 75-76.
2
Ibidem, doc. nr. 64 - 67, pp. 80-90.
3
D. Huţanu, op. cit., p. 4.
4
Cei 15 deputaţi pontaşi au fost: Dimitrie Bălan (Iaşi), Dim. Savin (Dorohoi), Simion al
Stancei (Botoşani), Toader sin Pavel (Suceava), Costachi sin Vasile Ostahi (Neamţ), Ion
Levărdă (Roman), Ion al Babei (Bacău), Vasile Balaiş (Tecuci), Sava Răducan (Galaţi), Vasile
Stan (Tutova), Ioniţă Olariu (Vaslui), Pandele Croitoru (Fălciu), Vasile Romov (Ismail), Ioniţă
Roşca (Cahul) şi Ioan Roată (Dimitrie A. Sturdza, op. cit., pp. 329-330).
150
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
cei 15 deputaţi o rudă sau un cunoscut, au uitat pentru o clipă consemnul pri-
mit şi strigau ridicând armele: ‹‹ Trăiască deputaţii noştri ››” 1.
Adunarea ad-hoc a Moldovei şi-a deschis lucrările într-un cadru solemn,
duminică, 22 septembrie / 4 octombrie 1857. Încă de la deschiderea lucrărilor,
Ioan Roată a avut marea cinste de a fi invitat la un ceai, împreună cu ceilalţi
deputaţi ţărani, de către ambasadorul reginei Victoria a Marii Britanii, Henry
Bulwer 2, înalt comisar european, care, în faţa tuturor, le-a zis: „Voi sunteţi
adevăraţii reprezentanţi ai naţiunii române, voi reprezentaţi viitorul” 3.
În şedinţa a II-a din 23 septembrie 1857, Adunarea ad-hoc a Moldo-
vei a ales două comisii, formate din câte şapte membri, pentru „cerceta-
rea titlurilor deputaţilor”. Din prima comisie făceau parte: arhimandritul
Melhisedec, logofătul Gheorghieş Sturdza, vornicii Dimitrie Ralet,
Constantin Negre, Constantin Hurmuzachi, spătarul Dimitrie Cracte şi
Ioan Roată; ei erau însărcinaţi cu cercetarea ţinuturilor Iaşi, Dorohoi,
Botoşani, Neamţ, Suceava, Roman şi Bacău 4.
În şedinţa a VI-a din 4 octombrie 1857, Adunarea ad-hoc a Moldovei a tre-
cut la constituirea Biroului prin „votarea cu bilete” pentru alegerea vicepreşe-
dintelui, a cinci secretari, a trei secretari supleanţi şi a trei chestori. Fruntaşul
unionist vornicul Costachi Negri a fost ales vicepreşedinte, iar vornicii Anas-
tase Panu, Constantin Hurmuzaki, Constantin Rolla, Dimitrie Rallet şi Petre
Mavrogheni, toţi membri ai Comitetului Central al Unirii din Moldova, au fost
aleşi secretari ai adunării 5.
Adunarea ad-hoc a Moldovei a dezbătut probleme variate: organizarea pu-
terii armate, accesibilitatea generală la funcţiile publice, aşezarea generală a
contribuţiilor, egalitatea înaintea legii, respectarea domiciliului şi a libertăţii
individuale, responsabilitatea ministerială, libertatea cultelor, neatârnarea bise-
ricii Moldovei faţă de Patriarhia din Constantinopol, separarea puterii legisla-
tive de cea executivă, „sloboda întemeiere a legămintelor comerciale ale Prin-
cipatelor”, inamovibilitatea judecătorilor, emanciparea oraşelor, constituirea
comunelor, instrucţiunea publică etc. 6.
1
Apud Centenarul Unirii. Aspecte ale luptei ..., p. 35-36.
Henry Bulwer, primul baron Dalling şi Bulwer (13 februarie 1801-23 mai 1872).
2
Între anii 1856-1858 a fost comisar al puterilor europene, alături de Lichman von Pal-
merode (Austria), baron von Richtoffen (Prusia), cavalerul Benzi (Sardinia), Basily
(Rusia), Saavfet paşa (Turcia) şi Talleyrand Périgord (Franţa).
3
Nina Elena Plopeanu, Personalităţi vrâncene de ieri şi de azi. Cuvânt înainte de dr. Carol
Căpiţă, Editura Olimpus, Râmnicu Sărat, 2010, p. 155.
4
Dimitrie A. Sturdza, op. cit., p. 335.
5
Ibidem, p. 341.
6
Dan Berindei, op. cit., p. 461.
151
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
Ioan Roată nu ştia să scrie sau să citească şi semna prin punerea degetului
muiat în cerneală. Oficial, semna cu parafa primită în Divanul ad-hoc. Ca semn
distinctiv, purta o insignă pe care scria cu litere latine „DIVANUL AD-HOC
1857 DEPUTAT”1. El a participat la toate cele 31 de şedinţe, „fiind convins să
reprezinte nu numai judeţul Putna, care i-a încredinţat mandatul, ci însăşi ţa-
ra” 2.
Anastasie Panu3 a citit în şedinţa a VI-a a Divanului ad-hoc din 9 noiembrie
1857 „Propunerea deputaţilor săteni”, după care a spus: „Adunarea a ascultat
cu multă băgare de seamă propunerea făcută de către deputaţii pontaşi. Tân-
guirile lor, nevoile ce arată că pătimesc şi nădejdea unui viitor mai fericit au
aflat un eco nepărtinitor în inimile tuturor. Îmbunătăţirea soartei locuitorilor
este una din dorinţele ce fiecare Român formează. Conform dar cu Art. 58 din
Regulamentul Adunărei, propunerea de faţă se va înscrie spre a lua în discuţie,
îndată ce se vor mântui cestiile de interes general”4. Primul semnatar al acestei
acestei petiţii a fost Ioan Roată urmat de Simion Stanciu, Răducanu Sava,
Dănilă Bă-lan, Constantin Ostahi, Toader sin Pavel, Ion a Babei, Dumitru
Savin, Pande-lachi Croitoru, Timoteiu Sacalov, Ioniţă Olariu, Vasile Balaiş,
Ioan Levărdă, Ioan Roşca, Vasile Stan 5.
Ţăranii pontaşi au solicitat, prin această jalbă, rezolvarea multiplelor aspec-
te ale problemelor cu care se confruntau şi cereau ca „pe viitorime săteanul să
fie pus şi el pus în rândul oamenilor ... bătaia să se ridice pentru totdeauna ...
toate beilicurile, scrise şi nescrise în legi, toate havaielele, precum şi birul pe
cap să fie pentru totdeauna oborâte ... satele să-şi aibă de acum înainte
dregătorii alese chiar din sânul lor însuş ... căderea boierescului ... să se
cearnă şi să se desbată drepturile boierilor şi drepturile noastre ... omul să
scape de robie şi să fie stăpân la casa, vatra şi ogorul său” 6.
Propunerea deputaţilor pontaşi a fost supusă discuţiei în şedinţa a XXVIII-a
Divanului ad-hoc din 18 decembrie 1857 şi, în urma unor discuţii tumultoase în
comitetele fiecărei categorii, dinlăuntrul Adunării ad-hoc, a fost respinsă cu 44
1
Vasile T. Iorga, Moş Ion Roată – In memoriam -, în „Corect”, Marţi, 20 febr. 2007, p. 9.
2
Ibidem.
3
Anastasie Panu (1810, Iaşi-1867, Viena). Studii de Drept la Iaşi. Membru şi, ulterior,
preşedinte al Tribunalului Fălciu. Director, apoi ministru ad-interim la Justiţie (1852) în timpul
domniei lui Grigore Alexandru Ghica. Deputat în Divanul ad-hoc al Moldovei. Membru al
căimăcămiei împreună cu Vasile Sturdza şi Ştefan Catargiu (octombrie 1858-5 ianuarie 1859).
Preşedinte al Consiliului de Miniştri (Iaşi) şi ministru de Interne în perioada 17 ianuarie-23
septembrie 1861 (Stelian Neagoe, Istoria guvernelor României de la începuturi - 1859 până în
zilele noastre 1995, Editura Machiavelli, Bucureşti, 1995, pp. 24-25).
4
Dimitrie A. Sturdza, op. cit., p. 416.
5
Ibidem, p. 420.
6
Ibidem, pp. 418-419.
152
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
de voturi (între cei care au votat împotrivă s-au numărat Alexandru Ioan Cuza
şi Costache Negri, iar Mihail Kogălniceanu s-a abţinut); în favoarea ei s-au
pronunţat doar 24 de deputaţi 1.
În ultima sa apariţie publică la tribună, în discursul rostit în faţa Academiei,
cu prilejul jubileului ei de 25 de ani, intitulat „Dezrobirea ţiganilor. Ştergerea
privilegiilor boiereşti. Emanciparea ţăranilor”, Mihail Kogălniceanu rememo-
ra perioada celor patru luni de activitate a Divanului ad-hoc al Moldovei:
„Deputaţii ţărani, în număr de 14, au venit în mijlocul nostru, slabi, pur-
tând pe fruntea lor stigmatele muncii silite şi, pot zice chiar goi. De pudoare
pentru străini şi pentru Adunarea în care ei intrau ca reprezentanţi a mai mult
de un milion de împilaţi, unioniştii s-au grăbit a le înlesni cumpărarea de hai-
ne nouă.
Ţăranii moldoveni, în desbaterile Camerei, ca şi fiii lor în câmpiile Bulga-
riei, au dovedit că în vinele lor curge încă sângele romanilor, cuceritorii lumii.
Respectuoşi, dar fără înjosire către nobilii lor colegi şi stăpâni, însă liniştiţi şi
fermi, ei s-au arătat pururea demni, chiar când în faţă li se tăgăduiau dreptu-
rile, chiar când li se imputa lenea ca cauză a sărăciei lor; ei în curând, prin
atitudinea lor, au ajuns a impune stima chiar asupritorilor lor. Cu drept cuvânt
dar li s-a aplicat numirea de talpa casei, numire pe care eu am scris-o sub fo-
tografia reprezentând pe deputaţii pontaşi şi pe care am trimis-o lui C. A.
Rosetti (Un exemplar din această fotografie se află încă astăzi expusă în sala
de conferinţe a Camerei noastre de deputaţi.).
În marea luptă pentru Unire, deputaţii ţărani au rezistat la toate încercări-
le de corupţiune şi promisiunile separatiştilor; ei au stat credincioşi alăturea
cu unioniştii. Şi când, în ziua de 7 Octomvrie 1857, în a şaptea şedinţă, Aduna-
rea Ad-hoc a votat, afară de două voturi, al logofătului Alecu Balş şi al
locţiitorului Episcopului de Roman, Hermeziu, propunerea pentru Uniunea
Principatelor prezentată de mine şi când votul s-a proclamat de Preşedinte,
Ioan Roată, deputatul ţăranilor din judeţul Putna, a exclamat în gura mare în
numele celorlalţi deputaţi clăcaşi: noi nu ştim a ura, dar Dumnezeu ştie a se
îndura.
În ziua de 9 Noemvrie 1857, în a 16-a şedinţă a Adunării, repausatul Anas-
tasie Panu a dat citire propunerii locuitorilor pontaşi exprimând dorinţele ţă-
rănimii. Această propunere este una din pleduariile cele mai elocinte în favoa-
rea ţăranilor: ea descrie cu litere de foc suferinţele seculare ale muncitorilor;
altminterea nu contestă niciun drept, nu cere nimic gratuit de la proprietari,
decât liberarea braţelor prin răscumpărarea boierescului (clăcei), şi prin ur-
1
Dan Berindei, op. cit., p. 463.
153
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
mare a rămînea în mâna lor ca proprietate absolută pământul cultivat de ei în

puterea legilor de pe atunci [ ... ]” 1.
Costache Negri 2 i-a solicitat lui Ioan Roată semnătura pentru proiectul său
de reformă privind împroprietărirea ţăranilor, la care au subscris şi Sava Rădu-
canu, Ioan Levărdă, Vasile Balaiş şi Dănilă Bălan. Propunerea lui Costache
Negri a fost citită în şedinţa din 11 noiembrie 1857. Supusă la vot, ea a fost vo-
tată de 16 deputaţi, între care Ioan Roată, Vasile Balaiş şi Sava Răducanu, 34
au fost contra (inclusiv Dănilă Bălan) şi 27 s-au abţinut (inclusiv Ioan Levăr-
dă)3.
Temându-se de ecoul pe care l-ar putea avea în lumea rurală dezbaterile din
Divanul ad-hoc privitoare la chestiunea agrară, guvernul caimacamului Nicolae
Vogoride 4 (17 februarie 1857-octombrie 1858) a ordonat supravegherea depu-
taţilor pontaşi pentru a-i împiedica să facă agitaţii printre ţărani 5.
Activitatea lui Ioan Roată, care se înapoiase la locuinţa lui din satul Câm-
purile, a fost atent supravegheată de autorităţile judeţului Putna.
La 10 februarie 1858, vornicul Iordache Pruncu, administratorul districtului
Putna, adresa Departamentului din Lăuntru al Moldovei următorul raport:
„Subscrisul - în conformitate cu toati dispoziţiile guvernului şi cu ţircularili
Ecs. Sale Domnului Ministru, povăţuitori de măsurile ce sânt a să întâmpina
pentru liniştea publică - eşti cu niadormită privigheri atât în oraş, cât şi în ţă-
nut, asupra a orice mişcări din partea oricăruia faţă, ci ar vroi să scandalizeze
liniştea publică şi să agiteză duhurile locuitorilor.
Subalternii, în stricta lor subordinaţie, s-au pătruns earăşi de dispoziţiili
lor dati prin mini şi prin a lor privighere au discoperit că disfiinţatul deputat
1
Mihail Kogălniceanu, Dezrobirea ţiganilor. Ştergerea privilegiilor boiereşti. Emancipa-
rea ţăranilor, în: M. Kogălniceanu, Texte social-politice alese, Ed. Politică, Buc., 1967, p. 390.
2
Constantin (Costache) Negri (14 mai 1812, Iaşi-28 septembrie 1876, Târgu Ocna).
Scriitor, om politic şi patriot român. Participant la Revoluţia de la 1848. Pârcălab de Covurlui
(1851-1855). Deputat de Galaţi şi vicepreşedinte al Adunării ad-hoc a Moldovei (1857). Agent
diplomatic la Constantinopol (31 oct. 1859-17 febr. 1866). După detronarea lui Cuza, ca şi Va-
sile Alecsandri, a renunţat la viaţa publică şi s-a retras la Târgu Ocna. Ultimii ani ai vieţii i-a
dedicat celor două mari pasiuni: numismatica şi colecţionarea de tablouri. A decedat de pe
urma unei pneumonii (Dicţionarul literaturii române de la origini până la 1900, Editura
Academiei R. S. R., Bucureşti, 1979, p.p 616-617).
3
Dimitrie A. Sturdza, op. cit., pp. 432-434.
4
Nicolae Konaki Vogoride (1820, Iaşi - 23 aprilie 1863, Bucureşti). Ministru de Finanţe
al Moldovei sub căimăcămia lui Teodor Balş (18 dec. 1856-7 mar. 1857). Caimacam al Mol-
dovei (17 febr./ 1 mart. 1857-octombrie 1858). A fost căsătorit cu cea mai bogată moştenitoare
din Moldova, Cocuţa Conachi, fiica poetului şi omului politic Costachi Conache (14 sept. 1778
- 4 februarie 1849).
5
Dan Berindei, Câteva ştiri noi cu privire la Ion Roată, în Studii şi cercetări ştiinţifice,
Istorie – Filologie, Istorie, Anul IX, Fasc. 1-2, Ed. Academiei R. P. R., Buc., 1958, p. 153.
154
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
de pontaş a Divanului Ad-hoc Ioan Roată din satul Cîmpurili ar fi în corespon-

denţă cu unii din locuitorii a diosăbitelor sati din acest district, motiv ci au
îndemnat pe iscălitul a însărcina pe privighitor de Gîrle, ca grabnic să meargă
la satul Săndilor de jos) şi să calci casăli acelora ci s-au sămţit că ar ţine ase-
minea corespondenţă. Deci s-au şi călcat casa lăcuitorului Stanciu Teţea, om
cu ştiinţă de carti şi la cari s-au găsit o scrisoari cu data din 6 a trecutului luni
Ghenar, venită dela d. Ioan Roată, cari scrisoari, păstrîndu-se în copie aice,
originalul se comunică Onor. Minis.[ter] spre a critica a ei cuprindiri şi a ho-
tărî celi de cuviinţă; numai puţin cît şi pentru Stan Teţea, la cari s-au găsit
această scrisoare şi cari se află arestat la ad.[ministraţie], precum şi Stan Gar-
dină, aducătorul acestii scrisori, ca să se încredinţăză Onor. Minis.[ter] şi de
arătărili lor să prezentează doproaseli ce li s-au luat în camera ad.[ministra-
ţiei], cari doproasă nu lămuresc îndestul dorinţa şi calcula lor, ce numai o vi-
derată tăgăduire.
Priv.[ighetorul] prin raport său nr. 354 adaogă că aceşti sînt nişte tulbură-
tori, aflători pe moşia moş. Mera şi ad.[ministraţia] chear îi recunoaşte deasă-
minea prin mai multe lucrări de acest fel, precum la neînvoirili urmati cu locu-
itorii şi posesorul d-alui Cneaz Dimitrie cantacuzin, aceştie au fost agitatori:
la neînvoirili urmati cu aceşti locuitori şi posesorul dlui aga Ioan Zăharul, tot
aceştie au resculat întreg satul Şăndilor de jos şi eau făcut de au trecut în
partea Valahiei, iar cît pentru Stan Gardină cazutul de mai multe ori în fapta
de potlogării dovediti de instanţiile compitenti, nu tăgădueşti nici cît că la ve-
nirea sa din tîrgul Ocnii, trecînd prin sat Cîmpurili, desfiinţatul deputat Ioan
Roată i-au dat o scrisoari cătră Stanciu Teţea; aceştiea doi ai fost şi la Eşi în
vremea cînd Ioan Roată să afla lucrînd în Divanul Ad hoc.
Binivoească Onor. Minis.[ter] asupra acestor înprejurări, ce i să supun
prin acest raport, a da dizlegari ca urmari să păzască iscălitul, spre a fi ferit
de orice răsponsabilităti, cari ar cădea asupra sa, la caz cînd dl. Roată şi co-
respondenţilor săi li s-ar îngăduit nişti mişcări de resculări între lăcuitori.
Acest Roată, după ştiinţa luoată, se află pornit de acasă, unde au lăsat respuns
că mergi în capitalie Eşi şi după cercetărili ci s-au făcut în ţ[in]ut nu s-au
putut discoperi că ar fi aici” 1.
Primind Raportul administraţiei de Putna, Departamentul din Lăuntru a
trimis poliţiei, la 15 februarie 1859, ordinul arestării lui Ioan Roată, care a fost
imediat arestat la Iaşi, unde se afla la acea dată şi l-a trimis sub escortă Sta-
rostiei de Putna:
„Poliţia Capitalei i să va scrie ca luînd pe numitul Roată dela gazda sa să-l
ecspeduească cu înadins jandarm la stărostia Putna, împreună cu oficia Minis-
1
Ibidem, p. 153-154.
155
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
terului cătră stărostie, cărie i să va scrie că primind pe numitul să-l supue

îndată arestului, unde va sta pînă la al doilea dislegare, precum şi pe cielalţi
corespondenţi ai lui îi va asigura sub privigherea judeţilor săteşti şi în răspun-
dire acestora pentru orice abatire a lor dela buna cuviinţă, însămnînd totodată
şi pe privighetor ocolului a ave strictă şi neadormită îngrijări asupra purtării
acelor indivizi, iar progonul cailor de poştă pentru trimitirea numitului şi în-
toarcirea în capitalie a jandarmului ci-l va escorta, să se înplinească îndată
din orice averi a lui. 214 lei 20 parale curs haznelii, trimeţindu-i Ministerului
spre despăgubire fiscului. Enamul însă să va trimeti poliţiei spre întrebuinţare,
potrivit cu înţelesul aceştii rezăluţii” 1.
Peste două zile, Departamentul a luat o nouă hotărâre, oglindită în urmă-
toarea rezoluţie:
„Fevr. 17. Se va scrie stărostiei că pe trimesul cu oficie sub no. 2916 Ioan
Roată să-l elibereze pe chizăşie judeţului şi a locuitorilor sat Cîmpurile, forul
locuinţii sale, îndatoritoare că numitul nu se va mai abate la urmări sritătoare
[sic] liniştii şi a bunei cuviinţe şi nu se va mai ocupa nici va proclăma lucrările
disfiinţatului Divan ad hoc, a cărora rezultate trebuie a se aştepta în linişte;
osăbit, apoi, se va regula din parte[a] stărostiei o deaproape privighere poli-
ţienească asupra mişcărilor lui şi a corespondenţii şi la întîmplare di ce mai
mică agitaţie în contra bunii ordine, va aresta pe vinovat şi îndată va raporta,
asăminte va cerceta şi cazul adunării de bani de pi la locuitorii satelor ce s-ar
fi operat de mine va cerceta şi cazul adunării de bani de pi la locuitorii satelor
ce s-ar fi operat de cătră numitul Roată cu ai săi după ştiinţa luoată de Mi-
nister şi de discoperire să refereze şi înplinind dela uneltitoriu suma ce prin
streine ademenirii se vor fi luoat dela locuitori” 2.
Vorbind în apărarea guvernării sale din 1860, Mihail Kogălniceanu declara
următoarele, între altele, în legătură cu foştii deputaţi pontaşi:
„Ei, carii au iscălit cu noi toate dorinţele naţionale, când a venit timpul de
a ne ocupa şi cu cererile lor speciale, drept singur rezultat au capătat insulte
de la această tribună, astfel încât fiecare din bieţii deputaţi s-au întors pe la
casele lor cu deznădejdea în inimă şi cu blestemul pe buze! Şi nici măcar în
casele lor nu au fost liniştiţi. Pe unii i-au maltratat proprietarii pentru că au
îndrăznit a se tângui de soarta lor, pe alţii i-a tiranizat guvernul lui Vogoride,
care cu sila le-a luat până şi buletinurile Adunărei ad-hoc; am văzut oficia
întru aceasta subscrisă de colonelul P. Scheletti! Unii din ei au fost chiar în-
chişi şi sărăciţi. Voi cita pi Ioan Roată, deputatul pontaş de la districtul Putna.
Acest nenorocit a fost adus la Iaşi, supus cercetărei, pe urmă închis în grosul
1
Ibidem, p. 156.
2
Ibidem, p. 157.
156
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
prefecturei, redus în sfîrşit la sapa de lemn. Când, după îndoita alegere, dom-
nitorul a trecut prin Focşani* spre a lua frînele guvernului din Ţara Româ-
nească, înălţimea sa a binevroit a primi pre Ioan Roată şi a asculta durerele
sale. Înălţimea sa, spre onoarea sa eternă, a vărsat asupra unei inimi sânge-
rinde cuvinte mângâietoare, l-a îndemnat să se liniştească şi i-a dat doi pumni
de galbeni. Atunce Roată cu lacrimi mulţămi domnitorului pentru dar, însă l-a
întrebat: ‹‹dară onoarea mea cine mi-a da-o?›› - ‹‹Vei spune, i-a răspuns înăl-
ţimea sa, că ai vorbit cu vodă, vei spune că domnul României te-a îmbrăţişat.
Nimene nu va mai pute să mai zică că eşti dezonorat››. Şi domnul convenţional
a îmbrăţoşat pre ţăranul Ioan Roată!
Eu am fost faţă la acest fact, care va fi o frumoasă trăsătură în viaţa lui
Alexandru Ioan I” 1.
Întâlnirea lui Ioan Roată cu Alexandru Ioan Cuza

Ioan Roată va reveni în comunităţii locale din Câmpuri cu prilejul alegerii
primarului comunei în primăvara anului 1865. Neştiiind să scrie, el a semnat
cu parafa sa de la Adunarea ad-hoc, procesulverbal de alegere a prima-
rului Ioan Cristea (87 voturi) din Câmpuri, la 28 aprilie 1865 2.
*
În drumul său spre Bucureşti, domnitorul Alexandru Ioan Cuza s-a oprit la Focşani în
ziua de 5 febr. 1859. Aici, focşănenii i-au făcut o primire triumfală. Noaptea, Domnitorul a fost
găzduit de boierii Dăscăleşti, unde, a doua zi, a primit în audienţă multă lume, printre care şi pe
Ioan Roată (Horia Dumitrescu, Maria Dumitrescu, Focşanii şi „Unirea cea Mică”, în Cronica
Vrancei, vol. II, coordonator: Horia Dumitrescu, Editura DMPress, Focşani, 2001, p. 74-76.
1
Mihail Kogălniceanu, Discursuri parlamentare din Epoca Unirii. 22 septembrie 1857 –
14 decembrie 1861, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1959, p. 297.
2
Documentul se află expus în Muzeul Unirii din Focşani.
157
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
Legea rurală promulgată la

14/26 august 1864, urma să in-
tre în vigoare la 23 aprilie/5
mai 1865. Prin această lege, ţă-
ranii erau eliberaţi de sarcinile
feudale, iar monopolurile feu-
dale erau desfiinţate, în schim-
bul unei răscumpărări, plătibi-
le în 15 ani. Proprietarii urmau
să fie despăgubiţi prin inter-
mediul unei Case speciale. Le-
gea hotăra împroprietărirea pe
pământurile legiuite. Suprafa-
ţa acestora varia în raport cu
regiunea şi numărul de vite.
Pământul expropriat nu trebu-
ia să depăşească 2/3 din întin-
derea moşiilor. Pădurile nu in-
trau în prevederile legii.
Văduvele, nevolnicii şi ţă-
Alegerea primarului comunei Câmpuri ranii care nu fuseseră clăcaşi
Ioan Cristea (28 aprilie, 1865)
primeau locuri de casă şi grădini în vatra satului, iar însurăţeii aveau

dreptul să fie împroprietăriţi pe moşiile Statului. Loturile primite la îm-
proprietărire nu puteau fi înstrăinate timp de 30 de ani 1.
La 17 octombrie 1864, printr-o Adresă a Ministerului de Interne,
Agricultură şi Lucrări Publice se cerea începerea neîntârziată a măsură-
torilor de teren de către Comisiile ad-hoc compuse din reprezentanţi ai
proprietarilor şi ai ţăranilor de către inginerul hotarnic al judeţului.
Pentru că inginerii topografi erau foarte puţini, iar la Câmpuri nu a
fost trimis un împuternicit care să aplice Legea rurală, ţăranii de aici
l-au rugat pe Ioan Roată să facă el această împărţire a pământurilor.
Foştii clăcaşi din celelalte sate ale Plasei Zăbrăuţi au procedat în acelaşi
mod şi l-au angajat pe Ioan Roată pentru măsurătoarea loturilor noilor
1
Gheorghe Platon, op. cit.,p. 197.
158
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
împroprietăriţi. De comun acord cu consiliile comunale, beneficiarii

lucrării i-au oferit drept plată fostului deputat câte 3 lei de falce. Ioan
Roată a făcut o împărţire justă, fără să lezeze interesele vreuneia din
părţi 1. Neliniştit de popularitatea de care se bucura Ioan Roată în satele
ţinutului, prefectul N. I. Constantinescu a ordonat subprefectului de
Zăbrăuţi să ancheteze activitatea lui Ioan Roată. La 4 ianuarie 1867,
prefectul primea următorul raport „În urma ordinului D-voastre, cu No.
12851, cerând ştiinţă dela D. D. primari ai Comunelor unde au fost clăcaşi,
asupra puntelor de care tratează acel ordin, am primit raporturile, prin care mă
informează că D. Ioan Roată a fost alcătuit de către Consiliele Comunale, şi cu
ştirea Dlui Es. Sub Prefect Golişteanu, ca măsurătoarea măruntă între
locuitori să o facă Dlui pentru care să primească câte trei lei defalcie şi că
măsurătoarea a făcuto pe locurile delimitate de Ingineri şi Comisiile Ad - Hoc,
primind chiar voastre, cu cea mai mare patre din bani. Însă dacă a avut vreo
autorizaţie deosebită, sau de întruneşte qualităţile de Inginer, primarii de şi nu
mi-au raportat, vin însă a vă aduce la cunoştinţă, că D. Ioan Roată nu şcie nici
a scrie, cu atât mai puţin specialitatea de Inginer,şi nici a avut altă autorizaţie,
decât înscrisul de alcătuire a Comunelor”2.
Ca răspuns la acest raport, la 9 ianuarie 1867, prefectul îi punea în
vedere subprefectului să continue investigaţia începută asupra lui Ioan
Roată: „Văzându cele cuprinse în raportul Dv. no 9566 relativ la urmarea D-
lui Ioan Roată cu luare de bani de pe la Comună pentru măsurătoarea
pămăntului, răspundu a chema atâtu pe Dl. Roată câtu şi pe toţi primarii cu
care sau alcătuitu să constataţi baniice va fi luoatu dela fie care comună şi săl
obligaţi ai înapoia cari âi veţi da chiar Dv. în mâna fie căruia locuitori ce au
răspunsu aseminea bani sub luoare de dovadă pe care să o transmiteţi
prefecturii şi după legea rurală cu amănuntulu săntu liberi aşi luoa orice
Inginer special prin bună învoeală şi aşa facu această înpărţăre. Iar Dl. Roată
dacă va resista în înapoerea banilor veţi constata fapta de înşelătură din parte-i
însercinăndu-se cu o lucrare pe care nici nu o cunoaşte şi sel trimiteţi Dlui
Procuroru spre urmarea celor legiuite din parte” 3.
1
Mihai Adafini, Moş Ion Roată în conştiinţa urmaşilor în Cronica Vrancei vol. II,
coordonator: Horia Dumitrescu, Editura DM Press, Focşani, 2001, p. 104.
2
Arhivele Naţionale Vrancea (în continuare se va cita: A. N. Vn.), fond Prefectura
Judeţului Putna, dosar nr. 32 / 1867, f. 4.
3
Ibidem, f. 5 - 5verso.
159
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
După proclamarea Independenţei, Mihail Kogălniceanu 1 a trimis

prefectului de Putna, la 18 martie 1878, Ordinul Naţional „Steaua Ro-
mâniei” 2, în grad de Cavaler, împreună cu brevetul însoţitor semnat de
Domnitorul Carol I pentru a fi înmânat lui Roată „ca o răsplată a contri-
buţiei pe care înţeleptul ţăran din Câmpurile a avut-o la înfăptuirea Princi-
patelor Unite” 3.
Notificarea Ministerului Afacerilor Străine către prefectul de Putna era
semnată de Mihail Mitilineu 4 şi avea următorul conţinut:
,,Ministeriul Affacerilor Streine, Bucuresci,
18 Mart 1878, No 3908
Domnule Prefect,
Cunósceţi că prin Decretul N. 2 din 1 iu ianuariu publicat în Monitorulu
Oficial cu aceeaşi dată, Măria Sa Domnitorul a bine-voit a numi pe Deputatul
clasei sătenilor din acel judeţu, în adunarea ad-hoc Din 1857, membru al ordi-
nului „Steóa României”.
Vă trimittu astă - zi brevetul pe numele sus - zisului, împreuna cu crucea de
cavaler a primului ordin român, şi ve invit să bine voiţi a le remitte în persónă,
Deputatului sătenilor acellui judeţu în Adunarea ad hoc din 1857.
Veţi găssi sub acest plicu un buletin pe care mi’l veţi restitui dupe ce se va
iscăli de cel în Drept.
Primiţi, Ve rog Domnule Prefect, assigurarea osebitei melle considera-
ţiuni. Ministru M.[ihail] Mitilineu” 1.
1
Mihail Kogălniceanu - ministru de Externe din 3 aprilie 1877 şi ad - interim la Interne
din 17 noiembrie în guvernul prezidat de Ion C. Brătianu (24 iulie 1876 - 24 noiembrie 1878).
2
Ordinul Naţional ,,Steaua României” a fost creat de Cuza Vodă. În 1877, după pro-
clamarea Independenţei, Carol I a instituit în mod definitiv acest Ordin, prin Legea votată în zi-
ua de 10 Mai, stabilind cinci grade: cavaleri, ofiţeri, comandanţi (comandori), mari ofiţeri şi
mari cruci. Însemnul Ordinului se prezintă astfel: cruce bizantină (repetată) de metal, smălţuită
albastru închis şi având în centru un medalion rotund de smalţ, roşu, cu bordura albastră
închisă, înconjurat de o coroană verde de frunze de stejar. Medalionul are pe faţă cifra regelui
Carol I, iar pe bordură inscripţia: In fide salus şi pe verso data 1877. Între braţele crucii se află
câte o acvilă cruciată de metal, iar deasupra crucii, coroana regală de metal. Panglica este de
culoare roşie, cu câte o dungă argintie pe margini. Prima decernare a decoraţiei s-a făcut în
cursul lunilor sept. şi oct. 1877, cu ocazia luptelor de la Plevna. Regulamentul din 1906 a fixat
numărul membrilor la 2.000 şi anume: cavaleri - 1.000, ofiţeri - 720, comandori - 200, mari
ofiţeri - 60, mari cruci - 20 (Enciclopedia României, vol. I, Statul, Imprimeria Naţională,
Bucureşti, 1938, pp. 86-87).
3
Vasile T. Iorga, Moş Ion Roată - In memoriam, în „Corect”, Marţi, 20 febr. 2007, p. 9.
4
Mihail Mitilineu (1836-1903). Diplomat de carieră. Secretar general în Ministerul Afa-
cerilor Străine (1871-1879), ministru rezident al României pentru Belgia şi Ţările de Jos (O-
landa) cu sediul la Bruxelles (17 apr. 1880-30 sept. 1882 şi ministru plenipotenţiar între 18
febr. 1885-16 martie 1889) , ministru plenipotenţiar la Belgrad (30 sept. 1882-18 febr. 1885).
160
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
Rezoluţia prefectului din 21 martie 1878: „Se va da ordin Subprefectului di

Zebrauţu să ivite pe D. Rótă săse presinte la Prefectură pentru a i se îmăna
brevetul şi Decoraţiunea” 2.
Şicanele au continuat şi în a-
nii următori, iar Ioan Roată, să-
rac şi bătrân, s-a mutat cu locu-
inţa pe valea pârâului Cremeneţ,
contribuind alături de alţi locu-
itori la dezvoltarea satului Gura
Văii, sat unde i se află mormân-
tul 1.
Sărăcia în care se zbătea bătrâ-
nul deputat pontaş a sensibili-
zat, totuşi, pe cei care îl cunoş-
teau şi îi preţuiau întreaga lui
activitate pusă în slujba Unirii.
Astfel, M. Flondor, un cunoscut
de-al lui Mihail Kogălniceanu, i-
a scris acestuia, în 1880, prin ca-
re deplângea soarta fostului de-
putat ajuns la vârsta de 74 de
ani, rămas fără nicio vită în bătă-
tură din cauza unei epizootii.
Decorarea lui Ioan Roată cu Ordinul Faţă de necazul şi suferinţa la
Naţional „Steaua României” (1878)
care a ajuns Ioan Roată, Kogălniceanu era rugat să îl ajute cu ceva bani
pentru a-şi cumpăra vite de muncă3. Peste doi ani de zile, la 19/20 fe-
bruarie 1882, ora 12 noaptea, „firul vieţii aceluia ce se înfăţişase istoriei cu
chipul, cugetul şi simţirea venite de la izvoarele ei, cu înţelepciunea şi ex-
perienţa a nouăsprezece veacuri de trudă şi suferinţă, de lucrare a poporului
asupra propriei deveniri, avea să se curme” 4.
1
A. N. Vn., fond Prefectura Judeţului Putna, dosar nr. 16 / 1878, f. 13.
2
Ibidem.
3
Centenarul Unirii. Aspecte ale luptei ..., p. 38.
4
161
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
Actul de deces1 era semnat de doi martori (Ioan Coman şi Ivan Ber-
deiu), precum şi de primarul şi ofiţerul de stare civilă Costache Ange-
lescu:
„Comuna Câmpuri
Plasa Zebrauţi
Judeţul Putna
EXTRACT
Din registrul actelor Starei Civile de morţi pe anul 1882 Febr. 20
No. 5
Act de moarte din anul una mie opt sute optzeci şi doi luna
Februarie ziua douăzeci orele 2 după amiaz în ziua de 19 Februarie
Ioanu Roată de 76 ani căsătorit
1882 la ceasurile 12 noaptea a încetat din viaţă Dl Ioan Roată în

vîrstă de 76 ani de profesiune cultivator născut în – domiciliat în
comuna Câmpuri căsătorit cu Dna Maria Roată de ani 70 fiu al Dlui
Constantin Roată şi a Dnei Mariuta Roată.
Moartea a fost verificată de noi înşine.
Această declaraţiune ne-a fost făcută de următorii martorii:
D-l Ioan Coman de ani 52 de profesie cultivator domiciliat în com.
Câmpurile Jud. Putna şi d-l Ivan Berdel de ani 37 de profesie
cultivator domiciliat în com. Câmpurile Jud. Putna, care după ce le-a
citit actul, l’a subscris împreună cu noi Costache Angelescu primar şi
ofiţer de stare civilă al com. Campurile Jud. Putna.
Martori ss Ioan Coman
ss Ivan Berdeiu
Ofiţer al Stărei Civile
Primar [ss] C. Angelescu
Murea un om şi se năştea o legendă. Lutul ţării „îmbrăţişa trupul ostenit al
omului Ion Roată, slobozindu-i spiritul şi faptele, de-a pururi călătoare prin
istorie, mereu prezente în conştiinţa şi respectul generaţiilor curgătoare” 2.
Trupul său a fost „purtat pe braţe ca un adevărat sfânt şi înmormântat cu
cinste în cimitirul bisericii din Gura Văii-Câmpurile, unde şi-a avut ultimul
sălaş. A murit sărac, ca mai toţi luptătorii, dar a lăsat în urma sa o nouă bo-
găţie, numele său, un adevărat blazon de nobleţe, intrat în istorie şi în legen-
dă” 3.
1
Extract din registrul actelor Starei Civile de morţi pe anul 1882 se află expus în Muzeul
Unirii Focşani.
2
3
Vasile T. Iorga, op. cit., p. 9.
162
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
Casa în care a murit Ioan Roată
Actul de deces (19 / 20 februarie 1882)
Câmpurenii i-au cinstit memoria şi cu prilejul sărbătoririi semicentenarului

Unirii Principatelor Moldova şi Ţara Românească au ridicat o piatră funerară
pe mormântul ilustrului lor înaintaş. Pe ea este scris Aici odihneşte Moş Ion
Roată, deputatul ţărănimii în Divanul Ad-hoc din 1857, decedat la 20 febru-
arie 1882 în etate de 76 ani. Această cruce s-a ridicat spre vecinică amintire în
anul 1909. Ţăranii din Câmpuri”1.
În aceeaşi zi - 24 Ianuarie 1909 -, ţăranii din Vizantea au pus o placă come-
morativă „spre veşnică pomenire lui Moş Ion Roată căci ne-a arătat calea
mântuirii din nevoi”, placă ce se află în interiorul Bisericii din satul Gura Văii2.
În anul 1933, în satul Gura Văii, s-a constituit un Comitet care să strângă
sumele necesare pentru punerea unei pietre comemorative şi a unui grilaj de
fier la mormântul lui Ioan Roată. Direcţia Ocrotirilor din cadrul Ministerului
Muncii, Sănătăţii şi Ocrotirilor Sociale a comunicat Prefecturii Putna, la 13
noiembrie 1933, că a autorizat Comitetul din Gura Văii să strângă „sumele
necesare prin 500 (cinci sute) liste de subscripţie care vor circula în cuprinsul
întregei ţări până la Mai 1934. Listele se vor viza de un delegat al Prefecturii
Judeţului Putna. La expirarea termenului acordat listele se vor aduce la acea
Prefectură, unde se va încheia procesul verbal de rezultatul bănesc obţinut,
după care o copie se va înainta acestui Minister” 3.
La rândul ei, Prefectura Putna comunica, la 17 noiembrie 1933, convertul
Ministerului Muncii, Sănătăţii şi Ocrotirilor Sociale nr. 83.511, prin care
1
Mihai Adafini, op. cit., p. 105.
2
Ibidem.
3
A. N. Vn., fond Prefectura Judeţului Putna, dosar nr. 111 / 1933, f. 53.
163
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
Comitetul din Gura Văii era autorizat să strângă banii necesari pentru îngrijirea
mormântului marelui consătean.
Amintirea lui Ioan Roată a continuat să fie vie în conştiinţa vrâncenilor. În
numărul jubiliar 100, săptămânalul „Focşanii”, prin semnătura profesorului G.
Dimitriu, insera articolul „Moş Ion Roată”, pe care, în pofida unor inadvertenţe
istorice făcute din dorinţa autorului de a prezenta un portret ideal al fostului
deputat pontaş, îl redăm integral:
„Pe la jumătatea veacului al XVII-lea, răzăşii din Câmpuri - vechea orga-
nizare răzăşească din judeţul Putna - descindeau din patru bătrâni: Itul, Bog-
dan, Straoa şi Lata, toţi curgători din strămoşul Petre Rugină. Drăguţul, fiul
lui Bogdan, a fost înaintaşul Costineştilor, iar din curgătorii lui Lata, ajunşi să
se numească şi Rotileşti  s’a ridicat Ion Roată, cel mai tipic reprezentant al
ţărănimii localnice.
Ca atare, vechii dregători Costineşti - fratele mai mare Alexandru, poate şi
cronicarul Miron - sunt băştinaşi din Câmpuri şi legaţi prin înrudire cu Ion
Roată.
Mai sus de comuna Câmpuri, ţinând mereu pe apa Cremineţului, la Gura
Văii, se află şi căsuţa bătrânească a lui moş Ion Roată, clădită în nobilul chip
vrâncenesc, cu cerdacul înalt în faţă, stăpânită acum de Constantin Nicolae
Roată, nepot de văr al lui moş Ion Roată.
Costache Năstase Roată, nepot de fiu al lui moş Ion Roată şi Sanda, soţia
lui Costache Năstase Roată, stau alături, într’o casă mai simplă, înspre uliţa
satului. Dela Năstase Roată, fiul lui Ion Roată, au rămas în vieaţă trei băieţi şi
o fată: Costache, feciorul cel mai în vârstă, apoi Dumitru, cântăreţul bisericii
parohiei „Rotileşti”, Vasile şi Floarea, - fieştecare cu gospodăria, în satul
Gura - Văii.
Mormântul lui moş Ion Roată, din cimitirul aceluiaş sat e bine îngrijit şi
are o cruce de piatră cu inscripţia:  Aici odihneşte moş Ion Roată, deputatul
ţărănesc în Divanul ad / hoc din anul 1857, decedat la 20 februar 1882, în
etate de 76 de ani. Crucea s’a ridicat în anul 1909 de ţăranii din Câmpuri .
La 27 mai 1912, fiul lui moş Ion Roată, Năstase Roată, luând parte la ser-
bările dela Iaşi, cu prilejul desvelirei statuii lui Cuza - Vodă, - a povestit unui
reporter cîteva amintiri, legate de numele tatălui său :
 În timpul când a început mişcarea pentru Unire, tatăl meu lucra în ju-
deţul Putna pentru a strânge iscălituri dela toţi acei cari sunt pentru Unire.
Printre boierii cari nu puteau să sufere Unirea a fost şi Alecu Balş, mare pro-
prietar. Tatăl meu mi-a povestit că la un sfat la care a fost şi Mihail Kogăl-

Aurel V. Sava, Documente putnene, vol. I, Focşani, Ed. ,,Cartea Putnei”, 1929, p. 16, 53.

C. Tudor, Trecutul vorbeşte, în ,,Vremea”, nr. 733 / 22 ianuarie 1944.
164
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
niceanu cât şi un arhiereu, după mai multă vorbă, tatăl meu întinsese lui Alecu
Balş hârtia ca şi el să iscălească pentru Unire. Balş însă nu a vrut şi a spus:
- Cum pot eu iscăli această hârtie, când sunt proprieatr a 80.000 de fălci
de pământ şi când Cuza vrea să împartă pământul la ţărani ?
La această vorbire, Mihail Kogălniceanu s’a supărat foarte tare şi a
răspuns: - Nu e oare mai bine ca 80.000 de ţărani să aibe câte o falce de pă-
mânt decât unul singur 80.000 ? .
Şi mai departe: După câte îmi amintesc eu, multe au mai avut de suferit
ţăranii din partea boerilor. Nu erai sigur, de nimic, nici de lemnele pentru foc.
Dacă nu le ascundeau în pod, veniau noaptea feciorii boierilor şi ni le luau ...
Tata întotdeauna îmi spunea că bine era pentru ţară şi mai ales pentru ţărani,
dacă boierii l-ar fi lăsat în pace pe Domnitorul Cuza ….
Dar despre acest plin de demnitate moş Ion Roată, cunoscut mai mult din
istorioarele lui Creangă, ne vorbeşte şi Cezar Petrescu în ziarul „România”,
a. II, nr. 275 şi 388 din 6 martie şi 30 iunie 1939.
Deputat în Divanul ad-hoc ..., Ion Roată citeşte o jalbă înaintată Diva-
nului, în ziua de 9 noembrie 1857, cu semnătura deputaţilor ţărani: Ion Roată,
Simion Stanciu, Răducanu Sava, Dănilă Bălan, C. Ostahi, Toader Sin Pavel,
Ion Olariu şi Vasile Balaiş”, cerând dreptate în numele colectivităţii de atâtea
ori amăgite..
Întreaga plângere e o recapitulare a nevoilor ţărăneşti din trecut, frumos
concepută şi stilizată.
Că până în ziua de azi, toate sarcinile cele mai grele numai asupra
noastră au fost puse, şi noi de niciunele bunuri ale ţării nu ne-am îndulcit, iar
alţii fără să fie puşi la nici o povară, de toată mana ţării s’a bucurat; că noi bi-
ruri grele pe cap am plătit, oameni de oaste noi am dat; ispravnici, judecători,
privighetori şi jandarmi, numai noi am ţinut; drumuri, poduri şi şosele, numai
noi am făcut, boierescuri, zile de meremet, numai noi am îndeplinit; clacă de
voie şi fără voie, numai noi am dat; la jidovul orândariu ca să ne sugă toată
vlaga, numai noi am fost osândiţi; băutura scumpă şi otrăvită, numai noi le-am
purtat; că cel cu îndestularea peste hotare trecea, la adăpost se punea ....
……........................................................................................................................
Când ne-am jăluit, când ne-am tânguit păsurile, când ne-am spus
nevoile; ispravnicul ne-a bătut, vechilul ne-a bătut ....
Mai departe formulează următoarele dorinţi:  Vroim să scăpăm, să ne
răscumpărăm robia în care suntem, să nu mai fim ai nimănui, să fim numai ai
ţării ....
165
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
Glasurile aceste ridicate împotriva beilicurilor şi robiei plugarilor  - mai

mult în vederea libertăţii decât a bunului traiu, - rămase mult timp fără nici un
răsunet, au început în cele din urmă, să fie ascultate ...” 1.
În anul 1959, cu prilejul sărbătoririi centenarului Unirii Principatelor, locu-
itorii comunei, cu sprijinul organelor locale de partid şi de stat au transferat ca-
sa din satul Gura Văii în satul de reşedinţă şi au transformat-o în Casă Memori-
ală: „În cele două odăi mobilate modest se păstrează obiecte casnice folosite
de familia lui Ion Roată, veşminte, păretare, mobilier, precum şi diferite docu-
mente care relevă dârzenia acestui apărător al ţăranilor, dorinţa de unire şi
dreptate socială a vrâncenilor” 2.
Presa vremii a păstrat imaginea Casei Memoriale în primii ani ai existenţei
sale: „Din iniţiativa şi sub îndrumarea Comitetului raional de partid Panciu s-
a organizat în comuna Câmpuri, de către Muzeul de istorie din Focşani, casa
memorială în care a trăit aprigul luptător pentru cauza ţărănimii în Divanul
ad-hoc al Moldovei - Ion Roată.
În casa aşezată într-o poziţie pitorească din comuna Câmpuri, veşnic în
conflict cu boierii, Ion Roată şi-a trăit amarul până la sfârşitul vieţii. Astăzi,
aici datorită grijii organelor locale de partid şi de stat, se află casa memoria-
lă.
Păşind în incinta casei vizitatorii fac cunoştinţă cu un interior vechi de
casă ţărănească de pe vremurile când clăcaşii din Câmpuri slugăreau pe
pământurile boierului dan Asanache şi ale altora. Masa mică, patul, blidarul,
soba etc. amintesc viaţa de mizerie a ţăranilor în trecut.
În cea de-a doua cameră, sînt înfăţişate diferite documente, fotografii şi
texte care oglindesc aspecte din activitatea lui Moş Ion Roată ca deputat al
ţărănimii în Divanul ad-hoc. Jalba ţăranilor, al cărei prim semnatar a fost Ion
Roată şi celelalte documente sînt pagini dureroase, în care se arată suferinţele
de veacuri ale ţărănimii clăcaşe, care se zbătea în ghearele celei mai crunte şi
mai nemiloase exploatări.
În contrast cu documentele care înfăţişează situaţia grea a ţăranilor în anii
de atunci, se găsesc aici expuse realizările obţinute de ţăranii muncitori în anii
puterii populare în comuna Câmpuri.

N. Iorga, Istoria Românilor, vol. IX, Bucureşti, 1988, p. 323 - 324.
1
G. Dimitriu, Moş Ion Roată în Focşanii. Ziar independent de atitudine şi informaţii,
Duminică 12 Martie 1944, Anul VI, Nr. 100, p. 3.
2
I. M. Puşcă, Valea Şuşiţei, Editura Sport -Turism, Bucureşti, 1987, p. 59.
166
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
În această casă memorială, vor veni mulţi oameni ai muncii să cunoască

din trecutul şi lupta lui Moş Ion Roată, să-şi fixeze în memoria lor un episod
din lupta ţărănimii” 1.
Prin Ordinul Ministerului Învăţământului şi Culturii nr. 6 din 9 ianuarie
1959 Şcolii Generale din satul Câmpuri i s-a atribuit numele Şcoala Generală
Moş Ion Roată, ca urmare a cererii câmpurenilor de a cinsti - şi pe această cale
- pe cel ce a reprezentat ţărănimea putneană în Divanul ad-hoc şi a luptat
pentru Unire. În Ordinul Ministerului se sublinia că prin aceasta se urmăreşte
„educarea tineretului şcolar în spiritul dragostei faţă de înaintaşii progresişti
ai poporului nostru şi respectului faţă de munca şi creaţia acestor înaintaşi şi
pentru a contribui la întărirea sentimentului patriotic al elevilor” 2.
În numai câţiva ani, Casa Memorială „Ioan Roată” şi-a câştigat notorietate
naţională: „La Câmpuri, o casă simplă ţărănească, în care a locuit timp de mai
mulţi ani deputatul pontaş Ion Roată, a fost organizată muzeistic la 24 ianua-
rie 1962. Ioan Roată este personajul cunoscut pentru activitatea sa în Divanul
ad-hoc al Moldovei, din 1857, ce a militat pentru Unire şi pentru îmbunătăţi-
rea vieţii ţăranilor.
Expoziţional este valorificat mobilierul ţărănesc şi o suită de obiecte gos-
podăreşti şi personale ce au aparţinut lui Ion Roată (1806-1882). Ele creează
cadrul în care sunt prezentate diferite aspecte ale luptei pentru Unire, luptă ce
a antrenat masele largi ale ţăranilor. O galerie a celor ce au militat în rândul
ţăranilor pentru Unire întregeşte imaginea amplelor activităţi politice de la
mijlocul secolului trecut.
Printre cele mai interesante exponate se numără documentele ce priveau
activitatea lui Ion Roată, ca membru al unei comisii de împroprietărire în tim-
pul reformei iniţiate de Alexandru Ioan Cuza.
Este reliefată setea ţăranului român pentru libertate şi dreptate. În acest
sens, un loc important îl ocupă conflictele avute de Ion Roată ca unul din boie-
rii locului, conflicte ce au făcut ca celebrul deputat clăcaş să-şi părăsească
satul în ultima parte a vieţii.
În aceste condiţii, amenajarea muzeistică de la Câmpuri constituie o puter-
nică mărturie a legăturii ţăranului de pământul natal, evidenţiindu-se unul din
acei mulţi ce au făurit istoria tuturor secolelor” 3.
Un vizitator dintr-un îndepărtat colţ de ţară nota în Cartea de Onoare „un
gând curat de recunoştinţă şi veneraţie pentru unul din românii adevăraţi pen-
1
Victor Nămoloşanu, Casa memorială Moş Ion Roată din comuna Cîmpuri, în ,,Viaţa
nouă”, Anul XVIII, nr. 5.342, Miercuri 7 Februarie 1962.
2
Mihai Adafini, op. cit. p. 106.

Dată eronată , cea corectă fiind 24 Ianuarie 1959.
3
Aristide Ştefănescu, Ghidul muzeelor, Ed. Sport-Turism, Bucureşti, 1984, pp. 479-480.
167
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
tru care ideea de dreptate şi cinste , dragoste de neam, au fost mai presus de
orice”1.
Din punct de vedere administrativ, Casa Memorială „Ioan Roată” a fost su-
bordonată Comitetului Judeţean de Cultură şi Educaţie Socialistă Vrancea (pâ-
nă în 1990). Primăria Comunei Câmpuri, prin Decizia nr. 4 / 1 aprilie 1990, a
transferat Casa Memorială din administrarea ei în cea a Complexului Muzeal al
Judeţului Vrancea.
În anul 2006, s-au efectuat lucrări de reparaţii ale Casei Memoriale şi, con-
comitent, s-a lucrat la reorganizarea ştiinţifică, reuşindu-se redarea, cât mai
aproape de epocă, a interiorului şi atmosferei locuinţei în care şi-a trăit Ioan
Roată ultimele decenii din viaţă. Completată cu mărturiile documentare a im-
plicării sale în lucrările Adunării ad-hoc a Moldovei, în viaţa comunităţii lo-
cale, noua înfăţişare expoziţională redă ţăranului Ioan Roată cuvenita trăsătură
de om al timpului său, de reală personalitate istorică. Subliniem contribuţia
deosebită în această reuşită muzeistică a prof. Lelia Pavel, prof. Maria Nica şi
prof. Dumitru Huţanu.
Casa Memorială „Moş Ioan Roată” din Câmpuri

Redeschiderea Casei Memoriale „Ioan Roată” a avut loc în ziua de 24 Ia-
nuarie 2007, eveniment la care au participat: ing. Mircea Diaconu - vicepreşe-
dinte al Consiliului Judeţean Vrancea, prof. dr. Horia Dumitrescu şi prof.
Dumitru Huţanu2. Oficialităţile comunale, în frunte cu primarul Dumitru Vlă-
1
2
,,Monitorul de Vrancea”, joi, 25 ianuarie 2007, p. 4.
168
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
descu şi directorul Şcolii Generale, prof. Ion Drăghici, au acordat toată atenţia
manifestării consacrate unui eveniment istoric de importanţă naţională în care
se regăsea consăteanul lor, Ioan Roată.
Elevii şcolii din localitate au prezentat momentul „Moş Ion Roată şi Uni-
rea”, după care localnicii şi autorităţile s-au prins într-o Horă a Unirii. La mor-
mântul lui Ioan Roată, a avut loc o slujbă de pomenire, la 19 februarie împli-
nindu-se 125 de ani de la moartea acestuia1.
Evenimentul a fost prezentat pe larg în presa locală: „Casa Memorială Ion
Roată din localitatea Câmpuri îşi va redeschide astăzi porţile pentru publicul
larg. Astfel, conducerea Muzeului Vrancei va organiza cu ocazia împlinirii a
148 de ani de la Marea Unire a Principatelor Române din 24 ianuarie 1859, o
manifestare tematică la casa unde se presupune că ar fi locuit Moş Ion Roată.
Astfel, autorităţile locale din comuna Cîmpuri şi reprezentanţii Muzeului Vran-
cei vor fi gazdele acestui eveniment. „Mâine (n. r. astăzi) la ora 12, vom redes-
chide oficial Casa Memorială Ion Roată din comuna Câmpuri. Facem acest
lucru în ziua în care serbăm Unirea Principatelor Române. La acest eveniment
am colaborat cu oficialităţile comunei Câmpuri care ne-au fost alături şi ne-au
sprijinit în acest scop”, a precizat Horia Dumitrescu, directorul Muzeului
Vrancei”2.
Şi alte publicaţii vrâncene au inserat articole dedicate acestui eveniment:
„De ieri, Casa Memorială „Moş Ion Roată” din comuna Câmpuri a fost redes-
chisă pentru vizitatori. La orele prânzului, în prezenţa directorului Muzeului
Vrancei, dr. Horia Dumitrescu, a vicepreşedintelui CJ Vrancea, Mircea Diaco-
nu, a autorităţilor locale şi a elevilor de la Şcoala Câmpuri, casa moşului a-
juns deputat în Divanul ad-hoc al Moldovei a reintrat, oficial, în circuitul mu-
zeistic naţional. Manifestarea s-a deschis cu un moment artistic, realizat de
elevii şcolii din Câmpuri şi cu evocarea personalităţii celui mai cunoscut per-
sonaj din localitate - Ion Roată, urmat de o slujbă de pomenire, la mormântul
moşului, de la cimitirul din satul Gura Văii. De la directorul Muzeului Vrancei
am aflat că s-au efectuat lucrări de consolidare a imobilului, s-au refăcut şin-
drila, lutăria, s-au montat gratii şi chiar un sistem de alarmă. „Avem în lucru
şi un pliant al Casei Memoriale, pe care-l vom tipări în acest an, în care se
împlinesc 125 de ani de la moartea lui Moş Ion Roată”, ne-a mai spus dr. Ho-
ria Dumitrescu. Casa-muzeu a fost inaugurată la 24 ianuarie 1959, iniţial în
satul Gura Văii, când s-a aniversat un secol de la Unire. Astăzi, imobilul se
găseşte pe DN 2 D, în localitatea Câmpuri şi este deschis de marţi până dumi-
1
Ibidem.
2
Iulia Creţu, Se redeschide Casa Memorială Ion Roată, în ,,Corect”, Miercuri, 24 Ianuarie
2007.
169
_??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ??? ???????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
nică inclusiv. Imobilul reconstituie atmosfera epocii din timpul Unirii şi oferă
contemporanilor o lecţie de istorie originală, prin documentele şi materialele
expuse. Taxa de intrare în casa lui Moş Ion Roată este de 1 leu” 1.
Prin simplitatea şi expresivitatea liniilor sale arhitectonice, de locuinţă mo-
nocelulară, tipică satului vrâncean de la jumătatea secolului al XIX-lea, cu in-
timitatea şi acurateţea spaţiului interior, vizitatorul are, pentru câteva clipe,
sentimentul că Ioan Roată trăieşte, este plecat undeva, în sat şi se bucură de pri-
lejul oferit de a dialoga cu mărturiile.
Priveşte şi citeşte documentele expuse, din loc în loc, de parcă Ioan Roată
le-a aşezat ca aducere aminte. Înţelege acum de ce a intrat în legendă şi de ce
imaginea lui a străbătut veacurile. Înţelege că Ioan Roată, pontaşul cu mintea
ageră şi cu dreapta-i judecată a faptelor, a fost un om al timpurilor sale, cărora
le-a desluşit mersul, semnificaţia evenimentelor petrecute şi s-a implicat în des-
făşurarea lor.
Înţelege de ce Ioan Roată a rămas în memoria generaţiilor şi în cartea de
căpătâi a neamului - Istoria, ilustrând imaginea ţăranului român, idealurile
acestuia, legătura sa ancestrală cu pământul pe care s-a născut. Părăseşte, apoi,
Casa Memorială, cu sentimentul că a mai parcurs o pagină de istorie.
Mărturisindu-şi impresiile în Cartea de Onoare, un vizitator din Orăştie
scria cu emoţie „Moş Ion Roată - Horea Vrancei - sufletul ţărănimii române în
Divanul Ad-hoc al Moldovei, luptătorul înflăcărat şi neînduplecat pentru Uni-
re, închinare din partea unui strănepot al lui Decebal, nepot al lui Horea şi
Iancu” 2.
Prin doar câteva cuvinte, trasează astfel un arc peste timp şi spaţiu ro-
mânesc, aşezându-l pe Ioan Roată la locul cuvenit pe bolta înstelată a Istoriei
Neamului Românesc. Către strălucirea lui îşi vor îndrepta privirea, într-o
firească continuitate a dăinuirii, cu certitudine, şi generaţiile viitoare.
1
Silvia Vrînceanu, Valentin Muscă, S-a redeschis Casa Memorială ,,Moş Ion Roată”, în
,,Ziarul de Vrancea”, joi, 25 ianuarie 2007, p. 6.
2
170
_??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
CINE A FOST BOIERUL CARE

L-A UMILIT PE MOŞ ION ROATĂ?
Arhivist Florin DÂRDALĂ,
Arhivele Naţionale, Focşani-Vrancea
Acum când se sărbătoresc 53 de ani de la Mica Unire, poate ar fi potrivit
să ne amintim de un personaj simplu, dar memorabil prin ideile pe care le-a a-
vut - Moş Ion Roată din Câmpuri. Acesta s-a născut în anul 1806 şi a avut doi
băieţi şi două fete[1]. Din arhiva de stare civilă a localităţii Câmpuri, cea care
s-a mai păstrat, au rezultat date relativ sigure doar despre cei doi băieţi Năstase
şi Neculai. Năstase s-a născut între anii 1830-1841[2] , iar Neculai pe la anul
1850 [3]. Copii au avut amândoi, Năstase se pare cinci, iar Neculai trei. Unul
din nepoţii lui Moş Ion Roată şi fecior al lui Năstase Roată a trăit până în anul
1984 şi s-a chemat Dumitru Roată[4], el fiind de fapt ultimul nepot direct pe li-
nie bărbătească al Moşului Unirii. Rămas în memoria colectivă prin cele două
anecdote scrise de Ion Creangă, in anul 1882, binecunoscute de toată lumea,
Moşul Unirii a deschis ochii pe moşia vestitului, pe vremuri, Asanache Dan[5],
fost preşedinte de tribunal [6], proprietarul a numeroase moşii de pe raza ac-
tualului judeţ şi ctitorul Bisericii Sf. Mina din Bahne unde odihneşte [7]. A-
cesta a avut o singură fată, pe care a măritat-o cu un anume Ştefan (Ştefănache)
Scarlat Dăscălescu [8], fiu de cojocar din judeţul Buzău, după unele păreri[9]
sau după altele fiul unui dregător domnesc[10], care a moştenit în anul 1837
sau 1857 [11], pe lângă imensa avere a lui Asanache, inclusiv moşia Câmpu-
rile. Acest Ştefan Scarlat Dăscălescu a fost, se pare, şi nu, Alecu Balş, cum au
scris unii cercetători, boierul cu care a avut Moş Ion Roată mica ciondăneală în
Divanul Unirii de la Iaşi, şi apoi în Câmpuri, când prin vicleşug şi cu patimă, l-
a lăsat fără animale pe bietul ţăran neajutorat şi l-a scuipat în plin obraz când
acesta a venit la curtea boierească să-i ceară socoteală. Deşi a avut o purtare
extrem de nepoliticoasă cu Moşul Unirii, în realitate Ştefan Scarlat Dăscălescu
a fost, după cum consemnează în memoriile sale, un mare patriot, visând ca şi
Moş Ion Roată la unirea deplină a teritoriilor vechii Dacii. Boierul cel rău s-
a născut în anul 1800, a început viaţa publică ca secretar al Caimacanului
(prefectul) Craiovei la 19 ani, apoi la 21 de ani ca secretar al consulului rus din
Bucureşti. A fost numit ulterior comisar al ciumei în Moldova, între anii 1828-
1829, unde avea ca atribuţie limitarea efectelor bolii. Tot în Focşani a fost ales
în mai multe rânduri, membru şi preşedinte al Consiliului Judeţean şi în timpul
domniei lui Cuza a tot visat să ajungă senator, lucru pe care marele domn şi
171
_??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
primul lui ministru Kogălniceanu nu i l-au îngăduit, poate şi pentru atitudinea

lui trufaşă de la lucrările Divanului Ad-hoc de la Iaşi şi pentru faptele lui ulte-
rioare. Cu soţia lui a avut paisprezece copii, dintre care au supravieţuit 7. Cei
mai cunoscuţi au fost Dimitrie Dăscălescu, poetul cu oarecare talent din epoca
regulamentară şi Iorgu Dăscălescu, cel care ne-a lăsat singura imagine cunos-
cută a boierului Dăscălescu. Ştefan Dăscălescu nu a fost un admirator al pri-
mei Constituţii denumită Regulamentele Organice, dar a condamnat pe pa-
şoptiştii care au ars în 1848 acest prim aşezământ naţional, fără a se gândi o
clipă ce pun în locul lui.
Martor al ocupaţiilor străine, i-a urât pe ruşi, pe turci, dar cel mai mult i-au
displăcut austriecii pe care i-a categorisit ca aroganţi, dispreţuitori, nesociabili,
violenţi etc. A fost, în 1857, membru al Divanului Ad-Hoc al Moldovei, unde
a avut mica lui ceartă cu Moş Ion Roată, cu toate că ideile celor doi despre uni-
re nu erau prea diferite. Ştefan Dăscălescu a fost şi Preşedintele Comitetului U-
nionist din Focşani şi judeţ, unul din comitetele cele mai mari din Moldova. În
casa acestuia din Focşani de la întretăierea străzilor Moldova, Cezar Bolliac şi
Alexandru Golescu s-a celebrat la 1 iulie 1845, căsătoria domnitorului Gheor-
ghe Bibescu cu Maria Văcărescu, fosta soţie a spătarului Ghica, nuntă ce s-a
înfăptuit cu multă vâlvă la Mănăstirea Sf. Ioan din viitoarea Piaţa a Unirii[12].
Casa era monumentală, cu multe şi mari saloane şi etaje[13], a găzduit o peri-
oadă instituţia Comisiei Centrale chiar şi Arestul Local şi după moartea bo-
ierului (1878), a dăinuit până în jurul anului 1950, când a fost demolată pentru
a face loc din anul 1966 Liceului Economic[14] şi de la 1.09.1979 Şcolii nr. 5,
prin unificarea claselor gimnaziale de la Liceul „Unirea“ şi Liceul „Al. I. Cu-
za”, şcoala căreia i s-a atribuit în anul 1999 numele Anghel Saligny[15]. În a-
ceastă vestită casă, au mai fost găzduiţi în mai multe rânduri domnitorul Mol-
dovei Mihail Sturza, precum şi marele domnitor Alexandru Ioan Cuza la tre-
cerea sa spre Bucureşti după alegerea ca domnitor şi în Ţara Româneas-
că[16].
Pe voievodul Mihail Sturza l-a primit în mai multe rânduri, dintre care în
1849 l-a ţinut peste o lună în casa sa şi a avut mai multe discuţii interesante cu
acesta, dintre care cea mai importantă i s-a părut cea relativă la înfiinţarea şco-
lilor în Moldova[17]. Acest lucru, Mihail Sturza a încercat să-l realizeze încă
din primii ani ai domniei sale, adică din 1834, dar la această iniţiativă s-a împo-
trivit consulul rusesc, care aidoma conaţionalilor săi, vedea în şcoală o fanfaro-
nadă. De altfel şi boierii români bătrâni aveau dispreţ pentru şcoală, încât zi-
ceau pentru fiii lor că doar nu s-or face dascăli, iar alţii ziceau că şcoli prin sate
nu trebuie în veci, pentru că ţăranii nu trebuie să înveţe carte, că de s-or face
toţi învăţaţi nu are cine să le mai lucreze moşiile, susţinând că la ruşi cartea e
puţină, dar supunerea e oarbă şi ţara e în linişte şi fericită. Spre deosebire de
172
_??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
aceştia, Ştefan Scarlat Dăscălescu a fost un boier care a dorit ca românii să aibă
parte de lumina învăţăturii, cu toate acestea nu s-a implicat aproape deloc în
fenomenul învăţăturii, în satul Câmpurile, şcoala înfiinţându-se târziu abia pe
la 1867-1868 [18], cu 10 ani înainte de moartea Dăscălescului. Bogatul, înţe-
leptul şi trufaşul boier a avut un sfârşit la fel de nefericit ca cel al lui Moş Ion
Roată, pierzându-şi averea în împrumuturi nerentabile şi afaceri neprofita-
bile[19]. În anul 1880, după doi ani de la moartea lui Ştefan Dăscălescu, Statul
Român punea gaj moşia Câmpuri şi alte câteva proprietăţi ale Dăscălescului la
două bănci germane renumite[20], iar după ridicarea girului, moşia Câmpurile
a ajuns prin adjudecare la licitaţie în proprietatea familiei Guriţă din Pan-
ciu[21], care nici aceasta nu a reuşit să folosească la întreg randamen-
tul moşia şi în anul 1912 moştenitorii lui Guriţă vând proprietatea boierului
Zissu[22].
Cele două personaje, ţăranul şi boierul, rămân pentru eternitate simbo-
lul unor idei înnoitoare. Numai calea de atingere a acestor obiective o văd
altfel, boierul vroind respectarea tradiţiilor vechi, iar Moşul Unirii dorind
schimbarea acestora din rădăcini. Votul universal, împroprietărirea, instrucţia
publică sunt doar câteva din marile dorinţe naţionale ce s-au copt în perioada
Micii Unirii şi în oraşul nostru Focşani.
[1]Machidon, Cezar - Istoria lui Moş Ion Roată, publicat în Foaia Naţională, Sur-
sa: http://www.ziarulialomita.ro
[2] S .J .A. N Vrancea - Colecţia de stare Civilă, localitatea Câmpuri, registrul nr. 21/ 1878
în care apare Gheorghe Roata fiul lui Năstase Roată, ultimul de 41 de ani, deci născut pe la
anul 1837 sau registrul 27 /1890 Dumitru fiul lui Năstase Roată, ultimul de 60 de ani, deci
născut în 1830. În fine, registrul de căsătorii pe anul 1869 în care Năstase I. Roată este
menţionat ca fiind născut în 1841.
[3] Ibidem, registrul 56 /1904 unde figurează Ion fiul lui Neculai I. Rota,ultimul de 50 ani
nascut deci in anul 1854.
[4] Ibidem registrul 27 /1890.
[5] Sava, Aurel V. – Boierii ţinutului Putnei la 1830, în: Milcovia - Revista regionala de
studii, an V-VII Focşani 1936, Tipăritura Cartea Putnei, p. 15. Asanachi Dan ia de nevasta pe
Ruxandra şi prin soţia sa capătă drept de bastinaş în moşia Câmpurile. Are o fată Marghioala
173
_??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
care ia de bărbat pe căminarul Ştefan Dăscălescu şi astfel moşia Câmpuri după moartea lui
Asanache Dan, trece în proprietatea lui Ştefan Dăscălescu.
[6] Caian Dimitrie F. - Istoricul Oraşului Focşani scris cu prilejul jubileului de 40 ani de
domnie a Majestăţii Sale regelui Carol I, Focşani, Tipografia Legătoria de cărţi şi stereotipia
G. A. Diaconescu, 1906, p. 260.
[7] Idem. pag 261.
[8] Sion, Constantin - Arhondologia Moldovei: Amintiri şi note contimporane. Contributor
Ghibănescu, Gheorghe Editură Iaşi: Tipografia Buciumului Român. Data apariţiei 1892.
[9] Idem.
[10] www.opiniabuzau.ro/.../2741-stefan-scarlat-dascalescu-un-patriot-buzoian
(11) Iorga, Nicolae - Un cugetător politic moldovean de la jumătatea secolului al XIX-lea:
Ştefan Scarlat Dăscălescu: Şedinţa de la 4 Martie 1932. Editură Bucureşti: Monitorul Oficial şi
Imprimeriile Statului, Imprimeria Naţională. Data apariţiei 1932.
[12] S J A N Vrancea. Fond personal I. Romanoai u a 3/1961, pag. 5.
[13] Ibidem.
[14] S J A N Vrancea - Fond personal Vasile Tiroiu, u a nr 7- Ghid monografic, turistic
din Focşani. Trei drumuri spre Vrancea (Valea Milcovului, Putnei şi Şuşiţei).
[15]Scoala Anghel Saligny Focsani www.vrancea.ro/edu/sc5/.
[16] S J A N Vrancea - Fond personal I. Romanoai u. a 3/1961, pag. 5.
[17] Nicolae Iorga, op cit.
[18] Budescu, Ionel - Istoria învăţământului din Judeţul Vrancea de la origini până la
1918, Editura Paidea, 2003, Bucureşti, anexa 11 bis.
[19] Nicolae Iorga, op. cit.
[20] S J A N Vrancea - Fond Tribunalul judeţean Putna - registrul de transcriere ipoteci
pe anul 1880.
[21] Ibidem - Registrul opis alfabetic din perioada 1876-1896.
[22] Ibidem - Registrul de transcriere acte autentice pe anul 1912.
174
_??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
175
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
2012 - ANUL ION MINCU

Carmen CAZACIUC,
Ateneul Popular ,,Maior Gheorghe Pastia”,
Focşani-Vrancea
Abstract. The author presents the figure of the creator of modern Romanian architecture.
Ion Mincu graduated from the School of Engineers of Bridges and Roads from Bucharest, and
then studied at the School of Fine Arts in Paris. His architectural style is rooted in wooden
worship places, in Romanian folk style from the traditional houses from ancient Vrancea
(Nereju and Vidra).
The architectural works created by Ion Mincu are spread throughout the country:
Bucharest, Galati, Craiova, Ioasi, Focsani and so on, wheather they are built under his direct
guidance, or under his plans.
Keyword: architecture, plans, Neo-Romanian style porch, gazebo, decorative item, enamel
cufflinks, strips, tiles, monument, palace, mansion, chapel, tomb.
Atunci când vorbeşti despre construcţii şi

constructori, planuri şi calcule de rezistenţă ai
senzaţia că nu poţi să faci asta decât folosind
cuvinte reci, puţin mai dure şi totul în termeni
tehnici, riguroşi, fără pic de blândeţe. Atunci
când vorbeşti despre Arhitectul Ion MINCU
poţi să ai ore întregi la dispoziţie, poate chiar
zile, fără ca cineva să se plângă de plictiseală
sau abordare seacă a aceleiaşi probleme.
Asta pentru că el a fost omul care a lăsat
una din cele mai frumoase şi vizibile ampren-
te pe România, aceea care face cinste oricărui
conaţional de-al său atunci când priveşte de
afară sau intră cuminte şi atent, într-o clădire
de-a lui (proiectată, construită, decorată sau
toate trei la un loc).
Mincu spune foarte multe lucruri despre arhitectura românească de la final
de secol XIX şi început de secol XX, totul fiind concentrat în doar trei cuvinte:
arhitectură în stil neoromânesc.
Astfel, este valorificat stilul autohton, atât în teorie cât mai ales în practică
punând în valoare tradiţiile arhitecturii româneşti îmbinate cu elemente antice,
mediteraneene, orientale şi occidentale, generaţiile care i-au urmat având fixat
de la bun început reperul clar al stilului naţional în arhitectură.
175
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
Pe scurt stilul Ion MINCU.

Nimic nu poate fi mai plăcut pentru noi, vrâncenii, să ştim că Mincu a făcut
din creaţia populară a locului şi din zona de origine, motiv de inspiraţie în lu-
crările sale. În opera sa cu puternice influenţe tradiţionale un loc binemeritat îl
are creaţia populară vrânceană. Alături de bine cunoscutele rămăşiţe ale Mă-
năstirii Bordeşti, Schiturile Buluc (ridicat din lemn la poalele Măgurei Odobeşti
de monahul Isaia Caragea în 1716) şi Tarniţa (ridicat în 1702 de un grup de
monahi), arhitectul Ion MINCU ia ca model pentru viitoarele sale proiecte,
casele din Vidra şi Nereju, unde descoperă „rădăcinile sănătoase ale unui
arbore rupt de furtună”.
Considerat figură emblematică a arhitecturii româneşti şi europene, Mincu
a fost răsplătit de presa vremii, astfel că unul dintre articolele revistei Universul
Literar din iunie 1898 intitulat ,,Ctitorii” prezintă un moment din viaţa absol-
venţilor anului I la Şcoala de Arhitectură Bucureşti, în care aceştia îl aşteptau
cu emoţie pe profesorul Ion Mincu pentru a le certifica trecerea în anul următor
de studiu. Dacă Mincu era încântat de prestaţia lor din timpul anului şi dacă,
după examinare spunea: ,,Cu băieţii ăştia fac treabă”, era limpede că ştia cu ci-
ne are de-a face şi că a înţeles (...) aluatul sufletesc din care va frământa şi turna
pe viitorii arhitecţi meniţi a schimba aspectul eterogen al arhitecturei Ţărei...”.
Din acel moment se poate spune că începea munca şi colaborarea cu ei.
In acelaşi articol autorul face o descriere a arhitectului: ,,Înalt, cu o figură
prelungă, osoasă, încadrată de un păr bogat ondulat, o barbă bifurcată cu mus-
tăţi cari acopereau buza superioară răsfrântă, marcând o uşoară ironie şi ochii
adumbriţi de sprâncenele-i stufoase, făcea impresia unui om elegant, politicos,
stăpân pe sine şi gata a stăpâni pe alţii, dar respira bunătate şi ceva din misti-
cismul marilor artişti.”
Se ştie despre Ion MINCU că s-a născut la Focşani într-o zi de 20 decem-
brie, 1852. Apare însă o sursă în care cunoscutul genealogist Mihai Sorin Ră-
dulescu, spune că Ion Mincu s-a născut la Târgovişte în anul 1849. În docu-
mentele puse la dispoziţie de Arhivele Naţionale Vrancea, se precizează că Ion
MINCU a copilărit în casa părintească, de pe actualul Bulevard al Unirii, în zo-
na Capelei Militare (fosta Biserică Robescu), casă care a rezistat până în anii
'70. Într-un material prezentat de d-l Florin Dârdală - arhivist la instituţia po-
menită mai sus - cu ocazia seminarului ,,Centenar Ion Mincu”, din luna iulie
2012, se spune că: „ultimul proprietar al casei în care a locuit arhitectul se lău-
da cu faptul că stă în casa lui Mincu. În deceniul şapte ultimul proprietar al
imobilului lui Mincu spunea că a cumpărat casa de la o nepoată de-a arhi-
tectului. De altfel, în acei ani veneau mulţi copii care vizitau casa existând şi o
înregistrare video cu casa, înregistrare aflată probabil în arhiva televiziunii ro-
176
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
mâne. Totodată, există documente în arhivă care atestă că Mincu a fost angajat
al Primăriei Focşani, chiar în repetate rânduri”.
Tatăl, Pavel Mincu (Minco) era negustor şi proprietar în oraşul de pe Mil-
cov şi avea la acea vreme în Focşani un han cu beci şi odăi. Fiind o persoană
respectabilă în urbe, a fost ales ca deputat de mahala. Mic moşier cu o oarecare
avere (moşii în Focşani şi la Gura Caliţei), de origine sârbă sau macedoneană,
avea o băcănie pe pământul Mănăstirii „Sf. Ioan” (azi Grădina Publică) şi alta
pe terenul Episcopiei Buzăului. Bunica din partea mamei, Vâţa Sârboaica, era
refugiată din Macedonia în Ţările Române în timpul Eteriei (societate secretă
creată la Odessa cu scopul de a-i elibera pe creştinii greci de sub ocupaţie
otomană), din cauza pogromurilor turceşti. Femeie frumoasă şi văduvă cu încli-
naţii artistice în special la pictură, se stabileşte la Focşani cu un sac de mahmu-
dele (monezi bătute de sultanul Mahomed II (1785-1839) - de unde li se trage
şi numele). Fiica acesteia, Maria, se mărită la 14 ani cu Pavel Mincu cu care are
şapte copii - Ecaterina, Ştefan, Sultana, Ion (viitorul arhitect), Anica, Nicu şi
Siţa, aproape toţi fiind înzestraţi cu calităţi artistice în muzică, literatură şi pic-
tură. Alături de fraţii şi surorile sale, viitorul arhitect îşi petrece o bună parte a
copilăriei în familia sa de care-şi aminteşte cu drag tot restul vieţii.
Fratele mai mare, Ştefan, urmează cursurile şcolii de Belle Arte din Bucu-
reşti, fiind elev al pictorului Gh. Tăttărescu şi ajunge profesor de desen şi cali-
grafie la Gimnaziul din Focşani (ulterior Liceul „Unirea”) încă de la înfiinţarea
acestuia, în 1866.
Sora mai mare, Ecaterina (sau Tinculiţa) se căsătoreşte cu moşierul Petrică
Constantinescu (boierul Dinu Murguleţ din ,,Viaţa la ţară”, romanul scris de
Duiliu Zamfirescu, nepotul lui Mincu de la sora Sultana, cunoscătoare a câtorva
limbi străine şi cu înclinaţii spre muzică şi literatură: ,,Cum ridici priponii
Ciulniţei, în pragul dealului, dai de casele boierului Dinu Murguleţ, case bă-
trâneşti şi sănătoase, cum nu se mai întâlnesc astăzi pe la moşiile boiereşti. De
sus, de pe culme, ele văd roată împrejur până cine ştie unde, la dreapta, spre
valea Ialomiţei, la stânga, pe desişul pădurii de Aramă, iar în faţă pe cotiturile
uliţelor strâmbe ale satului.
Toată curtea boierească trăieşte liniştită şi bogată, cu cârduri întregi de
gâşte, de curci şi de claponi; cu bibilici ţiuitoare; cu căruţe dejugate; cu arga-
ţii ce umblă a treabă de colo până colo - şi seara, când vine cireada de la
câmp, cumpăna puţului, scârţâind neunsă între furci, ţine isonul berzelor de pe
coşare, ale căror ciocuri, răsturnate pe spate, toacă de-ţi iau auzul. Fără a fi
risipă şi zarvă, curtea boierească pare populată şi bogată”. (Duiliu Zamfirescu
- Viaţa la ţară)
Ion, al patrulea copil al familiei Mincu, cel ce avea să devină cel mai de
seamă arhitect român din secolul al XIX-lea, urmează, după absolvirea şcolii
177
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
primare, cursurile Liceului ,,Unirea”, azi Colegiul Naţional ,,Unirea” din Foc-
şani (1863-1871). Din alte surse aflăm că a urmat şi cursurile Liceului Matei
Basarab din Bucureşti după care se înscrie la Şcoala de Ingineri de Poduri şi
Şosele din Bucureşti, viitoarea Politehnică din Bucureşti. Este absolvent al
acesteia în 1875 cu „Medalia de Aur” şi totodată şi nemulţumit, dorind de fapt
mult mai mult decât înfăptuise şi spunând că la acel moment ,,drumuri şi po-
duri sunt peste tot” în ţară.
Revine la Focşani ca inginer de poduri şi şosele din fostul judeţ Putna, timp
de un an (1875-1876) apoi pleacă la Paris şi între 1877-1882, studiază la École
des Beaux Arts (şcoala de Arte Frumoase), secţia arhitectură, ca bursier al sta-
tului român, sprijinit fiind de Alexandru Odobescu. La absolvire, Societatea
Internaţională de Arhitectură din Paris îi acordă Premiul I şi „Medalia de aur”.
Cu această ocazie face o călătorie de studii în Spania, Italia, Grecia şi Turcia,
luând contact cu numeroase valori arhitecturale clasice universale. După ce vi-
zitează Europa şi o parte din Asia, se întoarce acasă şi studiază cu pasiune ve-
chea arhitectură românească pe care a înţeles-o şi a preţuit-o, având-o ca model
în toate edificiile realizate de el - întemeietorul arhitecturii româneşti moderne.
În aprilie 1891, Comitetul de Conducere al Societăţii Arhitecţilor Români, a
luat hotărârea să constituie, sub auspiciile sale, o şcoală particulară de arhitec-
tură. Aprobată în august 1892 şi condusă de Ion Socolescu, Şcoala de Arhi-
tectură a Societăţii Arhitecţilor Români a funcţionat cu regularitate timp de 5
ani. Având o contribuţie majoră la acest demers, Ion MINCU a fost profesor la
Atelierul de proiecte, din cadrul Şcolii Naţionale de Arhitectură şi apoi al Şcolii
Superioare de Arhitectură din Bucureşti (1898-1912), apoi preşedinte al Socie-
tăţii Arhitecţilor Români între 1903 şi 1912. A fost şi deputat în perioada 1895-
1899.
Această şcoală particulară a fost oficializată ca învăţământ de stat, sub de-
numirea de Şcoala Naţională de Arhitectură, secţie a Şcolii de Belle-Arte din
Bucureşti, prin reforma învăţământului iniţiată de ministrul Spiru Haret, în
decembrie 1898.
Învăţământul de Arhitectură a fost înfiinţat în temeiul decretului domnito-
rului Alexandru Ioan Cuza din 1 octombrie 1864, cu denumirea de ,,Şcoală de
Ponţi şi Şosele, de Mine şi Arhitectură”, având ca prim director şi profesor de
pictură pe Theodor Aman. Alături de el au fost Gh. Tăttărescu - pictură, Karl
Storck - sculptură şi Antonio Gaetano Burelli - arhitectură. Activitatea ,,Şcoalei
de Ponţi şi Şosele, Mine şi Arhitectură" este întreruptă la abdicarea domnitoru-
lui Alexandru Ioan Cuza, în februarie 1866 şi dispare apoi după o perioadă
scurtă de la înfiinţare, din lipsă de elevi şi de fonduri.
Programul de studiu era făcut pentru doi ani, iar pentru admitere se cereau
clase gimnaziale.
178
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
În 1904 ia fiinţă Şcoala Superioară de Arhitectură, ca instituţie indepen-

dentă de învăţământ superior, cu un director propriu, în persoana lui Ermil
Pangratti - politician şi ministru român, profesor la Universitatea din Iaşi şi
Bucureşti.
Abia în 1932 Învăţământul de arhitectură a primit o lege a sa proprie, care
păstra titulatura de Academie de Arhitectură (conform decretului din 1931) şi
reglementa totodată profesia de arhitect şi dreptul de a purta acest titlu de către
cei ce exercitau această profesie în România.
Academia de Arhitectură a funcţionat sub rectoratul profesorului Petre An-
tonescu (arhitect, pedagog, planificator urban, restaurator de monumente isto-
rice şi academician român, care a promovat stilul arhitectural neo-românesc),
până în 1938. Una dintre cele mai frumoase clădiri ne-monumentale realizate
de Petre Antonescu este Palatul Creţulescu din Bucureşti
Academia de Arhitectură a fost înglobată în structura Politehnicii din Bu-
cureşti, iar secţia de specializare în Urbanism, sub conducerea profesorului
Duiliu Marcu, a fiinţat pe lângă Facultatea de Arhitectură.
In 1948, Facultatea de Arhitectură se desprinde de Politehnică şi devine ins-
tituţie independentă de învăţământ superior, cu titulatura ,,Institutul de Arhitec-
tură”. După o scurtă perioadă de independenţă, în octombrie 1949 Institutul a
fost încorporat cu numele de Facultatea de Arhitectură în Institutul de Cons-
trucţii, nou înfiinţat prin restructurarea Politehnicii.
Din 14 noiembrie 1952, Facultatea a redevenit independentă, sub denumi-
rea de Institutul de Arhitectură, iar prin Decret în 1953 Institutului i s-a conferit
numele lui Ion Mincu.
Sub această titulatură instituţia a funcţionat până în anul 2000 când, în urma
hotărârii Senatului universitar, denumirea a fost modificată în Universitatea de
Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu”, UAUIM care este şi în prezent titulatura
oficială.
*
Fin reprezentant român al regionalismului în arhitectură Ion MINCU a
îmbinat două stiluri clar definite: stilul eclectic (folosit în sec. al XIX-lea ca
amestec de elemente din mai multe stiluri istorice) cu stilul beaux-arts.
Mincu reprezintă figura centrală care marchează istoria arhitecturii din ţara
noastră, lucrările sale fiind adevărate opere de artă, creaţii originale cu interfe-
renţe tradiţionale româneşti. Acestea stau, unele la vedere, bine păstrate şi con-
servate, altele părăsite şi date uitării, în mai multe colţuri de ţară (Bucureşti,
marea majoritate, dar şi în Galaţi, Sinaia, Craiova, Constanţa, Valea Călugă-
rească, Focşani, Câmpulung Muscel, Finţeşti - Buzău).
179
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
Panoplia sa de lucrări originale în stil arhitectonic caracteristic poate să în-

ceapă cu oricare din multele edificii, fie ele administrative, particulare, reli-
gioase sau de altă natură (restaurant etc.).
Astfel, fosta Casă Iacob Lahovary din Bucureşti (1886), monument istoric,
astăzi anexă a Spitalului Cantacuzino, este prima construcţie semnificativă ri-
dicată în stil neoromânesc. Realizată de Ion Mincu, la rugămintea generalului
Iacob Lahovary, casa a fost folosită ca locuinţă pentru o lungă perioadă. Cons-
trucţia este restaurată în stil tradiţional, cu tindă şi camere pe ambele părţi, prid-
vor tip foişor şi elemente decorative discrete: butoni proeminenţi şi smălţuiţi,
friza realizată din teracotă roşie-verzuie, streaşina lată şi ridicată. În interior
plafonul este realizat din stuc care imită lemnul. Pentru construirea casei s-au
folosit cărămidă, tencuială cu mortar de var, ceramică smălţuită colorată, lemn,
tablă, iar ca tehnici s-a folosit zidăria portantă, planşee, şarpantă şi stâlpi din
lemn.
O construcţie în stilul caselor boiereşti din sec. 17-19 este Bufetul de la Şo-
seaua Kiseleff, numele iniţial fiind Bufetul sau Cârciuma românească (1889 -
1892) este monument de arhitectură, proiectul fiind realizat pentru Expoziţia de
la Paris din 1890 de către Ion Mincu la propunerea lui Petre P. Carp - ministru
al lucrărilor publice în acea perioadă. Gândită şi dată în folosinţă ca restaurant
clădirea a fost finalizată în 1892 şi reprezintă o lucrare originală în stil româ-
nesc, ,,art nouveau” şi plină de fantezie în compoziţia volumelor şi folosirea
stâlpilor crestaţi precum şi a ornamentelor ceramice. Din 2003 aici se află luxo-
sul restaurant „Doina”.
Şcoala Centrală de Fete (1890), din capitală, numită în comunism Liceul
,,Zoia Kosmodemianscaia” este, de asemenea, monument istoric alcătuit din
patru corpuri de clădiri cu o curte interioară înconjurată de portice şi galerii. Îşi
păstrează destinaţia iniţială şi, după 1990, îşi reia numele - Pensionatul Dom-
nesc de Fete - prima denumire a şcolii. A fost dedicat educaţiei fetelor aparţi-
nând elitei bucureştene. Comandată de Titu Maiorescu - prin intermediul lui N.
Petraşcu şi construită printr-o rezoluţie a lui Barbu Ştirbey în 1851 - clădirea
are la bază o concepţie clasică ce aminteşte de ansamblurile mănăstireşti de la
sfârşitul secolului al XVII-lea şi începutul secolului al XVIII-lea (Mănăstirea
Hurezi, Mănăstirea Antim). Coridoarele largi, ornamentele florale din ceramică
colorată ornează zidul clădirii iar bow-window-urile - ieşiri ale ferestrelor din
nivelul clădirii cu scopul de a crea mai mult spaţiu - amintesc de muşarabieurile
turceşti.
Palatului de Justiţie din Bucureşti (1890-1895), monument istoric şi de ar-
tă, poartă de asemenea semnătura lui ION MINCU pe decoraţiuni şi proiecte
interioare - plafoane, pardoseli, scări, balustrade, mobilier. Clădirea a fost ridi-
cată după un proiect al arh. francez Albert Ballu - a proiectat Palatul de Justiţie
180
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
din Charleroi, Belgia - pe locul unde funcţiona Curtea judecătorească, ridicată

pe moşiile boierilor Creţuleşti şi Goleşti, pe râul Dâmboviţa. Realizat în stil re-
nascentist francez, prezintă pe faţadă cele şase statui alegorice din marmură:
Legea, Dreptatea, Justiţia, Adevărul, Forţa şi Prudenţa, realizate de sculptorul
Karl Storck.
Casa Monteoru din Bucureşti refăcută şi decorată împreună cu casa Ver-
nescu între 1886-1889 de Mincu În cazul Casei Monteoru este vorba despre o
reconstrucţie radicală a casei cumpărate de latifundiarul Grigore Monteoru -
fondatorul Staţiunii Sărata Monteoru, Judeţul Buzău, în 1883.
Casa Vernescu - 1889 - Bucureşti - a aparţinut iniţial familiei logofătului
Filip Lenş, edificiul devenind apoi proprietatea unui politician al vremii,
Gheorghe Dimitrie Vernescu, care i-a solicitat lui Mincu lucrările de restaurare
şi decoraţie interioară. Elementele interioare cele mai interesante sunt scara în
spirală, care conduce vizitatorul într-o sală cu arcade, apoi plafoanele pictate de
George Demetrescu-Mirea, şi ornamentaţiile bogate. Casa este într-o stare ac-
tuală foarte bună, datorită procesului de restaurare din 1993, aici aflându-se în
prezent un cazinou.
Casa Nicolae Petraşcu - 1900 – Bucureşti - monument istoric cu înalt grad
de degradare, specială prin decoraţia în stil românesc a faţadelor, a fost realiza-
tă de Mincu pentru prietenul său, diplomatul, scriitorul şi criticul de artă, Nico-
lae Petraşcu. Casa are ca piesă de rezistenţă vestitul salon în care aveau loc în-
tâlniri literare şi muzicale, unde se adunau periodic, membrii Societăţii Somâne
de Literatură şi Artă şi colaboratorii revistei Literatura şi Arta română. Plafo-
nul salonului a fost pictat ca o replică după Vârful cu dor al lui Mirea, realizată
de pictorul Dimitrie Mihăilescu.
Sunt întâlnite astfel de opere de artă ce poartă semnătura marelui Ion MIN-
CU şi în afara capitalei.
Unul dintre ele este Palatul Administrativ - Galaţi - monument istoric, în
prezent sediul Prefecturii Judeţului Galaţi. Edificiu impunător, inaugurat în
1906, Palatul administrativ a fost construit în perioada anilor 1904-1905 după
planurile arhitectului Ion Mincu. Compus simetric dintr-un corp principal şi
două aripi secundare, este de factură strict utilitară. Palatul Administrativ din
Galaţi poate fi considerat rezultatul spiritului inovator care-l caracteriza pe ION
MINCU, fără a fi menit să deranjeze bunul gust.
O altă lucrare este Palatul Băncii Comerţului - Craiova - început de Min-
cu în 1906, terminat de elevul său, arh. Constantin Iotzu în 1916. În prezent
monument istoric şi sediul Primăriei Municipiului Craiova, construcţia are
vitralii, mozaicuri veneţiene şi grilaje de fier forjat. Mincu a folosit la faţadă
elemente de arhitectură din călătoria sa de studii la Istanbul. Ca piesă centrală
181
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
întâlnim aici fostul hol al ghişeelor băncii, astăzi sala Consiliului Municipal, al
cărui plafon casetat are în centrul său un elegant luminator.
Vila Elie Mirea - situată în Câmpulung Muscel. Planurile au fost făcute de
Mincu iar construcţia a fost realizată de meşteri italieni. Aflată pe o terasă dea-
supra oraşului, cu o alee ce te conduce spre intrare, casa are un turn cu ferestre
înalte, înguste şi un coronament crenelat. In prezent este din nou în posesia
familiei Mirea, după ce ani la rând a fost internat sau casă a pionierilor.
Casa Robescu - (1896-1897) - Galaţi - proiectată de arhitectul Ion Mincu
este monument istoric în prezent sediul Palatului Copiilor. Clădirea a beneficiat
de un program de restaurare, fiind într-o stare bună de conservare. Casa
Robescu este o clădire reprezentativă pentru Judeţul Galaţi, cu un subsol
supraînălţat pe care au fost amplasate două niveluri cu foişoare cu rol de
balcon. Ceramica smălţuită policrom este de inspiraţie veche românească şi
reprezintă principalul ornament pe care l-a folosit Mincu pentru decorarea
construcţiei.
Vila Robescu de la Sinaia - 1897 - păstrează simplitatea arhitecturii româ-
neşti, având ca element de inspiraţie cula oltenească. Casa, în prezent, se află
într-un stadiu avansat de degradare, umilită şi dărăpănată.
Conacul Dorobanţu-Finţeşti - Buzău - construit în 1901 după planurile
arhitectului Ion Mincu şi renovat în 2005 de către actualii proprietari conform
planurilor originale. Casa poartă amprenta distinctă a arhitectului şi
impresionează prin grandoarea şi aerul boem pe care îl degajă. Conacul se
bucură de o poziţionare excelentă în centrul podgoriei, permiţând vizitatorilor
să deguste un pahar de vin nobil în timp ce împrejurimile oferă un spectacol de
vis.
Pot fi menţionate câteva edificii de cult ce poartă semnătura lui ION MIN-
CU, locuri în care odată ce-ai călcat simţi cum ţi se taie respiraţia.
Biserica Stavropoleos - Bucureşti - monument istoric. Lăcaşul a fost ridi-
cat la 1724 ca biserică de han, construită în stil brâncovenesc târziu. A rezistat
cutremurelor de la 1802 şi 1838 care au fost cât pe ce s-o doboare, însă turla de
deasupra naosului, a cedat. În 1900, Ion Mincu a început renovarea care a durat
până la stingerea lui, în 1912. Planurile curţii interioare îi aparţin, însă, nu a
reuşit să le vadă finalizate. Mincu a fost ajutat de elevii săi Spiridon Cegăneanu
şi Simion Vasilescu. Spiridon Cegăneanu descrie cum a decurs restaurarea:
„După exemplul văzut la Milano, la Biserica San Ambroggio, Mincu făcu
restaurarea..., completând cu reparaţii de detaliu vechea biserică… fără să
schimbe nimic. Din cauza fondurilor mici, a lucrat la restaurare câţiva ani”.
Chiliile din curte urmau să fie un muzeu bisericesc.
Biserica „Izvorul Tămăduirii-Sf. Gheorghe” (1893-1895) - Valea Călu-
gărească, Judeţul Prahova. Biserica Ortodoxă cu hramul ,,Izvorul Tămăduirii”,
182
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
a fost ctitorită în anul 1893 şi construită după planurile arhitectului Ion Mincu.
Nu este încă monument istoric. Lăcaşul de cult reprezintă un punct de atracţie
turistică pe Drumul Vinului, ce leagă Buzăul de Ploieşti.
Catedrala Ortodoxă „Sf. Petru şi Pavel” (1890-1894) - Constanţa. Planu-
rile de construcţie aparţin lui Ion Mincu şi tot el este cel care realizează proiec-
tele mobilierului din acest lăcaş sfânt. Biserica este monument istoric şi se află
foarte aproape de Piaţa Ovidiu.
În perioada 1900-1904, Ion Mincu proiectează şi construieşte pentru familii
de renume din capitală câteva Monumente funerare în Cimitirul Bellu din Bu-
cureşti.
Capela (Cavoul) Lahovary, o bijuterie arhitecturală semnată Ion Mincu la
cererea generalului Iacob Lahovary, fost ministru de Război şi al Afacerilor
Străine la sfârşitul anilor 1800 şi începutul anilor 1900. Construcţia este monu-
ment istoric cu elemente ale arhitecturii tradiţionale româneşti. Cavoul Lahova-
ry este o biserică în miniatură, probabil, singurul de acest gen din patrimoniul
arhitectonic românesc.
Cavoul ,,Evloghie Gheorghieff” - cu cei patru evanghelişti unici în lume,
realizaţi în mărime naturală din bronz de sculptorul Frederic Storck, fiul sculp-
torului Karl Storck. Această construcţie este una din puţinele opere de artă din
cimitirul Bellu care a rămas intactă. Bancheri celebri în secolul al XIX-lea, fra-
ţii Gheorghieff au finanţat parţial Războiul de Independenţă.
Cavoul ,,Gheorghe Grigore Cantacuzino” - clădire somptuoasă în stil bi-
zantin, cu mozaicuri ca cele de la Ravenna. Mausoleul realizat după planurile
arhitectului ION MINCU, era construcţia cu care proprietarul se mândrea mai
mult decât cu celelalte „case” ale sale. Gândise toate locurile din cavou cum şi
în ce fel să fie ocupate de tot neamul său. La parter, sub bolta încrustată cu stele
de aur, de smaralde, de roşu şi de albastru turcoaz, ca cea din bisericile bizan-
tine, erau locurile proprietarului, soţiei acestuia şi a copiilor lor. Sarcofage ma-
sive din piatră sculptată şi basoreliefuri, poartă armele şi coroana imperială a
titularilor.
Cavoul (mausoleul) Ghica - construit după planurile lui ION MINCU
impre-sionează prin elemente arhitecturale complexe, dar şi prin luxul pe care
îl de-ţine. Ca şi în mausoleul familiei Cantacuzino şi aici găsim mozaic cu foiţă
de aur. Aceste mausolee au fost jefuite în anii 90 şi au fost mai mult închise.
Pentru Focşani numele ION MINCU este asociat cu Cavoul familiei Dumi-
tru Simionescu Râmniceanu (1899) - monument istoric – aflat în Cimitirul
Sudic al oraşului. Dumitru Simionescu Râmniceanu (1836-1903), fost moşier,
este considerat a fi prototipul personajului Tanase Scatiu din romanele lui D.
Zamfirescu ce a fost căsătorit cu Elena, fiica unei surori a arhitectului ION
183
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
MINCU. Dumitru Simionescu Râmniceanu parlamentar în mai multe rânduri, a

sprijinit moral şi material o serie de scriitori printre care şi pe Mateiu Caragiale.
În documentele vremii, numele ION MINCU mai este întâlnit într-o listă
întocmită pentru Teatrul Municipal „Mr. Gh. Pastia”, dar nu în ce priveşte
proiectarea sau construcţia acestuia, ci pentru faptul că a făcut parte din juriul
de selectare a proiectului Teatrului din Focşani, devenit o bijuterie arhitecturală
a oraşului. În semn de preţuire a celui care a lăsat arhitecturii naţionale opere de
artă în stil tradiţional românesc, în parcul din spatele Teatrului a fost ridicat un
bust al MARELUI OM.
De asemenea, a proiectat în Cimitirul Nordic din Focşani - Casa adminis-
tratorului, construită în anii când era inginer înurbea noastră. Cu mult respect
s-a dat numele său unui liceu cu profil tehnic din Municipiul Focşani, care în
timp a devenit Colegiul Tehnic ,,ION MINCU”. Există şi o stradă în centrul
oraşului, care poartă numele arhitectului ION MINCU.
Stilul neo-românesc este întâlnit însă în Focşani cu destul de mult accent în
câteva clădiri reprezentative, care pun un semn de egalitate, din acest punct de
vedere, între oraşul nostru şi alte oraşe mari din ţară. Astfel, clădirea Palatului
de Justiţie, azi Tribunalul Judeţean Vrancea, începută în 1909 pe locul care se
numea Chetrele de moară şi finalizată în 1912, este realizată în stilul tradiţio-
nal românesc, al cărui iniţiator a fost ION MINCU. La fel şi Ateneul Popular
„Mr. Gh. Pastia” are specific stilul arhitectonic românesc al lui ION MINCU.
Început în 1927 cu banii Maiorului Gh. Pastia, Ateneul Popular, gândit ca o
frumoasă şi utilă instituţie de cultură din oraş, a avut recepţia abia în 1945,
după mulţi ani de întreruperi şi amânări ale lucrărilor de construcţie. Prefectura
Veche din Focşani - clădire emblematică pentru oraşul nostru - este construită
în acelaşi stil tradiţional românesc ca şi celelalte două clădiri, având în plus un
element specific mănăstirilor din Suceava şi anume motivele geometrice de pe
acoperiş realizate din ţiglă colorată.
Pentru că anul 2012 reprezintă centenarul ION MINCU, Asociaţia Prietenii
Şcolii Centrale împreună cu Asociaţia Română pentru Educaţie, Cultură şi Nor-
malitate şi-au propus să ridice un bust acestui minunat ROMÂN prin proiectul
,,Statuie pentru arhitectul Ion Mincu”. Acest gest de preţuire vine să acopere o
rană deschisă, încă, şi anume aceea că ION MINCU - cel ce a dat României
prima generaţie de arhitecţi ai stilului neoromânesc - nu are până la acest
moment niciun monument public în România, în pofida contribuţiei majore
adusă culturii naţionale şi înfăţişării oraşelor noastre.
184
_??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
,,URMA” UNEI SOMITĂŢI BRITANICE ,,ZIDITĂ”

ÎN CHEILE TIŞIŢEI DIN MUNŢII VRANCEI
Cercetător ştiinţific I, Florin ROMAN,
Prof. dr. Răzvan SĂCRIERU
,,Prin munca sa asiduă şi prin pasiunea dovedită pentru cercetarea de teren
şi de bibliotecă, profesorul David Turnock s-a format ca un distins om de ştiin-
ţă, de talie internaţională, devenind personalitatea europeană cea mai prestigi-
oasă în cercetarea uman-geografică a statelor Europei de Est şi, în mod deose-
bit, a României, ţara de care s-a simţit cel mai puternic ataşat, încă din anul
1967, când a vizitat-o pentru prima oară, împreună cu un grup de geografi din
Scoţia, condus de Domnia Sa.” Am reprodus din ,,Laudatio” pentru Domnul
Profesor DAVID TURNOCK de la Universitatea Leicester - Marea Britanie (n.
n.), cu ocazia acordării Titlului de Doctor Honoris Causa al Universităţii ,,Ale-
xandru Ioan Cuza” din Iaşi - eveniment datat, 26 martie 2009.
Acelaşi Laudatio subliniază şi faptul că, printre temele predilecte pentru
România, ale profesorului Turnock, figurează studiul ecoturismului şi agrotu-
rismului din Carpaţi, cercetarea particularităţilor geografice ale transportului fe-
roviar, cu precădere ale celui forestier, problema conservării spaţiului rural şi
aceea a amenajării aşezărilor umane.
De asemenea, aflăm că apropierea de România a universitarului britanic de-
păşeşte sfera preocupărilor geografice. Spre exemplu, după 1989, David Tur-
nock, a distribuit - cu sprijinul parohiilor ortodoxe - ajutoare umanitare în nu-
meroase comunităţi rurale - inclusiv în Vrancea -, spitale şi scoli, asumându-şi
întreaga răspundere pentru transportul materialelor. Alt argument: în 1990, a
colectat şi donat cărţi de specialitate pentru refacerea fondului Bibliotecii Na-
ţionale din Bucureşti, care şi-a deschis porţile de curând.
Această figură de excepţie a geografiei europene din ultimii 50 de ani, a
făcut o pasiune notorie pentru interesanta istorie a celui mai grandios şi mai
complex Sistem - Feroviar-Forestier din România secolului XX -, sistem ce în-
cadrează întreaga arie muntoasă vrânceană, plasându-i astfel remarcabilele va-
lori geografice.
Pe vremea când reconstituiam împreuna, din aproape în aproape, la faţa lo-
cului şi prin mijlocirea hărţilor, mare parte din terasamentele C. F. F., am sur-
prins la David Turnock încântarea de-a fi cules ceva ce, poate, nu-şi imagina
să-i încununeze călătoriile în Vrancea: pe Zăbala, Năruja, Putna, Tişiţa, Lepşa
185
_??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
şi Şuşiţa, sau în Şindriliţa, Mârdanu, Lăcăuţi şi Roşchila, profesorul a avut con-

firmarea veridicităţii informaţiilor istorice, şi nu puţine revelaţii.
Ei bine, David Turnock - de altfel o persoana foarte agreabilă şi modestă,
sensibilă, punctuală, silenţioasă, ordonată, meticuloasă, nepretenţioasa şi foarte
activă - s-a stins din viaţă brusc, la aproape 73 de ani. Nenorocirea se petrecea
în ţara natală, marţi, 10 mai 2011.
În urmă cu doi ani, profesorul Turnock a acceptat ideea noastră privind rea-
lizarea unui articol despre cercetările desfăşurate în Vrancea. Pe parcursul mai
multor e-mail-uri ne-a ,,bombardat” cu întrebări pentru a-şi limpezi propriile
amintiri. Acest articol despre Vrancea urma să fie finalizat după vacanţa din
mai-iunie 2011. Din păcate s-a pierdut o imagine a Vrancei văzută prin ochii
unui mare geograf străin.
Vestea morţii ne-a clătinat serios, însă am căpătat sentimentul că Profesorul
DAVID TURNOCK trebuie ,,păstrat” aici, în Vrancea -, în lumea unde a întâl-
nit aproape tot ce putea fi mai generos cu pasiunea lui pentru vechile linii fe-
rate-forestiere din România. Soluţia? O placă omagială, amplasată în cadrul cel
mai potrivit regăsirilor şi atâtor rezonante: în Munţii Vrancei...
La un an de la trecerea sa la cele veşnice a Profesorului ne-am învrednicit,
ca împreună cu doi prieteni entuziaşti, Decebal Oprişan1 şi Răzvan Pomană2, să
amplasăm placa pe stâncă, la capătul dinspre Tişiţa Mică, a neîntrecutului tunel
feroviar.
Cândva, în gura lui, se profila silueta zveltă şi încremenită a prietenului
nostru mai vârstnic.
1
Profesor Colegiul Tehnic Auto, ,,Traian Vuia”, Focşani;
2
Elev Liceul de Artă ,,Gheorghe Tattarescu”, Focşani.
186
_??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
187

Revista Milcovia 15

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Revista Milcovia 15

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

MILCOVIA

Revistă regională de studii

Număr dedicat savantului Simion Mehedinţi (1868-1962)

Conf. univ. dr. Costică NEAGU

Număr dedicat savantului Simion Mehedinţi (1868-1962)

VALOAREA EMICĂ A MITULUI

afirma Antoine de Saint-Exupéry, iar Constantin Brâncuşi a spus-o radical:

re apelăm la o povestioară cu valoare de mit în miniatură: femeia româncă a

destinul mitului se trasează pe drumul dintre cunoaşterea de simţ comun şi

În fond, problema sensibilă a mitului priveşte raportul lui cu valoarea de

piate ca pronunţie, a căror rostire interschimbabilă poate genera sintagme ino-

mitului. În studiul la care tocmai am făcut trimitere, am lansat o propunere de

tului o conştiinţă eticistă care, situată în afara fenomenelor, rămâne acolo, în

OMAGIEREA STATURII ŞTIINŢIFICE ŞI MORALE

PROFESORUL SIMION MEHEDINŢI

OMAGIU PROFESORULUI SIMION MEHEDINŢI

Într-unul din anii următori Războiului pentru Întregirea Neamului, mă aflam în

OMAGIUL PROFESORULUI SIMION MEHEDINŢI

DOMNULUI PROFESOR SIMION MEHEDINŢI

DOMNUL PROFESOR SIMION MEHEDINŢI, LA 88 DE ANI

3). Aniversarea a 90 de ani de la naşterea savantului (1958)

ridicarea templului de cultură ,,Societatea de Geografie” pe care a condus-o apoi

spre mândria ţării… Şi dăm slavă şi mulţumită şi închinăciune Dumnezeului

răsăritean, [aflat] între şanţul Siretului şi coloanele vulcanice care căptuşesc

1). Acum vreo 60 de ani, un student a primit sarcina de a se pregăti pentru o

Urmarea acestei exemplare activităţi ştiinţifice şi didactice, a fost chemarea

morizare de vorbe, repede uitate, lăsând în sufletul copiilor doar oboseală şi

De văzut, nu-l văzusem niciodată până în ziua înmormântării. Parcă privesc

În rezumat: pentru tineretul de la sfârşitul veacului trecut, Eminescu era u-

Pentru că viaţa în genere e plină de sluţenii. Omul de rând nu le bagă în seamă,

Casa părintească din Ipoteşti

EMINESCU, MAIORESCU, SLAVICI

torică a neamului, autorul poemului despre Moldova, prolog la „Cântarea Ro-

foaia. Zeţarul aştepta la uşă manuscrisul, iar redactorii nu mai isprăveau cu

disciplinei intelectuale şi morale, mai ales în România, unde înrâurirea bizan-

de la Putna, fiindcă discursul festiv trebuia să fie ţinut de un student şi fiindcă

E cazul să zicem: felix culpa. Fericita halucinaţie, fiindcă, de pe urma ei, e

o portiţă, iar japonezii să nu se mai depărteze niciunul de ţărm. Timp de 200 de

De aceea, sfârşind exprimăm o speranţă: Istoriografia noastră e în plină

tulă demnitate spre a nu se coborî la nimicurile lui personale ori la vorbăria de

GLOSSA - ECHILIBRUL ÎNTRE ANTITEZE1

Şi iată, tocmai acela primeşte acum înştiinţarea că a fost ales împărat. Un

Cercetările călugărului de la Brünn trecuseră neobservate. Dacă autorul lui

Când se va ridica omenirea pe o treaptă atât de înaltă? Oamenii de cultură,

EVOLUŢIA ŞCOLII ROMÂNEŞTI

A doua serie de monografii ar trebui să trateze evoluţia programelor

Asupra idealului acestei şcoli pe care o cunoaşteţi pentru că a ajuns până la

considerau că unul din mijloacele sigure de educaţie e bătaia. Într-o carte de la

niamin Costache şi Melhisedec în Moldova, cu Şaguna în Transilvania şi cu

mişcare universitară cu se putea pe vremea aceea. La 1814, Caragea reorgani-

vire la intelectualitatea şi moralitatea concepţiei lui. El pornea de la de la psiho-

se găseşte în momentul de faţă poporul nostru şi cu unele necesităţi foarte spe-

ne, să vindeci o boală suprimând bolnavul, mi se pare culmea ingenuităţii în

vietăţile ce se pot agăţa cu ghearele de suprafeţe cât de verticale şi stau totuşi

trecuse niciun mileniu de când casele şi chiar templul de pe colina Palatinului

Aşadar, a deschide ochii şi a privi, nu-i destul. Deschisese ochii şi filosofii

Grozavă situaţie! Să doreşti a lăsa despre tine posterităţii o imagine impu-

Tenesee, un afluent al lui Mississipi, când omul ştie să se folosească de energia

nelor şi îmbrăcând repede râpele opreşte adâncirea pâraielor şi frângând pute-

mereu. E de prisos a le mai înşira. Aforismele predicii de pe munte le cunosc şi

cu formaţiuni politice pe el, dar nu numai atât de departe să ne ducem cu gân-

posibilităţilor de echilibru între diferitele grupe de omenire, punând în primul

Japonezii, însă, au făcut o eroare, pe care o facem şi noi astăzi. De unde

Au avut conflicte cu japonezii şi Statele Unite, când aceştia au vrut să-şi e-