Sunteți pe pagina 1din 153

MILCOVIA

Revistă regională de studii


Director fondator, N. Al. Rădulescu (1905-1989)
Focşani, seria a III-a, anul IX,
nr. 16, ianuarie - iunie 2013

Număr dedicat profesorului Dimitrie F. Caian (1838-1909)

EDITURA TERRA
FOCŞANI 2013
MILCOVIA

Revistă regională de studii
Director fondator N. Al. Rădulescu (1905-1989)
Focşani, seria a III-a, anul IX,
nr. 16, ianuarie-iunie 2013

Număr dedicat profesorului Dimitrie F. Caian (1838-1909)
COLEGIUL DIRECTOR
Acad. Valeriu D. COTEA
Prof. univ. dr. doc. Vasile N. TAFTĂ
Membru de onoare al Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice
Conf. univ. dr. Silviu COSTACHIE, Prof. univ. dr. Vasile CUCU, Cercet. şt.
princ. Şerban DRAGOMIRESCU, dr. Paul EGERTON, European Science
Foundation, Strasbourg; Prof. univ. dr. doc. Petre GÂŞTESCU; Prof. univ. dr.
Gheorghiţă GEANĂ; Cercet. ştiinţific princ. dr. Octavian MÂNDRUŢ; Prof.
univ. dr. Alexandru MELIAN; Prof. univ. dr. Nicolae MITROFAN; Prof.
univ. dr. Gheorghe STOICA; Prof. univ. dr. Gheorghe TOMŞA

COLEGIUL REDACŢIONAL

Conf. univ. dr. Costică NEAGU


Prof. dr. Nicolae DAMIAN
(coordonatori)
Lect. univ. dr. Alexandra TĂTARU, secretar de redacţie
Cercet. şt. gr. II, dr. Sorin GEACU
Cercet. ştiinţific. princ. Florin ROMAN
Lector univ. dr. Eduardt SAMOILĂ
Prof. dr. Răzvan SĂCRIERU
Prof. Bogdan DOGARU
(redactori de rubrică)
Lector univ. dr. Luiza ENACHI-VASLUIANU
(traduceri abstracte, cuvinte cheie, alte materiale)

Redacţia şi administraţia:
Asociaţia Personalului Didactic ,,Simion Mehedinţi” Focşani,
Strada Timotei Cipariu - Nr. 5 - Cod poştal 620004
Tel/fax: 0237620001; mobil: 0723276188
E-mail cneagu_negrilesti@yahoo.com
ISSN 1841 – 7272
MILCOVIA

Revistă regională de studii
Director fondator N. Al. Rădulescu (1905-1989)
Focşani, seria a III-a, anul IX,
nr. 16, ianuarie - iunie 2013

Număr dedicat profesorului Dimitrie F. Caian (1838-1909)

EDITURA TERRA
FOCŞANI 2013
CUPRINSUL
Pag.
Gheorghiţă Geană Gheara leului şi pulpana boierului . . . . . . . . . . . . . . . . 5
Costică Neagu Un ardelean devenit regăţean . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 24
Florin Dîrdală, C. Neagu I. M. Dimitrescu, un focşănean de seamă . . . . . . . . . . 45
Florin Dîrdală Un om de poveste, mr. Gh. Pastia . . . . . . . . . . . . . . . . 65
Florin Dîrdală D. F. Caian, o viaţă închinată unui oraş . . . . . . . . . . . . 70
Cezar Cherciu Liga Culturală şi Focşanii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 80
Dumitru Huţanu Realitate şi simbol - Focşanii şi Unirea . . . . . . . . . . . . 86
Gabriel Funica Biblioteca Publică din Focşani: rosturi şi devenire . . 93
Nicolae Damian Ţara Vrancei fond geocultural . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 97
Ovidiu-Allen Vasile Zona de influenţă urbană a Municipiului Focşani . . . 102
George Bouroş, Analiza habitatelor în Parcul Naţional Putna-Vrancea
Lucian Pătraşcu (PNPV) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 111
Cătălin Mocanu Scurtă incursiune în simbolistica telurică . . . . . . . . . . 129
Laurenţiu-Ştefan Matrice sigilare aparţinând Poliţiei Oraşului Panciu . . .
Szemkovics ........................................... 133
Răzvan Chirac Tatra Albă - Belianske Tatras . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 138
Constantin Macarie Primul Război Mondial în memoria Sovejei . . . . . . . . 142
Gheorghiţă Geană Planetă de doi dascăli . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 150
FOCŞANI, Seria a III-a, anul IX, * MILCOVIA
nr. 16, ianuarie-iunie 2013
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ???????????????????????????????????????????????????
- Revistă regională de studii
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????

GHEARA LEULUI, SAU PULPANA BOIERULUI?*


Prof. univ. dr. Gheorghiţă GEANĂ

THE LION’S CLAW, OR THE LORD’S COAT


TAIL? (Abstract) In 1984–1985, the prestigious lite-
rary criticist Z. Ornea launched the hypothesis that, as a
matter of fact, the first consistent biography of Titu Ma-
iorescu (an emblematic figure of the Romanian intelec-
tual life from the end of XIXth and the beginning of
XXth century) would be an autobiographical writing.
Published under the title Titu Maiorescu, notiţe biogra-
fice (1910), the book was signed by Soveja, the
pseudonym of Simion Mehedinţi, the closest Maiores-
cu’s disciple. In the present paper, Ornea’s hypothesis is
strongly rejected by stylistic, logical, and moral argu-
ments.

Cuvinte cheie: analiză stilistică şi comportamentală, Mehedinţi, olimpianism,


Maiorescu
Key words: stylistic and behavioural analysis, Mehedinţi, olympianism, Maiorescu

Postumitatea olimpianismului maiorescian


Olimpianismul cu care Titu Maiorescu şi-a străbătut epoca a avut parte, în
postumitatea suportului său fiinţial, de un tratament contradictoriu: unii cerce-
tători (îndeosebi discipolii care rămăseseră fideli mentorului lor) au persistat în
admiraţie, alţii (adversari mai vechi sau mai noi din întreg spectrul social şi cul-
tural) n-au scăpat nici o ocazie ce a putut favoriza eroziunea mitului Maiorescu.
La drept judecând, omul şi-a făcut-o cu mâna lui – şi în sensul propriu, şi în cel
stilistic: apelând la o formulă din recuzita lui Baudelaire, vom spune că „le
mouvement qui déplace les lignes” (e vorba, aici, de liniile portretului olim-
pian) îşi află originea în tenacitatea lui Maiorescu de a-şi ţine un jurnal, din
fragedă tinereţe până la sfârşitul vieţii, adică într-un răstimp de peste şaizeci de
ani; or, se ştie, scrisul (sau scrierea, dacă avem în vedere nu numai indivizii, ci
şi culturile) alungă inspiraţia generatoare de mituri. Aşa s-au petrecut lucrurile
şi de această dată. Publicarea jurnalului maiorescian a avut efecte contrastante
în perceperea personalităţii autorului. Apărute între 1937 şi 1943, cele trei vo-
lume de Însemnări zilnice, îngrijite şi intitulate astfel de I. Rădulescu-Pogo-
neanu, au fost întâmpinate în cercurile apropiate criticului cu o emoţie pozitivă.

5
FOCŞANI, Seria a III-a, anul IX, * MILCOVIA
nr. 16, ianuarie-iunie 2013
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ???????????????????????????????????????????????????
- Revistă regională de studii
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????

Chiar şi în variantă incompletă, jurnalul consacra definitiv ceea ce epoca însăşi


impusese treptat, decenii la rând, şi anume că Titu Maiorescu întruchipase
pentru prima oară în cultura română o personalitate de tip goethean1.
Jurnalul maiorescian a venit însă ca o sursă de satisfacţie şi pentru căutăto-
rii de umbre. Reacţiile imediate la apariţia Însemnărilor zilnice l-au stimulat pe
Eugen Lovinescu să observe că, spre deosebire de Eminescu, „Maiorescu n-a
avut de luptat cu adversităţi şi persecuţii mai prejos de meritul lui”2. Dacă in-
cludem în amplitudinea referirii şi persoane precum acelea care îi înscenaseră
criticului, în tinereţe, procesul de la Şcoala Centrală de Fete din Iaşi (fapt des-
pre care va mai veni vorba aici), constatarea e numai parţial acceptabilă; Lo-
vinescu avea însă în vedere politicieni precum Brătienii, Take Ionescu, sau P.
P. Carp, iar dintre comentatorii Însemnărilor zilnice nu va fi putut ignora ati-
tudinile (nu lipsite de temei, dar încărcate de umori ale) lui Nicolae Iorga şi G.
Călinescu, distanţi - ambii - (fie şi numai temperamental) de maiorescianism.
Liderul cenaclului Sburătorul avea să-şi dea duhul în 1943 şi nu putea prevedea
că, în urma celui de al doilea Război Mondial, după schimbarea regimului poli-
tic din România, contestatarii lui Maiorescu aveau să se recruteze din substratul
cel mai agresiv al dogmatismului proletcultist. Argumentând actualitatea pere-
nă a spiritului sub a cărui rază crescuse el însuşi, Lovinescu încheia în cuvinte
memorabile monografia dedicată magistrului: „La răspântiile culturii române,
veghează, ca şi odinioară, degetul lui de lumină: pe aici e drumul. Autoritatea i

* Articol apărut iniţial în Studii de istorie a filosofiei româneşti, vol. VII, ed. de Viorel
Cernica şi Mona Mamulea, Bucureşti, Editura Academiei Române, 2011, pp. 144-159.
Mulţumiri editorilor.
1
Analiza cea mai detaliată a unei posibile influenţe din partea „titanului de la Weimar”
asupra mentorului Junimii a întreprins-o Liviu Rusu în 1975, la inaugurarea unei noi ediţii a
Jurnalului maiorescian (lucrare proiectată ca ediţie integrală, dar întreruptă, din păcate, în
1989, odată cu tipărirea volumului IX, în care se ajunge doar la consemnările dintre sfârşitul lui
aprilie 1876 şi începutul lui ianuarie 1889). Goethe practicase şi el acest gen de scriere (în afară
de Convorbirile cu Eckermann), iar tânărul intelectual român avea cunoştinţă de acest fapt; la
numai 18 ani el nota: „Am găsit la Goethe, în istoria evoluţiei lui sufleteşti, unele trăsături care
coincideau foarte mult cu mine, care uneori erau scoase din sufletul meu”. Citând aceste cuvin-
te, Liviu Rusu (personalitate decisivă în absolvirea lui Maiorescu de acuzaţiile proletcultiste) îl
abstrăgea însă pe autorul lor de sub o influenţă de tip imitativ: „Nu putem să nu conchidem că,
în ce priveşte începuturile jurnalului, în raport cu Goethe, Maiorescu reprezintă un caz tipic de
paralelism şi nu de influenţă directă” (Liviu Rusu, „Introducere”, în: Titu Maiorescu, Jurnal,
vol. I, noiembrie 1855–martie 1859, Bucureşti, Editura Minerva, 1975, p. VIII; citate reluate în:
Liviu Rusu, Scrieri despre Titu Maiorescu, Bucureşti, Cartea Românească, 1979, pp. 85-86).
Cât se poate de judicioasă în fondul ei, concluzia exegetului se arată totuşi reiterabilă, printr-o
precizare: tot acest paralelism (şi ca fapt, şi ca interpretare) n-ar fi existat fără o premisă fun-
damentală - Maiorescu a fost un goethean din punct de vedere structural, pur şi simplu.
2
E. Lovinescu, T. Maiorescu, vol. II, ed. îngrij. de Viola Vancea, Prefaţă de Alexandru
George, Bucureşti, Institutul Cultural Român, 2008 (orig. 1940), p. 243.
6
FOCŞANI, Seria a III-a, anul IX, * MILCOVIA
nr. 16, ianuarie-iunie 2013
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ???????????????????????????????????????????????????
- Revistă regională de studii
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????

s-a menţinut şi astăzi, pentru că pleacă din înseşi izvoarele spirituale fără moar-
te ale logicei, bunului simţ, bunului gust, şi s-a realizat într-o formă pură, fără
vârstă” 1 . Din păcate, cultura este şi ea mai întotdeauna „sub vremi” - cum
spusese cronicarul despre purtătorii ei, oamenii -, aşa încât, după numai câţiva
ani de la enunţarea acestei judecăţi valorice, numele lui Lovinescu însuşi va fi
pus sub obroc, iar degetul acela luminător al lui Maiorescu nu s-a mai putut nici
el zări prin obscurantismul unui timp şi al unei organizări sociale diabolice, din
care logica însăşi fusese excomunicată.
Fireasca reabilitare a mentorului de la Junimea s-a declanşat printr-un arti-
col al lui Liviu Rusu, „Însemnări despre Titu Maiorescu”, publicat în revista
Viaţa Românească, nr. 5, din 1963. Acţiunea a fost punctată de polemici aspre,
purtate în primul rând de iniţiatorul ei2, dar undele tensiunii s-au propagat de-a
lungul următoarelor două decenii. Momentele cele mai importate ale reconside-
rării au fost marcate de punerea în act a două proiecte editoriale: publicarea
Jurnalului (în corp unitar cu Epistolarul) şi inaugurarea seriei de Opere3.
Ieşirea personalităţii lui Maiorescu din starea de ostracizare n-a însemnat,
totuşi, intrarea imaginii acestuia într-o zodie liniştită. Dincolo de aparenţa nor-
malităţii, vechile adversităţi s-au prelungit în ipostaze noi, extrem de subtile,
prin intrarea în discuţie a unor reprezentanţi din generaţiile ulterioare.
Un caz sui generis, inclasificabil prin contrarietatea mijloacelor puse în joc,
îl constituie exegeza întreprinsă asupra fenomenului Maiorescu de Zigu Ornea.
Prolificul cronicar şi istoric literar a valorificat cu râvnă momentul reintrării în
atenţie a criticului junimist, căruia i-a dedicat o biografie în două volume4, du-
pă modelul celei elaborate, cu aproape o jumătate de veac mai înainte, de E.
Lovinescu. Cu mai mult har stilistic, Lovinescu punea în plus, în ţesătura textu-

1
Ibidem, p. 277.
Acesta îşi va aduna contribuţiile în: Liviu Rusu, Scrieri despre Titu Maiorescu, Bucu-
2

reşti, Cartea Românească, 1979.


3
Titu Maiorescu, Jurnal şi Epistolar, vol. I, Studiu introductiv de Liviu Rusu, ediţie în-
grijită de Georgeta Rădulescu-Dulgheru şi Domnica Filimon, Bucureşti, Editura Minerva,
1975; Titu Maiorescu, Opere, vol. I, ediţie, note, variante şi indice de Georgeta Rădulescu-Dul-
gheru şi Domnica Filimon, Studiu introductiv de Eugen Todoran, Bucureşti, Editura Minerva,
1978. Ambele proiecte au fost întrerupte: Jurnalul şi Epistolarul după vol. IX (1989), iar Opere
după doar trei volume (vol. 3: 1986), validând parcă, o dată în plus, proverbialul blestem ce fa-
ce regula în lumea românească, împiedicându-l pe omul locului să-şi ducă la bun sfârşit lucrul
de amploare, altminteri bine început. După schimbarea de regim politic din 1989, e remarcabil
setul de cinci volume (tipărite – din precauţie? – toate deodată): Titu Maiorescu, Discursuri
parlamentare, ediţie îngrijită, studiu introductiv, note şi comentarii de Constantin Schifirneţ,
Bucureşti, Editura Albatros, colecţia „Ethnos” (coordonată de însuşi Profesorul Schifirneţ),
2001.
4
Z. Ornea, Viaţa lui Titu Maiorescu, vol. 1–2, Bucureşti, Editura Cartea Românească,
1986–1987.
7
FOCŞANI, Seria a III-a, anul IX, * MILCOVIA
nr. 16, ianuarie-iunie 2013
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ???????????????????????????????????????????????????
- Revistă regională de studii
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????

lui, şi o experienţă de discipol direct al celui despre care scria. În schimb, bio-
graful mai nou aducea în elaborare rodul zăbavei mai îndelungate asupra
paginilor de jurnal - şi nu numai asupra celor din volumele îngrijite de Pogo-
neanu (care se opriseră la anul 1891), ci şi asupra întregii arhive maioresciene,
aflată la Biblioteca Academiei, la Biblioteca Naţională (fostă Biblioteca Cen-
trală de Stat) şi la Muzeul Literaturii Române. Sub acoperirea acestei vaste ex-
perienţe de documentare, Z. Ornea a lansat în istoriografia literară românească
o ipoteză (în două puncte) care, odată validată, urma să reconfigureze (nu ra-
dical, dar sensibil) percepţia asupra celui considerat îndeobşte drept întemeietor
al spiritului critic în cultura română modernă şi, implicit, figură emblematică
privind resursele constructive ale lumii româneşti.

O ipoteză în două puncte


În două numere ale hebdomadarului România literară - din 26 iulie 1984
(în articolul „Autobiografia lui T. Maiorescu”) şi din 10 ianuarie 1985 („«Jur-
nalul» lui Maiorescu”) -, Z. Ornea dădea curs câtorva opinii ale sale, atingătoa-
re de opera şi de personalitatea marelui critic. Neobositul istoric literar, căruia
nu i s-a putut contesta vreodată voluptatea pentru cercetare, credea a fi ajuns la
două descoperiri. Mici? Mari? Destul de importante, din moment ce ele urmau
să schimbe paternitatea unor texte de istorie culturală. Primul dintre acestea - în
ordinea în care au fost puse în discuţie - este Titu Maiorescu. Notiţe biografice,
publicat prima oară în 1910, cu prilejul aniversării a 70 de ani de viaţă ai men-
torului Junimii, şi semnat de Simion Mehedinţi cu pseudonimul Soveja. Al doi-
lea text este broşura Procesul lui Maiorescu cu actele autentice, apărută în
1865, sub semnăturile celor cinci apărători ai criticului în procesul ce i se inten-
tase în perioada când ţinea nişte ore la Şcoala Centrală de Fete: P. P. Carp, N.
Mandrea, G. Mârzescu, I. Negruzzi şi V. Pogor. Comparând aceste texte (pe de
o parte) cu Jurnalul maiorescian (pe de altă parte), Z. Ornea conchidea că scrie-
erile cu pricina i-ar aparţine lui Maiorescu însuşi. Exegetul era atât de sigur de
concluziile sale, încât propunea integrarea ambelor texte în seria de Opere de
Titu Maiorescu, din care (chiar în intervalul dintre cele două articole ale lui Or-
nea) se tipărise vol. 2 (cf. caseta tehnică, unde se menţionează pentru rubrica
„Bun de tipar” data de 16.11.1984).
Personal, am receptat atunci aceste afirmaţii cu mirată reticenţă, în primul
rând ca un şoc moral. Presupusele substituiri de semnături mi se păreau incon-
gruente cu prestigiul etic pe care cel puţin doi dintre împricinaţi - Titu Maiores-
cu şi Simion Mehedinţi (fiecare în felul său, desigur, dar amândoi oameni de
catedră universitară şi formatori de conştiinţe) - şi-l dobândiseră în lumea inte-
lectuală românească. Eram destul de familiarizat cu scrierile lui Mehedinţi, din

8
FOCŞANI, Seria a III-a, anul IX, * MILCOVIA
nr. 16, ianuarie-iunie 2013
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ???????????????????????????????????????????????????
- Revistă regională de studii
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????

care tocmai alcătuisem o ediţie, ce avea să şi apară curând1. Între multe alte idei
ale savantului, cunoscut de altfel şi ca un respectat pedagog, reţinusem acest
mod de a înţelege caracterul: „... a avea caracter înseamnă să ai obiceiuri tari.
Zici că cineva e om de caracter, când ştii mai dinainte ce va face în cutare sau
cutare împrejurare”2. Ei bine, nu-l vedeam nici pe Maiorescu şi nici pe Mehe-
dinţi contractând o convenţie care n-ar mai fi putut fi salvată din arestul demo-
nului meschin. Fireşte, morala singură nu are forţă persuasivă definitivă într-o
argumentaţie logică. O analiză ad hoc pe care am întreprins-o - cu contraar-
agumente contextuale, stilistice şi comportamentale - avea să-mi confirme însă
neîncrederea iniţială faţă de afirmaţiile lui Z. Ornea, ce se dezvăluie, în final,
drept fragile prezumţii, rod al unei demonstraţii abuziv-speculative. Am redac-
tat, ca urmare, o replică, intitulată „Întâmpinări la o dublă expertiză” („dublă”
fiindcă în discuţie erau două materiale). Textul ei a primit găzduire în revista
Viaţa Românească, anul LXXX, nr. 5, 1985 (pp. 93-96).
În timp, „descoperirile” lui Z. Ornea au întrunit, totuşi, nişte adeziuni. A-
cestea continuă şi astăzi. O clarificare a situaţiei devine astfel necesară, cu atât
mai mult cu cât adeziunile la care tocmai făceam referire nu aduc nicio dovadă
în plus, sunt stereotipe şi fără nicio noimă. Aceste elemente de „zero cunoaş-
tere” (cum ar zice Lucian Blaga) îşi fac însă loc sub pavăza unor nume cu auto-
ritate. Fie îngăduită, aşadar, o reluare a vechii argumentaţii, cu reformulări şi cu
adaosuri, precum şi cu încercarea de a prezenta importanţa cazului pentru o
dreaptă înţelegere a unor relaţii din universul valorilor.
Înainte de a examina pe rând, gospodăreşte, cele două materiale editoriale
aflate în discuţie, să spunem din pragul locului că argumentul suprem în stare
să valideze concluziile lui Z. Ornea ar fi descoperirea manuscriselor de bază,
sau a vreunei mărturisiri clare din partea vreunui implicat. Cum asemenea argu-
mente lipsesc, problema însăşi începe să devină îndoielnică, adică să existe în
măsura în care este pusă. Şi fiindcă a fost pusă, să căutăm a ne adânci în ea.

Actele procesului Maiorescu


După criteriul consumării în timp a faptelor, vom începe cu actele proce-
sului Maiorescu (mai exact: cu prefaţa la ele). Care fusese intriga? Tânăr fiind
(avea 24 ani), Maiorescu predase câteva ore (suplimentare faţă de obligaţiile
sale universitare) la Şcoala Centrală de Fete din Iaşi. Adversarii politici i-au

S. Mehedinţi, Civilizaţie şi cultură, selecţie de texte, prefaţă, sumar biobibliografic, note


1

şi indice de nume de Gheorghiţă Geană, Iaşi, Editura Junimea, colecţia „Humanitas”, 1986. Z.
Ornea însuşi a întâmpinat favorabil această antologie (a se vedea articolul său „S. Mehedinţi,
filosof al culturii”, în România literară, nr. 33, joi, 14 august 1986).
2
S. Mehedinţi, Altă creştere: şcoala muncii, ed. a şasea, cu adăugiri, Bucureşti, Editura
„Cugetarea”, 1939 (ed. întâi: 1919), p. 174 (subl. în orig.).
9
FOCŞANI, Seria a III-a, anul IX, * MILCOVIA
nr. 16, ianuarie-iunie 2013
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ???????????????????????????????????????????????????
- Revistă regională de studii
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????

scos vorbe despre o lăturalnică relaţie amoroasă cu o profesoară de-acolo, mo-


tiv pentru care i-au intentat un proces de imoralitate. Timp de câteva luni a fost
suspendat din toate funcţiile publice. Acuzaţia s-a dovedit a fi fost fictivă, dar
până la verdictul procesului - „Complet achitat în aplauzele generale”1 - a tre-
buit să îndure clevetirile din oraş. Argumentul principal dintre cele invocate de
Z. Ornea în privinţa paternităţii intelectuale a actelor procesului este exprima-
rea fostului inculpat, într-o scrisoare către Aug. Treboniu Laurian: „Le impri-
mai” (actele, cu prefaţă cu tot). Dar aceste cuvinte nu-l implică pe împricinat ca
autor, ci numai ca un ins interesat de publicarea cât mai grabnică a documen-
telor - atât de interesat, încât îşi asumă cu vădită febrilitate chiar rolul de mijlo-
citor. Avem de-a face aici cu o exprimare „din goana condeiului” (currente
calamo), eliptică. Fiindcă (nici că se putea un mai bun prilej de comparaţie!) ia-
tă: în aceeaşi perioadă, la 1/13 ianuarie 1865, Titu Maiorescu se adresa minis-
trului secretar de stat de la Despărţământul Justiţiei, Cultelor şi Instrucţiunii Pu-
blice, anunţând că de trei luni se ocupă de „culegerea şi împreunarea” tuturor
scrierilor părintelui său: „Având de scop a oferi guvernului imprimarea lor, vă
rog să-mi daţi voie a vă comunica aci un conspect de toate lucrările ce au a for-
ma colecţiunea operelor complete ale lui Ioan Maiorescu”2. Să înţelegem de a-
ici că autorului adresei (sau, mai ştii, poate guvernului?!), i-ar reveni şi calitatea
de autor al operelor ce urmau a fi editate? Ar fi absurd! Câtă atenţie cere inter-
pretarea acestor documente se vede şi din aceea că Maiorescu-fiul îşi asuma,
printre altele, şi „redacţiunea publicărei” operelor respective. Chestiunea l-a
agitat mult (ca şi publicarea actelor procesului!), dovadă că la 13/25 mai,
printr-o adresă către acelaşi ministru, cerea să plece în Germania pentru a cu-
lege şi din jurnalele de-acolo lucrările părintelui său.
Rămânând strict la actele procesului, e foarte posibil - e chiar firesc - ca ele
să nu fi fost redactate în grup. E, de asemenea, plauzibil ca unul dintre membrii
apărării să fi făcut oficiul redactării, iar ceilalţi să-şi fi dat consimţământul. A-
cordul final va fi venit, desigur, din partea împricinatului, care cunoştea cel mai
bine amănuntele şi, pe deasupra, era el însuşi un jurist redutabil. Certe sunt
doar două elemente: că la proces Maiorescu şi-a prezentat personal depoziţia şi
că în numele apărării a vorbit, în ultima zi, Mârzescu. Orice concluzie care ar
încerca dintr-atâta să treacă broşura pe numele unui singur autor ar echivala în-
să cu un plonjon în ceaţa hazardului. După ce am lămurit că „imprimarea” în-
semna doar asumarea mijlocirii întru publicare, nu mai avem deci de adăugat la
capitolul de faţă decât atât: că febrilitatea acestei preocupări nu venea la Ma-
1
Prin această telegramă (din ziua de 8 februarie 1865) o înştiinţa, jubilând, pe sora sa,
Emilia, aflată la Bucureşti, despre deznodământul procesului. A se vedea Titu Maiorescu,
Jurnal, vol. V, Bucureşti, Editura Minerva, 1984, p.143.
2
Ibidem, 113–114 (subl. ns., G.G.).
10
FOCŞANI, Seria a III-a, anul IX, * MILCOVIA
nr. 16, ianuarie-iunie 2013
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ???????????????????????????????????????????????????
- Revistă regională de studii
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????

iorescu din calitatea de autor al acelei broşuri – în definitiv, nu era vorba de


vreo capodoperă –, ci din situaţia sa de persoană lezată public. Procesul a fost
pentru el, cum însuşi îi mărturiseşte avocatului Cimara, „o chestiune de onoare
socială”. În afară de reabilitarea morală, el îşi dorea (rezultă limpede din do-
cumente) şi o grabnică reintegrare în viaţa instituţională. Iată motivele pentru
care va şi alcătui o lungă listă de persoane, cărora să le trimită actele publicate1.
„Voi inunda cu ele lumea”, îi scria el surorei sale, Emilia2. Nu se cunoaşte o
asemenea listă pentru vreunul dintre atât de importantele volume de Critice!
Biografia din 1910. O analiză contextuală, stilistică şi comportamentală
1. Antecedente
Să ne aplecăm acum cu luare aminte şi asupra „notiţelor biografice” din
1910. De fapt, povestea lor începe cu aproape douăzeci de ani mai devreme. Ea
s-a desfăşurat în trei episoade.
Prima iniţiativă a unei asemenea întreprinderi o avusese mai întâi Duiliu
Zamfirescu. În virtutea prieteniei de o aristocratică eleganţă ce-l lega de men-
torul Junimii, Duiliu Zamfirescu îi adresa acestuia, în 1894, următoarea rugă-
minte: „aş vrea să am date precise asupra întâmplărilor de căpetenie din viaţa d-
voastre, aşa cum mi le-aţi istorisit câteodată, cu alte cuvinte o autobiografie sin-
ceră (fac apel la d-na Maiorescu în privinţa controlului), în care să fie deopotrivă
expusă viaţa intimă (întrucât a putut fi pusă în discuţie şi atacată de adversari
politici), cât şi viaţa politică. Socot că nici un timp nu e mai prielnic pentru o
astfel de ocupaţie decât acela pe care-l petrece omul la băi. Voiţi şi puteţi să-mi
împliniţi această dorinţă? Mi-aţi face o nespusă plăcere”3. Aflat, într-adevăr, la
Bad Kissingen, Maiorescu refuză politicos solicitarea: „E gentilă propunerea d-
tale ca să-ţi dau cu ţârâita notiţe biografice de ale mele, şi văd îndemnul pu-
ternic ca astfel să se păstreze impresii de ale timpului şi de ale oamenilor de pe
la 1840 încoace. Dar nu pot în momentul de faţă. Am cu mine de lucrat la Anua-
rul Universităţii şi încep a edita «discursurile parlamentare», 1871–1893, vr[e]o
2–3 volume cu încadrări istorico-politice. Un an de mică osteneală. Apoi poate
autobiografia”4. Resemnat, Duiliu Zamfirescu încheie discuţia pe această temă
cu o comparaţie, în care admiraţia faţă de prietenul său câştigă în altitudine, dar
fără diminuarea sincerităţii: „Dumneavoastră înlăturaţi cu o mână delicată prino-
sul ce vi-l aduce un om care vă iubeşte. C’est un échange de bons procédés5, pe
1
Ibidem, p. 164.
2
Ibidem, p. 152.
3
Scrisoare din Bruxelles, 24 [iunie] / 6 iulie 1894, în Duiliu Zamfirescu, Opere, VII, ediţie
îngrijită de Al. Săndulescu, Bucureşti, Editura Minerva, 1984, p. 314.
4
Scrisoare din Bad Kissingen, 4/6 iulie 1894, în Duiliu Zamfirescu, op. cit., p. 695.
5
În traducere, din franceză: „E un schimb de amabilităţi”.
11
FOCŞANI, Seria a III-a, anul IX, * MILCOVIA
nr. 16, ianuarie-iunie 2013
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ???????????????????????????????????????????????????
- Revistă regională de studii
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????

care-l cred de prisos între noi. Aş putea să vă zic ca Heine lui, sau mai bine des-
pre[,] Goethe, că nu vreau să vă ridic un monument, fiindcă de acela aţi îngrijit
d-voastră, fiind încă în viaţă, ci ţineam să am pentru mine date sigure şi amintiri
scumpe. Dar poate cu vremea...”1.
Două aspecte se desprind din acest prim episod: întâi, că, în forma decla-
rativă cel puţin, nu un proiect destinat publicării îi prezintă Duiliu Zamfirescu
ilustrului său prieten, ci un material de lectură pentru bucuria personală; avem,
desigur, dreptul să credem că nu s-ar fi mulţumit doar cu atât şi că ar fi
încercat, ulterior, să obţină şi consimţământul spre publicare. Apoi (aspect mult
mai important), încă de pe acum Maiorescu nu pare foarte riguros în privinţa
termenilor cu care se referă la datele ce-i sunt cerute: o dată le numeşte „notiţe
biografice”, altă dată „autobiografie”; va trebui să descoperim logica de la baza
acestei oscilaţii!...
Al doilea episod al acestei istorioare se consumă în martie 1900, nu fără o
undă de dramatism (absentă din cel anterior). Protagonistul este acum Mihail
Dragomirescu, critic literar şi estetician, care devenise cel mai activ în interio-
rul tinerei echipe de redactori ai Convorbirilor literare. Cu acest atu, el a în-
drăznit să-i ceară lui Maiorescu îngăduinţa de a-i alcătui un „articol biografic”.
Maiorescu tocmai împlinise 60 ani, iar Dragomirescu a considerat că era mo-
mentul cel mai prielnic să-i dedice un astfel de articol, pe baza notiţelor pe care
Profesorul urma să i le ofere. Mihail Dragomirescu preciza dinainte stilul în ca-
re şi-ar fi redactat contribuţia: „Articolul biografic pe care aş vrea să-1 fac
asupra d-voastră aş vrea să fie cât mai circumstanţial şi exact...”2. El recunoş-
tea, totodată, că misiunea pe care şi-o asuma nu putea fi dusă la bun sfârşit fără
ajutorul lui Maiorescu însuşi. În ce ar fi constat ajutorul? Ne-o spune Z. Ornea
în nota ce însoţeşte scrisoarea respectivă: schiţa biografică plănuită urma a fi
„redactată – şi-ar fi dat seama oricine [Z.O.] – pe baza datelor furnizate chiar
de profesor”3.
Mihail Dragomirescu s-a ales însă, şi el, cu refuzul, de astă dată (faţă de ce-
ea ce avusese parte Duiliu Zamfirescu) în termeni mai puţin (ba chiar defel) ca-
tifelaţi. Profesorul i-a răspuns cu răceală, pe o simplă carte de vizită, motivaţia
fiind lipsa de timp şi indiferenţa faţă de propunerea în sine: „Titu Maiorescu
are, în săptămâna aceasta, toate dimineţile ocupate la Academie cu chestia dic-
ţionarului (Philippide) şi prin urmare nu mai are timp pentru observarea noti-

1
Scrisoare din Bruxelles, 6/18 iulie 1894, ibidem, p. 317.
Scrisoare din 27 martie 1900, în volumul Titu Maiorescu şi prima generaţie de
2

maiorescieni. Corespondenţă. Antologie, note şi prefaţă de Z. Ornea, text stabilit de Filofteia


Mihai şi Rodica Bichis, Bucureşti, Editura Minerva, colecţia „Documente literare”, 1978, p.
131 (subl. ns., G.G.).
3
Ibidem, p. 132.
12
FOCŞANI, Seria a III-a, anul IX, * MILCOVIA
nr. 16, ianuarie-iunie 2013
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ???????????????????????????????????????????????????
- Revistă regională de studii
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????

ţelor biografice, care, dealtminteri, îi sunt indiferente”1. Cauzele reale nu intră


în economia prezentului demers; probabil (aceasta, însă, fiind o presupoziţie)
tocmai zbaterea lui Dragomirescu de a obţine privilegiul de lider printre învă-
ţăceii magistrului îi va fi displăcut acestuia.

2. Biografia din 1910


Modul în care s-a realizat biografia din 1910 are, aşadar, în comun aspecte
esenţiale asemănătoare cu acelea prevăzute în proiectele anterioare, îndeosebi
cu cel iniţiat de Mihail Dragomirescu: jubileu Maiorescu, avizul „personajului”
etc. Probabil că oricine s-ar fi încumetat să-şi asume răspunderea (şi onoarea)
lucrării nu şi-ar fi îngăduit – din respect pentru magistru, dar şi din simţul natu-
raleţii – să facă demonstraţie de autonomie personală. Nu şi-a îngăduit o astfel
de demonstraţie nici S. Mehedinţi. Şi totuşi, dincolo de sobrietatea în care sunt
înveşmântate „notiţele biografice”, se întrevăd acolo întorsături ale condeiului
său.

(a) Contraargumente contextuale


Există în biografia maioresciană câteva momente care-l vor fi stimulat pe
Mehedinţi la dezvoltări pe cont propriu. Un exemplu. Despre regularitatea
cursului de filosofie, ţinut cu atâta succes de Maiorescu vreme de ani şi ani de
zile, textul grăieşte astfel: „Ca apa unui râu bogat, care nici nu scade nici nu se
revarsă haotic, ci între aceleaşi maluri curge mereu tot cu alte valuri, cursul se
menţinu astfel săptămână de săptămână, an după an, cu aceeaşi înălţime şi, de
la o vreme, cu o nouă frumuseţe: aceea a reflexului de lumină pe care experi-
enţa unui bătrân senin o aruncă asupra valurilor de tineret, din ce în ce mai gră-
bit să apuce lumina de apoteoză a apusului”2. În prealabil, comparaţia cursului
maiorescian cu „apa unui râu bogat” evocă în mod izbitor un fond aperceptiv
din domeniul geografiei, domeniu de care Mehedinţi era legat pe linie profesio-
nală. Apoi, chiar dacă cineva nu crede în olimpianismul lui Maiorescu, ar fi un
act pripit să i se atribuie întemeietorului Junimii rânduri ce ar etala un narcisism
penibil prin absenţa oricărei măsuri de precauţie. Observaţia aceasta priveşte de
altfel întregul text biografic. Narcisismul erodează orice intenţie de edificare,
astfel că un narcisism încuibat la temelia unei şcoli de gândire de varietatea şi
forţa celei maioresciene ar fi un nonsens. Pe de altă parte, pentru S. Mehedinţi,
bătrâneţea aureolată de seninătate şi de înţelepciune a fost un motiv recurent de

Carte de vizită, duminică, 26 martie / 8 aprilie, 1900, Ibidem, p. 454.


1

Soveja [S. Mehedinţi], Titu Maiorescu. Notiţe biografice, orig. 1910, text integrat în
2

Soveja, Primăvara literară, Bucureşti, Alcalay, pp. 111–202 (cit. p. 198).


13
FOCŞANI, Seria a III-a, anul IX, * MILCOVIA
nr. 16, ianuarie-iunie 2013
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ???????????????????????????????????????????????????
- Revistă regională de studii
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????

reflecţie încă din adolescenţă1. În plus, o imagine a lui Maiorescu asemănătoare


celei din fragmentul citat poate fi întâlnită şi în alt loc din spaţiul notiţelor bio-
grafice pe care le discutăm; descrierea imaginii e prilejuită de invitarea das-
călului septuagenar în mijlocul elevilor de la Liceul Naţional din Iaşi. Aceste
imagini nu sunt câtuşi de puţin autoportretistice.
Încă un exemplu. Pe când urma şcoala primară, la Braşov, fiul lui Ioan Ma-
iorescu s-a dat şi el pe gheaţă, ca toţi copiii. A fost însă nevoit să ispăşească
această presupusă vină stând un sfert de oră în genunchi, pe boabe de porumb.
Întâmplarea privind pedeapsa propriu-zisă se întinde pe 5–6 rânduri; descrierea
metodei de corecţie aplicate în şcoala de sub Tâmpa – ca, în general, în şcolile
vremii (este invocat ca martor şi Creangă) – se întinde pe o pagină întreagă. Nu
ştim cât va fi insistat Maiorescu asupra incidentului, dar detalierea, încadrarea
şi exploatarea acestuia intră în deplină rezonanţă cu preocupările lui Mehedinţi-
pedagogul privind metodele educaţiei. Pentru rechizitoriul făcut de el acestor
aspre metode, nu ne rămâne decât să trimitem la paginile sale din Altă creştere,
Trilogii (capitolul „Trilogia şcolii”) ş.a.
Un spor de lămurire în frământarea noastră poate aduce şi comparaţia dintre
notiţele biografice aflate în litigiu şi schiţele de portret realizate (şi semnate) de
Titu Maiorescu. Ele sunt patru la număr, dedicate fiind lui Wilhelm de
Kotzebue, Leon Negruzzi, Ioan Popovici-Bănăţeanul şi Victor Vlad Delama-
rina (vezi volumul al doilea din Opere, apărut în 1984). Este interesant de ob-
servat că în prezentarea lui Negruzzi şi a lui Popovici-Bănăţeanul un loc aparte
îl deţine descrierea foarte atentă a înfăţişării fizice: se consemnează statura, cu-
loarea părului, a ochilor, expresia feţei etc. E drept că asemenea date lipsesc din
prezentarea celorlalţi doi, însă pe aceia criticul junimist nu i-a cunoscut perso-
nal. Întrebarea vine acum de la sine: dacă textul aniversar din Convorbiri litera-
re va fi fost scris de însuşi Maiorescu, de ce nu-şi va fi zugrăvit acesta, conform
propriei reguli, şi portretul fizic? Fireşte, un portret se realizează în condiţii în-
trucâtva diferite fată de un autoportret. Dar dacă Maiorescu şi-ar fi compus
pentru contemporani şi pentru posteritate o mască, silindu-şi apoi un discipol să
treacă drept autor al ei, s-ar fi gândit, desigur, la toate măsurile pentru ca secre-
tul măştii să fie impenetrabil.
Tot în această categorie de contraargumente vom include o observaţie2 de-
concertantă pentru oricine ar fi dispus să îmbrăţişeze ipoteza lansată de Z. Or-
nea: e vorba de celebra, deja, problemă a doctoratului de la Gießen. Iată ce

A se vedea S. Mehedinţi, De senectute. Bătrâneţea în cadrul muncii pentru cultură,


1

extras din Analele Academiei Române, Memoriile Secţiunii Istorice, seria III, tom XXIX, mem.
12, 1947, p. 2.
2
Această observaţie ne-a fost împărtăşită prin viu grai de Dr. Mona Mamulea, de la Ins-
titutul de Filosofie din Bucureşti.
14
FOCŞANI, Seria a III-a, anul IX, * MILCOVIA
nr. 16, ianuarie-iunie 2013
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ???????????????????????????????????????????????????
- Revistă regională de studii
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????

scrie Soveja despre acest moment: „Tânărul [Maiorescu] cere Universităţii din
Berlin să-i acorde un fel de echivalenţă de frecventare, ţinându-i în seamă, ca
făcând parte din [regulamentarul] trieniu, cei doi ani din urmă petrecuţi la
Theresianum. La Berlin, rectorul nu admite această interpretare. Universitatea
din Gießen o admite însă, şi astfel, după un singur an de studii, tânărul profesor
privat, în urma unei disertaţii latine: De philosophia Herbarti, trece examenul
de doctorat în filosofie (8/30 iulie 1859), luând diploma de doctor magna cum
laude” 1 . Această informaţie a cunoscut o largă răspândire, fiind preluată ca
atare şi de E. Lovinescu. Ulterior, cercetători cu renume (I. Brucăr, Mircea
Florian, Tudor Vianu, Liviu Rusu) au abordat cu acribie documentară problema
„doctoratului de la Gießen”. În cele din urmă, misterul a fost dezlegat de
Domnica Filimon, care şi-a publicat constatările mai întâi într-un articol din
revista Săptămâna2, apoi în alte două lucrări importante despre Maiorescu3. În
esenţă, titlul disertaţiei doctorale de la Gießen nu a fost De philosophia
Herbarti, cum apăruse în biografia semnată de Soveja, ci Das Verhältnis
[Relaţiunea], cum apare într-o răzleţită notă de Jurnal din mai 1859, lucrarea
fiind mai târziu descoperită la Biblioteca Naţională (originalul) şi la Biblioteca
Academiei Române (o copie). Titlul latin urma să-l poarte teza secundară de la
Sorbona, unde tânărul român intenţiona să-şi valideze de asemenea doctoratul
obţinut în Germania. Profesorii francezi au socotit însă că ideile lui ar fi venit
împotriva tendinţei filosofice din Franţa, aşa încât Maiorescu – nu fără a
încerca mai întâi să înlăture această impresie – s-a mulţumit, de la Sorbona, cu
licenţa în drept. Să nu omitem, însă, şi nuanţele: Liviu Rusu preciza că
informaţia referitoare la disertaţia de la Gießen era lovită de eroare numai la
suprafaţă, deoarece în fond, în spatele titlului autentic – Relaţiunea –, autorul se
ocupase cu adevărat de concepţia filosofică a lui Herbart4. Această precizare nu
anulează, totuşi, vicierea titlului şi, în consecinţă, nu pune stavilă unei întrebări:
Presupunând că Notiţele biografice semnate de Soveja ar fi în realitate (în
forma lor tipărită) chiar opera personajului Titu Maiorescu (că, adică, în forma
lor finită, ar fi auto-biografice în raport cu mentorul Junimii), cum ar fi putut

1
Soveja, op. cit., pp. 134–135.
Cf. cu propria sa trimitere bibliografică: Domnica Filimon, „Titu Maiorescu inedit:
2

Doctoratul de la Giessen”, în Săptămâna culturală a Capitalei, nr. 29, 25 iunie 1971, pp. 3 şi 4.
3
Domnica Filimon, „Tabel cronologic”, în Titu Maiorescu, Critice, vol. I, ediţie îngrijită şi
tabel cronologic de Domnica Filimon, Introducere de Eugen Todoran, Bucureşti, Editura
Minerva, colecţia B.p.t., 1973, pp. XLIX–LXXVI (despre doctoratul cu pricina: pp. LIV–LV);
Domnica Filimon, Tânărul Maiorescu, Bucureşti, Editura Albatros, 1974 (despre aceeaşi
problemă a doctoratului: pp. 147–156).
4
A se vedea Liviu Rusu, „Introducere”, în Titu Maiorescu, Jurnal, vol. I, Studiu
introductiv de Liviu Rusu, ediţie îngrijită de Georgeta Rădulescu-Dulgheru şi Domnica
Filimon, Bucureşti, Editura Minerva, 1975, p. XXX.
15
FOCŞANI, Seria a III-a, anul IX, * MILCOVIA
nr. 16, ianuarie-iunie 2013
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ???????????????????????????????????????????????????
- Revistă regională de studii
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????

un ins ordonat şi meticulos de i se dusese faima să transcrie greşit titlul propriei


teze de doctorat, cu disertaţia căreia se mândrise atâta imediat după susţinere?
Şi încă ceva: dacă Maiorescu va fi citit forma definitivă a textului în versiunea
Mehedinţi, cum de nu i-a atras acestuia atenţia asupra greşelii strecurate în titlul
tezei? Nu ne rămâne decât să deducem că lectura de verificare va fi fost una
„pe scurtătură” (à vol d’oiseau), că magistrul va fi avut deplină încredere în
condeiul discipolului şi că semnatarul este una şi aceeaşi persoană cu autorul!

(b) Contraargumente stilistice


Un prim (contra)argument de acest fel – şi anume: de stil literar – l-am
întâlnit în citatul în care cursul de filosofie al lui Maiorescu era comparat cu
„apa unui râu” bogat; am apreciat atunci că această comparaţie provine dintr-un
fond aperceptiv caracteristic geografiei, ştiinţă în care Mehedinţi se simţea ca la
el acasă. Dar nu atât materia comparaţiei poartă pecetea Mehedinţi cât stilul
evocator, narativ, cu modulaţii domoale ale frazei şi cu un suflu neaoş, stil
propriu unui autor de descendenţă rurală ce cocheta – nu fără oarecare succes în
epocă – şi cu beletristica, de-ar fi să amintim doar povestirile din volumul
Oameni de la munte. Acest stil marchează întreaga scriere biografică de care ne
ocupăm, precum şi altele ale semnatarului. Nu-l regăsim însă în Jurnalul sau în
paginile de evocare istorică semnate de Maiorescu (de pildă cele în care acesta
descrie anii de domnie ai lui Carol I), unde fraza e limpede, exactă, fără
ingrediente din graiul tradiţional.
Să afirmăm, apoi, cu convingere că atât începutul, cât şi încheierea scrierii
biografice în cauză aparţine, compactă, semnatarului. E cât se poate de normal
ca începutul şi sfârşitul să consune – şi logic, şi stilistic. Iar aici acele părţi ale
textului consună.
Că ipoteza promovată de Z. Ornea trece pe lângă obiect o dovedesc şi unele
particularităţi de stil gramatical. Astfel, apare destul de des, la verbe, perfectul
simplu, care conferă textului un spor de culoare narativă. În medalioanele sem-
nate de critic, această formă verbală nu apare decât în două paragrafe din textul
referitor la Kotzebue. Relevăm, de asemenea, încă două particularităţi
gramaticale proprii lui Mehedinţi, detectabile şi în alte scrieri ale acestuia.
Prima particularitate constă în folosirea vocabulei adverbiale „ca” în fruntea
unor sintagme ce deschid la rândul lor fraza. E vorba de construcţii de felul
următor: „Ca întâmplare mai însemnată din anii de copilărie...” etc. A doua
particularitate constă în folosirea comparaţiei în forma: „După cum... tot aşa...”
(„tot aşa” alternând cu „de asemeni”).

(c) Contraargumente socio-comportamentale

16
FOCŞANI, Seria a III-a, anul IX, * MILCOVIA
nr. 16, ianuarie-iunie 2013
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ???????????????????????????????????????????????????
- Revistă regională de studii
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????

Membrii acestei „prime generaţii de maiorescieni” formau un grup foarte


unitar. Îi unea viziunea despre lume, concepţia socială, aspiraţia spre fapte
mari, dorinţa de a-şi sluji naţiunea în procesul istoric de modernizare, şi nu în
ultimul rând faptul că s-au văzut crescând împreună, ca personalităţi, ţinându-
se de pulpana marelui Profesor Titu Maiorescu. În plan omenesc, erau joviali,
plini de umor, tratându-se reciproc cu ironii amicale, foarte comunicativi între
ei, iar toate aceste manifestări răzbat adesea din paginile ce alcătuiesc volumul
de corespondenţă (din care am citat deja) Titu Maiorescu şi prima generaţie de
maiorescieni, alcătuit de însuşi Z. Ornea. Dacă lucrurile stau aşa, ar fi fost
imposibil ca – în cercul acestei generaţii, ai cărei componenţi (iertare pentru
expresie) îşi cunoşteau şi măselele din gură – presupusa convenţie sau relaţie
de forţă între Maiorescu şi Mehedinţi să rămână nedescoperită. Există şi un
precedent, chiar între cei doi: secretul în jurul povestirii „Buruiană”, pe care
Mehedinţi a semnat-o S.O.V., rugându-l pe Maiorescu să nu-l divulge. Ei bine,
contrar convingerii mai vechi a lui I. Torouţiu, împărtăşită ulterior de Z. Ornea,
taina nu a rezistat. „Cât despre Buruiană, a ştiut d-l Maiorescu (a făcut singur
corecturile). A[ţi] ghicit Negulescu şi cu tine. Că v-a plăcut vouă, e singura
mea bucurie în toată vara asta” – îi scria S. Mehedinţi lui I. A. Rădulescu-
Pogoneanu 1 . Ceva-ceva va fi ajuns a bănui şi Mihail Dragomirescu, căruia
Pogoneanu îi scrisese la 22 mai / 3 iunie, acelaşi an, din Leipzig: ,,Dar ce ţi-a
venit să mă bănuieşti că am «comis» o nuvelă? Nu m-am învrednicit de aşa
ceva. Autorul misterios, pe care nu vrea să-1 destăinuiască d-nul Maiorescu, o
fi poate Mehedinţi, ori – mai ştii ? – chiar d. Maiorescu. S-o fi apucat de nuvele
la bătrâneţe”2. Fireşte, destinatarul nu va fi reţinut din referirea la Maiorescu
decât discreta notă de umor. Amintim că în 1910, când apărea Titu Maiorescu.
Notiţe biografice, Dragomirescu devenise adversar al Convorbirilor literare.
Ar fi trebuit să fie cel dintâi care să conteste autenticitatea semnatarului. Şi-ar
mai fi potolit astfel amărăciunea de a vedea împlinit un proiect care fusese
altădată al său. N-a reacţionat însă, fiindcă n-a avut de ce!
Deşi redusă la forma binară, tot în categoria socio-comportamentală trebuie
inclusă şi relaţia dintre Simion Mehedinţi şi Titu Maiorescu, întrucât ceea ce se
află în joc aici sunt atitudini sociale. Între cei doi n-au existat niciodată
momente caracterizabile prin exces de obedienţă, respectiv abuz de autoritate.
O dovadă? Pe când se afla la studii în Occident, tânărul Mehedinţi a primit de
la Profesor povaţa să-şi schimbe domeniul de instruire pentru care ajunsese
acolo: adică, în loc de geografie, să studieze istoria. Pe drept sau pe nedrept,

1
Scrisoare din 8/20 iulie 1899, în volumul Titu Maiorescu şi prima generaţie de
maiorescieni. Corespondenţă, ed. cit., p. 633.
2
Ibidem, p. 732.
17
FOCŞANI, Seria a III-a, anul IX, * MILCOVIA
nr. 16, ianuarie-iunie 2013
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ???????????????????????????????????????????????????
- Revistă regională de studii
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????

Maiorescu nutrea nemulţumire faţă de orientarea unor contemporani precum


B.P. Hasdeu, A.D. Xenopol, sau N. Densuşianu spre filosofia sau spre
mitologia istoriei, iar nu spre o ştiinţă a istoriei care să contribuie la
cunoaşterea trecutului ca dimensiune a identităţii tinerei Românii moderne:
„Cultura tinerimii noastre e atrofiată, are foamete de istoria naţională mai ales.
Aici e punctul principal al viitorului universitar. (...) Cu geografia română ai să
vii un crâmpei de dascăl, cu istoria română ai să fii profesorul profesorilor”1.
Cu toate că şi-a admirat fără sincope magistrul, Mehedinţi nu a urmat cu
supuşenie sfaturile acestuia nici când se afla la studii în străinătate cu sprijinul
total (administrativ şi psihologic) al Profesorului; de ce s-ar fi supus unei
dispoziţii atunci când era deja profesor universitar (de geografie!), iar cariera
lui nu mai depindea în nici un fel de Maiorescu?
Rămâne un singur aspect de lămurit: trecerea săvârşită de Maiorescu, în
însemnările-i zilnice, de la sintagma „notiţe biografice” la „autobiografie”. E,
într-adevăr, o schimbare a exprimării care poate da de gândit. Am mai surprins
această oscilaţie şi în corespondenţa cu Duiliu Zamfirescu. Ea nu poate fi, deci,
întâmplătoare. A o socoti şi pe aceasta drept o simplificare „din goana
condeiului” (ca atunci când a anunţat în nume propriu tipărirea actelor de la
proces) ar fi injust. Ca să-i înţelegem sensul trebuie să intrăm, empatic, în
mersul gândirii celui în cauză. Probabil, adâncindu-se în redactare, criticul şi-a
dat seama că, în definitiv, până la preluarea (şi prelucrarea) lor de către
discipolul său, notiţele pe care le scria nu erau – nu aveau cum să fie – decât
auto-biografice! Doar era profesor (şi) de logică şi trebuia să-şi dea seama!
Aceasta este cheia raţională a buclucaşei oscilaţii! A terminat deci notiţele şi i
le-a oferit lui Mehedinţi la 7/18 octombrie 1909. Acesta va fi avut tot timpul
necesar să-şi pună amprenta asupra lor, termenul de predare a materialului
pentru numărul festiv fiind „15 dechembrie”, aşa cum îl anunţa Rădulescu-
Pogoneanu pe Brătescu-Voineşti, într-o scrisoare din 14 noiembrie 19092.
Aşa că, la drept vorbind, din biografia referitoare la Maiorescu răzbate nu
„gheara leului” (cum afirmă Z. Ornea), ci mai curând pulpana boierului 3, de
care s-au ţinut (până să se ţină singuri) o strălucită pleiadă de odrasle întru
spirit.

De recuperat, într-adevăr: discursul jubiliar

Ibidem, p. 459 (T. Maiorescu către S. Mehedinţi, scrisoare din 28 oct. / 9 nov. [18]93).
1
2
Ibidem, p. 686.
3
„Boierul Tit” e o poreclă pe care, în discuţiile dintre ei, tinerii junimişti i-o aplicau lui
Maiorescu. A se vedea scrisoarea adresată de Teohari Antonescu lui Mihail Dragomirescu, din
17 ianuarie 1896, Ibidem, p. 489.
18
FOCŞANI, Seria a III-a, anul IX, * MILCOVIA
nr. 16, ianuarie-iunie 2013
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ???????????????????????????????????????????????????
- Revistă regională de studii
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????

Există, totuşi, un text care aşteaptă integrarea grabnică în ediţia completă a


operelor lui Titu Maiorescu: este discursul rostit cu ocazia sărbătoririi ce i s-a
organizat în cadrul Universităţii din Iaşi, la 29 noiembrie 1909. Eugen
Lovinescu, în monografia de mai târziu închinată mentorului junimist,
facilitează impresia că de la acea manifestare nu s-ar fi păstrat decât discursul
profesorului P. Răşcanu, publicat în numărul jubiliar al Convorbirilor literare
(februarie 1910). Cu un număr mai devreme totuşi, în ianuarie 1910 deci, S.
Mehedinţi găsea a fi semnificativ să aşeze în fruntea articolului său intitulat
„La începutul anului” tocmai cuvintele rostite de Maiorescu la Iaşi. Textul e
substanţial – şi ca întindere (patru pagini de revistă), şi ca fond de idei şi
simţăminte. Ceva din farmecul retoricii vii transpare încă din litera tipărită.
Sărbătoritul dă frâu liber amintirilor din perioada ieşeană a Junimii şi îşi
defineşte memorabil tonusul intelectual: „Eu, domnilor, numai pesimist n-am
fost niciodată, şi toată activitatea noastră din Iaşi dovedeşte o neţărmurită
încredere în vitalitatea şi prin urmare în progresul poporului românesc”.
Nemenţionat de Lovinescu şi absent din Opere, vol. 2 (unde s-a găsit totuşi
loc pentru discursul de la Bucureşti, lângă care i-ar fi stat bine), discursul de la
Iaşi pare a fi intrat sub spectrul păgubitor al uitării. Ne îngăduim a-l aduce în
prim-plan, din dorinţa ca un vis frumos al culturii române, vis ce începuse a
îmbătrâni – anume, tipărirea operelor complete ale lui Titu Maiorescu –, să se
împlinească în spiritul completitudinii autentice.

Slăbiciunea şi măreţia argumentului moral

Totuşi, ipoteza avansată de Z. Ornea a întrunit adeziunile câtorva nume de


seamă printre istoricii şi criticii noştri literari.
Respectabil editor şi comentator al operei lui Duiliu Zamfirescu, Alexandru
Săndulescu a ajuns şi la momentul în care scriitorul de care se ocupa avusese
iniţiativa de a-i cere lui Titu Maiorescu nişte notiţe biografice. Am văzut mai
sus cum s-a consumat întreg episodul. Comentând finalul, Alexandru
Săndulescu notează: „după câte se pare (Z. Ornea a fost primul care să susţină
această ipoteză), [Maiorescu] îşi va redacta singur biografia, mult mai târziu,

19
FOCŞANI, Seria a III-a, anul IX, * MILCOVIA
nr. 16, ianuarie-iunie 2013
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ???????????????????????????????????????????????????
- Revistă regională de studii
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????

punându-l s-o semneze pe S. Mehedinţi” 1 . Exact aceleaşi cuvinte vor fi


reproduse după câţiva ani într-o monografie pentru publicul larg2.
La rândul său, Mihai Ungheanu îşi inaugura un amplu articol (întins pe
cinci numere din revista Luceafărul) cu următoarea afirmaţie: „Posteritatea lui
Titu Maiorescu a fost dominată de biografia pe care i-a închinat-o S. Mehedinţi
şi care la cea mai simplă analiză se dovedeşte pentru cunoscătorul stilului
maiorescian a fi fost scrisă chiar de Titu Maiorescu”3. Se pare că severul critic
nu credea nici el însuşi în această afirmaţie, de vreme ce în segmentul IV din
serialul său (altminteri excepţional) aducea în discuţie ţinuta morală a
mentorului junimist în termeni ce anulează în chip evident premisa substituirii
de semnătură: „Ceea ce ne oferă viaţa lui Titu Maiorescu nu este o carieră, ci
mai presus de asta un model uman. (...) Titu Maiorescu este mai mult [=
altceva] decât un vânător de străluciri momentane, mai mult decât un ţintitor de
idealuri meschine...”4.
În fine, gestica preluării automate a ipotezei Ornea mai recoltează o
adeziune, una de mare pondere, prin Nicolae Manolescu. Avem de-a face în
cazul acesta chiar cu un exces de zel. Dacă Z. Ornea, consultând personal
caietele manuscrise ale Jurnalului, ne relevă un Maiorescu dictând soţiei
Anicuţa notiţele autobiografice spre a-i fi livrate ulterior lui Mehedinţi, criticul
Manolescu îl vede (en passant, dar indubitabil) pe Maiorescu dictând direct lui
Mehedinţi: întrebându-se, retoric, dacă nu cumva jurnalul va fi fost conceput şi
ca un scop în sine, Manolescu acceptă că, în anumite împrejurări, acel jurnal i-a
servit mentorului junimist drept instrument, unul determinat de „nevoia de a
rememora unele lucruri ([de pildă,] când a scris prefeţele la discursurile
parlamentare, sau când i-a dictat lui Mehedinţi autobiografia, s-a folosit de
notiţele zilnice)”5.
Dincolo de faptul că eroarea este omenească, uneori, totuşi, din adânc de
cuget, nu ne dă pace întrebarea: Cum sunt posibile asemenea erori, într-un

Al. Săndulescu, Duiliu Zamfirescu şi marele său roman epistolar, Bucureşti, Editura
1

Minerva, 1986, p. 43. Prin formula „roman epistolar”, autorul are în vedere corespondenţa
vastă şi interesantă (deopotrivă din punct de vedere documentar şi literar) pe care Duiliu
Zamfirescu a întreţinut-o cu Titu Maiorescu. Paranteza face parte din citatul originar. O
precizare: Z. Ornea nu a fost „primul care să susţină” acea ipoteză, ci a fost cel care a inventat-
o.
2
Al. Săndulescu, Pe urmele lui Duiliu Zamfirescu, Bucureşti, Editura Sport–Turism, 1989,
p. 137.
3
M. Ungheanu, „Posteritatea lui Titu Maiorescu, I–V”, în Luceafărul, numerele 43–46, 48,
din 1988. Citatul este din nr. 43 (1380), 22 octombrie 1988.
4
M. Ungheanu, art. cit., IV, în rev. cit., nr. 46 (1383), 12 noiembrie 1988.
5
Nicolae Manolescu, Istoria critică a literaturii române, Piteşti, Editura Paralela 45, p.
374 (subl. ns., G.G.).
20
FOCŞANI, Seria a III-a, anul IX, * MILCOVIA
nr. 16, ianuarie-iunie 2013
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ???????????????????????????????????????????????????
- Revistă regională de studii
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????

domeniu în care spiritul critic – în sensul maiorescian al expresiei, adică spiritul


adevărului – ar trebui să-şi arate tăria şi să le curme din faşă? Mecanismele
producerii lor sunt diverse. Am semnalat altundeva rătăcirea la care se poate
ajunge dintr-un exces egocentric de metodologie1. Cazul de faţă se diferenţiază
prin „actorii” care îl generează şi îl susţin. Cei trei critici pe care i-am
menţionat (Al. Săndulescu, M. Ungheanu şi N. Manolescu) săvârşesc eroarea
de a judeca lucrurile a prima facie, adică la prima vedere. Dacă X zice că a citit
în manuscrisele lui Maiorescu „autobiografie”, W, Y şi Z zic şi ei precum X,
fără să încerce a afla care sunt condiţiile logic-autentice în care termenul
„autobiografie” este validabil.
În ceea ce îl priveşte, ca unul aflat la originea acestor erori induse
(explicabile fie prin partizanat, fie prin automatism mental), Z. Ornea comite
ceea ce în logică se numeşte „erori din prezumţie”. Acestea se definesc drept
„erori provenite din presupuneri (sau acceptări) ilicite în argumentare”2. Nu e
nevoie de multe asemenea vicii într-un discurs demonstrativ; câteva situate în
articulaţiile principale sunt suficiente spre a corupe concluziile. Semnificativă,
de exemplu, este mişcarea jucăuşă a gândirii lui Z. Ornea în căutare şi de
argumente, şi de contraargumente 3 , astfel încât, în prealabil, în spatele
intempestivului anunţ despre actele procesului – „Le imprimai” –, să ne facă să
citim: „Le scrisei”; zadarnic va căuta cineva legătura de necesitate de la
antecedent la consecvent între verigile micului lanţ de argumente şi
contraargumente: această legătură nu există! Apoi: ştia sau nu Z. Ornea de
problema doctoratului de la Gießen? Ştia, dar, în biografia alcătuită de el lui
Maiorescu, o tratează foarte grijuliu, ca să nu-şi vadă spulberată ipoteza:
„Asupra acestei disertaţii a domnit aproape un veac misterul, afirmându-se fie
că nu o susţinuse, fie că fusese vorba despre De philosophia Herbarti. Ulterior,
s-a demonstrat că...”4 etc. Cum adică „afirmându-se”, sau „fusese vorba”? De
ce Z. Ornea foloseşte aceste verbe la forma impersonală? Cine afirmase şi cine
adusese vorba? Conform ipotezei Ornea, subiectul acestor verbe ar trebui să fie
Maiorescu! Dar atunci plonjăm în non-sens!...
Pândit de non-sens pare şi portretul lui Titu Maiorescu, aşa cum poate fi
el recompus din trăsăturile risipite în cele peste opt sute de pagini ale biografiei

Gheorghiţă Geană, „Exclusivismul metodologic ca înstrăinare a spiritului critic”, în


1

Studii de istorie a filosofiei româneşti, vol. VI, coord. Viorel Cernica, îngrij. ed. Mona
Mamulea, Bucureşti, Editura Academiei Române, 2010, pp. 248–263.
2
Gheorghe Enescu, Dicţionar de logică, Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică,
1985, p. 108.
3
A se vedea Z. Ornea, „«Jurnalul» lui Maiorescu”, în România literară, nr. 2, joi 10
ianuarie 1985.
4
Z. Ornea, Viaţa lui Titu Maiorescu, vol. 1, Bucureşti, Cartea Românească, 1986, p. 109.
21
FOCŞANI, Seria a III-a, anul IX, * MILCOVIA
nr. 16, ianuarie-iunie 2013
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ???????????????????????????????????????????????????
- Revistă regională de studii
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????

în două volume pe care Z. Ornea s-a ostenit să o scrie1. De ce ar putea fi un


non-sens acel portret? Pentru că e alcătuit din trăsături contrare ce nu se
armonizează. La sfârşitul biografiei, urmându-şi o anumită (recunoscută)
obsesie, autorul dialoghează cu sine, retoric: „a fost viaţa lui T. Maiorescu un
eşec? Nicidecum. Este, dimpotrivă, ipostaza exemplară a unei vieţi desăvârşit
autorealizate, care şi-a transmis astfel imaginea posterităţii” 2 . Cât de
desăvârşită, însă, poate fi viaţa unui om care, de-a lungul cărţii, ne-a fost
constant înfăţişat ca fiind arogant, cu o vanitate exacerbată, neprietenos, rece,
interesat, amestec între un complex de inferioritate şi altul de superioritate (în
virtutea căruia „muşca fără milă, adânc şi sângeros”) etc.? Sentimentul final,
după parcurgerea acestei scrieri, este că autorul se străduieşte să recondiţioneze
un monument Maiorescu, dar în timp ce redă strălucirea statuii propriu-zise
scoate nişte lespezi din soclul ei. Problema biografiei criticului semnată Soveja
este o astfel de lespede3.

A se vedea nota anterioară. Volumul 2 a apărut la aceeaşi editură, în 1987.


1
2
Ibidem, vol. 2, p. 315.
3
Raţiunea de a fi a biografiei concretizate în Viaţa lui Titu Maiorescu, de Z. Ornea, nu
poate fi accesată decât prin raportarea acestei scrieri la o alta, de acelaşi biograf, publicată cu
doar câţiva ani înainte şi dedicată lui Constantin Dobrogeanu-Gherea. După impropria
echivalare cu un martiraj a tribulaţiilor legate de exilul siberian al fostului narodnicist iudeo-rus
refugiat în România, acesta beneficiază din partea biografului său modern de un portret
impecabil: „Martirajului i s-au adăugat extraordinarele sale însuşiri sufleteşti. A fost
întruchiparea personificată a bunătăţii omeneşti, iubind şi respectând omenescul cu o puritate şi
ingenuitate sufletească neobişnuită. Îi venea greu să arunce oprobiul chiar şi împotriva celui
decăzut. Blândeţea, bunătatea, zâmbetul dezarmant de senin, francheţea şi sinceritatea,
prietenia devotată, adică acele calităţi ale unui om asemuit cu apostolii au întreţinut marea
simpatie de care se bucura eroul nostru printre toţi cei care l-au cunoscut” (Z. Ornea, Viaţa lui
C. Dobrogeanu-Gherea, Bucureşti, Cartea Românească, 1982, pp. 489–490). Punerea faţă în
faţă a două personalităţi atât de importante în istoria culturală şi socială din România ar fi putut
fi asimilată metodei „vieţilor paralele”, inaugurată în antichitate de Plutarh. În realitate,
contrastul evident (în care invocaţia apostolică şi căderile tautologice nu fac decât să trădeze o
subiectivitate şarjată) – contrast bazat pe trăsături morale, menit a pune în umbră o figură şi a o
strălumina pe cealaltă – ne livrează semnificaţia mai adâncă a acestor biografii paralele: fără să
aducă vreo noutate spectaculoasă, Z. Ornea se înscria prin ele într-un mod insolit, prin adaptare
la un alt context istoric, în celebra polemică Maiorescu–Gherea, cu un vădit parti pris în
favoarea criticului socialist. Despre acesta, Eugen Lovinescu lăsase o imagine complet diferită,
din care chiar şi numai câteva tuşe sunt lămuritoare: „agitator marxist cu preocupări mai mult
sociale decât literare, autodidact cu toate îndrăznelile autodidacţilor de a se rătăci în domenii
abia defrişate, lipsit de talent de scriitor, întrucât nu avea o limbă în care să se poată exprima în
chip original şi în spirit de creaţie literară, polemist totuşi cu o argumenaţie masivă şi primară,
(...) întru nimic chemat să se exprime în estetică...” (E. Lovinescu, T. Maiorescu, vol. II, ed.
cit., p. 180 şi urm.). E drept că Lovinescu recunoştea în acest „agitator marxist” (pe care îl ia în
seamă doar datorită incidenţei dintre critica lui socială şi critica estetică a lui Maiorescu) pe
„întemeietorul «criticei» noastre în accepţia modernă a metodei analitice” (ibidem), dar o făcea
22
FOCŞANI, Seria a III-a, anul IX, * MILCOVIA
nr. 16, ianuarie-iunie 2013
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ???????????????????????????????????????????????????
- Revistă regională de studii
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????

În realitate, aşa cum am spus, Titu Maiorescu, structural vorbind, e un


goethean. Olimpianismul său e unul constructivist, dar nu într-o viziune
strâmtă, individualistă. Maiorescu reprezintă o conştiinţă exponenţială;
construindu-se pe sine, el face un veritabil experiment: vrea să afle dacă „celula
românească rezistă” sau nu, altfel zis dacă entitatea vitală românească poate
face faţă efortului creator de valori în absolut. Formula a prins, în 1934 Mircea
Eliade va scrie un eseu pe această temă. Maiorescu însuşi îşi nota în Jurnal, în
iunie 1857: „De când sunt, crezui în bunătatea oamenilor, dar încep a-mi pierde
toată confidenţa. Când mi-oi pierde-o şi în naţiunea mea, atunci m-am dus, m-
am prăpădit!”1. Avea doar 17 ani! Trăsăturile morale ale unui asemenea spirit
reverberează asupra imaginii colectivităţii pe care o reprezintă!
Vrând-nevrând, revenim astfel la componenta morală a problemei.
Spuneam că morala nu e un argument în raport cu logica şi cu realitatea; în
fapt, ea este, dar nu unul iniţial, care să fie adus în instanţă la începutul
dezbaterii. Oricum, aici autonomia valorilor nu poate fi funcţională: nu mai poţi
socoti olimpian pe cineva care ordonă o substituţie de semnătură pe o creaţie
culturală. Totuşi, morala e cultura sufletului şi sufletul culturii. De aceea, o
virtute ce s-a aflat la un moment dat sub acuzare poate fi înălţată de argumentul
moral şi mai sus decât fusese ea înainte. Putem gândi în aceşti parametri de
verticalitate despre Titu Maiorescu, cel care îşi începea o scrisoare către
prietenul său, Vasile Pogor, cu adresarea: „Dragă coloană vertebrală” 2 . Am
luneca în exces întrebându-ne dacă a fost un geniu; geniilor morale li se
asociază, de regulă, jertfa, martiriul. Oricum, i se potriveşte o anumită fixare a
geniului în viziunea lui Victor Hugo: „Atacabil, dar inexpugnabil”!...

cu un ton de silnică obiectivitate, siderat de o vulgaritate a expresiei care „nu mai transformă
totul în aur, ci murdăreşte însuşi aurul” (ibidem, p. 181). Să fi încercat oare Z. Ornea, peste
timp, o retuşare a acestei imagini printr-o dublă intervenţie reactivă: una directă, îndulcind
liniile din portretul lui Gherea, iar cealaltă indirectă, aplicând nişte tuşe umbroase în portretul
lui Maiorescu?...
1
T. Maiorescu, Jurnal, vol. I, ed. cit., pp. 63–64.
2
Idem, vol. V, ed. cit., pp. 153.
23
FOCŞANI, Seria a III-a, anul IX, * MILCOVIA
nr. 16, ianuarie-iunie 2013
_??????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????
- Revistă regională de studii
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????

DIMITRIE F. CAIAN (1838-1909),


un mare patriot ardelean devenit regăţean
Abstract. Dimitrie F[arago] Caian (1838-1906),
born in Feiurdeni, Cluj, son of Grigore Farago. He
studied in Cluj, Blaj and Vienna. After signing the
Pronouncement of Blaj in 1867 and being
persecuted by the Hungarian police, he came to the
kingdom, at Focsani, where he was teacher and
principal of the ,,Unirea” high school and the town
mayor.
He wrote a Romanian language manual,
incurred by the transition of writing with Latin
characters. He also wrote a user manual for
composition “Book for skills in reflection and
composition after J. R. Wurst”, he translated ,,Caius
Iuliu Caesar – De Bello civili”, ,,The history of
Focsani” and he received two grants from the
Romanian Academy. He was the president of the League of Cultural Unity of all
Romanians, the Subsection from Focsani.
Key-words: kingdom, pronouncement, persecution, Hungarian police, dualism,
Austro-Hungarian, memorandum, cultural league, town.
Figura lui Dimitrie F(arago) Căian(u) a intrat în legendă, odată cu începu-
turile învăţământului românesc secundar de pe meleagul putnean.
Toţi contemporanii noştri leagă amintirea lui D. F. Caian de începuturile
Gimnaziului ,,Alexandru Ion Cuza” din Focşani (1866-1886) şi de începuturile
Liceului ,,Unirea” (1886), fost Gimnaziul ,,Al. I. Cuza”, azi Colegiul Naţional
,,Unirea”, dar puţini ştiu adevărata poveste a acestui mare patriot şi dascăl ar-
delean, care la numai 30 de ani a fost nevoit să părăsească Blajul, unde era pro-
fesor de limba română şi limba latină, şi să se ,,refugieze” la Focşani, adus de I.
C. Brătianu de frica prigoanei, care îi ameninţa chiar viaţa, iscată în Transil-
vania după întemeierea ,,dualismului austro-ungar - balaurul cu două capete”
(1867), care a călcat în picioare puţina brumă de autonomie a Transilvaniei
după semnarea şi publicarea ,,Pronunciamentului” de la Blaj” din 3/15 mai
1868.
Mişcarea petiţionară la românii ardeleni are o vechime foarte mare, înce-
pând cu Supplex Libellus Valachorum, continuând cu 1848, 1849, 1850, 1860,
1863 şi culminând cu Memorandumul pentru apărarea drepturilor românilor

24
FOCŞANI, Seria a III-a, anul IX, * MILCOVIA
nr. 16, ianuarie-iunie 2013
_???????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????
- Revistă regională de studii
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????

transilvăneni din 1892, redactat de tinerii studenţi români Simion Mehedinţi şi


P. P. Negulescu şi distribuit gratuit în toată Europa, în 12.000 de exemple.
În fapt, până la Dualismul Austro-Ungar, românii transilvăneni doreau să-şi
câştige unele drepturi, iar prin memoriul din 1849, se propunea unirea celor din
Ardeal, Banat, Bucovina ,,în una şi aceeaşi naţiune de sine stătătoare” sub scep-
trul Austriei, ieşind de sub suzeranitatea Ungariei care dorea cu orice preţ ex-
terminarea românilor, aşa cum reiese dintr-un document semnat şi de Kossuth
Lajos şi publicat de Gh. Bariţiu.
* * *
Dumitru Căian alias Farago s-a născut în Satul Feiurdeni, Judeţul Cluj la
28 octombrie 1838, ca fiu al lui Grigore Farago, unul din puţinii nobili români,
şi al Pelaghiei Căian, sora canonicului Dimitrie Căian-Tânărul (1778 -1832).
Înaintaşii dinspre mamă, a lui Dimitrie Caian urcă până în secolul al XVIII-
lea, toţi cei cunoscuţi fiind oameni de cultură, profesori şi canonici cu ranguri
înalte în şcoală şi în Biserica Romano-Catolică din Ardeal.
Dumitru Căian-Bătrânul (1754-1821), a fost coleg cu Gheorghe Şincai, a
urmat apoi studii teologice la Viena, protopop al Blajului şi notar al clerului,
profesor la catedra de teologie morală a Seminarului din Blaj, a predat cursurile
sale în limba română.
Dimitrie Căian-Tânărul (1778 -1832), a fost cel dintâi canonic-teolog al ar-
hidiecezei Blajului. A făcut studii superioare teologice la Viena, a fost profesor
de filosofie şi teologie a la Seminarul din Blaj a fost profesorul iubit şi stimat al
unor mari oameni de cultură ardeleni: Gheorghe Bariţiu, Simion Bărnuţiu, Ioan
Maiorescu, Andrei Mureşanu şi alţii. A îndeplinit funcţia de confesor militar al
Regimentului I de graniţă Orlat, calitate în care, prin cuvântările sale patriotice,
a deşteptat în sufletele ostaşilor şi ofiţerilor sentimentul mândriei naţionale, al
conştiinţei drepturilor sale politice: „Ostaşul să nu asuprească pe nimenea, să se
îndestulească cu porţia sa, nu jefuind paşnicii locuitori ai ţării, ci învingând pe
potrivnicii care îi stau în contra”.
Dimitrie Căian-junior este şi autorul unei voluminoase lucrări în două vo-
lume: Teologia dogmatică I, II, întocmită şi tipărită de Dimitrie Căian cel Tâ-
năr, profesor de teologie 1806-1811, Blaj”, din însărcinarea episcopului Ioan
Bob. Dimitrie Căian cel Tânăr a fost şi întemeietorul unei fundaţii care peste
110 ani a reparat şi a întreţinut şcolile din Floreşti.
Samuil Căian (??). A făcut studii medii la Liceul Academic din Cluj, unde a
fost coleg de şcoală (1802-1803), cu Gheorghe Lazăr, a făcut studii superioare
filosofice şi teologice la Viena, în 1811-1812. Deşi a fost un intelectual bine
pregătit, n-a fost folosit la înălţimea pregătirii şi a posibilităţilor sale, ci a avut
doar posturi administrative şi pastorale.
Despre înaintaşii lui D. F. Caian, nu avem prea multe date.
25
FOCŞANI, Seria a III-a, anul IX, * MILCOVIA
nr. 16, ianuarie-iunie 2013
_??????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????
- Revistă regională de studii
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????

Tatăl său, Grigore Farago a fost din Feiurdeni, fiind fiu de nobil, a avut po-
sibilitatea să urmeze cursurile Liceului Piarist din Cluj. După terminarea cursu-
rilor gimnaziale de la Cluj, vine în 1812 la Blaj unde face ultima clasă umani-
oară şi apoi urmează cursurile Seminarului de aici, pe care, absolvindu-le. Se
întoarce acasă şi se căsătoreşte cu Pelaghia Căian, sora canonicului Dimitrie
Căian-Tânărul. S-a hirotonit preot în Satul Feiurdeni. Din căsătoria cu Pelaghia
Căian au rezultat 17 copii: nouă fete şi opt băieţi, dintre care, ultimul a fost
Dimitrie Căian - după tată Farago.
Dumitrie F[arago] Caian a primit primele cunoştinţe de scriere şi citire în
casa părintească, de la tatăl său, apoi din 1845 studiază la Şcoala Normală din
Cluj, unde reuşeşte, mai ales cu ajutorul gazdei unde sta, institutorul Veress, să
înveţe perfect limba maghiară.
Între anii 1848-1850 urmează cursurile Liceului Academic din Cluj, iar din
1855 trece la cursul superior al Liceului Naţional din Blaj. După terminarea a-
cestui liceu se înscrie şi urmează Academia Teologică din Blaj. Urmează ulte-
rior Facultatea de Litere din Viena, pe care o termină cu succes.
În 1863 vine la Blaj şi este numit profesor de morală la Academia Teologi-
că de aici. Nevoind să se preoţească, trecu la cerere ca profesor de limba ro-
mână şi limba latină la Liceul Naţional din Blaj.
În anul 1868, cu ocazia Pronunciamentului, la a cărui redactare a partici-
pat, alături de canonicul Ioan Micu Moldovanu, este acuzat de autorităţi de
înaltă trădare şi silit să treacă în România.
La început a fost scos din profesorat de la Blaj. A încercat să ocupe o cate-
dră similară la Liceul Fundaţional Grăniceresc din Năsăud, dar, deşi cererea îi
aprobată de forurile Bisericii Române Unite sub a căror tutelă funcţiona acest
liceu, ocuparea catedrei îi este interzisă de autorităţi. Din aceste motive, a făcut
cerere de a i se acorda paşaport pentru a vizita România. Textul acelei cereri
este următorul:
Onorate Domnule Jude Cercualu al Blasiului,
Având de cuget a întreprinde în vacanţiunea de vară - lunele Iuliu şi Au-
gustu -, o călătorie în tiera românescă, în treburi de natură cu totul privată,
adecă de o parte ca profesor de limba şi literatura română să-mi pot înmulţi
cunoştinţele în dialectica şi sintactica limbei române după provincii şi locuri,
iară de altă parte şi spre a cerceta şi nesce [nişte] consângeni ce se află acolo.
Vă rog să binevoiţi, pe lângă comitiva [documente] din partea Domniei-
voastre a le înainta la locurile mai înalte şi alăturatele documente sub A şi B
precum şi florenul pentru timbru, ca aşia să potu căpăta pasu sau licenţia de
călătorie pentru România.

26
FOCŞANI, Seria a III-a, anul IX, * MILCOVIA
nr. 16, ianuarie-iunie 2013
_???????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????
- Revistă regională de studii
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????

Alu domniei-voastre servu, Demetriu Farago, prof. gimnazial, Blasiu în


16 Maiu 1867.
Mult Onoratului Domn, Paul Herepei, Jude Cercualu al Blasiului în
Bucerdea-Grânoasă.
Pe această cerere judele cercual Herepei îi pune rezoluţie favorabilă. Se
constată că încă cu un an mai înainte de Pronunciament, profesorul Farago
intenţiona să viziteze România.
E foarte probabil că paşaportul solicitat l-a folosit numai după semnarea
Pronunciamentului pentru a trece definitiv în România, căci în septembrie
1867 îl găsim profesor la Năsăud, dar n-a ocupat postul, căci s-a refugiat peste
puţin timp în România.
După sosirea în România, şi-a schimbat numele din Farago în Căian, pentru
a nu fi descoperit şi ucis de agenţii guvernului dualist.
Unele surse precizează că D. F. Caian a venit în România chemat sau cu
sprijinul lui Ion C. Brătianu, ştiut fiind faptul că intelectualii şi oamenii politici
din Regat urmăreau cu atenţie evenimentele din Transilvania, după Revoluţia
de la 1848, dar mai ales după semnarea Dualismului Austro-Ungar. Aceasta es-
te şi perioada când mulţi intelectuali şi oameni de cultură din Transilvania îşi
găsesc protecţie şi adăpost în Regat, întemeind şcoli sau fiind la baza unor ini-
ţiative culturale sau realizându-şi opera: Ioan Slavici, George Coşbuc, Aurel
Vlaicu, Liviu Rebreanu etc., etc.
Un exemplu celebru ar fi şi Gheorghe Lazăr (1779-1823), fondatorul şcolii
de la Sfântu Sava, sau învăţătorul Aurel Cota (!?), fondatorul Şcolii din Vidra -
Poarta Vrancei (1857).
În timp ce Dimitrie Farago, cel care semnase Pronunciamentul din 1867, se
hotărăşte să fugă din faţa furiei autorităţilor maghiare, în Regat, la Focşani era
în mare fierbere hotărârea înfiinţării unei şcoli secundare pentru tinerii care ,,se
văd cu durere, privaţi de acest focariu al luminii şi, astfel, societatea pierde în ei
atâtea talente şi geniuri de cea mai mare importanţă”1.
Unirea Principatelor a creat un elan constructiv fără precedent, dar puterile
tânărului stat erau limitate, iar priorităţile imediate ale acestuia erau altele: cre-
area unor instituţii moderne şi a unei legislaţii capabile să asigure progresul so-
cietăţii.
În aceste condiţii, membrii municipalităţii locale solicită Ministerului Ins-
trucţiunii aprobarea înfiinţării unei asemenea instituţii de învăţământ, iar la răs-
punsul negativ al ministrului N. Cretzulescu că ,,visteria nu poate plăti astăzi
nici amploaiaţii, nici pensionarii”2, adaugă că în viitor se vor cuprinde sumele
1
Gh. Chiriac - Monografia Liceului Unirea, în: Revista noastră, nr. 16-18/ 1974;.
2
C. C. Giurescu - Viaţa şi opera lui Cuza Vodă, Buc. 1966, p. 355;
27
FOCŞANI, Seria a III-a, anul IX, * MILCOVIA
nr. 16, ianuarie-iunie 2013
_??????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????
- Revistă regională de studii
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????

necesare în buget. Perseverenţa şi hotărârea cetăţenilor au obligat primăria, ca


pentru început ,,să dea din fondurile sale chiria trebuincioasă unor asemenea
încăperi corespunzătoare cu trebuinţa arătată, încălzitul şi celelalte obiecte tre-
buincioase la un asemenea stabiliment de învăţătură”1.
Pentru a realiza acest deziderat, Primăria început să caute local şi profesor
pentru viitorul gimnaziu, aşa că după mai multe încercări au găsit şi localul (ca-
sele Sultanei Miloş), şi profesorul (Ştefan Neagoe), iar la 7 ianuarie 1866 s-a
inaugurat Gimnaziul ,,Alexandru Ioan Cuza”, ocazie cu care Ştefan Neagoe
primea următoarea urare: ,,Să trăiţi, domnule profesor, spre a putea suporta
această nobilă misie, spre bucuria studenţilor ce-şi aşteaptă viitorul moral şi şti-
inţific de la inteligenţa dumneavoastră”2.
Noua instituţie de învăţământ de grad gimnazial, s-a deschis cu un număr
de 50 de elevi, numiţi şi studenţi, a marcat, cu adevărat, un moment istoric pen-
tru aceste meleaguri şi nu numai.
În toamna anului 1866, prin plecarea lui Ştefan Neagoe, la conducerea gim-
naziului vine Nicolae Tipeiu, iar lista profesorilor se completează cu noi profe-
sori prin creşterea numărului de clase şi înaintarea în vârstă elevilor cu fiecare
an, pentru ca în anul 1868 să se constituie ciclul complet (clasele I-IV). Astfel,
în toamna anului 1868, corpul didactic al Gimnaziului ,,Alexandru Ioan Cuza”
avea următoarea componenţă: 1). M. Constntiniu - (director), prof. limba româ-
nă şi limba latină; 2). N. Tipeiu - istorie, geografie, religie; 3). D. F. Caian -
limba română şi limba latină; 4). I. Filibiu - limba franceză, limba greacă (gra-
tuit); 5). I. Gurău - ştiinţele naturii; 6). I. Albini - Matematică; 7) Şt. Mincu -
desen şi caligrafie.
Aceasta era în fapt, situaţia Gimnaziului ,,Al. I. Cuza” în 1868, la venirea
lui D. F. Caian în Regat, o situaţie prezentă în aproape toate gimnaziile din ţară:
localuri improvizate, profesori fără pregătire de specialitate (un avocat preda
matematica, un scriitor preda muzica etc.), tineri slab pregătiţi, lipsa ma-
terialului didactic necesar etc. Toate acestea se datorau situaţiei generale a şco-
lii româneşti, se datorau Legii instrucţiunii şi cultelor (1864), care nu a avut în
vedere pregătirea dascălilor pentru cariera didactică şi de specialitate. Mai mult
decât atât, Legea nu prevăzuse nici nivelul salariilor pentru dascăli, aşa se făcea
că mai toţi dascălii erau autodidacţi, tineri cu doar 4 clase primare.
În toamna anului 1868, D. F. Caian s-a instalat discret şi cu mijlocirea auto-
rităţilor române ale Vechiului Regat, în oraşul de pe Milcov, ca profesor de limba
şi literatura română şi limba latină a Gimnasiului din Focşani.

1
D. J. A. N. Vn. - Fond Primăria Focşani, Dosar nr. 25/1863, f. 19.
2
D. J. A. N. Vn. - Fond Primăria Focşani, Dosar nr. 7/1866, f. 16.
28
FOCŞANI, Seria a III-a, anul IX, * MILCOVIA
nr. 16, ianuarie-iunie 2013
_???????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????
- Revistă regională de studii
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????

Odată venit în România, D. F. Caian s-a stabilit ca profesor de limba şi litera-


tura română şi de limba latină la Gimnaziul ,,Alexandru Ioan Cuza”, devenit Liceul
„Unirea" din Focşani, unde va activa până la pensionare.
Aici, timp de 36 de ani va activa ca profesor, din care 17 ani ca director (1873-
1889). Stabilirea lui ca profesor la Focşani i-a permis, ca, alături de alţi intelectuali
localnici patrioţi, să desfăşoare o bogată activitate pedagogică, publicistică, pre-
cum şi politică, ce va influenţa puternic întreaga viaţă cultural-artistică a Oraşului
Focşani şi a Judeţului Putna.
Ajuns într-un oraş nou, şi-a propus, cu siguranţă, să contribuie cât va putea la
dezvoltarea acestuia. S-a căsătorit în ianuarie 1871, cu directoarea Şcolii de Fete
nr. 2, Maria Gurău, fosta soţie a profesorului de ştiinţele naturii de la Gimna-
ziu, Ion Gurău şi împreună au hotărât să-i lumineze cât mai mult pe copi-
ii focşănenilor.
Atât de mare le era dragostea pentru şcoală, încât s-au instalat într-o locuinţă
învecinată atât cu Gimnaziul cât şi cu Şcoala de Fete nr. 2.
La Liceul ,,Unirea” i-a avut elevi pe fraţii Saligny, pe fraţii Longinescu,
pe Simion Mehedinţi, C. I. Parhon, Duiliu Zamfirescu, pe Nicu Mincu, fratele mai
mic al arhitectului, pe copiii familiilor de politicieni Săveanu şi Orleanu şi pe toţi
copiii focşănenilor doritori de a-şi da copiii la învăţătură.
Căsătorindu-se cu Maria, D. F. Caian a acceptat situaţia existenţei unui copil
din prima căsătorie a soţiei pe care l-a adoptat în anul 1879, după moartea tatălui
natural, Ion Gurău, hotărând ca acesta să poarte numele Caian.
Din anul 1869, când s-au completat cele patru clase ale Gimnaziului, s-a pus
problema înfiinţării cursului superior de liceu, dar pentru că ministerul nu avea re-
sursele necesare, profesorii, gimnaziului, în frunte cu D. F. Caian, au hotărât să
predea gratuit orele la clasa de liceu în anul şcolar 1869-1970 şi în clasa a VI-a
1870-1871.
Ministerul a acceptat cererea profesorilor focşăneni, dar în anii şcolari de care
aminteam, nu apar în matricole clasele respective, ba mai mult, se observă o scă-
dere drastică şi a elevilor din clasele de gimnaziu. Acest lucru se datora, probabil
precarităţii părinţilor sau neîncrederii în corpul profesoral, lucru care se deduce şi
dintr-un raport (1873-1874), al directorului şcolii, profesorul D. F. Caian: ,,De câ-
ţiva ani, starea morală a gimnasiului a fost sguduită prin desele vacanţe ce au sufe-
rit diferitele catedre, încât urmările triste ce provin din această anomalie, se pot
constata în modul cel mai evident. Părinţii, descurajaţi cu totul de lipsa atâtor pro-
fesori, s-au văzut nevoiţi a-şi duce copiii la alte institute din ţară sau de peste
hotare, unii, iar alţii, a-i reţine acasă1”.
În primii ani de carieră, profesorul Caian, împreună cu Maria Caian, au înce-
put o luptă înverşunată pentru propăşirea învăţământului putnean. Starea precară în
care se zbătea Gimnziul l-au determinat pe D. F. Caian ca odată cu instalarea în

1
V. V. Haneş - Închinare Liceului ,,Unirea”, Focşani, 1916, p. 34.
29
FOCŞANI, Seria a III-a, anul IX, * MILCOVIA
nr. 16, ianuarie-iunie 2013
_??????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????
- Revistă regională de studii
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????

funcţia de director a Gimnaziului ,,Unirea”, în vara anului 1873, să lupte pentru a


încheia definitiv veşnicele dispute cu proprietarii clădirilor particulare în care
funcţiona Gimnaziul din Focşani.
Având sprijinul Consiliului Judeţean şi al unor persoane influente de la Bu-
cureşti, între care putem indica, chiar pe I. C. Brătianu, care-i înlesnise refugiul la
Focşani, Gimnaziul a obţinut fondurile necesare şi terenul dorit, unde a fost ridicat
un local propriu în anii 1880-1881, local în care astăzi este sediul Arhivelor Na-
ţionale, Vrancea. La fel a procedat şi Maria Caian, care în toamna lui 1885 a fina-
lizat un local pentru Şcoala de Fete, pe Calea Naţională, azi strada Cuza Vodă, lân-
gă Gimnaziul devenit Liceu şi alături de locuinţa familiei Caian.
În anii următori, D. F. Caian văzând că Liceul ,,Unirea” atrăgea ca un magnet
tineretul focşănean, a depus eforturi, fie ca director, fie ca profesor, pentru ridica-
rea unei noi clădiri monumentale pentru liceu. Astfel, în anul 1897 s-a achiziţionat
de către Primărie, terenul (7000 m. p.), pe care urma să se construiască localul, iar
la 23 ianuarie 1900 s-a inaugurat localul în care funcţionează şi astăzi Colegiul
Naţional ,,Unirea”, cetatea şcolii vrâncene.
Cu această împlinire, activitatea profesorului Caian se mută în plan social şi
cultural, fără a renunţa la cariera didactică. Pe lângă activitatea profesională, Caian
va desfăşura o intensă activitate ,,extraşcolară”, ca preşedinte al Ligii Culturale,
Secţia Focşani, din 1891, şi ca om al cetăţii, ca membru în consiliul comunal.
Astfel, inimosul ardelean, dornic să-şi ajute semenii, a urcat pe cea mai înaltă
funcţie administrativă, aceea de primar al urbei.
A obţinut această calitate la 5 iunie 1899, odată cu instalarea Guvernului Geor-
ge Gr. Cantacuzino, când a fost numit în fruntea Comisiei Interimare, iar din 4
iulie, a acelaşi an până la 18 februarie 1901, a fost ales primar din partea Partidu-
lui Conservator. Pe această perioadă a avut numeroase iniţiative, multe dintre ele
fiind concretizate. D. F. Caian a venit la conducerea Primăriei Focşani în locul lui
N. Săveanu, care ajuns deputat în Parlamentul României, a trebuit să părăsească
funcţia, fiind înlocuit de o Comisie Interimară, condusă de Gogu Constantinescu
între 23 aprilie şi 4 iunie 1899 şi apoi, condusă de Caian.
În raportul întocmit de profesor şi prezentat în Consiliul Comunal intitulat -
Comuna Focşani sub administraţia domnului Săveanu - s-a dovedit deosebit de
acid la adresa liberalilor acuzându-i de fraude, abuz de putere şi fals în acte publi-
ce. de gospodărirea proastă a oraşului. Conştient de criza în care se afla Consiliul
Comunal şi de răspunderea acestuia, profesorul Caian propune economii drastice,
crearea de noi venituri, ,,reglementarea taxelor şi cumpănirea lor în raport cu fo-
loasele fiecărei întreprinderi”. În acest sens, face un tabel amplu şi exact al datoriei
publice, pe sarcini (iluminatul cu gaz şi electricitate) şi cheltuirea eficientă a sume-
lor care au fost împrumutate. În acest sens, propune construirea unei uzine elec-
trice prin care Comuna ar face, în timp, mari economii, rămânând ,,proprietara ins-
talaţiunilor”.

30
FOCŞANI, Seria a III-a, anul IX, * MILCOVIA
nr. 16, ianuarie-iunie 2013
_???????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????
- Revistă regională de studii
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????

După darea de seamă privind execuţia bugetară anterioară, primarul propune


proiectul de buget pe anul 1901-1902. Din structurarea bugetului, aflăm că pri-
marul şi Consiliul Comunal stăpânesc foarte bine conceptele administrative: buget
ordinar (venituri, cheltuieli - serviciile administraţiei, poliţia, serviciul public, cul-
tul, instrucţiunea publică, sănătatea etc.), bugetul drumurilor (plata anuităţilor, îm-
prumuturile, construcţii, reparaţii şosele etc.) şi bugetul Casei pensiunilor (venituri
şi cheltuieli anuale).
Munca în administraţie este pentru profesorul Caian un prilej de a-şi manifesta
sentimentele patriotice, solidaritatea cu semenii: ,,Terminând această Dare de sea-
mă, domnilor consilieri, sunt convins că conlucrând şi de această dată cu dorul, ne-
am călăuzit de binele public în toate actele administraţiunii”.
Această atitudine dreaptă şi corectă a profesorului, i-a atras doi ani mai târziu o
replică tăioasă din partea lui N. N. Saveanu, fiul acuzatului, care, în calitate de pre-
fect a avut deosebita satisfacţie să trimită la Bucureşti propunerea de dizolvare a
Consiliului Comunal condus de primarul D. F. Caian şi să propună numirea unei
Comisii Interimare condusă de către Iorgu Poienaru.
Mandatul de primar al fostului director şi profesor de la Liceul Unirea, a fost
un mandat incomplet, datorită malversaţiunilor politicianismului local, dar în doar
1 an şi jumătate, primarul Caian şi echipa sa au iniţiat proiecte importante pentru
comunitatea focşăneană: refacerea alimentării cu apă a oraşului; exproprieri de
terenuri pentru lărgirea Pieţei Moldova de azi, pe atunci Piaţa Independenţei;
pavarea oraşului cu piatră cubică; cumpărarea terenului pentru localul de azi a Li-
ceului ,,Unirea”; a ridicat Cazarma de Pompieri a oraşului; a fost demolată în mar-
tie 1900, Cazarma veche de lângă Biserica Sf. Ioan, iar terenul a servit la mărirea
Grădinii Publice şi a Pieţii Unirii, numită pe atunci Piaţa Libertăţii.
Ulterior pe acest teren, eliberat, s-a instalat opera filantropului Maior Gh Pastia
- Ateneul Popular.
Prin grija edilului D. F. Caian, C. D. Soutzo, un mare moşier din fostele judeţe
Putna şi Râmnicul Sărat, ce stăpânea printre altele şi pădurea Vulcăneasa, a donat
la 26 septembrie 1900 locul în suprafaţă de 7200 m. p. pe care s-a ridicat cazarma
în suprafaţă clădită de 869 m. p., având 33 de camere.
Canalizarea oraşului a fost tot o idee a administraţiei D. F. Caian, dar din lipsa
resurselor şi a mandatului mutilat, această investiţie a început a fi concretizată mult
mai târziu.
Una din cele mai mari realizări ale sale, ca primar, a fost înregistrată în privin-
ţa iluminatului comunei, căci la 13 aprilie 1900 a convins Consiliul Local să încer-
ce experimental, pentru prima dată în istoria oraşului, pe timp de 5 luni, iluminatul
electric.
Au fost folosite 12 lămpi cu arc voltaic cu intensitatea de 10 amperi în paralel
cu sistemul tradiţional de iluminare, constând în 60 de lămpi cu gaz ca-
re funcţionau în restul oraşului, precum şi 460 lămpi cu ulei mineral. Ideea înţelep-

31
FOCŞANI, Seria a III-a, anul IX, * MILCOVIA
nr. 16, ianuarie-iunie 2013
_??????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????
- Revistă regională de studii
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????

tului primar a prins câţiva ani mai târziu, în perioada 1910 -1912, când în oraş s-a
edificat o astfel de întreprindere: centrala electrică urbană.
Cu toate aceste realizări impresionante care au dus la modernizarea urbei, pe
12 februarie 1901, D. F. Caian a prezidat ultima şedinţă de Consiliu Local. La Bu-
cureşti, guvernul conservatorului Petre P. Carp a fost demis, iar din 19 februarie
s-a instalat Guvernul Liberal Dimitrie A. Sturdza.
Deoarece în timpul mandatului său, D. F. Caian a vrut să scoată la iveală une-
le nereguli ale administraţiei liberale din Oraşul Focşani şi a liderului său, N. Să-
veanu, acesta a făcut plângere la Parchetul Local şi a acuzat fosta conducere de nu-
meroase încălcări ale legii. Toate aceste intrigi şi turnătorii, i-au provocat distin-
sului profesor şi primar, D. F. Caian, sfârşitul carierei în administraţie, pe când mai
avea în plan alte obiective de interes public.
Odată cu instalarea noului guvern, fiul lui N. Săveanu, N. N. Săveanu, orbit de
ură împotriva celui care a fost la originea trimiterii tatălui său în atenţia autorităţi-
lor, nu a avut nicio ,,jenă” faţă de inimosul profesor care, de altfel, se pare ca i-a
fost şi dascăl, şi i-a întrerupt brutal cariera în administraţie, dizolvând vechiul con-
siliu în frunte cu fostul primar D F Caian şi numind o comisie interimară în frunte
cu preşedintele Iorgu Poenaru.
Eliberat de dificila misiune de administraţie şi pensionat din activitatea de das-
căl, profesorul Caian a creat o lucrare monumentală ,,Istoricul Oraşului Focşani”
care prin conţinutul şi acribia sa, nu va putea fi ignorată de niciun cercetător serios.
Odiseea tipăririi acestei lucrări ne arată că niciodată guvernanţii n-au fost prea
generoşi cu actele de cultură, cu toate acestea, prin perseverenţa autorului, lucrarea
a apărut în condiţii tipografice foarte bune.
Spirit angajat şi implicat în viaţa şi în istoria poporului român, patriot ardent,
semnatarul Pronunciamentului de la Blaj, profesorul Dimitrie Caian a înfiinţat în
oraşul de pe Milcov, Secţia Focşani a Ligii Culturale pentru Unitatea Tuturor Ro-
mânilor, în acelaşi an (1891) cu fondarea Ligii Culturale de la Bucureşti.
Secţia Focşani a Ligii Culturale pentru Unitatea Tuturor Românilor şi-a înce-
put activitatea în localul celei mai înalte instituţii culturale ale oraşului, Liceul ,,U-
nirea”, sub preşedinţia profesorului Caian, care a condus Liga până în anul 1909,
când a plecat la cele veşnice. O coincidenţă fericită a făcut ca Secţiunea Focşani a
Ligii Culturale să se înfiinţeze la data când se împlineau 25 de ani de la fondarea
prestigiosului Liceu ,,Unirea”, iar cu această ocazie s-a organizat o mare serbare, la
care, alături de absolvenţi, elevi şi părinţi a participat şi Ministrul Învăţământului,
distinsul cărturar şi profesor Titu Maiorescu, mentorul Junimii. Cu această ocazie a
fost arborat steagul Ligii compus din culorile albastru, galben şi roşu, 24 Ianuarie
1891 şi cuvintele ,,Sub acest semn vei învinge” în limba latină.
Liga Culturală a organizat, de-a lungul anilor, câteva manifestări culturale, cu
rezultate apreciabile pentru ţinerea mereu trează a conştiinţei naţionale în acest colţ
de ţară. În acest context se poate aminti anul 1894 când locuitorii Oraşului Focşani,
la chemarea Secţiunea Ligii Culturale, au adresat o telegramă regelui Carol I prin
32
FOCŞANI, Seria a III-a, anul IX, * MILCOVIA
nr. 16, ianuarie-iunie 2013
_???????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????
- Revistă regională de studii
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????

care au luat apărarea şi şi-au manifestat solidaritatea cu memorandiştii din


Transilvania al căror proces urma să se judece la Cluj.
În telegramă se cerea intervenţia regelui Carol să ia apărarea bărbaţilor care au
luptat pentru dreptul poporului la cultura, limba, legea şi şcoala românească. Ei au
cerut îngăduinţa împăratului, prin semnătura lui D. F. Caian şi a altor membri de
seamă ai oraşului de a promova pacea între cele două popoare vecine. Demersurile
ligiştilor au fost zadarnice, 14 persoane fiind aspru pedepsite, iar protestele, faţă de
aceste proteste au fost foarte puternice.
Intelectualii români au continuat protestele privind situaţia fraţilor lor din Im-
periul Austro-ungar. Prudent, profesorul Caian s-a limitat doar la organizarea de
întruniri de protest împotriva înăspririi măsurilor de deznaţionalizare luate de statul
maghiar cu românii din Transilvania.
Documentele şcolare, câte s-au păstrat în arhiva liceului, precum şi cele din ar-
hiva Oraşului Focşani, ne arată că atât Dimitrie Căian, alias Farago, cât şi soţia sa,
Măria, educatoare, au fost doi dascăli harnici şi patrioţi ai şcolii româneşti din tre-
cut, doi cetăţeni luminaţi, animatori ai activităţii cultural-artistice la Focşani şi în
împrejurimi.
OPERA:
1). Caius luliu Caesar - De Bello civili, Bucureşti, 1874, este o traducere
premiată de Academia Română cu 100 de galbeni din fondul „Alexandru Ioan
Cuza”. Autorul a fost felicitat în mod solemn de Al. Odobescu pentru această
lucrare.
2). Reguli pentru scrierea limbei române, Tipografia D. Samolada, sub
[H]Otelul Administrativ, Focşani, 1876, este un scurt tratat de ortografie
românească.
Profesor de limba română şi limba latină, venit
din Ardeal de unde venea ideea adoptării scrierii
cu grafia latină, dar şi unde era ,,ţara” etimologis-
mului, D. F. Caian era preocupat în mod serios de
cultivarea limbii române corecte, motiv pentru ca-
re va elabora un scurt ,,manual” de scriere a limbii
române.
Simţul limbii îi spune că nici etimologismul, nici
fonetismul nu pot fi admise ca ,,principii generale
şi absolute ale scrierii limbei române”, motiv pen-
tru care a adoptat ,,o cale de mijloc”, cale care ne
arată astăzi că după aproape 1 secol şi jumătate,
limba română este o limbă fonetică, dar are destule
elemente etimologice (pronunţăm ,,uameni”, dar
scriem conform tradiţiei: oameni, oală etc.).
33
FOCŞANI, Seria a III-a, anul IX, * MILCOVIA
nr. 16, ianuarie-iunie 2013
_??????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????
- Revistă regională de studii
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????

D. F. Caian observă tendinţa de prescurtare a cuvintelor prin eliminarea lui


,,u” final. De asemenea, pentru a uşura munca la catedră şi înţelegerea elevilor,
propune mici abateri de la ,,ortografia usitată”,
Profesorul Caian, un bun cunoscător al conceptelor lingvistice ale vremii,
prezintă în prefaţă mecanismele scrierii limbii române, sonurile [sunetele]
limbii, corespondenţa dintre sonuri şi litere precizând că alfabetul limbii
române cuprinde 25 de litere mari şi mici (a, b, c, d, e,f, g, h,i, j, k, l, m, n, o, p,
q, r, s, t, u, v, x, y, y). ,,Din acestea, 21 servesc pentru a scrie 27 de sonuri ale
limbei noastre. Şapte sonuri pentru cari nu avem litere deosebite, se scriu cu
literele primitive, din cari sunt derivate. Aceste sonuri sunt: ă, î, c(e), g(e), ş, ţ,
ḑ egal sonului latin z.”
Autorul foloseşte un limbaj ştiinţific, specific timpului, dar sensul acestora
este apropiat de cel de astăzi. Sunetele se împart în vocale şi consoane.
Vocalele a, e i, o, u sunt ,,primitive”, iar ,,ă, î sunt derivate, e şi i sunt subţiri,
celelalte sunt vârtoase”. U este mut, scurt şi întreg, i este numai scurt şi întreg,
eară celelalte toate sunt întregi sau plenisone. Unele concepte s-au transmis pâ-
nă la noi cu aceleaşi cuvinte: ,,o vocală întreagă împreună cu una scurtă, pro-
nunţate într-una [silabă], formează un diftong - pr[obă]/ exsemplu: ai, ei, au,
eu, ea” etc., iar o vocală întreagă, combinată cu două scurte, formează un
triftong: pr. iau, iai etc.”.
Consoanele limbii erau aceleaşi ca cele de astăzi, numai că autorul include
în consoane grupurile c(e), g(e), ḑ z (ḑi > zi, dz > z). ,,Din aceste: ḑ, c(e), g(e),
ş, ţ sunt derivate, celelalte primitive”.
Clasificarea consoanelor era numită cu alte cuvinte, dar în principiu, aceas-
ta se făcea după aceleaşi caracteristici ca şi astăzi: mute - b-p, d-t, g-c; moioase:
- l, m, n, r; suflătoare - v, f, h; şuierătoare – c(e), g(e), j, sş, ţ, ḑz.
În privinţa ortografiei, autorul face următoarele precizări: ,,Alfabetul limbei
române, cum a veḑut nu este decât alfabetul latin cu omiterea unor litere pentru
cari nu se mai află în limba noastră vechiul son latin pe care-l reprezenta”.
Limba română a renunţat la k şi q, la noi c şi la y grec căruia-i corespunde i
simplu. Aceste litere sunt folosite pentru scrierea cuvintelor străine, cum se
procedează şi în prezent. ,,X care reprezintă sonurile unite cs, este facultativ,
eară z se conservă pentru unele cuvinte streine ce s-au introdus şi se mai in-
troduc în limba noastră: probă . zonă, zapciu, zefir”.
Pentru scrierea sunetelor limbii române, autorul relevă mai multe reguli ge-
nerale din care le reţinem pe cele mai importante, cu valabilitate şi azi:
a). ,,Toate sonurile primitive sunt a se scrie cu literele corespunḑětoare din
alfabetul latin”.
b). Dacă unele sunete din limba română, nu au literă corespunzătoare în al-
fabetul latin, deoarece aceste sunete n-au existat la romani, atunci apelăm la su-
34
FOCŞANI, Seria a III-a, anul IX, * MILCOVIA
nr. 16, ianuarie-iunie 2013
_???????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????
- Revistă regională de studii
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????

netele derivate obţinute prin flexiune (parte-părţi) şi pentru a nota aceste sunete
apelăm la semnele diacritice (ă, î, ş, ţ) sau la combinaţiile de sunete (ce, ci, ge,
gi, che, chi, ghe, ghi).
c). Sunetele primitive se cunosc în rădăcina cuvintelor şi în flexiunea aces-
tora deoarece acestea nu sunt influenţate de alte sunete sau de accent. Aceste
sunete unt mai curate în forma de nominativ ,,parte<părţi, meri<măr”, iar la
verbe în forma de infinitiv: văd<vedea; vezi<vede etc. Când acest lucru nu e
posibil, apelăm la forma cuvântului din limba latină: împărat < imperator;
măsură < mensura etc.
În continuare, autorul relevă mecanismele după care se formează sunetele
derivate şi scrierea acestora: ă derivă din sunetele primitive a şi e; sunetul î este
o modificare a vocalelor a, e, i; c(e), c(i) derivă din c urmat de e sau i (cer,
cine), la fel g(e), g(i); sonurile ş, ţ, ḑ derivă din primitivele s, t, d, (carte-cărţi,
urs-urşi, surd-surzi).
d). X este o consoană duplicată ce reprezintă sunetele cs, mai rar gs.
e). ,,Vocalele e şi o, adeseori se difltongesc, primind după ele un a introdus
în eufonia limbei”. Diftongarea se realizează numai cu condiţia ca după e să fie
un a (leg-leagă), iar după o să fie un a (pom-poamă). O, pierzându-şi accentul
în flexiune sau derivaţiune, se umbresce şi devine u: rog-rugăm, pot-putem etc.
În finalul manualului, autorul evidenţiază două reguli foarte importante:
,,duplicarea consoanelor este contrarie geniului limbei române” şi eliziunea,
,,omiterea unei vocale finali”, arătând şi regulile eliziunii.
În ce priveşte ,,semnele grafice” (semnele de ortografie şi de punctuaţie),
sunt menţionate următoarele: sedilul (¸), semnul scurtării (˘), accentul greu (ʹ),
circumflexul (^), apostroful (ʼ), la care adaugă paranteza, semnul citaţiunii (,,”)
şi semnele de ton (semnul întrebării ?, semnul exclamaţiunii !).
Chiar dacă lucrarea oferită de profesorul Caian pare depăşită din perspec-
tiva a peste 100 de ani de când a fost elaborată, pentru cercetătorul în domeniu,
dar şi pentru vorbitorul de limba română, este interesant de parcurs deoarece
putem observa pregătirea de nivel academic a dascălului, dar şi preocuparea
acestuia de a da elevilor cunoştinţe temeinice.
3). Manual pentru deprinderi în cugetare şi composiţiuni după J. R. Wurst
de Dimitrie F. Caianu, profesor şi director la Gimnasiul din Focşani, Ti-
pografia Rosalie C. Goldner, Focşani, 1877. Carte autorizată de on. Minister al
Instrucţiunei publice pentru usul scolelor secundare de ambe sexe.
Preocupat în mod serios de predarea şi cultivarea limbii române, profesorul
Caian arată că limba maternă este cea mai importantă disciplină din toate
şcolile noastre, pentru ca elevii să înţeleagă mesajele diferitelor obiecte de
studiu şi pentru ,,a exprima cu facilitate tot ce au imprimat în memorie, tot ce le
sugerează judecata lor”.
35
FOCŞANI, Seria a III-a, anul IX, * MILCOVIA
nr. 16, ianuarie-iunie 2013
_??????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????
- Revistă regională de studii
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????

Văzând lipsa de manuale şi materiale me-


todice, aşa cum a făcut cu un an înainte
când a pus la dispoziţia elevilor şi a profe-
sorilor, manualul de limba română, profe-
sorul Caian ,,a prelucrat acest manual de
composiţiuni, urmând metodele celor mai
buni profesori germani, precum J. R. Wurst
şi Krause”, a consultat cursul de literatură
română de N. Drocu-Bărcianu şi a utilizat
exemple din stilistica lui I. Romanescu.
După cum se ştie, până la venirea lui Spi-
ru Haret la conducerea Ministerului Ins-
trucţiunii şi Cultelor (1898), şcoala
românească nu avea nici programe, nici ma-
nuale. ,,Elevii scriau, scriau, scriau până li se păinjeneau ochi.” (S. Mehe-
dinţi), iar profesorii predau după nişte manuale pe care le aveau fie din străi-
nătate, fie din locurile unde îşi făcuseră studiile. Astfel, profesorul focşănean
hotărăşte să acopere un gol din şcoala românească, dar cere şi sugestii de la co-
legi pe a-şi putea îmbunătăţi manualul.
Studiul gramaticii este hotărâtor pentru a-i învăţa pe elevi să se exprime o-
ral sau în scris, da nu este de ajuns. Elevul trebuie îndrumat să cugete, să gă-
sească el singur idei care să-l ajute la realizarea unei compoziţiuni.
Gramatica studiază limba pornind de la sunete, cuvinte, dar elevul trebuie
să cunoască propoziţia, felul în care se unesc cuvintele şi în care se exprimă
ideile, motiv pentru care profesorul spune că afară de gramatică mai e nevoie
de disciplină care să ne ajute să exprimăm în cuvinte cugetările noastre. A-
ceastă disciplină o numeşte ,,deprinderi în cugetare şi composiţiune” şi conchi-
de că baza nu este gramatica ci ,,invenţiunea”.
Elevul vine la şcoală cu o anumită cunoaştere a limbii şi a lumii înconju-
rătoare, aşa că el trebuie dirijat aşa că elevul nu trebuie dirijat după ,,conside-
rente gramaticale, ci după lucruri, după însuşirile lor şi după faptele pe care
elevul le întâlnesce în lumea fisică, căutând a introduce lumină, ordine şi cla-
ritate în suma representaţiunilor ce şi le-a adunat” (p. 8). Acolo unde elevul
întâmpină greutăţi, este ajutat de profesor pentru a înţelege noţiunile de gen,
specie, pentru a clasifica după anumite criterii, la ce folosesc obiectele şi lu-
crurile.
După toate acestea poate începe partea practică în care gramatica este cea
care stabileşte ordinea în care se desfăşoară activitatea de compoziţie.

36
FOCŞANI, Seria a III-a, anul IX, * MILCOVIA
nr. 16, ianuarie-iunie 2013
_???????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????
- Revistă regională de studii
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????

Autorul prezintă în continuare, algoritmul metodic al activităţii de ,,cuge-


tare şi composiţiune”.
Activităţile de formare a deprinderilor în cugetare şi compoziţiune sunt:
- aflarea ideilor prin observaţiune şi meditaţiune a obiectelor;
- cugetările se obţin prin examinare şi meditaţiune;
- se iau obiectele din aceeaşi categorie (obiecte de şcoală, mobilier, obiecte
de bucătărie etc.) şi se descompun în părţile care sunt alcătuite, se arată la ce
sunt folosite etc.;
- se dau teme şi se formează deprinderi: gândeşte ce s-ar putea spune des-
pre cretă (formă, culoare, la ce foloseşte etc.);
- scrie 5-10 idei despre cretă, creion, carte etc.
În continuare, autorul prezintă un număr impresionant de compoziţii des-
pre: mobilier de şcoală; edificii, localuri şi părţile lor componente; alimente şi
beuturi; minerale sau obiecte. Se pun în discuţie concepte ca ,,asemănarea şi
deosebirea”; ,,scopul şi mijlocul”; ,,cauza şi efectul”.
Autorul propune realizarea unor compoziţii cu caracter administrativ, co-
respondenţă, literar etc.: anunciuri de vânzare; certificate; adeverinţe; procure;
înscrisuri; zapise; chitanţe; epistole diferite; recomandări; petiţii etc.
Prin această lucrare, profesorul D. F. Caian a lăsat posterităţii o lucrare de
mare valoare didactică. Chiar dacă limbajul său pare uşor arhaic, afirmăm că
lucrarea ne relevă modernitatea şi eficienţa ideilor metodologice promovate de
autorul acesteia.
4). Opiniune asupra reformei înveţămentului liceal, de Dimitrie Caian,
profesor la Liceul ,,Unirea” din Focşani, Editura Librăriei şi Tipografiei M. Lo-
uis, Focşani, 1889.
Ministrul Instrucţiunii şi Cultelor, Constantin
Boerescu, probabil fiul lui Vasile Boerescu, cel ca-
re fusese trimis de Al. I. Cuza în Franţa pentru a se
documenta şi a elabora Legea Instrucţiunii dată în
1864, a dat în anul 1889, o Lege asupra învăţă-
mântului liceal.
Pentru ca această lege să ducă la o reformă re-
ală a învăţământului liceal, ,,având în vedere re-
zultatele nemulţumitoare ce pân-acum au dat lice-
ele noastre şi pătruns de necesitatea adânc simţită
de a face o reformă a programei actuale şi chiar a
sistemei ce azi domină în învăţământul liceal” (p.
3), a lansat o dezbatere a legii în rândul directo-
rilor şi a cadrelor didactice din învăţământul liceal.

37
FOCŞANI, Seria a III-a, anul IX, * MILCOVIA
nr. 16, ianuarie-iunie 2013
_??????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????
- Revistă regională de studii
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????

Ministrul Instrucţiunii şi Cultelor, Constantin Boerescu, probabil fiul lui


Vasile Boerescu, cel care fusese trimis de Al. I. Cuza în Franţa pentru a se do-
cumenta şi a elabora Legea Instrucţiunii dată în 1864, a dat în anul 1889, o Le-
ge asupra învăţământului liceal.
Pentru ca această lege să ducă la o reformă reală a învăţământului liceal,
,,având în vedere rezultatele nemulţumitoare ce pân-acum au dat liceele noastre
şi pătruns de necesitatea adânc simţită de a face o reformă a programei actuale
şi chiar a sistemei ce azi domină în învăţământul liceal” (p. 3), a lansat o
dezbatere a legii în rândul directorilor şi a cadrelor didactice din învăţământul
liceal.
Odată cu legea, ministrul a trimis liceelor şi întrebările la care acestea tre-
buiau să-şi spună opinia în urma unei dezbateri din cancelaria fiecărui liceu.
Chiar cu riscul de a extinde studiul nostru, dăm mai jos aceste întrebări pen-
tru a fi pildă contemporanilor noştri, care vor putea aprecia seriozitatea legiu-
itorilor, dar şi a respondentului, al cărui răspuns, concretizat într-o broşură de
40 de pagini, l-a tipărit şi l-a dat publicităţii:
1). ,,Cari sunt ştiinţele şi cultura, în genere, ce trebuie să cuprindă cadrul
studiilor liceale, sau ce programă generală se cuvine să aibă azi la noi, liceele
clasice?
2). Câţi ani sau clase trebuie pentru dobândirea temeinică a acestor mate-
rii, evitându-se supramenagiul [surmenajul, supraîncărcarea n. e.], intelectual
al tinerimei şi înlăturându-se lacunele ce ar întuneca sau ar slăbi consecinţele
hotărâte de programă?
3). Care să fie principiul general al contextului programei: superpunerea
cu dezvoltarea aceloraşi materii în cursul superior [principiul concentric n. e.],
sau continuitatea ştiinţelor după dependenţa lor logică şi didactică?
4). Care să fie distribuirea şi coordonarea acestor obiecte pe clase şi ce o-
rariu săptămânal să aibă fiecare studiu, ca educaţiunea să fie armonică şi
complectă, întrucât ea cade în domeniul învăţământului secundar?
5). Alcătuirea programei analitice a fiecărei materii în parte, cu arătarea
concisă a părţei formale ce ea trebuie să urmărească şi cu specificarea, bine-
înţeles, a tuturor subiectelor de prelegeri, în raport cu orele ce i se consacră
peste an, cu timpul necesar exercitărei şi aplicaţiunilor fiecărei teorii şi cu a-
cela cerut de repetiţiuni. Aici va fi momentul să se indice, pentru înzestrarea
bibliotecilor liceale, şi literatura de frunte a fiecărei materii, fie ca operă de
consultat, fie ca texte de şcoală, în limba română şi limbile străine îndeosebi.
Numai aşa se poate aprecia just ce este de pretins de la fiecare obiect de
studiu în particular.
6). Sistema de azi a specialisărei cu profesor anume pentru fiecare obiect şi
pentru anume clase, este ea cea mai nimerită sau ar fi de preferit sistema e-
38
FOCŞANI, Seria a III-a, anul IX, * MILCOVIA
nr. 16, ianuarie-iunie 2013
_???????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????
- Revistă regională de studii
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????

lectică, în care profesorii de acelaşi gen de cunoştinţe, limbi ştiinţe sociologi-


ce, matematici şi ştiinţe fizico-naturale îşi aleg prin bună învoire, la începutul
anului şcolar, materiile ce au a propune în aceste sfere de cunoştinţe şi în egal
număr de ore?”. (pp. 5-6)
Pe lângă problemele reale privind reformarea autentică a şcolii româneşti, e
de reţinut modul în care ministrul căuta să colaboreze cu dascălii din teritoriu:
,,Suntem siguri, domnule director, că toţi domnii profesori se vor asocia cu
mulţumire la realizarea acestei importante reforme şcolare şi vor depune tot ze-
lul şi toată lumina întinsei dumnealor culturi în alcătuirea ce timpul şi interese-
le ţerei le-o reclamă, înlăturând indiferenţa faţă de cerinţele de propăşire ale
şcoalei, ce fără cuvânt s-a aruncat adesea asupra corpului profesoral”. (p. 7)
Sunt în aceste cuvinte pe care ministrul C. Boerescu le adresează dascălilor,
gânduri la care ar trebui să medităm atât noi, dascălii, cât şi legiuitorii şcolii.
Problemele pe care trebuia să le rezolve noua lege a învăţământului liceal,
ţineau de profilul liceului - studiul limbilor clasice a limbilor ,,moarte”: latina şi
elina.
Profesorul Caian, deşi era profesor de limba latină, deşi opinează pentru
faptul că liceul trebuie să dea o învăţătură enciclopedică, are rezerve serioase
atunci când se vorbeşte despre ,,forţa culturală a clasicităţii antice”. Pe de o
parte opinează pentru faptul că studiul limbilor moarte, în special a limbii eline,
presupune un efort foarte mare din partea copiilor, care pe unii ,,îi zăpăcesc,
alţii se dezgustă, iar cei mai silitori îşi compromit sănătatea, căci munca ce li se
impune trece peste puterile lor.” (p. 39)
Fără a respinge întru totul studiul limbilor moarte, profesorul focşănean
arată că aceste discipline trebuie studiate, dar la alte vârste mai înaintate, şi de
cei care au nevoie de aceste cunoştinţe, cum ar fi farmaciştii.
Chiar dacă aceste propuneri s-au făcut cu peste un veac în urmă, chiar dacă
aparent, ele ar fi desuete, afirmăm cu toată convingerea că unele dintre aceste
propuneri sunt de mare actualitate, motiv pentru care dăm mai jos câteva:
- ,,Încât privesce limbile în instrucţiune, rolul principal trebuie să-l aibă
limba maternă. Copilul trebuie să studieze bine şi să devină stăpân pe limba în
care cugetă şi vorbeşte”.
- ,,Statul român, în chestiuni de şcoală, trebuie să aibă în vedere trebuinţe-
le vieţii practice, interesele reale ale societăţii, ale părinţilor şi ale copiilor”.
- Defectul cel mai principal al înveţămentului secundar este tocmai acela
că materiile de studiu s-au tot încărcat mereu mai mult teoretic decât practic”.
- Liceul nu trebuie se aibă scopul de a produce oameni înveţaţi, ci oameni
formaţi, sănătoşi ţi virtuoşi”.

39
FOCŞANI, Seria a III-a, anul IX, * MILCOVIA
nr. 16, ianuarie-iunie 2013
_??????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????
- Revistă regională de studii
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????

- Este ştiut că tot ce se studiază prin experienţă şi prin observaţiune pro-


prie, rămâne pentru totdeauna, iar ce s-a învăţat pe de rost şi în mod abstract,
dispare deodată cu părăsirea şcoalei”.
- Făcând o comparaţiune între orele de ocupaţiune ale şcolarilor şi ale
altor funcţionari, se constată că şcolarul învaţă cu mintea în şcoală 5 ore pe zi,
iar pentru studierea lecţiunilor acasă, cel puţin 4 ore, pe când un funcţionar
sau un profesor nu munceşte mai mult de 6-7”.
Problema statutului pe care trebuia să-l aibă liceul a fost rezolvată de Spiru
Haret prin Legea pentru învăţământul secundar şi superior (1898), când liceul
superior s-a trifurcat (clasic, modern, real), dar în ceea ce priveşte meteahna ca-
racterului teoretic al acestuia, problema nu s-a rezolvat nici până în zilele noas-
tre.
Dimitrie F. Caian a fost unul din consilierii activi ai lui Spiru Haret în rea-
lizarea reformelor şcolare înfăptuite de acesta.
5). Scrisoare deschisă domnului Săveanu de D. F. Căian, Focşani, 1896.
Dacă ,,scrisoarea” n-ar purta numele ,,adrisantului” şi numele epistolarul, ai
crede că te afli în faţa unei scrieri imaginare, a unei scrisori literare, în faţa unei
proze de-a d-lui Caragiale sau în faţa unui pamflet arghezian.
Astăzi la peste un veac de la scrierea acestei
misive, tipărită şi aruncată în spaţiul public, ni se
relevă două personaje tipice de o mare forţă. Pe
de o parte, profesorul Caian, o personalitate a
cărui trecut este încărcat de legendă, un om care
a ajuns la Focşani tocmai prin curajul şi patrio-
tismul său, iar pe de altă parte tipul politicianului
veros, un adevărat ,,Dinu Păturică”, cel care prin
cele mai abjecte malversaţiuni, ajunge ,,satrapul”
Judeţului Putna.
Desigur că, în timp, ,,adevărul adevărat” se
măsluieşte cu voie sau fără voie, prin vocaţia ro-
mânului de a idealiza trecutul, dar lectura acestei
ne dă o imagine veridică, o frântură de viaţă, a-
junsă la noi printr-un adevărat ,,tunel al tim-
pului”. Aceasta ar trebui să fie un exemplu care
ne-ar putea ajuta să nu mai repetăm aceleaşi gre-
şeli, atât noi, cât şi clasa politică, un exemplu care ne-ar putea ajuta să ne pri-
vim în mod critic, atât plusurile cât şi minusurile istoriei.
Din această ,,scrisoare deschisă”, aflăm tot arsenalul omului politic de la în-
ceputurile ,,democraţiei” româneşti, începuturile vieţii parlamentare, ocrotite
40
FOCŞANI, Seria a III-a, anul IX, * MILCOVIA
nr. 16, ianuarie-iunie 2013
_???????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????
- Revistă regională de studii
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????

sau ,,nevăzute”… de Rege. Avem în faţă un manual al ,,alegătorului”, al mo-


dului în care ar trebui să evaluăm sau să ne ferim de ,,domnul Trăncănescu”,
aşa cum îl numea pe omul politic, Simon Mehedinţi. ,,Te-am primit în mijlocul
nostru cu oarecare sfială [jenă n.e.], pentru că multe fapte reprobabile se punea
în socoteala dumitale. (…) Toată lumea ştie că de la 1880-1888 n-ai avut nicio
altă profesiune decât aceea de politician, cu toate acestea, din sărac ce erai,
deodată te-ai făcut bogat”.
După ce urcă pe scara puterii, nu are nicio problemă să-i înjunghie pe la
spate pe cei care l-au ajutat, atunci când n-au mai făcut cum le-a cerut el.
Dacă vreun alegător mai independent îndrăzneşte să se ridice, atunci ur-
mează ,,contravenţii, delicte, crime chiar, totul era născocit şi inventat prin
martori închipuiţi. (…) Gheorghe Păcurariu, un venerabil cetăţean din Târgul
Adjud, s-a văzut adus în faţa justiţiei, pentru închipuita deflorare a unei copile,
a murit de ruşinea familiei şi a cercului modest în care trăia”.
Tot arsenalul mafiotului modern era folosit de către ,,satrapul” judeţului: li-
citaţii false (,,cheltuieli după placul autorităţii centrale [judeţene n.e.]), fonduri
luate de la comune şi date subprefecţilor, ca să construiască poduri şi şosele un-
de prefectul găsea de cuviinţă, fără votul consiliului permanent”.
Scrisoarea dă la iveală măsuri abuzive: ,,ai chemat într-o seară majoritatea
consiliului la d-ta acasă şi i-ai pus să subsemneze o propunere prin care se ce-
rea ştergerea din buget a postului de inginer-şef al judeţului”, tocmai când tre-
buia să se facă o investiţie de peste 800.000 de lei.
Atunci când este în pericol de a fi condamnat, aranjează să i se mute proce-
sul în Judeţul Tecuci, doar omul lui primind 15 zile de închisoare. ,,Până şi slu-
gile d-tale din curte, se plăteau din fondurile Primăriei”.
Pentru menţinerea în postul de prefect, nu ezită, atunci când pierde ale-
gerile, să intervină la conservatori pentru a rămâne în post, trădându-şi astfel, şi
colegii şi partidul.
Finalul scrisorii ar trebui să fie de învăţătură pentru orice politician sau ma-
nager bolnav de putere, care trebuie să înţeleagă că ,,publicul nostru aşa de ig-
norant şi de credul cum îl socoteşti d-ta, în curând se va deştepta şi va pune
capăt unui paşalâc demoralizator şi corupător”, ceea ce s-a şi întâmplat.
6). Istoricul Oraşului Focşani, scris cu prilejul Jubileului de 40 ani de
domnie a Majestăţii Sale Regelui Carol I de Dimitrie F. Caian, profesor pensio-
nar. Lucrare premiată de Academia Română în şedinţa de la 16 aprilie 1907,
Focşani, Tipografia, Legătoria de cărţi şi Steriotipia Gh. A. Diaconescu, 1906.
După 38 de ani de când a descălicat în Focşani, venind de la Blaj, cetatea şcolii
româneşti din Ardeal, D. F. Caian dă la o parte ,,vălul întunecos care acoperă tre-
cutul Oraşului Focşani”, fapt datorat, pe de o parte trecutului furtunos al acestei
zone, unde au bântuit toate vadurile istoriei care au măturat totul în cale.
41
FOCŞANI, Seria a III-a, anul IX, * MILCOVIA
nr. 16, ianuarie-iunie 2013
_??????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????
- Revistă regională de studii
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????

Nu ne propunem să facem o prezentare a lucră-


rii pe care o tipărim în acest volum, ci doar să fa-
cem câteva aprecieri şi să semnalăm câteva idei ca-
re să-l apropie pe cititor de operă.
Să facem un exerciţiu de imaginaţie şi să ne
gândim cum ar arăta astăzi Biserica Trei Ierarhi, o
bijuterie arhitectonică fără cusur, dacă ar fi şi azi
poleită cu aur, aşa cum a fost la începuturi, până
a nu se dezlănţui viscolul năvălirilor din pustie!
Atunci poate că vom putea înţelege măsura şi
vocaţia sufletească şi estetică a acestui popor.
Spirit lucid şi pragmatic, educat la Şcoala Ar-

deleană, bun cunoscător al istoriei acestor locuri, D. F. Caian cunoaşte şi înţe-


lege tot ceea ce s-a petrecut pe acest meleag. Alături de ,,năvălirile cumplite şi
războaiele sângeroase”, dovezile existenţei noastre au fost prăpădite şi datorită
stăpânirilor străine, mai mult sau mai puţin vremelnice, dar şi năravurilor noas-
tre: ,,Bună ţară ra tocmală, mama ei de socoteală!”
Să ne gândim câte documente inestimabile s-au distrus în Vrancea Arhaică
numai în timpul Procesului cu boierul Iordache Ruset-Roznovanu sau cu retra-
gerea grecilor după Secularizarea averilor mănăstireşti închinate la Muntele
Athos!
Autorul mărturiseşte că a consultat cronicele române, documentele publi-
cate de Kogălniceanu, Haşdeu, dar toate erau documente relativ noi. A mai
consultat documente identificate în bisericile vechi sau la unele persoane bi-
nevoitoare, dar toate aceste gesturi au fost făcute cu mare reţinere din cauza
neîncrederii posesorilor.
Cu ajutorul acestor documente, autorul desprinde încet şi cu migală imagi-
nea unui oraş care a crescut dintre satele ce-l înconjoară, fiind răsfăţat de câm-
piile fertile, de dealurile încununate cu vii, ,,acum în mare suferinţă din cauza
filoxerei”, vegheat de uriaşii Munţi ai Vrancei, ,,uneori scăldaţi în razele lu-
minoase ale soarelui, alteori acoperiţi de ceaţă şi zăpadă”.
Lucrarea nu este una literară, din imaginaţie, este o lucrare ştiinţifică, dar
lipsa unor documente palpabile pentru începuturile istoriei Focşaniului, îl pune
pe autor în situaţia de a face presupuneri şi judecăţi, bazate pe raţionamente.
Originea Oraşului Focşani ca a multor aşezări vechi este acoperită de negu-
ra veacurilor trecute. Pe lângă documentul rece, la care apelează cercetătorul
atunci când îl identifică, la fel ca şi alte toponime sau antroponime, Focşaniul
are şi o legendă în jurul căreia s-a clădit, ,,oraşul intermediar, călare pe Milcov,
42
FOCŞANI, Seria a III-a, anul IX, * MILCOVIA
nr. 16, ianuarie-iunie 2013
_???????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????
- Revistă regională de studii
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????

care ţine şi de una şi de cealaltă provincie, român sau muntean pe ţărmul drept,
moldovean pe ţărmul stâng, el fu zidit la 1684 împreună de către Vasile Lupu,
Domnul Moldovei şi Matei Basarab al României”.
Alături de unele documente şi fapte menţionate în istorie, autorul reţine şi
legenda întrecerii la băutură între un moldovean şi un muntean ,,pe podul de la
Focşani, care este marginea dintre Moldova şi Ţara Românească”, învingătorul
fiind oşteanul Focşa. D. F. Caian nu priveşte tocmai admirativ această legendă,
arătând că ce voinicie o mai fi şi aceasta, să te întreci la băutură.
Chiar dacă Focşaniul datează de pe vremea când Ştefan cel Mare a tras ho-
tarul între Moldova şi Muntenia, autorul arată că Focşaniul, pe timpul când s-a
anexat Ţinutul Putnei la Moldova, nu era decât un sat pe proprietatea moşului
Focşenesc la Munteni.
Autorul conchide că Focşaniul datează cam din 1482, şi s-a dezvoltat în ju-
rul unei ,,staţiuni de graniţă” în jurul căruia s-a ţesut şi s-a dezvoltat târgul
Focşani.
În continuare, pe baza documentelor pe care le are la dispoziţie, a hărţilor
istorice şi geografice, pe baza experienţei câştigate în anii de când a venit pe a-
cest meleag, autorul identifică ,,hotarul urbei”, moşiile pe care s-a aşezat ora-
şul, apoi trece în revistă cele 27 de biserici parohiale de pe teritoriul oraşului.
Remarcăm conflictul dintre ,,orăşeni”, între comunitate şi biserici, în spe-
cial Biserica Sf. Ioan, care acaparase foarte multe locuri şi care bloca extin-
derea dezvoltarea oraşului, încât a fost nevoie de un proces pentru a se pune ca-
păt acelui litigiu.
Se tratează învăţământul public şi privat, modul în care s-a dezvoltat oraşul.
Între înfăptuirile cele mai dificile ale administraţiei oraşului au fost: ali-
mentarea cu apă, trasarea şi pavarea străzilor, amplasarea şi construirea edifici-
ilor de interes public, iluminatul urbei.
Alimentarea cu apă a fost o adevărată epopee a comunităţii, care s-a întins
chiar pe mai multe secole. Pe de altă parte, efortul comun de eliminare a nevoii
de apă, ne arată că Focşaniul era un singur oraş. Atunci când în 1697, Matei
Basarab aduce, pe cheltuiala sa, apă în Focşanii Munteni, se pune problema ca
de la aceeaşi sursă de apă să se instaleze o cişmea şi în Focşanii Moldoveni.
Ba mai mult, în 1875, când anumite interese făceau ca să se aprobe un pro-
iect păgubos de aducere a apei din Putna, ,,D. F. Caian împreună cu N. Săvea-
nu - deşi erau din partide diferite, adversari politici - şi alţi cetăţeni, ajung la
primul ministru, I. C. Brătianu, pentru a cere o anchetă la faţa locului”.
Lucrarea Istoricul Oraşului Focşani este completată de un corpus mare de
documente, ,,Anexe”, transcrise cu mare atenţie de autor, documente care aduc
lumină asupra ,,comunei”. De asemenea, autorul prezintă ,,Tabloul statistic al
tuturor locuitorilor şi clădirilor din Focşanii Munteni”, în fapt un recensământ
43
FOCŞANI, Seria a III-a, anul IX, * MILCOVIA
nr. 16, ianuarie-iunie 2013
_??????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????
- Revistă regională de studii
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????

al locuitorilor, al bu-nurilor imobile şi al statutului social (proprietar,


embaticar), al locuinţelor şi al pământului: ,,Astăzi Oraşul Focşani se
alcătuieşte din 599 de locuri cu clădiri şi 2 maidane sau locuri fără clădiri
stăpânite de deosebite feţe în mai multe categorii”. Tot între aceste anexe,
autorul prezintă şi situaţia imaşului pe care îl deţinea oraşul, imaş care fusese
spoliat de către mănăstiri.
Lucrarea lui Dimitrie F. Caian - Istoricul Oraşului Focşani, care se retipă-
reşte în a II-a ediţie, după 107 ani, este cu adevărat, o lucrare de patrimoniu,
care a primit Premiul Academiei Române în anul 1907, este o lucrare etalon în
cultura locală şi naţională. Autorul foloseşte un stil ştiinţific, utilizează termeni
arhaici, dar şi multe neologisme.
La secţiunea ,,Anexe”, autorul prezintă peste 50 de documente pe care le
transcrie cu mare grijă, documente care altfel s-ar fi pierdut pentru totdeauna.
Tipărind această lucrare, Primăria Municipiului Focşani, Consiliul Local,
primar ing. Decebal Bacinschi au făcut un gest istoric şi de patriotism adevărat,
redând în circulaţie o lucrare care a devenit o raritate bibliografică. Cred că
acest gest trebuie finalizat prin oferirea a câte 1-2 exemplare fiecărei biblioteci
publice din Judeţul Vrancea şi la bibliotecile judeţene din ţară.
* * *
Iată cum se profilează pe pânza vremii, portretul lui Dimitrie F. Caian:
D. CAIAN
A murit la Focşani, în vârstă de şaptezeci şi unu de ani, profe-
sorul Dimitrie Caian, fost director al liceului şi primar al oraşului.
Caian era de loc din Ardeal. Păstrase - ca puţini dintre ardelenii
care trăiesc în ţară, făcând averi frumoase -, dragostea pentru ai lui
de-acasă şi interes pentru cauza cea mare a românismului. Noua
secţie a Ligei s-a întemeiat, în mare parte prin silinţele lui.
A scris istoria Focşanilor pe baza întinsului material inedit pe
care-l strângea de multă vreme, cu o exemplară râvnă şi iubire de
ştiinţă. A avut bucuria să-şi vadă cartea premiată de Academie.
Om hotărât şi muncitor, el nu-şi va afla uşor urmaşul, în toate
rosturile în care era amestecată personalitatea lui vrednică de toată
stima… (N. Iorga - 11 august 1909)

44
FOCŞANI, Seria a III-a, anul IX, * MILCOVIA
nr. 16, ianuarie-iunie 2013
_????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
- Revistă regională de studii
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????

I. M. D I M I T R E S C U,
un focşănean de seamă
Arhivist Florin DÂRDALĂ,
Prof. dr. Costică NEAGU
Abstract. I. M. Dimitrescu (1883-1972) was a
public clerk, who entered the legend while alive
through his rightness, honesty, propriety, by being a
good comrade, a perfect citizen devoted to the
duties imposed by his carrier. All this qualities
where highlighted by the 36 prefects who served as
Secretary General of the Prefecture.
Even if the occupational duties took a lot of time,
he never missed a cultural event organized in
Focsani, ,,Through work, I gained my place in
publishing and a humble place in literature”.
Key-word: monograph, county, prefecture,
prefect, war, trench, theater, reader, cultural.
* * *
A existat pe vremuri, în aceste locuri, un om, un focşănean, care nu a dorit
ca plecarea dintre cei vii şi timpul să-i şteargă numele.
Fiul unui mărunt „comersant” din Focşani, I. M. Dimitrescu nu a repre-
zentat foarte mult pentru ţară, nefiind nici mare om politic ori diplomat. Nu a
deţinut vreo avere considerabilă şi nu a lăsat nici opere de valoare naţională ori
internaţională.
A fost, în schimb, pentru locurile sale natale: Focşani, Putna şi Vrancea,
mai valoros decât multe alte personalităţi, de aici sau de oriunde.
De ce? Pentru că în viaţa şi în aria preocupărilor sale, această zonă geogra-
fică a fost cel mai important lucru. Acest lucru l-a demonstrat cu prisosinţă,
prin tot ce a făcut, ca funcţionar, ca om şi ca scriitor.
În mai bine de zece lucrări istorice şi literare, a tratat aspecte din Judeţul
Putna, din Oraşul Focşani şi din zona muntoasă, cunoscută drept Vrancea stră-
veche, denumire care a plăcut regimului comunist şi a fost extinsă artificial şi
oarecum nepotrivit asupra judeţului actual.
Câteva din lucrările sale au rămas în stadiul de manuscris, fiind păstrate la
Arhivele Naţionale Vrancea, în aşteptarea unor zile mai bune, când se va consi-
dera utilă publicarea lor. A transmis la Bucureşti, în foile ziarelor centrale, timp

45
FOCŞANI, Seria a III-a, anul IX, * MILCOVIA
nr. 16, ianuarie-iunie 2013
_????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
- Revistă regională de studii
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????

de mai bine de 30 de ani1, numeroase articole de inspiraţie locală, dar şi despre


mari evenimente prin care a trecut ţara şi la care a fost martor direct.
Dragostea pentru aceste teritorii ale „Tudorei Vrâncioaia”, şi-a dovedit-o şi
prin contribuţiile sale sociale, participând la înfiinţarea Bibliotecii Publice a
oraşului şi la redactarea unui capitol (Putna pitorească, legendară şi a vechilor
amintiri, pp. 24-52), al Monografiei Judeţului Putna - Focşani, 1943, lucrare
neegalată până în prezent, prin varietatea, complexitatea şi acribia stilului, de
vreo altă lucrare cu specific monografic local.
Contribuţia lui la această importantă lucrare colectivă, alături de a altor per-
sonalităţi ale timpului, ni-l relevă pe autor ca pe un bun cunoscător al geogra-
fiei, istoriei, culturii populare şi a mişcării intelectuale din această parte a ţării,
pe care o colindă, atât pe drumuri de munte, cât şi de câmpie. ,,Vrancea este un
ţinut plin de poezie, unde inspiraţia populară a dat frumoase plăsmuiri ale
geniului românesc, în frunte cu acea perlă a literaturii noastre Mioriţa. (p. 34).
Suraia, credem că reprezintă o fizionomie foarte rară în ceea ce priveşte satul
românesc de la câmp. De costumul popular nu mai poate fi vorba aici. Acum
toţi sunt îmbrăcaţi ca la târg. Hora a fost înlocuită cu seratele şi balurile, date,
bineînţeles, la salon (p. 40)”.
În Focşaniul de altădată nu a existat asociaţie, întrunire publică, dezvelire
de monument, operă de caritate, eveniment festiv, şezătoare literară, la care I.
M. Dimitrescu să nu fi participat în mod activ.
În administraţie, unde a profesat întreaga lui viaţă, a fost un funcţionar de o
calitate excepţională, după cum arată ,,fişele calificative”, întocmite de prefec-
ţii judeţului, în timpul cărora a lucrat.
A slujit, după spusele lui, sub 36 de prefecţi şi nu a existat unul care să con-
semneze ceva de rău despre acest funcţionar. Dimpotrivă, iată câteva extrase
din documentele şefilor administraţiei judeţene de altădată, din care nu ştii ce
să remarci mai întâi: laudele pentru corectitudinea profesională, admiraţia pen-
tru amabilitatea sa faţă de publicul larg, bunăvoinţa arătată subordonaţilor sau
atitudinea demnă afişată în prezenţa superiorilor - calităţi care, în prezent, în
cadrul corpului funcţionarilor administrativi din judeţul nostru sunt, dacă nu,
pe cale de dispariţie, exemple de conduită, din ce în ce mai puţin urmate de toţi
cei plătiţi din banul public.
Iată câteva caracterizări ale acestui personaj, iar cine crede că mai găseşte
aşa ceva în prezent, este binevenit să anunţe:
„Excelent funcţionar, a dat dovadă că i se poate încredinţa orice fel de func-
ţie de conducere. Purtarea în societate cât şi faţă de superiori şi inferiori, e
demnă de toată lauda. Foarte zelos, conştiincios şi priceput, însuşiri care îl trec

1
S.J.A.N Vrancea Fond personal I. M. Dimitrescu
46
FOCŞANI, Seria a III-a, anul IX, * MILCOVIA
nr. 16, ianuarie-iunie 2013
_????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
- Revistă regională de studii
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????

în rândul funcţionarilor aleşi. Faţă de subalterni şi camarazi, e blând şi pre-


venitor, iar cu publicul, e politicos.
Este un funcţionar cu însuşiri de o distincţiune remarcabilă. Posedă cultură
generală frumoasă şi are profunde cunoştinţe în toate domeniile. Autor al unor
scrieri bine apreciate, de lumea intelectuală înaltă.
Competenţele de serviciu le îndeplineşte cu claritate, cu promptitudine şi
bună dispoziţie la lucru, fiind socotit un admirabil model. Respectuos şi demn
faţă de superiori, are o admirabilă animaţie faţă de funcţionarii subalterni.
În societate şi cu publicul, în general, conduita sa corectă de persoană per-
fect cultă şi desăvârşită, ca civilizaţie, este apreciată de toţi ca o podoabă a unui
suflet ales.
Cunoştinţele profesionale le posedă în mod desăvârşit. Sesizează foarte re-
pede şi foarte just orice chestie ori problemă de ordin administrativ. Posedă o
cultură generală dezvoltată, pasionat de a se instrui, citeşte mult. Corectitudinea
şi purtarea fată de funcţionari, de colegi, de public, e ireproşabilă. Posedă în
mod desăvârşit cunoştinţele profesiei.
Înzestrat cu aptitudini speciale de funcţionar de elită şi graţie calităţilor sale
personale de [om] priceput, îndeplineşte zilnic în Prefectură, atribuţiile specifi-
ce gradului său. Corect, conştiincios, punctual, bun camarad şi foarte zelos în
serviciu. Purtarea fată de public şi faţă de ceilalţi funcţionari ireproşabilă”.
Unul dintre şefii săi încheie într-o caracterizare oficială că: „Sunt fericit că
am ocaziunea să cunosc pe acest funcţionar model care face cinste şi fală cor-
pului din care face parte”1.
Aceste descrieri admirabile le-a făcut, la acele vremuri, unul din prefecţii
de seamă ai acestui ţinut - Jean Stoenescu-Dunăre, un funcţionar al Statului, pe
care însuşi marele G. G. Longinescu l-a numit, printr-un joc de cuvinte inspirat:
„Un prefect perfect”.
Într-o publicaţie veche a timpului, marele nostru chimist, cu ocazia unei
excursii ce a făcut-o în Judeţul Putna prin locurile „sfinte” ale Primului Război
Mondial, a văzut sate curate şi o lume destul de fericită printre altele şi pentru
că pe scaunul „stărostiei lui Miron Costin se găseşte un prefect mai presus de
orice laudă prin întinsa lui cultură ştiinţifică şi literară, prin pregătirea lui ingi-
nerească în Franţa şi America, prin dragostea lui faţă de popor şi de cei mici,
prin nespusa lui dorinţă de a vedea pe săteni ducând o viaţă mai omenească şi
mai presus de toate printr-o putere de muncă fără seamăn şi printr-o cinste atât
de rar de întâlnit la un dregător în vremea din urmă.

1
S. J. A. N. Vrancea Prefectura Judeţului Putna, Dosar personal, I. M. Dimitrescu;
47
FOCŞANI, Seria a III-a, anul IX, * MILCOVIA
nr. 16, ianuarie-iunie 2013
_????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
- Revistă regională de studii
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????

,,În ceea ce priveşte cinstea şi ajutorul dat celor nevoiaşi, domnul inginer
Jean Stoenescu-Dunăre, prefectul de Putna, poate spune împreună cu Pericle:
,,Toţi m-au văzut dând, niciunul luând”1.
Cine a fost Jean Stoenescu-Dunăre, cel în ochii căruia focşăneanul I. M.
Dimitrescu valora atât de mult?
La 2 august 1922, inginerul Jean Stoenescu-Dunăre publica în Ziarul ,,Ana-
lele Dobrogei” un amplu studiu cu privire la construcţia unui incredibil canal.
Proiectul era unul extrem de bine realizat, fiind foarte aproape de cel după care
a fost mai apoi realizat actualul canal Dunăre-Marea Neagră. Inginerul Stoenes-
cu estima că vor trebui excavaţi nu mai puţin de 115.704.400 metri cubi de pă-
mânt, iar costul lucrării va fi de 662.804.000 lei, dar că poate fi realizat cu teh-
nologiile vremii şi poate fi o investiţie profitabilă2. Iată un fragment din acest
material: Canalul navigabil de la Dunăre la Constanţa, între Dunăre şi Ma-
re”3 de Jean STOENESCU- DUNĂRE.
,,Situaţia geografică a României în sud-estul Europei - aşa cum ea îşi are
scăldată coasta de răsărit de apa Mării Negre - i-a dat putinţa ca, pe întinsul
acestei Mări, să-şi creeze drumuri de legături maritime cu toate continentele.
Dunărea se asociază cu un tovarăş de valoare şi deschide în cuprinsul Ţării ca-
lea navalului fluvial, pe care îl preumblă, şerpuind prin tot centrul Europei, de-
servind numeroase ţări industriale.
Către partea de apus, nu departe de izvoarele sale, Dunărea se leagă cu
apele Rinului, care fug de se varsă în Marea Nordului. Poziţiunea ţării noastre
lămureşte pe deplin ochiul observatorului şi-i arată că, pe de o parte fâşia Mării
Nordului reprezintă unul din cele mai de seamă câmpuri ale comerţului ma-
ritim, iar de alta că România, cu faţada spre întinsul Mării Negre, se prezintă ca
o a doua faţă a acestui sistem de comerţ şi formează astfel vis-à-vis-ul Mării
Nordului, având ca trăsătură de legătură Dunărea, care brăzdează centrul conti-
nentului. Între Marea Nordului cu portul Rotterdam, care fiinţează drept capăt
în nord-vestul Europei pentru debuşeuri maritime şi fluviale şi Marea Neagră
unde portul Constanţa reprezintă un alt capăt cu privirea liberă către Levante,
Egipet, Indii şi Orientul Depărtat.
Va trebui să se stabilizeze o legătură directă între ambele Mări, întrebuin-
ţând Dunărea ca arteră. Opera aceasta va fi tradusă în fapt, atunci când între

,,Un Prefect perfect” de G. G. Longinescu, în: „Viaţa Administrativă a Judeţului Putna”,


1

extras din Revista Natura care apare sub îngrijirea domnilor G. Ţiţeica, G. G. Longinescu şi
Octav Onicescu profesori universitari la Institutul de Arte Grafice Bucovina I. E. Torouţiu, Bu-
cureşti 111.
2
www Istoric-ACN-Administraţia Canalelor Navigabile;
3
,,Geopolitica - revistă de geografie politică, geopolitică şi geostrategie”, anul III, nr. 14-
15 - Marea Neagră confluenţe geopolitice Ed. Top Form Asociaţia de Geopolitică, Ion Conea.
48
FOCŞANI, Seria a III-a, anul IX, * MILCOVIA
nr. 16, ianuarie-iunie 2013
_????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
- Revistă regională de studii
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????

Dunăre (Cernavodă) şi Marea Neagră (Constanţa) se va tăia un canal naviga-


bil”.
Acesta a fost primul proiect modern al Canalului Dunăre-Marea Nea-
gră, dezvoltat de către inginerul român Jean STOENESCU-DUNĂRE, fostul
nostru prefect.
Acelaşi I. M. Dimitrescu a fost apreciat, respectat şi preţuit de mulţi prefecţi
din vechime, între care îl mai amintim şi pe Vasile Ţiroiu, şef al administraţiei
judeţene între anii 1934-1937. ,,Foarte bun funcţionar, cunoscător perfect al
îndatoririlor sale. Îndeplineşte cu devotament toate obligaţiile ce impun cari-
era şi însărcinările ce i s-au dat totdeauna. Temperament literar, aduce în
toată activitatea sa administrativă o distincţie deosebită. Este un om cinstit,
manierat, bun camarad, desăvârşit cetăţean şi de aceea, din toate punctele de
vedere, merită înaintarea [promovarea], la alegere” (28 nov. 1935). Acestea
le consemna un om la rându-i demn de toată lauda. Vasile I. Tiroiu a fost pre-
fectul implicat activ în viaţa podgorenilor din fostul Judeţ Putna, primar la Bo-
loteşti cu renunţare la salar. Acesta a abandonat magistratura în 1920 şi a lup-
tat până în 1949, când comuniştii l-au expulzat din propria locuinţă, pentru îm-
bunătăţirea vieţii podgorenilor, contribuţia sa fiind concretizată şi în două lu-
crări rămase în manuscris: Boloteştii Vrancei şi Istoricul podgoriei putnene.
După această dată, fostul magistrat şi deputat de Putna a fost obligat să-şi
câştige pâinea cea de toate zilele de o manieră proletară, la munca de jos, într-o
întreprindere socialistă, dovadă concretă a modului în care comuniştii i-au tratat
pe înaintaşi.
I. M. Dimitrescu a venit pe lume în Focşani la data de 5 martie 18831 pe
Strada Mare, Despărţirea Galbenă, după vechea sectorizare a Oraşului Focşani,
fiind fiul lui Mihai Dimitrescu de treizeci şi şase de ani şi a Nataliei Dimitrescu
de 19 ani.
După cum pomeneşte în lucrările sale, primele amintiri ale copilăriei, le-a
avut atunci când împreună cu buna şi bătrâna, coana Măndiţa, vecina familiei,
care, ştiindu-l evlavios pe acest cel mai mare vlăstar al familiei Dimitrescu, l-a
luat cu ea la biserica din uliţa unde locuiau pentru a vedea şi acesta pentru întâ-
ia oară în viaţă, minunea din noaptea îngropării Domnului.
Relatează în acea scriere că avea acasă patru fraţi mai mici, dintre care o so-
ră în leagăn, care nu au putut să-l însoţească la acest moment religios şi au îm-
piedicat-o şi pe mama lor să se bucure de această sărbătoare.
Când a intrat în biserică cu bătrânica cea bună, ,,lăcaşul bisericesc era plin
cu credincioşi, cu lumânările aprinse, iar părintele Manolache cu dascălii Mo-

S. J. A. N Vrancea - Colecţia de Stare Civilă a oraşului Focşani - registrul de născuţi pe


1

anul 1883;
49
FOCŞANI, Seria a III-a, anul IX, * MILCOVIA
nr. 16, ianuarie-iunie 2013
_????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
- Revistă regională de studii
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????

ţoc şi moş Leonte Ionică au cântat şi repetat melodiile obişnuite acestui mo-
ment, tărăgănate şi plângătoare, cu care creştinii ortodocşi, de aproape două mii
de ani, jelesc prohodind în noaptea de vineri dinspre Paşti pe Mântuitorul vre-
mii”.
I-a rămas vie amintirea din ,,mijlocul Bisericei „Sfântul Aer”, pe care se
aşezase o pânză mare zugrăvită, cu chipul şi Sfântul Trup al celui Răstignit
pentru mândria oamenilor, coborât spre îngropare de pe crucea suferinţei Lui
tăcute în acea biserică. Pe masă se mai găsea o icoană grea, îmbrăcată în argint
şi împodobită cu pietre scumpe, buchete de liliac înflorit, toporaşii primăverii,
mănunchiuri de grâu verde şi des ca peria pus pe farfurii de lut, tipsii de aramă
sau de argint”.
Copilul I. M. Dimitrescu, privea cu nesaţ la tot ce se petrecea în jur, ascul-
tând cuminte, sfios şi cu sufletul plin de fericire toată slujba şi cântările. ,,După
un timp, lumea s-a închinat, sărutând Sfântul Aer, iar copiii au trecut pe sub el
de trei ori. Toate podoabele şi florile au fost strânse de pe masă şi în urmă bă-
trânul negustor Pavel Rădulescu, cu Iorga Dumitriu, comisarul, cu Moise Mihă-
ilescu, pictorul, şi cu părintele Manolache au ridicat pe sus pânza şi făcându-şi
loc prin mulţimea îngrămădită s-au aşezat la uşa bisericii”.
,,După aceea tot norodul de credincioşi a ieşit afară, trecând pe sub pânza
pomenită. În cântările Prohodului cântat de preot, dascălii şi câţiva credincioşi
cu făclioare aprinse au înconjurat biserica de trei ori, pentru înmormântarea
Aceluia, care în noaptea următoare a sâmbetei spre duminică va învia, după
cum e scris în Sfintele Scripturi”.
,,În curtea bisericii, unde, pe atunci, încă mai existau cimitirele parohie-
nilor, în noaptea aceea, după obicei, pe la nenumărate cruci şi morminte se
aprinseseră de către neamurile celor morţi, tămâie şi sute de făclioare ale căror
lumini îţi dădea impresiunea că cerul se coborâse pe pământ cu puzderia lui de
stele scânteietoare. Cu sufletul învăpăiat de bogăţia acestor imagini ce s-au
arătat privirilor de copil ale lui I. M. Dimitrescu, acesta s-a dus acasă şi până
noaptea târziu acesta n-a putut închide ochii de uimirea ce i-o dăduse cea dintâi
seară a Înmormântării Domnului Isus Christos, cea mai veche şi cea dintâi
amintire săpată adânc în mintea de copil1.
Din primele sale amintiri şcolare aflăm că părinţii s-au mutat pentru ,,agoni-
seala vieţii”, pe când avea 5 ani, la Bucureşti, iar primii ani de învăţătură i-a
făcut, o parte, la Şcoala din strada Polizu şi apoi la altă Şcoală primară de pe
Calea Griviţa.

,,Amintiri”, în: I. M. Dimitrescu Oameni de la Oraş (Amintiri-Schiţe-Portrete ), Focşani,


1

Librăria, Tipografia şi Legătoria de cărţi Gheorghe D. Mircea 1935.


50
FOCŞANI, Seria a III-a, anul IX, * MILCOVIA
nr. 16, ianuarie-iunie 2013
_????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
- Revistă regională de studii
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????

Când părinţii s-au întors în Focşani în anul 1891, Ion M. Dimitrescu a fost
înscris la Şcoala de Băieţi, nr. 2, Focşani, căreia i se mai spunea, pe vremea
aceea, şi ,,Şcoala lui Alexandru Puiu”, care era director. ,,Un moşneguţ puţintel
la făptură, c-o mică bărbuţă, doi ochi plini de bunătate, pătrunzători, care i-a ci-
tit certificatul şcolar de unde venise şi l-a îndreptat către clasa potrivită”.
Primele impresii ale noului venit la şcoala din Focşani n-au fost dintre cele
mai bune.
Plecat de la o şcoala nou-nouţă, din Capitală, cu mobilier şi material didac-
tic frumos, neatins, cu săli spaţioase şi pline de soare, s-a trezit în modesta că-
măruţă a primei şcoli din Focşanii Moldoveni, bătrână de peste 60 de ani.
Băncile de brad, cu totul primitive, îl făceau pe micul ,,şcoler” să viseze cu
dor la pupitrele de la şcoala din Calea Griviţei. Dar când s-a apropiat de feres-
trele din partea opusă uşii de la sala de clasă, decorul sărăcăcios s-a schimbat.
Dincolo de geam i s-a dezvăluit o privelişte încântătoare: grădini pline de ver-
deaţă, pomi roditori şi plopul din colţul nord-estic al grădinii şcolare, plop care
i se păruse de o mărime fantastică.
De multe ori, pe timpul cât a învăţat la acea şcoală, în orele de clasă, cu pri-
virea şi gândul trecea dincolo de cei patru pereţi, oprindu-şi mintea pe măreţul
arbore şi de nenumărate ori a fost cuprins de o plăcere nepotolită de a-i număra
frunzele verzi argintii.
La clasa I, a avut dascăl pe Alexandru Georgescu, un om de statură puţin
mai răsărită decât mijlocie, cu barbă neagră, care avea un cucui în frunte şi
obişnuia să-şi mestece în gură mustăţile şi barba, lucru care distra şi atrăgea
privirile copiilor. Era un dascăl conştiincios, dar cam ursuz.
În clasa a II-a, a început a învăţa cu Grigore Diaconescu, un bărbat sim-
patic, plin de voie bună, cu privirea încrucişată, bun povestitor. Dintre toate
lecţiile acestuia, i-au rămas în amintire lecţia de religie când le-a vorbit ele-
vilor despre copiii lui Iacov, care au vândut pe fratele lor mai mic, Iosif.
Clasa a III-a făcut-o cu Gheorghe I. Rarincescu, de la care, o amintire deo-
sebită este aceea când le-a arătat prima dată harta României cu ţările vecine.
Acest învăţător nu era o fire prea entuziastă, totuşi vorba lui a căpătat un accent
deosebit de însufleţire, când cu o liniuţă, le-a arătat hotarele până unde se în-
tinde neamul românesc, care a trăit odată într-o ţară mare şi puternică, Dacia lui
Traian.
Trebuie amintit că în copilăria micului Dimitrescu, erau timpurile când în-
treg neamul românesc năzuia să-şi împlinească măreţul şi frumosul vis naţio-
nal, care la 1918 a devenit realitate, sub ochii aceluiaşi tânăr Dimitrescu.

51
FOCŞANI, Seria a III-a, anul IX, * MILCOVIA
nr. 16, ianuarie-iunie 2013
_????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
- Revistă regională de studii
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????

Urmează ultimul trimestru în clasa a III-a cu Petrache Dragomirescu, iar


într-a patra a găsit iarăşi pe Gheorghe I. Rarincescu, acelaşi om cu autoritate,
serios şi bun învăţător1.
Aprecierile lui I. M. Dimitrescu nu au rămas doar la stadiul de laude şi atât,
ci a militat pentru ca acestui om să i se ridice, după moarte, un bust în curtea
şcolii pe care servit-o de-a lungul vieţii.
Monumentul este prins în evidenţele Direcţiei de Cultură Vrancea cu urmă-
toarea descriere „Gh. Rarincescu s-a născut în anul 1864 în Comuna Coteşti. A
fost absolvent al Şcolii Normale de Învăţători din Galaţi, apoi a funcţionat ca
învăţător în Coteşti, ca director al Şcolii de la Vidra (1888-1889) şi ca director
al Şcolii de Băieţi nr. 2 din Focşani, timp de 30 de ani.
Gheorghe Rarincescu a fost decorat pentru întreaga carieră pedagogică, cu
Răsplata Muncii pentru Învăţământ, clasa a II-a şi I, Medalia Jubileului Învăţă-
mântului Românesc, Coroana României în Gradul de Cavaler. A fost un cadru
didactic rămas în istoria învăţământului românesc pentru dăruirea cu care a
educat câteva zeci de generaţii de elevi, pentru calitatea şi exigenţa manifestată
în întreaga sa carieră didactică.
Pentru aceste merite deosebite şi pentru tot ce a realizat în folosul comu-
nităţii, Administraţia locală, la iniţiativa cadrelor didactice din Focşani, i-a ridi-
cat un bust comemorativ din bronz realizat de Cornel Medrea, monument isto-
ric clasat cod LMI VN-III-m-B06576, în curtea şcolii în care a funcţionat ca di-
rector, trei decenii, inaugurat în 1931, când aceasta împlinea 100 de ani de exis-
tenţă”2.
La Liceul ,,Unirea” - azi Colegiul Naţional ,,Unirea” -, Dimitrescu, a intrat
în anul 1896, în prima clasă de Gimnaziu, care era pe atunci inclusă în cuprin-
sul liceului (cursul inferior). ,,În curtea acestei şcoli, noii elevi pregătiţi pentru
a umple sălile de clasă ,,sfioşi şi nestingheriţi aşteptau cu nerăbdare, nici ei nu
ştiau ce. Deodată dintr-o cameră apare un domn înalt, frumos, cu doi ochi vioi,
nişte mustăţi mari, îmbrăcat cu o redingotă cenuşie, zâmbind cu bunătate şi pri-
vind mirat spre noua generaţie de elevi, unul mai micuţ decât altul”, iar pe I. M.
Dimitrescu, când l-a văzut cât era de mic, l-a întrebat dacă „într-adevăr s-a în-
scris în liceu sau avea un frate mai mare acolo”. Acest domn glumeţ era Savel
Rahtivan - acum un necunoscut, pe atunci o figură cu notorietate în oraş, ajuns
chiar şi primarul urbei într-o anume perioadă. Acesta era noul diriginte al clasei
lui I. M. Dimitrescu, profesor de matematică, franceză şi fiziografie.
Elevii au fost conduşi în sala destinată lor, iar acolo domnul Rahtivan a ve-
nit în faţa clasei şi a început să le vorbească despre îndatoririle ce le vor avea

1
,,Şcoala noastră” în: I. M. Dimitrescu - Oameni de la Oraş, op. cit., 1935;
2
www.vrancea.djc.ro
52
FOCŞANI, Seria a III-a, anul IX, * MILCOVIA
nr. 16, ianuarie-iunie 2013
_????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
- Revistă regională de studii
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????

de acum înainte, ca băieţi mari, şi multe alte lucruri le-a spus acest om deosebit
al Focşaniului de altădată.
Dar în mintea băieţilor toate s-au uitat, chiar din prima clipă, căci tuturor le
zburau gândurile afară spre curtea din dosul şcoalei unde erau aparatele de gim-
nastică pe care abia aşteptau să le ia în primire. Acolo, profesor le-a fost dom-
nul Copcescu sau Conu Alecu, un pumn de om, vioi, energic şi cu aparenţă de
severitate, încât le băgase frica în oase, de nici nu se crâcnea în faţa lui.
La muzică era domnul Ioan Nanulescu, profesor şi bărbat simpatic care, cu
răbdare, muncă şi cu sistem a pus elevii la curent cu multe din această materie.
I. M. Dimitrescu recunoaşte că-i plăcea muzica mai mult chiar decât gim-
nastica, pentru că acest profesor a considerat despre el că fusese înzestrat cu o
voce frumoasă de sopran, motiv pentru care îl ducea adesea să cânte la Şcoala
secundară de fete unde, de asemenea, era profesor. Acolo directoarea şcolii stă-
tea numai lângă noul membru al corului pentru a nu fi vreo bănuială că într-o
şcoală de fete întrase un băiat de liceu.1
După liceu a satisfăcut Legea recrutării, cum se numea în trecut stagiul mi-
litar, fiind înscris în controalele Cercului Militar la Matricola nr. 125 din 1904,
unde figurează cu următoarele mutaţii: participare la Războiul Balcanic, fiind
mobilizat prin Ordinul de zi nr. 3 la data de 23 iunie 1913, iar pe 15 august
1913, a fost demobilizat prin Ordinul de zi nr. 45. A participat şi la Primul
Război Mondial, fiind mobilizat la 15 august 1916 cu Ordinul de zi nr. 10.
Din 1 aprilie 1917, a urmat Şcoala Pregătitoare a Ofiţerilor de Rezervă. Pe
25 mai 1918, a fost demobilizat cu Ordinul de zi nr. 553.
Despre perioada războiului, vorbeşte într-o nuvelă a sa când aminteşte că în
primăvara anului 1917, la regimentul său din satul Buhalniţa din Judeţul Iaşi,
s-a primit ordin ca toţi cei care îndeplineau condiţiile să urmeze o Şcoală de
ofiţeri, să fie trimişi în acest scop la Botoşani unde erau refugiate toate şcoalele
militare din Bucureşti.
I. M. Dimitrescu a fost selectat şi împreună cu alţi tovarăşi, au plecat, după
cum spunea Ordinul, către locul unde se afla Şcoala de ofiţeri.
La capătul unui drum plin de peripeţii, au ajuns la Botoşani pentru a fi luaţi
în evidenţă la acea şcoală, dar pentru că au sosit noaptea târziu, au mers la Po-
liţia oraşului şi l-au rugat pe comisarul de serviciu să le facă rost de un loc
peste noapte. Acesta i-a dus la o cârciumă în uşa căreia s-a arătat cu un opaiţ, o
ovreică bătrână şi nepieptănată, care i-a condus într-o cameră din dos, în care se
găsea ca mobilier o masă de brad, două scaune, un pat sau mai bine zis, o laviţă
acoperită cu rogojină.

,,Pensionarii”, în: I. M. Dimitrescu - Oameni de la oraş (Amintiri-schiţe-portrete),


1

Focşani, Librăria, Tipografia şi Legătoria de cărţi Gheorghe D. Mircea 1935.


53
FOCŞANI, Seria a III-a, anul IX, * MILCOVIA
nr. 16, ianuarie-iunie 2013
_????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
- Revistă regională de studii
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????

A doua zi s-au prezentat la şcoală şi după formalităţi au început să caute


prin oraş o gazdă permanentă, pe care au găsit-o, la o doamnă Şaferman, o fe-
meie grasă şi scurtă, de vreo cincizeci de ani atunci. Cât au stat la aceasta, au
mâncat doar lapte amestecat cu apă, deşi au rugat-o tot timpul să le dea şi alte
feluri. La toate propunerile, aceasta replica: „ În timpi normali v-aş fi dat şi
chiftele marinate, fasole flocăită, ori pârjoale cu pitlegel roşu, acum în vreme
de risbel, nu-i chip”.
Pe la mijlocul lui septembrie 1917, forurile înalte hotărăsc terminarea
cursurilor de la Şcoala Militară, noua serie de elevi fiind destul de pregătită
pentru gradul de ofiţer. Astfel I. M. Dimitrescu cu camarazii săi au fost siliţi a
părăsi Botoşaniul şi pe scumpa lor madame Şaferman1.
Alte momente semnificative ale vieţii sale au fost următoarele: a căpătat
drepturi civile şi politice integrale în anul 1906, fiind înscris în acest an în lis-
tele electorale ale Oraşului Focşani, la colegiile II - Adunare şi II - Oraş, cu
vot direct. A predat între anii 1906-1908 la Şcolile Primare din Vizantea, Găuri
şi Colacu, având un salar lunar de 59,50 lei.
Din martie 1908, şi-a început cariera în administraţie, fiind numit copist în
Cancelaria Prefecturii Judeţului Putna în locul unui anume I. Marinescu desti-
tuit. Urmează promovări numeroase, mai ales după încheierea Primului Război,
în anul 1919, fiind numit şef de birou în Cancelaria prefecturii şi, din 1924, şef
birou principal.
În această perioadă pierde un preţios coleg şi nu are astâmpăr până nu-i ri-
dică, în 1926, un monument pentru neuitare chiar în curtea Prefecturii. Il chema
Mihai Rainu şi a lucrat la Prefectură, unde a murit în timp ce întocmea un ra-
port. ,,Mihai Rainu a fost considerat un model al funcţionarului, dedicat binelui
public, care şi-a pierdut viaţa în exerciţiul funcţiunei sale pe scaunul pe care-l
cinstise în toată viaţa lui, motiv pentru care colegii i-au ridicat statuie în faţa
Palatului Administrativ la 2 ani de la deces.
Publicistul I. M. Dimitrescu spune că Mihai Rainu ,,n-a fost niciun mare
bărbat politic, nici general vestit, nici artist celebru, ci modest funcţionar, sluji-
tor public cinstit al acestui judeţ”.
În acelaşi stil ca marele nostru istoric, Nicolae Iorga, începând cu această
perioadă, de la mijlocul deceniului al 3-lea al sec. XX, I. M. Dimitrescu lasă câ-
teva istorioare despre oamenii pe care i-a cunoscut şi care au însemnat ceva
pentru aceste locuri vrâncene. Câteva din aceste povestiri au fost publicate, dar
cele mai multe se află în manuscris la instituţia Arhivele Naţionale ale Judeţu-
lui Vrancea.

“ Madame Şaferman” în I. M. Dimitrescu - Oameni de la Oraş (Amintiri-Schiţe Portrete )


1

Focşani Librăria , Tipografia şi Legătoria de cărţi Gheorghe D Mircea 1935


54
FOCŞANI, Seria a III-a, anul IX, * MILCOVIA
nr. 16, ianuarie-iunie 2013
_????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
- Revistă regională de studii
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????

Dintre cele publicate remarcăm omagiul scris în anul 1933 la moartea


profesorului Gheorghe I. Pamfil despre care a relatat în felul următor. ,,Cu dân-
sul se stinge încă unul din falanga luptătorilor pentru înjghebarea şcoalei noas-
tre secundare. Octogenarului vioiu care a închis ochii deunăzi, Liceul Unirea îi
datoreşte mult, ţinând seama că din cei 35 de ani închinaţi şcoalei lui dragi,12
i-a fost numai director.
A luat în primire un modest Gimnaziu, cu un restrâns număr de profesori şi
elevi şi la 1896 când a încetat directoratul său, a dat culturii româneşti un falnic
Liceu cu şapte clase şi alte două divizionare, toate bine populate de o şcolărime
harnică şi un corp profesoral care făcea fala şcoalelor din România de ieri”.
În anul 1921 a fost câteva luni prefect al judeţului naşterii sale, Putna şi
deci, şef al lui I. M. Dimitrescu.
,,Deşi era destul de bătrân, acum a fost de o activitate care ne-a uimit pe
toţi. Neobosit de dimineaţa şi până noaptea târziu umbla prin judeţ, pe drumu-
rile rele, brăzdate încă de tranşeile din vremea războiului, foarte simţitor şi în-
duioşat, în faţa atâtor şi atâtor dureri pe care le lăsase războiul mai ales în Put-
na, unde fusese teatrul marilor bătălii.
O grijă nepreţuită pentru ţăran şi pentru şcoala lui, acestea îl preocupau în-
deosebi. Printre toate greutăţile acelor vremi cumplite a avut o singură satis-
facţie, care i-a înveselit ultimii săi ani.
A avut norocul ca în judeţul lui, în judeţul strămoşilor lui de ţărani, să-i fie
sortit a trage el cea dintâi brazdă în Comuna Mirceşti, pe ogorul celor dintâi ţă-
rani împroprietăriţi după Războiul cel Mare.
Aceasta a fost una dintre cele mai mari satisfacţii pe care i le-a dat viaţa şi a
ţinut s-o spună, cerând să se însemneze când era e patul de moarte cu o zi îna-
inte de obştescul sfârşit că el a fost prefectul ce a făcut cea dintâi împroprie-
tărire în judeţul lui”1. Şi a mai făcut Gh. I. Pamfil, ceva ieşit din comun în viaţa
sa. Şi-a dat demisia din funcţia de prefect, când şeful său de partid i-a cerut să
facă ceva, nu ilegal sau abuziv, dar cu care profesorul nu era de acord şi a pre-
ferat să demisioneze decât să-şi încalce mândria”.
Întorcându-ne la cariera urmată de Dimitrescu se mai poate aminti că în
1929 a absolvit complet cursurile Şcoalei Superioare de Ştiinţe de Stat din Bu-
cureşti cu teza de licenţă intitulată „Descreşterea Populaţiei Româneşti în ora-
şele Moldovei”.
Pe 8 august 1930 este numit provizoriu secretar general al judeţului. A
urmat apoi alte demnităţi ce i-au fost încredinţate: ocuparea funcţiei de director
de prefectură, iar din 1935 a devenit prim pretor al subprefecturii Bilieşti. Pe

,,Profesorul Gheorghe I. Pamfil”, în: I.M:Dimitrescu - Îndrumătorii, figuri focşănene de


1

ieri, Focşani, Tipografia Sentinela, 1931;


55
FOCŞANI, Seria a III-a, anul IX, * MILCOVIA
nr. 16, ianuarie-iunie 2013
_????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
- Revistă regională de studii
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????

31 decembrie 1937 a ocupat cea mai înaltă funcţie din cariera sa, fiind numit
subprefect în locul lui Ioan Ispir, aflat în concediu.
Este pus în retragere la pensie, după cererea depusă la sediul administrativ
al Ţinutului Dunărea de Jos, în sarcina rezidentului regal C. C. Giurescu care,
luând în seamă Legea privitoare la pensionarea celor care au luat parte la Răz-
boiul pentru Întregirea Neamului, a emis decizia nr. 593 din 1939, prin care i
s-a permis ieşirea din serviciu.
Pe 10 iunie 1939, rezidentul regal Constantin C. Giurescu a comunicat Pre-
fecturii Putna că s-a primit la această Rezidenţă demisia d-lui I. M. Dimitrescu
şi prin deciziunea pomenită mai sus, a fost pus în retragere, prin cerere, la
vârsta de 56 de ani.
Din viaţa personală, documentele vremii ne dezvăluie că s-a căsătorit în
anul 1919 cu Florica Drăgulănescu cu care a avut un copil, Radu-Costin născut
în anul 1925. Un an mai târziu proaspăta mămică a decedat, iar I. M. Dimitres-
cu a căutat să-şi refacă viaţa şi să găsească copilului o mamă vrednică.
În 1932 s-a căsătorit a doua oară cu Maria Apostolescu. Din păcate, în viaţa
familială, bucuriile au fost mai puţine decât în profesie. În această perioadă,
singurul copil a avut o nefericită traumă care a dus la pierderea ambelor picio-
are. În anul 1946 cea de a doua soţie a divorţat. I. M. Dimitrescu a încercat să-
şi refacă viaţa şi a treia oară, în anul 1947, căsătorindu-se cu Lucreţia Toader,
dar destinul său parcă scris dinainte, pune verdictul inevitabil. Are loc un nou
divorţ în anul 1957.
Dacă viaţa de până atunci nu i-a fost prea prietenoasă, ultimii ani din exis-
tenţă, până la decesul acestuia din 1971 au fost cumpliţi, bolile şi bătrâneţea fi-
indu-i completate de durerea de a-şi îngriji copilul infirm1 pe care-l plimba une-
ori prin oraşul pe care-l abia îl mai recunoştea, familiarele străzi întregi, pline
de case, fiind înlocuite cu actualele cartiere şi ansambluri de blocuri.
După plecarea la cele veşnice a celui pe care prietenii îl numeau cu simpatie
şi respect ,,Moş Gugulică”, fiul i-a mai supravieţuit câţiva ani, dar ultimele zile
i-au fost alinate de prea puţini prieteni. Aceasta a fost existenţa unui focşănean
a cărui viaţă a curs în două registre: idealul de a-şi sluji semenii, oraşul şi ţara şi
necazurile pe care viaţa i le-a furnizat în permanenţă.
Funcţionarul care a servit în vremuri tulburi, scriitorul care a lăsat mărturii
despre locuri aproape necunoscute conaţionalilor şi tatăl nefericit, care a fost I.
M. Dimitrescu, a reuşit să trăiască în demnitate şi, mai mult chiar, să lase câte-
va semne ale trecerii sale pe acest meleag.

1
Cezar Cherciu - Focşani, o istorie în date şi mărturii (sec. XV-1950);
56
FOCŞANI, Seria a III-a, anul IX, * MILCOVIA
nr. 16, ianuarie-iunie 2013
_????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
- Revistă regională de studii
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????

Cel mai sugestiv portret, şi-l face autorul însuşi, din perspectiva pensiona-
rului care îşi priveşte propria viaţă cu detaşarea celui ce nu are nimic să-şi
reproşeze.
,,Ca o părere s-au scurs anii funcţionării mele în prefectură. S-a scurs cu ei
şi cea mai mare parte din viaţă, care nu se mai întoarce. Dar ce înseamnă 35
de ani pentru viaţa unei instituţii, cum e Stărostia, azi Prefectura de Put-
na, care şi-a început veleatul cu sute de ani în urmă, odată cu închegarea vieţii
statului românesc.
Vecuiau încă bourii Vrăncii, când starostele Stan, cel dintâi pe care ni-l în-
făţişează documentele, dădea porunci din târgul Focşanilor panţârilor, nemes-
nicilor şi vornicului acelui ţinut.
Era într-o zi de început de primăvară, pe la 3 după amiază, ridicam scările
Prefecturii din casele Robescu, unde este Poliţia acum. M-am înfăţişat Prefec-
tului, am depus jurământul şi mi-a dat să scriu un certificat de timpul cât ser-
vise un funcţionar. Unul sfârşeşte, altul începea cariera aceasta spinoasă. Din-
tre funcţionarii de atunci ai Prefecturii unul singur mai trăieşte şi fostul prefect
N. N. Săveanu.
Am slujit cu 36 de prefecţi şi diferitelor regimuri politice. Când venea un
prefect nou începeau suspiciunile, mai ales faţă de funcţionarii de conducere.
Aveam, nu-i vorbă, camarazi buni care ştiau să te zugrăvească de minune. Eu
mă bucuram de un privilegiu special, poate din pricina temperamentului şi
dârzeniei cu care apăram cauzele drepte, prestigiul profesional şi aplicare le-
gii. Câte şi câte conflicte cu potentaţii zilei din aceste pricini.
Eram, îndeobşte, apărătorul funcţionarilor mici şi dintre aceştia, cei mai
loviţi erau notarii. Unii erau într-o lună de două trei ori mutaţi Pentru că ce-
ream să li se respecte drepturile prevăzute în statutul funcţionarilor am fost
botezat Statut.
După război, am intrat în lupta declarată pentru emanciparea de sub
politicianism a funcţionarilor şi pentru dobândirea statutului.
Ani de zile, am fost căpetenia şi reprezentantul funcţionărimii putnene în a-
ceastă mişcare.
Pentru salariile slujitorilor focşăneni, de toate categoriile, am obţinut în
1920, o cotă mai favorabilă, ceea ce a adus fiecăruia un venit de câteva sute de
lei în plus, lunar, care se menţine până astăzi.
În 1926 când s-a pus din nou chestiunea salarizării, ne-am menţinut pe po-
ziţia dobândită în 1920, datorită acţiunii întreprinse de colegul Ion Romanoae,
sprijinit de decedatul fost deputat, I. P. Rădulescu-Putna.
Pentru prestigiul breslei noastre, în calitate de secretar al celor două comi-
tete, am lucrat pentru ridicarea busturilor funcţionarilor Traian Ionescu, căzut
eroic la Dragoslavele, în 1916 şi a lui Mihai Rainu, căzut la datorie în biroul
57
FOCŞANI, Seria a III-a, anul IX, * MILCOVIA
nr. 16, ianuarie-iunie 2013
_????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
- Revistă regională de studii
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????

său. În ultimii ani de carieră, am fost, de asemenea, secretarul comitetului pen-


tru ridicarea unui monument scriitorului Duiliu Zamfirescu, inaugurat în vara
aceasta.
Cu toată munca grea ce aveam de desăvârşit în funcţie, am găsit încă
destul timp să iau parte la mişcarea culturală a judeţului şi a oraşului din ulti-
mii treizeci de ani, făcând parte dintre întemeietorii bibliotecii publice a oraşu-
lui, din Comitetele Ligii Culturale şi Fundaţiilor Culturale Regale.
Prin muncă, mi-am câştigat un loc în publicistică şi unul foarte modest în
literatură.
Din îndemnul meu şi cu ajutorul d-lui Anton M. Alaci, fost prefect, s-a fixat
pe peretele prefecturii, la intrare, o placă de marmoră pictorală, am mărit ta-
bloul respectiv prin care s-a eternizat momentul punerii pietrei fundamentale a
Palatului Administrativ.
Am făcut tablourile unora dintre foştii staroşti şi prefecţi de Putna, înce-
pând cu starostele Miron Costin şi alte lucruri pe care nu le mai înşir aici.
Le-am spus toate acestea nu pentru laudă personală, ci pentru un îndreptar
de activitate socială ce doresc să se desfăşoare de astăzi înainte de către func-
ţionarii Prefecturii, cărora le doresc spor la muncă”.
* * *
Lucrarea ,,Însemnări cu privire la Oraşul Focşani”, a apărut în anul 1931
,,Cu prilejul Congresului Ligii Culturale de la Focşani din 28 şi 29 iunie
1931”, ca extras din Revista ,,Natura”.
După cum se ştie, Liga pentru Unitatea Culturală a Românilor a luat fiinţă
la 24 Ianuarie 1891, la Bucureşti, între iniţiatorii acesteia fiind şi tânărul Simi-
on Mehedinţi care, împreună cu P. P. Negulescu, a redactat ,,Memoriul studen-
ţilor universitari privitor la situaţiunea românilor din Transilvania şi Ungaria1.
Iniţiativa înfiinţării Ligii Culturale a avut un ecou deosebit în întreaga ţară,
încât în acelaşi an s-au înfiinţat secţiuni ale Ligii în alte 14 oraşe din ţară, între
care şi Focşani, secţiune al cărei prim preşedinte a fost profesorul Dimitrie F.
Caian, ,,ardelean de origine şi om învăţat”.
Am făcut această introducere pentru a demonstra că Însemnările… au apă-
rut din acelaşi entuziasm declanşat de Liga Culturală în anul 1891, al cărui
Congres urma să se desfăşoare la Focşani în anul 1931. Prin aceste Însemnări,
autorul lor închină un omagiu ,,pentru pomenirea înaintaşilor noştri din
Focşani, oraşul Unirei Principatelor, în pragul căruia, în 1917, s-au dat cele mai
sângeroase şi cumplite şi sângeroase bătălii de când e Neamul şi Ţara noastră”.

1
Costică Neagu - Simion Mehedinţi, biobibliografie, Ed. Terra, Focşani 2003, pp. 32-53.
58
FOCŞANI, Seria a III-a, anul IX, * MILCOVIA
nr. 16, ianuarie-iunie 2013
_????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
- Revistă regională de studii
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????

Focşaniul formează, împreună cu Iaşul şi Bucureştiul, ,,Sfânta Treime” a


oraşelor româneşti, cărora li se datorează România Mare, iar Însemnările se
constituie într-o adevărată cronică a vremii, a vremurilor şi a oamenilor.
Autorul ar vrea să spună totul în cuvinte foarte puţine cuvinte motiv pentru
care lucrarea aduce din negura vremurilor peste 60 de imagini ale unor oameni,
case, monumente, figuri intrate în legendă, care trezesc în sufletul cititorului
sentimente de nostalgie pentru timpurile de legendă, când vorba ţinea loc de
,,chitanţă” sau de semnătură: ,,Despre un alt negustor de pe acea vreme, Nică
Trifan, se povesteşte că se împrumutase cu 12.000 de galbeni de la Nică Crân-
gu, fără niciun zapis, numai pe simpla făgăduială, că îi va restitui banii, peste
două luni.
În timpul acesta, se întâmplă că, Trifan are un acces de dambla, pierzându-
şi cunoştinţa complet, pentru câteva ceasuri”. Când şi-a revenit a cerut hârtie,
cerneală şi o pană şi a scris: ,,Eu Nică Trifan, adeveresc că, am luat cu împru-
mut de la Domnia-Sa Cinstitul Giupân Nică Crângu, din Tăbăcari, 12.000 de
galbeni şi urmaşii mei să-i plătească. Cine nu va împlini porunca mea, afurisit
să fie”.
Aşezat aici în cotul Carpaţilor, în vadul moldo-vlah, ,,oraşul nostru a fost
deseori pustiit şi călcat de oştiri străine şi poate datorită acestui fapt de veşnică
ameninţare a existenţii pământeşti s-au ridicat atâtea biserici pe care înaintaşii
noştri le înălţau lui Dumnezeu, implorându-l să-i apere de noui nenorociri, de
cari n-au prea fost scutiţi”.
De fiecare dată, atunci când ţara şi oamenii ei au fost în cumpănă, foc-
şănenii s-au mobilizat si au fost la înălţimea timpurilor: pe vremea lui Ştefan şi
a Tudorei Vrâncioaia, la 24 Ianuarie, la Griviţa, Războiul Balcanic, Mărăşeşti
etc.
Dar Focşaniul şi ţinutul Putnei nu a însemnat numai luptă la hotar, ci a în-
semnat efort şi realizare în domeniul cultural. Aici ,,într-o locuinţă oarecare, în-
conjurată de ziduri, un om cu tâmplele înfierbântate de gânduri, cu sufletul zbu-
ciumat de muncă spirituală, aşternea cu multă trudă şi zăbavă, pe nişte perga-
mente din Veneţia, gânduri din gândul neamului, amintiri de demult: scria cro-
nica ţării. Era straşnicul staroste de Putna şi cronicarul duios, marele şi învăţa-
tul Miron Costin (…) Cine ştie, dacă el om inspirat şi providenţial, n-a avut vi-
ziunea clară, a rolului mare şi fericit ce va juca în istoria românilor, acest
oraş?!...”.
Aici prin Comisia Centrală s-a făcut primul pas în unificarea românilor, ,,în
această vreme, Focşanii capătă prestigiul unui oraş despre care se vorbeşte în
toate cercurile politice, în presă, în diplomaţia europeană, până în cabinetul îm-
părătesc al marelui prieten şi protector al românilor, neuitatul şi în veci slăvit,
împăratul Napoleon III”.
59
FOCŞANI, Seria a III-a, anul IX, * MILCOVIA
nr. 16, ianuarie-iunie 2013
_????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
- Revistă regională de studii
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????

Aici s-a întemeiat ,,cetatea” culturii focşănene, ,,Liceul Unirea”, care în


timp a dat unele dintre cele mai luminate minţi din tot ,,rotundul românesc”:
,,Datorită existenţei şi propăşirii acestui liceu şi al şcolilor înalte din ţară, viaţa
culturală a oraşului a luat o înfăţişare nouă, ridicându-se tot mai mult. Nu
numai oraşul, dar chiar ţara întreagă primeşte lumină din lumina, răspândită de
acest luceafăr al învăţământului secundar”. Aici s-a dezvoltat un învăţământ
particular, ,,pensionatele”, şi tot aici s-a înfiinţat ,,Teatrul lui Ioan Lupescu”,
unde ,,se făcea, cu vremea, o adevărată şcoală a sufletului. Marii actori ca: Ma-
tei Millo, Pascali, Manolescu, Aristiţa Romanescu, Vlădiceştii, Fani Tardini şi
alţii, ţineau să dea anual câteva reprezentaţii, în teatrul colegului lor iubit, de la
Focşani, iar Lupescu transforma totdeauna aceste reprezentaţii, în adevărate
festivaluri înălţătoare”.
Alături de viaţa teatrală, s-a dezvoltat la Focşani şi o vie mişcare muzicală
ilustrată prin coruri (religioase, militare, ,,Doina Vrancei”, ,,Lira Putnei”) şi So-
cietatea Filarmonică, având două secţii: orchestră şi cor.
Prin efortul şi entuziasmul focşănenilor aici au apărut mai multe societăţi
culturale: Ateneu, Societatea Ştiinţifică ,,Milcovul”, Societatea Culturală ,,Gri-
gore Alexandrescu” a Liceului ,,Unirea”, Cercul Studenţilor Putneni, Bibliote-
ca publică (5 febr. 1912), cu un fond de carte de 5000 de volume, care ,,în pri-
mul an fusese cercetată” [frecventată] de 2000 de cititori.
Din 1912, activitatea Ligii Culturale, care intrase într-o lâncezeală, după
moartea lui D. F. Caian, se revigorează, conferinţele ridicând probleme referi-
toare la Războiul Balcanic.
Anul 1913 a fost un an fast pentru cultura focşăneană prin deschiderea
Teatrului ,,Maior Gh. Pastia”. Gheorghe Pastia ,,a dăruit comunei, o mare parte
din averea sa, pentru ridicarea acestui local de cultură, iar mai târziu în 1926,
pentru ridicarea Ateneului. La moarte, a lăsat un nou legat, de aproape două mi-
lioane lei, tot pentru opere de cultură, încât cu drept cuvânt este numit ,,Ctitorul
cultural al oraşului”. Consiliul comunal i-a conferit pentru aceste fapte titlul de
,,cetăţean de onoare”, iar în ziua de 17 octombrie 1929, la moartea sa, cu o
pompă măreaţă, a fost dus la locul de veci de către autorităţile civile, armată,
şcoli şi mii de cetăţeni. Nenumăraţi vorbitori, în frunte cu d-l Alexandru Alevra,
primarul oraşului, prin cuvinte, i-au slăvit faptele şi numele”.
Autorul acordă un loc de seamă evenimentelor legate de ,,Războiul cel
Mare”: vizita A. S. Regale, Principele Carol; inaugurarea Monumentului Inde-
pendenţei; vizita M. S. Regina Maria. Urmează apoi cele mai dramatice mo-
mente prin care a trecut Focşaniul: ,,În ziua de 18 decembrie 1916, vin aeropla-
nele germane. Se aruncă cele dintâi bombe, căzând chiar în faţa localului Ligii
Culturale, ale cărei geamuri sunt sfărâmate, dulapurile cu cărţi răsturnate.

60
FOCŞANI, Seria a III-a, anul IX, * MILCOVIA
nr. 16, ianuarie-iunie 2013
_????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
- Revistă regională de studii
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????

Proiectilele duşmane, lovise tocmai acolo, unde fusese atâta însufleţire. Au


nimicit lucrurile, sufletele neatinse vibrau pe câmpiile de bătălii”.
Doi ani de zile, Focşaniul a stat sub ocupaţie germană, ,,multe umilinţe şi
multe lipsuri, au răbdat ai noştri şi au sperat. Cinci vrânceni în frunte cu Vasile
Chilian, sunt executaţi de justiţia militară germană, pentru fapta patriotică ro-
mânească, de a fi trimis răvaşe şi informaţii trupelor noastre din tranşee”.
După război se văd rănile şi suferinţele îndurate de putneni dar şi entuzias-
mul cu care localnicii vor să tămăduiască aceste răni. Sacrificiul românilor pe
câmpul de onoare, sacrificiul populaţiei locale a făcut ca pe aceste locuri să se
facă impresionante pelerinaje: vizite făcute de Regina Maria, Crucea Roşie
Americană, Mareşalul Joffre, generali români şi francezi, elevi şi studenţi ro-
mâni şi străini, profesori universitari din ţară şi din străinătate etc. Pentru fie-
care din aceste momente, autorul găseşte timpul să noteze în câteva cuvinte
desfăşurarea evenimentului, participanţii şi atmosfera creată cu acea ocazie: ,,În
vara anului 1921, un grup de 150 profesori universitari şi alţi intelectuali ai
Franţei, în frunte cu rectorul Appel, de la Sorbona, au vizitat Mărăşeştii. D-l
profesor Clotz, de la Sorbona, declară în discurs, că este fericit călcând „ţărâna
sfântă a Mărăşeştilor, Marna României. (…) Generalul Petain, ataşatul militar
al Franţei la Bucureşti, evidenţiază sacrificiul armatei române, pentru liber-
tatea Lumii. Recomandă tinerilor şi intelectualilor francezi „să privească cu
simpatie acest nobil şi încercat popor, cel mai bun prieten al Franţei”.
După redarea acestor momente de mare înălţare patriotică, pe măsură ce se
îndepărtează de dramaticele întâmplări din vremea Războiului cel Mare, auto-
rul îşi îndreaptă privirea către renaşterea culturii, pentru că, aşa cum afirma S.
Mehedinţi, la redeschiderea Bibliotecii Publice, ,,fără cultură vom fi striviţi în
hotarele României Mari”.
Cronicarul Focşaniului prezintă în finalul Însemnărilor… sale următoarele
evenimente: fondarea Şcolii Comerciale Superioare de Băieţi; inaugurarea Ate-
neului Popular; inaugurarea bustului Nicolae Filipescu; redeschiderea Biblio-
tecii Publice, ,,împreună cu alte 20 de biblioteci din judeţ”; întemeierea ,,Fun-
daţiei Culturale” de sub conducerea A. S. Regale, Principele Carol; redeschide-
rea activităţii desfăşurate de Liga Culturală, Secţia Focşani etc.
Despre Liga Culturală, al cărui membru activ era, I. M. Dimitrescu spune în
final, cu nedisimulată mândrie şi emoţie: „Mi-am făcut datoria, către neamul şi
ţara mea. Mâine voi continua pe acelaşi drum de înălţare a neamului româ-
nesc, prin cultură, fără de care, oricât de întinsă va fi România, vom fi totuşi
biruiţi de celelalte popoare conlocuitoare, mai bine înarmate din acest punct
de vedere. Deci, toată atenţiunea şi privirea, spre cultură”.
Noi credem că, nu numai Liga şi-a făcut datoria, ci şi ilustrul nostru îna-
intaş.
61
FOCŞANI, Seria a III-a, anul IX, * MILCOVIA
nr. 16, ianuarie-iunie 2013
_????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
- Revistă regională de studii
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????

Bibliografie I. M. Dimitrescu:
Lucrări publicate:
1). I. M. Dimitrescu - Focşanii în vremea Unirii, idei dintr-o conferinţă rostită
din partea Ligii Culturale, la 80 de ani de la Unire, 24 pagini;
2). I. M. Dimitrescu - Îndrumătorii (figuri focsănene de ieri), Tipografia
Sentinela, Focşani, 1933, 50 p.;
3). I. M. Dimitrescu - Însemnări cu privire la Oraşul Focşani, Prefaţă de G.
G. Longinescu , Bucuresti Ed. Bucovina, I E Toroutiu 1931, 78 p.;
4). I. M. Dimitrescu - În fata Măgurei, din ciclul - Oameni de la oraş - Tip.
Sentinela, Focşani, 1934, 52 p.;
5). I. M. Dimitrescu - Ţinutul jertfei (Judeţul Putna de ieri şi de azi) - Tip.
Gheorghe D Mircea, Focşani, 1938, 43 p.;
6). I. M. Dimitrescu - Putna pitorească, legendară şi a vechilor amintiri, în:
Monografia Judeţului Putna, Focşani, 1943, pp. 24-52);

Lucrări în manuscris:
1). I. M. Dimitrescu - Însemnări din Războiul cel Mare al Românilor (1916-
1918);
2). I. M. Dimitrescu - Amintiri literare şi altele - Focşani 1959, 6 caiete;
3). I. M. Dimitrescu - Amintiri literare şi altele - Focşani 1962, 3 caiete;
4). I. M. Dimitrescu - Sclipiri de amurg, stihuri de bătrâneţe, caiet cu poezii;
5). I. M. Dimitrescu - Ştiri culese de pe front din ţările vrăjmaşe din 11-17
februarie 1918;
6). I. M. Dimitrescu - Idem în perioada 21-27 februarie, 1918;
7). I. M. Dimitrescu - Idem din ziua de 15 octombrie, 1917;
8). I. M. Dimitrescu - Idem din ziua de 22 octombrie, 1917;
9). I. M. Dimitrescu - Idem din ziua de 19 noiembrie 1917.
Conferinţe:
1). I. M. Dimitrescu - Focşănencele din trecut, la Biblioteca Publică din
Focşani - 25 martie 1930;
2). I. M. Dimitrescu - Comemorarea a 25 de ani de la moartea lui Petru Liciu
- 24 aprilie 1937;
3). I. M. Dimitrescu - Contribuţia focşănenilor la scrisul românesc - 14
septembrie 1942.
Discursuri:
1). I. M. Dimitrescu - Discurs ţinut la aniversarea a 80 de ani de la Unirea
Principatelor;
2). I. M. Dimitrescu - Discurs la moartea lui Ion Ciocârlan, scriitor, membru
al Societăţii Scriitorilor Români, 21 dec. 1941;
3). I. M. Dimitrescu - Discurs la moartea Dr. M. Câmpeanu, medic în Foc-şani
şi scriitor, 11 ian., 1948;
62
FOCŞANI, Seria a III-a, anul IX, * MILCOVIA
nr. 16, ianuarie-iunie 2013
_????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
- Revistă regională de studii
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????

4). I. M. Dimitrescu - Discurs ţinut la moartea profesoarei Maria Longi-


nescu;
Articole publicate în ziarul central ,,Universul”, 1911-1943:
I. M. Dimitrescu - Agitaţia lucrătorilor brutari din Focşani;
I. M. Dimitrescu - Ridicarea unei biserici catedrale la Focşani;
I. M. Dimitrescu - Marele incendiu din Focşani;
I. M. Dimitrescu - Calvarul unei fete din Focşani;
I. M. Dimitrescu - Vizita ministrului Xenopol la Focşani;
I. M. Dimitrescu - Protestarea ţării contra sălbăticiilor ţării;
I. M. Dimitrescu - Societatea Filarmonică ,,Doina Vrancei;
I. M. Dimitrescu - Ciocnirea din gara Focşani;
I. M. Dimitrescu - A 4-a şezătoare a Ligii Culturale;
I. M. Dimitrescu - Centenarul răpirii Basarabiei la Focşani;
I. M. Dimitrescu - Serbarea Bibliotecii Publice la Focşani;
I. M. Dimitrescu - Catastrofa şalupei ,,Trotuşul”;
I. M. Dimitrescu - A V-a şezătoare literară a Ligii Culturale;
I. M. Dimitrescu - Cutremurele din Judeţul Putna;
I. M. Dimitrescu - Pentru românii din Serbia;
I. M. Dimitrescu - Consfătuirea administrativă Tăbăcari;
I. M. Dimitrescu - Activitatea podgorenilor;
I. M. Dimitrescu - Doina Vrancei;
I. M. Dimitrescu - Cutremurul din 1912;
I. M. Dimitrescu - Mişcarea culturală a satelor;
I. M. Dimitrescu - Inaugurarea Palatului de Justiţie din Focşani;
I. M. Dimitrescu - Sinuciderea unui elev în farmacie;
I. M. Dimitrescu - De pe câmpul de operaţiuni;
I. M. Dimitrescu - Reprezentaţie pentru Societatea ,,Limanul”;
I. M. Dimitrescu - Agitaţia podgorenilor;
I. M. Dimitrescu - O faptă patriotică;
I. M. Dimitrescu - Ultima şezătoare a Bibliotecii Publice;
I. M. Dimitrescu - Descoperirea unui funcţionar necinstit;
I. M. Dimitrescu - Regimentul 10 - Putna;
I. M. Dimitrescu - Bustul lui Gh. Apostoleanu;
I. M. Dimitrescu - De pe câmpul de operaţiuni - Bulgaria;
I. M. Dimitrescu - Întrunirea politică din Ţifeşti;
I. M. Dimitrescu - Principele Carol, naşul unui ofiţer;
I. M. Dimitrescu - Vizita episcopului armean;
I. M. Dimitrescu - Manifestaţiile din Focşani;
I. M. Dimitrescu - Fruntaşii evreilor focşăneni la Primărie;
I. M. Dimitrescu - Decoraţiuni conferite de împăratul Rusiei;
I. M. Dimitrescu - Întrunirea comercianţilor din Focşani;
I. M. Dimitrescu - Sărbătorirea zilei de 3 mai 1848;
63
FOCŞANI, Seria a III-a, anul IX, * MILCOVIA
nr. 16, ianuarie-iunie 2013
_????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
- Revistă regională de studii
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????

I. M. Dimitrescu - Protest împotriva evreilor;


I. M. Dimitrescu - Comemorarea zilei de 3 mai 1848;
I. M. Dimitrescu - Societatea ,,Cultura Poporului”;
I. M. Dimitrescu - Noi şi ungurii;
I. M. Dimitrescu - O frumoasă serbare culturală în Câmpineanca;
I. M. Dimitrescu - Respectul Steagului.
Situaţia Politică la Focşani:
I. M. Dimitrescu - Inaugurarea Monumentului Independenţei la Focşani;
I. M. Dimitrescu - Inaugurarea Societăţii Ortodoxe a Femeilor Române din
Focşani;
I. M. Dimitrescu - Lupta de la Mărăşeşti;
I. M. Dimitrescu - Urmele războiului în viaţa culturală a Oraşului Focşani;
I. M. Dimitrescu - Jurământul recruţilor basarabeni din Garnizoana Foc-şani;
I. M. Dimitrescu - Refacerea în Putna;
I. M. Dimitrescu - Cronică Focşăneană -1920;
I. M. Dimitrescu - Însufleţita serbare a Societăţii Demobilizaţilor - Mă-răşti;
I. M. Dimitrescu - Pentru direcţia refacerii;
I. M. Dimitrescu - Cronică Focşăneană -1921;
I. M. Dimitrescu - Concertul d-nei Maria Dumitrescu, sora autorului, fostă
elevă a Conservatorului din Bucureşti;
I. M. Dimitrescu - Despre Monografia Judeţului;
I. M. Dimitrescu - O viaţă de funcţionar;
I. M. Dimitrescu - Sărbătorirea unor scriitori la Focşani;
I. M. Dimitrescu - Comuna Vizantea ameninţată de catolicism;
I. M. Dimitrescu - La Focşani a fost înălţat bustul lui Duiliu Zamfirescu;
I. M. Dimitrescu - Şezătoarea scriitorilor români la Focşani;
I. M. Dimitrescu - Programul festivităţilor Congresului Ligii Culturale la
Focşani;
I. M. Dimitrescu - Congresul Ligii Culturale la Focşani;
I. M. Dimitrescu - Manifestarea antirevizionistă de la Focşani;
I. M. Dimitrescu - Ce fel de prefect avem?
I. M. Dimitrescu - Despre teatrul focşănean.

64
FOCŞANI, Seria a III-a, anul IX, * MILCOVIA
nr. 16, ianuarie-iunie 2013
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
- Revistă regională de studii
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????

UN OM DE POVESTE - maior Gheorghe Pastia


Arhivist Florin DÎRDALĂ
Abstract. Major Gh. Pastia (1847!?-1929) was Focsani’s greatest philanthropist.
He donated money for building the Theater and the People’s Athenaeum, which today
carry his name.
Key-words: landlord, donator, philanthropist, independence, actor, tour, spectator,
architect.
Arhivele Judeţului Vrancea, păstrează povestea unuia dintre cei mai mari dăruitori ai ţării,
Gheorghe Pastia, fiul lui Dimitrie V. Pastia, zis şi Tache Pastia Cap-Bun.
Ziarul de dimineaţă Viitorul, ataşat unui dosar relativ la problema ridicării unui lăcaş de ar-
tă în oraşul nostru, anunţa la 23 aprilie/6 mai 1908 că maiorul Gh. Pastia, coborâtor din vechea
familie Pastia, a cărei obârşie e în Oraşul Unirii a donat Primăriei Focşani o sumă uriaşă pentru
acele vremuri în scopul construirii teatrului din Focşani. Şi pentru că nimic pe lumea asta nu e
întâmplător, filantropul nostru a făcut acest gest extraordinar pentru că a văzut astfel de fapte în
familia sa.
Tatăl, Tache Pastia, a donat bani buni pentru construirea localului Şcolii nr. 2 din Focşani
de pe strada Cuza Vodă, azi anexa Liceului Cuza, iar vărul său îndepărtat Scarlat Pastia, primar
al Iaşului în perioada 11 ianuarie 1877-3 ianuarie 1879, a construit pe banii lui fântânile din
cartierele Nicolina, Frumoasa şi Socola, pe vremea când în Iaşi nu exista apă potabilă, a făcut
donaţii importante Universităţii ,,Al. I. Cuza” şi Societăţii ,,Reuniunea Femeilor Române” din
Iaşi, şi a trimis, pe cheltuiala sa, la Paris, tineri pentru studii înalte.
În anul 1868, acelaşi Scarlat Pastia a donat un loc generos, în scopul de a fi amenajat ca
cimitir al urbei, vestitul de azi Cimitir Eternitatea. Până atunci, în Iaşi funcţionau doar cimi-
tirele bisericeşti. A vrut să construiască şi un teatru, dar a reuşit doar să transforme un hotel
într-un teatru. Cu toate acţiunile lui, ce ar fi înmuiat până şi o piatră, darămite inimile ieşenilor
care ar fi trebuit să se îmbulzească a-l ocroti şi a-l adăposti când a devenit neputincios, la 13
decembrie 1900. Scarlat Pastia a murit sărac şi uitat.
Pentru a-şi cinsti această rudă îndepărtată, pentru că numele Pastia era respectat în epocă
atât, în Focşani, cât şi în Ţară şi trebuia să rămână ca atare şi, de ce nu, pentru că a avut re-
sursele materiale necesare, Pastia, nobilul nostru filantrop, Cetăţean de Onoare al oraşului,
pedagog al maselor, conform lui Octavian Goga a ridicat în oraşul nostru două prestigioase
lăcaşuri de artă: Teatrul şi Ateneul.
Pentru că de la terminarea construcţiei propriu-zise a teatrului s-au scurs 100 de ani, ar fi
potrivite câteva cuvinte despre viaţa creatorului acestuia. Data naşterii maiorului nu este certă
poate 1847 conform monumentului de la Cimitirul Sudic sau 1848 conform Muzeului Vran-
cea ori 1853 conform ziarului Viitorul sau 1854 conform listelor electorale ale oraşului Foc-
şani din perioada 1909-1917. După ce a făcut primele studii la Focşani în Pensionatul Saligny,
a mai făcut două clase în Pensionatul Codreanu din Bucureşti. A intrat în 1864 la Şcoala Mi-
litară. A ieşit în 1869 ca sublocotenent. Războiul de Independenţă l-a făcut locotenent în Regi-
mentul 5 de linie.
Rănit la asediul şi luarea Griviţei, a participat şi la încercuirea Vidinului. A fost decorat cu
Virtutea Militară, Steaua României şi numeroase ordine ruseşti. După război a făcut parte din

65
FOCŞANI, Seria a III-a, anul IX, * MILCOVIA
nr. 16, ianuarie-iunie 2013
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
- Revistă regională de studii
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????

Regimentul 9, Dorobanţi, Râmnicu Sărat. La 1888 s-a retras din armată. A fost subprefect, de-
putat şi senator. A locuit în Focşani, în Bucureşti şi Râmnicu Sărat. Averea substanţială ce i-a
permis nobilele fapte de mai târziu, a provenit de la tatăl Dimitrie-Tache Pastia, mort în anul
1880 şi de la fratele său, Vasile Pastia, decedat în aceeaşi perioadă. Poate i-a moştenit şi pe cei-
lalţi doi fraţi Alexandru şi Costică Pastia.
Averea sa era compusă din moşiile Mitroaia şi Mălcăzoaia din Comuna Slobozia Ciorăşti,
formată din locuri arabile fâneaţă, pădure. Mai avea o casă ruinată aflată în Mahalaua Pastieşti-
lor strada Sfântul Neculai Vechi, un han în Focşani pe Uliţa Sârbească, azi Brăilei şi un han în
Piaţa Sf. Ioan, azi Piaţa Unirii. Dar cu siguranţă că enormele sume de bani ce au intrat în edifi-
carea teatrului, să nu uităm că era înainte de Primul Război Mondial, iar inflaţia aproape că nu
exista, adică construcţie, amenajări interioare, decoruri şi altele, care s-au ridicat la suma de
peste 500 000 de lei, în vreme ce pentru Ateneu a donat după război aproape 5 milioane de lei,
au provenit, mai ales, din buna gospodărire a celor două moşii Mitroaia şi Mălcăzoaia din
cuprinsul actualei comune Slobozia Ciorăşti şi cu siguranţă din salariile încasate atât ca militar
cât şi ca funcţionar al statului sau parlamentar.
A avut grijă să-şi aleagă bine colaboratorii, Gheorghe Rădulescu, administratorul moşiilor
Pastia în anii 1906-1910, fiind un om cinstit şi corect cu ţăranii ce lucrau pe respectivele moşii,
astfel că răscoala din 1907 nu i-a afectat maiorului Gh. Pastia nici organizarea exploataţiilor şi
nici producţiile din acei ani tulburi. Chiar şi după donaţia semnificativă pentru construcţia Tea-
trului ,,Pastia” are la dispoziţie suficiente lichidităţi, astfel că în anul 1910 a cumpărat Moşia
Hulea în Comuna Fitioneşti, moşie chiar dacă nu mare ca dimensiuni era de o întindere con-
siderabilă. Toate aceste pământuri, Pastia le-a transformat după Primul Război Mondial în bani
lichizi, prin vânzare, iar toate sumele obţinute le-a donat aceleiaşi Primării, Focşani, pentru
înălţarea Ateneului Popular, lăcaş ridicat special din dorinţa donatorului de a aduce banii nece-
sari pentru întreţinerea Teatrului şi a-l feri de momentele penibile pe care le ofereau spectatorii
la filmele ce rulau în incinta teatrului chiar sub ochii îngroziţi ai Maiorului, ce asista neputin-
cios la aceste barbarii.
Pentru a aprecia şi mai mult gestul formidabil al bunului focşănean Gheorghe Pastia să
aruncăm o privire asupra vieţii teatrale la Focşani, înainte de finalizarea operei acestuia în anul
1913.
Presupunem că stră-străbunicii noştri, primind influenţele culturale ale timpurilor respec-
tive au asistat la „Jocuri de Umbre” - model adus de turci -, cu paiaţe, ghinduşării sau pehliva-
nii veacurilor trecute care desfătau privirile şi sufletul localnicilor.
În preajma anului 1848 în Grădina Raimondi, peste drum de Muzeul Unirii de azi, s-a ju-
cat teatrul de păpuşi, iar înainte de Unire, în vara anului 1851, Matei Millo, genialul ac-
tor, înconjurat de o parte a trupei sale, a organizat un turneu în urbea noastră.
Prezenţa la Focşani a Comisiei Centrale, a Curţii de Apel, cu boieri, magistraţi şi avo-
caţi, dintre care mulţi făcuseră studii prin străinătate şi boierimea locală au format un public
dornic să aprecieze astfel de manifestări artistice. Ioan Lupescu, în trecere prin Focşani, specu-
lează această dorinţă a burgheziei locale şi acest mediu cultural prielnic şi după reprezentaţiile
din anii 1868-1869, a inaugurat teatrul care după cel din Iaşi şi Bucureşti era al treilea ce se
ridica în vechea Românie. Construcţia, cam ciudata, era localizată in Grădina Publică, cam pe
unde se află în prezent Casa de Cultură a Sindicatelor.
La această realizare, actorul fusese de toate: arhitect, inginer, antreprenor. Pusese să se
facă săpături la marginea Grădinii Publice şi în acest subsol montase două rânduri de loji şi un
parter de o sută patruzeci de locuri, precum şi o galerie. Numai galeria şi două cabine de dea-
supra ajungeau peste nivelul pământului, restul era la subsol, aşa că publicul cobora peste nişte
trepte ca să ajungă la locuri, Lupescu îşi făcuse socoteala că în felul acesta vara va fi răcoare în
66
FOCŞANI, Seria a III-a, anul IX, * MILCOVIA
nr. 16, ianuarie-iunie 2013
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
- Revistă regională de studii
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????

sală, iar iarna nu va mai avea nevoie de lemne. Mai construise două camere şi o bucătărie
pentru familia lui la intrarea în teatru.
În trupa lui Lupescu a jucat şi Vasile Conta, filozof de talie internaţională, fost ministru,
coleg de clasă cu Ion Creangă, prieten cu Mihai Eminescu, profesor universitar la Iaşi, una
dintre figurile proeminente ale culturii noastre progresiste, gânditor, patriot, statornic ancorat în
problematica timpului său, militant al tânărului stat naţional, pentru apărarea şi consolidarea
independenţei, pentru dezvoltarea industriei, a comerţului autohton, a învăţământului şi a
culturii.
După moartea lui Lupescu (1893), soţia lui a dat teatrul în chirie unui anume Gheor-
ghiu care l-a chemat să joace la Focşani pe Teodor Popescu, pe vremuri un cunoscut şi apre-
ciat actor şi bariton, iar una din piesele de rezistenţă era Othello.
Boierii din Focşani nu prea veneau la teatru din pricina sălii subterane care mirosea a
mucegai şi a putini cu varză acră, dar piesele aveau succes la oamenii de rând, micii burghezi,
negustori militari. Câştigurile fiind totuşi modeste, trupa lui Teodor Popescu s-a împrăş-
tiat, dar în curând a apărut Al. Ionescu care l-a adus pe C. Nottara să joace la Focşani.
A urmat trupa de operete a lui Nicu Poienaru. Şirul actorilor cu turnee prin ţară trecători
prin Focşani nu s-a oprit aici. S-a schimbat doar locul unde aceştia îşi ţineau reprezentaţiile,
teatrul lui Lupescu şubred şi insalubru devenind cu totul impropriu unei astfel de îndeletniciri,
a fost demolat de Primărie în anul 1906.
Trupele s-au mutat prin diferite locuri de petrecere ale oraşului Focşani. Aceste improvi-
zaţii nu au mulţumit focşănenii şi mai ales l-au provocat pe Maiorul Pastia, frecvent spectator
la piesele jucate în Focşani, sătul de aşteptările şi promisiunile mai marilor din oraş să se hotă-
rască ca în anul 1908 să înceapă şirul donaţiilor care au permis Focşaniului să deţină una dintre
cele mai frumoase clădiri de teatru din întreaga ţara.
A mai existat un motiv care l-a determinat pe Gh. Pastia să preia, pe toa-
te planurile, iniţiativa construirii Teatrului din Focşani şi anume, exemplul ridicării de către
Primăria Râmnicu Sărat - oraş unde Pastia a locuit o perioadă şi pe care-l cunoştea bine -, în
anul 1906 a Teatrului Comunal, care n-a fost dorit de toţi locuitorii.
În acest sens, prin 1905, un râmnicean semna în „Machina” următoarele versuri satirice:
„De biruri grele şi-angarale/ Ne crapă buza-n patru/ N-avem nici apă nici canale/ Da-n
schimb avem un teatru/ Nu mai vorbesc de străzi pavate/ N-avem decât trei, patru/ Şi alea
prost iluminate/ Da-n schimb avem un teatru/ E drept, suntem mult mai prejos/ Ca insula
Sumatru/ Deşi plătim prestaţii gros/ Da-n fine avem un teatru”.
Pentru ca la Focşani să nu existe un astfel de curent de opinie, Maiorul a gândit, cu si-
guranţă, că de va dona el însuşi întreaga sumă, locuitorii Focşaniului nu vor considera Teatrul o
povară, iar Primaria va putea să-şi păstreze toate sumele din buget intacte şi pregătite pentru
alte investiţii în localitate, acţiuni care, de altfel, s-au şi concretizat. Între anii 1910-1912 a fost
edificată Uzina Electrică a oraşului, iar în anii 1912-1913 a fost începută canalizarea oraşului
Focşani. Astfel, în oraşul nostru, în acelaşi interval de timp în care se construia Teatrul, integral
din banii donatorului Pastia, Primăria Focşani a avut mână liberă şi banii necesari pentru două
proiecte excepţionale şi absolut necesare unei comunităţi urbane: canalizarea şi electrificarea.
Despre etapele premergătoare ridicării teatrului se poate aminti că în februarie 1908, Pas-
tia a hotărât donarea sumei de 300 000 lei. Pe 16 martie 1908 s-a autentificat actul de donaţie.
Pe 12 aprilie 1908, Primăria Focşani a publicat anunţul pentru concursul alegerii unui proiect
de teatru. Acest anunţ s-a tipărit în ziare de răspândire naţională. La 15 mai 1908 s-a publicat
Hotărârea Consiliului Local de cumpărare a casei, proprietatea Sultanei Cincu, loc pe care s-a
construit Teatrul. Acestei persoane, pe 29 iunie 1908, i s-au dat 29 000 lei pentru imobil. La 23
mai a ajuns la primărie coletul sigilat cu proiectul pentru teatru cu motto-ul Despot Vodă, autor
67
FOCŞANI, Seria a III-a, anul IX, * MILCOVIA
nr. 16, ianuarie-iunie 2013
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
- Revistă regională de studii
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????

Victor G. Stephănescu, profesor la Şcoala de Belle Arte. Pe 24 mai s-a depus proiectul cu
motto-ul Sic Cogitur, autor Constantin Giugolea (Ciugolea ) şi în aceeaşi zi s-a depus un alt
proiect cu motto-ul M. G(C). S.
La 25 mai 1908, expirând termenul de depunere a dosarelor cu proiecte, primăria a desfă-
cut cele trei plicuri şi a expus cele trei planuri până pe 28 mai când comisia formată din C.
Băicoianu, Ion Mincu şi Nottara va hotărî câştigătorul.
Pe 28 mai s-a prezentat la comisia de examinare doar C. Băicoianu. Ion Mincu şi Nottara
au trimis telegrame din Bucureşti că nu pot ajunge la Focşani pe 28 şi au cerut amânarea. Pe 3
iunie s-a mai primit un proiect cu toate că expirase timpul, proiect cu motto-ul ARS, autor
fiind arhitectul Marcell Kammerer din Viena.
Pe 4 iunie Comisia formată din arhitect C. Băicoianu şi Ioan Mincu, Nottara lipsind, a înlă-
turat pe cel de-al patrulea proiect pentru că s-a înscris prea târziu. Pentru că prezentau oarecari
inconveniente, din cele trei proiecte rămase, juriul a considerat că nu se poate acorda locul I şi
acordă locul 2 proiectului cu Motto Sic Cogitur, iar 3 lui Despot Vodă.
Nemulţumit şi grăbit a-şi vedea visul împlinit, pe 11 iunie 1908, Pastia s-a obligat să plă-
tească 3000 lei pentru locul I, dar a cerut organizarea unui nou concurs. La 1 septembrie s-a
desfăcut plicul cu motto-ul Tosca. Pe 8 septembrie s-a mai primit un proiect al arhitectului
Fontana Maria din Gera di Como, Italia-Lombardia.
Pe 10 septembrie în comisia pentru validarea proiectelor s-a prezentat doar C. Băicoianu,
Ion Mincu şi Al. Davila (artist teatral) lipsind. C Băicoianu şi D Miliţianu, inginer, desemnat de
Primăria Focşani, în locul absenţilor Mincu şi Davila, au analizat cele două proiecte.
După o verificare amănunţită, cei doi sfătuindu-se cu primarul oraşului şi cu Maiorul Pas-
tia, au înlăturat proiectul italian şi au stabilit câştigător pe cel cu motto-ul Tosca a lui Dimitrie
I. Sorescu. Tosca avea 637 de locuri şi de fapt era tot a lui Giugolea, Dimitrie Sorescu fiind un
paravan. Giugolea mai participase şi în iunie cu Sic Cogitur. Casa cumpărată de primărie
pentru a o dărâma şi a ridica aici teatrul a fost supusă unei licitaţii de demolare.
La a doua participare, Pastia a câştigat antrepriza dărâmării după ce a oferit un preţ subs-
tanţial pentru a nu mai permite funcţionarilor şi organizatorilor licitaţiei să întârzie la nesfârşit
proiectul al cărui iniţiator fusese.
Construcţia localului de teatru a fost adjudecată de arhitectul Simion Vasilescu. La finele
lunii aprilie 1909 au demarat lucrările de amenajare a terenului oferit de Primăria Oraşului Foc-
şani. La 11 octombrie 1909 s-a pus piatra fundamentală a teatrului în prezenţa membrilor gu-
vernului aflat în funcţie la acea vreme şi a altor invitaţi de seamă.
Construcţia minunatului edificiu s-a încheiat 4 ani mai târziu.
Cu fix 100 de ani în urmă, piesele de teatru jucate în acest prestigios lăcaş de artă, ma-
nifestările culturale chiar şi ceremoniile civile desfăşurate în prezent au adus bucurie amatorilor
de bun gust şi solemn.
Filantropul nostru, artizanul acestei creaţii nepieritoare, s-a stins în anul 1929, nemulţumit
de un anumit comportament al contemporanilor săi, dar liniştit că numele său nu va pieri atât
timp cât va exista oraşul pe care l-a iubit enorm.
Cum putem să-i mulţumim noi, focşănenii de azi? Simplu, doar respectând cele consem-
nate de Maior în documentele personale.
Fără să-l lăudăm, fără să-l iubim sau să ne prosternăm lui, a cerut focşănenilor, în
schimb, un singur lucru: respect pentru operele sale. Poate îi vom putea îndeplini dorinţa!

Bibliografie: Izvoare inedite:


SJAN Vrancea, fond Primăria oraşului Focşani ds nr 61/1908;
SJAN Vracea, fond Judecătoria plăşii Coteşti dsnr 12/1910;
68
FOCŞANI, Seria a III-a, anul IX, * MILCOVIA
nr. 16, ianuarie-iunie 2013
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
- Revistă regională de studii
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????

SJAN Vrancea, fond Primăria oraşului Focşani ds nr 99/1913;


SJAN Vrancea, fond Tribunalul Judeţului Putna registrul de transcriere acte autentice
document nr. …
Publicaţii: Iaşii de odinioară:
Caian, D. F - Istoricul Oraşului Focşani, Tipografia GH. A. Diaconescu, 1906;
Rădvan GH TH - Istoricul şcoalei primare de băieţi nr. 2 din Focşani, Tipografia ,,Cartea
Putnei”, 1931;
Cherciu, Cezar - Focşani o istorie în date şi mărturii sec XVI -1950, Editura Andrew,
Focşani, 2010;
Cherciu, Cezar - Vrancea şi Ţinutul Putnei, un secol de istorie 1820-1920, Editura Neuron,
Focşani, 1996;
Dumitrescu, H. H. - Ctitori de teatru;
Buzău, Niculescu - Suveniruri teatrale;
Retroramnic
Vasile Conta
Maior Gh Pastia

69
FOCŞANI, Seria a III-a, anul IX, * MILCOVIA
nr. 16, ianuarie-iunie 2013
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ???????????????????????????????????????????????????????????????
- Revistă regională de studii
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????

D. F. CAIAN ŞI FOCŞANIUL,
o viaţă închinată unui oraş
Arhivist Florin DÂRDALĂ,
Arhivele Naţionale Vrancea

Abstract. Once coming to Focsani, D.F Caian was involved in the most
meaningful way in the public life of the town. As teacher and principal of ,,Unirea”
high school, he had a major implication in building the two establishments of the high
school (1880-1881 and 1898-1900). He had extraordinary initiatives as Focsani city
mayor such as: streets pavement, city sewer and public lighting with electric light.
Key-words: administration, clerk, gymnasium, interim committee, misfeasance,
public forgery, barrack, majority.
După Pronunciamentul din mai 1868 la care a contribuit şi unde s-a pro-
nunţat împotriva înţelegerii austro-ungare de a guverna în această for-
mă, popoarele supuse şi în special pe români, Dimitrie Farago numit aşa după
tată şi Caian, cum s-a declarat la Focşani, după mamă, a evitat eventualele
represalii ale autorităţilor imperiale austriece, instalându-se discret cu mijlo-
cirea autorităţilor române ale Vechiului Regat, începând cu toamna lui 1868, la
catedra de limba şi literatura română şi latină a Gimnaziului din Focşani.
L-a înlocuit în noiembrie 1868 la predarea a-cestei materii pe I. C. Filibiu,
mutat la fel de discret şi fără explicaţii suplimentare, să predea limba franceză
la acelaşi Gimnaziu, cu toate că această materie nu era prinsă în bugetul şcolii
Ajuns într-un oraş nou, mai puţin plăcut decât frumoasele şi civilizatele locali-
tăţi transilvănene, şi-a propus, cu siguranţă, să contribuie cât va putea la
dezvoltarea lui.
S-a căsătorit în ianuarie 1871 cu directoarea Şcolii de Fete, nr. 2, Maria Gu-
rău, fosta soţie a profesorului de ştiinţele naturii de la Gimnaziu, Ion Gurău şi
împreună, au hotărât să-i lumineze cât mai mult pe copiii focşănenilor de de-
mult. Atât de mare le era dragostea pentru şcoală încât s-au instalat într-o lo-
cuinţă învecinată atât cu Gimnaziul, cât şi cu Şcoala de Fete nr. 2, casa fi-
ind situată pe str. Cuza Vodă la nr. 40 sau 42, după cum au evoluat numerele
poştale în timp.
La Liceul ,,Unirea” i-a avut elevi pe: fraţii Saligny, fraţii Longinescu, Si-
mion Mehedinţi, C. I. Parhon, Duiliu Zamfirescu, Nicu Mincu, fratele mai mic
al arhitectului, băieţii familiilor de politicieni Săveanu şi Orleanu şi pe toţi
copii focşănenilor cu dorinţa de a-şi vedea copiii învăţaţi. La căsătoria acestuia
petrecută pe 22 ianuarie 1871, în spiritul aceleiaşi discreţii care a învăluit ins-
70
FOCŞANI, Seria a III-a, anul IX, * MILCOVIA
nr. 16, ianuarie-iunie 2013
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ???????????????????????????????????????????????????????????????
- Revistă regională de studii
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????

talarea profesorului la Focşani, la ceremonia de stare civilă oficiată la Primăria


Urbei în faţa ofiţerului Costache Ardeleanu, în prezenţa unor martori de bună
credinţă, toţi profesori de la Gimnaziu precum Alexandru Puiu, Ioan Albini şi
alţii şi cu documente probabil măsluite care dovedeau decesul părinţilor mirelui
şi noul său nume acela de Caian, holteiul Dimitrie Caianu de 31 de ani născut
în anul 1840, deci cu doi ani mai tânăr decât îl indică Bibliografia românească
modernă. Fiul lui Grigore Caian, de fapt Farago şi al Pelaghiei Caian, a luat de
soţie pe Maria I. Gurău aflată la a doua căsătorie, fiica lui Ioan şi Elena Roşu,
de 21 ani şi născută la anul 1850. Anul de naştere a profesorului, diferit de către
cel oficial sau şi mai ciudat anul menţionat de listele electorale ale urbei, cele
întocmite în anul 1909, care îl indică în vârstă de 59 de ani, deci născut la
1850, ceea ce este cu totul eronat, toate aceste date contradictorii pot avea cel
mult două explicaţii, ori superficialitatea unor funcţionari administrativi care au
notat astfel de informaţii fără a le verifica ori prudenţa lui D. F. Caian care in-
tenţionat a dorit ca în documente să nu apară indicaţii clare care să-i trădeze
prezenţa în acest loc. Despre ceremonia religioasă nu se ştie locul desfăşurării.
Documentele acelor timpuri ne mai dezvăluie un lucru interesant, acela că
Maria Gurău avea la momentul căsătoriei un copil de aproximativ 1 an jumă-
tate, pe care îl născuse în 1869, numit Dimitrie Gurău. Copilul s-a născut în
Mahalaua Sf. Nicolae Nou, în casa preotului acestei parohii, unde probabil
mama s-a refugiat, din cauze necunoscute, dar pe care le putem bănui - neînţe-
legerile cu soţul său Ion Gurău4 .
Căsătorindu-se cu Maria, D. F. Caian a acceptat situaţia existenţei acestui
copil, chiar mai mult, l-a adoptat în anul 18795, după moartea tatălui natural,
Ion Gurău şi prin hotărârea Tribunalului Local şi a Curţii de Apel Focşani, s-a
decis că acest copil va purta numele Caian şi a fost acceptat ca fiu înfiat de
către profesor.
Aşteptările lui Caian de la acest fiu se pare că au fost înşelate. Rezultatele la
învăţătură ale acestuia în primele clase la Gimnaziu au fost excelente, dar în
toamna lui 1882 s-a petrecut un fapt încă nedesluşit, copilul Dimitrie Caian,
absentând mai bine de trei sferturi de an şi ne mai apărând în evidenţe anul ur-
mător6. S-a mai putut afla despre acesta că a decedat la Focşani în septembrie
19357.
Revenind la părintele său adoptiv, profesorul Caian, se mai poate aminti că
la fel de discret ca la căsătorie, a fost în primii ani şi la Gimnaziu, când nu a
semnat niciunul din documentele şcolare ale elevilor, pe care ceilalţi profesori
le parafau fără nicio problemă.
Împreună cu Maria Caian au început o luptă înverşunată cu greutăţile ivite
în calea procesului de învăţământ, aceste obstacole fiind chiar şi pentru secolul
al XIX-lea de-a dreptul ridicole: lipsa lemnelor de foc. Lipsa varului pen-
71
FOCŞANI, Seria a III-a, anul IX, * MILCOVIA
nr. 16, ianuarie-iunie 2013
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ???????????????????????????????????????????????????????????????
- Revistă regională de studii
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????

tru localurile particulare în care funcţiona Gimnaziul, a geamurilor etc., toa-


te aceste motive l-au determinat pe D. F. Caian ca odată cu instalarea în funcţia
de director al Gimnaziului ,,Unirea”, în vara anului 1873, să lupte pentru
a încheia definitiv veşnicele dispute cu proprietarii clădirilor particulare în ca-
re funcţiona de nevoie Gimnaziul din Focşani. Având sprijinul Consiliului Ju-
deţean şi al unor persoane influente de la Bucureşti, între care putem indica,
credem, fără a ne înşela, pe I. C. Brătianu, care-i înlesnise în trecut refugiul la
Focşani în deplină taină. Gimnaziul a obţinut fondurile necesare şi terenul dorit
unde a fost ridicată între anii 1880-1881 o clădire încăpătoare şi destul de re-
uşită din punct de vedere arhitectonic, azi sediul Arhivelor Naţionale Vrancea.
La fel a procedat şi Maria Caian, care în toamna lui 18858 a avut bucuria
de a-şi vedea şcoala de fete pe care o conducea, instalată într-un spaţiu nou pe
Calea Naţională - Cuza Vodă -, lângă Gimnaziul devenit Liceu şi alături de lo-
cuinţa familiei Caian.
În anii următori, când director, când simplu profesor, D. F. Caian a intu-
it, având în vedere că Liceul ,,Unirea” atrăgea ca un magnet tinere-
tul focşănean, necesitatea ridicării unei noi clădiri monumentale şi spaţioase.
Acest lucru l-a transmis la Bucureşti, iar Ministerul Instrucţiunii Publice şi
Cultelor a început a concretiza această dorinţă a ardeleanului adoptat de oraşul
nostru.
La 23 ianuarie 1897, prin avizarea intenţiei Primăriei Focşani de a cumpăra
de la un particular cei aproape 7000 de m. p. necesari şi deblocarea fondurilor
utile construirii noului local al liceului, cel de azi, care a fost inaugurat pe 23
ianuarie 19009. Construcţia fusese începută cu doi ani in urmă.
Lista rezultatelor produse de către D. F. Caian era departe de a se fi înche-
iat, inimosul fiu adoptiv al oraşului, dorind să-şi etaleze ambiţiile gospodăreşti
şi de pe cea mai înaltă scenă administrativă, aceea de primar al urbei. A obţinut
această calitate la 5 iunie 189910, odată cu instalarea Guvernul George Gr.
Cantacuzino (1), când a fost numit în fruntea unei Comisii Interimare, iar din 4
iulie acelaşi an până la 18 februarie 1901, a fost ales primar din partea Parti-
dului Conservator. În perioada celor câţiva ani de mandat, a avut numeroase
iniţiative, multe dintre ele concretizate.
A venit la conducerea Primăriei Focşani, în locul lui N. Săveanu, care ajuns
deputat în Parlamentul României. A trebuit să părăsească funcţia ,,fiind înlocuit
de o Comisie Interimară condusă de Gogu Constantinescu între 23 aprilie şi 4
iunie 1899 şi apoi de cea condusă de D. F. Caian.
În Raportul întocmit de profesor şi prezentat în Consiliul Comunal intitu-
lat ,,Comuna Focşani sub administraţia domnului Săveanu”, s-a dovedit deo-
sebit de acid la adresa liberalilor, acuzându-i de fraude: gospodărirea proastă a
oraşului, abuz de putere şi fals în acte publice. Această atitudine a profesorului
72
FOCŞANI, Seria a III-a, anul IX, * MILCOVIA
nr. 16, ianuarie-iunie 2013
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ???????????????????????????????????????????????????????????????
- Revistă regională de studii
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????

i-a atras doi ani mai târziu o replică tăioasă din partea lui N. N. Săveanu, fiul
acuzatului, care, în calitate de prefect a avut deosebita satisfacţie să trimită la
Bucureşti propunerea de dizolvare a Consiliului Comunal, condus de primarul
D. F. Caian şi să propună numirea unei Comisii Interimare condusă de către
Iorgu Poienaru.
Revenind la mandatul de primar al fostului director şi profesor de la Liceul
,,Unirea”, aflăm, din documentele statistice ale Primăriei Focşani, care au fost
realizările lui Caian şi ale echipei sale. Printre care cele mai spectaculoase a-
mintim: refacerea alimentării cu apă a oraşului; exproprieri de terenuri pentru
lărgirea Pieţei Moldova de azi, pe atunci Piaţa Independenţei; pavarea oraşului
cu piatră cubică; cumpărarea terenului pentru localul Liceului Unirea, cel în
care găzduieşte azi instituţia; ridicarea Cazărmii de Pompieri a oraşu-
lui. Cazarma veche, cea de lângă Grădina Publică şi Biserica Sf. Ioan, a
fost demolată în martie 1900, iar terenul a servit la mărirea Grădinii Publice şi a
Pieţei Unirii, numită pe atunci, Piaţa Libertăţii.
Ulterior pe acest teren, eliberat, s-a instalat opera filantropului Maior Gh
Pastia - Ateneul Popular. Prin grija edilului D. F. Caian, C. D. Soutzo, un mare
moşier din fostele judeţe Putna şi Râmnicul Sărat, ce stăpânea printre altele şi
mult disputata de azi, pădure Vulcăneasa, a donat la 26 septembrie 1900 locul
în suprafaţă de 7200 m p pe care s-a ridicat cazarma în suprafaţă clădită de
869 m p având 33 de camere. Actul de donaţie a fost autentificat la Tribunalul
Putna sub nr. 2436 . Recepţia obiectivului s-a făcut în iulie 1902, în prezenţa
personalităţilor oraşului, iar donatorul terenului, C. D. Soutzo a fost tre-
cut, pentru neuitare, pe o placă de marmură montată pe frontonul cazăr-
mii. Oare această mărturie mai există în zilele noastre? Dacă nu, poate că ar
trebui aşezată din nou. Chiar şi canalizarea oraşului a fost o idee a ad-
ministraţiei D. F. Caian, dar din lipsa banilor, această investiţie a început a fi
concretizata abia în anii 1912-1913.
Una din cele mai mari realizări ale sale ca primar a fost înregistrată în pri-
vinţa iluminatului comunei11. La 13 aprilie 1900 a convins Consiliul Local să
încerce experimental, pentru prima dată în istoria oraşului, pe timp de 5
luni, iluminatul electric. Au fost folosite 12 lămpi cu arc voltaic şi intensitatea
de 10 amperi în paralel cu sistemul tradiţional de iluminare, constând în 60 de
lămpi cu gaz. În restul oraşului, funcţionau şi 460 lămpi cu ulei mineral dens
care costa municipalitatea 48.000 lei anual, enorm pentru acele tim-
puri. Primarul D. F. Caian, sfătuit de unii specialişti ai timpului, a decis să in-
troducă iluminatul electric al întregului oraş, Exista însă o condiţie. Trebuia
construită şi instalată în oraş o uzină electrică. Ideea înţeleptului nostru primar
a prins câţiva ani mai târziu, în perioada 1910-1912, când în oraş s-a edificat o
astfel de întreprindere: centrala electrică urbană.
73
FOCŞANI, Seria a III-a, anul IX, * MILCOVIA
nr. 16, ianuarie-iunie 2013
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ???????????????????????????????????????????????????????????????
- Revistă regională de studii
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????

Iată cum au decurs ultimele şedinţe de Consiliu Local pe care le-a condus
D. F. Caian în ianuarie-februarie 1901, când chestiunea iluminării electrice a
oraşului s-a reluat cu şi mai multa înfocare, aşa cum arată actele vechi ale Pri-
măriei Focşani.
Astfel în procesul verbal nr. 5 din 10 ianuarie 1901 aflăm de propunerea
inginerului Badea, care a studiat sistemul existent de iluminat la acea vreme în
Focşani şi a constatat că lăsa foarte mult de dorit, fiind organizat într-un mod
de-a dreptul primitiv12. Este dat exemplul Oraşului Sinaia unde sistemul de ilu-
minat cu lămpi electrice şi lămpi incandescente costa autoritatea doar câte 100
de lei cele electrice şi 25 de lei celelalte pentru fiecare an de funcţiune a a-
cestora. Legat de sursa de alimentare a acestor lămpi se menţionează că la
Sinaia se foloseşte un motor turbină cu apă, dar la Focşani pentru că nu există o
sursă de apă se poate face o combinaţie, care cu timpul va aduce foloase reale
comunei. Se mai precizează în respectivul proces-verbal că Societatea Română
pentru Întreprinderi Electrice şi Industriale s-a oferit a instala în Focşani o u-
zină electrică deservită prin motoare cu aburi, capabilă a furniza forţa electrică
necesară iluminării oraşului şi sunt aduse multe alte argumente mai mult sau
mai puţin convingătoare pentru ca municipalitatea să accepte contractul cu
această societate. Consiliul Local a acceptat a se ilumina cu electricitate oraşul
şi a se întreţine acest iluminat de către sus zisa societate.
Cu toate aceste modernisme introduse în viaţa focşănenilor, pe 12 februarie
1901, D F Caian a prezidat ultima şedinţă de Consiliu Local. La Bucureşti
Guvernul conservatorului Petre P. Carp (1) a fost demis, iar din 19 februarie s-
a instalat Guvernul Liberal Dimitrie A. Sturdza (3).
Deoarece în timpul mandatului său, D F Caian a vrut să scoată la iveală
unele nereguli ale administraţiei liberale în oraşul Focşani şi a liderului lor, N.
Săveanu, a făcut plângere la Parchetul Local şi a acuzat fosta conducere de
numeroase încălcări ale legii, toate acestea i-au provocat distinsului profesor şi
primar D. F. Caian sfârşitul carierei în administraţie, pe când încă mai avea în
vedere realizarea a numeroase obiective de interes public.
O dată cu instalarea noului guvern, fiul lui N. Săveanu, N. N. Săveanu, or-
bit de ură împotriva celui care a fost la originea trimiterii părintelui în atenţia
autorităţilor, nu a avut niciun fel de milă faţă de inimosul profesor care, de
altfel, se pare ca i-a fost şi dascăl şi i-a întrerupt brutal cariera în administraţie
întocmind pe 19 februarie 1901 procesul verbal nr. 17 în sala de şedinţe a Con-
siliului Comunal Focşani, dizolvând vechiul consiliu în frunte cu fostul primar
D F Caian şi numind o comisie interimară în frunte cu preşedintele Iorgu
Poenaru13. Această modificare administrativă era statuată la Bucureşti prin
Înaltul Decret Regal nr. 533/1901.

74
FOCŞANI, Seria a III-a, anul IX, * MILCOVIA
nr. 16, ianuarie-iunie 2013
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ???????????????????????????????????????????????????????????????
- Revistă regională de studii
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????

Secretarul D. Rotta care nu a participat la şedinţă şi la consemnarea proce-


sului verbal de dizolvare, şi-a reluat locul între noii membri ai Comisiei şi a
consemnat netulburat, după cum dovedeşte caligrafia impecabi-
lă, deliberările emanate de noua conducere a Oraşului Focşani. Eliberat de
dificila misiune de administrare a oraşului şi pensionat de la catedra Liceului
,,Unirea”.
În ultimii ani de viaţă harnicul Caian a aşternut pe hârtie un studiu mo-
nografic dedicat Oraşului Focşani, care prin bogăţia informaţiilor istorice ce le
conţine, nu va putea fi ignorat de către cei care au în preocupări şi aflarea unor
răspunsuri despre locul în care trăiesc.
A început a scrie Monografia Oraşului de prin anul 1902, iar trei ani mai
târziu pe 20 aprilie 1905 s-a adresat Primarului Urbei Focşani, I. Gh. Ciurea, a-
nunţându-l că ,,lucrarea ce revarsă lumină asupra Oraşului Focşani este aproape
gata, dar autorul nu deţine mijloacele băneşti spre a o putea tipări”. Din acest
motiv, acesta l-a rugat pe primar şi Consiliul Comunal să nu stea la îndoială şi
să-i acorde din bugetul local suma trebuitoare tipăririi acestei cărţi şi a tuturor
documentelor şi harţilor privitoare la Focşani. A avansat şi o sumă, pe care a
apreciat-o la aproximativ 2000 de lei.
Pe 17 mai 1905 Consiliul Comunal a luat în discuţie cererea profesorului şi
apreciind importanţa lucrării, a dispus a se deschide un credit extraordinar
de cinci sute lei care s-au plătit profesorului D. F. Caian ca ajutor pentru tipă-
rirea acelei scrieri din care se vor preda pentru oraş o sută de exemplare, ră-
mânând ca în anul următor adică,1906, dacă comuna mai dispune de mijloace
să i se mai acorde încă 500 de lei. Pe 31 octombrie 1905, D. F. Caian a solicitat
cei cinci sute de lei propuşi de către Consiliul Comunal pentru tipărire. De ase-
menea, a întărit faptul că va da o sută de exemplare şi Primăriei Focşani. In
aceeaşi zi casierul Primăriei a emis ordonanţa de plată nr. 938 prevăzută la ca-
pitolul 16 alin. 1 articolul 84 al Bugetului Ordinar.
Costurile ce au presupus această lucrare nu s-au oprit aici. Un funcţionar al
Primăriei Focşani, Grigore Ionescu, a întocmit un referat pe 12 decembrie
1905, în care a anunţat că a fost însărcinat cu transcrierea actelor vechi ale Pri-
măriei pentru ca profesorul Caian să le poată introduce în lucrare şi a solicitat
să i se acorde indemnizaţia - diurna cuvenită, jumătate la data întocmirii refera-
tului şi jumătate la finalizarea lucrărilor.
Dacă Consiliul Comunal nu acceptă, atunci el se va mulţumi şi cu tariful
perceput de Tribunalul judeţului pentru transcrierea actelor vechi. Exista pe
vremuri această meserie, întrucât până în anul 1865 pe teritoriul României de
azi se scria cu litere chirilice, adică ruseşti, iar după renunţarea la această gra-
fie, cei ce ataşau documente vechi, mai ales în procesele timpului, trebuiau să

75
FOCŞANI, Seria a III-a, anul IX, * MILCOVIA
nr. 16, ianuarie-iunie 2013
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ???????????????????????????????????????????????????????????????
- Revistă regională de studii
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????

le însoţească de transcrierile corespunzătoare, redactate contracost de o persoa-


nă competentă şi recunoscută de Tribunalul.
Consiliul Comunal a luat în discuţie şi acest referat pe 3 ianuarie 1906 și
pentru timpul întrebuinţat în afara serviciului de respectivul funcţionar s-a decis
să i se plătească o sută două zeci de lei pentru care s-a deschis un credit extra-
ordinar din fondul prevăzut în buget la articolul 84. A urmat anul 1906 cu noi
supărări pentru profesorul Caian, tipografia lui M. Diaconescu, la care înche-
iase contractul de lucru, refuzând a preda lucrarea finalizată într-un timp rezo-
nabil, susţinând că pentru acest lucru este necesar mai bine de un an de zile. D.
F. Caian, dezamăgit se adresează Primarului Urbei şi solicită acestuia o adresă
oficială către tipografia Regimentului 3 de Geniu din Focşani, pentru ca acesta
să termine tipărirea restului din această lucrare.
În iunie 1906 urmează o nouă solicitare a lui D. F. Caian la Consiliul Co-
munal prin care mai solicită încă 500 de lei. La 15 iunie Consiliul a decis să i se
acorde ajutorul solicitat de 500 de lei, prevăzut de altfel la art. 94 din Bugetul
Ordinar, cum, se hotărâse încă din cursul anului 1905. Pentru acest credit ex-
traordinar, Consiliul Comunal a votat în procesul verbal nr. 31 punctul 6 solici-
tarea de legalitate către Ministerul de Interne. Datorită eforturilor eforilor urbei
şi insistenţei profesorului Caian, la 19 august 1906 lucrarea este aproape gata,
când anunţă acest lucru Consiliului Comunal şi motivează că datorită celor
peste 600 de pagini pe care le conţine studiul, mai sunt necesari încă 250 de lei.
A menţionat, de asemenea, că lucrarea va fi gata în prima parte a lunii septem-
brie a anului 1906.
Consiliul Comunal a acceptat şi această noua pretenţie, dar a stăruit ca după
tipărirea lucrării să depună la registratura autorităţii comunale cele 100 de
exemplare promise, obligaţie de care profesorul s-a achitat conştiincios la 16
octombrie 1906.
Pe 1 noiembrie 1906, Consiliul Comunal a luat act de acest gest şi a hotărât
împărţirea a câte un exemplar fiecărui consilier şi supleant de serviciu. 18
exemplare s-au depus la bibliotecă în sarcina contabilului, iar restul s-a împărţit
elevilor silitori ca premii şcolare14.
Aşa s-a încheiat după mai bine de 4 ani de strădanii ale profesorului D F
Caian, povestea elaborării primului istoric al Oraşului Focşani care cuprinde
date istorice de la atestarea acestui loc, chiar de dinaintea acestui moment, până
în primii ani ai secolului al XX-lea.
Tot ce s-a scris şi tipărit ulterior, şi a vizat aceeaşi temă, nu a putut aduce
completări substanţiale operei lui Caian. Pentru perioada pe care acesta a tratat-
o şi anume zorii întemeierii aşezării, ai cristalizării târgului şi perioada moder-
nă când s-au creat condiţiile ce au condus la formarea Oraşului Focşani, istori-
cul profesorului de la Liceul ,,Unirea”, nu va avea nicicând un rival pe măsură.
76
FOCŞANI, Seria a III-a, anul IX, * MILCOVIA
nr. 16, ianuarie-iunie 2013
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ???????????????????????????????????????????????????????????????
- Revistă regională de studii
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????

În viaţa acestui ardelean fără linişte, pe lângă organizarea cât mai corectă a
învăţământului liceal, pe lângă sarcinile de prim gospodar al oraşului şi vred-
nicia cu care s-a achitat de acestea, pe lângă redactarea primei istorii a locali-
tăţii, în spiritul convingerilor mai vechi, care i-au adus destule neplăceri şi l-au
obligat să-şi părăsească locurile natale, profesorul Caian a înfiinţat la Focşani
Secţia Culturală a Ligii pentru Unitatea Tuturor Românilor.
Aceasta şi-a început activitatea în localul celei mai înalte instituţii culturale
a oraşului, Liceul Unirea, sub preşedinţia acestui profesor, încă din anul 1891.
Secţiunea Focşani a Ligii culturale s-a înfiinţat la data când se împlineau 25
de ani de la naşterea aşezământului ce a devenit cu timpul prestigiosul Liceu
,,Unirea” şi cu această ocazie s-a organizat o mare serbare, la care, alături de
absolvenţi, elevi şi părinţi a mai participat şi Ministrul Învăţământului, distinsul
cărturar şi profesor universitar Titu Maiorescu.
Cu această ocazie a fost arborat steagul Ligii compus din culorile albastru,
galben şi roşu cu legenda Liga Culturală a Tuturor Românilor - 24 Ianuarie
1891 şi cuvintele ,,Sub acest semn vei învinge”, în limba latină. Aceasta, de-a
lungul anilor, a organizat câteva manifestări româneşti, cu rezultate apreciabile
pentru ţinerea mereu trează a conştiinţei naţionale în acest colţ de ţară.
În acest context se poate aminti anul 1894 când locuitorii Oraşului Focşani
reuniţi într-un miting, organizat de Secţiunea Ligii Culturale, au adresat o tele-
gramă regelui Carol I prin care au luat apărarea şi şi-au manifestat solidaritatea
cu memorandiştii din Transilvania al căror proces urma să se judece la Cluj.
În telegramă se cerea intervenţia regelui Carol ca acesta să spună cuvântul
naţiei române împăratului şi regelui Austro-Ungariei, ca acesta să nu-i con-
damne la temniţă pe bărbaţii care au luptat pentru cauza poporului român de a
trăi cu limba, cu legea şi şcoala românească şi au cerut îngăduinţa împăratului,
încă o dată, prin semnătura lui D. F. Caian şi a altor membri de seamă ai
oraşului de a aprecia pacea între două popoare vecine.
Demersurile generale au fost zadarnice, 14 persoane fiind aspru pedepsite,
iar agitaţiile în vechiul Regat faţă de aceste pedepse au fost deosebit
de puternice. Trebuie amintit că Memorandumul a reprezentat cel mai impor-
tant moment al luptei românilor transilvăneni până la Unirea din 1918.
Memorandumul (,,de ţinut minte”, în limba latina) în anul 1892 a
semnificat apogeul luptei de emancipare a românilor din Transilvania sec. al
XIX-lea, când s-a adus problema românească în conştiinţa europeană. Memo-
randumul a făcut o analiză a sistemului legislativ ungar ( legea naţiunilor, le-
gea electorală, legile şcolare, legea presei etc.), evidenţiind faptul că românii
erau discriminaţi, neavând niciun drept politic. Documentul contesta şi modul
în care s-a instaurat dualismul austro-ungar, fără a se lua în seama şi dorin-
ţele românilor majoritari. Este, de asemenea, combătută declararea statului
77
FOCŞANI, Seria a III-a, anul IX, * MILCOVIA
nr. 16, ianuarie-iunie 2013
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ???????????????????????????????????????????????????????????????
- Revistă regională de studii
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????

maghiar ca ,,stat naţional” în care elementul maghiar a avut puterea în timp


ce românii erau supuşi unui proces de maghiarizare. Autorii Memorandumului
subliniază faptul că ei nu şi-au propus schimbarea regimului politic ci doar
îmbunătăţirea situaţiei românilor, prin desfiinţarea dualismului austro-ungar
şi revenirea la autonomie a Transilvaniei.
La sfârşitul lunii mai 1892, Memorandumul a fost trimis Curţii de la Viena
de către o delegaţie formată din 300 de persoane care însă nu a fost primită de
împăratul Francisc Iosif. Atunci, autorii au tradus documentul în limbile fran-
ceză şi italiană, în 12.000 de exemplare, făcându-l cunoscut peste hotare. Acest
gest al lor a stârnit indignarea autorităţilor de la Viena care le-au intentat un
proces la Cluj în mai 1894.
Fruntaşii acestei acţiuni Ion Raţiu, preotul Vasile Lucaciu, Gheorghe Pop
de Băseşti ş. a au fost judecaţi, condamnaţi şi întemniţaţi. Acest fapt a generat
ample acţiuni de solidaritate din partea opiniei publice. În final, la intervenţia
regelui Carol I, memorandiştii au fost graţiaţi.
Prudent însă, profesorul Caian s-a limitat doar la organizarea de întruniri de
protest împotriva asupririlor şi înăspririlor măsurilor de deznaţionalizare ale un-
gurilor şi austriecilor şi participări din partea Secţiei din Focşani la Congresele
organizate de comitetul central.
Într-un cuvânt activitatea Ligii, cu toată lipsa de implicare a Statului Român
legat de Tratatul cu Tripla Alianţă (Austro-Ungaria, Germania, Italia) din oc-
tombrie 1883, a pus mult pe gânduri pe ,,asupritori” şi a dat de lucru guvernan-
ţilor români în a dezminţi manifestările populare pe care Liga le organiza peri-
odic.
După anul 1907, când la conducerea Ligii Culturale a venit marele Nico-
lae Iorga, acţiunile organismului s-au amplificat, au fost recrutaţi membri tineri,
într-un cuvânt s-a format un amplu curent de opinie care a determinat ca la mo-
mentul începerii Primului Război Mondial, cu toată împotrivirea regelui Carol -
fidel vechilor alianţe -, ca ţara să aleagă întâi neutralitatea şi apoi tabăra ad-
versă.
Mulţumită politicii duse de împăratul Austro-Ungar, politică nefavorabilă
românilor din Transilvania, Puterile Centrale s-au trezit, când se aşteptau mai
puţin că un aliat demn de luat în seamă, din estul Europei, a dezertat de la masa
înţelegerii şi a provocat derută în distribuirea resurselor de luptă a combatan-
ţilor.
La această alegere a ţării, a participat şi focşăneanul nostru D. F. Caian, ca-
re a gândit şi a simţit cu mult înaintea vremurilor paşii pe care ţara îi va face în
viitor. După o boală grea, acest focşănean de import, mai de ispravă decât mulţi
alţi focşăneni veritabili, a închis ochii în anul 1909 în oraşul care l-a adoptat şi

78
FOCŞANI, Seria a III-a, anul IX, * MILCOVIA
nr. 16, ianuarie-iunie 2013
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ???????????????????????????????????????????????????????????????
- Revistă regională de studii
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????

pentru binele căruia a lucrat în toate momentele vieţii. Plâns de mulţi focşăneni,
D. F. Caian a fost înmormântat în Cimitirul Nordic.
Bibliografie:
1 www.biserica-greco-catolica-floresti.ro/ViewFile/205 [PDF] CAPITOLUL VIII
- Biserica Greco-Catolica Floresti Cluj;
2 Primăria Focşani u.a 19/1969 f.14-14v;
3 Colecţia de Stare Civilă , Focşani ,registrul 51/1871, act de căsătorie nr. 26;
4 Colecţia de Stare Civilă Focşani u. a. nr. 28/1869 act de naştere 317;
5 Colecţia de Stare Civilă Focşani u. a. nr. 120/ 1879 act de adopţie nr. 134;
6 Liceul Unirea Focşani u. a 10/1882 - anul şcolar 1882-1883, cls. a IV-a
Gimnaziu, f. 42 v., nr. crt. 2 - elevul Dimitrie Caian avea 13 ani şi a frecventat în
septembrie 1882, doar limba română şi latina, unde era profesor părintele său adoptiv
D. F. Caian. În aceeaşi lună nu a mai participat la niciun alt obiect de studiu, iar din
luna noiembrie şi până la finele anului şcolar 1882-1883, a fost notat absent la toate
materiile şcolare, inclusiv la limba română şi latină, disciplina tatălui său adoptiv,
dovadă că nici acesta nu cunoştea motivul pentru care tânărul a decis să abandoneze
şcoala şi nici locurile pe unde se adăpostea, fiind sigur astfel faptul că nu mai locuia cu
familia sa.
7 Colecţia de Stare Civilă Focşani u. a nr. 120/1879 - menţiune de moarte pe act
de adopţie nr. 134;
8 Primăria Focşani u. a 12/1885,f 56 - la 22 octombrie Maria Caian, directoarea
Şcolii de Fete, nr. 2, roagă Primăria Oraşului Focşani să se dea căruţe pentru a
transporta mobilierul la noul local al şcolii;
9 Cherciu Cezar - Focșanii, o istorie în date şi mărturii (sec. XVI-1950), Ed.
Andrew, Focşani, p. 275;
10 Cherciu Cezar – Focşanii… op. cit. p. 269;
11 Primăria Focşani u. a nr. 10 /1901, proces-verbal al Consiliului Comunal
Focşani nr. 5 din 10 ian., 1901;
12 Ibidem, Proces-verbal al Consiliului Comunal Focşani nr. 17 / 19 februarie
1901;
13 Ibidem.

79
FOCŞANI, Seria a III-a, anul IX, * MILCOVIA
nr. 16, ianuarie-iunie 2013
_??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ?????????????????????????????????????????????????
- Revistă regională de studii
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????

LIGA CULTURALĂ ŞI FOCŞANII


Prof. Cezar CHERCIU,
Focşani
Oraşul Focşani are o istorie zbuciumată, eroică, dar şi o bogată viţă spiri-
tuală şi culturală.
Fondat ca oraş de graniţă, oraşul de pe Milcov, are o evoluţie unică, parti-
culară, faţă de celelalte oraşe de la noi, prin existenţa a două aşezări îngemă-
nate pe albia Milcovului, intrat în istorie sub denumirea de Focşanii Moldovei
şi Focşanii Munteniei. De altfel, Milcovul a fost privit în perspectiva istoriei ca
Iordanul unirii românilor.
În dezvoltarea sa Oraşul Focşani a fost un oraş comercial cu mulţi negustori
locali, dar şi alogeni, atraşi de bogăţiile vămii, dar şi ale pământului generos al
Putnei: viţa-de-vie, grâul şi animalele sau lemnul. Aici în Putna, la Focşani se
află ,,cheia munţilor”, dar şi ,,hotarul istoric moldo-vlah”, cum spunea adesea
geograful Simion Mehedinţi. De aici plecau roadele pământului Moldovei de
Sud către cheiurile porturilor dunărene, Brăila şi Galaţi, către zările Meditera-
nei.
Toată această lume a negustorilor, zarafilor, vameşilor, oşteni sau călători
se aflau sub binefacerile ortodoxismului românesc, astfel că numai în Focşani
au existat peste 25 de biserici, iar sub ancestrala Măgură a Odobeştiului exista
salba mănăstirilor ,,Micului Athos” ale Măgurei, după cum spunea academicia-
nul-istoric Constantin C. Giurescu.
Oraşul a fost atestat documentar la 1846, potrivit unui document de vamă
din Braşov (Martan de Fockchein), prezentat în 1996 de profesorul universitar
Radu Manolescu de la Facultatea de Istorie - Bucureşti. Documentele de arhivă
îl prezintă după 1620 ca târg, născut din unificarea salbei de sate aşezate pe
malurile Milcovului, aşezare comercială, dar şi administrativă, juridică şi mili-
tară ce va prospera în timp.
Odată cu memorabilul act politic de la 24 Ianuarie 1859 - Unirea Moldovei
cu Ţara Românească, Focşanii intră pe deplin în Panteonul istoriei şi i se recu-
noaşte dreptul de a fi numit ,,Oraş al Unirii”.
Despre acest ,,oraş de margine” al celor două ţări româneşti se vorbea tot
mai mult în marile capitale ale Europei. Oraşul devine tot mai cunoscut, tot mai
mulţi străini, de la meşteşugari la intelectuali vor aflui către acest oraş aducător
de venituri, unii chiar rămânând pe aceste meleaguri ale bunăstării.
Prin Decretul Domnesc nr. 476, semnat de Domnul tuturor românilor, Ale-
xandru Ioan Cuza, la 6 iulie 1862, se consfinţeşte unirea celor două municipa-
80
FOCŞANI, Seria a III-a, anul IX, * MILCOVIA
nr. 16, ianuarie-iunie 2013
_??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ?????????????????????????????????????????????????
- Revistă regională de studii
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????

lităţi, Focşanii Moldoveni cu Focşanii Munteni, sub raport administrativ, juri-


dic şi poliţienesc. Oraşul adoptă şi sigiliul unde Bacchus tronează pe un butoi
cu vin - simbolul bogăţiei pământului, viţa-de-vie şi vinul. Focşanii devine re-
şedinţa Judeţului Putna. Oraşul devine şi un important centru strategico-militar,
încă din timpul Domnitorului Alexandru Ioan Cuza, această acţiune de pază şi
securitate a naţiei fiind continuată de Domnitorul Carol I, devenit în 1881, Re-
ge al României.
În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, statul român se consolidează prin
profunde transformări benefice. Astfel, în 1866 a fost adoptată prima Constitu-
ţie a ţării după modelul constituţiei belgiene, liberale din 1831. Cucerirea Inde-
pendenţei de Stat a României în 1877-1878, prin sacrificiul a 10.000 de eroi şi
dobândirea Dobrogei de sub ocupaţia otomană care a dăinuit 461 de ani, au
făcut ca România să devină un stat ce se va bucura de prestigiu şi autoritate în
Balcani.
Cu revenirea Dobrogei la patria-mamă, se asigura deschiderea vieţii econo-
mice şi comerciale spre bazinul Mării Mediterane, iar pe de altă parte, ideea de
unitate şi redobândirea teritoriilor aflate sub dominaţie străină, prindeau un
contur tot mai puternic în conştiinţa naţională a românilor.
Pe plan politic se nasc partidele politice, Partidul Liberal - 1875, fondat de
C. A. Rosetti şi I. C. Brătianu; Partidul Conservator - 1880, fondat de Em. Cos-
tache Epureanu şi Gh. Gr. Cantacuzino. Peste Carpaţi, în urma Conferinţei de
la Sibiu din 1891, se înfiinţa Partidul Naţional Român din Transilvania şi Banat
sub preşedinţia luptătorului memorandist ales, doctor Ion Raţiu. Astfel, se naşte
pluripartidismul, trăinicia viitoarei democraţii pe pământul românesc.
Aceasta este perioada în care s-a afirmat mişcarea naţională de eliberare a
teritoriilor româneşti aflate sub dominaţie străină.
În Transilvania, între 1892-1894 se desfăşura Mişcarea memorandistă, cea
mai puternică mişcare politică românească, antidualistă de la sfârşitul secolului
al XIX-lea. Mişcarea a culminat cu procesul celor 300 de luptători memoran-
dişti de la Cluj, din 25 aprilie 1894. Aici, preşedintele dr. Ion Raţiu va rosti
cuvintele memorabile: ,,Situaţia unei naţiuni nu se discută, se afirmă!” Astfel,
memorandiştii din acuzaţi devin acuzatori, primind ani grei de temniţă în temu-
tele închisori de la Vacs şi Seghedin.
Această nedreptate, profund antiromânească, electrizează importante cate-
gorii sociale din ţară, în frunte cu intelectualitatea. În ţară, se vor declanşa im-
portante demonstraţii de protest, care cer recunoaşterea drepturilor politice şi
administrative pentru populaţia românească de peste 65%.
În aceste condiţii, se nasc în ţară societăţi culturale precum ,,Carpatica” şi
,,Liga Culturală”, având în frunte studenţii şi intelectuali ţării, pentru a acorda
sprijin material, cultural şi moral românilor aflaţi sub opresiune străină. Tot
81
FOCŞANI, Seria a III-a, anul IX, * MILCOVIA
nr. 16, ianuarie-iunie 2013
_??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ?????????????????????????????????????????????????
- Revistă regională de studii
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????

mai mulţi români privesc spre Ţară. ,,De la Bucureşti răsare soarele izbăvirii
noastre”, scria pe manşeta ziarului ,,Tribuna” din Sibiu, încă din 1884.
La 15 decembrie 1890, la Bucureşti, în aula Facultăţii de Litere, intelectua-
lii români înfiinţau Liga pentru Unitatea Culturală a Românilor din ţară şi din
străinătate. S-a adoptat steagul şi statutul, iar la 24 Ianuarie 1891 îşi începe
activitatea sub conducerea primului preşedinte, profesor-arhitect, Alexandru
Orăscu, rectorul Universităţii din Bucureşti. Printre membrii fondatori se afla
şi studentul Simion Mehedinţi, fiu al Vrancei, sovejanul devenit savant şi om
de cultură, fondatorul geografiei române moderne.
Simion Mehedinţi, împreună cu P. P. Negulescu, au elaborat ,,Memoriul
studenţilor universitari români, privitor la situaţiune românilor din Transil-
vania şi Ungaria”, tipărit în 12.000 de exemplare în limbile română, franceză,
italiană şi difuzat gratuit în toată Europa.
Obiectivul central al Ligei a fost ,,de a deschide şi întreţine lupta pentru
apărarea naţionalităţii noastre de persecuţiile străine”, folosind cultura, tipăritu-
rile, presa pentru a fi cunoscute de forurile europene, doleanţele românilor.
Secţiuni ale Ligei s-au organizat concomitent cu Bucureşti, în 14 oraşe din
ţară, între care şi Focşani, s-au organizat apoi în comune mari din România şi
s-au deschis filiale la Paris, Berlin, Bruxelles, München. Liga Culturală a antre-
nat profesori şi învăţători, avocaţi, jurişti, militari, personalităţi cu vederi pro-
gresiste. Liga Culturală a avut sprijinul unor distinse personalităţi ale vieţii po-
litice, culturale şi ştiinţifice precum: A. D. Xenopol, V. A. Urechia, Nicolae
Iorga (secretar între 1908-1918), Vasile Pârvan, Al. Vlahuţă, Take Ionescu, N.
Filipescu, Grigore Cantacuzino şi alţii.
În ziua simbolică de 24 Ianuarie 1891, s-a constituit la Focşani, Secţiunea
Putna a ,,Ligii pentru Unitatea Culturală a Românilor din ţară şi din străinăta-
te”. Steagul adoptat era compus din culorile albastru, galben şi roşu. Pe
culoarea albastră se afla înscrisul: ,,In hoc signo vincens!” - ,,Sub acest semn
vei învinge!”.
Filiala Putna cu centrul la Focşani, era una dintre cele mai puternice din ţa-
ră, având filiale la Odeobeşti, Panciu, Boloteşti, Vidra şi Năruja, care au antre-
nat învăţătorii şi mulţi gospodari fruntaşi ai satelor. Preşedinte al Filialei Putna
a fost ales distinsul profesor Dimitrie F. Caian, care a îndeplinit această funcţie
până la moartea sa în 1909.
Dimitrie F[arago], alias Caian dispunea de o pregătire temeinică, dobândită
la Cluj, Blaj şi Viena unde a studiat limba latină şi limba română. Pentru sem-
narea Pronunciamentului de la Blaj (1867), împotriva Dualismului austro-
ungar, de frica faimoasei poliţii maghiare cu pană de cocoş, profesorul D. F.
Caian trece Carpaţii în ţară, în anul 1868, sfătuit, se pare, şi de I. C. Brătianu,
fiind trimis la Gimnaziul de la Focşani unde a predat în toată cariera sa limba
82
FOCŞANI, Seria a III-a, anul IX, * MILCOVIA
nr. 16, ianuarie-iunie 2013
_??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ?????????????????????????????????????????????????
- Revistă regională de studii
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????

română şi limba latină. Tot de frica aceleiaşi poliţii maghiare, D. F. Caian îşi
schimbă şi numele din Farago [Grigore], tatăl, în Caian [Pelghia], numele
mamei.
Poposind la Focşani, alături de alţi dascăli ardeleni, Ştefan Neagoe şi
Nicolae Tipeiu, Dimitrie F. Caian din Feiurdenii Clujului vor pune bazele în-
văţământului secundar (gimnazial şi liceal), aici la Focşani.
În epocă, Liceul ,,Unirea”, pe care D. F. Caian îl va conduce, ca director,
între anii 1873-1889, purta denumirea de ,,şcoala ardelenilor”.
Dimitrie F. Caian a lăsat urme vizibile în viaţa şcolii şi a culturii focsănene.
După o muncă meticuloasă, a elaborat ,,Istoricul Oraşului Focşani”, scrisă cu
prilejul Jubileului de 40 de ani de domnie a Majestăţii Sale, Regele Carol I. Lu-
crarea, publicată în anul 1906, a primit înaltul Premiu al Academiei Române,
fiind apreciată de marele cărturar şi savant, Nicolae Iorga. Cu bani puţini a gos-
podărit biblioteca liceului. ,,Am deschis o cărare spre lumină, am făcut un real
serviciu acestui oraş în cei 37 de ani de directorat şi profesorat”, spunea dască-
lul Caian.
Acum la 107 ani de la editarea acestei lucrări, reeditarea ei prin grija har-
nicului profesor Costică Neagu şi a municipalităţii Focşani, rămâne un fapt lău-
dabil pentru toţi cei ce iubesc cultura şi istoria locală.
Profesorul D. F. Caian s-a implicat în viaţa politică şi publică a Oraşului
Focşani, astfel că în calitate de membru al Partidului Conservator, va ocupa
funcţii importante în administrarea Oraşului Focşani. La început, membru al
Comisiei interimare, apoi primar al oraşului, funcţii îndeplinite cu responsabili-
tate şi spirit gospodăresc între anii 1899-1901. A fost un dârz şi redutabil opo-
nent al liberalilor, pe care i-a criticat într-un document-raport, publicat cu pri-
vire la gestionarea slabă şi risipitoare a bugetului oraşului în perioada premer-
gătoare venirii sale la conducerea primăriei.
În calitate de primar, Dimitrie F. Caian s-a preocupat de aducţiunea apei în
oraş, o problemă vitală a urbei, de iluminatul şi de sistematizare oraşului.
Ardeleanul D. F. Caian, în calitate de profesor şi de preşedinte al Ligii Cul-
turale din Focşani, nu-şi va uita confraţii de peste Carpaţi. Astfel, în anii 1893-
1894, va colecta presă, tipărituri cu sprijinul librarului Nanu şi fonduri pe care
le va trimite peste Carpaţi ,,pe căile cucului” - drumuri ascunse din munţi -,
către luptătorii memorandişti.
În 1909, la moartea marelui dascăl şi edil, Semion Crainic, directorul Lice-
ului ,,Unirea”, rostea următoarele cuvinte în necrologul său: ,,A fost o inimă
mare şi nobelă, împodobită cu cele mai frumoase virtuţi”.
Conducerea Ligii Culturale, Secţiunea Focşani, va fi preluată vremelnic de
un important proprietar, Irimiţă Pană, iubitor de carte şi cultură, care va con-

83
FOCŞANI, Seria a III-a, anul IX, * MILCOVIA
nr. 16, ianuarie-iunie 2013
_??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ?????????????????????????????????????????????????
- Revistă regională de studii
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????

duce cu succes câteva activităţi social-culturale de apărare a românilor aflaţi


sub ocupaţie străină.
În mai 1912, când se împlineau 100 de ani de la ruperea Basarabiei de Im-
periul Ţarist Rus, în întreaga ţară s-au declanşat acţiuni de protest. Cu această
ocazie, la Liceul ,,Unirea”, elevii şi profesorii, sub conducerea Ligii, au orga-
nizat cea mai importantă demonstraţie, când elevii au demonstrat pe străzile
oraşului cu steagurile cernite, în semn de protest.
În această perioadă de modernizare a oraşului, are loc şi modernizarea cul-
turii, când Liga a stimulat apariţia unor noi restituiri culturale şi organizarea
unor activităţi patriotice şi educative.
Între anii 1909-1912, după moartea lui Caian, Liga Culturală împreună cu
Liceul ,,Unirea”, vor organiza vestitele excursii la Roma - Cetatea Eternă -,
pentru ca elevii să cunoască rădăcinile latinităţii, unde au văzut Columna lui
Traian, pe care cândva o văzuse şi Badea Cârţan din Cârţişoara. Vizitele
organizate în Italia, dar şi în Transilvania, au avut un mare impact emoţional şi
educativ asupra elevilor şi profesorilor.
Între anii 1911-1912, Liga Culturală împreună cu un grup de studenţi put-
neni, vor pune bazele Bibliotecii Publice - o importantă instituţie culturală, atât
de necesară vieţii culturale şi, în special, tineretului studios. Cu această ocazie,
s-au deschis şezătorile culturale, o formă de manifestare, nouă la acea vreme,
prin care populaţia era atrasă la conferinţe publice susţinute de profesori de la
universităţile din Iaşi şi Bucureşti, dar şi de profesorii Liceului ,,Unirea”, pilon
al vieţii culturale a urbei.
Prin darea în folosinţă în 1913, a Teatrului, construit prin eforturile finan-
ciare ale maiorului Gheorghe Pastia - un adevărat Mecena modern -, luptător în
Războiul pentru Independenţă, care a ridicat şi Ateneul din Piaţa Unirii, între
anii 1926-1928. Aceste două aşezăminte de cultură au dat forţă vieţii culturale
şi civice a oraşului.
Teatrul a devenit o tribună de educaţie artistică, dar şi civică. Aici, mulţi
profesori, magistraţi şi ofiţeri, dar şi elite ale culturii naţionale, vor vor susţine
cauza proantantistă de trecere a României de partea Antantei. Aici s-au plămă-
dit conştiinţele puse în slujba eliberării fraţilor de peste Carpaţi şi desăvârşirea
unităţii naţionale - marele ideal al românilor.
În plin război european, Liga s-a preocupat de a înnobila haina arhitecturală
a oraşului, cu două importante statui: prima închinată actorului Petre Liciu, fiu
al Oraşului Focşani, la dezvelirea căreia, marele istoric şi patriot, N. Iorga, co-
legul de şcoală a lui Liciu, i-a adus un călduros omagiu prin conferinţa ,,Ones-
titatea profesională”. Cea de a doua a fost Statuia Independenţei, care glorifica
eroismul soldaţilor putneni căzuţi în Războiul pentru Independenţă. Această

84
FOCŞANI, Seria a III-a, anul IX, * MILCOVIA
nr. 16, ianuarie-iunie 2013
_??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ?????????????????????????????????????????????????
- Revistă regională de studii
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????

statuie a fost ridicată din iniţiativa unui comitet care avea în fruntea sa pe fostul
prefect Nicolae N. Săveanu şi un grup de ofiţeri superiori.
În 1915, evenimentele războiului se extind, iar curentul proantantist este
foarte activ, opinia publică cerând ca România să treacă de partea Antantei
(Franţa, Anglia, Rusia, Italia - din 1915). La Ploieşti, Nicolae Titulescu, viito-
rul diplomat de excepţie al României şi al Europei din perioada interbelică, ţine
o con-ferinţă care înflăcărează inimile românilor. cu această ocazie, Nicolae
Titulescu rostea deschis: ,,Ne trebuie Ardealul! Ardealul! Ardealul este leagă-
nul românismului!”
Oraşul Focşani, prin intelectualii şi studenţii săi, devenea un oraş cu o atitu-
dine favorabilă Antantei. Liga Culturală îşi schimbă denumirea în Liga pentru
unitatea politică a tuturor românilor, intrând într-o nouă etapă ce va anunţa
Unirea cea Mare!

Liceul ,,Unirea”, Focşani


1911

85
FOCŞANI, Seria a III-a, anul IX, * MILCOVIA
nr. 16, ianuarie-iunie 2013
_??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ?????????????????????????
- Revistă regională de studii
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????

REALITATE ŞI SIMBOL - FOCŞANII ŞI UNIREA


Muzeograf Dumitru HUŢANU
Sunt sărbători în viaţa unei comunităţi umane care, prin repetabilitatea lor,
au devenit tradiţie. O tradiţie pentru care perpetuarea rămâne o necesitate a pre-
zentului. Odată săvârşită, devine clipă de istorie.
O asemenea sărbătoare este şi Zilele Oraşului Focşani, prilejuită de aniver-
sarea anuală, spre aducere aminte, a unui eveniment definitoriu pentru istoria
localităţii, pentru suişul ei pe treptele timpului: Unificarea sa, consfinţită prin
Decretul Domnitorului Alexandru Ioan Cuza, la 10 iulie 1862.
„Obştească bucurie”, cum scriau documentele, a fost atunci, obştească bu-
curie este şi astăzi. Desigur, Zilele Oraşului Focşani, ca sărbătoare, prin diver-
sitatea manifestărilor, adresabilitatea ei către locuitorii „de toate clasele şi pă-
turile”, să folosim limbajul secolului al XIX-lea, tineri şi vârstnici, îmbracă
hainele timpului nostru. Numai că, privită doar prin festivismul ei firesc, ra-
portată doar la formele şi mijloacele actuale de desfăşurare, lipsită de suportul
ei istoric, rămâne mai săracă în înţelesuri.
Întoarcerea la trecut, desluşirea semnificaţiilor perene ale acestuia, din care
ne hrănim continuu cugetul şi fapta, îi redau acestei sărbători cuvenita şi dreap-
ta strălucire.
Şi aceasta cu atât mai mult, cu cât Unificarea Oraşului Focşani, privită în
contextul epocii, nu a fost doar un simplu dat istoric local. Evenimentul a căpă-
tat atunci dimensiuni şi semnificaţii naţionale.
Simbolul de „Oraş al Unirii”, căpătat încă din anii redeşteptării noastre na-
ţionale, la jumătatea secolului al XIX-lea, confirma în fapt o realitate istorică
incontestabilă, specifică Focşanilor încă de la începuturile existenţei sale.
Geneza localităţii a cuprins aproape un secol, de la trasarea hotarului Mol-
dovei pe Milcov, la 1482, de Ştefan cel Mare şi Sfânt, până la prima sa men-
ţiune documentară din 25 ianuarie 1575, într-un document emis de domnul
muntean Alexandru al II-lea Mircea.
Pentru viabilitatea unui pichet de graniţă şi a unui punct de vamă, s-a deviat
atunci, din Milcovul, o gârlă - Milcovelul, trecând printre satele Stăieşti şi Bră-
tuleşti. Prin contopire, după un secol, a apărut pe harta ţării o nouă localitate -
Focşanii, separaţi de hotar în Focşanii Moldovei şi Focşanii Munteniei.
În secolele care au urmat, viaţa de zi cu zi, prin multitudinea şi statornicia
relaţiilor interumane (sociale, economice, matrimoniale, culturale, administra-
tive) a constituit fermentul şi suportul apariţiei şi consolidării conştiinţei origi-

86
FOCŞANI, Seria a III-a, anul IX, * MILCOVIA
nr. 16, ianuarie-iunie 2013
_??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ?????????????????????????
- Revistă regională de studii
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????

nii comune, unităţii de neam şi de limbă a locuitorilor de pe ambele maluri ale


Milcovului.
Vorbeau aceeaşi limbă, aveau aceeaşi credinţă, aceleaşi obiceiuri, aceleaşi
idealuri de împlinit. Apartenenţa la unul şi acelaşi neam era trăită şi simţită ca
atare. Pentru locuitori, hotarul era perceput doar ca un simplu dat administrativ,
ca o linie trasată pe harta localităţii, marcată din loc în loc cu câteva pichete de
graniţă.
Dacă pentru restul spaţiului românesc saltul de la conştiinţa originii comune
la o conştiinţă naţională se realiza abia la jumătatea secolului al XIX-lea, pentru
focşăneni aceasta este o realitate, unică şi particulară, firească prin izvorul ei -
viaţa de zi cu zi.
Când pentru români sosise timpul împlinirii idealurilor, la Focşani n-a mai
fost necesară propaganda. Năzuinţa realizării unităţii naţionale, din care rezulta,
implicit, şi unificarea oraşului, devenea scopul principal al acţiunii politice şi
cetăţeneşti.
Astfel, coordonatele înscrierii Oraşului Focşani pe orbita istoriei naţionale
la jumătatea secolului al XIX-lea, ca simbol al Unirii, au fost şi rămân perma-
nenta conştiinţă a apartenenţei la acelaşi neam, participarea efectivă şi entuzias-
tă la lupta pentru Unire şi, ca o particularitate distinctă şi unică pe harta ţării,
existenţa multiseculară a arbitrarului hotar dintre Principatele Moldova şi
Muntenia, pe Milcovul „ce trecea prin inima acestui oraş”, cum glăsuia un do-
cument al epocii.
Un suport, dar şi un ferment al acestei conştiinţe, l-a constituit aici, la hotar,
comunicaţia neîntreruptă dintre locuitorii de dincoace şi de dincolo de Milcov,
reflectată în atât de variata şi bogata gamă a legăturilor economice, sociale,
administrative, matrimoniale, culturale, stabilite între ei.
Hotarul rămânea un simplu dat administrativ, celelalte chestiuni fiind lăsate
pe seama locuitorilor, „a se împăca cum vor voi”, cum scria într-un suret din
1706, băjeniţii „ de la Moldoveni la munteni şi contrar”, aveau dreptul „să se
aşeze acolo”, „moşii sunt liberi să cumpere munteni de la moldoveni”, munte-
nii care voesc să lucreze viile moldovenilor sunt liberi”.
Încercarea lui Vodă Caragea de a se opune acestor relaţii întâmpina rezis-
tenţa locuitorilor pe motivul că „se strică armonia cea întocmită între aceste
ţări”.
Lucrările edilitare de pe hotar veneau în întâmpinarea ambelor părţi ale ora-
şului, „târguri ce una sunt” , cum se specifică într-un alt document. Înrudirea
dintre familiile de peste hotar devenise, la mijlocul secolului al XIX-lea, un fe-
nomen general; mai mult, funcţii administrative dintr-o parte a oraşului erau
ocupate de dregători din cealaltă parte, copiii frecventau şcolile de peste hotar,

87
FOCŞANI, Seria a III-a, anul IX, * MILCOVIA
nr. 16, ianuarie-iunie 2013
_??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ?????????????????????????
- Revistă regională de studii
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????

viaţa demonstra astfel cât de neavenit era acest hotar şi cât de neputincios era în
faţa ei.
Opreliştile, când erau, se rezumau la aspectul administrativ şi financiar. O
propunere năstruşnică de ridicarea unui zid „la marginea oraşului dinspre Mol-
dova”, făcută pe la 1850, primea rezoluţia domnitorului Barbu Ştirbei: „în loc
de zid să se adâncească şi să se lărgească şanţul despărţitor prin înţelegere şi
conlucrare cu Moldova”. Decenii întregi, până la unificarea oraşului, cele două
municipalităţi au conlucrat pentru întreţinerea hotarului. Şedinţele erau comu-
ne, hotărârile de asemenea, se încheiau şi semnau în acelaşi jurnal.
În contextul acestor legături, hotarul îşi pierdea caracterul de element des-
părţitor, căpăta un tot mai accentuat rol unificator prin efectul produs asupra
conştiinţei de sine, devenind un produs al existenţei, un fapt uman.
Din această realitate a izvodit implicarea entuziastă a focşănenilor în vâl-
toarea evenimentelor anilor 1848 – 1866, având ca miez şi crez realizarea şi
consolidarea Unirii.
Din această realitate avea să izbucnească înflăcărata manifestare a năzuinţei
de unitate naţională de la 20 iunie 1848, când locuitorii din Focşanii Munteni
sărbătoreau ziua de 11 iunie, aclamând Constituţia, iar Guvernul revoluţionar,
striga „Trăiască România toată”.
„La această publică veselie - scria administratorul judeţului - au luat parte
şi mulţi dintre orăşenii moldoveni care ne-au mărturisit că asemenea prilej de
obştească veselie doresc să sosească şi la dânşii cât mai curând, ca împreună
să poată striga: «Să trăiască Unirea poporului român»”.
În discursul ţinut cu acest prilej, învăţătorul Teodosie din Focşani spunea:
„Astăzi şi românii de la mic la mare se găsesc fraţi, Să fim … tari în dragostea,
Unirea şi frăţia cea din noi înşine., „Să ne silim dar, fraţilor români, a
înrădăcina dragostea, frăţia, Unirea în inimile noastre”!
În această realitate avea să-şi găsească suportul şi energia ardenta implicare
a focşănenilor la desfăşurarea acţiunilor unioniste dintre anii 1856-1859.
Exprimându-şi adeziunea la programul Comitetului Central al Unirii din
Iaşi, focşănenii expediau adresa din 18/30 iunie 1856, devenită actul de naştere
al unuia dintre cele mai puternice Comitete Unioniste din Moldova: „Subiscă-
liţii, cetăţeni de toate clasele, locuitori ai ţinutului Putna şi ai oraşului Focşani
din Principatul Moldovei, prin acest înscris, în unanimitate, declarăm şi noi că
dorinţele noastre sunt: Unirea ambelor Principate, Valahia şi Moldova, într-un
singur stat, sub denumirea de România, un domn străin din dinastiile Europei,
afară de acelea megieşite, o Constituţie liberă, potrivită cu treburile ţării şi o
Adunare Obştească compusă de deputaţi aleşi liber din toate clasele”.

88
FOCŞANI, Seria a III-a, anul IX, * MILCOVIA
nr. 16, ianuarie-iunie 2013
_??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ?????????????????????????
- Revistă regională de studii
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????

Adeziunea era semnată, printre alţii, de Nicolae Voinov şi Nicu Şonţu, de


Ştefan şi Dumitru Dăscălescu, Constantin Stamatin, Scarlat Bontaş, Lascăr
Zamfirescu, Pavel Mincu, dr. Anastasie Lascăr.
Desfăşurată în condiţiile dificile ale acţiunilor represive coordonate de is-
pravnicul Iordache Pruncu, credincios caimacamului Vogoride, activitatea Co-
mitetului Unionist prilejuia alte dovezi ale solidarităţii româneşti: locuitorii păr-
ţii muntene, membri ai Comitetului Unionist din acea parte a oraşului, spri-
jineau lupta fraţilor lor de peste Milcov. Ştefan Dăscălescu şi Constantin Sta-
matin informau Iaşii că „situaţia din oraşul Moldovei este diametral opusă în
comparaţie cu libertatea de gândire a fraţilor de peste Milcov, care frăţeşte
ne-au invitat a ţine chiar şedinţele Comitetului nostru în comun cu ale lor şi la
dânşii, dacă la noi suntem opriţi”.
În pofida acestor persecuţii, focşănenii reuşesc să-şi trimită reprezentanţii
doriţi în Adunarea Ad-hoc a Moldovei. La 5 septembrie 1857, Sfatul orăşenesc
comunica Ministerului din Lăuntru alegerea negustorului focşănean Gheorghe
Ilie şi a ţăranului pontaş Ion Roată, din Câmpuri, în această Adunare.
La Iaşi, pe lângă mai vechii prieteni Dumitru Dăscălescu şi Gheorghe
Apostoleanu, Mihail Kogălniceanu avea să-şi facă din aceştia noi prieteni la
Focşani. Prin aceştia, prin cunoaşterea îndeaproape a activităţii Comitetului
Unionist, Mihail Kogălniceanu a cunoscut bine atmosfera unionistă a Focşani-
lor, şi ca atare, în decembrie 1858, îşi depune aici candidatura pentru Adunarea
Electivă a Moldovei. Ales din partea oraşului, alături de economistul Nicolae
Suţu, din partea judeţului Putna, Mihail Kogălniceanu îşi punea votul, în nu-
mele său şi al alegătorilor săi, pentru alegerea colonelului Al. I. Cuza ca Domn
al Moldovei, la 5 ianuarie 1859.
Atunci, din partea munteană a oraşului se trimitea, la Iaşi, viitorului Domn
al Unirii o telegramă: „Corpul electoral Focşanii–Munteni, simţind cu Dum-
neavoastră sentimentele de bucurie pentru norocita alegere a Domnului, vă fe-
licitează strigând: Glorie vouă, fraţilor de peste Milcov. Trăiască România
Unită”. Nu era vorba de o previziune, ci mai mult expresia unei dorinţe şi spe-
ranţe că şi la Bucureşti se va alege acelaşi Domn.
Vestea alegerii Domnitorului Moldovei şi la Bucureşti, la 24 ianuarie 1859,
a stârnit la Focşani entuziasmul general. Oraşul a căpătat aspectul zilelor de
sărbătoare, iar „poporul a mers în pompă la hotarul care mergea prin inima a-
cestei întinse şi frumoase ţări şi au aruncat cu pietre într-însul, dorind ca nici
numele lui să nu se mai cunoască”.
I se trimite o telegramă Domnitorului: „Sub impresia unui simţ de bucurie
extraordinară, inimile rămân unite şi nu pot exprima toate câte simţim. Oră-
şenii focşăneni nu pot să zică decât: Să trăiască România, să trăiască Prinţul
lor!”.
89
FOCŞANI, Seria a III-a, anul IX, * MILCOVIA
nr. 16, ianuarie-iunie 2013
_??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ?????????????????????????
- Revistă regională de studii
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????

Câteva zile mai târziu, locuitorii oraşului au avut prilejul să-şi exprime
direct, Domnitorului Unirii, bucuria de a fi alături de El, adeziunea la Actul
Unirii de la 24 Ianuarie 1859, încrederea în viitorul Ţării.
La 5 februarie 1859, în primul său drum făcut spre Bucureşti, Alexandru
Ioan Cuza s-a oprit şi la Focşani, unde a fost întâmpinat cu fast şi admiraţie de
întreaga suflare a oraşului, la hotar, în faţa Hotelului „Cimbru”, pe calea ce-i
primea numele în chiar acele zile - Calea „Cuza Vodă”. Aici, a avut loc şi
memorabila întâlnire dintre Ioan Roată şi Domnitor, la care, aşa cum mărturisea
prin 1880, descriind-o întocmai, avea să fie de faţă şi Mihail Kogălnicenau.
Fără a intra în amănunte, se cade să reamintim acum, ca evenimente deo-
sebite petrecute la Focşani în anii Unirii, funcţionarea Comisiei Centrale, între
10 mai 1859-14 februarie 1862, cu imensul său rol în elaborarea întregii legis-
laţii ce a stat la temelia reformelor şi a consolidării statului naţional român mo-
dern în a doua jumătate a secolului al XIX-lea.
Asemenea, întregului proces de unificare a Oraşului Focşani, început în
1859 şi desăvârşit în iulie 1862, se integrează evenimentelor definitorii ale epo-
cii, cu întreaga-i încărcătură de semnificaţii, atât pentru istoria locului, cât şi
pentru istoria naţională, ca simbol al izbânzii pentru împlinirea unui crez ge-
neral.
Decretul de unificare emis şi semnat de Alexandru Ioan Cuza la 10 iulie
1862 stipula: „Ambele părţi ale Oraşului Focşani, de dincolo şi de dincoace de
Milcov, vor forma în viitor un singur oraş care va fi reşedinţa Judeţului Put-
na”. Decretul era primit de locuitori cu un entuziasm greu de exprimat în cu-
vinte. Prefectul Robescu telegrafia Ministerului de Interne că: „Entuziasmul
focşănenilor pentru definitiva unire a acelui oraş este la culme”.
Realităţi istorice, ca ferment al saltului produs în conştiinţa oamenilor locu-
lui, de la apartenenţa la neam şi limbă, la naţiune şi naţional, cu un rol esenţial
în desfăşurarea evenimentelor de la Focşani, i s-a adăugat existenţa unui mă-
nunchi destul de mare, raportat la populaţia localităţii, de reprezentanţi ai boie-
rimii mici şi mijlocii, ai negustorimii, deschişi şi apţi să înţeleagă ideile nova-
toare care dominau în Europa, cu care au intrat în contact fie prin călătorii, fie
prin studii făcute în Apus.
Doctorul Anastasie Lascăr, faimosul unchi al scriitorului Duiliu Zamfires-
cu, scotea, la îndemnul lui Dinicu Golescu şi cu sprijinul lui material, la Leip-
zig, unde-şi făcea studiile, Fama Lipscăi (1827), primul ziar în limba română
apărut în străinătate.
Boierul luminat Ştefan Dăscălescu făcuse o călătorie în Apus, consemnân-
du-şi impresiile, aidoma lui Dinicu Golescu; fiul acestuia, Dumitru Dăscălescu,
luase drumul Parisului pentru studii în Drept, întrerupte, se pare, din motive de
sănătate. În perioada ieşeană a vieţii sale (1847-1858), cunoaşte şi se alătură
90
FOCŞANI, Seria a III-a, anul IX, * MILCOVIA
nr. 16, ianuarie-iunie 2013
_??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ?????????????????????????
- Revistă regională de studii
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????

strălucitei pleiade de revoluţionari şi umanişti: M. Kogălniceanu, Vasile Alec-


sandri, Costache Negri. În revistele acestora îşi va publica poeziile sale unio-
niste, aici îşi va scoate volumele sale de poezii.
Gheorghe Apostoleanu, devenit prin funcţiile sale una dintre personalităţile
focşănene marcante ale vieţii politice româneşti între 1859-1866, fusese coleg
de studii, la Berlin, cu Mihail Kogălniceanu, profesor al Academiei Mihăilene,
unul dintre juriştii cei mai apreciaţi de Domnitorul Alexandru Ioan Cuza.
Negustorul Lascăr Zamfirescu, tatăl scriitorului Duiliu Zamfirescu, cunoş-
tea, cum i se păstra imaginea în familie, patru limbi străine (greaca, turca, fran-
ceza şi germana), avea o minte luminată. Numai împrejurările l-au făcut să nu
ia drumul străinătăţii, la studii, ca fraţii săi, Constantin şi Gheorghe, la Berlin şi
Paris.
Negustorul Pavel Mincu dovedea o înţelegere luminată a timpurilor, recep-
tivitate. O dovedeşte stăruinţa cu care şi-a susţinut fiii la studii în capitala Fran-
ţei, Ion şi Ştefan Mincu.
Legăturile unor militanţi focşăneni cu marile personalităţi istorice şi cultu-
rale ale timpului argumentează din plin suportul ideatic al acţiunilor lor din anii
Unirii Principatelor. Nicolae Şonţu şi Nicolae Voinov participaseră la eveni-
mentele revoluţionare ale anului 1848 la Focşani, îl cunoscuseră pe Nicolae
Bălcescu cu prilejul misiunilor sale de aici, îi sprijiniseră pe revoluţionarii
moldoveni care se refugiaseră la Focşani, în martie 1848, suportaseră împreună
consecinţele participării lor la evenimentele revoluţionare.
Aşadar, privită din perspectiva istoriei, sărbătorirea Zilelor Oraşului Foc-
şani capătă şi înţelesul de datorie, de recunoştinţă a generaţiilor prezentului
pentru faptele înaintaşilor.
Şi dacă vom înţelege prin patriotism ceea ce însemna pentru Al. D. Zam-
firescu, când se destăinuia lui Nicolae Pătraşcu, cel mai apropiat prieten al tată-
lui său, scriitorul focşănean Duiliu Zamfirescu, considerându-se prin origine, şi
el fiu al oraşului, de ce nu am conferi sărbătoririi noastre şi înţelesul de expres-
sie a acestui sentiment.
„Patriotismul fiind un sentiment în profunzime, iar nu o concepţie extensivă
- scria Al. D. Zamfirescu, cărturarul şi diplomatul care şi-a petrecut aproape
întreaga viaţă în străinătate - se manifestă pentru fiecare dintre noi, prin atrac-
ţiunea irezistibilă către pământul de care ne leagă un trecut, fie al nostru, fie al
părinţilor.
Pentru mine, de pildă şi cu toată pasiunea de a auzi pe primul grănicer
vorbind româneşte şi cu toată convingerea că de la hotar începe un aer mai
subtil şi mai prielnic fericirii, totuşi, în gândul meu, toate trenurile venind din
Apus nu au avut decât o destinaţie, Focşanii, terminus sentimental al existenţei

91
FOCŞANI, Seria a III-a, anul IX, * MILCOVIA
nr. 16, ianuarie-iunie 2013
_??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ?????????????????????????
- Revistă regională de studii
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????

mele, pe dealurile încununate cu vii, în acel minunat colţ al Milcoviei, unde


odihnesc cei ce-mi sunt scumpi…”.
Parafrazându-l şi atribuind spuselor sale un sens al prezentului, rezultant al
trăirilor noastre, Zilele Oraşului Focşani pot însemna, pentru noi, şi o întoar-
cere spre chipurile din trecut, scumpe nouă prin faptele lor.
Vom proba, cred cu sinceritate, că suntem patrioţi prin simţire şi nu prin
vorbe sforăitoare. Îi vom reda noţiunii de patriotism adevăratul sens, îl vom
umple de firescul lui conţinut.
Obştească bucurie a sărbătoririi anuale a Zilelor Oraşului Focşani va avea
astfel şi sens, şi viitor.

Sus, de la stânga:
Sorin Francu,
Gabriel Funica,
Neagu Costică,
Dumitru Huţanu,
Cezar Cherciu,
Florin Dîrdală
Jos, în faţă, al
doilea din stânga:
Decebal Bacinschi,
primar; Valeriu
Balica, pr. protopop

92
FOCŞANI, Seria a III-a, anul IX, * MILCOVIA
nr. 16, ianuarie-iunie 2013
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ??????????????????????????????????????????
- Revistă regională de studii
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????

BIBLIOTECA PUBLICĂ DIN FOCŞANI:


ROSTURI ŞI DEVENIRE
Gabriel FUNICA,
Biblioteca Judeţeană ,,Duiliul Zamfirescu”,
Focşani, Judeţul Vrancea
Abstract. The author shows Focsani’s Public Library history with the most
important events from the life of this cultural institution. Focsani’s Public Library was
inaugurated in 1912, with the help of Putna Student Organization. Through time, it
was placed in different establishments, and today premise in Focsani is on Mihail
Kogalniceanu Street.
Key-Words: Libraries, public library, volunteer librarian, donation, book,
collection, reading room, reader etc.
Focşani, oraş de graniţă a cărui întemeiere se pierde legendar în negura tim-
pului, despărţit de apa Milcovului în Focşanii Munteni şi Focşanii Moldoveni
până în 1859 când va deveni Oraşul Unirii şi o singură municipalitate la data de
19 iulie 1862 prin jurnalul Consiliului de Miniştri şi Decretul Domnesc nr. 485.
În „Însemnări cu privire la oraşul Focşani” I. M. Dimitrescu scria: „Oraşul
nostru, aşezat în calea tuturor relelor, a fost deseori pustiit şi călcat de oştiri
străine […] Aşezaţi în astfel de condiţii şi în nişte vremuri aşa de vitrege, e
greu să se vorbească despre o viaţă culturală statornică şi înlănţuită în timp”.
Prin urmare, relativ târziu, sfârşit de secol XIX şi început de secol XX,
Oraşul Focşani începe să prindă un contur instituţional administrativ, educa-
ţional, cultural distinct. Prima şcoală publică se deschide în 1832, iar primul
gimnaziu, Alexandru Ioan Cuza, ulterior Liceul Unirea, în 1866.
În 1884 va fi construită, după planurile arhitectului Ştefan Gheorghiu,
clădirea Primăriei Focşani iar în aprilie 1912 se inaugurează localul Palatului
de Justiţie. Prin contribuţia însemnată a Maiorului Gh. Pastia se va construi
Teatrul Comunal deschis publicului la 22 noiembrie 1913 cu piesa „Fântâna
Blanduziei” de Vasile Alecsandri. Tot în 1913 se pune piatra de temelie la noul
Palat Administrativ. Consecvent proiectelor sale culturale, Gh. Pastia îşi face
cunoscută hotărârea, ianuarie 1926, de a finanţa edificarea Ateneului Popular.
Astfel, înfiinţarea unei biblioteci publice la Focşani reprezintă pentru entu-
ziaştii studenţi putneni un deziderat de primă importanţă. Prima formă de lectu-
ră publică organizată o aflăm pe la 1879 când Societatea Culturală „Unirea”
avea constituită o bibliotecă pentru uzul membrilor Asociaţiei. D. F. Caian,
autorul Istoricului, a înfiinţat în 1881 biblioteca Gimnaziului Al. I. Cuza.

93
FOCŞANI, Seria a III-a, anul IX, * MILCOVIA
nr. 16, ianuarie-iunie 2013
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ??????????????????????????????????????????
- Revistă regională de studii
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????

După Bucureşti, în 1891, ia fiinţă şi la Focşani Secţia Ligii Culturale, pre-


şedinte fiind Dimitrie F. Caian. Sub auspiciile Ligii Culturale, în 1907, studen-
ţii putneni, inspiraţi de idealul cultural al lui Nicolae Iorga, înfiinţează Cercul
studenţilor putneni, condus de Virgil Gabrielescu, Paraschiv Bogdan Chiriţă, I.
M. Dimitrescu.
Printre obiectivele principale se afla şi deschiderea unei biblioteci publice
la Focşani. Până în 1909 membrii Cercului reuşesc să strângă, prin subscripţie
publică şi diverse donaţii, un număr de 2000 de volume (printre primii dona-
tori, Nicolae Iorga, A. D. Xenopol, C. Rădulescu-Motru, dr. Mina Minovici,
Octavian Goga, intelectuali şi personalităţi ale oraşului ) pentru ca la 31 august
1910, când numărul de cărţi crescuse la 3000, aceştia să adreseze Primăriei
Focşani un memoriu prin care solicitau un local corespunzător şi un fond
financiar pentru plata chiriei şi cumpărarea mobilierului necesar.
Cu un fond de carte substanţial mărit, Biblioteca studenţilor putneni se va
transforma în octombrie 1911 în Bibliotecă Publică, aşa încât, după cum bine
remarca prof. dr. Teodora Fîntînaru, actualul director al Bibliotecii judeţene, în
editorialul din revista „Lector”/2012, cu prilejul centenarului (1912-2012):
„contribuţia cercului Studenţilor Putneni a fost una definitorie în constituirea,
ca instituţie publică deschisă tuturor, a Bibliotecii publice din Focşani”.
Astfel, în ziua de 5 februarie 1912 are loc, în Sala Ciurea de pe calea Cuza
Vodă, inaugurarea festivă a primei Biblioteci Publice din Focşani. Corul Lice-
ului Unirea condus de profesorul I. Nanulescu a susţinut un program artistic iar
preşedintele bibliotecii Alexandru Moisă a ţinut o conferinţă despre „Activi-
tatea şi scopul Bibliotecei Publice”. Tot acum va fi citit şi adoptat primul statut
al bibliotecii, fiind ales comitetul de conducere: Alexandru Moisă preşedinte,
I. M. Dimitrescu, secretar; Şt. F. Ferhat, P. B. Chiriţă, I. Rădulescu-Râmnic, D.
Al. Constantinescu, C. Barbescu, C. Giurgea - membri.
La deschidere, Biblioteca Publică deţinea 5000 de volume, consultate în
primul an de funcţionare, de 2000 de cititori.
În august 1912 Biblioteca se mută din Casele Ciurea - aici se va instala
Poşta -, „în apartamentul de sus al Băncii Milcov” alături de alte două instituţii
culturale, Liga Culturală şi Societatea Filarmonică ,,Doina Vrancei”. Aici vor
avea loc, până în 1916, şezători culturale, serbări naţionale, conferinţe. Aici vor
vorbi publicului focşănean: I. P. Rădulescu - despre „Regele Carol I”; V. V.
Haneş - „Cei trei Mihai”; Simion Mehedinţi - „Rostul Bibliotecilor Publice”;
Alexandru Lascarov-Moldovanu - „Rostul cultural şi educativ al Bibliotecilor
publice”. În timpul Primului Război Mondial, Biblioteca este distrusă complet.
În 1921, la insistenţele profesorului Savel Rahtivan ca preşedinte al Comi-
siunii interimare a oraşului, Primăria Focşani ia iniţiativa reînfiinţării Bi-
bliotecii Publice şi îl desemnează pentru acest lucru pe scriitorul Al. Lascarov-
94
FOCŞANI, Seria a III-a, anul IX, * MILCOVIA
nr. 16, ianuarie-iunie 2013
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ??????????????????????????????????????????
- Revistă regională de studii
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????

Moldovanu care, împreună cu studenţii putneni, încep reorganizarea vechii


biblioteci din care mai supravieţuiseră doar 135 de cărţi.
La întrunirea publică de pe 1 ianuarie 1922 în localul Şcolii Primare de Bă-
ieţi, nr. 1, se hotărăşte redeschiderea Bibliotecii Publice sub denumirea de Bi-
blioteca Publică a Oraşului Focşani. Festivitatea de inaugurare va avea loc în
Duminica Floriilor sub patronajul Ligii Culturale.
În cuvântul de deschidere, precizând rolul şi importanţa bibliotecii, Simion
Mehedinţi spunea: „Fără cultură, vom fi striviţi în hotarele României-Mari”.
După inaugurare, Al. Lascarov-Moldovanu director, Marin Căpitănescu
secretar şi cei patru bibliotecari voluntari, Ioan Tomiţă, Ioan nestor, Virgil
Huzum, Constantin Apostu, elevi de liceu, se ocupă de inventarierea şi
catalogarea celor 2889 de volume strânse din donaţii, reuşindu-se ca pe 24
septembrie 1922, Biblioteca, situată în localul de pe strada Sf. Dimitrie nr. 4, să
fie efectiv deschisă publicului. Până la sfârşitul anului au fost consemnate un
număr de 1424 de împrumuturi de carte.
Tot în acest an sunt publicate „Statutele Bibliotecei Publice a Oraşului
Focşani”.
Fondul de carte va spori an de an, graţie donaţiilor (ex, în 1933 Liga Cul-
turală donează bibliotecii 1826 de volume), dar şi achiziţiilor proprii, ajungând
ca în anul 1941 să deţină 10.256 de volume.
În anul 1924, Biblioteca se mută într-o clădire pe strada Maior C. V. Po-
pescu, nr. 12, într-un spaţiu impropriu, până în 1930, când, în urma demersuri-
lor administrative, i se repartizează două apartamente în imobilul situat pe
strada Maior Al. V. Romano nr. 9. La sfârşitul anului 1934 Biblioteca Publică
avea un fond de 7680 volume de bibliotecă cu o frecvenţă de 1432 de cititori şi
4201 cărţi citite din care, 1656 la sala de lectură şi 2545 împrumut la domiciliu.
După doisprezece ani, în 1942, Biblioteca se mută în localul Ateneului
Popular Maior Gh. Pastia. De fapt, locul firesc ce îi fusese atribuit, deja, formal
de către Maiorul Gh. Pastia când acesta face cunoscută Primăriei Focşani - 28
ianuarie 1926 -, decizia sa de a finanţa construirea Ateneului Popular, iar acesta
„să cuprindă la etaj o sală mare pentru biblioteca publică şi care va servi şi ca
sală de lectură”.
Demn de remarcat e faptul că în şedinţa Consiliului Comunal din 3 iulie
1926 în care este supus deliberării consilierilor Actul de donaţie, Maiorul Gh.
Pastia este asistat de fostul student putnean, acum avocat, prieten şi ulterior
executor testamentar, Paraschiv Bogdan Chiriţă.
Din 1923 şi până în 1939 director al Bibliotecii Publice va fi profesorul
Savel Rahtivan. După 1945 adaptându-se noului context istoric, Biblioteca
publică devine bibliotecă de stat. A continuat să-şi dezvolte şi să-şi diversifice
colecţiile, funcţionând la Ateneul Popular până în anul 1972 când s-a mutat în
95
FOCŞANI, Seria a III-a, anul IX, * MILCOVIA
nr. 16, ianuarie-iunie 2013
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ??????????????????????????????????????????
- Revistă regională de studii
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????

actualul sediu, preluat de la Întreprinderea Poligrafică Bacău, de pe strada


Mihail Kogălniceanu nr. 12. În anul 1955 s-a înfiinţat Secţia pentru Copii şi
Tineret, iar în 1960, biblioteca din Focşani este prima bibliotecă, la nivel
naţional, care experimentează serviciul de acces liber la raft al cititorului.
Astăzi, Biblioteca Judeţeană „Duiliu Zamfirescu”, Focşani, funcţionează cu
o sală de împrumut la domiciliu, sală periodice şi carte veche, secţia pentru
copii şi tineret, sală de lectură, sală de internet, centru de limbi străine şi o
filială în Cartierul Sud al oraşului, cu un fond total de 214.926 carte şi
periodice şi o frecvenţă de 89.143 utilizatori la sfârşitul anului 2012.
Referinţe:
1). Dimitrie F. Caian - Istoricul Oraşului Focşani (Focşani, 1906);
2). I. M. Dimitrescu - Însemnări cu privire la Oraşul Focşani (Bucureşti, 1931);
3). Veronica Crăciun - Biblioteca Publică din Focşani. Incursiune mono-grafică
1912-1945 (Focşani, 2012);
4). Ionuţ Iliescu, Horia Dumitrescu - Ctitoriile Maiorului Gheorghe Pastia
(Focşani, 2004);
5). Revista Lector, An II, serie nouă, nr. 1/2012 (Focşani).

96
FOCŞANI, Seria a III-a, anul IX, * MILCOVIA
nr. 16, ianuarie-iunie 2013
_???????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????
- Revistă regională de studii
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????

ŢARA VRANCEI,
FOND GEOCULTURAL COMUN CU SPAŢIUL
CARPATO-DANUBIANO-PONTIC
Prof. dr. Nicolae DAMIAN1
Résumé: L´article propose des éléments révélateurs avec une inspiration
ethnographique filtrés à travers la géographie, qui sont communes au ´´Tara Vrancei`
avec l´ensemble d´espace Carpate-Danube-Pontique. L´article n´a pas un caractère
exhaustif, mais il pose en premier plan certains aspects.
Mots-clés:´Tara Vrancei´géographie culturelle, etnographie, fond commun.
* * *
Elementul cheie în demonstrarea unei structuri genetice etnoculturale a
„Ţării Vrancei” comune cu întreg spaţiul românesc, este tocmai individualitatea
sa geoculturală. Astfel, formaţiunea sa geopolitică de tipul „devălmăşiei de
ocol”, - ce se întâlnea în Moldova sub forma răzăşiei, precum şi în alte „ţări” de
pe întreg cuprinsul spaţiului românesc -, a contribuit la păstrarea fondului co-
mun. În plus, demonstrează continuitatea2 naţiei noastre pe aceste meleaguri.
Ne susţinem afirmaţia prin istoricul Nicolae Iorga: „...se poate zice că această
Vrance este însăşi icoana în mic a unităţii neamului nostru.”
Deşi cu numeroase elemente identitare şi originale, multe dintre acestea
desprinse din filonul dacic şi păstrate doar în „Ţara Vrancei” (de ex: „Chipăru-
şul” şi dansul cu măşti, fizionomia şi portul popular etc), sunt aspecte ce de-
monstrează existenţa unui fond comun. Exemplificăm prin: structurarea satelor,
ocupaţiile geoeconomice (cunoscute şi sub denumirea de industrie casnică) şi
uneltele, marcarea celor mai importante etape ale vieţii, gospodăria, portul
popular, alimentaţia etc.
Vom debuta în demersul nostru cu sprijinul oferit de către cercetătorul Co-
nea Ion, ce se apleacă cu acribie asupra topicului „Vrancea”. Existenţa acestuia,
a unor terminologii asemănătoare, a onomasticelor ş. a., într-un spaţiu geogra-
fic de extensiune maximă - de la Defileul Dunării şi până în Subcarpaţii Mun-
tenei, în sudul Moldovei etc. - ne confirmă ipoteza ce tocmai am lansat-o.
Rolul „Ţării Vrancei” ca zonă de contact între cele trei provincii româneşti
este unul de sinteză şi convergenţă pur românească, Vrancea devenind un
„triplex confinium”.
1
prof. dr. Nicolae DAMIAN, director - Şcoala Gimnazială Pufeşti Vrancea; cadru didactic
asociat Univ. Bucureşti - D. F. P. Focşani;
2
Nicolae Iorga - Război, note zilnice, III, Iaşi, p. 5, apud, Tancred Bănăţeanu, Stoica
Georgeta, (1988), Zona etnografică Vrancea, Ed. Sport-Turism, Bucureşti.
97
FOCŞANI, Seria a III-a, anul IX, * MILCOVIA
nr. 16, ianuarie-iunie 2013
_???????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????
- Revistă regională de studii
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????

Relieful a impus acelaşi tipuri de sate prezente în totalitatea spaţiului carpa-


tic montan şi depresionar: satele risipite, inclusiv structurile de tip sălaşe, odăi,
târle; şi satele răsfirate de tip liniar, cu existenţa unui nucleu. Gospodăriile pre-
zintă elemente comune prin existenţa chilerului - specific întregii Moldove, a
cerdacului - specific Munteniei, dar şi altor elemente precum tinda, cămara, be-
ciul, prispa etc.
Toate acestea au fost pe deplin relevate într-un studiu mai amplu.1 Mate-
rialele de construcţie: piatra şi lemnul sunt definitorii întregului spaţiu montan.
Totuşi se împrumută şi elemente specifice zonei de câmpie: folosirea lutului
(argilei), paielor (sau fânului) pentru realizarea unor cărămizi arse la soare (ca
de ex: la Burca - Vidra) sau în procesul de construire a caselor în leţuri (aşa
cum le-am întâlnit la Vizantea). Ornamentaţia exterioară a casei, cum este
„florăria” streşinii de la acoperiş, stâlpii din lemn de susţinere de la prispă etc,
confirmă măiestria întregului popor român. Însăşi structurarea gospodăriei, ce
cuprinde casa de locuit şi anexele (grajdul, perdeaua, beciul, bucătăria de vară,
casa mare etc.) este prezentă pe întregul teritoriu al României, la fel ca şi gar-
dul, fântâna, poarta, pârleazul. Stâna are acelaşi specific pentru întreaga zonă
montană, inclusiv prin instrumentarul folosit, prin organizarea interioară. Din-
tre acestea distingem, cu rol ornamental, tiparele de caş. Folosirea este un spe-
cific în Carpaţii de Curbură, până în satele româneşti din Covasna şi „Ţara
Bârsei”. În aceste regiuni „de peste munţi”, tiparele păstrează forma lor origi-
nală.2

Damian, N., (2011), Ţara Vrancei - studiu de geografie culturală, Ed. Terra Focşani.
1

Vezi Cherciu, I. (2004), Arta populară din Ţara Vrancei, Ed. Enciclopedică, Bucureşti,
2

pp. 74-81.
98
FOCŞANI, Seria a III-a, anul IX, * MILCOVIA
nr. 16, ianuarie-iunie 2013
_???????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????
- Revistă regională de studii
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????

Ocupaţiile geoeconomice sunt aceleaşi ca în tot spaţiul carpatic: lucrul pă-


mântului pe suprafeţele restrânse, exploatarea forestieră şi meşteşugurile deri-
vate acesteia, pomicultura, creşterea ovinelor, sărăritul etc. Evident, uneltele au
caracteristici asemănătoare.
Alimentaţia nu este doar un mijloc de asigurare a existenţei individului,
devine o expresie culturală, un aspect identitar şi un substrat comun românesc 1.
Brânzeturile, derivate din ocupaţia creşterii ovinelor, specifică vrâncenilor, dar
şi tuturor muntenilor, se conturează ca aspect unic prin păstrarea în coaja de
brad, afumarea şi folosirea ca ornamentaţie a tiparelor şi păpuşilor de caş. Fră-
mântatul brânzei cu răvarul2 , este obişnuinţă în Carpaţii Meridionali (inclusiv
Vrancea).3 Carnea de porc, de oaie se conservă prin afumare sau prin realizarea
pastrămii.4
Iarna se consumă, ca alimente conservate, ciupercile şi fructele de pădure.
În trecut uleiul de măsline, datorită inexistenţei României în aria sa de vegeta-
ţie, era suplinit prin obţinerea sa din seminţele de nucă, bostan, floarea soarelui
şi jir. Suntem confirmaţi prin existenţa oikonimului Coza şi rândurile scrise de
Simion Mehedinţi, ce afirmă rolul fagului de substitut al măslinului5.
Din interiorul locuinţei remarcăm ţesăturile, într-o diversitate de forme şi
culori: păretare, lăicere, cergi, covoare, şervete, ştergare, scoarţe, printre aces-
tea şi costumul popular păstrat cu sfinţenie. Toate acestea sunt create cu războ-
iul de ţesut, a furcii de tors şi fusului, vârtelniţei, sucalelor, mosoarelor, ţevilor.
Ele ocupă locuinţa vrânceanului, pe toată perioada de iarnă, ulterior fiind urcate
în pod, până la o nouă folosire.
Revenind la portul popular, acesta face legătura între cel din Podişul
Moldovei şi Câmpia Română, dar prezintă alte numeroase legături cu Oltenia şi
Transilvania. Mărturie sunt: iţarii, năframa, chimirul, opincile, cojoacele etc.
Deşi mai puţin reprezentativ pentru „Ţara Vrancei” şi pentru întreg judeţul,
remarcăm elementele comune de patrimoniu în privinţa obiceiului de încon-

A se consulta lucrarea: Chelcea Ion, (2001), Cu privire la hrana de bază a poporului


1

român, pp. 207-235, în: Etnografie şi sociologie, Ed. Universităţii din Bucureşti, Bucureşti.
2
Răvarul sau răvacul este o un instrumentar specific stânei, ce ajută la sfărâmarea brânzei.
Practic, este o creangă de brad groasă (este folosit acest lemn pentru uşurinţa greutăţii sale)
dreaptă şi crestată.
3
Chelcea Ion, (2001), Cu privire la hrana de bază a poporului român, p. 207-235, în:
Etnografie şi sociologie, p. 220, Ed. Universităţii din Bucureşti.
4
Idem, Chelcea, I., Op. cit. p. 222;
5
Mehedinţi, S., (1946), Premise şi concluzii la Terra. Amintiri şi mărturisiri, p. 196,
Bucureşti.
99
FOCŞANI, Seria a III-a, anul IX, * MILCOVIA
nr. 16, ianuarie-iunie 2013
_???????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????
- Revistă regională de studii
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????

deiere a ouălor (vezi foto). Tehnica folosită este marcată prin existenţa ouălor
chicate sau muncite, cu motive vegetale, zoomorfe, religioase1 etc.

Dovada creării unui strat etnocultural comun îl constituie mişcările popul-


aţiei, atât din „Ţara Vrancei” spre exteriorul său cât şi în sens invers 2. Legă-
turile geoeconomice, comerciale, deşi limitate ca intensitate, au creat şi unele
simbioze culturale.
Transhumanţa 3 păstorilor covăsneni, breţcani, drumurile comerciale ale
vrâncenilor spre târgul Braşovului, existenţa unui alt nod comercial în Vrancea
arhaică - Vidra4, au fost determinanţii schimburilor de populaţii, nu doar cultu-
rale. Au plecat din „Ţara Vrancei” spre Bisoca5, au sosit în Năruja6 din Lo-
pătari sau crearea aşezării Soveja. Despre acest ultim caz, deşi nu se află în
„Ţara Vrancei”, ca aşezare, multitudinea asemănărilor etnoculturale, ne-a de-
terminăm să nu o neglijăm în cercetarea noastră.

Pentru mai multe detalii, vezi: Vioreanu, Georgeta, (2008), Ouăle de Paşti din Vrancea,
1

CJCPCT, Focşani;
2
Vezi Bănăţeanu Tancred, Georgeta Stoica, (1988), Zona etnografică Vrancea, Ed. Sport
Turism, p. 18-22 şi Cherciu, I., (2004), Arta populară din Ţara Vrancei, Ed. Enciclopedică,
Bucureşti, p. 10-13;
3
N. Al. Rădulescu, (1937), Vrancea…op. cit. pp. 113-115;
4
Stănculescu P., Serafim, G., (1943), La foire Vidra-Putna, în: Arhiva soc., 17, apud
Cherciu, I., (2004), Op. cit., p. 11;
5
Bănăţeanu, Tancred; Horşia, Olga (1964), Formarea şi dezvoltarea Comunei Bisoca
(Regiunea Ploieşti) şi evoluţia formelor sale social-economice, în: Revista muzeelor, I, nr. 1.
Populaţia din acest sat afirma că „vorbim ca vrâncenii, dar şi ei vorbesc ca noi” sau casele se
aseamănă ceva cu cele din Vrancea”;
6
Sava, A. - Documente putnene, XII, op. cit.
100
FOCŞANI, Seria a III-a, anul IX, * MILCOVIA
nr. 16, ianuarie-iunie 2013
_???????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????
- Revistă regională de studii
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????

Sovejenii proveniţi din culoarul Rucăr şi Dragoslavele, ca şi cei din Ireşti,


afirmă deseori „suntem în gura Vrancei”1.
Bibliografie:
1. Butură, V., (1978) Etnografia poporului român, Ed. Dacia, Cluj-Napoca;
2. Cherciu, I., (2007), Tradiţii şi credinţe populare din Ţara Vrancei, Ed.
Enciclopedică, Bucureşti;
3. Cocean, P., (2009), „Ţările” din România, în: Rev. Terra, an XXXVIII-
XXXIX (LVIII-LIX), 2008-2009, pp. 11-18, Ed. CD. Press, Bucureşti;
4. Damian, N., (2009), „Republica Vrancea” - Identitate geopolitică şi geo-
culturală. Consideraţii preliminare, în Lucrările Simpozionului Naţional cu
participare Internaţională „Dimitrie Cantemir şi vocaţia europeană a gândirii
româneşti”, ed. a VI-a, Iaşi;
5. Damian, N., (2011), „Ţara Vrancei” - studiu de geografie culturală, Ed.
Terra, Focşani;
6. Ghinoiu, I., (1981), Popasuri etnografice româneşti, Ed. Ştiinţifică şi En-
ciclopedică, Bucureşti.

Bănăţeanu Tancred, Georgeta Stoica, (1988), Zona etnografică Vrancea, Ed. Sport
1

Turism, p. 22.
101
FOCŞANI, Seria a III-a, anul IX, * MILCOVIA
nr. 16, ianuarie-iunie 2013
_????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????
- Revistă regională de studii
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????

ZONA DE INFLUENŢĂ URBANĂ


A MUNICIPIULUI FOCŞANI
Prof dr. Ovidiu-Allen VASILE,
Şcoala Gimnazială ,,Alexandru Vlahuţă”,
Comuna Gugeşti, Judeţul Vrancea
Résumé: L´article représente l´influence dans le territoire de la ville Focşani,
mettant en évidence les éléments qui imposent ce fait mais aussi les facteurs limitants.
Sont aussi présentés les relations avec les établissements ruraux et urbaines du
présent et du passé.
Mots-clés: Focşani, l´influence territoriale.
Locul Municipiului Focşani în sistemul naţional de aşezări. Centralita-
tea reprezintă una din caracteristicile de bază ale sistemelor de aşezări, defi-
nind procese şi fenomene geografice teritoriale, tendinţe ale acestora de a se a-
glomera în anumite localităţi şi de a “dota” cu noi funcţii aşezările respective.
Analiza centralităţii este fundamentată în cele mai multe din studiile în do-
meniu, de teoria lui Christailer, respectiv teoria locurilor centrale, în concepţia
căruia oraşul este definit, în principal, prin funcţia sa, prin capacitatea sa de a
furniza bunuri şi servicii centrale unei arii tributare din jurul său, dar totodată
acesta este un ,,loc central” datorită, în principal, unei populaţii care trebuie a-
provizionată şi în măsură mai redusă de factorii geografici.
Includerea teoriei locurilor centrale în planificarea dezvoltării urbane are la
bază premisa că oraşele se confruntă cu o multitudine de probleme, motiv pen-
tru care se impune cunoaşterea şi aplicarea unor modele de organizare a spaţiu-
lui urban, suburban şi periurban.
Municipiul Focşani îşi impune de mai mult timp funcţia de loc central, a-
ceasta se accentuează semnificativ după anul 1968, când datorită reorganizării
administrativ teritoriale, Vrancea devine judeţ iar oraşul Focşani este stabilit ca
reşedinţă. După această dată oraşul cunoaşte o evoluţie complexă, caracterizată
prin amplificarea şi diversificarea funcţiilor sale, devenind centrul de polari-
zare politic, administrativ şi cultural, care coordonează întreaga activitate din
judeţ.
Accentuarea centralităţii Municipiului Focşani a avut la bază o dinamică
demografică aproape explozivă demonstrată de evoluţia numărului de locuitori.
Astfel în intervalul 1966-1977, populaţia oraşului a crescut cu peste 20.000 de
persoane (62,38%) fapt datorat, în principal, unui bilanţ natural şi migratoriu
pozitiv.
102
FOCŞANI, Seria a III-a, anul IX, * MILCOVIA
nr. 16, ianuarie-iunie 2013
_???????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????
- Revistă regională de studii
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????

După 1992, populaţia începe să scadă, ca urmare a restructurării economi-


ce, în principal, a unităţilor industriale, fapt ce a determinat emigrarea popu-
laţiei spre zone economice mai dezvoltate sau spre localităţile rurale de origine.
a). Factorii de amplificare a centralităţii Municipiului Focşani sunt în
principal:
- un spaţiu rural sau semirural relativ extins. Judeţul Vrancea, fiind alcă-
tuit din 5 oraşe: Focşani, Adjud, Panciu, Mărăşeşti, Odobeşti (din care două
Municipii Focşani şi Adjud) şi 68 de comune (cu 331 sate). Analiza catego-
riilor de mărime demografică a comunelor limitrofe Municipiului Focşani (du-
pă datele privind numărul populaţiei la 1 ianuarie 2009), a evidenţiat că 4 din
cele 7 localităţi vecine sunt situate în clasa superioară de mărime, astfel că do-
uă au peste 5.000 de locuitori (Vânători - 6.045, Suraia - 5.775) şi alte două
peste 4.000 de locuitori (Garoafa - 4.820; Goleşti - 4.225). În cazul acestora.
populaţia a crescut semnificativ datorită faptului că în aceste localităţi au mi-
grat o parte a populaţiei din municipiu, dar şi datorită faptului că în aceste co-
mune au migrat locuitori din alte comune ale judeţului, atraşi de proximitatea
Oraşului Focşani, precum şi de condiţiile generale de viaţă superioare faţă de
localitatea de provenienţă. (fig. 99)
- convergenţa căilor de comunicaţie. Municipiul Focşani fiind situat la in-
tersecţia mai multor axe importante de comunicaţie: E 85, care realizează
legătura între nordul şi sudul continentului. La acestea se adaugă o serie de alte
drumuri naţionale şi judeţene. Toate aceste drumuri sunt artere majore ce
converg către Municipiul Focşani.
Pentru a degaja zona centrală a oraşului de traficul de tranzit, aceste artere
de penetraţie sunt legate de centura care ocoleşte oraşul. Municipiul Focşani
este, de asemenea. un punct important în transportul feroviar de călători şi măr-
furi deservit de o staţie C.F.R. modernă cu o arhitectură la standarde europene.
Transportul în comun este asigurat de autobuze şi microbuze pe trasee care
converg către Oraşul Focşani din toate zonele judeţului dar şi din alte judeţe
(Galaţi, Brăila Tulcea, Constanţa, Braşov, Iaşi,) şi Bucureşti;
- distanţa relativ mare faţă de oraşele cu peste 100.000 locuitori, situate în
judeţele limitrofe. Municipiul Focşani este situat la 75 km de Buzău, 103 km
de Bacău, 97 km de Brăila, 89 km de Galaţi, 191 km de Braşov şi 175 km de
Bucureşti.
- dinamica unor noi servicii terţiare, au accentuat centralitatea Municipiu-
lui Focşani. Funcţia culturală şi de învăţământ reprezintă unul din cele mai evi-
dente elemente generatoare de relaţii între aşezări. Prin dotările sale specifice,
cu rol cultural şi de învăţământ, oraşul contribuie la ridicarea standardului de
viaţă şi de comportament într-un spaţiu ce depăşeşte cu mult spaţiul fizic al
acestuia. După 1990, în Municipiul Focşani, alături de unităţile de învăţământ
103
FOCŞANI, Seria a III-a, anul IX, * MILCOVIA
nr. 16, ianuarie-iunie 2013
_????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????
- Revistă regională de studii
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????

liceal şi postliceal, au fost înfiinţate filiale ale unei serii de instituţii de învă-
ţământ superior public (Universitatea din Bucureşti) sau privat (Universitatea
Petre Andrei, Universitatea George Bariţiu, Universitaea Gheorghe Cristea).
Acestea reprezintă un alt factor care contribuie la accentuarea centralităţii
Municipiului Focşani unde sunt concentrate cele mai multe unităţi de învăţă-
mânt liceal (13), dar şi mai bine cotate în sistemul de învăţământ (Colegiul
Naţional ,,Unirea”, Colegiul Naţional ,,Al. I. Cuza”), care atrag un număr sem-
nificativ de elevi şi studenţi (în cea mai mare parte), din limitele administrative
ale Judeţului Vrancea, dar şi din judeţele limitrofe (Brăila, Galaţi, Bacău)

Fig. 99 Repartiţia aşezărilor omeneşti din aria de influenţă a oraşului Focşani


după numărul de locuitori în 2008. Sursa Direcţia Judeţeană de Statistică Vrancea

Un alt element care accentuează centralitatea Municipiului Focşani îl repre-


zintă serviciile de sănătate care sunt foarte puţin dezvoltate în zona rurală a ju-
deţului, motiv pentru care mulţi locuitori din mediul rural utilizează serviciile
şi dotările medico-sanitare din municipiu, unde sunt localizate două unităţi spi-
taliceşti publice (Spitalul Militar, Spitalul ,,Sf. Pantelimon”) alături de cele mai
multe farmacii şi cabinete stomatologice care concentrează fluxuri specifice de
populaţie.
104
FOCŞANI, Seria a III-a, anul IX, * MILCOVIA
nr. 16, ianuarie-iunie 2013
_???????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????
- Revistă regională de studii
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????

- piaţă de desfacere pentru o serie de produse realizate sau prelucrate în


mediul rural adiacent, care sunt valorificate în Focşani, acesta fiind principalul
centru de desfacere a produselor agroalimentare care provin din zonele rurale
înconjurătoare. Acest aspect este concretizat, de asemenea, şi prin faptul că o
serie de locuitori care s-au stabilit în oraş în perioada comunistă, exploatează în
prezent, suprafeţele agricole din localităţile natale situate în special în zona
suburbană, iar produsele obţinute sunt comercializate de către aceştia în pieţele
din municipiu.
- centru de aprovizionare care asigură necesarul de produse ale popu-
laţiei din mediul rural. Astfel, pentru locuitorii comunelor învecinate acesta
constituie centrul de aprovizionare, atât pentru mărfuri alimentare, cât şi neali-
mentare, în timp ce pentru locuitorii comunelor situate la distanţe mai mari,
deplasările au un caracter ocazional şi sunt legate, în principal, de procurarea
unor bunuri de folosinţă îndelungată.
- incapacitatea oraşului de a-şi asigura necesarul de forţă de muncă
pentru diferitele activităţi economice datorită resursei de forţă de muncă insufi-
cientă din municipiu, care s-a diminuat datorită îmbătrânirii populaţiei, dar şi
prin emigrarea forţei de muncă specializate în alte state.
b. Factorii de blocaj pentru accentuarea centralităţii municipiului sunt în
principal:
- concurenţa pentru terţiarul superior (universităţi, asistenţă medicală spe-
cializată din partea capitalei şi a unor centre regionale (Galaţi, Iaşi, Braşov). În
municipiu sunt prezente numai o mică parte din specializările universitare
solicitate pe piaţa muncii, motiv pentru care, tinerii care doresc să urmeze o
facultate aleg capitala sau un alt centru universitar situat în apropiere (Ploieşti,
Galaţi, Iaşi, Braşov), iar după absolvire mare parte dintre aceştia optează să se
stabilească în oraşul respectiv, deoarece în Focşani oferta de locuri de muncă în
domeniul absolvit este mai mică sau mai slab remunerată. Un alt aspect care
accentuează concurenţa pentru terţiarul superior este generat de dotarea, uneori
modestă, a unităţilor sanitare în domeniul serviciilor medicale înalt specializate
motiv pentru care, un procent important din cei suferinzi sunt nevoiţi să opteze
pentru alte oraşe iar cei mai mulţi aleg capitala.
- menţinerea unei baze economice axate axate pe industrie. Municipiul
Focşani a început din anii ’60 o dezvoltare fără precedent a industriei care a
contribuit semnificativ la consolidarea tuturor funcţiilor urbane.
După 1990, majoritatea unităţilor industriale au avut de suferit datorită, în
principal, pierderii pieţelor de desfacere tradiţionale, fapt ce a determinat
restructurări masive însoţite de apariţia unui număr semnificativ de şomeri.
Un indicator important în a susţine afirmaţiile noastre imediat anterioare
privind evoluţia economică a oraşului îl constituie dinamica numărului mediu
105
FOCŞANI, Seria a III-a, anul IX, * MILCOVIA
nr. 16, ianuarie-iunie 2013
_????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????
- Revistă regională de studii
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????

de salariaţi din industrie care reflectă particularităţile concrete ale activităţilor


industriale. La nivelul Oraşului Focşani numărul mediu de salariaţi ocupaţi în
industrie a scăzut cu aproape 50% de la 29.353 1990 la numai 15.755 persoane
în 2007. Analiza, în detaliu, a dinamicii numărului mediu de salariaţi din indus-
trie, în spaţiul urban analizat, a evidenţiat că restructurarea economică a dema-
rat imediat după 1990, astfel că în 1993 numărul mediu de salariaţi a înregistrat
o scădere cu peste 7.000 de persoane faţă de 1990, ajungând la numai 22.230
de persoane, proces care a continuat în ritm accelerat şi în următorii ani, astfel
că în 1995 numărul mediu de salariaţi a ajuns la numai 17.565 persoane înre-
gistrând astfel o diminuare faţă de 1990 cu peste 11.750 de persoane (o scădere
cu 40,15% faţă de 1990), moment după care se constată chiar o foarte sensibilă
creştere astfel că în 1998 numărul mediu de salariaţi din industrie era de 17.773
persoane.
- existenţa unor centre urbane mari în apropierea judeţului (Galaţi,
Bacău, Brăila, Buzău), care atrag forţa de muncă din aşezările rurale situate la
limita acestuia, dar şi capitala Bucureşti, care atrage forţa de muncă, în special
tânără şi înalt calificată, aceasta datorită îndeosebi infrastructurii socioedilitare
superior dezvoltate şi oportunităţilor mai diversificate din piaţa muncii.
- revitalizarea Municipiului Buzău ar putea diminua creşterea centralităţii
Municipiului Focşani prin atragerea unui segment din locuitorii care ocupă par-
tea sudică a judeţului. Se are în vedere poziţia geografică mai avantajoasă,
Buzăul fiind un important nod de convergenţă a căilor de comunicaţie de im-
portanţă naţională.
- creşterea în perspectivă a grupării urbane Brăila Galaţi (prin construcţia
aeroportului de la Vlădeni şi a unui pod peste Dunăre), va determina diminua-
rea centralităţii Municipiului Focşani, îndeosebi în partea sa de E şi SE.
Dezvoltarea serviciilor şi polarizarea activităţilor terţiare. Dacă până în
1990 cea mai mare parte a populaţiei active era ocupată în activităţi din dome-
niul industriei, după acest moment, dezindustrializarea şi implicit, creşterea şo-
majului au determinat reconversia profesională a unui procent important din
populaţia oraşului care s-a orientat către activităţi din sectorul terţiar (14.065
salariaţi în 1991, 19.063 salariaţi în 2007)
Analiza de detaliu a dinamicii populaţiei ocupate în sectorul terţiar pe baza
datelor de care am dispus, ne indică o serie de aspecte între care am considerat
că se impun a fi menţionate:
● trendul aproape continuu ascendent al numărului mediu de salariaţi
ocupaţi în comerţ, unde s-a manifestat o creştere explozivă: de la 3462 salariaţi
în 1991 la peste 8500 (8520) salariaţi în 2007, fapt explicat, cel puţin parţial,
prin apariţia în spaţiul urban analizat, a unor investiţii de anvergură, astfel că
au apărut o serie de supermarketuri ce aparţin unor reţele internaţionale (Carre-
106
FOCŞANI, Seria a III-a, anul IX, * MILCOVIA
nr. 16, ianuarie-iunie 2013
_???????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????
- Revistă regională de studii
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????

four, Kaufland, Penny, Gimma) sau locale (Zamfir). Acestea au determinat


creşterea atractivităţii spaţiului urban pentru populaţia din zona rurală înveci-
nată.
● creşterea populaţiei ocupate în ocupaţiile din domeniul financiar
bancar şi al asigurărilor (477 persoane ocupate în 1991 → 708 persoane, în
2007), dar şi în administraţia publică (455 persoane -1990 → 2467 persoane -
2007) şi sănătate (2106 persoane ocupate -1990 →3295 salariaţi 2007). Acest
lucru se datorează dezvoltării acestor servicii, dar şi a concentrării lor în spaţiul
urban analizat.
Tabel
Dinamica structurală a salariaţilor din sectorul terţiar al Municipiului Focşani
1991 1993 1998 2000 2002 2004 2006 2007
Numărul mediu de
3462 4785 5451 3687 4492 5140 6266 8520
salariaţi în comerţ

Număr mediu de
salariaţi în 4193 2981 2104 1619 1601 1111 1552 1817
transporturi şi poştă
Numărul mediu de
salariaţi în activităţi
477 828 1015 1095 646 597 702 708
financiar bancare
asigurări
Numărul mediu de
salariaţi în 979 958 1609 1672 1321 1577 1765 2467
administraţia publică
Numărul mediu
de salariaţi în 2814 2449 2401 2206 1551 2046 2172 2256
învăţământ
Numărul mediu
de salariaţi în 2140 2066 2303 2641 2903 3055 3953 3295
sănătate

TOTAL 14065 14.066 14.883 12.920 12.514 13.526 16.410 19.063

Sursa: Direcţia Judeţeană de Statistică Vrancea

Relaţiile cu aşezările urbane şi rurale: tipuri de relaţii dinamică şi ca-


racteristici. Analiza detaliată a relaţiilor ce intervin între oraşul Focşani şi teri-
toriul suport al acestuia constituie una dintre problemele esenţiale ale dezvol-
tării durabile. Evidenţierea acestor raporturi pentru orice oraş sau aşezare con-
duce, în final la o determinare cât mai veridică a zonelor sale de influenţă, la o
cunoaştere a relaţiilor dintre aşezări şi spaţiile dintre acestea.
În studiul nostru am identificat ca principale tipuri de relaţii între Munici-
piul Focşani şi spaţiile urbane şi rurale adiacente următoarele categorii: relaţii

107
FOCŞANI, Seria a III-a, anul IX, * MILCOVIA
nr. 16, ianuarie-iunie 2013
_????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????
- Revistă regională de studii
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????

rural-urban, relaţii economice, relaţii demografice, relaţii politico-administrati-


ve, relaţii comerciale, relaţii social culturale şi de recreare.
Relaţiile de tip rural-urban Realitatea contemporană demonstrează ac-
centuarea raporturilor dintre oraşe şi cadrul lor natural, raporturi ce se intensifi-
că şi se multiplică paralel cu procesul de dezvoltare economico-socială a terito-
riului în care se integrează.
În perioada anterioară anului 1989, prin caracterul centralizat al economiei
şi al deciziilor legate de dezvoltarea teritorială s-au impus o serie de factori
amplificatori ai acestor relaţii. S-a constat că dintre aceşti factori o importanţă
mai semnificativă au dobândit industrializarea, dezvoltarea intensivă şi moder-
nizarea agriculturii, crearea unor sisteme adecvate de căi de comunicaţie, mă-
surile administrative de organizare teritorială.
a) procesul amplu de industrializare extensivă s-a constituit în unul dintre
factorii cei mai dinamizatori ai relaţiilor oraş - spaţiul adiacent, determinant în
schimburile de produse şi populaţie dintre cele două medii. Acesta a constituit
un factor major de reprofilare a oraşului Focşani care din categoria de centru de
schimb şi agrar a trecut în categoria centrelor industrializate cu funcţii multiple
în teritoriu. Astfel în Municipiul Focşani până în 1970 existau numai o serie de
unităţi cu profil alimentar alături de altele din domeniul textil şi a lemnului,
precum şi unele ateliere ale cooperaţiei meşteşugăreşti.
După acest moment, au fost construite mai mult de 10 unităţi industriale
mari (ex: Fabrica de confecţii - 1971 Combinatul de prelucrare a lemnului -
1972, Întreprinderea de scule şi matriţe 1973) având în vedere valorificarea
diferitelor materii prime, dar mai ales crearea de noi locuri de muncă.
Concomitent cu dezvoltarea la cote acceptabile pentru perioada comunistă
a oraşului, procesul de industrializare a contribuit şi la dezvoltarea relaţiilor
dintre acesta şi centrele rurale din apropiere. De asemenea prin descentralizarea
unor activităţi industriale a fost impulsionată dezvoltarea unor aşezări rurale
Gugeşti, Vidra care se constituie în adevărate centre în transmiterea caracteris-
ticilor specifice unei vieţi urbane dinspre Focşani spre mediul rural profund.
b) Simultan cu dezvoltarea industriei a avut loc şi dezvoltarea agriculturii a
doua ramură importantă a economiei naţionale. Mecanizarea agriculturii, coo-
perativizarea, dezvoltarea intensivă a acesteia a determinat eliberarea unui im-
portant volum de forţă de muncă utilizată în alte ramuri ale economiei naţio-
nale. În urma acestui proces s-au creat condiţiile intensificării fluxurilor diver-
gente de populaţie din zonele rurale spre Focşani. Este semnificativă în acest
sens creşterea populaţiei oraşului Focşani între 1966 şi 1992 creştere bazată în
principal pe migraţia rural-urban.
c) Măsurile de organizare administrativ-teritorială a ţării au constituit
unul din factorii de bază în situarea la nivel superior a relaţiilor dintre oraşe şi
108
FOCŞANI, Seria a III-a, anul IX, * MILCOVIA
nr. 16, ianuarie-iunie 2013
_???????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????
- Revistă regională de studii
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????

zonele adiacente. Apropierea spaţială a noilor centre coordonatoare şi dezvol-


tarea lor corespunzătoare au impulsionat dezvoltarea generală pe spaţii mult
mai mari. În urma reformei administrativ-teritoriale din 1968, Oraşul Focşani
devine reşedinţă de judeţ, având sub coordonare un vast areal rural. Eclipsat
până la acea dată de oraşul Galaţi care era reşedinţă de regiune, oraşul Focşani,
se va dezvolta exploziv beneficiind de faptul că nu avea un centru urban mare
în imediata apropiere. Investiţiile masive făcute în domeniul industrial a atras
resurse umane de pe întreg teritoriul actual al judeţului Vrancea. După 1980 a
demarat un proces de descentralizare a investiţiilor şi de alocare de resurse pen-
tru dezvoltarea unor activităţi industriale în centre rurale precum: Gugeşti sau
Vidra.
După anul 1990, în efortul de reinstaurare a economiei de piaţă şi a vieţii
democratice relaţiile dintre aşezări, au suferit modificări esenţiale. Marea ca-
pacitate de polarizare a oraşului Focşani, care se materializa între altele şi prin-
tr-un navetism ce însuma peste 4000 de persoane zilnic a cunoscut un declin
foarte accentuat. Analiza noastră, a identificat că după 1990 s-au manifestat în-
să o serie de factori de diminuare a centralităţii Municipiului Focşani:
1). Destructurarea industrială a constituit una din caracteristicile principa-
le ale tuturor oraşelor industrializate extensiv în perioada socialistă. În cazul
Oraşului Focşani aceasta a însemnat o diminuare cu peste 46% a numărului de
salariaţi ocupaţi în industrie în perioada 1990-2007. Procesul de restructurare a
fost însă mai intens în perioada 1990-1995 când numărul mediu de salariaţi o-
cupaţi în industrie s-a redus cu peste 11.750 de persoane de la 29.353 -1990 la
numai 17.565-1995 pentru ca în următorul deceniu procesul să continue însă
în ritm mult mai lent astfel că în 2006 se ajunge la numai 16.563 persoane ocu-
pate în industrie. Restructurarea a atins în special marile întreprinderi indus-
triale (Întreprinderea de Scule şi Elemente Hidraulice, Combinatul de Prelucra-
re a Lemnului, Întreprinderea de Vase Emailate, Întreprinderea de Mase Plas-
tice ş. a) şi mai puţin pe cele mijlocii şi mici. Altă consecinţă a acestui proces
de destructurare şi care rezultă din reducerea populaţiei ocupate în industrie
este reducerea navetismului în rândul salariaţilor din domeniul industrial, nave-
tiştii fiind cei mai afectaţi de şomaj. În aceste condiţii s-au redus semnificativ
distanţele de la care aveau loc deplasările pentru muncă motiv pentru care a
scăzut şi centralitatea Municipiului Focşani.
2). Reforma agrară care a demarat în baza Decretului Lege nr. 50/1990 şi a
continuat prin aplicarea Legii 18/1991, modificată şi completată ulterior. Divi-
zarea terenurilor agricole şi reîntoarcerea acestora la vechii proprietari, a dimi-
nuat impactul social al reducerii numărului mediu de salariaţi din unităţile in-
dustriale dar şi din alte unităţi economice. Modalităţile de aplicare a acestei
legi au fost adesea defectuoase astfel că au constituit un factor limitativ pentru
109
FOCŞANI, Seria a III-a, anul IX, * MILCOVIA
nr. 16, ianuarie-iunie 2013
_????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????
- Revistă regională de studii
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????

progresul economic în agricultură mai ales în zona de câmpie. Ca rezultat s-a


constat reducerea semnificativă a randamentului culturilor agricole, dar şi a
şeptelului motive pentru care s-a diminuat volumul de produse livrate către pie-
ţele agroalimentare din municipiu. În altă ordine de idei se constată că după
1990 s-a înregistrat chiar o schimbare în modul de utilizarea trenurilor din
arealul Oraşului Focşani, concretizată prin reducerea unor suprafeţe şi chiar re-
ducerea suprafeţelor agricole prin restrângerea sau chiar închiderea unor activi-
tăţi agricole.
3). Terţializarea (fig. 100) este o tendinţă evidentă dar la nivelul întregului
judeţ aceasta se manifestă prin dezvoltarea unor servicii minimale. Terţializa-
rea este considerat unul dintre procesele cele mai importante ale dezvoltării
contemporane, iar accentuarea acesteia va continua şi în anii următori prin
creşterea numărului mediu de salariaţi ocupaţi în domenii precum: comerţ,
ocrotirea sănătăţii, şi asistenţă socială, energie electrică, termică, apă, gaze, ad-
ministraţie publică şi apărare1

1
Raport de analiză privind evoluţia cererii de forţă de muncă la nivel regional a Regiunii
de SE în perioada 2005-2013. Institul Naţioanl de Cercetare în domeniul Muncii şi Protecţiei
Sociale Bucureşti 2005, p.24
110
FOCŞANI, Seria a III-a, anul IX, * MILCOVIA
nr. 16, ianuarie-iunie 2013
_????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
- Revistă regională de studii
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????

ANALIZA FRAGMENTĂRII HABITATELOR


ÎN PARCUL NATURAL PUTNA-VRANCEA (PNPV)
Geograf - George BOUROŞ,
Geograf - Lucian PĂTRAŞCU
Keywords: habitat fragmentation, biodiversity loss, nature conservation, anthro-
pic disturbances, habitat degradation
Abstract: Natural environment changes have occurred continuously since the
appearance of man, human actions with a negative effect become more and more
diverse and numerous. Human impact on the natural environment has continuously
increased in proportion to the number and needs of human beings. The cumulative
effect of human actions, at first imperceptibly, began as far to generate serious pro-
blems such as biodiversity loss, habitats degradation and fragmentation. Demographic
explosion, technical progress and needs of the people have produced changes in the
natural environment across the planet and unfortunately not avoided Natural Park
area Putna - Vrancea.
Introducere. Modificările asupra mediului natural s-au produs continuu de
la apariţia omului până în prezent, acţiunile umane cu efect negativ devenind
din ce în ce mai diversificate şi mai numeroase. Impactul antropic asupra me-
diului natural a crescut continuu proporţional cu numărul şi nevoile fiinţei uma-
ne. Efectul cumulat al acţiunilor umane, la început insesizabil, a ajuns ca în
prezent să genereze, probleme grave precum: scăderea biodivesităţii, degrada-
rea şi fragmentarea habitatelor.
Explozia demografică, progresul tehnic şi nevoile din ce în ce mai mari ale
oamenilor au produs modificări ale mediului natural pe toată planeta şi din pă-
cate nu au ocolit arealul Parcului Natural Putna-Vrancea (PNPV).
Pentru început trebuie lămurit acest concept relativ nou de „fragmentare a
habitatelor”. După Wiens (1989) fragmentarea habitatelor reprezintă o modifi-
care a configuraţiei spaţiale a habitatului ce este datorată unei perturbări exter-
ne, ce modifică habitatul iniţial, rezultând habitate izolate sau slab conectate, ce
aparţin habitatului original însă sunt presărate într-un mozaic întins cu alte ti-
puri de habitat decât cel iniţial.
Metodologie. Analiza densifierii şi diversificării în timp şi spaţiu a forme-
lor de fragmentare a habitatelor din PNPV s-a realizat bazându-se pe informa-
ţiile din literatura de specialitate şi din domenii conexe cu tema de faţă, pe di-
ferite suporturi cartografice mai vechi sau mai noi, pe anumite baze de date
produse de mine sau preluate şi nu în ultimul rând pe baza unor observaţii di-
recte pe teren. Metodele de analiza atât calitative cât şi cantitative au fost alese
111
FOCŞANI, Seria a III-a, anul IX, * MILCOVIA
nr. 16, ianuarie-iunie 2013
_????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
- Revistă regională de studii
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????

în funcţie de relevanţa ce o prezentau pentru studiul meu, redând astfel cât mai
apropiat posibil situaţia reală din teren.
Articolul este structurat în trei părți, pe rând vor fi descrise cauzele, identi-
ficate efectele şi găsite soluţiile pentru combaterea fragmentarii habitatelor din
PNPV. Având în vedere structura logică a lucrări (cauză-efect-soluții), se do-
reşte ca aceast articol să fie uşor de perceput, explicit, funcţionând ca un ghid
în vederea soluţionării problemei fragmentării habitatelor din PNPV.
Cauzele fragmentării habitatelor din Parcul Natural Putna-Vrancea.
Cauzele naturale ale fragmentării. Printre numeroasele cauze generatoare
ale fragmentarii habitatelor sunt şi cauzele naturale, efectul acestora are o am-
ploare mare asupra habitatelor.
Putem să privim acest fenomen de creare de bariere pentru deplasare a bio-
cenozelor atât pentru perioadă lungă cât şi pentru perioadă scurtă de timp.
Principalele procese ce au generat aceste forme de fragmentare au fost for-
ţele geologice (mişcarea microplăcilor, ridicarea munţilor, creearea de depresi-
uni tectonice, văii tectonice etc.) şi schimbările climatice (glaciaţiunile, schim-
bării ale regimului precipitaţiilor etc.).
În ceea ce priveşte cauzele fragmentării într-un timp scurt (zile, săptămâni,
luni sau anotimpuri), ne referim la anumite riscuri naturale precum incendii na-
turale, alunecări de teren, inundaţii, furtuni, cutremure, suprapășunat (natural)
ce deseori au un impact mult mai rapid şi mai puternic decât activitatea umană.
Aceste procese naturale nu fac altceva decât să creeze bariere geografice,
obstacole în calea răspândirii organismelor vii. Aceste bariere poarta rolul de
filtru selector ce permite doar anumitor specii să treacă.
Cauzele antropice ale fragmentării. Un număr mare de activităţi antropice
sunt cauze generatoare a fragmentării habitatelor, în zona PNPV, am putut
identifica numeroase activități generatoare de dezechilibre, după cum urmează
in randurile de mai jos să detaliez modul de diversificare si densifiere in timp și
spatiu a acestor activități umane
Creşterea în timp a numărului de locuitori şi nevoia tot mai mare de hrană a
dus la apariţia agriculturii, iniţial de mici proporţii, ajungând la cea din pre-
zent când activităţile agricole s-au diversificat în actualul areal al parcului.
Primele intenţii de a face agricultură apar în secolele al XV-XVI-lea, când
sunt realizate secături, pârjoliri, chelituri sau chiar tăieri rase pentru a obţine
pajişti. (Sava, 2007)
De aceea identificăm şi toponime de pe suprafaţa parcului precum: Dealul
Se-căturii, Valea Secăturii, la Secătură, la Arsura, Dosul Arșiței, Secătura
Lupului etc.

112
FOCŞANI, Seria a III-a, anul IX, * MILCOVIA
nr. 16, ianuarie-iunie 2013
_????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
- Revistă regională de studii
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????

Fig. 1,
Secătura
Lupului,
NE de
limita
PNPV
sursa: orto-
fotoplan,
2007

Dosul Arșiței,
SE de PNPV,
SV de Satul
Coza,
sursa:
ortofotoplan,
2007

În mare parte culturile agricole ocupă suprafeţele din jurul gospodăriilor,


unde sunt cultivate: cereale, legume şi cartofi, iar în unele zone unde condiţiile
de relief şi climatice sunt favorabile apar livezi de prun sau măr.
Suprafeţele mici de teren agricol sunt situate pe podurile teraselor medii şi
inferioare, în lunca râurilor Putna şi Lepșa, precum şi pe versanţii uşor înclinaţi.
În cea ce priveşte structura terenurilor agricole se evidenţiază suprafeţele
ocupate de păşuni şi fâneţe.
Impactul cel mai mare al agriculturii asupra PNPV a fost schimbarea modu-
lui de utilizare a terenurilor, distrugând, degradând și fragmentând numeroase
habitate din preajma localităților și a căilor de acces. Creşterea animalelor este
în prezent şi a reprezentat şi în trecut principa-la activitate agricolă de pe supra-
113
FOCŞANI, Seria a III-a, anul IX, * MILCOVIA
nr. 16, ianuarie-iunie 2013
_????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
- Revistă regională de studii
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????

faţa PNPV, în special creșterea ovinelor. După cum am văzut resursele alimen-
tare necesare supravieţuirii, rezultate din cultura plantelor, nu acoperă necesi-
tăţile populaţiei, aşa că locuitorii din zonă au trebuit să se adapteze.
În acest areal al parcului s-a dezvoltat în timp, atât o formă de păstorit agri-
col, prin care se utilizau păşunile şi fâneţele din apropierea localităţilor din zo-
nele depresionare, cât şi o formă de păstorit montan ce a cunoscut o amploare
mai mare ce utilizează terenurile din zona montană, cât şi cele din zona depre-
sionară.
Activităţile păstorale au un puternic impact în fragmentarea habitatelor cât
şi în privința degradării acestora prin: apariţia incendiilor, păşunatul în fondul
forestier, potecirea, degradarea păşunilor, prezența câinilor şi a păstorilor, rea-
lizarea de suprafeţe construite locuite semipermanent, schimbarea modului de
utilizare a terenului, introducerea de noi specii etc.
Câinii de pe lângă stâni restrâng foarte mult habitatul speciilor şi reprezintă
un real pericol pentru ungulate si mamiferele mici, care deseori sunt ucise,
foarte mulţi păstori nu folosesc jujeul pentru câini sau îl scurtează foarte mult
astfel cânii nu mai sunt împiedicaţi să alerge şi le sporeşte accesibilitatea în
interiorul pădurii.
Cazuri de ucidere a animalelor sălbatice, de către ciobani, nu au putut fi în-
registrate şi acest lucru este greu de verificat datorită implicaţiilor legale pe
care le presupune acest fapt.
Păstoritul are implicaţii majore în fragmentarea habitatelor, urcând activită-
ţile umane ce sunt concentrate în văile largi şi depresiuni, la altitudini de peste
1500 de metri, unde starea de conservare a speciilor şi habitatelor este ridicată,
astfel degradându-se şi fragmentându-se aceste habitate greu accesibile.
Agricultura este o ramură economică fară de care omul nu ar putea su-
praviețui în condițiile izolării din regiunile montane, agricultura se practică in-
sular, de la concentrările din culoarele de vale și din bazinele depresionare mai
deschise ale râurilor, până la altitudini ce depășesc 1500 m amintind aici de
păstoritul din poienile înalte ale Munților Vrancei.
Ca activitate antropică ce cauzează fragmentarea habitatului trebuie să a-
mintim de silvicultură. Menţionez că trebuiesc luate în considerare toate acti-
vităţile legate de exploatarea pădurii: exploatarea lemnului, vânătoare, colec-
tarea de fructe, ciuperci, plante medicinale etc. ,,Premergătorii distrugerii pă-
durilor din renumitul ţinut al Vrancei au fost însuşi moşnenii, iar societăţile
streine au complectat opera de distrugere a pădurilor”(***,1943).
Iniţial au început să fie tăiate pădurile din apropierea vetrei satelor, apoi cei
mai înstăriţi dintre moşneni instalează ferăstraie de apă, reducând fondul
forestier din jurul acestor instalaţii, ,,transformându-le în adevărate cimitire”

114
FOCŞANI, Seria a III-a, anul IX, * MILCOVIA
nr. 16, ianuarie-iunie 2013
_????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
- Revistă regională de studii
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????

Concomitent cu tăierile realizate de moşneni îşi fac apariţia şi societăţile


străine ce cumpărau de la moşneni pădurea cu 0,80 de lei pe hectar, deoarece a-
ceştia nu cunoşteau întinderea pădurilor ce le vindeau. (***,1943).
Astfel începând cu secolul al XX-lea apar şi primele societăţi forestiere ce
exploatează fără vreo regulă suprafeţele forestiere din cuprinsul actualului
PNPV.
Amploarea mare a despăduririlor din această perioadă este atat de mare
încât ea ajunge şi în dezbaterile Camerei Deputaţilor din 23 Decembrie 1913,
când deputatul S. Mehedinţi a protestat energic împotriva distrugerii pădurilor
din Munţii Vrancei, cerând o anchetă parlamentară. ,,Eu am făcut ancheta şi
s-a descoperit că mai ales în Munţii Vrancei s-au petrecut lucruri nepermise,
adevărate devastări. S-a tăiat în mod ilegal, aş zice sălbatic. Răul este destul
de mare şi trebue absolut împiedicat”. Răspunsul ministrului domeniilor din
acea perioadă, C. C. Arion fiind: ,,Nu mă opun, deşi constatările sunt făcute şi
pot afirma ca Ministru de Domenii că demonstrările există şi că Legea amena-
jamentelor pădurilor nu a fost respectată”(***, 1943).
Începând cu data de 23 august 1944, situaţia pădurilor din Vrancea se
schimbă, pădurile sunt trecute în proprietatea statului. Fondul forestier se bu-
cură de un management mai bun, prin numeroase acţiuni de împădurire a area-
lelor defrişate şi de lucrări forestiere raţionale.
Cele mai mari suprafeţe au fost plantate în peioada 1948-1958, apoi în
1960-1965 şi în perioada 1971-1974. În aceste perioade s-au plantat specii va-
loroase din punct de vedere economic, în special răşinoase (70 %). Pe anumite
suprafețe s-au realizat lucrări de substituire şi refacere a arboretelor slab pro-
ductive (***,1981). Totuşi toate aceste măsuri nu au vizat conservarea speciilor
şi habitatelor, ci importanţa economică a pădurii, habitatele iniţiale fiind şi mai
mult modificate, deseori în locul pădurilor iniţiale de foioase întâlnim păduri de
conifere. Tot în această perioadă se refac drumurile forestiere, se construiesc
noi poduri şi se amenajează infrastructura forestiera (cabane, cantoane silvice,
depozite etc.).
Observăm că şi în această perioadă densitatea activităţilor antropice din
PNPV este destul de mare, rămânând izolate doar locurile mai greu accesibile,
însă fragmentate de spaţii construite, drumuri forestiere, zone care deseori sunt
greu accesibile şi unor specii, datorită fragmentarii naturale, acestea sunt barie-
re naturale.
În prezent fondul forestier este gestionat de către Regia Naționala a
Pădurilor - ROMSILVA prin Ocolul Silvic Soveja şi Ocolul Silvic Nereju şi de
către structurile de administrare a proprietăţilor obșteșţi.
Activităţile ce implică silvicultura reprezintă unul dintre cei mai importanţi
factori ce duce la fragmentarea habitatelor deoarece ele pătrund adânc în interi-
115
FOCŞANI, Seria a III-a, anul IX, * MILCOVIA
nr. 16, ianuarie-iunie 2013
_????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
- Revistă regională de studii
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????

orul pădurii, fragmentând-o, îndepărtând-o şi degradând-o, astfel apar insule de


pădure ce deseori se suprapun cu arealele greu acesibile, a căror conexiune
ecologică prin corridoare de trecere nu există momentan.
Această intervenţie umană asupra pădurii este una dintre cele mai grave
cauze ale fragmentării habitatelor şi în acelaşi timp a pierderii şi degradării lor.
Dezvoltarea aşezărilor umane. Aşezările umane de pe raza PNPV s-au
dezvoltat continuu, ele reprezentând vechi vetre de locuire.
Densitatea populaţiei a crescut, în Nistorești în anul 1912 existau 1.268 de
locuitori, iar în Tulnici 2.435 (***,1943) pe când în anul 2007 populaţia a ajuns
la 6183 de locuitori în Comuna Tulnici (satelele Tulnici, Coza, Greșu, Lepșa,
Păuleşti), iar în Comuna Nistorești (satele Nistorești, Bătcari, Brădetu, Făgetu,
Podu Şchiopului, Româneşti, Ungureni, Valea Neagră, Vetrești-Herastrău)
populaţia din 2007 fiind de 2391 de locuitori (Sava, 2007).
Spaţiul rezidenţial s-a dezvoltat permanent după anii ’90 în zona Lepșa-
Greşu a avut loc o explozie în ceea ce priveşte construcţia de case de vacanţă
de dimensiuni mari, multe dintre ele fiind pensiuni sau hoteluri.
Un alt fenomen ce pricinuește fragmentare şi degradare a habitatelor îl con-
stituie prezența în număr mare a câinilor fără stăpân ce se hrănesc din spaţiile
destinate depozitării deşeurilor.Ei reprezintă un adevărat pericol deoarece pa-
trulează în zonele drumurilor şi a spaţiilor locuite împiedicând fauna sălbatică
să migreze, plus că în căutarea de surse de hrană pătrund mult în interiorul pă-
durii.
Un subiect important pe care trebuie avut in vedere in aceasta analiză îl re-
prezintă căile de comunicaţii. Acesta este unul dintre factorii ce au o pondere
mare în analiza fragmentării habitatelor, deoarece drumul în sine, parapeţii,
gardurile ce îl însoţesc cât şi efectele acestuia poluare sonoră şi luminoasă, po-
luarea atmosferică, viteza autovehiculelor, trepidaţiile fac ca acest obstacol să
fie imposibil de depăşit, izolând astfel habitatele multor specii.
O problemă majoră o reprezintă prezența pe teritoriul PNPV a două dru-
muri de interes naţional DN2D (Focsani-Tg. Secuiesc) ce împarte Parcul Na-
tural în două blocuri şi DN2L (Lepșa-Soveja) ce este în prezent închis circu-
laţiei. Ambele drumuri sunt în curs de reabilitare, un trafic auto mai ridicat fi-
ind observat pe DN2D, o mică porţiune din acest drum urmează să mai fie re-
abilitată.
Reabilitarea acestui drum însă nu a avut în vedere şi fragmentarea
habitatelor cauzată de către rutele de transport, de-a lungul şoselei nu există
vreun ecoduct ce ar putea permite deplasarea populaţiilor de animale dintr-o
parte în alta a PNPV.

116
FOCŞANI, Seria a III-a, anul IX, * MILCOVIA
nr. 16, ianuarie-iunie 2013
_????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
- Revistă regională de studii
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????

Fig. 3
Fragmentare
Mixtă
(fragmentare
a habitatelor
antropică și
naturală)

Rebilitarea acestui drum însă nu a avut în vedere şi fragmentarea habitatelor


cauzată de către rutele de transport, de-a lungul şoselei nu există vreun ecoduct
ce ar putea permite deplasarea populaţiilor de animale dintr-o parte în alta a
PNPV.
Traversarea DN2D este aproape imposibilă deoarece în zonele unde nu se
află construcţii sau activităţi antropice, relieful nu permite, panta fiind prea a-
bruptă şi deseori în aceste porţiuni există parapeţi înalţi din beton, iar în zonele
mai largi ce au permis construcţia de locuinţe sau de alte spaţii (industriale, co-
merciale sau de agrement) trecerea permisă de relief (fragmentarea naturală)
dar nu este permisă de spaţiul construit (fragmentarea antropică).
Efectele fragmentării habitatelor din Parcul Natural Putna-Vrancea
Reducerea suprafeţei habitatului. Odată ce habitatul a fost fragmentat, di-
mensiunea peticelor de habitat rămase reprezintă un factor critic ce determină
numărul şi tipul speciei ce poate supravieţui în acest habitat. Pentru toate spe-
ciile ce nu pot trece de elementul ce a fragmentat habitatul sau nu pot părăsi pe-
ticul de habitat, toate necesităţile pentru a îşi completa ciclul vieţii trebuiesc
întâlnite în acest petic izolat, de la sursa de hrană la parteneri pentru împere-
chere. Acest lucru este important în mod special pentru speciile cu un ciclu de
viaţă complex, fiecare cu cerinţe de habitat distincte. De exemplu multe specii
de amfibieni au un stadiu larvar acvatic şi o fază adultă terestră. De asemenea,

117
FOCŞANI, Seria a III-a, anul IX, * MILCOVIA
nr. 16, ianuarie-iunie 2013
_????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
- Revistă regională de studii
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????

unele specii necesită suprafeţe mari de habitat continuu, (nefragmentat) deoa-


rece nu pot trăi în petice mici de habitat, aceste sunt cunoscute ca specii sensi-
bile la dimensiunile suprafeţei. În plus, peticele mari de habitat au capacitatea
de a suporta un număr mare a indivizilor dintr-o anumită specie ferindu-le de
extincţie, scădere endogamică sau drift genetic (Laverty, 2007).
Reducerea habitatului datorat schimbării modului de utilizare a tere-
nurilor. Odată cu intensificarea activităţilor umane din spaţiul PNPV, habitatul
iniţial de pădure a fost modificat prin schimbarea modului de utilizare a terenu-
lui, suprafaţa forestieră iniţială fiind înlocuită de: păşuni şi fâneţe, teren arabil,
livezi, spaţiu construit, stâni, sau de plantaţii forestiere etc. Am analizat diferite
suporturi cartografice, pentru a putea reda şi compara situaţia utilizării terenu-
rilor din PNPV din anii 1917, 1980 şi 2000, observând că nu au existat modi-
ficări majore în ceea ce priveşte suprafaţa de pădure sau cea agricolă, schim-
bările mari apar în ceea ce priveşte spaţiul construit, aceasta componentă având
cele mai puternice efecte asupra reducerii habitatelor.
Graficul şi tabelul de mai sus ne dau informaţii preţioase referitoare la si-
tuaţia utilizării terenurilor şi apoi indirect asupra gradului de reducere a habita-
tului.
Se observă că suprafaţa de pădure a crescut destul de mult, datorită seriilor
de plantări executate începând cu anul 1944 şi sfârşind cu anul 1974 când au
fost plantate specii importante economic, modificându-se habitatul iniţial.
Situaţia suprafeţei forestiere reduse, din anul 1917 este datorată exploatări-
lor masive începute în 1905, când în ceea ce priveşte reducerea habitatelor prin
modificarea utilizării terenurilor, se atinsese cota maximă.
Dacă suprafaţa de pădure a început să crească treptat era normal ca şi cea
de areal despădurit să scadă, numeroase terenuri fiind împădurite, prin plantări
sau pe cale naturală.
Dacă luăm în discuţie doar cei doi indicatori (pădure şi areal despădurit),
putem spune că situaţia s-a îmbunătăţit, însă apare a treia componenta, spaţiul
construit care din anul 1917 până în anul 2000 a crescut de aproximativ 6 ori.
Acest al treilea indicator are o pondere mult mai mare decât celelalte, deoarece
extinderea spaţiului construit înseamnă creşterea numărului de locuitori, densi-
fierea şi diversificarea activităţilor antropice ceea ce duce la micşorarea supra-
feţelor de habitat.
Din analiza acestor hărţi se observă clar delimitate anumite zone problemă
unde suprafaţa de areal despădurit predomină, acestea fiind situate pe Valea
Putnei în apropierea localităţilor Greșu, Lepșa, Tulnici şi pe Valea Cozei în a-
propierea Satului Coza. Suprafeţele despădurite au o densitate mai mare în
apropierea localităţilor, nu mai avem nici un dubiu că aceste suprafeţe au fost
despădurite, pentru a li se putea atribui diferite utilizări.
118
FOCŞANI, Seria a III-a, anul IX, * MILCOVIA
nr. 16, ianuarie-iunie 2013
_????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
- Revistă regională de studii
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????

O altă remarcă ce o putem face pe baza hărții o constituie densitatea spaţiu-


lui locuit şi distribuţia lui spaţială. În anul 1917, satele Greșu, Lepșa şi Coza a-
par doar ca nişte case izolate şi răsfirate, putem identifica pe harta doar rare
grupări de case.
După 1980 odată cu modernizarea infrastructurii de transport din zonă, aşe-
zările se întind de-a lungul drumului naţional 2D apărând ca localităţi bine con-
turate: Greșu, Lepșa şi Coza unită cu Tulnici. După anul 2000 suprafaţa cons-
truită creşte foarte mult, pe fondul interesului turistic manifestat de proprietarii
de case de vacanţă din zonă, după 1990 existând un ,,boom” al construcţiilor.
Din analiza unor ortofotoplanuri din 2007 am putea face predicţii ca satele
Tulnici, Lepșa şi Greșu se vor unii în curând, singurele zone ce vor limita a-
ceastă fuziune, o constituie arealele abrupte. Şi nu doar pe baza ortofotoplanuri-
lor ci şi din analiza din teren, se observă că suprafeţele sunt deja parcelate şi cu
anunţuri ,,de vânzare”. Această unificare teritorială a satelor este datorată în
primul rând existenţei DN2D ce oferă o accesibilitate mare proprietarilor din
zonă.
Astfel stând situaţia pe suprafaţa PNPV apar două blocuri mari de habitat
separate de drumul naţional 2D şi de construcţiile presărate pe acesta, apărând
astfel habitatul din partea de nord şi cel din sudul DN2D. Aceasta reprezentând
o barieră serioasă în ceea ce priveşte migrarea numeroaselor specii dintr-un
habitat în altul atât din cauza existenţei prădătorilor din zonele deschise cât şi
de barierele propriu-zise (drumuri, parapeţii abrupţi, construcţii etc.)
Orice schimbare a modului de utilizare a terenului poate cauza fragmenta-
rea şi reducerea habitatelor, însă impactul acesteia depinde mult de modul în
care a fost schimbat terenul, de gradul de fragmentare şi mai ales de speciile
afectate.
119
FOCŞANI, Seria a III-a, anul IX, * MILCOVIA
nr. 16, ianuarie-iunie 2013
_????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
- Revistă regională de studii
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????

Legendă:
1.Reducerea suprafeţei
habitatelor;
2.Efectul de Barieră;
3.Coliziunea faunei cu
autovehicule;
4.Perturbare şi poluare;
5. Funcţiile ecologice ale
marginilor.

Fig. 4 Reprezentare schematică a efectelor


ecologice primare a infrastructurii de transport.
(după Iuell și alții, 2003)

Reducerea Habitatului prin densifierea reţelei de transport. Reţeaua de


transport este una dintre principalele cauze ale reducerii habitatelor deoarece
ele divid habitate mari în fragmente mai mici şi în plus transformă interiorul a-
cestor habitate prin aşa numitul efect de margine. Prin existenţa acestor dru-
muri principale, a unor drumuri secundare şi a celor forestiere, populaţiile anu-
mitor specii pot rămâne izolate, crescând indirect riscul extincţiei.
Am observat că reducerea habitatului este severă, atunci când sunt transfor-
mate întinse suprafeţe dintr-un habitat iniţial, însă cu toate că reţeaua de trans-
port modifică foarte puţin din suprafața fizică a habitatului, ea are efecte directe
şi indirecte foarte mari asupra habitatelor ducând chiar la izolarea unor insule
de habitat. Impactul reţelei de transport asupra faunei sălbatice cât şi asupra ha-
bitatului, este atât cel direct cât şi cel indirect.
Reducerea suprafeţei habitatelor reprezintă impactul direct pe care îl are
construirea unui drum, este schimbarea fizică în modul de utilizare a terenu-
rilor. Habitatul natural fiind astfel înlocuit de infrastructura de transport cu tot
ce înseamnă ea: ramblee, deblee, parcări, şanţuri, poduri etc.
Efectul de barieră este probabil impactul negativ, cel mai mare. Necesită-
ţile speciilor de a se deplasa în vederea căutării de hrană, adăpost său partener
sunt acum opturate de aceste bariere. Singurul mod de a evita această problemă
este de a face infrastructura de transport mai permeabilă faunei sălbatice, prin
pasaje sau pasarele pentru fauna sălbatică, având rolul de a face conexiunea în-
tre cele două habitate separate.

120
FOCŞANI, Seria a III-a, anul IX, * MILCOVIA
nr. 16, ianuarie-iunie 2013
_????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
- Revistă regională de studii
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????

Fig. 5 Reprezentare schematică a


influenței traficului asupra
faunei(prelucrare după
Iuell,2003)

Barierele fizice pentru majoritatea mamiferelor mari precum infrastructura


de transport, ea este o problemă doar dacă intensitatea traficului este mare, dacă
există garduri sau parapeţi. Însă în cazul animalelor de mici dimensiuni, în spe-
cial nevertebratele, doar suprafaţa drumului impune o barieră puternică, fie că
suprafaţa este inospitalieră fie că perturbarea/zgomotul este prea mare.
Barierele comportamentale apar pentru că numeroase specii de dimensiuni
mari, care ar fi putut trece de bariera ce o constituia drumul, nu o fac datorită
comportamentului lor de a evita zonele din apropierea drumurilor, a căilor
ferate relaționandu-le cu un grad mare de perturbare antropică (trafic intens,
activităţi antropice etc. (Iuell și alții, 2003)
Coliziunile faunei cu autovehicule este cel mai cunoscut impact al infra-
structurii de transport (prin trafic) asupra faunei sălbatice. Din analiza de pe te-
ren am reuşit să identific numeroase specii de animale decedate în urma coli-
ziunii cu autovehicule, majoritatea acestora fiind mamifere mici, amfibieni şi
păsări. Însă din cele discutate cu oamenii ce lucrează în exploatările forestiere,
mi-au confirmat că au loc accidente şi cu mamifere de dimensiuni mari, însă
datorită legislaţiei ce presupune pedepse destul de aspre, se trece la ascunderea
unui astfel de fapt.
În rândul păsărilor apar cele mai dese probleme deoarece majoritatea dru-
murilor se află în zonele umede, concentrate pe văile râurilor, habitate preferate
de păsări, astfel acestea sunt nevoite să zboare pe deasupra drumurilor, cres-
când astfel riscurile impactului cu autovehicule. Şi în cazul păsărilor răpitoare
apar probleme, deoarece existenţa drumurilor face ca habitatul să devină unul
deschis (păşune), ce atrage păsările răpitoare, pentru că aici au vizibilitate bună
şi tot aici sunt concentrate mici mamifere şi păsări cântătoare ce reprezintă sur-

121
FOCŞANI, Seria a III-a, anul IX, * MILCOVIA
nr. 16, ianuarie-iunie 2013
_????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
- Revistă regională de studii
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????

sa de hrană. Numeroase răpitoare sunt lovite de către autovehicule în timp ce


acestea zboară jos, în timp ce vânează.
Referindu-ne şi la intesitatea traficului din zonă, după observaţiile realizate
putem aproxima o medie de 2000 de autovehicule pe zi, ce tranzitează DN2D,
implicit şi suprafaţa PNPV. Dacă urmărim acest grafic şi luăm ca indicator doar
intensitatea traficului, putem afirma că situaţia nu este alarmantă în prezent, în-
să având în vedere că drumul urmează să fie modernizat complet, şi că va re-
prezenta o axă geostrategică (leagă Focșaniul de Brașov, via Tg. Secuiesc), in-
tensitatea traficului de aici cu siguranţă va creşte, de aceea sunt necesare studii
mai amănunţite privitor la acest aspect.
Este necesar un studiu mai detaliat pentru a se lua măsuri în ceea ce priveş-
te facilitarea deplasării faunei dintr-un habitat în altul, prin adaptarea infrastruc-
turii existente la nevoile animalelor (podurile, tuburile de scurgere a apei etc.).
Densitatea coliziunilor autovehiculelor cu animalele, diferă în funcţie de a-
numiţi factori precum:temperatura, precipitaţiile, anotimpul şi timpul zilei. Ani-
malele tinzând să respecte un orar biologic bine stabilit. Variaţiile sezoniere ale
deplasării animalelor sunt influenţate de perioadele de împerechere, de migra-
ţiile sezoniere sau de perturbări sezoniere precum vânătoarea. Având în vedere
că aceste fenomene în ceea ce priveşte migraţia faunei sunt cunoscute, în plus
au şi un orar ciclic stabil, propun ca soluţie limitarea intensităţii traficului sau a
vitezei de deplasare a autovehiculelor pentru perioada migrării faunei.
Perturbarea şi poluarea sunt tot efecte atribuite reţelei de transport, astfel
reducându-se indirect suprafaţa habitatelor. Dezvoltarea reţelei de transport
afectează habitatele ce se află în proximitatea acesteia, ceea ce impune schim-
bări în ceea ce priveşte utilizarea habitatelor mărginaşe de către faună. Multe
din aceste schimbări pot afecta calitatea habitatelor la distanţe semnificative de
infrastructura de transport. Următoarele sunt principalele tipuri de perturbare
asociate infrastructurii de transport:
Schimbările regimului hidrologic cauzate de defrişările şi terasamentele ne-
cesare pentru dezvoltarea infrastructurii de transport ce aduc schimbări
importante în topografia zonei şi deseori se aduc modificări ale hidrologiei. De-
frişările vor duce la eroziunea solurilor şi spălarea de suprafaţă. Crearea terasa-
mentelor va duce la schimbarea regimului hidric, apărând astfel condiţii uscate
sau umede de habitat. Aceste schimbări vor afecta direct vegetaţia şi indirect
fauna, mai ales cea dependentș de habitate ripicole şi ripariene.
Poluarea chimică este un alt factor ce generează reducerea habitatului. O
cantitate mare de poluanţi provin din trafic şi de pe suprafaţa drumului. Maşi-
nile ce tranzitează Parcul Natural Putna-Vrancea, prin gazele lor de eşapament
poluează cu: monoxid de carbon, oxizi de azot, dioxid de sulf, hidrocarburi in-
cluzând aici şi hidrocarburile policiclice aromatice (PAH), dioxine şi particule.
122
FOCŞANI, Seria a III-a, anul IX, * MILCOVIA
nr. 16, ianuarie-iunie 2013
_????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
- Revistă regională de studii
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????

Vehiculele sunt surse de metale grele precum plumbul, zincul, cuprul şi


cadmiu. Poluarea cu sodiu şi cloruri apare datorită sării utilizate în perioada re-
ce pentru dezgheţarea drumurilor. Toate aceste substanţe chimice poluează apa
de suprafaţă şi subterană, solul, vegetaţia de-a lungul drumurilor. Compuşii chi-
mici ce conţin azot şi sulf contribuie la acidifierea şi eutrofierea apelor. Aceste
substanţe chimice produc probleme în ceea ce priveşte funcţiile biologice la di-
ferite niveluri, începând cu celulele şi până la indivizi şi populaţii (Iuell și alții,
2003)
Zgomotul şi vibraţiile sunt o problemă pe teritoriul PNPV având în vedere
utilajele grele utilizate în exploatarea şi transportul lemnului. Poluarea fonică
este în general influenţată de tipul traficului, de intensitatea traficului, de carac-
teristicile suprafeţei drumului, topografie, structura şi tipul vegetaţiei adiacente.
Caracteristicile geologice şi cele ale solului influenţează magnitudinea şi dis-
tanţa de răspândire a trepidaţiilor. Numeroase specii evită zonele poluate fonic
(Iuell și alții, 2003).
Poluarea luminoasă ce nu lipseşte nici de pe întinsul PNPV, atât pe drumu-
rile principale, prin iluminatul public din localităţi şi prin lumina de la farurile
autovehiculelor, cât şi pe drumurile forestiere prin lumina farurilor utilajelor
grele ce se întorc cu ultima încărcătură de material lemnos.
Iluminatul artificial afectează regimul de creştere al plantelor, perturbă îm-
perecherea şi comportamentul de căutare a hranei la păsări sau influenţează
comportamentul amfibienilor nocturni. Lumina atrage insectele, iar acestea la
rândul lor atrag diferite specii de lilieci, crescând densitatea acestora de-a lun-
gul drumurilor, rezultatul fiind creşterea mortalităţii în rândul liliecilor.
Funcţiile ecologice ale marginilor (marginile infrastructurii de transport)
Valoarea ecologică a marginilor infrastructurii de transport este un subiect des-
tul de dezbătut, deoarece ele sunt în acelaşi timp un habitat favorabil pentru u-
nele specii iar pe altele, aceste locuri le pot conduce către moarte. În acelaşi
timp marginile drumurilor ajuta la dezvoltarea şi răspândirea speciilor străine
(alohtone).
Niciodată însă aceste margini nu pot înlocui habitatul natural fapt datorat e-
fectelor poluării. Aceste margini de drumuri reprezintă în general un habitat
pentru speciile alohtone şi ruderale. (Iuell, 2003)
Creşterea densităţii dar şi a modernizării acestor drumuri, duce la sporirea
traficului, a vitezei şi acesibilitatii pentru noi zone. Intensificarea activităţilor
turistice, a dus şi la prezenţa a numeroase vehicule ATV ce pătrund adânc în
habitatele din PNPV. Ca o concluzie constatăm că reducerea habitatului pune
în pericol supravieţuirea speciilor pe căi şi mai subtile, multe dintre ele poate că
au rămas nestudiate.

123
FOCŞANI, Seria a III-a, anul IX, * MILCOVIA
nr. 16, ianuarie-iunie 2013
_????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
- Revistă regională de studii
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????

Efectul de margine.Una dintre schimbările cele mai evidente dintr-un


peisaj fragmentat o constituie apariţia mediului de margine. Mediile de margine
sau ecotonurile marchează tranziţia dintre două habitate diferite. Într-un habitat
de pădure naturală, marginea este de obicei limitată la o suprafaţă mică, cum ar
fi cele de pe marginea râurilor sau alunecărilor de teren (Laurance şi alții,
1997). Marginile naturale sunt, de obicei, mai puţin abrupte decât cele realizate
antropic şi oferă o tranziţie treptată de la un habitat la altul.

Fig. 6 Forma diferită


a parcelelor de
habitat cu suprafață
egală afectează
ponderea zonelor
de margine și a celor
interioare (după
Cogălniceanu, 2007)

Fig. 7 Efecte biologice si fizice ale


fragmentării habitatelor.

124
FOCŞANI, Seria a III-a, anul IX, * MILCOVIA
nr. 16, ianuarie-iunie 2013
_????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
- Revistă regională de studii
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????

Dimensiunea mediului de margine dintr-un fragment de habitat este deter-


minată de forma sa. Un habitat de formă circulară va avea un efect de margine
mult mai slab faţă de un habitat de formă dreptunghiulară, cu toate că au aceiaşi
suprafaţă. Având în vedere că efectele de margine se pot prelungi 200 de metri
(şi uneori mai mult) în interior, numeroase habitate izolate de dimensiuni mici
ajung să fie compuse în toatalitate dintr-un mediu de margine. Spre exemplu lu-
ăm un habitat cu o suprafaţă de un kilometru pătrat.
Forma habitatului poate fi dreptunghiulară: Habitatul A (2 km pe 0,5 m),
sau pătrat Habitatul B (1 km pe 1 km). După cum vedem ambele habitate au
aceleaşi suprafeţe, însă Habitatul A va fi compus în totalitate din mediu de mar-
gine, în centrul habitatului existând 0 km pătraţi de habitat, pe când în Habitatul
B centrul habitatului neafectat de efectul de margine va fi de 0,25 km pătraţi
(Laverty, 2007).
Fragmentarea habitatelor, în cazul PNPV, a habitatului forestier, implică
crearea de ,,habitate de margine” ce sunt supuse la numeroase transformări. E-
fectul acestor modificări este numit ,,efect de margine”. Efectul de margine
poate fi definit ca interacţiune a două ecosisteme învecinate, separate printr-o
tranziţie bruscă. (Benítez-Malvido J, 2008). Efectul de margine este constituit
de diverse fenomene fizice şi biologice, ce sunt asociate cu barierele abrupte,
limitele artificiale ale fragmentelor de habitat. (W. Laurance, 2008)
Soluţii pentru combaterea fragmentarii habitatelor din Parcul Natural
Putna-Vrancea. Dacă am discutat toate problemele ce generează fragmentarea
habitatelor, apoi efectele fragmentării habitatelor, consider că este necesar să
găsim şi soluţii pentru diminuarea sau chiar combaterea fragmentării habita-
telor din PNPV.
Atunci când habitatele sunt fragmentate principala soluţie este să le conec-
tăm între ele pentru a fi capabile să susțină necesităţile faunei şi a florei, printr-
un teritoriu mai mare. Abia acum apare întrebarea cea mai grea: Cum le conec-
tăm?
Din analiza de pe teren şi din literatura de specialitate studiată am identi-
ficat diferite soluţii pentru a putea conecta aceste habitate fragmentate. Însă în
general măsurile ce se iau pentru a conecta habitatele sunt destul de costisitoa-
re, astfel că soluţiile propuse de mine să fie realizabile, m-am gândit la investti-
ţii minime, ce se rezumă cel mai des la modificarea infrastructurii existente
pentru a putea facilita migrarea diferitelor specii. Dar nu voi neglija să dau
câteva exemple de soluţii de conectare a habitatelor ce necesită investiţii mari.
Conexiunea acestor habitate se va face prin coridoare ecologice numite şi
coridoare de conservare sau deplasare, acestea permit florei şi faunei să se de-
plaseze dintr-un habitat în altul, favorizând fluxul genetic şi colonizarea altor
terenuri favorabile (Primack și alții, 2002).
125
FOCŞANI, Seria a III-a, anul IX, * MILCOVIA
nr. 16, ianuarie-iunie 2013
_????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
- Revistă regională de studii
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????

Conectarea fragmentelor de habitat prin aceste coridoare va aduce nume-


roase beneficii, voi aminti de următoarele: ● corridoare de pădure pentru depla-
sarea, migrarea şi dispersia speciilor, pentru reproducere şi nevoile ciclului vie-
ţii. (exemplu: haturile); ● crearea unei reţele ecologice conectând habitatele
fragmentate între ele, nu doar pe cele din interiorul PNPV, ci şi pe acelea din a-
fara parcului; ● modificarea microclimatului prin reducerea intensităţii vântului
şi moderarea temperaturilor jucând rolul unui filtru (exemple: vegetaţia arbus-
tivă din zonele ripariene şi haturile); ● sursă de hrană şi adăpost pentru speciile
ce se află în căutarea unui drum spre un alt habitat cu o suprafaţă mai mare; ●
beneficii pentru agricultură sau silvicultură prin promovarea unui habitat optim
(reprezentat de aceste coridoare de pădure) pentru insecte şi păsări ce se
hrănesc cu insectele ce prădează culturile agricole sau anumite specii de arbori
(Huggens, 1998).
Însă cu toate că există numeroase beneficii aduse de aceste coridoare eco-
logice apar totuşi şi câteva dezavantaje. Unii ecologişti consideră că aceste co-
ridoare sunt drumuri către dezastru, ele ajutând la transferul bolilor, paraziţilor,
focului, plantelor alohtone sau invazive şi a insectelor dăunătoare. (Csuti, 1991)
În plus aceste coridoare atrag prădători ce vor vâna animalele ce accesează
acest coridor, acesta devenind o capcană pentru anumite specii. (Noss, 1991)
Aceste riscuri puse în balanţă cu beneficiile aduse de aceste coridoare, se
înclină către partea cu beneficiile, deoarece numărul şi efectul benefic al aces-
tora asupra habitatelor fragmentate este mult mai mare decat riscurile ce pot a-
părea.
Coridoarele pot varia în funcţie de formă (liniare sau curbate), de continui-
tate (continue sau cu goluri), de lărgime (subţiri sau largi), de gradul de conec-
tivitate şi de utilizare (Huggens, 1998).
Coridoarele sau soluţiile ce facilitează deplasarea speciilor între habitate pot
fi naturale (fâşii de pădure, coridoare de tip ,,stepping stones”, haturi, zone ri-
pariene etc.) sau artificiale (tuneluri, pasaje, tuburi, rigole, poduri etc.).
Având în vedere că principalele cauze ale fragmentării habitatelor din Par-
cul Natural Putna-Vrancea, sunt modificarea utilizării terenurilor prin diferitele
activităţi antropice (agricultură, silvicultură, turism etc.) şi dezvoltarea căilor de
comunicaţii, soluţiile trebuie să se aplice pentru aceste cauze.
Concluzii. Dinamica în timp și spațiu a formelor de fragmentare a habita-
telor, ca urmare a acțiunilor umane, a fost descrisă în detaliu în aceast articol,
observând că formele de fragmentare s-au densificat și diversificat cu mici fluc-
tuații în funcție de condițiile socio-istorice din diferite perioade de timp.
Am arătat ce activități antropice au avut cel mai important impact asupra
fragmentării habitatelor după cum urmează: inițial factori perturbatori au fost

126
FOCŞANI, Seria a III-a, anul IX, * MILCOVIA
nr. 16, ianuarie-iunie 2013
_????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
- Revistă regională de studii
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????

agricultura și silvicultura (ce a atins un apogeu în perioada interbelică), cărora


li s-a adaugat mai târziu și mica industrie, venind catre perioada socialistă caile
de comunicații și dezvoltarea localităților prin creșterea suprafeței construite au
pus o amprentă negativă asupra habitatelor, culminând cu perioada postdecem-
bristă când apare turismul realizat dezorganizat prin construcțiile de case de va-
canță și reîncep exploatările forestiere haotice, pamânturile fiind retrocedate.
Dovezi ale fragmentării habitatelor am putut culege din diferite surse, atât
din surse vechi (hărți vechi, cărți și reviste istorice) foarte importante pentru a
putea analiza dinamica în timp a acestui fenomen, cât și numeroase surse ac-
tuale precum: situția observată direct în teren, discuții cu localnicii, presa scrisă
și diferite surse bibliografice.
Faptul că habitatul este fragmentat mai ales de catre drumuri este sugerat de
numeroasele urme de animale salbatice identificate pe drumuri (în special de
urs) și de întâlnirea cu diverse specii de animale (cerbi) care din pacate sunt ne-
voiți să traverseze aceste drumuri impinși de nevoia de hrană, adăpost sau par-
teneri pentru împerechere.
Problema fragmentării habitatelor este o temă relativ nouă pentru țara
noastră însă foarte importantă pentru structurile europene de care aparținem și
noi. În Uniunea Europeană există o întreagă rețea de arii protejate (conectate
sau nu între ele), numită rețea ecologică, prin ea se dorește o conexiune mult
mai bună între diferite habitate protejate, permițând animalelor să se deplaseze
libere prin soluționarea problemelor legate de diferitele forme de fragmentare,
această rețea ecologică devenind astfel un vast habitat european.
Bibliografie:
Volume:
*** ,(1943), Monografia Județului Putna, Focșani.
***,(1981), Județele Patriei, Vrancea, Editura Sport-Turism, București ;
Chiriac, S., Sandu, R.M., Militaru, I., Ciurescu, Șt., Iojă, C., Rozy-
lowicz, L., Negulesc, D., (2009), Plan de Management Parcul Natural Putna-
Vrancea, Focșani;
Cogălniceanu, D., (2010), Biogeografie, Note de curs, Universitatea Ovi-
diu, Constanța;
Constantinescu-Mircești, C., (1985), Vrancea Arhaică, evoluția și proble-
mele ei, Editura Litera, Bucuresti;
Grumăzescu H., Ștefănescu Ioana, Tufescu V. Badea L., Gâștescu P.,
Velcea I., Județul Vrancea, 1970, Ed. Academiei R. S. R., București;
Iuell, B., Bekker, G.J., Cuperus R., Dufek J., Fry G., Hicks C., Hlavac
V., Keller V.,B., Rosell, C., Sangwine, T., Torslov N., Wandall, B. le Maire,
(Eds.) 2003, Habitat Fragmentation due to Transportation Infrastructure;

127
FOCŞANI, Seria a III-a, anul IX, * MILCOVIA
nr. 16, ianuarie-iunie 2013
_????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
- Revistă regională de studii
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????

Wildlife and Trafic: A european Handbook for Identifying Conflicts and


Designing Solutions;
Rădulescu, N.Al., (1937), Vrancea - geografie fizică și umană, Bul. Soc.
Reg. de Geografie, București;
Articole:
Benítez-Malvido J, Arroyo-Rodríguez V. (2008), Habitat fragmentation,
edge effects and biological corridors in tropical ecosystems. în: Encyclopedia
of Life Support Systems (EOLSS), Oxford ,UK;
Csuti, B. (1991), Conservation corridors: Countering habitat fragmen-
tation;
Garry D. Huggens, (1998), Resolving Habitat Fragmentation with corri-
dors: A Landscape Ecology perspective, Frederick Community College;
Laverty M.F.,Gibbs, J.P., (2007), Ecosystem Loss and Fragmentation, Le-
ssons in Conservation, American Museum of Natural History;
Roman, F., Roman, A.N., Săcrieru, R., (2009), Un sistem de căi ferate
forestiere conservat, în: „arhiva” Munților Vrancei, Milcovia – Revista
regională de studii, seria a III-a, An IV, nr. 9, Focșani;
Noss, R. F. (1991) Landscape conectivity: different functions at different
scales;
Wiens, J. A. (1989), Spatial scaling in ecology. Functional ecology;
William F. Laurance, (2008), Theory meets reality: How habitat fragmen-
tation research has transcended island biogeographic theory, Elsevier.

128
FOCŞANI, Seria a III-a, anul IX, * MILCOVIA
nr. 16, ianuarie-iunie 2013
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
- Revistă regională de studii
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????

SCURTĂ INCURSIUNE ÎN SIMBOLISTICA TELURICĂ


Prof. Cătălin MOCANU
Résumé: Lʼarticle analyse lʼétymologie du mot ,,terre” dʼun point de
vue mythologique, philosophique et funeraille. Sont exposés ces concepts dans la
vision des peuples du monde: les Chinois, les Aztèques, les Grecs, Irlandais, etc.
Mots-clés: Terre, symbolism, philosophie, mythologie.
În tradiţia clasică, Pământul (Glia) este unul dintre cele patru elemente primor-
diale şi, în acelaşi timp, o noţiune încărcată de o multitudine de conotaţii sim-
bolice. Pământul se opune, simbolic, Cerului, aşa cum principiul pasiv se opune
celui activ, aspectul feminin, aspectului masculin al manifestării, întunericul,
luminii, yin, lui yang, tamas (= tendinţa descendentă), lui sattva (= tendinţa
ascendentă), densitatea, fixarea, condensarea (Abū Ya qūb Sejestani), naturii subti-
le, volatile, destrămării.
În multe concepţii cosmogonice vechi, Pământul este întruchipat de Zeiţa-
Mamă (gr. „Gaia“ - „Geia“, „Gé“; lat. „Tellus“; germ. „Hertha“; polineziană-maori
„Papa“), rareori de un element masculin (egipt. „Geb”): „Slavă ţie, Pământule,
mamă a oamenilor, creşti în îmbrăţişarea lui Zeus, umple-te de rod în folosul
oamenilor” - spune marele tragician grec Eschil (525-456 a. Chr.). „Nunta Sfântă”
(Hieros Gamos) a Cerului cu Pământul constituie subiectul multor mituri şi
ritualuri arhaice, îndeosebi în culturile fertilităţii şi în Misterele Eleusine consa-
crate zeiţei Demeter.
În cosmogonia Chinei antice, Pământul este imaginat ca un pătrat asociat cu o
ladă de car în patru colţuri, iar Cerul este asociat acoperişului circular al unui bal-
dachin. Cerul şi Pământul (t’ien-ti) semnifică întregul Cosmos. În cele patru colţuri
ale Pământului se află adesea patru stâlpi sau arbori, păziţi de fiinţe supranaturale.
De pildă, la civilizaţiile maya din Yucatan există patru arbori Ceiba sau Kapok
(Yaxché), iar în centrul sacru se află o „Osie a Lumii“ (Axis Mundi) sau un arbore
cosmic. Cele patru elemente cosmice (respectiv, cinci, al cincilea fiind centrul,
denumit locul sacru), sunt asociate anumitor culori. Când Pământul se cutremură,
se consideră că acest fenomen este o manifestare a forţelor divine sau a celor ostile
oamenilor, forţe care ameninţă ordinea cosmică şi trebuie îmblânzite. Stabilitatea
şi neclintirea Pământului, dorite de oameni, sunt relevate şi de valorile de simbol
ale noţiunilor de „piatră“ şi „stâncă“. Structura templelor redă adesea construcţia
ideală a Pământului, în transpunere arhitectonică.1
În Yi Jing („Cartea Transformărilor“), una dintre scrierile filosofice foarte
vechi aparţinând spiritualităţii chineze, Pământul este reprezentat prin hexagrama

129
FOCŞANI, Seria a III-a, anul IX, * MILCOVIA
nr. 16, ianuarie-iunie 2013
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
- Revistă regională de studii
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????

Kun, perfecțiunea pasivă care primeşte acţiunea principiului activ Qlan. Pământul
suportă, iar Cerul acoperă. Toate fiinţele se împărtăşesc din Pământ la naştere, căci
este femeie şi mamă, dar este complet supus principiului activ al Cerului. Animalul
femelă are natura gliei. Virtuţile sunt blândeţea şi supunerea, fermitatea liniştită şi
durabilă. La acestea trebuie adăugată umilinţa, etimologic legată de „humus“, spre
care ea înclină şi din care este modelat omul. Caracterul primitiv tou indică produ-
cerea fiinţelor de către Pământ2.
Potrivit sistemului filosofic Sāmkhya (al Mahabharatei) din mitofilosofia
Indiei antice, Universul se explică prin evoluţia raţională a două principii funda-
mentale, componentele lui: Prakriti (Pământul, substanţa universală) şi Purusha
sau Atman (Spiritul sau substanţa divină). În această concepţie, lumea se compune
din cinci elemente: pământul, apa, căldura, aerul şi eterul.
În religia vedică, glia simbolizează muma, izvor al Fiinţei şi al Vieţii, protec-
toare împotriva oricărei puteri de distrugere. Conform riturilor vedice ale funera-
liilor, sunt recitate stanţe când urna funerară care conţine rămăşiţele incinerării este
îngropată în pământ:
„Du-te sub acest pământ, muma ta,
Cea cu lăcaşuri întinse şi-atât de binevoitoare!
moale ca lâna pentru cel ce ştie să dea,
să te păzească de Neant!
Bolteşte-te deasupra lui şi nu-l zdrobi;
primeşte-l, Glie pură, întâmpină-l!
Acoperă-l cu ploaia rochiei tale ca o mamă ocrotindu-şi feciorul!“
(Rig-Veda, Grhyasutra, 4, 1).
În teoriile analogice antice, elementului pământ îi corespund temperamentul
melancolic, „fierea neagră“, toamna şi, ca organ, splina, iar în China antică îi
corespund centrul, numărul 2, culoarea galbenă, ca animal domestic - viţelul, iar ca
gust - dulcele.
Unele triburi africane există obiceiul de a mânca pământ, ca simbol de iden-
tificare cu elementul prim. Sacrificatorul gustă pământul, iar femeia însărcinată îl
înghite. Focul se naşte din pământul mâncat, spunându-se atunci că pântecele se
aprinde. În concepţia lor despre hierogamia fundamentală Pământ-Cer, dogonii îşi
reprezintă Pământul ca pe o femeie întinsă pe spate, cu capul la nord şi picioarele
la sud.
Asimilat cu muma, Pământul este un simbol de fecunditate şi de regenerare.
Conform Theogoniei lui Hesiod (v. 126 şi urm.), Gaia (Pământul) a născut chiar şi
Cerul (Uranos), care a trebuit apoi s-o posede pentru a da naştere zeilor. Zeii au
imitat această hierogamie primordială, au imitat-o apoi oamenii şi animalele.
Arătându-se a fi la originea vieţii, Pământului i s-a dat numele de „Marea Mumă”.
Există înmormântări simbolice, analoage cu imersiunea baptismală, fie menite
a vindeca şi întări, fie plasate în cadrul unor rituri de iniţiere. Ideea este

130
FOCŞANI, Seria a III-a, anul IX, * MILCOVIA
nr. 16, ianuarie-iunie 2013
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
- Revistă regională de studii
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????

întotdeauna aceeaşi: a regenera prin contactul cu forţele Pământului, a muri într-o


formă a vieţii pentru a renaşte într-alta.
În raport cu Apele care se găsesc şi ele la originea lucrurilor, Pământul se
distinge prin aceea că Apele preced organizarea Cosmosului, în timp ce Pămân-tul
produce formele vii. Apele reprezintă masa nediferenţiată, Pământul - germenii
diferenţelor. Ciclurile acvatice cuprind perioade mai lungi decât ciclurile telurice
în evoluţia generală a Cosmosului.
Pentru azteci, Zeiţa Pământ Tlazolteotl are două aspecte opuse:este Muma
Nutritoare care ne permite să trăim din vegetaţia ei, fiind mama zeului Cinteotl al
porumbului. În schimb, ea cere morţii cu care se hrăneşte şi, în acest sens, este
distrugătoare.
Limba irlandeză are, ca şi latina, două cuvinte pentru a desemna pământul:
„talamh” corespunde cu „tellus” şi desemnează pământul ca element prin opoziţie
cu aerul sau apa, şi „tir”, corespunzând cu „terra” şi desemnează pământul ca
expresie geografică.
În lucrarea dedicată simbolismului filosofiei greceşti, P. Diel a schiţat o în-
treagă psihologie a simbolurilor în care suprafaţa plană a Pământului reprezintă
omul, în calitatea sa de fiinţă conştientă; lumea subterană, cu demonii, monştrii sau
zeităţile răuvoitoare, reprezintă subconştientul; vârfurile cele mai înalte, mai
apropiate de Cer, sunt imaginea supraconştientului. Întreg Pământul devine astfel
simbol al conştientului şi al situaţiei sale conflictuale, simbol al dorinţei pământeşti
şi al posibilităţilor sale de sublimare şi de pervertire. Este arena conflictelor de
conştiinţă în fiinţa umană3.
În al său bine documentat Dicționar de mitologie generală, V. Kernbach
identifică trei funcţii ale gliei, aşa cum se desprind din analiza mitologiilor: glia
matrice, glia devoratoare şi glia funerară. În ceea ce priveşte forma, Kernbach
susţine că forma sferică apare foarte târziu şi nu aparţine miturilor, ci unor mi-
tografi şi filosofi greci. În general, mitocosmologia a considerat Pământul mai ales
un disc, fie plutind pe Oceanul Universal, fie rezemat pe stâlpi, balene sau peşti şi
înconjurat de ocean. Alteori, este un munte cosmic ieşit din marea înconjurătoare
(la sumerieni), în timp ce, în mitologia chineză, plutitor pe Oceanul Universal,
Pământul este pătrat - după cum am menţionat mai sus4.
În numeroase religii, Pământul este privit ca o divinitate bifuncţională: năs-
cătoare şi funerară, în mod inseparabil. Formele de veneraţie ajung şi la situaţii
neobişnuite: de pildă, unele triburi amerindiene (siuxil şi, în special, tribul uma-
tilla) socotesc agricultura un păcat grav, refuzând să înfigă cuţitul plugului în sânul
mamei obşteşti, întrucât un atare matricid va face ca glia să nu-l mai primească pe
culpabil după moarte. De asemenea, este tabuat mineritul, ca să nu se spintece
carnea zeiţei şi să nu i se sfărâme oasele (pietrele, minereurile), după cum este un
tabu tăierea părului matern (pădurile).
Funcţionalitatea funerară duce implicit la binecuvântarea agriculturii în cele
mai multe mituri chtonice: înhumarea cadavrelor este însămânţare, iar Maica-Glie
131
FOCŞANI, Seria a III-a, anul IX, * MILCOVIA
nr. 16, ianuarie-iunie 2013
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
- Revistă regională de studii
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????

va regenera fiinţa defunctă într-o nouă fiinţă care se va naşte, întrucât Pământul
generează tot ceea ce este viu. De aici şi credinţa multor popoare vechi că naşterea
copilului este numai o legitimare a fătului pătruns în femeie, dar cu adevărat orice
prunc e născut de glie, de unde şi frecventul obicei în societăţile primitive ca feme-
ile să nască şezând direct pe pământ. Chiar şi atunci când este adus de ape (Moise,
Romulus şi Remus, Väinämöinen, adesea Făt-Frumos), pruncul este recuperat de
glia maternă. Credinţa se menţine şi în cazul aducerii pruncilor pe căi aeriene, de o
pasăre (de pildă, mitul berzei, păstrat convenţional şi în lumea modernă). Popoa-
rele executau două gesturi ritualice de umanizare a pruncului: aşezarea imediată pe
ţărână, ca maica reală, glia, să-l recunoască şi să-i insufle forţa şi ocrotirea ei, apoi
ridicarea în braţe de către tatăl lui (din punct de vedere religios, doar tată adoptiv),
spre a-l smulge mamei chtonice şi a-l recunoaşte ca al său5.
Nu putem încheia această succintă analiză fără a cita concluzia lui M. Eliade:
„În ansamblurile mitice şi rituale, pământul e valorizat în primul rând pentru
capacitatea sa nesfârşită de rodire.
De la hierogamia cosmică între Cer şi Pământ până la cea mai modestă prac-
tică atestând sfinţenia telurică, peste tot întâlnim aceeaşi intuiţie centrală care
revine ca un laitmotiv: pământul rodeşte forme vii, e o matrice în neodihnită ză-
mislire. Oricare ar fi structura fenomenului religios provocat de epifania telurică -
«prezenţă sacră», divinitate încă amorfă, figură divină bine conturată sau, pur şi
simplu, «obicei» derivat dintr-o tulbure amintire a forţelor subpământene -,
identificăm totdeauna în el destinul maternităţii, al neistovitei puteri de creaţie.“6

NOTE BIBLIOGRAFICE
1). H. BIEDERMANN, Dicţionar de simboluri, II, Bucureşti, 2002, p. 315;
2). J. CHEVALIER, A. GHEERBRANT, Dicţionar de simboluri, III,
Bucureşti, 1993, p. 40;
3). P. DIEL, Le symbolisme dans la mythologie grecque2, Paris, 1966, p. 37;
4). V. KERNBACH, Dicţionar de mitologie generală, Buc., 1983, pp. 545-
546;
5). Ibidem, p. 547;
6). M. ELIADE, Tratat de istorie a religiilor, Bucureşti, 1992, p. 247.

132
FOCŞANI, Seria a III-a, anul IX, * MILCOVIA
nr. 16, ianuarie-iunie 2013
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
- Revistă regională de studii
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????

MATRICE SIGILARE APARȚINÂND POLIŢIEI


ORAŞULUI PANCIU (1863)
Dr. Laurențiu-Ștefan SZEMKOVICS
Résumé: Dans l'étude Matrices sigillaires appartenant à la Police de la ville
Panciu (1863), l'auteur présente deux pièces qui proviennent des Archives Nationales
Centrales de Bucarest, de la collection „Matrices sigillaires”. Ces matrices sigillaires à
l'aide desquelles on imprime le sceau sur les documents, ont des formes rondes, sont
confectionnées en laiton, sont gravées en excision, ont des dimensions variables et ont
sur leur emblème les armoiries unies des Principautés Roumaines composées des
armoiries héraldiques de la Valachie et de la Moldavie. On analyse l'emblème des ces
matrices sigillaires concernant: l'écu, les emaux (les métaux et les couleurs usités dans
la science du blason), les meubles, les couronnes qui timbrent les écus, le globe
croiseté.
Mots-clés: Archives Nationales, armoiries, couronnes, écus, emaux, globe
croiseté, matrices sigillaires, meubles, Panciu, police.
La Arhivele Naţionale Centrale din Bucureşti, în colecţia de matrice sigila-
re , se află două piese care au aparţinut, în 1863, Poliţiei Oraşului Panciu. A-
1

ceste matrice, care imprimau sigiliul2 pe documente, au forma rotundă3, sunt


confecţionate din alamă, sunt gravate în excizie4 şi le vom analiza, în bună mă-

Denumim matrice sigilară obiectul confecţionat din material dur care, având gravate o re-
1

prezentare şi un text ce-l individualizează pe posesor, serveşte la realizarea amprentei sigilare;


Damian P. Bogdan, O străveche matrice de pecete românească, în Studii şi Materiale de Istorie
Medie, I, 1956, p. 245; Maria Dogaru, Sigiliile mărturii ale trecutului istoric. Album sigilo-
grafic, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1976, p. 5.
2
Sigiliul este amprenta rămasă pe suportul documentului (în ceară, hârtie, soluţie de aur,
tuş sau fum) în urma aplicării matricei sigilare ce poartă o emblemă şi un text menit a indivi-
dualiza posesorul; sigiliul este principalul mijloc de garantare a secretului şi de asigurare a au-
tenticităţii actului; Dicţionar al ştiinţelor speciale ale istoriei. Arhivistică, cronologie, diploma-
tică, genealogie, heraldică, paleografie, sigilografie, colectiv de autori, Ed. Ştiinţifică şi Enci-
clopedică, Bucureşti, 1982, p. 213-218.
3
Sigilile rotunde, cu forma considerată fundamentală, reprezintă autoritatea; Laurenţiu-
Ştefan Szemkovics, Maria Dogaru, Tezaur sfragistic românesc. I. Sigiliile emise de cancelaria
domnească a Ţării Româneşti (1390-1856) - Trésor sfragistique roumain. I. Les sceaux emis
par la chancellerie princière de la Valachie (1390-1856), Edit. Ars Docendi, Bucureşti, 2006,
p. 64.
4
Gravarea sigiliilor se poate face în adâncime (incizie), pentru sigilarea în ceară sau cocă,
ori în relief (excizie), pentru sigilarea în tuş sau fum; Dicţionar al ştiinţelor speciale, p. 128.
133
FOCŞANI, Seria a III-a, anul IX, * MILCOVIA
nr. 16, ianuarie-iunie 2013
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
- Revistă regională de studii
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????

sură, cu ajutorul sigilografiei1 şi heraldicii2. În câmpul sigilar3 al acestor ves-


tigii sfragistice se distinge stema unită a Principatelor Române4.
I. Matrice sigilară rotundă (42 mm), din alamă, gravată în excizie, având în
câmp un scut5 de tip francez modern6, cu bordură subţire, despicat7, încărcat în
cartierul din dextra8, tăiat albastru9 şi aur10, cu acvila1 cruciată2, încoronată3, cu

Sigilografia a fost fondată în secolul al XVII-lea de Dom Mabillon, părintele erudiţiei


1

moderne şi dezvoltată în secolul al XIX-lea de către Louis-Claude Douët d'Arcq, un mare arhi-
vist şi istoric care, împreună cu echipa sa, a scos lucrarea Collection des sceaux des Archives de
l'Empire. Franceză la origine, această disciplină nu a întârziat să se extindă în toată Europa,
pretutindeni unde, încă din Evul Mediu, se impunea obiceiul de a valida documentele cu sigi-
liu; Jean-Luc Chassel, Les sceaux dans l'Histoire, l'Histoire dans les sceaux, în Les sceaux,
sources de l'histoire médiévale en Champagne. Actes des tables rondes de la Société française
d'héraldique et de sigillographie (Troyes, 2003-Reims, 2004) sous la direction de Jean-Luc
Chassel, Paris, Société française d'héraldique et de sigillographie, 2007, p. 9.
2
Heraldica este disciplina auxiliară a istoriei care studiază stemele, blazoanele etc.; Florin
Marcu, Marele dicţionar de neologisme, Editura Saeculum I. O., Bucureşti, 2000, p. 422.
3
Câmpul sigilar este suprafaţa pe care se gravează emblema şi legenda unui sigiliu; Dicţi-
onar al ştiinţelor speciale, p. 71.
4
Vezi și Dan Cernovodeanu, Ştiinţa şi arta heraldică în România, Editura Ştiinţifică şi
Enciclopedică, Bucureşti, 1977, p. 145-157.
5
Scutul = partea centrală a unei steme, simbolizând arma de apărare a cavalerilor medie-
vali, pe care aceştia îşi reprezentau blazonul. Scutul are forme variate după epocă şi aria geo-
grafică unde a apărut; Dicţionar al ştiinţelor speciale, p. 211.
6
Scutul de tip francez modern este un scut dreptunghiular cu baza în acoladă, inventat şi
răspândit de Bara la sfârșitul secolului al XVI-lea; Théodore Veyrin-Forrer, Précis d'Héral-
dique, édition revue et mise à jour par Michel Popoff, Larousse/SEJER, 2004, p. 15, 17, fig. 21.
7
Despicat = termen care indică împărţirea în două părţi egale, printr-o linie verticală, a u-
nei suprafeţe, scut, cartier sau mobile; Dicţionar al ştiinţelor speciale, p. 99; W. Maigne,
Abrégé méthodique de la science des armoiries suivi d'un glossaire des attributs héraldiques,
d'un traité élémentaire des ordres des chevalerie et de notions sur les classes nobles, les ano-
blissements, l'origine des noms de famille, les preuves de noblesse, les titres, les usurpations et
la legislation nobiliaires, Paris, Garnier frères, Libraires-Éditeurs, 1860, p.14.
8
Dextra = termen prin care se indică poziţia unei mobile în scut, la dreapta; în heraldică
poziţia dreapta-stânga este inversă decât în accepţiunea curentă; Dicţionar al ştiinţelor specia-
le, p. 100.
9
Începând cu secolul al XX-lea, culoarea albastră simbolizează Europa în seria celor cinci
inele olimpice, iar din 1955 devine culoarea Consiliului Europei (mai târziu, a Comunităţii Eu-
ropene); Michel Pastoureau, Albastru. Istoria unei culori, traducere din franceză de Em. Ga-
laicu-Păun, Cartier, 2006, p. 224, nota 271.
10
Aur = metal utilizat în alcătuirea stemelor; este reprezentat convenţional prin puncte
plasate la egală distanţă între ele (Dicţionar al ştiinţelor speciale, p. 49); simbolizează bogăţie,
forţă, credinţă, puritate, constanţă, bucurie, prosperitate, viaţă lungă; G. Eysenbach, Histoire du
blason et science des armoiries, Tours, MDCCCXLVIII, p. 370; H. Gourdon de Genouillac,
Les Mystères du blason de la noblesse et de la féodalité. Curiosités – bizarreries et singular-
rités, Paris, E. Dentu, Éditeur, Libraire de la Société des Gens des Lettres, 1868, p. 16.
134
FOCŞANI, Seria a III-a, anul IX, * MILCOVIA
nr. 16, ianuarie-iunie 2013
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
- Revistă regională de studii
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????

cu aripile4 deschise şi zborul în jos, cu capul conturnat5, iar în cel din senestra6,
tă-iat roşu 7 şi albastru, cu o întâlnire 8 de zimbru, reprezentată cu capul
animalului văzut din faţă, având între coarne9 o stea10. Scutul este timbrat11 de
o coroană princiară, fără tocă, compusă dintr-un cerc împodobit cu pietre
preţioase12, sur-montat de opt cruciuliţe treflate (dintre care cinci sunt vizibile),

Acvila = pasăre heraldică de prim rang (cea mai intens folosită). Simbolizează curaj,
1

hotărâre, zbor spre înălţimi. Conform cerinţelor artei heraldice, acvila trebuie reprezentată
văzută din faţă, cu capul spre dreapta şi aripile deschise. Este elementul central al stemei
heraldice a Ţării Româneşti. Figurează şi în stema Transilvaniei; Dicţionar al ştiinţelor
speciale, p. 17; stăpâna tunetului şi a trăsnetului, căci loviturile date cu ghearele sunt
precum fulgerele, iar asupra prăzii se năpusteşte ca trăznetul; simbol al regelui solitar şi
necruţător; în tradiţia populară este simbol al focului, al incendiului şi al devastării;
purtător al luminii; reprezintă persoana şi puterea regelui, dar şi capitala şi imperiul
acestuia; Jean-Paul Clébert, Bestiar fabulos. Dicţionar de simboluri animaliere, Edit. Artemis-
Cavallioti, Bucureşti, 1995, p. 334-340.
2
Acvilă cruciată = pasăre heraldică purtând în cioc o cruce; Dicţionar al ştiinţelor
speciale, p. 17.
3
Încoronat = se spune despre animale sau despre figuri umane care au o coroană pe cap;
W. Maigne, op. cit., p. 233.
4
Aripi = simbol al avântului; indică facultatea cunoaşterii, o eliberare şi o izbândă;
Jean Chévalier, Alain Ghéerbrant, Dicţionar de simboluri. Mituri, vise, obiceiuri, gesturi,
forme, figuri, culori, numere, Edit. Artemis, Bucureşti, I, p. 141-143.
5
Conturnat = se spune: 1) despre animale sau despre capete de animale care privesc spre
stânga scutului; 2) de chevron atunci când vârful este întors spre partea stângă a scutului; W.
Maigne, op. cit., p. 229.
6
Senestru = termen indicând poziţia spre stânga. În heraldică, noţiunea de stânga-dreapta
se referă la poziţia scutului, nu la cea a privitorului, deci invers decât în accepţiunea obişnuită;
Dicţionar al ştiinţelor speciale, p. 212.
7
Roşu = culoare utilizată în alcătuirea stemelor, reprezentată convenţional prin linii
verticale plasate la distanţă egală. Semnifică curaj, dârzenie, îndrăzneală, dragoste, sacrificiu,
bunătate, vigilență și justiție; A. de la Porte, Trésor héraldique d'après d'Hozier, Ménétrier,
Boisseau, etc., Paris, Leipzig, H. Casterman, Tournai, 1861, p. 11; Dicţionar al ştiinţelor
speciale, p. 201.
8
Capul cerbului, al bourului, al berbecului sau al unui alt animal, care apare din față în
scut, adică arătând ochii; Cte Alph. O'Kelly de Galway, Dictionnaire archéologique et
explicatif de la science du blason, tome I, Bergerac, Imprimerie générale du sud-ouest, 1901, p.
403.
9
Corn = simbol al puterii; Jean Chévalier, Alain Ghéerbrant, op. cit., I, p. 367-369.
10
Stea = simbolul manifestării centrale a luminii, a focarului unui univers în
expansiune. Ea este, ca şi numărul cinci, simbol al perfecţiunii; Jean Chévalier, Alain
Ghéerbrant, op. cit., III, p. 257-264.
11
Timbrat = termen care indică poziţia unei mobile faţă de scut. Este propriu coifului cu
cimier şi lambrechini; Dicţionar al ştiinţelor speciale, p. 230.
12
Pietre prețioase = aurul semnifică topazul; argintul, perla; roșu, rubinul; albastru, safirul;
purpura, ametistul; verde, smaraldul; negru, diamantul; Jean Claude Favre, Abrégé méthodique
135
FOCŞANI, Seria a III-a, anul IX, * MILCOVIA
nr. 16, ianuarie-iunie 2013
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
- Revistă regională de studii
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????

intercalate de perle1, din vârful cărora pornesc opt arce ornate cu perle care se
reunesc în par-tea de sus şi se termină printr-un glob crucifer2, cu cruce labată3
(cu braţele de formă concavă 4). Sub scut este gravat anul 1863. În exergă 5 ,
mărginită de un cerc liniar la exterior, legenda: * POLIŢIA TÎRGULUI
PANCIU JUD. PUTNA.6

des principes de la science héraldique, Chambert, Louys du-Four, Imprimeur de S.A.R.,


MDCXLVII, p. 32.
1
Perla = în Europa era folosită în medicină la tratarea melancoliei, a epilepsiei, a de -
menţei. La greci, perla era simbolul iubirii şi al căsătoriei. Ea simbolizează sublimarea
instinctelor, capătul luminos al evoluţiei. Perla este rară, pură, preţioasă. Datorită formei
sale sferice, perla este asociată cu perfecțiunea; mai simbolizează cunoașterea; Jean Chéva-
lier, Alain Ghéerbrant, op. cit., III, p. 66-69; Hans Biedermann, Dicţionar de simboluri, vol. II,
Editura Saeculum I.O., Bucureşti, 2002, p. 327-328.
2
Glob crucifer = sferă suprapusă de o cruce care se găseşte în vârful coroanelor închise, în
mâna unor personaje sau deasupra unor scuturi; este însemn al puterii suverane, atribut al su-
veranităţii. În heraldica românească globul crucifer este întâlnit în stemele Ţării Româneşti, în
armele Moldovei şi în armeriile statului român; Dicţionar al ştiinţelor speciale, p. 127.
3
Silviu Andrieş-Tabac, Tipologia crucii heraldice, în Analecta Catholica, IV, 2008, Chi-
şinău, 2010, p. 110, fig. 37.
4
Claude Wenzler, Le guide de l’héraldique. Histoire, analyse et lecture des blasons,
Éditions Ouest-France, Édilarge SA, Rennes, 2002, p. 187, fig. 338, 339, 340.
5
Exergă = spaţiul de la marginea câmpului sigilar, de obicei cuprins între două sau mai
multe cercuri (ce pot fi liniare, şnurate, perlate, etc.), în care se gravează textul legendei; Dic-
ţionar al ştiinţelor speciale, p. 111.
6
Arhivele Naţionale Centrale din Bucureşti, colecţia Matrice sigilare, nr. 2935.
136
FOCŞANI, Seria a III-a, anul IX, * MILCOVIA
nr. 16, ianuarie-iunie 2013
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
- Revistă regională de studii
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????

II. Matrice sigilară rotundă (36 mm), din alamă, gravată în excizie, având
în câmp un scut de tip francez modern, cu bordură subţire, despicat, încărcat în
cartierul din dreapta, tăiat albastru şi aur, cu acvila cruciată, încoronată, iar în
cel din stânga, tăiat roşu şi albastru, cu capul de zimbru cu stea între coarne.
Scutul este timbrat de o coroană închisă, compusă dintr-un cerc împodobit cu
pietre preţioase, surmontat de opt cruciuliţe treflate (dintre care cinci sunt vizi-
bile), din vârful cărora pornesc opt arce ornate cu perle care se reunesc în par-
tea de sus şi se termină printr-un glob crucifer, cu cruce labată. Sub scut este
gravat anul 1863. În exergă, mărginită de un cerc liniar la exterior, legenda:
POLIŢIA ORAŞULUI PANCIU JUD. PUTNA.1

1
Ibidem, nr. 2934.
137
FOCŞANI, Seria a III-a, anul IX, * MILCOVIA
nr. 16, ianuarie-iunie 2013
_????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ???????????????????????????????????????????
- Revistă regională de studii
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????

TATRA ALBĂ / BELIANSKE TATRAS


Prof. Răzvan CHIRAC,
Colegiul Naţional „Al. Vlahuţă”,
Râmnicu Sărat, Judeţul Buzău
Abstract. On the northeast, the relief of High Tatras heads for the funnel of
Kopské sedlo (Kopské Saddleback) on the other side to vertically flow on two sides
into the short ridge of Belianske Tatras. Thei are a negation of everything what the
neighbouring mountains present. Fourteen kilometres long limestone mountain range
without moraines, terraces and tarns peacefully waves from the east to the west in the
inverted commas of Tatranská Javorina (Tatras Maple Grove Village) and Tatranská
Kotlina (Tatras Fold). The mountain range alone has been closed for public since
1978. National natural reserve Belianske Tatras with the area of 13 500 ha is the part
of National Park of Tatras. It is a garden of rare plants, many of which we cannot
fiind in any other place.
* * *
Vacanţa de primăvară mi-a prilejuit retragerea în sânul naturii sălbatice a
Carpaţilor. Dacă anul trecut am stat pe versantul sudic al Tatrei Înalte (Vysoké
Tatry), de data aceasta am ales Tatra Albă (Belianske Tatry), un lanţ muntos
din estul Munţilor Tatra. Timp de o săptămână am stat departe de forfota citadi-
nă, într-un cătun de pe Valea Javorová (Valea Frunzei, javor în slovacă însem-
nând frunză), suspendat la 1000 de metri, la capătul apusean al lanţului Tatra
Albă, o veche aşezare de mineri, Tatranská Javorina. Cei drept, nu m-am rupt
total de civilizaţie, întrucât am făcut incursiuni la Zakopane, Auschwitz, Craco-
via şi Košice.
La început de aprilie, creasta zimţuită şi solitară ţâşnea din pătura groasă de
omăt, neclintită. De la fereastra camerei de hotel, masivul Muráň (1890 m), cu
pereţii tăiaţi în calcarele perioadei cretacice, apoi Novy vrch (vârful Novy), ce
continuă creasta spre răsărit, mă ispiteau îndeosebi dimineaţa când razele soare-
lui aprindeau mineralul întunecat şi rece. Paralel cu Tatra Înaltă, lanţul muntos
Tatra Albă aproape că nu a fost influenţat de glaciaţiune, aici lipsind morenele,
circurile ori văile glaciare atât de caracteristice munţilor din vecinătate. Pe de
altă parte, veţi fi impresionaţi de calcarele şi dolomitele în pantă, acoperite de o
bogată vegetaţie, locul preferat al păstorilor de odinioară, dintre care unii -
aveam să aflu dintr-un album cumpărat din Poprad - români! Lângă Tatranská
Javorina, cocoţat la aproape o mie de metri, la o aruncătură de băţ de graniţa cu
Polonia, satul Ždiar de pe Valea Biela (Albă) a fost întemeiat în veacul al
XVII-lea de fermieri, păstori şi cărbunari, în baza legii valahe: „In the
seventeenth century, thirty-two kilometres north of Poprad Town along the
138
FOCŞANI, Seria a III-a, anul IX, * MILCOVIA
nr. 16, ianuarie-iunie 2013
_????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ???????????????????????????????????????????
- Revistă regională de studii
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????

stream, the farmers, sheperds and charcoal burners established a dinstinctive


village based on Walachian right. Up to the present days it keep traditions and
our history alive – there are still people who manufacture so-called gutter
violins, metal buckles, Walachian axes, pipes”. Costume populare tradiţionale
pot fi încă identificate pe stradă, ca o versiune a costumelor din satul Suchá
Hora de pe graniţa slovaco-polonă, nu departe de Zakopane, principala staţiune
montană din Carpaţii polonezi. La 2 iulie, urmaşii românilor celebrează Sărbă-
toarea Sfintei Marii în biserica ridicată în 1831.
Despre valahii din Carpaţii Nordici scrie profesorul Gheorghe Şişeştean
(1954-2012) de la Universitatea din Oradea, care a întreprins mai multe călă-
torii la valahii din Slovacia şi Polonia. Constatările universitarului ardelean
arată o realitate îngrijorătoare, tragică: încet-încet, conştiinţa identitară a vlahi-
lor trăitori la graniţa dintre Slovacia şi Polonia se stinge. În capitolul Supra-
vieţuiri lingvistice româneşti, din cartea „Românii care s-au stins. Valahii din
Carpaţii Nordici şi românii din Ungaria”.
Gheorghe Şiseştean arată că aşezările din Tatra Albă sunt locuite de o po-
pulaţie de păstori valahi, cu viaţă de munte caracteristică, dar şi cu o limbă de
sorginte latină, uşor de reconstituit din rudimentele pătrunse în toponimie, port,
mod de viaţă (stânele, gospodăria şi satul valah).
Geografia românilor care s-au stins cuprinde o zonă continuă şi compactă
de sate răspândite în Tatra, Beschizi şi Moravia. „În primul an de anchetă -
mărturiseşte Şişeştean - am bătut regiunea Tatrei Albe, din apropierea Popra-
dului, făcând anchete în satele gorale (…), apoi în anii următori, am fost în zo-
na Munţilor Beschizi, apoi în zona Moraviei, în zona sa estică numită Moravia
valahă”. La Rožnov pod Radhoštĕm (Cehia) îl întâlneşte pe etnograful Jaroslav
Štika, directorul de origine română al Muzeului Ţării Româneşti din localitate,
autorul cărţii „Valaši a valašsko” (Valahii şi Valahia, 2007). Situată în Moravia
de Est, Valahia cehă este o regiune muntoasă, distinctă etnografic şi cultural, la
graniţa cu Slovacia. Iată aşadar un nou capitol al geografiei carpatice, de o
remarcabilă importanţă, un adevărat rezervor civilizaţional al Europei, cum a
intuit, la vremea sa, geograful francez Emmanuel de Martonne. Vârtelniţa isto-
riei i-a rupt pe mocanii maramureşeni de vatră şi i-a împrăştiat pe sub măgurile
Carpaţilor Nordici, în satele goralilor (goral înseamnă muntean, în limbile sla-
vilor apuseni) din Cehia, Polonia şi Slovacia. Una dintre manifestările stră-
vechi, nedeea carpatică, poate fi invocată în tot lanţul carpatic drept unul şi ace-
laşi obicei, de la Prislopul Rodnelor, pasul dintre Bucovina şi Maramureş, până
pe platoul înalt al Trecătorii Prislop din Tatra Albă. Deşi goralii din Slovacia
nu mai memorează legătura cu etnonimul valah, apartenenţa lor la unitatea
carpatică de substrat este mărturisită de onomastică, de terminologia păstorală,

139
FOCŞANI, Seria a III-a, anul IX, * MILCOVIA
nr. 16, ianuarie-iunie 2013
_????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ???????????????????????????????????????????
- Revistă regională de studii
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????

de toponimie, de toporul ciobănesc care, în satul Lendak de lângă Ždiar, este


numit „valašsek”, adică valah.
Revenind la Tatra Albă, am reţinut că încă din 1978 guvernul cehoslovac a
interzis accesul publicului, în vederea conservării peisajului şi biodiversităţii, o
singură cabană adăpostind turiştii, Plesnivec („Floare de Colţ”), la 1290 metri.
De asemenea, unica peşteră ce se poate vizita este Belianska, situată în extre-
mitatea estică a lanţului muntos.
Recomand, aşadar, această oază de linişte din Carpaţii de nord-vest, nu prea
departe de casă, un sătuc cu 200 de locuitori, dintre care unii sunt descendenţi
din mocanii români, ajunşi aici în veacurile trecute.

1) Tatra Albă -
iarna;
2). Biserica ,,Sf.
Ana”, Tatransca
Javorina;
3) Hotel
Kolowrat.

140
FOCŞANI, Seria a III-a, anul IX, * MILCOVIA
nr. 16, ianuarie-iunie 2013
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
- Revistă regională de studii
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????

PRIMUL RĂZBOI MONDIAL


ÎN MEMORIA SOVEJEI
Prof. Constantin MACARIE,
Şcoala ,,Simion Mehedinţi”, Soveja,
Judeţul Vrancea
The World War I in Sovejans’ Memory
Abstract. As it is known, from the Romanian perspective the result of the World
War I was decided by the victories gained by the Romanian troupes against the
Germans ones along the front line (the so-called “the line of the death”) Mărăşeşti–
Mărăşti–Oituz. The first two localities are situated in the district of Vrancea. Not
further than 25 km from Mărăşti, Soveja village was also the arena of hard battles.
The elapse of time could not erase from the collective memory of the community such
glorious historical moments. Moreover, to complete people’s memory, a few
monuments – the Heroes’ Mausoleum, German Cemetery, General Văitoianu’s
Bridge, and Colonel Fotescu’s Fountain – speak today and forever about the
dramatism of those events. A special mention for the Mausoleum that shelters about
2000 human reliques (skulls and bones) of the soldiers – most of them Romanian, but
also German and Hungarian – who died in the fight. The Mausoleum was built
between 1922–1927, with substantial funds from the Committee of Romanian Women
and inhabitants of Soveja.
Key terms: World War I, Soveja, heroism, collective memory, monuments
A trecut aproape un veac de la Marele Război. Nimeni dintre cei ce au luat
parte la luptele de atunci nu mai trăieşte. ,,Zgomotul vieţii mereu le spală/ Nu-
mai amintirea le-aduce iară, şi iară la loc”.
Numele celor căzuţi atunci pentru întregirea neamului, pentru apărarea
dreptelor hotare, au trecut în amintirea familiilor. ,,Nepoţii nu mai ştiu nimic
din vremea bunicilor”. Doar la Ispas, la Ziua Eroilor, la Mausoleul Eroilor, pe
colină, preoţii le pomenesc numele, lângă colivele aduse de urmaşii celor ce
s-au săvârşit atunci, pe câmpurile de luptă. Strănepoţii aduc flori şi-n vers şi
cântec slăvesc jertfa lor.
De acolo, de pe colina înveşmântată de brazi. Mausoleul „urcă pe colină”,
contemplă culmile Răchitaşului, unde le-au fost cele dintâi morminte, căci ,,a
netezit cu mâna ei uitarea şi gropile comune din Răchitaş”. Acolo, pe culmile
sale, nepoţii cosesc în poiene, fierăstraiele taie pădurea crescută din sângele lor,
tafurile râmă tranşeele, suferinţelor trecute. Şi… din când în când, mai ies la
iveală gloanţe nimicitoare, căşti, ori baionete ruginite.
În Primul Război Mondial, Soveja s-a situat pe una din laturile Triunghiului
Morţii: Mărăşeşti-Mărăşti-Oituz. ,,Teatru de război a fost pe la noi”, spune un
142
FOCŞANI, Seria a III-a, anul IX, * MILCOVIA
nr. 16, ianuarie-iunie 2013
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
- Revistă regională de studii
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????

vechi cântec bătrânesc, pe care-l mai murmură urmaşii sovejenilor de atunci,


acum şcolărei.
Vorbind, aşadar, despre Soveja acelor vremi, evenimentul tragic al anilor
1916-1917, este circumscris Bătăliei de la Mărăşti.
Bătălia de la Mărăști a fost una din principalele bătălii ce au avut loc pe
teritoriul României în timpul Primului Război Mondial. S-a desfăşurat între 22
iulie şi 1 august 1917. A fost o operaţiune ofensivă a Armatei române, a Arma-
tei ruse cu scopul de a încercui şi distruge Armata a 9-a, Germană.
Ofensiva de la Mărăşti a început în dimineaţa zilei de 24 iulie 1917, la ora
03.50. Ostaşii români, cu baioneta la armă, au luat cu asalt poziţiile inamice, au
trecut prin breşele create de artilerie şi s-au angajat în lupte corp la corp, stră-
pungând apărarea inamică.
La solicitarea gen. Alexandru Averescu, Marele Cartier General român a
dispus continuarea ofensivei Armatei a 2-a Române, astfel, încât forţele germa-
ne să evacueze Valea Putnei şi să se concentreze în Raionul Soveja-Rucăreni.
Astfel ordinul de operaţii pentru ziua 26 iulie preciza următoarele: „Divizia 6 a
cucerit primul obiectiv şi înaintează spre apus. Diviziile 3 şi 1 au sarcina de a
duce infanteria le linia: Poiana Calului-Piscul Bobului-Dealul Mesteacănului-
Câmpurile-Dealul Negru-Dealul Babei. În caz că nu se întâmpină rezistenţă,
se va înainta până pe colinele ce limitează apa Putnei spre nord (malul stâng)
... Patrulele de cavalerie vor fi împinse pe linia Valea Putnei-Valea Sării-
Răchitașul-Soveja-Roșculești-Gura Văii”.
Ziua a 3-a a ofensivei a debutat cu lupte deosebit de violente, astfel regi-
mentele 17 şi 18 Infanterie şi Regimentul 1 Vânători au atacat pe direcţia Vi-
zantea-Dealul Lozia, regimentele 17 şi 18 Infanterie au ajuns până la periferia
Sovejei, iar Brigada 12 Infanterie a reuşit ca până seara să elibereze Valea Şu-
şiţei şi Răchitaşul Mic. Până seara şi Soveja a fost eliberată şi a fost ocupată şi
culmea Răchitaşul Mare ( 954 m).
Divizia 8 infanterie din cadrul Corpului 4 armată a atins aliniamentul Cul-
mea Țepei-Vf. Tiharaele, iar Brigada 11 Infanterie a înaintat pe flancul stâng al
Diviziei 8 până la Valea Şuşiţei. Rezultatele zilei s-au concretizat într-o pătrun-
dere de 7 km în dispozitivul inamic, eliberarea localităţii Soveja şi ocuparea u-
nor poziții avantajoase (culmea Rachitaşul Mare Mare, Culmea Țepei) în vede-
rea dezvoltării ulterioare a ofensvei.
Pe 28 iulie Regimentul 7 Vânători, după ce a respins un contraatac inamic a
ocupat creasta dealului Zboina Neagră, iar Divizia 7 Infanterie, după lupte gre-
le a ocupat Muntele Tiua Neagră. Divizia 8 Infanterie a luat cu asalt Cornul
Măgurii şi Măgura Caşin (1167 m), însă în ciuda luptelor grele şi a eroicului
asalt al ostaşilor români, forţele inamice de pe Măgura Caşin au rezistat.

143
FOCŞANI, Seria a III-a, anul IX, * MILCOVIA
nr. 16, ianuarie-iunie 2013
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
- Revistă regională de studii
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????

În data de 30 iulie o grupare română a pus stăpânire pe Vârful Războiului


situat la sud de Măgura Caşinului, despărţit de aceasta de valea Râului Caşin.
Tot în această zi, la ora 13.30 gen. Alexandru Averescu hotăra prin Ordinul
2050, încetarea operaţiunilor ofensive deoarece s-a considerat că obiectivul a
fost îndeplinit şi anume: stabilirea liniei frontului pe aliniamentul Măgura Cași-
nului-Muntele Seciului-Sboina Neagră-Tiua Neagră-Tiua Golașă-Tulnici-Bâr-
sești-Valea Sării. Astfel, Bătălia de la Mărăști se încheiase. Bătălia de la Mă-
răști a reprezentat un important punct de cotitură în desfăşurarea operaţiunilor
militare pe frontul românesc, dar a contribuit şi la ridicarea moralului ostaşilor
români. Aceste succese au facilitat victoria de la Mărăşeşti, din 6 august.
Iată ce relata colonelul-veteran Gr. Nicolescu, comandant al Regimentului
nr. 18 Gorj, ce a luat parte la Bătălia de la Mărăşti, trecând şi prin Soveja, într-
o scrisoare trimisă mie la 10 noiembrie 1978: ,,Ca unul care am străbătut satele
şi colinele din jurul Sovejei, în iulie 1917, vă trimit copiile documentelor spe-
cificate mai jos, ce relatează evenimentele trăite atunci şi care vă vor servi pen-
tru educaţia tineretului de astăzi “ Redau câteva fragmente din aceste docu-
mente”. (…)
,,…În ziua de 16 iulie Regimentul 18 Gorj a fost înlocuit de Regimentul 17
Mehedinţi şi a fost trecut în rezervă în Satul Soveja, unde la 18 iulie a fost tre-
cut în revistă de Principele Carol. În ziua de 20 iulie 1917, ora 11, pe platoul de
la Vest de Soveja, s-a oficiat un serviciu religios de către preotul regimentului
şi al Satului Soveja. La acel Te-Deum a luat parte generalul Averescu Alexan-
dru, comandantul armatei a II-a, câte un ofiţer superior de la fiecare regiment al
Diviziei şi câte trei soldaţi din fiecare companie. După terminarea serviciului
divin, în care s-au pomenit şi câţiva eroi, locuitorii Satului Soveja au servit
ostaşilor un praznic, după care a urmat hora ţărănească, cântată de muzica
regimentului.
Cu ocazia acelei solemnităţi, s-a citit trupei Ordinul de zi cu nr. 1987, dat
de generalul Averescu, ca rezultat al luptelor la care au luat parte trupele pe ca-
re le-a avut sub comandă: ,,Ostaşi! Sunt mândru şi fericit că mă găsesc în capul
unor trupe care au ştiut să se distingă într-un mod atât de strălucit. V-aţi mă-
surat cu un duşman care se credea a fi cel mai tare din lume şi că nu cunoaşte
ce este a da înapoi. Cu avântul vostru uimitor, de la prima izbire, l-aţi pus în
toată puterea cuvântului pe fugă. Probă sunt miile de prizonieri, numeroasele
tunuri şi enorme cantităţi de muniţie ce a lăsat în mâinile voastre. Puteţi să vă
mândriţi de această mare izbândă şi să aşteptaţi cu toată încrederea semnalul
pentru a lua marşul înainte.
Atacând cu furie poziţiile întărite de pe Dealul Mărăştilor, de pe Răchitaşul
Mic, de pe Muntele Ţiua Neagră şi Ţiua Golaşă, au aruncat pe rând trupele ina-

144
FOCŞANI, Seria a III-a, anul IX, * MILCOVIA
nr. 16, ianuarie-iunie 2013
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
- Revistă regională de studii
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????

mice, afară din liniile lor şi le-am pus pe fugă, în dezordine, până dincolo de
Lepşa”.
Scrisoarea locotentului Gr. Nicolescu mai cuprinde şi poeziile: Plecat-am
la atac!; Voi gorjeni - imn! şi Luptele de la Mărăşeşti. De asemenea, şi scrie-
soarea Ecaterinei Teodoroiu, trimisă la 24 septembrie 1916, locotenentului pe
câmpul de luptă, după ce venise să-şi vadă fratele, aflat în Regimentul 18 Gorj
şi i se refuzase să rămână să lupte alături pe front, cât şi alte documente.
În acest context, Soveja a fost evacuată în sate ale Vrancei, unde frontul nu
ajunsese, cât şi în Ialomiţa. Datează de la acea vreme un cântec popular: Eva-
cuarea Sovejei: ,,O, Sovejă satul meu/ Mult ai mai ajuns tu greu,/ Ca să fii tot
ocupată/ Şi de nemţi evacuată./ Ţiua, Zboina, Răchitaş,/ Eu acum plec şi vă
las/ Noi plecăm în pribegie,/ lăsând Soveja pustie”.
Soveja păstrează în memoria sa evenimentele acelor ani, prin câteva monu-
mente pe care timpul n-a reuşit să le şteargă. Între aceste sunt: Mausoleul Ero-
ilor, Cimitirul German, Podul Văitoianu şi Fântâna Colonel Fotescu.

Pe frontul de la Mărăşti

Mausoleu Eroilor este amplasat în Satul Dragosloveni, Comuna Soveja, pe


un promontoriu de la malul stâng al Pârâului Dragomira, la intersectia cu şo-
seaua prin care se face legătura cu localitatea Lepşa de peste ,,Coaşa” (munte).
Terenul ridicat cu mult peste cota de nivel al solului de la şoseaua de acces,
pune în valoare Mausoleul. Acesta se profilează pe fundalul muntelui acoperit

145
FOCŞANI, Seria a III-a, anul IX, * MILCOVIA
nr. 16, ianuarie-iunie 2013
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
- Revistă regională de studii
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????

de pădurile de brazi, amplificând caracteristicele arhitecturale ale monumen-


tului care împrumută din aspectul unor ziduri de cetate cu creneluri.
Sobru şi majestuos, Mausoleul de la Soveja este în formă de cruce cu absi-
dele rotunjite. Accesul către intrarea principală se face din şosea, din care por-
neşte un sir de trepte de piatră cu o deschidere amplă ce măreşte optic impresia
de monumental şi masiv a obiectivului.
Desfăşurarea la nivelul a patru terase succesive a treptelor porneşte de la un
peron semicircular în centrul căruia este amplasat un vas ornamental din cera-
mică, de dimensiuni ciclopice. De o parte şi de alta a primului rând de scări
sunt aşezate - pe postamente - două tunuri folosite în luptele duse în anii războ-
iului. Incinta Mausoleului este împrejmuită cu un gard din piatră de râu.
Monumentul, de categoria A, înscris în LMI cu nr. cod VN-IV-m-A-
06619, este dedicat eroilor căzuţi în luptele crâncene de pe cuprinsul Văii Şuşi-
ţa şi este mărturia suferinţelor întregii comunităţi ocupată de armatele germane
în 18.12.1916.
Mausoleul adăposteşte rămăşitele a 16.000 de eroi (în interior plăcile de
marmură sunt inscripţionate cu numele eroilor identificaţi).
Osuarul adăposteşte 2000 de oseminte ce formează un paralelipiped în cen-
trul acestuia, conferindu-i un aspect impresionant.
Fondurile pentru construcţia mausoleului au fost adunate prin Comitetul
Femeilor Române din donaţii, dar o contribuţie de seamă au avut-o şi locuitorii
Sovejei.
Construcţia Mausoleului a început în anii 1922-1923, în acelaşi timp cu cel
de la Mărăşeşti, dar înaintea celui de la Mărăşti. Construcţia s-a făcut după
proiectul unui arhitect italian, care a fost aprobat de Societatea ,,Mormintele
Eroilor”, dar arhitectul care a condus lucrările şi-a dat viaţă acestui proiect a
fost George Cristinel, cel care a construit şi Mausoleul de la Mărăşeşti.
Construcţia Mausoleului a fost terminată în anii 1926-1927, dar criptele cu
osemintele celor căzuţi au fost închise în 1928-1929. Criptele din interior, în-
chise cu plăci de marmură albă, poartă caligrafiate numele celor căzuţi, ale că-
ror rămăşiţe au fost aduse din cimitirele de pe Răchitaş, Cocoşila, Zboina sau
din mormintele răzleţe, identificate cu ajutorul localnicilor sau al supravieţui-
torilor.
În una din cripte se află şi osemintele eroului sovejan Nicolae Bălan. În
cripte se găsesc şi osemintele ostaşilor germani, austrieci şi maghiari căzuţi în
luptele de aici.

146
FOCŞANI, Seria a III-a, anul IX, * MILCOVIA
nr. 16, ianuarie-iunie 2013
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
- Revistă regională de studii
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????

Mausoleul Soveja în construcţie (1923)

Cimitirul german din Soveja

Refugiaţi din
Soveja în
Ialomiţa, în
timpul ocupaţiei
germane

147
FOCŞANI, Seria a III-a, anul IX, * MILCOVIA
nr. 16, ianuarie-iunie 2013
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
- Revistă regională de studii
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????

Carte poştală trimisă de pe frontul de la Mărăşeşti de sergent


Zamfir Nicolae, din Regimentul 10, Compania 5 - infanterie

148
FOCŞANI, Seria a III-a, anul IX, * MILCOVIA
nr. 16, ianuarie-iunie 2013
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
- Revistă regională de studii
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????

Podul Văitoianu - construit în 1915


de g-ral Artur Văitoianu, comandantul
Diviziei 10, Infanterie, cantonată la
Soveja pentru pregătirea luptelor.

Generalul Arthur Văitoianu, comandantul


Diviziei 10, Infanterie (1915-1916)

149
FOCŞANI, Seria a III-a, anul IX, * MILCOVIA
nr. 16, ianuarie-iunie 2013
_?????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
- Revistă regională de studii
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????

PLANETĂ DE DOI DASCĂLI1


Prof. univ. dr. Gheorghiţă GEANĂ,
Universitatea din Bucureşti

A Planet for Two Teachers


Abstract. The paper is a homage paid to the couple of teachers – husband and wife
– Iulian Albu and Florica Albu, at the anniversary of their 90, respectively 86 years of
life. Both of them were trained in the traditional strategy of education conceived in
Romania by Spiru Haret at the beginning of the XXth century. They professed
constantly at the secondary school of Soveja, district of Vrancea. Iulian Albu taught
geography and history as corelated disciplines, according to Herder’s view that
“history is geography in movement”. As to Florica Albu – she taught Romanian
language and literature, in a style that anticipated Nichita Stănescu’s sentence:
“Romanian language is my homeland”. By putting in their profession both talent and
truth, the two teachers illustrated ideally the syncretism between art and science as
possible dimensions of practical pedagogy. At the end, the mythical figures of
Philemon and Baucis are comparatively invoked for suggesting the moral
beautifulness of the couple Iulian and Florica Albu.

Articol apărut iniţial în publicaţia La noi…, Foaie de cultură, istorie locală şi educaţie,
1

fondată în 2008, Anul V, nr. 4-5, iulie 2013, pp. 1-2.


150
FOCŞANI, Seria a III-a, anul IX, * MILCOVIA
nr. 16, ianuarie-iunie 2013
_??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
- Revistă regională de studii
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????

Key terms: teachers, homage, geography and history, Romanian language and
literature, teaching as art and science.
Nu ştiu alţii cum simt, dar eu, când mă gândesc ce dascăli minunaţi am avut
în anii de şcoală petrecuţi în Soveja copilăriei mele, mă-ntreb din nou dacă nu
cumva mi-a fost dat să trăiesc în cea mai bună dintre lumile posibile. Oh, de-
sigur: Lumina ne e dar, dar şi durere,/ Şi-i greu suişul pân’ la Înviere..., însă
măcar în anumite secvenţe ale vieţii, Providenţa ne binecuvântează, să ne
bucurăm de ce e mai frumos, mai bun şi mai prielnic pe lume.
Ne minunăm adesea de talentul şi vrednicia acelor oameni ai catedrei – fie
ea universitară sau de şcoală rurală – care, la locul menit, şi-au făcut şi îşi fac
mai mult decât recea, raţionala datorie. Ne minunăm în semn de mândrie,
fiindcă altminteri nimic mai firesc decât ivirea unor asemenea dascăli în sânul
unui popor plămădit în bună măsură din păstori, în stare, odinioară, să înveţe
carte scriind pe zăpadă cu băţul – cu acel sceptru al singurătăţii în care, vara, îşi
sprijineau capul zămislitor de versuri şi ghiersuri mioritice. Iar setea de
învăţătură îşi creează marii învăţători, gata să o astâmpere.
În ce mă priveşte, pe măsură ce se îmbogăţea cu alte şi alte chipuri de
îndrumători, la liceu şi la Universitate, experienţa mea de învăţăcel avea să-mi
reliefeze că, prin prestaţia şi talentul lor, cei mai vrednici între vrednici
fuseseră (şi aveau să rămână) ei doi: Florica şi Iulian Albu. Disciplinele lor de
predare? – limba şi literatura română, respectiv istoria şi geografia. Aplicate
la lumea românească, toate trei capătă ponderea de discipline identitare,
fiindcă, asimilate cu mintea şi cu sufletul, ele întemeiază buni români – o
specie de oameni fără de care tăvălugul globalizării şi al integrării în diverse
proiecte supranaţionale ar anihila din sufletele noastre orice undă de dor sau
sunet de doină, ar şterge din cărţile de literatură poeme ca Mioriţa, Meşterul
Manole, sau Luceafărul, iar din manualele de istorie fapte de glorie precum
cele săvârşite de Decebal, Ştefan cel Mare, ori Mihai Viteazul, ş.c.l.
Sunt rari de tot profesorii care, prin talentul lor, îi scot pe elevi din timpul
real, fizic, făcându-i să uite de recreaţia ce va să vină şi de zbenguiala din
curtea şcolii. Lecţiile Doamnei şi ale Domnului Albu generau această stare de
magie. Invocate din noianul amintirilor, ele îmi retrezesc, din când în când, în
cuget, vechea dilemă: ce este, în fond, pedagogia – ştiinţă, sau artă? Ştiinţă,
fireşte, fiindcă ce fel de pedagogie ar fi aceea care ar transmite copiilor altceva
decât cunoştinţe adevărate?! Din păcate, diriguitorii de astăzi ai şcolii confundă
caracterul ştiinţific al educaţiei cu excrescenţa birocratică a excesului de
planificări, rapoarte, şedinţe etc., năucindu-i pe bieţii dascăli şi împiedicându-i
să se ocupe efectiv de educaţia ca atare. Altădată, învăţământul conceput de
Spiru Haret (ai cărui descendenţi trebuie să-i considerăm pe Doamna şi
Domnul Albu) miza în principal pe imponderabilul factor al dăruirii! Or,
151
FOCŞANI, Seria a III-a, anul IX, * MILCOVIA
nr. 16, ianuarie-iunie 2013
_?????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
- Revistă regională de studii
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????

tocmai acolo se originează arta. Esenţa ei este frumosul. Dar în artă imitaţia n-
are valoare, aşa că şi în pedagogie fiecare dascăl este – atunci când chiar este! –
artist în felul lui. Probabil că, mai presus de toate, intră în joc rarul-darul-
harul... Aşadar, să particularizăm:
Ea: o visătoare... Rezemată de sobă, ne recita din Eminescu, apoi rămânea
cu privirea pierdută dincolo de fereastra prin care se zărea linia molcomă a
dealului dindărătul primăriei. Din Coşbuc („O luptă-i viaţa, deci te luptă / Cu
dragoste de ea, cu dor...”) versurile nu mai erau doar spuse, ci declamate, ca şi
cum ar fi răsunat nu într-o sală de şcoală, ci pe scena unui mare teatru.
Intonaţia şi expresivitatea cu care recită şi astăzi (să zicem, din Magda Isanos:
„ [...] şi-mi pare ne-nţeles / Şi trist că nu privim la cer mai des, / Că nu culegem
flori şi nu zâmbim, / Noi, care-aşa de repede murim!”) i-a impresionat, de
fiecare dată când au poposit în Soveja, pe participanţii la „Zilele Simion
Mehedinţi” (şi nu numai pe-aceia)... Dacă socotesc mai cu atenţie, stilul acesta
şi devoţiunea pe care profesoara noastră ni le desfăşura la clasă (inclusiv în
orele de gramatică), anticipa o celebră zicere a lui Nichita Stănescu (încă neivit
în literatură, dar aflat pe cale): „Limba română e patria mea”.
El: preda istoria şi geografia ca pe nişte discipline surori, aşa cum le
închipuise Herder („Istoria e geografie în mişcare”). Parcă-l văd şi-acum
mergând la tablă şi rânduind cu creta ideile, într-o schemă simplă şi
cuprinzătoare, ca o pastilă uşor de administrat. Ne învăţa să luăm notiţe
(chestie de Facultate, ce mai!), timp în care trecea printre bănci, grijuliu, cătând
cu privirea în caietele noastre: „Atenţie, Cutărică: ţi-am spus că nu se
prescurtează după vocală!...” (...între altele, aviz atâtor scriptomani de azi: nu
„Ghe.”, ci „Gh.”!). Dojana, uneori ironia, izvorau la el din delicateţe sufleteas-
că, o calitate pe care un grafolog i-ar fi ghicit-o îndată, după linia scrisului.
Elegantă caligrafie! De altfel, de-a lungul anilor, unii alumni i-au imitat scrisul
– fenomen similar celui din vechile şcoli de pictură, unde ucenicii se molipseau
de maniera maestrului!... Darul său de-a dreptul fascinant rămâne, totuşi, vorbi-
rea frumoasă. De-ar fi ţintit o carieră universitară, astăzi l-am fi aşezat probabil
lângă Vasile Pârvan şi Nicolae Titulescu. Tainic, o şi facem: cu primul chiar
vine, parcă, din acelaşi tipar fiziognomic; cu al doilea ar fi putut împărtăşi (cu
mai mult patriotism decât demnitarii de astăzi ai funcţiei!) destinul unui (da,
nu-i o glumă!) strălucit ministru de externe! În imposibilitatea unei istorii con-
trafactuale, talentul numit, aşa cum i-l ştim – aureolat de o autentică generozi-
tate – ne aduce aminte de opinia lui Quintilian cum că arta oratoriei nu o pot
deţine decât oamenii buni. Mărinimia proprie, magistrul nostru şi-a transfigu-
rat-o în acel precept antic pe care l-a înfipt în atâtea conştiinţe fragede, aflate la
început de drum: „Non scholae, sed vitae discimus!”

152
FOCŞANI, Seria a III-a, anul IX, * MILCOVIA
nr. 16, ianuarie-iunie 2013
_??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
- Revistă regională de studii
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????

Cu astfel de dascăli, nu-i de mirare că, la liceele unde-şi continuau studiile,


copiii de mocani din Soveja se aflau „în faţă”. Odată, un profesor de la „Uni-
rea”, din Focşani, a exclamat admirativ: „Voi veniţi de la Academia aceea din
Soveja!”...
După cum, de asemenea, nu-i de mirare că mai toţi scriitorii şi oamenii de
cultură care au ajuns, de-a lungul vremii, la Soveja şi-au descoperit repede afi-
nităţi spirituale cu cei doi profesori: cunoscuta poetă Florenţa Albu s-a bucurat
de-a binelea să-şi afle aici, în Florica Albu, nu doar aproape o tiză, ci şi o iubi-
toare (ba chiar o autoare) de poezie; iar eruditul scriitor manierist Romulus
Vulpescu s-a amuzat să descopere în numele Iulian Albu varianta masculină a
semnificativului toponim Alba Iulia!...
*
După cum se vede, n-am schiţat aici nişte biografii, dar cine a străbătut prin
viaţă 9 (nouă) decenii are multe de povestit: de la plantarea stâlpilor de lemn
pentru electrificarea satului şi de la campania de alfabetizare din anii 1948–
1950, la concursul republican cu echipa de dansuri, la (de ce nu?) eşecul mu-
zeului etnografic, şi până la „Monumentul Mioriţa” aflat încă în stadiul visu-
lui... Ne-au dat, în urmă cu câţiva ani, o monografie a Sovejei. Poate, într-o zi,
îşi vor aşterne pe hârtie memoriile...
...Legende vii ale unei aşezări fremătând de legende... Copil fiind, îmi spu-
nea bunică-mea Plăvănoaia nişte povestiri despre Dumnezeu şi Sfântul Petru...,
cum umblau ei pe Pământ, la începutul lumii... Motivul călătoriei printre pă-
mânteni a unor făpturi divine se află şi în mitologia greacă. În una dintre aceste
povestiri, Zeus coboară din Olimp însoţit de Hermes, încercând să verifice bu-
nătatea oamenilor. Apucându-i noaptea, bat pe la mai multe porţi, însă nimeni
nu vrea să-i primească. În cele din urmă îşi găsesc adăpost şi ospeţie într-o co-
libă modestă, în care locuiau – soţ şi soţie – Philemon şi Baucis. A doua zi, la
plecare, Zeus invită gazdele să-şi spună o dorinţă. Ei bine, n-am să dezvălui
aici dorinţa celor doi smeriţi soţi. Voi spune doar că, în imaginarul meu, cei doi
dascăli despre care tocmai am glosat întruchipează cu duioşie cuplul Philemon
şi Baucis.
Până una-alta, Domnul şi Doamna Albu rămân torţe vii de înţelepciune, din
lumina cărora cei ce conduc Soveja, indiferent de culoarea politică dintr-un
moment sau altul, ar trebui să fie bucuroşi a se împărtăşi.

153

S-ar putea să vă placă și