Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
EDITURA TERRA
FOCŞANI 2013
MILCOVIA
•
Revistă regională de studii
Director fondator N. Al. Rădulescu (1905-1989)
Focşani, seria a III-a, anul IX,
nr. 16, ianuarie-iunie 2013
●
Număr dedicat profesorului Dimitrie F. Caian (1838-1909)
COLEGIUL DIRECTOR
Acad. Valeriu D. COTEA
Prof. univ. dr. doc. Vasile N. TAFTĂ
Membru de onoare al Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice
Conf. univ. dr. Silviu COSTACHIE, Prof. univ. dr. Vasile CUCU, Cercet. şt.
princ. Şerban DRAGOMIRESCU, dr. Paul EGERTON, European Science
Foundation, Strasbourg; Prof. univ. dr. doc. Petre GÂŞTESCU; Prof. univ. dr.
Gheorghiţă GEANĂ; Cercet. ştiinţific princ. dr. Octavian MÂNDRUŢ; Prof.
univ. dr. Alexandru MELIAN; Prof. univ. dr. Nicolae MITROFAN; Prof.
univ. dr. Gheorghe STOICA; Prof. univ. dr. Gheorghe TOMŞA
COLEGIUL REDACŢIONAL
Redacţia şi administraţia:
Asociaţia Personalului Didactic ,,Simion Mehedinţi” Focşani,
Strada Timotei Cipariu - Nr. 5 - Cod poştal 620004
Tel/fax: 0237620001; mobil: 0723276188
E-mail cneagu_negrilesti@yahoo.com
ISSN 1841 – 7272
MILCOVIA
•
Revistă regională de studii
Director fondator N. Al. Rădulescu (1905-1989)
Focşani, seria a III-a, anul IX,
nr. 16, ianuarie - iunie 2013
●
Număr dedicat profesorului Dimitrie F. Caian (1838-1909)
EDITURA TERRA
FOCŞANI 2013
CUPRINSUL
Pag.
Gheorghiţă Geană Gheara leului şi pulpana boierului . . . . . . . . . . . . . . . . 5
Costică Neagu Un ardelean devenit regăţean . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 24
Florin Dîrdală, C. Neagu I. M. Dimitrescu, un focşănean de seamă . . . . . . . . . . 45
Florin Dîrdală Un om de poveste, mr. Gh. Pastia . . . . . . . . . . . . . . . . 65
Florin Dîrdală D. F. Caian, o viaţă închinată unui oraş . . . . . . . . . . . . 70
Cezar Cherciu Liga Culturală şi Focşanii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 80
Dumitru Huţanu Realitate şi simbol - Focşanii şi Unirea . . . . . . . . . . . . 86
Gabriel Funica Biblioteca Publică din Focşani: rosturi şi devenire . . 93
Nicolae Damian Ţara Vrancei fond geocultural . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 97
Ovidiu-Allen Vasile Zona de influenţă urbană a Municipiului Focşani . . . 102
George Bouroş, Analiza habitatelor în Parcul Naţional Putna-Vrancea
Lucian Pătraşcu (PNPV) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 111
Cătălin Mocanu Scurtă incursiune în simbolistica telurică . . . . . . . . . . 129
Laurenţiu-Ştefan Matrice sigilare aparţinând Poliţiei Oraşului Panciu . . .
Szemkovics ........................................... 133
Răzvan Chirac Tatra Albă - Belianske Tatras . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 138
Constantin Macarie Primul Război Mondial în memoria Sovejei . . . . . . . . 142
Gheorghiţă Geană Planetă de doi dascăli . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 150
FOCŞANI, Seria a III-a, anul IX, * MILCOVIA
nr. 16, ianuarie-iunie 2013
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ???????????????????????????????????????????????????
- Revistă regională de studii
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
5
FOCŞANI, Seria a III-a, anul IX, * MILCOVIA
nr. 16, ianuarie-iunie 2013
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ???????????????????????????????????????????????????
- Revistă regională de studii
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
* Articol apărut iniţial în Studii de istorie a filosofiei româneşti, vol. VII, ed. de Viorel
Cernica şi Mona Mamulea, Bucureşti, Editura Academiei Române, 2011, pp. 144-159.
Mulţumiri editorilor.
1
Analiza cea mai detaliată a unei posibile influenţe din partea „titanului de la Weimar”
asupra mentorului Junimii a întreprins-o Liviu Rusu în 1975, la inaugurarea unei noi ediţii a
Jurnalului maiorescian (lucrare proiectată ca ediţie integrală, dar întreruptă, din păcate, în
1989, odată cu tipărirea volumului IX, în care se ajunge doar la consemnările dintre sfârşitul lui
aprilie 1876 şi începutul lui ianuarie 1889). Goethe practicase şi el acest gen de scriere (în afară
de Convorbirile cu Eckermann), iar tânărul intelectual român avea cunoştinţă de acest fapt; la
numai 18 ani el nota: „Am găsit la Goethe, în istoria evoluţiei lui sufleteşti, unele trăsături care
coincideau foarte mult cu mine, care uneori erau scoase din sufletul meu”. Citând aceste cuvin-
te, Liviu Rusu (personalitate decisivă în absolvirea lui Maiorescu de acuzaţiile proletcultiste) îl
abstrăgea însă pe autorul lor de sub o influenţă de tip imitativ: „Nu putem să nu conchidem că,
în ce priveşte începuturile jurnalului, în raport cu Goethe, Maiorescu reprezintă un caz tipic de
paralelism şi nu de influenţă directă” (Liviu Rusu, „Introducere”, în: Titu Maiorescu, Jurnal,
vol. I, noiembrie 1855–martie 1859, Bucureşti, Editura Minerva, 1975, p. VIII; citate reluate în:
Liviu Rusu, Scrieri despre Titu Maiorescu, Bucureşti, Cartea Românească, 1979, pp. 85-86).
Cât se poate de judicioasă în fondul ei, concluzia exegetului se arată totuşi reiterabilă, printr-o
precizare: tot acest paralelism (şi ca fapt, şi ca interpretare) n-ar fi existat fără o premisă fun-
damentală - Maiorescu a fost un goethean din punct de vedere structural, pur şi simplu.
2
E. Lovinescu, T. Maiorescu, vol. II, ed. îngrij. de Viola Vancea, Prefaţă de Alexandru
George, Bucureşti, Institutul Cultural Român, 2008 (orig. 1940), p. 243.
6
FOCŞANI, Seria a III-a, anul IX, * MILCOVIA
nr. 16, ianuarie-iunie 2013
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ???????????????????????????????????????????????????
- Revistă regională de studii
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
s-a menţinut şi astăzi, pentru că pleacă din înseşi izvoarele spirituale fără moar-
te ale logicei, bunului simţ, bunului gust, şi s-a realizat într-o formă pură, fără
vârstă” 1 . Din păcate, cultura este şi ea mai întotdeauna „sub vremi” - cum
spusese cronicarul despre purtătorii ei, oamenii -, aşa încât, după numai câţiva
ani de la enunţarea acestei judecăţi valorice, numele lui Lovinescu însuşi va fi
pus sub obroc, iar degetul acela luminător al lui Maiorescu nu s-a mai putut nici
el zări prin obscurantismul unui timp şi al unei organizări sociale diabolice, din
care logica însăşi fusese excomunicată.
Fireasca reabilitare a mentorului de la Junimea s-a declanşat printr-un arti-
col al lui Liviu Rusu, „Însemnări despre Titu Maiorescu”, publicat în revista
Viaţa Românească, nr. 5, din 1963. Acţiunea a fost punctată de polemici aspre,
purtate în primul rând de iniţiatorul ei2, dar undele tensiunii s-au propagat de-a
lungul următoarelor două decenii. Momentele cele mai importate ale reconside-
rării au fost marcate de punerea în act a două proiecte editoriale: publicarea
Jurnalului (în corp unitar cu Epistolarul) şi inaugurarea seriei de Opere3.
Ieşirea personalităţii lui Maiorescu din starea de ostracizare n-a însemnat,
totuşi, intrarea imaginii acestuia într-o zodie liniştită. Dincolo de aparenţa nor-
malităţii, vechile adversităţi s-au prelungit în ipostaze noi, extrem de subtile,
prin intrarea în discuţie a unor reprezentanţi din generaţiile ulterioare.
Un caz sui generis, inclasificabil prin contrarietatea mijloacelor puse în joc,
îl constituie exegeza întreprinsă asupra fenomenului Maiorescu de Zigu Ornea.
Prolificul cronicar şi istoric literar a valorificat cu râvnă momentul reintrării în
atenţie a criticului junimist, căruia i-a dedicat o biografie în două volume4, du-
pă modelul celei elaborate, cu aproape o jumătate de veac mai înainte, de E.
Lovinescu. Cu mai mult har stilistic, Lovinescu punea în plus, în ţesătura textu-
1
Ibidem, p. 277.
Acesta îşi va aduna contribuţiile în: Liviu Rusu, Scrieri despre Titu Maiorescu, Bucu-
2
lui, şi o experienţă de discipol direct al celui despre care scria. În schimb, bio-
graful mai nou aducea în elaborare rodul zăbavei mai îndelungate asupra
paginilor de jurnal - şi nu numai asupra celor din volumele îngrijite de Pogo-
neanu (care se opriseră la anul 1891), ci şi asupra întregii arhive maioresciene,
aflată la Biblioteca Academiei, la Biblioteca Naţională (fostă Biblioteca Cen-
trală de Stat) şi la Muzeul Literaturii Române. Sub acoperirea acestei vaste ex-
perienţe de documentare, Z. Ornea a lansat în istoriografia literară românească
o ipoteză (în două puncte) care, odată validată, urma să reconfigureze (nu ra-
dical, dar sensibil) percepţia asupra celui considerat îndeobşte drept întemeietor
al spiritului critic în cultura română modernă şi, implicit, figură emblematică
privind resursele constructive ale lumii româneşti.
8
FOCŞANI, Seria a III-a, anul IX, * MILCOVIA
nr. 16, ianuarie-iunie 2013
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ???????????????????????????????????????????????????
- Revistă regională de studii
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
care tocmai alcătuisem o ediţie, ce avea să şi apară curând1. Între multe alte idei
ale savantului, cunoscut de altfel şi ca un respectat pedagog, reţinusem acest
mod de a înţelege caracterul: „... a avea caracter înseamnă să ai obiceiuri tari.
Zici că cineva e om de caracter, când ştii mai dinainte ce va face în cutare sau
cutare împrejurare”2. Ei bine, nu-l vedeam nici pe Maiorescu şi nici pe Mehe-
dinţi contractând o convenţie care n-ar mai fi putut fi salvată din arestul demo-
nului meschin. Fireşte, morala singură nu are forţă persuasivă definitivă într-o
argumentaţie logică. O analiză ad hoc pe care am întreprins-o - cu contraar-
agumente contextuale, stilistice şi comportamentale - avea să-mi confirme însă
neîncrederea iniţială faţă de afirmaţiile lui Z. Ornea, ce se dezvăluie, în final,
drept fragile prezumţii, rod al unei demonstraţii abuziv-speculative. Am redac-
tat, ca urmare, o replică, intitulată „Întâmpinări la o dublă expertiză” („dublă”
fiindcă în discuţie erau două materiale). Textul ei a primit găzduire în revista
Viaţa Românească, anul LXXX, nr. 5, 1985 (pp. 93-96).
În timp, „descoperirile” lui Z. Ornea au întrunit, totuşi, nişte adeziuni. A-
cestea continuă şi astăzi. O clarificare a situaţiei devine astfel necesară, cu atât
mai mult cu cât adeziunile la care tocmai făceam referire nu aduc nicio dovadă
în plus, sunt stereotipe şi fără nicio noimă. Aceste elemente de „zero cunoaş-
tere” (cum ar zice Lucian Blaga) îşi fac însă loc sub pavăza unor nume cu auto-
ritate. Fie îngăduită, aşadar, o reluare a vechii argumentaţii, cu reformulări şi cu
adaosuri, precum şi cu încercarea de a prezenta importanţa cazului pentru o
dreaptă înţelegere a unor relaţii din universul valorilor.
Înainte de a examina pe rând, gospodăreşte, cele două materiale editoriale
aflate în discuţie, să spunem din pragul locului că argumentul suprem în stare
să valideze concluziile lui Z. Ornea ar fi descoperirea manuscriselor de bază,
sau a vreunei mărturisiri clare din partea vreunui implicat. Cum asemenea argu-
mente lipsesc, problema însăşi începe să devină îndoielnică, adică să existe în
măsura în care este pusă. Şi fiindcă a fost pusă, să căutăm a ne adânci în ea.
şi indice de nume de Gheorghiţă Geană, Iaşi, Editura Junimea, colecţia „Humanitas”, 1986. Z.
Ornea însuşi a întâmpinat favorabil această antologie (a se vedea articolul său „S. Mehedinţi,
filosof al culturii”, în România literară, nr. 33, joi, 14 august 1986).
2
S. Mehedinţi, Altă creştere: şcoala muncii, ed. a şasea, cu adăugiri, Bucureşti, Editura
„Cugetarea”, 1939 (ed. întâi: 1919), p. 174 (subl. în orig.).
9
FOCŞANI, Seria a III-a, anul IX, * MILCOVIA
nr. 16, ianuarie-iunie 2013
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ???????????????????????????????????????????????????
- Revistă regională de studii
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
care-l cred de prisos între noi. Aş putea să vă zic ca Heine lui, sau mai bine des-
pre[,] Goethe, că nu vreau să vă ridic un monument, fiindcă de acela aţi îngrijit
d-voastră, fiind încă în viaţă, ci ţineam să am pentru mine date sigure şi amintiri
scumpe. Dar poate cu vremea...”1.
Două aspecte se desprind din acest prim episod: întâi, că, în forma decla-
rativă cel puţin, nu un proiect destinat publicării îi prezintă Duiliu Zamfirescu
ilustrului său prieten, ci un material de lectură pentru bucuria personală; avem,
desigur, dreptul să credem că nu s-ar fi mulţumit doar cu atât şi că ar fi
încercat, ulterior, să obţină şi consimţământul spre publicare. Apoi (aspect mult
mai important), încă de pe acum Maiorescu nu pare foarte riguros în privinţa
termenilor cu care se referă la datele ce-i sunt cerute: o dată le numeşte „notiţe
biografice”, altă dată „autobiografie”; va trebui să descoperim logica de la baza
acestei oscilaţii!...
Al doilea episod al acestei istorioare se consumă în martie 1900, nu fără o
undă de dramatism (absentă din cel anterior). Protagonistul este acum Mihail
Dragomirescu, critic literar şi estetician, care devenise cel mai activ în interio-
rul tinerei echipe de redactori ai Convorbirilor literare. Cu acest atu, el a în-
drăznit să-i ceară lui Maiorescu îngăduinţa de a-i alcătui un „articol biografic”.
Maiorescu tocmai împlinise 60 ani, iar Dragomirescu a considerat că era mo-
mentul cel mai prielnic să-i dedice un astfel de articol, pe baza notiţelor pe care
Profesorul urma să i le ofere. Mihail Dragomirescu preciza dinainte stilul în ca-
re şi-ar fi redactat contribuţia: „Articolul biografic pe care aş vrea să-1 fac
asupra d-voastră aş vrea să fie cât mai circumstanţial şi exact...”2. El recunoş-
tea, totodată, că misiunea pe care şi-o asuma nu putea fi dusă la bun sfârşit fără
ajutorul lui Maiorescu însuşi. În ce ar fi constat ajutorul? Ne-o spune Z. Ornea
în nota ce însoţeşte scrisoarea respectivă: schiţa biografică plănuită urma a fi
„redactată – şi-ar fi dat seama oricine [Z.O.] – pe baza datelor furnizate chiar
de profesor”3.
Mihail Dragomirescu s-a ales însă, şi el, cu refuzul, de astă dată (faţă de ce-
ea ce avusese parte Duiliu Zamfirescu) în termeni mai puţin (ba chiar defel) ca-
tifelaţi. Profesorul i-a răspuns cu răceală, pe o simplă carte de vizită, motivaţia
fiind lipsa de timp şi indiferenţa faţă de propunerea în sine: „Titu Maiorescu
are, în săptămâna aceasta, toate dimineţile ocupate la Academie cu chestia dic-
ţionarului (Philippide) şi prin urmare nu mai are timp pentru observarea noti-
1
Scrisoare din Bruxelles, 6/18 iulie 1894, ibidem, p. 317.
Scrisoare din 27 martie 1900, în volumul Titu Maiorescu şi prima generaţie de
2
Soveja [S. Mehedinţi], Titu Maiorescu. Notiţe biografice, orig. 1910, text integrat în
2
extras din Analele Academiei Române, Memoriile Secţiunii Istorice, seria III, tom XXIX, mem.
12, 1947, p. 2.
2
Această observaţie ne-a fost împărtăşită prin viu grai de Dr. Mona Mamulea, de la Ins-
titutul de Filosofie din Bucureşti.
14
FOCŞANI, Seria a III-a, anul IX, * MILCOVIA
nr. 16, ianuarie-iunie 2013
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ???????????????????????????????????????????????????
- Revistă regională de studii
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
scrie Soveja despre acest moment: „Tânărul [Maiorescu] cere Universităţii din
Berlin să-i acorde un fel de echivalenţă de frecventare, ţinându-i în seamă, ca
făcând parte din [regulamentarul] trieniu, cei doi ani din urmă petrecuţi la
Theresianum. La Berlin, rectorul nu admite această interpretare. Universitatea
din Gießen o admite însă, şi astfel, după un singur an de studii, tânărul profesor
privat, în urma unei disertaţii latine: De philosophia Herbarti, trece examenul
de doctorat în filosofie (8/30 iulie 1859), luând diploma de doctor magna cum
laude” 1 . Această informaţie a cunoscut o largă răspândire, fiind preluată ca
atare şi de E. Lovinescu. Ulterior, cercetători cu renume (I. Brucăr, Mircea
Florian, Tudor Vianu, Liviu Rusu) au abordat cu acribie documentară problema
„doctoratului de la Gießen”. În cele din urmă, misterul a fost dezlegat de
Domnica Filimon, care şi-a publicat constatările mai întâi într-un articol din
revista Săptămâna2, apoi în alte două lucrări importante despre Maiorescu3. În
esenţă, titlul disertaţiei doctorale de la Gießen nu a fost De philosophia
Herbarti, cum apăruse în biografia semnată de Soveja, ci Das Verhältnis
[Relaţiunea], cum apare într-o răzleţită notă de Jurnal din mai 1859, lucrarea
fiind mai târziu descoperită la Biblioteca Naţională (originalul) şi la Biblioteca
Academiei Române (o copie). Titlul latin urma să-l poarte teza secundară de la
Sorbona, unde tânărul român intenţiona să-şi valideze de asemenea doctoratul
obţinut în Germania. Profesorii francezi au socotit însă că ideile lui ar fi venit
împotriva tendinţei filosofice din Franţa, aşa încât Maiorescu – nu fără a
încerca mai întâi să înlăture această impresie – s-a mulţumit, de la Sorbona, cu
licenţa în drept. Să nu omitem, însă, şi nuanţele: Liviu Rusu preciza că
informaţia referitoare la disertaţia de la Gießen era lovită de eroare numai la
suprafaţă, deoarece în fond, în spatele titlului autentic – Relaţiunea –, autorul se
ocupase cu adevărat de concepţia filosofică a lui Herbart4. Această precizare nu
anulează, totuşi, vicierea titlului şi, în consecinţă, nu pune stavilă unei întrebări:
Presupunând că Notiţele biografice semnate de Soveja ar fi în realitate (în
forma lor tipărită) chiar opera personajului Titu Maiorescu (că, adică, în forma
lor finită, ar fi auto-biografice în raport cu mentorul Junimii), cum ar fi putut
1
Soveja, op. cit., pp. 134–135.
Cf. cu propria sa trimitere bibliografică: Domnica Filimon, „Titu Maiorescu inedit:
2
Doctoratul de la Giessen”, în Săptămâna culturală a Capitalei, nr. 29, 25 iunie 1971, pp. 3 şi 4.
3
Domnica Filimon, „Tabel cronologic”, în Titu Maiorescu, Critice, vol. I, ediţie îngrijită şi
tabel cronologic de Domnica Filimon, Introducere de Eugen Todoran, Bucureşti, Editura
Minerva, colecţia B.p.t., 1973, pp. XLIX–LXXVI (despre doctoratul cu pricina: pp. LIV–LV);
Domnica Filimon, Tânărul Maiorescu, Bucureşti, Editura Albatros, 1974 (despre aceeaşi
problemă a doctoratului: pp. 147–156).
4
A se vedea Liviu Rusu, „Introducere”, în Titu Maiorescu, Jurnal, vol. I, Studiu
introductiv de Liviu Rusu, ediţie îngrijită de Georgeta Rădulescu-Dulgheru şi Domnica
Filimon, Bucureşti, Editura Minerva, 1975, p. XXX.
15
FOCŞANI, Seria a III-a, anul IX, * MILCOVIA
nr. 16, ianuarie-iunie 2013
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ???????????????????????????????????????????????????
- Revistă regională de studii
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
16
FOCŞANI, Seria a III-a, anul IX, * MILCOVIA
nr. 16, ianuarie-iunie 2013
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ???????????????????????????????????????????????????
- Revistă regională de studii
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
1
Scrisoare din 8/20 iulie 1899, în volumul Titu Maiorescu şi prima generaţie de
maiorescieni. Corespondenţă, ed. cit., p. 633.
2
Ibidem, p. 732.
17
FOCŞANI, Seria a III-a, anul IX, * MILCOVIA
nr. 16, ianuarie-iunie 2013
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ???????????????????????????????????????????????????
- Revistă regională de studii
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
Ibidem, p. 459 (T. Maiorescu către S. Mehedinţi, scrisoare din 28 oct. / 9 nov. [18]93).
1
2
Ibidem, p. 686.
3
„Boierul Tit” e o poreclă pe care, în discuţiile dintre ei, tinerii junimişti i-o aplicau lui
Maiorescu. A se vedea scrisoarea adresată de Teohari Antonescu lui Mihail Dragomirescu, din
17 ianuarie 1896, Ibidem, p. 489.
18
FOCŞANI, Seria a III-a, anul IX, * MILCOVIA
nr. 16, ianuarie-iunie 2013
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ???????????????????????????????????????????????????
- Revistă regională de studii
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
19
FOCŞANI, Seria a III-a, anul IX, * MILCOVIA
nr. 16, ianuarie-iunie 2013
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ???????????????????????????????????????????????????
- Revistă regională de studii
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
Al. Săndulescu, Duiliu Zamfirescu şi marele său roman epistolar, Bucureşti, Editura
1
Minerva, 1986, p. 43. Prin formula „roman epistolar”, autorul are în vedere corespondenţa
vastă şi interesantă (deopotrivă din punct de vedere documentar şi literar) pe care Duiliu
Zamfirescu a întreţinut-o cu Titu Maiorescu. Paranteza face parte din citatul originar. O
precizare: Z. Ornea nu a fost „primul care să susţină” acea ipoteză, ci a fost cel care a inventat-
o.
2
Al. Săndulescu, Pe urmele lui Duiliu Zamfirescu, Bucureşti, Editura Sport–Turism, 1989,
p. 137.
3
M. Ungheanu, „Posteritatea lui Titu Maiorescu, I–V”, în Luceafărul, numerele 43–46, 48,
din 1988. Citatul este din nr. 43 (1380), 22 octombrie 1988.
4
M. Ungheanu, art. cit., IV, în rev. cit., nr. 46 (1383), 12 noiembrie 1988.
5
Nicolae Manolescu, Istoria critică a literaturii române, Piteşti, Editura Paralela 45, p.
374 (subl. ns., G.G.).
20
FOCŞANI, Seria a III-a, anul IX, * MILCOVIA
nr. 16, ianuarie-iunie 2013
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ???????????????????????????????????????????????????
- Revistă regională de studii
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
Studii de istorie a filosofiei româneşti, vol. VI, coord. Viorel Cernica, îngrij. ed. Mona
Mamulea, Bucureşti, Editura Academiei Române, 2010, pp. 248–263.
2
Gheorghe Enescu, Dicţionar de logică, Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică,
1985, p. 108.
3
A se vedea Z. Ornea, „«Jurnalul» lui Maiorescu”, în România literară, nr. 2, joi 10
ianuarie 1985.
4
Z. Ornea, Viaţa lui Titu Maiorescu, vol. 1, Bucureşti, Cartea Românească, 1986, p. 109.
21
FOCŞANI, Seria a III-a, anul IX, * MILCOVIA
nr. 16, ianuarie-iunie 2013
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ???????????????????????????????????????????????????
- Revistă regională de studii
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
cu un ton de silnică obiectivitate, siderat de o vulgaritate a expresiei care „nu mai transformă
totul în aur, ci murdăreşte însuşi aurul” (ibidem, p. 181). Să fi încercat oare Z. Ornea, peste
timp, o retuşare a acestei imagini printr-o dublă intervenţie reactivă: una directă, îndulcind
liniile din portretul lui Gherea, iar cealaltă indirectă, aplicând nişte tuşe umbroase în portretul
lui Maiorescu?...
1
T. Maiorescu, Jurnal, vol. I, ed. cit., pp. 63–64.
2
Idem, vol. V, ed. cit., pp. 153.
23
FOCŞANI, Seria a III-a, anul IX, * MILCOVIA
nr. 16, ianuarie-iunie 2013
_??????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????
- Revistă regională de studii
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
24
FOCŞANI, Seria a III-a, anul IX, * MILCOVIA
nr. 16, ianuarie-iunie 2013
_???????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????
- Revistă regională de studii
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
Tatăl său, Grigore Farago a fost din Feiurdeni, fiind fiu de nobil, a avut po-
sibilitatea să urmeze cursurile Liceului Piarist din Cluj. După terminarea cursu-
rilor gimnaziale de la Cluj, vine în 1812 la Blaj unde face ultima clasă umani-
oară şi apoi urmează cursurile Seminarului de aici, pe care, absolvindu-le. Se
întoarce acasă şi se căsătoreşte cu Pelaghia Căian, sora canonicului Dimitrie
Căian-Tânărul. S-a hirotonit preot în Satul Feiurdeni. Din căsătoria cu Pelaghia
Căian au rezultat 17 copii: nouă fete şi opt băieţi, dintre care, ultimul a fost
Dimitrie Căian - după tată Farago.
Dumitrie F[arago] Caian a primit primele cunoştinţe de scriere şi citire în
casa părintească, de la tatăl său, apoi din 1845 studiază la Şcoala Normală din
Cluj, unde reuşeşte, mai ales cu ajutorul gazdei unde sta, institutorul Veress, să
înveţe perfect limba maghiară.
Între anii 1848-1850 urmează cursurile Liceului Academic din Cluj, iar din
1855 trece la cursul superior al Liceului Naţional din Blaj. După terminarea a-
cestui liceu se înscrie şi urmează Academia Teologică din Blaj. Urmează ulte-
rior Facultatea de Litere din Viena, pe care o termină cu succes.
În 1863 vine la Blaj şi este numit profesor de morală la Academia Teologi-
că de aici. Nevoind să se preoţească, trecu la cerere ca profesor de limba ro-
mână şi limba latină la Liceul Naţional din Blaj.
În anul 1868, cu ocazia Pronunciamentului, la a cărui redactare a partici-
pat, alături de canonicul Ioan Micu Moldovanu, este acuzat de autorităţi de
înaltă trădare şi silit să treacă în România.
La început a fost scos din profesorat de la Blaj. A încercat să ocupe o cate-
dră similară la Liceul Fundaţional Grăniceresc din Năsăud, dar, deşi cererea îi
aprobată de forurile Bisericii Române Unite sub a căror tutelă funcţiona acest
liceu, ocuparea catedrei îi este interzisă de autorităţi. Din aceste motive, a făcut
cerere de a i se acorda paşaport pentru a vizita România. Textul acelei cereri
este următorul:
Onorate Domnule Jude Cercualu al Blasiului,
Având de cuget a întreprinde în vacanţiunea de vară - lunele Iuliu şi Au-
gustu -, o călătorie în tiera românescă, în treburi de natură cu totul privată,
adecă de o parte ca profesor de limba şi literatura română să-mi pot înmulţi
cunoştinţele în dialectica şi sintactica limbei române după provincii şi locuri,
iară de altă parte şi spre a cerceta şi nesce [nişte] consângeni ce se află acolo.
Vă rog să binevoiţi, pe lângă comitiva [documente] din partea Domniei-
voastre a le înainta la locurile mai înalte şi alăturatele documente sub A şi B
precum şi florenul pentru timbru, ca aşia să potu căpăta pasu sau licenţia de
călătorie pentru România.
26
FOCŞANI, Seria a III-a, anul IX, * MILCOVIA
nr. 16, ianuarie-iunie 2013
_???????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????
- Revistă regională de studii
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
1
D. J. A. N. Vn. - Fond Primăria Focşani, Dosar nr. 25/1863, f. 19.
2
D. J. A. N. Vn. - Fond Primăria Focşani, Dosar nr. 7/1866, f. 16.
28
FOCŞANI, Seria a III-a, anul IX, * MILCOVIA
nr. 16, ianuarie-iunie 2013
_???????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????
- Revistă regională de studii
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
1
V. V. Haneş - Închinare Liceului ,,Unirea”, Focşani, 1916, p. 34.
29
FOCŞANI, Seria a III-a, anul IX, * MILCOVIA
nr. 16, ianuarie-iunie 2013
_??????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????
- Revistă regională de studii
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
30
FOCŞANI, Seria a III-a, anul IX, * MILCOVIA
nr. 16, ianuarie-iunie 2013
_???????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????
- Revistă regională de studii
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
31
FOCŞANI, Seria a III-a, anul IX, * MILCOVIA
nr. 16, ianuarie-iunie 2013
_??????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????
- Revistă regională de studii
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
tului primar a prins câţiva ani mai târziu, în perioada 1910 -1912, când în oraş s-a
edificat o astfel de întreprindere: centrala electrică urbană.
Cu toate aceste realizări impresionante care au dus la modernizarea urbei, pe
12 februarie 1901, D. F. Caian a prezidat ultima şedinţă de Consiliu Local. La Bu-
cureşti, guvernul conservatorului Petre P. Carp a fost demis, iar din 19 februarie
s-a instalat Guvernul Liberal Dimitrie A. Sturdza.
Deoarece în timpul mandatului său, D. F. Caian a vrut să scoată la iveală une-
le nereguli ale administraţiei liberale din Oraşul Focşani şi a liderului său, N. Să-
veanu, acesta a făcut plângere la Parchetul Local şi a acuzat fosta conducere de nu-
meroase încălcări ale legii. Toate aceste intrigi şi turnătorii, i-au provocat distin-
sului profesor şi primar, D. F. Caian, sfârşitul carierei în administraţie, pe când mai
avea în plan alte obiective de interes public.
Odată cu instalarea noului guvern, fiul lui N. Săveanu, N. N. Săveanu, orbit de
ură împotriva celui care a fost la originea trimiterii tatălui său în atenţia autorităţi-
lor, nu a avut nicio ,,jenă” faţă de inimosul profesor care, de altfel, se pare ca i-a
fost şi dascăl, şi i-a întrerupt brutal cariera în administraţie, dizolvând vechiul con-
siliu în frunte cu fostul primar D F Caian şi numind o comisie interimară în frunte
cu preşedintele Iorgu Poenaru.
Eliberat de dificila misiune de administraţie şi pensionat din activitatea de das-
căl, profesorul Caian a creat o lucrare monumentală ,,Istoricul Oraşului Focşani”
care prin conţinutul şi acribia sa, nu va putea fi ignorată de niciun cercetător serios.
Odiseea tipăririi acestei lucrări ne arată că niciodată guvernanţii n-au fost prea
generoşi cu actele de cultură, cu toate acestea, prin perseverenţa autorului, lucrarea
a apărut în condiţii tipografice foarte bune.
Spirit angajat şi implicat în viaţa şi în istoria poporului român, patriot ardent,
semnatarul Pronunciamentului de la Blaj, profesorul Dimitrie Caian a înfiinţat în
oraşul de pe Milcov, Secţia Focşani a Ligii Culturale pentru Unitatea Tuturor Ro-
mânilor, în acelaşi an (1891) cu fondarea Ligii Culturale de la Bucureşti.
Secţia Focşani a Ligii Culturale pentru Unitatea Tuturor Românilor şi-a înce-
put activitatea în localul celei mai înalte instituţii culturale ale oraşului, Liceul ,,U-
nirea”, sub preşedinţia profesorului Caian, care a condus Liga până în anul 1909,
când a plecat la cele veşnice. O coincidenţă fericită a făcut ca Secţiunea Focşani a
Ligii Culturale să se înfiinţeze la data când se împlineau 25 de ani de la fondarea
prestigiosului Liceu ,,Unirea”, iar cu această ocazie s-a organizat o mare serbare, la
care, alături de absolvenţi, elevi şi părinţi a participat şi Ministrul Învăţământului,
distinsul cărturar şi profesor Titu Maiorescu, mentorul Junimii. Cu această ocazie a
fost arborat steagul Ligii compus din culorile albastru, galben şi roşu, 24 Ianuarie
1891 şi cuvintele ,,Sub acest semn vei învinge” în limba latină.
Liga Culturală a organizat, de-a lungul anilor, câteva manifestări culturale, cu
rezultate apreciabile pentru ţinerea mereu trează a conştiinţei naţionale în acest colţ
de ţară. În acest context se poate aminti anul 1894 când locuitorii Oraşului Focşani,
la chemarea Secţiunea Ligii Culturale, au adresat o telegramă regelui Carol I prin
32
FOCŞANI, Seria a III-a, anul IX, * MILCOVIA
nr. 16, ianuarie-iunie 2013
_???????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????
- Revistă regională de studii
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
netele derivate obţinute prin flexiune (parte-părţi) şi pentru a nota aceste sunete
apelăm la semnele diacritice (ă, î, ş, ţ) sau la combinaţiile de sunete (ce, ci, ge,
gi, che, chi, ghe, ghi).
c). Sunetele primitive se cunosc în rădăcina cuvintelor şi în flexiunea aces-
tora deoarece acestea nu sunt influenţate de alte sunete sau de accent. Aceste
sunete unt mai curate în forma de nominativ ,,parte<părţi, meri<măr”, iar la
verbe în forma de infinitiv: văd<vedea; vezi<vede etc. Când acest lucru nu e
posibil, apelăm la forma cuvântului din limba latină: împărat < imperator;
măsură < mensura etc.
În continuare, autorul relevă mecanismele după care se formează sunetele
derivate şi scrierea acestora: ă derivă din sunetele primitive a şi e; sunetul î este
o modificare a vocalelor a, e, i; c(e), c(i) derivă din c urmat de e sau i (cer,
cine), la fel g(e), g(i); sonurile ş, ţ, ḑ derivă din primitivele s, t, d, (carte-cărţi,
urs-urşi, surd-surzi).
d). X este o consoană duplicată ce reprezintă sunetele cs, mai rar gs.
e). ,,Vocalele e şi o, adeseori se difltongesc, primind după ele un a introdus
în eufonia limbei”. Diftongarea se realizează numai cu condiţia ca după e să fie
un a (leg-leagă), iar după o să fie un a (pom-poamă). O, pierzându-şi accentul
în flexiune sau derivaţiune, se umbresce şi devine u: rog-rugăm, pot-putem etc.
În finalul manualului, autorul evidenţiază două reguli foarte importante:
,,duplicarea consoanelor este contrarie geniului limbei române” şi eliziunea,
,,omiterea unei vocale finali”, arătând şi regulile eliziunii.
În ce priveşte ,,semnele grafice” (semnele de ortografie şi de punctuaţie),
sunt menţionate următoarele: sedilul (¸), semnul scurtării (˘), accentul greu (ʹ),
circumflexul (^), apostroful (ʼ), la care adaugă paranteza, semnul citaţiunii (,,”)
şi semnele de ton (semnul întrebării ?, semnul exclamaţiunii !).
Chiar dacă lucrarea oferită de profesorul Caian pare depăşită din perspec-
tiva a peste 100 de ani de când a fost elaborată, pentru cercetătorul în domeniu,
dar şi pentru vorbitorul de limba română, este interesant de parcurs deoarece
putem observa pregătirea de nivel academic a dascălului, dar şi preocuparea
acestuia de a da elevilor cunoştinţe temeinice.
3). Manual pentru deprinderi în cugetare şi composiţiuni după J. R. Wurst
de Dimitrie F. Caianu, profesor şi director la Gimnasiul din Focşani, Ti-
pografia Rosalie C. Goldner, Focşani, 1877. Carte autorizată de on. Minister al
Instrucţiunei publice pentru usul scolelor secundare de ambe sexe.
Preocupat în mod serios de predarea şi cultivarea limbii române, profesorul
Caian arată că limba maternă este cea mai importantă disciplină din toate
şcolile noastre, pentru ca elevii să înţeleagă mesajele diferitelor obiecte de
studiu şi pentru ,,a exprima cu facilitate tot ce au imprimat în memorie, tot ce le
sugerează judecata lor”.
35
FOCŞANI, Seria a III-a, anul IX, * MILCOVIA
nr. 16, ianuarie-iunie 2013
_??????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????
- Revistă regională de studii
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
36
FOCŞANI, Seria a III-a, anul IX, * MILCOVIA
nr. 16, ianuarie-iunie 2013
_???????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????
- Revistă regională de studii
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
37
FOCŞANI, Seria a III-a, anul IX, * MILCOVIA
nr. 16, ianuarie-iunie 2013
_??????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????
- Revistă regională de studii
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
39
FOCŞANI, Seria a III-a, anul IX, * MILCOVIA
nr. 16, ianuarie-iunie 2013
_??????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????
- Revistă regională de studii
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
care ţine şi de una şi de cealaltă provincie, român sau muntean pe ţărmul drept,
moldovean pe ţărmul stâng, el fu zidit la 1684 împreună de către Vasile Lupu,
Domnul Moldovei şi Matei Basarab al României”.
Alături de unele documente şi fapte menţionate în istorie, autorul reţine şi
legenda întrecerii la băutură între un moldovean şi un muntean ,,pe podul de la
Focşani, care este marginea dintre Moldova şi Ţara Românească”, învingătorul
fiind oşteanul Focşa. D. F. Caian nu priveşte tocmai admirativ această legendă,
arătând că ce voinicie o mai fi şi aceasta, să te întreci la băutură.
Chiar dacă Focşaniul datează de pe vremea când Ştefan cel Mare a tras ho-
tarul între Moldova şi Muntenia, autorul arată că Focşaniul, pe timpul când s-a
anexat Ţinutul Putnei la Moldova, nu era decât un sat pe proprietatea moşului
Focşenesc la Munteni.
Autorul conchide că Focşaniul datează cam din 1482, şi s-a dezvoltat în ju-
rul unei ,,staţiuni de graniţă” în jurul căruia s-a ţesut şi s-a dezvoltat târgul
Focşani.
În continuare, pe baza documentelor pe care le are la dispoziţie, a hărţilor
istorice şi geografice, pe baza experienţei câştigate în anii de când a venit pe a-
cest meleag, autorul identifică ,,hotarul urbei”, moşiile pe care s-a aşezat ora-
şul, apoi trece în revistă cele 27 de biserici parohiale de pe teritoriul oraşului.
Remarcăm conflictul dintre ,,orăşeni”, între comunitate şi biserici, în spe-
cial Biserica Sf. Ioan, care acaparase foarte multe locuri şi care bloca extin-
derea dezvoltarea oraşului, încât a fost nevoie de un proces pentru a se pune ca-
păt acelui litigiu.
Se tratează învăţământul public şi privat, modul în care s-a dezvoltat oraşul.
Între înfăptuirile cele mai dificile ale administraţiei oraşului au fost: ali-
mentarea cu apă, trasarea şi pavarea străzilor, amplasarea şi construirea edifici-
ilor de interes public, iluminatul urbei.
Alimentarea cu apă a fost o adevărată epopee a comunităţii, care s-a întins
chiar pe mai multe secole. Pe de altă parte, efortul comun de eliminare a nevoii
de apă, ne arată că Focşaniul era un singur oraş. Atunci când în 1697, Matei
Basarab aduce, pe cheltuiala sa, apă în Focşanii Munteni, se pune problema ca
de la aceeaşi sursă de apă să se instaleze o cişmea şi în Focşanii Moldoveni.
Ba mai mult, în 1875, când anumite interese făceau ca să se aprobe un pro-
iect păgubos de aducere a apei din Putna, ,,D. F. Caian împreună cu N. Săvea-
nu - deşi erau din partide diferite, adversari politici - şi alţi cetăţeni, ajung la
primul ministru, I. C. Brătianu, pentru a cere o anchetă la faţa locului”.
Lucrarea Istoricul Oraşului Focşani este completată de un corpus mare de
documente, ,,Anexe”, transcrise cu mare atenţie de autor, documente care aduc
lumină asupra ,,comunei”. De asemenea, autorul prezintă ,,Tabloul statistic al
tuturor locuitorilor şi clădirilor din Focşanii Munteni”, în fapt un recensământ
43
FOCŞANI, Seria a III-a, anul IX, * MILCOVIA
nr. 16, ianuarie-iunie 2013
_??????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????
- Revistă regională de studii
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
44
FOCŞANI, Seria a III-a, anul IX, * MILCOVIA
nr. 16, ianuarie-iunie 2013
_????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
- Revistă regională de studii
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
I. M. D I M I T R E S C U,
un focşănean de seamă
Arhivist Florin DÂRDALĂ,
Prof. dr. Costică NEAGU
Abstract. I. M. Dimitrescu (1883-1972) was a
public clerk, who entered the legend while alive
through his rightness, honesty, propriety, by being a
good comrade, a perfect citizen devoted to the
duties imposed by his carrier. All this qualities
where highlighted by the 36 prefects who served as
Secretary General of the Prefecture.
Even if the occupational duties took a lot of time,
he never missed a cultural event organized in
Focsani, ,,Through work, I gained my place in
publishing and a humble place in literature”.
Key-word: monograph, county, prefecture,
prefect, war, trench, theater, reader, cultural.
* * *
A existat pe vremuri, în aceste locuri, un om, un focşănean, care nu a dorit
ca plecarea dintre cei vii şi timpul să-i şteargă numele.
Fiul unui mărunt „comersant” din Focşani, I. M. Dimitrescu nu a repre-
zentat foarte mult pentru ţară, nefiind nici mare om politic ori diplomat. Nu a
deţinut vreo avere considerabilă şi nu a lăsat nici opere de valoare naţională ori
internaţională.
A fost, în schimb, pentru locurile sale natale: Focşani, Putna şi Vrancea,
mai valoros decât multe alte personalităţi, de aici sau de oriunde.
De ce? Pentru că în viaţa şi în aria preocupărilor sale, această zonă geogra-
fică a fost cel mai important lucru. Acest lucru l-a demonstrat cu prisosinţă,
prin tot ce a făcut, ca funcţionar, ca om şi ca scriitor.
În mai bine de zece lucrări istorice şi literare, a tratat aspecte din Judeţul
Putna, din Oraşul Focşani şi din zona muntoasă, cunoscută drept Vrancea stră-
veche, denumire care a plăcut regimului comunist şi a fost extinsă artificial şi
oarecum nepotrivit asupra judeţului actual.
Câteva din lucrările sale au rămas în stadiul de manuscris, fiind păstrate la
Arhivele Naţionale Vrancea, în aşteptarea unor zile mai bune, când se va consi-
dera utilă publicarea lor. A transmis la Bucureşti, în foile ziarelor centrale, timp
45
FOCŞANI, Seria a III-a, anul IX, * MILCOVIA
nr. 16, ianuarie-iunie 2013
_????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
- Revistă regională de studii
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
1
S.J.A.N Vrancea Fond personal I. M. Dimitrescu
46
FOCŞANI, Seria a III-a, anul IX, * MILCOVIA
nr. 16, ianuarie-iunie 2013
_????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
- Revistă regională de studii
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
1
S. J. A. N. Vrancea Prefectura Judeţului Putna, Dosar personal, I. M. Dimitrescu;
47
FOCŞANI, Seria a III-a, anul IX, * MILCOVIA
nr. 16, ianuarie-iunie 2013
_????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
- Revistă regională de studii
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
,,În ceea ce priveşte cinstea şi ajutorul dat celor nevoiaşi, domnul inginer
Jean Stoenescu-Dunăre, prefectul de Putna, poate spune împreună cu Pericle:
,,Toţi m-au văzut dând, niciunul luând”1.
Cine a fost Jean Stoenescu-Dunăre, cel în ochii căruia focşăneanul I. M.
Dimitrescu valora atât de mult?
La 2 august 1922, inginerul Jean Stoenescu-Dunăre publica în Ziarul ,,Ana-
lele Dobrogei” un amplu studiu cu privire la construcţia unui incredibil canal.
Proiectul era unul extrem de bine realizat, fiind foarte aproape de cel după care
a fost mai apoi realizat actualul canal Dunăre-Marea Neagră. Inginerul Stoenes-
cu estima că vor trebui excavaţi nu mai puţin de 115.704.400 metri cubi de pă-
mânt, iar costul lucrării va fi de 662.804.000 lei, dar că poate fi realizat cu teh-
nologiile vremii şi poate fi o investiţie profitabilă2. Iată un fragment din acest
material: Canalul navigabil de la Dunăre la Constanţa, între Dunăre şi Ma-
re”3 de Jean STOENESCU- DUNĂRE.
,,Situaţia geografică a României în sud-estul Europei - aşa cum ea îşi are
scăldată coasta de răsărit de apa Mării Negre - i-a dat putinţa ca, pe întinsul
acestei Mări, să-şi creeze drumuri de legături maritime cu toate continentele.
Dunărea se asociază cu un tovarăş de valoare şi deschide în cuprinsul Ţării ca-
lea navalului fluvial, pe care îl preumblă, şerpuind prin tot centrul Europei, de-
servind numeroase ţări industriale.
Către partea de apus, nu departe de izvoarele sale, Dunărea se leagă cu
apele Rinului, care fug de se varsă în Marea Nordului. Poziţiunea ţării noastre
lămureşte pe deplin ochiul observatorului şi-i arată că, pe de o parte fâşia Mării
Nordului reprezintă unul din cele mai de seamă câmpuri ale comerţului ma-
ritim, iar de alta că România, cu faţada spre întinsul Mării Negre, se prezintă ca
o a doua faţă a acestui sistem de comerţ şi formează astfel vis-à-vis-ul Mării
Nordului, având ca trăsătură de legătură Dunărea, care brăzdează centrul conti-
nentului. Între Marea Nordului cu portul Rotterdam, care fiinţează drept capăt
în nord-vestul Europei pentru debuşeuri maritime şi fluviale şi Marea Neagră
unde portul Constanţa reprezintă un alt capăt cu privirea liberă către Levante,
Egipet, Indii şi Orientul Depărtat.
Va trebui să se stabilizeze o legătură directă între ambele Mări, întrebuin-
ţând Dunărea ca arteră. Opera aceasta va fi tradusă în fapt, atunci când între
extras din Revista Natura care apare sub îngrijirea domnilor G. Ţiţeica, G. G. Longinescu şi
Octav Onicescu profesori universitari la Institutul de Arte Grafice Bucovina I. E. Torouţiu, Bu-
cureşti 111.
2
www Istoric-ACN-Administraţia Canalelor Navigabile;
3
,,Geopolitica - revistă de geografie politică, geopolitică şi geostrategie”, anul III, nr. 14-
15 - Marea Neagră confluenţe geopolitice Ed. Top Form Asociaţia de Geopolitică, Ion Conea.
48
FOCŞANI, Seria a III-a, anul IX, * MILCOVIA
nr. 16, ianuarie-iunie 2013
_????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
- Revistă regională de studii
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
anul 1883;
49
FOCŞANI, Seria a III-a, anul IX, * MILCOVIA
nr. 16, ianuarie-iunie 2013
_????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
- Revistă regională de studii
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
ţoc şi moş Leonte Ionică au cântat şi repetat melodiile obişnuite acestui mo-
ment, tărăgănate şi plângătoare, cu care creştinii ortodocşi, de aproape două mii
de ani, jelesc prohodind în noaptea de vineri dinspre Paşti pe Mântuitorul vre-
mii”.
I-a rămas vie amintirea din ,,mijlocul Bisericei „Sfântul Aer”, pe care se
aşezase o pânză mare zugrăvită, cu chipul şi Sfântul Trup al celui Răstignit
pentru mândria oamenilor, coborât spre îngropare de pe crucea suferinţei Lui
tăcute în acea biserică. Pe masă se mai găsea o icoană grea, îmbrăcată în argint
şi împodobită cu pietre scumpe, buchete de liliac înflorit, toporaşii primăverii,
mănunchiuri de grâu verde şi des ca peria pus pe farfurii de lut, tipsii de aramă
sau de argint”.
Copilul I. M. Dimitrescu, privea cu nesaţ la tot ce se petrecea în jur, ascul-
tând cuminte, sfios şi cu sufletul plin de fericire toată slujba şi cântările. ,,După
un timp, lumea s-a închinat, sărutând Sfântul Aer, iar copiii au trecut pe sub el
de trei ori. Toate podoabele şi florile au fost strânse de pe masă şi în urmă bă-
trânul negustor Pavel Rădulescu, cu Iorga Dumitriu, comisarul, cu Moise Mihă-
ilescu, pictorul, şi cu părintele Manolache au ridicat pe sus pânza şi făcându-şi
loc prin mulţimea îngrămădită s-au aşezat la uşa bisericii”.
,,După aceea tot norodul de credincioşi a ieşit afară, trecând pe sub pânza
pomenită. În cântările Prohodului cântat de preot, dascălii şi câţiva credincioşi
cu făclioare aprinse au înconjurat biserica de trei ori, pentru înmormântarea
Aceluia, care în noaptea următoare a sâmbetei spre duminică va învia, după
cum e scris în Sfintele Scripturi”.
,,În curtea bisericii, unde, pe atunci, încă mai existau cimitirele parohie-
nilor, în noaptea aceea, după obicei, pe la nenumărate cruci şi morminte se
aprinseseră de către neamurile celor morţi, tămâie şi sute de făclioare ale căror
lumini îţi dădea impresiunea că cerul se coborâse pe pământ cu puzderia lui de
stele scânteietoare. Cu sufletul învăpăiat de bogăţia acestor imagini ce s-au
arătat privirilor de copil ale lui I. M. Dimitrescu, acesta s-a dus acasă şi până
noaptea târziu acesta n-a putut închide ochii de uimirea ce i-o dăduse cea dintâi
seară a Înmormântării Domnului Isus Christos, cea mai veche şi cea dintâi
amintire săpată adânc în mintea de copil1.
Din primele sale amintiri şcolare aflăm că părinţii s-au mutat pentru ,,agoni-
seala vieţii”, pe când avea 5 ani, la Bucureşti, iar primii ani de învăţătură i-a
făcut, o parte, la Şcoala din strada Polizu şi apoi la altă Şcoală primară de pe
Calea Griviţa.
Când părinţii s-au întors în Focşani în anul 1891, Ion M. Dimitrescu a fost
înscris la Şcoala de Băieţi, nr. 2, Focşani, căreia i se mai spunea, pe vremea
aceea, şi ,,Şcoala lui Alexandru Puiu”, care era director. ,,Un moşneguţ puţintel
la făptură, c-o mică bărbuţă, doi ochi plini de bunătate, pătrunzători, care i-a ci-
tit certificatul şcolar de unde venise şi l-a îndreptat către clasa potrivită”.
Primele impresii ale noului venit la şcoala din Focşani n-au fost dintre cele
mai bune.
Plecat de la o şcoala nou-nouţă, din Capitală, cu mobilier şi material didac-
tic frumos, neatins, cu săli spaţioase şi pline de soare, s-a trezit în modesta că-
măruţă a primei şcoli din Focşanii Moldoveni, bătrână de peste 60 de ani.
Băncile de brad, cu totul primitive, îl făceau pe micul ,,şcoler” să viseze cu
dor la pupitrele de la şcoala din Calea Griviţei. Dar când s-a apropiat de feres-
trele din partea opusă uşii de la sala de clasă, decorul sărăcăcios s-a schimbat.
Dincolo de geam i s-a dezvăluit o privelişte încântătoare: grădini pline de ver-
deaţă, pomi roditori şi plopul din colţul nord-estic al grădinii şcolare, plop care
i se păruse de o mărime fantastică.
De multe ori, pe timpul cât a învăţat la acea şcoală, în orele de clasă, cu pri-
virea şi gândul trecea dincolo de cei patru pereţi, oprindu-şi mintea pe măreţul
arbore şi de nenumărate ori a fost cuprins de o plăcere nepotolită de a-i număra
frunzele verzi argintii.
La clasa I, a avut dascăl pe Alexandru Georgescu, un om de statură puţin
mai răsărită decât mijlocie, cu barbă neagră, care avea un cucui în frunte şi
obişnuia să-şi mestece în gură mustăţile şi barba, lucru care distra şi atrăgea
privirile copiilor. Era un dascăl conştiincios, dar cam ursuz.
În clasa a II-a, a început a învăţa cu Grigore Diaconescu, un bărbat sim-
patic, plin de voie bună, cu privirea încrucişată, bun povestitor. Dintre toate
lecţiile acestuia, i-au rămas în amintire lecţia de religie când le-a vorbit ele-
vilor despre copiii lui Iacov, care au vândut pe fratele lor mai mic, Iosif.
Clasa a III-a făcut-o cu Gheorghe I. Rarincescu, de la care, o amintire deo-
sebită este aceea când le-a arătat prima dată harta României cu ţările vecine.
Acest învăţător nu era o fire prea entuziastă, totuşi vorba lui a căpătat un accent
deosebit de însufleţire, când cu o liniuţă, le-a arătat hotarele până unde se în-
tinde neamul românesc, care a trăit odată într-o ţară mare şi puternică, Dacia lui
Traian.
Trebuie amintit că în copilăria micului Dimitrescu, erau timpurile când în-
treg neamul românesc năzuia să-şi împlinească măreţul şi frumosul vis naţio-
nal, care la 1918 a devenit realitate, sub ochii aceluiaşi tânăr Dimitrescu.
51
FOCŞANI, Seria a III-a, anul IX, * MILCOVIA
nr. 16, ianuarie-iunie 2013
_????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
- Revistă regională de studii
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
1
,,Şcoala noastră” în: I. M. Dimitrescu - Oameni de la Oraş, op. cit., 1935;
2
www.vrancea.djc.ro
52
FOCŞANI, Seria a III-a, anul IX, * MILCOVIA
nr. 16, ianuarie-iunie 2013
_????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
- Revistă regională de studii
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
de acum înainte, ca băieţi mari, şi multe alte lucruri le-a spus acest om deosebit
al Focşaniului de altădată.
Dar în mintea băieţilor toate s-au uitat, chiar din prima clipă, căci tuturor le
zburau gândurile afară spre curtea din dosul şcoalei unde erau aparatele de gim-
nastică pe care abia aşteptau să le ia în primire. Acolo, profesor le-a fost dom-
nul Copcescu sau Conu Alecu, un pumn de om, vioi, energic şi cu aparenţă de
severitate, încât le băgase frica în oase, de nici nu se crâcnea în faţa lui.
La muzică era domnul Ioan Nanulescu, profesor şi bărbat simpatic care, cu
răbdare, muncă şi cu sistem a pus elevii la curent cu multe din această materie.
I. M. Dimitrescu recunoaşte că-i plăcea muzica mai mult chiar decât gim-
nastica, pentru că acest profesor a considerat despre el că fusese înzestrat cu o
voce frumoasă de sopran, motiv pentru care îl ducea adesea să cânte la Şcoala
secundară de fete unde, de asemenea, era profesor. Acolo directoarea şcolii stă-
tea numai lângă noul membru al corului pentru a nu fi vreo bănuială că într-o
şcoală de fete întrase un băiat de liceu.1
După liceu a satisfăcut Legea recrutării, cum se numea în trecut stagiul mi-
litar, fiind înscris în controalele Cercului Militar la Matricola nr. 125 din 1904,
unde figurează cu următoarele mutaţii: participare la Războiul Balcanic, fiind
mobilizat prin Ordinul de zi nr. 3 la data de 23 iunie 1913, iar pe 15 august
1913, a fost demobilizat prin Ordinul de zi nr. 45. A participat şi la Primul
Război Mondial, fiind mobilizat la 15 august 1916 cu Ordinul de zi nr. 10.
Din 1 aprilie 1917, a urmat Şcoala Pregătitoare a Ofiţerilor de Rezervă. Pe
25 mai 1918, a fost demobilizat cu Ordinul de zi nr. 553.
Despre perioada războiului, vorbeşte într-o nuvelă a sa când aminteşte că în
primăvara anului 1917, la regimentul său din satul Buhalniţa din Judeţul Iaşi,
s-a primit ordin ca toţi cei care îndeplineau condiţiile să urmeze o Şcoală de
ofiţeri, să fie trimişi în acest scop la Botoşani unde erau refugiate toate şcoalele
militare din Bucureşti.
I. M. Dimitrescu a fost selectat şi împreună cu alţi tovarăşi, au plecat, după
cum spunea Ordinul, către locul unde se afla Şcoala de ofiţeri.
La capătul unui drum plin de peripeţii, au ajuns la Botoşani pentru a fi luaţi
în evidenţă la acea şcoală, dar pentru că au sosit noaptea târziu, au mers la Po-
liţia oraşului şi l-au rugat pe comisarul de serviciu să le facă rost de un loc
peste noapte. Acesta i-a dus la o cârciumă în uşa căreia s-a arătat cu un opaiţ, o
ovreică bătrână şi nepieptănată, care i-a condus într-o cameră din dos, în care se
găsea ca mobilier o masă de brad, două scaune, un pat sau mai bine zis, o laviţă
acoperită cu rogojină.
31 decembrie 1937 a ocupat cea mai înaltă funcţie din cariera sa, fiind numit
subprefect în locul lui Ioan Ispir, aflat în concediu.
Este pus în retragere la pensie, după cererea depusă la sediul administrativ
al Ţinutului Dunărea de Jos, în sarcina rezidentului regal C. C. Giurescu care,
luând în seamă Legea privitoare la pensionarea celor care au luat parte la Răz-
boiul pentru Întregirea Neamului, a emis decizia nr. 593 din 1939, prin care i
s-a permis ieşirea din serviciu.
Pe 10 iunie 1939, rezidentul regal Constantin C. Giurescu a comunicat Pre-
fecturii Putna că s-a primit la această Rezidenţă demisia d-lui I. M. Dimitrescu
şi prin deciziunea pomenită mai sus, a fost pus în retragere, prin cerere, la
vârsta de 56 de ani.
Din viaţa personală, documentele vremii ne dezvăluie că s-a căsătorit în
anul 1919 cu Florica Drăgulănescu cu care a avut un copil, Radu-Costin născut
în anul 1925. Un an mai târziu proaspăta mămică a decedat, iar I. M. Dimitres-
cu a căutat să-şi refacă viaţa şi să găsească copilului o mamă vrednică.
În 1932 s-a căsătorit a doua oară cu Maria Apostolescu. Din păcate, în viaţa
familială, bucuriile au fost mai puţine decât în profesie. În această perioadă,
singurul copil a avut o nefericită traumă care a dus la pierderea ambelor picio-
are. În anul 1946 cea de a doua soţie a divorţat. I. M. Dimitrescu a încercat să-
şi refacă viaţa şi a treia oară, în anul 1947, căsătorindu-se cu Lucreţia Toader,
dar destinul său parcă scris dinainte, pune verdictul inevitabil. Are loc un nou
divorţ în anul 1957.
Dacă viaţa de până atunci nu i-a fost prea prietenoasă, ultimii ani din exis-
tenţă, până la decesul acestuia din 1971 au fost cumpliţi, bolile şi bătrâneţea fi-
indu-i completate de durerea de a-şi îngriji copilul infirm1 pe care-l plimba une-
ori prin oraşul pe care-l abia îl mai recunoştea, familiarele străzi întregi, pline
de case, fiind înlocuite cu actualele cartiere şi ansambluri de blocuri.
După plecarea la cele veşnice a celui pe care prietenii îl numeau cu simpatie
şi respect ,,Moş Gugulică”, fiul i-a mai supravieţuit câţiva ani, dar ultimele zile
i-au fost alinate de prea puţini prieteni. Aceasta a fost existenţa unui focşănean
a cărui viaţă a curs în două registre: idealul de a-şi sluji semenii, oraşul şi ţara şi
necazurile pe care viaţa i le-a furnizat în permanenţă.
Funcţionarul care a servit în vremuri tulburi, scriitorul care a lăsat mărturii
despre locuri aproape necunoscute conaţionalilor şi tatăl nefericit, care a fost I.
M. Dimitrescu, a reuşit să trăiască în demnitate şi, mai mult chiar, să lase câte-
va semne ale trecerii sale pe acest meleag.
1
Cezar Cherciu - Focşani, o istorie în date şi mărturii (sec. XV-1950);
56
FOCŞANI, Seria a III-a, anul IX, * MILCOVIA
nr. 16, ianuarie-iunie 2013
_????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
- Revistă regională de studii
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
Cel mai sugestiv portret, şi-l face autorul însuşi, din perspectiva pensiona-
rului care îşi priveşte propria viaţă cu detaşarea celui ce nu are nimic să-şi
reproşeze.
,,Ca o părere s-au scurs anii funcţionării mele în prefectură. S-a scurs cu ei
şi cea mai mare parte din viaţă, care nu se mai întoarce. Dar ce înseamnă 35
de ani pentru viaţa unei instituţii, cum e Stărostia, azi Prefectura de Put-
na, care şi-a început veleatul cu sute de ani în urmă, odată cu închegarea vieţii
statului românesc.
Vecuiau încă bourii Vrăncii, când starostele Stan, cel dintâi pe care ni-l în-
făţişează documentele, dădea porunci din târgul Focşanilor panţârilor, nemes-
nicilor şi vornicului acelui ţinut.
Era într-o zi de început de primăvară, pe la 3 după amiază, ridicam scările
Prefecturii din casele Robescu, unde este Poliţia acum. M-am înfăţişat Prefec-
tului, am depus jurământul şi mi-a dat să scriu un certificat de timpul cât ser-
vise un funcţionar. Unul sfârşeşte, altul începea cariera aceasta spinoasă. Din-
tre funcţionarii de atunci ai Prefecturii unul singur mai trăieşte şi fostul prefect
N. N. Săveanu.
Am slujit cu 36 de prefecţi şi diferitelor regimuri politice. Când venea un
prefect nou începeau suspiciunile, mai ales faţă de funcţionarii de conducere.
Aveam, nu-i vorbă, camarazi buni care ştiau să te zugrăvească de minune. Eu
mă bucuram de un privilegiu special, poate din pricina temperamentului şi
dârzeniei cu care apăram cauzele drepte, prestigiul profesional şi aplicare le-
gii. Câte şi câte conflicte cu potentaţii zilei din aceste pricini.
Eram, îndeobşte, apărătorul funcţionarilor mici şi dintre aceştia, cei mai
loviţi erau notarii. Unii erau într-o lună de două trei ori mutaţi Pentru că ce-
ream să li se respecte drepturile prevăzute în statutul funcţionarilor am fost
botezat Statut.
După război, am intrat în lupta declarată pentru emanciparea de sub
politicianism a funcţionarilor şi pentru dobândirea statutului.
Ani de zile, am fost căpetenia şi reprezentantul funcţionărimii putnene în a-
ceastă mişcare.
Pentru salariile slujitorilor focşăneni, de toate categoriile, am obţinut în
1920, o cotă mai favorabilă, ceea ce a adus fiecăruia un venit de câteva sute de
lei în plus, lunar, care se menţine până astăzi.
În 1926 când s-a pus din nou chestiunea salarizării, ne-am menţinut pe po-
ziţia dobândită în 1920, datorită acţiunii întreprinse de colegul Ion Romanoae,
sprijinit de decedatul fost deputat, I. P. Rădulescu-Putna.
Pentru prestigiul breslei noastre, în calitate de secretar al celor două comi-
tete, am lucrat pentru ridicarea busturilor funcţionarilor Traian Ionescu, căzut
eroic la Dragoslavele, în 1916 şi a lui Mihai Rainu, căzut la datorie în biroul
57
FOCŞANI, Seria a III-a, anul IX, * MILCOVIA
nr. 16, ianuarie-iunie 2013
_????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
- Revistă regională de studii
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
1
Costică Neagu - Simion Mehedinţi, biobibliografie, Ed. Terra, Focşani 2003, pp. 32-53.
58
FOCŞANI, Seria a III-a, anul IX, * MILCOVIA
nr. 16, ianuarie-iunie 2013
_????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
- Revistă regională de studii
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
60
FOCŞANI, Seria a III-a, anul IX, * MILCOVIA
nr. 16, ianuarie-iunie 2013
_????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
- Revistă regională de studii
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
Bibliografie I. M. Dimitrescu:
Lucrări publicate:
1). I. M. Dimitrescu - Focşanii în vremea Unirii, idei dintr-o conferinţă rostită
din partea Ligii Culturale, la 80 de ani de la Unire, 24 pagini;
2). I. M. Dimitrescu - Îndrumătorii (figuri focsănene de ieri), Tipografia
Sentinela, Focşani, 1933, 50 p.;
3). I. M. Dimitrescu - Însemnări cu privire la Oraşul Focşani, Prefaţă de G.
G. Longinescu , Bucuresti Ed. Bucovina, I E Toroutiu 1931, 78 p.;
4). I. M. Dimitrescu - În fata Măgurei, din ciclul - Oameni de la oraş - Tip.
Sentinela, Focşani, 1934, 52 p.;
5). I. M. Dimitrescu - Ţinutul jertfei (Judeţul Putna de ieri şi de azi) - Tip.
Gheorghe D Mircea, Focşani, 1938, 43 p.;
6). I. M. Dimitrescu - Putna pitorească, legendară şi a vechilor amintiri, în:
Monografia Judeţului Putna, Focşani, 1943, pp. 24-52);
Lucrări în manuscris:
1). I. M. Dimitrescu - Însemnări din Războiul cel Mare al Românilor (1916-
1918);
2). I. M. Dimitrescu - Amintiri literare şi altele - Focşani 1959, 6 caiete;
3). I. M. Dimitrescu - Amintiri literare şi altele - Focşani 1962, 3 caiete;
4). I. M. Dimitrescu - Sclipiri de amurg, stihuri de bătrâneţe, caiet cu poezii;
5). I. M. Dimitrescu - Ştiri culese de pe front din ţările vrăjmaşe din 11-17
februarie 1918;
6). I. M. Dimitrescu - Idem în perioada 21-27 februarie, 1918;
7). I. M. Dimitrescu - Idem din ziua de 15 octombrie, 1917;
8). I. M. Dimitrescu - Idem din ziua de 22 octombrie, 1917;
9). I. M. Dimitrescu - Idem din ziua de 19 noiembrie 1917.
Conferinţe:
1). I. M. Dimitrescu - Focşănencele din trecut, la Biblioteca Publică din
Focşani - 25 martie 1930;
2). I. M. Dimitrescu - Comemorarea a 25 de ani de la moartea lui Petru Liciu
- 24 aprilie 1937;
3). I. M. Dimitrescu - Contribuţia focşănenilor la scrisul românesc - 14
septembrie 1942.
Discursuri:
1). I. M. Dimitrescu - Discurs ţinut la aniversarea a 80 de ani de la Unirea
Principatelor;
2). I. M. Dimitrescu - Discurs la moartea lui Ion Ciocârlan, scriitor, membru
al Societăţii Scriitorilor Români, 21 dec. 1941;
3). I. M. Dimitrescu - Discurs la moartea Dr. M. Câmpeanu, medic în Foc-şani
şi scriitor, 11 ian., 1948;
62
FOCŞANI, Seria a III-a, anul IX, * MILCOVIA
nr. 16, ianuarie-iunie 2013
_????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
- Revistă regională de studii
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
64
FOCŞANI, Seria a III-a, anul IX, * MILCOVIA
nr. 16, ianuarie-iunie 2013
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
- Revistă regională de studii
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
65
FOCŞANI, Seria a III-a, anul IX, * MILCOVIA
nr. 16, ianuarie-iunie 2013
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
- Revistă regională de studii
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
Regimentul 9, Dorobanţi, Râmnicu Sărat. La 1888 s-a retras din armată. A fost subprefect, de-
putat şi senator. A locuit în Focşani, în Bucureşti şi Râmnicu Sărat. Averea substanţială ce i-a
permis nobilele fapte de mai târziu, a provenit de la tatăl Dimitrie-Tache Pastia, mort în anul
1880 şi de la fratele său, Vasile Pastia, decedat în aceeaşi perioadă. Poate i-a moştenit şi pe cei-
lalţi doi fraţi Alexandru şi Costică Pastia.
Averea sa era compusă din moşiile Mitroaia şi Mălcăzoaia din Comuna Slobozia Ciorăşti,
formată din locuri arabile fâneaţă, pădure. Mai avea o casă ruinată aflată în Mahalaua Pastieşti-
lor strada Sfântul Neculai Vechi, un han în Focşani pe Uliţa Sârbească, azi Brăilei şi un han în
Piaţa Sf. Ioan, azi Piaţa Unirii. Dar cu siguranţă că enormele sume de bani ce au intrat în edifi-
carea teatrului, să nu uităm că era înainte de Primul Război Mondial, iar inflaţia aproape că nu
exista, adică construcţie, amenajări interioare, decoruri şi altele, care s-au ridicat la suma de
peste 500 000 de lei, în vreme ce pentru Ateneu a donat după război aproape 5 milioane de lei,
au provenit, mai ales, din buna gospodărire a celor două moşii Mitroaia şi Mălcăzoaia din
cuprinsul actualei comune Slobozia Ciorăşti şi cu siguranţă din salariile încasate atât ca militar
cât şi ca funcţionar al statului sau parlamentar.
A avut grijă să-şi aleagă bine colaboratorii, Gheorghe Rădulescu, administratorul moşiilor
Pastia în anii 1906-1910, fiind un om cinstit şi corect cu ţăranii ce lucrau pe respectivele moşii,
astfel că răscoala din 1907 nu i-a afectat maiorului Gh. Pastia nici organizarea exploataţiilor şi
nici producţiile din acei ani tulburi. Chiar şi după donaţia semnificativă pentru construcţia Tea-
trului ,,Pastia” are la dispoziţie suficiente lichidităţi, astfel că în anul 1910 a cumpărat Moşia
Hulea în Comuna Fitioneşti, moşie chiar dacă nu mare ca dimensiuni era de o întindere con-
siderabilă. Toate aceste pământuri, Pastia le-a transformat după Primul Război Mondial în bani
lichizi, prin vânzare, iar toate sumele obţinute le-a donat aceleiaşi Primării, Focşani, pentru
înălţarea Ateneului Popular, lăcaş ridicat special din dorinţa donatorului de a aduce banii nece-
sari pentru întreţinerea Teatrului şi a-l feri de momentele penibile pe care le ofereau spectatorii
la filmele ce rulau în incinta teatrului chiar sub ochii îngroziţi ai Maiorului, ce asista neputin-
cios la aceste barbarii.
Pentru a aprecia şi mai mult gestul formidabil al bunului focşănean Gheorghe Pastia să
aruncăm o privire asupra vieţii teatrale la Focşani, înainte de finalizarea operei acestuia în anul
1913.
Presupunem că stră-străbunicii noştri, primind influenţele culturale ale timpurilor respec-
tive au asistat la „Jocuri de Umbre” - model adus de turci -, cu paiaţe, ghinduşării sau pehliva-
nii veacurilor trecute care desfătau privirile şi sufletul localnicilor.
În preajma anului 1848 în Grădina Raimondi, peste drum de Muzeul Unirii de azi, s-a ju-
cat teatrul de păpuşi, iar înainte de Unire, în vara anului 1851, Matei Millo, genialul ac-
tor, înconjurat de o parte a trupei sale, a organizat un turneu în urbea noastră.
Prezenţa la Focşani a Comisiei Centrale, a Curţii de Apel, cu boieri, magistraţi şi avo-
caţi, dintre care mulţi făcuseră studii prin străinătate şi boierimea locală au format un public
dornic să aprecieze astfel de manifestări artistice. Ioan Lupescu, în trecere prin Focşani, specu-
lează această dorinţă a burgheziei locale şi acest mediu cultural prielnic şi după reprezentaţiile
din anii 1868-1869, a inaugurat teatrul care după cel din Iaşi şi Bucureşti era al treilea ce se
ridica în vechea Românie. Construcţia, cam ciudata, era localizată in Grădina Publică, cam pe
unde se află în prezent Casa de Cultură a Sindicatelor.
La această realizare, actorul fusese de toate: arhitect, inginer, antreprenor. Pusese să se
facă săpături la marginea Grădinii Publice şi în acest subsol montase două rânduri de loji şi un
parter de o sută patruzeci de locuri, precum şi o galerie. Numai galeria şi două cabine de dea-
supra ajungeau peste nivelul pământului, restul era la subsol, aşa că publicul cobora peste nişte
trepte ca să ajungă la locuri, Lupescu îşi făcuse socoteala că în felul acesta vara va fi răcoare în
66
FOCŞANI, Seria a III-a, anul IX, * MILCOVIA
nr. 16, ianuarie-iunie 2013
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
- Revistă regională de studii
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
sală, iar iarna nu va mai avea nevoie de lemne. Mai construise două camere şi o bucătărie
pentru familia lui la intrarea în teatru.
În trupa lui Lupescu a jucat şi Vasile Conta, filozof de talie internaţională, fost ministru,
coleg de clasă cu Ion Creangă, prieten cu Mihai Eminescu, profesor universitar la Iaşi, una
dintre figurile proeminente ale culturii noastre progresiste, gânditor, patriot, statornic ancorat în
problematica timpului său, militant al tânărului stat naţional, pentru apărarea şi consolidarea
independenţei, pentru dezvoltarea industriei, a comerţului autohton, a învăţământului şi a
culturii.
După moartea lui Lupescu (1893), soţia lui a dat teatrul în chirie unui anume Gheor-
ghiu care l-a chemat să joace la Focşani pe Teodor Popescu, pe vremuri un cunoscut şi apre-
ciat actor şi bariton, iar una din piesele de rezistenţă era Othello.
Boierii din Focşani nu prea veneau la teatru din pricina sălii subterane care mirosea a
mucegai şi a putini cu varză acră, dar piesele aveau succes la oamenii de rând, micii burghezi,
negustori militari. Câştigurile fiind totuşi modeste, trupa lui Teodor Popescu s-a împrăş-
tiat, dar în curând a apărut Al. Ionescu care l-a adus pe C. Nottara să joace la Focşani.
A urmat trupa de operete a lui Nicu Poienaru. Şirul actorilor cu turnee prin ţară trecători
prin Focşani nu s-a oprit aici. S-a schimbat doar locul unde aceştia îşi ţineau reprezentaţiile,
teatrul lui Lupescu şubred şi insalubru devenind cu totul impropriu unei astfel de îndeletniciri,
a fost demolat de Primărie în anul 1906.
Trupele s-au mutat prin diferite locuri de petrecere ale oraşului Focşani. Aceste improvi-
zaţii nu au mulţumit focşănenii şi mai ales l-au provocat pe Maiorul Pastia, frecvent spectator
la piesele jucate în Focşani, sătul de aşteptările şi promisiunile mai marilor din oraş să se hotă-
rască ca în anul 1908 să înceapă şirul donaţiilor care au permis Focşaniului să deţină una dintre
cele mai frumoase clădiri de teatru din întreaga ţara.
A mai existat un motiv care l-a determinat pe Gh. Pastia să preia, pe toa-
te planurile, iniţiativa construirii Teatrului din Focşani şi anume, exemplul ridicării de către
Primăria Râmnicu Sărat - oraş unde Pastia a locuit o perioadă şi pe care-l cunoştea bine -, în
anul 1906 a Teatrului Comunal, care n-a fost dorit de toţi locuitorii.
În acest sens, prin 1905, un râmnicean semna în „Machina” următoarele versuri satirice:
„De biruri grele şi-angarale/ Ne crapă buza-n patru/ N-avem nici apă nici canale/ Da-n
schimb avem un teatru/ Nu mai vorbesc de străzi pavate/ N-avem decât trei, patru/ Şi alea
prost iluminate/ Da-n schimb avem un teatru/ E drept, suntem mult mai prejos/ Ca insula
Sumatru/ Deşi plătim prestaţii gros/ Da-n fine avem un teatru”.
Pentru ca la Focşani să nu existe un astfel de curent de opinie, Maiorul a gândit, cu si-
guranţă, că de va dona el însuşi întreaga sumă, locuitorii Focşaniului nu vor considera Teatrul o
povară, iar Primaria va putea să-şi păstreze toate sumele din buget intacte şi pregătite pentru
alte investiţii în localitate, acţiuni care, de altfel, s-au şi concretizat. Între anii 1910-1912 a fost
edificată Uzina Electrică a oraşului, iar în anii 1912-1913 a fost începută canalizarea oraşului
Focşani. Astfel, în oraşul nostru, în acelaşi interval de timp în care se construia Teatrul, integral
din banii donatorului Pastia, Primăria Focşani a avut mână liberă şi banii necesari pentru două
proiecte excepţionale şi absolut necesare unei comunităţi urbane: canalizarea şi electrificarea.
Despre etapele premergătoare ridicării teatrului se poate aminti că în februarie 1908, Pas-
tia a hotărât donarea sumei de 300 000 lei. Pe 16 martie 1908 s-a autentificat actul de donaţie.
Pe 12 aprilie 1908, Primăria Focşani a publicat anunţul pentru concursul alegerii unui proiect
de teatru. Acest anunţ s-a tipărit în ziare de răspândire naţională. La 15 mai 1908 s-a publicat
Hotărârea Consiliului Local de cumpărare a casei, proprietatea Sultanei Cincu, loc pe care s-a
construit Teatrul. Acestei persoane, pe 29 iunie 1908, i s-au dat 29 000 lei pentru imobil. La 23
mai a ajuns la primărie coletul sigilat cu proiectul pentru teatru cu motto-ul Despot Vodă, autor
67
FOCŞANI, Seria a III-a, anul IX, * MILCOVIA
nr. 16, ianuarie-iunie 2013
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
- Revistă regională de studii
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
Victor G. Stephănescu, profesor la Şcoala de Belle Arte. Pe 24 mai s-a depus proiectul cu
motto-ul Sic Cogitur, autor Constantin Giugolea (Ciugolea ) şi în aceeaşi zi s-a depus un alt
proiect cu motto-ul M. G(C). S.
La 25 mai 1908, expirând termenul de depunere a dosarelor cu proiecte, primăria a desfă-
cut cele trei plicuri şi a expus cele trei planuri până pe 28 mai când comisia formată din C.
Băicoianu, Ion Mincu şi Nottara va hotărî câştigătorul.
Pe 28 mai s-a prezentat la comisia de examinare doar C. Băicoianu. Ion Mincu şi Nottara
au trimis telegrame din Bucureşti că nu pot ajunge la Focşani pe 28 şi au cerut amânarea. Pe 3
iunie s-a mai primit un proiect cu toate că expirase timpul, proiect cu motto-ul ARS, autor
fiind arhitectul Marcell Kammerer din Viena.
Pe 4 iunie Comisia formată din arhitect C. Băicoianu şi Ioan Mincu, Nottara lipsind, a înlă-
turat pe cel de-al patrulea proiect pentru că s-a înscris prea târziu. Pentru că prezentau oarecari
inconveniente, din cele trei proiecte rămase, juriul a considerat că nu se poate acorda locul I şi
acordă locul 2 proiectului cu Motto Sic Cogitur, iar 3 lui Despot Vodă.
Nemulţumit şi grăbit a-şi vedea visul împlinit, pe 11 iunie 1908, Pastia s-a obligat să plă-
tească 3000 lei pentru locul I, dar a cerut organizarea unui nou concurs. La 1 septembrie s-a
desfăcut plicul cu motto-ul Tosca. Pe 8 septembrie s-a mai primit un proiect al arhitectului
Fontana Maria din Gera di Como, Italia-Lombardia.
Pe 10 septembrie în comisia pentru validarea proiectelor s-a prezentat doar C. Băicoianu,
Ion Mincu şi Al. Davila (artist teatral) lipsind. C Băicoianu şi D Miliţianu, inginer, desemnat de
Primăria Focşani, în locul absenţilor Mincu şi Davila, au analizat cele două proiecte.
După o verificare amănunţită, cei doi sfătuindu-se cu primarul oraşului şi cu Maiorul Pas-
tia, au înlăturat proiectul italian şi au stabilit câştigător pe cel cu motto-ul Tosca a lui Dimitrie
I. Sorescu. Tosca avea 637 de locuri şi de fapt era tot a lui Giugolea, Dimitrie Sorescu fiind un
paravan. Giugolea mai participase şi în iunie cu Sic Cogitur. Casa cumpărată de primărie
pentru a o dărâma şi a ridica aici teatrul a fost supusă unei licitaţii de demolare.
La a doua participare, Pastia a câştigat antrepriza dărâmării după ce a oferit un preţ subs-
tanţial pentru a nu mai permite funcţionarilor şi organizatorilor licitaţiei să întârzie la nesfârşit
proiectul al cărui iniţiator fusese.
Construcţia localului de teatru a fost adjudecată de arhitectul Simion Vasilescu. La finele
lunii aprilie 1909 au demarat lucrările de amenajare a terenului oferit de Primăria Oraşului Foc-
şani. La 11 octombrie 1909 s-a pus piatra fundamentală a teatrului în prezenţa membrilor gu-
vernului aflat în funcţie la acea vreme şi a altor invitaţi de seamă.
Construcţia minunatului edificiu s-a încheiat 4 ani mai târziu.
Cu fix 100 de ani în urmă, piesele de teatru jucate în acest prestigios lăcaş de artă, ma-
nifestările culturale chiar şi ceremoniile civile desfăşurate în prezent au adus bucurie amatorilor
de bun gust şi solemn.
Filantropul nostru, artizanul acestei creaţii nepieritoare, s-a stins în anul 1929, nemulţumit
de un anumit comportament al contemporanilor săi, dar liniştit că numele său nu va pieri atât
timp cât va exista oraşul pe care l-a iubit enorm.
Cum putem să-i mulţumim noi, focşănenii de azi? Simplu, doar respectând cele consem-
nate de Maior în documentele personale.
Fără să-l lăudăm, fără să-l iubim sau să ne prosternăm lui, a cerut focşănenilor, în
schimb, un singur lucru: respect pentru operele sale. Poate îi vom putea îndeplini dorinţa!
69
FOCŞANI, Seria a III-a, anul IX, * MILCOVIA
nr. 16, ianuarie-iunie 2013
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ???????????????????????????????????????????????????????????????
- Revistă regională de studii
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
D. F. CAIAN ŞI FOCŞANIUL,
o viaţă închinată unui oraş
Arhivist Florin DÂRDALĂ,
Arhivele Naţionale Vrancea
Abstract. Once coming to Focsani, D.F Caian was involved in the most
meaningful way in the public life of the town. As teacher and principal of ,,Unirea”
high school, he had a major implication in building the two establishments of the high
school (1880-1881 and 1898-1900). He had extraordinary initiatives as Focsani city
mayor such as: streets pavement, city sewer and public lighting with electric light.
Key-words: administration, clerk, gymnasium, interim committee, misfeasance,
public forgery, barrack, majority.
După Pronunciamentul din mai 1868 la care a contribuit şi unde s-a pro-
nunţat împotriva înţelegerii austro-ungare de a guverna în această for-
mă, popoarele supuse şi în special pe români, Dimitrie Farago numit aşa după
tată şi Caian, cum s-a declarat la Focşani, după mamă, a evitat eventualele
represalii ale autorităţilor imperiale austriece, instalându-se discret cu mijlo-
cirea autorităţilor române ale Vechiului Regat, începând cu toamna lui 1868, la
catedra de limba şi literatura română şi latină a Gimnaziului din Focşani.
L-a înlocuit în noiembrie 1868 la predarea a-cestei materii pe I. C. Filibiu,
mutat la fel de discret şi fără explicaţii suplimentare, să predea limba franceză
la acelaşi Gimnaziu, cu toate că această materie nu era prinsă în bugetul şcolii
Ajuns într-un oraş nou, mai puţin plăcut decât frumoasele şi civilizatele locali-
tăţi transilvănene, şi-a propus, cu siguranţă, să contribuie cât va putea la
dezvoltarea lui.
S-a căsătorit în ianuarie 1871 cu directoarea Şcolii de Fete, nr. 2, Maria Gu-
rău, fosta soţie a profesorului de ştiinţele naturii de la Gimnaziu, Ion Gurău şi
împreună, au hotărât să-i lumineze cât mai mult pe copiii focşănenilor de de-
mult. Atât de mare le era dragostea pentru şcoală încât s-au instalat într-o lo-
cuinţă învecinată atât cu Gimnaziul, cât şi cu Şcoala de Fete nr. 2, casa fi-
ind situată pe str. Cuza Vodă la nr. 40 sau 42, după cum au evoluat numerele
poştale în timp.
La Liceul ,,Unirea” i-a avut elevi pe: fraţii Saligny, fraţii Longinescu, Si-
mion Mehedinţi, C. I. Parhon, Duiliu Zamfirescu, Nicu Mincu, fratele mai mic
al arhitectului, băieţii familiilor de politicieni Săveanu şi Orleanu şi pe toţi
copii focşănenilor cu dorinţa de a-şi vedea copiii învăţaţi. La căsătoria acestuia
petrecută pe 22 ianuarie 1871, în spiritul aceleiaşi discreţii care a învăluit ins-
70
FOCŞANI, Seria a III-a, anul IX, * MILCOVIA
nr. 16, ianuarie-iunie 2013
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ???????????????????????????????????????????????????????????????
- Revistă regională de studii
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
i-a atras doi ani mai târziu o replică tăioasă din partea lui N. N. Săveanu, fiul
acuzatului, care, în calitate de prefect a avut deosebita satisfacţie să trimită la
Bucureşti propunerea de dizolvare a Consiliului Comunal, condus de primarul
D. F. Caian şi să propună numirea unei Comisii Interimare condusă de către
Iorgu Poienaru.
Revenind la mandatul de primar al fostului director şi profesor de la Liceul
,,Unirea”, aflăm, din documentele statistice ale Primăriei Focşani, care au fost
realizările lui Caian şi ale echipei sale. Printre care cele mai spectaculoase a-
mintim: refacerea alimentării cu apă a oraşului; exproprieri de terenuri pentru
lărgirea Pieţei Moldova de azi, pe atunci Piaţa Independenţei; pavarea oraşului
cu piatră cubică; cumpărarea terenului pentru localul Liceului Unirea, cel în
care găzduieşte azi instituţia; ridicarea Cazărmii de Pompieri a oraşu-
lui. Cazarma veche, cea de lângă Grădina Publică şi Biserica Sf. Ioan, a
fost demolată în martie 1900, iar terenul a servit la mărirea Grădinii Publice şi a
Pieţei Unirii, numită pe atunci, Piaţa Libertăţii.
Ulterior pe acest teren, eliberat, s-a instalat opera filantropului Maior Gh
Pastia - Ateneul Popular. Prin grija edilului D. F. Caian, C. D. Soutzo, un mare
moşier din fostele judeţe Putna şi Râmnicul Sărat, ce stăpânea printre altele şi
mult disputata de azi, pădure Vulcăneasa, a donat la 26 septembrie 1900 locul
în suprafaţă de 7200 m p pe care s-a ridicat cazarma în suprafaţă clădită de
869 m p având 33 de camere. Actul de donaţie a fost autentificat la Tribunalul
Putna sub nr. 2436 . Recepţia obiectivului s-a făcut în iulie 1902, în prezenţa
personalităţilor oraşului, iar donatorul terenului, C. D. Soutzo a fost tre-
cut, pentru neuitare, pe o placă de marmură montată pe frontonul cazăr-
mii. Oare această mărturie mai există în zilele noastre? Dacă nu, poate că ar
trebui aşezată din nou. Chiar şi canalizarea oraşului a fost o idee a ad-
ministraţiei D. F. Caian, dar din lipsa banilor, această investiţie a început a fi
concretizata abia în anii 1912-1913.
Una din cele mai mari realizări ale sale ca primar a fost înregistrată în pri-
vinţa iluminatului comunei11. La 13 aprilie 1900 a convins Consiliul Local să
încerce experimental, pentru prima dată în istoria oraşului, pe timp de 5
luni, iluminatul electric. Au fost folosite 12 lămpi cu arc voltaic şi intensitatea
de 10 amperi în paralel cu sistemul tradiţional de iluminare, constând în 60 de
lămpi cu gaz. În restul oraşului, funcţionau şi 460 lămpi cu ulei mineral dens
care costa municipalitatea 48.000 lei anual, enorm pentru acele tim-
puri. Primarul D. F. Caian, sfătuit de unii specialişti ai timpului, a decis să in-
troducă iluminatul electric al întregului oraş, Exista însă o condiţie. Trebuia
construită şi instalată în oraş o uzină electrică. Ideea înţeleptului nostru primar
a prins câţiva ani mai târziu, în perioada 1910-1912, când în oraş s-a edificat o
astfel de întreprindere: centrala electrică urbană.
73
FOCŞANI, Seria a III-a, anul IX, * MILCOVIA
nr. 16, ianuarie-iunie 2013
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ???????????????????????????????????????????????????????????????
- Revistă regională de studii
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
Iată cum au decurs ultimele şedinţe de Consiliu Local pe care le-a condus
D. F. Caian în ianuarie-februarie 1901, când chestiunea iluminării electrice a
oraşului s-a reluat cu şi mai multa înfocare, aşa cum arată actele vechi ale Pri-
măriei Focşani.
Astfel în procesul verbal nr. 5 din 10 ianuarie 1901 aflăm de propunerea
inginerului Badea, care a studiat sistemul existent de iluminat la acea vreme în
Focşani şi a constatat că lăsa foarte mult de dorit, fiind organizat într-un mod
de-a dreptul primitiv12. Este dat exemplul Oraşului Sinaia unde sistemul de ilu-
minat cu lămpi electrice şi lămpi incandescente costa autoritatea doar câte 100
de lei cele electrice şi 25 de lei celelalte pentru fiecare an de funcţiune a a-
cestora. Legat de sursa de alimentare a acestor lămpi se menţionează că la
Sinaia se foloseşte un motor turbină cu apă, dar la Focşani pentru că nu există o
sursă de apă se poate face o combinaţie, care cu timpul va aduce foloase reale
comunei. Se mai precizează în respectivul proces-verbal că Societatea Română
pentru Întreprinderi Electrice şi Industriale s-a oferit a instala în Focşani o u-
zină electrică deservită prin motoare cu aburi, capabilă a furniza forţa electrică
necesară iluminării oraşului şi sunt aduse multe alte argumente mai mult sau
mai puţin convingătoare pentru ca municipalitatea să accepte contractul cu
această societate. Consiliul Local a acceptat a se ilumina cu electricitate oraşul
şi a se întreţine acest iluminat de către sus zisa societate.
Cu toate aceste modernisme introduse în viaţa focşănenilor, pe 12 februarie
1901, D F Caian a prezidat ultima şedinţă de Consiliu Local. La Bucureşti
Guvernul conservatorului Petre P. Carp (1) a fost demis, iar din 19 februarie s-
a instalat Guvernul Liberal Dimitrie A. Sturdza (3).
Deoarece în timpul mandatului său, D F Caian a vrut să scoată la iveală
unele nereguli ale administraţiei liberale în oraşul Focşani şi a liderului lor, N.
Săveanu, a făcut plângere la Parchetul Local şi a acuzat fosta conducere de
numeroase încălcări ale legii, toate acestea i-au provocat distinsului profesor şi
primar D. F. Caian sfârşitul carierei în administraţie, pe când încă mai avea în
vedere realizarea a numeroase obiective de interes public.
O dată cu instalarea noului guvern, fiul lui N. Săveanu, N. N. Săveanu, or-
bit de ură împotriva celui care a fost la originea trimiterii părintelui în atenţia
autorităţilor, nu a avut niciun fel de milă faţă de inimosul profesor care, de
altfel, se pare ca i-a fost şi dascăl şi i-a întrerupt brutal cariera în administraţie
întocmind pe 19 februarie 1901 procesul verbal nr. 17 în sala de şedinţe a Con-
siliului Comunal Focşani, dizolvând vechiul consiliu în frunte cu fostul primar
D F Caian şi numind o comisie interimară în frunte cu preşedintele Iorgu
Poenaru13. Această modificare administrativă era statuată la Bucureşti prin
Înaltul Decret Regal nr. 533/1901.
74
FOCŞANI, Seria a III-a, anul IX, * MILCOVIA
nr. 16, ianuarie-iunie 2013
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ???????????????????????????????????????????????????????????????
- Revistă regională de studii
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
75
FOCŞANI, Seria a III-a, anul IX, * MILCOVIA
nr. 16, ianuarie-iunie 2013
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ???????????????????????????????????????????????????????????????
- Revistă regională de studii
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
În viaţa acestui ardelean fără linişte, pe lângă organizarea cât mai corectă a
învăţământului liceal, pe lângă sarcinile de prim gospodar al oraşului şi vred-
nicia cu care s-a achitat de acestea, pe lângă redactarea primei istorii a locali-
tăţii, în spiritul convingerilor mai vechi, care i-au adus destule neplăceri şi l-au
obligat să-şi părăsească locurile natale, profesorul Caian a înfiinţat la Focşani
Secţia Culturală a Ligii pentru Unitatea Tuturor Românilor.
Aceasta şi-a început activitatea în localul celei mai înalte instituţii culturale
a oraşului, Liceul Unirea, sub preşedinţia acestui profesor, încă din anul 1891.
Secţiunea Focşani a Ligii culturale s-a înfiinţat la data când se împlineau 25
de ani de la naşterea aşezământului ce a devenit cu timpul prestigiosul Liceu
,,Unirea” şi cu această ocazie s-a organizat o mare serbare, la care, alături de
absolvenţi, elevi şi părinţi a mai participat şi Ministrul Învăţământului, distinsul
cărturar şi profesor universitar Titu Maiorescu.
Cu această ocazie a fost arborat steagul Ligii compus din culorile albastru,
galben şi roşu cu legenda Liga Culturală a Tuturor Românilor - 24 Ianuarie
1891 şi cuvintele ,,Sub acest semn vei învinge”, în limba latină. Aceasta, de-a
lungul anilor, a organizat câteva manifestări româneşti, cu rezultate apreciabile
pentru ţinerea mereu trează a conştiinţei naţionale în acest colţ de ţară.
În acest context se poate aminti anul 1894 când locuitorii Oraşului Focşani
reuniţi într-un miting, organizat de Secţiunea Ligii Culturale, au adresat o tele-
gramă regelui Carol I prin care au luat apărarea şi şi-au manifestat solidaritatea
cu memorandiştii din Transilvania al căror proces urma să se judece la Cluj.
În telegramă se cerea intervenţia regelui Carol ca acesta să spună cuvântul
naţiei române împăratului şi regelui Austro-Ungariei, ca acesta să nu-i con-
damne la temniţă pe bărbaţii care au luptat pentru cauza poporului român de a
trăi cu limba, cu legea şi şcoala românească şi au cerut îngăduinţa împăratului,
încă o dată, prin semnătura lui D. F. Caian şi a altor membri de seamă ai
oraşului de a aprecia pacea între două popoare vecine.
Demersurile generale au fost zadarnice, 14 persoane fiind aspru pedepsite,
iar agitaţiile în vechiul Regat faţă de aceste pedepse au fost deosebit
de puternice. Trebuie amintit că Memorandumul a reprezentat cel mai impor-
tant moment al luptei românilor transilvăneni până la Unirea din 1918.
Memorandumul (,,de ţinut minte”, în limba latina) în anul 1892 a
semnificat apogeul luptei de emancipare a românilor din Transilvania sec. al
XIX-lea, când s-a adus problema românească în conştiinţa europeană. Memo-
randumul a făcut o analiză a sistemului legislativ ungar ( legea naţiunilor, le-
gea electorală, legile şcolare, legea presei etc.), evidenţiind faptul că românii
erau discriminaţi, neavând niciun drept politic. Documentul contesta şi modul
în care s-a instaurat dualismul austro-ungar, fără a se lua în seama şi dorin-
ţele românilor majoritari. Este, de asemenea, combătută declararea statului
77
FOCŞANI, Seria a III-a, anul IX, * MILCOVIA
nr. 16, ianuarie-iunie 2013
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ???????????????????????????????????????????????????????????????
- Revistă regională de studii
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
78
FOCŞANI, Seria a III-a, anul IX, * MILCOVIA
nr. 16, ianuarie-iunie 2013
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ???????????????????????????????????????????????????????????????
- Revistă regională de studii
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
pentru binele căruia a lucrat în toate momentele vieţii. Plâns de mulţi focşăneni,
D. F. Caian a fost înmormântat în Cimitirul Nordic.
Bibliografie:
1 www.biserica-greco-catolica-floresti.ro/ViewFile/205 [PDF] CAPITOLUL VIII
- Biserica Greco-Catolica Floresti Cluj;
2 Primăria Focşani u.a 19/1969 f.14-14v;
3 Colecţia de Stare Civilă , Focşani ,registrul 51/1871, act de căsătorie nr. 26;
4 Colecţia de Stare Civilă Focşani u. a. nr. 28/1869 act de naştere 317;
5 Colecţia de Stare Civilă Focşani u. a. nr. 120/ 1879 act de adopţie nr. 134;
6 Liceul Unirea Focşani u. a 10/1882 - anul şcolar 1882-1883, cls. a IV-a
Gimnaziu, f. 42 v., nr. crt. 2 - elevul Dimitrie Caian avea 13 ani şi a frecventat în
septembrie 1882, doar limba română şi latina, unde era profesor părintele său adoptiv
D. F. Caian. În aceeaşi lună nu a mai participat la niciun alt obiect de studiu, iar din
luna noiembrie şi până la finele anului şcolar 1882-1883, a fost notat absent la toate
materiile şcolare, inclusiv la limba română şi latină, disciplina tatălui său adoptiv,
dovadă că nici acesta nu cunoştea motivul pentru care tânărul a decis să abandoneze
şcoala şi nici locurile pe unde se adăpostea, fiind sigur astfel faptul că nu mai locuia cu
familia sa.
7 Colecţia de Stare Civilă Focşani u. a nr. 120/1879 - menţiune de moarte pe act
de adopţie nr. 134;
8 Primăria Focşani u. a 12/1885,f 56 - la 22 octombrie Maria Caian, directoarea
Şcolii de Fete, nr. 2, roagă Primăria Oraşului Focşani să se dea căruţe pentru a
transporta mobilierul la noul local al şcolii;
9 Cherciu Cezar - Focșanii, o istorie în date şi mărturii (sec. XVI-1950), Ed.
Andrew, Focşani, p. 275;
10 Cherciu Cezar – Focşanii… op. cit. p. 269;
11 Primăria Focşani u. a nr. 10 /1901, proces-verbal al Consiliului Comunal
Focşani nr. 5 din 10 ian., 1901;
12 Ibidem, Proces-verbal al Consiliului Comunal Focşani nr. 17 / 19 februarie
1901;
13 Ibidem.
79
FOCŞANI, Seria a III-a, anul IX, * MILCOVIA
nr. 16, ianuarie-iunie 2013
_??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ?????????????????????????????????????????????????
- Revistă regională de studii
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
mai mulţi români privesc spre Ţară. ,,De la Bucureşti răsare soarele izbăvirii
noastre”, scria pe manşeta ziarului ,,Tribuna” din Sibiu, încă din 1884.
La 15 decembrie 1890, la Bucureşti, în aula Facultăţii de Litere, intelectua-
lii români înfiinţau Liga pentru Unitatea Culturală a Românilor din ţară şi din
străinătate. S-a adoptat steagul şi statutul, iar la 24 Ianuarie 1891 îşi începe
activitatea sub conducerea primului preşedinte, profesor-arhitect, Alexandru
Orăscu, rectorul Universităţii din Bucureşti. Printre membrii fondatori se afla
şi studentul Simion Mehedinţi, fiu al Vrancei, sovejanul devenit savant şi om
de cultură, fondatorul geografiei române moderne.
Simion Mehedinţi, împreună cu P. P. Negulescu, au elaborat ,,Memoriul
studenţilor universitari români, privitor la situaţiune românilor din Transil-
vania şi Ungaria”, tipărit în 12.000 de exemplare în limbile română, franceză,
italiană şi difuzat gratuit în toată Europa.
Obiectivul central al Ligei a fost ,,de a deschide şi întreţine lupta pentru
apărarea naţionalităţii noastre de persecuţiile străine”, folosind cultura, tipăritu-
rile, presa pentru a fi cunoscute de forurile europene, doleanţele românilor.
Secţiuni ale Ligei s-au organizat concomitent cu Bucureşti, în 14 oraşe din
ţară, între care şi Focşani, s-au organizat apoi în comune mari din România şi
s-au deschis filiale la Paris, Berlin, Bruxelles, München. Liga Culturală a antre-
nat profesori şi învăţători, avocaţi, jurişti, militari, personalităţi cu vederi pro-
gresiste. Liga Culturală a avut sprijinul unor distinse personalităţi ale vieţii po-
litice, culturale şi ştiinţifice precum: A. D. Xenopol, V. A. Urechia, Nicolae
Iorga (secretar între 1908-1918), Vasile Pârvan, Al. Vlahuţă, Take Ionescu, N.
Filipescu, Grigore Cantacuzino şi alţii.
În ziua simbolică de 24 Ianuarie 1891, s-a constituit la Focşani, Secţiunea
Putna a ,,Ligii pentru Unitatea Culturală a Românilor din ţară şi din străinăta-
te”. Steagul adoptat era compus din culorile albastru, galben şi roşu. Pe
culoarea albastră se afla înscrisul: ,,In hoc signo vincens!” - ,,Sub acest semn
vei învinge!”.
Filiala Putna cu centrul la Focşani, era una dintre cele mai puternice din ţa-
ră, având filiale la Odeobeşti, Panciu, Boloteşti, Vidra şi Năruja, care au antre-
nat învăţătorii şi mulţi gospodari fruntaşi ai satelor. Preşedinte al Filialei Putna
a fost ales distinsul profesor Dimitrie F. Caian, care a îndeplinit această funcţie
până la moartea sa în 1909.
Dimitrie F[arago], alias Caian dispunea de o pregătire temeinică, dobândită
la Cluj, Blaj şi Viena unde a studiat limba latină şi limba română. Pentru sem-
narea Pronunciamentului de la Blaj (1867), împotriva Dualismului austro-
ungar, de frica faimoasei poliţii maghiare cu pană de cocoş, profesorul D. F.
Caian trece Carpaţii în ţară, în anul 1868, sfătuit, se pare, şi de I. C. Brătianu,
fiind trimis la Gimnaziul de la Focşani unde a predat în toată cariera sa limba
82
FOCŞANI, Seria a III-a, anul IX, * MILCOVIA
nr. 16, ianuarie-iunie 2013
_??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ?????????????????????????????????????????????????
- Revistă regională de studii
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
română şi limba latină. Tot de frica aceleiaşi poliţii maghiare, D. F. Caian îşi
schimbă şi numele din Farago [Grigore], tatăl, în Caian [Pelghia], numele
mamei.
Poposind la Focşani, alături de alţi dascăli ardeleni, Ştefan Neagoe şi
Nicolae Tipeiu, Dimitrie F. Caian din Feiurdenii Clujului vor pune bazele în-
văţământului secundar (gimnazial şi liceal), aici la Focşani.
În epocă, Liceul ,,Unirea”, pe care D. F. Caian îl va conduce, ca director,
între anii 1873-1889, purta denumirea de ,,şcoala ardelenilor”.
Dimitrie F. Caian a lăsat urme vizibile în viaţa şcolii şi a culturii focsănene.
După o muncă meticuloasă, a elaborat ,,Istoricul Oraşului Focşani”, scrisă cu
prilejul Jubileului de 40 de ani de domnie a Majestăţii Sale, Regele Carol I. Lu-
crarea, publicată în anul 1906, a primit înaltul Premiu al Academiei Române,
fiind apreciată de marele cărturar şi savant, Nicolae Iorga. Cu bani puţini a gos-
podărit biblioteca liceului. ,,Am deschis o cărare spre lumină, am făcut un real
serviciu acestui oraş în cei 37 de ani de directorat şi profesorat”, spunea dască-
lul Caian.
Acum la 107 ani de la editarea acestei lucrări, reeditarea ei prin grija har-
nicului profesor Costică Neagu şi a municipalităţii Focşani, rămâne un fapt lău-
dabil pentru toţi cei ce iubesc cultura şi istoria locală.
Profesorul D. F. Caian s-a implicat în viaţa politică şi publică a Oraşului
Focşani, astfel că în calitate de membru al Partidului Conservator, va ocupa
funcţii importante în administrarea Oraşului Focşani. La început, membru al
Comisiei interimare, apoi primar al oraşului, funcţii îndeplinite cu responsabili-
tate şi spirit gospodăresc între anii 1899-1901. A fost un dârz şi redutabil opo-
nent al liberalilor, pe care i-a criticat într-un document-raport, publicat cu pri-
vire la gestionarea slabă şi risipitoare a bugetului oraşului în perioada premer-
gătoare venirii sale la conducerea primăriei.
În calitate de primar, Dimitrie F. Caian s-a preocupat de aducţiunea apei în
oraş, o problemă vitală a urbei, de iluminatul şi de sistematizare oraşului.
Ardeleanul D. F. Caian, în calitate de profesor şi de preşedinte al Ligii Cul-
turale din Focşani, nu-şi va uita confraţii de peste Carpaţi. Astfel, în anii 1893-
1894, va colecta presă, tipărituri cu sprijinul librarului Nanu şi fonduri pe care
le va trimite peste Carpaţi ,,pe căile cucului” - drumuri ascunse din munţi -,
către luptătorii memorandişti.
În 1909, la moartea marelui dascăl şi edil, Semion Crainic, directorul Lice-
ului ,,Unirea”, rostea următoarele cuvinte în necrologul său: ,,A fost o inimă
mare şi nobelă, împodobită cu cele mai frumoase virtuţi”.
Conducerea Ligii Culturale, Secţiunea Focşani, va fi preluată vremelnic de
un important proprietar, Irimiţă Pană, iubitor de carte şi cultură, care va con-
83
FOCŞANI, Seria a III-a, anul IX, * MILCOVIA
nr. 16, ianuarie-iunie 2013
_??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ?????????????????????????????????????????????????
- Revistă regională de studii
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
84
FOCŞANI, Seria a III-a, anul IX, * MILCOVIA
nr. 16, ianuarie-iunie 2013
_??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ?????????????????????????????????????????????????
- Revistă regională de studii
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
statuie a fost ridicată din iniţiativa unui comitet care avea în fruntea sa pe fostul
prefect Nicolae N. Săveanu şi un grup de ofiţeri superiori.
În 1915, evenimentele războiului se extind, iar curentul proantantist este
foarte activ, opinia publică cerând ca România să treacă de partea Antantei
(Franţa, Anglia, Rusia, Italia - din 1915). La Ploieşti, Nicolae Titulescu, viito-
rul diplomat de excepţie al României şi al Europei din perioada interbelică, ţine
o con-ferinţă care înflăcărează inimile românilor. cu această ocazie, Nicolae
Titulescu rostea deschis: ,,Ne trebuie Ardealul! Ardealul! Ardealul este leagă-
nul românismului!”
Oraşul Focşani, prin intelectualii şi studenţii săi, devenea un oraş cu o atitu-
dine favorabilă Antantei. Liga Culturală îşi schimbă denumirea în Liga pentru
unitatea politică a tuturor românilor, intrând într-o nouă etapă ce va anunţa
Unirea cea Mare!
85
FOCŞANI, Seria a III-a, anul IX, * MILCOVIA
nr. 16, ianuarie-iunie 2013
_??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ?????????????????????????
- Revistă regională de studii
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
86
FOCŞANI, Seria a III-a, anul IX, * MILCOVIA
nr. 16, ianuarie-iunie 2013
_??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ?????????????????????????
- Revistă regională de studii
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
87
FOCŞANI, Seria a III-a, anul IX, * MILCOVIA
nr. 16, ianuarie-iunie 2013
_??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ?????????????????????????
- Revistă regională de studii
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
viaţa demonstra astfel cât de neavenit era acest hotar şi cât de neputincios era în
faţa ei.
Opreliştile, când erau, se rezumau la aspectul administrativ şi financiar. O
propunere năstruşnică de ridicarea unui zid „la marginea oraşului dinspre Mol-
dova”, făcută pe la 1850, primea rezoluţia domnitorului Barbu Ştirbei: „în loc
de zid să se adâncească şi să se lărgească şanţul despărţitor prin înţelegere şi
conlucrare cu Moldova”. Decenii întregi, până la unificarea oraşului, cele două
municipalităţi au conlucrat pentru întreţinerea hotarului. Şedinţele erau comu-
ne, hotărârile de asemenea, se încheiau şi semnau în acelaşi jurnal.
În contextul acestor legături, hotarul îşi pierdea caracterul de element des-
părţitor, căpăta un tot mai accentuat rol unificator prin efectul produs asupra
conştiinţei de sine, devenind un produs al existenţei, un fapt uman.
Din această realitate a izvodit implicarea entuziastă a focşănenilor în vâl-
toarea evenimentelor anilor 1848 – 1866, având ca miez şi crez realizarea şi
consolidarea Unirii.
Din această realitate avea să izbucnească înflăcărata manifestare a năzuinţei
de unitate naţională de la 20 iunie 1848, când locuitorii din Focşanii Munteni
sărbătoreau ziua de 11 iunie, aclamând Constituţia, iar Guvernul revoluţionar,
striga „Trăiască România toată”.
„La această publică veselie - scria administratorul judeţului - au luat parte
şi mulţi dintre orăşenii moldoveni care ne-au mărturisit că asemenea prilej de
obştească veselie doresc să sosească şi la dânşii cât mai curând, ca împreună
să poată striga: «Să trăiască Unirea poporului român»”.
În discursul ţinut cu acest prilej, învăţătorul Teodosie din Focşani spunea:
„Astăzi şi românii de la mic la mare se găsesc fraţi, Să fim … tari în dragostea,
Unirea şi frăţia cea din noi înşine., „Să ne silim dar, fraţilor români, a
înrădăcina dragostea, frăţia, Unirea în inimile noastre”!
În această realitate avea să-şi găsească suportul şi energia ardenta implicare
a focşănenilor la desfăşurarea acţiunilor unioniste dintre anii 1856-1859.
Exprimându-şi adeziunea la programul Comitetului Central al Unirii din
Iaşi, focşănenii expediau adresa din 18/30 iunie 1856, devenită actul de naştere
al unuia dintre cele mai puternice Comitete Unioniste din Moldova: „Subiscă-
liţii, cetăţeni de toate clasele, locuitori ai ţinutului Putna şi ai oraşului Focşani
din Principatul Moldovei, prin acest înscris, în unanimitate, declarăm şi noi că
dorinţele noastre sunt: Unirea ambelor Principate, Valahia şi Moldova, într-un
singur stat, sub denumirea de România, un domn străin din dinastiile Europei,
afară de acelea megieşite, o Constituţie liberă, potrivită cu treburile ţării şi o
Adunare Obştească compusă de deputaţi aleşi liber din toate clasele”.
88
FOCŞANI, Seria a III-a, anul IX, * MILCOVIA
nr. 16, ianuarie-iunie 2013
_??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ?????????????????????????
- Revistă regională de studii
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
Câteva zile mai târziu, locuitorii oraşului au avut prilejul să-şi exprime
direct, Domnitorului Unirii, bucuria de a fi alături de El, adeziunea la Actul
Unirii de la 24 Ianuarie 1859, încrederea în viitorul Ţării.
La 5 februarie 1859, în primul său drum făcut spre Bucureşti, Alexandru
Ioan Cuza s-a oprit şi la Focşani, unde a fost întâmpinat cu fast şi admiraţie de
întreaga suflare a oraşului, la hotar, în faţa Hotelului „Cimbru”, pe calea ce-i
primea numele în chiar acele zile - Calea „Cuza Vodă”. Aici, a avut loc şi
memorabila întâlnire dintre Ioan Roată şi Domnitor, la care, aşa cum mărturisea
prin 1880, descriind-o întocmai, avea să fie de faţă şi Mihail Kogălnicenau.
Fără a intra în amănunte, se cade să reamintim acum, ca evenimente deo-
sebite petrecute la Focşani în anii Unirii, funcţionarea Comisiei Centrale, între
10 mai 1859-14 februarie 1862, cu imensul său rol în elaborarea întregii legis-
laţii ce a stat la temelia reformelor şi a consolidării statului naţional român mo-
dern în a doua jumătate a secolului al XIX-lea.
Asemenea, întregului proces de unificare a Oraşului Focşani, început în
1859 şi desăvârşit în iulie 1862, se integrează evenimentelor definitorii ale epo-
cii, cu întreaga-i încărcătură de semnificaţii, atât pentru istoria locului, cât şi
pentru istoria naţională, ca simbol al izbânzii pentru împlinirea unui crez ge-
neral.
Decretul de unificare emis şi semnat de Alexandru Ioan Cuza la 10 iulie
1862 stipula: „Ambele părţi ale Oraşului Focşani, de dincolo şi de dincoace de
Milcov, vor forma în viitor un singur oraş care va fi reşedinţa Judeţului Put-
na”. Decretul era primit de locuitori cu un entuziasm greu de exprimat în cu-
vinte. Prefectul Robescu telegrafia Ministerului de Interne că: „Entuziasmul
focşănenilor pentru definitiva unire a acelui oraş este la culme”.
Realităţi istorice, ca ferment al saltului produs în conştiinţa oamenilor locu-
lui, de la apartenenţa la neam şi limbă, la naţiune şi naţional, cu un rol esenţial
în desfăşurarea evenimentelor de la Focşani, i s-a adăugat existenţa unui mă-
nunchi destul de mare, raportat la populaţia localităţii, de reprezentanţi ai boie-
rimii mici şi mijlocii, ai negustorimii, deschişi şi apţi să înţeleagă ideile nova-
toare care dominau în Europa, cu care au intrat în contact fie prin călătorii, fie
prin studii făcute în Apus.
Doctorul Anastasie Lascăr, faimosul unchi al scriitorului Duiliu Zamfires-
cu, scotea, la îndemnul lui Dinicu Golescu şi cu sprijinul lui material, la Leip-
zig, unde-şi făcea studiile, Fama Lipscăi (1827), primul ziar în limba română
apărut în străinătate.
Boierul luminat Ştefan Dăscălescu făcuse o călătorie în Apus, consemnân-
du-şi impresiile, aidoma lui Dinicu Golescu; fiul acestuia, Dumitru Dăscălescu,
luase drumul Parisului pentru studii în Drept, întrerupte, se pare, din motive de
sănătate. În perioada ieşeană a vieţii sale (1847-1858), cunoaşte şi se alătură
90
FOCŞANI, Seria a III-a, anul IX, * MILCOVIA
nr. 16, ianuarie-iunie 2013
_??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ?????????????????????????
- Revistă regională de studii
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
91
FOCŞANI, Seria a III-a, anul IX, * MILCOVIA
nr. 16, ianuarie-iunie 2013
_??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ?????????????????????????
- Revistă regională de studii
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
Sus, de la stânga:
Sorin Francu,
Gabriel Funica,
Neagu Costică,
Dumitru Huţanu,
Cezar Cherciu,
Florin Dîrdală
Jos, în faţă, al
doilea din stânga:
Decebal Bacinschi,
primar; Valeriu
Balica, pr. protopop
92
FOCŞANI, Seria a III-a, anul IX, * MILCOVIA
nr. 16, ianuarie-iunie 2013
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ??????????????????????????????????????????
- Revistă regională de studii
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
93
FOCŞANI, Seria a III-a, anul IX, * MILCOVIA
nr. 16, ianuarie-iunie 2013
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ??????????????????????????????????????????
- Revistă regională de studii
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
96
FOCŞANI, Seria a III-a, anul IX, * MILCOVIA
nr. 16, ianuarie-iunie 2013
_???????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????
- Revistă regională de studii
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
ŢARA VRANCEI,
FOND GEOCULTURAL COMUN CU SPAŢIUL
CARPATO-DANUBIANO-PONTIC
Prof. dr. Nicolae DAMIAN1
Résumé: L´article propose des éléments révélateurs avec une inspiration
ethnographique filtrés à travers la géographie, qui sont communes au ´´Tara Vrancei`
avec l´ensemble d´espace Carpate-Danube-Pontique. L´article n´a pas un caractère
exhaustif, mais il pose en premier plan certains aspects.
Mots-clés:´Tara Vrancei´géographie culturelle, etnographie, fond commun.
* * *
Elementul cheie în demonstrarea unei structuri genetice etnoculturale a
„Ţării Vrancei” comune cu întreg spaţiul românesc, este tocmai individualitatea
sa geoculturală. Astfel, formaţiunea sa geopolitică de tipul „devălmăşiei de
ocol”, - ce se întâlnea în Moldova sub forma răzăşiei, precum şi în alte „ţări” de
pe întreg cuprinsul spaţiului românesc -, a contribuit la păstrarea fondului co-
mun. În plus, demonstrează continuitatea2 naţiei noastre pe aceste meleaguri.
Ne susţinem afirmaţia prin istoricul Nicolae Iorga: „...se poate zice că această
Vrance este însăşi icoana în mic a unităţii neamului nostru.”
Deşi cu numeroase elemente identitare şi originale, multe dintre acestea
desprinse din filonul dacic şi păstrate doar în „Ţara Vrancei” (de ex: „Chipăru-
şul” şi dansul cu măşti, fizionomia şi portul popular etc), sunt aspecte ce de-
monstrează existenţa unui fond comun. Exemplificăm prin: structurarea satelor,
ocupaţiile geoeconomice (cunoscute şi sub denumirea de industrie casnică) şi
uneltele, marcarea celor mai importante etape ale vieţii, gospodăria, portul
popular, alimentaţia etc.
Vom debuta în demersul nostru cu sprijinul oferit de către cercetătorul Co-
nea Ion, ce se apleacă cu acribie asupra topicului „Vrancea”. Existenţa acestuia,
a unor terminologii asemănătoare, a onomasticelor ş. a., într-un spaţiu geogra-
fic de extensiune maximă - de la Defileul Dunării şi până în Subcarpaţii Mun-
tenei, în sudul Moldovei etc. - ne confirmă ipoteza ce tocmai am lansat-o.
Rolul „Ţării Vrancei” ca zonă de contact între cele trei provincii româneşti
este unul de sinteză şi convergenţă pur românească, Vrancea devenind un
„triplex confinium”.
1
prof. dr. Nicolae DAMIAN, director - Şcoala Gimnazială Pufeşti Vrancea; cadru didactic
asociat Univ. Bucureşti - D. F. P. Focşani;
2
Nicolae Iorga - Război, note zilnice, III, Iaşi, p. 5, apud, Tancred Bănăţeanu, Stoica
Georgeta, (1988), Zona etnografică Vrancea, Ed. Sport-Turism, Bucureşti.
97
FOCŞANI, Seria a III-a, anul IX, * MILCOVIA
nr. 16, ianuarie-iunie 2013
_???????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????
- Revistă regională de studii
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
Damian, N., (2011), Ţara Vrancei - studiu de geografie culturală, Ed. Terra Focşani.
1
Vezi Cherciu, I. (2004), Arta populară din Ţara Vrancei, Ed. Enciclopedică, Bucureşti,
2
pp. 74-81.
98
FOCŞANI, Seria a III-a, anul IX, * MILCOVIA
nr. 16, ianuarie-iunie 2013
_???????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????
- Revistă regională de studii
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
român, pp. 207-235, în: Etnografie şi sociologie, Ed. Universităţii din Bucureşti, Bucureşti.
2
Răvarul sau răvacul este o un instrumentar specific stânei, ce ajută la sfărâmarea brânzei.
Practic, este o creangă de brad groasă (este folosit acest lemn pentru uşurinţa greutăţii sale)
dreaptă şi crestată.
3
Chelcea Ion, (2001), Cu privire la hrana de bază a poporului român, p. 207-235, în:
Etnografie şi sociologie, p. 220, Ed. Universităţii din Bucureşti.
4
Idem, Chelcea, I., Op. cit. p. 222;
5
Mehedinţi, S., (1946), Premise şi concluzii la Terra. Amintiri şi mărturisiri, p. 196,
Bucureşti.
99
FOCŞANI, Seria a III-a, anul IX, * MILCOVIA
nr. 16, ianuarie-iunie 2013
_???????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????
- Revistă regională de studii
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
deiere a ouălor (vezi foto). Tehnica folosită este marcată prin existenţa ouălor
chicate sau muncite, cu motive vegetale, zoomorfe, religioase1 etc.
Pentru mai multe detalii, vezi: Vioreanu, Georgeta, (2008), Ouăle de Paşti din Vrancea,
1
CJCPCT, Focşani;
2
Vezi Bănăţeanu Tancred, Georgeta Stoica, (1988), Zona etnografică Vrancea, Ed. Sport
Turism, p. 18-22 şi Cherciu, I., (2004), Arta populară din Ţara Vrancei, Ed. Enciclopedică,
Bucureşti, p. 10-13;
3
N. Al. Rădulescu, (1937), Vrancea…op. cit. pp. 113-115;
4
Stănculescu P., Serafim, G., (1943), La foire Vidra-Putna, în: Arhiva soc., 17, apud
Cherciu, I., (2004), Op. cit., p. 11;
5
Bănăţeanu, Tancred; Horşia, Olga (1964), Formarea şi dezvoltarea Comunei Bisoca
(Regiunea Ploieşti) şi evoluţia formelor sale social-economice, în: Revista muzeelor, I, nr. 1.
Populaţia din acest sat afirma că „vorbim ca vrâncenii, dar şi ei vorbesc ca noi” sau casele se
aseamănă ceva cu cele din Vrancea”;
6
Sava, A. - Documente putnene, XII, op. cit.
100
FOCŞANI, Seria a III-a, anul IX, * MILCOVIA
nr. 16, ianuarie-iunie 2013
_???????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????
- Revistă regională de studii
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
Bănăţeanu Tancred, Georgeta Stoica, (1988), Zona etnografică Vrancea, Ed. Sport
1
Turism, p. 22.
101
FOCŞANI, Seria a III-a, anul IX, * MILCOVIA
nr. 16, ianuarie-iunie 2013
_????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????
- Revistă regională de studii
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
liceal şi postliceal, au fost înfiinţate filiale ale unei serii de instituţii de învă-
ţământ superior public (Universitatea din Bucureşti) sau privat (Universitatea
Petre Andrei, Universitatea George Bariţiu, Universitaea Gheorghe Cristea).
Acestea reprezintă un alt factor care contribuie la accentuarea centralităţii
Municipiului Focşani unde sunt concentrate cele mai multe unităţi de învăţă-
mânt liceal (13), dar şi mai bine cotate în sistemul de învăţământ (Colegiul
Naţional ,,Unirea”, Colegiul Naţional ,,Al. I. Cuza”), care atrag un număr sem-
nificativ de elevi şi studenţi (în cea mai mare parte), din limitele administrative
ale Judeţului Vrancea, dar şi din judeţele limitrofe (Brăila, Galaţi, Bacău)
Număr mediu de
salariaţi în 4193 2981 2104 1619 1601 1111 1552 1817
transporturi şi poştă
Numărul mediu de
salariaţi în activităţi
477 828 1015 1095 646 597 702 708
financiar bancare
asigurări
Numărul mediu de
salariaţi în 979 958 1609 1672 1321 1577 1765 2467
administraţia publică
Numărul mediu
de salariaţi în 2814 2449 2401 2206 1551 2046 2172 2256
învăţământ
Numărul mediu
de salariaţi în 2140 2066 2303 2641 2903 3055 3953 3295
sănătate
107
FOCŞANI, Seria a III-a, anul IX, * MILCOVIA
nr. 16, ianuarie-iunie 2013
_????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????
- Revistă regională de studii
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
1
Raport de analiză privind evoluţia cererii de forţă de muncă la nivel regional a Regiunii
de SE în perioada 2005-2013. Institul Naţioanl de Cercetare în domeniul Muncii şi Protecţiei
Sociale Bucureşti 2005, p.24
110
FOCŞANI, Seria a III-a, anul IX, * MILCOVIA
nr. 16, ianuarie-iunie 2013
_????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
- Revistă regională de studii
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
în funcţie de relevanţa ce o prezentau pentru studiul meu, redând astfel cât mai
apropiat posibil situaţia reală din teren.
Articolul este structurat în trei părți, pe rând vor fi descrise cauzele, identi-
ficate efectele şi găsite soluţiile pentru combaterea fragmentarii habitatelor din
PNPV. Având în vedere structura logică a lucrări (cauză-efect-soluții), se do-
reşte ca aceast articol să fie uşor de perceput, explicit, funcţionând ca un ghid
în vederea soluţionării problemei fragmentării habitatelor din PNPV.
Cauzele fragmentării habitatelor din Parcul Natural Putna-Vrancea.
Cauzele naturale ale fragmentării. Printre numeroasele cauze generatoare
ale fragmentarii habitatelor sunt şi cauzele naturale, efectul acestora are o am-
ploare mare asupra habitatelor.
Putem să privim acest fenomen de creare de bariere pentru deplasare a bio-
cenozelor atât pentru perioadă lungă cât şi pentru perioadă scurtă de timp.
Principalele procese ce au generat aceste forme de fragmentare au fost for-
ţele geologice (mişcarea microplăcilor, ridicarea munţilor, creearea de depresi-
uni tectonice, văii tectonice etc.) şi schimbările climatice (glaciaţiunile, schim-
bării ale regimului precipitaţiilor etc.).
În ceea ce priveşte cauzele fragmentării într-un timp scurt (zile, săptămâni,
luni sau anotimpuri), ne referim la anumite riscuri naturale precum incendii na-
turale, alunecări de teren, inundaţii, furtuni, cutremure, suprapășunat (natural)
ce deseori au un impact mult mai rapid şi mai puternic decât activitatea umană.
Aceste procese naturale nu fac altceva decât să creeze bariere geografice,
obstacole în calea răspândirii organismelor vii. Aceste bariere poarta rolul de
filtru selector ce permite doar anumitor specii să treacă.
Cauzele antropice ale fragmentării. Un număr mare de activităţi antropice
sunt cauze generatoare a fragmentării habitatelor, în zona PNPV, am putut
identifica numeroase activități generatoare de dezechilibre, după cum urmează
in randurile de mai jos să detaliez modul de diversificare si densifiere in timp și
spatiu a acestor activități umane
Creşterea în timp a numărului de locuitori şi nevoia tot mai mare de hrană a
dus la apariţia agriculturii, iniţial de mici proporţii, ajungând la cea din pre-
zent când activităţile agricole s-au diversificat în actualul areal al parcului.
Primele intenţii de a face agricultură apar în secolele al XV-XVI-lea, când
sunt realizate secături, pârjoliri, chelituri sau chiar tăieri rase pentru a obţine
pajişti. (Sava, 2007)
De aceea identificăm şi toponime de pe suprafaţa parcului precum: Dealul
Se-căturii, Valea Secăturii, la Secătură, la Arsura, Dosul Arșiței, Secătura
Lupului etc.
112
FOCŞANI, Seria a III-a, anul IX, * MILCOVIA
nr. 16, ianuarie-iunie 2013
_????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
- Revistă regională de studii
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
Fig. 1,
Secătura
Lupului,
NE de
limita
PNPV
sursa: orto-
fotoplan,
2007
Dosul Arșiței,
SE de PNPV,
SV de Satul
Coza,
sursa:
ortofotoplan,
2007
faţa PNPV, în special creșterea ovinelor. După cum am văzut resursele alimen-
tare necesare supravieţuirii, rezultate din cultura plantelor, nu acoperă necesi-
tăţile populaţiei, aşa că locuitorii din zonă au trebuit să se adapteze.
În acest areal al parcului s-a dezvoltat în timp, atât o formă de păstorit agri-
col, prin care se utilizau păşunile şi fâneţele din apropierea localităţilor din zo-
nele depresionare, cât şi o formă de păstorit montan ce a cunoscut o amploare
mai mare ce utilizează terenurile din zona montană, cât şi cele din zona depre-
sionară.
Activităţile păstorale au un puternic impact în fragmentarea habitatelor cât
şi în privința degradării acestora prin: apariţia incendiilor, păşunatul în fondul
forestier, potecirea, degradarea păşunilor, prezența câinilor şi a păstorilor, rea-
lizarea de suprafeţe construite locuite semipermanent, schimbarea modului de
utilizare a terenului, introducerea de noi specii etc.
Câinii de pe lângă stâni restrâng foarte mult habitatul speciilor şi reprezintă
un real pericol pentru ungulate si mamiferele mici, care deseori sunt ucise,
foarte mulţi păstori nu folosesc jujeul pentru câini sau îl scurtează foarte mult
astfel cânii nu mai sunt împiedicaţi să alerge şi le sporeşte accesibilitatea în
interiorul pădurii.
Cazuri de ucidere a animalelor sălbatice, de către ciobani, nu au putut fi în-
registrate şi acest lucru este greu de verificat datorită implicaţiilor legale pe
care le presupune acest fapt.
Păstoritul are implicaţii majore în fragmentarea habitatelor, urcând activită-
ţile umane ce sunt concentrate în văile largi şi depresiuni, la altitudini de peste
1500 de metri, unde starea de conservare a speciilor şi habitatelor este ridicată,
astfel degradându-se şi fragmentându-se aceste habitate greu accesibile.
Agricultura este o ramură economică fară de care omul nu ar putea su-
praviețui în condițiile izolării din regiunile montane, agricultura se practică in-
sular, de la concentrările din culoarele de vale și din bazinele depresionare mai
deschise ale râurilor, până la altitudini ce depășesc 1500 m amintind aici de
păstoritul din poienile înalte ale Munților Vrancei.
Ca activitate antropică ce cauzează fragmentarea habitatului trebuie să a-
mintim de silvicultură. Menţionez că trebuiesc luate în considerare toate acti-
vităţile legate de exploatarea pădurii: exploatarea lemnului, vânătoare, colec-
tarea de fructe, ciuperci, plante medicinale etc. ,,Premergătorii distrugerii pă-
durilor din renumitul ţinut al Vrancei au fost însuşi moşnenii, iar societăţile
streine au complectat opera de distrugere a pădurilor”(***,1943).
Iniţial au început să fie tăiate pădurile din apropierea vetrei satelor, apoi cei
mai înstăriţi dintre moşneni instalează ferăstraie de apă, reducând fondul
forestier din jurul acestor instalaţii, ,,transformându-le în adevărate cimitire”
114
FOCŞANI, Seria a III-a, anul IX, * MILCOVIA
nr. 16, ianuarie-iunie 2013
_????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
- Revistă regională de studii
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
116
FOCŞANI, Seria a III-a, anul IX, * MILCOVIA
nr. 16, ianuarie-iunie 2013
_????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
- Revistă regională de studii
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
Fig. 3
Fragmentare
Mixtă
(fragmentare
a habitatelor
antropică și
naturală)
117
FOCŞANI, Seria a III-a, anul IX, * MILCOVIA
nr. 16, ianuarie-iunie 2013
_????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
- Revistă regională de studii
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
Legendă:
1.Reducerea suprafeţei
habitatelor;
2.Efectul de Barieră;
3.Coliziunea faunei cu
autovehicule;
4.Perturbare şi poluare;
5. Funcţiile ecologice ale
marginilor.
120
FOCŞANI, Seria a III-a, anul IX, * MILCOVIA
nr. 16, ianuarie-iunie 2013
_????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
- Revistă regională de studii
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
121
FOCŞANI, Seria a III-a, anul IX, * MILCOVIA
nr. 16, ianuarie-iunie 2013
_????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
- Revistă regională de studii
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
123
FOCŞANI, Seria a III-a, anul IX, * MILCOVIA
nr. 16, ianuarie-iunie 2013
_????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
- Revistă regională de studii
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
124
FOCŞANI, Seria a III-a, anul IX, * MILCOVIA
nr. 16, ianuarie-iunie 2013
_????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
- Revistă regională de studii
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
126
FOCŞANI, Seria a III-a, anul IX, * MILCOVIA
nr. 16, ianuarie-iunie 2013
_????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
- Revistă regională de studii
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
127
FOCŞANI, Seria a III-a, anul IX, * MILCOVIA
nr. 16, ianuarie-iunie 2013
_????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
- Revistă regională de studii
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
128
FOCŞANI, Seria a III-a, anul IX, * MILCOVIA
nr. 16, ianuarie-iunie 2013
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
- Revistă regională de studii
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
129
FOCŞANI, Seria a III-a, anul IX, * MILCOVIA
nr. 16, ianuarie-iunie 2013
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
- Revistă regională de studii
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
Kun, perfecțiunea pasivă care primeşte acţiunea principiului activ Qlan. Pământul
suportă, iar Cerul acoperă. Toate fiinţele se împărtăşesc din Pământ la naştere, căci
este femeie şi mamă, dar este complet supus principiului activ al Cerului. Animalul
femelă are natura gliei. Virtuţile sunt blândeţea şi supunerea, fermitatea liniştită şi
durabilă. La acestea trebuie adăugată umilinţa, etimologic legată de „humus“, spre
care ea înclină şi din care este modelat omul. Caracterul primitiv tou indică produ-
cerea fiinţelor de către Pământ2.
Potrivit sistemului filosofic Sāmkhya (al Mahabharatei) din mitofilosofia
Indiei antice, Universul se explică prin evoluţia raţională a două principii funda-
mentale, componentele lui: Prakriti (Pământul, substanţa universală) şi Purusha
sau Atman (Spiritul sau substanţa divină). În această concepţie, lumea se compune
din cinci elemente: pământul, apa, căldura, aerul şi eterul.
În religia vedică, glia simbolizează muma, izvor al Fiinţei şi al Vieţii, protec-
toare împotriva oricărei puteri de distrugere. Conform riturilor vedice ale funera-
liilor, sunt recitate stanţe când urna funerară care conţine rămăşiţele incinerării este
îngropată în pământ:
„Du-te sub acest pământ, muma ta,
Cea cu lăcaşuri întinse şi-atât de binevoitoare!
moale ca lâna pentru cel ce ştie să dea,
să te păzească de Neant!
Bolteşte-te deasupra lui şi nu-l zdrobi;
primeşte-l, Glie pură, întâmpină-l!
Acoperă-l cu ploaia rochiei tale ca o mamă ocrotindu-şi feciorul!“
(Rig-Veda, Grhyasutra, 4, 1).
În teoriile analogice antice, elementului pământ îi corespund temperamentul
melancolic, „fierea neagră“, toamna şi, ca organ, splina, iar în China antică îi
corespund centrul, numărul 2, culoarea galbenă, ca animal domestic - viţelul, iar ca
gust - dulcele.
Unele triburi africane există obiceiul de a mânca pământ, ca simbol de iden-
tificare cu elementul prim. Sacrificatorul gustă pământul, iar femeia însărcinată îl
înghite. Focul se naşte din pământul mâncat, spunându-se atunci că pântecele se
aprinde. În concepţia lor despre hierogamia fundamentală Pământ-Cer, dogonii îşi
reprezintă Pământul ca pe o femeie întinsă pe spate, cu capul la nord şi picioarele
la sud.
Asimilat cu muma, Pământul este un simbol de fecunditate şi de regenerare.
Conform Theogoniei lui Hesiod (v. 126 şi urm.), Gaia (Pământul) a născut chiar şi
Cerul (Uranos), care a trebuit apoi s-o posede pentru a da naştere zeilor. Zeii au
imitat această hierogamie primordială, au imitat-o apoi oamenii şi animalele.
Arătându-se a fi la originea vieţii, Pământului i s-a dat numele de „Marea Mumă”.
Există înmormântări simbolice, analoage cu imersiunea baptismală, fie menite
a vindeca şi întări, fie plasate în cadrul unor rituri de iniţiere. Ideea este
130
FOCŞANI, Seria a III-a, anul IX, * MILCOVIA
nr. 16, ianuarie-iunie 2013
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
- Revistă regională de studii
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
va regenera fiinţa defunctă într-o nouă fiinţă care se va naşte, întrucât Pământul
generează tot ceea ce este viu. De aici şi credinţa multor popoare vechi că naşterea
copilului este numai o legitimare a fătului pătruns în femeie, dar cu adevărat orice
prunc e născut de glie, de unde şi frecventul obicei în societăţile primitive ca feme-
ile să nască şezând direct pe pământ. Chiar şi atunci când este adus de ape (Moise,
Romulus şi Remus, Väinämöinen, adesea Făt-Frumos), pruncul este recuperat de
glia maternă. Credinţa se menţine şi în cazul aducerii pruncilor pe căi aeriene, de o
pasăre (de pildă, mitul berzei, păstrat convenţional şi în lumea modernă). Popoa-
rele executau două gesturi ritualice de umanizare a pruncului: aşezarea imediată pe
ţărână, ca maica reală, glia, să-l recunoască şi să-i insufle forţa şi ocrotirea ei, apoi
ridicarea în braţe de către tatăl lui (din punct de vedere religios, doar tată adoptiv),
spre a-l smulge mamei chtonice şi a-l recunoaşte ca al său5.
Nu putem încheia această succintă analiză fără a cita concluzia lui M. Eliade:
„În ansamblurile mitice şi rituale, pământul e valorizat în primul rând pentru
capacitatea sa nesfârşită de rodire.
De la hierogamia cosmică între Cer şi Pământ până la cea mai modestă prac-
tică atestând sfinţenia telurică, peste tot întâlnim aceeaşi intuiţie centrală care
revine ca un laitmotiv: pământul rodeşte forme vii, e o matrice în neodihnită ză-
mislire. Oricare ar fi structura fenomenului religios provocat de epifania telurică -
«prezenţă sacră», divinitate încă amorfă, figură divină bine conturată sau, pur şi
simplu, «obicei» derivat dintr-o tulbure amintire a forţelor subpământene -,
identificăm totdeauna în el destinul maternităţii, al neistovitei puteri de creaţie.“6
NOTE BIBLIOGRAFICE
1). H. BIEDERMANN, Dicţionar de simboluri, II, Bucureşti, 2002, p. 315;
2). J. CHEVALIER, A. GHEERBRANT, Dicţionar de simboluri, III,
Bucureşti, 1993, p. 40;
3). P. DIEL, Le symbolisme dans la mythologie grecque2, Paris, 1966, p. 37;
4). V. KERNBACH, Dicţionar de mitologie generală, Buc., 1983, pp. 545-
546;
5). Ibidem, p. 547;
6). M. ELIADE, Tratat de istorie a religiilor, Bucureşti, 1992, p. 247.
132
FOCŞANI, Seria a III-a, anul IX, * MILCOVIA
nr. 16, ianuarie-iunie 2013
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
- Revistă regională de studii
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
Denumim matrice sigilară obiectul confecţionat din material dur care, având gravate o re-
1
moderne şi dezvoltată în secolul al XIX-lea de către Louis-Claude Douët d'Arcq, un mare arhi-
vist şi istoric care, împreună cu echipa sa, a scos lucrarea Collection des sceaux des Archives de
l'Empire. Franceză la origine, această disciplină nu a întârziat să se extindă în toată Europa,
pretutindeni unde, încă din Evul Mediu, se impunea obiceiul de a valida documentele cu sigi-
liu; Jean-Luc Chassel, Les sceaux dans l'Histoire, l'Histoire dans les sceaux, în Les sceaux,
sources de l'histoire médiévale en Champagne. Actes des tables rondes de la Société française
d'héraldique et de sigillographie (Troyes, 2003-Reims, 2004) sous la direction de Jean-Luc
Chassel, Paris, Société française d'héraldique et de sigillographie, 2007, p. 9.
2
Heraldica este disciplina auxiliară a istoriei care studiază stemele, blazoanele etc.; Florin
Marcu, Marele dicţionar de neologisme, Editura Saeculum I. O., Bucureşti, 2000, p. 422.
3
Câmpul sigilar este suprafaţa pe care se gravează emblema şi legenda unui sigiliu; Dicţi-
onar al ştiinţelor speciale, p. 71.
4
Vezi și Dan Cernovodeanu, Ştiinţa şi arta heraldică în România, Editura Ştiinţifică şi
Enciclopedică, Bucureşti, 1977, p. 145-157.
5
Scutul = partea centrală a unei steme, simbolizând arma de apărare a cavalerilor medie-
vali, pe care aceştia îşi reprezentau blazonul. Scutul are forme variate după epocă şi aria geo-
grafică unde a apărut; Dicţionar al ştiinţelor speciale, p. 211.
6
Scutul de tip francez modern este un scut dreptunghiular cu baza în acoladă, inventat şi
răspândit de Bara la sfârșitul secolului al XVI-lea; Théodore Veyrin-Forrer, Précis d'Héral-
dique, édition revue et mise à jour par Michel Popoff, Larousse/SEJER, 2004, p. 15, 17, fig. 21.
7
Despicat = termen care indică împărţirea în două părţi egale, printr-o linie verticală, a u-
nei suprafeţe, scut, cartier sau mobile; Dicţionar al ştiinţelor speciale, p. 99; W. Maigne,
Abrégé méthodique de la science des armoiries suivi d'un glossaire des attributs héraldiques,
d'un traité élémentaire des ordres des chevalerie et de notions sur les classes nobles, les ano-
blissements, l'origine des noms de famille, les preuves de noblesse, les titres, les usurpations et
la legislation nobiliaires, Paris, Garnier frères, Libraires-Éditeurs, 1860, p.14.
8
Dextra = termen prin care se indică poziţia unei mobile în scut, la dreapta; în heraldică
poziţia dreapta-stânga este inversă decât în accepţiunea curentă; Dicţionar al ştiinţelor specia-
le, p. 100.
9
Începând cu secolul al XX-lea, culoarea albastră simbolizează Europa în seria celor cinci
inele olimpice, iar din 1955 devine culoarea Consiliului Europei (mai târziu, a Comunităţii Eu-
ropene); Michel Pastoureau, Albastru. Istoria unei culori, traducere din franceză de Em. Ga-
laicu-Păun, Cartier, 2006, p. 224, nota 271.
10
Aur = metal utilizat în alcătuirea stemelor; este reprezentat convenţional prin puncte
plasate la egală distanţă între ele (Dicţionar al ştiinţelor speciale, p. 49); simbolizează bogăţie,
forţă, credinţă, puritate, constanţă, bucurie, prosperitate, viaţă lungă; G. Eysenbach, Histoire du
blason et science des armoiries, Tours, MDCCCXLVIII, p. 370; H. Gourdon de Genouillac,
Les Mystères du blason de la noblesse et de la féodalité. Curiosités – bizarreries et singular-
rités, Paris, E. Dentu, Éditeur, Libraire de la Société des Gens des Lettres, 1868, p. 16.
134
FOCŞANI, Seria a III-a, anul IX, * MILCOVIA
nr. 16, ianuarie-iunie 2013
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
- Revistă regională de studii
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
cu aripile4 deschise şi zborul în jos, cu capul conturnat5, iar în cel din senestra6,
tă-iat roşu 7 şi albastru, cu o întâlnire 8 de zimbru, reprezentată cu capul
animalului văzut din faţă, având între coarne9 o stea10. Scutul este timbrat11 de
o coroană princiară, fără tocă, compusă dintr-un cerc împodobit cu pietre
preţioase12, sur-montat de opt cruciuliţe treflate (dintre care cinci sunt vizibile),
Acvila = pasăre heraldică de prim rang (cea mai intens folosită). Simbolizează curaj,
1
hotărâre, zbor spre înălţimi. Conform cerinţelor artei heraldice, acvila trebuie reprezentată
văzută din faţă, cu capul spre dreapta şi aripile deschise. Este elementul central al stemei
heraldice a Ţării Româneşti. Figurează şi în stema Transilvaniei; Dicţionar al ştiinţelor
speciale, p. 17; stăpâna tunetului şi a trăsnetului, căci loviturile date cu ghearele sunt
precum fulgerele, iar asupra prăzii se năpusteşte ca trăznetul; simbol al regelui solitar şi
necruţător; în tradiţia populară este simbol al focului, al incendiului şi al devastării;
purtător al luminii; reprezintă persoana şi puterea regelui, dar şi capitala şi imperiul
acestuia; Jean-Paul Clébert, Bestiar fabulos. Dicţionar de simboluri animaliere, Edit. Artemis-
Cavallioti, Bucureşti, 1995, p. 334-340.
2
Acvilă cruciată = pasăre heraldică purtând în cioc o cruce; Dicţionar al ştiinţelor
speciale, p. 17.
3
Încoronat = se spune despre animale sau despre figuri umane care au o coroană pe cap;
W. Maigne, op. cit., p. 233.
4
Aripi = simbol al avântului; indică facultatea cunoaşterii, o eliberare şi o izbândă;
Jean Chévalier, Alain Ghéerbrant, Dicţionar de simboluri. Mituri, vise, obiceiuri, gesturi,
forme, figuri, culori, numere, Edit. Artemis, Bucureşti, I, p. 141-143.
5
Conturnat = se spune: 1) despre animale sau despre capete de animale care privesc spre
stânga scutului; 2) de chevron atunci când vârful este întors spre partea stângă a scutului; W.
Maigne, op. cit., p. 229.
6
Senestru = termen indicând poziţia spre stânga. În heraldică, noţiunea de stânga-dreapta
se referă la poziţia scutului, nu la cea a privitorului, deci invers decât în accepţiunea obişnuită;
Dicţionar al ştiinţelor speciale, p. 212.
7
Roşu = culoare utilizată în alcătuirea stemelor, reprezentată convenţional prin linii
verticale plasate la distanţă egală. Semnifică curaj, dârzenie, îndrăzneală, dragoste, sacrificiu,
bunătate, vigilență și justiție; A. de la Porte, Trésor héraldique d'après d'Hozier, Ménétrier,
Boisseau, etc., Paris, Leipzig, H. Casterman, Tournai, 1861, p. 11; Dicţionar al ştiinţelor
speciale, p. 201.
8
Capul cerbului, al bourului, al berbecului sau al unui alt animal, care apare din față în
scut, adică arătând ochii; Cte Alph. O'Kelly de Galway, Dictionnaire archéologique et
explicatif de la science du blason, tome I, Bergerac, Imprimerie générale du sud-ouest, 1901, p.
403.
9
Corn = simbol al puterii; Jean Chévalier, Alain Ghéerbrant, op. cit., I, p. 367-369.
10
Stea = simbolul manifestării centrale a luminii, a focarului unui univers în
expansiune. Ea este, ca şi numărul cinci, simbol al perfecţiunii; Jean Chévalier, Alain
Ghéerbrant, op. cit., III, p. 257-264.
11
Timbrat = termen care indică poziţia unei mobile faţă de scut. Este propriu coifului cu
cimier şi lambrechini; Dicţionar al ştiinţelor speciale, p. 230.
12
Pietre prețioase = aurul semnifică topazul; argintul, perla; roșu, rubinul; albastru, safirul;
purpura, ametistul; verde, smaraldul; negru, diamantul; Jean Claude Favre, Abrégé méthodique
135
FOCŞANI, Seria a III-a, anul IX, * MILCOVIA
nr. 16, ianuarie-iunie 2013
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
- Revistă regională de studii
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
intercalate de perle1, din vârful cărora pornesc opt arce ornate cu perle care se
reunesc în par-tea de sus şi se termină printr-un glob crucifer2, cu cruce labată3
(cu braţele de formă concavă 4). Sub scut este gravat anul 1863. În exergă 5 ,
mărginită de un cerc liniar la exterior, legenda: * POLIŢIA TÎRGULUI
PANCIU JUD. PUTNA.6
II. Matrice sigilară rotundă (36 mm), din alamă, gravată în excizie, având
în câmp un scut de tip francez modern, cu bordură subţire, despicat, încărcat în
cartierul din dreapta, tăiat albastru şi aur, cu acvila cruciată, încoronată, iar în
cel din stânga, tăiat roşu şi albastru, cu capul de zimbru cu stea între coarne.
Scutul este timbrat de o coroană închisă, compusă dintr-un cerc împodobit cu
pietre preţioase, surmontat de opt cruciuliţe treflate (dintre care cinci sunt vizi-
bile), din vârful cărora pornesc opt arce ornate cu perle care se reunesc în par-
tea de sus şi se termină printr-un glob crucifer, cu cruce labată. Sub scut este
gravat anul 1863. În exergă, mărginită de un cerc liniar la exterior, legenda:
POLIŢIA ORAŞULUI PANCIU JUD. PUTNA.1
1
Ibidem, nr. 2934.
137
FOCŞANI, Seria a III-a, anul IX, * MILCOVIA
nr. 16, ianuarie-iunie 2013
_????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ???????????????????????????????????????????
- Revistă regională de studii
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
139
FOCŞANI, Seria a III-a, anul IX, * MILCOVIA
nr. 16, ianuarie-iunie 2013
_????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ???????????????????????????????????????????
- Revistă regională de studii
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
1) Tatra Albă -
iarna;
2). Biserica ,,Sf.
Ana”, Tatransca
Javorina;
3) Hotel
Kolowrat.
140
FOCŞANI, Seria a III-a, anul IX, * MILCOVIA
nr. 16, ianuarie-iunie 2013
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
- Revistă regională de studii
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
143
FOCŞANI, Seria a III-a, anul IX, * MILCOVIA
nr. 16, ianuarie-iunie 2013
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
- Revistă regională de studii
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
144
FOCŞANI, Seria a III-a, anul IX, * MILCOVIA
nr. 16, ianuarie-iunie 2013
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
- Revistă regională de studii
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
mice, afară din liniile lor şi le-am pus pe fugă, în dezordine, până dincolo de
Lepşa”.
Scrisoarea locotentului Gr. Nicolescu mai cuprinde şi poeziile: Plecat-am
la atac!; Voi gorjeni - imn! şi Luptele de la Mărăşeşti. De asemenea, şi scrie-
soarea Ecaterinei Teodoroiu, trimisă la 24 septembrie 1916, locotenentului pe
câmpul de luptă, după ce venise să-şi vadă fratele, aflat în Regimentul 18 Gorj
şi i se refuzase să rămână să lupte alături pe front, cât şi alte documente.
În acest context, Soveja a fost evacuată în sate ale Vrancei, unde frontul nu
ajunsese, cât şi în Ialomiţa. Datează de la acea vreme un cântec popular: Eva-
cuarea Sovejei: ,,O, Sovejă satul meu/ Mult ai mai ajuns tu greu,/ Ca să fii tot
ocupată/ Şi de nemţi evacuată./ Ţiua, Zboina, Răchitaş,/ Eu acum plec şi vă
las/ Noi plecăm în pribegie,/ lăsând Soveja pustie”.
Soveja păstrează în memoria sa evenimentele acelor ani, prin câteva monu-
mente pe care timpul n-a reuşit să le şteargă. Între aceste sunt: Mausoleul Ero-
ilor, Cimitirul German, Podul Văitoianu şi Fântâna Colonel Fotescu.
Pe frontul de la Mărăşti
145
FOCŞANI, Seria a III-a, anul IX, * MILCOVIA
nr. 16, ianuarie-iunie 2013
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
- Revistă regională de studii
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
146
FOCŞANI, Seria a III-a, anul IX, * MILCOVIA
nr. 16, ianuarie-iunie 2013
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
- Revistă regională de studii
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
Refugiaţi din
Soveja în
Ialomiţa, în
timpul ocupaţiei
germane
147
FOCŞANI, Seria a III-a, anul IX, * MILCOVIA
nr. 16, ianuarie-iunie 2013
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
- Revistă regională de studii
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
148
FOCŞANI, Seria a III-a, anul IX, * MILCOVIA
nr. 16, ianuarie-iunie 2013
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
- Revistă regională de studii
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
149
FOCŞANI, Seria a III-a, anul IX, * MILCOVIA
nr. 16, ianuarie-iunie 2013
_?????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
- Revistă regională de studii
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
Articol apărut iniţial în publicaţia La noi…, Foaie de cultură, istorie locală şi educaţie,
1
Key terms: teachers, homage, geography and history, Romanian language and
literature, teaching as art and science.
Nu ştiu alţii cum simt, dar eu, când mă gândesc ce dascăli minunaţi am avut
în anii de şcoală petrecuţi în Soveja copilăriei mele, mă-ntreb din nou dacă nu
cumva mi-a fost dat să trăiesc în cea mai bună dintre lumile posibile. Oh, de-
sigur: Lumina ne e dar, dar şi durere,/ Şi-i greu suişul pân’ la Înviere..., însă
măcar în anumite secvenţe ale vieţii, Providenţa ne binecuvântează, să ne
bucurăm de ce e mai frumos, mai bun şi mai prielnic pe lume.
Ne minunăm adesea de talentul şi vrednicia acelor oameni ai catedrei – fie
ea universitară sau de şcoală rurală – care, la locul menit, şi-au făcut şi îşi fac
mai mult decât recea, raţionala datorie. Ne minunăm în semn de mândrie,
fiindcă altminteri nimic mai firesc decât ivirea unor asemenea dascăli în sânul
unui popor plămădit în bună măsură din păstori, în stare, odinioară, să înveţe
carte scriind pe zăpadă cu băţul – cu acel sceptru al singurătăţii în care, vara, îşi
sprijineau capul zămislitor de versuri şi ghiersuri mioritice. Iar setea de
învăţătură îşi creează marii învăţători, gata să o astâmpere.
În ce mă priveşte, pe măsură ce se îmbogăţea cu alte şi alte chipuri de
îndrumători, la liceu şi la Universitate, experienţa mea de învăţăcel avea să-mi
reliefeze că, prin prestaţia şi talentul lor, cei mai vrednici între vrednici
fuseseră (şi aveau să rămână) ei doi: Florica şi Iulian Albu. Disciplinele lor de
predare? – limba şi literatura română, respectiv istoria şi geografia. Aplicate
la lumea românească, toate trei capătă ponderea de discipline identitare,
fiindcă, asimilate cu mintea şi cu sufletul, ele întemeiază buni români – o
specie de oameni fără de care tăvălugul globalizării şi al integrării în diverse
proiecte supranaţionale ar anihila din sufletele noastre orice undă de dor sau
sunet de doină, ar şterge din cărţile de literatură poeme ca Mioriţa, Meşterul
Manole, sau Luceafărul, iar din manualele de istorie fapte de glorie precum
cele săvârşite de Decebal, Ştefan cel Mare, ori Mihai Viteazul, ş.c.l.
Sunt rari de tot profesorii care, prin talentul lor, îi scot pe elevi din timpul
real, fizic, făcându-i să uite de recreaţia ce va să vină şi de zbenguiala din
curtea şcolii. Lecţiile Doamnei şi ale Domnului Albu generau această stare de
magie. Invocate din noianul amintirilor, ele îmi retrezesc, din când în când, în
cuget, vechea dilemă: ce este, în fond, pedagogia – ştiinţă, sau artă? Ştiinţă,
fireşte, fiindcă ce fel de pedagogie ar fi aceea care ar transmite copiilor altceva
decât cunoştinţe adevărate?! Din păcate, diriguitorii de astăzi ai şcolii confundă
caracterul ştiinţific al educaţiei cu excrescenţa birocratică a excesului de
planificări, rapoarte, şedinţe etc., năucindu-i pe bieţii dascăli şi împiedicându-i
să se ocupe efectiv de educaţia ca atare. Altădată, învăţământul conceput de
Spiru Haret (ai cărui descendenţi trebuie să-i considerăm pe Doamna şi
Domnul Albu) miza în principal pe imponderabilul factor al dăruirii! Or,
151
FOCŞANI, Seria a III-a, anul IX, * MILCOVIA
nr. 16, ianuarie-iunie 2013
_?????????????????????????????????? ????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
- Revistă regională de studii
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
tocmai acolo se originează arta. Esenţa ei este frumosul. Dar în artă imitaţia n-
are valoare, aşa că şi în pedagogie fiecare dascăl este – atunci când chiar este! –
artist în felul lui. Probabil că, mai presus de toate, intră în joc rarul-darul-
harul... Aşadar, să particularizăm:
Ea: o visătoare... Rezemată de sobă, ne recita din Eminescu, apoi rămânea
cu privirea pierdută dincolo de fereastra prin care se zărea linia molcomă a
dealului dindărătul primăriei. Din Coşbuc („O luptă-i viaţa, deci te luptă / Cu
dragoste de ea, cu dor...”) versurile nu mai erau doar spuse, ci declamate, ca şi
cum ar fi răsunat nu într-o sală de şcoală, ci pe scena unui mare teatru.
Intonaţia şi expresivitatea cu care recită şi astăzi (să zicem, din Magda Isanos:
„ [...] şi-mi pare ne-nţeles / Şi trist că nu privim la cer mai des, / Că nu culegem
flori şi nu zâmbim, / Noi, care-aşa de repede murim!”) i-a impresionat, de
fiecare dată când au poposit în Soveja, pe participanţii la „Zilele Simion
Mehedinţi” (şi nu numai pe-aceia)... Dacă socotesc mai cu atenţie, stilul acesta
şi devoţiunea pe care profesoara noastră ni le desfăşura la clasă (inclusiv în
orele de gramatică), anticipa o celebră zicere a lui Nichita Stănescu (încă neivit
în literatură, dar aflat pe cale): „Limba română e patria mea”.
El: preda istoria şi geografia ca pe nişte discipline surori, aşa cum le
închipuise Herder („Istoria e geografie în mişcare”). Parcă-l văd şi-acum
mergând la tablă şi rânduind cu creta ideile, într-o schemă simplă şi
cuprinzătoare, ca o pastilă uşor de administrat. Ne învăţa să luăm notiţe
(chestie de Facultate, ce mai!), timp în care trecea printre bănci, grijuliu, cătând
cu privirea în caietele noastre: „Atenţie, Cutărică: ţi-am spus că nu se
prescurtează după vocală!...” (...între altele, aviz atâtor scriptomani de azi: nu
„Ghe.”, ci „Gh.”!). Dojana, uneori ironia, izvorau la el din delicateţe sufleteas-
că, o calitate pe care un grafolog i-ar fi ghicit-o îndată, după linia scrisului.
Elegantă caligrafie! De altfel, de-a lungul anilor, unii alumni i-au imitat scrisul
– fenomen similar celui din vechile şcoli de pictură, unde ucenicii se molipseau
de maniera maestrului!... Darul său de-a dreptul fascinant rămâne, totuşi, vorbi-
rea frumoasă. De-ar fi ţintit o carieră universitară, astăzi l-am fi aşezat probabil
lângă Vasile Pârvan şi Nicolae Titulescu. Tainic, o şi facem: cu primul chiar
vine, parcă, din acelaşi tipar fiziognomic; cu al doilea ar fi putut împărtăşi (cu
mai mult patriotism decât demnitarii de astăzi ai funcţiei!) destinul unui (da,
nu-i o glumă!) strălucit ministru de externe! În imposibilitatea unei istorii con-
trafactuale, talentul numit, aşa cum i-l ştim – aureolat de o autentică generozi-
tate – ne aduce aminte de opinia lui Quintilian cum că arta oratoriei nu o pot
deţine decât oamenii buni. Mărinimia proprie, magistrul nostru şi-a transfigu-
rat-o în acel precept antic pe care l-a înfipt în atâtea conştiinţe fragede, aflate la
început de drum: „Non scholae, sed vitae discimus!”
152
FOCŞANI, Seria a III-a, anul IX, * MILCOVIA
nr. 16, ianuarie-iunie 2013
_??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????? ??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
- Revistă regională de studii
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>> >>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
153