A C A D E M I A DE Ş T I I N Ţ E S O C I A L E ŞI P O L I T I C E

A R E P U B L IC II SOCIALISTE ROMÂNIA

ANUARUL
INSTITUTULUI DE ISTORIE Şl ARHEOLOGIE
CLUJ

1973

EDITURA a c a d e m i e i r e p u b l i c i i s o c i a l i s t e r o m â n i a
 ACADEMIA D E ŞTIIN ŢE SOCIALE ŞI POLITICE
A REPU B LIC II SOCIALISTE ROMÂNIA

XVI

1973

EDITURA ACADEMIEI REPUBLICII SOCIALISTE ROMÂNIA

--------------- C O M IT E T U L D E R E D A C Ţ IE __________
Pxof. ŞT. PASCTJ, m . coresp. al Academiei R epublicii So­
cialiste R om ânia — redactor responsabil
Prof. V. V ĂTĂŞIAN U, m. coresp. al Academiei R epublicii
Socialiste Rom ânia, prof. I. I. R U SSU , I. H . CRIŞAN,
şef sector, A. EG Y R D , şef sector, I. CIOATĂ, şef sector.
AT. NEAMŢU, şef sector — secretar de redacţie

Redacţia şi adm inistraţia

A cadem ia R epublicii Socialiste R om ânia — Piliala Cluj
Cluj, str. R epublicii 9
 ACADEMIA D E Ş T IIN Ţ E SOCIADE Ş I POŢITICE
' A REPU B LIC II SOCIADISTE ROMÂNIA

ANUARUL INSTITUTULUI DE ISTORIE

ŞI ARHEOLOGIE DIN CLUJ

TOMUL X V I 1973

SUMA R
S T U D II ş i A R T IC O L E
Pag.

ŞT. PASCU, D im itrie C antem ir ...................................................................................... 9

ŞT. PASCU, Gheorghe L a z ă r ................. ......................................................................... 23
T. IIÄ G A N — B. SURD U, 80 de ani de [la crearea p artid u lu i politic al
clasei m uncitoare din R o m â n i a ............................................................................... 31
AL. NEAMŢU, O rganizarea şi exploatarea ocnelor de sare d in T ransilvania
în sec. X V III . . . ............................................................................................... 43
G. PO TR A — V. CURTICĂPBANU, Is to ric u l tip ăririi şi difuzării Cronicii
lui G. Ş i a c a i ................................................................................................................ 77
G. NEAMTU, A lexandru R om an m ilitan t p e n tru u n ita te a n aţio n ală a rom ânilor
( 1 8 4 8 - 1 8 9 7 ) ................................................................................................................ 137
G. C IPĂ IA N U , V incenţiu Babeş, a ctiv itatea p arlam en tară în tre anii 1861 —
1869 ................................................................................................................................. 167
S. R ETB G A N , R ecunoaşterea lim bii rom âne, ca lim bă oficială a Transilvaniei,
în die ta de la Sibiu ........................................................................................... 189
D. SUCIU, D ate noi p riv in d contribuţia lu i Ilie M ăcelariu la lu p ta rom âni­
lor îm potriva dualism ului ...................................................................................... 215
L. BOTEZAN — N. CORDOŞ, F răm întările din p artid u l n aţio n al rom ân tr a n ­
silvănean în anul 1898 ............................................................................................. 231
G. IANCU, Marele sfat n aţional al T ransilvaniei (1918—1 9 1 9 )................................ 259
M. ŞTIR BA N , Problem a arendărilor forţate] din T ransilvania în anii
1919-1921 ................................................................................................................... 279
G. H R IST O D O L , Problem a agrară în presa rom ânească din T ransilvania
1 9 2 1 - 1929 .............................................................. 301
L. BÂTHORY, A cţiuni revendicative şi greve ale m inerilor din B a n a t în tre
1 9 2 2 - 1929 ............................ 325
P. BUNTA, D in luptele revoluţionare ale m uncitorilor sătm ăreni (1929 —
1933) 347

MISCELLANEA

I. I. R U SSU , A lbania a r c b a e o l o g ic a ............................................................................. 369

I. BOZAC, Ş tiri despre rom ânii din T ransilvania din a doua ju m ă ta te a secolului
al X V III-lea în au to b io g rafia lui H e i d e n d o r f ................................................ 375
C. FBNEŞAN , N em ulţum iri în g ran iţa m ilitară b ăn ă ţe a n ă la începutul sec.
al X I X - l e a .................................................................................................................... 385
D . K Ä R O L Y I, A ctiv itatea revoluţionară a lu i N. Bălcescu din v ara anului
1849 în sursele m aghiare ...................................................................................... 393
H . M U REŞA N, D ate cu privire la com erţul T ransilvaniei în tre 1849 —1867 . . 405
R. SO FR O N I, Cu privire la îm p ru m u tu l de s ta t din 1854 ca form ă de exploa­
ta re a m a s e l o r ........................................................................................................... 417

OPINII

S. G O LD EN BER G , Clima, clim atologia şi i s t o r i a ................................................... 431

A. EGY BD, Problem e actuale ale cercetării de istorie economică şi socială în
epoca m o d e r n ă ........................................................................................................... 445
I. CICALĂ, Im p o rta n ţa fondurilor arhivistice locale p en tru studiul istoriei con­
tem porane a R om âniei .......................................................................................... 457

RECENZII 467

CRO N ICA A C T IV IT Ă Ţ II IN S T IT U T U L U I ÎN A N U L 1972 .......................... 485

N EC R O L O G : C. D A I C O V I C I U ........................................................................ : . . 493
 ACADÉMIE DES SCIENCES SOCIALES E T POLITIQUES D E LA
REPU BLIQ U E SOCIALISTE D E ROUMANIE

ANNUAIRE DE L'INSTITUT D’HISTOIRE

ET D’ARCHÉOLOGIE DE CLUJ 1

TOM E X V I 1973

SOMMAIRE
é t u d e s e t a r t ic l e s
Pag.

ŞT. PASU , D im itrie C a n t e m i r .......................................................................................... 9

ŞT. PASCU, Gheorghe L azăr .......................................................................................... 23
T. H Ă G A N — B. SURD U, 80 années après la création du p a rti politique
de la classe ouvrière de R o u m a n i e ..................................................................... 31
AL. NEAMŢU, L ’organisation e t l'exploitation des m ines de sel de T ransyl­
vanie au X V IIIe siècle .......................................................................................... 43
G. PO TR A — V. CURTICĂPBANU, L ’im pression et la diffusion de la Chro­
nique de G. Ş i n c a i ................................................................................................... 77
G. NEAMŢU, Al. R om an m ilitan t pour l ’u n ité nationale des Roum ains
( 1 8 4 8 - 1 8 9 7 ) .................................................................... 137
G. CIPĂ IA N U , V incenţiu Babeş, activité parlem entaire entre les années
1 8 6 1 -1 8 6 9 .................................................................................................................... 167
S. R ET E G A N , L a reconnaissance de la langue roum aine comme officielle en
T ransylvanie dans la d iète' de Sibiu ............................................................. 189
D. SUCIU, Nouvelles données concernant la contribution de Ilie M ăcelariu à
la lu tte des R oum ains contre le d u a l i s m e .......................................................... 215
L. BOTEZAN — N. CORDOŞ, Les troubles in testin s d u p a rti national roum ain
de T ransylvanie en 1898 .......................................................................................... 231
G. IANCU, Le G rand Conseil N ational de la T ransylvanie (1918—1919) . . . 259
M. ŞT IR B A N , L e problèm e de l’affermage forcé en T ransylvanie aux années
1919-1921 297
G. H R IST O D O L , Le problèm e agraire dans la presse roum aine de T ransyl­
vanie (1921-1929) 301
L. BÂTH ORY, A ctions revendicatives e t grèves des m ineurs du B a n a t entre
1 9 2 2 -1 9 2 9 .................................................................................................................... 325
P. BUNTA, Des lu ttes révolutionnaires des ouvriers de S a tu Mare (1929 —
1933) 347

MISCELLANEA

I. I. R U SSU , A lbania a r c h a e o l o g ic a .............................................................................. 369

I. BOZAC, Inform ations a y a n t tr a it aux R oum ains de T ransylvanie dans la se­
conde m oitié du X V IIIe siècle fournies p a r l’au tobiographie de H eidendorf 375
C. FE N E ŞA N , M écontentem ents au régim ent de gardes-frontière d u B an at
au d é b u t du X IX e s i è c l e .................................................................................. . 385

É D IT IO N S D E L ’ACADÉM IE D E LA R É P U B L IQ U E SO C IA LISTE D E R O U M A N IE
 D. K ÂROLY I; I ,'activité révolutionnaire dè N. .Bălcescu en été 1849, reflétée
p a r les sources historiques h o n g r o is e s ................................................................ 393
H . M UREŞAN, Inform ations reg ard an t le commerce de la T ransylvanie entre
1849—1867 V . . . ■ j . '/ : \ C . . 405
" R. SOFRONT, S ur l'e m p r u n t 'd ’E t a t “de 1854, comme forme d ’exploitation
des m asses . , ...................... . . . . . : ................. 417

OPINIONS
S. G O LD EN BER G , Climat, climatologie e t h i s t o i r e ............................................... 431
À. EG Y ED , Problèm es actuels de la recherche d ’histoire économique e t sociale
concernant l’époque m oderne .......................................................... ................... 445
I. CICAI/Ă, L ’im portance des archives locales dans l ’étude de l’histoire contem ­
poraine de la R o u m a n ie ................ ......................................................................... 457 -

COMPTES RENDUS . . . . . . . . . 467

L 'A C T IV IT E D E L ’IN S T IT U T E N 1972 .............................. 485
N E C R O L O G IE : C. D A IC O V IC IU ............................................................................. 493
STUDII SI ARTICOLE
9
 DIMITRIE ÇANTEMIR
DB

Ş T EFA N PASCTJ

S-a staţoruicit în lumea culturii o tradiţie cu implicaţii şi semnificaţii mul­

tiple, bune şi binefăcătoare şi unele şi altele pentru cunoaşterea valorilor cul­
turale din trecut şi, astfel, pentru cunoaşterea culturii şi civilizaţiei de astăzi:
cinstirea, în felurite moduri, a bărbaţilor iluştri, care, prin gîndirea şi în­
făptuirile lor, au depăşit, încă în viaţă sau după aceea, fruntariile ţărilor
lor. Care, prin opera lor, au contribuit, încă în timpul vieţii şi după aceea,
la progresul cultural şi ştiinţific, la progresul general al omenirii. între
aceste personalităţi, învăţatul român ; istoric, filozof, literat, geograf,
etnograf, muzicolog, om politic Dimitrie Cantemir s-a numărat, pe cînd
trăia, sporindu-şi prestigiul mereu, la loc de cinste, Este explicaţia înscrie­
rii numelui său, alături de nume ilustre de învăţaţi ai lumii, p e ,frontispi­
ciul bibliotecii Sainte Geneviève din Paris. Este explicaţia alegerii sale ca
membru al Academiei de ştiinţe din Berlin, alături de puţinii străini ce
s-au bucurat de asemenea cinste. Este explicaţia traducerii unora din
operele sale în numeroase limbi de circulaţie universală. Este, în sfîrşit,
explicaţia cinstirii de care a fost înconjurat de oamenii culţi şi cultivaţi
ai vremii sale şi ai vremurilor următoare. A cinstirii sale de întreaga naţiu­
ne română şi de toate naţiunile lumii, prin intermediul UNESCO, astăzi,
la împlinirea a trei secole de la naştere şi a două secole şi jumătate de la
moarte,
Cobora, cel ce va deveni savantul multilateral, dintr-o familie de
răzeşi moldoveni, care au urcat, prin vrednicie, treptele ierarhiei sociale
şi politice pînă la scaunul domniei. A putut fi, deci, instruit acasă, de das­
căli învăţaţi în ştiinţele vremii, mai ales că tînărul învăţăcel dovedea
o aplecare deosebită şi un talent remarcabil spre învăţătură. învaţă cu
uşurinţă limbile greacă, latină şi slavonă, istoria şi filozofia — e adevărat
impregnată de misticism. O mărturiseşte un sol muntean ce a vizitat
curtea din Iaşi, care l-a văzut pe copilul Dimitrie „înconjurat de cărţi şi
arme” . O mărturiseşte singur în prefaţa la Metafizică, afirmînd despre
sine că „adesea” încerca „cu osîrdie” să reconstituie „diferitele întîmplări” ,
„secolele scurse” , de asemenea „faptele însemnate ale războaielor, ale

r
 10 ŞT. PASCU 2

păcii, imaginile artelor, ştiinţelor, invenţiunilor mecanice” , „munţi, cîmpii,

oceane, strîmtori, golfuri, insule” . Se preocupa, deci, tînărul învăţat, de
istorie, geografie, ştiinţă, artă şi tehnică. Preocupări în care şi-a încercat,
încă de pe atunci, virtuţile şi cu şucces.
. De abia împlinise Dimitrie Cantemir 25 ani şi era autorul unei lucrări
pretenţioase, de filozofie şi etică: Divanul sau Gilceava înţeleptului cu lumea,
lucrare ce nu excelează prin originalitate, dar se impune prin încercarea,
3 D1M1TRIE CANTEMIR 11

reuşită în mare măsură a îndrăzneţului tînăr, de a realiza o operă unitară

din fragmente neomogene, prin limba care îmbină stilul popular cu cel
savant1. ■' ■ ■•
O asemenea fiinţă talentată, minte ageră şi cuprinzătoare va şti folosi
îm cèl mai înalt grad şederea şa la Constantinopol, ca dstatec, .mai iîntîiy
pentru domnia tatălui său, apoi ca reprezentant al fratelui său în scurtă
domnie a acestuia, şi, apoi, iarăşi aşteptînd prilejul potrivit, pentru a iirca
însuşi2treptele tronului. • ' !’ '
, La Constantinopol, a învăţat la Academia Patriarhiei sau „Marea
Şcoală” . Era cea mai înaltă instituţie de învăţămînt din această parte a
Europei, în care se Cultivau limbile greacă şi latină, filozofia neoaristotelică,'
istoria., geografia, ştiinţele naturale, medicină, etc. învăţătura însuşită lâ
Acadernie a fost cu folos întregită prin lecturile sale numeroase şi variate;
prin Contactele cu alţi învăţaţi şi cu diplomaţi de vază din capitala Im-
periiîlui otoman. învaţă, astfel, tînărul însetat diipâ învăţătură, limbile
orientale : turcă; . persană, arabă, istoria, obiceiurile şi datinele turceşti
etc.' 'ECuşeşte, astfel, să asimileze cele.trei mari culturi, necesare activităţii
sale şi care au făcut posibilă asemenea activitate : clasicismul greco-latin,'
umanismul european şi cultura musulmană. ' > ; ...
Cuprinzătoarei sa învăţătură, adunată cu interes şi pasiune, cu per­
severenţă şi migală sè concretizează în alte lucrări, to t mai originale şi
to t mai filozofice. Filozofie mistică, însă, şi sub influenţa încă a profesorului
său Ieremia Cacavela şi a ambianţei ce domina la Constantinopol. Aşa
cum se cuprinde în lucrarea. Imaginea ştiinţei ' sacre sau Metafizica, scrisă
la. vîrsta de 27 de ani doar2. Sau în Logica, mai mult un manual,pentru
elevii săi, aproape contemporană cu Metafizica, pe care o întregeşte3. Şi to t
din’această perioadă este culegerea de extrase din Fizica învăţatului olan­
dez, loan Baptista van Hèlmont, cu scopul folosirii acestora în lucrările sale
de filozofie4. §|te,,.
. Este însemnată lucrarea lui D. Cantemir Tratatul de muzică turcească,
atît. pentru faptul că. este primul tra ta t de acest fel, tînărul moldovean
fiind socotit, de aceea, cel dintîi muzicolog turc, cît şi pentru faptul că a
fost scrisă în limba turcă, Cantemir înscriindu-şi, astfel, numele în istoria,
literaturii otomane5.
Aceste lucrări de debut, realizate pînă la vîrsta de 30 de ani, sînt remar­
cabile cel puţin din două puncte de vedere. Mai întîi prin dezvăluirea preocu­
părilor multilaterale ale tînărului învăţat, a gîndirii sale umaniste şi a con­
cepţiei sale renascentiste despre omul de cultură. în al doilea rînd prin pre­
: 1 D ivanul sau Gîlceava înţeleptului cu lumea, Iaşi, 1698 şi în Opere, ed. Academiei
Române,, vol. V 2 ; D ivanul, ed. îngrijită de V. Cîndea, B ucureşti, 1969 . ;
2. Sacrosanctae scientiae inăepingibilis imago, trad . rom . de N. J.oensteanu, Metafizica,
B ucureşti, 1928 ,
'3' Conipendiolum universae logices institutiones, în Opere, vol. V I ■'
4 Ioannis B aptista« v an H elm ont, Phisices universalis doctrina, în Opere, V I .ti
5 T arifu Urni m usiki ala vcgni maksus, publ. de T. B urada în Analele Academiei Române.
Mem. secţiei literare, ser. II, t. 32, 1910
12 ŞT. PASCU 4

gătirea drumului spre adevărata sa vocaţie şi originala sa creaţie, istorio­

grafia.
Istoriografia în mintea acestui savant tînăr avea o îndoită însemnă­
tate: una ştiinţifică — reconstituirea tabloului societăţii omeneşti — şi
alta practică — pîrghiede susţinere a veleităţilor sale politice. O ştiinţă
militantă în slujba unei cariere politice, o ştiinţă care prin concluziile anali­
zei proceselor istorice putea constitui o busolă printre meandrele politice
de la începutul sec. al XVIII-lea în această parte a Europei şi în Europa
întreagă.
Cea dintîi şi cea mai ,,actuală” şi, deci, mai ,,practică” dintre lucrările
cu caracter istoric ale lui Dimitrie Cantemir datează din 1705, pe cînd
autorul trecuse cu puţin de 30 de ani. Este vorba de Istoria ieroglifică —
istorie contemporană, filozofie, literatură alegorică, pamflet politic. Sub
înfăţişarea unor animale patrupede se ascund marii boieri moldoveni şi
sub aceea a unor păsări răpitoare boierii munteni, şi unii şi alţii hrăpăreţi
şi dornici de mărire şi putere, abuzivi şi opresivi. Afirmaţia autorului cu
privire la scopul urmărit prin această lucrare : de a dezvălui lumii anumite
fapte „abătute din calea laudei”, adică nevrednice de laudă, fapte tainice,
înlătură orice discuţie referitoare la caracterul lucrării. Nu este nici un
exerciţiu filozofic şi nici numai un joc literar. Este o frescă, adevărat foarte
întunecată, a societăţii „înalte” din ţările române şi Imperiul otoman6.
Fresca societăţii româneşti de la sfîrşitul sec. XVII şi începutul celui
următor creionată de Cantemir este influenţată şi de concepţiile autorului
cu privire la raporturile dintre puterea centrală, dintre domnie şi marea
boierime. Cantemir, asemenea monarhilor vremii, înţelegea subordonarea cla­
sei feudale puterii centrale autoritare, absolutiste şi ereditare. Spre realizarea
acestei idei, autorul admite chiar şi răscoala ţărănească-antiboierească,
dar nu merge pînă la reforme sociale de structură, care să elibereze ţărăni­
mea din şerbie şi la scutirea ei de strivitoarele obligaţii feudale şi fiscale.
S-a gîndit, însă, cu vreo patruzeci de ani înainte de reformele lui Constantin
Mavrocordat, la eliberarea ţăranilor din servitutea personală, la abolirea
servituţii veşnice şi a legării de glie. Nemulţumirile ţărănimii constituiau,
în concepţia teoreticianului monarhiei absolute, doar mijlocul şi instrumen­
tul de supunere a boierimii atotputernice şi anarhice, cu tendinţe centrifuge.
Prefaţa, în acelaşi timp învăţatul şi omul politic Cantemir, ideologia lumi­
nilor, absolutismul luminat, potrivit căruia monarhul „luminat” este dator
să vegheze asupra poporului, să-l ocrotească împotriva abuzurilor şi a
opresiunii boiereşti, dar acesta se cuvenea să aştepte toate îndreptările de la
monarhul luminat care pretindea că cunoaşte interesele poporului mai bine
decît cei în cauză.
Mai cuprinde această lucrare o altă idee, rezultat al observaţiei directe
şi pătrunzătoare a tînărului învăţat şi om politic în acelaşi timp. Anume
că Imperiul otoman cobora mereu pe panta declinului politico-militar.
Concordanţa dintre ideile politice şi sociale cuprinse în această operă
şi în altele şi dintre practica politică e evidentă. Se poate asemăna, muta-
Istoria ieroglifică, în Opere, V I
5 DIMITRIE CANTEMIR 13

tis mutandis, această scriere cu învăţăturile lui Neagoe către fiu l său Teo-
dosie şi cu practica politică a domnului muntean de la începutul sec. al
XVI-lea. Ca şi Neagoe, tot astfel şi Cantemir şi-a teoretizat acţiunile
practice întreprinse în timpul domniei în această lucrare şi în altele de
după aceea.
în scurta sa domnie (14 noiembrie 1710—12 iunie 1711) Dimitrie
Cantemir încearcă să pună în aplicare atît concepţiile social-politice interne,
cît şi cele de politică externă, în măsura în care i-a îngăduit timpul şi îm­
prejurările. Poziţiile marii oligarhii boiereşti sînt ştirbite prin numirea în
divan a unor oameni noi, credincioşi domnului ; unii dintre ei foarte
tineri s-au învrednicit de dregătoriile cheie : Nicolae Costin, mare logofăt,
Ştefan Ruca, mare vistier, loan Neculce, mare hatman etc. Cancelarul
sau secretarul, răspunzătorul cu finanţele şi comandantul oastei. Putea,
astfel, domnul, prin şi cu ajutorul oamenilor săi de încredere, să cîrmuiască
ţara mai autoritar, să îngenunche oligarhia boierească lipsită de dregătoriile
cele mai însemnate. Cu atît mai mult, cu cît şi comandanţii unităţilor ostă­
şeşti, ai cetelor, erau de aceeaşi credinţă, aleşi din rîndurile boierilor tineri,
ale voinicilor, doritori de colaborare cu domnia împotriva marii boierimi
şi doritori, în acelaşi timp, ca şi domnia, de eliberare a ţării de sub stăpînirea
turcească.
în politica socială, începutul aplicării concepţiilor teoretizate în scrieri­
le sale a fost scăderea ,.birului steagului”, obligaţia ţărănimii la schimbarea
domniei pentru plata cheltuielilor cu prilejul obţinerii tronului. De solici­
tudinea domnului s-au bucurat mazilii, boierii mici, fără slujbe, dările
cărora au fost scăzute la mai mult de jumătate. Nici mica boierime n-a
fost uitată. Desfiinţarea deseatinei, a dării din mierea de albine era în
favoarea acesteia. Biserica în general, inclusiv mănăstirile, se bucură şi ea
de favoarea domnului. După cum sînt dăruite cu privilegii unele bresle oră­
şeneşti sau orăşeni în general7. Nu este greu de reconstituit baza socială
a domniei : ţărănimea în general, dependentă şi liberă, mica boierime, oră­
şenii şi biserica. Toţi cei interesaţi în slăbirea oligarhiei boiereşti prin în­
tărirea domniei ; toţi cei ce, din instaurarea unei domnii autoritare, a unei
monarhii „absolutiste”, nădăjduiau alte foloase, pentru ei şi cîştiguri
pentru ţară, aşa cum se cuprindea în lucrările istorice de pînă [acum ale
domnului şi cum se va cuprinde în altele de mai tîrziu.
Şi cum se vor cuprinde în tratatul de alianţă cu ţarul Rusiei Petru cel
Mare, atît principiile de politică socială internă, cît şi cele de politică exter­
nă. Socotea Dimitrie Cantemir sosit momentul de mult aşteptat pentru
împlinirea deodată a principiilor sale absolutiste şi realizarea independenţei
Moldovei. Războiul ruso-turc era pregătit cu sîrguinţă de ţarul Petru,
care, asemenea lui Cantemir, socotea Imperiul otoman în faza sa de declin.
Războiul trebuie să o dovedească pe cîmpul de luptă, iar ca urmare aliaţii
să-şi poată realiza proiectele.
7 I. Minea, Despre D imitrie Cantemir. Omul, scriitorul, domnitorul, Iaşi, 1926 ; P. P. P a -
naitescu, Dim itrie Cantemir. Viaţa şi opera, B ucureşti, 1958 ; C. Măciucă, D im itrie Cantemir,
Bucureşti, 1962
14 - ŞT. PASCU 6

Tratatul de alianţă de la Luţk, încheiat la 13/24 aprilie 1711 de solii

domnului moldovean, boieri de credinţă, dintre cei intraţi în divan pentru
anihilarea oligarhiei şi reprezentanţii ţarului concretizează, într-un docüment
diplomatic, mai concis şi mai precis, proiectele domnului pentru o cîrmuire
ereditară şi autoritară, pentru o politică socială îndreptată împotriva oligar­
hiei, pentru întregirea hotarelor şi independenţa ţării. ,,După vechiul 'obicei
moldovenesc, toată puterea să fie la domn”, se stipula într-unul din-arti­
colele tratatului, iar altul întregea ideea, în sensul ca domnul să aibă pute­
rea obişnuită faţă de boieri fără nici o schimbare a drepturilor lor. Se poate
înţelege din cuprinsul acestui articol dorinţa soliei lui Cantemir de armai
tempera şi modera formularea atît de subliniat antiboierească, cuprinsă
în articolul precedent, fără să-i schimbe conţinutul în esenţa lui, deoarece
gîndul cuprins în acest articol, în formularea lui voit echivocă, se referea
la „obiceiul” vechi, cînd raporturile dintre domnie şi boierime erau de supu­
nere a celei din urmă faţă de cea dintîi şi nu aşa cum ajunseră în ultima
vreme, de predominare a boierimii asupra domniei. Articolele ce urmează
sînt concludente prin claritatea lor, desluşind atît înţelesul acestui articol
cît şi concepţia însăşi cu privire la autoritatea puterii centrale. Boierii şi
toată ţara Moldovei — adică toţi locuitorii acesteia — erau datori *;,‘a. fi
supuşi poruncilor domneşti fără nici o împotrivire sau zăbavă, precum a
fost întotdeauna obiceiul” . Este limpede la ce „putere obişnuită” se rapor­
ta domnul în articolul precedent, iar pentru cine ar mai fi avut vreo
îndoială, i-o înlătura, de îndată alt articol în care se cuprindea ideea- că
,-,toate judecăţile şi dreptul” stau în puterea domnului. Imunitatea fiscală,
administrativă şi juridică a boierimii era anulată, iar locul ei luat de autori­
tatea domnească în toate pricinile şi în toate domeniile. Şi nu numai în
timpul domniei lui Dimitrie Cantemir, ci şi pe viitor, deoarece se cuprin­
dea în tra ta t şi clauza privitoare la domnia ereditară în familia Cantémir
şi chiar a rudelor colaterale, în lipsa moştenitorilor, de sex bărbăteşcu O
dinastie nouă era pe cale să ia naştere în Moldova şi nu numai în Moldova,
deoarece gîndurile domnului moldovean de mai multă vreme erau îndrep­
tate şi. spre Ţara Românească. .^
Alianţa cu ţarul Petru era un act diplomatic; izvorît din interesele
comune ale celor două părţi în acel moment şi în viitor: eliberarea.unor
teritorii ruseşti stăpînite de turci şi expansiunea Rusiei ţariste în Asia şi
Balcani, redobîndirea vechii independenţe a Moldovei faţă de turci; fără
subordonarea ei faţă de Rusia şi întregirea ţării moldovene cu teritoriile
aflate sub ocupaţia turcească. Ţarul nu avea dreptul să se amestece în, pro­
blemele interne ale Moldovei, iar Bugeacul cu cetăţile Chilia şi Cetatea
Albă trebuiau restituite Moldovei8.
- Concepţiile şi acţiunile domnului moldovean au fost îm părtăşite. de
majoritatea populaţiei ţării. Dovada imediată şi concludentă este răspun­
sul la chemarea domnului pentru ridicarea la oaste. S-au adunat mulţimi
de boieri mazili, slujitori, orăşeni, sluji boiereşti. Boierimea mare lipsea,
se depărtase chiar de domn. Sfîrşitul luptei de la Stănileşti, pe Prut, din
8 P. P. Panaitescu, op. cit., p. 102—110
7 D1M1TIÜE CANTEMIR 15

12/23' iulie 1711, "a fost însă defavorabil aliaţilor. Consecinţele pentru
domnul Moldovei de asemenea. Dimitrie Cantemir este silit să-şi părăsească
ţara pentru fericirea căreia s-a străduit din toate puterile^ sale şi să-şi trăia-
scăviaţa, pînă la sfîrşitul zilelor, peste 12 ani, în Rusia, cinstit după cuviinţă
dë 'aliatul de care-şi legase soarta.
, Gîndul la ţară însă nu-1 părăsi nici un moment. Şi nici un moment nu
renunţase la concepţiile sale politice şi sociale, cu privire la cîrmuirea ţării.
Dimpotrivă în lucrările sale istorice, dintre anii 1711 şi 1722 concepţiile
sbcial'rpolitice şi instituţionale sînţ mai dezvoltate, sînt mai fundamentate
îri:Comparaţie cu cele cuprinse în Istoria ieroglifică. Sînt mai fundamentate,
deoarece lucrările. .înseşi sînt mai ştiinţifice, mai adînci şi îmbrăţişează
o problematică mai cuprinzătoare. Pe de altă parte a fost folosită în acest
scop' şi şederea lui Cantemir în Rusia, unde a avut posibilitatea să studieze
şi/inăi 'ales să observe tendinţe şi reforme în acelaşi sens, izvorîte din aceeaşi
ciihpepţie. N-a fost străină nici influenţa şi rolul lui Cantemir în cristali­
zarea acestei concepţii în mintea lui Petru şi în aplicarea ei în Rusia, după
chiri1h-a fost străină, nici în orientarea politicii- externe a Rusiei. Toate
acestea cu gîndul la Moldova, care a rămas adînc înrădăcinată în mintea
şi.inima savantului şi omului politic Dimitrie Cantemir. De la situaţia Mol­
dauer porneau proiectele şi poporul român de pretutindeni a rămas obiectul
principal al investigaţiilor; a cercetărilor, a operelor sale, fie că se refereau
în întregime la ţara sa şi la poporul român, cüm a fost Descrierea Moldovei
şi Broniciil vechimii româno-moldo-vlahilor, fie că se refereau la- Imperiul
otbman, cum au fost Istoria creşterii şi descreşterii Porţii otomane şi Sistema
reîigiei ‘mahomedane. - .
.'Gîndul la Moldova şi là români îl stăpîneşte de asemenea în întreaga
sa actiyitate ştiinţifică. Prin alegerea sa, în iulie 1714, ca membru al Acade­
miei dç ştiinţe din Berlin — cel dintîi român membru al ùnei Academii
str/irne — , Cantemir a cinstit nu numai instituţia carë 1-ă ales, ci mahăles
neainul din care se trăgea şi pe care-1 reprezenta, deoarece, aşa cum se sublinia
în diploma conferită, „domnul ereditar al Moldovei, printr-o pildă pe cît
de yrednică de laudă pe ă tît de rară-şi-a închinat numele ilustru cercetării
ştiinţifice” . Se simţea, de aceea, onorată Academia din Berlin de alegerea
lui'Cantemir, instituţia dobîndind, astfel, ,,o strălucire şi o podoaba unică” .
Sp,re strălucirea Academiei din Berlin, dar mai ales a sa şi a poporului român
se străduia, în exilul său. Activitatea ştiinţifică ce o avea în proiect, despre
Poarta otomană şi despre instituţiile turceşti slujeau acest scop şi dé ase­
menea, mai mult chiar decît. acelea, traducerea personală în latineşte a
unei’îcărţi în limba română despre „originea poporului nostru” , probabil
lucrarea lui Miron Costin De neamul Moldovenilor9.
Moldova şi interesele poporului român îl obsedau şi de cîte ori un
prilej ■ favorabil se ivea, proiectele sale i se păreau realizabile. îndemnuri
la' dâzboi împotriva turcilor adresa ţarului şi sfetnicilor acestuia, trimişi
tainici în Moldova, Ţara Românească şi Transilvania lucrau la sugëstiile
0 Ibidem, p. 130
16 ŞT. PASCU 8

sale în acelaşi scop. Dorinţele nu i s-au împlinit, însă, din cauza vicisitudi­
nilor vremii, murind cu dorul său purtat în gînd şi în inimă.
Asemenea proiecte şi dorinţi — subînţelese uneori, exprimate făţiş
alteori — au fost cuprinse în scrierile învăţatului istoric, transmise, astfel,
posterităţii spre cunoaşterea mai completă şi mai veridică a unei persona­
lităţi marcante a vremii sale, a vremilor ce au urmat şi a celor ce vor urma.
Prin Istoria Imperiului otoman, cu titlul ei original în limba latină
în care a fost scrisă şi lucrarea: Incrementa atque decrementa aulae othomani-
cae (adică Creşterea şi descreşterea Porţii otomane)10, Dimitrie Cantemir
s-a făcut cunoscut şi s-a impus ca un istoric european de primă mărime
pentru vremea sa. Mai întîi prin cartea ce dezbătea un subiect de mare
interes pentru lumea europeană de la începutul sec. al XVIII-lea şi în al
doilea rînd prin ideile cuprinse în ea cu privire la drumul ascendent, care
se încheiase, în ultima treime a sec. al XVII-lea (1672) făcînd loc declinului,
înţelesese istoricul român realitatea, datorită observaţiilor şi intuiţiei sale
pătrunzătoare, mai veridic decît mulţi contemporani ai săi, influenţaţi
de aspectele uşor vizibile. Observaţie şi intuiţie care vor constitui temeiul
înţelegerii declinului Porţii otomane şi din partea lui Karl Marx, care sub­
linia, într-o scrisoare adresată lui Fr. Engels, că „organizarea Imperiului
turc suferea atunci un proces de destrămare şi că epoca decăderii rapide
a puterii şi măririi otomane începuse într-o epocă anterioară” (asediului
Vienei, 1683)11. Istoria Imperiului otoman era nu numai o lucrare cu caracter
istoric, ci în acelaşi timp şi cu caracter politic. Un gen cultivat de cei mai
învăţaţi gînditori ai vremii, începătorii gîndirii luministe (Voltaire, Mon­
tesquieu). Este explicaţia interesului stîrnit de Istoria Imperiului otoman
în lumea europeană, concretizat în citirea cărţii şi în traducerea ei în toate
limbile de mare circulaţie, cu toate că originalul în latineşte, limbă înţeleasă
şi citită de lumea cultă a timpului, a circulat în mai multe copii: mai
întîi în engleză la 1734, în franceză la 1743 şi în germană peste doi ani.
Dacă prima parte a cărţii, creşterea Imperiului otoman, este o compilaţie
a lucrării cronicarului turc din sec. al XVII-lea Saadi Effendi (Synopsis
historiarum), completată cu alte cronici, turceşti, orientale, europene şi
româneşti, a doua parte, descreşterea Imperiului, care are aceeaşi întindere
ca şi cea dintîi, cu toate că nu îmbrăţişează decît patru decenii şi jumătate
(1672—1716), faţă de peste trei secole şi jumătate partea I-a — este cu
totul originală, izvorîtă din observaţia directă şi atentă a instituţiilor cul­
turale şi religioase, a armatei, a moravurilor etc. După cum personale şi
originale sînt ideile din a doua parte, notele şi numeroase idei chiar şi din
partea I-a. De aceea cartea a fost socotită un „oracol” , cum recunoaşte
chiar şi cel ce, după un secol de la scrierea ei, a încercat să o discrediteze
10 Incrementa atque decrementa aulae othomanicae, trad . engleză The history o f the growth
and decay o f the Othman Empire, L ondra, 1734, trad , franceză, Histoire de l ’Empire Othoman,
ou se voyent les causes de son agrandissement et de sa décadence, Paris, 1743, trad , germ ană
Geschichte des osmanischen Reiches nach seinem Anwachsen und Ahnehmen, H am burg, 1745,
trad , rom ânească, Istoria im periului otoman. B ucureşti, 1876
11 K . M arx, F r. Engels, Opere complete, vol. X , Bucureşti, 1961, p. 30. M. Guboglu, D i-
m itrie Cantemir şi Istoria Im periului Otoman, în Studii şi articole de istorie, II, 1957, p. 179—208
9 DIMITRIE CANTEMIR 17

(J. Hammer), iar autorul ei, Dimitrie Cantemir, a fost caracterizat „un
savant judicios şi obiectiv” , care a organizat faptele cu „metodă” şi le-a
înfăţişat cu claritate, potrivit opiniei unui recenzent francez la apariţia
ediţiei parisiene a Istoriei Imperiului otoman.
Creşterea şi descreşterea Imperiului otoman, sau cu titlul în româneşte,
formulat de autorul însuşi, Istoria pentru creşterea şi descreşterea Curţii
aliosmdneşti, dezvăluie un om cu o concepţie evolutivă cu privire la desfăşu­
rarea istoriei — naşterea, apoi ascensiunea, după care urmează declinul,
evoluţie determinată de anumite cauze, ceea ce înseamnă că era prezentă,
în mintea autorului — asemenea luminiştilor vremii —, concepţia de cauza­
litate, chiar dacă nu este formulată în aceşti termeni.
Concepţia cu privire la evoluţia societăţii se reîntîlneşte şi într-o altă
lucrare a lui Cantemir, de mai mică valoare ştiinţifică, scrisă în acelaşi
timp şi intitulată pretenţios : Cercetarea (cunoaşterea) naturală (fizică) a
monarhiilor12. Este vorba de cunoaşterea lucrărilor prin prisma raţiunii,
concepţie potrivnică cunoaşterii mistice a acestora. Evoluţia istoriei uni­
versale, raportată la cele patru „monarhii”, se întemeiază pe logica aristo­
telică, în sensul transformării continui a societăţii, cele vechi generînd
altele noi, iar acestea, la rîndul lor, altele.
Asemenea altor scrieri ale lui D. Cantemir, to t astfel şi Istoria.
Imperiului otoman şi Cercetarea (cunoaşterea) monarhiilor sînt lucrări
cu caracter militant. Timpul scrierii lor, 1714—1716, este al pregătirii
şi începerii unui nou război austro-turc, de care fostul domn moldovean
lega mari nădejdi cu privire la independenţa Moldovei, cu ajutorul ruşilor,
constituie o dovadă. După cum dovadă în acelaşi sens este şi intenţia, evi­
dentă, de a informa lumea europeană, prin cele două scrieri, cu privire la
cuceririle nedrepte ale turcilor, la asupririle de ţări şi popoare, dar şi cu
privire la racilele ce măcinau Imperiul otoman, îndemn pentru cei inte­
resaţi la unirea forţelor pentru grăbirea declinului şi, astfel, pentru elibe­
rarea popoarelor subjugate.
Concluzia este asemănătoare şi în cea de a treia scriere cantemiriană,
cu privire la Sistema religiei mohamedane,13 Excursul autorului în învă­
ţăturile Coranului, în credinţele populare, în datinile şi tradiţiile mohame­
dane este o pregătire a încheierilor politice urmărite de Cantemir : lupta
împotriva turcilor pentru eliberarea ţărilor şi popoarelor oprimate.
«■
u
Caracterul ştiinţific se imbină tot atît de strîns cu cel politic şi în scrie­
rile lui Dimitrie Cantemir referitoare la români. Au fost cele mai valoroase
şi au rămas cele mai valoroase din întreaga operă cantemiriană. Explicaţia
se cuvine căutată în identificarea plenară a autorului cu problemele aces­
tor lucrări, înţelegerea mai adîncă a lucrurilor, nu numai datorită temeiului
documentar mai vast şi mai variat, ci, într-o măsură cu mult mai mare
la M. Guboglu, D imitrie Cantemir orientaliste, în Studia et acta orientalia, I I I , p.
1 2 9 -1 7 5
13 K niga sistim a iii sostoianie muhammeăanskoi religii, S t. Petersburg, 1722 ; Despre-
Coran, trad , de I. Georgescu, în Analele Dobrogei, V III, 1927, p. 67 — 121

2 — Anuarul Institutului de Istorie şi Arheologie .

18 1 ŞT. PASCU 10

în :comparaţie cu celelalte, lucrări, datorită înţelegerii unor aspecte ale vieţii

şi mentalităţii oamenilor, necuprinse în izvoarele scrise.,
}?#' [Descrierea Moldovei, Hronicul vechimii româno-moldo-vlahilor, în pri­
mul rînd, sînt opere fundamentale, capitale, care nu şi-au pierdut impor­
ta n ţa nici după mai bine de două secole şi jumătate, la care se cuvin adăo-
gate altele, de, mai mică însemnătate: Viaţa lui Constantin Cantemir şi
Evenimentele Cantacuzinilor şi ale Brîncovenilor.
. Cea dintîi este istorie, geografie, economie, etnografie, instituţii. Este
înfăţişarea Moldovei de la sfîrşitul sec. al XVII-lea şi începutul celui
următor sub toate aspectele, cu, toate implicaţiile, în evoluţie şi în starea
prezentă a lucrurilor. Este, în acelaşi timp, Descrierea Moldovei14 şi o
fundamentare a unor concepţii social-politice ale autorului, cuprinse şi
în alte lucrări ale sale de mai înainte, aici dezvoltate şi demonstrate mai
pe larg şi mai convingător. Pentru sine, pentru cei din jurul său şi
pentru cei rămaşi acasă, în Moldova, pentru oamenii de cultură din Europa.
De aceea opera e scrisă în latineşte, la invitaţia Academiei din Berlin,
în anul 1716. Este o lucrare completă, în care părţile se întregesc, alcă­
tuind o „monografie” cu privire la starea Moldovei în vremea lui Dimitrie
Cantemir. în cele trei părţi cuprinse în carte : geografică, politică şi bise-
ricească-culturală sînt înfăţişate toate aspectele esenţiale, astfel că cititonil,
chiar şi străin, la sfîrşitul lecturii avea imaginea multilaterală a .ţării
Moldovei din acea vreme şi uneori şi din vremurile dinainte, datoriţă
incursiunilor autorului în trecut. în partea geografică sînt descrise numele
vechi şi noi ale ţării Moldovei, aşezarea, hotarele, iarăşi vechi şi .noi,
ţinuturile şi tîrgurile, apele, munţii, cîmpiile şi bogăţiile animale şi minerale.
Mult mai complexă şi mai plină de sensuri şi manifestaţii politice . şi
sociale este partea politică în care autorului i se oferă un bun prilej de
a-şi înfăţişa propriile idei cu privire la domnia ereditară şi autoritară, la
„monarhia absolutistă”, drepturile şi prerogativele cuprinzătoare ale acesteia
în toate domeniile vieţii social-politice, subordonarea boierimii şi a întregii
„ţări”, adică a tuturor categoriilor, claselor şi păturilor sociale monarhului
„absolutist” ; cu privire la lărgirea bazei sociale a domniei, prin atragerea
spre colaborare a micii boierimi şi a ţărănimii libere, prin ocrotirea "ţără­
nimii aservite faţă de abuzurile şi silniciile marii boierimi ; cu privire la
dorinţa şi la dreptul de independenţă a „Moldovei” şi a poporului român
în general. Asemenea concepţii sînf prezente atît în capitolul cu privire
la cîrmuirea Moldovei, la domnie (alegerea, înscăunarea, întărirea, mazilirea
şi înmormîntarea domnilor), la boierime şi dregătorii, la nobilime şi -la
celelalte categorii sociale, la oaste, la legile şi instituţiile judiciare, la
venituri (vechi şi noi), la obligaţiile faţă de Poarta otomană, la diferitele
datini şi obiceiuri. Sînt prezente concepţiile social-politice chiar şi în
capitolele privitoare la biserică, la graiul lor şi la literele (scrisul) moldo-14
14 Descriptio Moldaviae, în Opere, vol. I ; trad , germ ană Beschreibung der Moldau,' H am ­
burg, 1769—1770; tra d , rusească Istoriceskoe, gheograficeshoe i politiceskoe opisanie M oldavii,
Moscova, 1789, traducerea rom ânească în num eroase ediţii din 1825 p înă astăzi. Cea din u rm ă,
su p e rio a ră din to a te p u n c te le de vedere, ed. A cad. R. S. R om ânia, 1973
11 D1MITRIE CANTEMIR 19

venilor. O scriere cu caracter ştiinţific, dar în acelaşi timp şi în aceeaşi

măsură şi o scriere cu caracter politic. O scriere de informare a străinătăţii,
dar. în acelaşi timp şi în aceeaşi măsură o scriere în apărarea intereselor
domniei, a independenţei ţării de sub oprimarea otomană. -
Scop asemănător, folosind alte mijloace, urmăreşte Cantemir şi prin
H arta Moldovei anexată Descrierii1-'. Cea dintîi lucrare cartografică pri­
vitoare la Moldova realizată de un moldovean, harta cuprinde Moldova
înţreagă, aşa cum o dorea Cantemir şi bunii patrioţi moldoveni şi aşa cum
o exprimase în tratatul din 1711 încheiat cu ţarul Rusiei.
; : Ideile cuprinse în lucrările lui Dimitrie Cantemir cu privire la drepturile
poporului român, la aspiraţiile acestuia spre libertate şi independenţă,: la
domnia ereditară şi autoritară pretindeau un temei istoric serios, puternic,
convingător. Asemenea temei se cuvenea căutat încă de la origini, dezvol­
tat: apoi pas cu pas, pînă în timpurile contemporane autorului. Hronicul
vechimei româno-moldo-vlahilor16trebuia să servească acestui scop. Şi deoarece
originile şi începuturile erau aceleaşi pentru toate ramurile poporului
român, silit, din cauza vicisitudinilor vremii, să trăiască în trei state deo­
sebite, Hronicul lui Cantemir cuprinde deopotrivă pe ardeleni, moldoveni
şi' munteni. Titlul însuşi, în forma sa completă, exprimă gîndul şi con­
cepţia autorului cu privire la conţinutul operei: Hronica a toată Ţara, Ro­
mânească (care apoi s-au împărţit în Moldova, Muntenia şi Ardealul).
Originile poporului român de la colonizarea romanilor în Dacia, romanitatea
românilor, continuitatea poporului român în Dacia, vieţuirea românilor
pe, întreg cuprinsul ţării şi în toate zonele, la munte, în regiunea ele coline
şila şe sşin u numai ca o entitate etnică deosebită, ci în acelaşi tim p ,ça o
prezenţă politică — sînt problemele fundamentale ce au preocupat pe acest
mare învăţat, acum la 1717—1722 cînd şi-a scris opera cea mai de seamă,
în plină maturitate de gîndire şi de creaţie (avea 40—45 de ani). Scrisă
mai. întîi în latineşte, sub forma unei sinteze sumare, cu titlul Historia
Moldo-vlahica la cererea Academiei din Berlin şi pentru informarea stră­
inătăţii, lucrarea a fost reluată, pe o structură similară, dar la o scară: de
vreo patru ori amplificată, atît ca fapte cît şi ca idei. Conştient de
însemnătatea operei sale, Cantemir simte datoria patriotică de a-şi scrie
opera fundamentală în limba rostită şi înţeleasă de poporul român, spre
cultivarea şi întărirea conştiinţei acestuia, ,,ca-ntr-o oglindă curată chipul
şi '.statul, bătrîneţele (trecutul) şi cinstea neamului său privindu-şi” .
Ultima şi cea mai de seamă dintre lucrările savantului român se cuvenea
solid fundamentată, atît pentru importanţa temei, cît şi pentru convingerea
celoi ce se mai îndoiau de adevărurile cu privire la problemele dezbătute.
Adăugîndu-se acestor considerente şi conştiinţa cu privire la prestigiul
său ştiinţific european, se explică pe deplin strădaniile autorului de a rea­
liza o lucrare erudită. Clasicii latini şi greci, istoricii italieni, bizantini.15*
15 G. Vîlsan, Harta Moldovei de D. Cantemir, în A nal. Acad. Rom., mein. secţ. is t.,'V I,
1924 •' ' : !
1G Hronicul vechimei româno-moldo-vlahilor, ed. C. Sănlescn, Iaşi, 1835 —1836, ed.
Gr. Tocilescu, în Opere, V III, 1901
20 ŞT. PASCU 12

germani, francezi, poloni, umanişti şi medievali, cronicarii turci, persani

şi arabi, sîrbi şi ruşi, moldoveni şi munteni sînt studiaţi şi valorificaţi. Mulţi
dintre ei pentru întîia oară şi unii şi pentru ultima oară, pînă acum. Pentru
întîia oară dintre istoricii români, Cantemir foloseşte, alături de izvoarele
narative, izvoarele diplomatice, cele epigrafice şi numismatice17.
Lucru pe deplin explicabil, deoarece învăţatul istoric este cel dintîi
care cultivă o gîndire şi o concepţie modernă, metode şi tehnici moderne
de cercetare, distanţîndu-se sensibil de înaintaşii săi, cronicarii. Gîndirea
şi metoda sa îl situează, cronologic, în fruntea istoricilor propriuzişi, şi
■explică şi înţelegerea şi valorificarea izvoarelor etnografice şi folclorice,
a tradiţiilor şi datinilor populare în această operă de inestimabilă valoare
pentru vremea alcătuirii ei şi pentru timpurile de după aceea, pînă în
vremurile de astăzi. Modern în gîndire şi metodă este Cantemir, iarăşi
cel dintîi, în atitudinea critică faţă de izvoare, confruntîndu-le şi anali-
zîndu-le. Pe asemenea temei se reconstituie procesele istorice, cauzele şi
■desfăşurarea acestora, se reconstituie tabloul unei societăţi, cu umbre şi
lumini.
Operă ştiinţifică erudită, Hronicul, care începe cu originile şi ajunge
■cu relatarea evenimentelor istorice pînă în sec. al XIII-lea, n-a fost scris
numai pentru a lămuri anumite probleme de însemnătate capitală. Can­
temir n-a făcut doar ştiinţă pentru ştiinţă. Şi Hronicul — mai mult decît
alte lucrări — este o operă militantă urmărind scopuri politice concrete,
spre binele ţării şi al poporului român. Judecată şi din acest unghi lucrarea,
se explică mai uşor unele interpretări subiective. Originea „nobilă” din
romani curaţi, neamestecaţi, continuitatea neîntreruptă, însemnătatea
politică şi culturală a înaintaşilor, unitatea neamului românesc etc. erau
evocate şi reconstituite de savantul patriot spre mîndria „neamului” . Dar
nu o mîndrie deşartă, ci o mîndrie vrednică de cinste prin faptele urmaşi­
lor, care erau datori „lipsurile să-şi împlinească” , pentru ca aşa precum
odinioară strămoşii tot astfel şi ei să fie vrednici de cinste şi bărbăţie. Cinste
•şi bărbăţie pentru libertatea şi fericirea patriei, a neamului românesc.
Cele trei idei fundamentale : originea, continuitatea şi unitatea poporu­
lui român constituie pîrghia principală de susţinere a întregii opere. Mol­
dovenii, muntenii şi ardelenii care „cu un nume de obşte se cheamă români” ,
sînt urmaşii romanilor. Mîndru de originea poporului român, Cantemir
îl socoteşte de sînge curat, „neam de evghenie” . Era şi un răspuns scor-
nitorilor de „basme” .
în lupta poporului român pentru libertate, nu numai originea „nobilă”
•era folosită ca argument hotărîtor, ci şi continuitatea neîntreruptă pe
locul de aşezare a coloniştilor romani. „Neamul care de demult s-a colo­
nizat cu romani de atunci pînă acum necurmat locuieşte în Dachia”, pro­
clamă Cantemir. Şi nu doar o ramură a poporului român, ci totalitatea
lui, toţi românii din Dacia de odinioară „aşa neclătiţi şi în veci nemutaţi
i-a lăsat, din care coboară acel neam românesc din Moldova şi Ţara Ro­
17 I. Minea, op. cit., ; P. P. Panaitescu, op. cit., C. Măciucă, op.cit.
13 D1M1TRIE CANTEMIR 21

mânească şi Ardeal” . Substratul politic e urmărit şi în afirmarea unităţii

poporului român peste graniţele politice ale vremii. Vechea Dacia corespunde
■celor trei ţări româneşti : Moldova, Ţara Românească şi Transilvania.

Da capătul acestor reflecţiuni cu privire la activitatea ştiinţifică şi

politică a lui Dimitrie Cantemir, se cuvin cîteva cuvinte de încheiere cu
privire la acest umanist întîrziat şi prevestitor luminist, cu privire la una
din cele mai ascuţite şi profunde minţi din vremea sa, cum a fost considerat
şi caracterizât marele învăţat român. în gîndirea acestuia nu-şi găseşte
loc întîmplarea şi hazardul ; locul acestora e luat de raţiunea întîmplărilor,
fenomenele care-şi au cauzalitatea lor obiectivă şi necesară. Asemenea
principii au fost aplicate ori au fost încercate în lucrările istorice ale lui
Cantemir. Pe temeiul principiilor evoluţiei de la vechi la nou, de la inferior
la superior, Cantemir ajunge la concluzii politice concrete : boierii, ridicaţi
la o situaţie atît de înaltă erau condamnaţi pieirii. Conţine această con­
cepţie unele principii dialectice, în germene este adevărat, prin unghiul
cărora judecă relaţiile sociale, antagonismele dintre clase şi categorii sociale,
dintre popoarele cuceritoare şi cele subjugate. După cum lupta pentru
libertate a claselor şi categoriile sociale oprimate este îndreptăţită, după
cum acestea nu sînt datoare să se supună legilor nedrepte, to t astfel sînt
îndreptăţite a lupta pentru libertatea lor şi popoarele subjugate18. Monarhul
absolutist îşi validează, astfel, pretenţiile de autoritate necontestată, patrio­
tu l indemnul la lupta pentru independenţa ţării, savantul dreptul la
conducerea societăţii.
Prin gîndurile şi ideile sale, prin faptele şi înfăptuirile sale, Dimitrie
Cantemir se ridică cu mult deasupra contemporanilor săi, prefigurînd epoca
luminilor, a Şcolii ardelene pe care a influenţat-o nemijlocit. Hronicul
vechimii româno-moldo-vlahilor, o copie a acestuia, revizuită de însăşi pana
autorului, cumpărată la Viena de luminatul vlădică Inochentie Micu şi
dusă la Blaj, a constituit cartea de căpătîi pentru istoricii Şcolii ardelene:
Samuil Micu, Gheorghe Şincai şi Petru Maior. Cantemir este socotit, astfel,
pe bună dreptate, un precursor al Şcolii ardelene, al luminismului românesc.
Şi este considerat, cu aceeaşi îndreptăţire, inspiratorul — prin argumentele
istorice şi politice cuprinse în operele sale — luptei pentru independenţă
a poporului român şi al celorlalte popoare din sud-estul Europei. Persona­
litate remarcabilă şi strălucită a culturii româneşti, om de ştiinţă de mărime
europeană, Dimitrie Cantemir şi-a sporit mereu prestigiul ştiinţific şi politic
pe măsura desluşirii cît mai veridice a gîndirii sale moderne, a concepţiilor
sale înaintate, a iubirii sale calde faţă de patrie şi de popor, faţă de
toate popoarele dornice de libertate.

18 D. B ădărău, Filozofia lui D im itrie Cantemir, Bucureşti, 1964 ; V. R adu, Con­

sideraţii asupra ideilor politice şi sociale ale lu iD . Cantemir, în A puhim , V I, 1967, p. 379 —392
 G H E O R G H E EAZÄR
DE

Ş T E FA N PASCU

Subliniind, cu îndreptăţire, forţa creatoare, intuind just însemnătatea

creaţiilor, Jules Michelet caracteriza veacul al XVIII-lea „Marele Secol”
(Le Grand Siècle). Ştiinţele naturii: matematica, astronomia, fizica, chimia,
ştiinţele naturale se dezvoltă în chip prodigios, alcătuind un edificiu complet,
încoronat de ştiinţele umaniste şi social-politice. „Omul învaţă mereu,
pătrunde, vede, este convins că ignoranţa, neştiinţa pălesc. Este «Secolul
luminilor»” .
Era ideologia şi cultura noilor forţe sociale, care, socotindu-se îndrep­
tăţite, prin ponderea lor în viaţa societăţii, aspiră la dominaţia politică
şi culturală. Burghezia şi elementele cu interese burgheze, asumîndu-şi
acest rol, îşi asociază celelalte categorii sociale cu aspiraţii asemănătoare,
ţărănimea şi muncitorimea, unindu-şi toate puterile împotriva beneficiari­
lor bunurilor materiale şi spirituale.
' Prefigurînd încă din primele decenii ale veacului, prin atitudinea dé
frondă a tînărului Voltaire (Oedipe) şi a tînărului Montesquieu (Lettres per-
sannes) în Franţa, prin lucrarea „Christianity as old as Creation” în Anglia,
„epoca luminilor” cucereşte, rînd pe rînd, popoare şi ţări, din Europa apu­
seană, din cea centrală şi răsăriteană : Spania, Italia, Germania, ^Scan­
dinavia, Austria, Polonia, Ungaria, Rusia, Peninsula Balcanică etc. îndată
după mijlocul secolului, ideologiei luminilor i se recunoaşte biruinţa prin
gîndirea şi opera acelora ce se numeau ei înşişi filozofi. Enciclopedia fran­
ceză, la care colaborează scriitori, profesori, medici, jurişti, industriaşi,
completată cu un Dicţionar filozofic practic, opera lui Voltaire, înfăţişează
ideile noi, în slujba lumii noi.
Spiritul lumii noi, care aspiră la o poziţie socială la care îl îndreptăţea
numărul şi valoarea, este raţionalist, pozitiv şi Utilitarist.
Raţiunea atotputernică se cuvenea să slujească interesele omului,
descoperindu-i legile care guvernează societatea. Aceasta, la rîndul său,
trebuia organizată spre fericirea omului.
Uuminile, cultura, în accepţiunea cuprinzătoare a noţiunii sînt socotite
factori de progres de inestimabilă însemnătate. Şi tot de asemenea educaţia,
24 ŞT. PASCU 2

parte componentă a culturii, educaţia completă : limba poporului, istoria

ţării, geografia, ştiinţele naturale, matematica, fizica, lucrul manual. Educaţia
şi instrucţia astfel înţelese trebuiau să fie accesibile tuturor, potrivit prin­
cipiului luminilor : „adevărul este simplu şi poate fi pus totdeauna la
îndemîna lumii întregi” .
Asemenea idei nu niai puteau fi nici împiedicate în înaintarea lor în
alte ţări, la alte popoare şi nici oprite în pătrunderea lor în conştiinţa oameni­
lor, modificîndu-şi şi adaptîndu-şi sensurile la realităţile social-politice ale
societăţii care le receptează. Aufklărung-ul german distinge între sferele
de competenţă ale oamenilor de cultură — de a formula teorii — şi oamenii
politici — de a găsi soluţii practice. Wolff, Lessing, Herder, Fichte, înseamnă
exaltarea trecutului şi a virtuţilor poporului german. Iosefinismul austriac
sau „absolutismul luminat”, Puffendorf, înseamnă justificarea puterii
monarhului, voinţa acestuia cu putere de lege.
Şi nu sînt nici întîmplătoare şi nici neexplicabile asemenea teorii
într-un imperiu, conglomerat de popoare, cu tradiţii istorice diferite cu
aspiraţii deosebite. Din cei 28.000.000 locuitori, cîţi număra Imperiul hab-
sburgic la începutul sec. al XIX-lea, doar 4.000.000 erau germano-austriaci.
Ţări şi provincii erau locuite în întregime sau în majoritate absolută de
slavi ; italienii populau în mare număr Tirolul şi în întregime aproape
Lombardo-Veneţia ; românii alcătuiau majoritatea populaţiei în Bucovina
şi majoritatea absolută în Transilvania ; maghiarii erau majoritari în
Ungaria.
în acest „turn al lui Babei” contradicţiile sociale se uneau strîns cu
nedreptăţile naţionale. Cei nedreptăţiţi socotesc sosit momentul prielnic
pentru înlăturarea nedreptăţilor şi cucerirea drepturilor ce li se cuveneau
de la natură. Mulţimile şi cei ce le reprezentau interesele îşi unesc puterile
în vederea atingerii nobilului scop cultivă to t ce le putea oferi un sprijin
în strădaniile pentru afirmarea existenţei lor naţionale : limba, obiceiurile,
cîntecele, istoria, şcoala.

* *

Ideologia luminilor, potrivnică vechilor stări de lucruri, anacronice,

colaborează şi în ţările române în strînsă unire cu forţele sociale noi, ce
pretindeau şi în viaţa social-politică o poziţie echivalentă cu însemnătatea
lor economică în lumea modernă ce bătea cu putere la porţile istoriei. Marile
mişcări sociale: a lui Horea în Transilvania, a lui Tudor în Ţara Românească
au dovedit-o cu prisosinţă. Realizările culturale în spirit luminist, numeroase
şi valoroase : şcoli de toate gradele, manuale, gramatici, dicţionare, traduceri,
prelucrări din operele celor mai îndrăzneţi gînditori ai vremii şi-au împlinit
cu cinste şi demnitate rolul în subminarea lumii vechi. Ideologia nouă
îi submina temeliile ideologice, mişcările din 1784 şi 1821, cele sociale, iar
mişcarea Supplex-ului din 1790—1791, cele politice. Semnificaţia mişcării
naţionale din aceşti ani sporeşte prin faptul că promotorii ei sînt aceiaşi
3 GHEORGHE LAZÄR 25

promotori ai ideologiei culturale-naţionale : Samuil Micu, Gheorghe Sincai,

Petru Maior, loan Molnar-Piuariu, loan Budai-Deleanu, Gheorghe Bazar,
Dionisie Eclesiarhul, Zilot Românul, Dinicu Golescu, Ioniţă Tăutu, Eufrosin
Poteca ş.a. Toţi aceştia şi alţii asemenea lor sînt luptători cu condeiul şi
cu cuvîntul şi sînt luptători politici în acelaşi timp. Activitatea tuturor
este dominată de ideea emancipării sociale şi naţionale a poporului român,
într-o vreme cînd conştiinţa naţională depăşise cercul restrîns al cărturarilor,
pătrunzînd în conştiinţa maselor populare. Se verifică şi în acest caz ade­
vărul axiomatic, anume că atunci cînd o idee este îmbrăţişată de mulţimi
nu mai poate fi înnăbuşită de forţele potrivnice. Cu atît mai mult cu cît
toţi erau convinşi de dreptatea cauzei pe care o slujeau.
Semnificaţia acestor preocupări întrecea domeniul culturii. Emanciparea
socială şi naţională a naţiunii române ce se apropia cu paşi repezi de
finalizarea procesului de formare a sa, preocupa în aceeaşi măsură şi ocupa
un loc însemnat în activitatea tuturor reprezentanţilor luminilor. Cosmo­
politismul ortodoxismului grecizant era subminat din mai multe direcţii.
Mai întîi din partea luminismului ardelean, influenţa căruia se resimte
to t mai puternică prin scrierile şi activitatea practică a reprezentanţilor
săi de frunte. Apoi prin trecerea Carpaţilor şi prin activitatea cultural-
şcolară, în Ţara Românească şi Moldova, a unui însemnat număr de inte­
lectuali, în frunte cu Gheorghe Eazăr, intemeietorul învăţămîntului naţional
din Muntenia.
* *
Ra sosirea lui Eazăr în Ţara Românească nu erau şcoli româneşti decît
pe la unele biserici unde se învăţa doar scrisul şi cititul. Pentru învăţă-
mîntul superior nu erau decît şcoli greceşti, cu dascăli greci, de învăţătura
cărora se împărtăşeau doar fii de boieri. „Totul era degeneraţie şi amorţeală
în ceea ce se atinge de numele de român şi patrie pînă să nu vie Gheorghe
Eazăr în ţara noastră” . Este mărturia unui bun cunoscător al realităţilor
sociale şi culturale, al şcolii, al rolului lui Eazăr, mărturia lui Eliade Ră-
dulescu. ,,Eimba începuse a se corci şi a se strica de to t ; în biserică preoţii
şi cîntăreţii aveau drept fală a face slujba într-o limbă necunoscută de
dînşii şi prin urmare schimonosită în gura lor nedeprinsă cu dînsa ; jeluitorul
se silea să-şi dea jalba către stăpînire în limba grecească; boierului îi era
ruşine să spună că e român” .
O asemenea stare de lucruri l-a întîmpinat pe vajnicul şi neînfricatul
luptător pentru lumină şi dreptate pe seama celor mulţi şi nedreptăţiţi,
Gheorghe Eazăr. Sosea în ţară bărbatul deplin matur, la vîrsta de 37 de
ani, înconjurat de o aureolă de om învăţat şi cultivat, de dascăl cu mintea
clocotitoare de iniţiative indrăzneţe şi novatoare. Căci copilul de ţăran
din Avrig, din apropierea Sibiului, isprăvise cu mare laudă studiile gim­
naziului clin Sibiu, ale Eiceului Academic din Cluj, ale Universităţii din
Viena. Studii de filozofie şi teologie, studii de felurite alte ştiinţe, umaniste
şi ale naturii, studii juridice. A fost cel mai ,,bun talent”, obţinînd la studii
clasa întîia cu distincţie, atestă un coleg şi prieten. Era înarmat învăţatul,
26 ŞT. PASCU 4

dar şi neastâmpăratul dascăl, cu temeinice cunoştinţe şi concepţii social-

politice înaintate, luministe, iosefiniste, însuşite din scrierile valoroase ale
vremii, opere ale unor învăţaţi progresişti : Sonnenfels, Ranjuinis, Hoff­
mann şi alţii. A întâlnit în lecturile sale luministe întrebări răscolitoare
pentru mintea sa în continuă căutare : Pot face scriitorii revoluţii ? Ce
înseamnă revoluţie ? Revoluţia în ştiinţă şi erudiţie etc. Cunoştea şi împăr­
tăşea principiile dreptului natural, aşa cum erau înfăţişate în opera lui
Martini. îi erau cunoscute şi familiare cele mai noi cuceriri ale fizicii şi
chimiei, matematicii şi medicinii. Din Viena însetatul de cunoaştere, tânărul
student Gheorghe Razăr, îşi rotise privirea scrutătoare în jur, pînă la mari
depărtări, descoperind Enciclopedia şi pe Kant. ,,De la stele pînă la om
şi de la om pînă la stele” , afirmă Bogdan Duică, Razăr îşi plimbase
cugetul şi fantezia, sprijinit pe mijloacele literare ale vremii. Era o
figură autentică de „Aufklärer” .
Aureola sa de învăţat în multe domenii era întemeiată şi pe activitate
liţerar-ştiinţifică bogată şi valoroasă pentru acele vremuri şi în acele împre­
jurări : traducerea unor lucrări cu conţinut educativ şi moral, de bun simţ
şi de bună cuviinţă, a unei Pedagogii, a povestirii populare Octavianuş.
Era autorul mai multor manuale folositoare într-un grad superior şcolilor
româneşti din acea vreme : Compendiu de Geografia Transilvaniei, Gramatică
româno-germană, Teologia dogmatică şi morală etc.
Nu-i lipsea din bogatul palmares pînă la acea vîrstă nici activitateâ
didactică şi nici anumite manifestări politice. Frumoasă şi valoroasă cea
dintâi, în calitate de profesor la Seminarul teologic din Sibiu, îndrăzneţe
cele din urmă. Atât de îndrăzneţe încît superiorii săi şi oficialitatea l-au
socotit primejdios. : ;
I se întâmplă lui Gh. Razăr ce li se întâmplase vrednicilor săi înaintaşi
şi dascăli : Samuil Micu, Gheorghe. Şincai şi Petru Maior. Conservatorismul
şi invidia episcopului blăjean lo a n .Bob au alungat pe marii învăţaţi din
Blaj. Conservatorismul şi invidia episcopului sibiân Vasile Moga îl alungă
pe Razăr din Sibiu. I se va întâmpla de asemenea lui Simion Bărnuţiu peste
trei decenii, alungat din .Blaj de obtuzitatea episcopului Remeni. De 6
parte episcopii, uniţi şi neuniţi, circumspecţi şi ferecaţi de nişte condiţii
grele, dar- şi într-o mentalitate conservatoare. De altă parte inteligenţa
v ie .şi neastâmpărul cugetării tinere şi îndrăzneţe', revoluţionare în raport
de conservatorismul oficial, dorinţa şi nevoia organică de a respira aerul
libertăţii şi dreptăţii social-politice, firea aprinsă, duşmană a tiparelor
vechi şi învechite, umilitoare pentru om şi omenire. Ideile şi activitatea
marilor învăţaţi, înzestraţi cu îndrăzneala gîndirii şi gîndirea îndrăzneaţă,
cuprinşi de, neastâmpărul căutărilor schimbătoare de rînduieli învechite,,
nu erau pe placul oficialităţii. în cazul lui Gheorghe Razăr picătura care
a umplut paharul a fost o întâmplare petrecută la grădina publică din
Sibiu, într-o seară de'vară din anul 1815. într-o cuvîntare înflăcărată,
Razăr preamări pe Napoleon şi geniul latinităţii, toastând în sănătatea
împăratului francez, duşman neîmpăcat al Habsburgilor, care, scăpat ,din
exilul său de pe insula Elba, së îndrepta triumfător spre Paris.
5 GHEORGHE LAZAR 27

împodobit cu o asemenea aureolă, temeinicită pe bogata şi felurita

sa învăţătură şi activitate, înarmat cu tenacitate şi hotărîre, îndrăzneală
şi temeritate, păşea Gbeorghe Dazăr pe pămîntul Ţării Româneşti. Dar
şi aici îndărătniciile erau mari şi multe, conservatorismul puternic şi îndă­
rătnic, potrivnicii feţe înalte, cu putere însemnată în lucrurile obşteşti.
Dar ogorul doritor de sămînţa cea bună, curăţat de buruieni şi neghină,
prin strădania unor buni patrioţi, a primit cu căldura de trebuinţă sămînţa
pentru a. rodi bogat. Profesor particular, preceptor de familie boierească
mai întîi, inginer hotarnic după aceea, ctitor de şcoală naţională superioară
în cele din urmă.
Da propunerea convingător demonstrată a lui Dazăr, însuşită de Eforii
şcoalelor din Ţara Românească, Constantin Bălăceanu, loan Văcărescu,
Iordache Golescu etc., oameni luminaţi, mai apropiaţi de gîndurile şi
gîndirea, de proiectele şi planurile profesorului ardelean, divanul ţării
hotărăşte, în decembrie 1817, înfiinţarea unei şcoli naţionale mai înalte
şi inai înaintate. Asemenea şcoală se cuvenea onorată, de la început, de
dascăli iscusiţi şi „epitimoniki” . între toţi cel dintîi era Gheorghe Dazăr,’
recomandat elogios de eforii sprijinitori ai culturii şi ai şcolii româneşti.
„Altul mai destoinic n-am putut găsi — afirma raportul eforilor — fără
pe un Dazăr inginer, ce a venit acum de curînd din părţile Transilvaniei” .
Destoinicul inginer era socotit priceput ,,în orice meşteşug filosoficesc” şi
de: aceea vrednic a preda aritmetica, geografia, geometria teoretică, şi
practică, geodezia.
::; I se statorniceşte, noii şcoli, loc de activitate în chiliile mănăstirii Sf..
Savk. în concepţia îndrăzneţului şi înfocatului ardelean, Şcoala sa se
cuÿëriea -organizată în patru trepte, de la treapta primară pînă la cea. supe­
rioară, de filosofie şi drept. în şcoala primară se învăţa scrisul şi cititul,
arithletica, gramatica şi catehismul. în şcoala gimnazială continua învăţarea
gramaticii, apoi sintaxa, poetica şi retorica, istoria şi geografia. în liceu,
pe' lingă aritmetică cu toate părţile ei şi pe lîngă geografia lumii, se mai
învăţa geometria, trigonomètria şi algebra, geodezia şi arhitectura. Şcoala
superioară de la Sf. Sava era datoare să instruiască tineretul în „tagmele
filosbîiceşti” şi în „tagmele iuridiceşti” . O şcoală în care să se formeze
„buni împiegaţi pentru cancelarii şi judecătorii” , tineri „deprinşi cu măsura­
re a , moşiilor şi locurilor”, . lucru de mare „folos pentru ingineri” .
;i:0 şcoală înaltă în limbă română, pe temeiurile ştiinţifice ale vremii,
însenina un act cu adevărat revoluţionar în cultura poporului român. Actul
revoluţionar se înfăptui. Şi înfăptuitorul era Dazăr inginer, venit de curînd
d in părţile Transilvaniei, destoinic la orice meşteşug filosoficesc. lV -
'în „înştiinţarea” adresată tinerimii „vrednice de toată .cinstea” , în
1818, cu ocazia inaugurării Academiei de la Sf. Savâ, Dazăr punea fkţă-n
faţă trecutul cu „epoha nouă” . Concluziile aveau valoaré de proclamaţie.
Neamul românesc, atît de vestit prin originea sa; ţara-locuită de el, înzes­
trată cu toate rodurile pămîntului, se cuvenea să aibă o „şcoală mâi de
treabă, o Academie cu ştiinţă, chiar în limba maicii sale” . „Epoha nouă” '
şi • o; ', .întâmplare strălucitoare” au înlesnit înfiinţarea şcolii „după Care
 28 ŞT. PASCU 6

de mult oftau inimile” vrednicilor oameni. Spre cinstirea noii Academii,

chema Lazăr, cu glas fierbinte, pe toţi cei însetaţi de cultură. „Veniţi toţi
de toate părţile şi de toată starea, veniţi la izvorul tămăduirii, ca să
ne împărtăşim şi noi . . . cu mai multe ştiinţe folositoare” .
Evenimentul „epohal” a trezit inimi simţitoare, a deşteptat conştiinţe
însetate de lumină, a acordat lire sensibile la frumos şi la adevăr. Oda
lui Paris Mumuleanu, inspirată din frenezia generală, chema: „Tineri,
bătrîni, indemnînd, /Patria s-o folosim/, La izvor nou alergînd /Ştiinţe
să dobîndim/. Limba siliţi s-o lucraţi/, Cu unelte măiestreşti/, Rod în lumină
să daţi/, Din muze filosofeşti” .
Şcoala lui Lazăr a fost „un centru de lumini de unde se răspîndiră
raze care înflăcărară în inimile românilor, zelul de cultura limbii lor”, afirma
Petrache Poenaru, elev şi apoi profesor şi director al şcolii. „Centrul de
lumini” a sădit în inimile şi minţile poporului cultivat mare „încredinţare
de a se învăţa ştiinţele în limba patriei” .
Era urmarea vredniciilor tuturor slujitorilor şcolii, în primul rînd a vred­
niciei ctitorului, autor şi traducător de cărţi de ştiinţă în limba română,
spre instruirea tinerilor, care se „mirară şi ei că înţeleg mai bine în limba,
lor orice învăţătură” , afirmă un alt discipol eminent, Simion Marcovici,
recunoscîndu-se şi pe sine între cei ce se mirară.
începutul n-a fost uşor. Cîţiva grămătici şi ţârcovnici, care abea ştiau
să slovenească. Şi Lazăr se nevoia să-i facă ingineri hotărnici. Geometria
şi topografia erau lucruri prea grele pentru asemenea tineri fără pregătirea
cuvenită. „Se bătea omul cu pumnii în piept şi ridica mâinile la cer strigînd :
Doamne, pînă cînd anii blestemului” . „Anii blestemului” chinuitor se risi­
peau încetul cu încetul. „Şcolarii începură a deosebi că alta este limba
elenică şi alte sînt ştiinţele care se pot învăţa în orice limbă” . Părăsiră
copiii clasele greceşti de pe la alte şcoli şi umplură băncile clasei de inginerie
a lui Gheorghe Lazăr. „Băieţii de la Udricani, de la Sf. Gheorghe, de la
Colţea şi de la toate bisericile au golit acele şcoli şi au alergat la Sf. Sava,
cu Petrache Poenaru, cu Eufrosin Poteca, cu Simion Marcovici, cu Pândele,
cu Costache Moroiu şi cu mulţi alţi tineri din şcoala grecească”, îşi aducea
aminte loan Ghica de acele vremuri pentru a le povesti apoi lui Vasile
Alecsandri. 5
în timp de un an elevii ajunseseră departe. Pe moşiile Ţării Româneşti
începură a flutura steagurile noilor ingineri .. . „Bietul Lazăr aprindea
pipa şi, petrecîndu-şi mîna asupra pieptului, i se inundau obrajii de lacrimi” ,
„îndrăznesc a zice — afirmă Eliade — că niciodată, de cînd este Ţara
Românească şcolile n-au împrăştiat atîtea cunoştinţe ca atunci. Trei filosofi
se auzeau pe catedrele Capitalei : Kant, Condillac şi Traşi şi trei matema­
ticieni : Wolf, Lacroa şi Francheur” .
Iniţiatorul şi mentorul era Lazăr, care nu şi-a socotit niciodată catedra
o profesiunne, ci o chemare, o misiune. La lecţiile sale de filozofie „sala
gemea de auditori” . Prin ştiinţa şi dăruirea sa, prin pasiunea şi talentul
său, Lazăr era „preursit a deschide un drum de regenerate. El îşi simţea
vocaţia sa, proclamă Eliade, învăţăcelul şi urmaşul său. Cînd se afla în clasă
7 GHEORGHE LAZÄR 29

el vorbea insuflat. Catedra lui semăna cu un amvon, vedea cineva cum i

se bate pieptul. Cu mîinile pline în orice ocazie arunca seminţele românismu­
lui şi naţionalităţii” .
Mîinile pline însemna vasta sa învăţătură împărtăşită de la catedră
şi mai însemnau manualele de trebuinţă tineretului. Şi harnicul şi învăţatul
profesor caută şi găseşte răgazul şi energia necesare, realizînd, unul după
altul, manuale atît de utile şi atît de trebuincioase unele pentru întîia oară
în limba română, prelucrări după manualele vremii sau originale chiar :
Aritmetică matematicească, Temeiurile trigonometriei cei drepte, Geografie
matematică, Istoria universală, Pedagogie, Filosofie, Logică şi Metafizică
(acestea din urmă după Kant). Putere de muncă impresionantă şi to t
atît de impresionant evantaiul preocupărilor şi învăţăturilor lui Lazăr.
La care se adaogă dragostea şi dăruirea pentru şcoală, pentru tineret, misi­
unea de profesor, suport temeinic moral pentru omul şi dascălul nescutit
de neajunsuri şi necazuri, răutăţi şi privaţiuni. Dorinţa sa arzătoare, însă,
ca tinerimea să poată păşi ,,către tronul Minervei” prin învăţătură folo­
sitoare, spre care ţintă s-a străduit ,,Şcoala academicească” nu cu puţin
rod, cu toate viscolele şi furtunile ce s-au abătut asupra ei, a învins greutăţi
şi a înlăturat piedici, a dominat ,,minţi de papură şi capete de dovleac” ,
opuuîndu-le înţelepte învăţături şi generoase gînduri.
Prin lecţii şi deopotrivă prin manuale, Lazăr reuşea a „infoca” inimile
tuturor celor ce avuseră fericirea a se adăpa din sorgintea ştiinţei pe care
cu căldură şi convingere le-o insufla, devenind „focarul din care scînteia
entuziasmul patriotic” . O spune Petrache Poenaru, el însuşi unul dintre
cei ce-şi încălzise inima şi mintea la „Şcoala academicească” . O dovedesc
legăturile elevilor şi profesorilor de la Sf. Sava cu mişcarea revoluţionară
de la 1821, legăturile lui Lazăr cu Tudor. Dascălul patriot era binevenit
în toate zilele în tabăra de la Cotroceni. Sfaturi preţioase oferea „inginerul”
Lazăr „domnului” Tudor cu privire la întărirea taberei, cu privire la con­
fecţionarea afeturilor, cu privire la folosirea tunurilor. Era îndreptăţită,
astfel, paralela dintre rolul lui Lazăr şi rolul lui Tudor în deşteptarea con­
ştiinţei naţionale, în înaintarea poporului român. „Exclamarea ce făcură
în faţa lumii, pe de o parte Gheorghe Lazăr, prin dezlegarea graiului românesc
din amorţirea la care era condamnat de secole — afirmă acelaşi Poenaru —,
pe de altă parte Tudor Vladimirescu, prin vigoarea ce cu braţul său dete
simţului naţional, fu procesul cel mai convingător care asigură poporului
român dreptul de cetate în cercul naţiunilor europene şi-l puse pe calea
progresului spre dezvoltarea naţionalităţii sale” .
Astfel „Şcoala academicească” ,, profesorii ei, Gheorghe Lazăr, Eliade
Rădulescu, Eufrosin Poteca, Ladislau Erdeli ş.a. reuşiră să pregătească o
generaţie de tineri iniţiaţi în gramatică şi geografie, aritmetică şi desen
unii, cei mai mici, alţii, cei mai mari, înaintară în studii speciale de filo­
zofie şi matematică, cu aplicaţii topografice şi la felurite aparate mecanice.
De fapt însuşirea tehnicii măsurătorilor se prelungeşte spre studiul mate­
maticilor, a giamaticii spre cercetarea limbii, a logicii spre studiul sisteme­
lor filosofice.
30 ŞT. PASCU 8

Necazuri şi supărări, răutăţi şi nedreptăţi, multe şi mari au slăbit

rezistenţa, fizică şi morală, a dîrzului dascăl. în 1822 Gh. Bazăr se îmbol­
năvi grav. Forma boalei : friguri, adausul ei sufletesc : mîhniri şi nenorociri.
Chemaţi, fraţii săi pornesc de la Avrig cu căruţa pentru a-i împlini dorinţa :
să trăiască, cît o mai avea de trăit în satul natal, la poalele muntelui, în
mijlocul a lor săi, înconjurat de dragostea şi cinstirea de care era vrednic.
Părăsind Bucureştii, la marginea oraşului şi-a adunat puterile cu mare
îndîrjire, s-a ridicat în picioare şi a binecuvîntat Ţara. Elevii care însoţeau
cârtiţa îi priveau chipul răvăşit de boala trupească şi sufletească şi cuprinşi
de , emoţie şi întristare se legau solemn să-i continue opera, înfăptuirea.
Ba 17 sept. 1823, acum 150 de ani, în vîrstă de numai 44 de ani, inima
mare, plină, generoasă, dîrză a marelui bărbat a încetat să mai bată.
Plîns de toţi voitorii de bine, de toţi inimoşii făclieri ai redeşteptării
naţional-culturale, corpul neînsufleţit a fost înmormîntat la umbra bise­
ricuţei din Avrig. Pe crucea simplă, din piatră, s-au săpat, în slove, cîte-
va gînduri şi reflecţii, cu conţinut filozofic, ale marelui dascăl :
Cetitorule, ce eşti, am fost,
Ce sînt vei fi,
Găteşte-te, dar.
Frumos epitaf şi frumos adevăr, vrednic de acela pe care oamenii' îl
pregătiră a fi episcop, dar a fost sortit să fie unul din cei mai de seamă,
d in cei mai vrednici, din cei mai generoşi dintre „regenerâtorii” neamu­
lui. '
, Sufletul lui mare putea fi mîngîiat, deoarece „trecuse — potrivit expre­
siei ătît de plastice şi de frumoase a lui N. Iorga — în aceia care-i sorbiră
caldul cuvînt de credinţă şi acest suflet care este al întregii şcoli ardelene,
spirit novator, e acela care ne-a creat ceea ce sîntem şi dă viaţă pînă astăzi
cugetării conştiinţei româneşti”. Scînteia aruncată de Bazăr aprinse' . un
foc' viu. Şcoala românească nu mai putea fi înnăbuşită. Bimba română
a continuat să răsune în şcoală şi la răsunetul ei o naţiune se deşteptă
la lumină şi libertate, • *•'.
: Pentru to t ce a gîndit şi pentru to t ce a înfăptuit pentru şcoală şi pen­
tru'cultură, pentru deşteptarea conştiinţei naţionale, Gheorghe Bazăr. s’-a
învrednicit de elogiul contemporanilor luminaţi, de omagiul pios al gene­
raţiei sale şi a celor ce i-au urmat şi se învredniceşte astăzi, în epoca lumi­
noasă a socialismului, cînd cultura, şcoala şi ştiinţa' sînt preţuite, sprijiiiite
şi promovate ca niciodată pînă acum. Cei de faţă şi alţii asemenea nouă,
ne. asociem, deci, cu toată convingerea şi din toată inima, omagiului aceluia
ce l-a cunoscut bine, şi de aceea l-a iubit, l-a preţuit şi l-a urmat, Petrache
Poenaru, care-i ura, de la tribuna Academiei Române, acum un veac ,,'să
fie etern memorat numele nemuritorului patriot George Bazăr, că din
sămînţa ce a aruncat, ilustrul acesta bărbat, a răsărit şi a crescut viguros
arborele de viaţă al românilor” .
80 D E A N I D E DA C R EA R E A P A R T ID U R U I PORITIC AD
CRASEI M UNCITOARE D IN ROM ÂNIA
DE

T R O F IN H Ä G A N şi B U JO R SU R D U .

Da 31 martie/12 aprilie 1893, într-o atmosferă sărbătorească, s-au

deschis la Bucureşti, în sala Clubului muncitorilor din Str. Amzei, lucrările
Congresului de constituire a Partidului Social-Democrat al Muncitorilor
din. România. Au participat 54 de delegaţi ai cluburilor şi cercurilor munci­
toreşti, şi ai asociaţiilor -profesionale din centrele cele mai importante.;
Printre cei 18 delegaţi ai Clubului muncitorilor din Bucureşti se aflau
personalităţi de seamă ale mişcării muncitoreşti din ţara noastră, printre:
care menţionăm : C. Dobrogeanu-Gherea, Al. Ionescu, C. Miile, Al. Georgescu,
I. ;T. Banghereanu, N. Piţurcă, I. Tabacovici, N. Constantinescu etc.
Crearea P.S.D.M.R. a fost rezultatul unui proces lung de dezvoltare
a mişcării muncitoreşti din România, proces pregătit cu multă grijă şi
strădanie de militanţii de seamă ai celei mai înaintate clase din ţara noastră
—■ muncitorimea. Tendinţa obiectivă de organizare, fenomen prezent în
viaţa claselor sociale, s-a manifestat cu putere, că un proces legic, în a doua
jumătate a secolului trecut, la nivelul clasei muncitoare. Elementele cele
mai; înaintate din- sînul mişcării muncitoreşti au exprimat, atît în planul
teoriei cît şi în acţiunile social-politice, această legitate a organizării clasei
muncitoare, inclusiv forma sa superioară de organizare — partidul său
politic.
: Privind retrospectiv evoluţia mişcării muncitoreşti din România, se
desprinde cu claritate tendinţa de organizare, ca o preocupare constantă
â .elementelor înaintate ale mişcării muncitoreşti, extrem de timpuriu mani­
festată, ca o forţă înnoitoare privind sistemul relaţiilor politice din ţară
noastră. Primele forme de organizare ale muncitorilor români au apărut
încă în deceniile 6—8 ale secolului trecut, cum au fost : asociaţiile profe­
sionale cu caracter de ajutor mutual, culminînd cu crearea Asociaţiei generale
a lucrătorilor din România, înfiinţată în 1872..
Ca un rezultat al răspîndirii marxismului în România, so'cialismul
tiinţific capătă în ţara noastră consistenţa unui curent de idei bine închegat,
32 T. HÄGAN B. SURDU 2

capabil să constituie atît un instrument de cercetare a fenomenelor politice,

cît şi o călăuză în acţiunea practică, politică, a celei mai înaintate clase
sociale — proletariatul.
în acest climat ideologic, la începutul deceniului al 8-lea al secolului
trecut, apar cercurile socialiste, secrete, ilegale, mai întîi la Bucureşti şi
Iaşi, apoi la Ploieşti, precum şi în alte centre muncitoreşti din ţară. La
activitatea lor au participat intelectuali militanţi ca Eugen Lupu, V. Gh.
Maricea, C. Stănceanu, cărora li s-au adăugat în anii 1874—1875 Nicolae
Codreanu, Constantin Dobrogeanu-Gherea, Zamfir Arbore, iar mai tîrziu,
după războiul de independenţă, Sofia şi Ion Nădejde, Constantin Miile
şi mulţi alţii. Animaţi de profunde sentimente patriotice, ei vor căuta să
afle căile cele mai potrivite pentru a da răspuns problemelor funda­
mentale ale dezvoltării României, pentru înnoirea şi propăşirea ţării. Răs-
pîndirea largă a lucrărilor lui Marx şi Engels în România au înarmat
tinerele cadre ale mişcării muncitoreşti cu teoria şi metoda ştiinţifică de
analiză a fenomenelor social-politice, atît de necesară într-o perioadă în
care se puneau bazele construcţiei moderne a României. Apariţia unor
organe de presă, ca „Socialismul” (1877), „România Viitoare” (1880),
„Dacia Viitoare” şi „Emanciparea” (1883), reprezintă reflexul lărgirii
mişcării, ilustrează totodată faza în care intelectualii români înaintaţi
căutau pe plan teoretic să găsească calea dezvoltării societăţii româneşti1.
La acestea am putea adăuga existenţa revistelor : „Contemporanul” (1881)
şi „Revista Socială” (1885), care au jucat un rol de seamă în răspîndirea
marxismului în România. Au fost răspîndite, integral sau parţial, lucrări
ca Manifestul Partidului Comunist, Situaţia clasei muncitoare din Anglia,
Luptele de clasă din Franţa, 18 Brumar al lui Ludovic Bonaparte, Capitalul,
Originea familiei, a proprietăţii private şi a statului etc.
Ideile noi ale marxismului au prins rădăcini adinei pe solul realităţilor
social-politice din România, deoarece contradicţia dintre burghezie şi moşie-
rime pe de o parte şi clasa muncitoare şi ţărănimea muncitoare pe de altă
parte se maturiza extrem de repede, căpătînd o nouă dimensiune şi semni­
ficaţie în planul mişcărilor social-politice din perioada respectivă. Mai
mult, traducerile şi lucrările clasicilor, folosite pentru răspîndirea principii­
lor generale ale marxismului, au constituit în acelaşi timp instrumente
extrem de utile şi necesare în analiza realităţilor din ţara noastră. Astfel
a apărut o literatură politică izvorîtă din necesităţile de a aplica marxismul
la studierea proceselor specifice economice, sociale şi politice din ţara
noastră. O dovadă a acestor preocupări o constituie întreaga literatură
marxistă, cu multe note originale şi de certă valoare ştiinţifică, apărută
în perioada de pregătire şi înfăptuire a primului partid al clasei muncitoare
din România. De altfel, studiul elaborat de C. Dobrogeanu- Gherea, în
1885, „Ce vor socialiştii români?” , constituie nu numai o încercare reuşită
de analiză a realităţilor din ţara noastră, dar şi un document programa­

1 Ştefan M uşat, începuturile mişcării socialiste şi muncitoreşti din România. Crearea

P .M .S .D .R ., în Anale de Istorie, 1969, nr. 1, p. 109
3 CREAREA -PARTIDULUI' CLASEI- MUNCITOARE DIN ROMÂNIA 33

tic al mişcării muncitoreşti din România. Se subliniază că una din sarcinile

permanente ale „partidei socialiste” este „de a lumina poporul muncitor
de la oraşe şi sate asupra stării lui, de a organiza poporul în jurul u n o r.
cereri practice care ating interesele lui . . . Trebuie să ne luptăm . . . pen­
tru a crea o partidă a muncitorilor care asigură să ceară şi să realizeze cere­
rile sale”2.
Valoarea literaturii marxiste creată pe solul României este determinată
şi de faptul că ideea de partid, necesitatea creării partidului clasei munci­
toare, este exprimată în profunzime, extrem de original şi de timpuriu,
comparativ cu alte procese similare din multe ţări ale Europei. Astfel
această necesitate de creare a partidului marxist proletar coincide în
timp cu lupta desfăşurată de socialiştii francezi, în frunte cu Jules Guesde
şi Paul Rafargue, pentru elaborarea programului viitorului partid, cu acti­
vitatea depusă de grupul „Eliberarea muncii” din Rusia, cu munca neo­
bosită a lui D. Blagoiev, pentru a pune bazele organizatorice şi ideologice
ale partidului clasei muncitoare din Bulgaria.
lite ra tu ra muncitorească din România, organele de presă şi revistele
conduse de socialiştii români din a doua jum ătate a secolului trecut oglin­
desc ca idee fundamentală, ca o problemă vitală, necesitatea creării partidu­
lui clasei muncitoare. în articolul „Partidul muncitorilor” , publicat la 25
august 1885, în organul de presă „Drepturile omului” , se scria: „Cu alte
cuvinte, dezmoşteniţii trebuie să formeze un partid cu totul deosebit, care
să nu aibă în clin, nici în mînecă, cu partidele burgheze. Partidul muncitori­
lor 1 Iată ţinta imediată a socialiştilor . . . ”3. Acelaşi ziar constata, puţin
mai tîrziu, că pentru organizarea politică a clasei muncitoare nu este
suficientă numai propaganda unor grupuri restrînse de oameni, ci cîştigarea
unei experienţe revoluţionare a proletariatului în bătăliile de clasă cu
burghezia şi moşierimea, şi pe această bază clădit apoi noul organism politic.
Astfel, după o propagandă neobosită a ziarului în scopul înfiinţării unui
partid politic remarca, pe bună dreptate, o latură a activităţii politice
extrem de im portantă: „Ne mai rămîne să lucrăm cu toată străduinţa
pentru a face pe lucrătorii de la atelierele statului, cît şi pe cei din atelierele
particulare să se unească, să se alcătuiască în partidă politică deosebită
de cele stăpînitoare”4.
Un pas înainte pe linia organizării politice a clasei muncitoare a fost
făcut în anul 1890 prin transformarea Cercului muncitorilor din Bucureşti
în Clubul muncitorilor. El a constituit, de fapt, nucleul viitorului partid,
prin modul de organizare şi în special prin activitatea multilaterală desfă­
şurată în anii ce au urmat. Apariţia organului de presă „Munca” va con­
stitui cel mai bun mijloc de propagandă şi informare în scopul creării primu­
lui partid al clasei muncitoare. „Alcătuit de muncitori — se scria în articolul
de fond al primului număr — , sprijinit de muncitori şi citit de muncitori,

3 Revista Socială, an. 1, p. 444—445

3 Drepturile omului, nr. 67 din 25 august 1885
1 Drepturile omului, nr. 95 d in 14 decem brie 1888

3 '— A nuaru l In stitu tu lu i de Isto rie şi A rheologie

34 T. HÄGAN — B. SURDU 4

ziarul — Munca — va propovădui tuturor muncitorilor, celor de la oraşe,

cit şi celor de la sate, buna veste a deşteptării, năzuinţa şi dorinţele clasei
muncitoare, arătîndu-le calea pe care să meargă spre deplina dezrobire” 5.
Organul de presă „Munca”, fixînd sarcinile Clubului muncitoresc, îşi pro­
punea ,,să statornicească frăţia şi solidaritatea în general între toţi munci­
torii din ţară .. . să-i organizeze într-un partid aparte al lor, servind de
sîmbure în jurul căruia să se grupeze toate puterile partidului muncitori­
lor”6. Astfel de cluburi muncitoreşti, unele cu organe de presă proprii,
au luat fiinţă în principalele oraşe din ţară, din care menţionăm : Roman,
Botoşani, Ploieşti, Craiova, Galaţi, Bacău şi altele.
De la începutul înfiinţări lor, cluburile muncitoreşti au desfăşurat
o largă activitate propagandistică şi cultural-educativă în rîndurile oameni­
lor muncii. S-au preocupat de înfiinţarea a noi asociaţii profesionale ale
lucrătorilor şi de întărirea asociaţiilor existente prin atragerea de noi membri.
De activitatea cluburilor muncitoreşti se leagă pregătirea primelor demon­
straţii ale oamenilor muncii, pentru sărbătorirea zilei de 1 Mai 1890 în
ţara noastră.
Aprecierea făcută de Fr. Engels privind orientarea şi conţinutul pro­
gramului socialiştilor români, prezintă o mare importanţă pentru viitorul
mişcării muncitoreşti din ţara noastră, în condiţiile în care se puneau
bazele construcţiei primului partid marxist. ,,Cu mare plăcere — spunea
Fr. Engels în 1888 — am văzut că socialiştii din România primesc, în
programul lor, principiile de căpetenie ale teoriei care a izbutit a aduna
într-un mănunchi de luptători mai pe toţi socialiştii din Europa şi America;
e vorba de teoria prietenului meu, răposatul Karl Marx” 7. Aceste cuvinte
calde şi pline de adevăr vor impulsiona procesul de creare a primului partid
muncitoresc, impus de necesităţile istorice şi sociale de la sfîrşitul secolului
al XIX-lea din România. Această apreciere confirmă faptul că înfiinţa­
rea P.S.D.M.R. avea loc pe temeiul existenţei unei mişcări muncitoreşti
organizate, al prezenţei în rîndurile socialiştilor români a concepţiei politice
socialiste, predominant marxistă. Departe de a fi decretată crearea partidu­
lui muncitoresc prin asocierea secretă, îngustă, a cîtorva adepţi înflăcăraţi
ai teoriei socialiste, el se înfăptuia după ani de organizare şi clarificare,
avînd ca premise organizatorice existenţa multor asociaţii profesionale
şi cercuri socialiste, în condiţiile unei prese muncitoreşti de orientare mar­
xistă, în care teoriile socialiste nu se preluau mecanic, ci erau aplicate la
realităţile social-politice din ţara noastră, desbătute şi confruntate cu
viaţa8.
Începînd cu anul 1892 mişcarea muncitorească din România întră
în etapa nemijlocit pregătitoare creării partidului social-democrat. în adu­
narea generală a Clubului muncitorilor din Bucureşti, care a avut loc la-

6 M unca, an . 1, nr. 1 din 25 februarie 1890

6 Ibidem
7 Contemporanul, 1888, 6 , p. 571.
8 T itu Georgescu, De la revoluţionarii democraţi la în tîiu l partid politic al clasei m unci­
toare — P .S .D .M .R ., în Anale de istorie, 1970, nr. 5, p. 13
5 CREAREA PARTIDULUI CLASEI MUNCITOARE DIN ROMANIA 35

2 mai 1892, s-a luat liotărîrea convocării ,,unui congres socialist în tim ­
pul cel mai scurt” . Vestea convocării congresului de constituire a viitorului
partid a fost primită cu multă satisfacţie şi bucurie de oamenii muncii
din ţara noastră, fapt remarcat şi de organele de presă muncitoreşti. „Ideea
ţinerii congresului — sublinia gazeta „Munca” — . . . a fost bine primită
. . . ea a găsit răsunet în toată ţara şi un răsunet favorabil, ceea ce dove­
deşte că apucasem pe o cale de mult dorită”9.
în ziua de 31 martie 1893, cînd s-au deschis lucrările congresului de
constituire a primului partid muncitoresc, oamenii muncii din capitală
şi din alte oraşe ale ţării au organizat puternice manifestaţii de simpatie
şi sprijin acţiunii de organizare politică a clasei muncitoare.
în centrul activităţii congresului a stat dezbaterea şi adoptarea pro­
gramului partidului. Preluînd în mod creator tradiţiile glorioase de luptă
ale revoluţionarilor democraţi de la 1848, socialiştii din 1893, călăuzindu-se
după ideile făuritorilor marxismului, au arătat în program căile pe care
trebuie să meargă clasa muncitoare din România în lupta pentru democra­
tizarea ţării, pentru asigurarea unui trai mai bun tuturor oamenilor muncii
şi pentru crearea condiţiilor dezvoltării poporului român spre societatea
socialistă. Programul sublinia rolul istoric al clasei muncitoare şi sarcina
social-democraţiei „de a organiza proletariatul, de a organiza poporul
muncitor şi a-1 mobiliza la luptă în vederea îndeplinirii misiunii care-i
revenea”10. Aşa cum se preciza în programul primului congres, „principala
îndatorire a social-democraţiei e prefacerea poporului muncitor într-o
armată bună de luptă, conştientă şi pătrunsă de menirea ei”11.
Ţelurile finale pe care P.S.D.M.R. îşi propunea să le realizeze erau
trecerea mijloacelor de producţie din mîinile exploatatorilor în mîinile întregu­
lui popor, desfiinţarea claselor sociale şi „întemeierea societăţii socialiste”12.
Este de remarcat că pentru prima dată în istoria României se afirma de
la dribuna unui congres ca principiu programatic al unui partid politic,
întemeierea societăţii socialiste. Exprimînd această ideie fundamentală
ca principiu de acţiune politică, P.S.D.M.R. se situa în sistemul relaţiilor
şi instituţiilor politice, ca cel mai înaintat partid politic din acea vreme.
Ca şi celelalte partide social-democrate din Europa, P.S.D.M.R. lupta
„nu pentru înlocuirea dominaţiei unei clase prin dominaţia alteia, ci pen­
tru desfiinţarea claselor, pentru desfiinţarea oricărei ilegalităţi politice şi
economico-sociale, neegalităţi de sex, rasă, religie, naţiune”13.
Revendicările practice înscrise în program aveau un caracter general
democratic — reflectînd etapa istorică de dezvoltare a ţării, precum şi
cerinţele imediate economice şi sociale, care trebuiau înfăptuite în interesul

0 M unca, din 31 m ai 1892

10 D am ian H urezeanu, 75 de ani de la crearea Partidului Social Democrat al M u n ­
citorilor din România, în Lupta de clasă, 1968, 48 nr. 3, p. 19
11 Ibidem
12 Ibidem
13 I. Felea, P .S .D .M .R . — partidul cel m ai înaintat dintre anii 1893— 1899, în Analele
Intitutului de istorie a partidului de pe lingă C.C. al P .C .R ., 1965, 11, nr. 6, p. 95
 36 T. HÄG AN — B. SURDU 6

oamenilor muncii. în program se cerea „fixarea zilei de muncă là 8 ceasuri”,

respectarea repausului duminical în toate ramurile de muncă, în comerţ,
industrie, agricultură. Ţinînd seamă de faptul că femeile şi copiii erau
exploataţi fără nici un fel de menajamente, programul cerea interzicerea
muncii copiilor sub 14 ani şi reglementarea muncii femeilor.
într-o viziune cu totul originală era abordată problema necesităţii
industrializării ţării nu numai ca un mijloc de prosperitate generală, ci
mai ales că ea singură poate duce la dezvoltarea clasei muncitoare de care
sînt legate dezideratele superioare ale naţiunii, eliberarea ei de exploatare
şi asuprire. Sub raport politic, programul formula sarcini realiste şi posi­
bile de înfăptuit pentru perioada respectivă, cum ar fi : acordarea dreptu­
lui de vot universal, egal şi direct, despărţirea bisericii de stat, egalitatea
juridică şi politică a femeilor cu bărbaţii, laicizarea şi gratuitatea învăţă-
mîntului primar, garantarea dreptului de întrunire, asociere, greve, precum
şi libertatea presei.
în domeniul agrar, deşi prevedea: „răscumpărarea marii proprietăţi
moşiereşti de către stat şi arendarea pămînturilor la ţărani prin intermediul
comunelor”14, programul apreciat în ansamblu exprima cele mai înain­
tate soluţii în raport cu programele partidelor politice burgheze. Programul
primului partid muncitoresc prevedea abolirea rămăşiţelor iobăgeşti la
sate, a tuturor învoielilor în natură, ca dijma, zilele de prestaţie, căratul,
ruşfeturile etc., fenomene ce constituiau o grea piedică în calea prefacerilor
moderne ale statului român. Deşi problema ţărănească nu şi-a găsit o
rezolvare corespunzătoare în program, remarcăm faptul că ea va constitui
o coordonată de bază a preocupărilor partidului clasei muncitoare din ţara
noastră, atît în planul teoriei, cît mai ales în activitatea practică politică
pentru mobilizarea ţărănimii la înfăptuirea unor revendicări concrete,
pentru închegarea alianţei muncitoreşti-ţărăneşti.
Programul elaborat de primul congres al partidului, precum şi statutul
adoptat abordează cu multă grijă şi discernămînt relaţia dintre partid şi
sindicate, dintre partidul politic şi celelalte organizaţii muncitoreşti şi de
masă. După cum se ştie, multă vreme literatura istorică muncitorească
din ţara noastră vorbea de obicei de sindicate începînd cu anul 1905, deşi
sindicatele au existat cu mulţi ani în urmă. La Congresul I se arată, de
altfel, şi se precizează în statutul adoptat că „sindicatele de muncitori se
pot afilia partidului dacă primesc în întregime programul partidului”1516. O
rezoluţie votată de Congresul I arăta „că acolo unde se află organizaţii
muncitoreşti (bresle, sindicate), ele să fie îndemnate a se organiza în spi­
ritul programului . . . şi se vor ocupa cu regularea tuturor celorlalte interese
economice şi sociale” , trebuind să fie „o şcoală pregătitoare a partidului”10.
Organizaţiile muncitoreşti, în primul rînd sindicatele, s-au dovedit
a fi sprijinul nemijlocit al partidului în desfăşurarea grevelor şi a luptelor

11 Ibidem
15 Ibidem, p. 97
16 Ibidem
7 CREAREA PARTIDULUI CLASEI MUNCITOARE DIN ROMANIA 37

de clasă cu forţele reacţionare. în timpul grevelor muncitorii cereau, pë

lingă o mai bună salarizare, reducerea orelor de lucru, respectarea repau­
sului duminical, dreptul la întruniri şi la organizare. Semnificativ este faptul
că după crearea P.S.D.M.R., grevele au cunoscut o mare amploare, mai
ales acolo unde organizaţiile de partid se aflau sub conducerea elementelor
înaintate. Astfel, în luna iunie 1893, Al. Ionescu, în cadrul unei întruniri
ţinute la clubul muncitoresc din Galaţi, a declarat că organizaţia locală
este cu atît mai importantă cu cît ea e condusă „aproape numai de lucra­
tori”17.
Valoarea programului elaborat de primul congres al partidului constă
şi în faptul că a promovat cu consecvenţă o linie internaţionalistă. în pro­
gram se sublinia că social-democraţia română se călăuzea pe plan teoretic
şi practic după teoria şi practica mişcării socialiste internaţionale.
Legăturile strînse între mişcarea muncitorească din România şi unii
fruntaşi ai socialismului internaţional, în frunte cu Fr. Engels datează
mult înainte de crearea P.S.D.M.R. Documente atestă faptul că Fr. Engéls
a cunoscut personal numeroşi conducători socialişti români, printre care
C. Dobrogeanu-Gherea. Engels a fost în corespondenţă cu Panait Muşoiu
şi loan Nădejde, s-a interesat îndeaproape de traducerea în româneşte à
lucrărilor „Manifestul Partidului Comunist” , „Dezvoltarea socialismului
de la utopie la ştiinţă” , „Originea familiei, a proprietăţii private şi a sta­
tului” , a citit şi elogiat studiul lui Raicu Ionescu-Rion : „Religie, familie,
proprietate” .
O contribuţie de seamă la întărirea legăturilor internaţionale dintre
mişcarea socialistă din ţara noastră şi celelalte mişcări similare din alte ţări,
au adus-o delegaţii socialişti români, care au participat la congresele Inter­
naţionalei a Il-a, încă de la primul congres de constituire de la Paris din
anul 1889. La Congresul Internaţionalei a II-a din 1891, delegaţii socialişti
români au prezentat un raport în care arătau că situaţia economică şi socia­
lă din România confirma aprecierile făcute de Marx în această problemă.
Printre alte rezoluţii adoptate de primul congres al P.S.D.M.R. s-a luat
kotărîrea să se trim ită delegaţi la Congresul Internaţionalei a II-a, care
se ţinea în anul acela la Zürich, şi să se susţină punctul de vedere al par­
tidului în problema agrară din România, hotărîndu-se atragerea ţărănimii
în mişcarea muncitorească.
Cu ocazia creării primului partid politic muncitoresc din ţara noastră,
o seamă de partide social-democratice şi personalităţi de seamă ale mişcării
socialiste internaţionale au felicitat şi au apreciat în cuvinte calde activi­
tatea depusă de socialiştii români pentru crearea partidului. Astfel Jules
Guesde, conducătorul Partidului Muncitoresc Francez, a arătat într-o
telegramă că avea cunoştinţă de greutăţile întîmpinate în crearea parti­
dului şi aplauda în acelaşi timp „energia şi perseverenţa” de care au dat
dovadă socialiştii români. Pablo Iglesias, în numele Partidului Muncitor
Spaniol, s-a declarat alături de socialiştii români „în lupta pentru marea

17 Ibidem , p. 99
38 T. HAGAN — B. SURDU 8

cauză a socialismului”. Iar Petru Davrov, în numele socialiştilor ruşi, a

subliniat strînsele legături de prietenie care existau între mişcarea socialistă
din Rusia şi cea din România18.
Constituirea primului partid muncitoresc pe arena vieţii politice româ­
neşti a însemnat o mare cucerire a clasei muncitoare, expresie a unei nece­
sităţi istorice, pe linia progresului social. Tovarăşul Nicolae Ceauşescu
subliniază în această privinţă, că : „Naşterea partidului revoluţionar al
clasei muncitoare, ca şi întreaga sa dezvoltare ulterioară au fost rezultatul
evoluţiei economico-sociale şi politice a ţării noastre, expresia cerinţelor
mersului înainte al societăţii româneşti pe calea progresului social” 19.
*

Partidul Social-Democrat al Muncitorilor din România, creat acum

opt decenii, a cunoscut o evoluţie continuă, nu lipsită însă de greutăţi,
în mersul general al dezvoltării ţării noastre. Calea de dezvoltare nu i-a
fost un drum pavat, neted şi lin, ci dimpotrivă, era mereu sub presiunea
focurilor claselor reacţionare şi a duşmanilor interni. Nu au trecut nici
6 ani de la înfiinţarea sa şi elementele duşmănoase din interior au reuşit,
în 1899, să desfiinţeze partidul. Munca de refacere a partidului a constituit
o activitate titanică a elementelor înaintate din mişcarea muncitorească,
desfăşurată pe o perioadă de peste un deceniu.
Da începutul deceniului al 3-lea al secolului al XX-lea avea să se în­
făptuiască un act istoric de cea mai mare importanţă prin crearea Parti­
dului Comunist Român, cînd necesitatea organizării politice a clasei munci­
toare se transformă din cantitate în calitate.
Din perspectiva depăşirii unei jum ătăţi de secol de la crearea P.C.R.,
socotim posibilă încercarea de a trezi şi aprecia acest mare eveniment de
creaţie istorică, care sintetizează nu numai o substanţă socială şi de clasă,
dar conferă sistemului de relaţii politice ale acestui detaşament o valoare
politică, calitativ nouă. Aşa cum practica de producţie — activitatea funda­
mentală a omului — este creatoare de valori materiale, to t astfel şi
practica social-politică naşte, creează şi modelează valori politice, care con­
stituie adevărate trepte în mersul general al omenirii din imperiul necesită­
ţii în imperiul libertăţii. O astfel de treaptă în planul activităţii social-po-
litice a maselor populare spre eliberare şi emancipare o constituie tocmai
sinteza teoretică şi practică, realizată şi obiectivizată pentru prima dată
în România în actul creator al clasei muncitoare — partidul marxist-leninist.
Progresul social fiind un criteriu fundamental în definirea valorilor,
ne conduce la constatarea că efortul încununat de succes al clasei munci­
toare în anii avîntului revoluţionar prin crearea P.C.R. a înnobilat dome­
niul ideologicului şi politicului, domeniu în care valorile nou create vor

18 Ibidem, p. 100 —101

10 Nicolae Ceauşescu, Cuvîntare la adunarea festivă consacrată aniversării a 80 de ani
de la crearea partidului politic al clasei muncitoare din România, Bucureşti, E d it, politică,
1973, p. 16
9 CREAREA PARTIDULUI CLASEI MUNCITOARE DIN ROMÂNIA 39

avea o importanţă şi înrîurire imensă asupra întregului sistem de relaţii

şi activităţi sociale interne şi internaţionale, asupra destinelor istorice ale
naţiunii române.
Militanţii de seamă ai mişcării muncitoreşti din România, care au
pus bazele organizatorice şi ideologice ale P.C.R. în 1921, au socotit teoria
marxistă ca ştiinţă nu spre a o admira cu extaz mistic, ci spre a o dezvolta'
în toate direcţiile, pe terenul fertil al României, pentru a nu rămîne în
urma vieţii. Este vorba de penetrarea spiritului atitudinii ştiinţifice in acti­
vitatea de pregătire şi înfăptuire a P.C.R., de rezolvare, în chip nou, a pro­
blemelor fundamentale ale României, de elaborare a unui program politic,
care, prin conţinutul şi funcţiile lui, se detaşează calitativ de toate celelalte
programe politice. Ca partid al viitorului, făuritorii lui, în 1921, sînt oamenii
acestor pămînturi, cu tot ce au avut mai îndrăzneţ, mai bun, mai de preţ
în gîndul şi simţirea lor, spre înălţarea acestui popor şi eliberarea lui de
orice asuprire şi exploatare.
Prin multiplele confruntări ideologice cu programele şi poziţiile tu tu ­
ror partidelor politice, prin procesul clarificării şi cristalizării noii concepţii
politice în sînul mişcării muncitoreşti, P.C.R. elaborează un program,
care se înscrie nemijlocit pe linia progresului social, vizînd transformarea
radicală a structurilor social-politice, construirea unei orînduiri superioare,
lipsită de exploatarea şi asuprirea omului. Această cerinţă este viu expri­
mată de masele muncitoare, şi consemnată în documentele vremii că „este
absolută nevoie de un program hotărît şi clar, care să dea putinţă maselor
să poată preîntîmpina evenimentele şi să ajungă mai repede la realizarea
idealului socialist”20, iar pentru pregătiiea temeinică a luptelor de clasă,
a unirii tuturor oamenilor muncii, necesităţile istorice impun un program
„cu putere de a da educaţie revoluţionară maselor muncitoare”21. Expresia
forţei adevărurilor fundamentale descoperite şi formulate de gîndirea mar-
xist-leninistă i-a călăuzit pe comuniştii români în alcătuirea programului
să folosească teoria şi metoda materialismului dialectic, ca instrument
de cercetare şi interpretare a unor realităţi concrete, a unor condiţii istori­
ce noi. Tocmai acest punct original şi creator al marxismului, „analiza
concretă a situaţiei concrete” , este exprimat de „Socialismul” din 6 noiem­
brie 1920, că „teoria marxistă care ne călăuzeşte ne impune să cunoaştem,
în rîndul întîi, împrejurările în care trăim, mediul ţării noastre, solul în
care trebuie să săpăm şi fiecare să aşezăm temelia organizaţiilor noastre”22
pentru victoria societăţii viitoare. în domenii cum ar fi : evoluţia econo­
miei româneşti, problema ţărănească şi naţională, cultura şi masele, formele
suprastructurale, se realizează de data aceasta mutaţii esenţiale, care vali­
dează sensul şi scopurile umaniste ale răsturnării pe care revoluţia şi con­
strucţia socialistă e chemată să le înfăptuiască în viaţa poporului român.
Acest spirit al căutărilor, receptivitatea faţă de schimbări şi capacitatea

20 Documente din istoria mişcării muncitoreşti din România 1916—1921, B ucureşti, Ed.
politică, 1966, p. 282
21 Ibidem
22 Socialismul din 6 noiembrie 1920
40 T. HAGAN — B. SURDU 10

descoperirii adevărului, constituie trăsături ale actului creator al P.C.R.,

conferindu-i deci o valoare politică şi o adîncă semnificaţie istorică în
cunoaşterea realităţilor sociale, în dezvăluirea legităţilor istorice din ţara
noastră.
Procesul de transformare a Partidului Socialist în Partid Comunist,
proces care dezvăluie prin el însuşi o semnificaţie politică, este unic în
felul liai, în istoria mişcării muncitoreşti internaţionale. în nici o ţară nu
s-a produs acel fenomen, ca un partid social-democrat, în întregul său,
să se transforme într-un partid revoluţionar, să fie pregătit sub aspect
politic şi ideologic de a îmbrăţişa teoria marxist-leninistă. în această privin­
ţă, tovarăşul Nicolae Ceauşescu a arătat că : ,,Răspunzînd necesităţilor
obiective ale dezvoltării sociale a ţării noastre, reprezentanţii socialismu­
lui român hotărăsc la Congresul din mai 1921, prin vot unanim, transfor­
marea partidului socialist în Partidul Comunist Român”23. în acest sens,
actul creării P.C.R. încheia o evoluţie complexă a Partidului Socialist,
un proces de clarificare politică ş; ideologică, înscriindu-se astfel în mod
revoluţionar în tradiţia factorilor de progres şi democraţie din istoria
ţării.
Noul curs politic inaugurat prin crearea partidului însemna un salt
calitativ în conţinutul idealurilor social-politice, prin transformarea pro­
blematicii socialismului din domeniul programatic în sfera acţiunii practice,
a imperativului de realizat. Valorile programatice — revoluţia socialistă,
alianţa muncitorească-ţărănească, democraţia consecventă, socializarea
mijloacelor de producţie burgheze etc. — sînt transpuse şi urmărite în rea­
lizarea lor în chip revoluţionar în practica social-politică a ţării, de data
aceasta de către o forţă politică perfect organizată şi hotărîtă în acţiuni.
Reprezentînd împletirea realului şi idealului, valorile social-politice,
aduse în cîmpul practicii de P.C.R. vor exprima sintetic istoria densă în
luptă şi transformări revoluţionare, în creaţii şi aspiraţii a maselor, pe linia
dezvoltării culturii materiale şi spirituale a societăţii noastre viitoare.
Pentru prima dată în istoria activităţii social-politice, P.C.R. întruchi­
pează şi concentrează năzuinţele tuturor oamenilor asupriţi şi exploataţi,
iar valorile acţiunii politice, a luptei pentru realizarea dreptăţii sociale,
pentru construcţia unei vieţi noi, se contopesc cu valorile etice. Mai mult,
valorile etice vor fi centrate şi dominate de valorile politice, deoarece rea­
lizarea celor din urmă constituie premisa realizării aspiraţiilor fundamenta­
le şi a idealurilor etice ale celor ce muncesc.
Odată cu naşterea partidului marxist-leninist, el însuşi un generator
de valori, viaţa omului simplu, trudit şi exploatat, capătă o dimensiune
calitativ nouă, alte orizonturi bine conturate, iar valorile politice — sin­
teze de experienţă teoretică şi practică revoluţionară — dau sens condiţiei
umane. Abia acum se vede limpede întregul sens al progresului istoric
general a modalităţilor concrete de făurire a societăţii viitoare. Omul
muncitor începe să înţeleagă tot mai mult — şi această înţelegere devine

Nicolae Ceauşescu, o.c., p. 25

11 CREAREA PARTIDULUI CLASEI MUNCITOARE DIN ROMANIA 41

fapt de conştiinţă —, că rînduielile bazate pe exploatare, pe inegalitate

socială, trebuie desfiinţate, că se pregătesc condiţiile materiale şi spiritu­
ale ale acestui imperativ, ca demnitatea umană să-şi cîştige întreaga stră­
lucire şi plenitudine. Şi într-adevăr, activitatea social-politică desfăşurată
de! masele muncitoare în perioada interbelică sub conducerea P.C.R. —
activitate izvor de valori — a format sute şi mii de cadre, adevăraţi
tribuni ai poporului, care şi-au închinat întreaga lor viaţă fericirii acestei
naţiuni.
în scurgerea anilor, inegalitatea economică, exploatarea şi asuprirea
socială şi naţională au fost însoţite întotdeauna de îngrădirea drepturi­
lor' şi libertăţilor democratice. Atitudinea partidelor claselor dominante,
din rotativa guvernamentală, — liberal şi conservator —, iar între cele
două războaie — liberal şi naţional-ţărănesc — faţă de problema democra­
ţiei, s-a soldat, de obicei, printr-o neconcordanţă dintre ideile programatice
şi acţiunile politice, dintre vorbă şi faptă, fenomene ce au dus la neîncrede­
rea şi îndepărtarea maselor de aceste partide politice. Politica P.C.R. — în
condiţiile extrem de grele ale ilegalităţii — a cîştigat din ce în ce mai mult
adeziunea maselor, căci ea promova cu adevărat interesele lor vitale,.res­
ponsabilitatea faţă de destinele patriei, militînd pentru o democraţie reală
superioară celei burgheze.
Conceptul de democraţie muncitorească, chiar şi în condiţiile respec­
tive, capătă, în planul activităţii sccial-politice, nu numai determinări
concrete, dar şi valoare politică în lupta maselor populare pentru apărarea
drepturilor existente şi cîştigarea unor noi revendicări, menite să îmbună­
tăţească viaţa şi condiţiile materiale ale oamenilor muncii. Privite ca un
proces, o creaţie continuă a maselor, democraţia se va dezvolta şi adinei,
iar, în condiţiile socialismului, va primi un conţinut nou, valenţe noi, valori
noi.
Prin apariţia partidului marxist se produce o schimbare radicală şi
în domeniul sistemului de alianţe. Spre deosebire de celelalte partide politice,
ale căror relaţii politice de alianţă erau de obicei limitate la nivelul clase­
lor dominante, iar programele lor, un şantaj şi o derutare a maselor, P.C.R.
exprimă alianţa muncitorească-ţărănească drept o necesitate obiectivă în
România, forţa socială chemată să răstoarne vechea orînduire. Sfera siste­
mului de alianţe, permanente şi nepermanente, condiţionate şi necondiţio­
nate, se va lărgi continuu, cuprinzînd masele proletare, dar şi neproletare,
precum şi alte categorii sociale, sub conducerea detaşamentului politic
marxist-leninist. Or, aceste alianţe politice, puse în slujba progresului social,
în toate epocile istorice, au nu numai o semnificaţie istorică, dar şi o valoare
politică de prim ordin. Conţinutul şi permanenţa lor, forţa şi adîncimea
acestor relaţii de alianţă exprimau în planul mişcării muncitoreşti o altă
substanţă şi valoare, atît înainte cît, mai ales, după revoluţia socialistă.
Istoria creării societăţii socialiste în România este scrisă cu eforturi
mari, cu eroism popular conştient, potenţat continuu de către P.C.R.
Şi, poate pentru această muncă eroică, cînd privim astăzi vigoarea nobilă
a edificiilor economice, sociale şi culturale, înălţate în anii de după elibe-
42 T. HÄG AN — B. SURDU 12

rare, trăieşti sentimentul sublimului, măreţia propriei tale existenţe, în tă -

rindu-ţi convingerile şi demnitatea de om liber, stăpîn pe destin.
Documentele Congresului al X-lea, Plenarele din iulie şi noiembrie
1971, precum şi ale Conferinţei Naţionale a P.C.R. din 1972 pun în centrul
preocupărilor partidului satisfacerea necesităţilor materiale şi spirituale
ale omului constructor al societăţii socialiste.- Redimensionînd activitatea
fundamentală a omului — munca şi responsabilitatea — la nivelul etapei
actuale, pentru o angajare socială şi politică de constructor şi creator,
tovarăşul Nicolae Ceauşescu spunea la Plenara C.C. al P.C.R. din noiem­
brie 1971 : ,,Să educăm pe toţi cetăţenii în spiritul cultului faţă de muncă,
faţă de munca liberă . .. Singura sursă a progresului şi prosperităţii popo­
rului nostru, a naţiunii noastre socialiste, mijlocul principal de afirmare
a talentului şi forţei creatoare ale tuturor cetăţenilor, de manifestare a per­
sonalităţii şi autoperfecţionare morală a fiecăruia”24.
Şi, de aceea, cu infinită mîndrie şi bucurie întîmpinăm sărbătoreşte
crearea primului partid al clasei muncitoare acum 8 decenii şi peste o
jumătate de veac de la înfăptuirea P.C.R. — creaţia maselor populare
din România, care a fost şi rămîne catalizatorul tuturor forţelor poporu­
lui, cheagul de unire şi polarizare a oamenilor, angajaţi în construcţia
societăţii socialiste multilateral dezvoltate, conştiinţa vie a vieţii noastre
contemporane.

24 Idem , Expunere cu privire la Programul P .C .R . pentru îmbunătăţirea activităţii ideolo­

gice, ridicarea nivelului general al cunoaşterii şi educaţia socialistă a maselor, pentru aşezarea
relaţiilor din societatea noastră pe baza principiilor eticii şi echităţii socialiste şi comuniste, 3
noiembrie 1971, Bucureşti, E d it, politică, 1971, p. 49
 o r g a n iz a r e a ş i e x p l o a t a r e a ocnelor d e
SA R E D IN T R A N S IL V A N IA ÎN SEC. X V III
DE

AL. NBAMTU

La sfârşitul secolului al XVII-lea şi în prima jumătate a secolului

următor, mineritul din Transilvania înregistrează, în general, o înviorare,
datorită unor măsuri luate de Curtea din Viena pentru redresarea econo­
miei acestei provincii. Străinilor dispuşi să deschidă şi să exploateze mine
în Transilvania li s-a asigurat libertatea mineritului şi li s-au acordat în­
lesniri importante.
Pe linia eforturilor de redresare a mineritului se înscriu şi măsurile
luate în timpul împăratului Leopold I, printre care se numără şi formarea
unei comisii însărcinate cu cercetarea posibilităţilor de înviorare a mineri­
tului aurifer. Această comisie deplasîndu-se în Transilvania şi găsind mineri­
tul în stare de completă decădere, iar monetăria de la Alba Iulia scoasă din
uz, a procedat la restaurarea minelor de aur şi de argint, la organizarea
schimbului de aur şi de argint, la reorganizarea, în 1701, a monetăriei de la
Alba Iulia, la aducerea unor specialişti din nordul Ungariei precum şi la orga­
nizarea administraţiei montanistice. Totodată s-au făcut pregătiri în vederea
introducerii regulamentelor miniere austriece (Constituţia maximiliană).
Pentru desăvârşirea organizării mineritului, împăratul Carol al Vl-lea
a luat, la începutul sec. XVIII, o serie de măsuri menite să ducă la sporirea
veniturilor fiscale prin înviorarea mineritului. în acest scop se procedează
la refacerea lacurilor artificiale vechi şi la construirea de altele noi, pentru
ca şteampurile să aibă apă suficientă şi în timpul verilor secetoase.
în scopul stimulării mineritului s-a introdus sistemul premial, acordîn-
du-se premii de 1—4 ducaţi celor care vor deschide mine noi sau vor desco­
peri noi filoane aurifere, ori vor restaura unele mine vechi.
în vederea unui control riguros al minelor şi a îndrumării minerilor,
precum şi pentru combaterea contrabandei cu metale nobile, au fost numiţi
doi inspectori de mine cu pregătire corespunzătoare. La aceste măsuri
şi dispoziţii s-au adăugat şi altele, în acelaşi scop al dezvoltării mineritului..
Amintim, de pildă, definitivarea unui regulament minier, confirmarea
44 AL. NEAMTU 2

privilegiilor, libertăţilor şi imunităţilor minerilor precum şi adoptarea, în.

sprijinul acestora, a unor măsuri de uşurare în ce priveşte prestaţiile şi sarci­
nile publice. Toate aceste măsuri au fost luate în vederea punerii în valoare,
mai ales după pierderea Sileziei (1764), a bogăţiilor închise în sînul munţilor
Transilvaniei. Urmarea a fost o creştere simţitoare a producţiei miniere.
în epoca de destrămare a feudalismului s-a înregistrat o creştere sensi­
bilă a extracţiei metalelor preţioase. Ta aceasta au contribuit şi măsurile
luate în scopul sporirii producţiei metalifere. Începînd aproximativ din a
doua jumătate a secolului al XVIII-lea şi pînă către mijlocul veacului al
XIX-lea, are loc procesul de destrămare a feudalismului. în urma dezvol­
tării forţelor de producţie şi a orientării economiei din ce în ce mai mult
către producţia valorilor de schimb, începe procesul de aşa-zisă acumulare
primitivă a capitalului, care generează noi forme de producţie, capitaliste,
în condiţiile cristalizării relaţiilor de producţie capitaliste, s-a putut trece
la realizarea unor exploatări miniere în adîncime, îmbunătăţindu-se
continuu procesul de extracţie a substanţelor minerale utile, prin intro­
ducerea unor mijloace tehnice noi, mai avansate în raport cu epocile ante­
rioare.
*
❖ *
Sarea s-a exploatat în sec. X V II şi în prima jumătate a secolului al
XVIII-lea, ca de altfel în întreaga perioadă a destrămării feudalismului,
aproximativ la aceleaşi ocne care au funcţionat şi în epoca anterioară. Vesti­
tele ocne ale Transilvaniei au continuat să asigure fiscului austriac, şi în vre­
mea feudalismului dezvoltat, ca şi în acea a destrămării lui, importante veni­
turi. Puterea centrală a căutat să renunţe la concesionarea exploatării
ocnelor de sare, urmărind să le administreze direct prin cămăraşii ei. Veni­
turi importante aduceau salinele din Ocna Dejului. Dar ocnele cele mai impor­
tante continuau să fie cele de la Turda. De asemenea o producţie sporită înre­
gistrau şi ocnele de la Cojocna şi cele din Sic. Cantitatea de sare a sporit mai
cu seamă la sfîrşitul secolului al XVII-lea, cînd printr-o dispoziţie din anul
1695 se cerea să se adopte, la ocnele de sare de la Turda, Cojocna, Sic şi
Ocna Dejului, obiceiul ca sarea să fie tăiată ,,în sare zilnică şi sare de
sîmbătă” ; sarea zilnică urma să fie prelucrată de la tăietori cu 25 de dinari,
iar cea de sîmbătă cu 10 dinari. Se prevedeau totodată mari scutiri pentru
tăietorii de sare1.
Ocupîndu-se de istoria minerală a Transilvaniei, J.E. von Fichtel
arăta că pe la anul 1780 existau în Transilvania şase oficii miniere pentru
exploatarea sării şi anume: Turda, Cojocna, Ocna Dejului, Ocna Sibiului,
Sic şi Praid23. Informaţii contemporane preţioase despre exploatarea acestor

1 Cf. A. Magyari, Date privitoare la istoria comerţului cu sare în Transilvania la

sfîrşitul secolului al X V II-le a , în „S tu d ia U niversitatis B abeş—Bolyai” , Series H istoria,
Cluj, 1967, fase. I , p. 27 şi urm .
3 Cf. J. F. von Fichtel, Beiträge zur Mineral-Geschichte von Siebenbürgen, 1780 (Contri­
b u ţii la istoria m inerală a Transilvaniei din 1780), vol. II , apud N. M aghiar — S t. Olteanu,
Din, istoria m ineritului în România, Bucureşti, 1970, p. 194.
\

3 OCNELE DE SARE DIN TRANSILVANIA IN SEC. X V III 45

ocne în a dona jumătate a secolului al XVIII-lea ne-a lăsat mineralogul

Johann Fridvaldszky din lucrarea căruia, publicată în anul 1767, vom
prezenta cîteva aspecte mai semnificative3.
Vorbind despre ocnele din Turda, pe care le-a vizitat, mineralogul
clujean arată că a intrat în aceste ocne şi din dorinţa ,,de a putea prezenta
cititorului icoana adevărată a acestor ocne de sare (quod lectori meo veram
salis-fodinarum iconem exhibere valeam’’34) deoarece „aceste ocne sînt vred­
nice de cea mai mare admiraţie şi atentă cercetare (fodinae maxima admira-
tione et curiosa inquisitione dignae sunt)” 5.
După ce prezintă în mod detailat sistemul de construire şi de exploa­
tare a ocnei în formă conică (clopot), grija deosebită pentru a feri exploa­
tarea de infiltrările de apă, mijloacele de evacuare a apei, ca şi a sării cu
ajutorul crivacului (machina gabel dicta), Fridvaldszky înfăţişează astfel
situaţia ocnelor şi a tăietorilor de sare de la Turda6 7: „Ocnele de la Turda
numără cinci puţuri mai importante, dintre care primul se numeşte cel
de sus, al doilea cel de jos, al treilea numit cojocnean, al patrulea Sf. Terezia,
iar al cincilea Sf. Antoniu. Diametrul bazei puţului de sus numără 45 de
stînjeni (orgiae) şi două picioare, iar înălţimea 55 de stînjeni şi două picioare.
Sarea din acest puţ este curată şi doar rareori conţine un uşor amestec cu
pămînt, este săpată de 87 de tăietori (fossores), ajutaţi de 18 voluntari (volo-
nes). Diametrul puţului de jos numără 36 stînjeni şi 6 picioare iar înălţimea 53
de stînjeni. în ce priveşte calitatea sării aceasta nu se deosebeşte cu nimic
de cea din puţul de sus, fiind exploatată de 75 de tăietori şi 18 voluntari.
Puţul clujean are un diametru de 40 stînjeni şi înălţimea de 59 de stînjeni.
în acest puţ lucrează 63 de tăietori împreună cu 12 voluntari. Amestecul
sării cu pămînt se micşorează din zi în zi, încît se va scoate numai sare
curată .. . Puţul numit Sf. Terezia numără 30 de tăietori şi 15 voluntari
şi are diametrul de 26 de stînjeni iar înălţimea de 35 de stînjeni. Cel mai
nou puţ, acela al Sf. Anton, are dimensiunile pe măsura celorlalte . .
Fridvaldszky mai aminteşte şi despre existenţa la Turda a unei ocne
mai mari şi mai vechi care însă, deoarece ameninţa cu surparea, a fost
închisă la 19 iunie 1762 (fiuteos utrosque obstruunt et obturant).
Făcînd o socoteală, pe baza informaţiilor lui Fridvaldszky, în ce
priveşte numărul lucrătorilor la ocnele din Turda la acea dată, ' ajungem
la concluzia că numai în primele patru puţuri, din cele cinci, lucrau un
număr de 318 tăietori de sare.
Despre ocnele de la Cojocna se spune doar că „este exploatat numai
un puţ, deoarece celălat, după ce a fost inundat puternic cu apă, a fost aban­
donat. Cel care este lucrat are un diametru la bază de 45 stînjeni, iar înăl-
3 Johannes Fridvaldszky, M inera-Logia M agni Principatus Transite aniae, Claudiopoli
(Cluj), 1767, 906, p. + 5 planşe
1 Idem , o.c. p. 155 '
6 Ibidem
6 Despre această ocnă, afirm ă F ridvaldszky, se spunea că „este a tît de v e stită în c ît
aproape că n u are egal în în treg u l ră să rit" (Torda salium fodinis tam Celebris est, ut vix părem
in toto oriente fundtim reperias). Vezi F ridvaldszky, o.c., p. 159.
7 Ibidem, p. 159
46 A I. NEAMŢU 4

ţimea de 46 stânjeni". în ce priveşte producţia de sare de aici el atestă că

de la Cojocna sunt transportate la Oradea-Mare în fiecare an un număr
de 50.000 de măji de sare (centenarios salis)8 9.
Cît priveşte ocnele de la Sic, se arată că „puţul de sare are un diametru
de 32 de stînjeni şi că sarea este amestecată cu pămînt şi că nu suferă nici
o pagubă din partea apei” 9.
Referitor la salinele din Ocna Dejului, Fridvaldszky precizează urmă­
toarele : „Dejul din comitatul interior al Solnocului, aré două ocne foarte
bogate : una la nord şi cealaltă la sud. Cea dintîi are o adîncime de 22 de stîn-
jeni, iar diametrul la bază de 16 stînjeni. Cea de a doua are un diametru
la bază de 60 de stînjeni şi o înălţime de 56 de stînjeni. A existat şi o altă
ocnă, dar a avut neajunsul că în timpul iernilor foarte mari şi um ede...
zăpezile imense împiedecau în aşa măsură munca încît abia rămînea un
loc pentru scara pe care tăietorii de sare să se poată strecura din calea perico­
lului . .. Ocna Dejului, pe lîngă sarea care rămînea acasă spre vînzare
în fiecare an transporta în Ungaria 80.000 de măji de sare”10.

* #

Teliniea exploatării sării. Informaţiile documentare din secolul al

XVIII-lea ne ajută să întregim tabloul tehnicii exploatării sării : „Mai
întîi se săpa o groapă de obiceiu rotundă, cu diametru de 2 m în stratul
de pămînt ce acoperea orizontul de sare. Pentru fixarea acestui strat steril
pereţii gropii se întăreau cu împletitură de nuiele. Tăierea sării se făcea
cu topoare, ciocane, — unele bătătoare (prismatice sau cilindrice), altele
tăietoare —, pene de oţel etc. Se făceau întîi făgăşele, apoi se detaşau braz­
dele. Da suprafaţă bolovanii de sare erau scoşi cu ajutorul unei instalaţii
numită crivac (gepel). Crivacul se compunea dintr-un tambur cilindric
cu ax vertical din lemn ; acesta era pus în mişcare de forţa animală (cai).
Un otgon (frînghie) înfăşurat pe acest tambur făcea ca un capăt să se înfă­
şoare iar celălalt să se desfăşoare. în acest fel cînd un capăt al frînghiei co­
bora în ocnă, celălalt scotea din ocnă bolovanii de sare, care erau vîrîţi
într-un sac din piele de bivol”11.
în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea actele vremii atestă unele
perfecţionări şi inovaţii ale tehnicii în procesul de extracţie a sării, mai ales
în ce priveşte procedeul de evacuare a sării şi a apei din ocne.
Pe linia acestor strădanii se înscrie şi inovaţia „mecanicului“ din Cluj
Samuel Enyedi, care acum mai bine de 200 de ani, în 1770, a construit
o „maşină” de scos apa şi substanţele utile' din puţurile ocnelor de *sare
şi din galeriile minelor. Este vorba, după cum rezultă din documentele vre­

8 Ibidem, p. 163
9 Ibidem, p. 164
10 Ibidem, p. 1 6 6 -1 6 7
11 Cf. C. Giurescu, M aterial pentru istoria Olteniei sub austrieci, I, Bucureşti, 1913,
p. 429. Vezi şi J . F ridvaldszky, o.c., p. 156 —158
5 OCNELE DE SARE DIN TRANSILVANIA IN SEC. XVIII 47

m ii,'de un fel de elevator (Hebmaschine). Dar despre această „maşină” să

lăsăm să ne vorbească însuşi constructorul ei. Da 5 mai 1770 „mecanicul”
cluj an Samuel Enyedi se adresa forurilor montanistice (miniere) din Sibiu,
cu următoarele cuvinte: „înalta direcţiune monetară şi montanistică mă
va scuza dacă îndrăznesc să o conturb de la multiplele ei treburi. Există
însă un lucru pe care eu socotesc să-l aduc, cu supunere, la cunoştinţa
înaltei direcţiuni monetare şi montanistice, şi anume, că eu am inventat
o nouă maşină cu ajutorul căreia un singur om este în stare să ridice din
puţuri, în cîteva minute, o greutate de 20, 30 pînă la 40 de măji. în felul
acesta, această maşină ar putea fi folosită foarte bine şi în mine,
unde s-ar putea scoate dintr-o dată, din puţurile adînci, mari cantităţi
de moloz şi de apă. în al doilea rînd — continuă inovatorul — această maşi­
nă ar putea fi instalată, cu puţină oboseală, şi la un şteamp, şi prin aceasta
s-ar ajunge ca în timpul verii secetoase, cînd şteampurile sînt lipsite de
apă, minerii să-şi poată continua munca lor fără întrerupere, atît vara
cît şi iarna. Prin acest lucru s-ar putea îmbunătăţi venitul înaltului erariu
şi al înaltei cămări de schimb a aurului. Această maşină deşi este construită
într-o formă mică, totuşi se poate ridica foarte uşor cu ea, numai cu aju­
torul a două degete (mit zwei erfordern Fingern sehr leuchte heben), o greutate
de 50 de măji (fonţi), lucru despre care am făcut deja o probă la Turda,
în faţa slujbaşilor de la Oficiul Sării, unde am avut deplin succes. Prin
urmare — încheie Samuel Enyedi —, sper că o astfel de inovaţie avantajoa­
să' va aduce înaltului erariu foloase mari . .. iar mie 'posibile avantaje”12.
Faţă de o asemenea inovaţie avantajoasă, forurile miniere nu puteau
rămîne indiferente. Da 28 mai 1770, Tezaurariatul din Sibiu răspunde scri­
sorii „mecanicului” din Cluj, cerîndu-i să trim ită schiţa şi descrierea „ma­
şinii” . Da aceeaşi dată, acelaşi for montanistic cerea inspectoratului
minier din Zlatna (Oberbergamt) să trim ită un delegat la Turda, care să se
informeze de la slujbaşii ocnelor de sare de acolo în legătură cu proba făcută
de „inovator” şi să vadă dacă această „maşină” ar putea fi utilizată în
minerit13*.
Da adresa Tezaurariatului, din 28 mai 1770, Samuel Enyedi răspunde,
là 9 iunie acelaşi an, că, întrucît o simplă schiţă şi descriere a „maşinii” sale
nu ar fi în stare să scoată în evidenţă lucrul cel mai important şi !anume
forţa „maşinii” , el este gata sa transporte maşina la Sibiu şi săj-facă o demon­
straţie cu ea în faţa autorităţilor montanistice. în aceeaşi scrisoare „meca­
nicul” clujean trecea din nou în revistă avantajele inovaţiei sale, sub­
liniind faptul că „această maşină poate ridica dintr-o dată din puţuri
şi mine, foarte repede, o cantitate de apă de 80 de găleţi transilvane ( . . .
im Stande wäre auf einmal einen Lastwasser von 80 siebenbürgische Eymer
sehr geschwinde zu heben)u .

12 Cf. Al. N eam ţu, Tehnica m inieră din Transilvania în sec. X V I I I , în A nuarul In s titu ­
tu lu i de istorie din Cluj . X IV , 1971, p. 8 8
13 Idem , o.c., p. 98
11 Ibidem
 48 AL. NEAMŢU 6

Se pare totuşi că forurile montanistice au insistat pentru trimiterea

schiţei şi a descrierii acestei maşini, deoarece la 25 iulie 1770 Samuel Enyedi
expedia Tezaurariatului din Sibiu această descriere, subliniind posibilitatea
construirii unei „maşini” de proporţii mai mari, care ar spori considerabil
randamentul inovaţiei sale. în acest sens bazîndu-se pe unele calcule mate­
matice şi de mecanică, el conchidea: ” . . . Prin urmare, dacă un om cu o
forţă mijlocie de 50 de fonţi ar trebui să pună în mişcare o astfel de maşi­
nă mare, el ar putea ridica cu o asemenea maşină — dacă maşina ar fi
potrivită cu greutatea poverii — o greutate de 20.000 de fonţi”15. Inovatorul
clujean nu uită nici cu acest prilej să atragă atenţia asupra avantajelor
„maşinii” prin care — după însăşi expresia lui — se ajunge la o „economie
de forţă şi de tim p” (compendium virium et temporis)16. Documentele nu
ne permit să urmărim ce s-a întîmplat în continuare cu oferta acestui
iscusit tehnician clujean al veacului al XVIII-lea care semnează adău­
gind numelui său epitetul de „mechanicus”. Este neîndoios însă că, prin
străduinţa şi prin ingeniozitatea proiectului său, el a deschis unele perspec­
tive de dezvoltare ale tehnicii şi în exploatarea ocnelor de sare.
Da nici două decenii de la discutarea proiectelor lui S. Enyedi, documen­
tele de arhivă vorbesc despre alte încercări de îmbunătăţire a sistemului
de evacuare a sării din adîncimile salinelor, de la Cojocna şi Ocna Dejului,
cu ajutorul unor noi tipuri de crivac, „maşini” purtate de cai (Gapel-Theb-
Maschine). Două rapoarte, unul din 10 septembrie 1788 şi altul din 5
ianuarie 1789, prezintă pe larg avantajele noilor procedee tehnice folosite
la aceste ocne17.
în primul raport, cel din 10 sept. 1788, Aloisius Russbazki „Marksehei-
derul” ocnei, comunică Tezaurariatului minier unele informaţii referitoare
la cheltuielile şi investiţiile necesare construirii noului tip de crivac .la
ocnele din Dej, la modul de evacuare a sării cu ajutorul „maşinii noi” ,
subliniind avantajele şi eficacitatea acesteia faţă de vechea metodă- de
transport. Pe baza calculelor făcute de inovatori şi de specialiştii ocnei,
s-a întocmit un deviz, care prevedea toate cheltuielile, inclusiv diurna
maistrului dulgher. Noul tip de crivac prezenta avantajul că putea fi
folosit pentru ocne adînci, în formă conică şi era conceput pentru un sis­
tem de transport pendular cu două puţuri. După cum rezultă din raport,
deservirea crivacului urma să se facă cu un număr mai mic de persoane decît
la celelalte instalaţii mai vechi. Pentru dirijarea prin semnale a operaţiilor
de încărcare, descărcare şi de îmbarcare a tăietorilor de sare, se va folosi
o singură persoană, pentru operaţia de încărcare în subteran trei persoane,
iar la suprafaţă pentru descărcare şi depozitare doar cinci persoane (vagone­
tari). în felul acesta transportul global se putea realiza numai prin patru
schimburi săptămînal a cîte 7 ore, iar pentru tracţiunea animală era nevoie
numai de patru cai anual, iar aceştia nu trebuiau să fie cai iuţi, ca de
obiceiu, ci puteau fi utilizaţi şi „cai reformaţi” de cavalerie. După calcu­
16 Ibidem
16 Ibidem
17 Id em , o.c., p. 90
 7 OCNELE DE SARE DIN TRANSILVANIA IN SEC. XVIII 49

lele întreprinse, noiil crivac aducea un beneficiu în valoare de 944 florini

şi 22 de creiţari, deoarece costul anual de exploatare era de numai 1196
florini şi 17 creiţari, faţă de cel vechi care valora 2140 florini şi 14 creiţari18.
în cel de al doilea raport, din 5 ianuarie 1789, acelaşi „Markscheider”'
informează din Cojocna, Inspectoratul minier, despre rezultatele experimen­
tării „noii maşini” de evacuare a sării din ocne, după ce în prealabil a în­
tocmit un „deviz” (Rechnungs-P articulare) pentru construirea noului cri­
vac. Se arată că în urma experimentării făcute, pentru a demonstra eficaci­
tatea şi avantajele noului procedeu tehnic, s-a constatat un rezultat îmbu­
curător, şi anume că întreaga cantitate de sare exploatată anual se poate
realiza numai în 151 de zile, şi numai prin trei schimburi săptămînale19-
*
* *

Organizarea ocnelor de sare. în a doua jumătate a secolului al X V III-

lea, sistemul de organizare şi administrare a ocnelor de sare se perfecţionează
în sensul că el reflectă tot mai clar pătrunderea elementelor relaţiilor noi,
capitaliste, în acest sector important al economiei transilvane. în scopul
sporirii beneficiilor realizate din exploatarea ocnelor de sare, se e m it,,Instruc­
ţiuni” cu caracter juridic-administrativ care prevăd, în mod sistematic
şi detailat, modalităţile după care trebuie să se desfăşoare procesul de
producţie în salinele din Transilvania. Printre aceste acte normative se
numără şi „Instrucţiunea” dată din Dej la 12 februarie 1761, către ocnele
de sare din Cojocna, purtînd titlul : „Instrucţiune, potrivit căreia sînt obli­
gaţi să se conformeze în viitor slujbaşii oficiului cezaro-crăiesc al ocnelor
dé sare din Cojocna, precum şi întreg personalul acestor ocne” (Instructio-
juxta quant' Caesareo Regii salis fodinarum officii Colosiensis constitua ibi­
dem domini officiales fodinarumque servitores in futurum se conformare obli-
gantur)20. Dată fiind importanţa acestei „Instrucţiuni” inedite, ne vom
opri ceva mai mult asupra ei. Prevederile cuprinse în acest act sînt grupate
în următoarele 12 capitole : 1. Despre personalul oficiului de sare şi obligaţiile
acestuia (De salis officii personale ejusdemque obligatione) ; 2. Despre tăie­
torii de sare şi despre producţia de sare compactă (De salicidis et procréations
salis materialis) ; 3. Despre munca din ocne şi din afara acestora, precum
şi despre edificiile. aflătoare pe lîngă ocne (De in et extrinsecis fodina­
rum culturis nec non penes fodinas existentibus aedificiis) ; 4. Despre caii
necesari „gepelului” (crivac) şi despre „gepelişti” (De equis geppelisticis
ut et ipsis geppelistis) ; 5. Despre materialele necesare ocnelor de sare şi
oficiului sării (De fodinarum et officii requisitis) ; 6. Despre vînzarea
(comercializarea) „sării nobiliare şi domestice” (De erogatione salis nobi-
liaris et domestici) ; 7. Despre transportarea sării (De salis transportu) ;
18 Ibidem
19 Id em , o.c., p. 91
20 Arh. Stat. Cluj, M .T ., doc. 229/1787. Vezi A nexa

4 — Anuan.il In stitu tu lu i le Isto rie şi A rheologie

50 AL. NEAMŢU- 8

8. Despre contrabanda cu sare şi despre furturile de pe lingă ocne (De

salis praevaricationibus et furtis penes fodinas ) ; 9. Despre plăţile (salariile)
efectuate la ocne şi despre „casa societăţii” (De mercedibus penes fodi­
nas ut et societatis cassa) ; 10. Despre „cărţile” şi manualele oficiului pre­
cum şi despre corespondenţa şi registratura oficiului (De officii libris et
manualibus nec non de officii corespondentiis et registratura) ; 11. Despre
casa de bani (De cassa et pecuniali) ; 12. Despre socoteli (De rationibus).
în ce priveşte personalul Oficiului de sare din Transilvania se prevede
că în fruntea lui se află un „director al sării (Director rei salinariae), ale
cărui ordine şi dispoziţii trebuie să le respecte cu stricteţe toţi slujbaşii
ocnelor, şi să ceară de la acesta părerea şi aprobarea în orice chestiune” .
Urmează imediat, în ordine, „perceptorul sării” (salis perceptor), a cărui
sarcină principală este să vegheze „ca toţi slujbaşii să respecte cu stricteţe
prevederile instrucţiunilor . . . şi să răspundă cu promptitudine obligaţiilor
lor de serviciu” . împreună cu următorul slujbaş „controlorul” (dominus
controlor), perceptorul „răspunde de toate afacerile oficiului şi întocmeşte
cu acesta toate socotelile privind veniturile şi cheltuielile băneşti, şi cele
referitoare la recvizitele şi materialele necesare”21.
Se prevede, pe lîngă fiecare ocnă, un „măglaş” sau „magistru al
cîntăririi sării” (magulator vel salis ponderum magister), căruia îi este subor­
donat întregul personal al ocnei şi care are ca obligaţie „să poarte grija
ocnei şi a clădirilor aparţinătoare acesteia şi să vegheze la păstrarea inte­
grităţii ocnei” . Pe lîngă aceasta ,,Instrucţiunile” prevăd ca „magulatorul
să aibă de grijă ca personalul ocnei să se prezinte punctual la muncă în
care scop este obligat ca, cel puţin odată pe săptămînă, el să intre în ocna
care i-a fost încredinţată şi să cerceteze cu atenţie condiţiile de muncă
de aici .. . Sarcina lui este şi aceea ca „sarea extrasă, cu excepţia celei
sfărîmate (mărunte), să fie transportată cu grijă în magazie .. . iar uşile
acesteia să fie bine închise, cu chei potrivite” . O altă obligaţie a „magu-
latorului” era „să ţină socoteala zilnică a numărului bolovanilor de sare
tăiată, împreună cu aceea a sacilor pentru evacuare . .., iar la sfîrşitul
fiecărei săptămîni să întocmească lista de plată a sării scoase de tăietori
. . .” . De asemenea tot el este acela care trebuie să vegheze ca „orificiile
ocnei, atît cel cu scară cît şi cel cu frînghii, să fie reparate la timp .. . ;
aceste orificii să fie prevăzute cu piei întregi sau cu jumătăţi, iar frînghiile
mai mari, de tracţiune, să fie examinate cu grijă dacă se află sau nu în
stare bună” . Deopotrivă de atent trebuie să fie acesta şi la faptul ca „nu
cumva caii de tracţiune de la crivac (equi geppelistici) să fie folosiţi fără
măsură în munca la ocnă” . Lui îi incumbă şi obligaţia ca „să fie bine
curăţate canalele de scurgere a apei din jurul ocnei ca şi cele din ocnă
şi să le păstreze în bună stare” . Tot el ţine socoteala exactă a sării intrate
în depozit precum şi a celei scoase pentru vînzare.
Pe lîngă fiecare ocnă de sare se prevede o persoană care să poarte
grija cîntarului de sare, şi care trebuie să ţină seamă de instrucţiunile date

21 Ibidem
9 OCNELE DE SARE DIN TRANSILVANIA IN SEC. XVIII 51

de „magulator” . De asemenea sînt prevăzuţi şi paznici pe lingă ocne (obe-

quitatores seu custodes), pentru a împiedica furtul şi contrabanda cu sare.
,,Instrucţiunile" precizează apoi ca „pe lingă fiecare oficiu al sării
să fie angajat cu un salar fix un fierar (faber ferrarius) a cărui obligaţie
este aceea să repare cu grijă şi sîrguinţă uneltele necesare tăietorilor de
sare şi să susţină în aşa fel munca acestora, ca nu cumva tăietorii de sare,
din cauza lipsei instrumentelor, să lipsească de la muncă; cărbunii şi fierul
se primesc de la oficiul perceptoratului, iar fierarii trebuie să aibă de
grijă ca nu cumva acest fier şi cărbune să fie folosit în alt scop”.
Cel din urmă pomenit, în cadrul oficiului sării, este meşterul lemnar
(faber lignarius), despre care se spune că „este obligat, pentru o diurnă
anumită, să se ocupe cu reparaţiile şi cu alte lucruri necesare pe lîngă ocne,
atît în legătură cu crivacul cît şi cu oficiul sării” .
Referitor la tăietorii de sare se precizează că pentru conducerea comuni­
tăţii acestora se numeşte un „căpitan” (capitaneus), iar pentru adminis­
trarea lucrurilor materiale necesare ocnei este numit un „jude” (judex).
Cel dintîi, căpitanul, poartă grija tăietorilor de sare şi a modului cum se
comportă aceştia, iar al doilea, judele, „inspectează munca pe care trebuie
s-o presteze tăietorii precum şi materialele ocnei, orificiile ocnei şi puţurile,
precum şi edificiile ocnei şi cele ce ţin de aceasta” . Judele are ca ajutoare
atîţia „decani” cîte ocne sînt şi „fiecare decan are obligaţia să ajute la
promovarea producţiei ocnei prin tăietorii de sare. Juzii împreună cu „de­
canii” au obligaţia „ca zilnic să inspecteze ocnele care le sînt încredinţate
şi să supravegheze în aşa fel pe tăietori, ca nu cumva aceştia să producă
droburi de sare, ci să taie sarea numai în bucăţi de o anumită formă” . Dor
le incumbă de asemenea şi sarcina „de a curăţa cu grijă canalele ocnei
precum şi puţurile şi de a le menţine în bună stare, pentruca nu cumva
din cauza neglijenţei apa, care este cel mai mare duşman al ocnelor, să
pătrundă treptat la stîncile de sare de unde să nu mai poată fi evacuată” ,
în scopul evacuării apei se recomandă folosirea „sacilor de apă” (sacci
aquatici), confecţionaţi din piele, care au o capacitate de 4—5 găleţi de
apă (sacci aquatici ex pellibus conficiendi in circa 4 vel 5 urnas aquae com-
prehendentes).
în paragrafele 26 şi 27, se vorbeşte şi de modul de plată al tăietorilor
de sare, precizîndu-se că „pentru tăierea unui bolovan de sare formală,
care trebuie să aibă o greutate nu mai mare de 95 de libre şi nu mai mică
de 79 libre se va plăti fiecărui tăietor de sare 1 % creiţari, iar pentru o
majă (centenarius)22 de sare măruntă se va plăti la fel” . în scopul sti­
mulării producţiei de sare se prevede că „pentruca tăietorii de sare să se
indemne la tăierea mai rapidă a sării formale, fiecărui tăietor care în decursul
unui an va produce 1000 bolovani de sare, i se va plăti ca răsplată 3
florini ungureşti, sau 2 florini şi 30 de creiţari austrieci”23.
Obligaţiile şi atribuţiile aşa-zişilor „milerişti” (milleristae) sînt astfel
precizate în cuprinsul „instrucţiunilor” ; „Pe lîngă fiecare ocnă sau mai
22 centenarius ~ 100 libre = 56 kg
23 Cf. Anexa
52 AL. NEAMTU 10

bine zis pe lingă fiecare.,,traseu gepelistic” (penes quemlibet integrum trac­

tum geppelisticum) există 4 milerişti care trebuie să fie de faţă încontinuu
în mod alternativ, adică doi în ocnă şi doi la orificiul ocnei ; aceştia pun
în burduf sau în sacul acvatic blocurile de sare compactă, bucăţile de sare
sau sarea măruntă precum şi apa, leagă apoi bine burduful şi sacul acvatic
la funia de tras în aşa fel ca să cadă exact pe centru, iar, după ce recep­
ţionează şi notează aceste burdufuri şi aceşti saci acvatici, transportă sarea
„formală” în magazie, în vreme ce sarea măruntă o transportă, potrivit
cu dispoziţia magulatorului, în depozite speciale pentru anumite nevoi.
Tot ei sînt aceia care „trebuie să aibă o deosebită grijă pentru evacuarea
apei care se adună în ocnă, şi pe care din timp în timp sînt obligaţi să, o
scoată, ca nu cumva aceasta adunîndu-se în cantităţi prea mari să pătrundă
şi să inunde suprafaţa ocnei” .
în legătură cu procesul de extracţie al sării sînt precizate în detaliu
şi condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească crivacul : ” . .. aşa-zistil
gepel trebuie în aşa fel construit ca să aibă spaţiu indestulător pentru mînarea
şi învîrtirea.cailor ; în primul rînd el trebuie să aibă un fus (ax) bun şi
puternic, avîndu-se de grijă totuşi ca acel „coş de tras” (corbis tractorius)
să aibă cel puţin un diametru de 10 picioare ; pe lîngă aceasta e nevoie de
mare grijă ca unele bucăţi de lemn să nu îngreuneze peste măsură acest
coş, care trebuie să fie confecţionat dintr-o specie de lemn tare . . . ”
Se menţionează apoi că „sub acoperişul gepelului, trebuie să fie ales de ase­
menea un loc spaţios şi îndestulător pentru extracţie, a cărui capacitate
să servească atît pentru instalarea cîntarului cît şi pentru magulator, la
expedierea sării. . Despre canalele de scurgere a apei din jurul „gepe­
lului” se menţionează că „împrejurul gepelului trebuie construite canale
bune de apă sau aşa numite „ştiole”, care e nevoie să fie bine întreţinute
şi cu ajutorul cărora să poată fi captată toată cantitatea de apă provenită
din ploi sau prin scurgere de pe acoperişul gepelului...” .
în legătură cu necesitatea păstrării în bune condiţii a sării extrase,
,,Instrucţiunile” prevăd că „în afara gepelului pe un teren cît mai apro­
piat, se vor construi depozite de sare (horrea salinaria) cu o capacitate
îndestulătoare, al căror acoperiş ca de altfel şi acela al gepelului, v a fi
păstrat în stare bună, ca nu cumva apele de ploaie să poată pătrunde prin
el ; de asemenea aceste depozite vor trebui să fie prevăzute cu închizători
şi chei bune, . . . pentru ca nu cumva prin forţarea acestora să poată cineva
pătrunde pe ascuns în magazii pentru a înstrăina sarea” .
O atenţie deosebită este acordată condiţiilor pe care trebuie să le înde­
plinească aşa zişii ,,cai gepelistici", fixîndu-se şi atribuţiile celor care se ocupă
de aceşti cai. Potrivit „Instrucţiunilor” . . . „caii trebuie să fie vioi şi
robuşti şi nu slăbănogi şi debili sau de statură mică ; să li se procure hrană
corespunzătoare şi să le fie asigurată o păşune bună sub o supraveghere
atentă” .
în ce priveşte regimul de muncă al cailor bine întreţinuţi, se precizează :
„de acum înainte se va avea în vedere ca cel puţin atît timp cît caii se
află în alimentaţie de iarnă să sé facă o singură înhămare zilnică pe timp
 11 OCNELE DE SARE DIN TRANSILVANIA IN SEC. XVIII 53

de şase ore, iar traseul întreg de 12 ore pentru extracţia sării să fie astfel
efectuat : primii 4 cai să fie înhămaţi de dimineaţa de la orele 5 pînă la
8, următorii de la ora 8 pînă la 11, iar după o pauză de 1 oră, din nou
primii 4 cai de la orele 12 pînă la 3, apoi iarăşi următorii dela orele 3 pînă
la 6. în timpul verii însă, deoarece schimbarea cailor de la păşune nu se
poate face aşa de uşor de două ori, rămîne ca să se efectueze cu ei un singur
traseu pe timp de 5 ore după uzanţa de mai înainte” . Referitor la alimentaţia
şi întreţinerea cailor se prevede ca „pentru fiecare cal gepelistic, în lunile
de iarnă şi în timpul cînd nu se pot alimenta pe păşunile obişnuite, să se
acorde zilnic 12 libre24 de fîn de calitate bună şi săptămînal 2 cîble-fcubulus)'l°
de ovăs ; în cazul că fînul ar fi de proastă calitate sau ar lipsi cu totul, atunci
el poate fi înlocuit în ianuarie şi februarie cu paie, completîndu-se în aces­
te luni hrana pentru fiecare cal cu 3 cîble de ovăs” .
■ Un articol de mare trebuinţă în procesul de exploatare a sării, îl con­
stituiau frînghiile necesare crivacului pentru evacuarea sării, ca şi seul
pentru ungerea lor. Şi în legătură cu acestea se fac precizări detailate, în
cuprinsul paragrafelor 48 şi 49, unde se spune: „O rubrică nu uşoară a
unei bune economii constă în procurarea recvizitelor ocnelor ; între acestea
un loc de frunte ocupă aşa-zisa funie mare de tracţiune, şi de aceea este
necesar ca Perceptoratul sării să se consulte cu oficiile sării în ce priveşte
locurile cele mai bune de unde ar putea fi cumpărate, în modul cel mai
economicos pentru fiecare ocnă, funiile de tracţiune, împreună cu seul
necesar ; căci deşi asemenea funii ar trebui să fie procurate peste tot, cores­
punzător în ceea ce priveşte lungimea şi grosimea lor, totuşi nu se poate
aproba ca ele să fie confecţionate avînd o grosime şi o lungime care depăşeşte
nevoile reale, deoarece în acest caz fiscul ar face cheltuieli inutile, iar axul
maşinii ar fi încărcat cu o sarcină mai mare decît e nevoie, lucru care ar
dăuna chiar şi cailor de tracţiune, la scoaterea sării. Tot aşa, în ce priveşte
seul necesar pentru numitele funii, trebuiesc respectate aceleaşi principii
economice în legătură cu preţul de cumpărare, şi în viitor, pentru un stînjen
de funie mare, nu se va aloca mai mult de 1 libră de seu, iar în timpul
confecţionării funiilor va trebui ca întotdeauna să fie de faţă unul dintre
domnii slujbaşi, sau cel puţin magulatorul”.
Se mai constată apoi că, deoarece funiile, printr-o folosire îndelungată,
încep să se scurteze, este necesar ca aceste funii de tras din ocnele mai adînci
să fie transpuse la ocnele mai puţin adînci, pînă cînd vor fi confecţionate
altele noi pentru ocnele mai adînci, iar dacă acele funii s-au scurtat în aşa
măsură încît cu ajutorul lor nu se mai poate scoate sarea, în acest caz din
acele funii vechi şi uzate care nu mai pot fi folosite, să fie confecţionaţi
saci de plasă atît de folositori pentru extragerea sării, care să fie utilizaţi
în locul sacilor din pieile de bivol” . Se recomandă ca „pe viitor, aceşti saci
din plasă (malhae laqueariae) să fie făcuţi mai mari şi mai încăpători, încît
cu ajutorul lor să poată fi extraşi cel puţin 12 bolovani de sare”.

21 1 libră = 560 gr
26 1 cîblă = 1 m ierţă
54 AL. NEAMŢU 12

în continuare se dau indicaţii privind capacitatea şi calitatea sacilor

din piei de bivol, necesari evacuării sării măcinate precum şi a sacilor pen­
tru evacuarea apei, în legătură cu care se spune : „ în acel loc în care apa
se infiltrează în ocne şi trebuie scoasă afară vor trebui nu numai să fie
construite rezervoare cu o capacitate de aproximativ 20 de găleţi nemţeşti,
dar e necesar ca întotdeauna să fie la dispoziţie şi saci-de inele cu o capaci­
tate de cel puţin 4 sau 5 găleţi vieneze, pentru scoaterea apei
Se prevăd de asemenea hamuri potrivite, confecţionate de aşa manieră
ca să nu vateme pieptul. cailor, la tracţiune îndelungată.
Este stabilită şi răspunderea celor care trebuie să vegheze la buna
aprovizionare a ocnelor şi a tăietorilor de sare, „deoarece — se spune — la
ocnele de sare trebuie să se găsească la îndemînă, fier şi cărbuni, în per­
manenţă şi în cantitate îndestulătoare, nu numai pentru munca fierarilor
şi a lemnarilor dar şi pentru alte trebuinţe, şi de asemenea o cantitate îndes­
tulătoare de seu şi de alte lucruri necesare ; de aceea domnii slujbaşi trebuie
să vegheze în permanenţă ca să nu lipsească niciodată astfel de lucruri
trebuincioase, deoarece în caz contrar, dacă prin aceasta tăietorii de sare
ar fi împiedicaţi în munca lor sau ar avea de suferit însăşi cultivarea ocne­
lor, ei vor fi chemaţi fără doar şi poate, să dea socoteală în modul cel
mai sever” .
Nu este neglijată nici problema lemnelor de construcţie, de care au
nevoie ocnele, referitor la care se precizează: „ în aceeaşi măsură trebuie
să se ţină seama şi de aprovizionarea cu cele necesare în munca lemnarului
încît ori de cîte ori acesta are nevoie de materiale lemnoase, întotdeauna
el să poată să le aibă din specii de lemn bine uscate şi fără nici un defect
deoarece lucrurile făcute din lemne verzi, crude sau nu îndeajuns de uscate,
niciodată nu servesc economiei şi nu durează m ult” . Se atrage în mod
deosebit atenţia asupra evidenţei care trebuie ţinută în legătură cu orice
fel de materiale de care are nevoie buna desfăşurare a lucrărilor de exploa­
tare.
După cum se poate observa chiar din enunţarea sumară a conţinutului
acestor importante ,,Instrucţiuni”, nici o problemă, mai mică sau mai mare,
care priveşte buna desfăşurare a procesului tehnic, administrativ şi juridic
din activitatea ocnelor de sare, nu este scăpată din vedere. Am vrea să
ne oprim doar încă asupra unui singur aspect : acela al modului în care
este reglementată plata tăietorilor de sare în lumina acestui act cu caracter
juridico-administrativ. Este de fapt ceea. ce pune în evidenţă mai mult
natura relaţiilor de producţie, cu caracter capitalist incipient, în ocnele
de sare în această perioadă, precum şi un oarecare grad de organizare a
tăietorilor de sare prin sublinierea rolului pe care-1 are aşa-zisa „casa
frăţiei” în viaţa acestora.
Iată deci ce prevăd ,,Instrucţiunile" amintite, în paragrafele 78—87
cu privire la felul cum trebuiesc plătiţi tăietorii de sare : „Deoarece plăţile
trebuiesc făcute la sfîrşitul fiecărei săptămîni, pe loc şi imediat, pentru
ca nu cumva tăietorii de sare şi lucrătorii să aibă vreodată prilej să se
plîngă din cauza tărăgănării sau a amînării plăţilor, ci cu atît mai m ult
•13 OCNELE DE SARE DIN TRANSILVANIA IN SEC. XVIII 55

să fie satisfăcuţi, printr-o plată la timp, şi în acest sens să fie to t timpul

în siguranţă, se hotărăşte :
,,în fiecare zi de plată, magulatorii sau meşterii cîntarelor de sare
vor prezenta un raport săptămînal sau o evidenţă de plată privitoare la
munca desfăşurată în timp de o săptămână la ocnele care le-au fost- încre­
dinţate, alcătuită în conformitate cu „manualele” acestora şi întărită cu
propriile lor semnături, „manuale” din care este întocmită specificarea
general ă de plată, care trebuie să cuprindă însemnarea tuturor numelor
tăietorilor de sare şi a altor munci la ocne, cu plată cuvenită” .
„D upă ce a fost întocmită în acest fel pomenita specificare de plată,,
se va face plata exactă a tuturor şi a fiecăruia în parte în monetă cuvenită
şi bună potrivit cu munca lor şi, în afară de oarecari reţineri pentru avan­
surile acordate, sau pentru datorii la cîrciumă, nu lise va reţine nimic sub
nici un pretext şi nu li se va face nici o proprire pe motivul unor alte
datorii” .
în legătură cu necesitatea înfiinţării aşa numitei „casa comunităţii
sau a frăţiei” (communitatis vel fraternitatis cassa ) al cărei scop este ”să ajute
nu numai pe tăietorii de sare bătrîni şi ajunşi la neputinţă în restul vieţii
care le-a mai rămas, ci şi pe văduvele sărace ale acestor nenorociţi pentru
a-şi asigura întreţinerea” , paragrafele 82-87 ale „Instrucţiunilor” precizează
următoarele :
„Acolo unde s-a înfiinţat casa frăţiei este obiceiul ca de fiecare floren
să se contribuie pentru această casă cu o anumită cotă-parte ; constatîndu-se
însă că în felul acesta tăietorilor de sare harnici li se reţine anual m ult mai
mult decît celor nepăsători, iar, dimpotrivă, la vîrsta neputinţei nu i se
dă cu nimic mai mult celui harnic decît celui nepăsător, din acest motiv
s-a găsit de cuviinţă, pe bună dreptate, ca fondul acela necesar pentru
constituirea casei să se obţină printr-o contribuţie egală, adică prin parti­
ciparea cu o sumă fixă lunară. în principiu, comunitatea tăietorilor trebuie
să fie îndemnată ca fiecare dintre ei să contribuie lunar cu 5,4 sau cel puţin
cu 3 creiţari în contul numitei case, iar dacă tăietorii de sare vor dori să
păstreze această casă, atunci, cu încuviinţarea lor, vor putea fi îndemnaţi
şi mileriştii şi gepeliştii la o asemenea contribuţie lunară, deoarece şi ei
vor putea fi părtaşi, la vîrsta neputinţei, la ajutorul acestei case” .
Se prevăd şi măsuri de garanţie pentru fondurile Casei frăţiei atunci
cînd se hotărăşte că „fondurile băneşti obţinute trebuie să fie păstrate
şi păzite într-o ladă specială, pe lîngă casa oficiului sării, care trebuie închisă
şi întărită cu ajutorul a trei chei diferite, dintre care o cheie o va păstra
magulatorul cel mai bătrîn, a doua judele tăietorilor de sare, iar a treia
cel mai bătrîn tăietor de sare ; nimeni, niciodată, nu are voie să deschidă
această casă a frăţiei decît în prezenţa tuturor celor trei . . . şi nu se va putea
cheltui nimic din această casă fără ştirea prealabilă a bătrînilor tăietori
de sare”26. în ce priveşte felul cum pot fi utilizate fondurile Casei frăţiei
se precizează următoarele : „Din acest fond, aici şi acum, nu pot fi făcute

26 Cf. Anexa
 56 AL. NEAMŢU 14

sub nici o formă alte plăţi sau cheltuieli, decît următoarele : 1° în contul
muncii celui care duce socotelile casei, şi care primeşte 6 florini ; 2° tăietorii
de sare lipsiţi de putere şi incapabili de a-şi continua munca sau mileriştii
şi gepeliştii, după posibilitate, care vor putea primi lunar 1 floren renan
şi 30 creiţari ; 3° toate văduvele, ai căror soţi s-au prăpădit din cauza muncii
în ocnă vor primi lunar 1 floren renan ; 4° tăietorii de sare săraci, bolnavi
şi apăsaţi de boală, care din cauza sărăciei nu pot să-şi procure nici .medi­
camente nici hrană, vor putea primi ajutoare din casa frăţiei, dar numai
cu aprobarea tăietorilor de sare bătrîni. în sfîrşit, tăietorilor de sare
• decedaţi în mizerie extremă li se va putea procura din acest fond, sicriul
necesar . *. ”27. •
Este evidentă tendinţa forurilor conducătoare ale ocnelor de sare
de a cointeresa cît mai mult, prin diferite măsuri, pe lucrătorii salinelor
în procesul de intensificare a exploatării acestei importante surse de venit,
într-o perioadă cînd elementele unei noi orînduiri sociale se profilează cu
to t mai multă vigoare.
* # # ' J
Din lupta tăietorilor de sare. Munca în ocne se efectua în condiţii
foarte grele şi periculoase, deoarece conducerea ocnelor nu lua măsurile
necesare pentru asigurarea securităţii lucrătorilor. La fel de grea era şi
situaţia materială a lucrătorilor de la ocnele de sare la sfîrşitul secolului
al XVIII-lea şi începutul sec. al XIX-lea. Astfel, într-un act din 15 martie
1788, privitor la lucrătorii de la salinele din Ocna Dejului, forurile conducă­
toare atestă că lucrătorii de la aceste saline se plîng că nu mai pot să
trăiască cu salariul de 15 creiţari pe zi şi că din această cauză sînt siliţi
să-şi caute o altă muncă mai convenabilă. Şi numărul acestor lucrători
de la saline, care efectuau o muncă grea şi primejdioasă sănătăţii pentru
lin salar de mizerie, era destul de mare în această perioadă. Este suficient
să menţionăm faptul că numai la ocnele de sare din Turda erau angajaţi
un număr de 352 de lucrători „dintre care — după cum se arată într-un
raport — mulţi sunt oameni neputincioşi şi infirmi, şi care, la fel ca aceia
care sînt în putere, vor trebui să moară cu a şasea parte din timpul vieţii
mai devreme, din cauza muncii primejdioase şi chinuitoare”28.
Trebuie să mai consemnăm şi faptul că situaţia lucrătorilor de la
salinele din Turda a fost agravată şi de împrejurarea că, în anul 1787, forurile
montanistice au adus o dispoziţie potrivit'căreia tăietorii de'sare invalizi,
pensionari, sau văduvele acestora nu mai aveau voie să-şi trim ită înlocuitori
(mercenarii) la munca în ocnă, ceea ce a provocat o stare de disperare
în rîndurile acestora. în această privinţă starea lor de spirit transpiră şi
dintr-un ,,Memoriu” pe care „tăietorii de sare veterani” (veterani salicida e )
l-au înaintat Oficiului montanistic superior, şi unde se spune printre altfele:
„Acea hotărîre dureroasă, de a înlătura pe simbriaşi (mercenarios) de la
27 Ibidem , p. 293
28 Cf. Al. N eam ţu, Condiţiile de muncă şi de salarizare în industria extractivă din Tran­
silvania în a doua jum ătate a secolului al X V III- le a , A cta Musei Regionalis Apulensis, S tudii
şi Comunicări, I I I I , 1961, p. 258
1.5 OCNELE DE SARE DIN TRANSILVANIA IN SEC. XVIII 57

tăierea sării, ne-a fost impusă şi nouă în aceste zile, din porunca înaltului
oficiu montanistic ; dar acest lucru nu înseamnă altceva decît ruinarea
inevitabilă a multora, fără nici o speranţă de a se mai ridica, deoarece aceia
care îşi susţineau viaţa lor prin folosirea ,,mercenarului", mai ales în aceste
vremuri de mare scumpete, au fost lipsiţi de acest mijloc de întreţinere
a vieţii, iar nouă ne-a fost pricinuită o mare nenorocire şi nu ne-a mai
rămas decît desnădejdea. Căci după ce ne-am petrecut vîrsta cea mai
puternică şi anii cei mai viguroşi cu tăierea sării, după ce ne-am consumat
forţele cele mai sănătoase în acest serviciu şi după ce, din această pricină,
am ajuns aproape incapabili de orice muncă . . . , dacă nu vom putea să
ne mai ajutăm de „mercenari” , nimic nu este mai sigur decît că noi vom
ajunge cu toţii la cele mai mari nenorociri" ( . . . nihil certius est quam nos
omnes ad summas calamitates deventuros esse)29.
Ua începutul secolului al XIX-lea situaţia lucrătorilor de la ocnele
-de sare se înrăutăţeşte datorită anilor de războaie şi scumpete. Creşterea
salariilor rămînea mult în urma creşterii preţurilor la alimente şi îmbră­
căminte. Astfel în deceniul al treilea al secolului al XIX-lea preţurile ali­
mentelor au crescut aproximativ de trei ori în comparaţie cu anul 1798,
în timp ce salariile au rămas aceleaşi, ba chiar au scăzut în unele cazuri.
Din pricina salariilor scăzute, datoriile contractate de lucrători din ocne
creşteau mereu, iar eforturile de a scăpa de ele deveneau zadarnice.
Una din revendicările principale pentru care luptau deci lucrătorii
de la ocnele din Transilvania în această perioadă era aceea a îmbunătăţirii
salariilor. Astfel, în anul 1804 se înregistrează puternice nemulţumiri,
urmate de mişcări, printre tăietorii de sare de la Cojocna. Aceste mişcări
se vor repeta şi în anii 1807 şi 1810, ele luînd o amploare mai mare în
timpul revoluţiei din anii 1848—184930.
Ua 30 iulie 1804 conducerea salinelor din Cojocna raportează Teza-
urariatului montanistic că, fiind nevoie de lucrători la ocnele de sare din
Uioara (Ocna Mureş), s-a dispus să fie trimişi acolo tăietori de sare din
Cojocna. Aceştia însă nu numai că refuză să meargă la Uioara, dar nu
mai voiesc să lucreze nici la Cojocna ,,din cauza salariului mic şi a scumpetei
mari” (. .. semeţ ex adductis motivis abhinc nec Marosujvarinum discedere,
sed nec hucdum fixo. pretio, vigente aliunde summa chafistia, hisce Colosini
salem scindere velle)31. Ca urmare a acestei „declaraţii încăpăţinate” (refrac-
tariam declarationem) a tăietorilor de sare, guberniul cere ca „în cazul
continuării nesupunerii să fie folosită forţa militară sau civilă” (in casu
ulterioris renitentiae militari aut civili etiam brachio . . . eosdem adigendos
fore). în acelaşi timp oficiul sării din Cojocna raportează, că a întreprins
o anchetă severă împotriva „corifeilor şi instigatorilor” acestei mişcări
(in corripheos, incitatoresque, qui et reliquos salicidas instigassent, investi-

29 A rh. S ta t. Cluj, M.T., doc. 121/1787

30 Cf. Al. N eam ţu, Greva muncitorilor de la ocnele de sare din Cojocna din anii 1848 — 49,
în „L ucrări Ştiinţifice", I, Tg. Mureş, 1969, vol. I, p. 275—280
31 Cf. Al. N eam ţu, Situaţia şi lupta minerilor din Transilvania în prim a jum ătate a sec-
X I X , în A nuarul In stitu tu lu i de istorie din Cluj, tom . IV , 1961, p. 122
58 AL. NEAMŢU 16

gatum fuisset)32. Atitudinea dîrză a tăietorilor de sare din Cojocna a pus

pe gînduri mai ales conducerea locală a ocnei, fapt care se desprinde cu
claritate din finalul raportului, din 30 iulie 1804, unde se spune : „Prin
urmare, să binevoiască înaltul consiliu regal al Tezaurariatului să aducă
asemenea dispoziţii, ca nu cumva, prin folosirea de măsuri severe, să se
ajungă la urmări triste, deoarece tăietorii de sare, foarte aţîţaţi şi plini de
mînie, sînt îngroziţi de tăierea sării la Uioara. Iar în cazul în care împo­
triva lor va fi nevoie să fie adusă forţă militară sau civilă, să binevoiască
înaltul consiliu regal al Tezaurariatului să ceară încuviinţarea din partea
prefecturii militare ca să poată fi obţinută pază militară de la Cluj .. .”33.
Această perspectivă sumbră a produs o vădită îngrijorare în conducerea
Tezaurariatului, care la 2 august 1804 se vede silită să ceară autorităţilor
să se deplaseze fără zăbavă la Cojocna şi să îndemne prin mijloace paşnice
pe tăietorii de sare să-şi reia munca în ocne şi să se conformeze hotărîrii
ca o parte din ei să plece la Uioara, promiţîndu-li-se în schimb satisfacerea
revendicărilor lor34.
La 11 august 1804 comisarul tezaurarial, Anton Ewinger, raporta
Tezaurariatului că, în urma strădaniilor depuse, „încăpăţînaţii tăietori de
sare din Cojocna” au reluat lucrul şi că un număr de 18 lucrători dintre
ei au plecat la salinele din Uioara, după cum s-a cerut printr-o dispoziţie,
mai veche. în ce priveşte cererea tăietorilor de sare de a fi dispensaţi de
munca în ocne în luna septembrie, la 23 august 1804 Tezaurariatul dispune
ca, întrucît există suficiente provizii de sare la această exploatare, să le
fie satisfăcută această doleanţă, cu condiţia ca în lunile septembrie şi
octombrie să se dea un număr de 24 de lucrători pentru nevoile salinelor
din Uioara. Tezaurariatul cere să fie confiscate bunurile tăietorilor de sare
care au pus la cale această mişcare, iar numărul lucrătorilor de la ocnele
respective să fie pus de acord cu nevoile producţiei de sare35.
Peste şase ani, la 16 aug. 1810, asistăm la noi nemulţumiri în rîndurile
lucrătorilor de la saline. De data aceasta autorităţile de la Sibiu se plîng
de nesupunerea tăietorilor de sare de la Turda, recomandînd pentru aducerea
acestora la ordine, folosirea de mijloace drastice. Totodată se cere auto­
rităţilor locale să raporteze cine dintre tăietorii de sare mai persistă în nesu­
punere şi care sînt instigatorii acestei mişcări36.
Este neîndoios că ne găsim într-o perioadă, în care lucrătorii de la
saline încep să folosească tot mai mult, în scopul revendicărilor lor de ordin
economic, forma de luptă a mişcărilor greviste, specifică noilor relaţii de
producţie de tip capitalist, care pătrund din ce în ce mai evident prin
desişurile relaţiilor feudale în destrămare. în acest proces tradiţiile de
luptă ale lucrătorilor de la salinele de pe meleagurile someşene ocupă un
loc de seamă.

32 Ibidem
33 Ibidem
34 Ibidem
36 Ibidem, p. 123
30 Ibidem, p. 128
17 OCNELE DE SARE DIN TRANSILVANIA IN SEC. XVIII 59

ANEXA

7767 febr. 12, Dej. In stru c ţiu n i privind organizarea şi exploatarea ocnelor de sare de la
Cojocna (jud. Cluj).

Instructio
Pro Regiis Salis Officiis Transilvanicis ab Excelsa Camera Hungarica praescripta.
Instructio
ju x ta quam Caesareo R egii Salis Fodinarum Officii Colosiensis co n stitu ti ibidem D omini
Officiales, Fodinarum que servitores in fu tu ru m se conformare obligantur.

De Salis Officii personali ejusdemque obligatione.

l m 0 Quem adm odum D eus om nipotens principium e t creator om nium rerum est, e t
abinde etiam universa cu ltu ra ac fo rtu n a ta conservatio in bocce P rin cip atu existentium
Salis Fodinarum e t eo spectantis personalis unice dependet, ita etiam m ajor ex p a rte e t
p rae om nibus per boc Salis Fodinarum Officio incum bit, considerare ac pensitare, quatenus
p e r bonam e t christianam v itam to tiu s personalis altissim i tu te la divinaque benedictio conser-
vetur, ac ejatis Officii personale cum cunctis salicidis ab om nibus vicisitudinibus e t infor-
tuniis dem en ter custo d iatu r libereturque, quod secure e t citra dubium d e m e n tia divina
elargietur si praepositi dom ini officiales suis su b o rd in a te b u ju s in tu itu non ta n tu m p er cbris-
tian am e t piam v itam exemplo p raecant, v erum etiam in casu u b i suorum subordinatorum
com missa delicta, Deoque praejudiciosa facinora ad verterent, initio sta tim abroganda sta tu a n t,
e t si facta reprobatio cum adho rtatio n e nullum prorsus a d ferat fructum , ta li in passu Princi-
p a tu s hujus Transilvaniae Salis D irectorio ta n q u am praepositae in stan tiae eo fine rem on-
stràn d u m erit, u t ejusm odi incorrigibilem -hom inem vel rigorosissime punire, a u t vero talem
scabiosam ovem ex Sabs Officii personale prorsus elim inare possit.
2do T otum Salis Fodinarum Officium déinceps, e t ad ulteriorem usque benignum sacra-
te sim a e Suae M ajestatis m a n d atu m ab excellentissimo ac illustrissim o domino C: A ntonio
C hràssalkovits de G yarak, tanquam Camerae Aulico H ungaricae praesid e, n ec n o n a p rae-
la u d a ta e x c d sa C am era H u n g a ric a A ubca non m inus etiam a sibi praeposito in bocce
P rin cip atu T ransilvaniae rei Salinariae directore, dependenter erit. Consequenter domin i
officiales praelibati domini directoris m a n d a ta e t ordines non solum accurate observabunt,
diversis occurrentiis necessarias suas inform ationes verum etiam in Officii e t opiniones eo Sub­
m itte n t abindeque resolutiones praesto latu ri e t p ro u ti accu rata subordinationis observatio ad
■conservandum bonum ordinem potiori ex p a rte plurim um confert bic eaten u s; e t eo fine
3tio Ipse dom inus salis perceptor e t contrarotularius cuncto Salis Officü e t fodinarum
personali bune in m odum praep o n u n tu r u t omnes e t singuli suam dependentiam a m e m o rate
duobus praepositis dominis officialibus b a b e a n t e t agnoscant, concom itanterque ejusm odi
necessariam subordinationis m ethodum conservare noverint, u t autem omnis individualiter
officialis e t servitor suam sibi elargitam- activ itatem aeque e t obligationem ta n to certius
rescire queat, igitur
. - 4 t 0 D ominus salis perceptor ta n q u am prim arius officialis in contestando fideli zelosoque
•servitio consequenter adim plendo ad am ussim su b sé q u en te In stru ctio n is p u n c ta non solum
exem plo praeibit, verum ejusdem curae solertissim e e rit etiam invigilare, u t dom inus contraro­
tularius e t reliqui officii su b ordinati p a r i. fidelitate e t sedulitate Instru ctio n is b u ju s co n ten ta
effectui- m ancipare, subsequenter servitio- sum m i P rincipatus plenarie satisfacere e t ju x ta
possibilitatem Regii A eram dam na an tevertere ad m ita n tu r, in quem finem dominus percep­
to r cujuslibet functioni solertem adhibebit oculum e t a tte n d e t, u t quilibet industriose suae
obligation! respondeat, rep e rta autem unius a u t alterius desidie, si possibile fo ret in in sta n ti
60 AL. NEAMŢU 16

congruenţi medela corriget, in contrario autem praepositae in stan tiae seu salis directorio
referet e t denique cum domino controlore se cointelligenter habendo non solum cuncta officii
negotia p ertractab it, v erum etiam cum ipso super om nibus perceptionibus e t erogationibus
pecuniariis, item natu raliu m universorum que requisitorum sub eadem obligatione ratiocinari
debet, bune in finem.
5 t 0 Dominus controlor de cunctis cum domino perceptore n o titia m b ab eb it e t de om niT
bus quae ratiocinium concernunt, eo plane modo sicut dominus perceptor in solidum cave-
bit, unde etiam omnes rationes extractors e t reliquas officii e t fatiocinüs postulata, non so­
lum com m unicative aeque e t cointelligenter elaborare m anum suam adm ovebit, ast etiam
ilia propria subscriptione corroborabit e t co n tra clavim u n a p rae se feret. Obinde dom inus
controlor a domino perceptore quidem nullatenus dependebit, interim tarnen ta n q u am primario-
officiali com petentem respectum exbibebit, vicissim etiam dom inus perceptor om ni tem p o re
condecentem b u m a n ita tem contestări tenetur. '-et si in officii rebus dom inus perceptor cum
domino controlore in dando voto, ac opinione non convenirent, eorum que opiniones n u lla­
tenus consonarent, eo in passu ejusm odi rem onstrationes ac inform ationes cum expositione
votorum , sub am borum subscriptione si in m ora nullum foret periculum pro decisione subver-
santis m ateriae salis directorio su b m itten t, in casu veto u b i per longiorem rem oram pericu­
lum fors m etuendum eveniret, opinio dom ini perceptoris sem per praevalebit, in terim bene
pensitet e t p erp en d at dominus perceptor ne in dam num A erarii vergat, ex quo ra tio desuper
reddenda exigi debeat.
6 to E s t in praesentiarum penes singulas fodinas seorsim unus magulator vel rectius expri-
mendo salis ponderum magister constitutus e t quem adm odum bic supra m entionatis duobus
praepoşitis officialibus subordinatus b ab etu r, pariform iter huic ponderum m agistro cui salis
fodina concredita est, illius fodinae personale subordinatur, consequenter circa aedificia ex e t
intrinseca curam h ab eb it sedulam, non m inus ad conservandam fodinae incolum itatem om nes
conatus adhibere obligationi noverit, p raeterea fodinae illius personale ad laborem fodinalem
sedule compellet, dibgenterque invigilabit, bebdom adatim vero concreditam sibi fodinam ad
m inus semel in trab it, circum stantiasque fodinales solerter p erlustrabit, concom itanter pro ex-
tracto ex sibi concredita fodina et ad borrea in tran s tan q u am sub ejusdem repagulo existente
sabs m ateriale om nim ode cavebit.
7mo Ipse m agulator vel ponderum m agister quem adm odum quod suam fodinam necessa-
rio b ab itare debet, ita sum mopere atten d en d u m habebit, q uatenus ex fodina ex tractu s sal,
exceptis m inutiis illis quae ad gyram suffunduntur, accurate ad borrea invehiculetur, e t nihil
exinde alio recondatur, tandem circa regium salis m ateriale jam in horreis existens bonam g eret
curam e t ejusm odi salis horreorum jan u as bonis seris m uniet, unde toties quoties m e n ţio n a ta
borrea aperienda e t claudenda esset, personaliter com parebit, non autem (prouti an tehac prac-
ticatu m exstitit) ejusm odi horreorum claves ipsis m ileristis concredentur, saepius autem p e r
singulas bebdom adas noctum o tem pore horis m iberistis incertis penes suam fodinam com pa­
rebit, circum circa gyram e t cincturam ejusdem fodinae clam p eram bulabit e t curiose investi-
g ab it u tru m res suspectae et alioquin praejudiciosae non tra c te n tu r.
8 V0 In extractione sabs m ateriabs omni tem pore personaliter penes sibi concreditam
fodinam non solum ad evitandum Regii A erarii praejudicium , sed u t ta n to accuratius procrea-
tionem m ateriabs aeque e t saccorum aquaticorum num erum m anuab suo inferre queat, com pa­
reb it e t obinde diaetales annotationes m ileristalem quae an te h ac p a r R ovas fieri solebant,
tan q u am inordinatae e t b a u d accuratae deinceps continuandae semel pro sem per inbib en tu r,
reprobantur, e t abrogantur in bocce autem m anuab non solum de die in diem procreatorum
form abum sabs lapidum , m inutiarum e t saccorum aquaticorum num erus reperiatur, v erum
sub dupbei columna ju sti nem pe e t in ju sti ponderis ejusmodi novae lapidum procreationes
exprim endae sunt, ita quidem u t exinde, specifice elucescat, q u an tu m q uibbet sabcida, cum
expositione nom inum e t cognom innm de form alibus sabs lapidibus exm iscerit, sicque hebdo-
m adales solutoriae schaedae ta n to accuratius concinabuntur. P raeterea m agulatoris seu ponde­
ru m m agistri obhgatio est num erum e x tru ctaru m form abum sabs lapidum de die in diem u n a
cum saccorum aquaticorum num éro sabs officio sum m ariter repraesentare, consequenter cum
fine cujusbbet bebdom adae per sabcidas exm issorum sabs lapidum solutoriam specificationem
concinnatam in officio producere e t baec specificatio solutoria p o st finitam solutionem officii
Prothocobo inseretur.
9no M agulator occasione procreandorum form abum sabs lapidum solertissime invigilabit,
ne in ter formales lapides quodam m odo im m isceantur, si autem n o ta b ib te r terrenosi lapides
19 OCNELE DE SARE DIN TRANSILVANIA IN SEC. XVIII 61

in procreatione observarentur salicidis quidem adscribantur, non tarnen in ter reliquos formales
lapides sed im m ediate perfringantur, e t tandem in ter alia fru sta collocentur.
10° Toties quoties m agulator fodinam in tra tu ru s sedulo etiam atten d en d u m incum bet,
an p artes intrinsece eo quod decet modo e t convenit perlaboretur ? Scam na salinaria exigenţi
modo eleventur, et an m onticuli non exurgant ? Consequenter aqua ad consvetum scaphium
influât? e t haec aqua suo tem pore e x trah atu r, u tru m orificium ta m scalare quam funale re-
paxatione quadam egeant, salis flores sedulo d em an tu r e t decuciantur, ac p raed icta orificia
novis integris a u t mediis d u m ta x a t acclavandis pellibus necesse hab ean t, nec non funes m ajores
attracto rii diligenter p erlu strab u n tu r an in bono e t vegeto s ta tu existant, bis itaque bene revi-
sis si defectus aliquis adverteretur, e t negligentia fors judicis ac decanorum , nec non mileris-
ta ru m hoc in passu adverteretur, eotum secundum m eritum corripiendi erunt, interim ex p a rte
m agulatoris bono sem per iisdem exemplo praeu n d u m est, si vero desideratus a ttam en h au d
subsequeretur effectus, imo sepius in e rtia eorum cum dispendio A erarii com periretur, severio-
ribus etiam mediis utendum , ju x taq u e dem eritum rei adversus eosdem procedendum erit.
Quoad reparationes vero si quidpiam necessario reparandum fret, sine longiori protelatione ad
evitandum m ajus dam num rep arari non negligatur cum praescitu e t consensu attam en officii fiat.
11° P ariform iter etiam m agulator sedulo invigilabit, ne equi geppehstici in labore fodinali
excessive pellantur, bono tarnen e t consveto passu medio illorum diaetaliter destinatum q u an ­
tu m prom oveatur, secus u b i excessus n o ta re tu r in gravem infallibiliter anim adversionem
se incursurum sciât.
12° Frequenter e t diligenter a tte n d e t u t circum circa fodinam adjacentes canales aquatici
bene expurgentur, e t in bono s ta tu conserventur, quod de stolbs etiam seu aquae ductibus intel-
ligendum ac observandum erit.
1 3 ti° porro m agulatori incum bet occasione erogandorum sabum nobilitarium et plebeo-
rutu, nec non form abum salis lapidum ad em poria e t depositoria regia personaliter com parere
et ejusraodi erogationes in suo M anuali d istincte accurate e t specifice annotare siquidem vero
bac de re in speciali capitulo tra c te tu r, hoc in passu ad ejusdem con ten ta relegatur.
14° Ad .quodlibet horreum salinarium im positio form abum salis lapidum ad facilius
videndum quodbbet borreum sales formales com plectatur accurate dibgenterque annotabi-
tu r, consequenter occasione evacuaţi cujuslibet borrei ex ipsis dominis officialibus unus sta-
tim e t illico descendet, perceptionem que cum erogatione com binare, differentiasque hoc in passu
eruere obbgationis noverit, si vero hoc in passu defectus quodam m odo horreorum eveniret,
non sufficit u t m agulator ejusm odi defectum cum to t polturis vel pro his p er sabcidas secundum
defectum to t denuo procreandis sabs lapidibus rebonificationem p raestare faciat, sed incum bet
eidem districte m axim aque cum curiositate e t solertia ejusm odi defectum u nde videlicet ori-
ginem tra x e rit perquirere e t tandem toties quoties debitam desuper inform ationem cum om ni­
bus circum stantbs, annectendoque voto ac opinione conscientiose rei salm ariae directorio pro
decisione subm ittere, u b i enim perceptio e t erogatio rite, accurateque tra c ta tu r m anuabbusque
fidebter inseritur reabs defectus fieri non potest, nisi negbgentia m agulatoris e t fodinabs perso­
nalis vel servitoris infidebtas hoc in passu co n trib u ât ansam que p raebeat. Quo in casu exi-
guae bae polturae respecta defectus fors p er fu rtu m cau sati A erarium regium n u lla te n u s in ­
dem ne re d d u n t, m u lto m inus p ro fu tu ro bocce m alum to b u n tu r.
15t° Penes sabs fodinas quidem ordinario modo ponderam servi esse non soient, si autem
unus alterve constitueretur, consequenter fodina ejdem pro hab en d a desuper cura concredere-
tu r, ta b in passu in conform itate m agulatoris a u t ponderam m agistri observanda observare
obbgatur.
16t0 E x qua ratio n e obequitatores fodinarum que custodes penes sabs fodinas d estinaţi
habeantu r, e t in quo eorum obligatio proprie consistat in capitulo ub i de praevaricationum
punctis tra c ta tu r circum stan tiab ter edocebuntur.
17° Penes quodbbet sahs Officium unus /aber ferrarius cum certo dimenso salario cons­
titu te s habetur, b u ju s obbgatio est p ra e te r officb labores e t equorum geppebsticoram solutio-
nem salicidae Csakanyones, seu p ro sabcidio in stru m en ta necessaria bene e t sedulo acuere ac
ejusm odi laborem ita procurare e t prom overe, ne sabcidae quodam m odo ob defectam instru-
m entorum in sabcidio deficiant e t im pediantur, chalybem itaque carbones e t ferrum ab Officio
Perceptoratus percipiet, in terim eidem fabro solerter invigüandum erit ne chabbem carbones
e t ferrum ab officio le v ata m abum in u sum convertere a tte n te t.
18° Faber lignarius ob b g atu r erga lim itatu m diurnum e x tra fodinas ta m circa geppel,
quam penes officium obvenientes reparationes e t aha necessaria, sedulo, bene ac fidebter pro-
62 AL. NEAMŢU 20

cutare, e t quem adm odum iile ex eo certam annum h a b e a t salarium , u t si in p riv atis locis v i sui
laboris occuparetur, consequenter e t fodinalis labor ejusdem praesentiam desideraret sem per
praesto sit, ita in om nibus ejusm odi exigentiis e t casibus sepositis universis laboribus privatis,
tan q u am obligates, pro perficiendis fodinalibus laboribus, vel aliis ex p a rte Officii necessariis
adigi e t a ttra b i potest.

De saîiciăis et procreatione salis materialis

19° C onstat aliunde iisdem quale q u an tu m in frustis ac m inutiis annuatim , in circa ta m
pro nobilibus q uam plebeis necessario excindi debeant, q u an tu m autem in form alibus pro tran s-
p o rtu ad p o rta m A. Carolinensem annue req u iratu r, q u o t annis enim praevie e t in antecessum
ejusm odi exigentia p er R ei Salinariae D irectorium in tim ari solet, ne itaque ju x ta destinandum
q u a n tu m in procreando m ateriali defectus eveniat, tem pestive de bonis subjectis seusalicidis
provisio necessario facienda e t om ne quid quid in contrarium venire posset, in tem pore bonis
e t congruis dispositionibus m ediantibus an tevertendum erit.
20° Pro directione com m nnitatis salicidarum m m s capiianeus e t pro necessaria inspectione
circa eosdem salicidas h ab en d a unus ju d e x conservandus e t substituendus erit. Prim us seu capi-
taneus circa personale salicidarum quomodo qualiter videlicet se gerant, secundus vero circa
m ateriale fodinam e t orificia nec non stollas e t salicidarum in fodinis praestandos labores ;
item circa aedificia fodinalia e t reliqua eundem im m ediate concem entia inspiciet ; Kuic judici
pro adm iniculo to t decani,, q u o t num éro fodiuae su n t surrogabuntur, e t quilibet decanus fodinae
illius procreationem seu assignatum q u an tu m per salicidas sedulo prom overe ac u n a in tu itu
b u ju s functionem judicis supplere obligator, unde observandm n erit ejusmodi su b jecta (de
quorum fidelitate e t sedulitate d u b itari b au d possit) in tu itu tarnen fodinalium aedificiorum
aeque e t reparationum su b stitaen d a e ru n t talia, quae etiam in arte F a b ri lignarii p e rita stmt,
u t in om nibus ejusm odi necessitatibus applicari concom itanter aedificia e t reparationes iisdèm
tu te concredi possint.
- 21° Fodinalis judicis proinde, e t eidem ad la ta s co n stitato ru m decanorum obligatio est,
u t diaetaliter iisdem concreditas fodinas visitent, praeterea salicidis bene invigilent, n e d u m ta x a t
fru sta in fodinis q u an tu m possibile, sed formales lapides exscindant, consequenter salicidium
ita tra c te n t ne ob perm ittendos monticulos perniciosi fiupad, quodam modo erigantur e t si quos-
piam salicidas elevatis jam scam nis hoc in passu desides deprehenderint, iUico p er eosdem ena-
to s m onticulos corrigi facient ; pariform iter circa finales quoque lineas observandum babent,
u t sua m odab tate sic dicti farago desum antur, item in consvetis fodinarum locis en ati salis
flores sedulo e t suo tem pore decuciantur, e t quidem toties quoties ipsa nécessitas p o stu lat ac-
clavatas pelles in orificio to n ali e t scalari diligenter visitab u n t, ac res reparatione necessarias
fideliter reparabunt, ne obveniens aliquod dam num eorum negligentiae im p u tări possit, quorum
com perta negligentia procul dubio acerbissime punietur.
2 2 ° Porro incum bet iisdem etiam loca seu aquae m eatus e t canales p ro u ti etiam stollas
(si alique sint) diligenter purgare ac in bono s ta tu conservare, n e ob eorum in ertiam aqua (quae
aliunde fodinis inim ica est) successive penetrando ad salis p etras quodam modo irrepere queat,
ubi autem medio illorum influens aqua dem i non potest, quae ta m m ateriali officere quam , eti­
am salicidis pro im pedim enta esset, eo in casu e t ibidem ubi ejusm odi inflüxus n o ta tu r scha-
phium m ajus collocetur, m inori autem schaphio canalis exscissus im ponatur, unde defluens aqua
medio illius adhibendi canalis ad m ajus schapkium recurrere possit e t banc agglôm eratam aquam
toties quoties necessum foret diligenter ex tra h i curabunt, u t autem
23‘° E jusm odi aqua facilius e t citius prom overi q u eat ad hibebuntur h une in finem sacci
aquatici ex pellibus conficiendi in circa 4 vel 5 u m a s aquae com prebendentes.
24<0 U t ig itu r ex tra c ta im pedim entali aqua prom otisque salis frustis ac m inutiis super­
ficies fodinalis p er extensum in planifie a u t le v ita te continuando conservări possit, incum bet
non solum judici fodinarum e t m agulatori v erum etiam dominis officialibus personaliter revi-
dere e t inspicere, ne p er negligentiam , a u t plane m alitiam salicidarum quidam m onticuli perm it-
ta n tu r, ad desum mendasque lineas filiales seu fiupad, ansam praebeant, si autem adinveni-
re tu r ejusm odi en a ta linea filialis seu fiu p a d necessario desum m enda ipsi dom ini officiales
cum sibi adju n cta m agulatore ejusdem fodinae pro reali cognitione e t perlustratione illius eo
descendere, com pertaque necessitate rei salinariae, citra applacidationem rationibus ponendae
h aud acceptabuntur, exceptis illis p artib u s terrenosis in qualibus aliunde ab antiqua consve-
ta d in e ejusmodi terrenosi fiu p a d necesario et tu te desum mi ac exsolvi possunt, quod autem
21 OCNELE DE SARE DIN TRANSILVANIA IN SEC. XVIII 63

. 25i0 Lineas finales seu faragb a ttin e t in conform itate prioris consuetudinis toties quoties
per to tam superficiem fodinalem continuando scam na salinaria elevabuntur, pro ultim a seu
finali scam no desummendo singillatim 4 flor. hung, seu 3 floreni e t 20 xr. exolventur, et ta lis
exsolutio pro quolibet farago fienda ulterius quoque ap p ro b atu r ; interim dom inorum offi-
cialium et m agulatoris judicis e t decanorum curae erit ejusm odi finales lineas debito modo de-
sum m i curare, e t bic labor u n i ex salicidis titu lo redem ptionis non adm ittetu r, verum tan q u am
beneficium ipsis salicidis ordine tenus distribui debet.
26i0 Pro uno salis lapide form ali exscindendo qui non u ltra 95 et infra 79 libras in podere
habere debet ipsis salicidis 1 % xr. e t pro uno centenario vesm ali lapide pariform iter ta n tu m
exolvetur, interea tarnen
27° U t salicidae ad solertiorem procreationem formalis salis ta n to magis anim entur,
omnibus e t singulis individualiter qui p er decursum anni 1 0 0 0 salis lapidum procreaturi su n t.
3 flor. H ung, seu 2 floreni 30 xr. in tesseram rem unerationis exsolvendi rationibusque inserendi
sunt.
28° Penes singulas fodinas, vel rectius dicendo penes quem libet integrum tra c tu m geppe-
listicum su n t 4 milleristae e t h i alternatim , 2 quippe in fodina, duo vero foris ad orificium in
extrahando m ateriali vel prom ovenda aqua in continuo praesentes esse debent, qui formales
lapides fru sta item e t m inutias nec non aquam non solum ad m alham vel saccum aquaticum
im ponent e t m alham cum sacco aquatico ad funetn attracto riu m bene ligabunt, consequ-
enter ad realem elevationem seu centrum veniet, sedulam h ab eb u n t curam , verum etiam prae-
dictas malhas, vel saccos aquaticos recipient formales lapides e t ves-mâsones p o st annotatio-
nem horreis m andabunt, m inutias autem pro q u alita te exigentiae vel necessitatis ju x ta dispo-
sitionem m agulatoris, vel ad certa horrea invehiculabunt, a u t vero ad gyiram suffundentur,
prius tarnen vacuam m alham , vel aquaticum saccum cum fune m ajori attracto riali im m itent,
ne tractu s inutiliter in minim o im pediatur.
29° Parem observantiam etiam circa extractionem aquae habebunt, et praecipue singu­
lärem curam adhibebunt, quatenus de tem pore ad tem pus ejusm odi existens aqua e x trah atu r,
et praecautionem facient, ne in casu contrario ob agglom ertam in scaphiis aquam e t exinde
ebuliendo fors superficiem fodinae penetret, a u t p em a ta re observetur.

De in- et extrinsecis fodinarum culturis nec non penes fodinas existentibus aedificiis.
30° Q ualiter e t quomodo singulae fodinae Transilvanicae intrinsece ex tructae com perian-
tu r ipsae m anuducunt e t indigitant, qua m o dalitate videlicet ejusmodi aedificationes in fu tu ­
rum continuări possint ac debeant, quem adm odum igitur de anno in annum magis e t magis
accrescenda salis procreatio etiam actu existentium fodinarum num erum brevi augendum exi-
git, ita in ponendis fodinis in fu tu ru m observaridum erit, u t principaliter pro ejusm odi fodinis
ponendis exquirantur loca u b i m etuendae aquae medio ponendarum stollarum subveniri possit,
taliterque in bono s ta tu fundentur.
31° Comperto itaque e t adinvento ta li commodo loco, consequenter medio tereb ri m onta-
nistici, vel dictantibus aliis viis modisque congruis deveniendo ac penetrando, ad bonam salis
petram fiat in nomine D omini auspicium aedificandae novae fodinae cum orificio funali, cujus
profunditas eo usque fiat, donee ad salis p etram deveniatur, ac infra hanc p etram p arite r pro-
funditas- ad ponendum videlicet fundam entum ad m inus u n a orgia observanda erit, quod de
scalari etiam orificio ponendo intelligendum erit, infra orificium itaque est sic dictum sojak,
quo super to tu m orificium acquiescit effabricandum , bene tarnen observandum venit, ne fam ule
orificium adeo inaccessum e t angustum elaboretur, consequenter etiam scalare orificium huic
n otabiliter approxim etur, verum in te r haec duo orificia ad m inus 3 orgyae in d ista n tia obser-
ventur, n t horum duorum orificiorum relinquendus in medio paries in sufficienti soliditate e t
fortitudine conservări possit ac valeat.
32° Q uam prim um ergo cum continuanda p rofunditate am borum horum orificiorum ad
salis fornicem devenietur, su n t im m ediate non solum penes e t circum circa necessariae stollae,
sed e t generales stollae hunc in finem ponendae, quatenus initio sta tim m etuendum m alum aqu-
am m praecaveri e t an tev erti possit. Q uem adm odum vero hucusque pro u n a orgia ejusm odi
stollae p raeter nccessaria eatenus ligna tredecim florenorum H ungaricalium subsequenter ta n ­
quam pretium inerdinatu m exolvebatur. Pro hocce integro labore autem penes R ho n a Széki-
enses fodinas ab u n a orgia non nisi 6 Rh. floreni d ab an tu r, sic h u ju s in tu itu incum bet etiam
dominis officialibus in fu tu ru m ita prospicere, u t si ejusm odi labor ju x ta R honasékiensem m o­
d u l i neutiquam , saltern p roportionaliter acordari possit. '
64 AL. NEAMŢU 22

33° Omnes h ae stollae non solum p er decanos fodinales (u ti superius membri) expurgandae
veniunt, verum ipsi quoque m agulatores saepissime inspicient, u t in casu praecipue si circula­
re s stollas ex u n a vel alia p a rte notabili aqua abundare observarent, hocce m alum aquarnm
medio alterius novae stollae ponendae tolli e t in tem pore a n tev erti queat, n a m ad ejus stol­
la s convertendae expensae p er conservationem salis fodinarum aeque e t p er oeconom isationem
■extrahendae aquae q u o tt annis, in recom pensam cedunt.
34° Si ergo ta li m o dalitate salisfodina in debito s ta tu constituetur, sic geppel etiam tali-
te r construi débet, quatenus ad pellendos e t invertendos equos geppelisticos capax e t sufficiéns
spatium b abeatu r, in q u a itaq u e praeprim is bonum e t firm um fusum seu vulgo orsofa collo-
cetur, bene tarnen observetur u t corbis tracto riu s ad m inus in diam etro 1 0 pedes arith m etici
liab eat, attend en d u m in terea erit, n e uno alterove frusto ligni ta n q u a m supra m odum e t exces­
sive corbis aggravetur, quod fiet si non ex d u ra specie lignorum , quin imo ex pinneis tigillis con-
ficietur, u n a etiam boc in passu ad facü itan d u m tra c tu m accordantia ro tu n d ita tis rite obser­
v ă ri debet, no n m inus etiam ligneae colum nae seu vulgo hidfa in te r quae cylindri suis clavis
ro tari soient, in soliditate sufficienti a p te n tu r e t conficiantur ; consequenter etiam sta tim in fra
cylindros anteriores u n a trab icu la bonae fortitu d in is im ponatur, u t si quo casu b o ru m cylin-
drorum clavi. disrum pirentur, funis m ajor im m ediate se in p raed ictam trab u n cu lam împingere,
e t ulterius dam num praecaveri possit.
35° Orificium funale superius ad m inus cum sem i altero pede aritbm etico in altu m supra
te rram trab ib u s solidis circumcingi debet, e t p e r hoc periculum illud quod jam saepius penes
salis fodinas experiri debuit, ob ejusm odi defectum evitan d u m erit, ne am plius in fu tu ru m
subsequi possit.
36° In fra te ctu m geppel p ariter spatiosus e t in sufficienti extractione eligeudus e rit locus,
in quo videlicet ta rn pro Bilance erigenda q uam etiam pro m agulatore ad expediendum capa-
c ita s loci deservire possit.
37° Circum circa to tu m geppel boni canales aquatici, a u t sic dictae stollae ap ertae ponen­
dae sunt, quae modo desiderato conservabuntur, e t h aru m medio, to tu m quid quid de p luvia
a u t aliis hum oribus ex ejusdem te cto defluet, a u t etiam fors ad p u ra m te rra m influere posset,
im m ediate capiatur, taliterque praecautio poni possit.
38° E x tra geppel sta tim ad superficiem gyrae, quo prius fieri licebit borrea salinaria
in sufficientia am plitudine erigentur e t b o ru m teg u m en ta p ro u t etiam ipsius geppel continuo
in bono s ta tu conservabuntur, ne quodam tnodo cadentes pluviae pen etrare queant, om nia baec
b o rrea bonis seris e t clausuris provisa esse debent, consequenter e x tra baec b o rrea etiam omni-
m ode ac undique bene providebitur, ne citra violationem in tro itu s ad borrea exinde quidpiam
de salis m ateriali clam aliorsum converti possit.
39° Q uem adm odum itaque in p raen o tatis pun ctis cun cta baec continentur, quae circa
n eo erigendam salis fodinam observări debent, ita intelligendum e rit etiam de
40° O m nibus Officii reliquis aedificiornm p artib u s unde incum bet om nium om ni tem pore
conservationis curam bonam gerere ac vigilantissim is oculis m ediantibus cun cta praecavere, ne
quodam tnodo parvis rebus reparandis neglectis m ajores reparationes oriundae in dispendium
Regii A erarii c e d a n t; p ro u ti autem om nes circa rep aran d as Res Salis D irectorii T ransilvaniei
applacidatio necessario im ploranda est, ita occasione rep aratio n u m e t sta n te ejusm odi neces­
sita te toties quoties unius vel alterius rep aratio necessaria foret projecta su a cum oeconomia
expensarum , concinandasque desuper specificationes p er artifices a u t m agistros super rep ara­
tio n u m genera necessarias u n a eadem que fidelia Subm ittent. Cousecuta ta n d em aedificationis
a u t reparationis applacidatione, circa illas convertendarum expensarum erogationes suis ratio-
nibus distincţia seu p articularibus breviter, bene tarnen in stru ctis in sèren t e t ponent.
De equis geppelisticis ut et ip sis geppelistis
41° In te r necessarias reparationes neu tiq u am intelligendae su n t illae postae, quae a u t
p e r negligentiam , vel culpam officialium consequenter etiam fam ulitiorum exurgunt, siquidem
omnis officialis e t servitor in suo quartirio fenestras, seras vel repagula, fornacem e t similia,
in ta li statu , quo quisque recepit ad proprias suas expensas conservare te n e a tu r e t ilia d u n ta x a t
quae per longum tem poris intervallum ex n a tu ra sua ac usu continuo atte re n tu r, aeque ad ru i­
n am inclinantuT ex aerario re p aran d a v eniunt. {N. B . hoc punctum deservit quoad culturam
fodinarum )
42° M ajor p ars quae in procreatione aeconom isari potest, consistit in eo, u t p er sedulam
inspectionem dom inorum officialium extractio sabs in om nibus pun ctis pro p o ssibibtate pro-
23 OCNELE DE SARE DIN TRANSILVANIA IN SEC. XVIH 65

m overi e t facilitări, per hoc vero adeo cara in terte n tio superfluorum equorum e t ad hos şpec-
ta n tis geppelistici e t m ileristici personalis num erus e v itări possit.
43° P ars esentialis hu ju s scopi p er hoc consequetur, si 1° b o n i vegeti e t robusti, n o n an tein
imbecilles, debilles, a u t s ta tu ra p arv i equi, qui aliunde p ab u lu m ita , v elu ti boni consum ant
p ro carab u n tu r ; 24° sub fideli m a n u continuo e t in bono pabulo conservabuntur, e t 3° quodsi
eo prospicietur ne dicti equi p er geppelistaş, a u t etiam m ileristas ad d iaetaliter praescriptum
inaîharutn a u t saccorum num erum brevi in tem pore ex trah en d u m ex eo, u t ta n to tem pestius
e t citius quietem capere valean t com pellantur, sed ta n to m agis in m oderato e t aequali cursu
observatis term inis, ad eorum labores continuandos adstringi possint, e t quem adm odum
44° U t in bono pabulo existenţi equo si excessive n o n com pellatur dietim p er 6 horas con­
tinuare, a u t Salem extrahere pro m ajori incommodo ex eo etiam cădere h a u d p otest, siquidem
equi in prom ovendo sale sub oneratione aeque e t evacuatione m alh aru m a u t saccorum , in tra
hocce tem pus n otabiliter stare e t quiescere possint, u n d e in fu tu ru m quoque ita observări debet,
quatenus ad m inus ta m diu, quam diu equi in h y b em ali pabulatio n e e x ista n t singula dietalis
injunctio per 6 horas, consequenter integer tra c ta s p e r 12 h oras salem prom oveat, ita tarnen
u t priores 4 equi m ane ante m eridiem a 5“ usque 8 ’" horam , 2di au tem ab 8 *® usque 1 l m horam ,
subsequenter a libera m eridie h o ra su p ern atan te ite ra to priores equi a 12® usque 3“ horam ,
24» vero a 3*>® usque 6 “ horam inju n g an tu r, ac ad eorum laborem adigantur, e converso autem
tem pore aestivali cum duplicem perm u tatio n em equi ex pascuis noh ta m facile im pelli possint, sic
h ujus in tu ita penes priorem u sum tra c ta s 5 h o raru m in suis term inis pro u lteriori quoque
relinquitur.
şj 45° Pro singulo equo geppelistico p er menses hybem ales e t eo tem pore, quo in consvetis
pascuis equi subsistere nequeunt, dietim 12 librae boni foeni e t m e n stru atim 2 T ransilvaniei
cubuli avenae applacidantur ; in casu au tem u b i foenum pessimae q u alitatis, a u t vero defectus
illius esset, eotum ejusm odi defectus in Ia n u a rio e t P ebruario Stram ine m ediante, p raeterea per
dictas hos m enses cuilibet equo 3 cubuli avenae suppeditando supplendus erit, u t autem .
46° B qui geppelistici emensum- hocce p abulum in q u a n tita te e t q u alitate, consequenter
d ébita tem pore rite obţinere possint, non m inus etiam in substram ine m unditiae e t bono ordine
conserventur incum bet, non solum eo curam gerare q uatenus geppelistae q uia modo e t in
posterum non aliter nisi cum sc ita Salis D irectorii T ransilvaniei p erm u ta b u n tu r e t conducentar,
a u t am andari p o terunt. Pideles honesti bonae indolis e t sobrii v eru m etiam ejusm odi sin t subjec-
ta , qui circa equos erga exigentiam necessitatis intelligant, p raeterea cum istis hom inibus ex
integro tarnen fidendum non sit, h ujus in tu ita necessum e rit q u aten u s non solum dom ini
(salis) officiales ipsi, sed unus alterve ex subalternis, cui praecipue principalis inspectio circa
equos e t geppelisticos (in ta n tu m in q u an tu m sine neglectu sui m uneris fieri licebit) conferatur
sedulo prospicient, u t ta n to magis ta m in pabulatione, quam in reliquis necessariis pro dictis
equis accurate per eosdem subm inistretur.
47° Q uem adm odum num erus asservandorum equorum geppelisticorum alioquin nun-
q uam superfluus verum ju x ta annue im ponendam procreationem salis q u a n ti accurate em etiri
e t servari debet, ita p raedicti equi e x tra eorum labores ad p riv a ta servitia, vel pro ex traneorum
usu nullatenus convertantur, idque sub gravi anim adversione interdicitur.

De fodinarum et officii requisitis.

48? U na h au d vilis rubrica bonae oeconomiae consistit in procurandis fodinarum requisitis;
sub h ac autem prim um locum p rom eretur fuuis m ajor attracto rialis, consequenter ex eo necessum
e rit u t P erceptoratus hujus Salinariae Officia correspondenter se hab ean t, ex quibus videlicet
locis optim i e t cum oeconom ia p retii inclusive saevi e t vectu rae p raetio p raed icti fuues attra c -
toriales pro singulis fodinis com parări possint e t licet ejusm odi fîmes omnimode cum in longi­
tudine, tu m vero grassitudine convenienti e t sufficienti pro cu rări debeant, n o n tarnen ap p ro b a ta r
si p ra e te r necessitatem e t longitadinis e t crassitudinis ta n q u a m superfluo modo constituantur,
siquidem in ta li casu Regio A erario inutiles expensae, corbi vero m ajori seu m achinae superflu-
lim o n u s causetur, quod ipsis equis in ex tractione solumm odo pro incommodo cedit. P ariform iter
etiam circa saevum ad p ra e a tta c to s funes necessarium , ta m quoad q u an titatem , q uam etiam
e m p ti onis pretiu m reflexionis oeconom iam accurate observandam esse, e t in fu tu ru m pro
u n a org y a funis m ajoris non nisi librae applacidantur, ac ea occasione d u m funes conficientar,
sem per unus ex dom inis officialibus, vel ad m inus m agulator u nus praesens esse debet.
49 ° Cum an telati funes p e r longum usum sem per breviores red d an tu r, necessum erit
ejusm odi funes attractorios, ex profundioribus fodinis, ad m inus profundiores fodinas trans-

5 ' — A nuaru l In stitu tu lu i de Isto rie şi A rheologie

66 AL. NEAMTU 24

ponere, quatenus to ties fa ti novi fîmes, pro profundioribus d u m ta x a t fodinis co nstituantur,

e t si üdem fîmes, ja m ita abreviarentur, u t m ediantibus ibis sales ex trab i non quirent, eo iu
casu ex illis antiquis, usuque attritis, seu am plius non usualibus funibus laqueariae m albae
pro extrahandis salibus deserviturae, e t valde utiles conficiendae, consequenter loco bubalinarum
m alharum applicandae sunt, in terim in fu tu ru m ejusm odi m albae laqueariae, m ulto m ajores
e t am pliores conficiantur, u t ad m inus 12 lapides sabs fodinalis capete, e t medio illarum ex trab i
possint
50° Occasione coem endarum pellium bubalinarum , m ulto m agis earum m agnitudo, quam
p retii quabtas observări débet, nam m ajores e t fortiores pelles non ta n tu m durabiliores su n t,
m inoribus aeque e t brevioribus pellibus, v erum b aru m beneficio plus de quanto fru sto ru m ac
m inutiarum , consequenter etiam ex tractio m elius e t fructuosius prom ovetur, p ostquam v er»
praefatae pelles u su pen itu s a tte re re n tu r, ita u t pro extrabendo sabs quanto ;inbabiles redderen-
tu r, eotum ad fodinarum orificia loco in consveto penes vaccinas pelles pendentes p a rtim
acclavabuntur, p a rtim vero pro reparandis ejusm odi m albis bubalinis deservient.
51° I n eodem loco in fodinis u b i aqua influit, quae foras prom overi debent, non ta n tu m
m agna in circa 20 germ anicas u m a s com prebendentia scaphia ibidem necessaria collocanda e t
adm ovenda, v erum etiam ad ex trab en d am aquae q u a n tita te m sacci ex pellibus conficiendi ad
m inus 4 a u t 5 u m a s Viennenses capientes sem per in p a ra tis servandi sunt, qui p a rite r si am p liu s
usuales non forent, in fra orificium fodinarum penes rebquas vaccinas pelles pendentes acclava­
b u ntur.
52° Cum etiam co n stet p ectoraba lora ad equorum belcia sp ectan tia adeo a rc ta e t angusta
esse, unde etiam equorum pectora praecipue aestivab tem pore perfacile ledere possint, cujus
in tu itu ejusm odi m inora belcia in fu tu ru m resp ecta m odernorum ad m inus adbuc semel ta m
la ta e t extensa esse, consequenter ex ejusm odi pelbbus (quae p er sudores non ta m facile vol-
v u n ta r, a u t re strin g u n tu r confici deb en t e t b cet abquantulum pretio cariori aquirantur, multo-
diutius tarnen rebquis e t prioribus d u rab u n t, subsequenter per boc etiam p lu ralitatem eroga-
tionis rursus rite rebonificabunt.
53° Q uem adm odum a p u d salis fodinas n o n solum pro fabro ferrarii a u t bgnarii labore,
verum etiam p ro rebquis necessitatibus in continuo b ona e t sufficiens ferri u t e t cbabbis, item
saevi abaque necessaria requisita provisio ad m anus esse debet. I t a ipsi domini officiales omni
tem pore coprospicient, n e ejusm odi rebus necessariis in minim o unquam d e stitu an tu r, n am in
casu contrario, si p er ejusm odi defectus sabcidae in salicidium eorum, a u t etiam fodinarum
culturae in uno vel alio im pedirentar, ad reddendam rationem strictissim am procul dubio ipsi
attrah en tu r.
54° P ariform iter etiam pro labore fabri bgnarii specialis e t necessaria ta b te r facienda e rit
provisio, u t to ties quoties, de ejusm odi ligneis m ateriabbus necesse h a b eretu r onrni tem pore
ex bis speciebus ta n q u a m bene exsicatis sine minim o defecta baberi possint, n am ex viridibus,
vel crudis, a u t non satis exsiccatis bgnis laborem perfici curare nu llam prorsus esse oeconom iam
e t vel m agis cum diu b a u d duret.
55° M beristae u t e t geppebstae super perceptione candelarum , nec non faber ferrariu s
super ferri chalabis e t carbonum perceptione babenda, specialem e t ditin ctu m libellum ser-
v ab u n t, consequenter to ties quoties de u n a abave sorte ibis erogabitur incum bet m agulatoribus
ejusm odi d atu m e t q u an tu m non solum in p raedicto bbebo, v erum ipsorum quoque m an u ab b u s
anno ta re e t suo tem pore sabs P ercep to ratu s Officio pro adjustatione ratio n u m necessaria ad-
te s ta ta b a b ita desuper b ona n o titia ta n to securius extradere in s t a tu esse possint.
56° H a u d absim ibs etiam circa erogandam in rationem equorum geppebsticorum av en am
utendi m odus erit, annotando videbcet ad p raedictum m anuale e t bbeUum bujusm odi ero-
gationis quantum , consequenter m ediantibus bis a tte sta tis in rationibus doceri debet.
57° In coemendis om nibus requisitis ipsi domini officiales pro posse co nabuntur industriosi
esse, u t boc vel illud s it bonae e t durabibs quab tatis, consequenter etiam cum reflexione oeco-
nom iae nunc e t ab u d necessarium coem atur, cointelbgenter, e t correspondenter se babendo
hoc in passu etiam cum rebquis Officbs, si vero circa boc vel ibud necessarium c o n tractu ab ter
concludentam foret, eo in casu tem pore vel die solutionis in praesentia to tiu s officii em ptionia
pretium determ inetur e t concludatur ac c o n stitu ta e t exolvenda requisita vel m a teriab a solum
modo die solutoria exolvuntur.
58° Qvidquid de sim ibbus fodinarum a u t officn requisitis in banc vel ibam necessitatem
conversum fuerit, a u t medio q u ietantiae percipientis, aut.vero p e r attestatio n em unius m agula-
25 OCNELE DE SARE DIN TRANSILVANIA IN SEC. XVEI 67

to n s in rationibus doceri debebit, praeterea eo in casu u b i hoc, vel illud loco requisitorum , jam
a ttrito ru m erogari debet, illud ta n q u am am plius non usuale repetendum , consequenter vel
alteri necessitati rursus applicandum , a u t vero ju x ta posse divendendum erit.

• De erogatione salis nobilitaris et domestici.

59° Posteaquam P rincipatus h ujus ciyes inhab itato res, p a rtim vigore legum P atriae,
p artim vero ex regnantis Principis consensu hocce beneficio fru u n tu r, e t non solum m agnati-
bus, nobilibus certum qu an tu m p ro eorum exigentia, v erum ipsis etiam subditis pro dom us
necessitate secundum indigentiam salis quan titas, erga valde vilem bonificationem exhibitur,
iisdem vero loci inhabitatorib u s quorum in fundis e t territo riis salis fontes rep eriu n tu r usus
ejnsm odi fontis gratis a d m itte re tu r sed beneficii h ujus usus m axim os e t Regio A erario sum me
praejudiciosos progeneraret abusus e t excessus, ita quidem u t per hoc non solum h u ju s P rincipa­
tu s regiis proventibus annue cum m ultis millibus florenorum decederet, v en im etiam m agna
pars excessivi salis in m ajus snm i aerarii dam num in p artib u s H ungariae praevaricatorie
u surparetur, cujus in tu itu necessarium e rit u t donee huic m alo conveniens rem edium praevie
poni possit, in erogatione nobilitaris e t dom estici salis subsequentia observentur.
60° P rincipatus hu ju s m agnatibus e t nobilibus ecclesiasticorum e t secularium superioribus
nec non in tra confinia hu ju s R egni existentibus religiosis, secundum hucusque co ntinuatum
usum pro dom orum suarum necessitate necessarius sal e t quidem ju x ta possessiones e t ampli-
tudinis bonorum currere debebit, ita u t quadam oeconomiae a proportione erogationis de sin­
gulis m alhis seu 8 Cent, salis 1 Cub. Trans, avenae, ilia vero loca u b i nulla plane avena procreări
solet in p arato aere loco avenae 24 xr., u b i autem avena crescere consvevit in n a tu ra e t eous-
que donee sem i alterius anni provisio in avena fiat, ite m pro quolibet centenario salis in aucto
pretio 3 xr., consequenter salis scissurae p raetiu m cum 1 — xr. ta n d em vero a qualibet m alha
2
pro qua loco gallinae m agulatoribus d ari solebant 6 xr. e t pro sic dicto K a rb a ts pénz a singulo
centenario 3/8 xr. praestare debebunt. Subditis vero pro necessitate suarum dom orum hac
m odalitate sal exhibebitur u t pro quolibet centenario salis antiquum salis p retiu m ad 18 xr.
e t salis p o ltu ra seu pro schaedali 1x/2 xr. ta n d em vero in au cti salis p retiu m 4 xr. insim ul itaque
viginti quinque xr. pendere te n ean tu r. Cum autem neo auctum salis p retium pro salariis ta b u -
laristarum destinatum consequenter su pradictum gallinaceum e t K o rb â ts pénz, p e r auctio-
n em salariorum su b altern o ru m com planatum in fu tu ru m in rationem A erarii Regii percipi
ac ratio cinium ingredi debet obinde dom ini officiales non solum omnes supra specificatas
bonificationes pro extradando m ateriali e t quidem rite incassabunt, verum pro p a rte dun-
ta x a t' A erarii rationibus insèrent, supradicti autem aucti salis pretii sum m am de tem pore
ad tem pus P rincipatus h uju s T ransilvaniae solutorii Officii Casae Camerali adm inistrandam
habebunt.
■61° In erogando sali n o bilitari modo adhuc e t ad ulteriorem usque ordinationem desuper
fiendam, ju x ta regestra nobilium procèdent e t se dirigent, consequenter hoc unicum observan-
d um erit, u t ubi unus vel alter ex p arte dom inorum m agnatum e t nobilium consvetis suis attes-
tationibus, velqui etantiis m ediantibus pro levando sale se insinuat, in praedicto R egestro nobi­
lium videre erit, u tru m talis m agnas a u t nobilis com petentiam suam pro eo anno levaverit,
consequenter an annotatus in a tte sta to vel q u ie tan tia num erus cum regestris consonet nec ne.
Si itaque in ter regestrum e t a tte sta tu m nulla prorsus differentia com periatur, sed ex eo lucidis-
sime constet eundem m agnatem a u t nobilem nihil adhuc penitus levasse, eotum desum ta ab
eodem bonificatione salis qu an ti ta rn in avena, quam aere vigore m odalitatis p raescriptae expe-
diendus erit, e t ejusm odi perceptio vel desum ptio non solum in diario, v erum etiam salis ero-
gatio in regestro nobilium cum nom ine percipientis, appositioneque d a ti e t q u an ti com petenter
illico annotabitur. T andem vero schaeda eidem ex trad an d a erit, cujus tenore eidem m agulator
ejusdem fodinae, ad quam ipse assignandus venit, illud qu an tu m salis su p rafaţa q u ie tan tia vel
recognitione exhibebit, consequenter m anuali suo fodinali, suo ordine inseret, ac retinendas
q uietantias vel atte sta ta , cum fine cujuslibet hebdom adae officio tran sp o n et. Quod si vero talis
m agnas a u t nobilis vigore R egestri exscissum q u an tu m jam percepisset, vel etiam plus quam
R egestrum perhibet efflagitaret, ta li in passu dom ini officiales ta n q u am in prim o casu eundem
sim pliciter expedient, e t in ultim o casu ju x ta vigorem R egestri quoad exhibendum q u an tu m
pure se accom odabunt, nisi fors per D irectorium T ransilvaniei in uno alterove casu specifice ex
fundam entalibus rationibus vel m otivis aliud disponeretur. In te rim m inoris conditionis e t in
 68 AL. NEAMŢU 26

R egestro nobilitari b a u d an n o tatis [nobilibus pro erum usu necessaria salis quantitas, non nisi
erga suîficientem attestatio n em com itatus vel sedis officiabum ex trad an d a erit.
62° H au d absinoilis cautio etiam in plebeo sale extradando observanda erit, u t .iisdein
d u n ta x a t sic nu n cu p atis p artib u s reaplicatis p ro u ti videlicet exigentia in consvetis libellis quot-
annis annotari solet, ita erogatio quoque eo inseri debet, sicque exigentia salis pro bic e t n u n c
deinceps quoque ju x ta m odem um usum p raestitis praestandis exhibenda erit.
63° Sub gravissim a poena in terd icitu r e t probibetur, ne’ pro sale nobilitari e t plebeo
integri salis lapides erogentur, verum dom esticus sal ex puris m inutiis, nobibtaris vero in frustis
extradetur, si autem ejusm odi frustorum provisio in borreis vel fodinis pro sufficienti q uanto
b au d deserviret, eotum etiam integri salis lapides confringi possint.
64° T am in erogatione nobibtaris, quam etiam dom estici salis omnis favor unius e t alte-
rius p a rtis seponendus e rit e t hoc in passu pro justo e t aequo ordinetenus procedendum erit,
unde neque in officio occasione expeditionis, neque in fodinis in erogandis sabbus unus alteri
praeponatur, sed omnis in ordine p ro u ti co m paruit e t se insinuavit, quo citius fieri potest, cuni
om ni hum anita te, ac sine om ni acceptatione cujusdam discretionis, m ulto m agis exactione il-
lius quod absolute p ro h ib etu r expediendus erit, n am ejusm odi oblationes raro abter, nisi sub
spe secura alterius beneficii recipiendi d ari soient.
65(0 Cum om nibus e t singulis sabs officiabbus e t servitoribus sabs com mercium p e rtra c ­
ta re ex integro inb ib itu m sit, n u bus proinde a tte n te t exinde (etiamsi salem p a ra to aere exol-
visset) quidpiam distrabere, a u t vero sub aliquo p ra e te x tu n a tu ra b a etiam s i e m ediante coe-
mere, secus bu ju s praecep ti violator comperiendus, procul dubio a servitio suo se suspendendum
sciat.

De salis transportai.
66° Principale e t m om entosum objectum R ei in T ransilvania Sabnariae m anipulationis
p raeter oeconom isationis e t accurate sabs procurationis m odum consistit in eo, quatenus pro
p artib u s H ungariae e t B anatus, quotannis necessaria sabs q u an tita s non solum in fodinis securi
constitui, verum etiam ad necessaria loca ju x ta praescriptionem annuabum rep artitio n u m
rite prom overi possit, e t quem adm odum b u ju s consecutio pure exinde dependet, u t neces-
sarium qu an tu m in tem pore ad p o rtu m Carobnensem pro ulteriori prom otione expediri possit,
ita sum m opere eo atten d en d u m e t prospiciendum erit, q uatenus plebs modis quibusbbet exco-
gitandis ad reassum m endum sabs tran sp o rtu m induci e t anim ari consequenter boc in passu
ju x ta posse conservări, ta n d em cum desiderato effectu persvaderi queat.
67° N ecessarium est, u t sabs vectores non solum in bono tem pore viarum que com m odita-
tibus, a u t vero u b i populus in ru rab b u s adeo m ultum negbgere non observatur, medio etiam
unius m oderaţi ponderum m agistri, a u t obequitatoris ad ejusm odi loca ablegandi pro onerandis
sabbus cum bona m o d a b tate p ersvadeantur, verum etiam dum vectores apud fodinas com pa­
re n t bdem ju ste e t h u m a n ite r e t quidem a diluculo statim m atu tin o usque ad sobs occasum di-
bgenter ita expediendi veniunt, ne u bus in u tib te r d etineatur, consequenter veram q u iritandi
ansam baberi possit.
68° H i v ectu ran tes in ta b ordine p ro u t se insinuarunt, sine omni unius a u t alterius p rae-
positione expediendi srmt, consequenter sal penes integram e t aequalem ponderationem ad sum ­
m um e t quidem su p ra consistentiam ponderis cum superadditam ento 5 lb . iisdem dim ensuretur,
sicque operatum q u an tu m singulis locorum schaedis regiis specifice e t p ro u t (excluso superaddi-
m ento b b r[aru m ]) in m anuabbus m agulatoris vel ponderum m agistri in ponderatione annota-
tu m b ab etu r conform iter inseratur, e t p o st ejusm odi schaedam ad P rincipatus Officium p o r­
ta b u n t, postquam vero ibidem ad diarium annotabitur, consequenter p er sabs perceptorem a u t
contraotular[em ] m agulatorem subscribetur, secum ad locum depositionis d eportanda erit.
69° Quod si unus alterve vectorum sub oneratione fors conqueretur, quod in desum mendo
vectigali ad reparcndos pontes potentiose im p eta tu r e t adigatur, a u t vero obviarum in com-
m oditates cum sabnariis currubus procedere nequeat, in ta b casu ipsi dom ini officiales queru-
lantem non ta n tu m accurate audient, verum etiam ejusm odi casus specificos, e t quidem circuni-
sta n tia b te r h u ja ti sabs D irectorio eo fine deferent, quatenus debitis in locis necessaria rem edia
effectuari possit, p ro u ti etiam dom inorum officiabum curae erit in loco fodinarum per sedulam
reparationem vias pontesque in bono sem per s ta tu conservare, ac undique vectu ran tiu m ansam
q u iritan d i antevertere.
70° Q uem adm odum superius in erogando sale no b ib tari e t domestico acceptatio vel exac-
tio om nium discretionum in b ib ita b ab etu r, ita etiam ex p a rte sabs v ectu ran tiu m eadem ta n to
27 OCNELE DE SARE DIN TRANSILVANIA IN SEC. XVIII 69

gravius interdicitur, quanto m ajores e t accuratiores ad prom ovendum pro p artib u s H ungariae
e t B anatus salis qu an tu m excogitandae reflexiones aéque e t m odalitates req u iratu r ita quidem,
u t modo fa ti v ecturantes pneribus quomodocunque v ocitatis nullo absolute modo aggravai!
ad m ittentur, unde ta b s transgressor non ta n tu m gravissim am ahim adversionem , verum etiam
ju x ta qualitatem violationis, am otionem quoque suam ab officio praestolandam babebit, p raeter-
ea ejusm odi vecturantes ad proprium servitium a u t ad alios p riv ates labores adstringere, vel
etiam , ad haec persvadere consequenter horum in tu itu in oneratione' illicite modo deţinere si
com pertum poena gravi factu m suum vindicandum sciât.

De salis praevaricationibus et fu rtis penes fodinas.

71° A pud singula salis fodinarum officia secundum indigentiam e t necessitatem requi-
ru n tu r obequitatores e t vigiles constituendi, quorum obligatio in eo consistit, quatenus ta rn in
quam e x tra fodinarum territo riu m circa fures e t praevaricatores sedulo e t ju x ta posse invigi-
lent, unde isti non solum de die e fodinis exeuntibus salicidis, reliquisque fodinarum personali-
bus, a u t etiam pro onerando sale advenientibus quaesturantibus, aeque e t v ectu ran tib u s invi-
gilabunt, verum etiam nocturno tem pore circum circa gappel e t fodinarum ciucturas e t bine
indè saepissime ad explorandum b ab e b u n t an non aliquid suspecţi com periatur.
720 Si itaque quispiam in tra fodinarum cincturam in puncto fu rti deprehenderetur,
eo in casu ejusm odi’ transgressor secundum bucusque b ab itu m u sum 50 baculis in in sta n ti pu-
niendus erit, si vero aliquis e x tra fodinarum cincturam cum sale ex fodinis fu rto ablato, a u t
occasione tra n sp o rtes cum frustis ex integris sabs lapidibus decussis vel ab ipsis etiam vectüran-
tib u s scienter em to sale in flag ran ti deprehenderetur, eotum non ta n tu m currus e t jugales sed
to tu m etiam quid quid in curru e t equo reperibile fo ret co ntrabandae subjiciatur, consequenter
co ntraband ab ter desuper etiam raciotionabitur, e converso autem , ejusm odi furta, a u t praevari-
cationes quae non in flagran ti sed ta n d em p e r alias vias e t m odalitates pro d iren t e t pro reali
dignoscerentur, non p ropria au th o ritate, sed coram com petente judice ad p raestandam articu-
larem poenam , quae apud personam nobilem 200 R . fl. e t apud ignobilem seu subditum 24 fl.
bung, co n stitu it vindicandae erunt.
73° Salis obequitatoribus e t vigilibus Ucitum quidem esse nobilitarem e t dom esticam
salem véhiculantes quam ipsos etiam v ectu ran tes sabs visitare e t onerationem cum regiis schae-
dis com binare consequenter si hoc in passu abqua fu rta , vel deceptiones quasdam experirentur
taies sistendi sales vero reponderandi erunt, domos au tem e t loca nunquam b eitum esse visi­
ta re, nisi fors ex fu n d ată suspicione necesse videretur, in quO casu tarnen etiam n a te ra b te r nisi
cum in terv en te cujusdam co m itates vel sedis officiabs vel şi suspectes rusticus foret m edio pagi
judicis visitatio peragenda erit.
74° Sabs obequitatoribus gravissime inbibetur, ta rn in ejusm odi visitationibus quam etiam
aliis regium servitium respicientibus negotbs, ubi e t dum p er dominos officiales exm ittendi
erunt, plebeis p ra e te r condescensionem in m inim o m olesti esse b a u d praesum m ant, m ulto m agis
potentiose e t probrose dictes plebeos invadere praecaveant e t quoniam h i hom ines ad ejusmodi
excessus ac diversas ibicitas extorsiones causandas incbnare soient. H u ju s in tu itu ipsi domini
officiales praedictos obequitatores hoc in passu continuo in rigore, e t freno serio sarv are adniten-
tu r, in casu vero si ex bis unus alterve incorrigibibs inveniretur, ta lem sta tim e t im m ediate sabs
directorio eo fine deferent u t loco ejusdem a b u d m agis idoneum subjectum su b stitu i possit.
75t0 P raedicti obequitatores ac vigiles nubo modo ad p riv a ta servitia adhibeantur>
a u t in proprns negotbs h inc inde ex m ittan tu r, v erum unici eo attra h e n d i e t appbeandi
s u n t quatenus suis obbgationibus sedulo e t indefesse respondeant.
7 6 ° De om nibus contrabandis pecuniarum que m ulctis quomodocunque vocitatis, quas
ipsi obequitatores, vigiles a u t etiam abae regio salario provisae personae p u re p er propriam
in dustriam cau san t e t efficiunt, a deductis deducendis rem anenda sum m a üsdem te rtiab tas,
pro Regio A erario autem d u ab tas în rationibus assum atur, si autem abus abquis extraneus
ejusm odi casum denunciaturus esset, consequenter ta b s contrabanda, vel pecunia m ulctabs
auxibo etiam obequitatorum ac aborum officii su b altem o ru m desum eretur, eo in casu extra-
neo denuncianti ab abis ita deductis deducendis rem anentibus in teg ra te rtia b ta s subaltem is
vero p a rite r u n a m edia te rtia b ta s exolvenda erit, subsequenter p ro aerario super dim idietate
d u n ta x a t ratiocinetur. A rba vero ex contrabandis, in nubo abo casu su b tra h a te r, nisi u b i
ejusm odi contrabandabs pecunia ad 100 e t su p ra R . fl. se extenderet.
77° Sabs spuriae b ac in P a tria o ste n d u n t se in variis iisque dissitis locis, e t quia hoc
m ateriale plerum que in m ontibus ad in sta r p e tra ru m in u n a in teg ra sabs p e tra consistens
70 AL. NEAMŢU 28

progeneratur, abinde.şal p a rtim sine ulteriori fatigio sim pliciter fru sta tim dem olitur, .p a rtim
vero etiam ex te rra facile effodi e t aquiri p o te s t.. Q uem adm odum proinde h a n im sp u r < ia r u m >
usus ad usque tem pus sub s ta tu ta ejusm odi praevaricatorum poena gravissim i p robibitus
erat, ita in fu tu ru m quoque m an eb it non ta n tu m sub praed icta poena rigorosa ta lis inhibitio,
verum etiam dominis officialibus specialiter im ponitur, quatenus penes ejusm odi sp u ria s,. cons­
titu te s vigiles e t obequitatores vigilantissim is oculis observare neutiquam desint, u tru m vide­
licet praedictae salis spuriae ad evitan d u m praejudicium salis distractionis e t exinde .emergens
A erarii Regii dam num ob facile oriendas praevaricationes quae ipsis cum obligatione inh aeren t
inspectionis concredita b a b e tu r continuo custodiantur, e t ub i in casu contrario to ties fato ru m
vigilum m inim a negligentia vel eorum infidebtas com perta baberetur, eotum non ta n tu m
ad reddendam rationem rigide attra b e n t, sed ju x ta m odum e t q u alita tem violationis etiam ip-
sam cassationem m etuendam babeb u it.

De mercedibus penes fodinas, u t et societàtis cassa.

78° Cum fine cujuslibet bebdom adae sta tim e t illico exsolutiones fieri debent, n e sab-
cidae e t operării ob p rotractionem vel prolongatipnem solutionum , ullo unq u am tem pore qui-
rita n d i ansam babere, v erum ta n to m agis per accu ratam exolutionem continuandam consolări,
ac boc in passu om ni tem pore tu te se babere e t dirigera possint.
79° Omni die solutoria, m agulatores vel ponderum m agistri super laboribus per- integram
habdom adam penes sibi concreditas fodinas consum m atis, babdom adalem repo rtatio n em seu
sebaedam solutoriam , eorum m anualibus conformem concinnatam , subscriptionibusque propriis
corroboratam facient e t praesen tab u n t, ex quibus generica specificatio solutoria concinanda
est, quae specificam annotationem e t salicidarum e t fodinalis laboris, consequenter -. om nium
aborum per P ercep to ratu s Officium fiendarum exolutionem explicite complecţi, e t contineri
debet.
80° Si ergo b u n e in m odum m e n ţio n a ta generica specificatio solutoria concinabitur,
eotum omnes e t singulae p artes in bona, currentique m oneta secundum . eorum com petentiam
accurate exolvantur, e t p ra e te r id quod p u re ad excontentandum oenopolium causale,-..a u t
etiam ob an ticip atam contributionem quidpiam (m oderate tarnen ex unius alteriusve ' mercede
detrabere necessarium foret), nibil penitus sub ullo p ra e te x tu in minim o exinde subtraben-
dum, a u t ex considerations aliorum d e b ito ru m reserv an d u m erit. - ;• .
81° T ali m odalitate consiim m atam exolutionem etiam reliquae genericae specificationi
insertae exolutiones necessariae sequantur, ita quidem u t praedictae cum specifica annotatio-
n e peractae detractionis per ponderum m agistros vel m agulatores non solum coram izentur,
verum tales genericae specificationes solutoriae p a rtie r p er eosdem subscribantur, et- solutio­
nis vel officii Protbocollo singulis bebdom adis p er extensum inserantur, ta n d em vero exolvenda
sum m a tarn in D iario quam rapularibus ju x ta rubricas necessarias d istinctas an n o tan d a erit.
82o Penes P ercep to ratu s h u ju s Transilvaniae Salis fodinarum officia p ro u t apud alia
fodinalia e t m ontanistica officia adeo laudabilis communitatis vel fratem itatis cassa -necdum
quidem in tro d u c ta e t erecta b ab etu r. P osteaquam vero hoc in se proprii innocens - fundus
non ta n tu m senibus em eritis salicidis in residuis v itae diebus, verum etiam m iseris viduis
salicidarum in fo rtu n ato ru m pro adm iniculo securae sustentationis deservit, id circo gratissi-
nium opus Deo fiet, si in bocce etiam P rin cip atu m em orata fra te m ita tis cassa b ona cum
m odalitate introducenda e t erigenda sta tu e tu r.
■ 83° A pud eos plerum que ja m erectam fra te m ita tis cassam habentes, ill aest consvetiido
u t a quolibet floreno certa aliqua p ars pro ilia cassa ced at ; postquam vero p er hoc dili-
gentibus ann u atim longe m ajor detractio, q uam ipsis negligentibus salicidis pro onere accidit,
in decrepita e co n tra aetate, n ulla m ajo r portio quam u n i alteri negligenti d aretu r, ea
p ro p ter pro ju sto existim aretur, q uatenus m assa ilia pro confratern itatis cassa destinanda,
per aequalem distributionem e t quidem ad unius mensis certum q u an tu m in tro d u c a tu r ; posse
autem com m unitas salicidarum in principio eo persvaderi, u t unusquisque eorum m enstrua-
tim 5, 4, vel ad m inus 3 xr. in rationem praedictae Cassae contribuendos concludat, e t si
salicidae ad banc Cassam servandam annuerent, sic ipsi etiam m ileristae e t geppelistae,
a d simile m enstruale d a tu m com pellendi erunt, suiquidem ipsi etiam p a rite r in decrepita
eom m aetate exinde participes reddentur.
84° In ratio n em . ejusm odi Cassae fra te m ita tis obveniens pecuniaria m assa penes
officii cassam in d istin c ta tarnen c istu la . custodienda e t conservanda, consequenter 3 medi-
antibus seris differentibus m unienda e t occlud.enda erit, cujus clavim u n am senior m agula-
29 OCNELE DE SARE DIN TRANSILVANIA IN SEC. XVDI 71

to r vel ponderum m agister, secundam salicidarum judex, te rtia m vero senior salicida conser-
vandam liabebit, e tj
85t0 Quem adm odum nullo unquam tem pore nisi in praesentia om nium horum 3
hanc cassam fratern itatis aperire licebit, sic etiam ex b ac cassa sine p raescitu seniorum sali-
c id < a r u m > nibil erogabitur, p ro u ti etiam omnes exolutiones m ediante assignatione in scri-
p tis ex p arte salis Perceptoratu s officii ex trad an d a legitim ări dedebunt.
86° Super am ni perceptione et erogatione pecuniaria ex b ac cassa fra te rn ita tis fienda
senior m agulator ad ratiocinandum consequenter in tu itu sui fatigii aliunde exigui babendi
ex b ac Cassa fra tern itatis annuatim 6 R . fl. levandos habebit.
87° P raeter illud quan tu m quod salicidae m en stru atim pro Cassa contribuendum ba-
bent, eo res dirigatur, u t ex obvenientis pecuniae m ulctalis te rtia b ta te tan q u am capitaneum
concernente supernatans residuitas seu illam te rtia b ta te superans m assa pecuniabs p a rite r huic
cassae ced at e t sta tu a tu r, consequenter ex hocce fundo pro bic e t nunc nullae prorsus aliae
exolutiones vel erogationes esse debent, qua l mo in rationem ratioeinantis 6 fl. ; 2do seniori-
bus viribusque destitutis, ac ad ulterius continuandos labores m inus idoneis solicidis, mileristis
vel geppebstis secundum possibibtatem cassae m en stru atim 1 R fl. 30 xr. ; 3 tlQ ommbus
viduis, quarum m ăriţi in fodinam per casum fatalem lapsi sunt, m en stru atim 1 R . fl. exol-
v a tu r ; 4° valetudinarns seu morbo oppressis miseris sabcidis qui ob aegestatem sibi nec
m edicam enta, neque jusculum procurare possunt, in b une finem m ediantibus expensis ex cassa
fratern itatis fiendis cum scitu tarnen seniorum salicidarum su ccu ratu r e t provideatur. Dem um
5to bac m odabtate defunctis etiam sabcidis extrem e miseris necessaria tu m b a p ariter ex bocce
fundo procuranda erit, proinde dom ini officiales in introducenda e t continuanda b ona hac
p lantatione e t fideliter observando bocce in stitu to , item studium boni Christiani adimplendo,
pulcherim am occasionem b ab itu ri sunt.

De officii libris et manualibus nec non de officii corespondentiis et registratura.

88° A m bobus dominis officialibus inprim is inungitur, u t unusquisque eorum in continuo
mmm bb ru m ad adscribendum şervet, per bune universim a l-a usque ultim um fobum num eri-
satu m sobdo filo statim in principio, e t antequam in eo quidpiam adscriptum fu erit perae-
quari e t perfilari ac ejusm odi füum sigillis m ediantibus alterius corratiocinantis nec non
senioris m agulatoris provideri, ta b terq u e muneri, p raeterea etiam num erus foborum in hocce
bbro reperiundorum annotari debet, e t b i libri D iaria nuncu p an tu r, quae negotia officii
ac ad ratiocinium spectantia, nec non pro inform atione Directione, a u t pro m emoria
servicacia contineri, ac com plecţi debent, praeterea bis diariis omnes erogationes, a u t abae
anticipationes de die in diem fiendae, in suo ordine accurate inserendae veniunt.
89° P raeter m enţionata D iaria adbunc u nus liber p er dominos officiales pariform iter
infilandus, sigillandus e t num erisandus necessario servari debebit, qui b b er ta n q u am rapulare
nom inabitur, consequenter in necessarias ratio n u m rubricas distinctas dividi ac seperari
debebit, in quo domini officiales om nia e t singula ad perceptionem e t erogationem spectantia
m ateriah a pecuniaba n a tu ra b a vel requisita ex suprafato D iario de die in diem convenienter
transum m enda inscribere debeb u n t ex quo ta n d em necessariae scliaedae babdom adales, mens-
truales, item e t angariales cum sum m ario concinandi e t form andi erunt.
90° N on m inus penes officium u nus ordinationum e t copiabs b b er servandus requi-
ritu r, in quo non solum omnes officii inform ationes sed e t desuper obtinendae decisionis a u t
etiam ab a ex p arte In stan tia ru m A ltiorum ordines, dispositiones aeque e t applacidationes
per extensum em anandae, inscribendae, in fine vero b ujus b b ri in uno quasi reportorio,
a u t judice secundum foborum continentiam annotandae erunt.
91° Q uodlibet fodinarum officium super n o bilitari e t domestico sale integrum Pro-
thocolb I/ibrum servabit, cui de anno in annum , non ta n tu m ordine alphabetico, inprim is
com petentiam cujusbbet nobibs vel loci, verum etiam q u an tu m in banc rationem exhibitum ,
ita etiam datum , sub qu a id adductum e ra t specifice inserere obbgatur.
92° P ariter servandum etiam e rit unum Officii Prothocollum , quod tarn solutorias
schaedas, omnes e t singulas specifice e t p er extensum , quam etiam to tu m id, quod abunde
in solutionibus a u t officii rebus occurrit, ac desuper deciditur dibgenter an n o tan d a continere
debet.
93° D em um adbunc unus abus b b er penes officium servari debet, in quo id d u n ta x a t
e t unice inscribendum erit, quod ahquem cum instructione connexionem habere potest, u ltra
etiam pro earum facihtatione, a u t etiam secundum rerum circum stantias quabficatione aeque
72 AL. NEAMŢU 30

et- im itatione deservire potest, e t quid ea m o d a litate u t ta n q u a m appendix h u ju s In strn c-

tionis apparere v ideatur, omnes h i praespecificati libri, p ro u ti etiam m anualia e t regestra
subordinatorum , ad hanc norm am antequam in iisdem quidpiam inscriptum fuerit, num eri-
zati om nibus perfilationibus e t duobus aliorum sigillis, aeque e t subscriptionibus provisa,
e t in ultim o folio sub n o ta tio n e fieri esse debet, ac hoc in passu bene n o ta n d u m erit, • u t
omnes in bis libris fiendae correctiones ita su b tiliter subducantur, quatenus id quod scriptum
fu erat sem per legi possit, in c’asu contrario p ro u ti etiam to talis rasura, exceptio, dissim ulates
praescriptorum sigUlorum, vel obsigillationum , u t e t neglectus num erisandorum foliorum ab
initio, a u t plane praeteritio to talis supradictorum librorum praecipue diariorum , aeque e t
rapularium , ta n q u a m pro gravissimo m aleversationis judicio re p u ta b itu r e t concludetur e t
si alias hoc in passu n u lla alia ratio vel obiectum , quam ipse neglectus com perietur,
attam en certissim am poenam subire debebunt.
94° O m n es.b i b b ri quousque pro cu rren ti anno serv iu n t in officio quidem asservandi
non tarnen occludendi neque ab aliis ju ra m e n ta tis officialibus e t subaltem is officiantibus
abscondendi vel celandi sunt, im o p otius om nibus e t singulis pro n u tu s ta b it eosdem,
u t e t em anates ordines e t officii correspondentias pervolvere, n e per hoc u n ita m se qualificare
volenti occasio dem atur, q uam etiam u t functio a n te ocnlos om nium obligatorum officialium
elucere e t apparere possit.
95° U t ta rn Excelsa In sta n tia quam etiam Praepositum D irectorium T ransylvanicum
in continuo non solum de provisione a u t salis procreatione, sed etiam de cursu salis tra n s­
p o rtes inform ări possit. H u ju s in tu itu incum bet dominis officialibus bebdom adatim p er brevem
ex tractu m antiq u u m restu m novam item procreationem e t erogationem pecunialis e t m ateria-
lis non solum IJxcelsae Camerae Aulicae H ungaricae, verum etiam b u ja ti rei Salinariae . Direc-
torio accurate su b m ittere p raeterea consveti m enstruales, angariales e t sum m arii ex tractu s
in 4 exem plaribus conficientur, quod u u u m ad Excelsam Cam eram Aulico H ungaricam ,
secundum Excelsae Camerae Aulicae E x a c to ra tu i Viennam, te rtiu m b u ia ti rei Salinariae
D irectorio expediendum . Q uartern vero in officio in te r a c ta asservandum e rit e t quem ad-
m odum b i om ni tem pore p er am bos dominos officiales subscribendi e x tractu s sup racitato
modo ex rapularibus excerpendi ac concinandi sunt, ita etiam intelligendum e rit quatenus
singuli b i ex tractu s n o n ta n tu m in se solo e t rapularibus, verum etiam cum annualibus
rationibus in om nibus e t p er om nia ad am usim convenire, concordare ac iisdem consonare
debent, e t in fine cujuslibet E x tra c tu s M enstrualis A ngarialis a u t Sum m ariabs re ste s pecu­
niae, e t quidem consistentia realitatis medio fiendae e t accurate, m onetorum listae annotâri
ricordarum , seu vero anticipationum postae p a rite r specifice exponi ac dem onstrări debent.
98° Penes sum m arios ex tractu s cum fine cujuslibet anni ob ligabuntur etiam , u n àm dem on-
strationem , a u t deauctionem u tru m quaestus seu erogatio dom esticalis e t nobilitaris sabs
respecte priorum annorum accreverit a u t decreverit? e t ju x ta opinionem dom inorum
officiabum causales annectendo, consequenter etiam quomodo, q u a b te r om ni pro evéntu
bu ic m etuendo m alo o b stari e t subveniri possit, ta rn Excelsae Camerae H ungarico Aulicae,
quam P rincipatus b u ju s T ransilvaniae sabs D irectorio subm ittere, rebquas autem. Officb
inform ationes aeque - e t propositiones b u ja ti d u n ta x a t sabs dbectorio expediendas habe-
b u n t, abindeque em anandas decisiones praestolaturi, si vero b ae in tem pore n o n subseque-
rentur, eotum vel d u p b cati circa factas propositiones urgendae, a u t vero eousque ejusm odi
decisiones sobcitandae erunt, donee ta n d em illae desideratae realiter em anabuntur.
97° Omnis inform atio, a u t propositio solummodo ad fa c ta m in medio eb artam et
quidem in exem plaribus supradicto sabs directorio su b m itten d a erit, quatenus a b a in p a rte
decisio ■ apponi, e t eum in m odum decisa inform atio a u t propositio penes directorium reser-
vari secundum au tem exem plar officio rem itti ibidem que penes a c ta conservări possit.
98° In negotio sabs tra n sp o rte s etiam necessaria cum sabs officio Portusiensi correspon-
dentia dibgenter sem per continuanda erit, n e in casu contrario ob ejusm odi defectum , quid­
piam de sale p rom ote depen d atu r a u t ab ab en etu r vel etiam in ter baec duo officia inaccuratio
a u t disconvenientia quadam in terv en ian t ac oriantur, non m inus etiam in coemendis fodina-
ru m ac officb requisitis, a u t etiam albs necessariis cum albs offiebs e t p artib u s hoc in passu
om ni tem pore ta b s correspondentia sem per b o n a experientia tutissim a, aeque, ac m agis oeco-
nom ica m odabtas sebgi queat.
99° S u n t quidem (prout ja m superius memini) dom inorum officiabum ex p a rte officb
fiendae inform ationes vel propositiones, nec non desuper em anandae decisiones, excelsa
item m an d ata e t resolutiones sub N-ro 90 citato copiah bbro inserendae p raeterea au tem om nia
bàec scripta non m inus etiam omnes h te rae ex tractu s solutoriae sebaedae quietan tiae recog-
31 OCNELE DE SARE DIN TRANSILVANIA IN SEC. XVIII 73

nitionales vel a tte s ta ta in speciali fasciculo com ponenda ac ccmservanda veniunt, cum initio
autem anni in ordine quo decet red ig an t ac perligent exponendo, desuper anni num erum ,
ta n d em vero ad sic dictam R eg estratu ram diligenter im ponantur e t ibidem eonserventur.
In terim n o ta n d u m erit quod ex om nibus ejusm odi actis vel docum entis quae rationibus,
vel alias etiam pro legitim atione annectendae a u t etiam subm ittendae forent secura fienda
deşcriptio reservari debeat, consequenter etiam in te r illius anni acta in locum originalium cum
annotatione quorsum videlicet devenerit infasciculentur.
100° P raeter h une extrinsece cum connotando anni num éro existentem annualem fasci-
culum, etiam in suprafatae reg istratu rae cista universi antiqui libri m anualia e t corresponden-
tia observandae sunt, e t super his p arv u m repertorium a u t registrum q uatenus omne id,
quod; desideratur ta n to ocyus reperiri possit concinnandum erit, ejusm odi autem cista sub
repagulo e t in ta li ordine conservetur, u t non solum succédantes officiales ex anteactis se
sem per dirigent, verum etiam occasione fiendarum officii visitationum , super om nibus e t cunctis
necessariarum n otifia ex illis scriptis proprie e t ex integro d ari possit.

De cassa et pecuniali.
101° Cassae officii sub aniborum'"dominorum officialium contra claiisuris om ni tem pore
servandae, consequenter sub duobus differentibus seris e t clausibus ta lite r custodiendae et
servandae sunt, u t illae nullo unquam tem pore sine unius a u t alterius p artis praescitu vel
praesentia aperiri e t occludi debeant, a u t eo m inus possint.
• 102° Obveniendae p a ra ta e pecuniae de die in diem sortiendae e t cum erogato m ateri ­
ali ac libris com portandae, ta n d em vero ad cassam im ponendae erunt, consequenter cum fine
cujuslibet hebdom adae om nes h ae in sortes divisae pecuniae distinctis saccis im ponendae su n t
ac cotinentia ejusm odi sum m ae ad schaedam an n o tan d a e t sacculi ligandi, tandem vero
illius hebdom adalis p a ra ta ingredientia su p ra citato modo cum m ateriali confrontanda venit,
u t in casu si aliquis error a u t inaccurratio eveniret, eo in passu ista adhuc ante subm ittendum
ltebdom adale ex tractu m erui e t tolli possint.
103° Omnes solutiones quom odocunque vocitatae p u re in officii a u t solutionum diebus,
e t quidem in praesentia to tiu s officii fia n t e t sta tu a n tu r, consequenter isto [termino etiam
saepius necessariae attestationes, ta n to securius e t accuratius exhiberi poterim t.
104° Q uem adm odum ta rn perceptiones, quam erogationes pecuniariae sta tim e t illico
modo praescripto in diariis praenotari, consequenter ad rapularia transferri ac inscribi
debent, ita incum bet dominis officialibus ratione cu rrentium e t n o n currentium a u t etiam devol-
v ataru m m onetarum hoc in passu benigne em anatis Sacratissim ae Suae M ajestatis P atentali-
bus ad literam se conformare, ac omne p er eorum co n tra functionem emergens dam num ex
propriis refundere ac rebonificare.
105° F a c u ltan tu r quidem dom ini officiales in praescriptis diebus solutionum non ta n tu m
om ne id, quod ad necessariam ac o rdinatam exolutionem sp e c ta t ex sibi concreditis salis pro-
ventibus elargiri, verum etiam sibi ipsim et aliisque sub alterius em ensa salaria e t expensas
cancellariae in angariis ra tis exolvere nun q u am vero an te exitum angariae c itra facultatem
Praepositi P rincipatus h u ju s rei salinariae D irectorii in h an c rationem quidpiam anticipare.
106° P ari modo etiam nec pro expensis itinerariis seu dium is neque pro coemendis
officii requisitis reparationibus vel etiam pro novis aedificiis quidpiam de pecunia convertere,
a u t in erogationem ponere praesum m ant, priusquam hoc in passu suprafato rei salinariae
directorio conveniens dem onstratio subm issa, consequenter ab inde ejusm odi consensus aeque
e t applacidatio resoluta non fuerit, nisi fors in u n a aliave reparatione vel coemendis quibus-
dam requisitis m anifestum in m ora periculum subversaretur, quod h ujus in tu itu sub spe ra ti
de sum m e necessario e t quidem cum possibili oeconomia provideatur. A tta m en id statim
e t illico saepe fato D irectorio obligatissime proponi e t abinde applacidari pro ratio n u m legi­
tim atione necessaria urgeri debebit e t quem adm odum
107° Ipsis dominis officialibus concredita R egia Cassa tan q u am pro sacrario cem enda
est, ita etiam intelligendum e rit de ea, quod exinde quasdam pecunias exceptis illis quae
in officii exigentias applacidantur e t adjud ican tu r erogare nulii ad m ittitu r, u n d e si aliquis
sive in puncto contra agere, e t regios proventus fors in propriam u tilitatem convertere, a u t
vero subversante proprio commodo vel etiam alio ex p ra e te x tu u n i a u t alteri surrogare
praesum m eret, eo in casu esset poena digna e t fidefraga ejusm odi jpatratio, ob quam non
ta n tu m suspensionem ab officio, verum etiam ju x ta m odum violationis processum crim inalem
post se trah eret, u t autem
 74 AL. NEAMŢU 32

108° Dominis officialibus constare possit; quid proprie pro hic e t n une h u ja tib u s univer-
sis officialibus e t servitoribus, ita etiam reliquis ordinariis subalternis in annualibus salariis
vel aliis em olum entiş fixis em ensum e t quid pro singulo fodinarum labore exolvendum habea-
tu r, in fine h ujus Instructionis ta m sta tu s salarialis, quam etiam ta x a universarum fodinarum
u t e t fabri lignarii laborum pro eorum idea specifice annectetur.
109° In singulis solutionibus necessaria a tten tio h abenda erit, quatenus ab aliis solutioni-
bus quae detractioni A rbali obnoxiae sunt, ejusm odi arb a rite desummi, conseqüenter in
extractibus aeque e t rationibus a d perceptionem assum i possit, quod proinde etiam de illis
cam eralibus taxis, reliquisque consvetis detractionibus, quae tarnen a P erceptoratus b n ju s
rei salinariae D irectorio in singulis casibus specifice praescribentur accurate observandum et
desum m enda im p o rtan tia Camerali Cassae Transilvanicae u ti hactenus a d < m in i> s tra n d a
erit.

De rationibus

110° F inito anno ad sum m um in tra 3 m ensium intervellum annualis ratio in ordina-
ria m ethodo, cum consvetis docum entis provisa Regio Excelsae Camerae H ungariae Aulicae
ex tractu i Posoniensi sub m itten d a erit, in contrario casu e t u b i dom ini officiales hoc in
passu m oram ponerent, e t rationes ju x ta superius p raen o tatu m term inum ac p o st bunc
subséquentes 4 hebdom adas non exhibèrent, eotum certissim a poenalitas cum detractione
unius integrae A ngariae salarii subsequentur, e t hoc elapso si adhuc 4 bebdom adarum spa-
tiu m p raeteriret ab officio suspendentur, dem um veto elapsis adhuc 4 septim anis servitiis
suis certo certius p riv ab u n tu r.
I l l 0 Quod autem percipiendas difficultates e t expositiones concernit, incum bet dom inis
officialibus, easdern a die recepti in tra 6 bebdom adarum Spatium suprafato Regio Excelsae
Camerae H ungarico Aulicae E x a c to ra tu i ta n to certius im m anuarum facere, q uanto m agis
e converso p ost evolutos su p ra modo dietim septim anarum term inum 14 dies am issionem
unius angariae salarii m etuendam habet, e t penes ulteriorem m orositatem p ost singulos elap­
sis 14 dies in eum p oenalitatis gradum , qui in exbibendis rationibus praescriptae habentur,
procul dubio in cu rsu ri sunt.
112° E xbibendis rationibus, non ta n tu m universae ordinationes q u ietantiae e t reliqua
legitim ationis docum enta, sed etiam m anualia m agulatorum in originali annectendae copiae
ad m endum descriptae penes officium conservandae erunt.
113° Quo si iisdem dominis officialibus nonnullus extraordinarius labor in sum m i
serviţii negotiis im poneretur, casu cum eadem fidelitate e t zelo hoc in passu curam gerendam
h abebunt ac d istinctas rationes concinnabunt.
114° N on absimilis m odalitas in extruendis vel reparandis aedificiis requiritur, praeser-
tim is h a e c p er aversionem accordabuntur, eotum distinctae desuper rationes concinabuntur,
omnes buic necessaria seu o rd in ată pro creată tran sp o sita vel em p ta m aterialia e t requisita
in D iario im prim is p ro u t obveniunt e t pro his exponendae e t per se annotare fdebebunt.
Q uem adm odum aliae omnes officii necessitates p ariter huic D iario inserendae aru n t, tra n s­
latas autem expost d ietim in distincto aedificiorum rap u lari fieri debet, quod in to t rubricas,
q u o t differentia m aterialium exigit dividi debet, ac ipsa d istin cta expensarum n a tu ra p ost
se tra h it, e t quoniam in p articularibus rationibus m ultae res non aliter quam medio attestatio -
n u m m a gulato ru m doceri possunt, h u ju s in tu itu omnes contractuales constitutiones solutiones
opificum non m inus om nes aliae erogationes in diebus solutoriis, e t in eorum praesentia de-
term in ab itu r e t exequitur, u t iidem sin t in s ta tu cum b ona n o titia e t conscientia'desuper attes-
ta ri posse exolvendae Czugales pariform iter per m agulatores su n t coram izandae, ac fienda
detractio per eosdem p ro p ria m anu desuper ann o tan d a erit regiis pecuniis exsolvendi, operării
autem vel coem enda m aterialia e t requisita nullatenus ad pro p ria a u t p riv a ta se rv itia ivel
usum convertantur, sed ta n to m agis courae rit, om nia e t singula meliori qua possit oeco-
nom ia unice e t singulariter p ro commodo sum m i serviţii convertere, ita : etiam in ejusm odi
occurrentiis e t antiquis requisitis e t m aterialibus id quod adhuc usuale foret u tili usui appli-
care no n usuale autem eo quo meliori p o te st modo divendere, conseqüenter exinde prove-
nienda im po rtan tia in aedificiorum rationibus consveto modo ad proportionem assum enda
erit a tq u e abinde.
33 OCNELE DE SARE DIN TRANSILVANIA IN SEC. XVIII 75

Conclusio
115° Omne e t singulum in h ac In stru ctio n e praescribi non possit, incum bet ig itu r domi-
nis officialibus fideliter, zelose, e t caute ju x ta m odum occurrendarum circum stantiarum
cuncta observare e t effectuare, u nde in ipsos dominos officiales in com m uni to ta spes et
fiducia ita collocatur, quod omnis ipsorum non ta n tu m h ujus Instru ctio n is co n ten ta cum
obedientissim a obligatione observaturus, sed etiam e x tra hoc in om nibus e t singulis occurren-
tiis, quoad vires e t p ro u ti u n i fideli, reputationem que suam diligenţi officiali convenit,
e t o b lig atio n s est, com m odum sum m i aerarii prom oturus, consequenter dam num illius
ju x ta posse evitaturis, ac per d ex teritatem e t n o n interessationem servitia praestando ulte-
rioris prom otionis ac m eritorum specim ina exhibiturus est.
U t tarnen nullus penes ejas salis Officium cum ignorantia horum h ac Instructione
expositorum punctorum se exculpare possit. Id circo praesens isthaec In stru ctio singulis
annis ad m inus semel in praesentia om nium officialium e t servitorum clara voce e t expli­
cite perlegenda erit, e t su p er effectuata ejusm odi perlectione, ab om nibus e t singulis litera-
ru m 'p eritis officialibus e t servitoribus concinandae recognitionales u n a cum annualibus ratio-
nibus subm ittenda venient.
Signatum D eesaknae die 12 F ebr. 1761
L < i b e r > B < a r o > d e D ieterech

D IE E IN R IC H T U N G U ND A U SB EU T U N G D E R SA LZG RU BEN S IE B E N B Ü R G E N S
IM X V III. JA H R H U N D E R T

(Zusammenfassung)

In der zw eiten H älfte des X V III. Ja h rh u n d e rts verzeichnet m an die V ervollkomm nung
des E inrichtungs- u n d V erw altungssystem s der Salzgruben, in Sinne des deutlichen E indrin­
gens der neuen kapitalistischen E lem ente in diesen w ichtigen Zweig d er siebenbürgischen
W irtschaft. Zum Zwecke des A nwachsens der von den Salzgruben erzielten Gewinne w urden
verschiedene „V orschriften” juridisch-adm inistrativen C harakters erlassen, welche system a­
tisch u n d ausführlich die A rt u n d W eise, nach welcher sich d as P roduktionsverfahren der Salz­
gruben Siebenbürgens zu entfalten h a t, vorsehen. Zu diesen A nw eisungsakten zä h lt auch die
in Dej am 12. F eb ru ar 1761 an die Salzgruben von Cojocna gerichtete In s tru k tio n m it dem
T ite l: „ In stru k tio n gemäss welcher sich in Z u kunft die B eam ten des Cojocnaer k.k. S alz-t
bergm ates wie auch die ganze Belegschaft dieser G ruben sich verpflichtend zu rich ten h a t”
(Instructio ju x ta quam Caesareo Regii salis fodinarum officii Colosiensis c o n stitu ti ibidem
dom ini officiales fodinarum que servitores in fu tu ru m se conform are obligantur).
Die in dieser U rkunde enthaltenen V orschriften sind in folgende 12 K ap itel eingeglie­
d e rt : U ber die B elegschaft des Salzam tes u n d dessen V erpflichtungen ; ü b er die Salzhäuer
u n d die B earbeitung der Salzblöcke ; über die A rbeit in u n d ausserhalb der Salzgruben, wie
auch über die neben den G ruben liegenden B a u te n ; Ü ber die dem „G eppel” nötigen Pferde
u n d die „G eppellisten” ; ü b er die den Salzgruben u n d dem Salzam te nötigen M aterialien;
über den Verschleiss des „adeligen u n d herrschaftlichen Salzes” ; über die Beförderung des
Salzes ; über den Schw arzhandel m it Salz u n d die D iebstähle bei den G ruben ; über die in
den Salzgruben bezogenen Löhne und die B ruderlade ; ü b er die B ücher und L ehrbücher beim
Salzam t, wie auch über die K orrespondenz u n d die R e g istratu r des Salzam tes ; über die
Geldkasse ; über die Rechnungsführung.
W ie auch schon aus dem kurzen Ü berblick des In h altes dieser In stru k tio n en hervorgeht,
w urde kein Problem, welches sich auf den g u ten F o rtg an g des technischen, adm inistrativen
u n d juridischen Prozesses bezieht, übersehen.
 ISTO R IC U L T IP Ă R IR II ŞI D IF U Z Ă R II CRONICII
L U I G EO R G E ŞIN C AI
DE

G. PO T R A şi V. C U R TIC Ă PEA N U

Prigonitul de soartă care-şi fixase drept ideal de viaţă maxima lui

Juvenal : „vitam impondere vero” , pentru care a îndurat nedreptăţi şi
suferinţe, n-a avut parte să-şi vadă tipărită opera sa capitală decît un
fragment infim. Mărea pasiune de cercetător al originii şi continuităţii
poporului român şi rîvna neînduplecată a lui Şincai de a-şi publica faimoasa
Cronică au fost încununate cu amărăciune şi prigoană. Dar opera a
supravieţuit omului. Numai după un sfert de veac de la moartea sa, Mihail
ICogălniceanu atrăgea atenţia cititorilor „Arhivei Româneşti” că „hronica
lui Şincai este un lucru atît de mare, atît de preţios încît cuvintele îmi
lipsesc spre a-mi arăta mirarea. Mii de documente necunoscute, rare se
află adunate ; şi nu stau la îndemînă de a zice, că, cît cronica aceasta nu
vă fi publicată, românii nu vor avea istorie” 1.
N-a trecut mult şi valoarea Cronicii a intrat în circuitul ştiinţific euro­
pean, căci în 1855 savantul francez Edgar Quinet îl compara pe Şincai cu
Muratori, autorul celei mai importante culegeri de izvoare pentru istoria
Italiei, socotindu-1 unul dintre creatorii marii şcoli istorice a secolului
X IX 2.
După mulţi ani de muncă şi necazuri la Blaj, Gh. Şincai s-a stabilit
la Oradea, fiind invitat acolo de „vechiul patron şi protector” episcopul
roinân Ignatie Darabant3, care l-a primit „cu drag şi bunăvoinţă” oferindu-i
găzduire în vila sa „şi am fost rugat să stau zilnic la masa-i ospitalieră”4.
Acest lucru a durat pînă în toamna anului 1803 cînd a plecat la Buda cu
1 „A rhiva R om ânească" (1841), vol. X, p. 1 —4.
2 E d g ar Quinet, Les Roumains, în „R ev u e des d eux m ondes” , Paris, 1856, vol. II ,
P-7. .
3 Ignalie Darabant) episcop rom ân u n it de O radea în tre anii 1788 —1805; a in s ta la t u n
Sém inariu teologic şi u n căm in p e n tru elevii rom âni de la gim naziu; om cu vederi largi
a sprijinit cultura şi lite ra tu ra poporului rom ân ; pe cînd era vicar general al episcopiei din
Blaj, p rin stă ru in ţa lui, Gheorghe Şincai şi Sam uil M icu au fo st trim işi să studieze la R om a.
1 Mircea Tomuş, Gheorghe Şincai, viaţa şi opera, B ucureşti, p. 114.
78 G. POTRA — V. CURTICAPEANU 2

scrisori de recomandaţie din partea episcopului şi a profesorului Mihail

Terţina® către istoricul Martin George Kovachich8, pentru a-i fi de ajutor la
pregătirea lucrărilor literare şi a ediţiilor de documente pe care acesta le
tipărea.
Pentru ajutorul istorico-literar pe care i-1 dădea, Kovachich i-a acordat
lu i Şincai multă prietenie şi întreţinere în locuinţa sa, unde a cunoscut lite­
raţi şi istorici de seamă, care erau prieteni şi oaspeţi ai casei. .
Din iunie 1804, fiind numit „dioptositor” (corector) al cărţilor româneşti
la crăiască tipografie a Universităţii, cu o leafă de un fiorin şi jumătate
pe zi, G. Şincai, dorind să trăiască modest dar separat, s-a m utat din casa
lui Kovachich şi şi-a luat locuinţă în apropiere de tipografie şi de casa
binefăcătorului său de pînă-atunci, cu care a rămas mai departe în cele
mai bune raporturi.
De acum ne mai fiind ocupat decît cu corectura cărţilor care nu-i
răpea prea mult timp, avea posibilitatea să meargă zilnic la Biblioteca
Naţională, pentru a culege noi izvoare istorice şi să dea, în acelaşi timp,
cea mai bună formă de redactare a Cronicii sale.

EDIŢIA DE EA BUDA DIN 1808.

După moartea lui Samuil Micu, la 13 mai 1806, George Şincai ţine
locul de cenzor al cărţilor româneşti la Tipografia de la Buda pînă la
începutul anului 1809, cînd această funcţie a fost preluată de Petru Maior.
în această calitate Şincai se gîndeşte să-şi publice Cronica şi, în para­
lel, să ducă la bun sfîrşit această vastă operă.
După anumite însemnări, redactarea textului Cronicii pentru anii
86—1739, pe baza imensului material documentar ce-1 strînsese în decursul
multor ani, era în mare terminată în 1808; acum va continua să scrie
la partea cuprinsă între anii 1739 şi 1808, dată ,,în carele au început a se
tipări” . Dar redactarea în formă definitivă a materialului din anii 86—
1739 probabil că nu era gata, după cum rezultă din scrisoarea, din 3 iulie
1808, pe care o trim ite prietenului şi protectorului său, episcopul Samuil
Vulcan, urmaşul lui Ignatie Darabant. „Din Cronica românească — spune
el — volumul prim îl am gata, celelalte trei le voi pregăti la conţii Vass,
dacă voi avea zile, dacă nu, cele scrise, conform testamentului de pe acum
făcut, vor merge la dieceza Ilustrităţii Voastre, cu condiţia ca dieceza să
continuie lucrarea” 7.*•
8 M ih a il Terţina (c. 1750 —1808); profesor în m ai m ulte lo c a lită ţi; în O radea a p re d a t
a rta poetică şi a fo st prodirector al şcolii. M em bru al un o r in stitu ţii ştiinţifice din Jen a,
T riest, E rlangen şi Rom a.
• Kovachich M ărton Gyorgy (1744—1821) ; doctor în filozofie; bibliotecar al U niversităţii
din B uda, consilier regal şi istoric-diplom at sta tistic al Ungariei. A publicat m ai m ulte lucrări
istorico-juridice. B ogata sa colecţie de m anuscrise (circa 300 de volume) a lăsat-o M uzeului
n aţio n al m aghiar.
T Mircea Tomuş, op. cit., p. 185 —186.
 TIPĂRIREA ŞI DIFUZAREA QRONICIi LUI G. ŞlNCAl 79
3
 /

80 G. POTRA. — V. CURTICÄPEANU /

Dar acest fapt nu-1 stînjeneşte pe G. Şincai şi se pregăteşte să-şi

publice Cronica, în fragmente, anexate la Calendarele româneşti ce îşi
începuseră apariţia în 1806, la Buda, proiectate/şi conduse de Samuil M eu
şi de el. în acest scop, încă din 1807, îşi anunţă cititorii că în Calendarele
ce vor apare în anii următori, va publica Istoria românilor, dar ca să nu fie
în discordanţă cu materialul istoric publicat de Samuil M eu „iarăşi în
paragrafi le voi împărţi, ca să se lovească /potrivească/ cu ceale ce au
scris părintele Clain şi să se poată culege de prin cărindare şi lega laolaltă,
ca cu vremea să se aibă toată Istoria românilor întipărită”8.
în calitatea pe care o avea în tipografia Universităţii ungureşti din
Pesta după moartea lui Samuil Micu i se aprobă tipărirea „cu cheltuiala
mai sus numitei tipografii” , fără însă să i se acorde drepturi de autor. Şi
astfel, la Calendarul pe 1808 (tipărit în 8° mic — 0,11 x 0,18 —), după
textul propriu zis care cuprinde de toate şi se termină cu „însemnarea
cărţilor care se află de vîndut în crăiască tipografie” , este anexată o parte
din Cronică, cu următorul titlu : Hronica românilor şi a mai multor neamuri,
incit au fost iale aşa de amestecate cu românii, cit lucrurile, întîmplările şi
faptele unora fără de ale altora nu se pot scrie pre înţeles, din mai multe
mii de autori, în cursul de 34 de ani culeasă şi după anii de la naşterea
domnului nostru Isus Hristos alcătuită de Gheorghie Şine,ai din Şinca, doctorul
filozofiei şi a teologiei, fostul director al şcoalelor naţionalnice în toată Ţara
Ardealului şi diortositoriul cărţilor în crăiască tipografie a Universităţii
ungureşti din Pesta. în Buda, 1808.
După unii cercetători9, la Calendarul pe 1808 au fost adăugate 40
de pagini, iar la cel pe 1809 încă 40 de pagini, cuprinzînd în prima parte
anii 86—169, iar în a doua parte anii 174—264. Avem credinţa însă că
toate cele 80 de pagini au fost tipărite odată, numai în Calendarul de la
Buda pe anul 1808, aşa cum rezultă din exemplarul ce se află în posesia
noastră10.
Tipărirea Cronicii, ca anexă la Calendarele pe ceilalţi ani, sau separat,
nu s-a mai continuat pentru că cenzura n-a mai admis acest lucru şi
pentru motivul că nici G. Şincai nu se mai afla la Buda. Plecase la înce­
putul anului 1809, în urma numirii lui Petru Maior în postul de cenzor
al cărţilor româneşti rămas vacant după moartea lui Samuil Micu şi invitat
insistent, de contele Daniil Vass, la moşia sa din satul slovac Sinea (Szinye)
situat în apropiere de Casovia, în nordul Ungariei — unde a stat doi ani
şi mai bine. în 1811 nota, printre altele, că se grăbeşte să termine redac­
tarea românească a Cronicii „ca să am timp s-o întorc pe latinie, de unde
şi nume şi folos mai mare voi avea, nici voi avea op (lipsă) să-mi cercetez
munca românii mei, pentru că tipărindu-se odată munca aceasta pe latinie,
slobodu-mi va fi a o tipări şi pe românie, fără de cenzura acelora care nu
8 Ibidem, p. 184.
9 Mircea Tomescu, Calendarele româneşti (1733— 1830). Studiu şi bibliografie, B ucureşti,
1957, p. 112; Cronica lu i Şincai, Opere, I , Hronica Românilor, tom . I, E d. de Teşea F ugariu
şi M anole Neagoe, E d it, p e n tru L iteratu ră, 1967, p. V II.
10 E xem plarul din 1808 în colecţia George P otra.
5 TIPĂRIREA ŞI DIFUZAREA CRONICII LUI G. ŞlNCAl 8T

ştiu de acestea”11. Totodată scria tipografiei de la Buda întrebînd dacă.

poate fi tipărită cu cheltuiala statului, în ambele limbi. Dacă nu se poate
aşa, să i se comunice cît l-ar costa personal tipărirea ei în 1 000 sau 5 000
exemplare. Este înştiinţat că nu i se poate tipări Cronica pe cheltuiala
statului; iar dacă o tipăreşte particular preţul este de 48 fiorini coala pen­
tru 1 000 exemplare şi 184 fiorini coala la 5 000 exemplare12.
Neavînd succes la Tipografia de la Buda, Şincai se adresă la 2 noiembrie
1811 episcopului Samuil Vulcan de la Oradea anunţîndu-1 că a term inat
Cronica pînă în vremea Măriei Tereza şi-l ruga să stabilească persoanele
competente pentru revizuirea textului, urmînd ca el să se conformeze obser­
vaţiilor pentru tipărire13.
între timp, pînă la începutul anului 1812, a reuşit să traducă textul
Cronicii pînă la anul 1183 şi trimite versiunea latinească intitulată Chro-
nion Daco-Romanorum sive Valachorum et Plurium aliarum Nationum .. .
per Georgium Sinkai de Eadem, cenzurii din Oradea, lui Antonius Szerda-
hely. Obţine viza de publicare fără dificultăţi, mai ales că cenzorul avea
la îndemînă exemplare tipărite în Calendarul din 1808. Negăsind editor
la Oradea, Şincai este obligat să se adreseze la Sibiu unde încheie chiar
contract de editare cu tipografia Barth. Dispoziţiile tiparului îl obliga
însă să prezinte lucrarea Comisiei de revizuire a cărţilor de pe lîngă guvernul
Transilvaniei, aprobarea din Oradea nefiind luată în consideraţie.
Comisia de la Cluj, în acea vreme, era alcătuită din Iosif Mârtonfi,
episcopul Transilvaniei, ca preşedinte şi trei membri: Francise Szilâgyi,
Friderich Leonhard şi loan Körmötzi.
Cu toate că lucrarea a fost prezentată Cenzurii la 14 iunie 1813, refe­
ratul, semnat de preşedintele Iosif Mârtonfi,.n-a fost dat decît la 5 martie
1814. Raportul comisiei cenzurii este cunoscut sub titlul de: „Reflexiones-
Cronicon D(omi)ni Georgii Sinkai”14 şi considera lucrarea „ineptă, ridi-
culă, plină de păreri false, de conjecturi caraghioase” şi că este „periculoasă
opiniei publice” .
Datorită acestui referat, guvernul Transilvaniei, la 14 aprilie 1814,
răspunde că nu aprobă tipărirea ei. Ba mai mult decît atît, scrie directoru­
lui Academiei din Oradea să răspundă dacă „lucrarea mai sus-amintită
s-a tipărit acolo sau nu” , deoarece ea „este foarte periculoasă ordinei publice
al Marelui Principat al Transilvaniei”.
Guvernul din Cluj se adresează de asemenea şi Consiliului Locotenţial
din Ungaria (16 august 1814), rugînd ca, în viitor, orice lucrare care se
referă la Transilvania să fie trimisă spre examinare numai cenzurii din
Cluj şi nu în altă localitate.
La 27 martie 1814 i se dă lui Şincai răspuns, laconic şi sentenţios că
tipărirea este interzisă (Typus prohibitus). Cerînd restituirea Cronicii, i
11 Cf. C ro n ic a ..., II, Bd. Bucureşti, 1886, p. 405.
la A. Veress, Tipografia românească din B uda, în „B oabe de Grîu", I I I (1932), p. 598.
13 Cf. scrisoarea lui George Şincai către Sam uil V ulcan din 2 noiembrie 1811 p u b licată
de Io n Micu M oldovanu, în „U n irea” , Blaj, (1901), nr. 6, p. 51.
14 Vezi infra.

(3 — A nuarul in stitu tu lu i de Isto rie şi A rheologie

 /
/
82 G. POTRA V. CURTICAPEANU 6

se răspunde cu nr. 5883/814 că guvernul a aflat-o vrednică de confiscat

şi nu i se mai poate restitui161718.
în legătură cu cenzurarea cronicii există o literatură foarte bogată
şi fireşte, s-au emis opinii deosebite mai ales în privinţa verdictului dat
de cenzura maghiară din Cluj, prin expresia opus igni, auctor patibulo dignus,
neconfirmată de izvoare. Pentru prima dată a fost folosită cu rezerve de
către August Treboniu Eaurian care, în prefaţa ediţiei din 1853 scria : ,,Pre
la 1812 Şincai veni iarăşi în Transilvania, şi încercă să-şi publice cartea.
Se zice (s.n.) că după ce supuse la cenzură compunerea latină, cenzorul
ungur şi-ar fi dat părerea cu cuvintele : opus igni, auctor patibulo dignus’'16.
Această afirmaţie care, adăugăm noi, putea fi exprimată verbal de cen­
zor sau de funcţionarii cu care Şincai va fi avut explicaţii — a fost pre­
luată apoi de ;IA1. Papiu Ilarian17, George Bariţiu18 şi G. Obedenaru19 ş.a.
Cel care a deschis discuţia polemică cu Al. Papiu îlarian şi A. Tr. Raurian
a fost istoricul maghiar Hunfalvy P ă i20, fără însă a aduce lumină în pro­
blema existenţei dictonului latinesc.
Cercetările întreprinse de N. Densuşianu 21 din iniţiativa Academiei
Române în 1880, în scopul adunării documentelor privind Revoluţia lui
Horea, au dus la descoperirea Cronicii (un volum în 1. latină şi 3 voi.
în 1. română) în Biblioteca Muzeului Ardelean şi raportul cenzurii, intitulat
,,Reflexiuni”22.
Cel care a descoperit ,,Reflexiunile” redactate de comisia de cenzură
în latineşte a fost arhivarul Arhivelor Statului din Budapesta Jakab Elek.
El a cercetat în anul 1881 dosarele nr. 2832/1814, 5883/1814 şi 6785/1814
care conţin acte privind cenzurarea cronicii lui Şincai şi a publicat în
1. maghiară „Reflexiunile”, din care reiese inexistenţa faimosului dicton
opus igni . . . 23
Cercetările ulterioare ale lui Ion Modrigan24 din 1916 şi Zenobie Pâcli-
şanu din 1924 dovedesc acelaşi lucru.

16 A pud I. Modrigan, Soarta Cronicii lui Şincai, în „C u ltu ra C reştină” , Blaj (1916),
p . 22. 1
16 Al. P ap iu Ilarian, Viata, operele si ideile lui George Şincai din Sinea, B ucureşti,
1869.
17 Ibidem.
18 G. B ariţiu, Discursul rostit la Academia Română.
18 G. O bedenaru, L a Roumanie économique d ’après les données les plus récentes, 1876.
20 „Szâzadok” , B udapesta, (1878), I, p. 3 4 7 - 3 5 6 ; II, p. 4 4 6 -4 5 6 şi I I I , p. 6 5 5 -
668 .
21 Cf. N. D ensuşianu, Cercetări istorice în arhivele şi bibliotecile Ungariei şi ale T ran­
silvaniei. Raport înaintat Academiei Române, B ucureşti 1880, în An. Acad. Rom ., seria II,
tom . II, serţiunea I, p. 3 — 11
22 Vezi supra.
23 A dalék S in k a i György életiratâhoz (Suplim ent la biografia lui George Şincai), în „S zâza­
d o k ” (1881) I, p. 6 7 7 - 6 8 9 ; II , p. 7 5 6 -7 6 5 .
24 Ion Modrigan, Soarta Cronicii lu i Şincai, în „C ultura C reştină” , V I (1916), nr. 1,
p . 1 9 -2 0 . ^
 TIPĂRIREA ŞI DIFUZAREA C1RONIÇI1 LUI G. ŞlNCAl 83

EDIŢIA DE EA IAŞI DIN 1843

în vreme ce Alexandru Gavra, din Arad, trim itea scrisori peste scrisori
în to t cuprinsul locuit de români, pentru a fi ajutat a tipări Cronica lui
Şincai26, fără să izbutească însă atunci, la Iaşi, în acelaşi an, apărea volumul
I, în bune condiţii tehnice.
Cine este editorul Cronicii din 1843 şi în ce împrejurări a pregătit
ediţia ?

wmfimm

m ţmmk

16 Z. Pâclişanu, Cenzura Cronicii lui Gh. Şincai, în „R ev ista A rhivelor” I (1924), nr. 1,
p. 2 3 - 3 0 .
84 G. POTRA — V. CURTICAI'EANU 8

în jurul anului 1825, poposise la Iaşi tînărul Gheorghe Vida;

•coborîtor dintr-o familie de cnezi ai Maramureşului, om învăţat şi cunoscător
al mai multor limbi străine. Se pare că la început fusese preot, dar avînd
oarecari nemulţumiri şi nemaiputînd sta pe pămîntul peste care îşi întindeau
despotismul Habsburgii, a trecut munţii, s-a călugărit sub numele de
Ghermano şi s-a stabilit în Moldova.
în străvechea capitală a Moldovei el fusese angajat de vornicul Vasile
Alecsandri, cu locuinţă, hrană şi leafă pentru a da lecţii şi educaţie copiilor
acestuia.
Părinţii viitorului istoric şi om politicfMihail Kogălniceanu, locuind
în apropiere, şi-au trimis şi ei copilul să fie coleg cu băieţii vornicului şi
să primească împreună lecţii de la dascălul Ghermano26.
Probabil, după ce a terminat educaţia copiilor din familiile Alecsandri
şi Kogălniceanu, Ghermano Vida a fost angajat de alte familii boiereşti27.
Mai tîrziu, după 1839, a fost şi profesor la Seminarul de la Socola.
După ani de zile de muncă şi cu serioase economii în buzunar, în toamna
anului 1832 a plecat la Buda, unde a dat la tipar o metodă (dintre cele mai
moderne pentru vremea de atunci), de a deprinde limba franceză, alcătuită
după cei mai de seamă autori (Meidinger, abatele Mozin, Bemouton ş.a.),
■cu nenumărate exemplificări ,,spre folosul tinerimei româneşti”28. Lucrarea
aceasta de circa 30 de coaie, după preţul tipografiei, a costat între 1 500 —
1 800 fiorini, a apărut la 30 iulie 1833 şi a fost semnată de Gheorghie Vida
,,,român nobil din Marmaţia” .
într-una din călătoriile sale la Viena29, a avut posibilitatea să participe
la o licitaţie publică unde se vindeau diferite cărţi şi manuscrise importante.
Printre acestea, a găsit un manuscris copie a cronicii lui G. Şincai pe care,
nu ştim cu ce preţ, poate şi cu sacrificiu din partea lui, l-a achiziţionat.
•Şi chiar în timp ce se găsea la Pesta, a prezentat cenzurii volumul întîi
•din manuscris, cu speranţa de a-1 putea tipări. Cenzura, cu data de 6 iulie
1833, prin semnătura lui loan Teodorovici30 (preot la biserica greco-română
din Pesta, asesor consistorial şi cenzor al cărţilor româneşti) i-a dat apro­
barea, dar probabil fiind prea scump preţul tipăririi, iar el nedispunînd
de suma de bani necesară, a renunţat.
Mai apoi, după ce şi-a difuzat o parte din cărţi în ţinuturile Transil­
vaniei şi şi-a terminat celelalte treburi, a părăsit capitala Ungariei şi
s-a reîntors în Moldova, cu comoara în desagi (ca Şincai, altădată) şi cu
dorinţa de a o tipări cît mai curînd.
26 G. Călinescu, Istoria literaturii române, B ucureşti, 1941, p. 167, 254.
27 Iuliu Moisil, R om ânii ardeleni din vechiul regat şi activitatea lor p în ă la războiul întregirii
neam ului, în voi., Transilvania, Banatul, Crisana, M aramureşul (1918— 1928), ed. C ultura
n aţio n ală, B ucureşti, 1929, vol. I I I , p. 1368.
28 Ibidem
29 Gb. Şincai, Cronica românilor, B ucureşti, 1866, p. 466 ; Dr. Hie D ăianu, Gheorghe Ş in ­
cai de la Şinca Veche, Oradea, 1939, p. 31.
80 Ioannes Theodorovits Ecclesiae Gr. n.n. R itu s ad assum ptam Paroclius Assessor Consis-
to ria ü s e t Hibrorura V alachicorum In te r. Censor. (Cronica lu i Gh. Şincai, ed iţia d in 1886,
vol. I I I , p. 466; A ndrei Veress, op. cit., p. 608).
•9 TIPĂRIREA ŞI DIFUZAREA CRONICII LUI G. ŞlNCAl 8Ï

Pentru acest scop, el a alcătuit un prospect pe care, nu ştim din ce

cauză, nu l-a publicat într-un ziar din Moldova, ci, la 17 decembrie 1833,
în gazeta31 condusă de I. Heliade Rădulescu.
' Prin acel prospect el informa publicul că Cronica lui Şincai va fi tipărită
în opt tomuri, de cîte 25 coaie fiecare, şi va costa trei galbeni împărăteşti,
poftind pe doritori să se înscrie la redacţia „Curierul românesc” şi vor fi
mulţumiţi. Prospectul publicat n-a trezit însă nici un interes în inimile
cititorilor, aşa că Gherman Vida a trebuit să renunţe pentru moment la
proiectul său.
Ţa trecere numai de un an, de la această dată, Vida prezintă manuscrisul
cenzurei din Iaşi care dă următoarea rezoluţie: ,,Cercetîndu-se această
Hronică românească cuprinsă în şase sute pagini, începătoare de la annl
86 după Hristos pînă la anul 1189, să învoieşte tipărirea32. 1834 dechemvrie
16” . Semnează logofătul Nicolae Suţu şi revizorul cărţilor Procopie Florescu.
Şi chiar domnitorul Mihail Sturdza, la 24 decembrie 1834, invită Eforia
Şcoalelor „să găsească miiloace a o tipări”33. Nu s-a izbutit însă nimic
nici atunci, cu toată recomandaţia domnitorului, care n-a fost dată ca ordin.
Gherman Vida rămîne dezamăgit, dar nu-şi pierde speranţa.
Cîţiva ani mai tîrziu, în 1841, Mihail Kogălniceanu, fostul elev al lui
Vida, care cunoştea şi citise, poate de mai multe ori, manuscrisul Cronicii,
a scris un articol, poate intenţionat, închinat lui G. Şincai în care, cu durere,
spune despre marele cărturar transilvănean că „puţin se ştie despre viaţa
lui atît de măreaţă, lucru ce-i este comun cu atîţia bărbaţi mari din vremea
veche şi nouă” . Că „talentul său, înaltele sale cunoştinţe, sîrguinţa sa de
a aduce naţia românească într-o stare mai fericită, îi aţîţară mai mulţi
vrăjmaşi. Nişte scîrnavi, clevetitori, soi de oameni ticăloşi şi fricoşi, îl zugră­
viră ca un om primejdios statului” habsburgic.
Cronica lui Şincai, bazată pe un vast material documentar transcris
în peste 30 volume in folio, spune Kogălniceanu este un lucrn atît de mare
încît îşi manifestă nădejdea că arhimandritul Gherman Vida „se va grăbi,
în puţină vreme, a înzestra pre publicul românesc cu acest cap-d-operă
a erudiţiei”34.
Articolul şi îndemnul lui Mihail Kogălniceanu au pus din non în mişcare
pe Gherman Vida care, ca să cîştige încrederea publicului şi să obţină
cît mai mulţi abonaţi, a tipărit chiar o coală pe care a trimis-o gratuit în
diferite oraşe din Moldova, Ţara Românească şi Transilvania, fapt absolut
precis, fiindcă ştim că un exemplar a ajuns în posesia lui G. Bariţiu, după
cum este amintit într-un articol al lui Alexandru Gavra3536.
81 Curierul românesc, nr. 66 din 17 dec. 1833.
88 Cronica lui G. Şincai, ed iţia 1886, vol. I I I , p. 467.
83 Iuliu Moisil, op. cit., p. 1353.
34 M. Kogălniceanu, Gheorghe Şincai, în A rhiva românească, tom . I, Ia şi 1844, p. 1—5 ;
idem , ediţia II, Iaşi 1860 ; M. K ogălniceanu, Opere I . Scrieri istorice, ed. critică de A ndrei
O ţetea, Bucureşti, 1946 ; Documente şi manuscrise literare, publicate, ad n o tate şi com entate
d e P aul Cornea şi K lena Piru, vol. II, B ucureşti, 1969, p. 226 —227.
36 Alex. Gavra, Un pseudo Şincai în România, în Foaie pentru minte, inim ă si literatură,
V (1842) nr. 49, p. 5 8 8 -5 9 1 .
 86 G. POTRA — V. CURTICÄPEANU 10

Bunul şi înţeleptul mitropolit Veniamin, care preţuia mult pe Gherman

Vida, l-a numit conducătorul bibliotecii sale pe care, mai tîrziu, prin testa­
ment, la 1884, a lăsat-o Mitropoliei36. Dar în acelaşi timp, Gherman Vida
avea calitatea de supraveghetor şi corector al tuturor cărţilor religioase
ce se tipăreau la Iaşi. Şi nu întîmplător a dorit şi a acceptat această slujbă,
ci cu un scop bine precizat, pe care l-a urmărit ani de zile, cu multă răbdare.
Zece ani i-au trebuit lui Gherman Vida să strîngă bani din leafa ce
avea ca inspector al tipografiei Mitropoliei din Moldova, pentru a putea
să scoată din teascurile ei, la Iaşi, volumul I (2 foi + 504 p.) din Hronica
românilor de G. Şincai, apărută ,,cu toată cheltuiala şi osteneala prea cuvio-
şiei sale d. Ghermano Vida arhimandrit şi inspector tipogra. [fiei] s. [fintei]
Mitrop. [olii]” . ,,în zilele prea înălţatului domn al Moldaviei, Mihail Grigoriu
Sturza voevod”.
Ziarele timpului au anunţat apariţia acestei cărţi, costul volumului
I, un galben, condiţiile de prenumărare, precum şi informaţia că întreaga
operă va fi tipărită în şase volume.
Gherman Vida, considerînd Cronica lui Şincai ca un adevărat monu­
ment de cultură şi de trezire naţională, a căutat s-o tipărească în cele mai
bune condiţii, procurînd din timp hîrtie bună, groasă, albă, nu gălbuie
sau verzuie cum se obişnuia la tipărirea cărţilor în general. Apoi literă nouă,
neuzată; paginile cu margine lată (0,18 X 0,25) avînd fiecare, în partea
superioară, cîte două floricele mici în dreapta şi în stînga anului despre
care se vorbeşte în Cronică ; o ornamentaţie florală la începutul volumului
şi alta la sfîrşit. Putem spune că această carte a fost o adevărată ediţie
bibliofilă.
Nu-i cunoaştem tirajul şi nu ştim cum a ieşit la socoteală cu vînzarea.
Ne mai apărînd însă celélalte volume, înseamnă că treburile n-au ieşit
prea bine, iar resursele lui materiale epuizîndu-se, n-a mai avut posibilitatea
să continue publicarea ei.

EDIŢIA DE DA BUDA DIN 1844

Da un sfert de veac după moartea lui G. Şincai, un distins profesor

şi mare patriot din Arad se gîndeşte serios la tipărirea şi difuzarea cronicii
în masele largi ale românilor din toate părţile. Este vorba de Alexandru
Gavra37 care, ca profesor şi director al Preparandiei arădene pe care a slu­
jit-o 55 de ani, a format nenumărate generaţii de învăţători români ce au
30 Const. Erbiceanu, Istoria Mitropoliei M oldaviei şi Sucevei şi a Catedralei mitropolitane
din Iaşi, Bucureşti, 1888, p. 61 — „ce iaste în c red in ţată p rea cuviosului arh im an d rit şi dascăl
chir G hermano vivliotecarul".
37 A lexandru Gavra, n ăscu t la O radea în 18 dec. 1797, m o rt la 1884; în 1821 la Pesta,
în fa ţa unei comisii speciale —Studiorum comissio— dă exam en de profesor; profesor suplinitor
p înă în 1824, apoi director provizoriu în tre 1850 — 1853 şi director plin din 1865 — 1876,
cînd iese la pensie, fiind să rb ă to rit în cadrul unei solem nităţi prezid ată de episcopul lo a n M eţi-
anu.
11 tipărirea şi difuzarea cronicii LUI G. ŞlNCAl 87

! i 'I?'"V
a » '. ! « . ! / i; Vy '

i'J i'.'l r o i* BTiÆJ^i !

<j>oe>r i . w . \ ' i : ' ţy i \ . v c ‘ ''-.i..‘ T t . : " f'tf.M V ,

iiil> ! " - v r A S 'j;|iV fiV " , .;v i:* r : ;.v ! tA K |-i.‘. f . « ii

fyMWïàï VIK'^ Al äÄTOfiA vM CI n&r C lîfitl OI
»••uUAif, ,i!ti ,a î -•.s ’a 1 . \ i î ,y >*^> • v ţ.s, ->o ,)»
.1 < ,,» :.m . I •a 1'?., i,.i .".or ,*., -,-i .iiiţ’SjA ',k >•.-
\- _ \ * l i î c $c AtiwTO’Ka ' t '

: n{)ni£ îi>’îM :t>îi ,v " iIl.'i!K .'î

ĂJ»4t* 4%î.rtifiMj \U\ d\ i. m*T, (, r \*>
n \ ^ U ÎV s * « l'*.q-U'’ fM‘-Î #»I4 'isA tV ÏJ feţj /ÏJ ţ\ K.\\#.iS * .
« î /.ic£T%t*rcyK\ ui Kr»V ' *
\"m f i i ţ t V i^ţiii/»

,1f* f' |j^»rcţtf ^ '■* .'•* if iff 1-v ,‘M> i Aî\ < *

I r I «î
a i
5 t *>ţ' o ' ^ n * M îr«*-^£ I*> »
H

dusŢinai departe îăclia culturii şi au ţinut trează conştiinţa naţională în

toate satele Transilvaniei.
Tot el este unul dintre aceia care au răspîndit în rîndurile românilor
din apusul Transilvaniei lucrările ce se publicau în Ţara Românească :
Manualele de Filozofie (1846) ale lui Aug. Treb. Tauri an, poate Magazinul
istoric şi altele.
După cum mărturiseşte38, el avusese ocazia, ca elev al Seminarului
teologic din Blaj, să vadă, să cunoască şi chiar să vorbească cu marele
dascăl şi istoric G. Şincai.
Cronica lui Şincai, B uda, 1844 (ediţia Alex. G avra), a I I I corespondenţă; vezi anexa.
88 G. POTRA — V. CURTICÄPEANU 12

Poate că încă de atunci s-a născut în fiinţa lui Gavra o mare admiraţie
pentru Şincai. Poate că încă de atunci, văzînd ura şi răzbunarea episcopului
loan Bob şi a altora împotrivă lui G. Şincai, a renunţat să se mai facă
preot şi şi-a continuat studiile în altă specialitate şi localitate, luîndu-şi
licenţa în drept39, în 1818, pe baza căreia a căpătat slujba de „cancelist”
al Comitatului Bihor. Dar nici acest fapt nu l-a mulţumit, a renunţat şi
s-a făcut profesor încă din vara anului 1821.
Ca tînăr, în timp ce-şi făcea studiile la Oradea, în vestita bibliotecă
a episcopului Samuil Vulcan a avut ocazia să citească copia manuscrisă
a cronicii lui Şincai şi alte lucrări istorice ale scriitorilor Şcoalei ardelene.
Poate chiar de atunci s-a gîndit cît de important ar îi pentru români publicarea
acestor opere istorice. Da aceea vreme însă nu şi-a putut pune în practică
dorinţa ce avea. Relaţiile lui şi posibilităţile materiale erau foarte reduse.
De abia în 1833, împreună cu alţi intelectuali români, a încercat Gavra
să întemeieze, la Arad, Cabinetul muzelor române40 care avea drept scop
să tipărească un ziar şi cîte două volume pe fiecare an.
Autorităţile maghiare n-au îngăduit concretizarea acestei iniţiative,
gîndul cel bun însă nu l-a părăsit de loc, de a publica opere istorice şi în
special ale lui G. Şincai şi Samuil Mi cu, cei d o i,,matadori” ai Şcoalei ardelene,
după cum îi numea el.
Pe cale particulară şi personal, din martie pînă în iunie 1833, trimite
peste 150 de scrisori la intelectualii pe care i-a socotit ,,mai cu rîvnă” , din -
Transilvania, Bucovina, Moldova, Ţara Românească şi chiar din Ungaria,
propunîndu-le să-i trim ită cîte 30 fiorini şi vor primi în schimb cărţile la
preţul aproape jumătate, după cum se vor vinde în librării41.
Marea majoritate din cei cărora le-a scris, după cum mărturiseşte
într-o scrisoare inedită42, nici nu i-au răspuns, încît îi vine să creadă că
„toţi sînt amorţiţi, că toţi dorm somn groasnic” . „Şi foarte din puţine locuri
mai aleg cu făgăduinţă şi cu urări ca acestea : „Dumnezeu să-ţi ţină rîvna
şi să te învrednicească să-ţi poţi ajunge scopul nouă foarte de folos” . Dar
chiar aceia care i-au promis ajutor, spune el, sînt dintre acei bărbaţi cu
care se află în legături mai apropiate „şi carii mai mult doară pentru aceia
ca să nu-mi strice voia, sau ca să nu să audă cătotuluş să taie [se feresc]
de a ocroti un lucru aşa de folositor, încît pentru binele de comun ce s-au
hotărît a-mi face întru ajutor” .
Episcopilor loan Pop de Bemeni43 şi Vasile Moga 44 de trei ori le-a scris
şi i-a rugat să-i dea concursul, „însă nici de răspuns nu m-or învrednicit” .
„Şi apoi dacă nici aşa lucru nu interesează pre un episcop, dacă tipărirea
cărţilor e nimica, e bagatel, e pierderea de vreme, apoi ce doară va fi
de folos?” .
39 Teodor Neş, Oameni din Bihor, 1848— 1918, Oradea, 1937, p. 77.
40 Idei, p. 80.
41 Vezi anexa.
42 Scrisoarea lu i A lexandru G avra către Sam uil Vulcan, 1833 iunie 26/14, A rad (Colecţia
George Potra).
43 Episcop al Făgăraşului, cu reşedinţa în Blaj (1780—1861).
44 Episcop ortodox al Ardealului, ales cu aju to ru l guvernatorului B ânffy (1774 — 1845).
13 TIPĂRIREA ŞI DIFUZAREA CRONICII LUI G. ŞlNCAl 89

Efectiv numai de la cinci persoane a prim it cite 30 fiorini, dar cu aceşti

bani nu poate începe tipărirea Cronicii lui Şincai.
Văzînd această tristă situaţie, Alex. Gavra, la 26/14 iunie 1833, trimite
din Arad o lungă scrisoare45 episcopului Samuil Vulcan la Oradea. Ştia
despre acesta că este un mare mecenat şi filantrop ; că nici un scriitor sau
publicist român, care i-a cerut ajutor, n-a fost refuzat ; că şcolarii săraci
dar buni la învăţătură, au găsit hrană, cărţi şi vestminte în reşedinţa lui,
că absolvenţii gimnaziilor au primit ajutoare materiale pentru a-şi continua
studiile juridice ; că în to t timpul vieţii ,,a răspîndit cultura şi ştiinţa între
confraţii săi de acelaşi sînge şi de aceeaşi origine”46.
Bazat pe aceste mari calităţi ale episcopului, îi adresează mai multe
rugăminţi şi-i dă următoarele sugestii : să îndemne pe episcopii Temeni
şi Moga „doară vei fi Măria Ta mai norocos decît mine” ; să facă apel şi
la mirenii „cărora Dumnezeu le-a dat ceva mai multă avuţie pe lumea
aceasta” . Şi dacă oamenii săraci nu pot să se înscrie „să se împlinească
lipsa lor” prin jertfa celor bogaţi, carii iarăşi mai vîrtos trăiesc după cei
săraci” . Din categoria acestora dă ca exemplu pe inspectorul Galbori care
chiar dacă, prin absurd, ar pierde cei 30 de fiorini „ar putea să nu-i pasă
prea tare, că i-au dat Dumnezeu destul” ; fiecare din cei 22 arhidiaconi,
din dioceza Oradiei, ar putea să se înscrie cu o acţie ; ca o măgulire, spune
că preoţii din episcopia Oradiei „sînt aşa oameni cari toţi ar putea da anual
cîte 5—6 fiorini pentru tipărirea cărţilor româneşti.
Explică apoi pe larg, episcopului, ce înţelege el prin acţii, ce legătură
au acestea cu cărţile şi de ce nu vrea să tipărească prin prenumeranţi, ca
şi pînă acum.
în concluzie îl roagă ca „pre toţi aceia care ştii că sînt cu dragoste
către români, a-i îndemna să binevoiască a-mi sta întru ajutoriu” .
Roagă să i se trimită, o dată cu răspunsul, şi celelalte părţi din manu­
scrisele lui Şincai şi Clain, avînd mare nevoie de ele, precum şi elenhul [inven­
tarul] cărţilor româneşti ce le are în biblioteca sa personală.
Nu ştim ce răspuns a primit şi cum l-a ajutat episcopul Samuil Vulcan;
constatăm însă că Alexandru Gavra nu poate pune lucrarea lui Şincai sub
tipar. Totuşi, perseverent în idee, după o aşteptare de aproape zece ani,
încearcă din nou în 1842, cînd renunţă la acţii şi trece la sistemul prenu­
meranţi (înscrişi, cu plata înainte sau după primirea exemplarelor), obişnuit
de toţi autorii şi editorii.
Prima înştiinţare pentru editarea acestor lucrări o publică Gavra în
„Foaie pentru minte, inimă şi literatură” din 1842, nr. 14, supliment (p.
1—10). Invitaţia în vederea participării — prin subscripţie — a tipăririi
operelor istorice se intitulează „ Veste mare şi de mult dorită. Domnilor !
Şincai şi Samuil Clain să tipăreşte”, este adresată către toţi „prea iubiţii
români” şi se termină cu o listă ce cuprinde numele colectorilor din toâte
45 Vezi anexa.
46 Panteonul român. Portretele si biografiile celebrităţilor române, com pus de Iosif Vulcan,
Pesta, 1869, p. 56.
90 G. POTRA — V. CURTICÄPEANU 14

regiunile româneşti care şi-au luat obligaţia să strîngă bani de la prieteni

şi cunoscuţi.
Lucrul nu era uşor şi banii nu se puteau strînge repede, aşa că apelul
lui Gavra, sub diferite forme şi nenumărate explicaţii, este publicat în mai
multe numere47, al revistei mai sus-amintite, în cursul anilor 1842—1843.
Se vede însă treaba că una erau promisiunile ce i se făceau şi alta în­
casarea banilor de care avea nevoie.
Nu ştim cîţi bani a primit din Transilvania şi cu atît mai puţin din
Bucovina şi Moldova. Ştim însă precis, că un număr apreciabil de prenu-
meranţi (abonaţi) a avut în Ţara Românească. Din corespondenţa purtată
de Alexandru Gavra în 1842—1843 cu cei din Ţara Românească, a găsit
că pitarul Hristache Ioanid şi-a luat angajamentul să fie el singurul
colector — „obştesc colectant” — aici, pentru Cronica lui Şincai'.
Şi într-adevăr acest om, fost slujbaş de stat vreo 15 ani, apoi publicist
şi librar, după o încercare personală, dar nu îndeajuns de mulţumitoare,
s-a adresat şi a obţinut sprijinul lui Barbu Ştirbei care, ca ministru de in­
terne, a dat dispoziţie către cele 18 prefecturi de judeţe (15 noiembrie 1843),
precum şi către Prefectura de poliţie a oraşului Bucureşti (22 decembrie
1843), să întocmească liste de toţi care, de bună voie, se vor înscrie ca abo­
naţi pentru Istoria neamului românesc ce se va publica în serii de zece coaie,
de patru ori pe an, costînd fiecare primire un sfanţ şi jumătate, adică în­
treaga tipăritură 6 sfanţi.
Această treabă nefiind obişnuită pînă la acea dată, unii dintre ocîrmui-
torii judeţelor nu i-au dat importanţa cuvenită, au dat-o mai departe pe
mîna subalternilor care au înscris, cu voie sau fără voie, pe slujbaşii jude­
ţului şi au înaintat lista respectivă cu destulă întîrziere, cum au fost jude­
ţele Teleorman şi Gorj (martie 1844), Dolj (aprilie 1844), iar judeţul Ilfov
cel mai apropiat de Stăpînire, cu sediul în Bucureşti, tocmai la 5 septembrie
1844.
De altfel şi Prefectura de poliţie a oraşului Bucureşti, condusă în acea
vreme de Iancu Manu (fost caimacam, oct. 1858—5 febr. 1859) a trimis
lista după trei luni şi jumătate, adică la 10 aprilie 1844.
Unii dintre ocîrmuitorii judeţelor au făcut lucru de mîntuială trecînd
în liste chiar oameni neinteresaţi în cumpărarea cronicii, alţii însă s-au ocu­
pat personal şi prin organele în subordine au căutat să convingă pe cît mai
mulţi cetăţeni din diferite localităţi ale judeţului, nu numai din capitala res­
pectivă.
Cei dintîi au făcut liste reduse, cuprinzînd înscrieri puţine (Brăila = 1 5
abonaţi, Dîmboviţa = 26, Vlaşca = 33, Mehedinţi şi Prahova = 34 abonaţi),
pe cînd ceilalţi au trimis liste bogate, cuprinzînd între 60—126 abonaţi. în
fruntea judeţelor sînt Dolj (126), Gorj (103), Vîlcea (92) şiBuzău(88) abonaţi.
Judeţele Dolj şi Romanaţi, depăşind chiar ordinul ministerului, trim it,
o dată cu listele, şi banii pentru primele zece coaie, atrăgîndu-li-se însă
atenţia, prin adresă specială, că acest lucru nu este necesar, că banii se vor
" A nul V (1842), n r. 32, p. 2 5 1 -2 5 6 .; n r. 33, p. 259 - 2 6 2 ; n r. 40, p. 3 1 5 - 3 2 0 ;
Anul V I (1843), nr. 11, p. 8 5 - 8 7 ; nr. 16, p. 1 2 7 -1 2 8 .
15 TIPĂRIREA Şl' DIFUZAREA CRONICII LUI G. ŞINCAI 91

strînge după primirea coaielor şi vor fi expediaţi pitarului Hristache Ioanid,

là Bucureşti.
în judeţele unde s-a făcut lucrul cu dragoste şi interes, vedem că fi­
gurează pe liste : boieri, cîrmuitori de judeţe şi plăşi, grefieri, pomojnici,
cinovnici, condicari, moşieri, arendaşi, egumeni, neguţători şi preoţi.
La unele judeţe chiar conducătorii nu s-au înscris cu nici un exemplar.
Marea majoritate a celor de pe liste s-au înscris la un singur exemplar,
totuşi găsim şi unele persoane care au făcut mai multe abonamente (logo­
fătul loan Manu 4 ; clucerul Gh. Urădeanu 3 ; Grigore Filipescu 3 ; pitarul
Toma Poenaru 2 ; paharnicul Const. Argetoianu 2 ; paharnicul Const. Vi-
işoreanu 2, ş. a.).
în orice caz numărul celor înscrişi, prin conducerea judeţelor, a fost
de circa 1 100 abonaţi, la care se mai adaugă vreo cîteva sute făcute per­
sonal de pitarul Hristache Ioanid, în Bucureşti. Deci un total de aproxima­
tiv 1 500 doritori de a avea Cronica lui Şincai.
' Faptul îmbucurător, ne închipuim, a fost transmis cît mai în grabă
profesorului Alexandru Gavra la Arad, iar acesta s-a străduit, — avînd şi
ajutorul material, imediat, al marelui neguţător Nicolae Jiga48 din Oradea
— să pună lucrarea în tipar, bănuim în cel puţin 3 000 de exemplare.
Gavra închină opera ,,prea puternicului Dumnezeu” în care punîndu-şi
toată nădejdea, i-a dat trei apărători şi mai mulţi prieteni care l-au salvat
dintrLo situaţie disperată, în legătură cu tipăriturile ce face şi cu cheltuielile
mări care erau gata să-l ruineze. în precuvîntare el se adresează ,,cătră
următorimea [viitorimea] naţiei româneşti” , adică tineretului, salutîndu-1
şi felicitîndu-1, fiindcă numai în el este speranţa neamului ,,şi-n veacurile
celé mai îndepărtate, de nu vă vor apuca alţii din braţele noastre” .
în stilul său greoi, îmbibat de misticism şi multă vorbărie, editorul
recomandă tineretului să citească Cronica şi să facă cunoscut cuprinsul ei
şi. urmaşilor lor. îi prezintă apoi „cunoaşterea personalitică Şincaio-
Clainiană” , prin aşa-zisele trei corespondenţe din 8, 9 şi 10 februarie 1844.
în prima arată „cum a fost nemuritorul Şincai autorul cărţii acesteia”,
după spusele celor care l-au văzut; în a doua vorbeşte despre Samuil Clain,
iar în a treia îl descrie pe Gh. Şincai aşa cum l-a văzut el, prin anul 1812,
cînd venise de la Alba Iulia la Blaj, de unde a plecat mai departe la Oradea
în luna mai49 1844 primele coaie erau tipărite, în tipografia crăiască
a Universităţii din Buda, şi expediate în toate ţinuturile româneşti, mai
puţin în Moldova (unde cu un an înainte fusese tipărită ediţia Vida) şi în
Bucovina, unde ecoul a fost mult mai slab.
Dar de unde la început speranţele şi bucuriile erau mari, conform cu
numărul celor înscrişi, în scurtă vreme s-a văzut că foarte mulţi dintre
abonaţi nu-şi achită sumele cuvenite, iar, drept urmare, colectanţii îi trim it
prea puţini bani ca să facă faţă continuării tipăririi. Totuşi, cu multă dîrzenie
şi sacrificiu, tipăreşte 44 de coaie, dar mai departe nu poate merge. Volumul
48 Teodor Neş, op. cit., p. 80.
49 Ibidem.
92 G. POTRA — V. CURTICÄPEANU .16

întîi se încheie la pagina 708, tratînd evenimentele dintre anii 86—1383, cu

toate că pe foaia de titlu era menţionat că va merge pînă la anul 1439.
Să vedem cum s-a desfăşurat distribuirea exemplarelor şi strîngerea
banilor în Ţara Românească. Hristache Ioanid, de îndată ce primea coaiele
respective, le şi expedia ocîrmuirii judeţelor, aşteptînd, bineînţeles, să i se
trim ită banii.
Unele .ocîrmuiri de judeţe însă, cu toate insistenţele lui, trim iţînd
în scris chiar 3—4 rugăminţi, nu-i expediau decît o parte din banii cuveniţi,
iar altele nici banii şi nici cărţile înapoi, pentru a fi vîndute altor doritori.
Dezinteresul unor ocîrmuiri de judeţe şi faptul că făcuseră liste, nu
prin convingere şi de bună voie, ci din oficiu, atunci cînd a fost să se adune
banii a mers mai greu.
Datorită acestui fapt, Hristache Ioanid, nemai ştiind ce să facă, cere
din nou sprijinul lui Barbu Ştirbei care-i înţelege situaţia, precum şi edi­
torului Gavra, şi dă dispoziţie să se urgenteze plata exemplarelor trimise.
Unele judeţe se conformează, trim it banii sau colile înapoi, altele nimic.
După perioada de acalmie din timpul verii, H. Ioanid de abia aşteaptă
să se întoarcă Barbu Ştirbei de la băi, şi-i trimite o jalbă prin care se roagă
stăruitor să fie scos din marea încurcătură în care se găseşte, pricinuindu-i
„pagubă şi nenorocire” .
în rugămintea ce face, arată că Gavra, din lipsă de fonduri, a şi încetat
tipărirea Cronicii, iar el este obligat să se stabilească în Oltenia şi nu poate
să plece, fiind „împiedicat de aceste împrejurări, căci iubindu-mi cinstea
ce îmi este scumpă, mai mult decît viaţa, nu pociu a mi-o păta, lăsînd în
pagubă pe editor” .
Roagă să dea ordin către ocîrmuitorii de judeţe, fixîndu-li-se un anumit
termen „ca în cel mai scurt soroc să se silească a-mi trimite banii ce anume
se arată prin alăturata listă” .
„Domnul meu, această mare bunătate va săvîrşi o minune cu cel ce
îndrăzneşte a vă supăra şi care în toată viaţa va ruga pe Dumnezeu pentru
fericirea şi îndelungate zile ale unui suflet atît de generos” .

EDIŢIA DE IAŞI DIN 1853-1854

în vara anului 1852, Alexandru Gavra avea intenţia să continuie

tipărirea Cronicii lui G. Şincai, cînd auzi că în Moldova, domnitorul Gri-
gore Alex. Ghica a hotărît să publice în întregime, în anul următor, vestita
lucrarea a lui Şincai.
Datorită acestui fapt, Gavra s-a resemnat, nu cu oarecare mîhnire
din parte-i, fiindcă ieşise păgubit cu o sumă de bani, dar bucuros totuşi
pe de altă parte că neamul românesc va avea, în sfîrşit, la îndemînă Cronica
pentru care corifeul ardelean muncise zeci de ani.
Grigore Ghica, probabil la recomandarea lui M. Kogălniceanu, cumpă­
rase manuscrisul complet, în patru volume, de la arhimandritul Gherman
Vida care şi el îl achiziţionase, după cum am văzut mai sus, la o licitaţie
17 TIPĂRIREA ŞI DIFUZAREA CRONICII LUI G. ŞlNCAl 93

A -V A » ; _ î t b 1 *. c / P "> l \ *_l m / ' ,

' ,tl ‘ * 1 1** V «i«*« I »*« «IU I •I Iy i «* r ,1

*v***** 4f * >» ' t*\ »<< **lt » ; * ! , » * 2, lf>r,

.Sf, :. 1. 1 , .ti ;ţ I . 1, nu« i..-. i .m , i. ui *i:»‘ i. .u>n ri»< h. im srrji-t. *

: m > m ;n » p u ţ :-v, m%z&

“n'-C, '*' '"&^\itţ «*■«ia««i^î**1:* ^ \*^,<A£4',4*

r;*?i h i m : i.tr .u t w u v i . v m \ r . i*.

^ . ph'iKWmA ï}<xtt>\m\\ t „ “ »,
Ml \t ‘ »t* • Ï. •* ' I» .*. HM......... . • fl» 1.H.J«

f S îF
I ■li'i. «■ \ . - i | \ | * l l >, I \ . . ., i » . ijî , ' I.

ls.*s.

în timp ce se găsea la Viena. întors în ţară, a publicat num ai. volumul

întîi, fiindcă posibilităţile materiale nu i-au îngăduit să publice Cronica în
întregime, aşa cum uşor i-a fost domnitorului s-o facă.
Grigore Gbica, la foarte scurtă vreme după cumpărarea manuscrisului,
prin ofisul nr. 249 din 4 iunie 1853, aduce la cunoştinţa vornicului Gri-
gorie Cuza (unchiul domnitorului Alex. I. Cuza), ministrul averilor biseri­
ceşti şi al învăţăturilor publice, că întotdeauna a fost cu dragoste şi grije
,,de a pune pe altarul iubitei noaste ţări a Moldaviei, orice din parte-ne ar
putea să-i aducă sporire, nu numai materială, ci mai vîrtos morală şi inte­
lectuală” .
94 G. POTRA — V. CURTICÄPEANU 18

De aceea, fiindcă manuscrisul lui Şincai este un „odor naţional", care

nu se cuvine să fie ţinut în proprietate particulară de nimeni, îl dăruieşte
Bibliotecii Naţionale. ;■ , K| j <j j. • | § j j j ] | j ; j ] k-sj j ! j j ( *■
FUIS- ,Tot domnitorul Grigore Gliica a numit o comisie alcătuită din : logo­
fătul Nicolae Suţu, vornicul Alecu Donici, colonel Mihail Kogălniceanu
şi aga Anastasie Panu cu misiunea să se ocupe, cît mai neîntîrziat, de tipă­
rirea Cronicii. ; ,'
Dorinţa domnitorului era ca tirajul acestei ediţii să fie „în cel mai
înmulţit prin putinţă număr” . De asemenea, recomanda ca editarea Cro­
nicei să fie absolut exactă „păstrîndu-se nealterat textul originalului” şi
„spre a se putea răspîndi în mîinile tuturor şi mai ales a junimei”, vînzarea
să se facă „cu un preţ potrivit” , iar ce beneficiu, va rezulta să se verse în fon­
dul şcolilor.
Da foarte scurtă vreme după numirea comisiei, probabil la propunerea
lui Mihail Kogălniceanu, ea a fost completată cu istoricul August Treboniu
Daurian, foarte cunoscut şi apreciat din colaborarea avută cu Nicolae Băl-
cescu, precum şi din lucrările pe care le tipărise personal. -■
Inimosul ardelean, care la acea dată ocupa funcţia de inspector ge­
neral al şcolilor, împreună cu ceilalţi membri ai comisiei, dar efectiv mai
mult el, se şi apucă de lucru. în primul rînd, după dorinţa domnitorului,
s-a luat hotărîrea fermă, ca sub nici un. motiv să „nu se atingă cît de puţin
de textul original, modificîndu-1 sau adăogîndu-1 cu ceva” . Deci se făcea
o reproducere „credincioasă a scrierii lui Şincai” .
Singurul lucru ce a fost inai greu e că nici o tipografie ieşeană nu era
suficient de mare şi bine înzestrată ca să, înceapă o astfel de lucrare. Dar
în cele din urmă, cu cheltuieli destul de mari, teascurile tipografiei Româno-
franceze, — înzestrate cu literă nouă, hîrtie de calitate, tuşuri străine, car­
toane şi piele — s-au apucat de lucru.
Pe întreaga perioadă de tipărire, Aug. Treb. Daurian a controlat totul,
a făcut corecturile personal şi la 4 iunie 1853, adică exact la un an de la emi­
terea ofisului domnesc, două volume erau gata şi prezentate de comisie
domnitorului, cu bucurie că. în sfîrşit s-a putut da la lumină o scriere „atît
de folositoare şi atît de importantă” şi cu obligaţia din partea ei ca încă
în vara acelui an să apară şi cel de-al treilea volum, tipărit în 1854. Este
prima ediţie integrală a Cronicii.
Cronica lui Şincai —ediţia 1853—54 a fost tipărită într-omie de exem­
plare50 ,. plătindu-se coala cu şase galbeni, deci în total circa 400 galbeni
şi s-a vîndut cu un preţ „cît se poate de moderat” , adică un galben şi jumă­
tate toate cele trei volume care totalizează 1 026 pagini (vol. I = XIV +
398 p. ; vol I I = 332 p. ; vol II I == 296 p.).
Nu am văzut nici un exemplar broşat, ceea ce ne face să credem că
toate au fost frumos legate, iar cotorul făcut din piele, cu text aurit.

60 E xem plarul n o stru este sem n at ăe logofătul Nicolae S uţu, p o a rtă nu m ăru l 216 şi are
m enţiunea că a a p a rţin u t D epartam entului.
19' TIPĂRIREA ŞI DIFUZAREA CRONICII LUI G. ŞlNCAl 95

EDIŢIA DE DA BUCUREŞTI DIN 1886

Schimbîndu-se în 1861 alfabetul chirilic şi înlocuindu-se cu cel latin,

tinerele generaţii nu-1 mai cunoşteau pe cel vechi. Aşa că, cu timpul, s-a
simţit nevoia unei alte ediţii a Cronicii lui Şincai, care să corespundă noilor
cerinţe ale culturii moderne. Pentru acest motiv, în 1886, Ministerul Cul­
telor şi al Instrucţiei Publice a scos o nouă ediţie {îngrijită pe prof. Grigore

K .Q S fÎS .IL ()R

v,. f . I IM,1, >; ,11. Il II.
£ ’■ w iltlî' r t - l i ................ . . ,lt ,n

' V' * • I »•* » *»« 1 %* t U it» t1 t *

■ I 1 i fl M > ■ II« ! '.

tiăMi ^ fi Kiiasjiwf.wsix
96 G. POTRA — V. CURTICÄPEANU 20

Tocilescu), tipărită în Bucureşti, la tipografia Academiei Române, fosta

„Tipografia Tab oratorii români” . Este intitulată „Ediţiunea a doua, ti­
părită de Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii Publice” .
Formatul fiind mai mic decît al ediţiei din 1853, se înţelege că numărul
paginilor a fost mai mare, adică : vol. I (anii 84—1439) = XXVI -f- 633 p. ;
vol. I I (anii 1440-1614) = 524 p. ; vol. III (anii 1614-1739) = 574 p.,
deci în total 1 767 pagini.
Este o ediţie stereotipă după cea din 1853, fără explicaţii. Cuprinde
în plus o poezie de trei strofe a lui G. Sion, dedicată lucrării ; studiul lui
Al. Papiu Ilarian, Viaţa şi opcrile lui G. Şincai (p. XI-XXVIII), şi Lista
autorilor citaţi în Cronica lui Şincai (p. X X IX — XXXVI), întocmită de
acelaşi autor. Nici o ilustraţie şi nici chiar portretul autorului.

EDIŢIA DE DA BUCUREŞTI DIN 1967

Concepută în şase volume, ediţia integrală a operei lui G. Şincai a

început cu primul volum în 1967 la Editura pentru literatură, îngrijită
şi cu un studiu asupra limbii de Elorea Fugariu, prefaţă şi note de Manole
Neagoe.
Volumul I cuprinde textul Cronicii (anul 86—1439) 604 p. -ţ- pl. ;
vol. II (1440—1700); vol. II I (1700—1808); vol. IV versiunea latinească
a primului volum, iar V şi VI lucrările istorice de interes mai larg, gramatica,
lexicografia şi manualele.
Ediţia Cronicii este pregătită pe baza manuscriselor originale şi a copi­
ilor existente, prin utilizarea regulilor moderne de critică a textelor. Voi.
I este prevăzut cu un amplu studiu introductiv care situează pe Şincai
în epocă şi scoate în evidenţă împrejurările istorice şi politice în care a con­
ceput şi şi-a editat fragmentar opera. Pentru prima dată în această ediţie
se face un studiu lingvistic asupra Cronicii lui Şincai din care se poate des­
prinde nu numai orizontul cultural şi istoric al lui Şincai ci, totodată şi sta­
diul de dezvoltare a limbii române la sfîrşitul secolului al XVTII-lea şi
începutul secolului al XIX-lea. Ediţia utilizează 'm tr-o anumită măsură
şi sistemul notelor corectînd unele erori de date şi interpretare sau aducînd
completări care limpezesc unele fapte istorice.
21 TIPĂRIREA ŞI DIFUZAREA ORONICII LUI G. ŞlNCAl 97

ANEXÉ
1833 iu n ie 26/14. Arad.

IE U S T R IS IM E D [O M N U ]E E E PISC O A PE ,
D [O M N U ]EE M IE G R A Ţ IO SISIM E I

Ferească D -zeu cu cîtă greotate esté încopciată d area afară de cărţi. î a 9 m a rtie a.c.
am început a da afară n eîn cetat la înştiinţări, plan u ri peste plan u ri am fă c u t despre tip ărirea
cărţilor ; lipsitu-m -am p rin acelea în ştiin ţă ri a mele de t o t câştigul, înbiatu-i-am , că m ai cu
ju m ăta te de p re ţ m ai lesne le voi d a cărţile acelora carii îm i v or trim ite n ain té cate 30 f. [iorini],
şi dobînda banilor să o tra g eu, num ai b an ii tip ă rire i şi alte cheltuieli să p o t scoate afară.
Scris-atn anum e la to ţi pe carii i-am soco tit a fi m ai cu râ v n ă în" A rdeal, Moldova,
Bucovina, Ţara-R om ânească, şi p rin U ngaria, m ai m u lt d ecît la 150 de oam eni am scris
n eîncetat din 9 m artie p ăn ă la zioa de astăzi, denique cap ătu l e acela, că to ţi s ă n t am urţiţi,
că to ţi dorm som n groaznic. E u n u ştiu ce e pricina, n u sîn t d o ară acasă, peru m [pieru-m i]
d oară cărţile la poştă, au sărăcie m are este în ţa ră, d e d oară n u li se aju n g banii p re cărţi,
au ce'v o ia lui D -zeu poate fi, de eu plerumque negativam, d in cele m ai m u lte locuri nici răspuns
n u c a p ăt, şi foarte d in p u ţin e locuri m ă aleg cu făg ăd u in ţă. -
In s ă durere, că num ai cu făg ăd u in ţă 1 „fiva, face-vom, d a v a D-zeu, b ine v a fi, D-zeu
să-ţi ţin ă râ v n a şi să te învrednicească să -ţi p o ţi ajunge scopul n o aă fo arte de folos", îm i
ia ste 1răspunsul d e la èi. D ară în loc să zică v reu n u c ă tră m ine : „ n a ia tă b an ii şi apucă-te
c ît'm â i curînd de lucru” , m ă în tre a b ă : cănd şi p rin cine să-m i trim iţă b an ii? M ăcar că eu
le-am spus ca cel ce v rea să-m i fie cu aju to ru l p ă n ă în c ap ătu l lu i mai, n esm in tit să-m i
trim ită- banii.
E u p înă acum a num ai de la 5 b ă rb a ţi p u tu i c ă p ă ta 30 f., ş-aşa făgăduinţele care le-am
c ăp ătat, num ai de la prieteni, ş-aşa b ă rb a ţii aceia le-am c ă p ă ta t care cu m ine în m ai strim tă
le g ătu in ţă stau şi carii m ai m u lt doară p e n tru aceia că să nu-m i strice voia, sa u ca să nu
să audă că cu to tu lu ş să ta e de a .ocroti u n lu c ru aşa de folositor, d ecît p e n tru binele de
com un S-âu h o tă rît a-m i fi în tru ajutor.
M ăria T a !
1 T o ţi vreu a fi m ari, a stăp în i şi a să folosi cu b an ii de la b ieţii săraci, d a ră ca să să
îngrijască despre binele m işăilor (bieţilor, n.n.) rom âni, p e u n D -zeu ce am, ia ră n u din
linguşitiiră, că n u m i-i obiceaiul, p ă n ă acum a spun : n u m ai p re M ăria T a te-am. aflat, num ai
M ăria T a eşti acela m are b ă rb a t carele fă ră de m ei o in teresaţie spre dom nie m ai m are,
spre lăudă, cinste, avuţie, te -am aflat a te îngriji despre binele de obşte.
A ceasta, şi d upă ce să v a pune ţă râ n ă p re trupu-m i, v a v esti sufletul m eu n ain tea lu-
m ei întregi, m ăcar că e cam critic lucru, fiindcă şi în veacul acesta, cel zicem m ai lum inat,
bigotism ul adînc e în răd ăcin at în ţa ra no astră, în tru a tă ta .c ă t, b ă n ă ţe a n u cînd vede în ceva
carte scris vreun dom n g. [reco] catolic fuge de ia în lum e, arhipreôtul o anatem izează şi m ai
bucuros, sufere să fie u n refo rm at sau lu te ra n acolo însăm nat.
A:ci îm i aduc am inte de o epistoală a d-lui Vasici m ie trim isă , în care să plîngea
că preoţii din B ă n a t n u cum pără Dieteticile p e n tru că sîn t înch in ate M ăriei Tale. îm i aduc
am inte, M ăria Ta, de vorbele nem uritoriului M aior revizorului, ce le-am cetit, în disputele
ce au a v u t cu K opitariu, unde să plîngea că hierarh ia g.n.y. în to t m odul îm pedecă în tră p reoţii
săi rom âneşti cum părarea H istoriei sale despre încep u tu l rom ânilor în D achia, n u m ai p en tru
că e scrisă de u n p reo t u n it. O slăbiciune om enească p în ă unde te în tin g i!? (sic).
D ar mie de această bolunzenie nu-m i pasă. E u voi vesti şi în a in te a lu i D -zeu şi în ain tea
oamenilor, zic d a ră pre u n D-zeu, că n u m ai pre M ăria T a te -am a fla t care a ju ţi săracilor
fără de nici u n interes, şi p re M ăria Sa baronul O rţi J o ispanului Ardealului.
Că cei m ai m ici m i să v ă d ageri m ai greu la pricepere cînd să vorbeşte despre dare,
d o ară n ic i n u e aşa de m irare, că om u m ai v ărto s cel cu m uere şi p runci are m ulte lipse. D ară
n u sîn t aşa zgîrciţi cănd vreu să ştie în p riv in ţa cultu rii socotind de ispăsenia sufletelor a săra­
cilor. Cei m ari, cei ce to a te cîte le au, d u p ă D -zeu şi Crai de la cei săraci le au.
D oam ne 1 D oam ne 1 R ă u trebuie să d o ară la in im ă pe cel ce e p rieten omenirii.
; Oh ! Ilustrisim e D-le ! Ce sim ţiri jalnice m ă cuprind în această c eartă adueîndu-m i
am inte : ca n u cum va de aceasta clasă să se ţin ă şi dom nu Moga din Ardeal, cel ce adună la

7 — A nuaru l In stitu tu lu i d e Is to rie şi A rheologie

98 PÖTRA — v : CÜfctiCÄPBANU ' ' 22

comori, m i să în p a re acum a de 24 de a n i;-d o m n u l Balaşescu cel ce e episcop de vreo 6 a n i;

şi dom ul Lernini om ul cel v e stit despre care eu alm intrelea a tîte a laude aud, în să aice cu nesim ­
ţire a fi, ăl văd.
E u acestora, m ai vîrtos d-lui Moga şi Lernini, d oară şi de tre i ori le^am scris şi le-am; -reco-
m în d at lucrul acesta, însă nici de răspuns n u m -or învrednicit. B a că eu, preste jnăsură,
m are nădejde aveam de A rdeal, de unde precum şi din B ucovina aşteptam peste 30 d e ' acţii.
Şi apoi dacă nici aşa lu cru n u interesează p re u n episcop, dacă tip ărirea cărţilor e nim ica, e
băgăţel, e perdere de vreme, apoi ce dacă v ă fi de folos ?

. : M Ă R IA T A ! ■' '

R ogu-te cu D-zeu, d u p ă obicinuita a M ăriei T ale în d u ra re şi b u n ătate, m ilostiyeşţe-te şi

M ăria.T a a-i deştepta, ai îndem na, d o ară vei fi.M ăria T a m ai norocos decăt m ine, că eu evane-
scăluesc pre lăngă ei, n u m ă bagă în sam ă, şi aşa, fă ră de nici o sfială, să fac nepricepători,
în s ă a M ăriei T ale interp o siţe de n u din altă, d o ară şi din pricina ruşinei 6 . vor prim i şi vor
face ceva ordănduială p rin acelea dioţese.
M-aş ruga, dè M ăria Ta, de ar fi cu p u tin ţă c ă t m ai ta re a grăbi cu scrisul acesta că
acei 5 b ă rb a ţi de la c a rii'a m p rim it banii n ain te de aceasta .c n 3 lu n i vor cădea • în , ră u
presupozit despre m ine, văzîndu-m ă că m ă trăgănesc a tîta . V or gîndi că d o ară banii lor i-am
m încat ' şi m ai pre u rm ă n u vor fi nici cu banii, nici cu cărţile, de unde apoi lesne a r p u te a
u rm a ca tocm a aceşti 5 b ărb aţi, p re cei ce de aici n ain te a r cugeta să m ă ajute, să-i desbată.
B ine ar fi, M ăria Ta,' de s-ar p u te a in tro d u c e . ca şi d in tră m irenii M ăriei Tale unii,
cărora D -zeu le-au d a t ceva m ai m u ltă avuţie pe lum ea aceasta, să iee acţii şi cărţile lor au
să le v în d ă au să le' îm p a rtă p în tră cei săraci. E rin aceasta s-ar face cinste şi dieţesi g. cato­
lici şi ş-ar îndem na şi cei n euniţi, că în a lt-ch ip v or zice: ce să -stă m noi dacă n u sta u cei
m ai în v ă ţa ţi (că d o ară v a d a D-zeu de acii în a in te de să v a şterge înstreinarèa aceiai d in tră
n eu n iaţi c ă tră cei u n ia ţi, şi do ară n -ar fugi de cărţile u n d e s ă n t scrişi cei uniaţi, iar de or. fugi,
fugă, doară n-or fugi to ţi, d o ară să v o r afla şi în tră ei cu m inte puţini).
Aşa, p e n tru exem plu, ar p u te a să-m i trim ită 30 f. p e n tru o acţie dom nul G albori inspec­
te r a p rin care ne-ar fi şi n o u ă cinste că-1 avem în tră acţionarii noştri, şi domniei sale. A cesta
tocm a de ar şi p ăgubi d e căte o ri s-ar tip ă ri vreo carte acei 30 f. ar p u te a să nu-i pasă
p rea ta re, că i-au d a t D -zeu destul.
A şa lucru care nu-i tocm a aşa de lipsă că bucatele, au hainele, să cuvine să-l ocrotească
cei m ai avuţi, în tru a tă ta căt, păg u b a aceia care să acăşună p rin aceia că n u cum pără cei
săraci, să se îm plinească prin je rtv a celor bogaţi, carii iarăşi m ai vârtos trăesc d u p ă cei
săraci.
în s ă prin aceia că orecine dăspre acestu lucru 30 f. n u gîndească că-mi cinsteşte,
p en tru că cap ă tă pe ei a tîte a cărţi, cît din ele fo arte uşor îşi v a p u te a scoate banii. Ere ;lingă
aceasta să vesteşte şi în lum e ca binefăcător, şi varem d u p ă m oarte m ai răm îne ceva u rm ă
că au tr ă it în lum e şi că au tr ă it n u num ai şie ca hîrţogul, ci şi săracilor şi neam ului.
E u cred, M ăria Ta, că în dieţesa M ăriei Tale doară s-ar afla m ai m u lţi aşa gînditori
b ă rb a ţi şi or face bucuros num ai să li să vestească lucrul. Apoi. M ăria Ta, fiindcă personalul
popesc în dieţesa g. catolică este de 180 de ziduvadum uri [? ] oare n u ar p u te a ţine unii
d in tre 22 viţe-arhidiaconi a acţie?, oare n u ar p u te a d a acea dieţesă totd eau n a m ai p u ţin
5 sau 6 acţii ? E u cred că a r p u te a fi cu p u tin ţă , că cărţile acţionarilor acelora to td e a u n a ar
afla ai săi cum părători.
. A ceasta cu a tîta m ai ta re cred a fi cU p u tin ţă , p e n tru că preoţii M ăriei Tale să n t aşa
oam eni cari to ţi ar p u te a ii episcopi la cei n eu n iţi şi cari în to t anul bucuros ar je rtfi vreo
5 au 6 f. din averile sale p re sam a cărţilor rom âneşti.
Aici poate că, M ăria T a, m ă vei în tre b a ce pricep eu în locui acesta prin acţii şi ce legă-
tu in ţă au acţiile cu cărţile şi p e n tru ce să tipăresc cărţile prin acţii şi de ce n u ca p în ă acum a
prin prenum eranţi ? 1 !■ I
Cînd ceva carte să scoate de la tip ar, să pricepe că trebue să să plătească o sum ă cam
m are de b an i p en tru ia. Banii aceştia să-i dau de la mine n u pot, p en tru că n-am a tîţia
bani, au poate că am, d a r n u vreu, p e n tru că m ă tem că n u se vor cum păra cărţile.
A şa d ar m ă p u n şi socotesc în tru m ine : haide să în treb prin ţa ră să v ăd căţi v reu să cumpere
acea carte şi cari să n t aceia şi cu onoare să şi cer acei b an i să mi-i plătească înainte, că to t
un a li lor : sau vor p lă ti în ainte sau d upă prim irea cărţii, că o d a tă num ai trebuie să-i
23 TIPĂRIREA ŞI DIFUZAREA CRONICII, LUI G. ŞlNCAl 99

plătească. Şi ca să-i îndulcesc spre p lă tirea înainte, doaă lu cru ri le-am făg ă d u it : că num ele
lor le voi pări, a 2-lea că le voi d a cărţile cu c â tv a m ai puţin .
A cum a de s ă n t aşa de cu noroc, de rugăciunea m i să ascultă, şi culegătorii m ei de b ani
s ă n t. oam eni ca aceia, de în d a tă îm i trim it banii, atu n ci s ă n t norocos, lu cru îm i m ere bine
şi cartea să tipăreşte şi să îm părţeşte. în s ă oam enii acum a s-or cam g reţălu it de aşa pre-
num eraţie, că unii prenum eranţi or d a t b an i la culegători, ia ră culegătorii i-au p ră p ă d it. A lţi
prenum eranţi n-er d a t ci s-or făg ăd u it că i-or da, n u m ai să-i m ai aştep te puţinei, şi apoi
n u i-ôr d a t nicicînd. Şi aşa auctorul n -au p u tu t scoate c artea afară şi s-au p ăg u b it şi tipografia
şi şi oam enii carii or d a t banii. Şi m ai p re u rm ă culegătorii p u n eau v in a n a in te a prenum eran-
ţilo r săi pre auctor, bârfind că el e de vină, că banii i-au p rim it şi n -au v ru t să sco ată cartea
cu ei, ci i-au m încat.
‘' E u dară, ca de aceste pacoste să m ă scutesc, am socotit ca în a in te de ce voi vesti
prenum eraţie la cărţile mele să m ă rog m ai în tâ i de vro 50 de b ă rb a ţi m ai ră v n ito n să-m i
dee mie, aconto câ ţiv a bani. Apoi cu acei b an i să-m i tip ăresc cartea ce u rm ează şi să n u
c a u t m are câştig ci m ai bine să-l las lor ca să capete ei câştig p e n tru a lo r bani.
A propiindu-să tip ă ritu l c ărţii c ă tră sfârşit, d u p ă ce ştiu şi cheltuielile ’cărţii, atunci
m ă p u n şi trim it, fieştecăruia om d in tre cei 50 cari m i-or d a t b an i înainte, în ştiin ţare tip ă ­
r i t ă că cartea au eşit, au v a eşi peste o lu n ă cu b u n ă seam ă şi p re ţu l ei v a fi p e n tru exem ­
plul 1 f. 15 x . Şi apoi le m ai d a u de ştire ca fiecare p rin p reju ru l său, de vrea să se scu­
te ască; ca, cei 30 f. ai săi să nu-i păgubească, advires 30 f., să vestească p renum eranţi, ia ră
banii , să-i prim ească -de la ei n ain te de ce ese cartea, ia ră ce v in în lo n tru p este 30 f. să
m i-i trim ită erga 10 procentum. Apoi num ele p renum eranţilor săi să m i-i trim ită să le tipăresc
gratis. ,
P re fieşcare d in tre cei 50 d e 'b ă rb a ţi cari m i-or d a t antipaiive căte 30 f. îi anomesc
acţionari, ia ră darea lor, de căte 10 f., o num esc eu acţie. P e n tru care acţie, cănd cartea
e cu 1 f. 14 X ., v a prim i 40 de exem plare, de oarece m i-am pus de gănd ca la a ş a om să
d a u cu 2/5 a p reţu lu i a cărţii m ai lesne, sau cu 45 x . dacă p re ţu l cărţii ordinarie de 1 f. 14 x .,
atunci acţionariul, la fieştecare carte d in 1 f. 1 5 x , ca p ă tă 2/5 dobîndă cari fac 3 0 x . , şi
aşa în 40 de c ă rţi cap ătă 20 f. de la cei ce n u s ă n t p renum ăraţi, ia ră de la cei ce să n t
prenum ăraţi, cu 30 f. ai săi v a dobîndi 10 f. p e n tru că acestora să cuvine să le d ăm cărţile
cu cîteva m ai lesne din acea cauză, p e n tru că ei încă au d a t banii în a in te ca acţionari.
P renum eraţii vor căp ă ta cartea de la acţionari cu 1/5 a p reţu lu i sau cu 15 x . m ai lesne,
decît cel. ce n u s-au pren u m ărat, adecă v or căp ă ta cu 1 f. A şa d a ră dacă acţionarul are 40
de prenum eranţi, de la ei v a că p ă ta 40 f., d in care 10 f. e căştig.
A ceasta e ţirţite r esenţia planului m eu celui ce l-am fo st trim is şi dom nului D obra ca ■
să-l îm părtăşească cu M ăria Ta. P lanul acesta e cu p u tin ţă . Ce fel de răndueli s-au făc u t
p rin dieţesa M ăriei Tale, încă nu-m i iaste cunoscut, m ă ro g să binevoieşti a m ă în ştiin ţa.
Carii pîn ă acum a în conţecfenţia zbucium urilor mele celor de 3 lu n i m i-or a ră ta t ceva
rază de nădejde, barem cu făgăduinţa, te vei m ilostivi a vedea din a lă tu ra ta însăm nare sub
%, ia r sub ce titu lă vreu să d au cărţile afară şi cum le voi îm p ărţi, p în ă ce m ai pre larg
voi face a m ea înştiinţare, te vei m ilostivi a cam pricepe din însăm narea :«// :
Sub sarcina a 2-a v a eşi to m u l cel d in tâ i a Istoriei Românilor de Sam uil K lain făcută.
Şi aşa şi celelalte pe rînd, ia r de să v o r ad u n a peste 50 de acţionari, atu n cea cu o cale,
cănd să v a d a la tip ariu to m u l cel d in tîi a Isto riei pom enite, v a eşi şi în v ă ţă tu ra p e n tru
sluji. în s ă de vor fi m ai p u ţin i de 50 de acţionari, a u rm a deloc cu u rm ăto area ocasie.
C artea cea dintîi, Ulise, v a fi d edicată d-lui consiliariu Cernovici şi i să v a ală tu ra şi
p o rtretu l d[o m n u ]lu i acestuia.
Deci d ară m ă rog de M ăria Ta, m ilostiveşte p re 22 episcopi din Ardeal, şi de-i cunoşti
şi pre cei din Bucovina, şi p re to ţi aceia care ştii că să n t cu dragoste c ă tră rom âni, a-i
îndem na să binevoiască a-m i s ta în tru ajutoriu, precum şi p rin dieţesa M ăriei Tale, a face
orăndă, barem de 5 sau 6 acţii. Că cu b u n ă sam ă zic. M ăria Ta, că frum oase lucruri
s-or a d u n a t la m ine de tip ă rit c ă t m ai m are p ro fit n u p o a te fi la rom âni de asta, decît
ce ar fi acela de s-ar vedea scoase o d a tă la lum ină.
Apoi îndură-te. M ăria T a p re mine, de v a fi cu p u tin ţă c ă t m ai cu răn d despre to a te
acestea, a m ă înştiinţa.
Ba capătul a tom ului al 4-lea a Istoriei Românilor cei de păr. [intele] Samuil Clain făcute,
lipseşte din p a rte a lo-a c â te v a ; m ai lipseşte to a tă p a rte a 7 unde ar tre b u i să să lucre
despre episcopii Orăzii M ari din Ţ ara U n gurească; p a rte a 12-lea despre episcopi[i] n euniţi
100 G. POTRA V. CURTICÄPEANU 24

şi sta tu l neuniţilor din A rdeal ; p a rte a 13-lea de rom âni [i] cei din Ţ a ra U ngurească sub epis­
copii sârbeşti, ruseşti, şi sta tu l lor.
Deci de să află ceva fragm entari, în biblioteca M ăriei Tale d e a lu m inatului p ă r. iu te
Clain, din care s-ar p u te a culege şi acelea p ă rţi fo arte interesante şi de treb u in ţă, f ă r ă : d e
care to a tă iis to ria aceia e ciungă, m ilostiveşte-te a m i le trim ite. ‘ :'
- Gu o cale m ă rog a-m i trim ite şi acele 6 to m u ri a Isto riei Bisericeşti scris cu m â n a,
ca cîtv a tim p, p iu ă voi g ă ta cu tip ă ritu l cărţilor acestora, u n d e v a fi de lipsă să m ă: p o t
a ju to ra cu ele. E a încă d o ară să m ă cîştig şi de tip ă ritu l lor, de cum va n u să vor îngrozi
cei n eu n iţi de num ele p ărin telu i Clain de la Blaj.
Precum cu o cale, m ă rog a-m i trim ite, de v a fi cu p u tin ţă , şi canoanele tu tu ro r săboare-
lor şi a sfinţilor p ă rin ţi, de la biserica grecească prim ite şi scrise cu m a n a de p ă r.[in te le j
Clain aşijd erea:ca să m ă p o t a ju to ra cu ele. jl>i;
Ia r ă Cronica Românilor de Şincai lu c rată, a M ăriei Tale, care să află la m ine, ar tre b u i
să să în tin g ă p ă n ă la anul 1808, însă la a. [nul] 1440 să prerum pe, şi p a rte a aceasta prerum ptă.
p înă la a. [nul] 1808, c o n tin u ată încă cred că v a fi biblioteca M ăriei)Tale. D a r şi d-nul
Ergheli, parohul de la Sem inarul din Orade, cu carele m -am fost d a t în vorbe despre aceasta,
cînd au tre c u t p rin A rad, zice că la M ăria T a au văzut-o to a tă şi o ar şi şti afla în biblio­
tecă.
■ Deci m ă rog a îm p ărtăşi acest lu cru cu d-nul B rgheli şi a orîndui să se cerce p rin biblio­
te că d o ară o aş p u te a căp ăta. Şi despre tip ă rire a acesteia cu aju to ru l dom nului D um nezeu
a m ă gîndi.
E lenhul cărţilor rom âneşti, d in biblioteca M ăriei Tale, fo arte ta re şi aplecat m ă rog
a copia a mi-1 trim ite.
ha. to a te acestea aştep tîn d m ilostivul răspuns şi săru tîn d mîinile cu cea m ai adîncă.
veneraţie, răm în al ilu strită ţie i Tale cel m ai ap lecat serv şi client,
.. G avra A lexandru

î n A rad, în 26/14 iulie 1833 ' 1'” ■

[adresa pe verso] :

Ilustrissim o ac reverendissim o Dom ino Sam ueli V ulcan gr. c. episcopo M .Varadiensi e ţ
[indescifrabil] ex prim ariis T ab u laeJJu d ico assessori e t c . . . Dom ino Gratiosissimo.
M. V aradini .: :.

1843 noiembrie 10.[Bucureşti]*

P R E A N O B IL U L U I Ş I P R E A IL U S T R U L U I DOMN M A R E L E M IN IS T R U AL
T R E B IL O R D IN L Ä U N T R U B A R B U L Ş T IR B E I, CAVALER Ş I CELELALTE.

Ilu stru l m eu D om n !

R ăposaţi în tiu fericire Gheorghe Şincai şi Samoil K lain ro m ân i tran silv an u ia ajuns
a fi p rin în altu l lor geniu cei m ai v e stiţi au to ri din veacul nostru, despre care n u de m u lt
răsu n ă cu fală jurnalele no astre pom enind cu dragoste num ele lor.
A ceşti b ărb a ţi, vrednici de to a tă lauda, iubindu-şi cu căldură n aţia, pe lingă alte
opere ce au lu c ra t a ţin tă to a re la folosul şi lum inarea ei, s-au îndeletnicit cu nepregetare
şi la aceasta, adecă a aduna din n en u m ă ra ţi autori, în curs de 34 de ani, cele m ai preţioase

* Scrisoare s ig ila tă cu pecete în ceară roşie

Colecţia George P o tra
25 TIPĂRIREA ŞI DIFUZAREA CRONICII LUI G. ŞINCAÎ 101

m onum ente, din care au fo rm at o volum inoasă hronică al căriia început figurează de la al
86-lea an d u p ă Hs.
C ugetînd poate ca in trîn d în mîinile com patrioţilor lor să şi-o prefacă în m ăduvă şi
sînge, silindu-să a im ita faptele cele bune prin care să să p o a tă face şi ei vrednici de m oşte­
nirea gloriei străm oşeşti.
în p o v ă ra re a v îrstii de anii b ă trîn e ţe lo r slăbind v irtu te a acestor b ărb a ţi, nem ilostiva
m oarte i-au şi h ră p it din sînul n a ţii m ai n ain te de a d a la lum ină m ai sus po m e n ita hronică
cu care să făcu ră vrednici de m ai m u ltă la u d ă şi e tern ă pom enire a urm aşilor.
D in norocire însă a n aţie i găsindu-să m anuscrisele acestor v e stiţi b ă rb a ţi de d. A lexandru
G avra, crăescul profesor din A rad, încă din anul tre c u t a v e stit rom ânilor, cu n eex p rim ată căl­
d u ră rîv n a ce are a le d a la lum ină, cerînd to td o d a tă a ju to ru l neam ului spre a lo r tipărire
care are a se u rm a d u p ă u n p la n chibzuit cu b u n ă înţelepciune spre. a se p u te a în p ă rtă şi şi
cei m ai săraci rom âni de istoria neam ului lor. .
P reţu l este h o tă rît a se p lă ti de fiecare 10 coaie (care se v a d a afară rînduri rînduri
de p a tr u ori în tr-u n an) num ai cîţe u n sfa n ţ şi ju m ăta te, ce se v a răspunde la prim irea lor.
Cu chipu acesta costă pă" fiecare p ren u m erat num ai 6 sfanţi pe an p e n tru 40 coaie 'ce v a
prim i, continuînd astfel pînă la săvîrşirea tip ăririi acestui volunios u vragiu ca cu încetul şi
pe nesim ţite să capete to talu l aceştii hronici lu c ra tă în m ai m u lţi ani.
In cu n o ştiin ţa t fiind Şi supt-iscălitul şi intereşîndu-m ă de această fa p tă p rea lăudată,
am h o tă rît a în tin d e şi eu m îna de a ju to r ca unul ce m ă fălesc p u rtîn d num ele de român-.
Şi p e n tru că starea n u m -a e r ta t a face vreo a ltă deosebită je rtfă n a ţii mele p o triv it cu
d o rin ţa inimii, ni-am silit cu m are osteneală a m ă face cel p u ţin tâlm aciu sau îndem nător
către to ţi fraţii rom âni din p a tria mea, p o v ăţuindu-i ca să n u se scum pească a jertfi un
a tît de m ic p re ţ ca să dobîndească o com oară a tît de p re ţu ită , în cît p rin stăru irea şi înde-
,m n u l m eu m ă cunosc p în ă acum p rea n orocit că rom ânii n u s-a a ră ta ră nesim ţitori la
această obştească chem are a neam ului de a sprijini darea la lum ină [a] acestui a u rit m onu­
m e n t al drepturilor şi al slăvii naţionale.
Căci cu m are rîv n ă şi călduros sim tim ent, aproape la o mie de filopatrioţi se prenu­
m ă ra ră , în fru n tea cărora ca o coroană figurează şi însuşi p rea în ă lţa tu l n o stru domn.
Ca să pociu însă avea u n m ai b u n re z u lta t la această întreprindere, vrednică de m are
la udă naţiei, am tre b u in ţă şi de m ilostiva sprijinire a stăpînirii ca să m ă um brească cil aripa
sa şi să-m i întinză m îna de a ju to r spre a m i se c u răţi orice spini îm piedecători aş întîm pina
în cale-mi, ca cu a tît m ai lesne să pociu zb u ra cu spor în av an ta ju l aceştii lucrări prin care
să fac p e to ţi rom ânii a se b u cu ra de dobîndirea istorii neam ului lor. .
P e aceia alerg cu um ilin ţă la filopatriotism ul şi generositatea domnii vo astre şi m ă rog
p lecat ca să binevoiţi a-m i deschide b ra ţu l u n u i călduros a ju to r în tru aceasta obştească facere
de bine, ca u n u l ce a ţi p re ţu it şi ştiţi p re ţu i faptele ce privesc la folosul şi lum inarea neam ului.
M îlostivindu-vă p ă deoparte a în d a to ra p ă c. [in stita] Agie[a Capitalii ca să poruncească
comisiilor de vopseli să-m i dea to t cuviinciosul aju to r în tru a se încunoştiinţa to a tă lom â-
nim ea de la mic p înă la m are, îndem nîndu-i cu înţelepciune şi blîndeţe a se prenum ăra
la această carte m u lt folositoare nelesînd a le scăpa din m înă u n asem enea prilej favorabil,
ia r p ă de a lta să se scrie şi la to a te c. [institele] ocîrm uiri de ju d e ţe ca prin po liţia de oraş,
prin] m a g h istratu ri şi p rin supt-cîrm uitorii plăşilor să se îm prăştie această încunoştiinţare
în auzul tu tu ro r păm întenilor proprietari, arendaşi şi a lţi iubitori de lite ra tu ră , silindu-să
cu dinadinsul a să a ră ta cu isp rav ă şi vrednici de însărcinarea ce li să pune p rin adunarea
u n u i nr. de m ai m u lţi abonaţi, p en tru care făcînd două liste, u n a să v a popri în delà canţe-
larii c. [institei] ocîrm uiri cu care să se p o a tă sluji în to a tă vrem ea la cine anum e are
a d a din coaiele aceştii hronici ce în rîn d u ri rîn d u ri tip ărin d u -să li să v a trim ite p în ă la săvîr­
şirea lor. I a r ceilaltă listă să să trim iţă d -ad rep tu la mine, aici în B ucureşti, cu desluşire
de num ele şi rangul fiecăruia ca şi eu să o îndreptez la crăescul profesor, editorul hronicii, spre
a le trece la sfîrşitu cărţii în tru vecinica pom enire de urm aşii noştri.
D rep t care această facere de bine to a tă n a ţia v a fi recunoscătoare a pom eni cu drag gene­
ro zitatea dom nii voastre p rin care o învredniciţi a se face p ărţa şe de această com oară nepre­
ţu ită , ce în destul a o lăud a p an ă-m [i] cea slabă n u poate.
A l dom niei voastre plecat şi supus serv,
p ita r H ristache Ioanide gheneralnicul colectant al H ronicii românilor din to t Prinţi-
p atu .
 102 G. POTRA::— V. CURŢICÄPEANU ' 26

1843 decembrie 22. Bucureşti

. y; .
C IN S T IŢ II P O L IŢ II A C A PIT A L II
■•••='■ ■ ’ "--‘s \
Istoria neam ului românesc ce este a să d a acum su p t tip ar, p rin m ijlocul stăru im , d. A lexan­
d ru , G avra crăescul profesor din-A rad , fiind o com punere p lă cu tă şi in teresan tă p e n tru to t
rom ânul, ' ,
D epartam entul d u p ă cererea ce au în tîm p in a t p e n tru aceasta din p a rte a p itaru lu i
H ristache Ioanide, d eclaratul de obştescul colectânt al aceştii Cronici, d in to t P rin ţip ătu l,
pune înainte cinstitei P oliţii ca p rin cele m ai de aproape şi m ai p o triv ite m ijloace să îm p ăr­
tăşească această vestire bălăduitorilor de aici. din capitală, îndem nîndu-i a să prenum ăra,
cîte vor voii num ai, la o asem enea carte folositoare, al căreia p re ţ este h o tă rît a s ă ,p l ă t i
de fiecare 10 coaie (care să v a d a afară rînduri-rînduri de p a ţru ori pe an) cîte u n sfa n ţ
şi ju m ătate, ce să v a răspunde la a lor prim ire în trim estruri, ur'm înd astfel p în ă la şavîrşirea
tipărirei acestui volum os n vragiu ce să v a lu cra în m ai m u lţi ani. \
Şi p en tru n u m ăru l abonaţilor ce să v or aduna, alcătu in d listă cu desluşire' de num ele,
pronum ele şi locul lăcuinţei fiecăruia, să o înainteze D epartam entului, fă ră întîrziere, spre
a să d a pom enitului p itaru lu i H riştacbe, ca acesta d u p ă n işte asem enea ştiin ţe să îndrepteze
regulat fiecăruia pren iim erat în p arte, la soroacele espuse, însem natele zece coaie ,dih prezisă
istorie.'
■| 1843 decem vrie 22,

Arh. St. Buc., Vornicia din lăuntru, 1.585/1843 ; ciornă.

1843 decembrie 31.. Focşani

C IN ST IT U L U I D EPA R T A M E N T D IN L Ă U N T R U -
C ÎR M U IR E A JU D E Ţ U L U I SLAM -RÎM NIC '

. . Spre îndeplinirea poruncii cinstitului D ep artam en t c u . n r . 2731, să trim ite ,pă ,lingă
acest plecat rap o rt, lista de hum ele celor abonaţi d intr-acest ju d e ţ la Istoria neam ului rumânesc,
d upă stă ru in ţa u rm a tă . Ţ ': /
Cîrm uitorul judeţulhi,
r
D . Fălcoianu, •■'•••nu-
. .secretar

Anul.1843 A. Borănescu.
lu n a dechem vrie 31'
nr. 12. 655
Eocşani
• ■ i.

•! ''
Judeţul Siam R îm nic
L ista de num ele celor ce s-au ab o n at la Istoria neam ului românesc, 1843.

clucer D im itrie Eălcoianu, oraş Focşani

m 'aghistratul oraşului Eocşani
p ita ru Costandin vameş, T îrgul R îm nicului
27 TIPĂRIREA' ŞI' DIFUZAREA CRONICII LUI G. ŞlNCAl io a

lo a n la rc a
lo a n H asn ataru
A lexandru O prea la rc a
Gheorghe Robescu
Costache Pîrvulescu
lo a n Paraschivescu
H ristache Stănescu
Ia n cu Ghica T lrgul Rî:mnicului
Solomon Schineţi
Io n iţă N ica
Io n Teodor
Grigore N ecoară
P a n ait Zugravu
Neagu Corbeanu
R alea Petridis
H ristache Moşăscu
A sănache D îm beanu
Sterie D im itrie Cioca
Costandin Mihăescu
Oprişan V em escu
Ienuş P opa P e tru
D um itrache Fieram
Costandin P salt
Neculae Zosin
comisia T îrgului Rîm nic
A lexandru Chesat, de la plasa M arginii de Jo s
Costache R îm niceanu, idem
N ica B udună, ol R isipiţi
N iţă Vuneşcu, et M îndreşti
Iordache Chiriac, ot Corbu
Ştefănică Măcsinescu, oi B olboana
Costache D ătculescu, supt-cîrm uitoru plăşii R îm nicului de Sus
D inu Chiriţoiu, ot Slobozia
C îrm uitorul judeţului,
D. Fălcoianu

Arh. St. Buc., Vornicia din lăuntru, 1.585/1843.

1844 ianuarie 10. Focşani.

C IN ST IT U L U I D E P E R T A M E N T D IN N Ä U N T R U
C ÎR M U IR E A JU D E Ţ U L U I S L A M -R ÎM N IC

Spre îndeplinirea adresului d. obştescului colectant al H ronicii rumânilor, cu nr. 7, să

îm părtăşeşte şi cin stitu tu lu i D ep artam en t pe lingă acest plecat rap o rt, lista de num ele celor
abonaţi-m ai dinainte p rin d. secretarul acestui ju d e ţ i p ita ru Ia n c u Paraschivescu, fostul aici
poliţai, la această Istorie, afară din num ele în făţişate p rin ra p o rtu cîrm uirei n r. 12.655, din
anul trecu t.
C îrm uitorul judeţului,
D . Fălcoianu
secretar,
A . Borănescu
nr. 265
1844 ghenarie 10
Focşani
104 G. POTRA V. CURTICÄPEANU 28

Judeţul Slam -R îm nie

L istă de abonaţii în seninaţi p rin lista trim isă d e că tre d. colectant, pé Ungă adresul cu
nr. 7 .-1 8 4 4 .
numele locul lăcuinţii
serdar Alecu Borănescu Focşani
serdar Theodorache F leva idem
p ita r Alecu A lexandrescu idem
Costandin D ragu R îm nicu S ă ra t
p ita ru Io rg a N o tara idem
Iordache B otescu Coteşti
slugera Alecu B onteş G alaţi de Moldova
p ita r lo a n Paraschivescu Focşani
B ăinică Penescu R îm nicu S ă ra t
paracicu Caragea B ucureşti
Ian cu Pastiescu Focşani
Mihalache Ioanidis idem
Costache Gheorghiescu idem
Petrache Stridis idem
Costandin Pantazescu idem
M lhail D îm boviceanu idem
lo a n Curelescu idem
iuncăra Costache Ş an ţu . idem
Costandin A rgintoianu idem
M ihalache Zăgănescu idem
D arie Pastiescu, tistu l de dorobanţi idem
Peste to t douăzeci şi doi de abonaţi
C îrm uitonil judeţului,
D . Fălcoianu
Arh. St. Buc., Vornicia din lăuntru, 1.585/1843. '

1844 ianuarie 21. [Tîrgovişte].

C IN ST IT U L U I D E P E R T A M E N T D IN L Ă U N T R U
C ÎR M U IR E A JU D E Ţ U L U I D ÎM B O V IŢ II

î n u rm a ponm cii cinstitului D ep ertam en t cu nr. 2.735 d in anul încetat, îndem nînd cîr-
m uirea p ă că ţi au cunoscut cu d o rin ţă a să p ren u m ăra la Istoria, neam ului românesc, au alcă­
tu it listă d ă n u m ăru l abonaţilor, care să trim ite p ă lîngă acest rap o rt, d u p ă poruncă.
’p e n tru d. cîrm uitor,
S. Poroineanu .
nr. 642
[1] 844 ghenarie 21 . . .

Judeţul Dămboviţii
L istă de abon aţii H ronicii rum ânilor ce s-au a d u n a t d in tr-acest judeţ.

Rangul, numele, pronumele şi locul lăcuinţei fiecăruia

sărdar Sache Poroineanu, secretara cîrm uirii D îm boviţii, Tîrgovişte
p itar N ache H ristodorescu, pom ojnic „
29 TIPĂRIREA ŞI DIFUZAREA CRONICII LUI G. ŞINCAI 105

p itar Costache [indescifrabil] ,,

p ita r lo a n R usu, suptcîrm uitoru plăşii Cobii Găeşti
p ita ru Iorgu Ioanidi idem
p ita ru Chiriac Conţăscu, su p tcîrm u ito ru plăşii Ialom iţii C om eşti M ihai [Eurduescu, suptcîr­
m uitoru plăşii Bolintinului, P oiana L u n g ă Alecu Becearescu, su ptcîrm uitoru plăşii Dîmboviţii,
D ragom ireşti C ostandin Ianculescu, reg istrato r cîrm uirii ju d e ţu lu i D îm boviţii, Tîrgovişte.
Ian cu Vasüescu, registrato r ju decătorii D îm boviţii. Tărgovişte
Ispan F atcaş, tistu l dorobanţilor cîrmuirii, idem
T ănase C arabulea G ăeşti
D im itrie Costopolu idem
Alecu Bărsescu Tărgovişte
Nicolae Zinidi Tărgovişte
Ştefan M ărculescu, aju to r plăşii Bolintinului, Poiana L ungă
N iculae Furtunescu, idem
Io n iţă Caralea G ura-Foii
Grigore R alea idem
N ae sin p ita ru lo a n F un d ăţe an u Găeşti
Nicolae Popescu, aju to ru l plăşii Ialom iţii, Com eşti
Theodorache V ăcăreşteanu idem
Mihalaclie logofăt Cojasca
P etre şi A ndrei fra ţii B ăduleşteni B ăduleşti
m ag h istratu oraşului T ărgoviştii
Soare P ătroianu, căpitan de d orobanţi al supteîrm uirii plăşii Cobii.
Peste to t douăzeci şi şase abonaţi
p en tru d. cîrm uitor,
S. Poroineanu
A rh. St. Buc., Vornicia din lăuntru, 1.585/1843.

1844 ianuarie 26. [Giurgiu'].

C IN ST IT U L U I D EPA R T A M E N T D IN LĂ U N TR U
C ÎR M U IR E A JU D E Ţ U L U I VLAŞCA

P e n tru cîţi s-au găsit doritori a să abona la Istoria neam ului rumănesc şi care s-au în ­
scris p rin cârm uire şi cei de su p t dînsa, precum şi p rin cinstitul m ag h istrat, să înaintează p ă
lîngă acest plecat, listă, spre îndeplinirea poruncii cu n r. 2.736.
în d e p lin ito r datoriilor de cîrm uitor,
D. Dărnian
anul 1844
ghenarie 26
nr. 733

Listă
de num ele celor ce s-au abonat la Istoria neam ului românesc.

S ta te lo a n Giurgiu
N . A danescu idem
p ita r A lecu B asarabescu,' idem
B ancu T onciu idem
Anghel logofăt idem
106 G. POTRA -s- V. CURTICÄPEANU 30

A nastase Ciocănel idem

Costandin Paşaloca idem
Ş tefan A lexandrescu idem
Nicolae Ganciovici idem
D iïnitrie Mincu idem
doctor Sibineanu idem
Polihrinie Clearli idem
p ita r Grigorie Popovici idem
S ta te A nton Giurgiu
F ranţescu B abic idem
polcovnic Ştefan Ioanidis „
L azăr Malesoar ,,
Chivu Tom a „
Gheorghe H arisiadis
M ibai Ioanidis ,,
D im itrie H agi Papazoglu
Spirea Ştefănescu .
A ndrei Gheorghiadis ,,
p ita r Iordache Grecescu, plasa Izvorului
Grigorie B ălănoiu idem
p ita r D im itrie Paplica, plasa B ălţi
Iordache Cacaleţeanu idem
Gheorghe Paplica idem
A ndrei D im itriadis, la m oşia G rindu
S andu D um itrescu, la F ră ţe şti
Nae H ristodorescu, plasa B ălţi
D um itrache Popescu, Giurgiu
Gheorghe Popescu, idem
Peste to t num ărul treizeci şi trei
îndeplinitor, G. D ăm ian

Arh. St. Buc., Vornicia din lăuniru, 1585/1843.

1844 ianuarie 28.

C IN ST IT U L U I D E PE R T A M E N T D IN L Ä U N T R U C ÎR M U IR E A JU D . B R Ă IL A

Prim indu-să cu otnoşenia m agh istratu lu i su p t nr. 27 aceşti şase sfanţihi, p re ţu l Istorii
neamului rumănesc, cu cinste să trim ite cinstitului D epertam ent în u rm area poruncii su p t
nr. 2. 732 făcîndu-să to td e o d a tă cunoscut că supt-cîrm uirea de V ădeni p rin ra p o rtu l nr. 16
a ra tă că proprietarii sau arendaşii d in cuprinsul acei plăşi n u s-au a ră ta t nici u n u l cu do rin ţă
a să abona la această Istorie, răm îind ca ştiin ţa ce v a prim i cîrm uirea şi de la poliţia oraşu­
lui şi de la supt-cîrm uirea plăşii B ălţi să să supuie la cu n o ştin ţa cinstitului D epertam ent.
secretar, lo rd . P astia
nr. 410
anul 1844
luna ghenarie 28

Arh. St. Buc., Vornicia din lăuniru, 1.585/1843.

31 TIPĂRIREA şi DIFUZAREA CRONICII LUI G. ŞlNCAl 107

1844 ianuarie 30.

C IN ST IT U L U I D EPA R T A M E N T D IN L Ă U N T R U C ÎR M U IR E A
JU D E Ţ U L U I M E H E D IN Ţ I

D u pă stăru irea în tre b u in ţa tă de ocîrm uire în u rm area poruncii cinstitului D epertam ent
de s ù p t : nr. 2. 744 anu în cetat, adunîndu-să p în ă acum u n nr. de 34 abonaţi la Istoria
neam ului rumânesc, să însoţeşte cinstitului D epertam ent p ă lîngă acesta o săb ită listă de num ele
şi pronum ele fieşcăruia.
p e n tru d. cîrm uitor, secretar I. N iţescu
nr. 1. 173 ;•
anul 1844
lu n ă ghenarie 30 zile

A rh. Şt.; Buc., Vornicia din lăuntru, 1.585/1843.

Judeţul Mehedinţi
L istă de abonaţii ad u n a ţi din coprinsul acestui ju d e ţ

Ienache B ădescu din C em eţi

praporcic Grigore L ăzărean u în slujba m iliţii la ro a ta al 7-lea
lo a n Săulescu, reghestrato r cîrm uirii
C ostandin R oşianu, pom ojnicu ,,
Ştefan G ărdescu, pom ojnicu suptcîrm uirii plăşii D um brăvi
lo a n Cernătescu, pom ojnic la judecăto ria locală
G hiţă G ărdăreanu, supt-cîrm uitoru plăşii M otrului
Ian cu Conţore, vam eşu schelii Severin
Io n iţă Gheorghe Iordache, reg istrato r judecătorii
S tanciu A lbeanu, lu c răto r ,,
M a te i. Burileanu, ,, ,,
Costandin Burileanu, condicar ,,
D aniil Petrescu, lu crăto r la canţelaria cîrm uirii
Tom a Iupceanu, supt-cîrm u ito r plăşii Ocolului
conţipist Costache P etrescu din C em eţi
lo a n B ălcileanu, inginera oraşului Severin
T riandafil Rizescu, poliţaiu oraşului Severin
Nicolae L ăcusteanu din C em eţi
P etre Nicolae Ţenovici, n e g u ţăto r din oraşu Severin
D raut, spiţeru din C em eţi
A lexandru P istriţu , supt-cîrm uitor plăşii D um brăvi
G hiţă Delescu, scriitor ,,
D um itrache Zaharia, ,, ,,
m ag istrat al oraşului Cerneţi
Şerban Scîntee, pom ojnic supt-cîrm uirii plăşii Câmpului
Nicolae Ceron, arendaşu moşii Salcia
Nicola P etre Apostol, idem la Oprişor
Costandin Dinu, idem la Cetate
P etrache Veron, idem la Obârşie
Tudorache Protopopescu ot D rincea
A nastase Cernătescu, arendaş, ot P unghina
Iosif Efronovici, ,, ,, A zăm şa [? ]
Costandin Săceanu ,, ,, Poiana Pleniţii
Io n iţă R ă d u re a n u ,, ,, p en tru d. cîrm uitor secretar I. N iţescu

Arh. St. Buc., Vornicia din lăuntru, 1.585/1843.

108 G. POTRA — V. CURTICÄPEÄNU 32

1844 februarie 4. [B ucureştii.

C ÎR M U IR II JU D E Ţ U L U I B R Ä IL II

R ăspunzîndu-să ,de prim irea a şase sfanţihi trim işi pe lingă ra p o rtu l de su b t nr. 410,
d rep t p la ta pe u n an a Isto rii neam ului rum ânesc la care să a ra tă că s-au ab o n at m agistra­
tu l local, să face băgare de seam ă cîrnrairii, că p rin porunca D epertam entulU i cu nr. 2. 732
din anul trecu t, ce i s-au în a in ta t în această îm prejurare, n u i s-au fo st scris ca să ta in iţă
p la ta prezisei cărţi o d a tă pe u n an întreg, precum cîrm uirea şi-au închipuit, ci [indesci­
frabil^ m ărginit c u ra t ca să răspunză m agistratul sau oricare a lt ab o n at ecsepsie în tri-
m estruri.
Şi to td e o d a tă îi pune înainte ca să ara te a tît m agistratului ca p ă viitorim e să urm eze
cu această răspundere în trim estruri, cît şi acelor ce vor a ră ta d o rin ţa a să p ren u m ăra ase­
m enea la această Istorie. Desluşind însă cîrmuirea, acestor din urm ă, că p la ta ei urm ează
să o înplinească d -a d rep tu l către colectant de la care v a primi, la fiecare tre i luni, cîte
zece coaie din espusa carte p în ă la desăvîrşita ei tipărire, p o triv it dispoziţiilor coprinse în
porunca de m ai sus.
1844 fevruarie 4

Arh. St. Buc., Vornicia din lăuntru, 1. 585/1843; ciornă

1844 februarie 11.

C IN ST IT U L U I D E PE R T A M E N T D IN L Ă U N T R U
C ÎR M U IR E A JU D . BRĂILA]

D upă stăru irea şi îndem nul u rm a tă din p a rte a aceştii cîrm uiri spre îndeplinirea p o ru n ­
cii cinstitului D ep ertam en t nr. 2732, p e n tru c îţi s-au a ră ta t cu d o rin ţă a să abona lă aceas­
tă carte folositoare neam ului rum ânesc, alcătuindu-să listă cu desluşirile cerute p rin nomo-
rarisita (sic) poruncă cu cinste să în d rep tează cinstitului D epertam ent p ă lîngă acesta spre
cea de cuviinţă punere la cale u n ii însă dintr-aceşti abonaţi sîn t încă din anul trecut, diipă
cererea dum nealui p ita r D im itrie Ioanide, fă c u tă către dum nealui secretarul
secretar,' lo r d . G astia
nr. 627
anul 1844
luna fevruarie 11

Judeţul Brăila
L ista de abonaţii Hronicii rumânilor, ad u n aţi din coprinsul acestui judeţ.

pentru cîte trupuri ■

Iordache P astia sameş judeţvdui •2 :

p ita r Costache Berlescu pom ojnicu cîrm uirii ju d e ţu lu i B răila 2

A nton Panovescu, reghistrator 2-
D im itrie M arinescu, secretar I
p ita r Ştefan D îmboviceanu, şăzător în oraşn B răila 1:
parucic lo a n N isipeanu I
p ita r Sache D im itrie Piscupescul graf. [ier] iconomii sf. M itropolii 1
lo a n Popescu, fo st pom ojnic, şăzăto r în B ucureşti la Sf. Gheorghe-Vechi I
p itar D imitrie N. Paciurea, graf. [ier] la T ribunalul Comerţ, în c e ta t d in v ia ţă :l
33 TIPĂRIREA . ŞI DIFUZAREA CRONICII LUI G. ŞlNCAI 109

A lecu Cecropide, aju to r poliţii B răila 1

Nicolae Petrescu, scriitor la d.-sale aga 1.
lo a n Sulioti, contracciu dom eniului Brăilii, şezător în Brăila, p ă u n an 1
T eodor Doighescu [?], la sa tu l Cioara Doiceştii 1
lo a n Vasilescu, aju to r supt-cîrm uirii plăşii B ălţi 1
Io n iţă Chirculescu, la sa tu l Chichineţ 1
&!g0 secretar, lo rd . P astia
A rh. St. Buc., Vornicia din lăuntru, 1.585/1843.

1844 februarie 14.

C IN ST IT U L U I D E PE R T A M E N T D IN LĂ U N TR U
C ÎR M U IR E A JU D E Ţ U L U I SAAC

P en tru cîţi au a v u t d o rin ţă a să p renum ăra la Istoria neam ului rutnânesc în u rm ă îndem ­
nărilor ce li s-au făcut, cîrm uirea alcătuind lista de num ele lor, cu plecăciune o înaintează
cinstitului D epertam ent, spre îndeplinirea poruncii nr. 2.745 anu trecu t,
p en tru d. cîrm uitor,
[indescifrabili
anul 1844
lu n a fevruarie 14
ur. 863

Judeţul Saac
L ista de num ele doritorilor abonaţi la Istoria neam ului rumânesc. .

M atache D răgulănescu ■
Iancu H arinescu
Is tra te Săulescu
Vasile G rădişteanu
loan: D răgulinescu
B ănică Ciocîrdia
Gligore Calofin
N aie D ăm boviceanu
Coste'a Zoie
P etre Andreescu
Nicolae Ciocîrlan
Io n iţă Ţăruşăscu
Alecu Cociu
Nicolae Dospinescu [?]
Gheorghe Toncopol
preot Io n Dohnovici
Costandin Ionescu .
D u ţă Goran, [? ] revizor şcoalelor plăşii Cîmpinii
lo a n Ciolac
M ihalache Cernovici
p opa Costache Sibicean
Gligore Plăvian
[indescifrabil] Bălinoiu
Sava [indescifrabil]
T om a R usu
110 G. POTRA — V. CURTICÄPEANU 34

G hiţă Orlim
Alecii Ionescu
A postol Cinculescu N ucet
Costache Cirişanul
M atache Neculescu
Stefan Cirişanul
Sim ion Gheorghiu
[■indescifrabil] P etre
Nicolae Pilip
Gheorghe B ărbulescu
popa Nicolae H om urăcean
Is tra te Negulescu
Io n B arosan
com isar T îrgului Mizil
„ „ U rlaţi
„ „ Văleni
„ „ Slănic
arhim andrit Ghenadie, n ăstav n ic schitului Poiana, sud Prahova.
p ita r G hiţă Plăvian
Mihalache Chirileanul
Costache Orlun
Panică Frangopolu
G hiţă Repezeanul
Peste to t şaizeci şi p a tru p e n tru d. cîrm uitor,
findescrifrabil]

A rh. St. Buc., Vornicia din lăuntru, 1.585/1843.

1844 februarie 18 Slatina.

C IN ST IT U L U I D EPA R TA M EN T D IN L Ă U N T R U
. C ÎR M U IR E A JU D E Ţ U L U I O LT

P o triv it cu în d ato rirea p u să ocîrm uirii prin porunca nr. 2.739 anu încetat, să itrim ite
D epertam ent p ă lîngă acest plecat rap o rt, listă de num ele abonaţilor la Istoria neamului
rumânesc.
p e n tru d. ocîrmuitor, ■ ; ' ! ■*»,
A. B udişteanu
nr. 951
anul 1844
lu n a fevruarie 18 ,;ji;
oraş S latina .

Judefu Olt
L ista de abonaţii H ronicii rumânilor c e 's-aii a d u n a t d intr-acest judeţ.

Sf. părintele C alistrat ierodiaconu, sa tu Cîmpu Mare

Gheorghe Calfolu, idem
Costache Vlangheli, idem
lo a n Aşculan, idem
Nicolae L ăcusteanu, M ungeşti
 \

35 TIPĂRIREA ŞI,. DIFUZAREA CRONICII -, LUI . G. ŞlN C A l 111

lo a n logofătu, Boba
Popa Stoica, Călugări d ă Sus
Nicolae Păunescu, Crai [? ]
loniţii M attinescu, M irceşti '
R ăducanu M artinescu, idem
Andrei C reţeanu [? ]
T udor sin Tudor, M omaiu
Costandin Ulmu, Z ugaru [? ]
D um itru Măzălu, idem
Zam fir Măzălu idem
D um itru Măzălu, idem
Stanciu Iovescu, M ătuleştii de Sus
D um itraşcu Iovescu, idem
P opa Iv a n idem
M arin Măzălu, idem
T udor al Marii, idem
P etre Stănescu, pomoşnicu plăşii Vezi
G hiţă Cliiriac, Mirceşti
Pândele Chiri ac, idem
Gheorghe Cică, D obrotinetu
Costaclie Ciocea, idem
Tom a Nicolau, C urtişoara
D inu Grigoriu, sa tu Tezluiu
D um itrache Costandinescu, sa tu Sineşti
B arbu Popescu, S tănislăveşti
S carlat Măzălu, ,, Mogoşăşti
Grigore Căplescu, ,, S ăltăneşti
Ian cu U rianu, oraş Slatina
N aie D um itrescu, idem

A rh . S t. Buc., Vornicia din lăuntru, 1.585/1843.

1844 februarie 25.

C IN ST IT U L U I D E P E R T A M E N T D IN L Ă U N T R U
C ÎR M U IR E A [JU D E Ţ U L U I] B U ZĂ U

P e n tru cîţi au v o it a să abona la cartea istorii neam ului rom ânesc, d u p ă îndem nul
ce s-au făcu t d e , cîrmuire, p o triv it poruncii cinstitului D epertam ent cu nr. 2.733, le a tu în­
cetat, alcătuindu-să listă, cu plecăciune să trim ite p ă lîngă aceasta la cinstitul D eper­
tam ent.
cîrmuitor,
N. K reţulescu
anul 1844, fevruarie 25
nr. 1175

Judeţul B uzău
L istă de num ele abonaţilor făcu ţi la Hronica românilor din cuprinsul acestui ju d eţ. 1844.

m arele comis M anolache Creţulescu cîrm uitoru ju d eţu lu i

serdaru Costache Giuloglu, secretara cîrm uirii
T om a P urduescu pom ojnicu cîrmuirii
112 G. POTRA — V. CURTICÄPEANU 36

Costache Ciochinescu, reg h istrato ru cîrm uirii

G hiţă A rgintoianu, scriitor ' „
M ihalache Negoescu, scriitor „
M ihai Finţescu „
Vasile Porum boiu „
A ndrei D edu odăiaş „
Costache R îm niceanu „
Nicolae Iarca „
G hiţă Dăscălescu, grefiera judecătorii
D um itrache Stefănescu, pom ojnic judecătorii
D im itrie Cordescu, reg istrato r „
M ihalace Pleşcoianu, scriitor
Necolaie K îpeanu
M anolache Ivanoviciu
m ag h istratu oraşului
p ita ra Mihalache R îm niceanu
Grigorie M ărăcineanu, p ita r
Io n iţă L am bru
Neculae Petrescu
N aum Ionescu, zugravu
R ăducanu D avidescu
D obrică Tîndoveanu, protopop plaiului Episcopii
lo rdache T ătărăscu
peracicu A ntonie D îm boviceanu
serdaru M ihalache Arion, p o liţaiu oraşului
G hiţă Iazlîu
S ta n Stanoviciu
Ian cu M arghiloman
E azär Gavrilescu
Z am fir A ntoniu
p ita ra Gheorghe Cinculescu
E n e Z aharopolu
C ostache Stoiciu
P etrache Dedescu
Costandin D on
serdaru lo a n Vernescu
p ita ra Caloian C ătănescu
Costache Ionescu, arendaşu moşii G ăvăneşti
E ilip Stam u, S trîm bu
D um itru Simciu, ,, „ T ăb ărăşti.
D um itru Micioară, arendaşu moşii
S pira Popa lo a n B îlhanu
Mihai Ciobanu Zmeeni
N ae Izbăşăscu su pt-cîrm uitoral plăşii [? ]
Nicolae C ostandinache aju to ru l săli
p ita ra U drea B olintineanu, B arbu
Alexu M arghiloman, V erneşti
pom ojnicu lo a n B ărgianu idem
Costache Chirculescu, Nişcov
M ihai Alexandrescu, idem
Costache B olintineanu Ogrăzile
R ăducanu Ţincu Merei
G hiţă S tatescu Săpoca .
Sandulache M ihai m uşceleanu, • ' Muşcelu D ări [_?]. .
sf. sa egum enu A gapie, m -rea B rad, Tisău
P an ic ă Petrăchescu, supt-cîrm uitoru plaiului Părscov, Pîrscov
lo a n Enescu, aju to rai său „
M ihai P inţescu Ciuta
37 TIPĂRIREA ŞI DIFUZAREA CRONICII LUI G. ŞINCAI 113

D um itrie Giurgiu, Cojanu

Costache T restianu, T restia
H ristache Ţigara, arendaşu, Pîrscov
D im itrache Antonescu, Cojanu
polcovnicu Io n iţă Poenaru, supt-cîrm uitoru plaiului Slănicu, G ura Dimieni
Petrache Pleşoianu, ajutoru l său „
Grigore Perieţeanu, Băceni
Vasilache Ionescu, P etrăch eşti
Nicolae E ftim iu, idem
Costache Tociulescu [Tocilescu] idem
Nicolae Perieţeanu Cîrpeneşti
D im itrache Boescu Şchei
postelnicu Costea Stiliz, arendaş Podu [indescifrabil]
Nicolae R acoviţă, Şchei
N ae Stănescu G ura Dimieni
G hiţă Petrescu V alea R oatii
lo a n Neculescu M urgeşti
Costache Moglan, în v ă ţă to r de s a t G rabicina
Io n C ostandinache supt-revizor, D im iana
Cîrstea logofătu Bisoca
G hiţă Solomon G hizdita
G hiţă Chirculescu, fostu aici grafier, ia r acum să află la Călăraşi A lexandru T ătăran u ce
să află acum la R îm nic
D im itrie Ionescu fostul telal, acum să află la Ploieşti
serdaru H ristodor Filites, la Nişcov
C ăniţă Alexandrescu, Tipia
Peste to t optzeci şi o p t
Cîrmuitor,
M. Creţulescu

Arh. S t. Buc., Vornicia din lăuntm , 1.585/1843. -

1844 februarie 26.

C IN ST IT U L U I D E P E R T A M E N T D IN LÄ U N TR U
C ÎR M U IR E A JU D E Ţ U L U I M U ŞCEL

P en tru căţi s-au a ră ta t cu do rin ţă a se abona la Istoria neam ului rom ânesc, în to c­
m ind cîrm uirea a lă tu ra ta listă, cu plecatul ei ra p o rt o trim ite cinstitului D epertam ent, spre
răspuns la porunca nr. 2. 737 din anul încetat,
p en tru d. cîrmuitor,
sluger Gheorghe B aldovin
nr. 764
anul 1844 fevruarie 26

Judelui Muscel

L istă de num ărul celor ce s-au abonat la Istoria neam u lu i rumân esc, 1844.
Treti logofăt Stanciu Viespescu
Apostol Pănciulescu
Iancu Popescu

8 — A nuarul In stitu tu lu i de Isto rie şi A rheologie

114 G. .P.OTRA — V. CURŢICÄPEANU - 38

D um itru Oteseaiiu
D im itrie R ucăreanu
R ăducanu Scărlătescu
Grigorie Tănăsescu
Buliac D um itrescu
Nicolae M ioveanu
lo a n Cotenescu
Costache A lexeanu
N iţă D eacouu candedatu
p ita ru D im itrie Negulici
R ăducan u Iorgulescu
Gheorghe B urbea
P etrică H . Gheorghiu
Nicolae Goci
N ică Oţelea
D um itru Leca
Io n iţă Ştefan
Ştefan P ăţisan u
Gheorghe R use
Şerban V lădăianu
D um itru Petrescu
Arh. ,St. Buc., V o m id a din lăuntru, 1.585/1843.

1844 martie 4 . . . .

C IN ST IT U L U I D E P E R T A M E N T D IN L Ă U N T R U C ÎR M U IR E A JU D . MUŞCEL

î n urm a rap o rtu lu i cu nr. 764 ce a în d re p ta t cîrm uirea, p ă lingă care a a lă tu ra t listă
de num ărul şi num ele abonaţilor, la Istoria neam ului rmnânesc, m ai arătîndu-se cu d orinţă
şi d-lor :
B adea B udişteanu
Zisul Chirculescu
la n e M ărgărit, din B udişteni, plasa Podgorii, d u p ă ra p o rtu supt-ocîrm uirii respective cu
nr. 1001, cîrm uirea p le c a t îi face cunoscut cinstitului D epertam ent, spre punere la cale şi
p en tru aceştia.
p e n tru d. cîrm uitor,
- sluger Gheorghe Baldovin
n r. 843
anul .1844 m artie 4
Arh. St. Buc., Vornicia din lăuntru, 1.585/1843.

1844 martie 5. Turnu.

C IN ST IT U L U I D E PE R T A M E N T D IN LĂ U N TR U
C ÎR M U IR E A JU D E Ţ U L U I T E L E O R M A N

D upă t o a tă stă ru in ţa cîrmuirii, făcîndu-să p în ă acum p ren u m ăraţia ce să a ra tă în ale

tu r a ta listă p en tru Hronica rumânilor, cu supunere să trim ite cinstitului D epertam ent, p o tri ■
v it cu porunca de su p t nr. 2.748 din anul încetat,
p en tru d. cîrm uitor,
39 TIPĂRIREA ŞI DIFUZAREA CRONICII LUI G. ŞlNCAl 115

P . [indescifrabil]
1844 m artie 5
nr. 1463
oraş T u rn u - - f-

Judeţul Teleorman
L istă de num ele şi porecla celor p ren u m ăraţi la istoria hronicii rom ânilor

H ristaclie L azaru Carabela, arendaşul moşiii B ăduleasa

Ilie Glieorghiu, oraşul T u rn u
Gheorglie Vulpescu, idem
Mihail Ştefanovici idem
A nastasie Costandinescu idem
Ş tefan Stănescu sa tu l Rîioasa
G hica Nicolaidis, arendaşul moşii D orobanţu
R aicu Ilie, „ „ B ăneasa
G hiţă Nişulescu satu l L iţa
Gheorghie M arinescu „ B ăneasa
N aie D rugănescu, proprietaru l satu lu i Miroşi
D im itrie L ăcustanul, în satu l Miroşi
M ihalache Mimi, idem
Ia n cu A xentescu, oraş Roşii d ă Vede
Peste to t patrusprezece
p en tru d. cîrm uitor.
P. [indescifrabili
Arh. St. Buc., Vornicia din lăuntru, 1.585/1843.

1844 martie 18.

' C IN ST IT U L U I D EPA R T A M E N T D IN N Ä U N T R U
C ÎR M U IR E A JU D E Ţ U L U I G O R J

î n u rm a prim irei poruncii cinstitului D ep ertam en t de su b t nr. 2.743, anul încetat, după
to a tă silinţa în tre b u in ţa tă de cîrm uire p rin sub-cîrm uitori, s-au şi ab o n at u n a su tă trei per­
soane la acea carte n u m ită Hronica rumânilor, p e n tru al cărora num e şi locul lăcuinţei să
a lătu ră cu supunere cinstitului D ep ertam en t p ă lingă acesta, listă cu to a tă desluşirea.
[Cîrm uitor], G. Coţofeanu
secretar,
G. R oşianu :\
n r. 2.177
1844 m artie 18

Judeţul Gorj
L ista dé feţele abonate la Hronica rum ânilor cu p re ţu l h o tă rît de şase sfan ţi p ă an,
răspunşi în term inile hotărîte. . . .
Anul 1844 m artie 18

clucer Gheorghe Coţofeanu, cîrm uitoru, oraşul Craioya

p ita r Gheorghe Roşianu, sameşul, oraşul T îrgu-Jiului
serdar C ostandin R oşianu idem
 116 G. POTRA — V. CURTICÄPEANU 40

p ita r Zam fir Costandin Broşteanu, idem

p ita r Grigore Conţescu idem
C ostache Gărdescu, pom ojnicu sub-cîrm uirii de Tism ana, idem
Nicolae D im itrie Z ătreanu, reg h istrato ru l cîrmuirii, idem
H âd u l Barbavici, neg u ţăto ru l idem
C om ilie Sărdănescu idem
A ceştia să coprind şi în lista de abonaţie
fă c u tă de d. secretar şi în a in ta tă dom nului p ita r Io an id
viori vistier L ă u d a t P ru m u şan u . idem
p ita ru Zam fir Io n B roşteanu, pom ojnicu cîrmuirii, idem
M atei Pojoţeanu, secretaru m aghistratului, idem
E nache Costandin id e m ;
serdar Gheorgbe M agheru idem
Costache Vulpescu, secretaru m ănăstirii Tism ana, la m ănăstirea T ism ana
Nicolae Tetileanu, oraşul T îrgu-Jiului
p ita ru Vasilache H orezanu.fidem
p ita ru Alecu C ostandin B roşteanu, sa tu l B roşteni
p ita ru N ae M ăldărescu, oraşul T îrgu-Jiului
N aom Gheorghiu, sa tu l Plopşoru
m a g h istratu l oraşului T îrgu-Jiului
A lexandru Io n B roşteanu sub-cîrm uitoru plaiului Vîlcanu, sate F ărcăşăşti
Io n R ăducan u Plopşoreanu, pom ojnicu, idem Plopşoru
Gheorghe Popescu Vlădimirescu, epitropu, idem, oraşu T îrgu-Jiului
p re a cuvioşia sa părintele Spiridon, arh im an d ritu Tism anii, M ănăstirea T ism ana
praporcic C. Crăsnaru, oraşul T îrgu-Jiului
p ita r u Gheorghe B obâiceanu, arendaşu moşii R uncu
D im itrie R ăducanu Sânătescu, sa tu l B rădiceni
A nton Ciuchi Calfoglu, sa tu l R ăchiţile
Cornilie Coţofeanu, oraşul Craiova
G heorghe Stoenescu, sa tu l Leleşti
Grigore, Cîrtianu, „ C artin
D im itrie Steriad, „ G odineşti
N icolae Brădiceanu, „ Brădiceni
M atei sin polcovnicu Nicolae Popescu idem
I o n B răd icean u id em
G heorghe Miclescu, sa tu l Costeni /
C h iriţă Chirilov, arendaşu moşii Bîltă.
Nicolae R etezanu, arendaşu moşii P îrău
Io n Muşetescu, ,, „ B oroşteni
N icolae Săftoiu, sa tu l L eleşti
P an ach e Răceanu, M ănăstirea Tism ana
A lexie Scheleru, sa tu l Schela
D um itru Corlan, „ Godineşti
p ita ru M andache Lascar, ,, Şom ăneşti
M ihălache Scordilu, oraşul T îrgu-Jiului
tr e ti vistier C ostandin R ovinaru, sa tu l Şom ăneşti
Io n Costandin Bălăcescu, sa tu l Bălăceşti
C ănuţ polcovnicu Plopşoreanu, sa tu l Teleşti
Grigore R ovinaru, ,, Şom ăneşti
D ache Şitoianu, idem
Costache R ovinaru, idem
C ostandin R acoveanu, . R acova
Io n Brăiloiu, ,, B ădeni
Costandin al paşii R adu-S tolojanu „ Stolojani
Vasile M ontopan, „ S tăn eşti
Gheorghe Petrovici, oraşul T îrgu-Jiului
M ihai Oproiu, sa tu l U rsaţi
p ărin tele N icandru singhelul, la schitul S trîm b a
41 TIPĂRIREA ŞI DIFUZAREA CRONICII LUI G. ŞINCAI 117

Io n iţă Ţ inţăreanu, satu l Calapuru

R ăd u can B rătoianu, ,, R om aneşti
H risto d o r Gheorghiu, arendaşu moşii P e ştan a
Io n Busuioceanu pom ojnicii plăşii A m ărăzi, sa tu l Busuioci
postelnicul Costandin Săceleahul, sa tu l Săcelu
G hiţă Slăvescu, „ Zorleşti
Nicolae Costandin, arendaşu moşii Prigoria
Costandin Mihail, ep istatu moşii Bengeşti
D ragtil Slăvescul, satu l Zorleşti
F lorea Slăvescul, ,, idem
Diriia H ristodor Malacu, arendaşu m oşii B engeşti
D m că 'si« postelnicu A lexandru Roşianu, satu l R oşia de Jos
postelnicul Io n Botescu, ep istatu l moşii Bengeşti
Io n Mosh, sa tu l R oşia de Sus
D im itrie H erăscu, arendaşu moşii Purceleni
Io n H orhoianu epistatul mazililor, satu l Bălăceşti
I o n Gheorghe R ădoi B irceanu, satu l Bircei
Serban Zorilescu, „ Zorileşti
Io n A luneanu, A lunu
M iliai Turcin, ,, Copăcioasa
Io n Iv a n Mazilu, „ Săcelu
B arbu Săceleanu, idem
Florea Iliescu, ,, Pojogeni
C ostandin sin postelnicu P ă tru , ,, S coarţa
P ă trii Ştefănescu, ,, B obu
D azăr P ă tru ţa , „ Budieni
S andu Tomescu, ,, V oiteşti din Deal
I o n D ascălu, „ ,, „ Vale
Io n Drăgoescu, D răgoeşti
I o n D obrin, P ereşti
I o n sin Ivan, Bircei
■Costandin Buzuru, Şasa
M iliai Bobină, D ăneşti
M atei Colibăşanu, Purceleni
P etrach e sin B arbu Colibăşanu, idem
Nicolae D um itraşcu Ghindă, Ciorăşti
M atei M atei S tănilă, idem
M atei Stolojanu, Glodeni
Grigore get D inu Bobină, ,, Pojogeni
M iţă 'get D inu Bobină, ,, idem
M iţă Stegărciu mazilu, ,, Budieni
R adu, Ciurescu, ,, Prigoria
D inu .G iură mazilu, ,, Budieni
D inu V odislav mazilu, ,, S coarţa
Peste to t num ărul abonaţilor u n a su tă trei.
C îrm uitoru judeţului,
1 G. Coţofeanu
1 secretar,
G. R oşianu
Arh. St. Buc., Vornicia din lăuntru, 1.585/1843.
118 G. POTRA V. CURTICÄPEANU 42

1844 aprilie 7. [Craiova],

C IN ST IT U L U I D EPA RTA M EN T D IN LÄ U N TR U
C ÎR M U IR E A D E D O L J

L ista de num ele abonaţilor ad u n aţi din coprinsul acestui ju d e ţ p en tru aju to ru l tip ăririi
Hronicii rumânilor de care s-atinge porunca cinstitului D epertam ent cu nr. 2.742, luînd
sfîrşit acum, plecat să înaintează cu aceasta îm preună şi cu lei 124, parale 35 ce s-au p ri­
m it de la unii din acei abonaţi p en tru cîştiul dintîi, precum s-arată la fieşcare anum e. De
a cărora prim ire cîrm uirea roagă plecat p ă cinstitul D epertam ent a o cinsti cu răspuns.
Cîrmuitor,
lo a n Bibescu
nr. 2.516
1844 aprilie 7 -

Judelu Dolj
L istă de abonaţi din coprinşul acestui ju d eţ, precum m ai jos să arată.

pentru cite trupuri

p ita ru Nicolae D obriceanu T-
praporcic Costandin O tetelişanu 1
p itaru l Io n iţă Diculescu I
d u c e m Gheorghe Coţofeanu I
serdaru Nicolae Io ta î
Nicolae Greceanu 1
p ita ru T om a Poenaru 2
Costache Orescu .1
lo a n Gberas I
pabarnicul Costandin A rgitoianu 2
Ş tefan M uşcdeanu 1
Nicolae O tetelişanu 1
p ita m lo a n L ăcosteanu ,: 1
T eodor Zărăfescu 1
lo a n H agiade 1
p ita m Iorgu Iorgulescu 1
Io n iţă Ghibel 1
paham icu M atache Greceanu .1
p ita ru Chiriac Chintescu '1
Nicolae M ihail 1
Nicolae M aniar - 1
sărd aru Nicolae G eorceanu 1
p ita ru D im itru B erneanu 1,
paham icu Costandin Vieşoreanu ' 2
A lexandru D ălgeanu d
D inicu O rezanu .1
Boicea R adovici .1
P etre A postol 1
Grigorie B rădescu ol sa tu l B rădeşti 1
Ştefan Georoceanu 1
p ita m D răghici B roscăreanu I
Stroe V ăleanu t
M arin Petrescu I
D um itrache Macri din Craiova 1
43 TIPĂRIREA ŞI -DIFUZAREA CRONICII LUI G. ŞINCAI 119

să rd a ru Nicolae Candianu, judecător .1

Costache Vălimărescu, aju to r de procuror 1
Nicolae Niculescu, idem judecătoria, secţia II-le a 1
C ostandin Robănescu, idem 1
Grigorie Stăncescu, idem 1
Nicolâ Slăvescu 1
p ita ru Ş tefan Stoenescu 1
m edelniceru Costache Bambiropolu 1
Ş tefan Olănescu 1
D um itrache Gheorghescu 1
N aé, D um itru D iianu 1
loan- Protopopescu 1
lo a n Cărm ianu 1
Ilie- Albulescu 1
A postol Ţelculescu, cinovnic 1
conţipist M ihai Buză 1
lo a n - Ş tefan Deşliul 1
Costache Poenaru 1
G avril A nastasie Chibar 1
A nastase A. lo a n 1
H aralam bie G uran 1
N icu Teodora 1
Ian cu B roşteanu 1
vistieru S tatie Stolojeanu 1
H risto r sin sărdar. Z oiţa G ărleşteanca 1
Costache Iovipale 1
Nicolae Sclivescu 1
p ita r D im itrie Nicolaidis 1
lo a n Maiorescu, inspectera şcoalelor din Craiova 1
Şerban Caram alîu 1
Iâo n tie Teodoru 1
Tanasachie D im itrescu 1
D im itrie C. G hhnpa 1
Ian cu Angheloviçi 1
Ia n cu D um ba 1
lo a n Nicoli 1
G rigorie V. P a vio viei .1
fr a ţii M aim uca din C raiova 1
C ostandin T eo d o ru B rezb ean u 1
P a n a io t T eodoru 1
A lecu S azu 1
M ihalache Mihail 1
Vasilache Socoleanu 1
praporcic Costache P ratosticeanu 1
A nastase C. Ghim pa 1
Costandin D im itrescu 1
Costache D im itrie Popovici 1
S ta t e .lo a n Stoenescu 1
leijparale
S im a 'P a z a ritu din C alafat 3.15
postelnicu P reda Săndulescu, idem 3.15
Gheorghe Pleşa din Craiova 3.15
Io v a D imitriovici, C alafat 3.15
Zam fir D im itrescu, Băileşti 3.15
D im itrie A postol din Băileşti 3.15
G hiţă U rdăreanu în plasa Amărăzii 3.15
sărd aru Nicolae Georoceanu 3.15
D um itrache Sandulache 3.15
120 G. POTRA V. CURTICAPEANU 44

Zam fir Georoceanu ■ 3,15

Grigorie Dobrescu .3,15
A m za Mihălescu ■ 3,15
Vasile nepotu egum enului Sadoveanu ...3,15
T ache Milea, arendaşuu moşiii Zăbalu ,3il5
Gheorghe D im itriu, arendaşu moşiii Gănciova 3.15
Spiridon Portărescu ot P o rtăreşti 3.15
A lexandru Raşcovici ot B arca .:. 3,15
D um itraş P ărăianu la plasa C âm puri [?] . 3,15
S tatie Melinescu ot Melineşti . . 3,15
C ostandin Tom a Dobrescu ot D obreşti . 3,15
G hiţă Enescu ot Goeşti . :3;15
Gheorglie Marcovici ot Mileşti ., 3,15
B arbu Ziru ot Pom eteşti . , ; 3,15
G hiţă R obanescu ot Negoeşti : 3,15
M iahi R ad u Piarescu ot Goeşti - 3 ,1 5
Ilie Sinescu supt-cîrm uitor plăşii Ocolu - 3,15
p ita ru Velea Pavlövici din Craiova
Nicolae Ştefu, idem
D anii Sfetcovici, idem
M atache M uşcesău din Cîrcea
D um itru Ionescu din Preazba
Io n iţă Stănescu din Craiova
B arbu Movăcescu d in Şim nicu de Jos
Ia n cu Şerbănescu d in P ărşani
M itică T ruină boer de neam şi p ro p rietar al satu lu i Cîrcea
124,35..
m arele clucer Costandin Z ătreanu
marele sărd ar lo a n R alea
p ita r Costandin B raboveanu
Vasile D avid
Nicolae G uran
Panache U rdăreanu
cinstitul m a g h istrat al oraşului Craiovii
Arh. St. Buc., Vornicia din lăuntru, 1.585/1843.

1844 aprilie 10. Bucureşti.

C IN ST IT U L U I D E P E R T A M E N T D IN LĂ U N TR U
P O L IŢ IA C A P IT A L II

L uînd săvîrşire lista prenum eraţilor doritori de a avea Istoria neam ului românesc,
p en tru care se desluşeşte poliţii p rin porunca de su p t nr. 3.012, cîţi de b u n ă voie au p rim it
a să abona, cu cinste să a lă tu ră p ă lîngă aceasta cinstitului D epertam ent spre a să d a orîndui-
tiilui cu strângerea acestui abonam ent.
Şeful Poliţii,
lo a n Manu
secretar, - . '
G. Eănescu
anul 1844, luna aprilie 10
45 TIPĂRIREA ŞI DIFUZAREA QRONICI1 LUI G. ŞINCA1 121

Listă
de num ele prenum eraţilor la Istoria neam ului românesc ce este a se d a acum în tip a r prin
stăru irea d-lui A lexandru Gavra, profesorul d in A rad
pentru locul lăcuinţii
cite volumuri fiecăruia
logofătul lo a n M anu 4 m ah. B oteanului
p ita ru Grigorie Fănescu 1 Biserica A lbă
clucerii-.Gheorghe U rdărean u ■ 3, II m ah. Colţii .
serdaru H ristache Băjescu 1 „ - S fînta E caterin a
sfin ţia ,sa ierodiaconu lo a n Carp 1 Biserica D oamnii
D im itrie B ala 1 ,, Ş erban V odă
Grigorie Giurescu 1. >l B oteanu
D im itrie Şişcu 1 Şf. Nicolae din Şelari
Anghel căpitanu 1 idem
C ostandin Petrescu 1 II M ihai Vodă
lo n iţă R ădulescu 1 ii O ţelari
p ita r Glieorglie G ăman 1 t) R ăsvan
p ita r N ae Zamfirescu 1 fi Stelea
Evghenie Topologeanu 1 fi Sîrbi
H ristache Popescu 1 ,, B atiştea
F lorea căpitanu 1 fi R ăsvan
lo a n Nicolau T iteanu I ft Ş t. Ioan-N ou
p ita ru R ăducanu Lepădătescu 1 ti Stelea
D im itrie Mincu 1 tt Ş t. Gheorghe-Nou
p ita ru lo a n Stănescu 1 A rmeni
lăncii V lădoianu 1 Sf. E caterin a
serdaru Iancu Arion 1 li Biserica A lbă
Petrache Negoescu 1 A rhim andritu
Theodor Hagiopolu 1 tt Izv o r
Theodor Arabolu 1 .11 A rhim andritu
parucicu N. D ahovari 1 li Biserica A lbă
A lexandru Paladi 1 Biserica A lbă
lo n iţă Popovici 1 li M ihai Vodă
Pilip Tănase 1 - ■ idem
Iordache Vasile 1 II idem
Ganciu Croitoru 1 II idem
Gheorghe sin M ihai Popescu 1 idem
D im itrache Gheorghiu 1 ti idem
conţăpist N. Paleologu 1 II A rhim andrit
p ita ru D. Geanoglu 1 idem
serdaru S carlat Stoienescu 1 tt Biserica A lbă
C. Mihăescu 1 II idem
logofăt A lexu R acoviţă 1 II idem
logofăt Nicolae Golescu 1 II idem
serdaru M atei Persiceanu Geani 1 II P ita r Moşu
M. P rejbeanu 1 m ah. P o p a D ărvaş
Grigorie G rădişteanu serdar 1 idem
I. D. NegoHci (sic) 1 f idem
I . Folcoeanu (sic) 1 f> Sf. Sava
A. Paleologu 1 II P o p a Cosma
Grigore Burchi 1 II idem
Grigorie Filipescu 3 II idem
p aharnicu A nghelache Sam urcaş 1 II idem
p ita ru Alecu C aram alîu 1 II idem
Alecu Minculescu 1 II P o p a R usu
Şeful :
lo a n M anu
Arh. St. Buc., Vornicia din lăuntru, 1.585/1843.
122 G. POTRA — V. CURTICÄPEANU ' 46

1844 aprilie 15. [Rm. — Vtlcea]. . .

C IN ST IT U L U I D E P E R T A M E N T A L T R E B IL O R D IN LĂ U N TR U
.. C ÎR M U IR E A JU D E Ţ U L U I V ÎL C E A

î n urm area poruncii cinstitului D epertam ent cu nr. 2.741 din anul în c etat, d u p ă to a ­
te mijloacele ce au în tre b u in ţa t cîrm uirea, a tît p rin supt-cîrm uitorii plăşilor, cît şi d-a d rep tu l,
s-au a ră ta t cu d o rin ţă de a să p renum ără la Istoria neam ului rumânesc nouăzeci şi două p er­
soane ce să înseam nă în a lă tu ra ta listă, a tît num ele cît şi locul lăcuinţii lor.
Care p lecat să a lă tu ră cinstitului D epertam ent p ă lingă aceasta.
Cîrmuitor,
Şt. [indescifrabil]
ajutor,
I. M avrodinescu
anul 1844
lu n a aprilie 15
nr. 2.339

Judeţul Vîlcea
L istă de persoanele p ren u m ărate la Istoria neamului rumânesc, după porunca cin stitu ­
lui D epertam ent cu nr. 2.741.

sfinţia sa Veniam in iconomul sfintei M ănăstiri Horezul, în sfta M ănăstire H orezu

lo a n Ionescu, Tîrgul H orezului

Nicoae Iancovescu, secretarul sfintei M ănăstiri Horezul, în sfta M ănăstire H orezul

Nicolae A nastasiadis, arendaşul moşii Vaideei,- sa tu l Vaideei

Tom a Bogorodescu, în v ă ţă to ru l satu lu i R om ani, sa tu l R om ani
Nicolae Murgescul satul- M ilostea
Nicolae O teşanu ,, O teşani
G hiţă O teşanul ,, ,,
N iţă Prodescu, boier de neam „ „
Costandin D um itrescul, căpitanul poştii târg u lu i Horezul,
tâ rg u l H orezul
D um itru Nicolau, în tîrg u l Horezul
R ad u Costescu ot tam
Nicolae Petrovici „ ,,
la n cu D im itriu ,, ,,
Stanciu O grăzanul, com isarul tâ rg u lu i H orezul
M arcu Petrovici, staro stea p aten tărilo r tâ rg u lu i Horezul

P laiu Cozii
G hiţă Străcliinescu, supt-ocîrm uitorul plaiului Cozii, în satu l Olăneşti
Grigorie B ăbeanu, aju to ru l ,,
la n cu Nicolau, am ploiatu supt-cîrm uirii ,,
N ică Olănescu, m azilu ot Olăneşti
A nanat, egum enul sf. M ănăstiri A rnota
Tim oftei erm onahu, ocîrm uitorul schitului Ţghiabul
Iliadis Iorgulescu, grăm ăticul sf. M ănăstiri A rnota
Gheorghe B ărbătescu ot B ărbăteşti
M atei boerănşul B ărbătescu, ot satu l B ărbăteşti
47 . TIPĂRIREA ŞI DIFUZAREA CRONICII LUI G. ŞlNCAl 123

Io n sin M atei boierănaşul, ot tam

Io n sin Oprea boierănaşu de neam,
T udor Mazilul,
M ihăilă, epistatu de mazili
popa D um itru B ărbătescu
popa Ştefan B ărbătescu
popa Io n Bărbătescu, of tam
Io n sin Angliei Chelcea Săsescu, sa tu l B odeşti
T om a zet R adul, boieru de neam , ot tam
D um itraşcu Cizmarul, boier de neam,
Io n sin P ă rv u Ploaie
D răghici D um itru, ot sa tu l B ărb ăteşti
T udor Chelcea, boierănaşul, ot tam
Mihalcea Asan
Cozma Asan, boierănaşu de neam , ot sa tu l P ietrarii de Jos
G hiţă P ietrarul ot tam
Gheorghe Popa B ăldu, boierănaşu, >> 11
Gheorghe Nicolae Roşea, mazilu, of sa tu l Tom şani
hit) ,polcovnic Nicolae IÂpoveanu, oraşul R îm nicu Vîlcii
P artenie erm onah, iconom ul sf. M ănăstiri B istriţii
R ad u l cîn tăreţu l sf. m ănăstiri B istriţii
Gheorghe Ştefanovici, chelariul, la sf. M-re B istriţa
Costache Priisicescu, la sf. M-re H orezu
M arin boierul P ătru , ot sa tu l P ietreni
A lexandru B rat, „ „ Coşova
H ristea sin R ad u boierănaşu, ot satu l Coşova
Io n brat ego, ot tam
'N icolae sin Io n Croitorul, mazilu, „ ,,
M arin B ra t ,, „
C ostandin Visarionescu, în v ă ţăto r, şi scriitorul satu lu i Cheia ot satu l Cheia
D răghici Zavried, fecior de neam , îngrijitoru sf. S chit Sărăcineşti
p ita ru l Io n iţă Vlădescul, ot sa tu l R obeşti?
p itaru l Costandin A lbotëanu, la satu l Cîineni
logofăt Manole H agi Gheorghidis, ot tam
logofăt Costandin Turcescu, lu c răto r canţelarii supt-ocîrm uirii plaiului Cozii
logofăt Io n iţă B ratovoescu, ot sa tu l Poeni

Plasa Otăsăului
C ostandin Slăvitescu, supt-cîrm uitorul, la sa tu l Slăviteşti
p ita ru l Costache Mihalovici, satul-M ănăstireni
P etrache A ndronescu, ,, Surpatele
Petrache Nisipeanul, ,, Slăviteşti
D im itrie Gheorghiu, ,, B ăbeni

Cei abonaţi d-a dreptul la d-lùi pitar Hristache Ioanidis

opştescul colectant al aceştii cărţi, cu prilejul vestirii de m ai n ain te făcu tă prin porunca
cin stitu lu i D epertam ent ,
D im itrie Dobriceanul, supt-cîrm uitorul ■ plaiului H orezul
lo a n D im itriad, reghistratorul cîrmuirii
Nicolae Baldovinescul
biv polcovnic A le x a n d ru B otescu
Gheorghe H ristescu
p ita ru l Iordache Căpeleanu procurorul
Zisu D im itriad grafierul
M arin Piscupescu, reghistrato ru l cinstitei judecătorii
Iorgul sin p ita r Mihalache Oromolu, scriitor
124 G. POTRA — V. CURTICAPEANU 48

Costand sin p ita r lo a n Vladimirescu, idem

lo a n G receanu
Alecu Zugrăvescu, la procororul
ireti logofăt lo a n M ămoianu, v ătafu l de aprozi
Grigorie M arinescu, de la T rebunal
Gheorghe sin serdar N ica Y lădescu
Glieorghe Lipoveanu
Manole Golescu
Iordache B ojoreanu
Teodor Pencovici, îngrijitor arestului ocnii
T eodor Marinov, staro stea de D răgăşani
Costache Mosh, de la ocnă, în oraşu Ocna
Costandin M ăldărăscu, în oraşu Rîm nic
F ila re t proin Cotm eanul, la sf. M-re Cozia

Abonaţi acum la ctrmuire

Ian cu Borănescu, în oraşul R îm nicu Vîlcei , '
P este to t nouăzeci şi două persoane s-au a ră ta t cu d o rin ţă de a prim i Istoria neam ului
rumânesc. - -
Cîrm uitor, 1844 aprilie
Şt. [indescifrabil]
ajutor,
I. M avrodinescu
Arh. St. Buc., Vornicia din lăuntru, 1.585/1843.

1844 aprilie 16. Turnu.

C IN ST IT U L U I D EPA R T A M E N T D IN L Ă U N T R U
C ÎR M U IR E A JU D E Ţ U L U I T E L E O R M A N

Mai găsindu-să încă unsprezece abonaţi p en tru volum ul n u m it Hronica rumânilor d u p ă

cum să coprinde în a lă tu ra ta listă, care cu supunere să înaintează cinstitului D ep artam en t
p ă lingă acest plecat, p o triv it cu porunca de su p t nr. 2.748 din anul încetat.
Cîrm uitor,
N. [indescifrabil]
A nul 1844
luna aprilie 16
oraş T urnu

Judeţul Teleorman
L istă de abonaţii ce s-au p renum ărară (sic) la Hronica românilor.
preotul Iacov oraşul A lexandria
lo a n L azăr idem
Petrache H ristescu idem
Necola Ceacîru idem
Nedelcu Zaria idem
Tache H ristea idem
P etre Anghel idem
P ancu Iordan idem
D im itrie H agi lo an idem
P etre Teodor idem
Petrache Theodor, din tîrg u Zimnicea
Arh. St. Buc., Vornicia din lăuntru, 1.585/1843.
49 TIPĂRIREA şi d if u z a r e a c r o n ic ii , l u i G. ŞlNCAl 125.

1844 m ai 5. [Ploieşti].

C IN ST IT U L U I D E P E R T A M E N T D IN L Ă U N T R U
C Â R M U IR E A JU D E Ţ U L U I PRA H O V A

' î n urm a poruncii cinstitului D epertam ent din lă u n tru cu nr. 2.734 din le a t în c etat,
p recît m ijloacele a e rtat, îndem nîndu-să M lăd u ito rii acestui ju d eţ, s-a şi a ră ta t am atori
p iuă la 24 persoane.
: A ceasta cu plecăciune să face cunoscut cinstitului D epertam ent, alătuxîndu-să to td e ­
o d ată şi lista abonaţii (sic), a rătăto are de numele, fam ilia şi locul lăcuinţii fiecăruia, d u p ă
cum să cere.
[Cârm uitor],
I. Creţulescu
anul 1844
luna m ai [5]
nr. 1.720

Judeţul Prahova
L istă de num ele abonaţilor H ronicii rum ânilor ce s-au a d u n a t din coprinsul acestui ju d e
şi anum e : rangul, porecla şi locul lăcuinţii fiecăruia, anul 1844.
Nicolae R ătescu, fost sam eş la acest ju d e ţ, ş-acum \a.\indescifràbW\
biv căpitan za lefegii M anolache Şoimescu

p ita r C. Corlătescu, în Ploieşti

p ita r lo a n Plopu, la Cîmpina
p ita r Costandin A nagnosti în Ploieşti
p ita r Ian cu Dinescu, supt-cărm uitoru plaiului Prahovii, la B reaza C ostandin Dedulescvt, am­
p loiat al aceştii cârm uiri, în Ploieşti
Tli. Corlătescu, scriitor la procuroria de aici, idem
părintele Stroie duhovnic m ah. B unei V estiri din tr-acest oraş
praporgic Tom a Bilciurescu, procuror la Săcuieni
Costandin Viespescu, de la m ag h istratu acestui oraş
lo a n Stoienescu, cîn tăreţ [la biserica] S fântului Gheorghe, idem
m arele clucer Gheorghe Boldescu, în Ploieşti
Gheorghe Mihail zet H agi Polihroni, idem
Ţaciu R adovici
Filip D im itriadis
A ndrone Murgulescu
D um itrache Nicolau
D im itrie A nastasidis
B arbu Murgulescu
M atache Stoienescu, secretar la m ag h istratu acestui oraş
lo a n F inţeanu, pom ojnic la trib u n alu l acestui ju d e ţ
Costache Chritopolu, scriitor, idem
V asilache Caraspas
A nastase D urm a, la Filipeşti
serdar Ian cu Creţulescu, ocărm uitoru acestui ' ju d e ţ P rahova
p ita ru Ian cu M ărzea, secretar, idem
p ita r S tanciu Şoiculescu, su pt-cărm uitoru .plăşii Câmpului
Nicolae Scorţean, supt-cărm uitor plăşii T ărşorul
A nton D obrogeanu, idem la F ilipeşti
p ita r D im itrache Popescu po liţaiu acestui oraş
G hiţă Hiescu pom ojnic la această cârm uire
E nache Murgulescu, în Ploieşti
I. Creţulescu
A rh. S t. Buc., Vornicia din lăuntru, 1.585/1843.
 126 G. POTRA — V. CURTICAPEANU 50

1844 m ai 10.

C IN ST IT D EPA R TA M EN T D IN N Ä U N T R U
C ÎR M U IR E A JU D E Ţ U L U I A R G E Ş

î n u rm area poruncii acelui cin stit D ep artam en t cu n r. 2.738 le a t încetat, adunîndu-se

şi dintr-acest ju d e ţ n u m ă ru l abonaţilor co p rin şi'în lista lă tu ra tă la H ronica neam ului, să
şi trim ite cinstitului D ep artam en t în so ţită de acest plecat ra p o rt cu adăogire ca să binevoias-
că a pune la cale cele de cuviinţă, p e n tru îm părtăşirea d-lor abonaţilor m ai în p rip ă cu
această istorie, spre încurajare în v iito r la asem enea prenum ăraţii.
Cîrmuitor,
[indescifrabil]
ajutor, I. Zanfirescu
nr. 3.064
1844 m ai 10

Judeţul Argeş
L istă de abonaţi la H ronica istorii neam ului rom ânesc, ce s-a a d u n a t d intr-acest ju ­
deţ.

G hiţă Lerescul în oraş P iteşti

Alexe sin Neagoe sa tu l N egraşi
M ihai sin Neagoe idem
A ndrei Coman idem
Badea- sin Stoian idem
Io n Slobozeanu brat Badea, idem
R a d u si» B adea idem
D um inecă sin R ădoi idem
B arbu sin Tănase ot c ătu n u R om anaţi
D um itru sin Cîrstea, idem
Ştefan Gbinescu ot Negraşi
S tancu sin Gheorgbe Gbinescu, idem
Gbeorgbe Car-mare, sa tu A dunaţi-N egraşi
Mincu P a te n ta m idem
lo a n Giurescu idem .
M arin sin Vasile, satul Golfeşti
Nicolae brat Vasile, idem
M anea sin N istor, sa tu A dunaţi-N egraşi
Io n sin T om a Boerescul, ot Susani
chir N ecula idem
logofătu T ănase Ciucă, ot R ăte şti
Mihalacbe Predescul sa tu l Cepari
Tache R udeanul sa tu l R u d a
Gheorghe Ciutaşcul sa tu l Ciuteşti
praporgic Alecu B ălteanu sa tu l Tîgveni
Nicolae B ălteanul idem
lo a n H ristopolul oraş P iteşti
E ftim ie E m anoil H aţu lea
lo a n Manolescul idem
P etrache M ateescul sa tu l D roguraşti
popa D um itru U rdeanu sa tu l Lereşti.
popa Petre idem
Plorea zet Gligore idem
Costache Anghelescul sa tu l Stoiceni
Nicolae Rusescul oraş P iteşti
D u m itra Protopopescul idem
51 TIPĂRIREA- ŞI DIFUZAREA -CRONICII I.UI G. ŞlNCAt 127

m a'gbistratu oraş. [ului] ■ P iteşti

P a ria it-H aţula idem
Nicolad1Coculescul ’ idem
D um itru Ioaniş idem
Alecri ' Roriianof al II-lea, idem
Drăghici B udişteauul idem
Iacov Coen idem
Nicolae Rusescul idem
D um itru Protopopescul idem
p itaru Pavlică R ătescul idem
Ilie Trifonescul idem
lo a n Gheorghe B udişteanul idem
praporgic A postol Beştalii [? ] -■
A ntonie Diicul sa tu l Cocul
Stanciu Plăvănescu oraş P iteşti
A ceştia de m ai jos sîn t abonaţi la d. A lexandru G avra crăescul profesor din A rad :
marele serdar D im itrie Prăgoescu [? ] oraş P iteşti
dom nişoara M ariţa L in ţa B rătianca idem
m edelnîcereasa C atinca Tîgveanca idem
cucernicia sa p rotopop C ostandin S achelarie idem
vistier M ita i Popescul idem
N iculiţă Alexescul idem
p itaru.C ostandin Enculescul idem
lo a n Gălăşescul idem
P a n a it H aţulea idem
Anica R ăteasca idem
Nicolae R ătescul idem
lorgu Teodoritescul idem
Nicolae B îrleanul idem
lo a n ’ Zanfirescul pom ojnicul cîrmuirii sud. Argeş
G hiţă Negulescul idem
Nicolae Popescul oraş C urtea de'A rg eş
Cîrmuitor,
[iindescifrabil]
ajutor, I. Zanfirescu
Arii. St. Buc., V o m id a din lăun/m , 1.585/1843.

1644 iunie 1. [Bucureşti].

C IN ST IT U L U I D EPA R T A M E N T AD T R E B IL O R D IN LĂ U N TR U .

Hronica R om ânilor sau Isto ria neam ului rom ânesc ce acum au început a să da la lu ­
m ină de d. A lexandru Gavra, crăescul profesor din A rad, dobîndindu-şi sprijinirea înaltei
noastre stăpîniri p rin chiar acest cinstit D epartam ent, v a duce cu sine din veac în veac
num ele sprijinitorilor ca să le arate cu m u ltă la u d ă generaţiilor viitoare p en tru m ărini-
m oasa lo r facere de bine.
Căci d upă poruncile ce au binevoit a slobozi cinstitul d epartam ent, către cinstitele cîrm uiri
de judeţe, recom andînd în deobşte această frum oasă carte ce este de n ea p ă ra tă treb u in ţă
ca să o aibă fiecare rom ân în casa sa, s-au a d u n a t u n n u m ăr foarte m are de abonaţi în cît
p înă acum nici o carte n-a fost norocită ca să se tipărească în rom âneşte cu aşa m are spri­
jinire de dragostea naţională precum a stă d a tă să tip ăreşte Hronica Românilor.
P en tru a căriia trim itere (din trim estru în trim estru) p e la abonaţii din judeţe, făcuţi
p rin m ijlocirea stăpînirii, deschizîndu-să corespondenţă cu cinstitele cîrmuiri, adaog plecată
128 G. POTRA. — V. CURTICÄPEANU 52

rugăciune cinstitului d ep artam en t ca să binevoiască a-m i acorda şi a stă d a tă m ilostivi­

re a sa într-ajutoru-m i, binevoind a p ofti pe cin stitu l S ecretariat al S ta tu lu i ca să m i să
prim ească la expediţie şi pachetele i adresele ce voi avea de trim is pe la judeţe, atin g ăţo are
de lucrarea aceştii abonaţii.
P e n tru care voi răm înea foarte adine recunoscător generozităţii cinstitului d epartam ent,
■căci scutindu-m ă de p la ta tra n sp o rtu lu i lor să . v a scuti şi abonaţii de adaosul p lă ţii ce poate
le-ar pricinui desgustare de a se lepăda, în, vrem e ce num ai D um nezeu ştie cu cită. osteneală
s-a u adunat.
Al cinstitului d e p artam en t
plecat serv,
p ita r H ristache Ioanide
obştescul colectant al H ronicii Românilor din to t P rin ţip a t nr. 364
a n u l 1844 iunie 1 •
B ucureşti

1844 iunie 6. [Bucureşti].

C IN ST IT U L U I D EPA R T A M E N T A L T R E B IL O R D IN L Ă U N T R U

D upă poruncile ce au b inevoit a slo b o zi'cin stitu l d e p artam en t către cinstitele cîrinùïri
d e judeţe, Hronica Românilor şi-au do b în d it u n m are aju to r la tip ă rire a ei, căci p rin silinţa
acestor dregătorii s-au a d u n a t u n n u m ă r foarte însem nat de ab o n aţi în e ît nim eni n -ar fi, n ă d ă j­
d u it şi pen tru care sîn tem adînc recunoscători m ilostiviii no astre stăpîniri, precum şi. generozi­
tă ţii naţionale ce făcu a stă d a tă pe rom âni m ai sim ţitori ca să-şi în tin ză cu dragoste m îna de
a ju to r în tru sprijinirea istorii neam ului lor.
A şadar, cu aju to ru l lu i D um nezeu şi al oam enilor de binefăcători, eşind acum la lum ină
cele în tîi zece coaie din această m u lt a şte p ta tă şi d o rită istorie, m i s-au şi trim is o su m ă de
exem plare de către d. editor, d in care urm în d a îm p ărtăşi şi pe abonaţii d e ’la judeţe,
n-am cunoscut pe nim eni în p a rte a locurilor cărora aş fi p u tu t să încredinţez această deli­
c a tă lucrare, sau deşi am cunoscut pe la une locuri, m -am p o p rit de a face v reu n p as către
dînşii, tem îndu-m ă n u num ai că p o ate n u o să lucreze cu grabă, d u p ă cum cere treb u in ţa,
d ar unii poate că v or îndrăzni a şi stric a din p re ţu cărţilor cu care să-m i zm intească lucrarea,
să-m i vatem e cinstea, să-m i strice creditul şi chiar v ia ţa nem ai p u tîn d tr ă i ca să-m i văz
num ele în defăim area tu tu ro r patrioţilor.
Căci de n u voi p lă ti banii la vrem e, d. editor v a precurm a trim iterea istorii şi prin
urm are n u voi avea de unde să d au abonaţilor ce au p lă tit fo arte cinstit şi carii doresc a
c ă p ă ta întregim ea ei.
T oate acestea m -a[u ] făcu t să iau îndrăzneală a trim ite exem plarele d- d rep tu l ..cinstite­
lor cîrm uiri de ju d e ţe n ăd ăjd u in d că şi dînsele fiind Insuflate de generozitatea cinstitului
d ep artam en t îm i v o r acorda şi din parte-le acest mic aju to r ca unele ce îşi au to a tă înlesni­
rea prin slujbaşii lor în p a rte a locului.
Şi ca să n u m i să facă (spre a m ea nenorocire) vreo piedică din p a rte a vreunuia, nevrînd
a prim i această însărcinare cu a înlesni darea cărţilor pe la abonaţi.
Grăbesc a face plecată rugăciune cinstitului d ep artam en t ca să să m ilostivească a-m i
acorda şi astă-d ată favorul său, binevoind a p ofti pe cinstitele cîrm uiri să-m i înlesnească to t
cuviinciosul aju to r în tru această lucrare, a tît cu în p ă rţirea exem plarelor trim ise pe la abonaţii
făcuţi de dînsele şi de deosebite persoane, precum li s-a încunoştiinţat, c ît şi cu prim irea
preţului ce li s-a desluşit, care să grăbească a mi-1 trim ite ca să am cu ce întîm p in a şi eu la
vrem e p la ta poliţelor dom nului editor spre a-1 înlesni cu aceasta la lucrarea sa, ca să n e trim iţă
m ai în grabă urm area istorii ce să ad astă cu m are nerăbdare de către to ţi rom ânii ce ş-au
abonat.
în g rijin d to td e o d a tă ca să m ă înştiinţeze din vrem e în vrem e şi p en tru acei abonaţi ce-şi
v o r ajunge ţin ta vieţii, ca să precurm tip ărirea istorii p ă seam a lor, precum şi p e n tru acei
abonaţi ce să vor stră m u ta cu şederea la a ltă parte, ca să ştim unde să le trim iţ urm ătoarele
53 TIPĂRIREA ŞI DIFUZAREA CRONICII LUI -G. ŞlNCAI ----- ----- 129

sarcini, ca n u din lipsa u n o r asem enea ştiin ţe tipărindu-se în zad ar m ai m ulte exem plare şi
p en tru unii ca aceştia, să să pricinuiască pagubă d. [om nului] editor.
Al cinstitului departam en t
plecată slugă,
p ita r H ristache Ioanide obştescul colectant al H ronieii Românilor
anul 1844 iunie 6
nr. 375 '

1844 septembrie 5. Bucureşti.

C IN ST IT U L U I D EPA R T A M E N T D IN L Ä U N T R U
C ÎR M U IR E A JU D E Ţ U L U I IL FO V

1 A ducînd cîrm uirea la îndeplinire poru n ca cu nr. 2.747, are cinste a trim ite cinstitului
D epertam ent listă de feţele ce au a ră ta t d o rin ţă de a să îm p ărtăşi cu Istoria neam ului' rum ă-
nesc.
C ărm uitorul,
[iindescifrabil]
P e n tru D .S.
M. D im itrescu
anul 1844
septem brie [5]
nr. 6.314
oraşul Bucureşti

Judeţul Ilfovului
L istă de abonaţii H ronieii românilor d in tr-acest judeţ.

Rangul, numele, pronumele şi locul lăcuinţii fiecăruia

p itaru l Costacbe Elefterescu, secretar, ot m abalaoa Amzii
Nicolae B ălteănul, pomojnicul, idem
lo a n H alepliu, scriitor, în m ahalaoa Sf. Visarion .
Stefan U rlăţean, idem, în m abalaoa. Amzii
P etracbe Ionescu, registratorul, idem
p ita ru l Alecu Boţea, supt-cîrm uitor plăşii Ciocăneştilor
A ntonie G berm an epistatu l moşiii Ileana
M arin N egulescu ot s a t Obileştii Noi
2. ex. ; Gbeorgbe Sam ocoveanul supt-cîrm uitorul plăşii Znagovului
p ita r'A le c u D im itrescu, supt-cîrm uitorul plăşii [indescifrabil]
Gbeorgbe Ionescu, aju to ru l său
p ita r ;.G biţă R ătescu la s. [atul] Popeşti-C reţuleşti
conţipist Costandin C răznar arendaş al moşiii Nefliu
Costacbe Săvulescn D îlvari
polcovnic Parascbiva Gberghe D om neşti
Gheorgbe S tup ăl B ragadiru
Chiriac Costandin V ârtejul
D um itru D iam andi M ăgurile Filipescului
Nedelcu Sabec D ărăştii M itropolii
E nacbe G beorgbiu Jila v a
lo a n Sotirescu C reţeşti
Io n iţă D ănescu, căp itan poştii Creţeşti
p ita ru l M anolacbe Zefbari arendaş moşiii Copăceni-M ănăstirii

9 — A nuaru l In stitu tu lu i d e Isto rie şi A rheologie

130 G. POTRA — V. CURTICÄPEANU •5 4

^Andrei, arendaş moşii Copăcenii de Sus

M atache Gheorghiu, arendaş moşii Copăcenii lu i V arlam
p itaru l H ristaclie Gheorghiadis, arendaş ot Dobreni
Grigorie Protopopescu, arendaş ot O răştii Lăm otescului
logofăt M ihalache Apostoleseii, logofăt satu lu i O răşti
logofăt Costache Popov, logofăt satu lu i Berceni
polcovnicul Nicolae, logofăt, satu lu i D obreni
„ lo a n , „ ,, Colibaşi
logofăt Grigorie B ărbulescu ,, Copăcenii de Sus
lo a n R îm niceanu, logofăt ,, D îrvari
Costache Goga, în g rijitorul moşii Caţica
N ae Popescu, la sa tu l V îrtejul
N iţul Jupan io tu l, arendaş moşii O lteniţa
p ita r Nicolae Protopopescu, arendaş moşii Ulmeni
parucicul Scărişoreanu, p ro p rietar moşii Ulm eni-U ngureni
lo a n P etre, idem
M arinache Dăniilescu, arendaş moşii V alea lu i Soare
Gheorghe Dăniilescu, arendaş moşii Chimogi
Gheorghe Gheaşcă R ado vanul
M ăţăn Gheorghiu Bucium eni
D um itru lo a n V asilaţi
Ştefan L eondar [iindescifrabil]
C ostandin Nicolae PărU ta
C ostandin ţţ L ăm oteşti
M itul Teodorescu, ep ista t moşii Gălbinaşi
p ita ru l M atache D im itrescu în m ahalaoa Ceauş R ad u
P este to t p atruzeci şi nouă
p e n tru D.S.,
M. D im itrescu
A rh. St.B uc., Vornicia din lăuntru, 1.585/1843.

[1845 aprilie. Bucureşti].

P R E A N O B IL U L U I Ş I P R E A IL U S T R U L U I DOMN M A R E L E D VORNIC Ş I
c a v a l e r b a r b u l ş t ir b e i m in is t r u l t r e b il o r d in l ă u n t r u , ş i
CELELA N TE.
Ilustrul meu domn,

Cu m are sete şi nerăb d are aştep tam fericita întoarcere a domnii voastre, sim ţind în
lipsă-vă m are îm piedicare la îm p ărţirea Hronicei românilor ce cu generozitate au fo st sprijini­
tă de dom nia v oastră, căci d u p ă cum v ă este cunoscut, h o tă rîrea editorului era ca să dea la
lum ină p ă fiecare trim e stru cîte zece coaie d in această istorie, d a r zăbava prim irii banilor, d upă
la abonaţi, cu care n u m itu să fi p u tu t înlesni tip ărirea urm ătoarelor sarcini, au zădărnicit cu
to tu l această lucrare în cît abia au p u tu t ieşi p în ă acum două sarcini la lum ină în curs de un
an.
î n anul tre c u t, pe la lu n a lu i mai, trim iţîn d în prim irea cinstitelor cîrm uiri de judeţe
sarcina în tîi de zece coaie din această istorie, precum şi în lu n a trecu tu lu i octom vrie, tri-
m iţîndu-le şi sarcinile al doilea cu rugăciune ca să le îm p a rţă pe la abonaţii făcu ţi însuşi de ele,
d u p ă chiar porunca ce a ţi b unevoit a slobozi în tru aceasta. ■
Cu m îhnire v in a reclam a în a in te a dom nii voastre că din nesilinţa cinstitelor cârm uiri,
au ajuns această lucrare la întîrziere ce nici o d a tă n u s-au n ă d ă jd u it su p t chiar protecţia
cu care a ţi binevoit a o sprijini.
A m obosit cu to tu l făcînd m ii de rugăciuni cinstitelor cîrm uiri ca să grăbească, a m ă
desface de p reţu l sarcinilor trim ise cu care să-m i pociu p lă ti şi eu d ato ria către editorul
55 TIPĂRIREA şi difuzarea c r o n ic ii lui G. ŞlNCAl 131

ce să lu p tă cu m ari cheltuieli în lucrarea aceasta, d a r nici în tr-u n chip n u m i s-au a scu ltat
rugăciunile. B a încă n u vor a-m i trim ite nici chiar cărţile înapoi, ca să le fi p u tu t trece pe la
alţi doritori. 4 I
P en tru această nedrep tăţire am fo st silit ca să reclam cinstitului D e p artam en t în tre -
p atru rînduri ( pe cînd dom nia v o astră lipseaţi de aici). Şi cu m îhnire am v ă z u t că h îrtiile s-au
aşezat la delă fără nici u n rezultat, pînă cînd, d u p ă în toarcerea m ea de la Craiova, auzind de
fericita întoarcere a dom nii voastre, num ai D um nezeu ştie cît de m u lt m -am b u cu rat, mîngîn-
du-m ă cu nădejdea că plînsoarea m ea num ai p o ate fi tr a ta tă cu d ispreţ ca p în ă acum .
De aceia m ă rog plecat, generosul m eu domn, ca să v ă m ilostiviţi a porunci cinstitelor cîr-
m uiri de la judeţele Gorj, Vîlcea, R om anaţi, Olt, Argeş, Muşcel, P rahova, Ilfov, Vlaşca, B u­
zău şi Brăila, ca în cel m ai sc u rt soroc să-m i trim iţă negreşit p re ţu l sarcinilor d in p om enita
Hronică, înapoindu-m i to td e o d a tă şi oricîte dintr-însele n u v a fi v ru t abonaţii ca să le prim eas­
că, spre a m ă p u te a desface cu editorul, căci chiar în p rivirea dom nii voastre ce sîn te ţi a tît
de m iilt iu b ito r de d reptate, v a fi cu p ă c a t să răm îi păgubaş d ă d re p tu l meu,
Al domnii voastre p rea p le cat serv,
p ita r H ristache Ioanidi
obştescul colectant al H ronicii românilor.
A rh.St.B uc., Vornicia din lăuntru, 1.585/1843.

1845 aprilie 30. [Bucureşti].

C ÎE M U IR IL O R D E M AI JO S

P ira tu l H ristachi Ioanidi, obştescul colectant al H ronicii românilor, p rin ja lb ă către D epar­
ta m en t face arătare că nici p ă n ă acum n u a r fi p rim it de la acea cîrm uire costul a două
broşuri din această Istorie, ce le-au trim is încă din tre c u tu l an, i cu adăogire că d in ase­
m enea pricină n u au p u tu t editorul să urm eze cu în a in ta rea tip ă ririi prezisei cărţi, cerînd to t
într-o vrem e a i să face în tru aceasta aju to ru l D epartam entului.
D rept aceea să scris cîrm uirii ca fă ră m ai m u ltă prelungire, adunînd de la abonaţi p reţu l
însem natelor două broşuri, să trim iţă b anii către n u m itu l colectant, înapoindu-i către aceasta
şi oricîte din acele broşuri vor fi răm as de la ab o n aţi să le prim ească.
1845 aprilie 30
nr. 1.713 Gorj
1.714 Vîlcea
1.715 R om anaţi
1.716 Olt
1.717 Argeş
1.718 Muşcel
1.719 P rahova
1.720 Ilfovul
1.721 Vlaşca
1.722 Buzău
1.723 B răila
A rh.St.B uc., Vornicia din lăuntru, 1.585/1843.
P rea nobilului şi prea ilustrului domn, m i n i s t r u al trebilor din lă u n tru , B arbul Ştirbei,
cavaler a m ultor ordine .îm părăteşti ş.c.l.

Ilustrul meu Domn,

D um nezeu cunoscînd că iu b iţi drep tatea, au insuflat cugetului m eu ca să viu a v ă cere
sprijinirea la cele de m ai jos care îm i am erin ţă p ag u b ă şi nenorocire.
Generosul m eu domn, d u p ă ocuparea a feluri de slujbe mici ale sta tu lu i în curs de 15
ani, în le at 1843, m -am tra s în lu crări particulare, începînd a m ă ocupa cu lite ra tu ra sau m ai
bine a zice, a înlesni întinderea aceştii lum ini în tre poporul rum ân.
 132 G. PÖTRA — V. CURTICÄPEANU 56

A şa dar, în acel an, începînd a să tip ă ri Hronica rumânilor am p rim it însărcinarea ce ini-a
pus editorul de obştesc colectant în acest P rin ţip at, cînd cerînd şi aju to ru stăpînirii de: la
dum neavoastră, m -a ţi p rim it cu to a tă dragostea ce dovedeşte d o rin ţa ce aveţi p en tru în tin d e­
rea literaturii. Şi p rin recom andaţia ce a ţi binevoit a d a cinstitelor cîrm uiri de judeţe, le-aţi
pus îndatorire ca să să înlesnească a face cîţi de m u lţi abonaţi în tru aju to ru tip ăririi aceştii
cărţi. -
Cînd după prim irea listelor de num ele abonaţilor prim ind de la editor sarcina 1 şi al
2-lea d in pom enita H ronică, am lu a t îndrăzneală de le-am trim is de-a d re p tu în p rim irea
cinstitelor cîrm uiri ca să le dea abonaţilor, sfiindu-m ă a îm povăra pe cinstitul D eperta-
m e n t şi de curgătoarea corespondenţă ce treb u ia să aibă cu trim iterea acestor cărţi, a căror
p re ţ d u p ă la unele ju d e ţe abia l-am prim it, ia r d u p ă la altele, d upă m ulte rugăciuni ce le-am
făcut, nici p în ă acum n u v or a-mi trim ite desfacerea cuvenită, b a nici cărţile înapoi, lăsîndu-m ă
în m are răspundere către -editor care din pricin a aceasta a şi în c e ta t din lucrarea tip ă ririi
cărţilor.
O sebit de aceasta, m ai m u lţi din profesorii n o ştri tip ărin d alte asem enea cărţi folositoare
neam ului, le-am p rim it asuprăm i şi care trim iţîndu-le la cinstitele cîrmuiri, m ulte le-a p rim it
cu dragoste silindu-se a le desface şi a-m i trim ite p reţu l lor, ia r altele m ă ţin e şi p în ă acum
în c u rcat, fă ră să v re a a-m i trim ite nici banii, nici cărţile în c ît ca să m ă poci desface cu proprie­
ta rii for, care cu to t d rep tu l n e în cetat îm i cer despăgubirea.
A cum dar, tre b u in ţa cerînd, a m ă trag e peste Olt, m ă v ăz îm piedicat de aceste îm preju­
rări, căci iubindu-m i cinstea ce îm i este scum pă, m ai m u lt decît viaţa, n u poci a mi-o p ă ta ,
lăsînd în pagu b ă pe editor.
D e aceia, alerg cu rugăciune la generozitatea dom nii voastre ca să v ă m ilostiviţi a d a o
singură poruncă sorocitoare la fieşcare cîrmuire, ca în cel m ai sc u rt soroc să să silească a-
m i desface cărţile şi a-m i trim ite banii ce anum e se a ra tă prin a lă tu ra ta listă, cu care să m ă poci
desface şi eu de p roprietarii lor.
D om nul meu, această m are b u n ă ta te v a săvîrşi o m inune cu cel ce îndrăzneşte a v ă supăra
şi care în to a tă v ia ţa v a ru g a p e D um nezeu p e n tru fericirea şi îndelungate zile ale u n u i suflet
a tît de generos.
A l domniei voastre p rea plecat,
p ita r H . Ioanide
A rh.St.B uc., V o m id a din lăuntru, 1.585/1843.

[1846 iulie. Bucureşti^.

C IN ST IT U L U I D EPA R T A M E N T A L T R E B IL O R D IN N Ă U N TR U

D upă poruncile ce au binevoit a slobozi acest cin stit D ep artam en t către cinstitele cîr­
m uiri de judeţe la care p rin lista ce am d at, am a ră ta t cu desluşire răm ăşiţa de b an i ce m al
am a prim i din p re ţu cărţilor trim ise spre vînzare pe la doritorii duprin judeţe.
N eprim ind încă p în ă acum to ta la desfacere ori în b an i sau cărţile înapoi, ca să m ă poci
desface şi eu cu editorii acestor cărţi, ce n eîn cetat îm i face cerere p en tru aceasta.
Mă cunosc silit a năzui iarăşi la m ilostivul aju to r al cinstitului D epartam ent, rugîndu-
m ă plecat ca să binevoiască a rep eta cinstitelor cîrm uiri aceiaşi îndatorire, ca în cel m ai sc u rt
soroc, să grăbească a aduna ori b a n i sau cărţile înapoi de la feţele a ră ta te p rin poruncile
de m ai nainte. Şi cît m ai fără zăbavă să-i trim iţă d-a d rep tu la cinstitul D epartam ent, de u n d e
m ai cu înlesnire le poci primi, căci m ai întîrziindu-se îm plinirea acestor bani, p oate să să
întîm ple m ari încurcături cu schim barea unora din slujbaşii în a căror prim ire sîn t trim ise
cărţile.
Şi prin urm are m i să v a pricinui pagubă, dacă n u să v a asigura din vrem e această des­
facere. i
Al cinstitului D epartam ent,
plecat H . Ioanide
A rh.St.B uc., Vornicia din lăuntru, 1.585/1843.
57 TIPĂRIREA ŞI DIFUZAREA CRONICII LUI G. ŞlNCAl 133

1846 august [10— 15. Bucureşti]:

D EPA RTA M EN TU L T R E B IL O R D IN L Ă U N T R U
C IN S T IT E I C ÎR M U IR I A JU D E Ţ U L U I [LOC L IB E R ]

P oruncile D e p a rta m e n tu lu i ned în d u -se ca să slu jasc ă d re p t tre c e re de v rem e spre

citire num ai, ci spre cea întocm ai aducere la îndeplinire celor printr-însele expuse.
Cu m irare d ar vede D ep artam en tu l trecerea în care petrece de a tîta vrem e acea cinstită
cârm uire despre.urm area poruncii sale cu nr. [loc liber] din [loc liber], cînd pricina este fo arte
sem plă, m ărginindu-se rezu ltatu l ei num ai în două cuvinte, adică ori a trim ite banii costului
acelor cărţi, sau cărţile ca să se în to arcă înapoi.
Deci să scrie şi printr-aceasta, ca în soroc de cincisprezece zile, negreşit, să îndeplinească
ori u n a sau' a lta spre desăvîrşita desfacere a d-lui p itaru lu i H ristach e Ioanide carele neînce­
t a t reclam ă la D epertam ent, căci dacă d u p ă aceasta să m ai v a vedea tăcere din p a rte a acei
cinstite cîrmuiri, cu m îhnire se vor lu a osebite m ăsuri ce n u vor aduce plăcere d-lui cîrm uitor
p en tru cuvîntul nebăgării de seam ă cu care se p o a rtă în tru îndeplinirea poruncilor D eperta-
m entului.
N. Goleşcu
1846 avgust [f. zi]
A rb.St.B uc., Vornicia din lăuntru, 1.585/1843, foaia 136 şi foaia 137 au acelaşi cuprins. /,

1846 august 21.

C IN ST ITU L D E PE R T A M E N T D IN L Ă U N T R U
C Â R M U IR E A JU D E Ţ U L U I M E H E D IN Ţ I

Spre răspuns la porunca cinstitului D epertam ent n t. 5.633, plecat să face cunoscut,
că fără d rep tate să face cîrm uirii o asem enea d ojană şi băgări de sam ă, p e n tru că din parte-i
au trim is p itaru lu i H ristache Ioanidi p ă lîngă adresurile su p t nr. 586 şi 4.954 banii ad u n aţi
d u p ă acele cărţi însăm nate în porunca cinstitului D epertam ent su p t nr. 133, îm preună cu cele
răm asă nedesfăcute (afară de cele în a in ta te de n u m itu l fostului grefier pitaru lu i Costandin
Şoimănescu, către carele i s-a scris a se adresa d-ad retu cu cereri de a-i trim ite p re ţu l lor), avînd
cărm tiirea şi răspunsurile pom enitului Ioanide su p t n r. 65 şi 233 d ă a lor primire.
Prin urm are d ară dă vrem e ce n u m itu l n -a ş tiu t să preţuiască şi să deosăbească lucrarea
făcu tă d ă această cârm uire, în c ă t au adus zadarnică supărare cinstitului D epertam ent şi
cârm uirea a suferi dojană, este plecat ru g a t să binevoiască a face cunoscut num itului ca să
n u m ai trim iţă în viitor asem enea cărţi,
p en tru d. cîrm uitor,
C. I. Niţescu
anul 1846 <
av gust 21
n r. 7.597
A rii.St.B uc., Vornicia din lăuntru, 1.585/1843.

1846 august 21.

C IN ST IT U L U I D E P E R T A M E N T D IN N Ă U N T R U
C Â R M U IR E A JU D E Ţ U L U I M U ŞCEL

C itind cîrm uirea coprinderea poruncii cinstitului D epertam ent n r. 5.627 cu cinste, spre
răspuns, să găseşte d atoare a-i face cunoscut, că c ît p e n tru zăbava ce zice că să vede u rm a tă
poruncii cu nr. 126 din anul urm ăto r, aceasta izvoreşte din pricina că deşi au cercat şi cearcă
134 G. POTRA — V. CURTICÄPEANU 58

înpiedicări ca să în p a rţă cărţile trim ise, d a r n ădejde avînd a îndeplini scopul d o rit de cin stitu l
D epertam ent, d u p ă silinţa ce au depus.
P rin urm are s-au m ărginit de a ra p o rta rezu ltatu l p în ă acum.
Pe lîngă acestea adaogă cîrm uirea că ea avînd alte însărcinări serioase şi delicate şi
prin urm are care să socotesc m ai grabnice, n -a socotit că a r p u te a trag e vreo răspundere asu-
pră-i p en tru că au adus oarecare zăbavă la îm p ărţirea un o r c ărţi de o significaţie m ărgi­
nită.
Ia r supt-iscălitul, la cele ce să m ai adaogă de cinstitul D epertam ent „ că se v o r lu a
osebite m ăsuri ce n u v o r aduce plăcere d-cîrm uitor p e n tru cuvîntul nebăgării de seam ă
cu care să p o a rtă în tru îndeplinirea poruncilor D epertam entului” , are cinste a răspunde
că in p u ta ţia ce i să face, să aplică îndeobşte tu tu ro r lucrărilor sale, că el n u o m e rită p e n tru
cuvîntul că apururea au p re ţu it seriozitatea poruncilor cinstitului D epertam ent, fără a-i sluji
acestea d rep t trecere de vrem e spre citire num ai, precum zice.
Şi în sfîrşit să roagă a i să recunoaşte în viitor slujbele sale.
Cîrmuitor,
[indescifrabil]
secretar,
Const. Baldovin
n r. 3.614
anul 1846 av g u st 21
A rh.St.B uc., Vornicia din lăuntru, 1.585/1843.
v-a
iS
i
CÎN D Ş I CUM D-A CUNOSCUT AUBX. GAVRA P B GH. ŞINCAI.
-ŞS:
kit
„Treizeci de ani tre c u ră de cînd am a v u t eu norocire de a vedea în tîi şi m ai pe urm ă
pe Şincai. î n două zile de două ori am v o rb it cu dînsul.
D e atunci m ulte idei şi nevoi au tre c u t şi p rin capul m eu şi aşa despre to a te a-m i adu­
ce lim pede am inte, ca să p o t zice aşa sau aşa au fo st cum certitudine, n u te p o t asecura, fără
că n u m u lt oi ră tă c i de la originalul ce l-am v ă z u t atunci cu ochi, şi după cum au fo st atunci,
te p o t încredinţa.
B ărb atu l acesta, care la în tîia vedere şi vorbire cu dînsul, îm i trase asuprăi a ten ţia
şi m irarea, oarecum şi acum îm i s tă în ain tea ochilor şi chipul lu i e tip ă rit în oglinda m inţii
mele. Şi aşa precum îm i aduc am inte, ţi-1 şi descriu.
S ta tu ra lu i era m ai m are ca de mijloc, plin la tru p , d a m ai ta re osos ca cărnos. F a ţa
(obrazul) | m ai lu n g ă reaţă ca ro tu n d ă şi colorai ei fuscus sau negriu. Şi cum îm i aduc am inte,
încă locurile sau petele b u b atu lu i (vărsatului), rare, ici colea să inai cunoştea.
F ru n tea la tă , p ăru l ra r şi p rin c ă ru n te a ţă înar'ginţit [argintiu].
P ozitura sau sta tu ra tra p u lu i lu i era m ăreaţă, care v ăd ea duhul cel în a lt ce lăcuia în
el. P aşi îndrăzneţi, şi deşi era — d u p ă cum aş ghici — tre c u t d e . 60 de ani, sp rinteni ; că aces­
te a îi era şi calesa [caleaşca] care îl p u rta.
Sprincene groase, negre, m ai înbinate, su p t care lucea neşte ochi negri înfocaţi, coperiţi
cu nişte gene cu peri rari, înţepoşate. N as rom an, cam adînc, su p t care era m u steţe pestri-
cate /;u căru n teţe şi p rin foarfeci netezite.
G ura cu buzele proporţionate, b a rb ă rasă ro tu n d ă ; c ă u tă tu ra în d răzn eaţă şi siim eaţă,
d ar în tresurile feţii lu i m estecată să p u te a cunoaşte adîncim ea gîndurilor şi a năcazurilor
cu care în to a tă v ia ţa sa au a v u t a să oşti. (lupta).
V orba sau graiul îi era puteare, glaui cioriu [cioroi = izvor, curgător] b ărbătesc, care-1
vădea că în sine m u lt sim te, îndrăzneşte şi sfială n u are.
V ăşm întul sărac, d a n u zdrenţos, u n cap u t de p ăn u ră (stofă) în colorai — d u p ă cum îm i
aduc am inte — tabacului, d a r care p rin p o rt îşi lăsasă sau pierduse m u lt din esenţia dintîi.
U n peptariu (Leibl) de a ltă p ăn u ră, care m ai jos de încingătoare să sfîrşea şi to t p ieptul
şi pîntecele ţi-1 coperea, cu bum bi galbeni şi g ătiri simple ( egyszeril hészültü) la găurile bum bilor.
Cioareci (nadrdg) ungureşti, de p ă n u ră v în ă tă închisă (setei hék) la color şi o pălărie
cam veche, în a ltă , la poală n u îngustă, pe cap, şi n işte cizme ordinare [obicinuite, sim ple]
în picioare, era to t costom ul b ărb a tu lu i acestuia, de m ai m u ltă şi m ai p ă rtin ito a re norocire
vrednic.
59 TIPĂRIREA şi d if u z a r e a CRONICII LUI G. ŞlNCAl 135

Cum am înţeles din (ce la) alţii atunci, d a şi din voarbele în v ă ţa tu lu i acestuia b ă rb a t, vinea
el de la B ălgrad (A lba Iu lia seau Carolina) unde îşi dusese opul să-l arete la prezesul ţenzurii
a cărţilor, şi trecea pe la Blaj abătîndu-să la episcopul Bobb şi de aci călătorea m ai departe
către O radea Mare la episcopu V ulcan unde îşi cău ta vrednicei cărţii sale patroni, ca s-o tipărească
Cu acest prilej învrednicindu-să cu arhierul Bobb la m asă, cu obicinuita îndrăzneală şi
fără sfială îi spusă în fa ţă cu vîlfă m are m ulte pe g u st şi îm po triv a gustului.
Seara, la cină, au venit în refectoriul Sem inariului şi aci îl văzui m ai întîi, unde u n
canonic, care l-au cunoscut şi m ai nainte, în fiin ţa de fa ţă a m ai m ultor canonici care aci
aveau vieţui (Kost) şi cari to ţi l-au cunoscut, cînd au in tra t în salon cu n işte p aşi îndrăs-
neţi, îl întîm pină cu această în treb are : Unde habemus fortunam ?, adecă De unde avem norocire ?
[norocul].
D ar el — b ag sam a [dîndu-m i seam a], socotind că acesta să făţăresc a nu-1 cunoaşte — îi
d ăd u cu o c ă u tă tu ră jim bitoare şi cam co ntentivă şi cu u n glas repede şi aspru, acest răspuns
laconic (scurt dar apăsat) : „de terra", adecă ,,de pe p ă m în t” sau „ d in ţa r ă ” .
Şi cu aceasta, cu m are îndrăsnire, începu cu to ţi a grăi. Bj
N oi clericii m încam şi u itîn d că zace [se află] înainte-né m încarea în tanjere, cu gurile
căscate din to a te p ărţile oebi ţin ta să m [aţintisem ] asu p ra acestui b ă rb a t (acum in tră ai săi
străin), carele văzurăm că deşi era el ta re deschilinit p e n tru sărăcia îm brăcăm intelor lu i de cei
îm podobiţi cu brîne [brîie] roşii, d a cu a tît să văzu m ai stră lu c it cu dişcursurile cele pline de ştiin­
ţă , p rin care insuflă în to t salonul respect şi tra să a tu tu ro ra luare am inte asuprăşi.
Pe la to ţi pereţii, în tre p reo ţi şi clerici auzeam : ,,A cesta-i Şincai. Ob, ce b ă rb a t” .
A uzind şi m ai n ain te din veste despre Şincai şi to a te întîm plările lui, m i să aprinsă voia,
văzîndu-1 şi de faţă, ca să p o t grăi cu dînsul.
E l în aceasta m ă preveni, că veni şi să în to arsă acum şi c ă tră noi zicînd : Cu bătrîn ii
vorbii, acum să vorbesc şi cu odraslele rom ânilor. Şi întoreîndu-să, ne lu ă în şir pre to ţi clericii
şi nici u n u n u răm asă cu care să n u grăiască. Şi apoi ne lăsă cu acestea cuvinte : „ P u i de ru m â­
ni, p u rta ţi-v ă bine şi n u u ita ţi şi pe Şincai” .
î n a ltă zi m ergînd noi to ţi clericii la preum blare, îl în tîm pinarăm afară de oraşul B lajului
n ain tea ospelului (făgădăului — abătătoarei) episcopesc de lingă T îm av ă, şezînd afară la um ­
b ră ca să-şi înputărească tru p u l spre călătorie.
Aici noi, clericii, ca oile pe p ăcurariu îi lu arăm în mijloc şi-l încunjurarăm . Aici văzui la
picioarele lui nişte desagi plini de h îrtii şi acestea erau bogăţia neam ului rom ânesc, Hronica,
opul lui, îngbesite [înghesuite] în n işte desagi de p ă n u ră de lină, vechişori, laolaltă cu to a tă sără­
cia autorului celui în tră rom âni m ai a v u t de ştiin ţă.
Aci el ne spusă m ulte, care eu p a rte le-am u ita t, p a rte p en tru lipsa locului aci n u le p o t
înşira. Aici îl în treb ai : „Q uare p o rtâ t V estra S pectabilitas volum en illud, ta n ta m sarcinam ,
in dorso ?” — „H ic fetus m eus est, in quo p o st fa ta glorificabor, si non p u d et fecisse, nec portasse
p u d eb it” , ad ecă: „ P e n tru ce p o rţi Strălucirea T a v ălăn tacu l acela, a tîta sarcină, în sp a te "?
— „A cesta e fă tu l m eu (plasm a mea), în care d u p ă m oarte-m i m ă voi proslăvi. D acă n-au
fo st ruşine a-1 face, nici a-1 p u rta nici cînd îm i v a fi ruşine” , îi fu răspunsul.
Şi acestea s-au în tîm p la t cam pe la anul 1812, d u p ă cum îm i aduc am inte, în luna
lui iunie.
[Alex. G avra]
Gh. Şincai, Cronica românilor şi a m ai multor neamuri, B uda, 1844.

D IE H E R A U SG A B E UND V E R B R E IT U N G D E R ^C H R O N IK G EO G R E ŞIN CA I'S

(Zusammenfassung)
Aus der Chronik George Şincai's, einem hervorragenden W erk der rum änischen Aufk-
ärung, konnten w ährend des Lebens des Verfassers n u r unbedeutende A bschnitte veröffent-
ic h t w erden. D er A ufsatz beh an d elt die verschiedenen H erausgabeversuche dieses bedeutenden
W erkes (Iaşi 1843, Ofen 1844) bis es zur ersten G esam m tausgabe in Iaşi 1853 —1854 gekommen
ist. Im A nhang veröffentlichen die Verfasser A ktenstücke welche sich auf die B em ühungen des
arader Professor’s A lexandru G avra die Chronik herauszugeben (1833—1843) beziehen u n d
schliesslich zur Ofner Teilausgabe von 1844 füh rten . A ndere A ktenstücke beziehen sich auf
die B em ühungen H ristache Ioanide’s u n d der B ehörden der W alachei durch P ränum eranten
der j H erausgabearbeit A. G avra’s hilfebereit entgegenzukom m en.
 I

*
 A L E X A N D R U !ROM AN M ILITA N T P E N T R U U N IT A T E A
N A ŢIO N A L Ă A ROM ÂNILOR
( 1848 - 1897)
DE

GELTJ NEAMŢTJ

Cu rădăcini mai vechi şi mai adinei în istoria noastră, ideea unităţii

poporului român se manifestă în gîndirea progresistă de la 1848—1849 cu
o deosebită pregnanţă, transformîndu-se treptat într-o adevărată forţă ma­
terială.
însuşi caracterul unitar al revoluţiei, în tot cuprinsul provinciilor ro­
mâneşti, subliniat în ultimii ani de istoriografia noastră marxistă, a fost
indubitabil, la acea dată, un factor favorizator şi catalizator al ideii de
unitate. Prezentă pe Cîmpia Libertăţii de la Blaj, în consfătuirile şi planu­
rile fruntaşilor revoluţionari munteni şi moldoveni, această idee a consti­
tuit, pînă la Unirea din 1859 şi apoi pînă la Unirea cea mare, un crez şi un
scop evident, în strînsă legătură cu ideile sociale cele mai avansate ale
timpului.
Printre fruntaşii de mare prestigiu ai mişcării de eliberare naţională
a românilor din Imperiul habsburgic, călăuziţi de această idee elevată, se
numără şi Alexandru Roman. Activitatea sa de aproape o jumătate de secol
constituie un adevărat răboj al speranţelor şi certitudinilor unei întregi
generaţii care, pe lîngă elanul redeşteptării naţionale născut în focul revo­
luţiei, aducea şi mesajul României Moderne.
Afirmarea, susţinerea şi propagarea idealului desăvîrşirii unităţii na­
ţionale pe parcursul celor aproape 50 de ani,, în cadrul diverselor sale do­
menii de activitate, precum şi căile preconizate de Al. Roman pentru rea­
lizarea lui este ceea ce ne propunem să relevăm în cele ce urmează.I.

I. începutul procesului de formare a conştiinţei naţionale a lui Al.

Roman se situează în perioada educaţiei pe care o primeşte în mediul fami­
lial, de la părinţii săi, originari din Transilvania, aduşi în Bihor de cunos­
cutul episcop cărturar Samuil Vulcan.
138 G. NEAMŢU 2

în şcoală, Al. Roman adeseori a fost apostrofat cu alocuţiunea „măi,

Horea!” şi în cîteva rînduri memorialistice mărturiseşte că nu se ruşina,
deoarece avea de pe atunci intuiţia că Horea a fost răzbunător al unui
popor despuiat de toate drepturile şi libertăţile sale1. Mai apoi, la „Acade­
mia de drepturi” din Oradea (1843—1844) else afla în rîndul studenţilor
care cereau permisiunea pentru înfiinţarea unei „însoţiri literare” , cu scopul
de a se perfecţiona în limba maternă. Autorităţile care refuzară studenţilor
români aprobarea solicitată, provocară o vie nemulţumire în rîndurile aces­
tora aducîndu-le şi acuza că prin astfel de acţiuni vor să repete „epoca lui
Horea”123.
Ba Viena, în colegiul de la Sf. Barbara (1845—1848)8, mediul eferves­
cent şi propice receptării celor mai îndrăzneţe şi avansate idei europene,
Al. Roman, alături de colegii săi din Transilvania, Ungaria şi Bucovina,
şi în contact cu studenţimea altor naţiuni din Imperiu, se pătrunde de spi­
ritul vremii şi odată cu diversele cunoştinţe pe care le asimilează în 'cadrul
obiectelor de studiu îşi apropie ideile revoluţionare. Menţionăm că aici a
fost coleg şi cu Aron Pumnul4, de ortografia căruia se va ocupa imediat
după revoluţie5.
Izbucnirea revoluţiei îl surprinde la Viena, unde rămîne de la 13 martie
pînă în iunie 1848. Tinerii români părăsiră pe rînd capitala Imperiului,
pentru a se întoarce la locurile de baştină, mulţi dintre ei cu gîndul de a
servi revoluţia. Reacţia acestora este similară cu a celor din Paris, care
grăbeau spre Moldova şi Ţara Românească, cu aceleaşi intenţii. în răs­
timpul celor cîteva luni de răsturnări revoluţionare, Al. Roman are ocazia
să întâlnească şi să cunoască ideile multor patrioţi munteni şi moldoveni
ce treceau prin Viena, venind din „capitala lumii” , din „cuibul ideilor
înalte” 6, cum numea el Parisul. Influenţa acestora asupra sa a fost covîr-
şitoare, cum va mărturisi 15 ani mai tîrziu. încă de pe atunci, de la 1848,
— cum spune el — a urmărit cu luare aminte toate fazele dezvoltării poli­
tice prin care a trecut România7.
întors acasă, îşi schimbă numele, aşa cum au] făcut în timpul revo­
luţiei mulţi tineri înrolaţi în mişcarea de eliberare naţională. Astfel, din
Alexandru Pap devine Alexandru Roman; la fel a procedat şi fratele său,
Iosif8.

1 Concordia, I I I , nr. 55 d ia 7/19 iulie 1863, p. 220 —221.

2 Ibid.
3 B iblioteca Academiei R .S .R ., A rhiva A l. Roman, I, Ms. 42.
4 Ibid., A rh. A l. Roman, IV , V aria 1, f. nr.
6 Scrie „Observaţiuni” asu p ra ortografiei lu i A ron P u m n u l în m ai m ulte num ere ale ju r­
nalului Bucovina, în cursul anului 1850. In fo rm aţia provine din Ms. 42, A rh. A l. Roman, B.A.
R .S.R .
6 Concordia, I I I , nr. 15 din 21 februarie/5 m artie 1863, p. 57.
7 Ibid.
8 Bibi. Municip. Oradea, Fondul documentar, V. 2001 : P e tru Dejeu, Academia română
în secolul al nouăsprezecelea şi academicianul A lexandru Rom an (în m anuscris). Cf. Schematismus
venerabilis cleri diocesis M . Varadiensis G.R.C. pro anno 1847, M. V aradini, Typis Aloysii Tichy,
p. 219: „ I n Caesareo Regio Convictu Viennensi Theologus in annum II, P ap p A lexander".
3 A. ROMAN, MILITANT PENTRU UNITATEA NAŢIONALA 139

Luînd. contact direct cu. revoluţia maghiară şi română, el îndeplineşte

serviciul de translator al scrisorilor lui Kossuth şi Iancu, pe lîngă coman­
damentul brigăzii lui Simonffy, cu sediul la Criscior, lîngă Beiuş9.
Cu această ocazie, Al. Roman a avut posibilitatea să cunoască direct
tratativele de împăcare ale celor două tabere 10. Bucurîndu-se de încrederea
acestora, el milita şi după revoluţie pentru înţelegere. Nepot după mamă
ăl deputatului I. Dragoş, al cărui sfîrşit tragic este cunoscut, Al. Roman se
situează în problema raporturilor dintre cele două naţiuni pe aceeaşi poziţie
pe care se afla în acel timp o mare parte a intelectualităţii româneşti din
Bihor, Maramureş şi Banat11. Deşi rolul său în acţiunile de după tratative
nu ne este cunoscut, avem totuşi date precise că mai tîrziu ştia amănunţit
desfăşurarea evenimentelor revoluţionare din Bihor, deoarece informaţiile
asupra acestora din „Istoria” lui [A. Papiu-Ilarian sînt furnizate de el 12.
Pe această cale Roman vine direct în contact şi cu opera lui A. Papin-
Ilarian „la care trăieşte viu idealul 'daco-român”13.
Un act revoluţionar de o importanţă deosebită pentru acel timp pe
care îl întreprinde Al. Roman, este introducerea limbii române în anul şcolar
1848/49 la gimnaziul din Beiuş, „în contra ordinaţiunii guvernului ungar” .
Actul i-a adus numeroase neplăceri, contribuind şi el la înlăturarea sa
din funcţia de profesor.
Autorităţile vor consemna culpa lui Roman într-un , .Testimoniu despre
conduită” , în termeni care pentru noi nu-i fac decît o mare cinste. Ea
consta în aceea că „arde de dragoste pentru limba română”14. Rămas fără
post, pleacă din Beiuş la Oradea, unde propagă în rîndul tineretului şcolar
ideea de a solicita autorităţilor înfiinţarea unei catedre de limba şi litera­
tura română, ceea ce se va şi realiza în ianuarie 185115.
Oprindu-ne succint asupra rolului lui Al. Roman în revoluţia din 1848
—1849, necesită să subliniem faptul că, deşi ancorat în idealurile revoluţiei,
aducînd o reală contribuţie la deşteptarea naţională, totuşi personalitatea
şi activitatea sa nu s-au bucurat de vreo atenţie nici în cadul unor lucrări
cu caracter special.

9 Federaţiunea, II, nr. 141 din 22/10 decem brie 1869, p. 571. In tro d u cerea scrisă de Al.
R om an la ,,A ustria şi garanţiile existentei sale” de dr. Adolf Bischof.
10 A ceasta este provenienţa scrisorilor am intite, copiate de Al. R om an şi publicate în
Federaţiunea, V II, suplim ent la n r. 3 —4 din 12/24 ianuarie 1875, p. 11 —14.
11 Cf. M arica, G. Bin., H ajos, I., Mare, C., Ideologia generaţiei române de la 1848
din Transilvania, B ucureşti, 1968, p. 221—222.
12 Pervain, I. şi Cbindriş, I., Corespondenţa lu i A lexa n d n t F a p iu Ilarian, Cluj,
1972, vol. II, p. 304 —306, Al. R om an către A. P ap iu Ilarian, Oradea, 19 august 1851. Cf.
şi scrisoarea din 1 decem brie 1852 : Al. R om an îi scrie că-i v a trim ite o „R eprivire scu rtă”
asupra luptelor în decursul „răscoalei din a. 1848 —1849" privind p ărţile vestice ale Transilva­
niei, alăturînd şi docum ente (p. 310 —311).
13 D an, M., T e o d o r, P. şi R ăd u ţiu , A., Ideea de unitate a poporului român oglindită
în istoriografie, în A nuaru l Institu tu lu i de istorie Cluj, X I, 1968, p. 46.
11 D inurseni, Ilie (Pseudonim ul lu i M iron Cristea), A lexandru Roman 1826— 1897.
M aterial pentru biografia şi activitatea lui, Sibiu, 1897, p. 5 —6.
15 B .A .R .S.R . A rh. Ă l. Roman, Ms. 42. Cf. Fam ilia, II, nr. 11 din 15/27 aprilie 1866,
p. 1 2 1 -1 2 2 .
 140 G. NEAMŢU 4

Realitatea este însă — şi documentele o confirmă întru totul — că

prin tot ceeà ce a întreprins, el se situează alături de G. Bariţiu, M. Kogăl-
niceanu, A. Papiu-Ilarian, T. Cipariu ş. a. pe linia luptei pentru înfăptuirea
perseverentă a programului revoluţiei şi a realizării idealului unităţii.
Ba fel cu cei din generaţia sa, Al. Roman avea conştiinţa apartenenţei
sale la popor, cum reiese şi din cele ce-i comunică lui A. Papiu-Ilarian : „Po­
porul ne-a păstrat limba, e drept, pentru aceea îl şi iubim din adîncul su­
fletului, cu atît mai vîrtos că noi încă sîntem din sînul lui” 16.
Ht

II. Ca profesor la Oradea, de la 1851 pînă la sfîrşitul anului şcolar

1852/53.desfăşoară o susţinută activitate de luminare şi deşteptare naţională
a tineretului17. Stăruie aici pentru înfiinţarea Societăţii de leptură a junimei
române studinte la şcoalele Orădane18 şi după aprobarea ei, împreună cu
colaboratorul său Iacob Brenduşianu, Al. Roman plănueşte alcătuirea
unei culegeri de versuri ale autorilor români mai însemnaţi dintre 1838
şi 1852. Este semnificativă selecţionarea acestora, în aşa fel încît să ofere
cititorului o imagine unitară asupra literaturii, încadrînd reprezentanţi
ai tuturor provinciilor româneşti: C. Bolliac, V. Cîrlova, A. Donici, I. Eliade
Rădulescu, G. Alexandrescu, C. A. Rosetti, G. Bariţiu ş.a. în fruntea
acestei adevărate mişcări culturale de după revoluţie, aici în părţile apusene
ale Transilvaniei, Al. Roman cere conaţionalilor să privească la viaţa literară
de dincolo de Carpaţi : „Fie-ne exemplul confraţii noştri din România”19.
Preocupările sale pentru perfecţionarea limbii române primesc un nou
impuls de la A. Papiu Ilarian aflat la universitatea din Padova care îl
sfătuieşte pe Al. Roman să studieze formele limbii vorbite de popor „din
toate părţile românimii”20. în cadrul acestor preocupări, constatînd penuria
de manuale şcolare, pregăteşte unul de limbă şi literatură română pentru
clasa IV-a gimnazială, cerîndu-i episcopului Erdely chiar o comisie de
cenzură a acestui manual ; în pregătire avea şi manuale pentru şcolile popo­
rale21.
Activitatea sa pe târîm profesoral şi lingvistic ar putea părea drept
ceva obişnuit pentru omul de cultură al timpului, dacă n-am avea în vedere

16 Pervain, I. şi Chindriş, I. op.cit., loc.cit. Scrisoarea din O radea 19 au g u st 1851.

17 Bolea, Vasile, ,,L epturistii" din Oradea, în Transilvania, 1943, p. 906—926;
1944, p. 1 3 4 -1 6 2 .
18 Oucu, Nicolau, Istoria Societăţii de leptură a ju n im e i române studioase la acade­
m ia de drepturi şi archigimnaziul din Oradea mare, în.,Fenice, O radea, 1867, p. 252.
;■ 18 P ârvan, V.,]. Pagini din trecut, în Luceafărul, ur. 21 din 1903, p. 338—341.
20 Pervain, I. şi Cliindriş, I., op.cit., vol. I. p. 158. Scrisoarea lu i A. P ap iu Ilarian
Către Al. R om an/noiem brie 1852.
21 Ceciu, Ana, D in corespondenţa inedită a „lepturiştilor" orădeni, în Lim bă şi litera­
tură, Bucureşti, X IX , 1968, p. 200—201. Scrisoarea lui Al. R om an către Vasile E rdely, O ra­
dea M are, 2 aprilie 1852.
5 A. ROMAN, MILITANT PENTRU UNITATEA NAŢIONALA 141

condiţiile grele în care s-a desfăşurat această muncă de luminare a tineretu­

lui şi îmbogăţire a limbii22.
Al. Roman continuă şlefuirea limbii române ca redactor, traducător
al legilor imperiale, la Buletinul gubernului, unde a fost numit în 1857.
Totodată ocupă şi funcţia de translator la Rocotenenţa imperială-regeaseă
din Buda, pînă la 1860 cînd. este pus în disponibilitate şi apoi aplicat la
Rocotenenţa regească a Ungariei în calitate de concepist pînă în 1863, cînd
se. înfiinţa catedra de limbă şi literatură română la Universitatea din
Budapesta, unde va ocupa locul de profesor (la început suplinitor).
în răstimpul de la 1857.1a 1863 Al. Roman este un membru activ al
coloniei româneşti din Budapesta, trimite corespondenţe în România şi
colaborează intens la Concordia. De la Bucureşti primea ziarul lui V. Boerescu,
Naţionalul23 pe care îl dădea studenţilor români ce se întruneau la cafeneaua
din strada Korona Herczeg, unde îl citeau, pînă cînd căpitanul oraşului
i-a: oprit24. Ideile răspîndite de Naţionalul constituiau un pericol pentru
imperiul habsburgic, deoarece în naţiune vedea unirea indivizilor de aceeaşi
limbă, ,,spre a forma un corp strîns şi omogen”25. Ra acest jurnal îşi tri­
mite Al. Roman corespondenţa sa în care-1 informează pe redactor şi opinia
publică din România asupra entuziasmului stîrnit la românii din Austria
de alegerea lui Al. Ion Cuza şi cum cărturarii şi oamenii din popor închinau
,,să trăiască badea Ion” pentru ca străinii să nu înţeleagă acest simbol26.
❖

III. Odată cu regimul liberal, şi românii din Imperiu trec la o viaţă

politică mai activă, ceea ce aduce cu sine necesitatea unor organe de presă
care să susţină lupta lor politică. Al. Roman care vedea şi el folosul unui
28 U n contem poran scria despre perioada la care ne-am referit, u rm ătoarele : „D e la
1850 pîn ă la 1860, chiar şi la gimnaziile rom âne, n u vedeai d ecît m anuale în 1/imba/ ger­
m ană, b a chiar şi propunerile ştiu sigur, se făceau în p a rte în aceasta . . . ” „M ai adaug la aces­
te, că rom ânilor din A ustria în periodul de 10 ani de absolutism , li-a fo st o p rit ori ce com erţ
literar cu Rom ânia, sub pericul de-a fi închişi, p ersecutaţi, n o ta ţi şi d estitu iţi d in p o stu l ce
l-ar fi ocupat. M ulţi au fo st puşi la u m b ră chiar num ai p en tru că au fo st suspicionaţi că
a r prim i cîte o carte din R om ânia, sau p en tru că s-au găsit la ei chiar şi num ai n işte ver-
sufele, n u tip ărite, fără m anuscrise” . R ad u N ăsturel „Cum scriem astăzi ?” în Familia, II,
nr. 39 din 20 noiem brie/2 decem brie 1866, p. 462.
23 O excelentă micromonografie a ziarului Naţionalul şi legăturile sale cu problemele
T ransilvaniei vezi la Gr. Chiriţâ, Periodicul bucureştean ,,Naţionalul" (1857— 1861) şi pro­
blemele Transilvaniei, în Studii, t. 25, nr. 1, 1972, p. 8 1 —96.
21 D inurseni, I., op.cit., p. 7. A utorul deţine inform aţiile de la Al. R om an p e r­
sonal.
25 Naţionalul, I, nr. 1 din 5 decem brie 1857, p. 1.
•2? Cheresteşiu, V.,< B odea C., Surdu, B., D in istoria Transilvaniei, II , ed. ■ Il-a ,
1963, p. 187 unde în n o ta nr. 2 se indică co ta acestui docum ent ca fiind n r. 1668, f.
332—333 v. B .A .R .S.R . A ceastă dovadă e clatan tă a entuziasm ului ardelenilor p e n tru alegerea
lu i Cuza ca domn, docum ent care a in tr a t în istoriografia n o a stră ca u n argum ent m ajo r
şi m ereu folosit, s-a stre c u ra t în acest tr a t a t cu o eroare regretabilă p riv in d co ta docum entului,
m otiv p en tru care, practic n -a p u tu t fi verificat de cercetători p în ă la această d a tă . A tra ­
gem a ten ţia ca într-o n o u ă ediţie a istoriei T ransilvaniei să fie in d icată su rsa ex actă a acestui
preţios docum ent. A dică B .A .R .S.R . fond Corespondenţă n r. inv. 24.208, P e n tru p rim a d a tă
acest docum ent este folosit corect la Gr. C hiriţă, op.cit., p. 89.
142 G. NEAMŢU 6

astfel de jurnal, ia legătură cu fostul deputat român în dieta de la Pesta

la 1848, Sigismund Pop, care făcuse deja demersurile pentru a i se aproba
editarea unui jurnal politico-liter ar27. împrejurările i-au fost favorabile
lui Al. Roman, căci S. Pop fiind numit căpitan al districtului Cetăţii de
piatră, rămîne de fapt singurul şi adevăratul redactor al ziarului Concordia.
împreună cu principalii colaboratori, Partenie Cosma, Iosif Vulcan şi I6a-
cbim Mureşan, Al. Roman face din Concordia un organ al luptei pentnruni-
tate prin cultură, iar evenimentele din România devin un obiectiv central
al preocupărilor lor.
Primirea ce i se face Concordiei dincolo de Carp aţi este în general bună.
Graiul României ce apărea în limba franceză la Bucureşti scrie că românii
din Ungaria au o nevoie imperioasă de un astfel de jurnal care să-i împiedice
să fie înghiţiţi de elemente străine28. Românul, al cărui stindard era acela
al românismului şi al cărui vis era o Românie mare şi unită, salută şi el
frăţeşte apariţia noii foi care susţine naţiunea română, cere unire şi con­
cordie de la toate naţionalităţile care luptă pentru libertate precum şi
respect reciproc al acestora căci numai pe această cale se poate ,,ajunge
la libertate şi independenţă” , atrăgînd atenţia că dacă jurnalul ar merge
pe o cale contrară, „adică anexarea românilor pe lîngă Ungaria, n-ar fi
deloc patriot român”29. Mai rezervat o primeşte Revista Carpaţilor à lui
G. Sion, care judecînd după prospect, în care S. Pop vorbeşte de Pesta
ca de un „centru” , face remarca „Românii nu gravitează la Pesta”30, lucru
dovedit de protestele unanime, precum şi lupta mai recentă a deputaţilor
români din dieta maghiară, care s-au pronunţat şi ei împotriva uniunii
Ardealului cu Ungaria.
îngrijorarea Revistei Carpaţilor nu s-a justificat însă atîta vreme cît
Al. Roman a fost în redacţie, deoarece în to t acest timp România era pri­
vită ca „pămîntul făgăduinţei”31.
De la începutul apariţiei sale Concordia ocupîndu-se de „ţările străine”
nu include în rîndul acestora şi „Principatele unite” pentru care exista
o rubrică aparte32. Insă şi denumirea de „Principatele unite” se foloseşte doar
pînăînnr.' 42, cînd Concordia se grăbeşte să adopte numele de „România”
(ceea ce nu face nici Gazeta Transilvaniei, nici Telegraful român). Da această
adoptare a denumirii statului se mai adaugă din partea redacţiei că Unirea
e ,,definitivă, e aşa precum o voiesc românii” . .. „Faptul cel mare dară
e împlinit, şi nu prin străini, ci prin naţiune, aşa după cum trebuia să fie
. . . ”33. Gestul redacţiei jurnalului românesc nu trece neobservat şi ùn
27 A rhiva istorică a Bibliotecii Filialei Cluj a Academiei R .S .R . F ondul Al. Sterca Şuluţiu,
dosar .13, m ap a 11, docum entul nr. 10.622 : Sigism und Pop către Al. S terca Şuluţiu, P esta,
19 iulie .1861 (copie).
28 Concordia, I. nr. 3 din 10/22 august 1861, p. 12.
22 Românul, V, nr. 245 din 2 septem brie 1861, p. 775. ;;
30 Revista Carpaţilor, II, n r.-ul din 1 au g u st 1861, p. 192, ,,Cronica lunară” (red actată de
G. Sion).
31. Concordia, I, n r. 17 d in 28 septem brie/10 octom brie 1861, p. 66.
32 Ibid., I, n r. 3 din .10/22 august 1861, p. 12.
88 Ibid., I, nr. 42 d in 28 decem brie/9 ianuarie 1862, p. 172.
7" A. ROMAN, MILITANT PENTRU. UNITATEA NAŢIONALA 143

ziâu oficial din Cluj. încearcă să denunţe guvernului această atitudine teme­
rară şi sfidătoare. Al. Roman răspunde denunţului dacă guvernul ar consi­
dera că acest nume nevinovat de ,.România” ar fi periculos pentru stat,
şi ' «ne-ar obleda /obliga — n.n./ a-1 schimba, ne-am supune fără îndoială,
însă „acele ţiere” şi atunci încă ar avea numele „România” în inima noastră
şi sentimentele noastre , nu ar fi mai puţin călduroase, căci acestea nu
sufer/ă/ nici o restrîngere . . . >>34.
Al. Roman, ca redactor şi publicist, fie la Concordia, fie la Federaţiunea
mai tîrziu, şi-a luat asupra-şi o răspundere deosebită decurgînd din ţinta
finală — unitatea : apărarea României de calomniile ziarelor străine. Că
a fost o sarcină special arogată şi că implica riscuri, reiese din corespondenţa
sa şi din paginile celor două ziare. Iată ce-i scrie lui Iacob Mureşan în legă­
tură cu această atitudine : „Mai dăunăzi am înfruntat presa nemţească
pentru continuele espeptoraţiuni /insulte — n.n./- ale ei faţă de guvernul
României . . . ”35 ceea ce i-a adus în schimb un atac din partea ziarului
oficial Sürgöhy, atac inspirat de către guvernatorul Ungariei, contele Pâlfy,
îl informează în continuare Al. Roman.
Ca prim pas spre unitatea deplină, Concordia propaga consecvent
unitatea dintre românii din imperiul habsburgic. Prin condeiul lui Al. Roman
se explică limpede opiniei publice.a românilor din Ungaria, că dacă .,,...
interesele naţiunei rom/âne/ în Ardeal nu sînt asecurate, apoi ale noastre
estor dincoace, devin iluzorii, soartea noastră e una şi spiritul insufleţitor
încă e unul şi acelaşi, noi nu putem să uităm niciodată, că Transilvania,
astă ţară frumoasă, vatră de atîtea dureri nemeritate, a fost azil etern al
naţionalităţii române şi leagănul renaşterii noastrè . . . ”36.
Cu începere din 1863, Al. Roman preia formal redacţia Concordiei şi
face totodată o declaraţie răspicată care va avea drept urmare împingerea
jurnalului pe poziţii naţionale mai radicale ; iată ce spune noul redactor :
„Nici frica, nici interesele materiale nu mă vor abate de la calea apucată
întru apărarea cauzei naţionale faţă cu oricine, fiind rezolut a purta Redac-
ţiunea numai cît o voi putea purta ca român”37. în scurt timp se îmbună­
tăţeşte simţitor situaţia culturală a românilor deoarece, printr-un decret
al ministrului poliţiei austriace se desfiinţează interdicţia de a primi cărţi
din România, eveniment salutat de noul redactor, deoarece s-a sp art ast­
fel ,,închisoarea ermetică a împărăţiei în contra molipsirei ce. s-ar fi putut
isca prin trecerea mai liberă à cărţilor româneşti între românii din Austria”38.

34 Ibid., I I I , nr. 17 d in 28 februarie /12 m artie 1863, p. 65 —66: „Pesta 4 martie c.n."-,
sem nat „Al. R om an". • "
36 Muzeul judeţean Braşov, A rhiva Mureşenilor, n r. 2995. Al. R o m an către .1. M ureşan,
P esta, .30 m artie 1865. Deoarece scrisoarea p o a rtă d o ar sem n ătu ra „R o m an ” , este greşit aşe­
z a tă în tre scrisorile fratelu i său, Iosif R om an.
33 Concordia, I, nr. 23 d in 19/31 octom brie 1861; p. 8 9 —90. A rticolul e sem n at cu pseudo­
nim ul său obişnii t : „Catone Censoriul".
37 Ibid. I I I , nr. 2 din 6/18 ianuarie 1863, p. 5. A lte d eclaraţii în acelaşi sp irit c ita te şi
în I. I/upaş, Studii istorice, Sibiu-Cluj, 1945 —1946, p. 316—317. G reşit in d icată la n o ta n r. 27,
Concordia din 6/8 ianuarie (corect: din 6/18 ianuarie).
33 Ibid., I I I , nr. 7 din 24 ianuarie/5 februarie 1963, p . 25. ,
 I/
I
/

144 G. NEAMŢU 8'

. . . . /
Chiamă forţele politice naţionale şi gazetele româneşti la unitate de conduită
pentru: „ajungerea scopului celui înalt la care ţinteşte naţiunea”39, j
Al. Roman, la conducerea Concordiei sprijină recunoaşterea diplomatică
a României40, pledează pentru politica progresistă a domnitorului Cuza41,
protestează vehement împotriva intenţiilor domnilor boieri care „au fost
pururea linguşitorii străinilor, pururea sclavii tiranilor naţiunii române”42
şi care acum vor să aducă un principe străin şi să jertfească ţara intrigilor
străine43.
Urmărind atît de atent viaţa politică din România, Al. Roman este
obiectiv şi vădeşte discernămînt în intervenţiile sale ; astfel deplînge unele
măsuri îndreptate împotriva libertăţii presei, ca suspendarea Românului44
şi a Buciumului. Pe baza unei scrisori a lui A. Papiu Ilarian45, Al. Roman
scrie un editorial pentru a-şi ridica glasul în apărarea principiilor democratice,
a libertăţii şi adevărului. 331 atrage atenţia guvernului român, că presa
adusă la servilism şi „laudele cele necontenite” vor naşte satira şi guvernul
nu va mai şti de face bine sau rău neavînd nici un fel de opoziţie „spre
elucidarea lucrurilor, spre informare, clasificare, îndreptare”46. A3. Roman
consideră că „a sosit timpul descătuşării presei”, căci acel guvern lumiûat
care a dezrobit şi a împroprietărit poporul, care a dat atîtea dovezi , de
patriotism înalt, de intenţii cu adevărat liberale, şi de stăruinţă pentru
înaintarea în civilizaţiune, trebuie să se grăbească în restabilirea liber­
tăţii presei, cu atît mai mult, cu cît Buciumul a sprijinit politica guvernului
şi mai ales pentru faptul că „se ocupă adese şi de fraţii de dincoace’’4?.
Şi neslăbind criticile principiale, Al. Roman continuă neabătut să se ocupe
de problemele româneşti şi să vegheze asupra aprecierilor care i se aduc
României în presa germană şi mai ales în cea maghiară. Cu vie satisfacţie
relevă la un momént dat, frumoasele cuvinte ale ziarului maghiar Magyar
Sajtô nr. 11 din luna mai 1864, asupra situaţiei din România : „Fără îndoială
încă nu sunt curmate intrigile antipatriotice, însă cînd odată ziua libertăţii
a trezit poporul, el simte influenţa binefăcătoare, înzadar păsările nopţii
se vor năzui a o întuneca, căci noapte totuşi nu va fi. Poporul e cu guver­
nul, cine va cuteza dară a se opune ?”48
• 38 Ibid., I I I , n r. 20 din 10/22 m artie 1863, p. 7 9 - 8 0 .
40 Ibid., I I I , n r. 12 din 10/22 februarie 1863, p. 4 4; , , . . . diplom aţia au în g h iţit b u căţi
de clisă (slănină — n.n.) încă şi m ai rîncedă p e n tru g ustul e i; v a strînge din ochi, v a încreţi
fru n te a poate, d a r v a îng h iţi to tu şi” .
41 Ibid., IV, n r. 37 din 7/19 m ai 1864, p. 145 : „N oi suntem p en tru guvernul principelui
Cuza p en tru că voieşte ridicarea şi consolidarea Rom âniei p rin m ulţum irea fiilor ei . . . " . .Cf.
n r. 40 din 17/29 m ai 1864, p. 157 : „ P e tro n şade u n dom nitor liberal” .
42 Ibid., I I I , n r. 25 din 28 m artie/3 aprilie 1864, p. 99.
43 Ibid., IV , nr. 24 din 22 m artie/3 aprilie 1864, p. 93 : „P rincipi hăloşi (făloşi n.n.) su n t
de prisos în E uropa, d a r voi fraţilor n -av eţi n u m ai o p a trie şi aceea n u e de vînzaxe” .
44 Ibid., IV , n r. 57 din 16/28 iulie 1864, p. 225.
46 Pervain, I. şi Chindriş, I., op.cit., vol. I, p. 159—161. A. P apiu Ilarian către Al.
R om an, B ucureşti, 6 ianuarie 1865.
46 Concordia, V, n r. 5 din 17/29 ianuarie 1865, p. 17.
« Ibid.
48 C ita t în Concordia, IV, n r. 40 din 17/29 m ai 1864, p. 157.
 9 A. ROMAN, MILITANT PENTRU UNITATEA NAŢIONALA 145

în ultima analiză, Al. Roman se situează pe poziţia că ori care ar fi

situaţia politică a românilor în imperiul habsburgic, fie că li se vor acorda,
drepturi politice, fie că asuprirea naţională se va intensifica, şi într-un
caz şi-n celălalt deznodămîntul va fi acelaşi. Principiul unităţii va învinge
„Triumful lui e numai o chestiune de timp !”, deoarece acesta este o ema­
naţie a libertăţii şi umanismului49. .
Una din preocupările sale cu caracter permanent în paginile ziarului
său este dezbaterea deschisă a ideii dacoromânismului, fie sub forma răs­
punsurilor la învinuirile aduse de presa străină, fie prin consemnările asu­
pra răspîndirii acesteia în ţară.
Acuzaţiile presei străine nu erau respinse numaidecît prin negaţii,
hotărîte; dimpotrivă, redacţia Concordiei dădea răspunsuri ambigue sau
lăsa să se înţeleagă printre rînduri (arma din totdeauna a unei prese gîtuite
de cenzură), că în cazul nesatisfacerii revendicărilor naţionale, bazaţi pe
tendinţa centrifugă naturală a românilor din Austria, unitatea lor va fi
pînă la urmă realizată.
Unui articol injurios publicat în nr. 18 din Kolozsvări Közlöny, i se
răspunde că scopul publiciştilor care servesc oprimarea naţională, era acela
de a compromite politic pe români, căci ei „ştiu prea bine, că pentru acum
(subi, n.), ne lipsesc cu totul mijloacele de a putea funda una daco-românie
între marginile avute sub Traian, chiar şi cînd am fi determinaţi tare şi
vîrtos pentru aceasta . . . ” 50.
Concordia reproduce aprecierile lui Morgen Post din 19 aprilie 1863
în legătură cu influenţa României asupra românilor din afara graniţelor
ei (este evidentă tendinţa ziarului austriac de minimalizare). Unirea Ţării
Româneşti cu Moldova — scrie numitul jurnal — „n-a putut să rămînă
fără influenţă asupra românilor din Austria, şi visurile şi exaltaţiunile
românismului de Bucureşti, se păr a fi incurs ici colo asupra unor români
din Transilvania” 51. Ba fel este înregistrată şi îngrijorarea ziarului Hon
cu privire la nemulţumirea unor cercuri intelectuale româneşti asupra
limitelor măsurilor luate în dieta de la Sibiu, şi care ar avea drept scop
de a „realiza dorinţa românilor transilvani de a crea o Românie dincoace
de Carpaţi”52. Atenţia cuvenită o primeşte şi zvonul care circula la Timi­
şoara asupra întemeierii Dacoromâniei, provocat de adunarea unor persoane
din „Fabrica Timişoarei” (luau parte şi sîrbi) care toastează pen tru , .reali­
zarea dorinţelor naţionale române" ! şi corespondentul adaugă că „o Daco-
românie, un op a£a gigantic,” nu se poate „fabrica numai într-o seară ş l
numai într-o fabrică” 53*.
Ca şi atunci cînd apără România de atacurile presei străine, redactorul
se expune cînd relevă direct şi explicit influenţa evenimentelor din România
asupra românilor „resfiraţi” . în acest sens în legătură cu actul din 2 mai,
40 Ibid., V, nr. 104 din 30 decembrie/11 ianuarie 1865, p. 423.
50 Ibid., I I I , nr. 14 din 17 februarie/1 m artie 1863, p. 5 3 —5 4 : ,,Romanitatea, naţionali­
tatea şi im periul daco-roman”.
61 Ibid., I I I , nr. 29 din 11/23 aprilie 1863, p. 115.
33 Ibid., I I I , nr. 83, din 3/15 octom brie 1863, p .'3 5 9 .
53 Ibid., II I, nr. 70 din 18/30 august 1863, p. 286.

l 0 — A nuarul In stitu tu lu i de Isto rie şi A rheologii

 ' s. „
's

14<^ G. NEAMŢU 10

se scrie: „publicul nostru va şti a preţui şi admira entuziasmul cel patriotic

a fraţilor noştri din cea parte de Carpaţi, luînd parte din bucurie şi -din
speranţele lor ; ale căror realizare în viitorime, avînd înrîurire şi asupra
părţilor resfirate, ne face a uni rugăciunile noastre cu ale lor . . . ” 51. Afir­
maţiile îndrăzneţe nu trec neobservate de jurnalul vienez Die Presse care
în numărul 15 din luna iunie 1864, publică o corespondenţă de la Pesta,
intitulată ,, Românii din Ungaria şi Cuza” în care cere socoteală Concordiei
deoarece : „provoacă pe romînii din Ungaria, a lua parte vie din speranţele
românilor din Principate” şi vorbeşte de speranţele lui Cuza, ce nu mai
sînt un secret pentru nimeni, gîndindu-se desigur la dorinţa acestuia de
a desăvîrşi unitatea statului român. Replica Concordiei vine şi ea cu prom­
ptitudine confirmând : „Da — ne bucurăm cînd vedem înaintând pe fraţii
noştri . .., ne bucurăm că fraţii noştri de acolo au un domnitor ce-şi iubeşte
poporul, au un minister inteligent cu un bărbat luminat în frunte . . . ”
/M. Kogălniceanu — n.n./. Şi întreabă la rîndu-i : „Apoi cînd am zice noi
•că nu ne bucurăm de prosperârea genului nostru, crede-ne-aţi ? Ba, aţi zice
că suntem laşi” 55.
Afirmarea, susţinerea şi propagarea unităţii făcîndu-se în forme atît
de diverse, nu este de mirare că presa care supraveghea mişcările politice
şi culturale ale românilor, vedea în toate acestea spectrul „Daco-Româ-
niei” 56.
în ceea ce priveşte activitatea publicistică şi redacţională a lui Al. Roman
în ansamblul ei, se poate vedea limpede că el se situează fără şovăială pe
linia luptei pentru _desăvârşirea unităţii, ţinînd însă seama de realităţile
politice. Astfel poziţia sa apare plină de tact şi nuanţată.

IV. Retragerea lui Al. Roman de la redacţia Concordiei s-a produs

în momentul în care Sigismund Pop57 proprietarul ziarului, cu o meritorie
activitate parlamentară în 1848—1849, începea să încline spre înţelegere
■cu guvernul, intrînd în tabăra oportuniştilor, decepţionat de rezultatele 645*7

64 Ibid., IV, a r. 44 din 31 mai/12 iunie 1864, p. 173.

65 Ibid., IV, n r. 48 din 14/26 iunie 1864, p. 1 8 9 -1 9 0 .
56 Concordia, V I, nr. 34 din 10 mai/28 aprilie 1866, p. 153 —154. ,,V n spectru” «Dacă
în T ransilvania se înfiinţează o „A socişţiune lite ra ră ro m ân ă” e ,,D /aco/-r/om ânia/” ; dacă în '
B ucovina se face „A sociaţiune rom ână de litere”, e ,,D /aco/-r/om ânia/ ; dacă în A rad s-a înfiin­
ţ a t „Societatea p e n tru cu ltu ra poporului rom ân” , e „D aco-rom /ânia/” , dacă H odoş vorbeşte
în dieta din P esta p e n tru autonom ia avitică a T ransilvaniei — e „D aco rom ânie” , dacă acest
•deputat cap ătă adrese şi g ratu lări p e n tru p u rta re a sa în d ie ta din P esta — e „D aco-rom âniă” ,
•dacă d ep u taţii rom âni fac am endam ente şi vorbesc în cauza naţio n alităţilo r — e „D aco/-r/om â-
n ia /” , dacă rom ânii din A rdeal n u v or a veni la P esta — e „D /aco-r/om ânia/” dacă în B ucu­
reşti are să se formeze o „S o cie ta te .lite ra ră rom ână” — e ,,D /aco/-r/om ânia/” , dacă rom ânul
■din Ţ ara R om ânească zice către rom ânul din A ustria „ fra te ” ! (m ăcar su n t fraţi) — e „D /aco/-
r/o m ân ia/” ».
67 Al. R om an a a v u t cu S. Pop şi legături de familie, luînd în căsătorie pe fiica aces­
tu ia , Ida, care a decedat însă la 5 iunie 1865. Cf. I. D inurseni (M. Cristea), A lexandru Roman,
1 8 2 6 -1 8 9 7 , Sibiu, 1897, p. 9 - 1 0 .
"U A. ROMAN, MILITANT PENTRU UNITATEA NAŢIONALA 147

luptelor naţionale de pînă atunci. Minat şi de interese materiale, trep tat

şi cu şovăieli S. Pop părăsi aspiraţiile poporului român58.
Dacă pentru S. Pop încheierea pactului dualist a însemnat descurajare,
pentru Al. Roman a fost o lovitură ce trebuia parată printr-o luptă şi
mai încordată.
în atare scop, el şi-a dat seama că presa românească din Austria are
nevoie de o împrospătare, de un impuls, de un şoc care să mobilizeze masele
adînc lovite în interesele lor vitale. La această acţiune a fost încurajat
şi de I. Brătianu59.
în problemele politice importante ale românilor din Ungaria sau
Transilvania, de-a lungul activităţii sale, Al. Roman a urmat aceeaşi cale
a consultărilor cu conducătorii politici ai României. La 1871 de exemplu,
în urma convorbirilor sale cu Andrâssy asupra autonomiei Transilvaniei,
îi cerea într-o scrisoare lui Iosif Hodoş să dezbată această problemă cu
fruntaşii ardelenilor ce se vor aduna la Făgăraş, dar mai ales, continuă
Al. Roman: .„avem a ne mai înţelege şi cu amicii noştri de principie din
România liberă” /subi. n./60.
Dacă la redacţia Concordiei, Al. Roman a ştiut să facă cunoscute prin­
cipiile mişcării de eliberare naţională a românilor din Ungaria şi Transilvania,
şi să publice materiale care dezvăluiau în parte sau în întregime aspiraţia
de unitate, în coloanele Federaţiunii continua cu şi mai multă fervoare
lupta pentru acelaşi obiectiv. A spune adevărul despre oprimare, a cere
recunoaşterea demnităţii şi drepturilor naţionale, renunţarea la dualism,
a exprima năzuinţa de unire cu România era programul noului ziar româ­
nesc ce apărea la Budapesta în 3/15 ianuarie 1868.
Articolul de fond al primului număr aminteşte de marele discurs al
lui Simion Bărnuţiu în partea sa istorică. Al. Roman vorbeşte de „Pămîntul1
României” , multe secole, poartă năvălirilor barbare care cu toată urgia
lor n-au reuşit să sfărîme ,,stana cea de piatră, elementul român” . Vom
trîmbiţa, continuă Al. Roman ,,în toate zilele cauza naţionalităţii noastre,
pînă ce se va preface în sînge şi măduvă în toţi fiii României ; să o auză
popoarele cele cultivate ale Europei, să o cunoască de-a rostul aceia, cari
se prefac a nu o înţelege” ca pînă la sfîrşit, forţa brută să cedeze puterii
ce zace în drept şi dreptate61.
în fruntea ,, coal ei de prenumeraţiune” la noul jurnal politic, Al. Roman
îşi înscrie evocator convingerea : „Spiritul'timpului a triumfat şi va triumfa
totdeauna” . Arată apoi, sugestiv, că „Principiul de naţionalitate agitează
de un timp încoace tot continentul nostru. Popoarele care au aceeaşi limbă
şi datine, stăruiesc a se aduna — a se uni ca est mod să-şi poată dezvolta
68 A rh. ist. a Bibi. Fii. Cluj, Acad. R .S .R ., F o n d I. Micu Moldovan, Al. R om an c ă tre
I. M. M oldovan, Pesta, 30 decem brie 1867.
69 Gelu N eam ţu, înfiinţarea, programul si colaboratorii ziarului ,,Federatiunea"
(1 8 6 8 -1 8 7 6 ), în A n . Inst. de 1st. şi arh. Cluj, X IV , 1971, p. 1 5 9 -1 6 0 .
60 B .A .R .S.R . Secţia corespondenţă nr. 4585, f. 37 r. — 38 v. Al. R om an către I. Hodoş.
Pesta, 30 iulie 1871.
01 Federatiunea, I, nr. 1 din 3/15 ianuarie 1868, p. 1.
 /

148 G. NEAMŢU

mai bine puterile să-şi asigureze viitorul” . în încheiere Al. Roman aminteşte
că : , ,Va urmări cu atenţiune osebită toate mişcămintele politice naţionale
ale fraţilor din România de peste Carpaţi, ca să cunoaştem starea sănătăţii
sau a morbului părţilor trupului naţional”62.
Federaţiunea concepută ca un organ de presă reprezentînd conştiinţa
„românismului” 63, problemele politice şi culturale ale românilor de peste
to t erau dezbătute cu seriozitate şi temeinicie, iar redactorul putea să
mărturisească cu mulţumire că jurnalul său a fost călduros sprijinit de
„inteligenţa” din „toate părţile României de dincoace şi de dincolo de
Carpaţi” 64.
Influenţa politică excepţională a ziarului, dîrzenia şi ţinuta sa la nive­
lul presei europeneJ-au impus şi celor ce se aflau la cîrma României65.
Aceasta datorindu-se şi faptului că preocupările sale pentru ca fruntaşii
politici şi opinia publică de acolo să fie informată asupra atitudinii Austro-
TJngariei faţă de ea, continuă, mai susţinut decît în paginile Concordiei.
Se recunoaşte deschis acest lucru şi se arată că se doreşte a contribui după
puteri, la „orientarea fraţilor noştri întru realizarea tendinţelor lor salu­
ta re ”66.
Jurnalul condus de Al. Roman se solidarizează direct cu Românul
din Bucureşti în ceea ce priveşte poziţia acestuia în problema orientală.
Din contextul editorialului, reies din nou năzuinţele ascunse : „Cu libertate
şi dreptate în una mînă, în cealaltă cu arma, România e chemată a con­
lucra ca staturile din Orient să-şi ieie echilibrul lor natural, compunîndu-se
după naţionalităţi, precum este în apus Franţa, Italia, şi este în ajun de
a fi şi Germania” 67.
1868, anul în care dualismul continua ofensiva împotriva naţiunilor
.asuprite, este un an de mare tensiune politică, mai ales pentru români,
■datorită ajutorului moral şi material pe care-1 primeau din România liberă.
Pe de o parte presa românească şi Federaţiunea salută cu vie recunoştinţă
ajuţorul de 23.000 de franci pentru şcolile româneşti din Transilvania,
pe de cealaltă parte, asistăm la atacurile presei guvernamentale care de­
numesc o asemenea acţiune drept „dezbinare, agitaţiune, conturbarea păcii
interne, şi care are de scop a face propagandă contra integrităţii regatului
lui Sf. Ştefan” 68. Al. Roman fără a se lăsa intimidat, dă loc pe mai departe
în jurnalul său manifestaţiilor din România în favoarea sorţii Transilvaniei
şi’ a românilor subjugaţi în general. Se publică toastul lui A. Papiu Ilarian
ţin u t la banchetul din 7/19 ianuarie 1869, în onoarea lui I. C. Brătianu,
62 A rh. ist. a Bibi. Pil. Cluj, Acad. R .S .R . dosar „diverse” m apa Culturale, fără
nu m ăr.
63 Cf. program ul din nr. 1 al ziarului.
61 Federaţiunea, II , n r. 146 d in 9 ianuarie 1870/28 decem brie 1869, p. 591.
06 Carol I, A. G. Golescu, m inistru şi . A. T. L au rian care se abonează la Fe­
deraţiunea; Vezi B .A .R .S.R ., A rh. A l. Roman, IV, V aria 2.
66 Federaţiunea, I, nr. 37 d in 6/18 m artie 1868, p. 141 : „Rom ânia şi presa străină".
67 Ibid., I, nr. 51 d in 3/15 aprilie 1868, p. 197.
68 Ibid., I, nr. 89 din 13/25 iunie 1868, p. 347—348. E ste vorba de ziarele Pesthy N aplô
ş i H irnök.
\

13 A. ROMAN, MILITANT PENTRU UNITATEA NAŢIONALA 149

îu.care Transilvania este numită „Capul şi inima Daciei lui Traian” des­
fiinţată însă printr-o trăsătură de condei, şi în care Papiu întreabă amenin­
ţă to r: „Astă desfiinţare a unui stat vecin, a unei părţi din naţionalitatea
română, să fie oare un lucru indiferent pentru România liberă?” 69.
Politica externă şi internă a României se menţine în centrul atenţiei
lui Al. Roman şi în anii următori. Sub diverse titluri, sub paravanul unor
reproduceri din presa bucureşteană, Federaţiunea îşi exprimă dorinţa ca
■ţara să aibă un cabinet care să îmbrăţişeze problema românilor în ansamblul
•ei70. în legătură cu iminenta formare a unui nou guvern, după căderea
lui Kogălniceanu şi Ghica, se exprima şi dezideratul românilor din monarhia
habsburgică atunci cînd se scria: „Simţim însă necesitatea ca destinele
României libere, identice cu ale noastre, să fie concrezute unor oameni
-capabili de a corespunde misiunii sublime, ce are un guvern al unei Românii
libere” 71.
Redacţia se pronunţă împotriva politicii guvernului Iepureanu şi face
apel la confraţii de „dincolo”, atrăgîndu-le atenţia că numitul guvern
împinge România în abisul pieririi şi distrugerii. România, se spune, are
nevoie de un guvern tare, patriotic, fiecare cetăţean de orice partidă să-şi în­
tindă o mînă frăţească şi credinţa lor să fie „Patria, Naţiune şi Românism!”72.
Se reproduce şi se comentează chiar şi o polemică asupra problemei români­
lor din Transilvania, între ziarele Presa şi Românul din. Bucureşti. Replica
Românului dată Pressei este de aşa natură încît apariţia acesteia într-un
ziar român la Budapesta, era din nou (şi pentru a cîtea oară !) o cutezanţă.
Ia tă ce scrie : „Pentru noi Transilvania nu însemnează alta, decît partea
din naţionalitatea ro/mână/ care ocupă acea ţară” . A lucra „în favoarea”
românilor de-acolo este o datorie, iar noi „am făcut-o, vom face-o şi orice
român trebuie să o facă, ca să nu-nceteze de a exista o naţionalitate română
în lume” 73. • •*-
între ştirile mărunte, Al. Roman lasă să se strecoare şi unele menite
să alarmeze cît se poate de serios stăpînirea. Astfel, se publică ştirea că
la hotelul Binder din Alba Iulia, mai mulţi oaspeţi au „ridicat toaste pentru
înfiinţarea cît mai de aproape a Daco-României Mari . . . ” 74. Faptul a
fost raportat la magistrat şi la comandantul fortăreţei. încheierea notiţei,
este însă cu totul semnificativă şi caracteristică modului de exprimare al -
Federaţiunii. Ştirea se încheie cu o parte dintr-o zicătoare : „De ce se teme
omul” . Nu era greu pentru nimeni să înţeleagă că aceasta se referea la
toastul făcut şi completarea subînţeleasă a zicătorii nu putea fi decît: „nu
scapă” , ceea ce era o evidentă ameninţare.
Nu lipsesc din paginile Federaţiunii cum nu lipsiseră nici în paginile
Concordiei declaraţii şi mai clare a dorinţei de unitate: „Am avutocaziune
a vi o spune mai de multe ori franc şi fără de rezervă că, noi spiritualmente,
09 Ibid., I I nr. 12 din 26 ianuarie/7 februarie 1869, p. 50.
70 Ibid., I I I , nr. 11 din 13/1 februarie 1870, p. 4 1 - 4 2 .
71 Ibid., I I I , n r. 12 d in 17/5 februarie 1870, p. 44.
72 Ibid., I I I , nr. 73 din 7 august/26 iulie 1870, p. 287.
73 Ibid., V II, nr. 64 d in 24 august/6 septem brie 1874, p. 54.
71 Ibid., I, nr. 181 din 17/29 decem brie 1868, p. 718.
 /
/
/
/
150 G. NEAMŢU

adevărat că gravităm cătră fraţii noştri, cu cari în privinţa aceasta am fost',

suntem şi vom fi în cea mai strînsă legătură” 75.
Republicarea după Jurnalul din Barcelona de la 14 august 1868, a
comentariului pe marginea unei lucrări de istorie referitoare la România,
apărută la Madrid, întrece în „gravitate” multe alte declaraţii în favoarea
unităţii. Subliniind asemănările dintre istoria statului dunărean şi Spaniei,
ziarul madrilen citat, aprecia că cine va citi cartea ,,va simpatiza întot­
deauna cu poporul român, dorind reconstituirea şi completa unire a
României libere cu Transilvania, Banatul, / . . . / , ce încă to t mai zac sub
jugul străin, dar care mai curînd sau mai tîrziu, se vor întruni într-un singur
stat, ca unii ce cu toţii sunt latini, cu toţii fii ai României !” 76.
Un alt merit al lui Al. Roman îl constituie faptul că a adunat în jurul
său colaboratori care-i împărtăşeau în întregime ideile şi care au înţeles
să se angajeze sub bagheta sa pentru a face cunoscut tuturor, aspiraţiile
naţionale româneşti. Aşa au fost Augustin Horşa, Iosif Hodoş şi mai ales
loan Poruţiu. Iată cum înfăţişa cel din urmă dorinţa ardentă a transil­
vănenilor de a vedea România pe deplin independentă: „Noi suntem
gata se înţelege, a saluta oricînd acel moment fericit, cînd România, va
arunca ultimele resturi de cătuşe, cari o împiedică în realizarea operei gran­
dioase la care este chemată. Deie cerul, ca acest moment să nu întîrzie,
şi să ne putem bucura cît mai curînd cu toţii de fericirea fraţilor noştri
liberi din România. Atunci nu ar întîrzia nici marea sărbătoare naţională,
aşteptată de toţi românii cu inimi învăpăiate” 77.
Închinînd unităţii atîtea articole şi apeluri mobilizatoare, Federaţiunea
lui Al. Roman chema la alianţă şi poporul maghiar, pentru a se opune
despotismului sub „flamura unirii şi înfrăţirii” 7879dintre naţii.
Prin activitatea desfăşurată ce începuse să aibă ecou în mase Al. Roman
devine suspect autorităţilor, care îl pun sub supraveghere violîndu-i pînă
şi corespondenţa cu România. Cazul devine de notorietate publică prin
relatarea sa de către ziarul Românul76.
în 7 mai 1868 în plină şedinţă a parlamentului procurorul îl acuză
de agitaţie pentru desfacerea unităţii teritoriilor de sub coroana Sf. Ştefan
şi îndemn la neascultare contra autorităţilor80. După achitarea în primul
proces, i se intentează un altul, de data aceasta din cauza publicării pronun-
ciamentului şi a susţinerii cauzei sale. Procurorul punîndu-1 în categoria
acelor fruntaşi care încă de la 1848 visează la o „Daco-România mare” 81.
75 Ibid,. I, nr. 23 din 11/23 februarie 1868, p. 86.
76 Ibid., I, nr. 135 din 14/26 septem brie 1868, p. 532 —533.
77 Ibid., II, nr. 99 din 12 septembrie/31 august 1869, p. 305.
78 Ibid., I I I , nr. 116 din 23/11 noiembrie 1870, p. 451. -
79 Românul, 17 ianuarie 1869.
89 Cele tre i articole din Federaţiunea pe baza cărora procurorul îl trag e în ju d e cată sîn t ;
„D in Transilvania 19 fa u r " în nr. 25 din 14/26 februarie 1868, p. 93—94. „Pesta 19 fa u rj2
mart. 1868” în nr. 28 din 19 februarie/2 m a rtie 1868, p. 105 şi „Rom ânii în dualism " nr. 38
din 8/20 m artie 1868, p. 146.
81 Federaţiunea, II , nr. 30 din 21/11 m artie 1869, p. 120. D e acest proces ne-am ocu p at
m ai am ăn u n ţit în „Activitatea parlamentară a lui A lexandru Roman, 1866— 1887, în A n . In st.
de ist. Cluj, tom . X II, 1969, p. 98—99.
15 A. ROMAN, MILITANT PENTRU UNITATEA NAŢIONALĂ 151

Kste condamnat la nn an de zile închisoare şi 500 florini amendă. Înfruntînd

numeroasele şicane şi greutăţi făcute presei româneşti, colaboratorul şi
prietenul lui Al. Roman, I. C. Drăgescu, îşi ridică glasul într-un articol
ce exprimă de fapt poziţia cercului radical de la Federaţiunea : «Nu, nu vom
tăcea ! Improcesuaţi-ne, stoarceţi-ne banii, ameninţaţi-ne, insultaţi-ne,
închideţi-ne — putere aveţi ; noi însă ca români nu vom înceta niciodată
a ne face datoria. Vă temeţi de presa română independentă ? Ucideţi-o
dacă aveţi curaj ; reactivaţi cenzura. Dar nu uitaţi că şi atunci ne rămîne
un mijloc de a protesta: „presa secretă, presa clandestină”»82.
Cauza lui Al. Roman devine după cum o defineşte înlocuitorul său
la redacţie I. Poruţiu „cauza întregii românimi”83, iar într-un articol se
relata indignarea alegătorilor săi la aflarea tristei ştiri, se spunea : „Să
ştie deci cei de la putere, că robind pe Roman robesc conştiinţa milioane­
lor de români”84. în jurul său se desfăşoară o largă campanie de ajutor
şi sprijin la care iau parte alegătorii săi din Ceica85, deputaţii români din
parlamentul maghiar, ardelenii şi cetăţenii din România.
M. Kogălniceanu şi I. Micu Moldovanu prin contribuţia lor bănească
salvează Federaţiunea de la sugrumare în urma amenzii excesive86 ; iar
Ilie Măcelariu lansează un apel „Către inteligenţă română” , pentru spri­
jinirea Federaţiunii, apărut în Românul87, Traian, Gazeta Transilvaniei
şi Die Reform din Viena88. De asemeni o activitate febrilă de colectare
a banilor în acelaşi scop a întreprins Gh. Pop de Băseşti. Contribuabilii
săi erau în majoritatea lor ţărani care adesea ofereau şi bucate, iar prin
însemnările lor pe foile de colectă exprimă emoţionant ataşamentul pentru
Al. Roman şi lupta sa89.
Da rîndul ei, presa din România recunoscîndu-i meritele îi acordă
un. preţios sprijin moral.

62 Federaţiunea, I, n r. 55 din 10/22 aprilie 1868, p. 214. Cf. Gelu N eam ţu, I . C.
Drăgescu m ilitant pentru republică si daco-românism (1866— 1914) în A n . In st, de ist. si arh.
Cluj, XV, 1972, p. 2 6 3 -2 8 4 .
83 Federaţiunea, nr. 137 din 12 decembrie/30 noiem brie 1869, p. 555 —556: „Estrădaţiu-
nea deputatului A l. R om an”, sem n at ,,P jo ru jţiu ".
'?* Ibid,. I I I , nr. 15 din 3 m artie/19 februarie 1870, p. 45 —56.
85 B .A .R .S.R ., A rh. A l. Roman, IV, Acte, n r. 55
86 Popovici, D., D in legăturile lu i M . Kogălniceanu cu Transilvania, în A rhiva româ­
nească, tom . IX , p artea I, 1943, p. 125—143. Cf. Pascu, Şt., M ih a il Kogălniceanu şi proble­
mele epocii sale, în Analele In st. de studii istorice şi social-politice, X VI,- 1967, nr. 5, p. 75.
87 Românul, X IV , nr. din 14 februarie 1870, p. 134.
88 Federaţiunea, I I I , n r. 17 din 9 m artie/25 februarie 1870, p. 63.
80 Biblioteca C entrală U n iversitară Cluj, Corespondenţa Gh. Pop de Băseşti Ms. sertar
243/1, n r. 7, 9 —12, 15—20, 22 —23. Despre contribuţiile şi însem nările ţă ran ilo r pe foile
de colectă vezi scrisoarea deschisă a lui Al. R om an, „Vaţ, 18 martie 1870” în Federaţiunea,
I I I , nr. 22 din 20/8 m artie 1870, p . 83. P e n tru acelaşi vezi şi lo a n Georgescu; George Pop de B ă ­
seşti, Oradea, 1935, p. 218. î n scrisoarea sa din 30 decem brie 1869, G. Pop scrie c ît de însufle­
ţ i t e poporul la sate de lu p ta ce p o a rtă Al. R om an — spunînd : „e om : nu-i e frică de u m b ra lui.
Apoi şi eu d au u n floren. T o t n u ne-o lăsa D um nezeu dacă ne-o trim is b ă rb a ţi de aceştia
spre m întuire . . . ” P e n tru largul sprijin de care s-a b u c u ra t Federaţiunea vezi şi G. N eam ţu,
Tirajul, cititorii şi situaţia financiară a ziarului „Federaţiunea” 1868— 1876, în A cta M usei
Napocensis, IX , 1972, p. 639 —640.
152 G. NEAMŢU 16

Astfel, ziarul Traian organ al „tuturor provinciilor românismului”

mai cu seamă al „celör înstrăinate” 9091,-vorbind despre condamnarea Federa-
ţiunii arată că delictul ei era apărarea românismului contra maghiari­
zării !B1. Aceasta se bucură şi de simpatia gazetei lui Kogălniceanu Adunarea
naţională92. Românul remarcă adeseori inteligenţa cu care e condusă Federa-
ţiunea, acordînd o deosebită atenţie aprecierilor din coloanele ei, asiipra
situaţiei din România, deoarece ea apare acolo „unde ori ce cuvînt patriotic
pronunţat valorează persecuţiunea şi închisoarea” 93.
Opinia publică din România este ţinută la curent pas cu pas asupra
proceselor lui Al. Roman şi a soartei Federaţiunii. Procesul din 18 martie
1869, este numit „dovadă vie a terorismului” 94; colecta de bani a ardeleni­
lor în favoarea ziarului este aclamată ca o nouă demonstraţie contra guvernu­
lui şi elogiată ca semn al recunoştinţei ce este arătată luptătorilor pentru
„cauza noastră comună naţională” 95. Asupra intervalului de timp relativ
îndelungat dintre proces şi obţinerea extrădării din parlament a lui Al.
Roman, Românul (foarte bine informat) oferă explicaţii detaliate : „Organele
stăpînirii / . . . / sperau că d-1 Roman, fiind lăsat liber, se va folosi de ocâziune
spre a-şi schimba tonul foii sale, de a-şi bate peptul şi d-a cădea la picioarele
puternicilor zilei, spre a fi graţiat. însă aceasta nu s-a întîmplat, deoarece :
Roman îşi ţinu caracterul nepătat” 96. Acelaşi ziar subliniază atitudinea
sa curajoasă în problema ţăranilor tofăleni, atitudine care i-a şi agravat
situaţia97. Persecutarea lui Al. Roman devine un subiect important' al
presei din România98, iar intentarea unui al treilea proces de presă dă glas
unei îngrijorări serioase: „Despre soarta lui Roman trebuie să fim îngri­
joraţi cü toţii” — căci închisorile stăpînirii au „aer omorîtor” pentru astfel
de prizonieri99. Tot aici se publică apelul redacţiei Federaţiunii, recoman-
dîndu-se publicului din România să se aboneze la acest ziar a cărui misiune
a fost şi este „Deşteptarea conştiinţei naţionale în cele trei milioane de roinâni
fraţi ai celor cinci milioane de peste Carpaţi” 100. Şi în fine, în bilanţul
politic pe 1869 redacţia Românului socotind procesul Federaţiunii drept
un eveniment însemnat,'conchide că „Roman este un luptător ager al Româ­
nismului şi în sînul dietei susţine cu curaj cauza naţiunii sale” , motiv pen­
tru care stăpînitorii şi-au propus să-nmormînteze „ş-această voce româ­
nească între zidurile temniţei ; şi scoţînd pe deputatul român din dietă,
îl predară temnicierilor”101.

90 Traian, I, n r. 87 din 11 octom brie 1869, p. 270.

91 Ibid. I, nr. 68 din 14 octom brie 1869, p. 270 —272.
92 Traian, I, n r. 19 din 8 iunie 1869, p. 73.
93 Românul, X IV , n r. din 31 iulie 1870, p. 655 —656 şi nr. din 1 octombrie 1870, p. 857.
91 Ibid.', X III, nr. din 27 m artie 1869, p. 274.
95 Ibid,. X III, nr. din 2 8 - 2 9 aprilie 1869, p. 273.
96 Ibid., X I II, nr. din 11 iulie 1869, p. 494.
97 Ibid., X I II, nr. din 30 noiem brie 1869, p. 9 4 9 -9 5 0 .
93 Ibid., X III, nr. din 1—2 decem brie 1869, p. 954.
99 Ibid., X III, nr. din 1 5 - 1 6 decem brie 1869, p. 998.
100 Ibid., X III, nr. din 2 9 —30 decem brie 1869, p. 1039. Cf. Federaţiunea, II, n r. 146
din 9 ianuarie 1870/28 decem brie 1869, p. 591.
191 Ibid., X IV , nr. d in 5 - 6 ianuarie 1870, p. 1 3 -1 4 .
17 A. ROMAN, MILITANT PENTRU UNITATEA NAŢIONALA 153

' ! închisoarea nu a însemnat pentru Al. Roman încetarea completă

a activităţii sale, ci doar o restrîngere a ei. El continuă să conducă Federa-
ţiwriea deşi formal a fost înlocuit de loan Poruţiu, iar după încarcerarea
acestuia, de Iosif Hodoş. Faptul reiese dintr-o scrisoare a sa, în care enu-
merînd cheltuielile avute în timpul detenţiunii le aminteşte şi pe acelea
aie'membrilor redacţiei ce trebuiau să-l viziteze la V aţîn afacerile ziarului102.
” !iDupă ieşirea din închisoare, deloc încovoiat, deloc îmblînzit, conti-
miă şă redacteze Federaţiunea ca tribună de luptă pentru unitate. Materia­
lele :pe care le publică sînt la fel de „indezirabile”, manifestînd aceleaşi
tendinţe103. în editorialele sale, Al. Roman, nu pregeta să militeze pentru
împlinirea legitimelor ,, aspiraţiuni a zece milioane de români” pentru a
putfe'a ajunge la „limanul cel dorit al prosperării, al fericirii !”104.
:: Articolele de istorie şi folclor sînt to t atîtea pretexte de~ a demonstra
puterea de viaţă a poporului român încălzit de „soarele românismului”
càtè'-ë abia la orizont şi razele lui abia la-nceput105.
: ' Din documentele şi rapoartele unui spion al regimului, pe nume Bo-
gâthi, reiese că Al. Roman făcea şi el parte la începutul anului 1872 dintr-un
„comitet revoluţionar” din Bucureşti, compus şi din membri de „dincoace”,
alături de „fraţii Mocioni, B ab eş..., Bariţiu . . . Axente şi încă doi inşi
. . :”106. Bogâthi susţinea că „aceşti oameni ar fi cei mai periculoşi dintre
toţi valachii coroanei ungureşti” , prin urmare, „trebuie puşi sub cea mai
de aproape supraveghere” . Recomandarea era de prisos deoarece autorul
articolului, probabil Al. Roman însuşi, cunoscîndu-şi antecedentele, afirmă
că ,atît „ministeriul” cît şi comisarul regesc de la Cluj, corniţele Péchy
erâu informaţi mai demult de către spionul grec sub nume de magnat fran­
cez, contele Eusignan, cît şi de autorităţile de la Sibiu. Supravegherea
persoanelor amintite ca făcînd parte din „comitet” era prin urmare ordo­
nata în urmă cu trei-patru ani „pe la toate autorităţile respective”107.
Tonul ziarului său nu se schimbă nici în ultimii săi ani de existenţă,
cu' toată înăsprirea situaţiei politice pentru români. Al. Roman continuă
să spere că în ciuda tuturor piedicilor, „în curînd are să sosească momentul
suprem cînd fiii naţiunii române, electrizaţi de dorul nestins de a-şi vedea
p atria salvată şi naţiunea fericită, vor pune umăr la umăr şi . . . nu vor
slăbi pînă nu vor întinde hora unirei pe pămîntul României”108.
102 A rh. ist. a Bibi. Pil. Cluj. A cad. R .S .R . F o n d I. M. M oldovan, Al R om an către I.
M. M oldovan, B udapesta, 12 m artie 1877.
103 Federaţiunea TV, nr. 53din26/14 m ai 1871, p. 2 0 9 .,,Pesta 2 5 jl3 m a i 1871" (articoldefond).
— „ F ra ţii noştri d in R om ânia liberă au în d u ra t şi ei destule^ suferinţe, au tre c u t prin
apă şi foc, dar au fost şi su n t dom ni pe m oşia lor, su n t înşişi faurii fericirei lor proprie, a sorţii
lo r viitoare, d ar n u num ai a lo r ci, în m are p arte, şi a n o a stră a fraţilo r lor . . . F iindcă sun­
te m u n a prin sînge, lim bă, datine — soartea n o a stră încă este şi trebuie ca să fie strîns im ită ;
aspiraţiunile noastre su n t identice, trebuie d a r să fie şi stăruinţele no astre convergente către
scopul cel m are salvator. A cesta să nu-1 perdem nici o d ată din vedere” . (Sem nat :) ,,Cat. Cens".
im Federaţiunea, V, nr. 1 din 2/14 ianuarie 1872, p. 1.
105 Ibid., V, nr. 3 din 7/19 ianuarie 1872, p. 11.
106 Ibid., V, nr. 1 din 2/14 ianuarie 1872, p. 1.
107 Ibid.
108 Ibid., V II, nr. 9 din 12 februarie/31 ianuarie 187.4, p. 341. E ditorialul, d u p ă stil ap ar­
ţine lu i Al. R om an.
 154 G. NEAMŢU 18

în 1875 Federaţiunea apare din ce în ce mai rar, iar la începutul anului

1876 îşi încetează brusc existenţa. Pînă la capăt însă, Al. Roman a mobili­
zat forţele politice româneşti pentru a întîmpina cu hotărîre «evenimentele
secolului, căci trebuie să vină timpul „unirei tuturor” »108109.
După încetarea apariţiei Federaţiunii, pentru Al. Roman urmează
2 —3 ani de mai slabă activitate în viaţa publică, ocupat fiind cu plata
deficitelor avute de pe vremea finanţării ziarului şi a împrumuturilor
şi dobînzilor lor, făcute pentru a-1 tipări. Cea mai mare parte a cheltuieli­
lor de apariţie erau din diurnele sale de deputat pe care le afecta în între­
gimea lor acestui scop110.
Cu toate aceste serioase greutăţi materiale, îşi va oferi şi el contribu­
ţia la fondul destinat răniţilor căzuţi în războiul de independenţă din 1877.
Chiar soţia sa, Ueontina, se ocupă cu strîngerea ofrandelor membrilor
coloniei române din Budapesta. Partea familiei Roman va fi de 17 lei,
75 bani, 1 pachet de scamă/vată-n.n./, 80 comprese, 32 bandaje şi 42 trian-
gule111. Fratele său Iosif, face la fel, oferind 2 galbeni, iar fiica acestuia,
Veturia, (nepoata lui Al. Roman) îndeplineşte acelaşi oficiu în Oradea, pe
care soţia lui Al. Roman îl făcuse la Budapesta.
Gestul e simbolic, şi atestă odată mai mult afecţiunea familiei Roman
pentru patria mamă şi ostaşii ei ce luptau să-i cucerească independenţa.

V. Ca profesor universitar, Al. Roman a folosit catedra pentru a

educa şi a instrui în spiritul convingerilor sale, cu verb ascuţit şi talent
pedagogic, studenţii români de la Universitatea din Budapesta.
Terenul în sine oferea posibilitatea — şi Al. Roman n-a ocolit-o—de
a creşte un detaşament de nădejde pentru luptele naţionale. însuşi faptul
numirii sale la cea dintîi catedră de limba şi literatura română la Universi­
tatea din Budapesta, a stîrnit entuziasmul tineretului român studios iar
presa a salutat şi ea cu bucurie evenimentul.
Ba lecţia de deschidere din 27 aprilie 1863, Al. Roman preciza studenţi­
lor obiectivele cursului său în cuvintele: ,,Stărui-voi a vă face cunoscută
ţesătura acestei limbe şi frumuseţea ei, sunetele ei cele melodioase întipă­
rind în inimile voastre dulceaţa sentimentelor ei, pentru ca astfel cunoscînd
deplin legătura ce uneşte 10 milioane de fraţi să ştiţi a preţui, să ştiţi stima
limba străbună ce poartă urme de adînci cărunteţe, urmele a 2000 de ani
şi mai bine”112.
108 Ibid, V III, nr. 2 3 —24 din 4 aprilie/23 m artie 1875, p. 69.
110 A rh. ist. a Bibi. Fii. Cluj Acad. R .S .R . Fond I. Micu Moldovan, Al. R om an către
I. M. Moldovan, B udapesta, 12 m artie 1877.
111 Gazeta Transilvaniei, X L, nr. 79 din 21/9 octom brie 1877, p. 4. Copia de pe recipisa
513 : »Societatea ,,Crucei roşii” din România. Subscriere p e n tru aju to ru l răniţilor. D oam na
L eontina R om an din B udapesta. Lei u n a su tă zece (110). — Se certifică de noi prim irea su­
m ei a ră ta tă m ai sus. — A nul 1877, lu n a august 23
T ăcu D um itrescu
Casierul eforiei spitalelor civile Bucureşti«.-
112 A m icul şcoalei, IV, n r. 20 d in 18 m ai 1853, p. 156—158.
19 A. ROMAN, MILITANT PENTRU UNITATEA NAŢIONALA 155

Şi aici, ca şi la Oradea, îl aflăm în fruntea societăţii de lectură „Socie­

tatea Petru Maior” , mai întîi ca preşedinte, apoi ca membru şi susţinător
asiduu113. Pe lîngă activităţile culturale şi dragostea de limbă Al. Roman
le ţinea studenţilor treaz interesul pentru lupta politică. O dovadă în acest
Sens a fost prezentarea „in corpore” a tinerimii române din Pesta în pri­
măvara lui 1866, pentru a-1 felicita pe Al. Roman întors de la Ceica unde
fusese ales deputat. Aceştia îşi exprimă profunda lor simpatie pentru acel
bărbat, care în dieta Ungariei va lupta neobosit pentru egala întreptăţire
a limbii române114.
Atmosfera de avînt patriotic şi de energie naţională pe care o
deşteptase Al. Roman în sînul studenţimii era remarcabilă. La banchetul
din 24 ianuarie 1864 unul dintre discipoli trecînd peste barierele prudenţei
dînd „zbor liber cugetelor sale, trimise un dor tainic şi peste culmile cele
reci ale Bucegilor şi Retezatului” , entuziasmat de faptul că se afla de faţă
ilustra gardă a fruntaşilor naţionali : Al. Roman, Vincenţiu Babeş, Antoniu
şi Georgiu Mocioni precum şi Iosif Vulcan115. La o altă aniversare din 3/15
mai 1870, tinerii studioşi şi o parte din membrii coloniei române din Pesta,
la „prînzul frăţesc” organizat, toastează pentru apostolii ce predicau la
1848 libertatea, independenţa naţională şi pentru Al. Roman aruncat
în puşcăria de la Vaţ116. Cu ocazia victoriilor armatei române, studenţii
lui Al. Roman trim it lui I. Brătianu o telegramă exprimîndu-şi dorinţa
să „Răsară din toate independenţa Patriei Române şi mărirea neamului
nostru”117.
Bineînţeles îndatoririle sale de profesor nu se desfăşurau fără impedi­
mente ; trebuia să lupte cu o seamă de vederi înguste administrative, nu
lipsite de substrat politico-naţionalist, îndreptate împotriva catedrei sale.
Astfel faţă de iniţiativa sa de a preda în anul şcolar 1868—69, noi discipli­
ne, printre care „filologia comparată118, decanatul intervine cu admones­
tarea şi interdicţia de a o preda în limba română119.
Al. Roman duce însă o luptă permanentă pentru a da catedrei
sale prestigiu, prin adăugarea unor noi obiecte de studiu şi prin ridicarea
calităţii ştiinţifice a acestora.
La 1876 cursul lui Al. Roman apare îmbogăţit cu disciplinele : „Opurile
istorice ale lui Dimitrie Cantemir” , „Istoria literaturii bisericeşti de la
1577 încoace” şi „Paralelă între limba românescă şi cea italiană”120.
■j Folosind în lecţiile sale operele lui Cezar Bolliac, C.A. Rosetti, G. Creţia-
nu, P.S. Aurelian, Al. Sihleanu, Al. Odobescu, Al. Depărăţeanu, Gh. Asachi,
G. Şăulescu, Al. Donici, M. Kogălniceanu ş.a.121, oferă şi de astădată ima­
113 A lm anahul Societăţii Petru Maior, 1901, p. 9 —62.
111 Familia, XI, nr. 1Ö din 5/17 aprilie 1866, p. 120.
116 Concordia, IV, nr. 9 din 30 ia n u a rie /11 februarie 1864, p. 36.
110 Federaţiunea, I I I , nr. 42 din 18/6 m ai 1870, p. 164.
117 Gazeta Transilvaniei, X L , nr. 97 din 23/11 decem brie 1877, p. 3.
118 B .A .R .S.R . A rh. A l. Roman, IV, Acte, Professoralia, 32.
110 Ibid., A rh. A l. Roman, IV, Acte, Professoralia, 541.
120 Gazeta Transilvaniei, X L , n r. 62 din 23/11 au g u st 1877, p. 3.
121 Bibi. Pil. Cluj, Acad. R .S .R ., Secţia manuscrise, Ms. rom . 191.
 156 G. NEAMŢU 20

ginea strădaniilor sale dé a asigura o prezentare cit mai amplă şi unitară

a literaturii române.
Pentru a pătrunde şi înţelege mai bine atmosfera din jurul lui AL
Roman, necesită să urmărim şi aprecierile foştilor săi studenţi făcute asupra
calităţilor sale.
Ilarie Chendi, cunoscut drept un modern şi fin critic literar îl fixează
pe Al. Roman ca făcînd parte din şcoala lui Cipariu „înzestrat cu un frumos-
dar al cuvîntului” şi cu ,,o inimă românească ce era un izvor de vecinice
îndemnuri” . Cursurile lui, afirmă acelaşi ,,te ispiteau prin evlavia faţă.
de trecutul nostru literar şi istoric. Era b atmosferă prielnică şi sănătoasă
în ju ru l bătrînului academician şi tinerii noştri, sub influenţa lui, ieşeau
mai oţeliţi în dragostea de neam”122.
Un altul, Ax. Banciu, care i-a frecventat cursurile în ultimii ani de
viaţă, îl descrie ca ,,un adevărat părinte, gata întotdeauna cu povaţa experien­
ţei unei vieţi mereu în luptă pentru ai săi şi cu uşa casei sale oricînd deschisă,
pentru toţi cei ce aveau nevoie de el. Român înainte de toate, lecţiile lui
Al. Roman erau în primul rînd : lecţii de românism . . . De aceea, în cursu­
rile sale nu scăpa nici un prilej de a ne ţine mereu mobilizată conştiinţa
naţională”123. 1■ ' '
Şi deoarece profesorul mare se judecă şi după elevii pe care i-a. dat,
vom aminti cîţiva dintre aceştia : Ilie Miron Cristea, patriarh al României,
Gh. Plopu, preşedinte al înaltei curţi de Casaţie şi membru de onoare al
Academiei, Dr. Aurel Dazăr, ministru de justiţie, Iosif Vulcan, membru al
Academiei, prof. I. Buteanu, director al liceului din Beiuş şi deputat die-
tal la Budapesta, prof. Vasile Goldiş124, Valeriu Branisce125 ş.a.
Participarea multora dintre foştii săi studenţi la înfăptuirea desăvîrşirîî
unităţii de stat a României constituie o confirmare dată de istorie că efor­
turile lui Al. Roman de a educa patrioţi n-au fost zadarnice.
*

VI. Lupta pentru unitate, ca deputat român în parlamentul de la

Budapesta, are un alt specific126. Reprezentînd o circumscripţie românească
din Bihor (Ceica), motive tactice îi impuneau lui Al. Roman să se călăuzeas­
că după o anumită prudenţă politică, punînd accentul pe opoziţia legală
ce avea posibilitatea să o facă regimului dualist, sub paravanul de adept
al federalizării monarhiei. Astfel în problema naţională şi socială, se plasea­
ză între radicali, urmărind cu tenacitate votul universal şi uşurarea sorţii
ţăranilor. Faptul este afirmat şi de contemporanii săi care l-au cunoscut..

122 Tribuna, A rad, nr. 10 din 15/28 ianuarie 1910, p. 1/an. X IV n r. 3, n u m ăr popo­
ral.
123 Ţara Bîrsei, X , n r. 4 —6 din iulie-decenibrie 1938, p. 407.
121 Bibi. Municip. Oradea, Fond Documentar, V 2001.
126 B.A .R .S.R ., A rh. A l. Roman, V aria 1, Professoralia Catalogale.
126 De această problem ă ne-am ocu p at şi în : ,.Activitatea parlamentară a lui A lexandru
Roman 1866— 1887” în loc.cit. '
21 A. ROMAN, MILITANT PENTRU UNITATEA NAŢIONALĂ 157

„Acest grup — spune autorul articolului ,,Să facem lumină mai multa
lumină” — susţinea'ca situaţiunii grele trebuie opuse postulate naţionale cari
să îie calificate de-a conjura (înconjura — n.n.) pericolul” şi a impune guver­
nanţilor „nici mai mult, nici mai puţin, decît : autonomia politică naţionalăr.
pentru românii de sub coroana S-tului Ştefan, cu reprezentaţiunea lor pro­
prie printr-un congres cu atribuţiuni de stat, abunăoară ca dieta croată”127.
.în discursurile sale (ca şi în presă) lua apărarea tînărului stat român
şi cerea, de cîte ori avea ocazia, rezolvarea gravelor probleme naţionale
pe baza principiului natural al unităţii etnice, prin respectarea căruia
trebuia să se ajungă implacabil la realizarea unităţii de stat.
A denunţat atitudinea „imperialistă” a Austro-Ungariei care punea
pe picioare o armată uriaşă îndreptată — spunea Roman — împotriva
naţiunilor subjugate din interiorul monarhiei.şi a României128. Se opune
sistematic legilor ieşite din principiul dualismului, demască proiectul de
lege al „naţionalităţilor” făcut de Deâk Ferencz, al cărui titlu vorbeşte
despre egala îndreptăţire naţională, iar paragrafele nu fac altceva decît
să stabilească domniâ nelimitată a limbii maghiare, sub numele de limbă
de stat129. Ra sentinţa de moarte pe care guvernanţii o pregătesc naţiuni­
lor, din ţară, Al. Roman luînd atitudine fermă arată că acestea vor răspunde r
„Aici suntem ! Trăim !” şi că problema naţională trebuie rezolvată în lumi­
na „principiului secolului” căci altfel, ameninţă el, s-ar putea ca rezolvarea
să o facă alţii „ca Alexandru cel Mare” , adică prin sabie. Tot atunci invită
pe deputaţi să ţină seama de puternicele idei ce au înconjurat monarhia.
Italia a renăscut, Prusia merge spre unirea naţională şi „Vedem mai de­
parte România şi Serbia” (nu încheie ideia, dar se subînţelege că şi aceste
state merg pe aceeaşi cale)130.
Un alt aspect al activităţii sale parlamentare ,este contactul cu alegă­
torii săi în timpul campaniei electorale şi după închiderea sesiunilor par­
lamentului, cînd îşi prezenta raportul în faţa acestora131.
Menţionăm printre acestea convorbirea cu alegătorii la 1867, cînd
se discuta chiar şi despre eliberarea Transilvaniei132. De asemeni el se găseş­
te to t timpul în primele rînduri ale celor ce militau pentru autonomia na-

127 Lum inătorul, X III, nr. 17 din 29 februarie/2 m a rtie 1892. .

128 P ăcăţian, T. V., Cartea de aur, vol. IV , p. 364—379. D iscursul din 3 au g u st
1868.
129 Ibid., op.cit., IV, p. 6 4 8 -6 5 7 .
130 Ibid.
131 Concordia, V I, nr. 26 din 31 m artie/12 aprilie 1866, p . 116. L a p rim a sa can d id atu ră
Al. R om an le spune alegătorilor: „N -am b an i să v ă d a u ; aci mi-e inim a, unica m ea avuţie,
aceea vi-o d au ” . A taşam entul cu care l-au o n o rat aceia către care s-a ad resat se p o ate vedea
în scrisoarea lui I. C orbuţiu, Ceica, 30 septem brie 1870. Cf. B .A .R .S.R ., A rh. A l. R om an,
Ms. 53.
132 B .A .R .S.R ., M s. rom. 1001, f. 7 9 —80. Al. R o m an către G. B ariţiu, Pesta, 28 noiem brie
1881, st. n. : »Alegătorii m ei la 1867 (cînd fusesem p rim a d a tă în Rom ânia), d u p ă ce auziră
c-am fost la Craiul r/om âni/lor, m ă în treb au cînd vine ? — şi d u p ă ce le-am spus că n u p o ate
cu u n a cu două, ei a lta şi nem ica ,,Se v a iv i u n crăişor de la ră s ă rit şi v a b a te pe îm p ă ra tu l
cel m are şi — a celuia vom fi noi !” ziseră ei că e v o rb a veche din bătrîni«. In tîm p larea e
re la ta tă şi în Ş t. Pascu, Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia, Cluj, 1968, p. 144.
158 G. NEAMŢU 22

ţională a românilor din monarhie, ceea ce practic ar fi însemnat un pas

uriaş în accelerarea unităţii naţionale. Aşadar are pe deplin dreptul ca la
încheierea activităţii sale de deputat, să spună : „pururea am fost devotat
cauzei naţionale” şi ,,mi-am plinit datorinţa de român —”133.
Alegerea lui ca deputat timp de 21 de ani cu toată ostilitatea autori­
tăţilor şi conţinutul cuvîntărilor sale în parlament şi în faţa alegătorilor,
demonstrează concludent că Al. Roman a fost purtătorul credincios al
dorinţelor şi aspiraţiilor sociale şi naţionale ale maselor.

VII. Desemnarea lui Al. Roman ca membru al ,,Societăţii literare

române” (viitoarea Academie Română), reprezentînd părţile ungurene
a fost bine întâmpinată134135. De altfel, activitatea sa de la Concordia, de la
catedră şi încrederea ce i-a fost acordată prin alegerea sa ca deputat, îl
recomandau de la sine.
Convocat la solemnitatea inaugurării Societăţii, rostind o cuvîntare
în locul lui T. Cipariu (înzestrat cu spirit mare, dar cu voce slabă — cum
se exprimă Al. Roman), arată că limba ,,e una şi aceeaşi” pe întreg pămîn-
tul românesc, şi apelează la curăţirea acesteia, căci dînsa e sufletul naţiunii
e canalul pe care se scurge cultura în trupul naţional, în popor” . Au trecut
multe secole — mai adaugă Al. Roman — de cînd limba singură era „unica
legătură între noi” , acum „a sosit timpul ca să ne unească şi cugetele şi
sentimentele”136. Şi mai edificatoare este cuvîntarea lui Al. Roman din
31 iulie 1867, ţinută în piaţa Teatrului în faţa a peste 2000 de cetăţeni
printre care numeroşi studenţi. înconjurat de membrii Societăţii într-o
atmosferă entuziastă, el îşi încheie discursul cu urarea directă: „Fie ca
din unitatea limbei literare, pe calea cea paşnică a ştiinţelor să rezulte
unitatea noastră naţională”136.
în calitate de membru al Societăţii literare participă la banchetul
din 3 septembrie 1867, dat în memoria luptelor pompierilor din Dealul
Spirii (1848). Toastul de aici poartă aceleaşi semnificaţii. Fiind o aniver­
sare a unui eveniment militar, Al. Roman nu exclude posibilitatea ca în
caz de necesitate, armata română să răspundă la „aşteptarea comună”
formulare imediat următoare exprimării dorinţei de a păzi neîncetat focul
sacru al iubirii de patrie deoarece şi „noi încă cei de peste Carpaţi, acelui
foc divin vom ridica altare în inimile noastre, cari bat .. . palpitează cu
neastâmpăr mistuite de un dor . . . Nu mă veţi întreba, care le e dorul ce

133 A rhiva V incenţiu Babeş, dosar Diverse, Al. R om an către V. Babeş, S. Sebeş,
21 iunie 1887, în posesia prof. dr. doc. M ih a il Dan, căruia îi m u lţu mim şi pe această cale pen­
tr u am abilitatea cu care ne-a pus la dispoziţie acest m aterial.
134 Concordia, V I, nr. 61 din 31 iulie/10 august, p. 268.
135 Urechia, V. A., Actele şi solemnitatea oficială şi neoficială a inaugurării Societăţii
literare române, culese de U rechia V.A., Bucureşti, Im p. S ta t. 1867, p. 43.
136 Ibid.
23 A. ROMAN, MILITANT PENTRU UNITATEA NAŢIONALA 159

le consuma ; căci d-voastră, fraţii noştri trebuie să o ştiţi, pentru că o sim­

ţiţi”137.
; >
Discursurile sale din România puteau uşor isca încurcături diplomatice,
avînd în vedere că la manifestaţiile respective erau prezente înalte oficialităţi
ale statului român, iar declaraţiile sale fiind publicate, ,,acasă” putea
fi ; urmărit pentru ,,înaltă trădare” .
Presa relatează că la întoarcerea din România, în faţa unei mulţimi
adunate la Braşov pentru a-i întîmpina pe membrii ardeleni şi ungureni
ai Societăţii literare, Al. Roman a declarat că „baza românismului s-a -pus
prin aşezarea literelor alfabetice care vor fi de azi înainte simbolul credin­
ţei tuturor”138.
Da numeroasele acţiuni organizate de Academie, Al. Roman venea
în contact cu cele mai reprezentative personalităţi : I: Ghica, Gh. Sion,
Al. Odobescu, V. A. Urechia, B. P. Haşdeu, V. Alecsandri, M. Kogălni-
ceanu ş. a. cu care avea convorbiri amănunţite asupra situaţiei românilor
din Austro-Ungaria.
' Din România, ca şi ceilalţi academicieni (reprezentînd Transilvania
şi părţile ungurene) aduce acasă bani de la M. Kogălniceanu139 pentru şco­
lile şi gimnaziile româneşti, cărţi de studiu, de literatură şi îndeosebi juri­
dice pentru a unifica limbajul juridic la români — după declaraţia sa ex­
plicită în acest sens 14°. în aceeaşi problemă a şcolilor ameninţate se con-
sfătuia şi cu Take Ionescu. El, Al. Roman, trebuia să adune listele cu nece­
sarul de bani al şcolilor din diecezele Ungariei şi să i le trim ită lui Take
Ionescu însoţite de un raport al său. Se discuta şi asupra sumelor date
Sibiului şi Blajului — care vor spori mereu, pentru ca „pericolul să se
înlăture”141142.
Cu ocazia sesiunilor Academiei, Al. Roman informa nu numai oamenii
politici, ci şi pe Carol.
, Iată ce-i mărturiseşte lui I. M. Moldovan.
„Regele m-au onorat astăzi în şedinţă publică (a Academiei — n.n.)
cu o conversaţiune mai lungă întrebîndu-mă despre situaţiunea de la noi
"142

187 Romanul, X I, nr. din. 17 septem brie 1867, p. 787 —788.

138 Ibid,., X I, nr. din 27 septem brie 1867, p. 820. Vezi şi Gazeta Transilvaniei, X X X ,
nr. 75 din 6 octom brie/24 septem brie 1867, p. 298 : „Braşov, 20 sept. 2 oct. 1867”, u nde se com­
pletează : . . . .„fiecare cuvînt [al lu i Al. R om an n.n.] cădea ca o rouă asupra inim ilor noas­
tre . . . ” „Vocea sa făcu a se răsu n a p en tru prim a o ară cuvinte, care p o t o ţă rî destinele unei
ţieri” .
130 B .A .R .S.R ., M s. rom. 1001, f. 4 6 —47, Al. R om an către G. B ariţiu, Pesta, 15 decem­
brie 1869.
140 A rh. ist. a Bibi. Pil. Cluj, Acad. R .S .R . Pond. I. Micu Moldovan, Al. R om an către
I. M. Moldovan, 29 septem brie, 1869. Cf. Gelu N eam ţu, M ih a il Kogălniceanu şi Transilvania,
în Studii tom . 20, 1967, p. 924.
141 A rh. ist. a Bibi. Fii. Cluj, Acad. R .S .R . P o n d I. Micu Moldovan, Al. R om an către
I. Micu Moldovan, Pesta, 1 m ai 1894 st. n. A supra acestui aspect al a c tiv ităţii lu i T ake Iones­
cu m ai pe larg vezi : T raian L ungu, Viaţa politică în R om ânia la sfîrşitul secolului al X lX -le a .
1889— 1900, B ucureşti, 1967, p. 166—167.
142 Arh. ist. a Bibi. Fii. Cluj, Acad. R .S .R . F o n d I. Micu Moldovan, Al. R om an către
I. M. Moldovan, B ucureşti, 2/14 aprilie 1894.
 160 G. ' NEAMŢU 24

De la'- prima consemnare a faptului că se ocupa în călătoriile sale la

Bucureşti de transferarea ajutorului dat de România şcolilor româneşti
din Austro-Ungaria, consemnare făcută în scrisoarea din 29 septembrie
1869 (vezi şi scrisoarea din 15 decembrie 1869) şi pînă la ultima, din 1 mai
1894, este un interval de aproape 25 ani, şi credem că această activitate
necunoscută pînă azi, a lui Al. Roman a avut loc cu intermitente în tot
intervalul amintit.
Da acestea se mai adaugă şi ciorna unui memoriu din toamna anului
1894, din care reiese că Al. Roman fusese însărcinat cu prezentarea către
guvernul român a necesităţilor ajutoarelor pentru toate şcolile româneşti
din Transilvania şi Ungaria. Avînd în vedere importanţa acestuia îl publi­
căm în întregime143. Numele său figurează şi în fondul D. A. Sturdza ca
unul dintre cei ce au distribuit ajutoarele băneşti din România144.
Al. Roman a servit intens şi interesele culturale prin activitatea sa
lingvistică, prin rapoartele sale academice precum şi prin participarea
sa la comisiile de recenzare a operelor istorice şi literare. Aduce diverse
servicii Academiei Române prin facsimil area unor materiale (piese) de
muzeu aflate la Muzeul Naţional din Pesta, la rugămintea lui P. S. Aurelian,
etc. 14S. Publică la zi notiţele pe care le ia la şedinţele Academiei, asupra
discuţiilor sau rapoartelor ţinute acolo. Intervine cu pricepere pentru
intrarea în Academie a unor iluştri şi merituoşi bărbaţi ca I. Micu Moldo­
van 146 şi Gr. Silaşi, aceasta şi cu scopul de a imprima şi mai mult Aca­
demiei caracterul ei universal românesc.
Din cele de mai sus se impune constatarea că prin legăturile sale cu
România, Al. Roman în calitate de academician, s-a folosit din plin :de
posibilităţile de a aduce reale servicii cauzei unităţii.
*

VIII. Mijloacele de luptă pe care le-a folosit Al. Roman în slujba

promovării ideii de unitate naţională şi pe care le-a preconizat sînt m ulti­
ple : libertatea presei, a cuvîntului, reprezentarea proporţională a românilor,
votul universal. Cere renunţarea la fidelitate faţă de împărat147, militează
pentru înţelegerea româno-maghiară, şi este pentru lupta unită cu cele­
lalte naţiuni oprimate din monarhie. în fine, susţine autonomia Transil­
vaniei şi unirea românilor din Austria.

143 B .A .R .S.R . Secţia corespondenţă, nr. 110.744 (F ragm ent izolat scris de Al. Rom an).
Vezi Anexa.
144 A urelia Bunea, Parlam entul României în sprijinul tnvăţăm întului românilor
din Transilvania (1892— 1899), în Studia Universitatis Babes-Bolyai, Series historia, f. 2, 1970,
p. 88.
145 B .A .R .S.R ., A rh. A l. Roman, IV, Acte, 156. P. S. A urelian către Al. R om an, B ucu­
reşti, 29 ianuarie 1882.
146 Ibid., A rh. A l. Roman, I, mss. 30 —31.
147 A rh. ist, a Bibi. Fii. Cluj, Acad. R .S .R . F o n d I. Micu M oldovan, Al. R om an către
I. M. Moldovan, P esta, 1 m ai 1894 st. n. : „A r fi tim p u l ca să încete şi ai n o ştri cu iperloiali-
ta te a cea um ilitoare, să se sufulce şi fa ţă de el (de îm p ă ra t — n.n.) . . . căci a ltm in tre n u ne
bag ă în sam ă” .
25' A. ROMAN, MILITANT PENTRU UNITATEA NAŢIONALĂ 161

în ceea ce priveşte căile pentru realizarea marii unităţi, a m ilitat în

general'pentru o cale paşnică, prin ,,putere morală”. în forţa morală, în
puterea ideii de naţionalitate, în independenţa naţională şi în progres, Al.
Roman, de-a lungul anilor săi de activitate, a avut o încredere fermă. Cel
ce nu închide ochii înaintea adevărului, obişnuia el să spună, poate vedea
că progresul şi civilizaţia înaintează cu o putere de nestăvilit. „Triumful
libertăţii în contra sclaviei, al umanităţii în contra brutalităţii” :este
inevitabil148.
Pentru a izbuti în marea operă a desăvîrşirii unităţii, pe calea paş­
nică .aleasă, principalul mijloc îl vedea în cultură. Românii — spune Al.
Roman — sînt conştienţi că înflorirea şi libertatea lor. este condiţionată
de cultură, căci „precum neştiinţa şi sclavia sunt cam identice, aşa cultura
adecă nedependenţa spiritului, şi. libertatea sunt surori”149. în acest sens
Al. Roman cere ca „toţi românii din toate provinciile” să-şi aducă contri­
buţia prin produsele lor spirituale, la opera de ridicare culturală a neamului.
Tot .pe calea „paşnică a ştiinţelor” speră Al. Roman să rezulte unitatea
naţională în discursul său din 1867 la ,,Societatea literară română”.
în ajunul intrării sale în închisoare, într-o scrisoare către Gh. Pop
de Băseşti îşi relevă în modul cel mai amplu concepţia sa asupra ideii
de „forţă morală” prin care se va putea realiza statul român unitar, res­
pingând ca pe o greşeală folosirea armelor la acea dată, în acest scop. Iată
pasajul în întregimea sa :
•j,>Prin puterea morală şi numai singur prin aceasta — vom ajunge
la scopul nostru. Să nu crezi domnul meu, că unitatea noastră naţională,
România mare, are să se facă prin forţă brută, din contră, ea trebuie să se
facă prin puterea morală. Ai văzut cum au căzut regatul Napolitan în bra­
ţele regelui Italiei, nu prin arme ci prin singura putere morală. A intrat
Garibaldi cu 5 confraţi ai lui şi intrarea fu triumfală.
•Cei ce ar împinge pe român a lua astăzi arme pentru eluptarea liber­
tăţii işi unirii naţionale ar greşi foarte, ar da cea mai puternică armă în
mina; duşmanilor noştri. Cel ce are cucerire morală, acela este amicul
nostru şi numai acesta poate conta la victorie sigură” 15°.
Chiar şi din închisoare, în scrisorile sale nu scapă prilejul de a pro-’
fetizâ destrămarea monarhiei: „Pe zi ce merge” scria Roman ,,unitatea
monarhiei”, se va duce „pe ici încolo după legile fireşti ale atracţiunii”
(statelor naţionale din jur — înţelegea el)151.
Cît priveşte problema unităţii. în viziunea sa, cea mai largă prezen­
tare o întîlnim în editorialul său din numărul 77 al Federaţiunii pe 1873.

148 Concordia, V, nr. 104 din 30 decembrie/11 ianuarie 1865, p. 423.

110 Ibid., I, nr. 27 din 2/14 noiem brie 1861, p. 105. Cu privire la rolul culturii în lu p ta
p en tru desăvîrşirea u n ită ţii de s ta t a Rom âniei, vezi pe larg la V.' Curticăpeanu, Mişcarea
culturală românească pentru unirea din 1918, B ucureşti, 1968.
150 Bibi. Centr. TJniv. Cluj, D onaţiunea Hossu-Bongin, Ms 4055, Coresp. Gh. P op de Băseşti,
doc. 39, Al. R om an către Gh. P op de Băseşti, P esta, 17 ianuarie 1870. Citatul, m ai pe sc u rt şi
fără indicarea sursei la : I. Georgescu, George Pop de Băseşti, O radea, 1935, p. 220.
151 A rh. ist. a Bibi. Fii. Cluj, Acad. R .S .R ., F o n d I. Micu Moldovan, V aţ, 22/11 noiem brie
1870.

11 — A nuaru l In stitu tu lu i de Isto rie şi A rheologie

162 ' ■' G- NEAMŢU . . ■■■ 26

Analizînd aici relaţiile românilor din monarhia Austro-Ungară cu cercurile

conducătoare din România, critică răceala ivită în ultimul timp faţă de
„marile interese generale ale românismului” . Critica este foarte sinceră
şi foarte aspră: < Accentuînd „răceala” fraţilor noştri transcarpatini;
nu vrem să înţelegem, nu putem înţelege, în genere, pentru că bine ştim
că mare este numărul acelor fraţi ai noştri, în România liberă, cari au ace­
leaşi sentimente, aceleaşi aspiraţiuni, cari le avem şi cari cu noi dimpreună
lucră la realizarea lor prin înaintarea cauzei comune — ci înţelegem pe
oamenii de stat, cari dominează situaţiunea în România, iară ceea ce nu
înţelegem este atitudinea lor faţă de noi în parte şi faţă de cauza românis­
mului în genere .
Şi sfaturile care le dă şi aprecierile care le face sînt o adevărată pro­
fesiune de credinţă, sînt un nobil îndemn : înălţaţi-vă pînă la culmea
misiunii cei mari, de carea trebuie să fie pătrunşi oamenii de stat ai Româ­
niei libere, pentru ca să vă iubim de se poate şi mai mult decît cum vă iu­
bim din amoarea către naţiunea ai căreia fii sunteţi voi dimpreună cu noi.
Ori ce partită, liberali, conservatori, Albi, Roşi, sau cum se mai chiamă,
vor fi la putere în România, guvernul ieşit din sînul lor trebuie să ţină înalt
steagul Românismului aceasta este puterea lui. ,,A! Vreţi Daco-România ?”
Vi se zice vouă, ni se zice nouă” . „Da de unde? neci prin minte nu ni-a
plesnit” era şi poate mai este stereotipul răspuns, ba s-a(u) aflat literaţi
rom(âni) cari scria cu multă erudiţiune tratate întregi pentru ca să spele de
acest păcat pe conaţionalii lor. Străinii rîdea(u) în pumni de atîta simpli­
citate prin care se credea a se putea ascunde adevărul. Toată făţăria de care
poate fi capabil un om viclean nu este de ajuns spre a ascunde un simţ
naţional. Eternele legi ale naturei nu se pot desminţi. ,,Jur că nu este Un
singur român, care să nu dorească Daco-România, şi să nu dorească' din
to t sufletul şi din toate puterile lui a lucra la înfiinţarea ei” . Acesta este
adevărul. Toată şovăitura fie din imbecilitate, fie din caliditate, minciună
este, ce de altmintrea încă nimene nu o crede. Nouă milioane de români n-au
cauză ca să se sfiască a mărturisi un adevăr ce toată lumea-1 cunoaşte şi
recunoaşte. Vom realiza ideea, sau vom pieri. Aceasta este alternativa > 152„
ceea ce implică deci şi o cale violentă în dobîndirea unităţii.
în deceniul 1873—1883, deşi a activat cu deosebită vigoare în dietă,
pînă la urmă a ajuns foarte decepţionat în ceea ce priveşte perspectivele
luptei parlamentare, i-a sesizat zădărnicia şi ineficienţa ei. în acest sens
cu prilejul discutării noului proiect de maghiarizare a învăţămîntului, în­
tocmit de Trefort, proiect ce lovea direct în şcolile româneşti, Al. Roman
îşi încheie o notă de informare adresată lui I. Micu Moldovan, pentru prima
dată cu dispere re : „Numai un resbel mare ne va scăpa!”153.
într-un discurs al său ţinut în România în 1868 la ,,Societatea de arme,
gimnastică şi dare la semn” unde putea să-şi dea cu mai multă îndrăzneală

168 Federaţiunea, n r. 77 din 28/17 decembrie 1873, p. 301 —302 „B. —Festa. 14/26 dec.
1873” , sem nat ,,Catone Censoriul”.
168 A rh. ist. a Bibi. Fii. Cluj, Acad. R .S .R . Fond. I. Mien Moldovan, Al. R om an c ă tre
I. M. Moldovan, P esta, 1 februarie 1883 st.n.
27 A. ROMAN, MILITANT PENTRU UNITATEA NAŢIONALA 163

frîu liber gîndurilor, declară că pentru realizarea desăvîrşirii unităţii este

necesară îmbinarea inteligentă a armelor spirituale cu cele fizice : „Noi
ca oameni de litere . . . înţelegem prea bine însemnătatea Minervei armate
adică lipsa (nevoia — n. n.) de a împreuna puterile spirituale cu cele fizice,
şi din acest incident doresc eu, ca d-voastră în parte, şi românii în genere
să mînuiască armele fizice cu inteligenţa ce caracterizează elementul nostru’’1M.
Pasaj în care e limpede gîndul său de împletire logică a celor două căi
spre unitate. Cu un an înaintea morţii sale, mai face un apel călduros la
unitate, într-un articol din Tribuna pe care l-am identificat fără putinţă
de tăgadă ca fiind al său, şi în care spune „De la fraţii lor liberi, cei subju­
gaţi nu cer milă, pretind ajutor moral şi material şi datori sînt a le da, pentru
că luptă în neajunsuri pentru cauza eminamente comună tuturor românilor,
şi de la succesul acestei lupte depinde chiar şi existenţa statului românesc.
Aceasta le-am spus-o noi, cei de dincoace, celor mai mari bărbaţi de stat
de dincolo, cari astăzi nu mai sînt, durere ! printre noi, şi ei .au recunoscut
acest adevăr”155. Atît calea paşnică, cît şi cea violentă (printr-o revoluţie
naţională, aşa cum o prevedea N. Bălcescu) persistă alternativ, sau con­
comitent în gîndirea politică a lui Al. Roman. Dar indiferent de căile pre­
conizate, contribuţia activităţii sale în slujba idealului unităţii, din pers­
pectiva istorică a zilelor noastre, ne apare ca deosebit de valoroasă.
Concepţia sa privind unitatea naţională este aşadar strîns legată de
cea a generaţiei paşoptiste şi se axează pe afirmarea, susţinerea şi propa­
garea permanentă a acesteia pe planul tuturor activităţilor sale.
Prin lupta sa prodigioasă şi perseverentă şi prin amplul ecou pe care
aceasta l-a avut în epocă, Al. Roman ni se reliefează drept o personalitate
aureolată de merite incontestabile şi majore în lupta de eliberare naţională
a românilor.

ANEXĂ

R om ânii de am be confesiunile religioase (gr. catolici şi gr. orientali) locuitori în T ran sil­
v an ia 'şi p ăr/ţile/ răsărit/ene/ ale U ng/ariei/, (anum e: în judeţiele M aram ureş, S atm ariu, B iha-
ria, A rad, Caraşiu Severin, Timişiu, T orontal, TJgocia şi H aidu-Sabolciu, apoi B ichisiu şi Cia-
nad) au peste 4000 de şcoale populare, 4 licee (N ăsăud, Blasiu, Braşieu, Beiuşiu, 1 gim naziu cu
4 clase în B aia de Crişiu, 1 şcoală com ercială în Braşieu, 7 şcoale preparandiale p e n tru în v ă ţă ­
torii comunali) 5 sem inarie teologice în Blasiu, Sibiu, Ghierla, A rad şi Caransebesiu. N .B .
eparbiele Oradiei M ari şi a Uugosiului n u au sem inarie teologice, p e n tru că teologii d in ep ar­
h ia Oradii-M ari se cresc în in stitu tele rom ano catolice la O radea Mare, Pesta, R om a, şi în sem i­
n aru l gr. cat. din Blasiu şi cel rutenesc din U ng var, eară teologii I/ugosiului se cresc la Blasiu,
P esta, Roma.

, 164 Federaţiunea, I, nr. 121 din 18/30 au g u st 1868, p. 480.

165 Tribuna, X I II, nr. 10 din 14/26 ianuarie 1896, p. 37—38. Echouri. Id en tificarea am
făcut-o cu ajutorul scrisorii lu i Al. R om an către V. Bucaciu, B udapesta, 21 ian u arie 1897 află­
toare la Muzeul regional A lba Iulia, nr. 5101. D ocum entul ne-a fo st p u s la dispoziţie de tov.
N . Josan căru ia îi m u lţu mim şi pe această cale.
 164 G. NEÂMŢU 28

• Profesorii liceali su n t d o ta ţi cain sărăceşte de la 800—1000 fl. pe an, eară cei gim naziali
cu 600 ;fl. Profesorii de la sem inariele teologice se plătesc din fondurile eparhiale to t cam
sărăceşte, d ar avînd to to d a tă şi funcţiuni besericeşti, ca protopopi, au şi ven itu ri accesorie.
Inveţieto rii săteşti d u p ă n o u a lege de instru cţiu n e trebuie să aibă v en it în b an i g a ta
şi naturalie în sum a m inim ă' de 300 fl.
A ceastă sum ă o plătesc com unele confesionale, d a r fiindcă cele m ai m ulte comune rornâ-
neşti sim t la m u n te şi.prin-urm are dese şi m ărunte, m u lte n u p o t să dea sum a legală, a ju to ru l
ce se cere p en tru acoperirea' lipsei în to a te 7 eparhiele rom âneşti de am be confesiunile, — d u p ă
însem nările oficiale făcute în v a ra aceasta (1894) şi a ră ta te guvernului ţierii, în to a m n a aceasta,
se u rcă la 300 dè m ii lei, însă d u p ă învoiala făcu tă în tre consistofiele m etropolitane de la Blasiu
şi Sibiu, că unde o confesiune prevalează în. acea com ună cei de a ltă confesiune în n u m ă r m a i
mic să contribuiască în p roporţiune la spesele seolarie, p e n tru că abia p o t susţinea o sin g u ră
şcoală, necum două, lipsa se reduce la 200 m ii de lei — sum a aproxim ativă.
C ît p e n tru m odul ajutorării, de oare ce episcopii n u cutează a prim i, de groaza guver­
n u lu i u n g /a r/ de la a lt guvern, a r tre b u i să se găsească u n espediënt oarecare, de e. ca a ju to ru l
ce s-ar d a d in -p artea'g u v ern u lu i R om âniei;,să-se mediulocească în form ă de dar. prin oam eni
cunoscuţi cu dare de m înă, aşa episcopii ar p u te a prim i ca m ilă aceste ajutoare, cari însă fiind
anuale, ar întîm p in a e a ră a ltă greutate, adeca dîndu-se ajritoariele, to t de aceiaşi oameni, a r
d eştep ta bănuelele în al doile şi al treile an. D acă a r prim i episcopii de-a drep tu l ajutoariele, a r
tre b u i să arete guvernului de u nde le au ? p en tru că fondurile eparhiale su n t cunoscute guver­
nului din’ areterile consistorielor,. ce trebuie să le înainteze din an în an despre adm inistra-
ţiu n ea fondurilor,eparhiale — stîn d ele sub controlul guvernului, deci acesta num ai d ecît a r sim ţi
că ajutoariele su n t străine şi ar opri de a le primi, ,pedepsind pé arhireii cari ar prim i fără ştire a
guvernului. ''
E parhiele su n t 7 şi anum e 3 greco orientale la S ibiu mitropolie, la A ra d şi Caranscbesiic
ş i .4 eparhie greco-catohce : la B lasiu, Oradea M are, Ghierla, Logosiu.- . .
Cele m ai lipsite d in tre aceste 7 su n t : À Blasiului, a Sibiului, â Ghierlei, ă Caransebesiului,
şi a Logosiului (aceasta din u rm ă înse fiind eparhia m ai mică, n u se cere aju to riu m ai m are
de 20 m ii lei p re an.

AB. ROMAN - K Ä M P F E R F Ü R D IE N A TIO N A LE E IN H E IT D E R RUM Ä N EN (1848-1897)!

■ (Z usam m enfassung

Zu den hervorragenden rum änischen Persönlichkeiten aus der österreich-ungarischen

Monarchie, die sich eines grossen A nsehens èrfreuten u n d die T ätig k eit ihres Lebens fü r d ie
Idee der nation alen E in h eit einsetzten, zählte auch der Professor A lexandru R om an, einer d e r
G ründer der R um änischen Akademie, A bgeordnete im L an d tag von P e st u n d R ed ak teu r d e r
Zeitungen „Concordia" u n d „F ederaliunea” .- l i >
Als Professor fü r rum änische Sprache nach der R evolution von 1848 w ar er der E rs te ,
der die rum änische Sprache in das G ym nasium von Beiuş ein fü h rte .u n d sich -m it E rfolg
fü r die G ründung eines K ath ed ers fü r rum änische Sprache u n d L ite ra tu r in O radea ein setzte.
Al. R om an w ar ein tä tig e r M itarbeiter der rum änischen Zeitungen aus dem H absburgerreich
u n d ' der „Naţionalul"- aus B ukarest. Als ’R ed ak teu r d er Z eitungen „Concordia" u n d „F edera-
liunea" behauptete, u n te rstü tz te u n d v erbreitete er in den verschiedensten Form en die Id e e
der nationalen E inheit.
- A n der F ester U n iv érsitât u n te rrich tete u n d bildete er die rum änischen S tu d en ten im
Sinne seiner patriotischen Überzeugungen, m it Liebe zur N ation u n d m it H offnung in, ih r e r
zukünftigen E in h eit aus.
Als A bgeordnete eines rum änischen K reises (Ceica) verteidigte er m it M ut u n d E n tsch lo s­
senheit 21 Ja h re lang im P ester L an d tag die nationalen u n d sozialen R echte d er R u m än en .
Seine T ätig k eit an der R um änischen Akadem ie h a tte ausser ihren w issenschaftlichen
C harakter eine ausgeprägte politische B edeutung durch die Rolle, die er- in d er Ü b e rtra g u n g
d er Hilfe, die R um änien den rum änischen Schulen aus Siebenbürgen u n d U n g a rn g ew äh rte,
gespielt hat.
29 A. ROMAN, MILITANT PENTRU UNITATEA NAŢIONALA 165

Die K am pfm ittel, denen sich Al. R om an in der Prom ovierung der Idee der nationalen
E in h eit bediente u n d die er em pfehlte, w aren vielfältig : die F reih eit der Presse u n d des W or­
tes, die p ro p o rtio n ale V ertretu n g der R um änen, das allegemeine W ahlrecht. E r fordete die
V erzichtung auf die Treue dem K aiser gegenüber, käm pfte das fü r rum änisch-ungarische E inver­
ständnis, w ar fü r die H andlungseinigkeit der R um änen m it den anderen u n te rd rü ck ten N atio­
n en aus der Monarchie. E r setzte sich fü r die A utonom ie Siebenbürgens und für die Einigung
der R um änen aus dem H absburgerreich als erster S c h ritt zur nationalen E in h eit ein.
D ie W ege, die er fü r die E rw erbung der E in h eit em pfehlte, w aren friedlich, aber im N o t­
fall schloss er die gew altigen n ic h t aus.
Seine A uffassung fü r nationale Einigung betreffend w ar fest an die der 48-iger Generation
gebunden u n d zentrierte sich auf die B ehauptung, U n terstü tzu n g und ständige Propagierung
dieser auf allen seinen Tätigkeitsgebieten.
Al. R om an zeichnete sich als eine Persönlichkeit m it u n b estreitb aren u n d beträchtlichen
V erdienste im K am pfe der R um änen für die V erwirklichung ihrer B estrebungen zur nationalen
E in h eit aus
V IN C E N T IU B A B E Ş, A C TIV IT A T EA PA R L A M E N T A R Ă
ÎN T R E A N II 1 8 6 1 -1 8 6 9 *
DE

GEORGE) C IPÄ IA N U

Anul 1860, cu înnoirile sale promiţătoare de liberalizare, apăru multora

din vechii gînditori şi luptători naţionali din Austria ca un moment de răs­
cruce, o cotitură însemnată în viaţa publică a imperiului. Nu numai condu­
cătorii, dar şi popoarele supuse, a căror „moarte politică” îndelungată*1
tocmai se terminase, dau tribut de încredere momentului politic. Ele se
avîntă cu multe nădejdi în acţiuni hotărîte şi variate2, desfăşurate în con­
textul unor modificări ademenitoare, proclamate şi apoi aplicate în rîndu-
ielile administrative ale statului întreg.
Românii din monarhie sînt cuprinşi şi ei .de efervescenţa generală,
îndemnaţi de şanşa îmbietoare de a-şi face auzit glasul în dietele provin­
ciale, deşi prezenţa în aceste foruri politice nu se putea substitui obiectivu­
lui final al năzuinţelor lor naţionale, păşesc pe calea, pentru ei încă nebă­
tătorită, a activităţii parlamentare. O adoptă, atît cei din Transilvania
cît şi cei din Banat şi Ungaria, cîntărind cu realism posibilităţile îngăduite
activităţii lor politice de începutul erei liberale. O fac nu fără speranţa
de a dobîndi drepturi binemeritate3, dar sînt conştienţi de dificultăţile ce
li se vor aţine în drum cît şi de lipsa de perspectivă a unor eventuale încer­
cări care ar ieşi din făgaşul legalismului.
în Banat şi Ungaria viaţa parlamentară avea şi pentru români un
antecedent, nu tocmai remarcabil dar real : participarea lor, prin depu-

* L ucrarea de fa ţă n u -ş i propune a epuiza subiectul. A titu d in ea lu iV in cen ţiu B abeş faţă

de fenom enul p arlam en tar are n u a n ţe pe care n u le tra tă m aici. C ît despre activ itatea sa de
parlam entar, credem p o triv it a avea în vedere, deocam dată, sesiunile dietale 1861 şi 1865 —
1868. A ctiv ita tea p arlam en tară a lui Babeş în vrem ea dualism ului (sesiunile 1869—1872, 1872 —
1875, 1884 — 1887) o vom tr a ta în a lt studiu.
1 G. N eam ţu, Activitatea parlamentară a lui A lexandru Roman, 1866— 1887, în A nua­
rul institutului de istorie din Cluj, X II, 1969, p. 83.
2 F . Z w itter, Les problèmes nationaux dans la monarchie des Habsbourg, Beograd,
1960, p. 8 7 - 8 9 .
3 G. Cipăianu, Idei progresiste în gîndirea lu i Vincenţiu Babeş, în A cta M usei N a -
pocensis, V II, 1970, p. 355.
168 G. CIPAIANU 2

taţii aleşi, în 1848, la dezbaterile dietei maghiare. Era puţin, judecind

în contextul renaşterii politice, de bună vreme în desfăşurare a poporului
român din Austria; era totuşi mult pentru a nu putea constitui un necesar
început. Căci, cu excepţia momentului paşoptist, prezenţa românilor din
Ungaria în legislaţia ţării era cu desăvîrşire lipsită de trecut. Activismul
românesc de mai tîrziu, în înţelesul său politic de după 1867, îşi află una
din multiplele cauze şi unul din punctele de plecare în precedentul paşop­
tist. Populaţia românească din aceste părţi pare, în 1860, pregătită în mă­
sură suficientă şi. înclinată a se arunca în lupta electorală4, transmiţînd
însufleţire şi conducătorilor ei.
Parlamentul, fie că e vorba de cel al Ungariei, fie de dieta Transilvaniei,
concentrează din 1860 atenţia liderilor politici români şi constituie de acum
încolo, pentru mai multă vreme, un centru în jurul căruia gravitează,
cu manifestări nu întotdeauna uniforme, dar cu aceeaşi adînc hotărîtă nă­
zuinţă de a „elupta drepturi” , interesul politic românesc din Austria.
Cu mai multă luciditate56 decît surprindere, şefii politici români sînt
obligaţi de mersul evenimentelor a asista, fără a o putea ' împiedica, la
,,refacerea” treptată a teritoriului fostei coroane â lui Ştefan cel Sfînt.
Cuprinderea Banatului în Ungaria, cu consimţămîntul habsburgilor, vădea
o dată mai mult netemeinicia nădejdilor puse de multe ori în bunăvoinţa
dinastiei. De o parte perspectiva constituţională deschisă, de cealaltă ne­
voia de a obţine ameliorarea propriei situaţii, între intransigenţa intereselor
imperiale şi insistenţa exclusivistă a cercurilor conducătoare maghiare, im­
pun mişcării româneşti, şi acum ca şi mai tîrziu, drumul spinos al echili­
brului.
■ Pentru moment lupta parlamentară pare a fi soluţia cea mai bună.
Este, între alţii, şi părerea lui Vincenţiu Babeş, personalitate de un remar­
cabil prestigiu politic, cunoscut în cercurile influente din.imperiu şi popular
în mişcarea naţională (cu deosebire după _publicarea în 1860 a broşurii
„Die Sprach- und Nationalitätenfrage in Österreich von einem Romanen”
tradusă şi în lima română®. O adoptă, după momente de ezitare, şi Andrei
Mocioni7. Vincenţiu Babeş acordă încă de la început mult credit activităţii
parlamentare. Contactul său cu viaţa parlamentară era mai vechi, dar
activitatea sa propriuzisă în acest domeniu începu abia în 1861. Ba 1848
el urmărise de aproape dezbaterile dietei maghiare, nutrind probabil, în -at­
mosfera deschisă de revoluţie, speranţe de mai bine pentru români. Euă
chiar atitudine faţă de mersul dezbaterilor, în coloanele ziarului ,,Amicul
poporului” din Pesta, schiţînd îndemnuri la adresa deputaţilor români,
datori a apăra în dietă postulatele naţionale8.

4 I. L up aş, Cronicari şi istorici rom âni din T ransilvania, Craiova, 1941, p. 276.
6 Ibidem .
6 G. Cipäianu, op. cit., p. 356 ; vezi şi. A. Banciu, Scrisori vechi, îu Ţ ara B îrsei,
an. I, 1929, n r 1, p. 91.
7 I. L up aş, op.cit., p. 278.
8 A m icu l poporu lu i, P esta, an. I, 1848, nr. 11 din 17 august.
3 V. BABEŞ, ACTIVITATEA PARLAMENTARĂ 169

La sfîrşitul anului 1860 forfota pregătirilor electorale pentru dieta

Ungariei, convocată pe luna aprilie 18619, devine generală pe cuprinsul
ţării. Campania se anunţă grea pentru români; grea pentru că alegerea lor
în număr mare contravenea intereselor stăpînilor zilei, grea pentru că
poporul (cei ce aveau dreptul de vot) era departe totuşi de a stăpîni uzan­
ţele electorale, grea căci însăşi „inteligenţa”, chemată a-1 conduce şi îndru­
ma, trebuia de multe ori să fie ea însăşi impulsionată.
. în luna martie 1861 Vincenţiu Babeş luă parte, alături de alţi fruntaşi
politici români, la o consfătuire necesară înainte de a începe acţiunea
concretă.^ Fusese chemat pentru aceasta de la Viena de Andrei Mocioni
care avusese iniţiativa întîlnirii 101. Se hotărî cu această ocazie angajarea
cu toate forţele în lupta electorală. Babeş, devenit purtătorul de cuvînt
al celor prezenţi în faţa publicului românesc, fu însărcinat a întocmi o , , . . .
proclamaţiune către poporul nostru alegător, să recomande activitatea
cea mai zeloasă, alegerea de deputaţi romani care înfăţişîndu-se la dieta
Ungariei să formuleze şi apere şi aici postulatele naţionale, astfel de pos­
tulate adecă, care corespund trebuinţelor şi dorinţelor naţionale şi culturale
ale poporului român . . .”u . Acţiunea în sine, menită a influenţa conduita
alegătorilor de la un nivel superior. îngustimii regionale, merită atenţie
şi pentru unghiul de vedere care-1 deschide asupra personalităţii politice
a lui Vincenţiu Babeş. Convingerile lui proparlamentare trebuie să fi fost
bine cunoscute de contemporani iar însărcinarea primită drept urmare
dovedeşte competenţa sa de „condei politic” deja statornic cîştigată şi
recunoscută. Nu ne-au parvenit dovezi despre transpunerea în faptă a mi­
siunii pe care Babeş şi-a asumat-o în preajma alegerilor pentru dieta din
1861. Prezenţa sa în mijlocul noianului de acţiuni, declanşate în preajma
fiecărei sesiuni dietaie de iminenţa alegerilor, sau în anii de lucru ai cic­
lurilor dietale de dezbateri, devine pentru mulţi ani o permanenţă. Adept
fervent al acţiunii politice prin parlament înainte de 1867, activist mulţi
ani după aceea, Vincenţiu Babeş trăieşte cu intensitate sentimentul (comun
de altfel multora din militanţii români ai vrem ii). necesităţii imperioase
de afirmare, în cazul în speţă de la tribuna dietei12, dar în general pe'toate
căile îngăduite de repertoriul procedeelor politice legale.
în 1860 Vincenţiu Babeş susţinuse în publicitate ideea, izvorîtă din
drepturi de netăgăduit, că „Românii austrieci din toate părţile doresc
şi pretind o viaţă naţională proprie”13. Existenţa lor chinuită, dovadă
lesnicioasă a unei nedreptăţi multiseculare, pretindea o grabnică îndreptare!.
Drepturile omului, născute odată cu el, drepturile româneşti, trebuiau
proclamate sus şi tare, în auzul ţării, în auzul lumii. Pentru aceasta în Un-

0 T. V. Păcăţian, Cartea de aur sau luptele politice naţionale ale rom ânilor de., sub
coroana ungară, vol. II , p. 287. . .
10 I. Bupaş, op.cit., p. 276. ' .
11 Idem , op.cit., p. 278.
la A rhiva istorică a Bibliotecii filialei din Cluj a Academ iei R .S .R ., fond G. B ariţiu.'-nr.
3 0 1 -3 0 2 . : -
13 G. Cipăianu, op.cit., p. 357.
170 G. CIPÄIANU 4

garia parlamentul oferea o tribună, deşi mai puţin accesibilă intereselor

nemaghiare ; ea trebuia deci folosită ! Este gîndul care călăuzeşte activi­
tatea de parlamentar a lui Vincenţiu Babeş, căci încrederea sa în obţine­
rea pe această cale a unor drepturi reale trebuie să fi fost relativă în decursul
erei liberale, dispărînd cu totul în urma repetatelor experienţe descurajante,
frecvente mai ales după dualism.14 în faţa modalităţii parlamentare, ati­
tudinea sa, destul de constantă pînă prin 1875, se razimă pe raţiuni anco­
rate realist în ordinea politică a monarhiei, în condiţiile pe care lupta româ­
nească le avu aici de-alungul a două decenii, al şaptelea şi al optulea,
ale secolului trecut.
Credea şi el15 că pentru a-şi asigura naţionalitatea orice popor trebuie
„ ...s ă şi-o elupte şi consolideze prin virtuţi şi sacrificii” . Egoismul nu
mai are loc în viaţa poporului care luptă pentru drepturile sale. Românii,
supuşi pe propriul lor pămînt, au de urmat pilda înălţătoare a lui Tichindeal,
Iorgovici, Nicoară şi Bărnuţiu, şi pentru a-şi putea ,,. . .emancipa, înteme­
ia şi dezvolta. . . ” naţionalitatea, trebuie să lupte mai aprig decît pentru
credinţă. Babeş caută metode eficiente pentru realizarea emancipării naţio­
nale în ,,.. . dezvoltarea moralităţii sau ’puterii morale în popor şi în căr­
turarii poporului. . Are convingerea că un popor fără ,,.. .putere mora­
l ă . . . ” nu poate avea un viitor, căci lipsindu-i „ ...sim ţu l de demnitate
omenească.. .” , el duce o viaţă de animal, nu ştie şi nu poate preţui liber­
tatea, singura capabilă a-1 ridica la nivelul unei atitudini conştiente. Româ­
nul trebuie să lepede inerţia trecutului căci glasul vremii cheamă popoarele
la .emulaţie pe calea înaintării naţionale. 'Spiritul epocii vrea ca toţi .cei
ce ridică pretenţii de emancipare, să se arate prin acţiune demni de ea ;
„Conştiinţa strigă românilor : deşteptaţi-vă şi vă sculaţi ! deşteptaţi-vă
şi priveghiaţi căci sînteţi în pericol !” Românii sînt datori a tinde spre una­
nimitate în prezenţa lor la vot, pentru a-şi dovedi, prin alegeri şi prin acti­
vitatea deputaţilor lor în dietă, că există16, că sînt mulţi pe pămîntub locuit
de aproape 2000 de ani şi că pe temeiul ,,. . . acestei diplome , mai
veche şi mai legitimă decît ori care a l t a . . . ” vitalitatea lor pretinde cu
hotărîre neabătută „...recunoaşterea şi garanţia n aţio n alităţii... odată
cu capul!”
Rupta parlamentară, dusă conştient şi cu consecvenţă, nu poate nicide­
cum însemna duşmănie împotriva vreunui alt popor din ţară. Românii şi
ungurii, popoare vechi pe acelaşi pămînt, vecine şi cu destine îngemănate
au multe interese comune pentru realizarea cărora trebuie să trăiască

14 A rhiva istorică . . . . Cluj, fond G. B ariţiu, scrisoarea lu i V incenţiu Babeş către A nania
T rîm biţaş din 1 iulie 1881 ; vezi şi Biblioteca C entrală U n iversitară Cluj, fond Francise Hossu
— Uongin (corespondenţă), corespondenţa lu i Gheorghe Pop de Băseşti, vol. I, filele 3 —5,
scrisoarea lui V incenţiu B abeş către Gheorghe P o p de B ăseşti din 5 iulie 1878.
18 Ideile lui V incenţiu Babeş pe care le analizăm aici sîn t cuprinse în m anifestul-
circulară trim is de el în octom brie 1865 m ai m u lto r fru n taşi politici rom âni, încercînd în felul
acesta să pregătească spiritele p e n tru alegerile din acel an. D ocum entul se află în A rhiva isto­
rică . . . Cluj, fond. citat.
16 S uportul teoretic al acestei form ulări cu sensuri politice treb u ie c ă u ta t în cugetările
filozofice ale lu i V incenţiu Babeş. Vezi G. Cipăianu, op.cit., p. 362.
5 V. BABEŞ, ACTIVITATEA PARLAMENTARA 171

şi să muncească împreună, evitînd „ ...lu p ta duşmănoasă, îndelungată

şi n im icito are...” între ei. Românii, arată Babeş, trebuie să acţioneze
la înălţimea revendicărilor lor şi să încerce printr-o prezenţă masivă la
alegeri a învinge dezavantajul inevitabil al minorităţii în parlament. Frun­
taşul bănăţean nădăjduia că o reprezentanţă parlamentară românească
de prestigiu, formată din ,,. . .oameni cu vază, cu experienţă şi c u ra j..
ar fi putut impune cauza naţională în faţa factorilor politici cu greutate
şi a opiniei ,,.. . lumii culte. .
Aşadar, pentru poporul român din Ungaria parlamentul nu poate,
nu trèbuie să rămînă, o simplă modalitate constituţională de a-şi valori­
fica opiniile politice. El trebuie să fie, şi dacă nu este să devină, o cauză
naţională. Toate resursele trebuie utilizate, -atît materiale cît şi spirituale,
toate forţele trebuie mobilizate în lupta dusă nu ,,.. .cu zgomot şi larmă
. . . ” ci , , . . . tăcînd şi făcînd . . . ” , în scopul alegerii în toate cercurile
locuite de români numai a deputaţilor naţionali.
Nu ştim dacă Babeş s-a inspirat în 1865 din proclamaţia sa din 1861,
presupunînd că aceasta din urmă ar fi fost redactată; nu ştim dacă nu
cumva textul analizat de noi nu ar fi pur şi simplu acelaşi la cele două
date, nepus poate în circulaţie decît înaintea dietei de încoronare. Certă
este însă înrudirea de idei, dovada unei consecvenţe de atitudine în pro­
blema. parlamentară. Căci proclamaţia-circulară din 1865 pare o formă
dezvoltată a nucleului de principii cuprins, într-o formă concisă, în obli­
gaţia pe care Vincenţiu Babeş şi-o asumase cu patru ani înainte.
Aceeaşi însufleţire o manifestă Babeş în preajma alegerilor din
186917, deşi trăsese învăţăminte amare din dezbaterile dietei ultime, 1865—
1868, în decursul căreia dualismul devenise o realitate. Ea conferinţa naţio­
nală, din 26 ianuarie/8 februarie, ţinută la Timişoara, el declară că ,,. . .
este şi rămîne pentru lupta activă pînă atunci pînă cînd constituţiunea şi loiali­
tatea regimului şi a organelor lui ne-o fac aceea posibilă ; cînd legile bună­
oară ca în Transilvania, sau abuzurile majorităţii în dietă, fie la verifi-
caţiuni, fie la dezbateri şi decideri sau în fine volniciile autorităţilor şi
organelor publice ne vor face neposibilă sau nefolositoare activitatea lega­
lă, atunci va fi timpul a trece la pasivitatea legală, care este cel din urmă
remediu legal şi numai atunci se poate justifica cînd ea este rezultatul
extremei necesităţi”18.
Atitudinea publică a lui Vincenţiu Babeş în problema participării româ­
neşti la activitatea parlamentară nu şterge frămîntarea sa personală19,
îndoielile ce le încearcă în legătură cu eficienţa de perspectivă a activis-
mului românesc în Ungaria, în special în perioada dualistă. După 1868
lupta de emancipare a naţionalităţilor nemagbiare va găsi to t mai ane­
voios precare forme de manifestare legală20. Evoluţia lucrurilor nu putea

17 Albina, Viena, an. IV, 1869, nr. 12 din 2/14 februarie.

18 Ibidem.
10 A rhiva V incenţiu B abeş (proprietatea prof. dr. doc. M. D an din Cluj), pachet VI,
nr. 66.
20 F . Z w itter, op.cit., p . 112.
172 . G. CIPÄIANU 6

scăpa unui ager ochi politic, intr-o ţară unde, abia~'6 % din populaţie avea
dreptul ;la vot21. Ca şi Alexandru Mocioni, Babeş perseverează totuşi în
activitatea parlamentară şi în. preajma . ciclului dietal 1872—187522, d a
sfîrşiţul căruia pentru prima dată din. 1861, nu mau-obţine mandatul de.
deputat. Spre deosebire însă de primul, care deja în 18 aprilie 1874 renunţă
la1mandat23, explicîndu7şi gestul prin imposibilitatea în care fusese ..adus
de a-şi. îndeplini misiunea. în mod corespunzător, Babeş,. abia în :urma eşe-.
cului său electoral din 187524 îşi schimbă complet gîndurile, manifestîn-
du-se deschis, de data aceasta chiar cu vehemenţă, împotriva participării
românilor la alegeri în preajma campaniei pentru dieta din 1878—188125.
Dezgustat de bună seamă de înăsprirea progresivă a .opresiunii naţio­
nale, mai resimţită după venirea la putere a guvernului Tisza Kâlmân,
în..urma eşecurilor sistematice înregistrate -de mişcarea de- emancipare,
naţională pe cale parlamentară, Babeş încetă .,a mai pune.:nădejdi, chiar
şi din cele mai neînsemnate, în participarea românilor lâ dezbaterile legis-
laţiunii maghiare26. Concepţia lui despre rostul deputaţilor români în par­
lamentul maghiar se schimbă în aceşti ani foarte mult şi faptul că este pre­
zent în dietă în deceniul al nouă-lea al secolului trecut nu se datorează
încrederii în şansele activismului românesc. , .
Atitudinea lui Vincenţiu Babeş faţă de viaţa parlamentară în general
şi faţă de activitatea românească de aceasta natură, atît înâinte de dualism
cît şi după, implică şi alte aspecte semnificative. Ideile sale parlamentare,
înmănunchind procedee practice şi puncte de vedere variate, străbătute
de firul roşu/al năzuinţei de emancipare naţională, izvorăşte din cunoaşterea
adîncă a realităţii politice din Austria şi Austro-Ungaria în a doua jumă­
tate a secolului trecut. Fără a putea evita "unele erori şi eşecuri, -Babeş
îşi desfăşoară totuşi: activitatea dé parlamentar pe nişte linii directoare
tenieinic Concepute, rezultat al unei remarcabile şi amplé Capacităţi dé
reflecţie -politică. El manifestă adesea preferinţe revelatoare pentru căi
încă puţin călcate-de alţi gînditori sau militanţi politici români! Partizan
consecvent al procedurii solidare27, al unităţii de acţiune din partèa depu-.
taţilor români, el se dovedeşte unul din cei- mâi fideli susţinători ai armo­
nizării eforturilor naţiunilor, oprimate din Ungaria în vederea cuceririi de
drepturi ‘naţionale. Dimensiunea planului pe'-care evoluează ideile sale
despre rosturile activităţii parlamentare în Ungaria vremii, cîştigă mult
prin ridicarea activismului militant la un nivel mai înalt,., treeîndu-î din
sfera naţională în aceea mai largă a colaborării între popoarele suptise.-Chiar
dacă nu a fost singurul care a urzit asemenea proiecte, Babeş s-a-remar-*•

**• Idem , op.cit., p. 1X1. • •“ - " V.

22 T. V. P ăcăţian, op.cit., vol. V I, p. i l l - 1 1 2 . ;
22 Idem , op.cit,, p. 279. - ' "
24 A lbina, Pesta, an X, 1875, nr. 43 d in :29 iûnie/11 Iulie. •
25 T. V. P ăcăţian, op.cit., vol. V I, p. 636 —4, vezi şi B.C.TJ. Cluj, fond. citat.
20 B.C.U.. Cluj;: fond c ita t, vol. I, fila ; n r.; 3, V incenţiu Babeş, cătret Gheorghe P op de
Băseşti. , , - •• “
27 Arh. Babeş, p ach et VI, nr. 85. ‘ ~-r ’
7 V. BABEŞ, ACTIVITATEA PARLAMENTARA 173

cat ani de-ă rîndul prin încercări frecvent reluate de a le înfăptui,, fără
a se lăsa împiedicat, de dispute de moment, . dăunătoare luptei comune a
naţionalităţilor28. Dacă românii, ei singuri, nu puteau fi decît minoritari
în, dietă, frontul comun trebuia să dea greutatea necesară vocii deputaţilor
neinagliiari. Deşi rezultatele au fost pînă la urmă altele decît cele scontate,
ideea colaborării între asupriţi rămîne un valoros exemplu de discernă-
mînt politic.
' Lupta electorală, îngreunată şi pentru români de încheierea dualis­
mului, Uevoia concentrării forţelor proprii pentru potenţarea generală à-
luptei de emancipare, cît şi coordonarea cu sîrbii în acţiunile parlamentare,
reclamau înfiinţarea partidului politic. Pînă în 1869. românii din imperiul
liabsburgic .nu avuseseră unul propriu, cu toate că şi ■ înainte deputaţilor,
le .plăcea a se numi „partidă naţională” . Nici ei nu se considerau însă.un
partid politic în adevăratul sens al cuvîntului, ci mai mult un grup militant
ai cărui membri se simţeau uniţi în cea mai mare parte prin destin şi năzuin­
ţe comune. Vincenţiu Babeş convins încă. din I860 că „siguritate nu exis­
tă: decît în unitatea, şi solidaritatea politică-naţională”29, nu pregetă, deşi
unisonul, deplin al clubului ,,ablegaţilor români”, constituit ■ la 27
ianuarie 1867, pare a nu se fi realizat niciodată30, a alimenta tendinţa31
de organizare a unui partid naţional, manifestă în mişcarea românească
mai ales după 1867. Existenţa unui partid ar fi oferit, între altele, noi. mij­
loace de a face din alegătorii români un corp politic disciplinat care, condus
c u pricepere, putea păşi în lupta electorală cu vigoare sporită. Babeş à
resimţit toată greutatea acestui adevăr nu numai în 1867 cînd încercă chiar
a iniţia o acţiune în această direcţie, stăruind şi pe lîngă membrii mai influ­
enţi ai familiei Mocioni32, dar şi mai tîrziu, după. 1869, cînd deficienţele de
organizare aveau repercusiuni negative asupra. rezultatelor -obţinute , ,în
alegeri33..,.,- -, :> , , ' . -.;
De fapt, ca parlamentar, Vincenţiu Babeş -nu a făcut în realitate decît
să caute cu îndărătnicie procedee concrete de acţiune, capabile a sluji lup­
tei, naţionale. Receptiv la influenţele liberalizatqare, îşi face din ele o armă
pe, care caută a o mînui şi pune în valoare în funcţie de multe ori de condi­
ţiile- schimbătoare ale - momentului politic. Dacă .contribuţia sa la crearea
Partidului .Naţional din Banat .şi Ungaria34, izvpreşte şi - dintr-o concepţie
modernă despre activitatea parlamentară, ar fi însemnat a merge -numai

-, 28 î n to t decursul celei de a doua ju m ă tă ţi a secolului tre c u t, începînd cu 1865, V in cen ţiu -

B abeş a lu a t p arte activă la acţiunea de separare a averii noii m itropolii' rom âneşti, în fiin ţa te .
la sfîrşitul lui 1864, de cele ale p atriarh iei sîrbeşti d in Carloviţ.. C hestiunea separării averilor b i­
sericeşti, nerezolvată definitiv nici d u p ă 1900, a in flu e n ţa t asu p ra colaborării rom âno-sîrbe. în
lu p lk : de em ancipare naţională. ' • •
20 Arh. Babeş, pach et V I, nr. 85.
. 30 Ibidem,
31 A rh. B abeş, pachet- V I, nr. 66. '
82 Ibidem.
83 Albina, Pesta, an V II, 1872, nr. 45 din 4/16 iunie ; an X , 1875, n r. 43 d in 29 iunie/11
iulie. ..
*? Albina, Pesta, an IV,- 1869,. nr. 12 .din 2/14 februarie. ...
174 G. CIPÄIANU 8

pînă la jum ătatea drumului în încercarea de a deschide masei româneşti

acces -larg în viaţa politică a ţării, dacă nu ar fi recurs la revendicarea
destul de utopică de altfel în Ungaria acelei vremi — votul universal. Gon-
secvent sie însuşi, raţionamentul politic a lui Vincenţiu Babeş slujeşte
statornice năzuinţe româneşti, căutînd în votul universal nu numai o
măsură generală de democratizare, ci mai ales un mijloc cu care, odată inves­
tit, poporul român să dobîndească în legislatură o pondere cît de cît confor­
mă numărului său. Mai mult, aplicarea votului universal în condiţiile Unga­
riei dualiste, ar fi dus mai degrabă sau mai tîrziu, la răsturnarea echilibrului
de forţe, a raporturilor din dietă, unde majoritatea maghiară a putut fi
menţinută numai datorită sistemului de vot censitar şi intervenţiei autori­
tăţilor în alegeri. Iată de ce Vincenţiu Babeş îl cere cu atîta insistenţă în
dietă şi de ce majoritatea îl respinge cu to t atîta înverşunare35. Că în concep­
ţia lui Babeş dreptul de vot universal trebuia a lovi şi în supremaţia de
clasă este sigur36. Nu s-ar putea însă formula, în actualul stadiu al docu­
mentării, o părere bine întemeiată despre măsura în care şi-a putut da
el însuşi seama de lipsa de perspectivă a unei asemenea revendicări, în
special pe calea pe care se străduia să o obţină. Oricum, din punctul de
vedere conceptual, poziţia lui Vincenţiu Babeş în problema votului uni­
versal aduce o completare imaginii, schiţate doar, despre atitudinea sa
ca parlamentar. Judecată în ansamblu, suma ideilor sale de căpetenie,
inspirate de fenomenul parlamentar, prinde conturul închegat al unei uni- •
tă ţi de cugetare remarcabile. Reflex alunei atitudini conştiente şi marcată
de pronunţate înclinaţii spre iniţiativă, ea se concretiză într-o tenace activi­
tate desfăşurată între 1861 —1875.
începutul erei liberale în Austria, urmare directă a crizei prin care
trecea imperiul din 1859, dădu posibilitate minţilor scrutătoare să cons­
tate că nevoia presantă în care se găsea Curtea de a aduce reforme nu în­
semna altceva decît o probă grăitoare de slăbiciune. Babeş împărtăşea
şi el această credinţă, considerînd chiar că soarta monarhiei este pece­
tluită37. Nu găsea un soroc apropiat acestui proces de disoluţie; întrevedea
în schimb posibilitatea unei scadenţe ce se arăta ameninţătoare pentru
români — eventuala perfectare a unei înţelegeri între Viena şi Budapesta.
Ca adversar declarat al realizării ei38, se lasă antrenat de viitoarea activi­
tăţii parlamentare.
Uie Gropşianu, unul din apropiaţii săi din anii de sfîrşit ai secolului,
afirmă că- alegerea ca deputat în cercul electoral Şasea Montană, din Banat,
comitatul Caraş, în 1861, s-a făcut fără ca măcar Babeş să-şi fi pus candi­
datura39. Cu aceasta începe cariera parlamentară propriuzisă a lui Vin­
cenţiu Babeş. Şasea rămîne cercul său electoral permanent deşi, odată,

38 T. V. P ăcăţian , op.cit., vol. V, p. 6 9 5 -6 9 7 ;, V I, p. 3 3 3 -3 3 4 .

36 Idem , op.cit., vol. V, p. 697.
87 A. Banciu, op.cit., p. 93.
38 G. Cipăianu, op.cit., p. 357.
39 I. Gropşianu, Vincenţiu Babeş, Tim işoara, 1938, p. 30.
9 V. BABEŞ, ACTIVITATEA PARLAMENTARA >175

în: ;187240, pierzînd întîietatea la Şasea, el reprezenta în dietă cercul Sînico-

latil.Mare unde reuşi a obţine mandatul41.
. -, -Alegerile din 1861 nu fura- prea favorabile candidaţilor, români42. Au
fost totuşi aleşi 15 deputaţi d in ?]Banat şi Ungaria, care formară ,,ţapăna
falangă de la 1861”43, cum îi caracterizase Vincenţiu Babeş. în camera
magnaţilor românii aveau numai 3 reprezentanţi: Emanoil Gojdu, comite
suprem în Caraş, Iosif Manu, comite în Maramureş şi Sigismund Pop, căpi­
tan suprem în Cetatea de Piatră44.
-După deschiderea oficială a dietei, în 6 aprilie 186145, avu loc veri­
ficarea mandatelor cîtorva deputaţi între care, în 14 mai, şi acela al lui Vin­
cenţiu Babeş. Deputatul Szilâgyi Virgil, raportorul comisiei însărcinate
cu studierea dosarelor de alegere, ceru infirmarea mandatului obţinut de
candidatul din cercul Şasea, care avea domiciliul stabil la Viena, nu pe
teritoriul Ungariei, contravenind astfel exigenţelor regulamentului elec­
toral. împotriva acestei propuneri luară atitudine mai mulţi deputaţi ro­
mâni (Gavril Mihali, loan Faur, Aloisiu Vlad, Vincenţiu Bogdan)46 şi unii
maghiari, cerînd şi obţinînd în cele din urmă confirmarea unui mandat
cîştigat cu o majoritate foarte mare de un canditat ,,. . . activ pe terenul
literar”47. ,
înainte încă de a dobîndi certitudinea că va rămîne în dietă, Babeş
participă la acţiunile organizate de deputaţii români. Emanoil Gojdu, mai
vîrstnic şi cu o experienţă politică deja bogată, înţelesese între primii că
situaţia deputaţilor naţionali în dietă nu va fi dintre cele mai uşoare. De
bună seamă, sconta pe opinii similare la unii din colegii săi, cînd încerca
să stabilească puncte de vedere comune şi o procedură solidară48. Vincen­
ţiu Babeş îl acuză mai tîrziu49 că, în schimbul unor concesii de natură-cul-
turâlă şi confesională, ar fi fost înclinat a pune solidaritatea deputaţilor
români la îndemîna intereselor maghiare dualiste50, împotriva obstinaţiei
ceiitraliste a Habsburgilor. Afirmaţia poate fi subiectivă, dacă ne gîndim la
relaţiile sale ulterioare cu Emanoil Gojdu. în 1861 Babeş ia totuşi, şi el
parte la întâlnirile politice ţinute cu asiduitate în casa lui' Gojdu, şi-şi spune
părerea asupra subiectelor în discuţie.
:,i în 7 mai, el fu prezent la o consfătuire unde ceru ca eforturile unite
ale deputaţilor români-să se îndreptă spre obţinerea dreptului ca în comi­
tate să se folosească limba majorităţii populaţiei în toate actele, precum

■. "40 Albina, Pesta, an V II, 1872, nr. 50 din 25 iunie/7 iulie.

41 A lbin a, an V III, 1873, nr. 89, din 22 noem brie/4 decembrie.
43 I. I/upaş, op.cit., p. 278.
43 Ibidem.
44 T. V. P ăcăţian, op.cit., vol. II, p. 289.
45 Ibidem.
46 T. V. P ăcăţian, op.cit., vol. II, p. 310—314.
47 Pester Lloyd, acuzase pe Babeş de „reacţionarism ", ia r unii d e p u ta ţi m aghiari îi
reproşau că „ a fost funcţionar la n em ţi” (vezi supra, n o ta 46).
48 T. V. P ăcăţian, op.cit., vol. I I , p . 296.
49 Arh. Babeş, pach et V I, nr. 85.
50 Ibidem..
176 G. CIPAIANU 10

şi în corespondenţa de orice nivel, pînă la guvern.51 . .ţara e tocmai aşa

patria mea ca şi a maghiarului şi limba mea e tocmai aşa de îndreptăţită
ca şi a lui”52, fu argumentul cu care-şi susţinu propunerea. Era de acord
ca între comitatele cu limbi oficiale deosebite să se folosească în corespon­
denţă maghiara, dar la forurile administrative şi judecătoreşti prezenţa
unor „referenţi” din rîndul naţionalităţilor sau care să le cunoască foarte
bine limba, o găseşte indispensabilă. Se réîntîlnesc aici crîmpee din idèile
dezvoltate în 1860 de Babeş în broşura publicată atunci în cauza limbii.
Conferinţa din 7 mai 1861 se constitui, în urma propunerii făcute de
Sigismund Pop şi George Popa, într-un fel de club ai cărui membri urmau
să se întîlnească şi pe mai departe cu regularitate. Gojdu fu ales preşedinte
al acestei „conferinţe permanente” , iar Vincenţiu Babeş şi Aurel Maniu
secretari53. în interiorul ei solidaritate desăvîrşită nu a existat nicicînd.5'1
Rezultat al deosebirilor de opinie, al măsurii diferite în care o parte din
deputaţi înţelegeau gravitatea revendicărilor naţionale şi, poate, a unor
resentimente personale, divergenţele de atitudine se fac resimţite în acţiu­
nile concrete, împiedicînd transformarea clubului într-un bloc cimentat,
omogen.
După propriile sale spuse55, Babeş se strădui a întări între membrii
clubului sentimentul solidarităţii. Făcea parte din gruparea mai decisă,
hotărîtă a pretinde îndeplinirea unor deziderate naţionale de mare impor­
tanţă : drepturile limbii şi ale naţionalităţii, apărarea Transilvaniei împotri­
va uniunii forţate. Cu intenţia de a menţine ,,. .. o oarecare comună bună
înţelegere” 56 el întreţinea relaţii şi cu deputaţii români cu b conduită mai
puţin tranşantă, înclinaţi uneori spre colaborare cu guvernul. Este posibil
ca Vincenţiu Babeş să se fi retras57 cu totul din această însoţire într-un
moment cînd vederile sale politice nu se mai puteau pune de acord cu
atmosfera generală din cadrul ei. Activitatea sa în această „conferinţă
permanentă” rămîne un capitol deschis atîta vreme cît soarta documentaţiei
întocmite cu ocazia şedinţelor rămîne necunoscută.
în dezbaterile dietei pestane din 1861, Vincenţiu Babeş se angajă
cu certitudinea dobîndită pentru totdeauna, că justeţea unei cauze re­
prezintă arma ei cea mai redutabilă. Nu-şi făcea nici atunci şi nici mai
tîrziu nu şi-a făcut iluzii despre sprijinul pe care românii l-ar fi putut găsi
la Viena58. Nevoit a-şi depăşi situaţia de debutant în disputele tribunei,
cu o sală de multe ori zgomotoasă şi ostilă, desfăşură în sesiunea cea mai
scurtă59 a dietei din Pesta logica dreptului, a egalităţii. Autonomia Transil­
vaniei cu adîncile sale rosturi potrivnice tendinţei dualiste îi apare în toată 6123*8

61 T. V. P ăcăţian , op.cit., vol. II , p. 298.

62 Ibidem.
63 Ibidem.
61 Arh. Babeş, p ac h e t VI, doc. nr. 85.
36 Ibidem.
58 Ibidem.
57 Ibidem.
68 Ibidem.
88 R escriptul im perial de dizolvare se citi în d ietă la 22 august 1861.
 11 V. BABEŞ. ACTIVITATEA PARLAMENTARĂ 177

importanţa ei. Trebuia menţinută sau, în cel mai rău caz, era necesar a
se obţine ca discuţiile asupra raporturilor dintre Transilvania şi Ungaria,,
prevăzute încă de paragraful 4. al articolului 8 de lege din 1848, să continue,
dar nu înainte de constituirea unei reprezentanţe ardelene echitabile pentru
poporul român. Din aceste îndemnuri se naşte moţiunea înaintată în 11 iu­
nie 1861 de zece deputaţi români60, cu ocazia dezbaterii pe articole a tex­
tului de adresă întocmit de Deâk Ferencz pentru a fi înfăţişat tronului..
Prezentarea şi motivarea ei reveni lui Vincenţiu Babeş, unul dintre semna­
tari.
■Proiectul în discuţie este inadmisibil, declară Babeş, căci nu exclude
forţa ca mijloc de reglementare a situaţiei Transilvaniei. Uniunea din 1848,,
la care se face apel în textul lui Deâk, nu poate avea valoare pentru că
fusese declarată împotriva voinţei românilor ardeleni, majoritari pe pămîn-
tul lor 61. Naţiunea română, ţinută de „puterea domnitoare” într-o stare
de inferioritate permanentă, dovadă reprezentarea ei în dietă, se va ridica
la rangul ce-1 merită în cea mai apropiată dietă transilvăneană. Ea nu în­
ţelege să trateze eu naţiunea maghiară decît . pe temeiul egalelor inte­
rese comune” 62. în faţa realităţilor din Ungaria românii nu consimt cu o
uniune necondiţionată, nici dacă cineva ar încerca să-i constrîngă. Rapor­
turile dintre Ungaria şi Transilvania Babeş le vede admisibile numai sub
forma acelora dintre Croaţia şi Ungaria, reglementate printr-un contract
bilateral63. H§j ' i ‘ i
Deputatul Aloisiu Vlad se alătură şi el celor spuse de Vincenţiu Babeş..
Atitudinea decisă a grupului românesc nu rămase fără urmări. Se pare că.
majoritatea dietală, aflată în curs de reglementare a raporturilor Ungariei
cu dinastia, evită o încingere a disputei cu reprezentanţii naţionalităţilor.
Deâk compuse imediat un amendament, la propriul său proiect de adresă,,
în care se inseră astfel menţiunea că pretenţiile deputaţilor români vor
trebui satisfăcute prin lege61. Deputaţii Vincenţiu Babeş, Vasile Buteanu.
şi George Popa cer printr-o altă moţiune un nou adaos la proiect : promi­
siunea recunoaşterii deplinei egalităţi politice , , . . . pe seama tuturor con­
fesiunilor din patria a c e a sta ...” inclusiv emanciparea evreilor 65. Majori­
tatea îşi declară însă dezacordul şi cîştigul se limită la paleativul cu care
Deâk consimţise în virtutea cunoscutei sale abilităţi politice.
întreruperea destul de precipitată a dezbaterilor acestui „parlam ent
scurt” al Ungariei, sesiunea din 1861, curmă şansele deputaţilor români,
de a amplifica acţiunea începută prin cîteva luări hotărîte de atitudine..
Vincenţiu Babeş se dovedise unul din cei mai combativi. Părăsind parla­
mentul nu-şi luă gîndul de la pietrele unghiulare ale mişcării românilor din

«o p y . păcăţian, op.cit., vol. II , p. 395.

01 Ibidem.
02 <p y P ăcăţian, op.cit., p. 395—396.
63 Idem , op.cit., p. 396.
61 Idem , op.cit., p. 399. A m endam entul conceput de D eâk Ferencz conţine însă subliniată;
in teg ritatea te rito rială a U ngariei ca principiu prim ordial, lim ită ineludabilă a revendicărilor
rom âneşti.
65 T. V. Păcăţian, op.cit., vol. II, p. 402.12

12 — A n u aro ’ In stitu tu lu i de Isto rie şi A rheologie

178 G. 0IPÄIANU 12

Austria : recunoaşterea egalităţii naţionale şi menţinerea autonomiei, Tran­

silvaniei. îşi ridică glasul pentru fundamentarea lor prin lege şi, de bună
seamă, climatul de relativă solicitudine oferit de parlamentul maghiar
în expectativă, îi alimentase nădejdile dar şi convingerea necesităţii luptei
neîntrerupte. Odată cu alţi români păşise în parlament, participînd aici
la inaugurarea unei prezenţe care, ani de zile, se va face simţită prin rostul
reprezentanţilor naţionali.
în luna septembrie 1861 o delegaţie românească formată din perso­
nalităţi marcante se prezentă din nou la Viena. Membrii ei, printre care
mitropolitul Şuluţiu, Andrei Mocioni şi Vincenţiu Babeş, aceştia din urmă
în calitate de ,,. .. bărbaţi de încredere.. . ” ai românilor din Banat şi Un­
garia, ,,. . . de nou îşi cercară norocul.. .” la Curte66. Misiunea lor era a
relua ,,. .. programa comună din februarie 1849” şi pe baza ei a încerca
să obţină un „congres” pentru românii din întreaga monarhie ,,. .. pentru
de a-şi formula prin reprezentanţii lor gravaminele şi postulatele naţionale” 67.
Şederea lui Vincenţiu Babeş şi Andrei Mocioni la Viena, în anii care au pre­
cedat convocarea dietei de încoronare la Pesta, a folosit.nu numai activi­
tă ţii generale a delegaţiei româneşti, ci şi revendicării, formulate încă cu
ani înainte de episcopul Şaguna : despărţirea ierarhică religioasă de sîrbi
şi reînfiinţarea mitropoliei ortodoxe pentru români. Cu importante impli­
caţii naţionale, chestiunea mitropoliei, a despărţirii ierarhice, a stîrnit.un
intens curent de opinie în mediul românesc din Austria şi a antrenat în
desfăşurarea ei energia unui grup cuprinzător de militanţi. Trei au fost
însă liderii naţionali cărora se datorează în primul rînd rezolvarea proble­
mei, măcar sub forma ei instituţională, la sfîrşitul anului 1864 : Andrei
Şaguna, Vincenţiu Babeş şi Andrei Mocioni. •• ■
în afara altor aspecte, unele mai importante, despărţirea ierarhică
religioasă de sîrbi prezenta unul, cel electoral, care a fost de bună seamă
surprins de Babeş. în Banat, şi nu numai acolo, pentru români preoţimea
juca un rol incontestabil în alegeri. Este vorba nu numai de rostul Său
de organizator şi îndrumător al masei electorale în timpul votului, ci poate
mai mult de intermediarul ce-1 oferea uneia sau alteia din ierarhiile naţionale
pentru a influenţa lent, pe durate lungi, pe alegători, în folosul cutărui
sau cutărui principiu, candidat sau partid. Rezolvarea problemei ierarhice
putea astfel aduce servicii, nu spectaculoase dar reale, strîngerii forţelor
naţionale în lupta parlamentară, hui Vincenţiu Babeş anii 1862,1863 şi 1864,
închinaţi activităţii pentru despărţirea ierarhică, i-au adus un spor de po­
pularitate, care se va manifesta cu precădere în următoarele trei campanii
electorale. Foarte bun cunoscător al mediului sîrbesc din Ungaria, nu
numai datorită contactelor ocazionate de chestiunea ierarhică, dar şi prin
raporturile întreţinute cu principalii militanţi naţionali Zvetozar Miletici,
Mihail. Polit, Ştefan Eazarevici, el a înţeles mai bine decît alţi conducători
români importanţa luptei comune, pentru două popoare a căror soartă se
asemăna atît de mult.
88 Arh. Babeş, p ach et VI, nr. 85.
67 Ibidem.
13 X ^V . BABEŞ. ACTIVITATEA PARLAMENTARA 179*

în toamna lui 1865 începe şi din partea românilor acţiunea de pregă­

tire a alegerilor pentru dieta ce urma să se întrunească la sfîrşitul anului.
Probabil în urma unei consfătuiri între conducătorii naţionali din Banat
şi Ungaria, ca în 1861, Vincenţiu Babeş lansează manifestul său din 1/13
octombrie 1865 (analizat de noi în prima parte a lucrării), cerînd ,,inteli­
genţei” româneşti să-şi dea to t concursul pentru ca nici un român cu drept
de vot să nu lipsească de la urne68. Tot românul trebuie să năzuiască a se
ridica la înălţimea datoriei sale — lupta pentru cauza . cea mai sfîntă
şi dreaptă sub soare. . . ” 69 — care este libertatea propriului popor. Bl însuşi
candidează în cercul care îi asigurase primul mandat în parlament — Şasea
Montană. Acum, în 1865, alegătorii români din Şasea, aşa cum făcuseră şi
în 1861 (dacă mărturia lui Ilie Gropşianu, deja menţionată, poate fi luată,
ca atare) au solicitat ei înşişi candidatura , , . . . zelosului nostru bărbat
Vincenţiu B a b e ş .. .” , cel puţin aşa lasă a se înţelege ziarul Concordia
care publică amănunte despre alegeri70. După o informaţie mai tîrzie,
din ianuarie 1869, revelatoare însă şi pentru alegerile din 1861 şi 1865,
Babeş, candidat naţional, se bucura de aderenţă absolută în 14 comune
din cercul său electoral71.
în 30 noembrie 1865, susţinătorii săi se strînseră în Şasea Româna,
legată de Şasea Nemţească (Montană), unde sè adunase comisia electorală,
printr-un drumeag îngust. Di se mai întîmplase şi altă dată a fi atacaţi
cu pietre şi chiar cu împuşcături, în vreme ce-1 parcurgeau mergînd la vot.
Lucrurile se repetară şi de această dată. Doi oameni fură ucişi în învălmă­
şeală şi mai mulţi răniţi iar votarea nu s-a mai putut ţine72. îmbrăcat în
asemenea straie, constituţionalismul nu părea de loc încurajant, cu atît mai
mult cu cît judele cercual, aflat la faţa locului şi dispunînd de soldaţi, nu
interveni pentru a restabili ordinea73. Nici Babeş nu fusese în localitate
în ziua alegerii74. Alegătorii români, între care se evidenţiară cei din Iii di a,
arătară însă multă hotărîre, se prezentară la vot şi a doua oară, în 28 de­
cembrie 1865, şi-şi impuseră voinţa. Vincenţiu Babeş obţinu al doilea mandat
în cercul Şasea împotriva contracandidatului loan Misiei75. La prima ale­
gere •se prezentase un alt contracandidat, A. Kiss, asupra căruia cădea,,
pare-se, o parte din vinovăţia pentru scandalul din 30 noiembrie76.

68 A rhiva istorică . . . Cluj, fond citat, nr. 301 —302. D ocum entul a fost analizat de n o i
în prim a p a rte a prezentului studiu.
68 Ibidem.
70 Concordia, Pesta, an. V, 1865, nr. 95 din 28 noiembrie/10 decembrie.
71 A rh. Babeş, pach et V I, nr. 47 ; com unele sîn t urm ătoarele : Ilidia, Socolari, V rani,
Potoc, Iertof, Mîrcina, M arcovăţ, V răniuţ, Berlişte, R ăcăjdia, C idova R om ână, Macovişte,
Ciuchici. V incenţiu Babeş, care a însem nat în docum ent num ele comunei în drep tu l grupului
de persoane care o reprezenta, a omis num ele uneia d in tre ele. D ocum entul acesta confirm ă şi
ştire a din Concordia (supra, n o ta 70) despre c a n d id atu ra'lu i V incenţiu Babeş.
72 Concordia, Pesta, an V, 1865, nr. 95 din 28 noiembrie/10 decembrie.
73 Ibidem.
74 Ibidem.
75 Concordia, an V 1865, nr. 104 din 30 decembrie/11 ianuarie.
70 Concordia, an V 1865, nr. 95 din 28 noiem brie/10 decembrie.
180 G. ClPÄIANU 14

în scurtă vreme după deschiderea oficială a dietei (14 decembrie 1865)77,

deputaţii români din Ungaria şi Banat, acum în număr de 24, se consti-
tuiră în club naţional, la 27 ianuarie 186678, avînd ca preşedinte pe Anton
Mocioni. Programul comun — „eluptarea drepturilor naţionale pe temeiul
egalei îndreptăţiri” — trebuia urmărit în deplină solidaritate cu deputaţii
sîrbi79. în ciuda concepţiei largi, de alianţă cu alte. popoare ameninţate
în existenţa lor naţională, clubul nu putu realiza solidaritatea deplină
a membrilor săi80 nici în sesiunea parlamentară recent începută. Se con­
turară grupuri, mai mult sau mai puţin omogene, în funcţie de opiniile
profesate şi de poziţia pe care o preconizau pentru reprezentanţii naţionali
în faţa puterii politice. Vincenţiu Babeş susţine a fi distins la vremea lor
trei astfel de grupuri. Dintr-unul, cel al „radicalilor” , făceau parte Alexan­
dru Roman, Iosif Hodoş, Andrei Medan. Ei cereau , , . . . autonomia politicăr
naţională pentru românii de sub coroana Sfîntului Ştefan, cu reprezenta-
ţiune a lor proprie, printr-un congres cu atribuţiuni de stat, ca bunăoară
dieta croată” 81. De aceste revendicări nici Babeş nu era de altfel străin,
dar ele păreau acum aproape imposibil de înfăptuit. Un alt grup, cuprinzînd
ca şi primul vreo şase persoane, număra printre alţii pe E. Goj du, Gh. Ioa-
novici, I. Faur, Sig. Pop, funcţionari guvernamentali, cu spinare foarte
flexibilă după părerea lui-Babeş. Al treilea grup, din care făcea el însuşi
parte, voia angajarea tuturor elementelor valoroase ale naţiunii înţr-o
luptă hotărîtă, dar dusă cu moderaţie şi tact82.
Solidaritatea între deputaţii naţionali, precară cum era, trebuia men­
ţinută. între celelalte două grupuri, cu tendinţe pronunţat contradictorii,
Vincenţiu Babeş dezvoltă o remarcabilă abilitate de procedură, căutînd
pentru grupul parlamentar românesc linia de conduită a unui realism bine
înţeles. ,, .
Din însărcinarea clubului, Aurel Maniu, Anton Mocioni şi Vincenţiu
Babeş încercară.un sondaj al terenului în anturajul personalităţilor politice
maghiare, pentru a-şi putea forma, în noua atmosferă politică, o părere
despre intenţiile probabile âle majorităţii din parlament faţă de problema
naţională. Discuţiile purtate cu Deâk Ferencz nu avură însă rezultate
mulţumitoare. Diderul maghiar nu formulă nici o promisiune care să poată
fi luată în seamă83. Faţă de 1861 alt vînt sufla acum în pînzele afacerii
dualiste. El va fi înteţit într-o măsură neliniştitoare de eşecul militar suferit
de Austria în vara lui 1866. Românii putuseră înţelege de altfel, din antece­
dente nu prea îndepărtate, că în starea în care se afla imperiul, rezistenţa
cercurilor centraliste, scade progresiv în faţa manevrelor dualiste.
Clubul deputaţilor români dezbătea în întrunirile sale noutăţile poli­
tice cele mai importante. Preocuparea sa susţinută şi timpurie pentru
77 T. V. P ăcăţian , op.cit., vol. IV , p. 9. ,
78 T , Botiş, Monografia fa m iliei Mocioni, Bucureşti, 1939, p. 89. ■
79 Ibidem.
80 Arh. Babeş, p ac h e t V I, nr. 85.
81 Ibidem.
82 Ibidem.
83 T. Botiş, op.cit., p. 113.
 \ N
15 \ V. BABEŞ. ACTIVITATEA PARLAMENTARĂ 181

im proiect de lege comun cu sîrbii în problema naţională îşi poate avea obîr-
şia în intenţia de a pune această problemă în parlament, şi, eventual, a
dobîndi o rezolvare constituţională a ei, înainte ca încheierea unei înţelegeri
•definitive între Viena şi Pesta să reducă şi mai mult din şanse. Aşa se expli­
că probabil că încă în lunile de iarnă ale lui 1866 clubul delegă pe Iosif
Hodoş, Sigismund Popovici şi Vincenţiu Babeş să elaboreze un proiect
•de lege în chestiunea naţională. în luna martie cei trei deputaţi români
avură o conferinţă comună cu sîrbii în care se discutară principiile ce ar
fi trebuit să constituie punctul de plecare al proiectului84. Proiectul româ­
nesc întocmit în 1861 nu a fost găsit corespunzător, nu putea fi reprezen­
ta tiv pentru cauza naţionalităţilor. El nu dădea posibilitatea de a se con­
trola aplicarea legilor de naţionalitate, culte şi instrucţiune publică. în
urma mai multor propuneri se primi una de miiloc, a lui Vincenţiu Babeş
pe care sîrbii urmau a o înfăţişa clubului lor. Textul lui Babeş, al cărui
conţinut nu a fost dat publicităţii din motive de oportunitate, urma a
•deveni baza unui proiect de lege comun dacă sîrbii şi-ar fi însuşit principii­
le ce le cuprindea85.
Paralel cu acţiunile din club, deputaţii români propun în dietă (la 21
aprilie 1866) ca în compoziţia comisiei dietale care se va ocupa de rezol­
varea situaţiei naţionalităţilor, să intre în proporţia numerică cuvenită
şi reprezentanţii acestora86. Deşi fără sorţi de izbîndă, Vincenţiu Babeş
participă la discuţii, susţinînd amendamentul împotriva părerii lui Deâk
Eerencz; dar încercarea de a pregăti astfel terenul pentru proiectul care
aveau de gînd să-l înainteze rămase infructoasă87.
în decursul lunii mai 1866, Babeş nu lipsi de la consfătuirile clubului
prezidate de Anton Mocioni. Clubul sîrbesc acceptase probabil principiile
propuse în martie-aprilie de români, în formularea dată de Babeş, căci
în 9 mai Iosif Hodoş pune în discuţie textul redactat de comisia de trei
din care făcea parte şi el88. Sîrbii, la rîndul lor, lucrau la un concept propriu
care trebuia contopit apoi în unul singur împreună cu cel românesc. Depu­
ta ţii români luară textul în studiu, la fel cu un altul, întocmit în mod separat
de Vincenţiu Babeş, care nu consimţise întru totul cu formulările impuse
de colegii săi din comisie. în redactarea lui Babeş, paragrafele cuprindeau
puncte de vedere comune mai multor deputaţi români, între care probabil
Anton şi George Mocioni89. Babeş declară în şedinţa aX I-a a clubului că nu re­
vendică paternitatea exclusivă aideilor din conceptul său, căci ele aparţineau
tuturor (inclusiv delegaţilor sîrbi). îşi rezervase doar dreptul de a modela
într-o formă cuprinzătoare şi circumspectă în acelaşi timp, dar fidelă celor
stabilite în conferinţa mixtă, conţinutul de principii politice90. El credea
că revendicarea unei „universităţi româneşti”, după modelul celei săseşti,
84 Albina, Viena, an X, 1866, nr. 1 din 27 m artie/8 aprilie.
85 Ibidem.
sa i i V. Păcăţian, op.cit., vol. IV p. 83.
87 Ibidem .
88 Albina, an I, 1866, nr. 32 din 22 iunie/4-iulie.
88 Ibidem . ' -
80 Ibidem.
182 G. CIPAIANU 16

nu era oportună, că ea se va lovi de opoziţia înverşunată a deputaţilor

maghiari aderenţi ai lui Deâk.
Multă prudenţă politică pare a sta la baza proiectului lui Babeş, căci
recunoştea în Ungaria o singură naţiune politică formată însă din mai
multe naţionalităţi politice egal îndreptăţite91. Observa el însuşi că formu­
larea sa conţinea pentru români un minim de revendicări. Proiectul lui
nu fu însă admis ca bază de discuţii, to t aşa cum fusese respins şi cel prezen­
ta t dej Ucdcş92.
js Clubul hotărî în aceste condiţii revizuirea proiectului din 186193*. Ua
propunerea lui loan Popovici—Deseanu şi a 1 ui Babeş comisia de trei
fu completată, în vederea remanierii vechiului program, cu încă doi membri,
în numele celor cinci, Alexandru Roman prezentă în 7 iunie 1867 noul
proiect de lege în chestiunea naţională. Această ultimă formă cuprindea
principii culese din toate celelalte concepte discutate anterior în club (in­
clusiv cel din 1861)84. Contribuţia lui Vincenţiu Babeş la întocmirea ei,
atît sub aspectul principial cît şi redacţional este considerabilă. Prin adop­
tarea acestui conţinut de revendicări95 nu s-a realizat însă şi uniformitatea
de atitudine în vederea susţinerii lui în dietă.
în primul rînd trebuia să se cadă de acord asupra unei forme de reprezen­
tare naţională care să fie înscrisă în program. Babeş, îndemnat de pronun­
ţatul său simţ al realităţii, fu de părere că obţinerea unei „universităţi
româneşti” este iluzorie, că proiectul trebuia deci să aibă la acest punct
grupul de deputaţi naţionali împreună cu membrii camerei magnaţilor, ca
emanaţie constituţională a poporului român din Ungaria, însărcinată a-i apăra
interesele. Odată că elementele constitutive ale unei asemenea formaţiuni
naţionale existau deja, şi apoi pentru că în acest fel deputaţii români ar
cuceri o poziţie particulară în parlament, putînd vorbi în numele poporu­
lui lor. Paragraful rămase însă neschimbat, aşa cum îl redactase comisia.
Ua sfîrşitul discuţiei pe articole, textul proiectului de lege înregistrase foarte
puţine schimbări, unele datorate intervenţiilor lui Babeş96. Acesta propu­
se, în 22 iunie 1866, ca un exemplar, cel ce urma a fi înaintat dietei, să fie
semnat de toţi membrii clubului97. Credea că a sosit momentul pentru a
se încerca o contopire a celor două texte, românesc şi sîrbesc. în cazul că
învoirea cu sîrbii s-ar dovedi de neînfăptuit, proiectul românesc putea fi
prezentat în dietă separat, dar nu înainte de a f i fost semnat de toţi membrii
însoţirii româneşti.
în aceeaşi şedinţă Vincenţiu Babeş mai propuse ca în interesul succesu­
lui comun minoritatea să se supună m ajorităţii98. Principiul majorităţii
condiţie sine qua non a solidarităţii în jurul proiectului proaspăt definitivat,
91 Ibidem.
92 Albina, an I, 1866, nr. 35 din 29 iunie/11 iu lie; nr. 32 din 22 iunie/4 iulie.
93 Albina, an I, 1866, nr. 35, din 29 iunie/11 iulie.
91 Cele trei proiecte sîn t publicate în A lbina, an I, 1866, n r. 47 din 27 iulie/8 august.
96 Albina, an I, 1868, nr. 38 din 6/18 iulie.
96 Albina, an I, 1866, nr. 40 din 10/22 iulie.
97 Albina, an I, 1866, nr. 42 din 15/27 iulie.
98 Ibidem.
17 V. BABEŞ. ACTIVITATEA PARLAMENTARĂ 183

întruni asentimentul Ini Alexandru Roman, Alexandru Mocioni, al altora

încă, şi fu adoptat de club". Nu toţi deputaţii români au consimţit cu aceas­
tă măsură. Gerard Veghsö, loan Faur, George Ioanovici, Petru Mihali,
George Ivacicovici nu consimţiră să semneze, pretextînd că un angajament
de această natură le-ar reduce libertatea de mişcare în dezbaterile dietale.
Totuşi majoritatea deputaţilor români se învoiră a proceda solidar, şi-şi
depuseră semnătura pe exemplarul destinat parlamentului. Babeş era printre
primii.
în iunie 1866 cluburile român şi sîrb reunite în conferinţă stabiliră că
după reluarea lucrărilor dietei, întrerupte din cauza războiului cu Prusia,
vor colabora în vederea stabilirii unui text comun al proiectului de lege
pentru naţionalităţi, care va fi apoi susţinut cu puteri unite99100. Dieta odată
redeschisă, ei delegară în acest scop cîte doi reprezentanţi. Din partea sîrbeas-
ca fură desemnaţi Miletici şi Manoilovici, iar dintre români Vincenţiu
Babeş şi Iosif Hodoş.
în 24 ianuarie 1867, comisia româno-sîrbă îşi încheie dezbaterile.
Textul comun era întocmit. Vincenţiu Babeş a fost autorul său principal101,
în jurul noului concept avură loc, după 24 ianuarie, discuţii comune în
decursul cărora Zvetozar Miletici şi Vincenţiu Babeş îndepliniră îndato­
ririle de referenţi şi secretari. întrunirea plenară comună se ţinu la 5 februarie
1867, în hotelul ,,Ra tigru" din capitala Ungariei, cînd textul dobîndi acor­
dul general al alianţei parlamentare româno-sîrbe, ocazionată şi consfinţită
de conţinutul acestui veritabil program de lupă naţională. Mai cuprin­
zător decît ,,conceptele speciale” din care îşi trăgea totuşi seva, el trebuia
să asigure sîrbilor, românilor, celorlalte popoare nemaghiare din Ungaria,
egalitatea naţională, nu ca indivizi-cetăţeni, ci ca entităţi naţionale alcătui­
toare de stat. Era deasemenea destinat a pune în drepturile lor limbile
naţionale, atît în interiorul unităţilor administrative de pe teritoriile locui­
te de un popor sau altul, cît şi în raporturile cu organismele superioare ale
ierarhiei de stat102. Purtînd 24 de semnături (17 români, 6 sîrbi şi 1 rutean)103
proiectul de lege naţională, alcătuit de o parte a minorităţii parlamentare,
aştepta a fi pus pe masa dietei.
Dieta din 1865—1868 a tărăgănat mult rezolvarea prin lege a situaţiei
naţionalităţilor dinţară. Calculul politic indicase majorităţii a amîna deschi­
derea discuţiilor pînă la clarificarea raporturilor cu Viena. Exigenţele gru­
pării lui Deâk odată satisfăcute prin actul din vara lui 1867, temporizarea
fu prelungită odată mai mult, pentru ca un plus de limpezire a situaţiei
şi de consolidare a angrenajului politic intern al Ungariei să înlesnească
claselor dominante a trata în libertate de mişcare cu naţionalităţile. Cît
despre acestea, afacerea dualistă, accelerată brusc de înfrîngerea de la
Sadova, şi rezolvată în defavorul lor, reduse mult din sorţii de reuşită şi
99 Albina, an I, 1866, nr. 43 din 17/29 iulie.
100 Albina, an I, 1866, nr. 98 din 4/16 decembrie. Vezi şi G. N eam ţu, op.cit., p. 88.
101 Albina, an II , 1867, nr. 7 din 15/27 ia n u a rie ; n r. 15 din 5/17 februarie.
102 *p v. Păcăţian , op.cit., vol. IV, p. 458 —462.
193 Arb. Babeş, pachet VI, nr. 85.
184 G. ClPĂIANU 18

aşa precari, de care se putea bucura înainte lupta lor naţională, manifes­
ta tă în forme parlamentare.
Activitatea lui Vincenţiu Babeş în clubul deputaţilor români, în presă,
în parlament, îşi menţine în 1868 ritmul susţinut. El caută a verifica şi
amplifica aderenţa maselor româneşti şi a ,,inteligenţei” faţă de proiectul
de lege româno-sîrb, nucleu programatic al viitoarei „partide naţionale
române”104. în asemenea scopuri participă la consfătuirea politică a intelectu­
alilor români din Timişoara şi împrejurimi, convocată de Alexandru Mo.cioni
şi ţinută la 4/16 aprilie 1868105. Aici Babeş prezentă comparativ textul
propus de deputaţii naţionali şi acela al comisiei dietale, cunoscut deja
la acea dată. Adunarea se declară în unanimitate pentru primul106. Sonda­
rea opiniei mai largi, extraparlamentare, a celor meniţi să lămurească
mai departe conţinutul proiectului înfăţişîndu-1 poporului, era o acţiune
pe cît de democratică şi firească, pe atît de bine venită înaintea înfruntării
din dietă cu un adversar redutabil : incomprehensiunea majorităţii.
în parlament, Babeş stîrneşte prin intervenţiile sale resentimentele
adesea exprimate ale taberei „antinaţionalităţii” . Ziarul guvernamental
,,Esti Lap“ şi altele de orientare asemănătoare, aruncă asupra lui, a lui
Măcelariu, Hodoş, Dobransky, invective şi atacuri vehemente107. în aştep­
tarea momentului cînd va veni rîndul legii de naţionalităţi să fie dezbătută,
Babeş se alătură vocilor radicale108, şi mînuieşte, în faţa obiectivelor de mare
greutate, diapazonul combativităţii pînă la nota maximă îngăduită de
calitatea sa de deputat109.
Convingerile democratice ale lui Vincenţiu Babeş se reflectă şi ele,
în afara propriului interes pentru activitatea publicistică, în fermitatea
cu care el a înţeles să ceară în parlament o lege de presă mai liberală. Atacă
în 4 mai 1868110 mai ales felul în care administraţia o aplica pe cea existentă
şi discriminarea care se făcea în această privinţă faţă de Transilvania. în 7 mai
ceru ca noii mitropolii româneşti să i se acorde prin lege egalitate deplină
cu cea sîrbească111. Ca întotdeauna, susţinu că privilegiul unuia nu poate
însemna decît nedreptate pentru celălalt. Insistă în 8 mai pentru găsirea
grabnică a unei soluţii despărţirii de avere în comunele mixte româno-
sîrbe112. Ceru deasemenea pentru biserica ortodoxă română din Ungaria
garantarea prin lege a libertăţii de a-şi administra şcolile.
Intervenţii repetate din partea lui Babeş sînt constatate în dezbaterile
parlamentare ce aveau ca obiect modificarea sau elaborarea unor legi
privitoare la cuantumul impozitelor (legea despre impozitul funciar ; legea
101 Ibidem.
105 Albina, an I I I , 1868, nr. 39 d in 10/22 aprilie.
100 Ibidem.
107 Albina, an I I I , 1868, nr. 48 din 3/15 m a i; 67 din 27 iunie/8 iu lie; 76 din 17/29
iulie.
108 G. N earnţu, op.cit., p. 102.'
109 Ibidem. N u credem necesar şi nici spaţiul n u ne perm ite a analiza aici to a te cu vîntări-
le rostite de V incenţiu Babeş în sesiunea d ie tală 1865 —1868.
110 T . V. P ăcăţian , op.cit., vol. IV , p. 219.
111 Idem , op.cit., p. 229 —230.
112 Idem , op.cit., p. 250.
19 V. BABEŞ. ACTIVITATEA PARLAMENTARA 185

despre impozitul pe venit). în 11 iulie 1868, într-o cuvîntare bine argumen­

ta tă el arătă că numai în Transilvania mai exista capitaţia, „darea capului”
moştenire ruginită a vremurilor trecute113. Această dare, incompatibilă
cu o societate civilizată, să fie ştearsă sau în orice caz înlocuită cu una mai
raţională dar nici decum suplinită prin ridicarea corespunzătoare a impozi­
tului funciar, pretinde Babeş. împrejurarea că pe lîngă foarte mici şi neîn­
semnate excepţii; propunerile deputaţilor naţionali au fost, ca şi în cazul
de faţă, respinse cu regularitate, şi nu numai în sesiunea 1865—1868, nu
face decît să întărească presimţirea multora dintre ei că rezultatele concrete
ale luptei lor parlamentare se vor lăsa îndelung aşteptate. Babeş, odată
c u . ceilalţi, proclamă însă sus şi tare „gravaminele româneşti” în .auzul
tuturora, să se ştie că sînt multe, multe şi dureroase, să nu se poată spune
lumii neavizate că românii din Ungaria âr fi politiceşte o „mare moartă” .
Ei sînt .mulţi şi botărîţi, porniţi ireversibil pe drumul luptei revendicative,
care nu se va stinge decît dacă ar fi să piară purtătorii ei, sau dacă dreptu­
rile. atît de adesea cerute vor fi recunoscute şi consfinţite în articole de lege.
Credem a nu greşi afirmînd că acesta este mesajul cel mai important al
cuvîntărilor lui Vincenţiu Babeş în dietă.
Rîsetele dispreţuitoare ale sălii dominate de înfăptuitorii dualismului,
întreruperile, sînt lucruri de la o vreme obişnuite. Babeş le înfruntă ca şi
alţi, colegi ai săi. Ele nu-1 împiedică a se împotrivi „extrădării” lui Alexan­
dru Roman, dat în judecată pentru publicarea pronunciamentului în
„Federaţiunea”, nu-1 pot opri ca la dezbaterea legii de’instrucţiune publică
să nu atace încercarea de a se împune încă din primele clase ale şcolii elemen­
tare,studiul limbii maghiare114. Cere ca în şcolile româneşti, sau ale altui
popor nemaghiar, să se înveţe istoria naţională, căci î n . anumite cazuri
ea începea cu mult înaintea celei oficiale115. De la tribuna dietei, Babeş
repetă afirmaţia lui mai veche că învăţămîntul care nu se face în limba
poporului nu poate avea eficienţă116.
Aşteptînd ca legea de naţionalităţi să intre în dezbaterea parlamentului,
Babeş analizează cu atenţie atmosfera politică a anului 1868. înfăptuirea
dualismului anunţa ofensiva împotriva naţionalităţilor, constituind ea
însăşi’un.început în această direcţie. îşi dă seama mai mult ca altă dată,
că noua stare de lucruri cere strîngerea neîntîrziată a forţelor naţionale într-o
organizaţie închegată, care să înmănuncheze energiile atît de necesare lup­
tei lungi şi anevoioase care se prevestea. Clubul naţional, ai cărui membri
îşi drămuiau cu atîta chiverniseală aderenţa faţă de procedura desăvîrşit
solidară, faţă. de exigenţele disciplinei interne, îi oferise dese exemple edifica­
toare,. Aşadar, în luna mai 1868, el întreprinde o acţiune care poate fi înca­
drată în preliminariile înfiinţării Partidului Naţional din Banat şi Ungaria117,
întreţine discuţii cu unii fruntaşi naţionali (Alexandru Buda, probabil
113 Idem , op.cit., p. 327.
114 Idem , op.cit., p. 367, 420.
116 Idem , op.cit., p. 426.
116 Ibidem.
117 Arh. Babeş, p ach et V I, n r. 66.
186 G. C1PÄIANU 20-

cu Alexandru şi Eugen Mocioni) şi caută a convinge pe unul dintre membrii,

marcanţi ai familiei Mocioni să primească conducerea. întocmeşte şi uri.
concept de program general care înscrie calea activistă, dar în ce priveşte
Transilvania prevede nerecunoaşterea uniunii cu Ungaria făcută prin încăl­
carea drepturilor majorităţii româneşti118. Mai figura în program posibili­
tatea unor convenţii de moment cu grupări politice dispuse a recunoaşte
îndreptăţirea revendicărilor naţionalităţilor119.
Da sfîrşitul sesiunii dietale 1865—1868 legea de naţionalităţi deveni
în cele din urmă subiect de dezbatere. Fuseseră înaintate trei proiecte :
unul al comisiei dietale, altul al deputaţilor români, sîrbi şi ruteni, şi al
treilea redactat de Deâk Ferencz. Proiectul deputaţilor naţionali fu m otivat
de Alexandru Mocioni, care arătă că cel al comisiei este o reeditare în alte
forme a legilor nedrepte din 1836, 1840, 1844, 1848. Naţionalităţile nu-I
vor decît pe cel întocmit de reprezentanţii lor căci textul comisiei urmăreşte
a asigura, ca şi cel a lui Deâk, supremaţia legală a limbii maghiare120.
în cuvîntări remarcabile, mulţi alţi deputaţi români, sîrbi şi ruteni,,
aduseră argumente în sprijinul textului deputaţilor naţionali. Babeş vorbi
în 27 noembrie 1868. El arătă că problema naţională în Ungaria era de
o importanţă covîrşitoare, atît pentru locuitorii direct interesaţi, cît şi
pentru statul întreg. Poporul, spunea Babeş, care fără conştiinţă naţională
este o masă amorfă, acum cînd a dobîndit-o, acum cînd ea îl face deneîn-
frînt în apărarea drepturilor sale, cere consfinţirea egalităţii prin lege, dar
la nivelul colectivităţii nu la acela individual. Reluînd firul unor stăruinţe
româneşti mai vechi, el negă că legile din 1848 ar fi asigurat naţionalită­
ţilor suficiente posibilităţi de dezvoltare. Ele nu sînt reprezentate ca atare
prin nimic, nicăieri. Deputaţii lor nu se pot numi deputaţi naţionali. Ei
cer însă recunoaşterea acestui drept, cer ca legea să consfinţească egala
lor îndreptăţire căci ,,graţia” nu înseamnă nimic şi popoarele nemaghiare
nu vor să ştie de ea ; aşa cum ar putea exista pe ici pe colo, ea poate fi
,,.. .aruncată la gunoi de un nou guvern.. . ”121. Dimb a ,,. . .sufletul naţio­
nalităţii. . . ” trebuie să aibe pentru oricare neam din ţară aceleaşi condiţii
de dezvoltare, dar proiectul majorităţii caută a impune supremaţia limbii
maghiare încălcînd drepturile fireşti ale celorlalte. Babeş se declară împo­
triva proiectului lui Deâk, care, ca şi al comisiei, caută să întroneze prin
lege cele mai pure privilegii. Nu pregetă a declara că naţionalităţile oprimate
vor deveni o primejdie pentru cei care le alimentează nemulţumirea.
Da votare, 24 de deputaţi români şi sîrbi votară pentru proiectul lor.
Majoritatea, toţi ceilalţi deputaţi, se declarară împotrivă şi proiectul întoc­
mit de Deâk fu adoptat ca bază de discuţie pentru legea naţionalităţilor122.
Dezbaterea în jurul ei avu loc în lipsa deputaţilor naţionali. Aceştia nu
voiau a se autocondamna, nu voiau a compromite soarta propriilor lor
118 Ibidem.
110 Ibidem.
120 <f. V. P ăcăţian, op.cit., vol. IV, p. 486.
121 Idem , op.cit., p. 662.
122 Idem , op.cit., p. 771.
21 V. BABEŞ. ACTIVITATEA PARLAMENTARĂ 187

popoare, părăsiră deci sala de dezbateri în mod ostentativ şi nu reveniră

decît după votarea legii (1 decembrie 1868).
Eegea naţionalităţilor nu a rezolvat problema cea mai dificilă a socie­
tăţii austro-ungare, fatală pînă la urmă monarhiei bicefale — egalitatea
naţională. Pentru mişcarea activistă românească această lege a înscris fără în­
doială un eşec. Consecinţă neîndoielnică a principiului de căpătîi care condu­
cea politica guvernelor dualiste — supremaţia naţională — ea punea sub
semn de întrebare viitorul activismului românesc. Vincenţiu Babeş, unul
din elementele cele mai active ale frontului naţional, avu astfel la
sfîrşitul sesiunii dietale 1865—1868 încă un exemplu despre caracterul şi
sensurile pactului politic încheiat în 1867 între nobilimea şi burghezia ma­
ghiară şi clasele dominante translaitane. în plus, ca urmare a conduitei
sale politice, în parlament şi în afara lui, el fu destituit din postul deţinut
la Tribunalul suprem din capitala Ungariei123. Spre deosebire însă de alţi
funcţionari români care au suferit şi ei rigorile noii ordini politice, lui
Babeş i se ridică în 1869 şi dreptul la pensie124. îşi făcuse însă datoria faţă
de alegătorii săi din Şasea Montană. Aceştia, entuziasmaţi de conduita
lui în dietă, îi cer şi în ianuarie 1869, să candideze în cercul lor125. Dînd
încă credit activismului militant, Babeş îşi continua activitatea parlamen­
tară şi în condiţiile, tot mai neprielnice, ale dualismului.
Vincenţiu Babeş, militant român cu largi preocupări politice, demon­
strează şi în viaţa parlamentară calităţi remarcabile. în activitatea sa de
această natură el aplică cu intrepiditatea omului de acţiune ideile gînditoru-
lui politic. Atitudinea sa faţă de lupta parlamentară a fost rezultatul direct
al capacităţii de a analiza cu realism situaţia politică din Austria şi Austro-
Ungaria, în diferite momente ale desfăşurării sale. Activitatea lui Babeş
în dietă, fruct al unei bine gîndite atitudini, a adus reale servicii mişcării
româneşti între 1861 şi 1868. Moştenind ca şi alţii din generaţia sa (A.
Roman, I. Măcelariu) odată cu sarcinile neînfăptuite ale revoluţiei din
1848 şi datoria luptei pentru îndeplinirea lor, el găseşte potrivită pentru
scopul urmărit calea parlamentară. Dacă întreţinerea unui viu spirit com­
bativ în popor, prin angajarea acestuia în tumultul luptei electorale şi
folosirea dietei ca tribună a revendicărilor naţionale, pot fi considerate
ca mari merite ale activismului, deci şi ale lui Vincenţiu Babeş, zădărnicia
speranţelor puse în eficienţa acestei forme militante, derizorie, mai ales
după 1867, constituie reversul, partea sa anchilozată, generatoare de eşe­
curi. Ideile lui Babeş legate de fenomenul parlamentar sînt în bună parte
comune contemporanilor săi din mişcarea naţională. Ele şi-au găsit între
1861 —1869, în special în activitatea legată de proiectul de lege naţională,
o întrupare care, oricum, rămîne între manifestările reprezentative ale
mişcării româneşti de emancipare.

128 Albina, an IV, 1969, nr. 32 din 26 m artie/8 aprilie şi n r. 33 din 29 m artie/11
aprilie.
124 Albina, an IV, 1969, nr. 33 d in 29 m artie/11 aprilie.
126 Arh. Babeş, pach et V I, nr. 47.
188 G. CIPAIANU 22

V IN C E N Ţ IU BABEŞ, A C T IV IT É P A R L E M E N T A IR E E N T R E L E S A N N É E S 1861 — 18691

(Résumé)

L ’étude tra ite des opinions parlem entaires e t de l ’activité de V incenţiu Babeş dans la.
diète de Pestli en tre 1861 —1869. E n u tilisa n t des docum ents inéd its d ’archive, des inform ations
p rovenant de la presse d u tem ps ainsi que la correspondance, l ’au teu r envisage e t présente
d ’une m anière critique cet aspect de la personnalité de V incenţiu Babeş, m ilita n t politique
roum ain des plus rem arquables de la m onarchie des H absbourg. L e dém ocratism e des idées,
les efforts pou r réaliser l’u n ité de lu tte en tre les opprimés roum ains e t slaves de l ’empire,
les aspirations inassouvies d ’obtenir l ’ém ancipation politique de sa nation, ressortent d e
l’article comme les élém ents les plus proém inents de la conception e t des actions parlem entai­
res de V incenţiu Babeş d u ra n t la période 1861 — 1869.
RECUNOAŞTEREA IAMBII ROMÂNE, CA EIMBÄ OFICIARĂ
A TRANSILVANIEI, ÎN DIETA DE EA SIBIU
DU

S. R E T E G A N

lim b a reprezintă, cum se ştie, una dintre trăsăturile fundamentale

ale- naţiunii. Nu cea mai importantă, e drept, dar în schimb cea mai vie,
mai directă, mai încărcată de sens. Are, ca depozitară â bunurilor spiri­
tuale ale unei întregi societăţi, un rol esenţial în procesul deşteptării şi
afirmării conştiinţei naţionale. Pînă acolo încît adesea este identificată
cu naţiunea însăşi. K numită frecvent sufletul naţiunii.
O problemă deosebită a limbii începe să apară, aşadar, odată cu apariţia
naţiunilor. Ea se naşte din tendinţa firească a fiecărei entităţi naţio­
nale de a-şi impune limba în to t ceea ce se referă la ea. Inclusiv în toate
domeniile vieţii de stat. Această tendinţă, - care în statele naţionale se
rezolvă de timpuriu şi fără greutăţi, în statele multinaţionale stîrneşte,
dimpotrivă, îndelungate controverse, fricţiuni, lupte. Aici naţiunile mai
mari, mai puternice, respectiv clasele lor conducătoare, tind să-şi impună
limba nu numai în sfera de activitate a naţiunii proprii, dar să o impună
cu forţa şi altora. Tind să îngrădească sau chiar să desfiinţeze cîmpul de
manifestare al altor limbi. Tind spre desnaţionalizare, spre transformarea
statului multinaţional în stat naţional. Cazul Imperiului habsburgic este
poate cel mai elocvent.
în Transilvania chestiunea este de la început mai complicată. Întîi,
fiindcă sistemul său constituţional se baza pe existenţa celor trei naţiuni
politice. Numărul lor se reduce odată cu transformarea conţinutului medie­
val, politic, al naţiunii într-un conţinut modern, etnic, la două : maghiarii
şi saşii (secuii se asimilează cu totul naţiunii maghiare), dar apare în schimb
şi devine din ce în ce mai insistentă străduinţa naţiunii „nepolitice” române
de a-şi impune limba sa. Al doilea, datorită stăpînirii habsburgice, care
trecînd peste contradicţiile interne, profitînd de ele, caută să introducă
fie limba lăţiră, fie, direct, limba germană, ca în timpul lui Iosif al II-lea
sau în anii absolutismului. Se naşte astfel, de la sfîrşitul secolului al XVIII-
ela, o luptă îndelungată, potolită într-un fel sau altul de mai multe ori
190 S. RETEGAN 2

dar de fiecare dată reîncepută. Cei care o susţin sînt la început reprezen­
tanţii naţiunilor politice, apoi şi cei ai naţiunii române. Nu putem, pentru
a înţelege exact cele ce se vor hotărî la Sibiu, să nu amintim, fie şi în treacăt,
momentele ei esenţiale.
începe cu dieta din 1791. Nobilimea maghiară reuşeşte acum să im­
pună limba sa în anumite domenii, precis delimitate, ale vieţii publice,
alături de limba latină, care rămîne totuşi, pînă în 1847, limba oficială
a statului, (Legea nr. 31 din 1791)1. Majoritatea maghiară a dietei tolerează
limba germană doar în scaunele săseşti. Limba română nu este nici măcar
amintită. Problema recunoaşterii ei ca limbă oficială nici nu se pune de
vreme ce naţiunea română nu era naţiune politică. Ca atare, soarta ei este
după cum e şi cea a naţiunii : va fi tolerată de nevoie şi numai în anumite
limite, alături de limbile recunoscute. Anumite decrete, dispoziţii şi alte
publicaţii administrative ale autorităţilor superioare, sînt publicate şi în
limba română. în arhiva guberniului de asemenea se întîlnesc cîteodată
texte româneşti : cereri, testamente, mărturii etc. Exista aici, în to t decursul
primei jum ătăţi a secolului al XIX-lea, un translator român2. Saşii mergeau
pe alocuri mai departe, numind în comunele mari româneşti din scaune
notari români care puteau folosi şi limba română. Dar chiar dacă aceste
concesii minime, făcute nu poporului român şi limbii sale, ci celei mai strin­
gente necesităţi, nu erau în mod expres excluse de lege, ele rămîn simple
excepţii, limba română rămîne şi aşa o limbă tolerată, proscrisă chiar. Nu
poate fi folosită liber nici măcar în sfera atît de modestă a comunelor, pen­
tru simplul motiv că notarii, cu rare excepţii, erau fie maghiari fie saşi.
Singurele sale domenii de afirmare sînt astfel biserica şi şcoala. Şcoala,
în măsura în care există acum, în măsura în care nu e îngrădită de limba
latină. Foarte curînd şi aceste domenii îi vor fi grav periclitate. _
Ofensiva nobilimii maghiare, pentru impunerea limbii sale ca singură
limbă oficială a Transilvaniei, reîncepe în dieta din 18373. Oprită deocam­
dată, datorită opoziţiei energice a saşilor şi a Curţii, ea este reluată cu mai
mult elan în 1842. Staturile şi ordinile întocmesc acum, după modelul
legii din 1836 din Ungaria, un proiect de lege prin care limba maghiară
urma să devină nu numai singura limbă a statului, dar, cu excepţia Pămîn-
tului Crăiesc, chiar şi limba instrucţiunii publice. Se ataca direct existenţa
limbii române. Mai întîi, proiectul impunea tuturor preoţilor români cunoaş­
terea, în decurs de 10 ani, a limbii maghiare, în care urmau să redacteze matri­
colele bisericeşti şi corespondenţa cu forurile superioare. Ea urma să devină
apoi limba de predare în seminarul şi în gimnaziul din Blaj ( § 7) şi obiect
obligatoriu de studiu în şcolile primare ( § 8)4. Un Dionisie Cosma, viitor

1 Incze Jözsef, Nemeş Erdélyorszâg nagyfejedelemség, ennek ujabb orszdggyülési végzései

(ArticoU novelares diaetales), 1744—1811, Cluj, 1845, p. 179.
2 Jancsô Benedek, A român nemzetiségi tôrehvések tôrténete • és jelenlegi dllapota,
I I , p. 253.
3 M eşter Miklös, A z autonom Erdély, 1860 —63, Bd. a II-a , B udapest, .1937,
p. 212.
4 Idem, p. 221.
3 RECUNOAŞTEREA ROMÂNEI CA LIMBA OFICIALA A TRANSILVANIEI 19T

consilier gubernial, cere de-a. dreptul ca toate cărţile liturgice şi întreg

rituarul bisericesc românesc să se traducă în limba maghiară5.
. Românii sar ca arşi. Consistoriul din Blaj înaintează dietei cunoscutul
menioriu : ,,Nu numai în zece ani, dar nici în zece veacuri, ba niciodată în
vecii vécilor noi şi naţiunea noastră nu putem fi obligaţi, printr-o lege care
pentru obiceiurile şi credinţa noastră pregăteşte un pericol, iar pentru na­
ţionalitatea română ruină şi pieire” 6.
Fusese, la un moment dat, planul să se convoace un mare sinod de
protest al bisericii greco-catolice, să se medieze colaborarea episcopiei orto­
doxe din Sibiu. Se rămîne însă, datorită împotrivirii episcopului Remeni,
la -protestul consistoriului. El cerea, într-un ton foarte ridicat, dacă nu
recunoaşterea oficială a limbii române, cel puţin respectarea status-quo-ului.
Gazeta lui Bariţiu îşi ridică şi ea glasul, cu to t riscul la care se expune.
Atîta este ceea ce pot face în aceste împrejurări românii. Şi aceasta cu
riscuri foarte mari. „Gazeta” care trăia ca frunza pe apă, putea fi oricînd
suprimată. Foarte uşor, chiar consistoriul ar fi putut fi tradus în faţa instan­
ţelor judecătoreşti. Ca în 1791 de pildă.
Riposta saşilor este, datorită mijloacelor care le stau la dispoziţie,
mai amplă. Protestează în dietă printr-un vot separat, protestează apoi
către guberniu fiecare scaun în parte, dezvoltă o largă campanie ziaristică,
publică mai multe broşuri.
Apare, astfel în 1842, lucrarea importantă a lui Ştefan Ludwig Roth :
„Der Sprachkampf in Siebenbürgen”7. învăţatul sas atrage atenţia aici asupra
drepturilor imprescriptibile ale limbii populaţiei majoritare. Scrie: „Nu
văd nevoia de a impune o limbă oficială a ţării. Căci noi avem deja o limbă
a ţârii. Nu este nici limba germană, nici cea maghiară, ci este limba română.
Oricît ne-am suci şi ne-am învîrti noi, naţiunile reprezentate în dietă, nu
putem schimba nimic. Aceasta este realitatea”8.
Protestele săseşti şi româneşti împiedică, într-adevăr, sancţionarea
proiectului de lege al dietei din 1842. Chestiunea este reluată cu mai multă
moderaţie în dieta din 1847. Viena impune renunţarea la pretenţia intro­
ducerii limbii maghiare în biserica şi şcoala românească. Se va ajunge,
astfel, la legea nr. 1 a dietei din 1847, prin care limba maghiară
este declarată limbă oficială a statului9. Folosirea limbii germane este res-
trînsă la Pămîntul Crăiesc. încă odată limba română este total ignorată.
Folosirea ei nu este asigurată nici în biserică, nici în şcoală, nici pe plan
local în cadrul unităţilor administrative. Dar viaţa noii legi este scurtă.
Cutremurul politic din 1848—49 răstoarnă brusc totul. începe o nouă
etapă în istoria luptei naţionale a românilor, o nouă etapă în istoria luptei
pentru recunoaşterea limbii române.
5 Gazeta Transilvaniei, n r. 96 din 16. X II. 1865, p. 393.
6 B ariţiu, George, Părţi alese din istoria Transilvaniei, pe 200 de ani în urmă, vol. I,
Sibiu, 1890, p. 754.
7 S tephan Ludw ig R o th , Der Sprachkam pf in Siebenbürgen, K ro n stad t, 1842.
8 C itatul din : Göllner, Carol, Stephan Ludw ig Roth, B ucureşti, E d . ştiinţifică, p. 93.
8 M eşter Miklös, o.c., p. 223. s
192 S. RETEGAN 4

Problema limbii române ocupa în decursul revoluţiei un loc însemnat.

Trebuia ridicată din pulberea dispreţului odată cu ridicarea generală
a naţiunii. O întîlnim în toate memoriile mari ale acestor ani. Evoluează
cu mersul revoluţiei. Dacă la Blaj se cerea doar oficializarea ei, alături
de limbile maghiară şi germană, prin adoptarea petiţiei din 25 februarie
1849, urma să devină limba oficială a acelei mari provincii autonome
româneşti care se concepe acum, în cadrul Imperiului austriac. Cu alte
cuvinte, limba dietei, a guberniului, a întregii administraţii..Oricum
era de la sine înţeles că recunoaşterea politică a românilor va impune şi
recunoaşte limbii lor. Nimeni nu se îndoia că i se va asigura existenţa,
i se vor crea posibilităţi de dezvoltare, i se vor deschide porţile vieţii pu­
blice. Chiar pătrunde pentru un timp în acest domeniu inaccesibil, odată
cu organizarea, în toamna anului 1848, a administraţiei româneşti a Tran­
silvaniei10. Se fac planuri mari în ceea ce priveşte viitorul său : şcoli de toate
gradele, universitate, o academie de drepturi, o societate literară etc.
Instaurarea regimului absolutist spulberă însă viziunile optimiste
zămislite în timpul revoluţiei. Treptat, limba germană devine atotstăpînitoare
Introducerea ei s-a făcut încet, într-un mod foarte discret, aproape pe nesim­
ţite, mai mult prin instrucţiuni secrete decît prin acte publice, mai mult
prin dispoziţii de ordin local decît de ordin general. Este însă cu atît mai
sigură. Generalizarea sa era urmarea automată a principiului centralizării.
Atîta timp cît totul se decide la Viena, folosirea în viaţa publică a altor
limbi era dificilă, dacă nu cu totul imposibilă. Tot astfel cuin în perioadele
cînd provinciile au o oarecare autonomie, administraţia devine poliglotă.
Conducătorii români se resemnează greu. Mai ales Iancu face din limbă
o chestiune de onoare naţională. în munţi, mai mult decît aiurea, îndîrjirea
spiritelor din cauza limbii germane, este foarte mare. Moţii erau dedaţi încă
dinainte de 1848 cu funcţionari cunoscători ai limbii lor. Ea sfîrşitul anului
1849 însă funcţionarii români, aleşi în Munţi, mai înainte, sînt înlocuiţi
cu funcţionari germani aduşi din Bucovina. Moţii cred la început că în
administraţia comunală cel puţin limba germană nu s-ar putea totuşi
introduce. Văd apoi în ea o consecinţă a stării de asediu. Cînd însă situaţia
se permanentizează, nil prididesc cu protestele. ,,în proclamaţia din 18
octombrie 1848 — declară ei — nu stă scris că trebuie să ne batem pentru
limba germană”11. Iancu îndeamnă pe faţă comunele să boicoteze acţiunea
comisiei guberniale trimisă în munţi în vara anului 1852, tocmai fiindcă ea
îşi desfăşura lucrările în limba germană12. Iată-1 apoi în iulie acelaşi an,
înaintînd împăratului, în numele comunelor din Munţi, un amplu memoriu,
rămas pînă acum inedit, privind dreptul de folosire a limbii române13. Ce­
rerea pentru limbă apare foarte adesea acum şi în memoriile cu caracter

10 Maior, IÂviu, Aspecte ale organizării administraţiei româneşti din anii 1848— 1849
în Transilvania, în A cta M usei Napocensis, IV, 1987, p. 563—570.
11 Gazeta Transilvaniei, nr. 1 din 2. I. 1850, p. 3.
12 R etegan, S., Răzvrătirea moţilor din 18S2. Rolul lui A vram Iancu, în A nuar. Inst. de
1st. şi A rh. Cluj, XV, 1972, p. 2 3 9 -2 6 2 .
13 Bibi. Acad. R S R , Bucureşti, mss. rom . 1060, f. 260—264.
5 RECUNOAŞTEREA ROMANEI CA LIMBĂ OFICIALA A TRANSILVANIEI 193

general. Cu toate acestea, introducerea limbii germane se generalizează

şi se permanentizează. Se ajunge acolo încît funcţionarii încep să fie suspec­
taţi doar pentru citirea ziarelor româneşti. Numărul abonaţilor „Gazetei”
scade brusc.
Si totuşi, în aceşti 10 ani ai absolutismului, Habsburgii înalţă, fără
.voia lor, limbii române aşa-zise „oficiale” , un adevărat monument. Sînt
volumele groase ale traducerilor tuturor legilor şi dispoziţiilor guvernului
central din Viena şi ale celui provincial din Sibiu, volumele buletinului
imperial (Reichsgesetzblatt) şi ale Buletinului provincial (Bandesgesetz­
blatt), tipărite la Sibiu în cele trei limbi1415. Un monument de porunceală,
dispreţuit de români — tomurile nedesfăcute ale buletinelor — zăceau,
după'-mărturiile contemporanilor, în vrafuri pe la primăriile comunale
sau i erau folosite la aprinsul focului şi astuparea geamurilor16, .dar care,
cu toate acestea, se va dovedi extrem de util. Această vastă literatură
juridică, datorată în cea mai mare parte .unor oameni ca Andrei Mureşan,
translator al guberniului din Sibiu, loan Maiorescu şi Aaron Florian, care
îndeplineau aceeaşi funcţie la Viena, a contribuit, fără îndoială, la îmbo­
găţirea limbii. Este o premisă aproape, indispensabilă pentru ceea ce se
va face în anii guvernării liberale.
Aşa cum se întîmplă. adeseori, semnele noului regim apar cu mult
mai înainte de inaugurarea sa. Printre altele unele se referă chiar la folosi-
reailimbilor naţionale. încă în iulie 1860, ministerul justiţiei dispune
forurilor subordonate folosirea lor în toate ramurile activităţii judecătoreş­
ti16. Tot atunci apare circularul preşedintelui tribunalului apelativ al
Transilvaniei, prin care funcţionarii tribunalelor erau constrînşi să înveţe
limbile ţării şi să se folosească de ele în activitatea lor17. Fiindcă ştie că,
datorită poliglotismului Transilvaniei, va fi greu nu numai pentru funcţio­
narii străini, ci şi pentru transilvănenii înşişi, cere entuziasm, dăruire de
sine, ■ străduinţă.
Dar măsurile din vara anului 1860 nu au avut rezultatele scontate.
Erau ,în primul rînd. prea tardive. Funcţionarii străini din Transilvania
presimţiau deja schimbările ce aveau să vină. Pe de altă parte, actele amin­
tite nu erau legi, ci simple dispoziţii cu caracter intern, secret. Şi chiar
dacă ar fi fost publicate, ele nu mai puteau cîştiga încrederea românilor şi
a maghiarilor, întrucît încercările de germanizare erau mult prea avansate.
E rau apoi şi foarte limitate. Ordinul din 9 iulie 1860 cuprinde două dispozi­
ţii care paralizează aproape toate celelalte prevederi ale sale: limba internă
a tribunalelor rămînea şi pe mai departe cea germană ; aceeaşi limbă era
impusă şi avocaţilor de orice naţionalitate. De asemenea, nu se precizează
dacă preturile trebuie să corespondeze şi cu comunele în limba lor, sau numai
cu particularii. Singurul merit al acestor acte este astfel acela de a fi făcut

11 B uletinul Guberniului provincial al M arelui P rincipat al Transilvaniei.

15 Gazeta Transilvaniei, nr. 48 d in 20. V II. 1862, p. 189.-
18 Idem, nr. 46 din 13. V II. 1862, p. 181.
17 Idem , nr. 48 din 20. V II. 1862, p. 189.

J 3 — A nuaru l In stitu tu lu i de Isto rie şi A rheologie

194 -, S.-ţ RETEGAN r 6

începutul, de a fi încurajat .spiritele. într-adevăr, multe-comune, încep; să

protesteze împotriva folosirii obligatorii a limbii germane. Comuna Zărneşti,
de pildă, porneşte proces, pe care îl şi cîştigă, -contra pretu-rei din Rîşnqvl8-
Semnează, în 5 decembrie 1860, un act solemn prin care declară limba
română drept' limba oficială a comunei. Impune dregătorilor săteşti să poarte
toate protocoalele şi corespondenţa în această limbă1819.
Introducerea limbii române, chiar şi în sfera foarte limitată care i-a
fost rezervată în 1860, se face greu. Pătrunde foarte încet în cancelarii,
iar în unele părţi, în ciuda tuturor ordinelor, nu pătrunde deloc. Ea atingea
privilegiul exclusivităţii limbii maghiare în comitate, pe cel al limbii germa­
ne pe Pămîntul Crăiesc. în afară de aceasta, imensa majoritate a funcţio­
narilor nu sînt români. Chiar dacă cei mai mulţi cunosc limba română
vorbită, nu o pot folosi în scris. Chiar dintre funcţionarii români, atîţia
cîţi erau, existau unii care cunoşteau mai bine limba maghiară şi germană,
pe care erau obligaţi să le folosească, decît limba română literară. Foloseau
adesea un amestec latino-maghiar sau latino-roinâno-german. Ca limba
Aprobatelor şi Compilatelor sau ca cea vorbită în cazărmile regimentelor
austriece amestecate, — spune Bariţiu. Folosirea concomitentă a literelor
şi a slovelor cădea iarăşi în detrimentul limbii române. Ca şi disputa, dintre
cele două curente ştiute : etimologic şi fonetic. Limba română străbătea
acum o fază de regenerare, de îmbogăţire, de fixare. Survine apoi factorul
tradiţie. Stigmatul care atîta amar de timp apăsase asupra naţiunii, apăsase
şi asupra limbii sale. E privită de mulţi ca o limbă primitivă, necioplită,
care nu merită nici o atenţie, ca limba „prostimii”.
împotriva limbii române se aduc în presă numeroase obiecţii. Că nu
este suficient de cultivată, că românii nu au un număr îndestulător de cadre
calificate care s-o folosească, că introducerea ei nu ar face decît să îngreu­
neze mecanismul administraţiei etc. Foarte mulţi se referă la puţinătatea
literaturii juridice româneşti, la lipsa unor comentarii, a unor colecţii de
sentinţe, colecţii de formulare etc.
Este adevărat — răspunde într-un rînd Bariţiu — că românii au reia- '
tiv puţine cadre. E însă to t atît de adevărat că nu sînt angajate în admi­
nistraţie decît puţine şi din cele care există. Reuşeşte să numere acum, în
toată Transilvania, abia 186 de funcţionari români faţă de aproximativ
600 de pretendenţi20. Iar pe de altă parte, dacă funcţionarii români sînt
puţini, celor neromâni nu le rătriâne decît să înveţe limba poporului. Ea
urma urmelor — declară Bariţiu — funcţionarii sînt pentru popor, iar nu
poporul pentru funcţionari.
în ceea ce priveşte literatura juridică, Bariţiu trimite nu o dată la
traducerile buletinelor de legi, la versiunile romîneşti ale codului civil
şi penal, dar mai ales la ceea ce s-a făcut şi se face în Principatele Unite

18 Idem, n r. 49 din 23. V II. 1862, p. 193.

18 Foaie pentru minte, in im ă si literatură, n r. 47 din 29. X I. 1862, p , 352.
20 Idem, nr. 58 d in 15. X II. 1860, p. 239.
7 RECUNOAŞTEREA ROMANEI CA LIMBA OFICIALA A TRANSILVANIEI 195

ale1Möldovei şi Tării Româneşti21. De altfel, care limbă a avut o mare litera­

tură juridică mai înainte de a fi întrebuinţată în justiţie. E ca şi cum s-ar
spune că la început s-a scris gramatica şi abia după aceea s-a început vorbirea
limbii?2. Termenii tehnici necesari se vor forma, incontestabil, în timpul
cel' mai scurt ! Eie în mod natural, din nevoile practicii, pe calea pe care
s-au dezvoltat şi celelalte limbi. Fie din contra, printr-o intervenţie directă,
prin numirea de către guberniu a unei comisii de filologi, care să adopte o
anumită terminologie juridică. Funcţionarii români se străduiesc, într-devăr,
să formeze un stil aşa-zis oficial. Sînt plini de solicitudine faţă de cei care
încearcă să-şi însuşească limba lor. în 1860 loan Puşcariu, viitorul comite
al Tîrnavei, publică la Sibiu opusul ,,Die rumänische Amtssprache” ,
mic compendiu de gramatică a limbii române, însoţit de o glosă cuprinzînd
termenii cei mai uzitaţi în corespondenţa publică23.
începe să se facă simţită şi o preocupare oficială în această direcţie.
Din ordinul guberniului se întruneşte în octombrie 1860, la Sibiu, comisia
de filologi (P. Vasici, T. Cipariu, I. Popasu, G. Bariţiu, G. Munteanu,
I. Puşcariu, A. Mureşianu) pentru fixarea unei ortografii unitare24. Va
fi impus acum etimologismul moderat al lui Cipariu.
introducerea „oficială” a folosirii celor trei limbi în viaţa publică
s-a făcut prin autograful împărătesc din 21 decembrie 1860, adresat noului
cancelar Kemény25. Acest text este deosebit de important, atît datorită
prelungirii valabilităţii sale pînă la sancţionarea legii dietei sibiene, cît
şi datorită conţinutului său. Impune un compromis. Pe de o parte declară
limba maghiară ca limbă a guberniului, a comitatelor, a corespondenţei
cu Viena, a corespondenţei autorităţilor interne ele între ele. Pe scurt,
limba oficială a statului, la fel ca în 1847. Pe de altă parte, face unele conce­
sii celorlalte limbi: comunităţile rurale şi urbane îşi pot alege singure limba
treburilor lor interne, în adunările jurisdicţiilor se poate întrebuinţa
oricare dintre limbile ţării, iar autorităţile primesc cereri în orice limbă şi
sînt obligate să răspundă la fel. Vom vedea că nici aceste concesii nu vor
fi respectate.
. Românii se aşteptau la cu totul altceva. Din principiul egalităţii între
naţiuni, ridicat prin actul din 20 octombrie 1860, la rangul de normă de stat
trag în mod firesc concluzia egalităţii între limbi. Sperau deci că în Transil­
vania limba română va fi recunoscută cu limbă oficială a statului, ală­
turi de maghiară şi germană. Văd, dimpotrivă, că se menţin cu forţa vechile
privilegii. Ceea ce li se acordă, li se pare mult prea puţin faţă de ceea ce
li se cuvine. Se simt călcaţi în picioare, umiliţi, jigniţi. încep lupta pentru
egalitatea limbii lor. Nu prididesc din primul moment cu protestele, declara­
ţiile, petiţiile.

21 Idem, nr. 32 din 3. V III. 1860, p. 127.

22 Concordia, nr. 9 din 11. I I . 1964, p. 34.
22 Puşcariu, loan, Die rumänische Amtssprache, Sibiu, 1860.
24 O.B., p. 263, Bln. irato k , 1863, nr. 175.
25 Gazeta Transilvaniei, nr. 61 din 24. X II. 1860, p. 251.
 196 S. RETEGAN 8

Anii 1860—1863 răsună într-adevăr de freamătul luptei pentru limbă.

Este o acţiune amplă, paralelă cu lupta pentru drepturi politice, acţiune
~care- merit a“s a”fie cunoscută. Se poartă nu numai în faţa autorităţilor
superioare — cancelarie şi guberniu — ci şi pe plan local, în cadrul
fiecărei unităţi administrative, în presă, în literatură în general. Iar cercul
acelora care o susţin este din ce în ce mai larg. începe treptat să-şi croiască
drum în jos, spre lumea largă a satului românesc. Cît de îndepărtat apare
acum protestul izolat din 1842 al consistoriului din Blaj ! Acest aspect
popular e cel mai semnificativ.
încă din toamna anului 1860, obştea unor comune, mai ales de pe Pă-
nîntul Crăiesc, declară limba română drept singura lor limbă oficială.
Aşa fac, după pilda Zărneştiului, Tohanul şi Branul26, aşa fac sa­
tele : Balomir, Şibot, Cugir, Vaidei, Romos, Romoşel, Beriu, Pricasu
şi Turdaş, din scaunul Orăştiei27, Racoviţa, Sebeşul de Sus şi de Jos, din
districtul Făgăraş28. Uneori această hotărîre este luată de cercuri întregi.
E cazul comunelor din cercul Cîmpeni, care întocmesc în 23 ianuarie
1861 un act solemn în acest sens29, cazul comunelor din cercul Branului30,
al celor din ,,tractul” Uăpuşului31, al altora. Declară toate, sus şi tare, că
vor returna orice act care le va fi adresat în altă limbă. Cu riscul de a-şi
vedea treburile nerezolvate pe la preturi, de a-şi vedea destituiţi juzii sau
notarii, de a se vedea încărcate cu mai multă dare şi mai mulţi recruţi. Ba,
în Alba de Jos, autorul cererii similare a comunelor de pe Ampoi: Pătrînjeni,
Galaţi, Feneş şi Prisaca, este întemniţat32.
Sau iată de exemplu Haţegul ! Acest oraş autonom, singurul din toată
Transilvania, cu o conducere românească, înscrie acum o minunată pagină
de istorie. O mînă de oameni, cîţiva negustori, proprietari, meşteşugari
mai avuţi, cîţiva „învăţaţi”, ţărani de rînd, intervin pentru limbă la gu­
berniu, la cancelaria aulică, la împărat. De la bun început Haţegul, neţi-
nînd cont de instrucţiunile oficiale, declară limba română ca singura sa
limbă oficială, nu numai în treburile interne ale opidului, dar şi în cele
dinafara sa, „limbă oficioasă de jos pînă sus”33. Se adresează, deci, autori­
tăţilor superioare în această [limbă. Hotărîrea este anulată de guberniu,
care vrînd să-i impună cu forţa limba maghiară, ameninţă în mai multe
rînduri magistratul cu execuţia militară sau alte pedepse34. în august
1861, oraşul apelează la cancelaria aulică, unde obţine, după aproape un
an, e drept, cîştig de cauză : limba română e recunoscută provizoriu, pînă la
dietă, ca singura sa limbă oficială35.
28 Idem , nr. 60 din 19. X II. 1860, p. 250.
23 Idem , nr. 48 din 14. V I. 1861, p. 208.
28 F oaie pentru m inte . . . nr. 13 din 29. I I I . 1861, p. 101.
28 Idem , nr. 6 din 8. II. 1861, p. 46.
3 0 Telegraful rom ân, n r. 51 din 26. V I. 1862, p. 200.
31 Arh. Isto rică Cluj, fond general de corespondenţă, nr. 10620.
32 Gazeta T ransilvaniei, nr. 57 din 7. X II. 1860, p. 232.
88 Foaie pentru m inte . . . n r. 13 din 29. I I I . 1861, p. £9 şi n r. 20 din 17. V. 1861,
p. 158.
31 Telegraful Rom ân, nr. 33 din 26. IV. 1862, p. 128.
35 Foaie pentru m inte . . . . nr. 3 1 'd in 19. V III. 1861, p. 245 —246.
9 RECUNOAŞTEREA ROMANEI CA LIMBĂ OFICIALA A TRANSILVANIEI 197

Adeseori simplii ţărani, izolaţi, se erijează în apărători ai limbii. Mai

mulţi săteni din Feleac, de pildă, cer guvernatorului să oblige tribunalul
din Cluj să răspundă cererii pe care i-au înaintat-o, în limba lor36. Era vorba
despre vechea ceartă de hotar cu oraşul Cluj. Cereri orale asemănătoare
se ridică aproape peste tot. Căci, declară oamenii, „am auzit pe preotu nos­
tru citind în Gazetă că a ieşit poruncă delaîm păratu că şi românu să poată
scrie în limba sa şi într-aceeaşi limbă sînt datoare şi dregătoriile a le da
răspunsu”37. Iar la afirmaţia că pentru ei e to t una, că şi aşa nu ştiu citi,
răspund că dacă nu ştiu ei, ştie preotul lor sau dascălul lor, sau pruncul
lui cutare.
Deosebit de hotărîtă este acţiunea pentru limbă în cadrul adunărilor
comitatense, districtuale, scaunele, din primăvara anului 186138. Pentru
prima dată răsună în cadrul acestor foruri cuvîntări româneşti. Pretutin­
deni, cu excepţia scaunelor secuieşti, fruntaşii români revendică recunoaş­
terea deplinei egalităţi de limbă. Dar fără succes. Peste to t majorităţile
maghiare ale adunărilor comitatense admit limba română în sfera activi­
tăţii publice locale, fără însă a-i acorda prin aceasta egalitatea cu limba
maghiară. Ea putea fi folosită în adunările publice, în corespondenţa cu
particularii şi comunele, dar nu în corespondenţa cu forurile superioare sau
cu alte jurisdicţii. E admisă, deci, în treburile interne, dar nu şi în cele ex­
terne, înăuntrul, dar nu şi în afara comitatelor. Doar în districtul nou în­
fiinţat al Năsăudului şi în cel al Făgăraşului poate fi impusă pe de-a între­
gul. în Făgăraş însă, abia în 1862, şi numai cu preţul unor stăruitoare efor­
turi. Aici, la fel ca şi în Haţeg, românii sînt foarte categorici. Cu deosebire
foştii grăniceri. Nu vor accepta o altă limbă — declară ei — de ar fi să se
aducă împotriva lor toţi jandarii de pe faţa pămîntului 39. O şi declară în
două rînduri, în aprilie şi mai 1861, drept limba oficială a districtului. Gu-
berniul recurge iarăşi la constrîngeri, blochează salariile funcţionarilor dis­
trictuali, cum făcuse într-o situaţie asemănătoare cu cei ai oraşului Sighi­
şoara, în 184240. Da rîndul său, districtul apelează la cancelarie, apoi direct
la împărat41, şi obţine, în cele din urmă, în mai 1862, recunoaşterea hotărîrii
sale.
Nu numai că limba română nu e recunoscută ca limbă oficială a statului,
dar nu este respectată nici măcar în domeniul, şi aşa atît de restrîns, care
i-a fost hărăzit. Guberniul însuşi dă exemplul. Restaurează, e drept, trans­
latera veche românească, dar încolo, ca şi cum nimic nu s-ar fi schimbat,
foloseşte aproape exclusiv limba maghiară. Şi nu numai în corespondenţa
cu persoanele private, dar şi cu cele morale, cu districtele Năsăud şi Făgăraş,
mitropolia din Blaj, episcopia din Sibiu, ,,Astra” , redacţia „Gazetei” etc.

36 O.E., f. 263, E in. iratok, 1862, nr. 2279. _

37 Gazeta T ransilvaniei , nr. 83 din 20. X . 1862, p. 330. r
38 R etegan, S., L u p ta naţională a ro m â n ilo r în ju risd ic ţiile T ransilvaniei în anul 1861,
în A nu ar. In st. de 1st. Cluj, X I II, 1970, p. 161 — 188.
39 Gazeta T ransilvaniei, nr. 30 din 12. IV. 1861, p. 128.
40 M eşter Miklds, o.c., p. 214.
11 Foaie pen tru m inte . . . nr. 32 din 30. V III. 1861, p. 250—253
198 S. RETEGAN 10

Cancelaria aulică admonestează sever din această cauză guberniul în mai

--186242.—Nici -acum, judecind după mulţimea plîngerilor româneşti, fără prea
mare succes. în 1863, de pildă, chiar în preajma deschiderii dietei, căpi­
tanul suprem al districtului Năsăud, Alexandru Bohăţel, protestează foarte
zgomotos, deoarece primeşte instrucţiunile pentru alegeri în limba maghia­
ră434. Abia după votarea legii din Sibiu atitudinea guberniului se schimba
întrucîtva.
Forurile locale, cu excepţia judecătoriilor, unde personalul românesc
era mai numeros, respectă tot atît de puţin dispoziţiile referitoare la limbă.
Tabla regească din Tg. Mureş încalţe nici nu vrea să ştie nimic despre
aceste înnoiri. Apor, preşedinţele ei, chiar intervine la guberniu pentru a
obliga tribunalele din Haţeg şi Năsăud să nu i se adreseze în limba-româ­
nă41, adresează aceeaşi cerere tribunalelor din comitatele Turda, şi
Dobîca45. Guvernatorul însuşi se vede silit să intervină46. La fel procedează
autorităţile politice din scaunele săseşti, din cele mai multe comitate, din
oraşe.
Acţiunea românească pentru limbă se amplifică în 1862. Primeşte
uneori, acum, accente dramatice. Cazul cel mai răsunător, despre care. vor­
beşte şi presa vieneză, este al asesorului tribunalului comitatului Dobîca,
loan Sipotariu, care, cu ocazia unui mare proces, părăseşte demonstrativ
sala de dezbateri, din cauza că limba română nu era respectată: B sancţio­
nat de guberniu cu mutarea disciplinară din comitatul Dobîca în comitatul
Solnoc. Apelează la cancelarie şi opinia publică. Spre a asigura rămânerea lui
în comitatul Dobîca, majoritatea românească a congregaţiei acestuia îi
încredinţează trei posturi diferite47. Multă vîlvă stîrneşte şi refuzul aseso­
rului tablei regeşti, George Roman, de a depune jurămîntul în limba ma­
ghiară, care de asemenea apelează la cancelarie48, precum şi atitudinea
intransigentă a lui Axente Sever cu ocazia interogatoriilor la care a fost
supus în 1862. Aceste cazuri despre care se vorbeşte, nu fac însă decît să
exemplifice sutele de proteste anonime, semnalate peste tot.
încet şi cu foarte multă greutate, printr-o strădanie continuă, limba
română începe totuşi să-şi cîştige dreptul de cetate. în toate arhivele transil­
vănene, inclusiv în cea gubernială şi aulică, întîlnim în aceşti ani, în noianul
materialului german sau maghiar, destul de numeroase acte româneşti.
B semnul cel mai învederat al folosirii ei în viaţa publică. Lumea începe
treptat să se obişnuiască cu gîndul încetăţenirii ei. Cercurile habsburgice,
de bine de rău, o sprijină. Prin.rescriptul din 21 aprilie 1863 este permisă
folosirea ei în dieta ţării. Propun recunoaşterea prin lege a egalităţii ei.
Bste cea de-a două „proposiţiune” din seria celor 11 trimise din Viena, care
42 Gazeta Transilvaniei, n r. 70 din S. IX . 1862, p. 274.
43 O.E., f. 266, A ltalanos iratok, 1863, nr. 24. 496.
44 O. L., f. 263, Ein. iratok, 1862, nr. 1006.
45 O. E „ f. 263, E in. irato k , 1862, n r. 3 3 5 1 -3 5 9 5 .
46 O .L., f. 263, E in. irato k , 1862, nr. 5726.
47 Gazeta Transilvaniei, nr. 84 d in 24. X . 1862, p. 334. n r. 90 din 14. X I. 1862, p.
358.
48 Gazeta Transilvaniei, nr. 48 din 22. V II. 1862, p. 189 — 190.
11 RECUNOAŞTEREA ROMANEI CA LIMBĂ OFICIALA A TRANSILVANIEI 199

va deveni apoi legea a doua a dietei din Sibiu, Acestea sînt antecedentele
cu care ajunge chestiunea limbii în faţa dietei.
Dezbaterea dietei asupra legii privind folosirea celor trei limbi în viaţa
publică, începe în 14 septembrie 1863. Proiectul ei fusese pregătit dinainte de
către guberniu şi'apoi trimis cancelariei vieneze unde suferă transformări esen­
ţiale49. Era cunoscut din presă. II publicaseră mai întîi ziarele din Cluj,
iar după ele cele săseşti şi româneşti. Cele dintîi nu se străduiesc deloc
să-şi ascundă ostilitatea. II consideră fie préa liberal, fie de-a dreptul inutil.
Căci, încercînd să facă un spaţiu liber pe seama limbii române, actul atin­
gea implicit privilegii mai vechi. Chiar dacă legiuitorii, ei înşişi, nu voiau
ca acest spaţiu să fie prea mare.
Surprinzător însă, actul nu stîrneşte nici entuziasmul românilor. Dim­
potrivă. Aproape toţi oamenii lor politici îl consideră prea limitat, îngust,
nedrept chiar. Se aşteptau la cu totul altceva. Altfel, consideră ei, ar fi
trebuit să sune un act care vroia să facă dreptate limbii lor. Nu se sfiesc să
o şi declare. ,, Gazeta Transilvaniei”, întotdeauna mai curajoasă, scrie într-un
rînd, că proiectul despre egalitatea limbilor pare atît de deosebit de cel
privind egalitatea naţiunilor încît lasă impresia că ar fi ieşit dintr-un alt
izvor. Ba spiritul care le animă, declară ea, este d'e-a dreptul opus, de
vreme ce unul pune egalitatea celor trei naţiuni la fundamentul sistemului
constituţional al Transilvaniei, pe cînd celălalt desface şi ceea ce s-a făcut,
impunînd supremaţia limbii germane. El nu face — spune acelaşi ziar —
decît să deschidă ochii românilor că în spatele egalitarismului verbal la
modă se ascunde calculul ca românii să rămână pe plan politic acolo
unde au fost: Sau, în orice caz, avansul lor să fie cît mai mic posibil;
în realitate sînt aproximativ în situaţia în care au fost în timpul lui Iosif al
II-lea50.
Atacul împotriva tendinţei de germanizare este alteori şi mai violent.
Să se impună pînă şi unor umile comunităţi săteşti limba germană, în ra­
porturile lor cu autorităţile militare? ! (§15). Cînd se ştie că nici chiar
fostele comune grănicereşti nu au fost niciodată obligate prin lege să cores­
pondeze cu autorităţile militare în această limbă. Se puteau, din contra,
folosi nestingherite de limba lor. Poate tocmai de aceea limba germană a
prins între grăniceri. Dacă li s-ar fi impus forţat, cu siguranţă n-ar fi răbdat-o
în ruptul capului. Doar nu se va cere acum, în plin an 1863, fiecărui jude
sătesc să ştie nemţeşte? Nu se tem oare legiuitorii că aplicarea unei asemenea
măsuri ar putea provoca o nemulţumire atît de largă şi atît de puternică
încît cu greu ar putea fi potolită. Românii nu vor tolera înlocuirea supre­
maţiei limbii maghiare, dinainte de 1848, cu cea germană. Ţara întreagă va
porni cu jalbe la împărat. Ceea ce s-a putut în cei 10 ani ai regimului absolu­
tist, nu se poate într-un regim liberal. Pretind o deplină egalitate de limbă*10
49 Proiectul de lege a fo st în tocm it de o comisie g u bem ială p rezid ată de G ustav Groisz,
din care au făcu t p a rte : J . Nemeş, I. A ldulianu, C. Schm idt, T. H au p t, A. Ja k a b , I. K oronka,
şi I. R annicker. O.L., F . 267, A ltaldnos irato k , 1863, nr. 19.093. P roiectul întocm it de către
comisia dietei p en tru cea de-a doua propoziţiune este, de fap t, o v a ria n tă com prim ată a
te x tu lu i oficilal; n u a fost lu a t în dezbaterea dietei.
10 Gazeta Transilvaniei, nr. 48 din 22. V II. 1863, p. 189.
200 S. RETEGAN 12

începînd cu ultimul sat, pînă la curte. Altfel ce rost a mai avut decretarea
egalităţii naţiunii române51.
Său "prevederea conform căreia limba forurilor centrale să fie stabilită
de împărat! (§ 17). Ceea ce pe o cale mai ocolită însemna iarăşi limba
germană. Era o încălcare flagrantă a prerogativelor dietei transilvănene,
a principiului constituţional de guvernare. Iar dacă în ceea ce priveşte co­
respondenţa cu autorităţile militare, exista cel puţin un precedent istoric,
acesta lipsea cu totul în al doilea caz. Dreptul de a stabili limba autorită­
ţilor interne ale Principatului nu a figurat niciodată între atribuţiile Curţii.
Românii se simt de-a dreptul jigniţi. ,,Dacă dieta — scrie. Gazeta Transil­
vaniei — se va ţărmuri la îmbrăcarea acestei proposiţiuni în costum le­
gislativ, apoi ea ne va codifica uşi la ameninţarea absolutismului şi a perico­
lului de desnaţionalizare” 52.
Dar să vedem foarte pe scurt conţinutul proiectului. Prevede, bineîn­
ţeles, chiar de la început, egalitatea celor trei limbi: maghiară, germană
şi română, în viaţa publică (§1). Ca atare, cetăţenii se pot adresa autori­
tăţilor politice în oricare din aceste limbi, acestea fiind datoare să răspundă
fiecăruia în limba sa. Da fel autorităţile juridicei (§ 2—8). Comunele urbane
şi rurale, ca şi unităţile administrative, îşi stabilesc ele însele limba lor ofi­
cială, iar autorităţile superioare lor urmau să li se adreseze în aceasta
(§ 10—14). Corespondenţă, inclusiv cea a comunelor, cu oficiile militare,
se va face în limba germană ( § 15), limba oficială internă a autorităţilor
centrale va fi stabilită pe calea administrativă. Tot astfel cea a comunicării
lor cu Viena (§ 17). Se fac prevederi în ceea ce priveşte limba de predare
în şcoli şi cea a matricolelor bisericeşti ( § 18—19)53.
.Aşadar, un text contradictoriu. în principiu, egalitatea deplină a celor
trei limbi, în practică favorizarea mai mult decît vădită a limbii germane.
Sau, cu alte cuvinte, autorităţile inferioare pot folosi oricare dintre cele: trei
limbi; în schimb cele superioare numai limba germană. Acest compromis,
atît . de caracteristic Habsburgilor, se înscrie în cadrul unei te n d in ţe m a i
largi a Vienei, sezisabile, chiar din 1861, de întărire a centralismului şi a
germanizării. O vom întîlni şi în ceea ce priveşte înfiinţarea tribunalului
suprem al Transilvaniei, legea electorală, regimul fiscal etc. Opoziţia verbală
a românilor, chiar dacă îi sîcîie, nu-i poate împiedeca.
Deocamdată totul, se pare, depindea de hotărîrea majorităţii româneşti
a dietei, care putea accepta sau respinge proiectul. E însă o simplă aparenţă.
Habsburgii aveau oricînd posibilitatea de a neutraliza această majoritate,
în primul rînd, orice hotărîre a dietei trebuia, spre a deveni lege, să fie sanc­
ţionată de împărat. Mai tîrziu, articolul despre tribunalul suprem va fi
retrimis dietei, nesancţionat. Şi chiar sancţionarea acestui articol despre
limbile oficiale se tărăgănează atît de mult îneît românii încep să aibă te- 623

s> Idem, nr. 111 din 23. X I. 1863, p. 434.

62 Idem, nr. 77 din 30. V III. 1863, p. 305.
63 A kten und Verhandlungen des 1863j64 siebenbürgischer Landtages, H erm an n stad t; f.a.,
p. 4 6 - 4 9 . • ...........................
13 RECUNOAŞTEREA ROMANEI CA LIMBĂ, OFIOIALA A TRANSILVANIEI 201

meri. Se puteau apoi face şi în curînd se vor face presiuni asupra membrilor
dietei, funcţionari ai statului; se puteau numi oricînd alţi regalişti în locul
celor care lipseau, fie saşi, fie maghiari, cu vederi moderate; se puteau or­
ganiza cu mai multă străşnicie, noi alegeri în circumscripţiile electorale
cu majoritate maghiară. Sau deputaţii saşi, adepţi în general ai centraliză­
rii, puteau părăsi lucrările dietei. Chiar o declară o dată, în plină şedinţă
dietală. Ori, pur şi simplu, dietă putea fi desfiinţată ! Să mai adăugăm
şi faptul că problema Ungariei, încă nerezolvată, planează asupra românilor
ca o adevărată sabie a lui Damocles ! Oricînd puteau fi sacrificaţi pentru
concilierea nobilimii maghiare. în toţi aceşti ani trăiesc din această cauză
cu un puternic sentiment de nelinişte, de nesiguranţă, cu presimţiri rele.
De altfel, cercurile conducătoare vieneze exercită, la început indirect,
apoi direct, mai mult decît o tutelă, o supraveghere foarte severă a to t ceea
ce se întîmplă la Sibiu. Mai ales c ă .atitudinea independentă a deputaţilor
români, cu prilejul dezbaterii primei legi, a declanşat o pornire extrem de
violentă a presei centraliste împotriva ,.majorităţii valahe” . I se pare că
românii ţintesc mult prea sus. Se vor servi împotriva acestor majorităţi mai
întîi de oamenii lor, care făceau parte legal din dietă (comisarul imperial,
preşedintele şi vicepreşedinţii), dar apoi recurg la un mijloc neobişnuit,
trimiţînd la Sibiu pe vicepreşedintele cancelariei aulice, Reichenstein. De
asemenea, este numit ca apărător al proiectului oficial, consilierul guber-
nial Iacob Rannicher, al cărui exces de zel va ajunge de pomină.
Iată de ce majoritatea românească a dietei de la Sibiu a trebuit să fie
mereu destul de maleabilă. Toată opera sa legislativă se resimte de acest
fapt. Ar fi cu totul greşit să ne imaginăm activitatea ei ca o explozie năval­
nică de radicalism, ca ceva în genul adunării naţionale franceze din timpul
marei revoluţii, a „conventicolului francez” , cu care este comparată de
către unii contemporani. Ea este în realitate o operă precaută, . circum­
spectă, extrem de calculată. Dieta s-a mişcat încet şi a manifestat o ade­
vărată repulsie faţă de orice ostentaţie, faţă de orice gest spectacular. înno­
irile mari pe care le face, ca şi cele pe care intenţiona să le facă, caută să
le altoiască pe trunchiul constituţional existent, să le modeleze acestuia,
în hotărîrile sale, de cele mai multe ori, trebuie să încline spre soluţii de
mijloc. Chiar şi în probleme de natură socială, modificarea patentei urba-
riale din 1854, de pildă, deciziile dietei, sînt extrem de calculate. Această
reţinere, care este silită şi nicidecum dorită, nu ştirbeşte totuşi caracterul
profund înnoitor al activităţii dietei din Sibiu. A fost şi va rămîne cea mai
democratică dietă a Transilvaniei. Doar de cîteva ori dieta merge mai
departe decît îi îngăduiau directivele venite de sus. Una din aceste răzvră­
tiri este prilejuită tocmai de proiectul de lege în cauză.
Căci sentimentele celor mai mulţi dintre deputaţii români coincideau
întru totul cu acelea ale publicului. Găseau şi ei, fireşte, proiectul tot atît
de părtinitor. Iar dacă, călcîndu-şi pe inimă,. îl acceptă ca punct de plecară
al dezbaterilor, o fac doar cu gîndul de a-1 modifica, de a-1 amenda, în sen­
sul dorit de ei. De aici, cumpătarea lor verbală şi mai ales nenumăratele:
amendamente româneşti. Numai că, ceea ce a fost posibil la prima lege;
202 s. retegan ' 14

nu mai este la cea de-a doua. Majoritatea înainte atît • de compacta a

-românilor, de data aceasta se divide. Un grup de înalţi funcţionari, în frunte
cu vicepreşedintele guberniului, Vasile Pop, se postează acum constant de
partea Vienei. Găsim între ei, cu excepţia episcopului Şaguna, toate marile
figuri ale viitorilor activişti: I. Puşcariu, P. Măcelariu, D. Moldovan. Nu
sînt mulţi, doar 7 sau 8, dar destui pentru ca, împreună cu deputaţii saşi,
să deţină majoritatea. Astfel, aproape toate amendamentele care •vor fi
aduse proiectului, cad. Habsburgii reuşesc, în cele din urmă, să se impună
împotriva românilor tocmai cu ajutorul lor.
S-ar fi putut oare evita această lovitură ? S-a făcut totul pentru a se
înlătura ruptura. Conferinţele naţionale româneşti din aceste zile, care,
conform practicii vechi constituţionale, se ţin pe naţiuni între şedinţele
dietei, sînt extrem de agitate. Vedem intensitatea clocotului din culise,
din cîteva scrisori particulare, din unele ecouri care răzbat în presă54. Dar
în loc să se apropie, părţile par să se îndepărteze şi mai mult. Intervenţia
celor doi capi bisericeşti e zadarnică. Vicepreşedintele gubernial Pop pără­
seşte în cele din urmă conferinţele naţionale. în curînd disputa va deveni
publică.
Apariţia fracţiunii funcţionăreşti nu trebuie să surprindă. în condiţiile
acestui dezacord tot mai accentuat cu Viena, mai devreme sau mai tîrziu,
trebuia să se producă. Era inevitabilă. Mai întîi fiindcă libertatea de acţiune
a celor mai mulţi dintre deputaţii români este, din capul locului, limitată.
Depind economic de stat : sînt funcţionari. Nu posedă, cu cîteva excepţii,
pămînturi, ca nobilimea maghiară de pildă, întreprinderi industriale, comer­
ciale sau alte mijloace de existenţă. Riscau deci mai mult decît carierele.
Este apoi inevitabil ca vederile politice ale unui grup deja destul de numeros
să nu fie întru totul identice. Ca unii să vadă înfăptuirea binelui de obşte
pe o cale mai ocolită dar mai sigură, iar alţii într-un mod mai direct, în
schimb mai riscant. Orice act politic implică, de fapt, opţiuni diferite în
ceea ce priveşte posibilităţile sale de realizare. De altfel, orieît de frumoasă
ar fi putut fi o excesivă intransigenţă principială a românilor, ea nu avea
totuşi sorţi d e 1izbîndă. Mai mulţi contemporani remarcă acest lucru55.
Mai mult decît sigur că proiectul de lege nu ar fi fost sancţionat de împărat
dacă românii ar fi reuşit să-şi impună amendamentele. Şi aşa sancţionarea
légii s-a tărăgănat foarte mult. Victoria ar fi însemnat, de fapt, o înfrîn-
gere; încît românii trebuie să se resemneze cu răul necesar, să caute partea
sa bună. ,,Rău cu rău, dar mai rău fără rău” — este o zicală românească.
Unitatea se reface, dieta merge mai departe.
: Dezbaterile propriu-zise încep în 14 septembrie. Sînt, ca în general cam
toate dezbaterile parlamentare, greoaie şi monotone, destul de dificil de urmă­
rit, din cauza caracterului lor uneori prea special, alteori prea [general. Cu
atît mai mult cu cît, datorită lipsei rutinei parlamentare, şi mai ales dato­
rită dorinţei unei reglementări cît mai precise a tuturor aspectelor implicate *65

61 Gazeta Transilvaniei, nr. 77/78 din 30. V III. 1863, p. 305.

65 Idem, nr. 111 din 23. X I. 1863, p. 434.
 ;

15 RECUNOAŞTEREA ROMANEI CA LIMBA OFIQIALÄ A TRANSILVANIEI 203

de lege, dezbaterile se prelungesc neobişnuit de mult.Cu toate că nu lipsesc cu-

vînţările mari, de certă valoare politică şi oratorică, ca acelea ale lui Bariţiu,
Şuluţiu, Şaguna sau acele ale unor deputaţi saşi de mare erudiţie, ca Zimmer T
mann şi Schuller-Libloy, grosul luărilor de cuvînt sînt variaţii pe aceeaşi
temă, accentuării, completării, deviaţii de tot felul. Sugerează astfel q
adey arată pînză verbală, mai rară sau mai deasă, dar care pare să nu se
mai-termine. Nu le vom urmări de aceea, nici în ordinea şedinţelor, nici
a .paragrafelor, şi cu atît mai puţin a participanţilor, cum face Meşter Mi-
klqs:în cartea sa 56, ci vom încerca o nouă prospectare a acestui teren, în
aparenţă atît de arid, oprindu-ne asupra chestiunilor de fond care se dezbat,
- Pare de necrezut în cîte direcţii poate să conducă dezbaterea acestui
proiect de lege. întreaga contextură politică a Transilvaniei se schiţează
în-faţa noastră. Rînd pe rînd este vorba despre organizarea comunelor, ca
şi- despre funcţionarea diferitelor instanţe judecătoreşti, despre aparatul
funcţionăresc, armată, învăţămînt, biserică etc. Deputaţii români mai a-
les, ca toţi cei păţiţi, se străduiesc să nu lase loc în nici un domeniu celui
mai inie echivoc. Totul, sau aproape totul, este reglementat, prescris, normat.
; Merită de asemenea să urmărim tendinţele politice mai generale care
tind: să se materializeze în această lege. Vedem astfel odată mai mult
efortul constant al oamenilor politici români de a întări, pe cît posibil, au­
tonomia Marelui Principat în cadrul Imperiului, iar pe de altă parte, ten­
dinţa, disimulată uneori, a unor deputaţi saşi de a sprijini politica centra­
listă, promovată de sus. Excepţiile care există şi de o parte şi de alta nu
fac decît să sublinieze această diferenţă care s-a manifestat foarte flagrant
şi la adoptarea legii privind egalitatea naţiunii române. Disputa pe care ea
o stîrneşte este permanentă şi mult mai aprinsă decît înainte. Prevederile
care: favorizează limba germană, incriminate de deputaţii români, .vor fi
apărate de cei saşi. Şi invers, în cazul amendamentelor care li se aduc.
Tonul este, în limitele obişnuitei ponderaţii a transilvănenilor, destul de
aprins. La un moment dat, unii deputaţi chiar ameninţă cu părăs;rea d:eţei.
Controversa se deslănţuie uneori ca din senin. Aşa, de pildă, la ultimul
paragraf al proiectului privind aplicabilitatea imediată a legii, se propune
amîharea traducerii ei în viaţă, fie pentru o perioadă nelimitată, fie după
trei ani. Reacţia românilor e uşor de presupus. Alteori este suscitată de
chestiuni laterale sau chiar de resentimente de ordin personal. . :.
Prezenţa în dietă a unor deputaţi şi regalişti maghiari face să sa des­
luşească pe acest fundal puncte de vedere deosebite, atît de cele ale românilor,
cît şi de ale saşilor. Chiar la începutul dezbaterilor, episcopul Fogarasşy,
de pildă, se referă la drepturile pe care le conferă limbii maghiare, legile
din 1791 şi 1847.
; Alte motive, mai laterale dar foarte caracteristice, revin mereu în Cem-
trül dezbaterilor. Remarcăm, din partea românilor, condamnarea aspră a
trecutului cu tot ceea ce a însemnat el, grija faţă de omul de rînd pe care
caută să-l apere şi în acest domeniu, susţinerea principiului proporţionali-6
66 Meşter Miklös, o.c..
204 S. RETEGAN 16

taţii în viaţa publică, spiritul revendicativ în general. Diferenţele de pă­

reri care există în interiorul fiecăreia dintre taberele naţionale, deşi apar
mai puţin în dietă, se fac totuşi auzite.
Dezbaterea generală a proiectului 57*este calmă, sărbătorească, cîteo-
dată aproape solemnă. Atît deputaţii români, cît şi cei saşi, salută iniţiativa
legii. Va putea fi mijlocul cel mai sigur — declară Bariţiu — pentru naţiunile
Transilvaniei, de a se cunoaşte mai bine şi a se preţui mai mult. Reţinem
şi cuvintele frumoase ale lui Schuller-Bibloy : „Cele trei limbi oficiale vor
fi în viitor to t atîtea suflete dătătoare de viaţă ale Transilvaniei”88. Răsună
pledoarii despre importanţa limbii în dezvoltarea naţiunilor; este însăşi
viaţa şi sufletul lor — spun mai mulţi — ; se subliniază rolul imens pe care-1
are folosirea unei limbi în viaţa publică pentru ridicarea unei naţiuni, pentru
dezvoltarea limbii înseşi; se fac apeluri la înţelegere pentru elaborarea unei
legi cît mai drepte. Bariţiu revarsă acum valul larg al gîndirii şi erudiţiei
sale. Se referă, citîndu-1 pe Guizot, la dreptul natural inalienabil al popoa­
relor de a se folosi de limba lor, faţă de care dreptul istoric cade pe planul
al doilea. Combate scepticismul cu care privesc mulţi posibilitatea folosirii
concomitente a trei limbi în practica administraţiei şi justiţiei. Exemplele
administraţiei poliglote a Elveţiei şi Belgiei, foarte des pomenite în presa
acestor ani, acele ale Galiţiei şi Sileziei revin din nou. Chiar în Transilvania,
înainte de 1848 — spune oratorul — se foloseau de fapt to t trei limbi. Dimb a
română va ocupa acum, în mod firesc, locul celei latine. Combate în sfîrşit
aserţiunile unor publicişti străini, care mai susţineau încă imposibilitatea
folosirii limbii române în viaţa de stat. în acest scop schiţează principalele
etape ale dezvoltării ei literare : formarea literaturii bisericeşti româneşti,
a celei beletristice şi juridice, — inclusiv traduceri complete ale codurilor
—, administraţia statului român vecin, existenţa a unui număr de peste
20 de ziare59.
în •această atmosferă de circumstanţă momentele mai dificile care
apar, trec, fără a se face prea mare caz. Astfel, dintre români George Roman,
loan Negruţiu, loan Sipotariu acuză direct liberalismul mărginit al pro­
iectului. Conrad Schmidt, corniţele saşilor, îl vede în schimb prea liberal
şi mult prea amănunţit, astfel încît trece, spune el, în competenţa dietei
o serie de prerogative care aparţin, de fapt, jurisdicţiilor. Aprecierile elo­
gioase la adresa actului sînt primite într-o tăcere rece. Mai ales cele rostite
de Vasile Pop şi loan Puşcariu.
Adevărata stare de spirit a deputaţilor se dezvăluie abia în cursul dez­
baterii speciale. Discuţia devine dintr-odată deschisă, aprinsă, contradic­
torie. Chiar la început, chestiunea aparent minoră a limbii, în care să se în­
registreze procesele verbale ale completelor de judecată, provoacă o dis­
pută extrem . de încordată. Aici proiectul dădea părţilor în cauză dreptul de
a desemna ei înşişi una dintre cele trei limbi oficiale. Deputatul Trauschenfels
67 Ziarul stenografie al dietei transilvane, conchemată la Sibiu pe 1 iulie 1863. Hermannstadt,
1863, p. 302—304. în continuare: Ziarul stenografie.
68 Z iarul stenografie, p. 313 —315.
59 Idem, p. 327.
17 RECUNOAŞTEREA ROMÂNEI CA LIMBĂ OFiqiALÂ A TRANSILVANIEI 205

propune însă dresarea proceselor verbale în limba oficială a unităţii adminis­

trative respective. Deoarece ar fi nedrept — argumentează el — să se ceară
personalului judecătoresc cunoaşterea perfectă a tuturor celor trei limbi.
Românii, la rîndul lor, propun ca limba aşa-numită protocolară să fie în
mod obligatoriu limba maternă a împricinaţilor. Se gîndesc, desigur, la
marea influenţabilitate a omului de rînd care, dintr-o teamă înăscută faţă
de organele de stat sau din dorinţa de a-şi atrage bunăvoinţa acelora care
îl judecă, ar fi oricînd gata, mai ales cînd se găseşte între jandarmi, să in­
dice o altă limbă decît cea pe care o vorbeşte. în neştiinţa sa, scapă .din
vedere că îşi putea cauza astfel prejudicii foarte mari ; uneori viaţa sau
averea unui om depind de înţelegerea şi înregistrarea corectă a declaraţiilor
sale. B întru totul firesc deci să fie apărat chiar împotriva voinţei lui. Despre
propunerea lui Trauschenfels în orice caz nici nu vor să audă. Ar însemna
un grav atac la adresa libertăţii individuale. Cît despre funcţionari, n-au
decît să înveţe limbile ţării, doar legile se fac pentru popor, iar nu pentru
„Beamten” ; şi de altfel — spune Dimitrie Moga — precum românii au
învăţat limba germană, înveţe şi alţii româneşte. în urma unei foarte
lungi controverse, majoritatea deputaţilor acceptă neschimbat textul pro­
iectului. Atît amendamentul românesc, cît şi cel săsesc rămîn în minori­
tate.
! O gravă poticnire survine atunci cînd se discută limba diverselor de­
cizii judecătoreşti, a pertractărilor finale, şi sentinţelor (§ 5, 7). Din nou
mai mulţi deputaţi saşi cer substituirea limbii materne a împricinaţilor,
sau a celei propuse de ei, cu cea a jurisdicţiei în care se găsea judecătoria
respectivă. Din nou cu aceleaşi argumente. Funcţionarii — spune cineva —
nu pot învăţa limbi, căci trebuie să înveţe legi şi chiar dacă ar putea,
e problematic dacă în cazul limbii române efortul lor ar f i . într-adevăr
justificat. S-ar putea numi eventual translatori, dar numirea lor ar
apăsa greu asupra ibugetului, şi aşa prea încărcat. Nu exista încă cărţi,
formulare, repertorii, de unde să fie luaţi termenii tehnici necesari. Iar
omul de la ţară — declară ei — nu va înţelege o rezoluţie nici atunci
cînd o va primi în limba sa. Ca atare, românii să fie mai moderaţi. Să nu
uite că ultraliberalismul este frate cu reacţiunea ! Că lipsesc din dietă cea
mai mare parte a reprezentanţilor naţiunii maghiare ! Că deputaţii saşi
mi sînt legaţi nici ei de scaunele lor60 ! Că majoritatea lor este doar întîm-
plătoare (zufällige Majorität). Nimic nu ar fi putut jigni mai tare pe români.
Bste oare întîmplătoare — spune protopopul Sibiului, loan Hanea — re­
prezentarea unui popor care numără peste un milion de oameni, cu abia
cîţiva deputaţi mai mulţi decît o naţiune de cel mult 200.000 de suflete ?
Mai de grabă nedreaptă ! Deputaţii români de data aceasta apărători ai
proiectului, caută să descopere substratul modificării propuse. Nu poate fi
altul — apreciază purtătorii lor de cuvînt-decît tendinţa de a păstra şi pe
mai departe administraţiei şi justiţiei Pămîntului Crăiesc caracterul lor
exclusivist german, cu toate că, în cele mai multe scaune numărul românilor

60 Ibidem.
206 S. RETEGAN 18

este mai mare decît cel al populaţiei săseşti6162. Oricum însă, o asemenea'
stare de lucruri nu mai putea dura. Noua organizare a jurisdicţiilor: .care
nu mai putea întîrzia mult, trebuia, fără îndoială, să impună princi­
piul alegerii libere, iar ca atare, reprezentarea tuturor naţiunilor în cadrul
corpului funcţionăresc, în raport cu -numărul populaţiei. Nici nu putea,fi
vorba despre traducători. Ar fi de-a dreptul strigător la cer ca într-un
stat constituţional o jurisdicţiune oarecare să aibă funcţionari care uu-s-at
putea înţelege cu poporul decît cu ajutorul translatorilor. ,
- Cît priveşte greutăţile pe care le întîmpină funcţionarii cu folosirea
limbii române, ele ar lipsi cu totul dacă aceştia s-ar. fi străduit cît de cît
pînă acum să înveţe limba poporului pe care l-au administrat şi care. a fost
şi este, de fapt, limba ţării. Cei mai mulţi erau şi convinşi că o posedă, de
vreme ce se putea înţelege cu servitorii lor şi sînt neplăcut surprinşi :că ea
este mult mai mult. în orice caz, începutul care s-a făcut după 1860: dove­
deşte că este to t atît de aptă pentru administraţie ca şi oricare alta.;;:
Amendamentele. deputaţilor din scaune sînt respinse. . ; ■ .M
Incomparabil mai gravă este chestiunea stabilirii limbii oficiale a eo-
munelor. Actul în mod foarte liberal o încredinţează reprezentanţelor,,lor.
A tîta doar că în Transilvania, cu excepţia comunităţilor Pămîntului ;Crăiesc
care de bine de rău erau mai bine organizate, comunele nu aveau ceea; ce
s-ar putea numi o reprezentanţă propriu-zisă, ci erau conduse, ca din to t­
deauna de jude, de 5—6 juraţi şi de bătrîni. Nici nu exista încă o lege co­
munală. Ar fi — găseşte Bariţiu — mult prea riscant ca limba unei comuni­
tă ţi să fie pusă la discreţia cîtorva persoane. Propune, susţinut şi def alţii,
ca ea să fie decisă de corpul fruntaşilor sau al alegătorilor comunali,'!"
De data aceasta este rîndul amendamentului stîngii să cadă. Desprin­
derea grupului funcţionăresc amintit îi prejudiciază din ce în ce mai,-greu
pe români. Di se reproşează acum că vor să introducă în Transilvania votul
universal 63. ' ,;
Exact la fel stau lucrurile şi în ceea ce priveşte stabilirea limbii oficiale,
a jurisdicţiilor : comitate, districte, scaune, atribuită de asemenea reprezen­
tanţelor lor. .
Acestea iarăşi, alcătuite cum erau conform dispoziţiei nedrepte., a .lui
Nâdasdy, din noiembrie 1861, nu încurajau cîtuşi de puţin speranţele ?de
dreptate ale românilor. Aveau, se ştie, chiar şi în comitatele cele mai copi-
pacte româneşti, majorităţi maghiare, iar în scaune majorităţi săseşti.
Activitatea celor din comitate — relatează canonicul Ilie. Vlasa —,,â,îoşt
un adevărat scandal public. N-au făcut, cu rezistenţa lor pasivă faţa, de
Viena, decît să împiedice orice acţiune constructivă, au neglijat învăţămîn-
tul, au spoliat comunele, s-au opus sau au boicotat toate reformele, înnoirile
iniţiate de sus 64. Ce garanţie pot oare prezenta în privinţa respecţării
limbii române? - . _ _ j , i ; :

, e> Fényes E lek, A magyar birodalom' nemzetiségei is ezék szăma vârmegyih is jd fd sb k

szerint, Pest, 1867, p. 19. -:-’-
62 Z ia ru l stenografie, p. 377.
63 Idem , p. 389.
64 Idem , p. 391.
\

19< RECUNOAŞTEREA ROMÂNEI CA LIMBA OFIOIALÄ A TRANSILVANIEI 207

' ' Este dë la sine înţeles că românii — prin amendamentul excepţional

susţinut al mitropolitului Şuluţiu — nu pot să nu se pronunţe pentru o
altă soluţie : limba oficială a fiecărei jurisdicţii să fie stabilită de corpul
alegătorilor ei pentru dietă65. Se dovedise cu prilejul recentelor alegeri că
îmciuda tuturor limitelor prevederilor electorale provizorii din 1863, .majori­
tatea zdrobitoare a corpului electoral transilvănean, cel puţin în comitate,-
eră românească. Cu atît mai mult, desigur, pe baza legii electorale defini­
tive, ;pe care dieta urma s-o elaboreze. Întîlnim şi aici aceeaşi tendinţă
spre democratism, caracteristică românilor, care tind să acorde dreptul
paiticipării la viaţa'publică unor cercuri cît mai largi. încă odată se fac re­
feriri la votul universal.
-Modificarea propiisă stîrneşte, cum era de aşteptat, o reacţie foarte-
violentă. Este interpretată mai întîi ca un afront la adresa scaunelor aşa-
zisë săseşti. Episcopul Pogarassy susţine la rîndul său privilegiile limbii
maghiare ca limbă oficială a comitatelor. Iar apărătorul oficial al proiec­
tului, Rannicher, nu ezită să declare că o asemenea prevedere n-ar fi nicio­
dată sancţionată de împărat. Pe de altă parte, funcţionarii superiori români
cunoscuţi o consideră superfluă. Reprezentările nedrepte din 1861 — spun
Iacob Bologa, loan Puşcariu, loan Bran de Remeni — vor fi cu siguranţă
înlocuite. Atît că trunchiul unui copac nu poate fi doborît cu o singură
lovitură. Se va emite o nouă lege municipală, ca şi o lege comunală, ca şi
o nouă împărţire a unităţilor-administrative. Nu conving. Şi într-adevăr
aceste legi nici nu vor- apărea în anii liberalismului.
,. în cele din urmă, amendamentul este respins cu majoritate de voturi.
Ajung cu aceasta în dezbaterea dietei mult discutătele prevederi
germanizatoare. ; :■ . ■ ....
! - Mai întîi cea privind obligativitâtea corespondenţei comunelor şi muni­
cipiilor în limba germană : cu oficialităţile militare (§ 15). Nu era, cum s-ar
părea, un lucru lipsit de importanţă,, deoarece din? cadrul armatei făcea
parte şi jandarmeria, cu care contactul era permanent şi de asemenea ."co­
mandamentele militare cercuale. > :r
Din capul locului loan Raţiu, viitorul preşedinte al Partidului Naţio­
n a l Român, care rosteşte acum unul dintre cele mai remarcabile, discursuri
aleisale66, cere ştergerea lui. Din mai multe motive. Principial, contravenea
făţiş egalei îndreptăţiri. Istoric, încalcă o practică ădînc înrădăcinata şi
chiar unele legi. Atît comunele cît şi jurisdicţiile s-au folosit întotdeauna, în
corespondenţa obişnuită cu armata, de limba.lor proprie. Comanda supremă
n-a ridicat niciodată alte pretenţii. Numai guberniul era obligat (prin legea
51 din 1791) să trateze cu „suprema armorum praefectura” din Sibiu, în
latină, iar apoi, printr-o măsură administrativă ulterioară, în germană. Prac­
tic;.:; ar fi fost greu, aproape imposibil) de realizat. Doar dacă toate comu­
nele ar fi silite să întreţină notari germani. Fogarassy vorbeşte în acelaşi
sens67.
65 Idem, p. 416.
66 Idem, p. 418.
67 Idem, p. 415.
208 S. RETEGAN 2(

Prevederea găseşte însă în centru apărători fervenţi. Mai mult decît

atît ; se cere, sub pretextul necesităţii unei administraţii unitare, extinderea
ei şi la autorităţile financiare68. Imperativul unităţii administraţiei — ri­
postează Bariţiu — nu justifică în nici un caz centralizarea. Trebuie să şe
ştie că ceea ce se face este un joc foarte periculos care ar putea duce la în­
depărtarea popoarelor. Cît despre administrarea finanţelor, care afectează
pînă şi cel mai mic cătun, pînă şi cel mai neînsemnat contribuabil, în limba
germană, ar fi desigur mult prea mult. Şi aşa dările, din ce în ce mai mari,
abia se pot încasa.
Se propun, după interminabile discuţii, soluţii de compromis. Fie
restrîngerea obligativităţii limbii germane la corespondenţa cu comanda
supremă, fie excluderea totală a comunelor şi, parţial, şi a municipiilor —
prin inserarea formulei labile ,,după putinţă” — din sfera prevederilor legii.
Acceptarea de către dietă a acestui din urmă amendament, iniţiat de Ba­
riţiu, va fi cea mai însemnată modificare adusă proiectului de lege.
O adîncă însufleţire cuprinde dieta la dezbaterea temutului § 17.
Cităm : „Bimba oficială internă a oficiilor şi curţilor judecătoreşti superioare,
cum şi a comunicaţiunii acestor oficii şi curţi judecătoreşti între ele şi eu
oficiile ce se află în afară de Marele Principat al Transilvaniei, se va deter­
mina pe calea ordinaţiunilor”69.
Cea ce se remarcă aici în primul rînd este frustrarea dietei de un drept
fundamental al său, exercitat în trecut, cum o dovedesc dietele din 1791—
1842, 1847. Nu-i putea fi contestat nici dietei din Sibiu, deoarece nici di­
ploma din octombrie şi nici constituţia din februarie nu cuprind vreo limitare
în această privinţă, fapt pentru care Fogarassy recomandă dietei adoptarea
limbii maghiare ; fapt pentru care mai mulţi deputaţi din centru recoman­
dă pe cea germană („adoptarea limbii principelui”70). Ne-am aştepta în
în mod normal ca cei din stînga să propună limba română, vorbită de
de 2/3 din populaţia Transilvaniei, sau să declare toate cele trei limbi ca
limbi interne ale forurilor în cauză. în conferinţele naţionale româneşti
se vorbeşte într-adevăr foarte mult despre aceste două alternative. Niciuna
însă hu poate fi acceptată. Prima era atunci, din motive de ordin politic,
imposibilă, cealaltă impracticabilă. Dacă forurile locale aveau o singură
limbă internă, cea a jurisdicţiei din care făceau parte (§ 16), cu atît mai
mult era necesar acest lucru în cazul celor centrale. S-ar fi putut, eventual,
propune o rotaţie periodică a celor trei limbi sau să se decreteze una dintre
ele pentru fiecare for în parte, dar'la fel fără şanse de succes. Prevederile
§ 17, constată unanim toţi observatorii contemporani, au fost apărate de
Habsburgi cu cea mai mare tărie. „Cu pieptul” — scrie Gazeta Transilva­
niei.
Cei care vor trebui să cedeze sînt iarăşi românii. Ştiau toţi că riscul
unei împotriviri deschise ar fi fost periclitarea întregii lor trude de înnoire
democratică a constituţiei Principatului, întreprinsă în aceşti ani. încearcă,
68 A kten und Verhandlungen . . . p . 4 6 —49.
60 Z iarul stenografie, p. 437.
70 Gazeta Transilvaniei, nr. 103 din 26. X . 1863, p. 403.
21. RECUNOAŞTEREA ROMANEI CA LIMBĂ OFIQIALA A TRANSILVANIEI 209

în schimb, un subterfugiu : propun ca stabilirea, pe cale administrativă, a

limbii oficiilor centrale să dureze numai pînâ la reorganizarea lor constitu­
ţională. Deasemenea, propun folosirea celorlalte limbi pentru referate,
opinii, voturi separate71. Principial, cel puţin, ar fi putut fi apărată astfel
o însemnată prerogativă a dietei şi, implicit, autonomia Transilvaniei.
Din nefericire, breşa despre care am vorbit zădărniceşte această tentativă.
Amendamentul românesc este respins cu majoritate de voturi.
Dezbaterile dezvăluie, mai mult decît oricînd, precaritatea situaţiei
Transilvaniei în cadrul Imperiului, şubrezenia regimului său parlamentar,
fragilitatea poziţiei românilor. înţelegem mai clar drama sufletească
pricinuită unor oameni profund preocupaţi de soarta naţiunii, de sacri­
ficarea convingerilor lor celor mai intime, complexitatea poziţiei de­
putaţilor români, acuzaţi de sus şi de jos în acelaşi timp, greutatea sarcinii
lor. Par puşi — imaginea vine de la sine — să desfacă un ghem ale cărui
capete nu se găseau în mîinile lor. O adîncă amărăciune răzbate din aceste
dezbateri.. Este într-adevăr penibil — declară în numele românilor loan
Sipotariu — că dieta a putut fi constrînsă să renunţe ea însăşi la un drept
al său, că naţiunile Transilvaniei, în ciuda tuturor deosebirilor de vederi
care existau între ele, n-au putut preîntîmpina acest fapt. Dezamăgirea
încercată provocă o anumită apatie, resimţită mai ales la adoptarea celei
de a treia legi.
Prevederii acesteia atît de acre îi urmează una mai dulce. Referitor la
şcoli, inclusiv la cele superioare, proiectul de lege acordă dreptul stabilirii
limbii de învăţămînt acelora care le întreţin (§ 18). Acest principiu liberal,
adoptat de aproape toate statele europene, este, cu unele excepţii, salutat
de români. De asigura o mai mare libertate de mişcare într-un domeniu,
considerat încă, în spiritul iluminismului, esenţial pentru ridicarea naţiunii
lor. Cer însă, şi pe bună dreptate, prin mitropolitul Şuluţiu, ca în gimnaziile
susţinute de stat toate cele trei limbi oficiale să fie obligatorii. Mergînd mai
departe, consilierul şcolar Paul Vasici propune ca limba şcolilor de stat să
fie aceea a majorităţii elevilor. Se evocă pe larg cazul cunoscut al gimnaziu­
lui din Sibiu, unde deşi 2/3 din elevi erau români, limba română era cu totul
exclusă72. Situaţia era, în această perioadă, aproape identică şi la liceul de
stat din Cluj73, ca şi la cel din Braşov.
Tot Şuluţiu propune ca institutele superioare de învăţămînt, susţinute
de stat, să aibă caracter paritetic, adică predarea să se facă în toate cele
trei limbi. Se viza aici, indirect, o plănuită universitate a Transilvaniei,
la care cercurile vieneze fac în această vreme aluzii. Se aud însă voci care
pledează deschis pentru introducerea şi a limbii române în Academia juri­
dică din Sibiu, precum şi în cea care urma să se deschidă la Cluj.
Dar deschiderea pe care o operează aliniatul aflat în dezbatere afecta,
în Transilvania, un domeniu tabu : acela al autonomiei confesiunilor, cărora
vechea constituţie le acorda drepturi nelimitate şi exclusive în domeniul
71 Ziarul stenografie, p. 443.
72 Statistikes Jahrbuch der österreichischen Monarchie fü r das 1864, Wien, 1865, p. 343.
73 Idem, p. 345.

14 — A nuarul In stitu tu lu i de Isto rie şi A rheologie

210' .. S. RETEGAN ■ 22

şcolar. Iată de ce baronul Bedeus, împreună cu alţi deputaţi saşi,, cere ■şter-j
gerèa lui. Se formulează rezerve şi din partea capilor confesiunilor româneşti.
S-ar deschide drumul — se plînge Şuluţiu — făcînd aluzie la grădiniţele
maghiare deschise de baronul Wesselényi pe domeniul său — unor eventuale
încercări de deznaţionalizare74. Şaguna este categoric împotriva oricărei
şcoli care nu ar avea caracter strict confesional75.
Pe acest teren extrem de sensibil, şcolar şi confesional în acelaşi timp,
discuţia deviază uşor : rătăceşte mult în trecut sau se pierde în previziuni
pentru viitor. Se vorbeşte, între altele, despre legile şi dispoziţiile şcolare
mai vechi, starea jalnică a învăţămîntului în Transilvania în general şi; a
celui românesc în special, despre abuzurile comise de stat în ceea ce priveşte
limba de învăţămînt, despre necesitatea unor şcoli comerciale, industriale,
agronomice, a unor institute de învăţămînt superior. Pe scurt, cam despre
toate. Răzbat, pe lînga aceasta, .în dietă ecouri ale controversei, ce anima
în această vreme intelectualitatea românească între adepţii şcolii confe­
sionale şi ai celei cu caracter naţional. Realizarea în aceşti ani, oricum mai
prielnici, a visului paşoptist, a acelei academii de drepturi, va fi tergiversată
tocmai din această cauză. '.
Amendamentele româneşti la § 18 sînt, în cele din urmă, respinse cu
o majoritate de 49 de voturi contra faţă de 37 de voturi pentru76.
Stabilirea limbii matricolelor bisericeşti (la libera alegere a confesiuni­
lor) .trece fără incidente. Este în schimb un prilej binevenit pentru a se arăta
situaţia grea a preoţilor săteşti, siliţi adesea, în lipsa oricărui ajutor din.
partea statului, să-şi cîşţige traiul cu munca mîinilor. Se deplînge lipsa ori­
cărui ajutor material din partea statului. Cu atît mai mult cu cît ei îndeplineau
şi pentru stat, sau mai ales pentru stat, atribuţiile unor oficii de stare civilă.
Pe. un plan mai general, se ating aici o serie de aspecte privind raporturile
dintre stat şi biserică.'
Prevederea finală a proiectului — aplicabilitatea imediată a legii, —
provoacă o ultimă complicaţie. Se propune — pe motivul necunoaşterii
limbii române — amînarea aplicării legii pînă la deplina organizare adminis­
trativă şi judecătorească a Principatului (Filtsch), ceea ce — replică Şaguna
— ar putea însemna foarte bine ad calendas graecas sau amînarea aplicării
§ 3 şi 5 timp de trei ani (Budacker). Pentru analogie sînt amintite legile
din 1842 şi 1847.
Ambele amendamente sînt bineînţeles respinse. Amărăsc însă nespus
de mult pe români. Nerăbdarea cu care naţiunea română a aşteptat o. ase­
menea lege — declară Ion Puşcariu — obligă la respect. îi vor fi suficiente
atîtea secole de aşteptare77. Mai vorbesc în acelaşi spirit Andrei Şaguna,
loan Negruţiu, Gavril Man, Nicolae Popea, Vasile Pop.
Se adoptă astfel, în 29 septembrie 1863, după 10 şedinţe de dezba­
teri, întreg proiectul, care devine astfel articol de lege78.
74 Z ia ru l stenografie, p. 451.
76 Idem , p. 445.
76 Concordia, nr. 91 din 31. X . / 12. X I. 1863, p. 392.
77 Z iaru l stenografie, p. 483.
78 Păcăţianu, Teodor V., Cartea de aur, II I, Sibiu, 1905, p. 377—379.
23 RECUNOAŞTEREA ROMÂNEI CA LIMBA OFIQIALA A TRANSILVANIEI 211

Activitatea dietei poate fi apreciată ca democratică. Stingă nu a reuşit,

e drept, datorită scizionării sale, să-şi impună toate amendamentele, dar
à operat totuşi mai multe modificări în actul iniţial. între acestea, cea mai
importantă este scutirea comunelor şi indirect a municipiilor de obligativi­
tatea folosirii limbii germane în raporturile lor cu armata. Aceasta va fi,
după unii, cauza amînării sancţionării legii. Au fost pe de altă parte: evi­
tate; adesea cu preţul unor mari sforţări, toate amendamentele aripei de
dreapta.
; Ecourile acestei dezbateri obositoare se mai prelungesc un timp în
presă. Izbucneşte acum faimoasa polemică din „Concordia” între Nicolae
Popea, viitorul episcop al Caransebeşului, şi vicepreşedintele gubernial
Vaşile Pop.
■ : începutul îl face V. Pop care, printr-un lung „apel la naţiune”, în care
încearcă să justifice acţiunea fracţiunii funcţionăreşti respingînd, rînd perind,
toate amendamentele făcute de majoritatea românească79. Ba că ar fi fost
inutile, ba imposibile, ba inoportune, făcînd inacceptabilă întreaga lege. îşi
arogă sie-şi şi celor din jurul său meritele cele mai mari pentru ascensiunea
politică pe care o trăia naţiunea. Sînt în măsură — spune el — ca unii cè Se
găsesc în fruntea trebilor publice să dispună de soarta celor mai mulţi din
cei care i-au înfierat ca trădători. Foloseşte, la un moment dat, deşi nu
cu sensul peiorativ care i se va da, expresia de „öpincari” 80.
" Răspunsurile diverse care urmează oglindesc pornirea adîrică ce
mocnea în acest timp. în rîndurile intelectualităţii româneşti. în cazul
tineretului mai ales. Nu atît poate împotriva funcţionarilor, cît împotriva
Habsburgilor, vinovaţi în ultima instanţă de această defecţiune. Studenţii
din Viena trim it lui V. Pop tm protest colectiv81. (Semnează „opincarii
celebrimei universităţi din Viena”). Extrem de semnificativă este o cores­
pondenţă anonimă a „Concordiei”82. Cei dinafara dietei — scrie autorul —
cunosc prea bine situaţia dintotdeauna a funcţionarilor de stat. Ar fi dorit
însă ca ei să figureze în dietă ca reprezentanţi ai regimului, ca „regalişti”,
iar nu ca trimişi ai poporului. Şi oricine ar fi unii dintre ei, nu se poate spune
în nici un caz că naţiunea întreagă s-ar fi ridicat, datorită meritelor lor, ci
dimpotrivă, poziţia tuturor românilor mai însemnaţi, inclusiv a celor 7—8,
se datoreşte meritului colectiv al naţiunii.
Cît priveşte legea, nu numai că susţine amendamentele făcute, dat pe
aibcuri le găseşte chiar prea moderate. Ceea ce — spune el — publicul româ­
nesc regretă cel mai mult este respingerea propunerii lui Şipotariu, ca şefii
tuturor forurilor locale să fie obligaţi să folosească în toate chestiunile limba
oficială a jurisdicţiunii respective. Aceasta i-ar fi silit fie să o posede, fie să.
poată fi numiţi numai din rîndul naţiunii majoritare (§ 16). Altmihtérf
limba română ar putea fi şi în viitor, cum este şi acum, exclusă cu totul din
administraţia superioară şi neglijată în cea inferioară. Ceea ce, mai spune el,
70 Concordia, nr. 86 din 13/25. X . 1863, p. 373.
80 Idem, nr. 91 din 30. X ./12. X I. 1863, p. 393.
81 Ibidem.
82 Gazeta Transilvaniei, nr. 96 din 10. X II. 1865, p. 393.
212 S. RETEGAN 24/

se.întîmplă acum conform primei legi a dietei din Sibiu („Praeter legem”)
s-är putea îmtîmpla în viitor, pe baza celei de-a doua („Secundum legem”)'.
într-adevăr, legea prin care limba română era recunoscută şi ea ca
limbă oficială a Transilvaniei, nu era, cu liberalismul său moderat, tocmai
ceea ce ar fi dorit românii. Era însă, în împrejurările date, cea mai bună
posibilă. Aproape toţi oamenii politici români, şi mai cu seamă Bariţiu,
al cărui cuvînt atîrnă întotdeauna greu, insistă asupra acestui fapt83.
Nici o altă lege de dinainte sau de după ea, pînă în 1918, nu cuprinde ase­
menea prevederi. liberalismul ei va apare mai evident abia în timpul dualis­
mului. Ea acorda limbii române, în ciuda limitelor sale, un cîmp de desfă­
şurare foarte larg în administraţia şi justiţia locală, o introducea în anumite
sfere ale administraţiei centrale (guberniul trebuie să răspundă în limba
actelor care i-au fost înaintate de forurile inferioare sau de particulari),
devenea legal limbă parlamentară. Ea dădea naţiunii române posibilitatea
de a-şi apăra soarta, cu ajutorul limbii sale, limbii înşişi, cele mai ample
perspective de dezvoltare. Oferea, într-un cuvînt, instrumentul prin care
naţiunea română să se impună trainic în viaţa publică a Marelui Principat.
Totul însă depindea de felul cum urma să fie aplicată.

Eegea a doua a dietei din Sibiu intră în vigoare, în mod fără precedent,
înaintea sancţionării ei de către împărat. înainte deci de a deveni,
potrivit practicii constituţionale transilvănene, lege propriu-zisă. încă în
30 decembrie 1863, cancelaria aulică ordonă guvernatorului ca prevederile
„articolului de lege” să se îndeplinească neîntîrziat atît la guberniu cît şi
în unităţile administrative84. în mai anul următor, porunca este reînnoi­
tă 85. în ceea ce priveşte guberniul, răspunde guvernatorul Creneviile, dispo­
ziţia va putea fi-îndeplinită deoarece destui dintre angajaţii săi cunosc
toate cele trei limbi ; greutăţile inerente vor putea fi trecute printr-o mai
bună împărţire a personalului şi, eventual, prin crearea unor posturi noi86.
Ca.atare, legea este „publicată” (trimisă tuturor autorităţilor), fără a avea
sancţionarea împăratului. Aceasta întîrzie, faţă de prima lege, îngrijorător
de mult. Ea Sibiu se vorbea că nici nu va fi sancţionată pînă cînd dieta nu
va adopta proiectele de lege privind noua împărţire'administrativă şi cel
privind reorganizarea politică şi judecătorească87. în 3 octombrie 1864,
D. Moga interpelează prezidiul dietei dacă există sau nu şanse pentru sanc­
ţionare ; cere să se facă cunoscute piedicele care i se opun88. Eegea va fi
sancţionată abia în mai 1865.
Era de aşteptat ca aplicarea legii să întîmpine greutăţi. înainte de toate
chiar felul în care a fost publicată implica o obligaţie relativă, sau
poate chiar neglijabilă de a fi respectată. Ca şi cum — spune cineva — s-ar
83 O.L., f. 263, Bin. iratok, 1864, nr. 892.
81 Idem, nr. 3201.
85 Ibidem
86 Gazeta Transilvaniei, nr. 78 din 12. X . 1864, p. 313.
87 Păcăţianu, T. V., o.c., p. 582.
88 Gazeta Transilvaniei, nr. 103 din 11. I. 1865/30. X II. 1864 p. 414.
25 RECUNOAŞTEREA ROMANEI CA LIMBA OFICIALA A TRANSILVANIEI 213

fi luat o probă a pulsului luptei românilor în această chestiune89. Legea nu

cuprindea apoi nici un fel de pedeapsă pentru acei care-i contravin. Nu a
fost urm ată de un regulament de aplicare. Mai mult însă decît toate acestea,
ea avea de înfruntat adversitatea acelora care trebuiau să o aplice. Corpul
funcţionăresc, controlat în comitate de nobilimea maghiară iar pe Pămîntul
Crăiesc de birocraţia săsească, datorită necunoaşterii limbii române sau
foarte adesea din obstrucţie, va eluda în general legea. în niciun alt domeniu
poate prejudecăţile nu erau atît de adînc înrădăcinate ca aici. Aplicarea ex­
haustivă a legii era legată deci de înfăptuirea altor reforme. Climatul politic
general care prevestea apropierea dualismului exercită, desigur, şi el, o
influenţă nefastă. Va fi astfel o lege prea puţin supravegheată şi prea puţin
respectată.
' Începînd de sus, guberniul, al cărui sediu a continuat să rămînă în to t
acest timp la Cluj, oferă el însuşi exemplul. Se adresează curent districtelor
Făgăraş şi Năsăud, în limba maghiară. Ba uneori chiar şi redacţiei Gazetei90.
Sau cînd foloseşte limba română/ ea era aproape de neînţeles. Guvernatorul
Creneville, aflat din cauza dietei la Sibiu, ordonă în mai 1864 cancelariei
guberniale să respecte prevederile legii91. Altă dată dispune ca toate emisele
ei să fie în prealabil comunicate la Sibiu, pentru revizie92. Ar fi totuşi
nedrept să negăm guberniului, spre deosebire de Tabla regească prezidată
de baronul Apor, o anumită bunăvoinţă în această privinţă.
La fel stau lucrurile şi în unităţile administrative. Oficiile publice din
comitate — scrie ,,Gazeta Transilvaniei” — emit foarte rar rezoluţii în limba
română. Cele mai multe plîngeri se ridică din comitatele nordice Dobîca
şi Solnoc, unde existau funcţionari care refuzau pur şi simplu să semneze
acte româneşti93. La judecătoriile comitatense se dau, e drept, mai multe
sentinţe sau rezoluţii în limba română ; în mod curent însă, cu excepţia
locurilor unde preşedinţii erau români, prevederile legii sînt respectate numai
de către funcţionarii români. începe să se încetăţenească obiceiul ca fiecare
funcţionar să se servească de limba sa maternă. Mai strict se respecta legea
în cadrul judecătoriilor „singulare”, unde românii, fără excepţie, şi o mare
parte a funcţionarilor maghiari se adresează împricinaţilor în limba lor.
Sînt de lăudat — spune redacţia — unii asesori comitatenşi maghiari pentru
progresele pe care le-a făcut în însuşirea limbii române, în timp ce alţii
nu se pot dezbăra de ideea că ea ar fi incompatibilă unei administraţii
moderne.
în scaune situaţia este şi mai rea. Vei afla — remarcă contemporanii —
cancelarii săseşti unde nu s-a scris o buche în limba română.
Aplicarea legii era pentru români, care văd în ea un mijloc mai mult
decît un scop, tot atît de importantă ca şi legea însăşi. Ca atare, în lipsa
unor preocupări oficiale, ei încearcă, în 1865, să o impună de jos în sus.
Se formează cu ajutorul presei un larg curent de opinie în această direcţie.
■ 88 Idem, nr. 94 din 9. X II. 1865, p. 383.
90 O.B., f. 263, Bin. iratok, 1864, nr. 3201.
91 Idem, nr. 3318.
92 Gazeta Transilvaniei, nr. 31 din 3. V. 1865, p. 123.
93 Idem, nr. 53 din 19. V II. 1865, p. 209.
 /
I
i
214 S. RETEGAN 26;

Redacţia „Gazetei Transilvaniei” propune, în ianuarie 1865, publicului şi

mai ales funcţionarilor români o serie de măsuri: particularii care se adre­
sează autorităţilor, să ceară chiar în petiţiile lor rezoluţii în limba româna;
să fie retrimise rezoluţiile în limbile germană sau maghiară; să fie comuni­
cate redacţiilor ziarelor toate cazurile de încălcare a legii, spre a fi publicate;
funcţionarii români să apeleze în asemenea cazuri la guberniu, cancelarie,
împărat etc.94 Mai dăinuia acum credinţa că încă totul depinde de fermitatea
publicului, că singura piedică ce s-ar opune aplicării legii ar fi obişnuinţa
unor vechi privilegii. „Cadavrele — declară „Gazeta” — nimeni nu lé\va
putea apăra nici de muşte” 95. Abia negocierile dualiste, al căror curs, se
precipită brusc în 1866, vor arăta toată gravitatea situaţiei. Spre sfîrşiţul
anului 1865, acţiunile pentru impunerea limbii române se răresc — mai
pot fi constatate, de pildă, în legătură cu convocarea dietei de la Cluj —; înce­
tează, datorită războiului în anul următor, pentru ca în 20 iunie 1867, la
cîteva zile după încoronarea împăratului, legea însăşi, împreună cu toate
celelalte legi ale dietei din Sibiu, să fie abrogată.
Viaţa legii, prin care se acordă limbii române dreptul de cetate, a.fost
mult prea scurtă pentru a rodi pe măsura speranţelor cu care a fost investită.
Efectele unei asemenea legi erau condiţionate de timp şi, în foarte mare
măsură, de existenţa unui climat general favorabil. Cei trei ani pot fi prţyiţi
mai mult ca o perioadă de germinare. Efectele ei sînt astfel mai mult de ordin
moral decît de ordin practic. Şi aşa însă legea democratică a dietei :âe la
Sibiu a avut o importanţă cu totul deosebită. Căldura binefăcătoare pè care
a radiat-o asupra contemporanilor poate fi înţeleasă doar dacă o raportam
la trecut. Intelectualitatea românească şi chiar lumea satului românesc,
pîiiă unde răzbat ecourile ei, trăieşte un moment de împlinire greu de expri­
mat în cuvinte. Ea va constitui, chiar şi după abrogarea ei, pentru o foarte
lungă perioadă istorică, un îndemn mobilizator. : ,

D IE A N E R K E N N U N G D E R RU M Ä N ISCH EN SPR A C H E A LS O E IZ IE L L E SPR A C H E

S IE B E N B Ü R G E N S IM LA N D TA G E VON H ER M A N N STA D T
(Zusam m enfassung) '
Die A rbeit ste llt in ihrem einführenden Teil das Problem der ofiziellen Sprache in Sie­
benbürgen bis 1860, bis die B enützung der rum änischen Sprache zum ersten Mal im öffentli­
chen Leben genehm igt wurde, dar. Die B enützung der rum änischen Sprache w ar aber m ir
lokal und n u r in gewissen Schranken erlaubt. E rs t der L a n d tag von H erm an n stad t vom 1863/
64, der erste L an d tag aus der Geschichte Siebenbürgens, in welchem die rum änische N ation
die M ehrheit bildete, d ekretierte durch ein Sondergesetz (das zw eite Gesetz) die A nerkennung
der rum änischen S p rach e'als ofizielle Sprache Siebenbürgens neben der deutschen u n d u nga­
rischen Sprache. Die A rbeit ste llt ausführlich die heftigen Auseinandersetzungen, die die A nnah­
m e dieses Gesetzes hervorrief, dar. Obwohl in seinem In h a lt einige E inschränkungen, d ie ‘von
den H absburgerkreisen auferlegt w urden, erscheinen, b o t das Gesetz der rum änischen N ation,
durch seinen dem okratischen C harakter, ein W erkzeug, durch welches sie sich d au erh aft im
öffentlichen Leben durchgesetzt h a t. D as Gesetz w urde aber, nach Abschliessung des D ualis­
mus, so wie alle anderen Gesetze des H erm an n städ ter L andtages, aufgehoben.*86
M Idem,, nr. 53 din 19. V II. 1865, p. 210.
86 Idem , nr. 103 d in 11. I. 1865/30. X II. 1864, p. 414.
D A T E N O I P R IV IN D C O N T R IB U Ţ IA U U I IR IE MÄCEEA-
R IU EA E U PT A ROM ÂNIEOR ÎM PO TR IV A D U A E ISM U E U I
i _I

DE

; " D U M ITR U SUCIU

încă în primii ani ai regimului dualist, popoarele asuprite din monarhia

habsburgică au susţinut o dîrză rezistenţă împotriva politicii guvernelor din
Pesta şi Viena. între 1868—1871 aproximativ 1 milion şi jumătate de cehi
au. participat la numeroase mitinguri şi în unele regiuni cehe s-au iniţiat
greve ale impozitului. Totuşi radicalii grupaţi în jurul lui Fric şi a societă­
ţii .’’Dëdicii” nu au reuşit să declanşeze o insurecţie ce ar fi avut ca scop
crearea unui stat ceh în cadrul unei federaţii slave; Fric era de altfel conştient
că problema nu se putea realiza decît în ambianţa unui. război european
sau .a unei revoluţii generale1. Liderii cehi boicotează atît dieta de la Praga
cîţ şi Reichsratul vienez. Opoziţia comună a partidului naţional din Croaţia
şi a cercurilor militare croate, a reuşit să provoace căderea banului Rauch
unéalta docilă a Vienei şi Pestei şi în alegerile din septembrie 1871 liderii
croaţi cîştigă majoritatea în dieta de la Zagreb (Agram), astfel că aceasta
nu mai recunoştea legalitatea compromisului maghiaro-croat (Nagodba,
1868). Situaţia s-a complicat prin insurecţia armată de la Rakovica condusă
de;radicalul Kvaternic. Tratativele dintre guvernul maghiar şi liderii naţio­
nali croaţi, deşi au dus la rezultate modeste pentru aceştia din urmă, totuşi
a u . înregistrat unele cîştiguri: fixarea sumei de buget alocată cheltuielilor
administraţiei autonome croate, necesitatea redeschiderii în termen dé 3
luni' a dietelor dizolvate, definirea mai precisă a competenţei ministrului
pentru Croaţia din guvernul de la Pesta2.
Deşi slovenii erau divizaţi în provinciile austriece Carintia, Carniolia
de sud, Stiria de sud, Istria, Triest şi Goriţia sau în partea maghiară a impe­
riului între rîurile Mura şi Raab3, totuşi militează cu hotărîre pentru o Slo-
1 Frau Zwitter, Jaroslav Sidak et Vaso Bogdanov, Les problèmes nationaux dans
la monarchie des Habsbourg, Beograd, 1960, p. 103
. 2 Ibidem, p. 108
3 Georges I. Devas, L a N ouvelle Serbie. Origines et bases sociales et politiques.
Renaissance de l’état et son developpement historique. D inasties nationales et revendications libé­
ratrices, Paris, 1918, p. 319
 216 D. SUCIU 2

venie Unită autonomă deoarece ei constituiau o naţiune, cu propria ei poli­

tică şi nu o noţiune etnografică. îngrijoraţi de intensitatea mişcărilor naţio­
nale, Beust şi Andrâssy l-au încurajat pe Francise Iosif să adopte măsuri
şi mai dure împotriva acestora. îm păratul a anulat promisiunile făcute
cehilor la 12 septembrie 1871 de către guvernul Hohenwart, care este înlo­
cuit cu un guvern al partidului liberal german (Auersperg-Baser), acesta
reuşind să stabilizeze situaţia. De fapt legea electorală bazată pe votul
cenzitar şi sistemul curiilor (marea proprietate, oraşe, comune rurale etc.)
permitea în multe Iccuri ca germanii să deţină majoritatea în dietele locale
chiar dacă erau minoritari din pnnct de vedere etnic. Situaţia externă,
marcată de apropierea Vierei de Berlin, unde Bismarck începea să se afirme
ca susţinător al integrităţii monarhiei dualiste4, era şi ea favorabilă tendinţe­
lor dominanţilor.
Bazaţi pe dreptul etnic şi însufleţiţi de ideile înaintate ale secolului
conducătorii români şi sîrbi din Ungaria acţionau în comun pentru salvgar­
darea intereselor naţionale5. Programul politic sîrb (Becicherecul Mare
1869) nu prevedea numai lupta pentru autonomia completă a Croaţiei şi
a slavilor din partea austriacă a imperiului, ci şi sprijinirea luptei pentru
autonomia Transilvaniei istorice, aşa după cum Conferinţa românească
de la Timişoara apăra atît autonomia Transilvaniei istorice (Ardealul)
cît şi cea a Croaţiei. Uupta parlamentară se dădea în condiţii destul de dificile
deoarece după sistemul electoral al Ungariei istorice doar 6 % din populaţie
avea drept de vot pentru Camera deputaţilor ; de asemenea consiliile comi­
tatelor şi comunelor erau compuse jumătate din virilişti (persoane care
plăteau cele mai mari impozite) şi jumătate aleşi pe baza unui vot cenzitar
restrîns. Astfel chiar şi majoritatea maghiarilor adeptă a extremei stîngi
antidualiste putea să-şi trim ită doar un număr restrîns de deputaţi în dietă,
majoritatea deţinînd-o aici partidul liberal pro-dualist format din marea
nobilime legată acum de interesele păturii suprapuse a burgheziei maghiare
şi de funcţionarii acestui regim6.
Majoritatea conducătorilor politici din Transilvania istorică, rămînînd
strîns ataşaţi de principiul autonomiei Transilvaniei şi de legile din 1863—
1864 care decretau naţiunea română ca naţiune politică şi limba ei ca una
din limbile oficiale ale principatului, au susţinut o hotărîtă rezistenţă anti-
dualistă prin boicotarea dietei de încoronare de la Pesta ; aici dominanţii
se pregăteau ca prin „reactivarea” legilor de uniune de la 1848 să conto­
pească Transilvania în cadrul integrităţii statului coroanei Sf. Ştefan, să
invalideze ca „nelegale” cuceririle româneşti din 1863—1864 şă să realizeze
legi care să consfinţească singura existenţă a naţiunii politice maghiare ce

4 Zwitter, op.cit., p. 106

5 La 16 aprilie 1868 conferinţa naţională româno-sîrbă definitivează proiectul de lege
a naţionalităţii îndreptat împotriva proiectului comisiei parlamentare ; în cadrul acestei comisii
Anton Mocioni, Ştefan Branovaţchi (rutean), Svetozar Miletici prezintă vot separat în favoarea
proiectului liderilor naţionali şi împotriva celui guvernamental. în parlament sîrbii Dimitrie-
vici, Manoilovici, Miletici, Stoiacicovici şi Trifunaţ, alături de 19 lideri români votează contra
legii de naţinalitate prezentată şi impusă de dom inanţi (proiectul lui Deâk Ferenc)
6 Zwitter . . . op.cit., p. I l l
3 CONTRIBUŢIA LUI I. MÄCELARIU LA LUPTA CONTRA DUALISMULUI 217

urma să cuprindă şi indivizii aparţinători celorlalte „naţiuni genetice” din

Ungaria istorică.
Deşi alături de alţi cîţiva conducători politici ardeleni, I. Măeelariu
acceptă intrarea în dieta de la Pesta, aici el a susţinut o curajoasă activitate
antidualistă pe baza programului naţional comun care se inspira din ideile
libertăţii şi egalităţii naţionale conform dreptului etnic natural. încă în
11 noiembrie 1866,1. Măeelariu ţinea să-şi exprime hotărîrea privind „merge­
rea sau nemergerea mea la Pesta” subliniind că „sînt botărît a merge, însă
nu vînzătoriu al naţiunei, precum mai zic unii şi alţii, ci a face to t aceea
ce vreau a face toţi românii cei adevăraţi, deşi pe altă cale ; voi merge zic,
însă numai cînd va veni întrebarea uniunei înainte şi numai la o şedinţă”7.
De fapt la început, în 1866, toţi deputaţii români ardeleni (cu excepţia lui
I. Hossu) din dieta de încoronare acceptau de comun acord combaterea
şi respingerea legalităţii legilor de uniune a Transilvaniei cu Ungaria decre­
tate la Pojon (Bratislava) şi Cluj în.18488. în anii următori moderaţii Puş-
cariu şi Bohăţel propun doar completarea sau revizuirea legilor de uniune
prin inserarea unor articole favorabile şi dezvoltării politice a românilor,
pe cînd I. Măeelariu rămîne neclintit pe poziţia radicală militînd pentru
respingerea totală a legislaţiei dominanţilor. în calitatea lui de consilier
gubernial, nu scăpa nici un prilej, ca în şedinţele guberniale din Cluj să-şi
’manifeste ataşamentul şi hotărîrea sa de a-şi apăra naţiunea ameninţată,
în consiliul gubernial s-a discutat petiţia lui G. Bariţiu şi I. R aţiu9, desti­
nată a fi înaintată împăratului în vederea salvgardării autonomiei Transil­
vaniei şi a libertăţilor politice româneşti cîştigate pînă atunci. Guberniul
à negat competenţa autorilor şi — scria I. Bologa lui Bariţiu — „spune
cancelariei să lucre într-acolo, cît să fiţi îndreptaţi la calea cuviincioasă ..
. .. ” . Dominanţii deşi ostili petiţiilor naţionale preferau, acum, ca ele să
fie îndreptate la dieta din Pesta, reglementarea situaţiei popoarelor nema­
ghiare din teritoriile coroanei Sf. Ştefan fiind considerată de competenţa
acesteia în epoca de definitivare a dualismului austro-ungar. Dimpotrivă
I. Măeelariu subliniază meritele petiţiei, primeşte toate punctele ei de ale
sale şi prezintă vot separat în contra concluzului gubernial. întrebat dacă
nu mai are de gînd să meargă la Pesta, consilierul gubernial român răspunde
dîfz că va merge „ca să spui şi eu dietei Ungariei toate acestea, care sînt
cuprinse în petiţiunea aceasta, apărîndu-le totodată”10.
’ Situarea lui I. Măeelariu pe baza programului naţional comun a făcut
posibilă apropierea dintre el şi unii şefi politici pasivişti (I. Raţiu) în ciuda

’ Arhiva Bibliotecii Mitropoliei Ortodoxe Sibiu, fond Şaguna nr. 2258. Scrisoarea lui I.
Măeelariu către I. Meţianu expediată din Cluj
■ , 8 Biblioteca Academiei R. S. România (B.A.R.), Manuscrise române nr. 997, f. 56.
Scrisoarea lui I. Măeelariu către G. Bariţiu expediată din Mercurea la 8 ian. 1869
9 T. V. Eăcăţianu, Cartea de aur sau luptele politico-naţionale ale românilor de sub
coroana ungară, vol. IV, Sibiu, 1906, p. 128—135; S. Retegan, A titudinea burgheziei române
din Transilvania fa ţă de dieta din Cluj din 1865, în „Studia Universitatis Babeş-Bolyai”, Series
Historia, fasc. 2, Cluj, 1966, p. 122
10 B.A.R., mss. rom., nr. 993, f. 237—238. Scrisoarea lui I. Bologa către G. Bariţiu
expediată din Cluj la 6 ian. 1867
218 D. SUC1Ü 4

diferenţelor de tactică, a participării sau neparticipării la lucrările dietei.

Da Cluj (1867), între I. Măcelariu, I. Raţiu şi alţi şefi politici români inter­
vine înţelegerea ca deputaţii care şi-au înaintat mandatele să plece cît mai
curînd în dieta din Pesta pentru a sprijini petiţia amintită. Astfel în urma
acestei înţelegeri comune, I. -Măcelariu renunţă la intenţia sa de a nu
intra în dietă decît atunci cînd va ajunge la ordinea zilei „reglementarea”
legii de uniune, pentru a lupta împotriva ei. Dar colegii lui Măcelariu sosiţi
în dieta maghiară, timoraţi de majoritatea acesteia, profund ostilă celor
care apărau drepturile naţionale ale popoarelor nemaghiare şi influenţaţi
de tactica moderată a lui Puşcariu, au renunţat să respecte înţelegerea de
la Cluj.
Clasele dominante în plină ofensivă reafirmau valabilitatea legii care
decreta limba maghiară ca singură limbă a dezbaterilor parlamentare şi
a treburilor oficiale de stat (dar un stat în care maghiarii erau minoritari
din punct de vedere etnic în comparaţie cu totalitatea celorlalte popoare),
în pofida acestei situaţii, I. Măcelariu la 7 martie 1867 începe să se adre­
seze dietei în limba română apărînd astfel principiul egalităţii popoarelor
Ungariei prin intermediul practicării folosirii libere a limbilor naţionale
oriunde şi la orice nivel în stat ; întrerupt în mod brutal, huiduit, copleşit
cu invective, deputatul român continuă pe scurt în limba maghiară apă­
rînd dieta din Sibiu şi legile ei11. Papiu-Ilarian scria în legătură cu aceasta :
, .Măcelariu bravo că a cercat să vorbească româneşte, pagubă însă că a
continuat ungureşte. Trebuia a se mărgini protestînd în limba română”12.
Iniţial I. Măcelariu nici nu a intenţionat să vorbească în limba maghiară,
dar iritat de zgomotul din sală şi de invectivele adresate lui şi pentru a putea
răspunde atacatorilor a continuat în limba maghiară. El înaintă un act
politic important13, care ataca legile de uniune din 1848, pretindea sus­
ţinerea legislaţiei de la Sibiu şi deci a unei diete proprii pentru Transilvania,
atrăgînd atenţia dominanţilor asupra politicii lor greşite. A intenţionat să-l
prezinte şi în traducere maghiară pentru ca la cererea deputaţilor români
din Ungaria să fie citit în dietă. Documentul a circulat printre deputaţii
români, dar deoarece pînă l a l l martie A. Roman nu a terminat traducerea,
I. Măcelariu îl înmînează preşedintelui dietei în redactarea originală, deci
în limba română. întrebat de preşedintele dietei despre conţinutul documen­
tului, I. Măcelariu îl dezvăluie pe scurt. Descumpănit probabil de tonul
hotărît al autorului actului preşedintele îl întreabă: „Deci nu e petiţie?” ;
Măcelariu la această întrebare i-a răspuns : „da de unde petiţie, eu cred că
nu am venit aici să petiţionez”14. Imediat preşedintele i-a redat documentul.
Bariţiu afirmă că la cîteva zile după ce Măcelariu a părăsit dieta şi s-a întors

11 Dumitru Suciu, Activitatea lui Ilie Măcelariu în dieta de încoronare de la Pesta

(1865—1867), în „Anuarul Institutului de istorie şi arheologie Cluj” , X IV 1971, p. 151 — 152
13 I. Pervain, I. Chindriş, Corespondenta lui Alexandru Papiu-Ilarian, vol. I, Cluj,
1972, p. 113
18 B.A.R., mss. rom., nr. 997, î. 34 —38
14 Ibidem, f. 44. Scrisoarea lui I. Măcelariu către G. Bariţiu expediată din Cluj la 27
martie 1867 •
5 CONTRIBUŢIA LUI I. MĂCELARIU LA LUPTA CONTRA DUALISMULUI 219

laClui a trimis din nou actul său de protest preşedintelui dietei1516.într-adevăr

L Măcelariu nu era de acord cu tonul şi tactica petiţionarii, ci cu expunerea
ş i: afirmarea energică a programelor naţionale. El afirma că nu Ide aceea
e ra 1imposibilă apropierea dintre politicienii claselor dominante şi liderii
români, fiindcă „nu ne înţelegem, ci din contră, pentru că ne înţelegem prea
bine”16; deci primii erau conştienţi că poziţia dîrză a liderilor naţionali
şi rezistenţa poporului lor le primejduiau interesele de supremaţie, iar cei­
lalţi erau convinşi de pericolul pe care îl reprezintă o asemenea politică
şi, 'în consecinţă, combăteau efectele ei. I. Măcelariu nu dorea ca şefii politici
români din Ardeal să petiţioneze în faţa lui E. Péchy, comisarul regesc tri­
mis de guvernul ungar în Transilvania. I. Măcelariu îi scria în acest sens
l u i G. Bariţiu că „aşa ceva (petiţie n.n.) ar putea face . . . un (Şaguna)
însă! niciodată un Bariţiu” ; altceva era dacă şefii politici maghiari — spu­
nea* Măcelariu — şi-ar fi manifestat ei înşişi dorinţa de a se consulta şi cu
unii lideri români asupra doleanţelor naţiunii; în asemenea cazuri aceştia
ar trebui să ia parte la discuţii. Dar şi atunci „ne-am putea întreba că oare
ce informaţiuni i-am mai putea da cînd noi cu toţii, de ani am strigat şi stri­
găm în toate zilele, asta şi asta ne apasă. Poftească E.S. . . . a scoate peti-
ţiunea din 30/11 din pulberea arhivului şi din aceea îşi poate procura cea
mai bună informaţiune”17.
Dacă acţiunea lui I. Măcelariu la 7 martie 1867 a dezlănţuit nemulţu­
mirea majorităţii dietale şi atacurile presei dominanţilor, ea a avut în schimb
menirea să provoace o vie emulaţie şi agitaţie în opinia publică românească.
Românii din Făgăraş îşi exprimă recunoştinţa deoarece au constatat că I.
Măcelariu îşi preţuieşte „limba maicii” şi are în inimă „drepturile inaliena­
bile'ale naţiunii sale”18. Cei din Poiana îi mulţumeau fiindcă şi-a „ridicat
vocea pentru independenţa patriei, susţinînd şi .puterea legilor din anii
1863/1864”19. „Corifeul” pasivismului G. Bariţiu nu pregetă să-şi pună
primul semnătura pe adresa celor 88 de semnatari din Braşov care îl felici­
tau' pe deputatul Mercurii deoarece a avut curajul a se expune „pentru
limba noastră naţională furioaselor atacuri pornite din partea centraliştilor
din:Ungaria”20. Ea 30 martie 1867 cei 63 de români din Dobra (ţinutul Hune­
doarei) îi mulţumeau şi pentru actul adresat preşedintelui dietei prin care
I. Măcelariu „a documentat că to t poporul român din Transilvania, nu este
(a)plecat nicidecum ca despre patria lor străbună să se aducă legi în dieta

15 G. Bariţiu, Părţi alese din' istoria Transilvaniei pe două sute de ani din urmă, voi.
III, Sibiu, 1891, p. 441
16 B.A.R., mss. rom., nr. 997, f. 49. Scrisoarea lui I. Măcelariu către G. Bariţiu dia
27 aprilie 1867
17 Ibidem, f. 50
■ I8 Gazeta de Transilvania, an. X X X , nr. 28 din 21/9. IV. 1867
19 Adresa cu TI semnatari din Poiana şi 14 din Bod în Corespondenţa Vincenţiu Babeş,
aflată în posesiunea prof. dr. doc. Mihail Dan, (Cluj), care cu bunăvoinţă mi-a pus la
dispoziţie actele referitoare la I. Măcelariu; publicată în „Gazeta Transilvaniei”, X X X , nr.
27 din . 17/5, IV, 1867
20 Adresa cu 88 de semnatari în Corespondenţa Babeş; publicată în „Gazeta Transilva­
niei”, X X X , nr. 21 din 27/15, III, 1867
220 D. SUCÏU 6

pestană”21. Liberalii italieni din statul naţional urmăreau şi ei cu îngrijora­

re politica dualistă avînd încă o ramură a fraţilor lor, rămasă în monarhia
habsburgică. Actul lui I. Măcelariu a fost prilejul potrivit pentru ca aceştia
să-şi manifeste solidaritatea cu lupta românilor şi, în general, cu lupta tu tu ­
ror popoarelor subjugate. Din Torino, la 12 aprilie 1867 Vegezzi Ruscalla
îl ruga pe redactorul ziarului „Românul” din Bucureşti să publice adresa
a 35 de liberali italieni către deputatul I. Măcelariu. Acesta era privit ca
un frate demn al italienilor din „Istria şi Trento cari şi ei vor a se bucura
de naţionalitatea lor” . Cauza naţionalităţii era aceeaşi atît la poalele Carpa-
ţilor cît şi ale Alpilor. „ în momentul — continuau aderenţii — cînd Germa­
nia se constituie, cînd Italia voieşte a se completa, nobilele d-tale cuvinte
găsesc un răsunet în toate inimile . . . Italia tresare de bucurie cugetînd că
se apropie ziua cînd dogma naţionalităţii va fi baza adevăratului drept al
ginţilor în loc de principiul dinastic şi noi subsemnaţii în numele mai multora
din compatrioţii noştri, îţi prezentăm, domnule, felicitările noastre, c-ai
susţinut drepturile unei naţiuni surori . . . ”22.
în 1867, I. Măcelariu a combătut cu hotărîre practicarea polemicilor
dure şi jignitoare deschise între unii reprezentanţi ai românilor transilvă­
neni. Activistul I. Măcelariu apără cu însufleţire pe pasivistul I. Raţiu
atacat în coloanele ziarului „Telegraful român” de un corespondent din
Orăştie. într-o perioadă critică, constituia un „păcat capital” faptul că
reprezentanţi ai românilor se calomiau unii pe alţii sau încercau să atace
„pe cei mai meritaţi bărbaţi ai naţiunii” . Cei ce făceau asemenea lucruri
nu se gîndeau că aceste certuri nu numai că nu aduceau nici un folos moral
dar „ne fac numai de ruşine şi de rîs la străini” şi dădeau „neamicilor noştri
arma în mînă, arma găsită de noi, cari apoi în caz de lipsă se foloseşte în
contra noastră înşine” . Punîndu-1 la punct pe atacator, I. Măcelariu con­
chidea : „Dr. Raţiu şi-a cîştigat din contră renumele său ca un jurist şi
avocat excelent, apoi ca un român zelos şi patriot bun. Astfel îl cunosc cei
ce-1 cunosc pe dl. dr. Raţiu .. , ”23. Din păcate nici Măcelariu nu a scăpat
de atacurile pripite ale unor redactori români24*care n-au aşteptat să vadă
şi să reflecteze cu atenţie asupra acţiunilor parlamentare ale lui I. Măce­
lariu, ci l-au acuzat pentru intrarea lui în dieta maghiară. în 1868, I. Măce­
lariu dă dovadă de aceeaşi atitudine intransigentă şi radicală în problema
naţională. Acum militează din nou pentru o dietă democratică (deci cu majo­
ritate românească) pentru Transilvania istorică, apără Pronunciamentul
de la Blaj şi înfierează bazele pactului dualist în celebrul discurs din 17

21 Adresa cu 63 de semnatari în Corespondenţa V. Babeş ; publicată în „Albina”, XI,

nr. 41 — 148 din 9/21 aprilie 1867
22 Copia tradusă a adresei în arhiva V. Babeş ; publicată (după „Românul”) de „Albina”,
a. II, nr. 44 —151 din 20 aprilie/2 mai 1867
23 Telegraful Român, XV, nr. 84, din 19/31 oct. 1867
24 Dumitru Suciu, D in lupta politică românească : Activitatea lui Ilie Măcelărire
în prim ii ani după instaurarea dualism ului (1868— 1869) în „Studia Universitatis Babeş-Bo-
lyai”, Series Historia, fasc. 2, Cluj, 1972, p. 7 2 —74
7 CONTRIBUŢIA LUI I. MĂCELARIU LA LUPTA CONTRA DUALISMULUI 221

iulie25, cînd a declarat deschis nulitatea legilor de uniune din 1848 ; şi acum
a colaborat strîns cu alţi şefi politici români indiferent că erau activişti
sau pasivişti. De data aceasta Consiliul de Miniştri din Pesta îl pensionează
forţat, iar postul de consilier gubernial rămas vacant este dat lui Samuil
Poruţiu. într-o şedinţă specială, Consiliul de Miniştri consideră că discursul
lui I. Măcelariu din 17 iulie îndeamnă la împotrivire şi atacă legislaţia care
garanta unitatea statului ; dacă discursul lui Măcelariu ar fi fost rostit în
afara parlamentului ,,ar fi adus după sine o procedură de pedepsire gravă” ,
deoarece interpelantul, ca funcţionar al statului ,,a atacat acele legi care
constituie baza funcţionării actualului guvern, iar acesta nu poate răbda
de la propriul său slujbaş o asemenea desconsiderare făţişă şi violentă a
legilor şi o asemenea provocare adresată lui, fără a risca propria sa existenţă,
autoritate şi influenţă”26. A fost din nou întrerupt brutal în cursul cuvîntării
de către deputaţii maghiari şi iarăşi atacat de presa dominanţilor ; alteori
I. Măcelariu este nevoit să părăsească sala din cauza tumultului iscat de
cuvîntările sale, pentru ca, după relativa liniştire a atmosferei, să revină,
pentru a le continua.
Da 16/18 iulie 1868 reprezentanţii românilor din ţinutul Sibiului îl
asigurau pe I. Măcelariu că „mărturisirea credinţei politico-patriotice-naţio-
nale ce ai făcut în parlamentul pestan şi în lumea largă, este mărturisirea
credinţei noastre, este evanghelia noastră politică. Fii convins că longus
post te et nos est idem sequentiam ordo. Ţină-te Dumnezeu în virtute, sănă­
tate şi în bărbăţia română mulţi ani”27. Fraţii din Bucureşti îi scriau lui
Măcelariu: „Demnitatea cu care ai ridicat încă o dată drapelul naţionali­
tăţii noastre în mijlocul inamicilor, vocea cu care ai apărat cauza dreptăţii
şi a românismului a răsunat puternic în inimile noastre” ; sentimentele
românilor de peste Carpaţi erau cu atît mai puternice cu cît în acea perioadă
istorică spiritul naţional „a aprins un foc sfînt, în inimile tuturor popoare­
lor” . Semnatarii adresei bircureştene din 15 iulie 1868 (st.n.) erau convinşi
că I. Măcelariu şi-a făcut „o frumoasă şi sfîntă datorie . .. Meargă to t
românul pe această cale şi nu va trece mult pînă cînd fiii naţiunii române
vor cînta osana victoriei şi măririi naţionale. Să.trăieşti, prea demne bărbat.
Trăiască naţiunea română. Trăiască dreptatea şi libertatea ' naţională”28.
în ziua de 6 septembrie 1868 o mulţime de ţărani români din împreju­
rimile Sibiului, alături de confraţii din oraş s-au întrunit în cadrul unei
manifestaţii de stradă cu scopul de a-1 ovaţiona pe I. Măcelariu aflat atunci
în casa lui I. Hannea şi astfel să-şi exprime protestul faţă de politica guver­
nului. Organizatorii acestei manifestaţii au avut o salutară iniţiativă cu
atît mai mult cu cît demonstraţiile de stradă în Transilvania au fost — din
păcate — destul de rare în aceşti ani. Pe de altă parte manifestaţia din Sibiu

26 Idem , L ufta parlamentară a lui Ilie Măcelariu în dieta de încoronare de la Pesta (iunie
1867 — decembrie 1868), în „A cta Musei N apocensis” , 1972, I X p. 218 —219
26 K em ény G. Gâbor, Iratok a nemzetiségi hérdés türténetéhez Magyarorszâgon
a dualizmus hordlan, vol. I, 1867—1892, B udapest 1952, p. 98
27 A dresa în C orespondenţa V. Babeş (Cluj)
28 A dresa în C orespondenţa V. Babeş (Cluj)
222 D. SUCIU 8

dovedeşte că metoda activistă profesată cu curajul şi hotărîrea lui I.

Măcelariu, era capabilă să provoace mobilizarea maselor la acţiuni de stra­
dă, şi să contribuie la pătrunderea ideilor politico-naţionale în popor, feno­
men ce a constituit suportul real al luptei de eliberare naţională. . ; ^
Discursul din 17 iulie ca şi alte interpelări curajoase ale lui I. Măcelăfiu,
agitaţia care s-a născut în jurul lor au fost trecute de contemporani' în
şirul evenimentelor semnificative ale rezistenţei politice din aceşti ani.
într-un apel trimis de transilvăneanul Teodor Roşiu confraţilor din România,
acesta îi asigura că românii ardeleni vor lupta şi vor rezista împotriva tu tu ­
ror vicisitudinilor vremii şi în lupta lor erau însufleţiţi de ziaristica naţio­
nală (Federaţiunea, Gazeta de Transilvania, Albina), Pronunciamentul de
la Blaj şi „interpelaţiunile d-lui Măcelariu în dieta pestană”29. Dar nesoco­
tirea drepturilor naţionale, atitudinea ostilă, jignirile la care a fost supus,
pensionarea forţată şi atacurile presei dominanţilor, l-au determinat în
cursul anului 1869 să se orienteze spre pasivism. Bl era din ce în ce mai
convins de necesitatea ca deputaţii românilor aleşi în cercurile electorale
să nu mai participe la lucrările unei astfel de diete profund ostilă justelor
cerinţe naţionale. Ezitările lui de început constau doar în adoptarea partici­
pării sau neparticipării la alegeri în acele cercuri în care românii aveau majo­
ritatea, dar cei aleşi, în semn de protest şi apărînd onoarea naţională, urmau
să refuze locurile de pe băncile parlamentului maghiar. însă şi aceste ezi­
tări s-au spulberat în cursul consfătuirilor politice cu ceilalţi conducători.
De fapt este interesant să amintim cum concepea pasivitatea în februarie
1869 I. Meţianu din Zărneşti. în primul rînd, şi ca prim punct al atitudinii
lor românii trebuiau să intre ,,în casa unde va fi comisiunea de votizare
şi să declare, că ei nu aleg pentru Pesta, cerînd a se lua această declarare la
protocol” ; dacă în cercul respectiv erau maghiari, saşi, evrei sau români
care doreau să aleagă şi au fost înscrişi pe listele alegătorilor, trebuie ca o
parte (ţinută în rezervă) a românilor credincioşi boicotării dietei să fie pre­
gătită pentru a paraliza voturile celor dintîi, iar cealaltă parte să dea decla­
raţia de rezervă faţă de dieta din Pesta, amintită înainte. Spre exemplu
dacă în cercul electoral Şercaia 50 de votanţi saşi vor vota cu Benedek,
60 de români urmau să-l voteze pe Bariţiu sau pe oricare candidat român
care îşi lua angajamentul că nu va intra în dieta pestană; încît Benedek
ar fi căzut, iar „ceilalţi alegători ai noştri să facă declaraţia de sub punctul'
1”. Astfel s-ar fi zădărnicit, în multe cercuri alegerea reprezentanţilor domi­
nanţilor ; ar fi rămas unele locuri vacante în parlament atît prin acest pro­
cedeu, cît şi prin alegerea acelor deputaţi români cari nu se prezentau în par­
lament. Pentru a completa locurile rămase neocupate dominanţii urmau să
organizeze alte alegeri. Era un procedeu activ de a boicota bunul mers al
alegerilor dar, în ceea ce privea deputaţii români, procedeul nu impedimenta
principiul pasivităţii în ceea ce privea neparticiparea românilor la lucrările
dietei pestane. în acest scop alegătorii unguri, saşi evrei şi toţi cîţi sînt
contra pasivităţii trebuie să fie lăsaţi să se înscrie primii pe listele electorale

29 Traian, nr. 14 diii 23 mai 1869

9- CONTRIBUŢ1A LUI I. MĂCELARIU. LA.(LUPTA CONTRA DUALISMULUI <223

„căci humai aşa putem şti apoi cîte voturi rămîne apoi să le punem-în contră
şi eu cred că cu trudă şi osteneală am reuşi de minune bine”30. Dar tactica
lui.I. Meţianu nu avea şanse decît în acele cercuri în care alegătorii români
erau numeroşi ; or, clasele dominante au avut grijă ca impunînd Ardealului
uri cens de 8 fl. să' diminueze cît mai mult numărul alegătorilor români
(excepţie Făgăraşul,.Haţegul, în parte şi Năsăudul). Chiar şi unii dintre foştii
deputaţi ardeleni din dieta de la Pesta — care încă la sfîrşitul sesiunii par­
lamentare s-au apropiat de Măcelariu pretinzînd dietă separată pentru.Ar­
deal (noiembrie 1868) — . au fost alături de pasivişti la Conferinţa de la
Mercurea, deoarece veniseră de acolo „foarte dezgustaţi şi ămărîţi în sufle­
tele lor prin cîte au văzut şi au păţit în përioada parlamentară din urmă”31,
în cursul lucrărilor Conferinţei de la Mercurea cînd V. Roman propune
adoptarea pasivităţii, a fost sprijinit nu numai de I. Mureşan, I. Raţiu,
A. Densuşianu, A. Sever, I. M. Moldovan, Ilie Vlasa, ci şi de dr. Avram
Tincu şi I. Măcelariu, cari alături de primii „vorbesc cu argumente tari în­
tre aplauzele însufleţite ale adunării pentru propunerea .domnului Roman”32,
înalţii funcţionari I. Puşcariu şi I. Hossu au militat şi la Conferinţă pentru
activism.
După ce Conferinţa s-a pronunţat în principiu pentru pasivitate, I.
Măcelariu cere membrilor prezenţi să specifice modalitatea aplicării ei, adică
alegătorii să ia parte la alegeri, dar deputaţii să nu intre în dietă, sau că
„în cercurile unde alegătorii români sînt în majoritate să aleagă (pe acei
care nu intrau în dietă n.n.) sau unde nu sînt, să nu aleagă”33. Aceeaşi preci­
zare o pretinde Conferinţei şi Axente Sever, care nu poate fi bănuit de incli-
naţie pentru activism. Conferinţa a precizat că pasivitatea urma să fie
absolută deci alegătorii să nu participe deloc la alegeri. Românii ardeleni
au respectat consemnul aproape în toată Transilvania cu excepţia Haţe­
gului şi Făgăraşului unde au fost aleşi I. Măcelariu (fără ştirea lui) şi I.
Antonelli, dar ambii boicotează dieta neparticipînd la lucrările ei, conform
înţelegerii stabilite. în Năsăud, unde majoritatea românilor adoptase hotă-
rîrea de a nu alege, a fost ales cu 2 voturi Sigismund Papp (un vot al căpi­
tanului suprem A. Bohăţel, altul al unui maghiar).
I. Măcelariu a făcut două propuneri importante în timpul şedinţelor
Conferinţei de la Mercurea. Pentru ca aceasta să poată trece la constituirea
primului Partid Naţional Român el propune alegerea unui Comitet Central
care trebuia să hotărească structura organizatorică a partidului. în fruntea
acestui Comitet ce urma să rezideze la Sibiu, a fost ales ca preşedinte I.
Măcelariu iar fostul său coleg de pe băncile parlamentului, A. Tincu, a fost
numit ca membru al Comitetului ; urma să se treacă — după Conferinţă —
şi la alegerea unor comitete locale ale partidului. De asemenea, I. Măcela-

30 Arhiva istorică a Bibliotecii Academiei R .S. România, filiala Cluj, fond. Blaj, arhiva
I. Antonelli, nr. 89. Scrisoarea lui X. Meţianu către I. Antonelli expediată din Zărneşti la
4/16 febr. 1869
81 Bariţiu, op.cit., p. 485
82 Păcăţianu, op.cit., vol. V, Sibiu, 1909, p. 64
88 Ibidem, p. 65
 224 D. SUCH! 10

riu propune celor prezenţi să-şi exprime simpatia şi „frăţeasca mulţumită

şi recunoştinţă” pentru românii şi sîrbii din Ungaria care în comitetele lor
naţionale, la Timişoara, Neoplanta (Novisad), Becicherecul Mare şi-au expri­
m at solidaritatea cu lupta românilor din Transilvania istorică (Ardeal)31*34.
Petiţia lui G. Bariţiu şi I. Raţiu înmînată monarhului la 30 decembrie 1866
a fost adoptată de conferinţă. Comisia care urma să studieze noul memoran­
dum pregătit în grabă de Bariţiu pentru Conferinţa de la Mercurea Anun­
ţa prin dr. Avram Tincu că actul urma să fie înaintat Comitetului Central
„ca acesta să-i dea forma corespunzătoare şi a face cu el întrebuinţare în
modul cel mai corespunzător intereselor naţionale”35.
I. Măcelariu a acţionat curajos şi în anul 1869, nedezminţindu-şi pozi­
ţia radicală în apărarea drepturilor naţiunii ; nu s-a temut de eventualitatea
pierderii pensiei şi aceasta o recunoaşte după conferinţă şi V. Roman, care
informa, la 24 martie 1869 pe G. Bariţiu că E. Péchy era foarte înfuriat
pentru înfiinţarea Comitetului Central, în fruntea căruia după cum ştim
se afla I. Măcelariu. Bologa era îngrijorat că-şi va pierde pensia „pentru
că face parte din comitet, însă Măcelariu îşi ţine curajul”36. în multe locuri
din Ardeal alegătorii români depuneau proteste scrise comisiilor electorale
în care-şi afirmau hotărîrea de a nu alege deputaţi pentru dieta Ungariei ;
alegătorii din Mercurea îşi motivau atitudinea atît pentru faptul că dieta
a adus legi „cari vatămă cele mai sfinte drepturi ale noastre”, cît şi pentru
tratam entul,brutal aplicat de regim fostului lor deputat „dl. Eliâ Măcelariu
care fu destituit din postul său de către înaltul regim din cauza păşirii sale
în dietă”37.
Ea 17 martie 1869 I. Măcelariu îl informa pe E. Péchy că românii
au adoptat pasivitatea în alegeri deoarece s-a menţinut pentru Ardeal legea
electorală din 1848 care diferea de legea electorală mai liberală a Ungariei
(în Ardeal 8 fl, în Ungaria 5 fl.j Era evidentă tendinţa de „a împiedica, . . .
sau ştirbi egalitatea de drept politic pentru fraţii români”. Funcţionarii
români, cari pînă acuma erau de obicei aleşi în dietă, nu-şi puteau îndeplini
rolul de a mijloci înţelegerea între „regim” şi naţiune, deoarece datorită
poziţiei rigide a guvernului, nu le rămîneau decît două alternative : sau să
fie .loiali în „casa ţării” guvernului, trădîndu-şi astfel propria naţiune,
sau „să pledeze pentru interesele naţiunii române în contra intenţiunilor
guvernului . . . în care caz ei ar cădea în disgraţie şi ar fi scoşi din posturile
lor”38. în concluzie, naţiunea română nu-şi trim itea deputaţii deoarece
legea nu permitea alegerea acestora în număr proporţional membrilor ei,
iar dacă cei puţini aleşi îi apărau drepturile atunci erau expuşi represiunii
regimului. Guvernul .suspendă însă atît activitatea Comitetului Central

31 Ibidem, p. 67
36 Ibidem
36 B.A.R. mss. rom., nr. 1001, f. 172. Scrisoarea lui V. Roman către G. Bariţiu expedia­
tă din Mercurea la 24 martie 1869. (Corespondenţa lui V. Roman cu G. Bariţiu şi I. Hodoş,
publicată de V. Netea, N oi contribuţii la cunoaşterea vieţii şi activităţii lui V. Roman.
Corespondenţa sa cu Gheorghe B ariţiu şi I o s if Hodoş, Sibiu, 1942)
37 Păcăţianu, op.cit, p. 69
38 Ibidem, p. 124
11 CONTRIBUŢIA LUI I. MÄCELARIU LA LUPTA CONTRA DUALISMULUI 225

ales là Mercurea cît şi alegerea unor. viitoare comitete filiale, Ea 28 martie

1869 I. Măcelariu atrăgea din nou atenţia guvernanţilor asupra politicii
lor greşite ; în virtutea mult trîmbiţatei egalităţi politice între cetăţenii sta­
tului, urma în mod firesc ca nici românilor să nu li se refuze Comitetul
Central ales de ei, deoarece guvernul nu a interzis de pildă cluburile partidei
lui Deâk, pe cele ale stîngii centrale sau chiar cluburile stîngii extreme
maghiare39 (acestea erau şi ele antidualiste). Dar guvernul rămîne surd în
faţa cerinţelor naţionale şi menţine vechile măsuri restrictive.
După Conferinţa de la Mercurea, I. Măcelariu şi V. Roman întreprind
o călătorie prin Ardeal. Cei doi conducători urmau să sondeze atitudinea
politică a românilor ardeleni, să-i îndemne la rezistenţa pasivă faţă de Pesta.
I. Măcelariu a avut o întrevedere la Cluj cu E. Péchy, căruia îi expune şi
oral protestul faţă de măsurile guvernamentale. Referindu-se la atitudinea
poporului român din Ardeal, V. Roman constata : ,,sînt încîntat de purta­
rea poporului nostru de pe aici ; în tot locul exemple de rezoluţiune şi mar­
tiriu . . . am cu o dovadă mai mult . . . că cu inteligenţa şi poporul nostru
se pot încă îndeplini mari lucruri”40. .
Da Braşov a avut loc o întîlnire între G. Bariţiu şi I. Măcelariu în pro­
blema memorandum-ului, unde s-a convenit ca I. Măcelariu să ducă actul
la Viena. Bariţiu l-a inştiinţat de acest lucru şi pe G.' Silaşi din Viena41.
Părerile privind oportunitatea petiţionării erau împărţite. Astfel, la început,
,,I. Raţiu, nu se învoieşte sub nici o împrejurare ca memorandul să sé sub-
şteargă Majestăţii ca petiţiune”42. C. Rongin trimitea în România o cores­
pondenţă politică în care scria : ,,Vai de poporul care mai cugetă să-şi cîştige
drepturi politice prin petiţiuni, prin cerşetorie. Drepturile politice se iau
şi nu se primesc prin milă”43. Chiar şi V. Roman îi scria lui Bariţiu că în
situaţia dată nu era potrivită o petiţie, ci to t ce ar fi de făcut, e „un memo­
rand despre cauza transilvană cuprins într-o broşură politică destinată
curat numai pentru opiniunea Europei, dar care ar trebui apoi să fie cu atît
mai bine lucrat şi după cum vorbisem tradus în franceză şi italiană”44.
I. Măcelariu ajuns la Viena în data de 12 august 1869, i-a scris lui V. Roman
încă în 14 august că după părerea lui „din întreg memorandul se poate
întrebuinţa — după împrejurările dc faţă foarte puţin, ba încă nici nu se
poate numi memorand ci petiţiune, despre ce Conferinţa din M(ercurea)
nici că a vrut să ştie, de care părere au fost şi sînt încă şi azi atît cei de la
Conferinţă, cît şi alţi bărbaţi distinşi”45. I. Măcelariu, nefăcînd parte din
89 Ibidem, p. 126
40 B.A.R., mss. rom., nr. 1001, f. 174. Scrisoarea lui V. Roman către G. Bariţiu expediată
din Gherla la 5 aprilie 1869
41 Ibidem, nr. 997, f. 7 2 —75. Scrisoarea lui I. Măcelariu către G. Bariţiu expediată din
Viena la 15 august 1869
42 Ibidem, f. 67. Scrisoarea lui I. Măcelariu către G. Bariţiu expediată din Sibiu la 24
aprilie 1869
43 Traian nr. 7 din 20 ianuarie 1870
44 B.A.R., mss. rom., nr. 1001, f. 185. Scrisoarea lui V. Roman către G. Bariţiu expediată
din Sibiu la 19 augiist 1869
45 Ibidem. în scrisoarea lui V. Roman către G. Bariţiu (19 august 1869) este reprodusă
scrisoarea lui I. Măcelariu către V. Roman expediată din Viena la 14 august 1869

15 — Anuarul Institutului de Istorie şi Arheologie

226 D, SUCIU ' 12

comisia care a studiat memorandul nu l-a analizat minuţions decît la Viena.

De altfel, el şi-a îndreptat atenţia înspre suspendarea măsurilor guverna­
mentale şi aplicarea prevederilor Conferinţei de la Mercurea.
Materialul cuprins în actul întocmit de Bariţiu46 nu acoperea toate
necesităţile unui adevărat memorand. El cuprindea în special descriérea
statutului Transilvaniei istorice în ,,relaţiunile sale de stat către coroana Sf.
Ştefan şi casa domnitoare” . Desigur că şi acest aspect important, legat de
motivarea autonomiei provincial-istorice a Ardealului, urma să fie cuprins
în memorandul general; dar I. Măcelariu îi scria lui Bariţiu: „Acuma te
întreb stimate amice ! sînt cauzele dreptelor noastre nemulţumiri numai
acelea cari să află în memorandul de la Mercurea şi cari se reduc unicu şi
singuru la relaţiunile de stat ale patriei noastre ? Eu cred că nu ; mai avem
încă şi alte cauze cît de multe de a fi nemulţumiţi şi încă de acelea pe care
arătîndu-le Europei, aşa cred că am face cu mult mai mult eclat . . . Avem un
milion de asupriri ce ni se fac în toate zilele prin domnii de la putere în
administraţiune, la judecătorii şi spun drept că eu pun pe cele din urmă
cu mult mai mare preţ decît pe cele dintîi, cari în plus mai sînt cunoscute
în public” . în acest sens, I. Măcelariu îi dezvăluie proiectul unui memorand
mult mai vast în 4 puncte, rugîndu-1 ca introducerea (1) şi încheierea (4)
să o conceapă el şi să-şi trim ită operatele în 8—10 zile pe adresa lui din Viena
(Hotel Schipler). în acest proiect urma să-şi aibe locul cuvenit şi memoran­
dul lui Bariţiu. Material pentru punctul 3 („nelegiuri ce se comit din partea
dregătoriilor politice şi judecătoreşti, ilustrate cu fapte”) avea şi I. Măce­
lariu deoarece urmărea aceste lucruri de mai multă vreme ; el ar fi vrut ca
asemenea materiale să adune şi I. Raţiu împreună cu P. Nemeş cărora le-a
scris în acest sens încă înainte (mai 1869) de a veni la Viena dar nu a primit
nici un răspuns. Traducerea memorandului în italiană şi franceză urma să.
fie asigurată de G. Silaşi. în cazul că materialele cerute ar fi sosit urgent
la Viena, memorandul urma să fie definitivat aici, şi pentru a nu se întîrzia
lucrurile, se amîna trimiterea lui la Bucureşti ; dacă redactarea lui nu era
posibilă la Viena, I. Măcelariu, conform înţelegerii stabilite, urma să plece
la Bucureşti, pentru a face cunoscută situaţia şi aici4748.
Deci I. Măcelariu considera că numai un memorand atotcuprinzător
era corespunzător necesităţilor politice de atunci şi părerile lui erau impărtă-
şite şi de alţii. Românii din Transilvania — spunea C. Bongin — trebuiau
,,să-şi aducă cauza lor atît de dreaptă la tribunalul puterilor europene... ”4S-
I. Măcelariu neavînd toate materialele şi nefiind de acord cu înaintarea
petiţiei-memorand — renunţă să-l mai prezinte pe cel iniţial „deoarece e
mult adevăr în aceea, că decît un pas — dacă nu şi greşit — cel puţin jumă-
tăţit, mai bine nimica şi una şi alta ar fi numai apă pe moara contrarilor.
La Viena el s-a întîlnit de două ori cu politicianul Franz Schuselka, fondator
al ziarului Die Reform (1862) adversar al dualismului şi adept al unui regim

46 Publicat mai tîrziu în „Transilvania”, a. X I, nr. 22 din 15 noiembrie 1878 şi nr. 2S

din 1 decembrie 1878
47 B.A.E,., mss. rom., nr. 997, f. 72 —75
48 Traian nr. 7 din 20 ianuarie 1870
13 CONTRIBUŢIA LUI I. MÄCELARIU LA LUPTA CONTRA DUALISMULUI 227

federal bazat pe respectarea provinciilor istorice autonome. în timpul pri­

mei convorbiri, I. Măcelariu a întîlnit la Scbuselka şi trei lideri croaţi care-i
făceau gazdei „tot aceleaşi descoperiri ca şi mine. Cauza croaţilor seamănă
foarte mult cu a noastră, cel puţin cum mi-au descris-o aceştia” . Cunoscutul
lideri sîrb S. Miletici se afla şi el la Viena, „iarăşi în cauza naţiunii” . Sondînd
opinia publică vieneză, I. Măcelariu îl înştiinţa pe Bariţiu că aceasta era
convinsă de iminenţa unirii germanilor de sud cu cei din nord. Unele cercuri
credeau că după aceasta ar fi urm at şi alipirea austriecilor la statul german,
în: iacest caz care prevedea eventuala dizolvare a Austriei, I. Măcelariu
era de părere „că interesele noastre ar aduce cu sine a da semne de viaţă
şi încă cît mai cürînd”49. Dar Berlinul nu a mai acţionat în contra monar­
hiei; (ca în 1866), ci se afirma ca cel mai de seamă susţinător extern al inte­
grităţii ei.
Da întocmirea memorandului amintit s-a lucrat atît în 1869 cît şi la
începutul lui 1870. în 8 octombrie 1869, însuşi G. Bariţiu aştepta cu nerăb­
dare materiale pentru redactarea actului, dar afirma : „numai să ştiţi că
de nu voi avea date numeroase şi exacte nu mai fac nimic. în zilele noastre
pe fraze cît de elegante nu mai dă nimeni nimic. Fapte, fapte, date autenti­
ce,, multe şi bune. M/anu/scri/pt/ul/ dlui. Pavel (Vasici n.n.) îl voi folosi”50.
Faţă de un memorand bazat pe asemenea concepţii şi-a schimbat atitudinea
şi I. Raţiu. El aduna date privind abuzurile şi nedreptăţile suferite de ro­
mânii ardeleni şi-l roagă pe I. Hodoş să elaboreze partea politică şi istorică
după 1848. în aceeaşi muncă erau antrenaţi şi Bariţiu, Gaetanu, alături de
alţi cîţiva colaboratori51.
în vederea intensificării rezistenţei politice liderii români urmăresc
încă ,de pe acum organizarea unor acţiuni unitare la care să ia parte atît
conducătorii din Ardeal, cît şi cei din Ungaria. Da sfîrşitul lui 1869, în. Arad,
s-au întîlnit I. Măcelariu, V. Roman şi I. Hodoş ; ei au căzut de acord
să încerce aplicarea tacticii preconizate de redacţia „Federaţiunii” şi anume
alcătuirea unui memorandum modern şi constituirea unei „deputaţiuni
grandioase” , alcătuită din ardeleni şi români din Ungaria deopotrivă, care
urma. să-l înainteze la Viena. în acest sens trebuia să acţioneze la Pesta,
I. Hodoş, iar I. Măcelariu şi V. Roman întorcîndu-se în Ardeal trebuiau
„să şe .consulte cu fruntaşii români despre modul realizării52. Conducătorii
români scontau nu atît pe efectul memorandului asupra monarhului, cît pe
ecoul.lui în inimile popoarelor libere ale Europei. Cînd delegaţia ar fi ajuns
la Viena, deputaţii din dieta pestană ar fi cerut hotărît respectarea autono­
miei Ardealului iar presa naţională urma să militeze intransigent pentru *603

19 B.A.R. mss. rom., nr. 1001, f. 188—189. Scrisoarea lui I. Măcelariu către V. Roman
este reprodusă de acesta din urmă în scrisoarea lui către G. Bariţiu expediată din Sibiu la 23
august 1869
60 Bujor Surdu, Corespondenţa dintre George Bariţ şi Visarion Roman (1867—1879)
în „Anuarul Institutului de istorie”, Cluj, IX , 1966, p. 328
51 B.A.R., Secţia de corespondenţă generală, nr. 75.909. Scrisoarea lui I. R aţiu către
I. Măcelariu din 1 februarie 1870
63 B.A.R., mss. rom., nr. 1001, f. 195. Scrisoarea lui V. Roman către G. Bariţiu expediată
din Arad la 5 decembrie 1869
228 D. SUCIU u

drepturile încălcate. Trebuia întreţinută o atmosferă politică încărcată.

A. Roman dorea intensificarea acţiunilor româneşti deoarece în aceeaşi
perioadă slovenii din Austria şi Ungaria militau pentru un stat sloven au­
tonom, cehii erau perseverenţi, polonii stăruitori, 30—40 de lideri sîrbi
cereau monarhului respectarea libertăţilor naţionale încălcate. El era nemul­
ţum it că I. Măcelariu nu a refăcut Comitetul Central desfiinţat, chiar
în secret şi în eventualitatea arestării unor conducători. A. Roman dorea
să grăbească lucrurile deoarece se temea că dacă prusacii bat pe francezi,
atunci se va întări absolutismul53. în vederea înfăptuirii acţiunilor politice
cerute de necesităţile curente I. Măcelariu propusese încă în 1869 o con­
sfătuire politică la Sebeş unde trebuiau să se întrunească G. Bariţiu, I. R aţiu,
A. Sever, S. Baiint, I. M. Moldovan, şi el, din Ardeal, alături de deputaţii
români din Ungaria, I. 'Hodoş, A. Roman, Al. Mocioni, V. Babeş6364*6.
Dominanţii înteţesc însă prigonirile, întreprind arestări (A. Roman,
I.’ Poruţiu), aplică amenzi ziarelor naţionale, confiscă materiale ale consfă­
tuirilor politice, susţin valabilitatea suspendării comitetului la Mercurea
pentru a dezorganiza mişcarea. Clasele conducătoare reuşesc momentan
să-şi consolideze situaţia, atît cea internă, cît şi cea externă. Atmosfera
politică ostilă nu mai permitea iniţierea unor acţiuni naţionale de mare
anvergură. Pe de altă parte partidele de la Timişoara şi Mercurea erau la
începuturile activităţii lor, deci fără o solidă experienţă şi disciplină de
partid. Vederile nu erau încă unitare în ceea ce privea oportunitatea unor
măsuri. Dar în ciuda greutăţilor inerente, valoaroasele idei privind înteţi-
rea agitaţiei interne şi externe în jurul problemei naţionale prin conceperea
unor memorandumuri moderne atotcuprinzătoare, au fost înfăptuite pe
plan superior, mai tîrziu în 188255 şi mai ales în 189256. Din hotărîrile de la
Arad, nu s-a realizat decît consfătuirea de la Turda (ian. 1870) ; aici au fost
prezenţi I. Măcelariu, I. Raţiu, G. Manu, G. Gaetanu, A. Tincu, Densu-
şianu, Molnar, Mureşan din Gherla, I. M. Moldovan din Blaj, Eugoşeanu
din Turda, preotul Boeriu din Uuduş, canonicul Pamfilie împreună cu alţi
colaboratori din apropiere ; au mai fost invitaţi Bologa şi Hannea din Sibiu,
Balint, Nicola şi Andreica din munţi, Bran şi Antonelli din Făgăraş, dar,
,,din aceştia cei mai mulţi s-au declarat în scris” ; aici s-a horărît structura
viitoare a partidului, s-au fixat acţiunile ce urmau a fi îndeplinite, pe baza
susţinerii programului naţional din 1848, şi de la Conferinţa de la Mercurea.
în fruntea partidului se afla o deputaţiune centrală (I. Măcelariu, I. Raţiu,.
G. Manu, I. Hodoş membri plini, Hannea, Gaetanu, Tincu, supleanţi)
de care depindeau subdeputaţiunile locale57. A. Tincu a fost însărcinat să
63 Ibidem, f. 49 —50. Scrisoarea lu i Al. R om an către G. B ariţiu expediată din V a ţ
la 3 decem brie 1870
64 Ibidem, f. 198
66 h. Maior, Le Mémorial de 1882 et son écho en Europe, în „R evue R oum aine d ’H is-
to ire” , nr. 2, 1969, p. 283—296
66 Ş tefan Pascu, Din răsunetul procesului memorandist în masele populare, Sibiu,
1944; I. Papp, Procesul Memorandului românilor din Transilvania. A cte şi date, vol. I —I I ,
Cluj, 1932
51 B .A .R ., mss. rom ., n r. 997, f. 8 2 —83. Scrisoarea lu i I. M ăcelariu către G. B ariţiu ex­
p ed iată din Sibiu la 5 februarie 1870
15 CONTRIBUŢIA LUI I. MÄCELARIU LA LUPTA CONTRA DUALISMULUI 229

publice operatele consfătuirii, dar publicarea lor în Ardeal a fost momentan

oprită şi un exemplar trimis comisarului E. Péchy. Programul a fost totuşi
publicat de ziarele româneşti din Ungaria şi apoi chiar de unele ziare
maghiare.
Unii lideri maghiari nu erau de acord cu măsurile dure impuse de guvern
popoarelor nemaghiare, intrevăzînd în această politică o primejdie pentru
siguranţa şi liniştea statului. I. Raţiu îi scrie lui Măcelariu că pînă şi ziarul
„Peşti Naplö” comenta programul de la Turda cu destulă moderaţiune, iar
„Ellenor” , după ce-1 publică şi el, scria că faţă de români ar trebui aplicat
principiul „leben und leben lassen” (să trăieşti şi să laşi să trăiască)58*.
Respingînd legea naţionalităţilor, cîţiva lideri ai stîngii extreme maghiare
(Irânyi Daniel, Simony Ernô, Kâllay Ernö, Madarâsz Jözsef) împreună
cu liderii români I. Hodoş, Al. Mocioni şi sîrbul S. Miletici, elaborează
un nou proiect de lege al naţionalităţilor, pe baza proiectului româno-sîrb
din 186860 ; în viitor trebuiau conjugate eforturile pentru impunerea proiec­
tului în parlament. Dar, din păcate, atunci cînd proiectul este prezentat
spre ratificare partidului stîngii maghiare, acesta nu l-a aprobat, astfel că
salutara iniţiativă a ajuns să îngroaşe numărul eşecurilor tentativelor de
împăcare româno-maghiare.
Singurele drepturi româneşti obţinute şi care se menţin acum fiind re­
cunoscute de noua legislaţie, erau autonomia bisericească a celor două
mitropolii ortodoxă (art. IX din 27 iunie 1868) şi greco-catolică (art. XX X IX
din 5 dec. 1868) şi pe baza ei autonomia confesional şcolară, posibilitatea
susţinerii — în această formă — a unui învăţămînt în limba naţională.
Un rol de seamă în conservarea acestor drepturi l-a deţinut abilul mitropolit
Andrei Şaguna. Deşi mai tîrziu (1879, 1883, 1907) legislaţia de stat va ataca
şi aceste cuceriri, totuşi ele au avut o deosebită importanţă, servind de scut
educaţiei tineretului român în limba sa maternă (la nivel elementar, întru-
cîtva şi mediu). De asemenea, intensificîndu-şi eforturile, societatea ,,As­
tra ” întreţinea nestinsă flacăra conştiinţei şi culturii naţionale între ro­
mânii din monarhia habsburgică. Tot acum reprezentanţii burgheziei
naţionale române îşi continuă eforturile, înjghebîndu-şi cea mai importantă
bancă, banca „Albina” . în înfiinţarea şi buna ei funcţionare, iniţiatorul
V. Roman s-a bucurat de sprijinul apropiat al Mocioneştilor, al lui David
Ursu, I. Hanea, I. Bologa şi I. Măcelariu.

N O U V E L LE S D O N N É E S CONCERNANT LA C O N T R IB U T IO N D E IL IE [MĂCELARIU
À LA L U T T E D E S ROU M A INS CONTRE L E D U A LISM E
(Résumé)
D ans cette étude, l ’ateu r a apporté quelques nouvelles données concernant l’a ttitu d e de
Ilie M ăcelariu envers la m anifestation publique de la différence d ’opinions en tre les „activ istes"
e t les „passivistes" e t a élargi la docum entation concernant l ’éclros de la lu tte parlem entaire

68 B.A .R ., Secţia de corespondenţă generală, n r. 75.911. Scrisoarea lu i I. R a ţiu către

I. M ăcelariu expediată din T u rd a la 2 m a rtie 1870
60 P ăcăţian u , op.cit., vol. V, p. 267 —272
230 D. sucru 16

de M ăcelariu à l’in térieu r e t à l ’exterieur de l'em pire austro-hongrois. I. M ăcelariu a soutenu,

dans le parlem ent, to u tes les actions politiques-nationales de m ilitan ts R oum ains „passivistes”
(le m ém orandum de décem bre 1866, Le P ronunciam entum de Blaj de m ai 1868), en c o n trib u an t
ainsi a l’élargissem ent de la sphère de résistence nationale. On a souligné aussi ses conceptions
concernant l’organisation de la lu tte roum aine après la Conférence N ationale de Mercuréa; Ces
conceptions o n t particulièrem ent visé la création d ’u n fro n t com m un de lu tte entre lés m ili­
tants.roum ain s d u B anat, de Crişana, de M aram ureş e t d ’Ardeal. Les conceptions com prenaient
aussi la com position de M ém orandum s m odernes e t vastes p a r lesquelles il fallait condam ner la
politique d ’asservissem ent n atio n al e t p la id ait pour des droits politiques. I l fallait aussi que ses
M ém orandum s soient destinés p lu tô t à l’activisation de la résistance in tern e e t à l’inform àtion
de l ’opinion publique européenne, e t m oins à la com préhension d u m onarque ; la suite d ev ait
ainsi être l’intensification de l ’ag itatio n au to u r d u problèm e n atio n al dans l ’em pire austro-
hongrois.
F R Ă M ÎN T Ă R IL E D IN P A R T ID U L N A ŢIO N A L ROMÂN
T R A N S IL V Ă N E A N ÎN A N U L 1898
DE

L IV IU BOTEZAN. şi N ICOEAE CORDOŞ

Partidul Naţional al românilor din Transilvania, Banat şi comitatele

vestice a trebuit să facă faţă în 1898 unor probleme complexe şi deosebit
de dificile. Ele s-au datorat, pe de o parte, măsurilor luate de guvernele
burghezo-moşiereşti maghiare în anii acţiunii memorandiste şi în cei imediat
următori, cu scopul de a lovi şi paraliza lupta politică a românilor1. Pe de
altă parte au fost cauzate de disensiunile interne, ce s-au manifestat făţiş
la sfîrşitul anului 1895 şi s-au adîncit în 1896—18972.
Frămîntările şi disensiunile din anii. 1896—1897 au făcut să se contu­
reze mai clar principalele fracţiuni sau grupări, care constituiau Partidul
Naţional Român. Una din ele era aceea a moderaţilor. Moderaţii dispuneau
de o bază socială relativ largă în Banat şi în comitatele Arad, Bihor, Sălaj,
Satu Mare şi Maramureş. Aderenţi mai puţini aveau în fostul Mare Principat
al Ardealului, dar ei vor spori cu acţionarii şi debitorii băncii Albina. Cei
mai importanţi lideri moderaţi de la sfîrşitul veacului al XIX-lea au fost
V. Babeş, Al. Mocioni, mitropolitul Miron Romanul şi nepotul acestuia
Partenie Cosma. Ei reprezentau acea parte a burgheziei române ce fusese
educată în spiritul respectării stricte a legilor în vigoare şi a regimului aflat

1 Şt. Pascu, Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia, Cluj, 1968, p. 200—204;
M. Constau tinescu, Şt. Pascu, L. Bânyai, V. C uiticăpeanu, I. Gheorghiu, C. Göllner, I. K o-
vâcs, C. N uţu, I. Oprea, V. Popeangă şi Al. P orţeanu, Desăvîrşirea stalului naţional român.
Unirea Transilvaniei cu vechea Românie, Bucureşti, 1968, p. 8 0 —8 3 ; I. Popescu-Puţuri,
A. Deac, M. B adea, Gh. Bodea, I. Iacoş, I. Ilincioiu, Al. Tănăsescu, G. Une, N . Vîlcu,
Unirea Transilvaniei cu România. 1 decembrie 1918, B ucureşti 1970, p. 234—247 ; U. B otezau
şi N. Cordoş, Politica guvernului Bănffy din Transilvania în anii 1897—1898, în „A nuarul
In stitu tu lu i de Istorie şi Arheologie din Cluj” , X IV , 1971, p. 173 —193
2 L. Botezau, Contribuţii la studiul vieţii politice a Transilvaniei din anii 1895—1898,
în „A nuarul In stitu tu lu i de Istorie din Cluj” , X I II, 1970, p. 213—242 ; L. B otezau şi N. Cordoş,
Din frămîntările Partidului Naţional Român transilvănen în anul 1897, în „A nuarul In s titu tu lu i
de Istorie şi Arheologie din Cluj” , X V, 1972, p. 285 —326; L. Boia, Contribuţii privind criza
Partidului National Român si trecerea de la pasivism la activism (1893—1905), în „S tu d ii” ,
X X IV , 1971, hr. 5, p. 9 6 4 -9 7 4 etc.
232 L. BOTEZAN — N . CORDOŞ 2

la putere. Regalismul acestei părţi a burgheziei se va accentua, după ce va

ajunge să aibă anumite interese financiare comune cu clasele dominante
maghiare, întrucît banca Albina va mînui importante capitaluri ungureşti.
Prin intermediul ziarelor lor, moderaţii au propagat ideea că numai printr-o
atitudine politică reţinută se putea evita intensificarea măsurilor represive
contra românilor. După ei, românii trebuiau să aştepte cu răbdare „momen­
tul oportun”, care ar aduce burghezo-moşierimea maghiară într-o astfel
de situaţie, încît să fie obligată să le acorde drepturi politice. Propagînd
o atare concepţie, liderii moderaţi se vor opune redactării şi mai ales înain­
tării unui memoriu politic către monarh. Iar după ce vor fi înlăturaţi din
comitetul central al P.N.R. la conferinţa naţională din ianuarie 1892, vor
începe o campanie antimemorandistă prin organele lor de presă. După o
diminuare a acestei campanii în perioada procesului memorandist şi a
congresului naţionalităţilor, moderaţii o vor intensifica în 1896—1897.
îndeosebi prin ziarul „Dreptatea” — care lua locul ,,Ruminător ului’’
din 1894 — vor denigra comitetul memorandist cuprins de frămîntări
interne, negîndu-i rolul de conducător politic al românilor. Perseverînd în
campania antimemorandistă, moderaţii îşi vor.îngusta baza socială. Drept
urmare, din lipsă de abonaţi, „Dreptatea” de la Timişoara va trebui să-şi
sisteze apariţia, cu data de 1 ianuarie 1898. în consecinţă, în anul 1898,
moderaţii nu mai dispun decît de „Telegraful Român” din Sibiu şi de
„Unirea” din Blaj, care aveau însă colorit mai mult religios decît politic.
între 1892—1897 a adoptat o atitudine antimemorandistă şi fracţia
unea gazetiştilor. Aderenţilor ei li s-au spus astfel după organul de presă
de care dispuneau. Principalii lideri gazetişti dë la:sfîrşitul secolului al XIX-
lea au fost Aurel Mureşianu din Braşov, Amos 'Frîncu din Sibiu şi Fr.
Hosu-Roiigin din Deva. Ei reprezentau o mică parte a burgheziei române
şi mai ales a intelectualilor din fostul Mare Principat àb Ardealului, care se
considerau adepţi ai ideilor lui S. Bărnuţiu şi ai-tradiţiilor de la 1848. Gaze-
tiştii se considerau, de asemenea,; luptători pentru recîştigarea autonomiei
Transilvaniei. Prudenţa exagerată a lui A. Mureşianu, redactorul „Gazetei
Transilvaniei”, a făcut însă ca atitudinea lor politică să fie extrem de reţi­
nută. De aceea, nici n-au reuşit să-şi asigure o bază socială largă pînă în
1892. Cu atît mai mult nu vor reuşi să-şi creeze o astfel de bază între 1892—
1897, cînd au afişat o atitudine dezaprobatoare faţă de acţiunile comitetu­
lui central al PNR. După ce comitetul central a fost cuprins de criză s-au
raliat campaniei moderaţilor de denigrare a membrilor lui. Organul de presă
al gazetiştilor continua campania împotriva membrilor comitetului
memorandist şi în 1898, fără a aduce argumente noi faţă de anii prece­
denţi3. . .

3 I/. B otezau şi N. Cordoş, Din frămîntările Partidului Naţional Român transilvă­

nean în anul-1897 . . . p. 287—299; T. V. P ăcăţian, Cartea de aur, vol. V II, Sibiu, 1913,
p. 489 —514; Biblioteca Academiei Republicii Socialiste R om ânia din B ucureşti, secţia de
manuscrise, fond I. Bianu, m anuscris S. 22 (15)/CDXCV; Colecţia de m anuscrise a Biblio­
tecii Centrale U niversitare din Cluj, corespondenţa Francise Hosu-Uongin, vol. I I I , filele
23 - 6 5 .
3 PARTIDUL NA ŢIO N A L ROM AN TRANSILVĂNEAN IN 1898 233

Elemente noi survin, în 1898, în raporturile dintre cele două grupări

în care s-a scindat comitetul memorandist, ca urmare a frămîntărilor ce
l-au cuprins la sfîrşitul anului 1895 şi la începutul celui următor. Una din
ele, numită a vechilor tribunişti, se va afirma şi în 1898 ca o grupare consec­
vent proliberală. Ea a continuat să aibă centrul la Arad, unde dispunea
din 1897 de „Tribuna Poporului” . Cealaltă grupare, numită a noilor tri­
bunişti, s-a afirmat, pînă în 1895, ca o fracţiune care susţinea că PNR nu
trebuia amestecat în lupta pentru putere dintre partidele politice din Româ­
nia. Sediul ei a fost Sibiul, unde avea la dispoziţie „Tribuna” . Dar, din 1896,
a căzut sub influenţa opoziţiei conservatoare. Pînă în 1897 această influenţă
s-a lim itat la presă, în sensul că „Tribuna” a preluat din ziarele conserva­
toare idei şi articole cu caracter antiliberal. în anul 1898, noii tribunişti
vor ajunge însă dependenţi de conservatori şi din punct de vedere financiar.
Accentuarea dependenţei celor de la Sibiu faţă de conservatorii din Româ­
nia explică în mare măsură de ce tratativele de împăcare purtate cu liderii
de la Arad, la sfîrşitul anului 1897 şi la începutul celui următor, n-au dus
la refacerea unităţii comitetului memorandist.
lid erii vechilor tribunişti, fiind subvenţionaţi de liberali, au fost nevoiţi
să facă şi în primele luni ale anului 1898, eforturi pentru a justifica gafele
de guvernămînt ale lui D. A. Sturdza dintre 1895—1897, în problema
românilor transilvăneni. în eforturile lor, vechii tribunişti au ţinut cont
de îndrumările şi directivele pe care le primeau de la Eugen Brote, devenit
omul de încredere al lui D. A. Sturdza, după ce a trecut în România.
Atari îndrumări şi directive continue reies din scrisoarea pe care E. Brote
a trimis-o lui V. Mangra, cu data de 26 ianuarie 1898.
în scrisoarea lui, E. Brote pornea de la ecoul pozitiv produs în opinia
publică de reuşita mitingului de la Arad. Cu prestigiul sporit, cei din jurul
„Tribunei Poporului” puteau acţiona în direcţia adîncirii contactului cu
masele. Pentru a cîştiga masele nemulţumite şi a nu le lăsa „la voia întîmplării
sau a unor oameni nesocotiţi” era necesar mai întîi ca vechii tribunişti să-şi
sporească aderenţii printre intelectualii cu prestigiu local, care se arătau
dispuşi să influenţeze poporul în direcţia dorită. Cu sprijinul lor se putea
încerca înlocuirea vechii organizaţii a partidului, cu alta mai adecvată
condiţiilor create după scoaterea lui în ilegalitate. Nu trebuiau încetate
strădaniile de a se ajunge la o înţelegere cu noii tribunişti, cu aderenţii
lui Mocioni şi chiar cu cei din jurul celor doi mitropoliţi de la Sibiu şi Blaj.
înţelegerea trebuia realizată pe baza platformei politice proliberale a vechi­
lor tribunişti.
Brote trasa totodată jaloane şi pentru orientarea pe care vechii tribu­
nişti urmaù să o adopte, pe de o parte faţă de cercurile guvernante maghiare,
iar pe de altă parte faţă de sîrbi şi slovaci. Privitor la atitudinea faţă de
autorităţile guvernamentale sfătuia la acţiuni care să le silească „prin factori
normativi în politica europeană, să renunţe la scopurile lor utopice". în
această direcţie puteau „fi cît de moderaţi în formă, dar cu atît mai stărui­
tori în fond” . Deoarece protestul contra maghiarizării numelor de localităţi,
adoptat de Comitetul executiv al celor trei naţionalităţi, în 10 ianuarie
234 L. BOTEZAN — N . CORDOŞ

1898, la Budapesta, i se părea prea slav, spre finalul scrisorii Brote îndemna
la o apropiere de saşi. Nu este exclus ca rezerva faţă de slovaci şi sîrbi să.fi
fost determinată de participarea reprezentanţilor lor la congresul panslav
de la Praga’.
Din scrisoarea de mai sus rezultă că una din directivele de bază date
de ;E. Brote vechilor tribunişti era aceea de a se strădui să subordoneze
celelalte grupări metodelor de luptă, indicate de liberali şi intereselor poli­
tice ale acestora. Conţinutul scrisorii explică de ce în primele luni ale anu­
lui 1898 au continuat tratativele de împăcare dintre vechii şi noii tribunişti.
Explică, de asemenea, de ce polemica dusă de „Tribuna Poporului” cu
„Tribuna” , cu „Gazeta Transilvaniei” , cu „Telegraful Român” şi cu „U ni­
rea” s-a atenuat simţitor în intervalul dintre ianuarie-martie 1898. într-o
anumită măsură a contribuit la atenuarea polemicii şi la continuarea tra ­
tativelor de împăcare faptul că guvernul liberal aflat la putere, în acest
răstimp, în România, era de nuanţă drapelistă.
' IglDar, în aprilie 1898, D. A. Sturdza a ajuns din nou şef al guvernului
din România. El a repetat greşala de a sista ajutoarele pentru şcolile româ­
neşti din Austro-Ungaria, pe care P. S. Aurelian le reluase în scurtul răstimp
eît. s-a aflat la cîrma ţării. Măsura lui D. A. Sturdza punea în pericol
mai ales existenţa şcolilor din Braşov. Opoziţia conservatoare şi cea aurelia-
no-drapelistă din parlament, în rîndurile căreia trecuse acum şi Barbu
Ştefănescu Delavrancea, a profitat de împrejurare pentru a-şi înteţi atacu­
rile , împotriva lui D. A. Sturdza45.
Revenirea lui D. A. Sturdza la putere a adus după sine o recrudes- .
cenţă a polemicii dintre organele de presă ale diferitelor grupări ce formau
Partidul Naţional Român. Rînd pe rînd, „Gazeta Transilvaniei” , „Tele­
graful Român” şi „Tribuna” au reprodus, în to t decursul primăverii, discur­
suri ale celor mai de seamă oratori ai opoziţiei din parlamentul României.
„Tribuna” , de exemplu, a acordat spaţii largi seriei discursurilor liii Dela­
vrancea în numerele sale dintre 8 —27 aprilie 1898. Discursurile opoziţiei
erau însoţite, de regulă, de critici la adresa guvernului D. A. Sturdza.
Criticile nu cruţau nici pe vechii tribunişti, care erau prezentaţi ca instru­
mente ale liberalilor sturdzişti6.
Cei de la „Tribuna Poporului” s-au străduit să pareze şi să combată
criticile pe uri ton cît mai reţinut. Au făcut to t ce au putut pentru a apăra
şi. justifica politica guvernului sturdzist şi pentru a convinge pe cititori
că n-ar fi subordonaţi liberalilor. în numărul din 5 mai 1898, de. pil dă,
articolul de fond al „Tribunei Poporului” cuprinde recunoaşterea situaţiei
P.N.R. Această recunoaştere este redată astfel: „Deşi toate conferinţele
riaţionale au enunţat principiul neamestecului românilor d-aici (din Transil­

4 A rhiva Bibliotecii M itropoliei O rtodoxe din Sibiu, fondul Mangra, manuscrisele nr.
98 102/1898. :
5 Tr. Ivungu, Viaţa politică în România la sfîrşitul secolului al XIX-lea (1888—1899),
Bucureşti, 1987, p. 234—236; A. Bunea, Parlamentul României în sprijinul învăţămîntului
românilor din Transilvania (1892—1899), îa „ S tu d ia U niversitatis B abeş-Bolyai” ,. 1970,
fasciculus 2, p. 9 2 —9Ö.
" 6 Tribuna,' n r. 68 —81 din tre 2 7 - I I I / 8 - I V şi 1 5 - 2 7 - I V 1898, p. 2 6 9 -3 2 6 .
5 PARTIDUL NA ŢIO N A L ROM ÂN TRANSILVĂNEAN IN 1898 235

vania n.n.) în afacerile celor de dincolo (de Carpaţi n.n.), totuşi, încă de
pe vremea întemniţării memorandiştilor, dar mai ales de atunci încoace,
unii luptători d-aici ai cauzei naţionale cultivă înclinaţiuni deosebite pentru
unul sau celălalt partid politic din România” . în continuare, autorul arti­
colului deplînge atitudinea din ultimii ani a majorităţii organelor de presă
transilvănene faţă de guvernul liberal. Deplînge mai ales prezentarea cam­
paniei dusă împotriva lui D. A. Sturdzaca şi cîn d arfifo st reflexul opiniei
publice din Transilvania.
Făcînd remarcile de mai sus, autorul articolului de fond nu lasă să se
întrevadă nici un moment că acuzele aduse luptătorilor politici şi organelor,
de presă din Transilvania erau valabile în primul rînd pentru vechii tribu-
nişti şi pentru ziarele pe care le-au avut la dispoziţie. După el, asemenea
acuze ar fi fost valabile numai pentru ,,Dreptatea” din Timişoara şi pentru
,,Gazeta Transilvaniei” din Braşov. Prin campania lor antisturdzistă, cele
două ziare ,,plăteau poliţa” presei liberale, care le supusese unei aspre critici
din cauza atitudinii lor antimemorandiste. în ,,hora antilîberală” a intrat
şi „Tribuna” din Sibiu, după ce a fost smulsă din mîinile vechilor redactori67.
De înăsprirea tonului antiliberal al „Tribunei” de la Sibiu se pare că
n-a fost străină consfătuirea aderenţilor lui I. Raţiu din 25 martie 1898,
care a avut loc la Cluj în casa lui Iuliu Coroianu. Ea a fost convocată, în
principiu, pentru discutarea modalităţilor de sărbătorire a semicentenarului
revoluţiei de la 1848, printr-o mare adunare naţională ce urma să aibă loc
la 3/15 mai pe Cîmpia Libertăţii de lîngă Blaj. La consfătuire au participat
I. Raţiu, G. Pop de Băseşti, D. Ciuta, Al. Filip, D. Vaida, T. Mihali
şi Iuliu Coroianu ca amfitrion. Deci numai liderii de frunte ai noilor tribu-
nişti. Vechii tribunişti n-au fost invitaţi. Neparticiparea niciunuia din mem­
brii grupării de la Arad demonstrează că toate tratativele dé împăcare duse
în ultimele săptămîni ale anului 1897 şi în primele trei luni ale celui
următor, au rămas fără rezultate practice. Reluarea atacurilor împotriva
„Tribunei Poporului” de către „Tribuna” şi înăsprirea tonului ei antili­
beral, în aprilie 1898, apar astfel explicabile8.
După cum era de aşteptat, autorităţile guvernamentale maghiare au
interzis sărbătorirea zilei de 3/15 mai. Comentînd ordinul guvernamental,
„Tribuna Poporului” sublinia că interzicerea adunării naţionale s-ar fi
putut exploata pe plan intern şi extern, dacă tratativele de împăcare duse
între liderii grupărilor de la Sibiu şi Arad s-ar fi soldat cu refacerea unităţii
comitetului memorandist9.
în iunie 1898, „Tribuna” , „Telegraful Român” şi „Gazeta Transil­
vaniei” au reluat practica publicării articolelor şi discursurilor antiliberale;
apărute în presa conservatoare din România şi îndeosebi în cotidianul
„Epoca” . Pretextul l-a constituit menţinerea la ordinea zilei a problemei
subvenţiei şcolilor din Braşov. Ca de obicei, reproducerea articolelor şi diseur-

7 Tribuna Poporului, nr. 76 din 23 —1V/5—V —1898, p. 1.

6 Tribuna Poporului, nr. 63 din 2/14 aprilie 1898, p. 1.
? Tribuna, nr. 82 din 1/13 m ai 1898 şi nr. 83 ' din 3/15 m ai 1898; Tribuna Poporului,
nr. 88 din 10/22 m ai 1898, p. 1.
236 L. BOTEZAN — N . CORDOŞ 6

surilor antiliberale era însoţită de critici şi injurii la adresa lui D. A. Sturdza

şi a vechilor tribunişti. într-o scrisoare trimisă de un liberal din România
redacţiei „Tribunei Poporului”, publicată în 16 iunie, se afirma cu amără­
ciune că „Tribuna”, „de vreo două săptămîni încoace, servă drept canal
de scurgere a tuturor insultelor, pe care sîntem obişnuiţi a le citi în ziarele
opoziţioniste de p-aici”10.
Explicaţia alunecării grupării noilor tribunişti sub influenţa to t mai
vădită a conservatorilor din România rezidă în situaţia financiară precară
prin care trecea „Tribuna” . încă la începutul anului 1898, cu prilejul bilan­
ţului pe 1897, comitetul de direcţie al Institutului tipografic din Sibiu,
ţinînd cont de dificultăţile financiare, a hotărît ca „Tribuna” să apară nu­
mai de cinci ori pe săptămînă, pe baza unui buget echilibrat. Privitor la
„Foaia Poporului” s-a decis ca ea să apară în continuare ca publicaţie apoli­
tică. Comitetul de direcţie s-a mai pronunţat, fie pentru vinderea, fie pentru
concesionarea librăriei ce depindea de Institutul tipografic, motivînd că
ea „încurcă” bugetul1112.
Situaţia financiară precară prin care treceau organele de presă ale gru­
pării de la Sibiu transpare şi dintr-o sesizare a conducătorului tehnic al
tipografiei, făcută direcţiunii Institutului tipografic cu data de 2 februarie
1898. Conducătorul tehnic a demonstrat cifric că, de la 1 ianuarie 1898,
numărul abonaţilor la „Tribuna” s-a redus de la 1280 la 1000. Normal ar
fi fost ca celor ce nu şi-au reînnoit abonamentul să nu li se trim ită mai mult
de două-trei numere după expirarea celui vechi. Neglijenţa administratorilor
a făcut însă ca pînă la 24 ianuarie sa se trim ită zilnic cîte 1280 de exemplare
ale „Tribunei”, deşi nu mai existau decît o mie de abonaţi.
. ..Neglijenţa administratorilor era şi mai mare în cazul „Foii Poporului”.
Conducătorul tehnic spune în sesizarea sa că „zi de zi vin reclame de la aceia,
care cu începutul anului au abonat-o, pe cînd alţii, care nici nu s-au gîndit
s-o aboneze, o primesc regulat”. El îşi încheia sesizarea atrăgînd atenţia
direcţiunii că în atari condiţii nu trebuia să mire afirmaţia multora din foştii
cititori, potrivit căreia preferau să se aboneze la foaia de duminecă a „Ga­
zetei” . Aceasta era mai ieftină şi se primea cu regularitate18.
Alături de deficienţele semnalate de conducătorul tehnic al tipografiei,
cauzele dificultăţilor financiare ale organelor de presă de la Sibiu erau şi
de altă natură. Printre ele, pe prim plan se situa noua orientare proconser-
vatoare, imprimată „Tribunei” şi „Foii Poporului” , de moderatul E. Dăia-
nu. loan Raţiu a fost avertizat de T. V. Păcăţian asupra pericolului prezen­
ta t de noua orientare a ziarului încă din august 1897, cînd şi-a dat demisia
din redacţia „Tribunei” . Avertismentul, lui Păcăţian suna astfel : „Dacă
voiţi să scăpaţi „Tribuna” de pieire, atunci schimbaţi grabnic conducerea,

10 Tribuna Poporului, nr. 105 din 4/16 iunie 1898, p. 1.

11 Muzeul de Isto rie al T ransilvaniei d in Cluj, fondul I. R aţiu , m anuscris in v e n tar
nr. M. 2749/55; I. Georgescu, Dr: loan Raţiu (1828—1902). 50 de ani din luptele naţionale
ale românilor ardeleni, Sibiu, 1928, p. 172.
12 Muzeul 1st. Cluj, fond I. R aţiu , ms. inv. nr. M. 2583.
7 PARTIDUL N A TIONAL ROM AN TRANSILVĂNEAN IN 1898 237

căci altcum se prăbuşeşte”13. Conducerea la care se referea Păcăţian era

întrupată de Dăianu. Dar, cu to t avertismentul, I. Raţiu nu s-a despărţit
de Dăianu nici în 1897, uici în 1898. O ciornă păstrată în însemnările lui I.
Raţiu arată că ăl avea despre Dăianu o părere foarte bună. Ciorna începe
în felul următor : ,,D1. Dăianu e un caracter de fier, naţionalist neîntrecut,
om de perfectă încredere şi în veci mi-ar părea rău ca să se despartă de
noi” . în continuare, Raţiu îi recunoaştea lui Dăianu un singur defect, care
decurgea din convingerea că ceea ce făcea el în ziaristică ar fi reprezentat
ceva mai bun decît ceea ce-i recomandau „alţii mai bătrîni”14.
Poarte probabil că Dăianu avea calităţile pe care i le-a creionat Raţiu.
Cert este că din pricina obiceiului său de a-şi impune punctul de vedere
colaboratorilor, în 1897 au părăsit redacţia „Tribunei” atît Păcăţian, cît
şi slovacul Gustav Augustin15, iar în 1898 Ion Scurtu. Plecarea lor însemna
însă părăsirea „Tribunei” de către ultimii redactori talentaţi. înlocuirea
lor nu se putea face uşor. Dipsa celor trei poate fi considerată o altă cauză
a scăderii numărului abonaţilor şi deci a accentuării greutăţilor financiare.
Iî adevărat, Păcăţian a plecat la Bucureşti şi pentru a scăpa de închisoare,
deoarece era implicat într-un proces de presă. Astfel se explică de ce con-
tinuă, în 1898, corespondenţa dintre el şi Raţiu. într-o scrisoare din aprilie,
I. Raţiu informa pe Păcăţian că tînărul I. Scurtu a părăsit redacţia la
începutul anului 1898. Informaţia cuprindea şi mărturisirea că dacă I.
Scurtu ar fi acceptat condiţia pusă de „G. Pop de Băseşti, ca să se împace
cu Dăianu”, comitetul de direcţie al Institutului tipografic ar fi fost dispus
să-l menţină ca şi colaborator extern, cu un salariu lunar de 50 florini.
Scurtu n-a acceptat condiţia, ci a preferat să meargă şi el la Bucureşti.
Dificultăţile financiare ale celor de la Sibiu se desprind şi din a doua
parte a scrisorii trimisă de Raţiu lui Păcăţian. Propunîndu-i să colaboreze
în continuare la „Tribuna”, Raţiu îl sfătuia pe Păcăţian să nu se reîntoarcă,
ci să trim ită de la Bucureşti corespondenţă de trei ori pe săptămînă. Nu era
de părere să se reîntoarcă la Sibiu, deoarece întemniţarea lui, ca urmare
a procesului de presă, ar fi fost „legată de multe spese, pe care noi astăzi
nu le putem suporta” . în finalul scrisorii din 7 aprilie, I. Raţiu îi adresa
lui T. V. Păcăţian rugămintea să se intereseze „la locurile competente” ,
dacă n-ar putea primi un ajutor material. îi solicita, de asemenea, discursul
lui D. A. Sturdza din sala Orfeu şi recentele interpelări făcute de Dela-
vrancea în parlament16.
Vara anului 1898 a adus iarăşi o atenuare a polemicii dintre „Tribuna”
şi „Tribuna Poporului” . Mai mult, s-au reluat tratativele-de împăcare dintre
liderii noilor şi vechilor tribunişti. Dovadă în acest sens poate fi considerată
apariţia, în „Tribuna Poporului” din 6 august, a unui articol de fond în care
se spunea că „refacerea politică . . . se apropie” . Articolul cuprindea afir­

13 Muz. 1st. Cluj, fond I. R aţiu , ms. inv. nr. M. 2581.

14 Muz. 1st. Cluj, fond I. R aţiu , ms. inv. n r. M. 2709—2712.
16 Ii. Boia, Activitatea ziaristului slovac A ugustini în Transilvania (1893— 1900), In
„ S tu d ii’, X X III, 1970, n r. 5, p. 9 2 2 -9 2 4 .
16 Muz. 1st. Cluj, fond I. R aţiu , ms. inv. n r. M. 2586.
238 L. BOTEZAN — N . CORDOŞ 8

maţi a că „fruntaşii” au hotărît să chibzuiască asupra modalităţilor de înlă­

turare a tuturor piedecildr ce stăteau în calea reluării luptei politice. Auto­
rul articolului, âfişînd un ton exagerat de optimism, îşi exprima speranţa
că liderii partidului vor avea tăria sufletească de a depăşi neînţelegerile,
pentru a-i putea aduna „la un loc pe toţi cei cu iubire de neam”17. : j ..
„Tribuna Poporului” şi-a menţinut tonul optimist privitor la posibili­
tatea refacerii unităţii comitetului memorandist şi în septembrie . 1898.
Tonul optimist se reflectă în articolul de fond apărut în numărul din 28- al
acestei luni cu titlul : „înlăturarea diferendelor” . Căutîndsă acrediteze ideea
că disensiunile dintre cei de la Arad şi „cei rămaşi în jurul domnului dr.
R aţiu” ar fi fost mărunte, de ordin personal, şi că ele s-ar fi manifestat
cu intermitenţe, autorul articolului conchide : „Diferendele au şi scăzut.
Dacă o accentuăm acum, aceasta o facem numai pentru a ne manifésta
dorinţa ca ele să dispară cu desăvîrşire . . . ”1819. j!::.
Reluarea contactelor dintre liderii vechilor şi noilor tribunişti, spre
sfîrşitul verii anului 1898, rezultă şi dintr-o lungă scrisoare, pe care I. Raţiu
i-o trim ite lui G. Pop de Băseşti, cu data de 7 septembrie. Raţiu îl chema
pe Pop de Băseşti la o consfătuire şi îl înştiinţa că a trimis invitaţii şi .lui
T. Mihali, D. Ciuta, Al. Filip, D. Vaida şi R. Patiţia, adică tuturor mem­
brilor direcţiei Institutului tipografic. Consfătuirea era necesară pentru
dezbaterea a trei probleme importante. Una din ele era aceea a tratativelor
cu vechii tribunişti. Referitor la această problemă, Raţiu scrie : :,,Mai
de multe ori s-a vorbit de pace cu cei de la Arad. E i bine, să vedem se ''poate
face ceva sau nu se poate. Eu, din parte-mi, îţi declar sărbătoreşte că nu sînt
în contra unei păci cinstite şi dacă nu aş putea primi condiţiunile statorite
de majoritatea celor competenţi, sînt rezolut a mă retrage . . . lăsînd terenul
altor puteri mai tinere şi mai apte de a duce lupta mai departe”1*. Iu ;
Rîndürile de mai sus reprezintă nu numai o confirmare a contactelor
şi tratativelor dintre liderii grupărilor de la Arad şi Sibiu. Ele constituié-şi
prima mărturie despre intenţia lui Raţiu de a se retrage de la preşedihţia
P.N.R. îri 1898, bătrînul preşedinte a ajuns, se pare, să-şi dea seama caiîn
perioada mişcării memorandiste a corespuns întru totul rolului de conducă­
tor al luptei pentru drepturi naţionale. în schimb, după izbucnirea cfizièî
din sînul comitetului central al PNR n-a mai fost la înălţimea greutăţilor
pe care a fost chemat să le învingă, nereuşind să le depăşească. ':
A doua temă ce trebuia discutată şi rezolvată de consfătuirea membri­
lor direcţiunii Institutului tipografic a fost aceea a unui cambiu de 2000
florini. Datoria a fost făcută la banca „Albina” , înainte de declanşarea cri­
zei; fiind garantată cu iscăliturile lui I. Raţiu, L Coroianu şi V. Uucaciu.
Banii împrumutaţi au fost daţi de comitet lui G. Pop de Băseşti, pentru a
plăti spesele procesülui memorandist de la Cluj. După cum reiese din scri­
soarea lui Raţiu din 7 septembrie, împrumutul n-a putut fi restituit la ter-

17 Tribuna Poporului, a r. 140 din 2 5 —V II/6 —V I I I —1898, p. 1.

18 Tribuna Poporului, nr. 174 din 16/28—I X —1898, p. 1.
19 Muz. 1st. Cluj, fond I. R aţiu ,-in s. inv. nr. M 2583 (Sublinierea ne aparţine).
inen; A fost prelungit ,,pînă la începutul lunii viitoare”, cînd trebuia achitat,
fiindcă altfel conducerea băncii Albina era hotărîtă să-i execute pe semna­
tarii cambiului20. -
■ : A treia problemă ce urma să fie dezbătută era aceea a situaţiei finan­
ciare: precare, agravată de reducerea continuă a numărului abonaţilor la
„Tribuna” şi „Foaia Poporului” . într-adevăr, faţă de 1280 abonaţi , cîţi
mai avusese „Tribuna” la sfîrşitul lui 1897, de la 1 ianuarie 1898 i-au mai
rămas 1000, pentru ca în vara acestui an după cum mărturiseşte Raţiu —
să se: reducă la 840. în scrisoarea din 7 septembrie, Raţiu îi dezvăluie lui G.
Pop de Băseşti că reducerea era şi mai alarmantă în cazul „Foii Poporului” .
Ta -,Foaia Poporului” numărul abonaţilor a scăzut de la 2300, cîţi fuseseră
în anul precedent, la 1600. în plus, 200 de abonaţi din Transilvania au cerut
ziarele pe credit, iar în România 128 dintre ei erau restanţieri datorînd
3674 -franci, care echivalau cu aproximativ 1800 florini21.
' : : ?Referindu-se la motivele reducerii numărului abonaţilor, Raţiu afirma,
îh âceeaşi scrisoare din 7 septembrie 1898 : „Nu ştiu, sărăcia, ori nepăsarea,
ori:ambele s-au conjugat contra noastră ; destul că de mult nu am avut cau­
ză fă ne plînge contra publicului cititor şi a mai multor abonaţi ai foilor
noastre, decum avem în prezent”22.
;.. ) ] Sărăcia a fost într-adevăr una din cauzele care au determinat reducerea
numărului abonaţilor la „Tribuna” şi „Foaia Poporului” . F a s-a accentuat
îri vara anului 1898 ca urmare a unor furtuni, însoţite de grindină pustiitoare,
care au distrus recolta din aproximativ 20 de comitate ale Transilvaniei şi
Ungariei. Calamităţile naturale din 1898 au venit după cele din 1897, cînd
s-au produs ploi interminabile, urmate de mari inundaţii, care au afectat
semănăturile pe suprafeţe întinse. Baza economică a unei bune părţi a ţără­
nimii şi a intelectualilor rurali a fost serios atinsă. Ori majoritatea abona­
ţilor: la cele două ziare ale grupării de la Sibiu proveneau din rîndurile aces­
tor .categorii sociale.
-, .Totuşi, nu dificultăţile economice ale cititorilor au fost cauza principală
à- reducerii numărului abonaţilor, ci continuarea polemicii sterile cu orga­
nele de presă ale liderilor sturdzişti din România şi cu cele ale grupării de
la.Arad. Aşa-zisele „dezveliri”, însoţite de invective.şi,de calificative peiora­
tive la adresa vechilor tribunişti şi a guvernanţilor din România, au putut
constitui oarecum o noutate în 1896. în primele luni ale acestui an ele au
putut fi eventual „gustate” de o parte din cititori. Perpetuarea lor, chiar
eti intermitenţe, în 1897—1898, au ajuns să plictisească şi să dezguste pe
to ţi cei de bună credinţă, mai ales că se repercutaseră atît de grav asupra
luptei şi solidarităţii naţionale.
. ■ .0 altă cauză a greutăţilor financiare, în care au ajuns să se zbată orga­
nele? de presă ale grupării de la Sibiu, se datora concurenţei ce le-o făcea
„Tribuna Poporului” . Ziarul de la Arad, nu numai că se vindea mai ieftin
decîţ „Tribuna” , dar, strîngînd în redacţia sa o pleiadă de ziarişti talentaţi,
. 'Vi : ____________ '

20 Ibidem.
21 Ibidem ; I. Georgescu, op. cit., p. 172.
22 Muz. 1st. Cluj, fond I. R aţiu , ms. inv. nr. M. 2583.
240 L. BOTEZAN — N . CORDOŞ 10

a ajuns să se ridice calitativ cu mult deasupra principalului organ de presă,

al celor de la Sibiu. în plus, ziarul de la Arad a pus în discuţie şi a dezbătut
cu multă competenţă o serie de probleme care frămîntau opinia publică
românească. Ia tă de ce, încă în primul an de apariţie noul ziar a izbutit să-şi
creeze o masă de cititori în dauna organului moderat „Dreptatea”, dar şi
în detrimentul „Tribunei” şi al „Gazetei Transilvaniei” . în scrisoarea mai
sus menţionată, din 7 septembrie, trimisă lui G. Pop de Băseşti, I. Raţiu
comentează astfel concurenţa făcută „Tribunei” de ziarul vechilor tribunişti :
„Cînd a apărut „Tribuna Poporului” din Arad cu 10 fl. la an şi numărul
de duminecă la început cu 1 fl., 50 (cr.n.n.), mai tîrziu cu 2 fl. la an, am fost
convins că apucătura asta e îndreptată împotriva noastră ; dar n-am crezut
că va avea efectele pe care le vedem astăzi, că adecă abonaţii de la foile lor
se înmulţesc, iar [la] ale noastre s c a d . . . ”23.
Continuînd ideea, Raţiu îl informa pe G. Pop de Băseşti că s-a gîndit
la un plan de acţiune pentru a ieşi din impas. Planul a fost expus la consfă­
tuirea membrilor direcţiunii Institutului tipografic care a avut loc la Cluj
în a doua jumătate a lunii septembrie. El prevedea, pe de o parte, să se
recurgă la măsuri drastice pentru diminuarea cheltuielilor administrative,
ceea ce echivala cu reducerea salariilor redactorilor, tehnicienilor şi lucră­
torilor. Cel dintîi care a sim ţit efectul acestei prevederi a fost directorul
administrativ al Institutului tipografic, V. H. Dressnandt. Da 26 septembrie,
el a fost înştiinţat de Dăianu, că de la 1 octombrie 1898 i se reducea salariul
anual la 800 florini. Totodată era somat ca în administrarea ziarelor- şi a
averii Institutului tipografic să realizeze un bilanţ pozitiv, urmînd ca ulte­
rior, în eventualitatea ameliorării situaţiei financiare, să i se mărească iarăşi
salariul24.
Cealaltă parte a planului de acţiune se referea la obţinerea de către
Raţiu a unei împuterniciri din partea membrilor direcţiunii, pe baza căreia
să apeleze la amicii şi sprijinitorii noilor tribunişti, pentru a ajuta la spori­
rea numărului abonamentelor la cele două ziare. Participanţii la consfă­
tuirea de la Cluj dîndu-i împuternicirea solicitată, I. Raţiu s-a grăbit să
trim ită scrisori în diferite părţi, după ce s-a reîntors la Sibiu. Una din ele
a fost adresată lui V. Ignat din Beiuş. Din cuprinsul ei se desprinde că la
Cluj s-a hotărît împărţirea teritoriilor locuite de români în 24 de regiuni,
fiecăreia fixîndu-i-se un centru. Biderii PNR din aceste centre aveau datoria
să procure, în regiunea respectivă, cîte 50 abonamente noi pentru „Tribuna”
şi cîte 20 pentru „Foaia Poporului” , pe o perioadă de cel puţin un an. Raţiu
îl informa pe Ignat că el s-a angajat să cîştige în regiunea Sibiului numărul
de abonamente fixat pentru cele două ziare. în eventualitatea că n-ar fi
izbutit totuşi să facă rost decît de un număr lim itat de abonamente, se în­
datora ca restul pînă la 50 şi respectiv 20 să le suporte din propria-i pungă,
în aceleaşi condiţii îi cerea Raţiu lui Ignat să-i procure, în regiunea Beiu-
şului, numărul de abonamente fixat pentru „Tribuna” şi „Foaia Poporu­
lui”, încă din ultimul trimestru al anului 1898. Raţiu şi-a încheiat scrisoarea

88 Ibidem .
84 Muz. 1st. Cluj, fond I. R aţiu , ms. inv. nr. M. 2590.
11 PARTIDUL N AŢIONAL ROM ÂN TRANSILVĂNEAN IN 1898 241

către V. Ignat\cu cuvintele : „Ziarele politice numai în acest chip se pot

susţine, atît la noi, cît şi la alte popoare. Dacă nu vom avea în întreg partidul
24 de. fruntaşi, care în caz de lipsă să aducă din avutul lor o jertfă de 100
sau 200 fioreni pentru un scop atît de măreţiu, precum este susţinerea foilor
noastre şi continuarea luptei pînă la izbîndă : atunci, cu părere de rău, vom
fi siliţi a ne retrage . . . ”25.
în România, Raţiu a apelat la un cunoscut cu numele Paul, care a
manifestat interes pentru „Tribuna” în lunile anterioare. Tui i-a cerut de
fapt să se adreseze prietenilor din Iaşi, Craiova, Ploieşti şi din alte oraşe
pentru ca fiecare să se străduiască a cîştiga cîte 50 de abonamente pentru
„Tribuna” . Pornind de la cifra de 10 000 intelectuali români, cîţi erau tre­
cuţi din Transilvania, Banat şi comitatele vestice în România, I. Raţiu
a formulat doleanţa de mai sus astfel: „Să mi se găsească între aceştia 50
de români, cu iubire de patrie şi de neamul lor, care să cîştige cel puţin cîte
50 abonamente la Tribuna şi atunci apariţiunea ei ar fi asigurată”26.
în sfîrşit, Raţiu a trimis scrisori şi în Bucovina. într-una din ele, anexînd
lista cu numele vechilor abonaţi din Bucovina la ziarele sibiene, solicita
sprijin pentru 10 abonamente noi la „Tribuna” şi pentru 20 la „Foaia
Poporului”27.
Ta consfătuirea membrilor direcţiunii Institutului tipografic, ce s-a
ţinut la Cluj în a doua jumătate a lunii septembrie, s-a elaborat şi un fel
de memoriu justificativ, pentru a fi trimis celor desemnaţi în fiecare regiune
să colaboreze la procurarea de noi abonamente. Prima parte a memoriului
era o enumerare a unora din cauzele care au contribuit la dificultăţile finan­
ciare ale noilor tribunişti.
Partea a doua reflectă strădania liderilor noilor tribunişti de a convinge
pe cei cărora le era adresat memoriul, că numai ei reprezentau Partidul
Naţional Român. „Tribuna” era înfăţişată ca singurul organ de presă al
PNR. în ochii românilor şi străinilor, „Tribuna” ar fi fost însăşi „expresiu-
nea existenţei Partidului Naţional Român” . Sistarea „Tribunei” ar fi echi­
valat — după autorii memoriului justificativ — cu „enunţarea, înaintea
lumii, că Partidul Naţional Român a încetat de a mai exista”28.
Planul de acţiune elaborat de Raţiu şi aprobat de aderenţii săi în consfă­
tuirea de la Cluj n-a dus la rezultatul dorit. Institutul tipografic şi cele două
ziare de la Sibiu au ajuns, în toamna anului 1898, în pragul falimentului.
El echivala, în ochii liderilor noilor tribunişti, cu recunoaşterea eşecului
liniei politice promovată de ei în ultimii trei ani. Pentru a evita falimentul,
Raţiu a recurs la ultima soluţie ce i-a mai rămas la dispoziţie. A apelat la
ajutorul bănesc al conservatorilor din România. Acel la care a intervenit,
pentru a obţine subvenţii financiare de la conservatori, a fost Virgil Arion.
Cîteva scrisori trimise acestuia, în ultimele luni ale anului 1898, prin inter­
mediul Zoei Arion, demonstrează cu prisosinţă jocul politic la care s-a pre-

25 Muz. 1st. Cluj, fond I. R aţiu , ms. inv. n r. M. 2749/19.

26 Muz. 1st. Cluj, fond I. R aţiu , ms. inv. n r. M. 2749/20.
27 Muz. 1st. Cluj, fond I. R aţiu , ms. inv. n r. M. 2749/45.
28 Muz. 1st. Cluj, fond I. R aţiu, ms. inv. nr. M, 2749/46.

10 — Anuarul Institutului de istorie şi Arheologie

242 L. BOTEZAN — N . CORDOŞ 12

ta ţ preşedintele P.N.R. Conţinutul uneia din scrisori, datînd din 12 septem­

brie 1898, relevă că I. .Raţiu s-a întîlnit cu V. Arion, în luna precedentă,
la staţiunea balneară Reichenhalle. Acolo au ajuns la o înţelegere, pe bâza
căreia conservatorii urmau să dea un ajutor bănesc celor două ziare de la
Sibiu. în schimbul ajutorului,:Raţiu promitea să susţină campania împotri­
va guvernului liberal al lui D.A. Sturdza. Pentru a grăbi cucerirea puterii
de către'conservatori, el se angaja ca, la nevoie; să le pună la dispoziţie cîte-
va documente compromiţătoare pentru D. A. Sturdza. Referindu-se la
înţelegerea din luna august, Raţiu spunea, în scrisoarea din 12 septembrie,
adresată Zoei Arion: „Te rog comunică iubitului nostru Virgil că vorba ce
mira- spus-o în Reichenhalle încă nu s-a făcut faptă şi cei pe care îi priveşte
se. află într-o situaţie disperată. Foaia lor se luptă cu moartea, mult în 14
zile va închide ochii. Această pierdere va fi un dezastru pentru ei şi o pier-
dëre foarte importantă pentru toţi amicii noştri dincolo de m u n ţi...:”29.
Pînă la 12 septembrie 1898, ajutorul bănesc prevăzut în înţelegerea
de la Reichenhalle nu sosise deci. ,,Tribuna” se găsea într-o situaţie dispe­
rată. Iată de ce, spre sfârşitul scrisorii, Raţiu invita pe Zoe şi Virgil Arion
să vină grabnic la Sibiu pentru convorbiri. Era, de fapt, o invitaţie lă tra ­
tative în vederea stabilirii unei strategii şi tactici comune împotriva libera­
lilor sturdzişti şi a vechilor! tribunişti.
Dintr-o altă scrisoare trimisă Zoei Arion, cu data de 22 septembrie
1898, reiese că Raţiu a primit „bomboanele de o bunătate admirabilă” ,
pe care i le-a trimis. „Bomboanele” nu erau altceva decît banii aşteptaţi Cu
atîta înfrigurare30. -'
Suma primită de Raţiu de la conservatori în septembrie n-a fost totuşi
pféa mare. Numai aşa se explică de ce, scriindu-i lui G. Pop de Băseşti,
la 16 noiembrie 1898, se plîngea iarăşi de greutăţi financiare. Vorbindu-i
de ele, Raţiu a încercat să-i răspundă la reproşul pe care acesta i l-a-adresat
în legătură cu nereşpectarea promisiunii de a merge la Viena. N-a p u tu t
merge acolo, deoarece din banii primiţi de la Virgil Arion a trebuit să plă­
tească mai întîi 523 florini pentru cambiul de 20Ö0 fl. Apoi, aproape zi de zi,
a fost obligat să dea administraţiei celor două ziare sume mai mari sau inai
mici, cerute de cheltuielile curente şi de plata lucrătorilor tipografiei. 'Prac­
tic, nu mai dispunea decît de 360 florini. Nu era sigur că îi erau suficienţi
pentru subvenţionarea organelor de presă pînă către 20 decembrie, cînd
spera să înceapă plătirea abonamentelor pe anul 1899. Raţiu încheia această
înşirare de justificări cu cuvintele : „A spesa suma care o mai am pe călă­
toria la Viena, aşa ca să fiu consecvent . . . ar însemna, neci mai mult, rieci
mai puţin, decît a periclita apariţiunea foilor noastre” .
• în continuarea epistolei sale, Raţiu îi promitea lui G. Pop de Băseşti
că va pleca la Viena imediat ce situaţia financiară îi va permite. Ea reîn­
toarcere se va opri la Cluj pentru a se întîlni şi a discuta împreună problemele
stringente ale partidului. Foarte probabil că, într-o formă sau alta, G. Pop

29 Muz. 1st. Cluj, fond I. R aţiu , ms. inv. nr. M. 2586.

ao Muz. 1st. Cluj, fond I. R aţiu , ms. inv. nr. M. 2588.
13 PARTIDUL N A ŢIONAL ROM AN TRANSILVĂNEAN IN 1898 243

de Băseşti i-a sugerat ca împreună să se retragă din fruntea PNR, pentru

a face loc altora .mai potriviţi conjuncturii politice defavorabile, care a
survenit după 1895. Ea propunerea de retragere de la preşedinţia şi vice­
preşedinta PNR, Raţiu a formulat astfel răspunsul în scrisoarea din 16
noiembrie 1898: „zici că sîntem datori a întreprinde to t posibilul, sau să.
dăm locul altora. Sînt pe deplin de acord, dar cînd vom da locul altora; să
o facem în deplină coînţelegere” . Dînd un atare răspuns, I. Raţiu îl asigura
pe G: .Pop de Băseşti că va încerca to t ce era omeneşte posibil pentru a
depăşi dificultăţile băneşti. Pentru a-1 convinge, îi expedia un fragment
dintr-o scrisoare primită recent de la Virgil Arion. Ea cuprindea promisiu­
nea că va sosi peste puţin timp la Sibiu31.
Virgil Arion n-a putut merge la Sibiu pînă la 20 noiembrie, deoarece,,
la această dată, Raţiu, forţat de nevoia de bani, i-a trimis din nou cîteva.
rînduri. Prin ele îi confirma primirea a două scrisori. Din conţinutul lor a
înţeles că indiferenţa se răspîndea chiar şi printre liderii conservatori ,din
România. Indiferenţa crea pericolul de a nu putea „obţine mijloacele nece­
sare continuării luptei” . Pentru a-i cointeresa pe conservatori în continua­
rea sprijinirii financiare a grupării de la Sibiu, Raţiu propunea ca „Tribuna”
să treacă la o luptă deschisă „în contra fanariotului” . Fanariotul nu .era
altul decît D. A. Sturdza, pe care-1 acuza că i-a trădat pe românii transil­
văneni, lăsîndu-i la discreţia guvernului baronului Bânffy. Angajarea des­
chisă a „Tribunei” la campania contra guvernului D. A. Sturdza putea
grăbi înlocuirea lui cu unul conservator.
• în rîndurile trimise lui Virgil Arion la 20 noiembrie 1898, I. Raţiu
amintea pentru prima dată de „scrisoarea cea lungă”. Prin ea se înţelegea
scrisoarea trimisă comitetului memorandist de către D. A. Sturdza, în
vară anului 1894, prin intermediul lui Delavrancea. Era scrisoarea prin care
liderul liberal îi sfătuia pe cei judecaţi şi condamnaţi în procesul de la Cluj
să nu intre în închisorile maghiare, ci să se refugieze în România. ■
' în legătură cu „scrisoarea cea lungă” , I. Raţiu îl informa pe.V. Arion
că à hotărît să o pună la dispoziţia conservatorilor în .schimbul unui ajutor
bănesc substanţial, care să permită supravieţuirea „Tribunei” şi a „Foii
Poporului” . Condiţiile pe baza cărora va ceda conservatorilor documentul
urmau să fie stabilite cu prilejul venirii lui la Sibiu32.
: într-o primă anexă la rîndurile din 20 noiembrie, adresate Zoei Arion,
I. Raţiu preciza: „Dacă însă acest ajutor nu ni se poate da, cu lacrimile
în.ochi şi cu inima zdrobită vom fi siliţi a ne retrage. Existenţa noastră.s-ar
putea asigura pe cel puţin un an de zile, dacă amicii noştri ne-ar veni întru
ajutoriu cu o sumă de 5 ori mai mare de cum a fost aceea pe care am primit-o
de la scumpul nostru Virgil”33. Raţiu fixa deci suma pe care o pretindea
amicilor conservatori, în schimbul documentului oferit şi al luptei făţişe
contra lui D. A. Sturdza. Din conţinutul scrisorii pe care Raţiu a trimis-o.
în 16 noiembrie lui G. Pop de Băseşti, şi mai ales din cifrele înşirate în ea.

31 Muz. 1st. Cluj, fond I. R aţiu , m s..in v . nr. M. 2749/62.

32 Muz. 1st. Cluj, fond I. R aţiu , ms. in v . n r. M. 2588/a.
33 Muz. 1st. Cluj, fond I. R aţiu, ms. inv. nr. 2588/b.
244 L. BOTEZAN — N . CORDOŞ 14

se poate calcula că primul ajutor primit prin intermediul lui Y. Arion se

ridica la aproximativ 1500—2000 florinii înmulţind aceste cifre cu cinci,
rezultă că pretindea conservatorilor între 7500—10.000 florini.
într-o a doua anexă la scrisoarea din 20 noiembrie 1898, I. Raţiu
îi aducea la cunoştinţă lui V. Arion că susţinătorii săi din gruparea de .la
Sibiu s-au învoit ca amicii conservatori ,,să folosească cum vor scrisoarea
cea lungă” . Şi-au exprimat totuşi părerea că ar produce un mai mare efect
în opinia publică dacă ar apărea mai întîi în „Tribuna” cu comentarii
justificative. Pentru a putea redacta astfel de comentarii, I. Raţiu îi soli­
cita lui V. Arion discursul rostit de D. A. Sturdza, în 1894, în sala Orfeu34.
După cum s-a arătat mai sus, discursul a fost cerut de Raţiu de la T. V.
Păcăţian — împreună cu interpelările lui Delavrancea — încă în aprilie
1898. Aceasta însemna că liderul noilor tribunişti s-a gîndit încă din primă­
vară la vinderea scrisorii lui D. A. Sturdza, ca o ultimă soluţie pentru depă­
şirea impasului financiar.
I. Raţiu a revenit asupra rugăminţii de a i se trimite discursul lui D.
A. Sturdza într-o altă epistolă, nedatată, expediată pe adresa Zoei Arion.
Dpi stol a rămîne importantă deoarece constituie o dovadă că, spre sfîrşitul
lui noiembrie, o copie făcută după „scrisoarea cea lungă” se afla la Virgil
Arion. Raţiu reînnoia şi acum permisiunea dé a fi folosită oricînd şi oriunde.
Amicii conservatori puteau primi şi originalul ei „de la dl. G. Pop de
Băseşti”35.
în sfîrşit, într-o ultimă scrisoare din 25 noiembrie 1898, I. Raţiu îi
mulţumea Zoei Arion pentru „veştile bune” , adică pentru banii pe care
Virgil Arion urm asăi-i trimită. Autorul a folosit prilejul pentru a încerca
să-şi justifice fapta. Mărturisea că s-a decis să o săvîrşească după multe
„meditaţiuni”, care l-au convins să spună „adevărul” . A procedat astfel
pentru a face „ca acea cochetă, care corupe moralul unui neam întreg (a
se citi D. A. Sturdza n.n.j, să fie cu o zi mai repede dată la o parte”36.
Pe măsură ce tratativele dintre I. Raţiu şi V. Arion au progresat,
s-a intensificat polemica dintre organele de presă ale vechilor şi noilor tri­
bunişti. Intensificarea polemicii a fost stimulată de deschiderea sesiunii
de toamnă a parlamentului României. în cadrul parlamentului, opoziţia
conservatoare a reluat atacurile contra guvernului sturdzist, menţinînd
la ordinea zilei problema subvenţionării şcolilor din Braşov. „Tribuna”
şi „Telegraful Român” au profitat de conjunctură şi au sporit numărul
articolelor reproduse din presa conservatoare, cu comentariile negativiste
la adresa guvernului sturdzist şi a vechilor tribunişti37. ■-
„Tribuna Poporului” s-a străduit să ia şi de astă dată apărarea guver­
nului D. A. Sturdza. De pildă, în articolul de fond din 6 octombrie 1898
se arunca vina pe neglijenţa mitropolitului Miron Romanul. Numai din
cauza lui şcolile din Braşov ar fi ajuns într-o situaţie dificilă. D. A. Sturdza

34 Muz. 1st. Cluj, fond I. R aţiu , ms. inv. n r. M. 2588/c.

35 Muz. 1st. Cluj, fond I. R aţiu , ms. inv. nr. M. 2749/30.
36 Muz. 1st. Cluj, fond I. R aţiu , ms. inv. n r. M. 2588/d.
37 Telegraful Român, n r. 104 din 2 6 —IX /8 —X 1898, p. 1
 \
\

\
15 ___ \
\ PARTIDUL N A ŢIONAL ROM ÂN TRANSILVĂNEAN IN 1858 245

a recunoscut că guvernul român avea datoria de a da renta anuală ce se

cuvenea bisericii Sf. Nicolae din Braşov. Numai că înţelegea să o onoreze
„pe faţă” , adică prin intermediul şi sub controlul guvernului maghiar. Arti­
colul de fond se încheia cu^ un apel adresat „Tribunei” şi „Telegrafului Ro­
mân” să înceteze „cu calomniile şi uneltirile lor”38.
într-un alt articol, publicat cu semnătura lui I. Rusu-Şirianu în 11
octombrie 1898, se făcea de asemenea un apel la curmarea polemicii şi se
propunea un armistiţiu în presa românească din Transilvania. „Tribuna
Poporului” a repetat propunerea de sistare a polemicii dintre ziarele româ­
neşti şi în luna noiembrie, păstrînd, în general, un ton reţinut. Ea a fost
susţinută cu consecvenţă de „Revista Orăştiei” . în ultima au apărut, în
luna noiembrie, analize lucide şi pline de căldură ale situaţiei politice în care
au ajuns românii transilvăneni39. Fireşte, redactorii de la „Tribuna Poporu­
lu i” şi „Revista Orăştiei”, menţinînd pînă în noiembrie un ton moderat şi
propunînd sistarea polemicii, au încercat să vină în ajutorul patronului
lor .de peste Carpaţi. Prin sistarea polemicii s-ar fi pus capăt atacurilor din
celelalte organe de presă transilvănene îndreptate contra lui D. A. Sturdza,
pe care opoziţia conservatoare le folosea cu succes în lupta ei parlamentară
şi extraparlamentară pentru putere.
De altfel, în condiţiile tratativelor duse între I. Raţiu şi V. Arion
pentru închegarea unui front comun împotriva guvernului sturdzist, încer­
cările vechilor tribunişti de a continua dialogul cu cei din gruparea de la
Sibiu n-aveau nici o şansă de reuşită. Polemica dintre noii şi vechii tribunişti
se accentua brusc, o dată cu publicarea de către „Tribuna” , în numărul
■din 3 decembrie 1898, a scrisorii lui D. A. Sturdza din 1894, pe care I.
R aţiu a pus-o la dispoziţia conservatorilor. Conformîndu-se obligaţiilor
asumate de I. Raţiu în înţelegerea cu Virgil Arion, „Tribuna” s-a angajat
făţiş în lupta opoziţiei conservatoare contra guvernului sturdzist. După o
pregătire prealabilă a opinei publice între 30 noiembrie şi 2 decembrie, în
„Tribuna” dintre 3—15 decembrie s-a prezentat un veritabil istoric al an­
tecedentelor crizei postmemorandiste şi al declanşării ei spre sfîrşitul anului
1895 şi la începutul celui următor. Purtînd titlul „Din trecut pentru viitor.
Repriviri politice recente”, istoricul crizei avea menirea să justifice publi­
carea scrisorii lui D.A. Sturdza din 1894. Căutînd să păstreze un ton obiec­
tiv, autorul istoricului crizei a reuşit să redea just unele aspecte cunoscute
ale problemei şi să scoată în evidenţă altele noi. Spiritul obiectiv n-a fost
respectat însă în acele pasaje în care vina izbucnirii şi a evoluţiei negative
a frămîntărilor din sînul PNR a fost aruncată exclusiv pe seama lui D. A.
Sturdza, I. Slavici, E. Brote, S. Albini şi G. Bogdan-Duică. Obiectivi­
tatea n-a fost respectată nici atunci cînd s-a analizat cauza imediată a declan­
şării crizei. E adevărat, ea s-a datorat orientării proliberale a „Tribunei”,

38 Tribuna Poporului, nr. 180, d in 2 5 —IX /6 —X —1898, p. 1; T r. L ungu, op. cit.,

p . 233 —234; A. Bunea, op. cit., p. 95.
38 Tribuna Poporului, nr. 183 din 2 9 —IX /1 1 —X —1898, p. 1 ; R ev ista O răştiei, nr.
45 din 17/19- X I - 1898, p. 177 şi nr. 46 d i n l 4 / 2 6 - X I - 1898, p. 181.
246 L. BOTEZAN — N. CORDOŞ 16

dată de vechii redactori. Dar, autorul istoricului nu recunoştea că nici noii

redactori n-au păstrat neutralitatea faţă de lupta pentru putere dintre
partidele politice din România, ci au imprimat „Tribunei” o orientare
proconservatoare40.
„Tribuna Poporului” a reacţionat la intensificarea atacurilor „Tribunei”
contra lui D. A. Sturdza, luîndu-i apărarea. în numărul din 10 decembrie
1898, de exemplu, a recurs la argumentarea dizidenţei aurelianiste apărută
în „Drapelul”, pentru a-1 critica pe Raţiu că a divulgat scrisoarea secretă
din 1894. între altele, ziarul de la Arad a reprodus pasajul din „Drapelul”,
în care se spunea despre procedura preşedintelui PNR că ea descuraja, pe
cei ce doreau să sprijine moral şi material lupta naţională a românilor din
Transilvania. Fiecare din cei ce aveau o astfel de dorinţă puteau „să se tea­
mă că într-o bună zi toate actele şi scrisorile vor fi date publicităţii.
Cu atît mai mult e de regretat cele ce se întîmplă, cu cît ele au aerul a da
sprijin unui partid politic din România contra celuilalt”41. Era prima aluzie
directă apărută într-un ziar din România, referitoare la sprijinirea opoziţiei
antiliberale de către gruparea noilor tribunişti. în numărul din 13 decembrie,
redactorii de la „Tribuna Poporului” au exploatat un articol din oficiosul
conservator „Epoca” . Autorul acestui, articol recunoştea că scrisoarea lui
D. A, Sturdza din 1894, publicată în „Tribuna”, oferea argumente în plus —
faţă de cele puse la dispoziţie de problema şcolilor din Braşov — în mîi-
nile opoziţiei conservatoare, sporindu-i şansele de răsturnare a guvernului
liberal42.
Dezaprobînd sprijinul dat conservatorilor de către gruparea de la Sibiu,
vechii tribunişti nu se sfiau să facă acelaşi lucru cu liberalii. Ei au continuat
politica din anii anteriori, de justificare a actelor guvernamentale ale lui
D. A. Sturdza. R. Ciorogariu, de pildă, unul din principalii redactori.de
la „Tribuna Poporului”, într-un articol din 11 decembrie, ridica în slăvi
pe D. A. Sturdza, caracterizîndu-1 ca pe un mare istoric şi ca pe unul din
stîlpii renaşterii României. El îl aşeza alături de I. C. Brătianu, C. A. Roşet-
ti şi M. Kogălniceanu. Totodată, în articolul său, R. Ciorogariu afirma, că
cei din Arad dispuneau de documente secrete compromiţătoare pentru I.
Raţiu şi conservatori. Nu le publicau însă, fiindcă nu ar fi făcut decît jocul
politic al lui Bânffy şi Jeszenszky43.
în ajutorul grupării de la Arad a venit şi I. Slavici. El a trimis redac­
ţiei „Tribunei Poporului” un lung articol intitulat „Criton”, care a Post
eşalonat în patru numere consecutive dintre 18—22 decembrie 1898. Reluîud
ideea nejustă, mai veche, desvoltată în broşura „Tribuna şi tribuniştii” ,
Slavici a căutat să demonstreze că membrii comitetului memorandist.au
greşit cînd au acceptat să intre în închisorile de la Vâc şi Seghedin. Ei :ax
fi trebuit să se refugieze în România. Articolul lui Slavici rămîne o dovadă

40 Tribuna, nr. 2 5 1 -2 6 4 din tre 17/30 X I şi 3/15 X I I 1898.

41 Tribuna Poporului, nr. 224 din 28 X I/10 X I I 1898, p. 1
42 Tribuna Poporului, nr. 227 din 1/13 X I I 1898, p. 1 2 :
43 Tribuna Poporului,.nr. 225 din 29 X I/11 X I I 1898, p. 1.
17 PARTIDUL NA ŢIO N A L ROM AN TRANSILVĂNEAN IN 1898 247

a strădaniilor vechilor tribunişti de a justifica scrisoarea lui D. A. Sturdza

din 1894, publicată în ,.Tribuna”44.
' Ta 22 decembrie 1898, organul de presă de la Arad a reprodus un articol
din „Liga Română” , în care se deplîngea revirimentul polemicii dintre
/.Tribuna” şi „Tribuna Poporului” . Autorul articolului arăta deschis, că
C.€. al P.N.R. era scindat în două grupări rivale, cea din jurul primului
ziar avînd o orientare proconservatoare, iar aceea din jurul celui de al doilea
rina proliberală. Ambele au comis aceeaşi greşeală, pe care şi-o reproşau
reciproc.
Caracterizarea făcută de autorul articolului din organul „Ligii culturale”
•corespundea situaţiei de fapt. Semnificaţia ei era cu atît mai mare, cu cît
redactorul „Ligii Române” era însuşi A. C. Popovici, care cu prilejul
„dezvelirilor” din primăvara anului 1896 se declarase partizan al lui I.
Raţiu. Raţiu s-a simţit şocat de obiectivitatea articolului din organul „Ligii
■culturale” . Articolul.a şi fost declarat în „Tribuna” din 21 decembrie 1898,
drept „O greşeală regretabilă” . Gruparea care dispunea de „Tribuna”
n-a recunoscut deci orientarea ei proconservatoare45.
Faţă de articolele polemice ale „Tribunei” din prima jumătate a
lunii decembrie, s-au simţit datori să ia atitudine Nicolae Cristea şi Vasile
Lucaciu, ambii membri ai comitetului central care a condus acţiunea memo-
randistă. Amîndoi şi-au exprimat indignarea faţă de procedura lui Raţiu
de a da în vileag documente secrete. Amîndoi au subliniat că recrudescenţa
polemicii dintre „Tribuna” şi „Tribuna Poporului” n-avea darul de a pune
capăt crizei în care se zbătea P.N.R. Dimpotrivă, o adîncea şi mai mult,
făcînd-o să se prelungească într-un viitor imprevizibil. Vina grupării lui
Raţiu creştea prin faptul că a contribuit la accentuarea polemicii şi a crizei
într-un moment cînd evenimentele politice din partea de apus a monar­
hiei dualiste ar fi trebuit să îndemne la reflecţii şi eforturi pentru refacerea
unităţii şi disciplinei comitetului memorandist. Numai unindu-şi forţele
şi punînd capăt disensiunilor dintre ei, românii puteau profita de conjunc­
tura politică favorabilă din Austro-Ungaria46.
: Foarte probabil că lui Vasile Lucaciu îi aparţinea şi scrisoarea deschisă
apărută în „Tribuna Poporului” din 17 decembrie 1898, care avea.titlul:
„Pentru domnul dr. I. Raţiu”. Ea era iscălită de „un fost membru” .
„Fostul membru” al CC al PNR formula repoşuri la adresa lui I. Raţiu
şi;l. Coroianu referitoare la atitudinea lor din perioada procesului memoran­
dist şi mai ales din răstimpul petrecut în închisoarea de la Seghedin, cînd
au primit vizitele liderilor conservatori Lupulescu şi Virgil Arion. „Fostul
membru” îşi încheia scrisoarea deschisă cu ameninţarea că şi el putea recurge,
asemenea lui Raţiu, la publicarea unor documente secrete pe care le avea
în păstrare47.

' : 44 Tribuna Poporului, nr. 230 —233 din tre 6/18 —10/22—X I I 1898.
. 4 5 Tribuna Poporului, nr. 233 din 10/22 —X I I 1898, p. 1; Tribuna, nr. 269 din 9/21 —
X I I 1898, p. 1077.
46 Tribuna Poporului, nr. 241 din 2 2 —X I I 1898/3—1 1899, p. 1—2.
47 Tribuna Poporului, nr. 229, din 5/17—X I I 1898, p. 2.
248 L. BOTEZAN — N . CORDOŞ 18

Dintre toate articolele polemice care s-an succedat în paginile „Tribunei

Poporului” din decembrie 1898, se pare că „scrisoarea deschisă” iscălită
de „un fost membru” l-a răscolit cel mai mult pe preşedintele PNR. Aşa
se explică de ce I. Raţiu s-a decis să redacteze o replică intitulată „Puncte
de orientare” . Ea era destinată să apară în „Tribuna” şi în organele de pre­
să conservatoare din Rcmânia. „Punctele de orientare” au fost concepute
sub forma a 13 întrebări, care au fost adresate „fostului membru” . „Postu­
lui membru” i se cerea să răspundă dacă era de acord : cu discursul lui D.
A. Sturdza din sala Orfeu, prin care majoritatea memorandiştilor erau
atacaţi pentru că au acceptat să intre în închisorile de Vâc şi Seghedin şi
nu i-au ascultat sfatul de a se refugia în România ; cu provocarea discordiei
„dintre fraţi” ; cu declanşarea de către oamenii d-lui D. A. Sturdza a „cri­
zei Tribunei” ; cu politica lui D. A. Sturdza de „îndulcire” , adică de apro­
piere de cercurile guvernamentale maghiare într-un moment cînd temniţe­
le erau pline de români ; cu decorarea procurorului Jeszenszky ; cu sistarea
ajutoarelor băneşti pentru şcolile din Braşov ; cu folosirea problemei naţio­
nale din Transilvania ca mijloc de presiune politică pentru a ajunge la putere
etc., etc.
Din analiza „Punctelor de orientare” se desprinde că ele aveau menirea
de a justifica fapta lui I. Raţiu, nu atît în ochii „fostului membru” , cît
în faţa opiniei publice. Totodată, ele aveau rostul de a diminua efectul nega­
tiv produs în opinia publică de atacurile la care era supus bătrînul preşe­
dinte al PNR din partea „Tribunei Poporului” de la Arad şi a ziarelor libe­
rale din România. Esenţa scopului urmărit prin „Punctele de orientare”
a fost redată sintetic în întrebarea a 13-a. Prin felul cum era formulată,
mai ales această întrebare trebuia să convingă cititorii presei că prin publi­
carea „scrisorii ispită” n-a fost trădat nici un secret, întrucît conţinutul
ei a devenit cunoscut „publicului românesc din discursurile politice ţinute
de domnul Sturdza în anul 1894”48.
în concluzie, în istoria Partidului Naţional al românilor din Transilva­
nia, Banat şi comitatele vestice, anul 1898 a însemnat continuarea şi adîn-
cirea disensiunilor interne din 1896—1897. Faţă de anii precedenţi, în 1898,
criza PNR a atins treapta cea mai de jos.
Poziţiile diferite ale vechilor şi noilor tribunişti, devenite aparent ire­
conciliabile în 1898, se explică între altele, prin deosebirile dintre concepţiile
lor privitoare la tactica şi strategia ce trebuiau adoptate în lupta naţională.
Se impune să se sublinieze că deosebirile dintre concepţiile lor nu s-au ivit
numai în anii acţiunii Memorandului sau în perioada postmemorandistă.
Ele s-au manifestat înainte de conferinţa naţională din ianuarie 1892, care
a ales comitetul central al P.N.R. ce a condus mişcarea memorandistă,
întrucît vechii şi noii tribunişti au existat ca fracţiuni aparte încă din perioa­
da 1881-1891.
Vechii tribunişti s-au afirmat în anii imediat următori unificării din
1881 a celor două partide naţionale ale românilor din fostul Mare Principat

48 Muz. 1st. Cluj, fond I. R aţiu, ms. inv. nr. M. 2749/7.

19 PARTIDUL N ATIONAL ROM AN TRANSILVĂNEAN IN 1898 249
/

al Ardealului, respectiv din Banat şi comitatele vestice. Ei au fost numiţi

tribunişti, după organul lor de presă „Tribuna”, care a apărut la Sibiu în-
cepînd cu anul 1884. Tribuniştii au reprezentat de la început acele cercuri
ale burgheziei comerciale române din. Transilvania, ce prosperau de pe urma
mijlocirii negoţului dintre Austro-Ungaria şi România. Exponenţii acestor
cercuri pot fi consideraţi Diamandi Manole şi I. Bechnitz. Primul era un
negustor bogat din Braşov, care şi-a petrecut o bună parte din tinereţe la
Bucureşti, unde a stabilit relaţii intime cu I. C. Brătianu şi cu alţi fruntaşi
liberali. Al doilea era nepotul unui negustor venit de la Bucureşti la Sibiu
pe timpul mişcării eteriste.
Tribuniştii au reprezentat şi o mică parte a burgheziei financiare româ­
ne, care nu era legată direct de banca „Albina” şi deci nu era subordonată
acesteia. Aurel Brote, de pildă, era directorul băncii „Transilvania” din
Sibiu.
într-o măsură mult mai mare, tribuniştii din Sibiu pot fi consideraţi
exponenţi ai unor cercuri largi de mic burghezi şi îndeosebi ai generaţiilor
mai tinere de intelectuali români. Printre cei mai reprezentativi intelec­
tuali tribunişti pot fi citaţi : I. Slavici, Eugen Brote, D. P. Barcianu, D.
Comşa, N. Cristea (ginerele lui Diamandi Manole), V. Fodor, Septimiu
Albini, Ghiţă Pop, V. Mangra, R. Ciorogariu, G. Bogdan-Duică, I. Rusu-
Şirianu (nepotul lui Slavici) etc. Aproape toţi erau redactori sau colaboratori
la „Tribuna”. Unii dintre ei şi-au făcut studiile sau ucenicia de ziarişti la
Bucureşti, unde s-au apropiat de liberali.
în conjunctura creată de cîştigarea independenţei de stat a României,
tribuniştii vor deveni purtătorii de cuvînt ai acelei părţi a burgheziei şi micii
burghezii, care îşi întărise convingerea că era posibilă eliberarea naţională
cu' ajutorul fraţilor de peste Carpaţi. Cum conservatorii din România prezen­
tau multe similitudini cu aristocraţii din Ungaria, tribuniştii se vor impune
ca principali propagatori ai concepţiei potrivit căreia lupta de eliberare so­
cială şi naţională putea fi ajutată numai de Partidul Naţional lib eral al
lui B C. Brătianu. De altfel, cu ajutorul liberalilor din România au şi putut
scoate un organ propriu de presă. Orientarea proliberală a tribuniştilor a
fost recunoscută deschis de I. Slavici. în lucrarea sa „Tribuna şi tribuniştii”,
el afirmă : „Avem noi, „tribuniştii”, legături cu Partidul Naţional Biberal
din România şi nu ne sfiim a mărturisi aceasta, fiindcă nu e nimic de ascuns
în aceste legături ale noastre, nimic compromiţător, fie pentru noi, fie pen­
tru Partidul Naţional Biber al, fie pentru statul român”49.
Cu scopul de a educa masele în spiritul rezistenţei faţă de politica de
maghiarizare şi de a ajuta poporul să-şi conserve conştiinţa naţională,
tribuniştii au optat, încă din primii ani ai activităţii lor, pentru metode de
luptă mai hotărîte decît cele folosite de liderii mai vîrstnici ai PNR. E ade­
vărat, ca şi aceştia, tribuniştii erau adepţii respectării legilor în vigoare.
Dar, spre deosebire de moderaţi, de exemplu, ei susţineau că trebuiau încer­
cate- toate formele şi metodele de luptă admise de legislaţia în uz, inclusiv
mitingurile şi demonstraţiile.
40 I. Slavici, „ Tribuna" şi tribuniştii, B ucureşti, 1896, p. 2 1 —38.
250 L. BOTEZAN — N . COEDOŞ 20-

Formele de luptă mai hotărîte adoptate de tribunişti i-au ajutat să cîş-

tige, într-un timp relativ scurt, un număr însemnat de aderenţi printre-
intelectualii rurali. Exponent tipic al idealului naţional al acestei intelectuali­
tă ţi rurale poate fi considerat Vasile Lucaciu. Ales membru al comitetului
central al P.N.R. la conferinţa naţională din 1887, el se va apropia to t niai
mult de tribunişti, devenind ulterior unul din liderii lor de frunte. Cu aju­
torul intelectualităţii rurale, tribuniştii vor dobîndi adepţi şi printre ţărani,
în perioada pregătirii acţiunii memorandiste, lărgindu-şi astfel baza socia­
lă.
Militînd pentru forme mai hotărîte de luptă politică, tribuniştii au ajuns
în conflict cu moderaţii. Disensiunile s-au manifestat mai întîi sub forma
polemicii dintre „Tribuna” şi organele de presă moderate. în urma confe­
rinţei naţionale din 1887, ele se vor transpune şi în cadrul noului comitet
central al PNR, întrucît au pătruns în el, alături de exponenţi ai moderaţi­
lor, şi reprezentanţi ai tribuniştilor. Ciocnirea directă dintre moderaţi şi
tribunişti în interiorul comitetului central va paraliza activitatea acestuia
în anii 1887—1888 şi va pune în pericol însăşi unitatea partidului50.
Criza din 1887—1888 a putut fi depăşită şi unitatea PNR salvată, da­
torită activităţii lui I. Raţiu, G. Pop de Băseşti, T. Mihali, I. Coroianu
etc., care, prin concepţia şi atitudinea lor, ocupau, în comitetul central,
o poziţie de centru, între moderaţi şi tribunişti. Liderii fracţiunii de centru
erau adepţi ai unor metode de luptă ceva mai decise decît ale moderaţilor.
Spre deosebire de moderaţi, s-au pronunţat cu hotărîre pentru redactarea
şi înaintarea unui memoriu politic. Ei aveau, deci, anumite puncte de vede­
re comune cu tribuniştii. Exponenţii liniei de mijloc nu se identificau totuşi
cu tribuniştii. Dacă tribuniştii' afişau o orientare consecvent proliberală,
centriştii se pronunţau în favoarea ideii neamestecului PNR în luptele pen­
tru putere dintre partidele politice din România. Conform concepţiei frun­
taşilor centrişti se impunea menajarea, deopotrivă, atît a liberalilor, cît şi
a conservatorilor. Lupta politică a transilvănenilor avea doar nevoie de spri­
jinul unora şi al altora, în funcţie de alternarea lor la putere. Din punctul
de vedere al acestei concepţii, centriştii se apropiau de gazetişti şi chiar de
moderaţi.
Ocupînd o poziţie de centru în cadrul comitetului central ales în 1887,
fracţiunea lui I. Raţiu şi G. Pop de Băseşti a reuşit să pună capăt crizei
PNR, prin realizarea unui compromis între moderaţi şi tribunişti cu prile­
jul conferinţei naţionale din 1890. Compromisul a constat din atribuirea
preşedinţiei partidului lui V. Babeş, exponent al moderaţilor ; a uneia din
funcţiile de vicepreşedinte lui Eugen Brote, reprezentant al tribuniştilor ; iar
cea de a doua vicepreşedinţie lui I. Raţiu, şeful fracţiunii de centru. Dar
cu toate eforturile centriştilor, compromisul n-a putut fi menţinut decît
pînă în prima jumătate a anului 1891. în a doua jumătate a acestui an,
se vor manifesta din nou conflictele dintre moderaţi şi tribunişti. Reprezen­
tanţii fracţiunii de centru îi vor părăsi pe moderaţi, care continuau să se
opună înaintării Memorandului, motivînd că nu ar fi sosit „momentul
50 Ibidem.
21 PARTIDUL N AŢIONAL ROM AN TRANSILVĂNEAN IN 1898 251

oportun” . Ei vor trece de partea tribuniştilor. împreună vor domina con­

ferinţa naţională din ianuarie 1892. Colaborarea dintre centrişti şi tribunişti
se va reflecta în compoziţia comitetului central ales acum, prin stabilirea
unui relativ echilibru între ei. Noul comitet central va conduce acţiunea
dirt.11892 de înaintare a Memorandului către împărat. Membrii lui vor fi
judecaţi în celebrul proces memorandist de la Cluj din mai 1894. împreună
vor ispăşi pedepsele la care au fost condamnaţi de justiţia burghezo-moşie-
rimii maghiare, în închisorile de la Vâc şi Seghedin. Tot împreună vor con­
tribui la reuşita congresului naţionalităţilor din august 1895 de la Budapesta.
Datorită motivelor de mai sus, comitetul central al PNR ales în ianuarie
1892 a rămas în istorie cu numele de comitetul memorandist. între 1892—
1895, membrii lui au ajuns să se bucure de o uriaşă popularitate şi, prin
urmare, de o largă bază socială, fie că aparţineau centriştilor, fie tribunişti­
lor51.
: Comitetul memorandist n-a reuşit să acţioneze unitar şi disciplinat
decît' pînă către mijlocul anului 1893. Din a doua parte a acestui an, D. A.
Sturdza, noul lider liberal, va încerca să folosească lupta naţională a româ­
nilor din Transilvania — unde avea sprijinul tribuniştilor — pentru a cuceri
puterea cu un ceas mai de vreme. Jocul politic al lui D. A. Sturdza va
provoca primele fisuri în unitatea şi solidaritatea comitetului memoran­
dist. Fisurile se vor produce, deoarece preşedintele Raţiu va încerca să pună
capăt orientării proliberale a „Tribunei”, devenită organul de presă al PNR
în urma conferinţei naţionale din 1892. Raţiu a făcut o primă tentativă de
a scoate „Tribuna” şi tipografia din mîinile tribuniştilor la sfîrşitul anului
1893 şi la începutul celui următor. Nu a reuşit de astă dată, pe de o parte
fiindcă Institutul tipografic, împreună cu „Tribuna” şi cu noul ziar „Foaia
Poporului” , erau proprietatea lui Eugen Brote; pe de altă parte, pentru că
ceilalţi patru membri ai biroului permanent al PNR din Sibiu erau tri­
bunişti.
I. Raţiu a reînnoit încercarea de a smulge Institutul tipografic şi cele
două ziare de sub controlul tribuniştilor în perioada dintre procesul de la
Cluj şi intrarea memorandiştilor în închisorile de la Vâc şi Seghedin. în acest
interval de timp a convocat două consfătuiri cu reprezentanţii moderaţilor
şi gazetiştilor. Invocînd necesitatea realizării unităţii depline a partidului,
aderenţii grupării lui Raţiu au urmărit, cu pri.ejul consfătuirilor, să modi­
fice compoziţia comitetului central, prin cooptarea unor gazetişti şi mode­
raţi în detrimentul tribuniştilor. Prin modificarea compoziţiei comitetului
şi a biroului permanent s-ar fi rupt relativul echilibru existent între tribunişti
şi centrişti. Tribuniştii ar fi fost puşi în minoritate şi deci aduşi în situaţia
de a i i obligaţi să cedeze Institutul tipografic şi cele două ziare. în caz de
reuşită, Raţiu şi adepţii săi ar fi putut asigura organului de presă al PNR
neutralitatea dorită faţă de luptele politice din România pentru răstimpul
cît urmau să fie în închisoare. Cea de a doua încercare nefiind mai norocoasă
51 Colecţia de m anuscrise a B.C.U. Cluj, corespondenţa lu i G. Pop de Băseşti, vol. I,
filele 12—73 şi vol. I I I , filele 157 — 158; T. V. P ăcâţian, Cartea de aur, vol V II, Sibiu
1913, p. 489 —514; Şt. Pascu, D in răsunetul procesului memorandist, Sibiu, 1944, p. 8 —12.
252 L. BOTEZAN — N . CORDOŞ 22

decît prima, pînă în toamna anului 1895, cînd întemniţaţii au fost graţiaţi,
tribuniştii au putut asigura orientarea proliberală a „Tribunei”, sfidîndu-1
pe Raţiu şi pe aderenţii săi52.
E vitată în 1893—1894, criza comitetului memorandist se va declanşa
spre sfîrşitul anului 1895 şi la începutul celui următor, ca o consecinţă a
trecerii Institutului tipografic şi a celor două ziare de la Sibiu sub controlul
grupării lui Raţiu. Ea şedinţa comitetului din 15 noiembrie 1895, cînd a
avut loc transferul, reprezentanţii tribuniştilor, M. Veliciu, A. Suciu şi
V. Mangra, au încercat să se opună. Iar după ce 'faptul a fost consumat,
au înaintat un protest în scris, cerînd restabilirea situaţiei anterioare. Ace­
laşi lucru—plus reintegrarea lui I. Rusu-Şirianu, T. E. Albini şi G. Bogdan-
Duică la redacţia Tribunei, îndepărtaţi între timp de Raţiu — au pretins
la şedinţele comitetului central din ianuarie-februarie 1896 şi V. Eucaciu,
V. Fodor, D. P. Barcianu, N. Cristea, D. Comşa, G. Domide şi G. Tri-
pon. Adepţii lui Raţiu n-au dat satisfacţie tribuniştilor. Drept răspuns, tri­
buniştii se vor despărţi de partizanii lui Raţiu şi vor deveni o grupare aparte
în cadrul comitetului central şi al partidului, cum fuseseră de altfel şi înain­
te de 1892. Avînd la dispoziţie, în 1896, „Revista Orăştiei”, iar din 1897
şi „Tribuna Poporului”, ei vor continua vechea orientare proliberală.
De aceea vor fi porecliţi vechii tribunişti. Vor fi cunoscuţi însă şi sub denu­
mirea de gruparea de la Arad, întrucît principalul lor organ de presă şi o
parte din liderii lor se găseau în acest oraş.
Trecerea Institutului tipografic şi a celor două ziare de la Sibiu în
mîinile adepţilor lui Raţiu s-a realizat, aşadar, cu preţul scindării comite­
tului memorandist în două grupări rivale. Gruparea lui Raţiu a încercat
un timp să-şi asigure independenţa şi neutralitatea faţă de luptele dintre
partidele politice din România. Dar aproape toţi liderii ei fuseseră formaţi,
asemenea celor moderaţi, în epoca absolutismului şi a imperiului liberal,
în ansamblu, prin specificul pregătirii lor intelectuale şi prin ideile de care
erau animaţi, erau mai apropiaţi de moderaţi decît de tribunişti. Aşa se
explică de ce au fost atraşi de gruparea mai radicală a tribuniştilor, oare­
cum ca tovarăşi de drum, numai pentru o perioadă scurtă de timp.
Despărţindu-se de tribunişti, foştii centrişti au făcut, în 1896, maî
multe încercări de a se apropia de moderaţi şi de a stabili împreună o plat­
formă comună de acţiune. Un prim pas în această direcţie l-a constituit,
angajarea la „Tribuna” a lui E. Dăianu şi C. Diaconovici, ambii foşti re-?
dactori la „Dreptatea” de la Timişoara, care din anul 1894,devenise princi­
palul organ de presă al moderaţilor. Noii redactori nu vor păstra însă neu­
tralitatea faţă de luptele politice din România, care a fost invocată de ade­
renţii lui Raţiu cînd au cauzat izbucnirea frământărilor din sînul comite­
tului memorandist. încă în 1896, ei vor supune „Tribuna” influenţei presei

62 Tribuna Poporului, nr. 51 din 16/28—I I I —1897, p. 1 ; nr. 53 din 19/31 —I I I —1897,
p. 1; nr. 229 din 5 / 1 7 - X I I - 1 8 9 8 , p: 2 ; Tribuua, nr. 33 din 1 2 /2 4 -1 1 -1 8 9 7 , p. 129 ;
Gazeta Transilvaniei,-as. 104 din 11/23 m ai 1902, p. 1 ; M. Constantinescu, G. Penelea, în se m ­
nări din închisoarea de la Seghedin ale doctorului Joan R aliu, în „ S tu d ii” X , 1957, nr. 2 ,
p. 357.
23 PARTIDUL NAŢIONAL ROM AN TRANSILVĂNEAN IN 1898 253

opoziţioniste antiliberale şi în special celei de nuanţă conservatoare din.

România. Întrucît orientarea proconservatoare a „Tribunei” se va accen­
tu a în 1897, aderenţii grupării lui Raţiu vor fi numiţi noii tribunişti, pentru
a fi deosebiţi de cei vechi cu orientare proliberală. Noii tribunişti vor fi
desemnaţi de contemporani şi cu denumirea de gruparea de la Sibiu, deoarece
principalul lor organ de presă şi domiciliul unora dintre liderii lor se afla
aici53.
Alunecarea noilor tribunişti spre moderaţii din Transilvania şi spre
conservatorii din România a fost stimulată şi de măsura arbitrară luată
de D. A. Sturdza, după ce a ajuns la putere, prin care a sistat ajutoarele
băneşti primite anterior de transilvăneni. în conjunctura creată de ilegali-
zarea PNR şi de intensificarea măsurilor represive de către guvernul baro­
nului Bânffy, sistarea subvenţiilor băneşti din România a paralizat activi­
tatea celor chemaţi să conducă lupta poporului pentru drepturi naţionale.
Scoaterea PNR în afara legii a permis guvernului Bânffy să-i sancţioneze
sever, cu amenzi şi închisoare, pe toţi aceia care schiţau intenţia de a organiza
acţiuni cu caracter politic. Agravarea pericolului de a-şi pierde averea şi
libertatea, în condiţiile în care era evident că guvernul D. A. Sturdza nu
era dispus să ofere compensaţii, i-a imobilizat nu numai pe liderii gazetişti
şi moderaţi, ci şi pe cei ai noilor tribunişti. Fără bani nu se putea conduce
şi susţine o luptă politică hotărîtă. Nu se putea susţine nici măcar presa
în conjunctura defavorabilă survenită în urma prelungirii crizei PNR şi a
inactivităţii lui. Pentru gruparea de la Sibiu, dificultăţile în susţinerea orga­
nelor lor de presă s-au agravat în 1897. în anul 1898, epuizîndu-li-se rezer­
vele financiare, Raţiu şi susţinătorii săi au fost puşi în situaţia de a opta :
fie pentru sistarea celor două ziare, ceea ce echivala cu recunoaşterea faptu­
lui că erau învinşi şi că trebuiau să se retragă din fruntea partidului ; fie să
se cramponeze de poziţiile de lideri ai PNR şi să recurgă la ajutorul bănesc
al conservatorilor din România. Au ales cea de a doua alternativă. Au recurs
la ajutorul financiar al conservatorilor, punîndu-se astfel în poziţia de a le
face jocul politic. Conducătorii noilor tribunişti au comis, aşadar, exact
aceeaşi greşeală pe care au imputat-o vechilor tribunişti, cînd le-au smuls
„Tribuna” , provocînd scindarea comitetului memorandist.
Din angajamentul liderilor grupării de la Sibiu de a face jocul politic
al conservatorilor, nu trebuie să se tragă concluzia că şi-ar fi însuşit şi concep­
ţiile acestora. lid e rii diferitelor grupări existente în cadrul PNR la sfîrşitul
veacului al XIX-lea, aparţineau, după cum s-a mai subliniat, în covîrşi-
toarea majoritate burgheziei şi micii burghezii române. între ei nu existau
reprezentanţi ai moşierilor proveniţi din orînduirea feudală, cu excepţia,
eventual, a familiei Mocioni. Pătura subţire de moşieri români ce se înfiripa
spre finele secolului al XIX-lea, aparţinea, de fapt, burgheziei agrare şi
financiare. Aceşti moşieri s-au străduit să-şi încropească ferme de tip capi­
talist şi să fie, în acelaşi timp, posesori de acţiuni sau membri ai consiliilor

63 L. Botezan, Contribuţii la studiul vieţii politice a Transilvaniei din anii 1895—

1898 . .. p. 223 —241 ; B. B otezau şi N. Cordoş, D in frăm îniările P artidului Naţional
Rom ân din Transilvania în anul 1897 . . . p. 299 —325.
254 L. BOTEZAN — N . CORDOŞ 24

de-direcţie ale băncilor. Burghezia financiar-agrară domina mai ales gruparea

moderaţilor şi cea a noilor tribunişti. între liderii noilor tribunişti reprezen­
tativi pentru această categorie burgheză pot fi consideraţi G. Pop de Băseşti
şi T. Mihali. Poziţiile economice pe care le deţineau şi interesele financiare
ale noilor tribunişti explică, în parte, de ce, după despărţirea de tribunişti,
au căutat să se apropie de moderaţi şi au acceptat să facă jocul politic al
conservatorilor. ' .■'■■■
Spre deosebire de grupările de la Timişoara şi Sibiu, cea de la-Arad
era condusă mai ales de intelectuali, care, prin starea lor materială modestă,
au fost obligaţi să depindă de ajutorul financiar al liberalilor. Depinzînd
economiceşte de liberali au fost nevoiţi să le facă jocul politic, în funcţie
de aflarea lor la putere sau în opoziţie.
De necesitatea ajutorului de peste Carpaţi erau conştienţi şi conducă­
torii grupărilor de la Sibiu, Braşov şi Timişoara, deoarece cu toţii se bazau,
în lupta lor, pe pături sociale cu potenţial economic redus. Greşeala lor a
constat în aceea că au aşteptat ca cele două partide de guvernămînt din
România să le dea ajutoare băneşti în mod dezinteresat. Convinşi că acest
deziderat ar fi fost singurul just, cei de la Sibiu s-au manifestat, pînă la
un moment dat, ca exponenţi ai concepţiei neintervenţiei P.N.R. în luptele
pentru putere dintre partidele politice din România. Ei n-au înţeles la vreme
că neutralitatea era posibilă numai atîta timp cît şefii celor două partide
de guvernămînt din România erau de acord să o respecte. Cînd au ajuns
să-şi dea seama de această realitate a fost prea tîrziu. Sistîndu-li-se ajutorul
de către guvernul D. A. Sturdza, din cauza atitudinii lor antiliberale, au
căzut curînd în jenă financiară. Biderii de la Sibiu n-au voit să-şi recunoască
greşeala. Au preferat să renunţe la vechea lor concepţie şi să facă jocul
politic al opoziţiei conservatoare. Pactul încheiat între I. Raţiu şi V. Arion,
în toamna anului 1898, punea definitiv capăt neutralităţii faţă de luptele
politice din România, de care fruntaşii noilor tribunişti făcuseră atîta caz în
perioada acţiunii memorandiste şi la începutul crizei.
Perpetuarea frămîntărilor interne şi a polemicii sterile dintre organele
de presă ale diferitelor fracţiuni existente în cadrul PNR a făcut ca, în 1898,
lupta pentru drepturi naţionale a românilor transilvăneni să fie aproape
total paralizată. Prelungirea crizei s-a repercutat defavorabil şi asupra rela­
ţiilor cu slovacii şi sîrbii. întrunirea secretă a Comitetului executiv al Con­
gresului naţionalităţilor, ce a avut loc la Budapesta, în 10—11 ianuarie 1898,
a fost ultima de acest gen. Hotărîrea luată aici de a se convoca un nou con­
gres al naţionalităţilor în mai 1898, pentru a adopta un memorand comun,
nu a putut fi transpusă în practică. Printre cauzele care au [împiedicat ţine­
rea congresului pot fi menţionate şi disensiunile interne ce frămîntau parti­
dele politice ale celor trei popoare54.
Prelungirea crizei PNR în 1898 a avut totuşi şi unele aspecte pozitive.
Astfel, a demonstrat, mai mult decît în alte împrejurări, strînsa legătură
54 N. Cordoş, Protestul naţionalităţilor din ianuarie 1898, în „A cta Musei N apocensis”
V III, 1971, p. 662 —672; [Idem, Memorandul naţionalităţilor (1892— 1899), în „A cta,
Musei N apocensis” , IX , 1972, p. 255—276.
25 v PARTIDUL NAŢIONAL . ROMAN. TRANSILVĂNEAN IN 1898 255

dintre lupta naţională a românilor, transilvăneni şi cercurile politice din

România. Legătura s-a dovedit deosebit de adîncă, atît sub aspectul ajuto­
rului material, cît şi sub cel al influenţei politice exercitată de partidele de
guvernămînt din România. E adevărat, dependenţa de aceste partide a
constituit una din cauzele declanşării şi persistenţei frămîntărilor interne
din sinul PNR. Dar ea a îndemnat la reflecţii şi de o parte şi de alta a Car-
pâţilor. în Transilvania, Banat şi comitatele vestice a convins conducătorii
luptei naţionale a românilor că în acţiunea lor trebuiau să ţină cont de orien­
tarea şi jocul politic al celor aflaţi la putere în România. în România,.pre­
lungirea crizei PNR va determina pregătirea terenului pentru ajungerea la
un compromis între liderii partidelor de guvernămînt. Compromisul se va
realiza la începutul secolului al XX-lea şi el va consta din angajamentul
de a nu mai amesteca românii transilvăneni în luptele lor pentru putere.
. Criza PNR a deteminat apoi continuarea discuţiei începută în 1897,
în jurul problemei reorganizării lui, insistîndu-se asupra necesităţii elaborării
şi adoptării unui statut. Numai un statut în care să se fixeze drepturile şi
îndatoririle membrilor de partid, inclusiv cele ale liderilor din comitetul
central, putea asigura pe viitor evitarea tendinţelor anarhice, individuale
sau de grup. Statutul urma să oglindească şi eforturile de adaptare a PNR
la noile condiţii create după scoaterea lui în ilegalitate.
Tot ca un reflex al necesităţii adaptării PNR la noile realităţi şi a depă­
şirii impasului în care se afla de trei ani, în 1898 s-a pus deschis în discuţie
problema vechii tactici pasiviste. în condiţiile scoaterii PNR în afara legi­
lor pe atunci în vigoare, îndeosebi „Tribuna Poporului” a abordat cu curaj
chestiunea trecerii la activitatea parlamentară, în eventualitatea democra­
tizării legii electorale. Astfel, într-un articol de fond din iulie 1898, se sub­
linia contribuţia acţiunilor din perioada pasivismului la întărirea conştiinţei
naţionale, dar se atrăgea atenţia că tactica lui nu era obligatorie pentru
veşnicie. Conducătorii luptei naţionale aveau datoria să ţină cont de desfă­
şurarea evenimentelor şi să încerce să găsească forme şi metode noi de ac­
ţiune. Una din ele putea să fie „cea mai hotărîtă luptă făţişe”55.
într-un alt articol, apărut în aprilie 1898, preoţii şi învăţătorii erau
îndemnaţi să verifice şi să ţină evidenţa celor cu drept de vot, pentru a se
putea conta pe ei, fie la alegerea congregaţiilor comitatense, fie la cele par­
lamentare în cazul că s-ar renunţa la pasivism58.
Cu scopul de a pregăti pê cei cu drept de vot în vederea unei eventuale
lupte parlamentare, intelectualii de diferite nuanţe şi mai ales cei aparţi-
nînd vechilor tribunişti i-au mobilizat cu prilejul alegerilor care au desem­
nat congregaţiile comitatense. Intelectualii care au reuşit să pătrundă în
ele au desfăşurat o vie activitate. Ei au cerut cu curaj drepturi pentru români
pe plan local, insistînd în mod deosebit asupra folosirii limbii române
în administraţie, justiţie şi învăţămînt. Activitatea depusă de reprezen­
tanţii românilor în congregaţii a fost pe larg popularizată prin presă, contri-
buindu-se şi în acest mod la educarea politică a maselor. De pildă, în numărul
55 Tribuna Poporului, nr. 121 din 2 7 —VI/9 —V II 1898, p. 1.
88 Tribuna Poporului, nr. 55 din 2 1 —III /2 —IV 1898, p. 1.
 256 L. BOTEZAN — N . CORDOŞ 26

din 12 octombrie 1898, organul de presă al vechilor tribunişti a popularizat

magistral lupta dusă de cei 55 de români din congregaţia comitatului Arad,
în frunte cu Şt. Cicio-Pop, M. Veliciu şi I. Suciu. Lupta s-a soldat cu res­
pingerea propunerii oficialităţilor de a se vota impozite suplimentare,
pentru a se acoperi anumite fraude comise de funcţionari. Comentînd cuvîn-
tările reprezentanţilor români, „Tribuna Poporului” a folosit prilejul pen­
tru a demasca abuzurile şi ilegalităţile comise de cercurile guvernamentale
maghiare57.
La fel de judicios a popularizat ziarul arădean şi lupta reprezentanţi­
lor români din congregaţia comitatului Caraş-Severin. Aici s-au impus,
prin intervenţiile lor, C. Brediceanu şi Şt. Petroviciu. Ziarul a comentat
şi a prezentat ca o mare victorie, promisiunea viceşpanului că va introduce
în administraţia comunelor din Caraş-Severin limba română58.
Organul de presă al vechilor tribunişti n-a neglijat nici activitatea des­
făşurată de intelectualii români din congregaţiile comitatelor Alba, Hune­
doara, Bistriţa-Năsăud şi Făgăraş. în cazul comitatului Făgăraş, unde
românii constituiau o majoritate absolută, s-a insistat asupra succesului
obţinut de vicarul Bazil Raţiu. La propunerea lui, congregaţia a aprobat
înfiinţarea unui post de limba română la gimnaziul din Făgăraş, care
urma să revină unui profesor român59. Referitor la congregaţia din comita­
tul Bistriţa-Năsăud, „Tribuna Poporului” a relevat că românilor şi saşilor
le-au lipsit numai patru voturi pentru a respinge cererea autorităţilor de
a se aproba dări, împrumuturi şi aruncuri în valoare de 100.000 florini.
Respingerea impunerilor suplimentare s-ar fi putut realiza dacă toţi românii
aleşi ca membri în congregaţie ar fi participat la lucrările. ei60 ş.a.m.d.
■Spre sfîrşitul anului 1898, vechii tribunişti au recurs şi la adunări
populare locale pentru a menţine contactul cu masele şi a le întări conştiinţa
naţională. Au profitat de împlinirea a 50 de ani de la urcarea pe tron a lui
Fracisc Iosif şi au convocat pe 2 decembrie mitinguri la Şiria şi Soborşin,
sub pretextul omagierii monarhului. Autorităţile guvernamentale le-au
interzis, motivînd că erau chemaţi numai români. Cu toate acestea, în ziua
de 2 decembrie 1898, în curtea protopopului din Şiria s-au adunat cîteva
sute de ţărani din localitate, precum şi din Galşa, Musca, Măderat, Agriş,
Arăneag, Pîncota, Covăsinţ, Cherechiu şi Comlăuş. în prezenţa patrulelor
de jandarmi şi plăieşi, participanţii la întrunire au adoptat o adresă omagia­
lă către împărat, precum şi moţiuni de protest împotriva dărilor suplimen­
tare şi a samavolniciilor organelor de stat locale. La Soborşin mitingul s-a
desfăşurat într-un mod asemănător61.
în anul 1898 s-au intensificat acţiunile în direcţia extinderii despărţă-
mintelor Astrei în Banat şi comitatele vestice. Un astfel de despărţămînt
57 Tribuna Poporului, nr. 184 din 30 —IX /1 2 —X —1898, p. 1.
58 Tribuna Poporului, nr. 186 din 3/15—X —1898, p. 1. şi nr. 187 din 4/16—X —1898
p. 1.
69 Tribuna Poporului, n r.’ 197 d in 18/30—X —1898, p. 3.
69 Tribuna Poporului, n rJ 2 0 5 din 3 1 —X /1 2 —X I —1898, p. 1.
61 Tribuna Poporului', nr. 220 din 2 1 - X I / 3 —X I I -1 8 9 8 , p. 1. ; nr. 221 din 2 4 —X I / 4 -
—X I I —1898, p. 1 şi nr. 234 din 12/24—X II —1898, p. 2.
27 PARTIDUL N A ŢIONAL ROM AN TRANSILVĂNEAN IN 1898 257

s-a înfiinţat pentru comitatul Bihor în februarie ; un altul în august pentru

comitatul Satu Mare ; două pentru Banat în septembrie, din care unul în
Bocşa, iar celălalt la Oraviţa62 etc. Manifestaţiile prilejuite de înfiinţarea
lor au constituit to t atîtea ocazii de a discuta şi probleme de natură politică.
La adunarea de constituire a despărţămîntului Satu Mare a participat, de
pildă, Vasile Lucaciu, care a rostit o înflăcărată alocuţiune. Extinderea
Astrei în Banat şi comitatele vestice avea, între altele, şi scopul ca adunări­
le ei să înlesnească educarea politică a maselor de români din aceste părţi,
mai grav ameninţate de pericolul desnaţionalizării.
în încheiere, se poate conchide că, în 1898, într-o măsură mai însemnată
decît în anul precedent, intelectualii români, indiferent de fracţiunea căreia
îi aparţineau, s-au străduit să suplinească inactivitatea pe linie de partid,
recurgînd la diferite soluţii care să le permită contactul direct cu poporul,
în felul acesta au putut să continue munca de educare politică a maselor,
pregătindu-le pentru lupta naţională din anii viitori.

D IB G Ä R U N G EN IN D E R RU M Ä N ISCH EN N A T IO N A L P A R T E I S IE B E N B Ü R G E N S
IM! JA H R E 1898

(Zusam m enfassung)

Die N ationalpartei d er R um änen Siebenbürgens, des B anats, d er Crişana u n d d er M ara­

m ureş w urde im Ja h re 1898 w eiterhin durch innere G ärungen angefochten. Sie konkretisierten
sich in der E ortdauer d er unterschiedlichen Stellung zum n ationalen Befreiungskam pf, die
die F ü h rer der vier G ruppierungen in der R um änischen N atio n alp artei schon in den vorher­
gehenden Ja h ren eingenommen h a tte n d er Gemässigten, der G azettisten, der alten u n d der
neuen T ribunisten. D ie F o rtd a u e r der inneren G ärungen u n d der sterilen Polem iken zwischen
den Presseorganen der vier G ruppierungen fü h rte im Ja h re 1898 zur fa st völligen Lahm legung
des K am pfes der R um änen aus U ngarn fü r politische Rechte.
Die V erlängerung der K rise in der R um änischen N atio n alp artei h a tte tro tzd em auch
einige positive Seiten. Sie erwies m ehr als u n te r anderen B edingungen die enge Beziehung
zwischen dem nationalen B efreiungskam pf der Siebenbürger R um änen u n d den politischen
K reisen Rum äniens. Die K rise bedingte ausserdem die F o rtsetzu n g d er D iskussionen über
das Problem der Reorganisierung der P a rte i u n d der N otw endigkeit der A usarbeitung fü r
alle M itglieder bindender Satzungen. Zugleich w urde erstm als im Presseorgan der alten T ribu­
nisten das Problem des Ü bergangs v o n der früheren passivistischen H altu n g zu einem neuen
parlam entarischen A ktivism us öffentlich aufgeworfen. U m die W ahlberechtigten fü r die P arla­
m entsw ahlen vorzubereiten, w irkten -die alten T ribunisten fü r das E indringen in die Komi-
tatsversam m lungen. D arin en tfalteten sie eine rege T ätig k eit fü r die A nerkennung des R ech­
tes, die rum änische Sprache in d er örtlichen V erw altung zu verwenden.
Die Intelektuellen versuchten ihre U n tätig k eit in der P a rte i durch verschiedene V ersam m ­
lungen, vor allem der A stra — die 1898 auch in den w estlichen K o m itate n Filialen grün­
dete — zu ersetzen, um in unm ittelb are V erbindung zum Volk zu treten . A usser den Presseor­
ganen w ar der direkte K o n ta k t m it dem Volk ein M ittel fü r die politische E rziehung der
Massen, fü r die V orbereitung des nationalen Befreiungskam pfes in den folgenden Ja h re n .

62 Tribuna Poporului, nr. 33 din 18—I I /2 —III/1898, p. 2 —3; nr. 161 din 2 6 —V III/7 —
- I X - 1898, p. 2 ; nr. 168 din 8 /2 0 - 1 - 1 8 9 8 . p. 2 ; nr. 200 din 2 3 - X / 3 - X I - 1898, p. 1 - 3 .

17 — AnuaruJ In stitu tu lu i d e Isto rie şi A rheologie

 MARELE SFAT NATIONAL AL TRANSILVANIEI
' ( 1918 - 1919)

DE
;; : G H B O R G H E .IA N C U

FORMARE, COMPONENŢĂ, ATRIBUŢII

■în toamna şi iarna anului 1918 puternicul curent de unire în care era
angrenat întreg poporul român se îndrepta în mod irezistibil spre împlinire.
La I decembrie 1918, Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia a decretat
unirea, fără condiţii, a Transilvaniei cu România, act istoric de covîrşi-
toare importanţă pentru dezvoltarea ulterioară a poporului român1. Se
menţinea doar o autonomie provizorie pînă la întrunirea Constituantei,
fără ca aceasta să aibă o ,, . . . semnificaţie politică deosebită”2.
Ca atare se impunea şi desemnarea organelor de conducere pe perioada
de tranziţie. Potrivit punctului IX al Rezoluţiei, Marea Adunare Naţională
instituia un Mare Sfat Naţional, ,,care va avea toată îndreptăţirea să repre­
zinte naţiunea română oricînd şi pretutindeni, faţă de toate naţiunile lumii
şi să ia. toate dispoziţiunile pe care le va afla necesare în interesul naţiunii”3.
. . După încheierea luărilor de cuvînt şi după ce Marea Adunare Naţio­
n ală'a primit prin aclamaţii Rezoluţia în întregimea ei, se trece efectiv là
alegerea Marelui Sfat Naţional4. G. Pop de Băseşti, preşedintele Adunării,
dă cuvîntul lui A. Vaida-Voevod, care arată că, pînă la înfăptuirea tehnică
a Unirii, Transilvania are nevoie de un organ propriu de conducere, care
sub controlul unei reprezentanţe a poporului să rezolve problemele adminis­
trative şi judiciare. Propune apoi ca Marele Sfat Naţional să fie format din
250 dè membri, dintre care 200 să fie aleşi imediat de Adunare, iar pînă la
250 să se întregească prin cooptare. Adunarea Naţională primind propune­

■ 1 „A veam senzaţia n etă, că n u num ai cei din sală şi de p rin cam erele vecine, d a r
zidurile sălii, drapelele şi în treag a cetate cereau cu putere, fă ră condiţiuni, U nirea A rdealului
cu R om ânia” , I. j Bordea, ; D in , măreţele zile ale neamului. Unirea in Ardeal, B ucureşti,
1919; p, 20. ’
2 Silviu Dragomir, Un sfert de veac de la unirea Transilvaniei, Sibiu, 1943, p. 26.
3 Vasile Goldiş, D iscursuri rostite în preajma U nirii şi la asociaţiunea culturală
„Astra”, B ucureşti, 1928, p. 20.
,4 Marea Adunare N aţională întrunită la A lba Iu lia în ziua de 1 decembrie 1918. Acte şi
documente, p. 15.
 260 G. IANCU 2

rea, s-a dat citire listei celor ce urmau să facă parte din Marele Sfat. După
primirea listei George Pop de Băseşti îi declară ca membri aleşi ai Marelui
Sfat Naţional al Transilvaniei, Crişanei, Sătmarului şi Maramureşului,
corporaţiune provizorie, investită cu dreptul de a desemna din sînulsău
un guvern provizoriu şi de a se întregi pînăla numărul de 250 de membri.
După ce hotărîrile istorice luate sînt făcute cunoscute mulţimii, prezi­
diul Adunării şi o parte din delegaţi se reîntorc în sală, unde G. Pop de
Băseşti anunţă că şedinţa de constituire a Marelui Sfat Naţional va avea
loc a doua zi, 2 decembrie 1918, orele 9, în sala tribunalului din Alba lulia5.
în 2 decembrie 1918 s-a deschis prima şedinţă a Marelui Sfat6, în care s-au
ales organele de conducere (Preşedinte — G. Pop de Băseşti, vicepreşedinţi
episcopii Ion Pop şi Demetrie Radu, T. Mihali şi Andrei Bârseanu ; notari
Caius Brediceanu, Mihai Popovici, Ionel Pop, Silviu Dragomir, Gheorghe
Pop şi Iosif Ciser), membrii delegaţiei care urmau să prezinte regelui şi
guvernului central hotărîrile Adunării Naţionale (episcopii Miron E. Cristea
şi Iuliu Hossu, Vasile Goldiş şi A. Vaida-Voevod). S-a ales de asemenea
Comitetul Executiv cu activitate permanentă, care a primit numele de
Consiliul Dirigent, ai cărui membri prezenţi au şi depus jurămîntul în faţa
episcopului Ion Pop. în aceeaşi şedinţă este făcut cunoscut salutul adresat
de N. Iorga Marii Adunări Naţionale şi i se aduc mulţumiri lui G. Pop
de Băseşti pentru neobosita activitate desfăşurată pe tărîmul luptei naţio­
nale. Şedinţa se încheie, fără a se stabili data proximei reîntîlniri şi fără
a defini mai precis atribuţiunile Marelui Sfat Naţional, fapt ce va determina
ulterior luări de poziţie de multe ori contradictorii cu privire la convocarea
sau rolul lui. Oricum, puterile cu care a fost investit de Marea Adunare
Naţională au trecut spre aplicare asupra Consiliului Dirigent, ales din.
rîndurile sale.
Deşi se hotărîse alegerea a 200 de membri în Marele Sfat, lista votată
de Marea Adunare Naţională cuprindea 212 membri, după unele surse, sau
210 după altele7, dintre care cei mai mulţi erau jurişti (99) şi preoţi (39)..
Majoritatea membrilor aparţineau Partidului Naţional Român, în timp ce
Partidul Social-Democrat avea 17 reprezentanţi în Marele Sfat, printre

5 Ibidem, p. 18; Vasile N etea, O zi din istoria Transilvaniei — 1 decembrie 1918,

B ucureşti, 33d. A lbatros, 1970, p. 175.
‘L ucrările acestei şedinţe fiind publicate de Io n Georgescu, George Pop de Băseşti,
Oradea, 1935, p. 195—198, şi o a ltă v arian tă, la p. 203—205; Ş tefan Pascu, Marea Adunare
Naţională de la A lba lu lia , Cluj, 1968, p. 383; V. N etea, o.c., p. 183; B iblioteca Centrală.
U niversitară Cluj, fond. Fr. Hossu Longin, Mss. 263/1, f. 2 2 —25 etc., n u insistăm asupra,
desfăşurării ei. R elevăm doar că în lucrarea Marea Adunare Naţională . ■ . Acte şi docu­
mente, p. 22, vicepreşedinţi sîn t in d icaţi M iron Cristea şi Iu liu Hossu, ia r în loc de I. Ciser
este T raian Novac.
7 Cifra de 212. Cf. Gazeta oficială publicată de Consiliul Dirigent (Sibiu), n r. 13 —18 d in
28 februarie, 5, 8 m artie 1919, p. 1—3 ; Şt. Pascu, o.c., p. 379. N um ărul de 210. Cf. M a-
rea Adunare . . . p. 20—2 1 ; Unirea (Blaj), X X IX , nr. 58 din 18 m artie 1919 ; A lexandru P or-
ţeanu, Mişcarea muncitorească din Transilvania şi desăvîrşirea unităţii statului naţional român,
în Studii, X X I, 1968, n r. 6, p. 1065. A lte profesii : 16 profesori şi 1 profesoară, 3 m edici,
6 directori de bancă, 4 în v ă ţăto ri, 8 proprietari, 7 publicişti, 1 inginer, 1 director de fabrică,
1 locotenent-colonel, 1 m are com erciant, 4 ţăran i, 14 m uncitori etc.
3 MARELE SFAT N AŢIONAL AL TRANSILVANIEI (1918— 1919) 261

care şi pe singura femeie membră a Sfatului, profesoara din Sibiu, Eleonorà

Eemeny-Rozvan. „Din respect pentru o proporţionalitate formală, P.S.U.
n-a insistat şi n-a putut obţine o mai bună reprezentare”8. 'J'h:
;ri Prezenţa unui număr mai mare de avocaţi şi clerici în Marele Sfat
Naţional îşi are explicaţia în faptul că, în condiţiile opresiunii sociale şi
naţionale, aceste două profesii le erau mai accesibile românilor9. 'V:
: Surprinde totuşi numărul mic al învăţătorilor — 4 din cîteva mii ^
raportat atît la numărul avocaţilor cît şi la al profesorilor; în condiţiile“în
càré: era unanim recunoscut marele rol jucat de ei în ridicarea conştiinţei
politico-naţionale în lumea satelor.
în perioada de după 1 decembrie 1918, în presa română din Transilva­
nia, în special în „Renaşterea Română”, care în lunile martie — mai së
întitula organul Partidului ţărănesc ardelean, adversar declarat al PNR,
şi în „Unirea” de la Blaj — sînt frecvente criticile la adresa modalităţii de
alcătuire a listei membrilor Marelui Sfat Naţional şi a felului în care diferi­
tele categorii sociale erau reprezentate în acest organism politic.
V. Hotăran, directorul „Renaşterii Române” , scria în numărul din 27
februarie/12 martie 1919 următoarele în acest sens : „Noi ştim cum s-â
făcut „compunerea acestui mare” sinod protopopesc. Va veni timpul cînd
Constituanta, dispunînd de toate datele, va putea constata cum „s-a putut
întîmpla o astfel de alcătuire pripită, nedreaptă şi unilaterală” .
Acelaşi ziar, considerînd Marele Sfat „împănat de medici, avocaţi
şi directori de bancă” arăta că „Ţăranii lipsesc de acolo”10 şi aprecia că el
a fost compus de către Consiliul Naţional, fără a se lua în considerare dorin­
ţele adevărate ale maselor11. ; ,
Făcîndu-se exponentul nemulţumirilor fireşti ale învăţătorilor pentru
insuficienta reprezentare în Marele Sfat, „Renaşterea Română” din 13/26
martie 1919 publica un Apel, adresat învăţătorilor, în care erau îndemnaţi
să ia ,, . . . frînele conducerii poporului” , să nu mai fie „numai instructori
ci .adevăraţii conducători care cu făclia înainte, arătaţi calea unde să
vă urmeze poporul . . . . Chieme-se in Sfatul Naţional reprezentanţi [din
rîndul învăţătorilor] conform numărului şi însemnătăţii” ce o aveau12,
în consecinţă „Renaşterea Română” chema la o discuţie principială, càré
să pornească de la premisa că într-un stat toate categoriile sociale trebuie
să-şi aducă aportul la rezolvarea problemelor vitale13.
„Tribuna Socialistă” — organul P.S.D. — din 3 august 1919 comentîbd
o afirmaţie a periodicului amintit că numărul ţăranilor în Marele Sfat era
mult mai mic decît al muncitorilor, evidenţia trecerea sub tăcere de către
această publicaţie care ,,e scrisă de avocaţi şi se afirmă organul partidului
8 Desăvirşirea unificării statului naţional român. Unirea Transilvaniei cu România,
Bucureşti, Ed. Acad. R. S. România, 1968, p. 42.
8 Şt. Pascu, o.c., p. 380.
10 Renaşterea Română (Sibiu), I, nr. 9 din 10 m ai 1919.
11 Ibidem, nr. 98 din 22 m ai 1919.
. 18 Vezi nem ulţum iri ale în v ăţăto rilo r pe această tem ă. Ibidem, nr. 50 din 7/20 m artie
1919.
13 Ibidem, n r. 45 din 1/14 m artie 1919.
 262 G. IANCU 4

ţărănesc, compus din preoţi” , disproporţia uriaşă dintre numărul avocaţi­

lor sau preoţilor şi al ţăranilor, conchizînd pe bună dreptate, „constataţi
acum din nou unde este proporţia la voi ori la noi” . ,
, Ziarul .„Unirea” din Blai arăta că „avocaţii şi alţi oameni de speciali­
tate pot aduce servicii reale cauzei comune şi fără să fie cu toţii în bloc în
Marele Sfat”, trecînd sub tăcere numărul mare al clericilor14. „Lista au făcut-o
cîţiva. Se pare după prietenie profesională şi protecţionism” adăuga acelaşi
ziar. Or „un organ de control parlamentar, într-o societate tînără şi democra­
tică ca a noastră, nu e permis să fie o operă individuală şi arbitrară”15.
Datorită acestei proceduri, consideră ei la întocmirea .listei au fost ne­
socotite interesele unor clase sau pături sociale şi ale unor unităţi adminis­
trative.
Astfel, dacă din cei 200—300 avocaţi 99 erau în Marele Sfat, ţărani
erau doar 4, ingineri şi negustori cîte unul. Sau, în timp ce Sibiul era repre­
zentat prin 27 de membri, Braşovul (9), Aradul (10) şi Blajul (8) abia la un
loc aveau cît Sibiul, ceea ce considerau ei a nu fi echitabil. în acelaşi sens,
la 6 mai 1919 cercul prétorial din Jibou (jud. Sălaj) atrăgea atenţia printr-un
memoriu preşedintelui Consiliului Dirigent că acest cerc „nu-i reprezentat
în Marele, Sfat Naţional prin nici un român de pe teritoriul său”16. Subliniind
aceste neajunsuri, „Unirea” cerea categoric să se revină asupra listei membri­
lor Marelui S fat,, ,să fie completată după echitate şi membrii să nu fie puşi pe
hîrtie de o «Comisie în doi»17. în oferirea de soluţii pentru remedierea situaţiei
se ajungea pînă la nesocotirea hotărîrilor de la Alba Iulia. Astfel, în locul
unei liste — făceau abstracţie de posibilitatea de întregire prin cooptare —
pe care o considerau neprezentativă, diferitele pături sociale nefiind prezente
în conformitate cu numărul lor, se aprecia că Marele Sfat Naţional ar. putea
fi constituit fie din totalitatea delegaţilor participanţi la Marea Adunare
Naţională, fie din cei aleşi în urma Unor eventuale alegeri la nivelul cercu­
rilor pretoriale, considerîndu-se că în oricare variantă Marele S fat.ar repre­
zenta mai fidel voinţa maselor18. Nu se specifica însă nimic despre legea
electorală, după care s-ar efectua asemenea alegeri în condiţiile în care
lucrările pentru elaborarea unei legi electorale, bazată pe votul universal,
nu erau încă încheiate. De aceea considerăm cele. două soluţii ca nerealiste,
ambele frn d de astfel contrare celor hotărîte la Alba Iulia.
Bogata literatură istorică închinată Unirii face prea puţine referiri'
la data şi modul de întocmire a listei membrilor Marelui Sfat, care a fost
supusă aprobării Marii Adunări Naţionale. Tiron Albani afirmă că în
şedinţa C.N.R.C. din 30 noiembrie 1918 s-a întocmit şi lista amintită19,
în 8 martie, 1919 a apărut în „Patria”, ca o reacţie la numeroasele critici,
11 Unirea, n r.,4 0 din 25 februarie 1919.
15 Ibidem, nr. 47 din 5 m artie 1919.
18 Arh. S ta t. Bucureşti, Arh. istorică Centrală, fond Consiliul Dirigent, I I I , dos. nr.
65/1919, f. 32.
17 Unirea, n r. 47 d in 5 m artie 1919.
18 Ibidem, nr. 40 din 25 februarie 1919.
19 Tiron Albani, Memorii. Din contribuţia clasei muncitoare la desăvîrşirea statului naţio­
nal român unitar. 1 decembrie 1918, Bucureşti, E d. ştiinţifică, 1969, p. 72.
5' MARELE SFAT N AŢIONAL AL TRANSILVANIEI (1918— 1919) 263

sesizări şi nemulţumiri, un comunicat al Biroului Presei din Sibiu, referi­

tor la modalitatea de întocmire a listei Marelui Sfat naţional, în care se
preciza că lista a fost alcătuită de o comisie a conducătorilor cluburilor
comitatense, care a cerut cu privire la fiecare comitat părerea pe care a
respectat-o întru totul. Dar s-a observat încă din primul moment că lista
nu e completă şi de aceea Marele Sfat Naţional a fost autorizat a se întregi
prin cooptare.
„Patria” , organul P.N.R., considera Marele Sfat Naţional în ,,ciuda
aparenţei paradoxale, expresia aproape deplină a intereselor poporului
nostru” , apreciind în acelaşi timp că ,,alcătuindu-se Marele Sfat în parte
covîrşitoare din ţărani, el ar începe să semene în chip primejdios a soviet
ţărănesc”20. Prin această concepţie, P.N.R. din Transilvania apărea în ade­
vărata sa lumină. Se angaja formal în faţa maselor să le apere interesele, dar
ar fi preferat în acelaşi timp ca acestea să rămînă la distanţă de dezbaterea
problemelor esenţiale.
Cu toate nemulţumirile prezentate, se poate aprecia că în general tot
ce avea poporul român mai reprezentativ era prezent în Marele Sfat Naţio­
nal. Nu trebuie omis din vedere nici faptul că o mare parte a preoţilor şi
avocaţilor proveneau din lumea satelor, nefiind prea departe de ea. Ca la
orice alegere a unui organism politic, era imposibil să nu apară imediat sau
mai tîrziu nemulţumiri. A fi însă cineva nemulţumit nu înseamnă. în mod
automat că ar avea şi dreptate. în multe cazuri, criticile aveau un substrat
politic de partid sau chiar interese personale.
Acele cercuri care se ridicau împotriva felului de constituire şi a compo­
nenţei sociale cereau şi o cît mai grabnică convocare a Marelui Sfat Naţio­
nal21.
Da un moment dat se părea că Marele Sfat va fi convocat în cursul
lunii martie 191922. Ion Suciu, şeful Resortului Organizării din Consiliul
Dirigent, în atribuţiile căruia întrau pregătirile în vederea convocării Mare­
lui Sfat — declara în februarie 1919 : ,,Cred deci că Marele Sfat Naţional
poate fi convocat în cursul lunii martie” , şi că doar „vreo împrejurare extra­
ordinară, neprevăzută, ar putea să zădărnicească ferma noastră hotărîre
în această privinţă”23. însuşi preşedintele Consiliului Dirigent, într-un in­
terviu dat la Bucureşti la mijlocul lui martie 1919, afirma că Marele Sfat
Naţional va fi convocat „pentru a da ocazie acestor reprezentanţi ai popo­
rului să fie puşi în curent cu măsurile de organizare ce se iau şi să-şi spună
20 Patria (Sibiu), 1, nr. 20 din 9 m artie 1919.
21 ,,Se ezită şi cu convocarea sim ulacrului de parlam ent, compus ad-hoc prin numire,
sub num ele de M are S fat N aţio n al”, Renaşterea Română, n r. 54 din 112/25 m artie 1919 ;
„A m dori ca Marele S fat . . . să fie convocat cu cea m ai m are g rab ă” , Ibid. nr. 43 din
27 februarie/12 m artie 1919 : „Consiliul D irigent întârzie cu convocarea Marelui Sfat, fără
nici u n m o tiv ” ; Ibidem, n r. 52 din 9/22 m artie 1919 ; , , . . . E absolut necesar să se
întrunească, înlesnind şi accelerînd în chipul acesta în făp tu irea” reform ei agrare şi electorale.
Cf. Unirea, nr. 40 din 25 februarie 1919.
22 Patria, nr. 1 din 1/14 februarie 1919; Neamul românesc, (Bucureşti), X III, nr. 40
din 20 februarie 1919.
22 îndreptarea (Bucureşti), II , nr. 50 din 21 februarie 1919; Patria, nr. 9 din 12/25
februarie 1919.
264 : •:.- . . G. IANCU '. ö

părerile asupra diferitelor chestiuni la ordinea zilei”24. . Dar evenimentele

au infirmat declaraţiile optimiste ale celor doi membri ai Consiliului Dirigent.
' Emil Kormoş Alexandrescu, proprietar din TîrgU-Mureş unul. .din
membrii Marelui Sfat, considerînd. necesară convocarea neîntîrziată a Mare­
lui: Sfat — cu atît mai mult cu cît el susţine că la Alba Iulia s-ar fi botărît
ea Marele Sfat să lucreze în sesiuni: plenare la Sibiu pentru elaborarea
legii agrare, a legii electorale bazată pe votul universal, şi a unor probleme
sociale şi financiare, a ' âdresat un Apel membrilor Marelui Sfat Naţional
prin care le cerea să se -pronunţe pentru grabnica lui convocare25*. ; o
Da 30 aprilie, ' ,]Renaştereăî Română” anunţa că Marele Sfat nu ieste
convocat,-deoarece proiectele de reformă agrară Şi ■electorală nu erau; încă
terminate. " . . : . -, - -ai:
■ în 18 mai 1919, ;,Gazeta Poporului”, ce.apărea la^Sibiui anunţa laconic
că /.Marele Sfat va fi: convocat în curînd”, pentru c a la :l iulie i919 „Unirea”
să considere că ,,s-a renunţat definitiv la rolul Marelui Sfat Naţional, a cărui
convocare se botărîse la Alba Iulia” . Acelaşi scepticism îl exprima şi: j,Re­
naşterea Română” din 19 iulie 1919. : u -. . .
■ Discutarea proiectelor de lege agrară — întocmit de. Resortul de agri­
cultură şi comerţ — şi electorală — întocmit de Resortul organizării; :-rr;;în
Consiliul Dirigent fiind încheiată, la 19 iulie 1919 Consiliul Dirigent a, decis
convocarea Marelui Sfat Naţional pentru 29 iulie 1919, là Sibiu, şi nu la
Alba Iulia, cum se stabilise iniţial, anunţînd şiproblemele ce se,vôr discuta :
întregirea Marelui Sfat Naţional şi dezbaterea celor 'două: proiecte de lege25,
în consecinţă, Ion Suciu a trimis telegrafic această convocare tuturor mem-
brilor aleşi la Alba Iulia27; -convocare ce a. apărut sub semnătura’ lui T.
Mihali, vicepreşedinte al Marelui Sfat Naţional, în ziarele româneşti?-8.
Conchèmarea Marelui Sfat a fost unanim, salutată; deşi ,,Renaşterea
Română” din 23 iulie 1919 o considera o adevărată surpriză, iar organul
socialist .Adevărul” din 27 iulie 1919 constata că aceasta ar.fi trebuit să
se producă mai de mult. Evidenţia şi faptul că cele două proiecte de lege
ar fi trebuit publicate mai din timp, pentru ca membrii Marelui Sfat să-le
fi putut studia temeinic. ■ • .
• Odată fixată data întrunirii Marelui Sfat, s-au semnalat ici-colo difi­
cultăţi de ordin organizatoric. Astfel, prefectul judeţului Bistriţa-Năsăud
anunţa Resortul de interne-că membrii Marelui Sfat din acest judeţ, din
cauza inundaţiilor, nu vor putea ajunge în ziua şi la ora.stabilită la Sibiu29,
în acelaşi sens, la 28 iulie 1919, Valeriu Branişce telegrafia la Sibiu că, dato­
rită lipsei de trenuri care erau ocupate cu transporturi militare, delegaţii
Banatului vor întîrzia30. 'Răspunsul dat în ambele' cazţiri a fost acelaşi :
21 Renaşterea Română, nr. 92 din 13 m ai 1919. ' ’.
25 JJnirea, nr.' 58 d in 18 m artie 1919. . ’
' 20 Muzeul de istorie al Transilvaniei din Cluj, în v . M .168 Proces verbal din 19 iulie 1919.
27 Patria, nr. 126 din 23 iulie 1919. ,1
22 Vezi te x tu l Convocării Telegraful.-român (Sibiu), I/X V II, nr. 72 din 29 iulie 1919;
Patria, nr. 126 din 23 iulie 1919.
29 Arh. S ta t. B ucureşti, fond., cit.j I, dos., n r. 2/1919, f. 101. .
20 Arh. S tat. B ucureşti, fond cit., I. dos. nr. 27/1919, f. 2.
7 MARELE SFAT NA ŢIO N A L AL TRANSILVANIEI (1918— 1919) 265

deschiderea Marelui Sfat Naţional nu se va amina, membrii puţind sosi

şi după aceea.
Atmosfera care va domni în Marele Sfat, nivelul la care se vor ridica
discuţiile, spiritul de lucru ce-1 va caracteriza preocupau opinia publică
românească.
Pe de o parte se aprecia că lipsa de experienţă a vieţii parlamentare
se va face simţită. Ea ar putea fi încă compensată prin înţelegerea de către
toţi membrii a împrejurărilor istorice în care se desfăşurau lucrările, astfel
încît Marele Sfat ” . . . să fie o pildă . . . . o şcoală de demnitate pentru pre­
zent,. cît şi pentru generaţiile viitoare” , în care să domnească „armonia dintre
clase”31. ■ . T
în timp ce alţii, cerînd Marelui Sfat spirit critic, un spirit de opinie32,
apreciau că discuţiile ,,nu vor trece mult peste însemnătatea unor formali­
tă ţi” şi considerau din această cauză că Parlamentul central va trebui să
revină asupra hotărîrilor Marelui Sfat Naţional33.
: ; î n cadrul pregătirilor pentru începerea lucrărilor Marelui Sfat Naţio­
nal, un loc aparte l-au ocupat preocupările în vederea întregirii lui prin coop­
tare. Ea 2 ianuarie 1919, Ion Suciu, şeful Resortului organizării, cerea Consi­
liilor Naţionale Române Comitatense, ca în termen de 8 zile să trimită —
îrn caz că n-au făcut-o — propunerile pentru întregirea Marelui Sfat. Insista
ca .fiecare Consiliu comitatens să recomande cîte 2—5 ţărani, astfel încît
ţărănimea să fie mai bine reprezentată în Marele Sfat34. Conformîndu-se
acestei dispoziţii, de exemplu Comitetul Executiv al C.N.R. din Oradea
a cerut la 17 ianuarie 1919 tuturor cercurilor să desemneze două persoane
pentru eventuala cooptare în Marele Sfat35. Ea 24 ianuarie 1919 acelaşi
Comitet Executiv discută cele două propuneri venite din partea C.N.R.
din Beiuş, precum şi o cerere individuală din Vaşcău. Se decide trimiterea
la Sibiu, la Consiliul Dirigent doar propunerile C.N.R. din.Beiuş, nu şi .cea
din Văşcău, din considerentul că aceasta din urmă nu avea aprobarea C;N.R,
din acea localitate38.
Toate propunerile înaintate, după acest sistem Consiliului Dirigent,
urmau să fie prezentate Marelui Sfat Naţional, care era singurul îndreptăţit
să se pronunţe asupra întregirii sale. ,
Am prezentat acest exemplu pentru a evidenţia procedura urmărită
în.vederea întregirii Marelui Sfat Naţional. Aceasta şi pentru faptul că. în
condiţiile acelor luni unii contestau dreptul Marelui Sfat de a se întregi
prin cooptare declarînd că doar ,,nu parlamentul alege deputaţii”37. Se
. j; 81 Românul (Arad), V III, nr. 73 din 29 iulie 1919.
32 M em brii M arelui S fat să n u fie „sim pli m am eluci care aprobă orice”, Cf. Renaşterea
Română, nr. 154 din 30 iulie 1919.
33 Ibidem, nr. 152 din 27 iulie 1919.
31 A rh. S tat. B ucureşti, A rhiva istorică C entrală, fond C.N.R. Caransebeş, d. 141/1919,
f. 1'; B iblioteca Academiei RSB., Filiala Cluj, A rhiva istorică, fond Blaj, dos: 1918 (heinventa-
riat), . • \
i 36 A rh. S tat. B ucureşti, A rhiva istorică centrală, fond. C.N.R. Oradea-Bihor, dos. 21/1919,
î. 2.: ■ •.
' ■ - i ' 30 Ibidem, d. 22/1919, f. 1.
37 Renaşterea Română, n r. 103 din 28 m ai 1919. .
.266 .G. IANCU 8

făcea în acest caz abstracţie, evident în mod voit, de hotărîrea de la Alba

Iulia în atare privinţă, cît şi de situaţia specială a acestui organism politic.
Cu privire la întregirea Marelui Sfat Naţional se impune evidenţierea
şi a unui alt fapt, la care face referiri şi N. Iorga38. Astfel, dacă la început
„acest sfat revoluţionar” — după expresia lui N. Iorga — a fost constituit
doar din români, odată cu întregirea lui ar fi trebuit ca în el să-şi ocupe lo­
cul şi reprezentanţii naţionalităţilor conlocuitoare care se integraseră în
noua situaţie politică. Prezenţa lor ar fi convins şi mai mult asupra spiri­
tului democratic în care ar fi trebuit să se desfăşoare viaţa politică din Tran­
silvania. Şi aceasta cu atît mai mult cu cît cele două legi urmau să se aplice
indiferent de naţionalitate. Consfătuirile preliminare ale Consiliului Diri­
gent cu reprezentanţii saşilor şi maghiarilor privind legea agrară n-au putut
avea importanţa şi utilitatea unor dezbateri ale Marelui Sfat în care să fi
fost şi ei prezenţi.
Merită a fi relevată şi problema menirii Marelui Sfat, a evoluţiei chesti­
unii atribuţiilor sale din momentul constituirii şi pînă la începerea lucrări­
lor. Punctul IX al Rezoluţiei de la Alba Iulia, prin care, de fapt, se instituia
Marele Sfat naţional, printr-o formulare vagă îl investea, pe plan extern,
cu dreptul de a apăra interesele naţiunii române în toate împrejurările, iar
pe plan intern îi atribuia puteri depline, neprecizate. Alex. Vaida arătînd
necesitatea alegerii Marelui Sfat înţelegea că acesta va controla activitatea
Consiliului Dirigent. George Pop de Băseşti a arătat că Marele Sfat va desem­
na Consiliul Dirigent şi se va întregi. într-adevăr, la 2 decembrie 1918, Ma­
rele Sfat a ales Consiliul Dirigent ' şi l-a completat, ceva mai tîrziu, după
retragerea reprezentanţilor social-democraţi.
Odată cu recunoaşterea Consiliului Dirigent de către rege şi cu însărci­
narea primită de a întocmi proiectele de lege electorală şi agrară, credem că
s-au cristalizat în concepţia Consiliului Dirigent rolul şi atribuţiile Marelui Sfat.
; Problemele care urmau să facă obiectul dezbaterilor Marelui Sfat au
fost anunţate în mod oficial în urma şedinţei Consiliului Dirigent din 19
iulie 1919.
Activitatea Marelui Sfat Naţional s-a limitat în principal doar la adop­
tarea celor două proiecte de lege, aceasta fără însă ca hotărîrile Adunării
de la Alba Iulia sau decretul-lege de recunoaştere a Consiliului Dirigent s-o
fi impus. Dificilele probleme privind refacerea economică,, alimentaţia pu­
blică, combaterea speculei, valoarea coroanei sînt doar cîteva din chestiunile
care s-ar fi putut dezbate în organul suprem de conducere al Transilvaniei
pe perioada de tranziţie.
. în.presa vremii, în lucrările de specialitate din trecut sau mai recente,
aceste atribuţii au fost. diferit înţelese39.
.! •••: .*• Neamul- românesc, nr. 167 din 3. august 1919.
: r 33 Tiron Albani, Douăzeci de ani. de la- Unire, Oradea, 1938, p. 236; U. B ânyai,
Din istoricul evenimentelor de după Unirea Transilvaniei cu România, în Studii, nr. 3/1964,
p. 460 ; Io n Clopoţel,. Revoluţia din 1918 şi Unirea Ardealului cu România, Cluj, 1926, p. 125 ;
Adevărul, XV, nr. 8 d in 24 februarie 1919 ; Dacia (Bucureşti), nr. 214 din 2 august 1919 ;
Tribuna (Oradea), I, n r. 26 din' 3 august 1919 ; Renaşterea Română, n r. 25 din 6/19 februa­
rie 1919, nr. 148 din 23 iulie 1919; Patria,, nr. 51 din 16 aprilie 1919. \
9 MARELE SFAT NA ŢIO N A L AL TRANSILVANIEI (1918— 1919) 267

‘ ■Unii considerîndu-1 ca un adevărat parlament, socoteau.că'Marele Sfat

trebuia să fie convocat şi consultat de Consiliul Dirigent în rezolvarea pro­
blemelor dificile (valoarea cor., fixarea bugetului etc.), fiind în acelaşi timp
şi un organ de control al întregii activităţii depuse de Consiliul Dirigent.
Chiar după anunţarea problemelor pe care le va dezbate, se mai păstra totuşi
speranţa că va analiza activitatea de ansamblu a Consiliului Dirigent.
Alţii considerau că Marele Sfat va dezbate doar cele două proiecte de
lege, :ceea ce, de fapt, s-a şi întîmplat.
Marţi, în 29 iulie 1919, orele 10.30 au început la Sibiu, în sala de şedinţe
din localul prefecturii, lucrările Marelui Sfat Naţional. ,,Ne pare . . . bine
că-1 vedem întrunit” — scria ,,Curierul Hunedoarei” din 3 august 1919, con-
tinuînd apoi : „Fie ca cele două pietre fundamentale — reforma agrară şi
legea electorală care se depun acum să fie baza cea mai potrivită a viito­
rului nostru de mîine” . Cele două proiecte de lege îndrumînd „spre orizon­
turi noi viaţa politică şi socială a pămîntului românesc”40, vor contribui
într-o mare măsură şi la consolidarea unirii cu vechea Românie41.
în condiţiile menţinerii stării de asediu şi a cenzurii în întreaga ţară,
a guvernării prin decrete-legi, începerea lucrărilor Marelui Sfat ca „formă
reprezentativă” poate fi considerată ca un prim pas pe calea revenirii la
stările normale, un eveniment care preceda întrunirea parlamentului unic
pentru întreaga ţară.

DUCRĂRIRE MAREDUI SFAT NATIONAL (29 IU LIE - 11 AUGUST

1919)
Celor 21 de şedinţe ale Marelui Sfat Naţional42li s-au acordat largi spaţii
în presa română din Transilvania şi vechea Românie, un mare număr de
ziarişti şi un numeros public participînd la dezbateri.
40 Renaşterea Română, nr. 154 din 30 iulie 1919.
<u Vezi şi Vasile Bianu, însem nări din războiul României M a ri, vol. II , Cluj,
1926, p. 291.
42 Şedinţele se ţineau dim ineaţa şi d u p ă m asă, cu excepţia dum inicilor (3 şi 10 august),
şi au fost prezidate altern ativ de vicepreşedinţii T. Mihali şi A. B ârseanu. A ceasta, deoarece
G. Pop de Băseşti, preşedintele ales la A lba Iulia, m urise în tre tim p şi în sem n de omagiu
nu . s-a ales a lt preşedinte. Stenograful lucrărilor a fost Vasile Vlaicu. M embrii Consiliului
D irigent stăteau sep arat la o m asă în form ă de potcoavă. P e n tru a n u fragm enta prea m u lt
lucrarea, indicăm sursele din care au fost u rm ărite lucrările M arelui S fat N aţional, unele
m ai am ple, altele m ai sum are :
• Patria, nr. 131 din 29 iulie 1919, 132 din 30 iulie, 133 din 31 iulie, 135 din 2 august,
136 din 5 august, 137 din 6 august; 138 din 7 august, 140 din 9 august, 141 din 10 august,
142 din 12 august, 143 din 13 august. Gazeta Transilvaniei, nr. 157 din 2 august, 158 din
5 august, 159 din 6 august, 160 din 7 august, 161 din 8 august, 162 din 9 august, 164
din 12 august, 165 din 13 august, 166 din 14 august şi 168 din 16 august. Renaşterea Română,
n r. 152 din 27 iulie, 154 din 30 iulie, 155 din 31 iulie, 156 din i august, 161 din 7 august,
162’ din 9 august, 164 din 12 august, 165 din 13 august, 166 ,din 14 august. Telegraful Român,
nr. 73 din 31 iulie, 74 din 5 august, 75 din 7 august, 76 din 9 august, 77 din 12 august
şi 79 din 16 august, Viitorul, nr. 3414 din 1 august, 3418 din 5 august, ' 3420 ;din 7 august;
3421 din 8 august, 3423 din 10 august, 3424 din 11 august, 3425 d in ’ 12 a u g u s t,'3426 din
13 august 1919. ’ ' .....................
268; •..a. IANCU V 10

' Bucrările Marelui Sfat Naţional le-am putea grupa în două mari cate­
gorii : prim a. se referă la dezbaterea şi adoptarea celor două importante
proiecte de lege, pentru care Marele Sfat a şi fost convocat, şi cărora li s-a
afectat cea mai mare parte a timpului. Şi, în sfîrşit, o a doua în care întră
chestiunile de procedură, de întregire, de completarea Consiliului Dirigent,
de asistenţă, interpelările, în majoritate acţiuni specifice activităţii unui
parlament. ' .
în cuvîntarea de deschidere, T. Mihali, după ce face elogiul luptători-
lorrpentru cauza naţiunii, armatei române, aduce mulţumiri Consiliului
Dirigent, „pentru munca sa. trează şi energică în conducerea greà a afacerilor
dezorganizare şi guvernare” , accentuînd din nou datoria Marelui Sfat de a
discuta cele două proiecte de lege, ca fiind „cele mai importante chestii
ale! noului stat român”43.
-■ 'J 'Da propunerea aceluiaşi T. Mihali, cu siguranţă după o largă consul­
tare pe această temă, în prima şedinţă s-a hotărît ca dezbaterile să se desfă­
şoare după Regulamentul interior al Camerei Deputaţilor din vechea Româ­
nia.'
! ll; Cu toate acestea, abia în şedinţa a 18-a din 9 august dimineaţa" s-a
piopus şi s-a acceptat un raport cu privire la imunitatea membrilor pentru
vorbirile din şedinţe. E greu de găsit o explicaţie pentru o adoptare atît de
tîrzie, aproape de sfîrşitul lucrărilor şi după ce reprezentanţii social-dëmo-
craţi se retrăseseră. A fost adoptat doar pentru protocol, pentru a nu lipsi
din aprecierile generale, ce se fac asupra activităţii Marelui Sfat Naţional,
sàü" pentru a-1 apropia şi mai mult de caracterul unui parlament?
Un alt moment specific vieţii parlamentare — deşi în acest caz, crono­
logic s-a desfăşurat în ultima şedinţă a Marelui Sfat din d.m. lui 11 august
1919 — l-au constituit interpelările. Cu to t numărul lor.redus — 5 dintre
care 4 au fost făcute de aceeaşi persoană, I, U. Soricu, aceasta a conferit
Marelui Sfat şi rolul de controlor, deşi doar în puţine aspecte din activita­
tea Consiliului Dirigent44.
încă în prima şedinţă s-au trimis telegrame regelui, primului-ministru
IJ.C . Brătianu,.. generalului Prezan, lui I. Nistor şi D. Ciugureanu.
■.'o.r:.;3nainte de a întră în discutarea problemelor de fond-se impunea între-
girha prin cooptare, în conformitate cu hotărîrea de la Alba Iulia. Da pro­
punerea lui. Ion Suciu s-a ales o comisie de 7 persoane, din care nu făcea
parte nici un social-democrat, care după ce a cercetat componenţa socială
a Marelui Sfat, prin raportorul Axente Banciu în 30 iulie dimineaţa a propus
sa fie cooptaţi : ' l l ţărani45, 13 învăţători, 3 medici, 3 ingineri, 3 publicişti,
ţ :\; 4a. Telegraful Român, nr. ,74 d in 5 au g u st 1919.
,. .ţ j.1 O interpelare priv in d rolul ja ndarm eriei ; s-a cerut revizuirea chestiunii paşapoartelor
şi.b a g a je lo r care trec în R o m ân ia; să se aju te văduvele şi orfanii celor re c ru ta ţi şi m orţi
hnh.buiâaia veche ; u n a.p riv in d p re ţu l sodei caustice, cf. Patria, nr. 143 din 13 august 1919.
j 6 ,,N e-am în g rijit în prim ul rîn d de ţă răn im e . . . ” — declara À. Banciu. -r „N e-am
gînilit că e bine să-i chem ăm astăzi în Marele Sfat, ca să nu-i nem ulţum im cu d re p t cu v în t
şţjşă.ynu-i lăsăm, p ra d ă tu tu ro r dem agogilor” ,. Cf. Gazeta Transilvaniei, (Braşov), IyXXX,
nr. 157 din 2 august 1919.
 V
11 \ MARELE SFAT N AŢIONAL AL TRANSILVANIEI (1918—1919) 269

4 -muncitori şi 10 diverşi, în total 4746, propuneri primite în unanimitaté

dé Marele Sfat; Dintre social-democraţi au întrat în Marele Sfat încă 5, fiind
în total 22. :
, : Prin această întregire, diferitele categorii sociale erau mult mai echi­
tab il reprezentate în Marele Sfat. Cu ocazia cooptărilor s-a produs un inci­
dent: atunci cînd învăţătorul V. Costea a cerut să fie cooptat şi Amos Frîncu,
“cunoscut pentru abnegaţia sa în lupta pentru unirea Transilvaniei cu Româ­
nia, a cărui absenţă din lista membrilor Marelui Sfat, deşi surprinzătoare,
îşiare., explicaţia în neînţelegerile survenite între Amos Frîncu şi C.N.R.C.
de la Arad. lnvocîndu-se o prevedere de Regulament -- pe care majoritatea
inenibrilor nu-1 cunoşteau, ' deoarece numai în şedinţa următoare, conse­
cinţă S nemulţumirilor manifestate s-a tipărit şi s-a difuzat — această pro-
pu&eiş n u s-a. -acceptat*7. . . ..- ■
i;;Yăşile Goldiş, conducătorul delegaţiei aleasă de Marele Sfat la 2 decem-
bri£j;,i;918, care a prezentat regelui şi guvernului central Rezoluţia de la
Aţba.Iulia, a.informat despre primirea entuziastă ce li s-a făcut la .Bucu­
reşti; şi a dat apoi citire, decretelor-lege cu privire la recunoaşterea Unirii
ş i a .Consiliului Dirigent., Marele Sfat a adus mulţumiri membrilpr dele­
gaţiei., .
;:T^legramele primiţe urau în totalitatea lor succes deplin lucrărilor Ma­
relui Sfat48. în 31 iulie 1919 d.m. Silviu Dragomir a dat citire telegramei
de salut din partea Sfatului Naţional Săsesc din Ardeal, prin care acesta îşi
manifesta speranţa că dezbaterile vor ,,. . . fi conduse dé acelaşi spirit de
dreptate şi de bună înţelegere, ca şi cele de la istorica adunare de là Alba
Iulţijf'f«.
, ^ lucrări au participat şi unii .oameni politici din vechea Românie,
I. Inculeţ (4 august), Ion I.' C. Brătianu, şi fostul ministru C. Disseseu.
A reţinut în special atenţia vizita lui Brătianu, care căuta o unire a P.N.R.
cu partidul liberal. După informaţiile noastre, Marele Sfat a fost .vizitat
şi dé'generalul Ferigo, ataşatul militar al Italiei la Bucureşti sprijinitor
activ al organizării legiunii române în Italia, şi de ataşatul militar al Japo­
niei8* ' :
' : iMâtele Sfat Naţional, ca organ suprem, a ales la 2 decembrie 1918 Consi­
liul Dirigent. în urma demisiei celor doi social-democraţi, în ultima şedinţă,
la propunerea lui Iuliu Maniu, au fost aleşi ca membri ai Consiliului Dirigent
Mihail Popovici şi Tiberiu Brediceanu, fapt despre care preşedintele' Consi­
liului Dirigent, l-a informat pe preşedintele Consiliului de Miniştri51*.
48 Numele, ocupaţia şi localitatea celor cooptaţi. Cf. Io n Georgescu, o.c., p. 203 •, Marea
Adunare . . . Acte şi documente, p. 21.
Gazeta Transilvaniei, nr. 157 din 2 au g u st 1919.
48 Astfel, Io n I. C. B rătian u a d e c la ra t: „ N u ne îndoim că reform ele ag rară şi electo-
ra lăp fe care Marele S fat le întocm eşte d u p ă aceleaşi principii ca şi în restu l R egatului, v o r
cöntribüi la această m are operă de consolidare n a ţio n ală” . Cf. Ibidem, nr. 158 din 5 au g u st
1919; '
•—>49;Gazeta Transilvaniei, nr. 159 din 6 august 1919.
Socialismul (Bucureşti), II , nr. 106 din 17 au g u st 1919.
61 Arh. S ta t. Bucureşti, A rhiva istorică centrală, fond. Preseăintia Consiliului de Minişlri,
dos. 21/1919, f. 54.

J
270 G. IANCU 12

în şedinţa a doua din 29 iulie 1919 d.m., la propunerea lui V. Bontescu,

şef de resort la Agricultură şi Comerţ, şi a lui Ion Suciu, şeful Resortului
organizării, s-a ales cîte o comisie formată din 25 de membri — în fiecare
erau şi 2 social-democraţi — care urma să studieze proiectele de lege, să facă
observaţii, pe care să le prezinte Marelui Sfat Naţional. b,i
Deşi era unanim recunoscută importanţa primordială a reformei agtare;
totuşi datorită faptului că alegerile parlamentare băteau la uşă, s-a convenit
să se dezbată întîi proiectul legii electorale.
Ca atare, la 1 august 1919, C. Bucşan, în numele Comisiei desemnate,
a reliefat considerentele pe care le-au avut în vedere autorii proiecttihii de
lege electorală, Ion Suciu şi V. Onişor52, principalele prevederi cu explici-
tările necesare. Prevederile decretului-lege nr. 3402 din 14 noiembrie 1918
din vechea Românie au constituit îndreptarul principal în întocmirea proiec­
tului : „Trebuie deocamdată — sublinia C. Bucşan — să ocolim separările
din proiectul din vechiul regat”53. Alegerea se făcea prin vot obştesc,
egal, secret şi cu votarea pe comune ; alegători erau toţi cetăţenii de 21 ani
împliniţi care au avnt cetăţenia maghiară şi nu optează pentru cetăţenia
unui alt stat străin. Dreptul de vot nu se acorda şi femeilor, şi nu se preve­
dea nici reprezentarea proporţională54 — după cum se hotărîse la Alba lùlia.
Pe marginea proiectelor avea loc întîi o discuţie principială, urmată de
una pe articole.
Duările de cuvînt ale reprezentanţilor social-democraţi, în care au cejrut
respectarea hotărîrilor de la Alba Iulia, au dobîndit sensuri mai largi privind
rolul P.S.D. în lupta pentru unire, în viaţa politică a Transilvaniei de după
1 decembrie 1918, privind rezultatele colaborării temporare cu P;N.R,
prin participarea la Consiliul Dirigent. Au fost expuse, în ultimă instanţă,
principalele teze ale social-democraţiei, comparativ cu programul politic
al burgheziei române din Transilvania. Marele Sfat a fost prin aceasta o
tribună de confruntare a ideilor social-democrate cu ale P.N.R., de dispută
programatică, de esenţă.
Bleonora Lemeny — Rozvan, singura femeie în Marele Sfat membră
a P.S.D.55, a pledat cu convingere, argumentat şi energic pentru acordarea
dreptului de vot pentru femei şi pentru reprezentarea proporţională;; ară-
tînd că: „Hotărîrile de la Alba Iulia trebuie respectate de Marele Sfat
Naţional, care este organul acelei adunări”56.
62 Legea pentru alegerile de deputaţi şi senatori în Ardeal, Banat şi ţinuturile româneşti
din Ungaria. Cu explicaţii şi ad n o tări de V. Onişor, Cluj, 1919, 64 p.
68 Gazeta Transilvaniei, nr. 158 d in 5 august 1919. „ i. ,. :.
54 Vezi analiza legii electorale, Gheorghe Iancu, Desfăşurarea şi rezultatele alegerilor
parlamentare din 1919 în. circumscripţiile din Transilvania (lucrare în mss).
... 86 „P re z e n ţa la prim ele şedinţe a u n u i deputat-rfemeie a d a t o n o tă interesantă.-Sălii.
Prezenţa ; d-sale a- d a t publicului • fem inin . . . iluzia realizării sufragiului fem eesc.,;îlţrzia
aceasta a fost scu rtă : d n a Gemeny a p ă ră sit ad unarea o d ată cu tovarăşii săi socialişti.
A postolă a egalităţii civile şi politice în tre b ă rb a ţi şi femei . v a .răm îne însă, din: scu rta
aceasta trecere în analele parlam entare rom âne, u n episod original” . Cf. lo a n Dragu, După
Marele Sfat, în Cuvîntul Liber, I, n r. 1/1919, p .- 8.
66 Gazeta Transilvaniei, nr. 159 din 6 august 1919.
13 MARELE SFAT NAŢIONAL-, AL TRANSILVANIEI (1918—1919) 271

' ' ' \ ■" '

:it . In acelaşi sens s-au pronunţat şi ceilalţi vorbitori so.cial-democraţi :

I. Jumanca, I. Flueraş, Iosif Recean, V. Roman, Gh. Grădinar.
.Reprezentanţii P.N.R. au susţinut proiectul prezentat, combătînd în
aceiaşi timp'l poziţia P.S.D. Majoritatea dintre ei, fără a contesta necesi­
tatea acordării dreptului de vot pentru femei, considerau că această proble­
mă este de competenţa viitoarei Constituante a României unite.
. „în timpul vorbirii lui Ion Suciu în şedinţa din dimineaţa de 2 august
1919, care considera cu totul eronat P.N.R. ca unicul exponent al poporului
român din Transilvania, s-a produs incidentul care a dus la retragerea social-
democraţilor atît din Marele Sfat Naţional cît şi din Consiliul Dirigent. în
momentul în care I. Suciu a pronunţat: „Avem un rege” — cu intenţia
vădită după opinia „Socialismului” din 16 august 1919 de a lovi în social-
democraţi, cunoscuţi prin convingerile lor republicane — toţi s-au sculat
în picioare, cu excepţia social-democraţilor. S-au auzit atunci cuvinte ire­
verenţioase la adresa social-democraţilor. în faţa acestei atitudini jigni­
toare) social-democraţii, în frunte cu Ion Flueraş şi Iosif Jumanca, membri
ai :Consiliului Dirigent, au părăsit sala de şedinţe. Reprezentanţii social-
democraţi au .fost obiectul şi altor acţiuni ofensatoare în timpul lucrărilor.
Astfel, cînd I. Jumanca a luat cuvîntul, episcopii au părăsit în mod osten­
tativ sala, sau cînd a vorbit Gh. Grădinar, I. Maniu i-a atras atenţia lui
Ion Flueraş că nu s-ar respecta eticheta dezbaterilor. Au contribuit, fără
îndoială, la crearea acestei atmosfere duşmănoase la adresa P.S.D. şi luările,
de xùvînt ale. lui O. Goga şi R. Ciorogariu.
într-o scurtă consfătuire ţinută după părăsirea sălii, au hotărît retra­
gerea P.S.D. din Marele Sfat şi Consiliul Dirigent. De fapt, încă în şedinţa
Comitetului Executiv al P.S.D. din 31 iulie 1919, după dezbateri furtunoase,
se hptărîse retragerea lui Flueraş şi Jumanca din Consiliul Dirigent57., de­
oarece după aprecierea „Tribunei Socialiste” din 3 august 1919, „pentru
cauza democraţiei, participarea tovarăşilor noştri în Consiliul Dirigent, n-a
însemnat prea mult”. Cu toate acestea, deşi erau „atacaţi şi mustraţi de
muncitorimea din’ ce în ce mai lovită în activitatea ei pentru faptul că
continuau colaborarea cu reprezentanţii burgheziei” 58, Jumanca şi Flueraş
au.continuat să rămînă în Consiliul Dirigent. Pentru încetarea „ministeria-
lişmuîui” se pronunţa şi „Socialismul”, organul de presă al Partidului socia­
list din vechea Românie59. Elementele de stînga din P.S.D. din Transilvania
au înaintat celor doi un adevărat ultimatum, în care se cerea că în cazul
cbntinuării colaborării cu burghezia, să iasă din partid, în caz contrar să
părăsească Consiliul Dirigent60. Ţa toate acestea adăugîndu-se atmosfera
diA timpul şedinţelor Marelui Sfat, Jumanca şi Flueraş, aşa după cum am
arătat, au decis să-şi prezinte demisiile din Consiliul Dirigent.
J Retragerea din Consiliul Dirigent nu implica şi părăsirea Marelui Sfat
Naţional. Dar evenimentele prezentate au dus şi la părăsirea lucrărilor
57 Socialismul, nr. 156 din 7 au g u st 1919.
68 Tribuna Socialistă (Sibiu), XV, nr. 36 din 24 august 1919.
68 Socialismul, nr. 50 din 18 m artie 1919 ; nr. 45 din 12 m artie Ï919 ; nr. 48 d in
16 m artie 1919, nr. 52 din 21 m artie 1919.
60 Tribuna Socialistă, nr. 30 din 3 august 1919. •
272 G. IANCU 14

Marelui Sfat, P.S.D. socotind că într-o asemenea atmosferă ,,ar fi sub demni­
tatea sa să mai ia parte la lucrările Sfatului”61.
în şedinţa Marelui Sfat din 4 august 1919 dimineaţa, s-au citit1tele­
gramele trimise de I. Elueraş şi I. Jumanca, prin care îşi anunţau demisia
din Consiliul Dirigent şi o alta, semnată de membri social-democraţi ai
Marelui Sfat de retragere din acest organism. '
în Comunicatul Comitetului Executiv al P.S.D. din Ardeal şi Banat
privind retragerea reprezentanţilor din Consiliul Dirigent, se spunea :
„Membrii Partidului care pînă acum făceau parte din Consiliul Dirigent ' : ..
neputînd ajunge la înţelegere cu partidele burgheze, s-au retras” .; Acest-
pas nu însemnă o încetare a activităţii, ci transformarea partidului îu
„singurul partid de opoziţie serioasă, de critică” . P.S.D. a ieşit atît din
Consiliul Dirigent, cît şi din Marele Sfat — se spunea în continuare în
Comunicat — „căci nu a reuşit acolo să apere interesele democraţiei-şi ale
dreptăţii adevărate”62. încetarea colaborării cu burghezia a însemnat' o
victorie a elementelor revoluţionare din cadrul P.S.D., salutată atît în pagi­
nile-„Tribunei Socialiste” cît şi ale „Socialismului”. „Ministerialisfhtil a
căzut — remarca „Tribuna Socialistă” din 24 august 1919 — terenul; de
luptă între cele două clase s-a curăţat” . -
„Nimic surprinzător — comenta „Socialismul” din 8 august 1919.' —
Vălul a căzut şi în locul vremelnicei armonii de clasă apar deosebirile de
clasă şi lupta de clasă” . Din acest moment proletariatul conştient din
Transilvania se va orienta într-o şi mai mare măsură spre o unire a forţelor
cu proletariatul din vechea Românie în dîrzele bătălii de clasă ce se vor !desfă-
şura.
Retragerea social-democraţilor din Marele Sfat a avut un ecou şi în pagi­
nile presei burgheze63. Astfel, N. Iorga, într-un articol din „Neamul1româ­
nesc” din 14 august 1919, califica drept o greşeală atitudinea P.N.R, socotind
că unor republicani nu li se pot cere demonstraţii monarhiste subliniind şi
faptul că luările de cuvînt ale social-democraţilor „au fost foarte cuviincioa­
se” , şi ca atare „aveau dreptul la to t atîta cuviinţă” . -
Da plecarea social-democraţilor, şedinţa din 2 august 1919 s-a întretttpt.
Da reluare, V. Goldiş şi O. Goga şi-au manifestat regretul pentru inciden­
tul produs. Supus, apoi, la vot, proiectul de reformă electorală în general
a fost adoptat cu un singur vot împotrivă.
în 4 august 1919 s-a început discutarea pe articole a proiectulm. de
lege. Un important amendament s-a. votat în 6 august 1919 dimineaţa,
şi anume că legea electorală va rămîne în vigoare pînă la aducerea altei legi
électorale de către Constituantă. în această şedinţă, încheindu-se discuţiile
pe articole, proiectul de lege electorală a fost votat în unanimitate. Acest
proiect de lege a fost înaintat guvernului central, care l-a supus spre sancţio-
61 Ibidem, nr. 31 din 7 august 1919. ■
62 Documente din istoria mişcării muncitoreşti din România,- 1916— 1921, Bucureşti, E d .
politică, 1966, ,p. 234—236..
63 Telegraful Român, nr. 76 din 9 august 1919; Gazeta Transilvaniei, nr. 160 :d ia 7
august 1919; Viitorul, n r. 3429 din 16 august 1919. ■-
15 MARELE SFAT NAŢIONAL AL TRANSILVANIEI (1918—1919) 273

\
nare, regelui, apărînd sub forma Decretului-lege nr. 3621 din 24 august
19.19,:pubiicat în „Monitorul oficial” nr. 103 din 26 august 1919, şi „Gazeta
oficială a Consiliului Dirigent” , nr. 52 din 4 septembrie 1919. în conformi­
tate: cu acest Decret - lege s-au desfăşurat alegerile parlamentare din.1919,
1920 şi 1922 în circumscripţiile din Transilvania.
Problema votului pentru femei, atît de controversată, considerăm că
Marele Sfat Naţional a rezolvat-o în conformitate cu momentul istoric,
în sensul că dacă acesta nu era inclus în legea electorală din vechea Româ­
nie,: în numele unităţii statului, nu, puteau apare deputaţi femei clin Transil­
vania,,,în timp ce lipseau din vechea Românie, Aceasta era într-adeyăr,.o-
chestiune de competenţa parlamentului ţării unite.
în şedinţa a 13-a din 6 august d.m., s-a început discutarea proiectului
de:reformă agrară, întocmit de Resortul de agricultură, analizat apoi în cadrul
Consiliului Dirigent şi cu prilejul mai multor consfătuiri organizate de Resort.
Da 7 august d.m., în şedinţa a 15-a s-a încheiat discuţia generală asupra
proiectului, fiind adoptat în unanimitate. Dezbaterea pe articole s-a încheiat
în 11 august 1919 dimineaţa (şedinţa ä 20-a). ■
:. .Avînd în vedere caracterul acestui material, nu ne propunem să prezen­
tăm: detaliat cuprinsul proiectului agrar, ci ne vom mărgini să reliefăm doar
cîteva principii, probleme, care au suscitat discuţii mai aprinse, în legătură,
cu care s-au prezentat amendamente dintre care unele au fost primite ide
.plenul Marelui. Sfat Naţional.
Raportorul Comisiei, Valeriu Moldovanu, a făcut o motivare statistică a
reformei agrare, arătînd şi cîteva din discuţiile purtate de membrii Comisiei.
A explicat, apoi, importanţa social-economică a reformei şi caracterul: pe
care, socotea că trebuie să-l primească aceasta. Reforma căuta o îmbunătă-
ţireja soartei ţăranilor şi realizarea unei nivelări sociale. Se considera, abso­
lut: necesară o redistribuire a pămîntului, acţiune reclamată în mod imperios
de. irealităţile existente64. Ca urmare a acestei împărţiri nedrepte, reforma,
urmărea sporirea, completarea şi întregirea proprietăţilor rurale ţărăneşti.
Interesante de relevat sînt şi opiniile unora dintre membrii Marelui
Sfat Naţional cu privire la necesitatea reformei agrare, la factorii care au
impus-o.
; . Ion Dupaş şi Iuliu Coroianu, făcînd istoricul din vechime al luptei pen­
tru-; pămînt, au scos în evidenţă necesitatea reformei agrare, ca ceva ce- se
cuvenea de drept ţăranilor. învăţătorul V. Costea din Cluj constata că
reforma, se „făcea pentru împăcarea spiritelor poporului care, după un lung:
război, trăind între curente primejdioase, s-ar putea molipsi”65, considerînd-o
ca un dar făcut de teamă. O, Tăslăoanu vedea originea ei în răscoală:din
1907, din vechea Românie şi în luptele ulterioare ale ţăranilor. Datorită: for
şi pentru rolul ţărănimii în război, ea a fost răsplătită cu această reformă.
64 Astfel, 132.000 de gospodării au 40.000 iug. ; fiecare fam ilie avînd 494 de stînjeni;.
342.000 de gospodării au 85.300 iug., deci cîte 2 iug. fiecare familie, adică 28% . P e cînd
436.000 de gospodării socotind 5 persoane de gospodărie cu 2.186.000 suflete (50% din. p èp u -
la ţia Ardealului) au 6% din p ăm în tu l c u ltiv a t ; alte 27.000 suflete a u 37% din acest p ăm în t).
Cf. Gazeta Transilvaniei, nr. 164 din 12 august 1919.
06 Ibidem.

18 — Anuarul Institutului de Istorie şi Arheologie

274 G. ' IANCU 16;

Ion Agîrbiceanu califica reforma agrară ca un act de justeţe, dîndu-Ese

ţăranului pămîntul, considerat de vorbitor ca „singurul lui tovarăş credin­
cios”66.
V. Bontescu, răspunzîndu-i lui, O. Tăslăoanu, afirma că: „Reforma
se datoreşte acelui clocot, acelei cereri a flămîzilor, a iobagilor, care 's-a
făcut auzit” 67. .
Se considera în acelaşi timp că reforma agrară are menirea : să pregă­
tească intensificarea economiei rurale, respectîndu-se după nevoi şi împre­
jurări, proprietăţi mijlocii şi ferme-model68 ; să înlesnească dezvoltarea
industriei naţionale ; să contribuie la dezvoltarea oraşelor69. Pentru atin­
gerea acestor obiective, se avea în vedere exproprierea parţială sau totală
a pămîntului. Exproprierea se aplica în întregime şi în mod imperativ, de
ex! în cazul proprietăţilor aparţinînd supuşilor străini şi a bunurilor de nună
moartă, cărora li se luau şi pădurile. Pămîntul expropriat nu se va împărţi
în loturi fixe, pentru a fi trecut în proprietatea ţăranilor, ci acestea vor fi
determinate de suprafaţa supusă exproprierii şi numărul ţăranilor îndrep­
tă ţiţi la împroprietărire.
în cadrul Comisiei de cercetare a proiectului agrar, Valeriu Moldovanu
a propus ca maximum de proprietate 200 iug., iar unde prisoseşte, se puteau
lăsa 500 iug. Comisia însă a adoptat maximum de 500 iug., care putea fi
redus, la nevoie, pînă la 200 iug. sau mai puţin.
Problema maximului şi minimului de proprietate au făcut şi obiectul
mai multor luări de cuvînt în Marele Sfat.
Eugen Goga s-a pronunţat pentru fixarea maximului şi a minimului
de proprietate. Maximul consideră că trebuia fixat la 200 iug. şi nu la 500
iug., deoarece după 11 ani — timp în care legea prevedea inalienabilitatea
pămîntului — s-ar putea ajunge din nou la formarea unor mari proprietăţi.
Minimul o dată stabilit — continua el — ar fi făcut ca un împroprietărit
să nu rămînă nici pentru un timp, cu mai puţin de 5 iug., ceea ce ar face
ca o parte a ţărănimii să ia calea oraşului.
Preotul Iosif a cerut fixarea minimului de proprietate şi apărarea lui
de orice calamitate ce s-ar putea abate asupra proprietarului.
Făcîndu-se purtătorii de cuvînt ai tuturor celor lipsiţi de pămînt, M.
Vasiescu, ţăran din Eipova, şi G. Pătăceanu, avocat din Turda, au insistat
pentru fixarea maximului de proprietate la 200 iug., şi pentru o expropriere
•cît mai largă, care să satisfacă nevoile tuturor. Preotul Vasile Cerghizan
din Coc, jud. Turda-Arieş, a propus un amendament prin care cerea să nu
i se lase proprietarului expropriat dreptul de a-şi rezerva 500 iug. Itiliu
Maniu, referindu-se la această propunere, arăta că nu se avea în vedere
nedreptăţirea nici a proprietarilor, nici a ţăranilor şi că, spre deosebire de
66 Ibidem.
07 Ibidem, nr. 165 din 13 au g u st 1919.
68 Marcel Ş tirban, Aspecte din evoluţia lucrărilor de reformă agrară şi arendări, forţate
pe domeniile statului din judeţul Făgăraş în anii 1919— 1921, în A nuarul Institutului de Istorie
ş i Arheologie Cluj, XV, 1972, p. 393 —404 şi in tra , p . 279 —299.
69 Vezi analiza E xp u n erii de m otive. Cf. M. Ş tirban, Gh. Iancu, Cîteva documente privind
legislaţia agrară din anii 1919— 1920 referitoare la Transilvania (lucrare sub tipar).
17 MARELE SFAT NAŢIONAL AL TRANSILVANIEI (1918—1919) 275

legea dirî\ vechea Românie, care lasă proprietarului cîte 500 de iug. în toate
comunele în care are proprietăţi, în Transilvania o limitează la una.
: : Amendamentul propus a fost respins.
;ä*' Tot Cerghizan critică prevederea ca fiecărui membru de familie cu pre­
gătire în domeniul agrar, să i se lase pămînt, apreciind că aceasta înseamnă
eludarea principiului exproprierii.
' Ta obiecţiile aduse, V. Bontescu, şeful Resortului de agricultură, a
răspuns că fixarea limitei maxime la 100—200 iug. în loc de 500 iug., ar
duce nu la creşterea producţiei, ci la scăderea ei, şi că statornicirea maximu­
lui şi minimului ar fi doar de competenţa Constituantei. Curioasă această
ultimă opinie în condiţii în care, în mod normal, legea adoptată ar fi trebuit:
să se aplice înainte de Constituantă. în cîteva rînduri a contestat şi afirma­
ţiile lui Cerghizan că reforma agrară n-ar fi atît de radicală cum se stabilise
la Alba Iulia. Preotul Cerghizan, un activ membru al Sfatului, a propus,,
de altfel, ca exproprierea să fie obligatorie pînă la satisfacerea tuturor nevoi­
lor1, iar nu facultativă. V. Bontescu, în replică, considera că aceasta nti se
poate primi imperativ, deoarece în anumite cazuri nu ar fi cui să se im partă
păinîntul, îngreunîndu-se doar prin aceasta sarcina bugetară a statului.
Supus la vot, amendamentul a fost respins. Aceeaşi soartă a avut-o şi pro­
punerea că în primul rînd să fie împroprietăriţi voluntarii.
, Intervenţii s-au făcut şi în legătură cu preţul pămîntului supus expro­
prierii. G. Pătăceanu de exemplu, referindu-se la fixarea preţului pămîn­
tului, în raport cu valoarea acestuia din 1913, socotea necesară şi stabilirea
cursului leului sau coroanei. V. Bontescu considera că prin această fixare
s-ar face un deserviciu ţăranilor, care ar avea mai mult de plătit.
. ..în Marele Sfat Naţional s-au purtat discuţii divergente şi cu privire la
necesitatea rezervării unor pămînturi pentru dezvoltarea industriei naţio­
nale, a raporturilor dintre industrie şi agricultură. Astfel, Cerghizan combă-
tea afectarea de pămînt pentru viitoarea industrie, cerînd — în buna lui
intenţie — acordarea de cît mai mult pămînt ţăranilor.
Ion Agîrbiceanu a făcut o adevărată invitaţie la o reîntoarcere la lu­
mea satului, cu puritatea şi farmecul ei. Evoluţia istorică însă cerea catego­
ric ndepăşirea unei asemenea viziuni patriarhale.
în contrast, preotul Iacob Popa, O. Tăslăoanu şi mai ales V. Bontescu.
au subliniat importanţa industriei pentru dezvoltarea de ansamblu a ţării^
spre care se vor îndrepta, oferindu-şi forţa de muncă, cei care nu ar fi putut
fi .împroprietăriţi.
^Dintre amendamentele propuse mai amintim cîteva. Amendamentul:
profesorului din Arad, Victor Stanciu, prin care se cerea ca pămînturile
cu zăcăminte geologice să fie expropriate şi trecute institutelor de ştiinţă,,
deşi à fost combătut de V. Bontescu, a fost votat.'
Multe discuţii a generat chestiunea încheierii unei convenţii între avor
câţi şi‘clienţi în problema exproprierii, lucru pe:care proiectul nu-1 preve­
dea. în final, s-a ajuns la o formulă de compromis, în sensul că învoielile
între avocat şi clienţi se puteau încheia doar în faţa judecătoriei.
276 g: IANCU ■ ■ 18

îj'i .Două din amendamentele care-i priveau pe preoţi s-au .primit, ţinui
prin care se fixa pentru biserici un minim de 5 iug. Al doilea se referea, la
crearea de patrimonii parohiale unde nu existau, sau completarea lor pînă
l a -32 iug. de parohie şi a fost susţinut de preotul Simion Balea.din Săpînţa,
protopopul Ilie Dăianu din Cluj, episcopul Iuliu Hossu (în numele a, 500
de preoţi), vicarul Vasile Suciu din Blaj, protopopul Vasile Saftu din,Bra­
şov..’ împotriva amendamentului s-au pronunţat I. Maniu, V. Bontescu70
şi ţăranul Mihai Vasiescu. Supus la vot, amendamentul a fost primit cu o
majoritate de 1 vot. -
Fără.a fi un amendament propriu-zis la art. 18, V. Bontescu a anunţat
că., a primit de la ministrul agriculturii din Bucureşti propunerea ca pămîn-
tul, să nu fie împărţit în loturi individuale, ci să fie dat cooperativelor. După
ce .expune mai multe argumente îm potrivă,■ supune propunerea la, vpt.
E a ,a fost respinsă în unanimitate. ■ - .
.'...Alte probleme agrare ridicate în Marele Sfat s-au referit la loturile
coloniştilor maghiari, şcolile practice de agricultură, exproprierea pădurilor,
inventarul viu al moşiilor; interesele moţilor etc. , .. >
.i.După adoptarea, în şedinţa a,20-a din 11 august 1919, a proiectului
agrar, V. Bontescu a adus mulţumiri funcţionarilor- Resortului şi în special
lui V. Osvadă şi P. Poruţiu, pentru contribuţia lor la întocmirea proiectului.
A subliniat şi faptul că, deşi maghiarii şi saşii n-au participat la lucrări,
prin! anchetele organizate interesele lor au fost cunoscute şi cuprinse în
proiect. - . a.
„în numele ţăranilor, Uroş Pătean din Nădlac şi-a manifestat mulţu­
mirea pentru proiectul adoptat. în continuarea. şedinţei, I. Lepădatu a
citit raportul. în chestiunea Băncii Agrare. Aceasta era chemată ,să apere
interesele economice şi sociale ale populaţiei, să dea împrumuturi cu o dobîn-
da de 4% . Celelalte bănci trebuiau să sprijine Banca Agrară, contribuind
prin aceasta la acţiunea de împroprietărire etc.
'' Proiectul de lege. pentru înfiinţarea Băncii Agrare a fost adoptat în
general şi pe articole, după puţine luări de cuvînt.
'Proiectul de reformă agrară, adoptat de Marele Sfat Naţional, ä fost
promulgat ca Decretul-lege nr. 3911 din 10 septembrie 191971. Cu toate
acestea, acest Decret-lege n-a servit în intervalul 1919—1921 ca bază pen-
tru> împroprietărire, ci a fost, de fapt, un decret-lege pentru continuarea
arendărilor forţate72.
•în documentele vremii se întîlnesc numeroase referiri la importanţa
Marelui Sfat Naţional, la spiritul în care s-au purtat discuţiile, la atmosfera
generală ce a caracterizat desfăşurarea şedinţelor, la ce a .însemnat, de fapt,
Marele Sfat Naţional.- . , ■. .;<:i
;. h, :,, început al vieţii parlamentare adevărate, Marele Sfat a fost în,parte
şi piatră de încercare a valorilor de care dispunem” — aprecia „Renaşterea *78
‘ 70 „N u p u tem lu a p ăm în t decît p e n tru sătenii şi excepţii îndestul facem p rin .lege” .
C f."Gazeta Transilvaniei, nr. 166 din 14 august 1919. ' ■
' ”-:W Gazeta oficială, nr. 56 din 20 septem brie 1919, p. 1 —9.
78 M. Ştirban, o.c., p. 395. -, v 'j':'-".
19. \ MARELE SFAT NAŢIONAL AL ' TRANSILVANIEI (1918—1919) 277

Română”, din 12 august 1919. — „Nu e un parlament în înţelesul obişnuit

al cuvîntului, în care membrii să fie aleşi şi trimişi direct de alegători. ci e,
în m o d virtual, continuarea adunării de la Alba Iulia” — opina „Patria”
diri 27i iulie 1919. „Marele Sfat e un parlament tranzitoriu ales prin acla-
marè în adunarea de la Alba Iulia la 1 decembrie 1918” . Membrii lui sînt
„priiî urmare reprezentanţii presupuşi ai populaţiei româneşti din Ardeal.
'Nu e, de fapt, un adevărat parlament — căci vremurile n-au permis alegeri
regulate — şi nici dietă provincială, deoarece nu cuprinde reprezentanţi
a i.:celorlalte naţionalităţi conlocuitoare din Ardeal” 73.
•i Făcînd o apreciere generală asupra Marelui Sfat Naţional74, I. Dragu
■socotea că : „Marele Sfat n-a fost de loc o adunare de pompoasă solemnitate,
ci oi adunare intim ă” 75.
Părerile sînt unanime atunci cînd se apreciază spiritul de muncă al
membrilor. Acestora le-a lipsit totuşi, într-o oarecare măsură, curajul opi­
niilor ceea ce a lăsat uneori impresia „unei . . . docilităţi prea supuse” 76.
Manifestarea unor stîngăcii, lipsa unor oratori, apare ca ceva firesc. Un fapt
cu totul specific lucrărilor Marelui Sfat, au fost aplauzele care au însoţit,
în semn de aprobare, .unele afirmaţii. De asemenea, două din expresiile
„neparlamentare” au făcut vogă în timpul lucrărilor: „să trăiască” şi „să
auzim” .
Pînă la retragerea social-democraţilor se poate vorbi de existenţa unei
m ajorităţi parlamentare burgheze solidă şi de o opoziţie reprezentăţă de
P.S.D., opoziţie care şi-a susţinut cu hotărîre punctele de vedere. Deosebi­
rile fundamentale dintre cele două partide au fost decisive pentru părăsi­
rea ■Marelui Sfat Naţional şi a Consiliului Dirigent de către social-demo-
craţi. -Incidentul respectiv a fost doar un element formal. Cauzele eraii mult
•mai profunde şi au fost enunţate de ambele^ părţi.
, După retragerea social-democraţilor, controversele nu se produceau
între reprezentanţii unor partide sau grupări politice, ca în vechea România,
ci între diferitele categorii sociale : avocaţi, preoţi, profesori etc., care în
probleme de amănunt căutau să obţină unele avantaje pentrn categoria
lor socială.
Din prezentarea tuturor acestor chestiuni privind lucrările Marelui
Sfat Naţional se desprind, credem, particularităţile specifice, dictate de
momentul istoric al acestui parlament provizoriu. Fiindcă dacă prin consti­
tu ire şi întregire Marele Sfat Naţional n-a întrunit caracteristicile unui par­
lament, prin modul de desfăşurare şi conţinutul lucrărilor poate fi conside­
ra t ca un parlament provizoriu.
Marele Sfat Naţional a fost un parlament provizoriu — o „adunare
legislativă provizorie” 77 — a cărui existenţă a încetat de iure la întrunirea
73 Dacia, nr. 211 din 30 iulie 1919.
71 „P rim a şi u ltim a adunare legiuitoare a rom ânilor din tre C arpaţi şi T isa” . Cf. Renaş­
terea Română, nr. 165 din 13 au g u st 1919 ; vezi şi N eam ul românesc, n r. 197 din 9 septem brie
1919, Tribuna, nr. 26 din 3 august 1919.
76 I. D ragu, O.C., p. 7 —8.
76 Renaşterea Română, n r. 165 din 13 august 1919.
77 Şt. Pascu, o.c., p. 379.
278 G. IANCU 20

Corpurilor legiuitoare (20 noiembrie 1919) — aşa cum se stabilise în ultima

sa şedinţă —, dar de facto în. după masa zilei de 11 august 1919. ;ci
Chiar dacă în Marele Sfat Naţional n-au fost reprezentate în mod. cores­
punzător toate clasele sociale, iar după retragerea social-democrăţilor,
exponenţii proletariatului lipseau cu totul, deşi s-a abătut în privinţa legii
electorale de la principiile de' la Alba Iulia, Marele Sfat Naţional rămîne
un organism politic burghez, care a- adoptat două legi de o mare importanţă
pentru dezvoltarea ulterioară a României unite. Votul universal şi princi­
piile exproprierii şi împroprietăririi, cu toate limitele inerente unei societăţi
burgheze, urmînd să se aplice pe întregul teritoriu al României, au fost
pîrghii extrem de puternice care au acţionat în vederea intensificării proce­
sului de uniformizare a ţării, generînd sensibile mutaţii în viaţa economică,
politică şi socială a societăţii româneşti.

D E R G RO SSE N A TIO N A LR A T S IE B E N B Ü R G E N S (1918-1919)

(Zusam m enfassung)

Im ersten Teil der A rbeit w erden die Ereignisse und H andlungen, die von der B ildung
des Grossen N ationalrates bis zum Beginn seiner A rbeiten am 29. J u li 1919 stattfan d en ,
wiedergegeben. D er Verfasser beh an d elt zunächst die E rgänzungsverfahren, die Befugnisse
des Grossen N ationalrates, seine E inberufung u n d soziale Zusam m ensetzung. D er zweite (Teil
ist den Tagungen des Grossen N ationalrates gewidmet, die sich in zwei grosse K ategorien
einteilen lassen. Die erste erö rterte u n d billigte die, vom R egierungsrat von Siebenbürgen
ausgearbeiteten W ahl- und A grargesetzentw ürfe ; die zweite w idm ete sich dem V erlaüf der
Tagungen. Am Grossen N a tio n alrat nahm en auch V etreter der Sozialdem okratischen; P artei
Siebenbürgens teil, die in Ih re n A nsprachen fü r die E in h altu n g der Beschlüsse von A lba
J u lia eintraten. Infolge der A useinandersetzungen zwischen den V ertretern des B ürgertum s
u n d der Sozialdem okraten verliessen letztere die A rbeiten des Grossen N ationalrates, so dass
über die Gesetzentwürfe in ih rer A bwesenheit abgestim m t wurde. D urch seine G ründung
und V ervollständigung vereinte der Grosse N atio n a lra t n ic h t die C harakteristiken eines! m o­
dernen L andtages in sich, doch können seine A rbeiten als provisorischer L an d tag angesehen
w erden.
 PROBLEMA ARENDĂRILOR FORŢATE DIN
TRANSILVANIA ÎN ANII 1919-1921
DE

M. ŞT IR B A N

1. CE ÎNŢELEGEM PRIN ARENDĂRILE FORŢATE ŞI DE CE

AU FOST ELE DETERMINATE

în a doua jumătate a secolului al XIX-lea şi în primii ani ai veacului

următor, proprietatea agrară privată din Transilvania, Banat, Crişana
şi Maramureş s-a dezvoltat urmînd calea prusacă. Ea a primit ca princi­
pale trăsături dezvoltarea inegală, sub raportul repartiţiei de pămînt între
moşieri şi ţărani, şi menţinerea unor rămăşiţe feudale în noile relaţii de pro­
ducţie capitaliste.
•=. Spre sfîrşitul epocii moderne, în anii primului război mondial, contra­
dicţiile din viaţa satului transilvănean, multiple şi adînci, sporesc în dimen­
siuni. Problema reîmpărţirii pămînturilor, actuală de altfel de mult pe
întreg, cuprinsul ţării, a luat locul întîi în şirul problemelor economice,
impuse spre rezolvare, primului an din istoria contemporană a României1.
, ;. într-un climat de puternic avînd revoluţionar, au fost emise în decem­
brie 1918, primele decrete-legi de reformă agrară pentru vechea Românie2.''
T ot:în decembrie acelaşi an a fost înscrisă în hotărârea de la Alba Iulja
.cqnscrierea tuturor proprietăţilor din Transilvania, în special a proprietq,-*75
1 Cf. X,. B ânyai, M işcări muncitoreşti şi ţărăneşti în Transilvania în anii 1919—
1921, în A n . Univ. ■ Bucureşti, 1st. 1962, p. 137—165. FI. Dragne, Poziţia mişcării
muncitoreşti fa ţă de ţărănime în perioada 1918— 1921, în A n . Inst. Is t P M R , 1964 nr. 3, p. 59 —
75. T r. Lungu, M. Rusenescu, A cţiuni de luptă ale ţărănim ii din Rom ânia între
1917— 1921, în Studii, Rev. 1st. 1961,. nr. 2, p. 295 —321. Â. Macovei, Problema agrară
d in R om ânia în 1914, în A nuar. Inst. de 1st. Ia şi, 1972, p. 287—312. O. P arpală, Aspecte
d in agricultura României, 1920— 1939, Bucureşti, Acad. R .S.R om ânia, 1966, p. 219. E . Pe-
trin l, Reforma agrară (în Transilvania, Banatul, Crişana şi M aramureşul, 1918 — 1928,
voiV' i) . — Relaţii agrare şi mişcări ţărăneşti în România, 1908— 1921, Bucureşti, E d. politică,
1967.: VD. Şandru, Evoltiţia lucrărilor de expropriere şi împroprietărire, operate în baza legilor
de reformă agrară din 1921, în Studii, Rev. 1st. 1972, nr. 2, p. 283—299.
■ ■ * C. H am angiu, Codul general al României, voi. V III, p. 1164—1174.
280 M. ŞT1RBAN 2

ţilor mari. Prin micşorarea, „după trebuinţă” a latifundiilor, se promitea

ţăranului ,,o proprietate (arător, păşune, pădure) cel puţin atît cit s-o poată
munci el şi familia lui”3. Apoi prin decretul de recunoaştere al Consiliului
Dirigent acesta a fost autorizat să pregătească proiectul reformei agrare
pentru Transilvania4.
Aplicarea reformei agrare în vechea Românie, precum şi pregătirea
legii de reformă agrară în Transilvania, se lăsau totuşi aşteptate. Decre-
tele-legi din decembrie 1918 se dovediseră incomplete, iar în Transilvania
pregătirea legii .cerea timp. Clasele conducătoare din vechea . Românie,
ca şi cele din Transilvania, s-au aflat în' grea cumpănă. Din cauza războiu­
lui mult pămînt a rămas, în toamna anului 1918, nelucrat5. El trebuia mun­
cit, iar producţia agricolă asigurată. Era în acelaşi timp bine ştiut că ţă r a ­
nii nu mai voiau să lucreze pămîntul în vechile condiţii. Aşteptau reforma
agrară promisă, care să le împartă marile moşii în deplină proprietate.
în această situaţie s-a căutat o ieşire din impas. Şi s-a găsit o soluţie,
chiar dacă ea nu a fost cea aşteptată de ţărănime. Calea le-a fost inspirată
atît celor din vechea Românie,cît şi celor din Transilvania, de legea arendări­
lor obligatorii a lui C. Garoflid. Aşa se vor şi numi dincolo de Carpaţi, iar
în Transilvania arendări forţate.
Consiliul Dirigent a luat hotărîrea de a arenda forţat o parte din tere­
nurile agricole de stat şi particulare, în februarie 19196. Această hotărîre
va fi menţinută pînă la desfiinţarea sa, şi preluată apoi de Comitetul agrar.
Pornindu-se de la Ordonanţa nr. 82 din februarie 1919, s-a ajuns. în
tim p de 3 ani la o adevărată colecţie de ordonanţe, decizii şi instrucţiuni7,
în félul acesta fundamentîndu-se şi apoi continuîndu-se ani în şir arendările
forţate date ţăranilor în primăvara anului 1919 doar pentru un an. . ; .
Arendarea, ca formă de exploatare a pămîntului, nu era un lucru nou.
A fost cunoscută cu multă vreme înainte. Arendările forţate din anii 191,9-—
1921 s-au deosebit, totuşi, de instituţia arendăşiei din epoca modernă.-
Arendarea latifundiilor în Transilvania pînă în anul 1918 a fost o Acţi­
une pornită din iniţiativa proprietarului, în cazul proprietăţilor private,
încheiată individual, cu o persoană aleasă de stăpînul moşiei, pentru o stipra-
faţă de pămînt în general mai mare, în condiţiile stabilite şi acceptate reci­
proc. Arendaşii marilor moşii nu erau ţărani, ci formau o pătură aparte,
avută şi dornică de şi mai mare avuţie. Pămîntul arendat era lucrat de ţă ­
rani fără pămînt, cu argaţi (birişi), în dijmă sau chiar prin subarendare.
O anumită sumă de bani,- alături de produse în natură, reveneau conform
înţelegerii, proprietarului.*
3 Ibidem, p. 1163.
. ÏIb id e m , p. 1 1 6 3 -1 1 6 4 (art. 5). ' .
5 Gazeta oficială a Consiliului Dirigent, nr. 3/1918, p. 11— 13. ,
3 Ibidem, nr. 14, p. 4. O rdonanţa nr. 82/a din 21 februarie 1919. v„ , . .
. 7 O rdonanţele nr; 7153/1919, nr. 20393/1920, nr. 30313/1920, deciziile nr. 5617/1920,
nr. .3618/1921, circularele nr. 516/1919, nr. 6728/1919 etc. M. Ş tirb an , Gh. Iancu,
Çîteva documente privind legislaţia agrară în anii 1919— 1920 referitoare la Transilvania- (lucrare
în mss.).
* — Ţ ăranii au lu c ra t în grea dijm ă şi pe păm înturile m arilor p ro p rie ta ri nearendate.
3- arendările forţate' in transilvania (1919—1921) 281

Arendările forţate din anii 1919—1921 au avut loc, după cum spui eam
şi mai sus, din iniţiativa Consiliului Dirigent, şi au continuat sub îndruma­
rea Comitetului agrar. Era deci o măsură de stat. Prin organele lor centrale,
Consiliul Dirigent şi apoi Comitetul agrar au fixat criteriile şi categoriile
de păimînt’ supuse arendărilor, au arătat pe grupe ţăranii îndreptăţiţi, pre­
cum şi condiţiile materiale în care se puteau face arendările. Organele locale
administrative sau cele în mod special create, au îndrumat, executat şi
controlat aplicarea lor. ',
" în cadrul acestei acţiuni, proprietarii nu mai hotărau singuri supra­
f a ţa .arendată forţat. Ei au încercat şi de multe ori au reuşit să influenţeze
doar luarea unor hotărîri mai favorabile lor. Nu şi-au ales singuri nici aren­
daşi^ care erau de data această locuitorii satului pe hotarul căruia se întin-.
dea moşia sau vecinii acesteia. Ea fixarea arenzilor de asemenea nu s-a ţinut
seamù'.'riumai de pretenţiile vechilor proprietari. Au fost întrebaţi, ascul­
ta ţi şi’ţăranii. Din toate aceste motive, preţul arenzilor din anii 1919 ( toam­
na) — 1921 era în general mult mai inie decîţ cel cunoscut înainte de 1919,
Această intervenţie a statului ■ în aplicarea arendărilor agricole din anii
1919—1921 explică şi terminologia aleasă.
Arendările forţate din Transilvania au apărut în primăvara anului 1919
în strîhsă legătură cu reforma agrară, au apărut de fapt în locul acesteia.
Eără; să se poată identifica cu reforma agrară concepută în 1919, arendările;
forţate, au preluat treptat şi parţial, din unele prevederi ale decretului-lege.
de reformă agrară nr. 3911/19198. Nu s-au realizat exproprieri şi împroprie-
tăriri în sensul decretului-lege amintit. S-a ajuns totuşi, prin arendări
forţată1, la o delimitare parţială a pămînturilor expropriabile, şi o trecere
a lor to t numai în parte în folosinţa ţăranilor, cu drept la împroprietărire.-
:Acest proces s-a desfăşurat treptat în timp, neuniform geografic şi nu
a purtat pecetea unor hotărîri definitive, iar legea de reformă agrară pentru
Transilvania din anul 1921 a ţinut seama de ceea ce s-a realizat pînă atunci
prih arendările forţate numai în măsura în care a corespuns prevederilor
noii legi. Caracteristic perioadei cercetate, mai ales ultimilor doi ani, oricum'
rămîne tendinţa de a se arenda pămînturile supuse exproprierii celor îndrep­
tăţiţi-; ,1a împroprietărire.
Deosebirile dintre vechile şi noile arendări sînt evidente. Totuşi ele
au avut şi un punct esenţial comun. Arenda, indiferent cînd şi sub ce formă
s-a practicat, nu este altceva decît o rămăşiţă a orînduirii feudale. Ea a
fost răspîndită multă vreme în Transilvania, sub forma rentei în muncă,
în natură sau în bani, iar în anii 1919 (toamna) — 1921 s-a întîlnit cu pre­
cădere renta în bani. Arenda forţată cu un echivalent în bani, preferată în
locul- rentei în muncă, în adevăr mai puţin împovărătoare, reprezintă o
adaptare a rentei la noile condiţii istorice.

C. H am angiu, o.c., vol. IX -X , p. 193—205.

282 M. ŞTIRBAN 4

2. PĂMÎNTURIRE SUPUSE ARENDĂRILOR FORŢATE. SCOPURROR

în primăvara anului 1919 s-a preconizat şi cerut din partea Consiliu­

lui Dirigent arendarea forţată a unei părţi din proprietăţile statului pe
care nu se aflau ferme-model sau nu se prevedea pentru viitor dezvoltarea
unor întreprinderi industriale, precum şi proprietăţile agricole particulare,
a căror cultură nu putea fi garantată de proprietari sau arendaşi. Pădu­
rile şi terenurile silvice erau exceptate9.
Regarea arendărilor forţate de posibilităţile de muncă ale proprietari­
lor sau ale vechilor arendaşi a deschis pe de o parte o portiţă de scăpare
pentru cei care doreau să-şi menţină pămîntul, iar pe de altă parte a dat m ult
de lucru ţăranilor prezenţi la pertractări, obligaţi a dovedi netemeinicia
argumentelor aduse de proprietari sau arendaşi, că vor lucra singuri pămîn­
tul. Nemulţumiri în rîndul ţăranilor a provocat şi exceptarea pădurilor de
la arendări.
Scopul arendărilor forţate mărturisit în Ordonanţa din 21 februarie
1919, era asigurarea producţiei agricole10.
în toamna aceluiaşi an, 1919, categoriile de pămînt supuse arendărilor
forţate, ca şi cele exceptate, au rămas neschimbate. Neschimbat a rămas
şi scopul lor11, deşi arendările au început în condiţiile existenţei decretului-
lege de reformă agrară nr. 3911/1919.
O delimitare mai precisă a pămîntului supus arendărilor forţate s-a
făcut în februarie 192012. De acum înainte formau obiectul arendărilor for­
ţate moşiile expropriabile, conform prevederilor decretului-lege amintit,
precum şi moşiile cu peste 30 de iugăre, a căror cultură nu putea fi garan­
ta tă de proprietari. Motivarea era în parte la fel ca în februarie 1919, asi­
gurarea producţiei agricole. Se vorbea în acelaşi timp şi de o înlesnire a
lucrărilor de expropriere şi împărţire de pămînt13.
Pentru anul agricol următor, 1920—1921, legislaţia a cerut aplicarea
arendările forţate numai asupra terenurilor supuse exproprierilor, potrivit
decretului-lege 3911/191914*. S-a cerut chiar restituirea acelor pămînturi

9 Gazeta oficială a Consiliului Dirigent, nr. 14/1919, p. 4, ordonanţa nr. 82/1919,

articolele 1 —2.
10 Ibidem, P a rte a introductivă.
11 Arh. St. Cluj, fond : Consiliul Dirigent, Resortul agriculturii (în continuare : C D R A ),
m apa nr. 5/1919, f. 811, ordonanţa nr. 7153/1919, Introducere şi art. 1 —2.
12 Ibidem, f. 840, ordonanţa nr. 20393/1920.
13 Ibidem, Introducere şi art. 1—3.
11 Arh. St. Deva, fond : Pref. Ju d . Hunedoara, dos. nr. 74/1920, deciziunea nr. 5617
din 22 iulie 1920, art. 4. „S e vor d a în arendă fo rţa tă to a te moşiile sau porţiunile de moşii
care, p o triv it decretului-lege [3911] sîn t supuse exproprierii, afară de acelea cărora li s-a
d a t sau li se va da o destinaţie de interes general, în vederea în fiinţării de şcoli sau ferm e
m odel” . Ibidem.
5 ARENDĂRILE FORŢATE IN TRANSILVANIA (1919—1921) 283

arendate în anii precedenţi, dacă nu erau expropriabile15, o măsură ce a

nemulţumit pe ţăranii care aveau în folosinţă astfel de terenuri şi a favori­
zat^ pe marii proprietari, cărora li se restituia pămîntul.
: Scopul arendărilor forţate, expus în actele oficiale, a rămas din nou
acelaşi16. în realitate, el a fost şi acum, ca şi în anul precedent, formulat
incomplet în ordonanţe sau decizii. în primăvara şi toamna anului 1919,
în anii 1920 şi 1921, pămîntul s-a dat în arendă forţată nu numai pentru-
că astfel să se asigure producţia agricolă, ci şi pentru că ţăranii au cerut
neîncetat înfăptuirea reformei agrare.
: Era o veche dorinţă pe care nu o amintesc ordonanţele, dar au scos-o
cu prisosinţă în evidenţă acţiunile ţărăneşti. Rămîn mărturii de netăgăduit,
impresionantele ior cereri adresate pretorilor, prefecţilor, miniştrilor de
agricultură pentru a primi pămînt, ca şi intrările lor forţate pe pămînturile
maţilor latifundiari, consemnate de autorităţile administrative sau jandar-
mCrjeşti, de presa contemporană chiar. în locul reformei agrare cerute şi
aşteptate, promise chiar, spre a se linişti spiritele la sate, ţăranii au primit
din pămînturile statului, precum şi din moşiile marilor proprietari, pămînt
în arendă. Categoriile de pămînt, supuse arendărilor forţate, au cunoscut
o evoluţie ce le-a dus, treptat, la o identitate, cel puţin sub aspect teoretic,
cu. terenurile expropriabile, potrivit decretului-lege nr. 3911/1919.

. 3. ŢĂRANII ÎNDREPTĂŢIŢI EA ARENDĂRI FORŢATE

Eegislaţia parcurge şi în această problemă drumul urmat de proprie­

tatea agrară, supusă arendărilor forţate. Intervine o devansare însă. ' în
vreme ce arendarea pămînturilor expropriabile fusese cerută printr-o ordo­
nanţă în februarie 192017, categoriile celor în drept la împroprietărire, potri­
vit decretului lege 3911/1919, au fost copiate de ordonanţa nr. 7153 din
toamna anului 191918.
■ Beneficiarii arendărilor forţate erau împărţiţi în primăvara anului
1919 în cinci categorii : participanţii la război, văduvele şi orfanii lor; ţăra­
nii care nu aveau pămînt dar dispuneau de mijloace de muncă ; familiile
celor mobilizaţi prin ordinul de chemare al Consiliului Dirigent ; ţăranii
cu pămînt sub 10 iug. ; toţi plugarii din comună care aveau mijloace de

16 Ibidem, art. 2 —3. „Comisiunile judeţene v o r revizui to a te recursurile prim ite de la

Comisiunea arendărilor fo rţate şi, eventual, de la p ărţi, şi vor d a noi liotărîri, p o triv it dispo-
ziţiunilor decretului-lege de expropriere [3911], H otărîrile care n u vor fi fost d ate în cadrele
legii sau de alte a u to rităţi (prim pretori, consilieri agricoli), v o r fi casate din oficiu de comisiu­
n ea judeţeană, ia r arendaşii actu ali vor fi scoşi din posesiune o d a tă cu finele anului economic
c u ren t” . Ibidem.
Ie Ibidem, P a rte a introductivă.
17 Arh. St. Cluj, fo n d : C D R A , m apa nr. 5/1919, f. 840, o rdonanţa n r. 20393/1920,
a rt. 5..
18 Ibidem, i. 811, art. 6. Cf. şi C. H am angiu, o.c., vol. I X —X (art. 33 din decretul-
legë 3911/1919), p. 2 0 2 -2 0 3 .
284 ‘ M. ŞTIRBAN 6-

producţie. Loturilè trebuiau fixate la toate categoriile amintite în funcţie

de braţele de muncă, de unelte şi vite de muncă.19 JicţH'*
Aceste criterii au avut iarăşi darul de a complica lucrurile în dauna
ţăranilor săraci. îngăduindu-se, în primăvara anului 1919; participarea
ţăranilor mai înstăriţi la primirea pămîntului, s-a ajuns, în unele cazuri,,
la întărirea vechilor raporturi de dependenţă ale ţăranilor săraci de cei, mai
avuţi. i:;;,; ■
Pentru anii agricoli 1919—1920 şi 1920—1921, nor mele. stabilite ceream
ca să primească pămînt în arendă forţată, îndreptăţiţii la împroprietărire,
înscrişi în decretul-lege nr. 3911/1919, adică servitorii şi muncitorii, .agri­
coli din partea locului, invalizi sau nu, care, în ultimii doi ani dinaintea mobi­
lizării şi după demobilizare, au lucrat pe moşia supusă exproprierii ;. vădu­
vele şi orfanii lor, cu condiţia de a fi capabili de muncă, capii de familie
participanţi la război, văduvele şi orfanii lor, bărbaţii necăsătoriţi, partici­
panţi la război ; femeile celor mobilizaţi prin ordinul Consiliului Dirigent,
cei emigraţi, dacă s-au întors, sau familiile lor, capii de familie sau cei necăsă­
toriţi care n-au făcut serviciul militar20. /
Cei din categoriile amintite primeau pămînt în arendă numai dacă
aveau proprietăţi sub 5 iug. Iâm ita putea fi depăşită atunci cînd suprafaţa
supusă arendărilor forţate întrecea necesarul pentru categoriile amintite21. ,
Această măsură a însemnat un pas înainte, hotărîtor chiar în legisla­
ţia arendărilor forţate. Din păcate, nu a fost aplicată cu consecvenţă. De
aici şi desele nemulţumiri ale ţăranilor. Dupta lor va continua, avînd de
înfruntat adeseori o întreită opunere recrutată dintre marii proprietari,
ţăranii satului mai înstăriţi, şi chiar din rîndul unor instituţii. Cei dintîi
au încercat să reducă din suprafeţele de pămînt supuse arendărilor forţate,
să le ceară ţăranilor o arendă mai mare sau în forme neacceptate de;ei.; Pe
de altă parte, ţăranii înstăriţi au continuat în unele cazuri să menţină
pămîntul arendat mai înainte de ei.

4. PR IN C IPII ÎN STABILIREA VALORII PĂMÎNTULUI ARENDAT

FORŢAT

Autorităţile administrative au .manifestat o deosebită grijă pentru

respectarea drepturilor pecuniare ce reveneau vechilor proprietari sati aren­
daşi, potrivit normelor în vigoare. Urmăreau deopotrivă respectarea inte-
19 Gazeta oficială a Consiliului Dirigent, nr. 14/1919, p. 4, ordonanţa nr. 82/1919,
art. 6. B rau p referaţi cei care se constituiau în „to v ărăşii ocazionale” , obştii şi erau excluşi
acei ţă ra n i care n u au răspuns mobilizării ordonate de Consiliul D irigent, precum şi p artici­
p an ţii la revoluţia din octom brie-noiem brie 1918, care n-au re s titu it bunurile luate. Ibidem .
art. 4 —5.
20 Arb. St. Cluj, fond C D R A , m apa nr. 5/1919, f. 813 şi 840, o rdonanţa nr. 7153/1919,
art. 6. (Cei exceptaţi, art. 5), o rdonanţa nr. 20393/1920, art. 5. Arh. St. Deva, fo n d : Pref.
Ju d . Hunedoara, dos. nr. 74/1920, decizia nr. 5617/1920, art. 8. U ltim ele două am intesc n u m a i
articolul din decretul-lege. nr. 3911/1919.
21 Arh. St. Cluj, fo n d : C D R A , m apa n r. 5/1919, f. 811, ordo n an ţa nr. 7153/1919, art. 6,
7 ARENDĂRILE FORŢATE IN TRANSILVANIA (1919— 1921) 285

grităţii suprafeţelor, lăsate, precum şi plata la timp a arenzii fixate pentru

pămîntui luat. .i r
, Această ultimă problemă, a fost amintită în ordonanţa nr. 82/1919,
şi reluată într-o altă ordonanţă cu caracter confidenţial, nr. 516 din' 13
martie 191922. Pentru pămînturile pe care prima ordonanţă le-a găsit arèn-
daţe, preţul a rămas cel fixat în contractele încheiate, iar pentru^ cele ce
urmau să se arendeze, preţul trebuia fixat de o comisie'judeţeană, cu drept,
de; apel la Consiliul Dirigent23. A doua ordonanţă, cea confidenţială, a atras'
atenţia prefecţilor că în această problemă a preţurilor să lucreze cu mare ateu-,
ţie,, :conduşi fiind de principiul ca proprietatea rurală să nu sufere
prin arendările aceste [a] forţate nici o depreciere. .Este interes superior ică
valoarea pămîntului să nu scadă . . . ”24, ca „preţul de arendă să nu fie prea;
scăzut, ţinînd seama de valoarea actuală a banilor şi de scumpetea foarte
mare a tuturor produselor agricole”25. Arenda nu putea fi nici „mai mare
depît aceea fixată în contractele în vigoare, întrucît acestea nu s-au încheiat
înainte de anul 1917”26.
Toate acestea sînt o dovadă că legiuitorii nu au intenţionat, de la în­
ceput, să lovească prea mult în vechii proprietari, că au căutat să le asi­
gure în locul pămîntului arendat, un bun echivalent. Formularea echivocă
a criteriilor de stabilire a valorii arenzilor a favorizat, în acelaşi timp,
pentru primăvara anului 1919, continuarea rentei în produse şi pe alocuri
chiar şi în muncă27, cu toate că şi una şi alta erau respinse de ţărani.
Ordonanţa emisă pentru arendările forţate în toamna anului .1919,
nu a adus nimic nou în problema fixării cuantumului arenzilor. Au fost
repetate doar prevederile ordonanţei din februarie28. Schimbări s-au petre­
cut totuşi. Din procesele verbale încheiate de autorităţi cu ocazia pertrac­
tărilor ce au avut loc între vechii proprietari şi ţărani, rezultă că s-a impus,
din partea ţăranilor, cu o deosebită tărie arenda în bani. Această dorinţă
a ţăranilor o scot în evidenţă, de altfel, o serie întreagă de alte categorii
de materiale documentare, şi ea a determinat precizări din partea Consiliu­
lui Dirigent, aduse în scopul generalizării arendărilor de pămînt cu un echi­
valent în bani29.
Materialele documentare evidenţiază pe de altă parte, dar legat, de
aceeaşi problemă, alte cîteva aspecte : preţuri stabilite drept arendă foarte
22 A rh. S t. D eva, fo n d : Pref. fu d . Hunedoara, nr. 2307/74/1919.
23 Gazeta oficială a Consiliului Dirigent, nr. 14/1919, p. 4, o rd o n an ţa nr. 82/1919, art. 8.
21 Arh. St. D eva, fond : Pref. fu d . Hunedoara, n r. 2307/74/1919.
26 Ibidem.
26 Ibidem.
22 Cf. Anexele nr. 1, 2, 4, 5, 6.
28 Arh. St. Cluj, fond : C D R A , m a p a nr. 5/1919, f. 813, o rdonanţa nr. 7153/1919,
art. 8. E ste înlocuită doar Comisiunea ju d e ţean ă care avea m enirea de a stabili „ p re ţu l arenzii
p en tru păm înturile care actualm ente n u sîn t d ate în aren d ă” (ord. nr. 82/1919), cu „prim pre-
to ru l şi consilierul agricol sau îm puterniciţii lo r” (ordonanţa nr. 7153/1919).
29 Cf. Anexele nr. 3 şi 6.
286 Mi ŞTIRBAN 8

variate ca valoare, tendinţa vechilor proprietari de a le ridica iniţial şi pe

parcurs, opunerea ţăranilor faţă de această tendinţă.30
în februarie 1920, resortul agriculturii cerea ca preţul arenzilor să se
fixeze în funcţie de valoarea terenului şi de suma amortizărilor ce „urinau
să le plătească cei îndreptăţiţi la timpul său”31. Aceleaşi materiale documen­
tare confirmă pentru anii 1920—1921 stabilirea cuantumului arenzilor dife­
renţiat după fertilitatea solului, fiind cunoscute în general trei categorii32.
Sumele datorate de ţărani drept arendă puteau fi achitate direct vechilor
proprietari, sau prin intermediul .instituţiilor administrative. Paralel, ţărâ­
nii au fost obligaţi să plătească în plus 5 lei de iugăr arabil arendat şi 10 %
din valoarea arenzilor fixate la păşuni, pentru acoperirea cheltuielilor
suportate de stat în executarea arendărilor forţate33.

5. PROCEDURA FOLOSITĂ ÎN GENERAU EA APRICAREA AREN­

DĂRILOR FORŢATE
Porrdndu-se de la o cerere a ţăranilor, formulată neoficial sau prin in­
termediul primăriilor comunale, prefectul judeţului, subprefectul, referen­
tul agricol, pretorul — unul sau o parte din ei — au început să se depla­
seze în primăvara anului 1919 în comunele din judeţ. Uneori erau chemaţi
la sediul preturii, sau al prefecturii delegaţii sătenilor, proprietarii, aren­
daşii sau delegaţii lor. în amîndouă cazurile, procedura, asemănătoare
proceselor civile, era cunoscută în limbajul contemporan sub numele de
pertractare, adică înţelegere. De fapt, aşa şi era sau încerca să fie, o înţele­
gere, o împăcare între dorinţele ţărănimii şi pretenţiile vechilor proprietari
şi arendaşi. .
. Ea început se explica temeiul juridic de drept al pertractării, rezumîn-
du-se în acelaşi timp şi cererea ţăranilor. Delegaţii lor susţineau apoi cauza
verbal. Urmau : proprietarul, arendaşul sau împuterniciţii acestora, care
acceptau sau încercau să obţină cît mai multe avantaje pe seama lor, ori
să respingă în întregime cererea ţăranilor.
- Discuţiile purtate, împreună cu hotărîrile luate, erau consemnate într-un
aşa-zis protocol (proces verbal). Cînd discuţiile erau contradictorii, iar -ca
delegat participa numai referentul agricol sau pretorul, hotărîrea se putea
rezuma doar la trimiterea formelor întocmite, cu un referat, din care se
30 P e n tru p re ţu ri cf. Anexele nr. 7, 8, 9, 10. Bxem ple p en tru ridicarea p reţurilor :
A rendaşul L âz â r G abor de la Alba. Iu lia a ceru t sporirea arendei fixate in iţial de a 60
cor./iug., la 80 cor./iug. arăto r şi 100 cor./iug. fineţe, în vrem e ce el p lă te a proprietarului
41 cor./iug. Arh. S t. Cluj, fond C D R A , m apa nr. 3/1919, f. 921, 925. A rendaşul u nei alte
moşii, de 1500 iug. din jud. Cojocna, dorea fixarea p reţurilor de arendă în tre 8 0 —300
cor./iug., în tim p ce e x p e rţii oficiali au p ro p u s p re tu ri în tre 3 0 —35. Ibidem, m apa nr.
9/1919, f. 7 6 - 7 8 , 8 2 - 8 3 . ' ’
31 Arh. St. Cluj, fo n d : C D R A , m apa n r 5/1919, f.‘ 840, ord. nr. 20393/1920, art. 8.
32 Cf. A nexa nr. 9.
33 Arh. St. Sf. Gheorghe, fo n d : Reg. agricolă Micloşoara, dos. nr. 4/1921, p. 8 —9,
40 —58. Arh. St. Tg. Mureş, fo n d : Consilier aiul agricol Tîrnava Mare-Odorhei, dos. nr. 2/
1920-1921, p. 160, 162.
9] ARENDĂRILE FORŢATE IN TRANSILVANIA (1919—1921) 287

pdate desprinde opinia delegatului. în asemenea cazuri; hotărârea „decisul” ,

ciim i se spunea, era dat ulterior de prefect. în general, hotărârile nu erau
uşoare, imediate şi neapelabile decît în rare situaţii şi anume atunci cînd nu
existau între cele două părţi — ţărani şi proprietari — puncte de vedere
deosebite34.
Potrivit normelor date în toamna anului 1919, conlucrau în vederea
aplicării arendărilor forţate primăriile comunale, preturile, consilieratele
şi prefecturile. Marii proprietari sau arendaşii pe de o parte, şi ţăranii pe
de altă parte erau aşezaţi — după cum spune circulara din 8 octombrie
1919 — din nou la tratative, prin intermediul unei comisii ori a unui dele­
gat al său. Comisia stabilea suprafaţa de teren ce urma să fie dată în arendă,
şi preţul arenzii. Conţinutul întregii pertractări era consemnat to t într-un
proces verbal, cu o triplă destinaţie : primărie, pretură, consilierat35.
Începînd din 10 februarie 1920, lucrările de arendare, în general, au
intrat în competinţa comisiunilor locale şi judeţene de reformă agrară, comi-
siuni constituite în temeiul decretului-lege nr. 3911/191936.

6.. ATITUDINEA ŢĂRĂNIMII, A MARILOR PROPRIETARI ŞI A

AUTORITĂŢILOR’ ADMINISTRATIVE FATĂ DE ARENDĂRILE
FORŢATE
Aplicarea arendărilor forţate în anii 1919—1921 nu a cunoscut un drum
neted.. în multe cazuri au existat nemulţumiri, fie în rîndul ţăranilor, fie
în cel al marilor proprietari sau arendaşi, nemulţumiri ce au generat adese­
ori serioase conflicte. Ţăranii au făcut apel nu numai la puterea de convin­
gere a cuvîntului lor, spus în dese adunări populare, cu ocazia pertractări­
lor, în cereri directe adresate prefecţilor sau Consiliului Dirigent, ci şi la
forţa lor.
Au existat acţiuni într-un anumit fel paralèle, duse de către marii
proprietari sau arendaşi şi de către ţăranii lipsiţi de pămînt, acţiuni ce se
întîlneau totuşi pe hotarul moşiei, în faţa autorităţilor administrative şi
nu de puţine ori în faţa organelor de aşa-zisă ordine socială. Marii proprie­
tari urmau drumul forţei sau cel al apelurilor, pentru a-şi menţine pămîntul
ori a-1 arenda în condiţii avantajoase pentru ei. Ţăranii alegeau fie calea
luptei petiţionare, fie pe cea directă, cu scopul de a primi în general pămînt,
sau pentru a primi mai mult şi în condiţii mai bune. Privită în general lupta
ţărănimii din anii 1919—1921, se caracterizează însă prin spontaneitate,
lipsă de organizare şi unitate de acţiune, lupta lor desfăşurîndu-se izolat
în hotarele unui sat. Vom surprinde cîteva aspecte locale din această con­
fruntare.
34 Gazeta oficială a Consiliului Dirigent, nr. 14/1919, p. 4, ord. nr. 82/1919, art. 3, 9,
10 şl 11.
35 Arh. St. Cluj, fo n d : C D R A , m apa n r. 5/1919, f. 813, ord. n r. 7153/a/1919, a rt.
3, 7, 9, 10. Ibidem, m apa nr. 8/1919, f. 764—765, circulara nr. 6728/1919.
ae C. H am angiu, o.c., vol. I X —X , p. 199—201.
 288 M. ŞTIRBÂN 10

Foarte dese au fost cazurile în care ţăranii s-au opus cu hotărîre atunci
cînd proprietarii sau arendaşii doreau să menţină vechile relaţii de pro?
ducţie. Edificatoare, fără să fie şi singura, ni se pare atitudinea ţăranilor
din1cömuna Şpring, judeţul Alba. Strînşi în mare adunare, la 7 martie
1919, ei au arătat că nu vor mai lucra altfel pămîntul arendaşului Colbazi
decît în arendă. Au făcut cunoscut acest lucru Consiliului Dirigent, prefec­
tului şi pretorului de plasă. Primăria comunală a cerut, în numele său şi
„în humele poporului întreg”, ca prefectul să mijlocească la forurile compe­
tente „împlinirea dorinţei poporului, altfel se poate întîmpla ca poporul
să-şi facă dreptate”37.
Atitudinea sătenilor din Şpring a determinat protestul arendaşului
Colbazi şi intervenţia sa la Consiliul Dirigent, acuzînd preotul şi primarul
satului de instigare. în apărare, unul din ei considera ca o pornire firească,
justă, acţiunea ţăranilor din Şpring, „căci — spune el — au trecut vremurile
cînd oamenii noştri lucrau la domnii arendaşi în parte, făcînd -carnete din
greu, cu palmele şi cu plugul, alegîndu-se toamna cu oboseală şi cu roadă
puţină”38.
Un documentat protest împotriva unei hotărîri a prefectului de Cojoc-
na, considerată păgubitoare pentru ei, adresează Consiliului Dirigent, la
13 aprilie 1919, şi locuitorii comunei Gheorgheni. Moşia cerută în arendă,
forma proprietatea contelui Rudolf Toldi, şi fusese arendată în ultimii zece
ani. Arendaşul nu dispunea de inventar corespunzător, vite şi unelte agri­
cole şi nu a ţinut seama niciodată, în cultura pămîntului, de „raţionamentul
economic” . în consecinţă, considerau că în temeiul ordonanţei Consiliului
Dirigent nr. 82/1919, şi „dacă se vor lua în dreaptă considerare cele'spuse
de noi, atunci moşia aceasta (a contelui Rudolf Toldi) pe anul curent (1919),
trebuie.Să ni se dea nouă în arendă, iar pe viitor să fie parcelată”3*. Cereau
înlăturarea vechiului arendaş şi trecerea pămîntului în folosinţa lor, deocam­
dată în aceleaşi condiţii în care arendaşul îl ţinuse pînă atunci, fără a da
cu nimic în plus. Nu i s-ar face nici o nedreptate arendaşului — susţineau
ţăranii — dacă acest pămînt va fi dat „consorţiului lor”40.
Alte cîteva exemple demonstrează din nou o atitudine mai radicală
a ţăranilor. în iunie 1919, ţăranii din comuna Baia de Criş au pus stăpînire
pe pădurile ce aparţineau căilor ferate din Brad şi Cenad. Cu forţa s-a păşu-
nat şi în comuna Oberşia, judeţul Hunedoara. în noiembrie-decembrie 1919,
ţăranii din comunele Tîrnava şi Sulighete, to t din judeţul Hunedoara, : cu
forţa au voit a lua din pădurea proprietarului Samuil Jösika circa 1.QÖ0
care de lemne41.
Aceeaşi tendinţă şi aceeaşi stare de spirit s-a înregistrat şi în judeţu
Cojocna. „Populaţia judeţului e extrem de neliniştită — raporta prefectul
37 Arh. St. Cluj, fo n d : C D R A , m apa nr. 8/1919, f. 1072.
38 Ibidem, f. 1069.
39 Ibidem, m apa nr. 3/1919, f. 578, 586, 588.
40 Ibidem,
41 M. Ş tirban, A cţiuni ţărăneşti în fostele judeţe A lba şi Hunedoara in noiembrie
1918-1919, în A n . In şi. 1st. Cluj, 1967, p. 263 - 2 6 4 . '
11 ARENDĂRILE FORŢATE IN TRANSILVANIA (1919—1921) 289

la 1 octombrie 1919 — pe unele locuri păşeşte ameninţător, pentru a primi

acum şi pînă la executarea reformei agrare, moşii în arendă”42. Acelaşi
prefect într-un ■alt raport atrăgea atenţia asupra necesităţii înfăptuirii re­
formei agrare, considerînd ,,afacerea urgentă” pentru a nu se ivi „nemulţu­
miri, ca şi în toamna trecută”43,
:Merită o deosebită subliniere atitudinea muncitorilor agricoli de pe
fosta proprietate a baronului Bânffy. din comuna Bonţida, care la ştirea
voit tendenţioasă, lansată de proprietar şi oamenii săi de încredere, că pă-
mîntul va reveni baronului, ,,s-au pus în grevă şi a fost mare nemulţumire
în .rîndul lor. Cu mare greutate, după. o grevă de 24 de ore, ei au început
lucrarea. Tot asemenea şi populaţia satului era neliniştită, crezînd că toată
reforma agrară e nimicită şi ei nu vor mai ajunge la pămînt”44.
. Ba 17 august 1920, consilierul agricol al judeţului Hunedoara raporta
şi el că „în multe locuri locuitorii comunelor din judeţ au început să lucreze
sau să folosească cu forţa locuri pentru care nu au nici o hotărîre pentru
a 1$ folosi”45. Locuitorii altei comune, Bucerdea Grînoasă (jud. Tîrnava
Mică)) nemulţumiţi de suprafaţa primită în arendă forţată, cerînd mai mult,
„s-au pus, în anul 1920, în rezistenţă pasivă”, declarînd că vor [renunţa,
dacă cererea nu le va fi satisfăcută, la pămîntul primit, dar în această situaţie
ameninţau că „nici obligaţiile cetăţeneşti n-or mai satisface şi sarcinile
statului nu le vor mai •purta”46.
încearcă să-şi rezolve singuri o veche dorinţă, în ciuda măsurilor în­
dreptate împotriva lor şi răşinărenii. De atitudinea lor era nemulţumit,
la ,19. februarie 1921, pretorul plăşii Cisnădie. „Zilnic — arată el — locuitorii
comunei Răşinari (jud. Sibiu) taie lemne din pădurea comunei Cisnădioara,
cerută în parte de ei, clar pentru care încă nu primise decis din partea comi­
siei de reformă agrară judeţeană. Neavînd probabil nădejdea unei hotărîri
favorabile, ei declarau că „mai înainte de rezolvarea chestiei, vor tăia pădu­
rea. întreagă"47.
Tot în judeţul Sibiu şi tot în anul 1921 au întrat forţat, pe o mare pro­
prietate ce li se atribuise în arendă de către comisia judeţeană, patruzeci
de locuitori ai comunei Nocrich. Un proces verbal încheiat la 14 august 1921
desv.ăluie că proprietarii nu s-au supus hotărîrilor comisiei judeţene, conti-
nuînd să deţină, prin abuz, 136 de iugăre declarate expropriabile şi deci
supiuse arendărilor forţate48.
Din tot ceea ce au relatat ţăranii în plîngerile lor, din acţiunile lor direc­
te desprindem o clară conştiinţă în cîteva esenţiale probleme ce frămîntau
satele transilvănene în anii 1919—1921. '

42 Arh. St. Cluj, fond : C D R Â , m apa n r. 3/1919, f. 535.

43 Ibidem, f. 564.
44 Ibidem, m apa nr. 4/1919, f. 7 1 —74.
46 Arh. S t. D eva, fond : Consilieratul agricol Hunedoara, dos. n r. 1/1919.
46 Arh. S t. A lba Iulia, fond Consilieratul agricol Alba, dos. n r. 9/1920.
47 Arh. S t. Sibiu, fo n d : Prefect, ju d . Sibiu, dos. nr. 376/1921.
48 Ibidem, dos. nr. 1339/1921.

19 — A n u aru l In stitu tu lu i de Isto rie şi A rheologie

290 M. ŞTIRBAN 12

. Au cunoscut bine prevederile ordonanţelor Consiliului .Dirigent sau

instrucţiunile Comitetului agrar şi au cerut în general, în marginile, lor,
validarea unor drepturi considerate legitime. Erau siguri de dreptatea socia­
lă ce li se va face, dîndu-li-se lor pămîntul marii proprietăţi, deocamdată
în arendă, pe care o considerau ca o etapă a împroprietăririlor definitive,
convinşi fiind că prin toate acestea nu se va face nici o nedreptate proprie­
tarilor mari sau arendaşilor. Era în glasul şi faptele ţăranilor din anii 1919—
1921 certificatul unei atitudini hotărîte, cu implicaţii în cel puţin două
direcţii.
Mai întîi, exprimînd atunci în cererile lor, în acţiunile lor, nemijlocit
sau mijlocit, un gînd colectiv, o dorinţă colectivă, înţelegînd prin aceasta
voinţa imensei majorităţi a populaţiei de la sate, a ţăranilor săraci, de a
primi pămînt, fie chiar şi — cum zice legea —, ei nu înţelegeau, de fapt,
a primi şi respecta prevederile acesteia, în ceea ce lor le convenea mai puţin,
în ceea ce avea legătură cu vechile condiţii de muncă. Din ordonanţele Consi­
liului Dirigent, de exemplu, nu au ales paragrafele ce le dădeau pămîntul
,,în parte” , ci acelea ce le îngăduia primirea pămîntului în arendă, obligîn-
du-se la plata arenzii în bani, nu în natură. Nu a fost vorba, deci, de o în­
cadrare integrală şi necondiţionată în lege, după cum nu a putut fi vorba
nici de o renunţare la ideea înfăptuirii reformei agrare promise, deşi au accep­
ta t arendările forţate. Gîndul ţăranilor lipsiţi de pămînt era mereu, şi în
această vreme, la împroprietărirea definitivă, cuprinzînd terenurile de cul­
tură, pădurile şi păşunile din marea proprietate. Prin toate acţiu­
nile lor i-a obligat pe cei de la cîrma ţării să înţeleagă dorinţa lor şi să ţină
seama de ea.
în rîndul al doilea, atitudinea ţăranilor, lupta lor pentru a primi pă­
mîntul în condiţii mai avantajoase, a angajat într-o neobişnuită luptă şi
pe vechii proprietari sau arendaşi, care au fost de asemenea obligaţi să vadă
şi să recunoască sensul răsturnărilor, să accepte compromisuri, căi de mijloc
sau să piardă chiar. Este pentru prima dată în istoria Transilvaniei cînd
marii proprietari, uniţi cu marii arendaşi, sînt puşi în situaţia de a apela
masiv împotriva unor hotărîri în care nu s-a ţinut seama întotdeauna, aşa
cum erau obişnuiţi, de dorinţa lor. în marginile legilor, în multe cazuri, ei'
au pierdut. O anumită inconsecvenţă în aplicarea principiilor sau datorită
incertitudinilor acestora au primit deseori şi cîştig de cauză, fără ca dreaptă
să fie şi cauza lor.

7. DOCUMENTE

în încheiere vom reproduce cîteva documente, cu intenţia de a eviden­

ţia prin ele îndeosebi procedura folosită în aplicarea arendărilor forţate în
anii 1919—1921. Desigur, ele nu pot surprinde — ca de altfel şi studiul ce
le precede — toate formele. cunoscute, cu toate particularităţile acestora.
Cele esenţiale, în evoluţia lor, credem că totuşi au fost prinse.
13 ARENDĂRILE FORŢATE IN TRANSILVANIA (1919— 1921) 291

în acelaşi timp, prin conţinutul lor, documentele reliefează şi princi­

palele probleme ridicate de executarea arendărilor forţate, precum şi ati­
tudinea manifestată de ţărani, autorităţi şi vechi proprietari sau arendaşi
în acest proces.
Cîteva documente sînt redate fragmentar, pentru a se evita repetările
unor fenomene relatate în altă parte. Documentele sînt însoţite uneori şi
de sumare comentarii sau completări, pentru o mai bună înţelegere a ideilor
sau faptelor comunicate. Documentele completează, într-un anumit fel
studiul, răspunzînd în mod concret, prin cîteva exemple, la întrebările puse
în el.
O concluzie ce se desprinde din întregul material comentat sau reprodus
este că arendările forţate s-au constituit în anii 1919—1921 ca o problemă
complexă şi importantă în cadrul problemei agrare.

ANEXA Nr. 1.

1919 martie 23, A lba Iu lia . C ontract de arendare înch eiat în tre îm puterniciţii unei pro­
prietare din com una V inţul de Jo s şi cîţiva ţărani din comuna Lancrăm , ju d e ţu l Alba.
D in cancelaria advocatului dr. Camil Velican, A lba Iulia.

CONTRACT D E A R E N D A R E

în c h eiat de o p a rte în tre d r. Camil Velican, ad v o cat în A lba Iulia, A lexandru Varga,
diregăior, locuitor în V inţul de Jos, p lenipotenţi ai doam nei b aro n T ornyay Rezsôné, proprie­
ta r ă în com una V inţul de Jos, ca arendator, de a ltă p a rte în tre m ai jos subscrişii locuitori
în com una Lancrăm , ca arendaşi, cu urm ătoarele condiţiuni :
1. Susnum ita arendatoare d ă m ai jos subscrişilor arendaşi în arendă, şi anum e cu lu ­
crare în parte, locul de la Glod, circa 45 iugăre. D u ra ta arendei e anul 1919. A rendaşii
sîn t datori a ara, sem ăna, lucra locul arendat, apoi a culege şi a aduna ro ad a care to a tă va
avea să fie îm p ărţită, afară de fasole, p e n tru care arendaşii sîn t d a to ri a d a o m ierţă d upă
iugăr. D reptul de a alege din grăm ezile făcute în u rm a îm p ărţirii o are arendatoarea. T o t
aşa se îm p art foile şi bostanii, cu u n cu v în t to tu l. R o ad a aleasă de arendatoare, arendaşii
sîn t datori s-o tran sp o rte la cu rtea proprietarei în com una V inţul de Jos.
2. Mai jos subscrişii arendaşi prim esc arenda pe lingă condiţiunile cuprinse în p u n ctu l 1.
3. L a caz de proces se deleagă com petinţa judecătoriei cercuale din A lba Iulia.
4. Spesele acestui co n tract le plătesc contractanţii.
D upă citire şi explicare, s-a subscris.
A lba Iulia, 23 m artie 1919. (Urm ează sem năturile îm puterniciţilor, ale m artorilor şi alor 13
ţărani.)
Arh. S tatu lu i Cluj, F o n d C D R A , m a p a n r. 3/1919, f. 487.
E ste neîndoielnic că în prim ăv ara anului 1919 şi m ai tîrziu chiar, a c o n tin u a t să se
lucreze o p arte din păm în tu l m arilor pro p rietari şi prin co n tracte încheiate d irect în tre proprie­
tari, arendaşi sau îm puterniciţii acestora şi ţă ra n i, cu sau fă ră p articip area organelor adm inis­
trativ e, şi în afara ordonanţelor privind arendările fo rţate. î n asem enea situaţii, condiţiile de
arendare erau m u lt m ai avantajoase p e n tru pro p rietari şi defavorabile ţăran ilo r. Cităm , ca
u n a lt exem plu, din ra p o rtu l consilierului agricol al regiunii I. Braşov, d in 10 m ai 1921 :
....... î n anii 1919 —1920, n u s-a d a t — spune consilierul — nim ic în arendă fo rţa tă de
către diferite organe administrative, conform ordonanţelor Consiliului D irigent, nr. 82/1919,
7153/1919 şi 20393/1920, deoarece în u rm a interv en ţiilo r prefecturilor de ju d e ţe (probabil
 292 " _ M ._, ŞTIRBAN 1.4

Braşov, M iercurea Ciuc, T rei Scaune) a ţîţ p roprietarii c it şi ţă ra n ii au căzu t de acord în ceea
ce priveşte suprafeţele şi preţul, aşa că peste, to t s-a m e n ţin u t starea de lucruri". Arii. S t.
Braşov, F o n d Seni. agricol ăl ju d . Braşov, dosar h r. 4/1920, p . 131.

ANEXA Nr. 2.

1919 aprilie 1, Gurasada, ju d e ţu l H unedoara. Procesul verbal încheiat de p reto ru l plăşii

llia, delegaţii sătenilor din G urasada şi p ro p rietaru l K lobùsiczky Andor, în problem a arendări­
lor forţate. Cerinţele .vechiului p roprietar. A titu d in ea Consiliului D irigent.

PR O C E S V ER B A L

dresat în localul oficial al secretariatului, d in com una G urasada, la 1 aprilie 1919, -p rin esm isuî
dlui prefect al ju d e ţu lu i H unedoara, d in prilejul învoielii încheiată în tre dl Klobusiczkjr
Andor, proprietaru l moşiei d in G urasada, şi locuitorii din această com ună. P rezenţi subserişii.
L ocuitorii din com ună G urasada cer păşunile ap arţin ăto are acestei com une de la p ro­
prietarul K lobùsiczky Andor, p en tru care oferă sum a de 20 coroane de fiecare cap de v ită
(păşunile s în t în în tindere to tală , cu pădure cu to t, de circa 700 iug.).
P roprietaru l sus am in tit declară că d ă păşunea din chestie în arendă pe cap de v ită ,
însă cere 20 coroane pe cap de v ită plus o zi de lucru p en tru fiecare cap de v ită, ia r cel cu
2 vite de tras, cîte o zi de cără tu ră de perechea de tră g ă to ri şi cîte 5 ouă şi 1 p u i de cap
de vită.
N eputîndu-se face nici o îm păcare între' pro p rietari şi locuitori, procesul verbal se
încheie, răm înînd ca locuitorii să ceară celor în d re p t susţinerea cererii lor.

ss. Oliviu Sîrbu, p retor ss. T o an B ustea ss. K lobùsiczky A ndor

ss. M iron Oprean, n o ta r ss. Niculae Niculă
ss. George F u rd u i

ANEXA Nr: 3.

1919 aprilie 28, Deva. O rdinul C onsiliului. D irigent, transm is prin prefectul ju d eţu lu i
H unedoara, în le g ătu ră cu p retenţiile pro p rietaru lu i.K lobùsiczky A ndor din G urasada. •

(Prefectura ju d e ţu lu i H unedoara)
D lui Primpretor Ilia
V ă cer a com unica p roprietarului K lobùsiczky A ndor din G urasada că în urm a: deci­
sului Consiliului D irigent, R esortul agriculturii, n u m ai p o ate pretinde, de la ţă ra n i ■ pentru,
arendă zile de lucru, ori alte contribuţii, ci num ai arîhda în b ăn i din anul tre c u t (1918)..
Deva, la 28. IV . 1919. , .
Dr. Vâsica, prefect

A rh. St. Cluj., Fond. CDRA, m apa n r. 3/1919, £. 528.

D ocumentul din anexa n r. 2 evidenţiază dorinţa vechiului proprietar de a menţine, cu orice preţ, vechile relaţii
dintre el şi locuitorii satului G urasada. Asemenea cazuri m ai p o t fi -m ulte citate. Am intim doar pe cel ce v a fi re la ta t
în A nexa n r. 6 Răspunsul d a t în ambele situaţii (Anexele 3 şi 6) dem onstrează atitudinea Consiliului D irigent fa ţă de
arendările forţate, sub .form a rentei în m uncă sau produse. Principiul exprim at a fost bun, num ai că aplicarea lu i,
credem că n u s-a u rm ărit, de la început, şi cu consecvenţă. A existat, to t la început, o anum ită nehotărîre în cadrul
Consiliului Dirigent, care ~a. generat o confuzie în rîndurile instituţiilor locale în legătură cu aplicarea arendărilor fo rţa te
cu un echivalent exclusiv-în- b an i. De altfel, nehotărîrea e 'evidentă chiar în ordonanţele din anul 1919/ prin care
s-a cem t darea păm întului, „în p a rte sau arendă” . Consecinţele le putem urm ări şi în.urm ătoarele două anexe.
15 ARENDĂRILE FORŢATE IN TRANSILVANIA (1919— 1921) 293

AXEXÀ Xr. / . .

■ 1919 aprilie 16, Reghin. F ragm ente din procesul verbal încheiat de' comisia agricblă
ju deţeană M ureş-Turda, ■ cti'h o târîrilè aduse în problem a arendărilor fo rţate p e n tru m ai m ulte
comune din plasa R eghinul dé Sus.

P re tu ra plăşii R eghinul dé Sus. -,

N r. 48/1919 R ef. agrară
: E e b aza O rdonanţei nr. 82 a Consiliului D irigent, R esortul agriculturii, în chestia esaren-
dării, proprietăţilor, com isiunea . agricolă judeţeană, d u p ă ascultarea comisiunilor comunale
compuse din cîte 3 m em bri şi a p roprietarilor in teresaţi din plasa Reghinul.,de Sus, în; pţţrr
tra ç ta re a ţin u tă la 16 aprilie ,1919 la oficiul pretoral, a adus u rm ăto ru l decis final
-i-. -i,Comuna S u sen i: a) C ontractul încheiat în tre dom eniul baron-,K em ény Äkos -şi
Iacob Morar, locuitor în Dueriu, priv ito r la păşunea d é 172 iug. aflătoare pe h o ta ru l comunei
Suseni (şi) Almaş, sé anulează şi păşunea aceasta, pe v a ra anului 1919, 'în tră în folosinţa
tovărăşiei com unale a com unelor :Suseni şi Im eriu . în chipul acela că;to v ă ră şia com unală
din L ueriu are d rep tu l d e a păşuna, pe acest h o ta r 100 v ite cornute sterp e,"iar com una Suseni
72 v ite sterpe,: fiind deobligate ambele com une a-şi păşuna- aceste v ite îm preună. Tovărăşiile
com unale din Suseni şi X,ueriu; sîn t deobligate a p lă ti p roprietarului aceeaşi arendă pe câré
era deobligat fostul arendaş Iacob M orar .. .. 'I ■
b) V ăduva ( . . . ) este obligată a esarenda pe v a ra - an u lu i curent tovărăşiei comunală
d in Suseni . . . 70 iug. cad. . . . P re ţu l arenzii acestei păşuni, în cazul că partidele n u !ar
p u te a ajunge la învoială, la cererea oricărei p artid ă se v a stab ili de către comisiunea judeţea­
nă ... . ' '
Comuna Potoc : a) C ontractul în c h eiat în tre b aro n B ânffy şi obştea com unală privitor
la păşunea . . . din T opliţa, p en tru p ăşu n atu l a 700 oi se declară de .valabil şi se ia la cuno­
ştin ţă ; ,
b) D om eniul baron K em ény p red ă o bştii com unale 150 iug. păşune şi 1200 iug, păşune
de pădure, aflătoare pe h o ta ru l comunei, obligată fiind obştea a prim i to a te vitele slujbaşilor
dom eniului în tovărăşia ei şi în d a to ra tă fiind to v ă răşia a ceda din terito riu l esarendat 28 iug.
cositor slujbaşilor dom eniului
Comuna Idicel : O bştii com unale i se arendează de la dom eniul baron H uszâr 180 iug.
păşune aflătoare pe h o ta ru l comunei p en tru păşunarea v itelor . . . pe v a ra anului 1919, cu
acel obligam ent să prim ească 40 de v ite m ari"com ute ale domeniului, în tovărăşie . . .
Comuna Vălenii de M ureş : a) P e n tru p ăşu n atu l pe v a ra anului 1919, pro p rietaru l dr.
F ra té r Bela, locuitor în Vălenii de Mureş, este în d a to ra t a lu a în păşunea sa proprie de pe
h o ta ru l com unei 150 vite co m u te din to v ărăşia com unală Vălenii de Mureş.
b) P ro p rietaru l É lte tô Jôzsef esarendează obştii com unale păşunea d in h o ta rele'n u m ite
. . . obligată fiind to v ărăşia com unală a p relua p ro p rietaru lu i E lte tô Jôzsef. to a te vitele
b ăgate deja la păşune, din p a rte a p roprietarului . . .
Comuna Cuieşd : a) T o v ă ră şia . com unală insinua că a esarendat îm preună cu tovărăşia
locuitorilor aflaţi în satu l Găloaia (comuna R ăstoliţa), de la dom eniul baron K em ény 800
iugăre care păşune este de ajuns vitelor din com ună şi din cu tu l Găloaia. Se ia la cunoştinţă
insinuarea aceasta şi contractu l încheiat se declară de valabil. ' ' -1-
b) Cu privire la arătoarele şi cositoarele p ro prietarului d n a A ndrei D r. Monda, află­
to a re pe h o ta ru l com unei Cuieşd, com isiunea decide ca to a te contractele să fie controlate
din p a rte a secretarului cercual în p riv in ţa [ajceea că oare acelea corespund ordonanţei
82/a şi îndeosebi art. 6. În tru c ît acelea n -ar corespunde, să se încheie [contractele, ţinîndu-se
seam a ca esarendările să se: facă la cei m ai săraci, lipsiţi, invalizi, şi la aceia a'- căror m em bri
din fam ilie sîn t în serviciul m ilitar. Decide to to d a tă com isiunea ca p u n c tu l acela din contrac­
te le am intite care se referă la zilele obligatorii d é lucru, fă ră p la tă, să se schim be astfel
ca zilele oblig ato are.d e lucru se susţin şi pe m ai departe, însă p e n tru zilele acestea să plă-,
tească p la ta uzuală . . .
294 \ ,M . ŞTIRBAN 16

Comuna Dumbrava : D eclarîndu-se to a te contractele încheiate în tre singuratici de inva-

labile, se esarendează tovărăşiei com unale pe v a ra anului 1919, p e n tru păşune, p ro p rietatea
firm ei D eda-B istrei, Paterm elö r . t ..............
Comuna Ideciul de Jo s : a) T ovărăşia com unală esarendează de la p ro p rietaru l É lte tô Al­
b e r t,..iu n . pe lîngă aren d a an u ală de 200 cor, iugărul, (6 iug. fiind o b lig ată to v ă ră ­
şia com unală a .d a trecere prop rietaru lu i ca să p o a tă u m bla cu trăsu ra),
b) D in cositorul de 50 iug. a p ro prietarului p lte tö Daniel, aflător pe h o ta ru l comunei
Ideciul de Jos, to v ărăşia com unală esarendează ju m ăta te, adică 25 iug., p e n tru a-1 cosi în
p arte şi anum e 2 p ă rţi proprietarului şi o p a rte tăvărăşiei, respectînd tovărăşia to a te punctele
din contractul pe care proprietarul l-a încheiat cu tovărăşia din Jab en iţa.

T oate comunele sîn t în d a to rate a insinua în term en de 15 zile obiectele form ate pe baza
ordonanţei 82/a, referentului *1agricol al ju d eţu lu i M ureş-Turda şi prim pretorului plăşii.
T o to d ată sîn t deobligate to a te tovărăşiile à încheia con tracte de esarendate în term en u l
sus n u m it şi a le aşterne spre vidim are şi aprobare p rim pretorului plăşii. î n fiecare caz cînd
în tre tovărăşii şi ^proprietari n u s-ar p u te a ajunge la înţelegere cu privire la p reţu l de esaren-
dare, p reţu l v a fi h o tă rît d in p a rte a com isiunii judeţene. Subarendările şi speculaţiunile dé orice
fel sîn t stric t oprite.
Se atrage aten ţiu n ea tovărăşiilor că ele sîn t responsabile p en tru orice pagube care s-ar
cauza în proprietăţile esarendate şi m ai ales p en tru pagubele ce s-ar face la p ăduri. î n p ă­
durile oprite, unde nici pînă acum n u s-a păşunat, p ăşu n atu l pe v a ra anului c u ren t ' se
interzic stric t. Prim ăriile com unale sîn t în d ato rate a controla dacă se ţin to a te norm ele p re­
scrise în ordonanţa 82/a şi în legea de păşunat, art. X II/1894, cu privire la susţinerea în ordine
a drum urilor de hotar, a adăpătorilor, m odul de p ăşu n a t ş.a. S ă .se observe din p a rte a fiecă­
rei tovărăşii cu cea m ai m are stric teţe legile existente.
Acest decis final se înm înează tu tu ro r comunelor şi proprietarilor in teresaţi şi am in ţiti
în punctele 1 —23, cu acea observare că în contra decisului se poate apela la Consiliul Diri-
gent. R esortul de agricultură în decurs de 15 zile.
R eghin la 16 aprilie 1919.
Comisiunea agricolă judeţeană. Preşedinte ss. Vescan
R eferent agricol judeţean, ss. indescifrabil
Prim pretor, (nesemnat)

Arh. St. Cluj, F ond CDRA, m apa n r. 3/1919, f. 475 —477.

ANEXA Nr. 5. -

1919 aprilie 28, Tîrgu Mureş. F ragm ente din hotărîrile lu a te de comisia agricolă jude­
ţe an ă în vederea aplicării ordonanţei R esortului agriculturii, n r. 82/1919, în m ai m ulte comune
din plasa M ureşul de Sus.
(Pretura plăşii M ureşul de Sus)

PR O C ES V ER B A L
lu a t în 28 aprilie 1919 cu prilejul p ertra c tă rii obiectului ,,în fă p tu ire a O rdonanţei R esortului
de agricultură şi com erţ din 8 fau r a.c., n r. 82/A, referitor la asigurarea producţiunii agri­
cole a anului c u ren t” , ţin u tă la cancelaria plăşii M ureşul de Sus, în Tg. Mureş.

1. H O T Ă R ÎR I SPE C IA L E
■ Comuna Erneul M are : (Obştea) a c ă p ă ta t de la pro p rietaru l baron B alintitt...- cca 100
iug. săm ăn at cu porum b în p a rte p e a 3-a, cca 38 iug. cositor, în p a rte pe a 3-a fînul,
ia r otava în a 2-a, cca. 80 iug. trifoi şi m ăzeriche de cosit şi uscat, în a 3-a. T rei iug.
arate şi sem ănate cu porum b v o luntarului P e tru Galambodi. De la prop rietarii m ai mici
cca 200 iug. sem ănate cu porum b a 3-a . . .
17 ARENDĂRILE f o r ţ a t e In TRANSILVANIA (1919— 1921) 295

' Comuna Sîngeorgiul ăe M ureş (primeşte) âe la b aron B 'alintitt 15 'iug. sem ăn ate1 cu
cucuruz în a 3-a, de la d n a Mâriaffy cca 120 iug. cositor, fin şi o ta v ă în a-3-a, 37 iug.
arăto r sem ănate cu porum b în a 3-a şi 98 iug. în arendă. '
Comuna Glodeni. De la grof Teleki Polixenia şi grof Teleki A dam (urmaşii) to a te păm în-
tu n le sem ănate cu porum b în a 3-a, to a te cositoarele a 3-a, trifo iu l, şi m ăzărichea a 4-a.
Da seceriş se angajează p en tru a 12-a claie cîţi v reau ; 4 iug. crum penişte [teren cultivat, ,cu
cartofi] în p a rte pe a 4-a.
• Comuna Livezenii. De la dl. Mikô M ihâly to a te păm înturile ce vor fi sem ănate çu porum b
în parte, pe a 3-a, ia r cositoarele (fîn şi otavă) în p arte pe a 3-a. P ădurea com unală dé, 58
iug. şi a bisericii de cca 40 iug. se v a pune la dispoziţia obştii.
Comuna Corunca [prim eşte] de la grof Toldalagi 140 iug. sem ănate cu porum b în
parte, a 3-a, ia r cositoarele de asemenea pe a 3-a răm înînd neschim bate altcum condiţiile
din contractele deja încheiate.

D upă citire şi tîlcuire în am îndouă limbile, rom ână şi m aghiară, s-a d eclarat din partea
tu tu ro r celor de fa ţă că procesul verbal e în deplină conform itate cn v o in ţa lor şi s-a iscălit.
Prefect, Prim pretore, R eferent agricol, - •
ss. Vescan (Nesemnat) ss. indescifrabil

Arhiv. St. Cluj, fond: CDRA, M apa nr. 3/1919 f. 472

Comisia agricolă a ju d eţu lu i M ureş-Turda form ată, d u p ă cum s-a văzut, din prefectul
judeţului, referentul agricol şi unul din p reto ri a consem nat hotărîrile privind arendările fo rţate
p en tru prim ăvara anului 1919 din 59 de comune în p a tru procese verbale încheiate la sediul
plăşilor R eghinul de Sus, M ureşul de Sus, Sereda N iraj şi B and. T oate au fost red actate în
perioada 16 aprilie — 5 m ai 1919. D in aceste p a tru procese verbale noi a n i reprodus frag­
m ente din două. Am lu a t exemplele sem nificative ca procedură. Cele lăsate afară se înca­
drează ca form ă în cele reproduse. Comentariile sum are pe care le vom face în continuare
se referă là to a te cazurile cuprinse în cele p a tru procese verbale am intite.
Deşi hotărîrile au fost lu a te tîrziu, ţin în d seam a de d a ta apariţiei ordonanţei nr. 82/1919
şi au fost ■ precedate; cel p u ţin în trei plase de „ascu ltarea comisiilor agricole com unale” ,
acestea n u erau com plete şi deci n u încheiau în m om entul dresării lor problem a arendărilor
forţate p en tru prim ăvara anului 1919. P rin „decisul” din 16 aprilie 1919, de pildă, d a t la
p re tu ra R eghinul de Sus contractele de arendare au fost lăsate pe seam a obştiilor ţărăn eşti
şi a vechilor proprietari. Da fel s-a procedat la 5 m ai şi în plasa B and. în am bele cazuri
Comisia agricolă judeţeană şi-a rezerv at drep tu l de a interveni abia atunci cînd p ărţile nu
vor p u te a cădea la învoială. Cîteva referiri la form a de arendare s-au făcu t to tu şi şi la cele
două plase am intite. Mai dese sîn t precizările legate de form a de arendare în hotărîrile luate
la 28 aprilie 1919 p en tru comunele din plasa M ureşul de Sus.
î n ansam blu] lor h o tă rîrile încheiate în cele p a tru plase din ju d eţu l M ureş—T urda au
p ă s tra t unele contracte de arendare încheiate deja, au an u lat altele ori au ceru t revizuirea
lor de către prim ăriile comunale, au fix a t cuantum ul arendei sau l-au lă sa t pe seam a obştiilor
şi a proprietarilor acceptînd, în prim ul caz m unca în p arte. Au recunoscut v alab ilita tea vechilor
contracte atunci cînd acestea au fost încheiate cu obştiile com unale şi le-au a n u lat cînd bene­
ficiarii lor erau persoane singulare. A m intim m enţinerea contractelor ' încheiate cu baronul
B ânffy şi obştea com unală din Potoc, din tre E létek Jözsef şi to v ărăşia com unei Dunca Mu7
reşului, dintre baronul K em ény şi com una Cuieşd, d in tre F ark as G yula şi com una Stînceni.
N eschim bate au răm as şi condiţiile din contractele d eja încheiate în com una Corunca, unde
păm întul cu ltiv at cu porum b, ca şi fîneţele au fo st d a te în p arte, pe a treia.
Condiţiile de arendare la celelalte comune n u sîn t a ră ta te . Presupunem că ele au fost
identice cu cele din com una Corunca atunci cînd era vo rb a de teren cultivabil şi fineţe. P ractica
m uncii in p a rte a fost cunoscută şi în alte locuri şi acceptată, recom andată chiar de către
Comisia agrară judeţeană.
Pe de a ltă p arte fuseseră ,■ nim icite” contractele încheiate în tre b aronul K em ény Äkbs
şi Iacob M orar din com una Dueriu p en tru 172 iug. păşune şi cèle încheiate de proprietarii
B ânffy şi F ark as G yula cu cîţiva arendaşi din com una Aluniş. Da fel a u ' fost declarate „de
nevalabile” contractele încheiate de Ordag şi Csaltos din Dunca M ureşului p e n tru 2000 de iug.
296 - M.- ŞTIRB AN - . 18

păşune. T oate contractele anu late p riv eau de fa p t păşunile. A cestea au rev en it obştiilor co­
m unale în aceleaşi condiţii în care le avuseseră în a in te ■ arendaşii individuali, ceea' ce a înse­
m n a t un cîştig rela tiv al ţă ran ilo r fără nici o pierdere din p a rte a vechilor proprietari.
î n alte cîteva cazuri — cuprinse în anexă — Comisia agrară ju d e ţean ă de la T îrgu Mu­
reş a-d isp u s revizuirea un o r co n tracte încheiate. A ceru t revizuirea acelor p u n cte „ c a re 's e
referă la zile obligatoare de lucru fără p la tă ”, Comisia n u à fo st dé acord eh continuarea 'aces­
te i practici. A ap ro b a t în schimb m unca în p arte. Ţ ăran ii din tr-u n n u m ă r m are de com une
dih ju d eţu l M ureş-Turda vor continua pe baza h otărîrilor comisiei jud eţen e să lucreze porum ­
b u l sau să- cosească finul prim ind o p a rte din recoltă în vrem e ce proprietarilor le-a răm as
două p ărţi. ’ • • ■ i

ANEXA N r. G.

1919 septembrie 17, Budila. Cererea lu i Szabâ Ferencz, adm inistrator de moşie, adresa­
t ă Consiliului D irigent p e n tru a obliga pe ţă ra n ii d in com una M ărcuşa să respecte obligaţiile
unui contract m ai vechi. R ăspunsul prim it.
B udila 17 septem brie 1919 •

O NOR C O N SILIU D IR IG E N T
A m onoare a v ă face. cunoscut că în h o ta ru l com unei Mărcuşa, ju d e ţu l T rei Scaune am
dat' cu arîndă 145 iug. p ă m în t arabil I - a calitate pe tim p de 6 ani (din) proprietatea. ;grof
Mikes Zsigmond. P re ţu l de iu g ăr 70 cor., 3 . p u i şi 10 ouă. '• , '
N um erarul arendei este achitat, însă arenda în n a tu ră , specificată m ai sus n u v or s-o
achite arendaşii (ţăranii) şi nici valoarea în b an i a acestora, pe baza îndrum ării dlui subpre­
fect al judeţului, care ordin, spunea d-sa l-a p rim it d in p a rte a Onor Consiliul [ui] D irigent.
Deci v ă rog O norat Consiliu a în d ru m a a u to rita te a în d re p t ca arendaşii (ţăranii) să-şi
achite aceste arenzi pe care eu le enum ăr în valoare de monedă.

(R esortul A griculturii. Rezoluţie)

Dlui Consilier agricol B raşov căruia i se v a atrage aten ţiu n ea asupra arendei în ■ n a tu ră ,
care n u se adm ite, ss. I . Popa. .. . -
30 octombrie 1919.

Arhiv.- Şt. Braşov, fond Sera. agricol jud. Braov, dosar nr. 1/1919, p . 36.

ANEXA N r. 7.

1919 octombrie_5, Iernut. Procesul v erbal încheiat în com una Ie rn u t în problem a aren­
dărilor fo rţate aplicate pe o p a rte d in dom eniul bisericii rom ano-catolice, p e n tru anul agricol
1919-1920.

PR O C E S V ER B A L
, A stăzi. 1919 lu n a octom brie 5 noi P. Bogdan, consilier agricol îm preună cu dl. A urel Mu-
th u , adm inistratorul plăşii Ie rn u t, a sista ţi de dl. Nicolae Todea, agronom regional ne-am p re ­
ze n ta t în com una Ie rn u t în localul p retu rii şi luîn d în cercetare cererea locuitorilor p e n tru
arendarea de p ă m în t am c o n sta ta t şi h o tă rît cele urm ăto are :
. Sătenii d in localitate an absolută necesitate de a li se aren d a p ă m în t p e n tru cu ltu ra
griului. În tru c ît în p rim ăv ara anului 1919 sătenii m uncitori de p ăm în t .au lu c ra t la cu ltu ra
porum bului dînd d ijm ă şi în tru c ît pe moşie n u se găseşte loc m ai p o triv it p e n tru cu ltu ra
19 ARENDĂRILE FORŢATE IN TRANSILVANIA (1919—1921) 297

griului de -cit, în tuleişte am h o tă rît ca săteioii să arendeze p ăm în tu l p e n tru cu ltu ra ' griului
în urm ătoarele ta b le . . . . : - . •
Sătenii s-au constitu it în obşte de arendare alegîndu-şi ca oam eni de încredére pe ^urmă­
torii locuitori : lo a n G hipu şi Ilie B onta, răm înînd ca p o p u la ţia ungurească să-şi aleagă doi
delegaţi. A ceastă comisiune de p a tru delegaţi v a întocm i lista de săten i rom âni de o . p a r t e
şi un g u ri de a ltă p a rte ”care se v o r îm p ărtăşi de păm înt., P e liste n u v -a figura nici .un locui­
to r care are p ăm în t propriu peste 5 iugăre. P ăm în tu l se v a d a sătenilor prin tragere la sorţi
şi nici unui locuitor n u i se v a scrie m ai m u lt de 1 —2 iugăre . . . . Ca arendă anuală se
statoreşte 30 coroane de iugăr şi delegaţii au obligaţiunea de a încasa sumele cuvenite ca
arendă p în ă la 1 iunie 1920. A rendarea se face n u m ai p e n tru u n singur an şi cu obligaţia
p en tru săteni de a se retrag e de pe locurile arendate deo d ată cu ridicarea recoltei de grîu.
P la ta ' arendei către p ro p rita r se v a face pe ziua de 10. iunie 1920.
D rep t care am încheiat acest proces-verbal în două exem plare d in care u n u s-a luat: de
noi la consilieratul agricol iar cel al doilea s-a d a t delegaţilor aleşi de săteni.
(Urm ează sem năturile) ■

Ârhiv. St. Cluj, fond, CDRA., m apa nr. 9/1919, f. 978.

îm p o triv a acestei h o tă rîri pro p rietaru l se p are că ;a făc u t recurs la Consiliul Dirigent
care a. cerut consilierului agricol explicaţii. D ocum entat şi obiectiv consilierul agricol al jude­
ţu lu i T r. Mică a a r ă ta t în ra p o rtu l său din 14 noiem brie 1919 că ” . . . cei lipsiţi p restau pe
domeniul din Ie r n u t m uncă în p a rte (2/5) num ai la cu ltu ra porum bului şi cu .obligaţia de a
presta m unci agricole şi la alte culturi la care m uncitorul n u ia p a rte din recolte" şi a con­
siderat întem eiată cererea sătenilor de â prim i păm înt. „A m adm is cererea sătenilor din. Ie rn u t
căci este o cerere d reap tă — spune el — şi num ai p rin acel mijloc se p o ate m enţine ordinea
socială” . Consilierul agricol a h o tă rît distribuirea păm în tu lu i fă ră deosebire de n aţio n alitate
acelora care, în tem eiui decretului-lege 3911/1919 aveau d rep tu l la îm proprietărire. „N u se
poate adm ite — încheie consilierul — ca aplicînd legea p en tru reform a agrară in to t cuprinsul
ţării; sătenii din Ie rn u t şi ju r se v or m u lţu m i ca să m ai.m uncească şi în viitor; num ai în parte,
fără să fie. îm proprietăriţi”,. Ibidem, m a p ă nr. 13/1919, f. 172, .175. . ,

ANEXA Nr. ».

. 1920 martie 20, Hidig- C ontractul de arendare al unei păşuni proprietatea statu lu i din
com una' Hidig.

CONTRACT D E A R E N D A R E
1 în c h e ia t în tre T eodor Bodocan ca ad m inistrator al dom eniului sta tu lu i rom ân " d in
com una H idig şi în tre locuitorii de acolo ca esarendatori la păşiunea sta tu lu i aşa num ită
Ceret. -
T eodor Bodocan, adm in istrato ru l dom eniului d ă în arendă locuitorilor din H idig păşunea
n u m ită Ceret de 140 iug. din ziua de 15 m artie 1920 p în ă la finea acestui an, 31 decembrie
1920; ■ ■
’ X bçuitorii din com una H idig esarendează păşiunea s t a t u l u i Cerét 140 iug. pe lîiiga
sumă./de 35 cor. 'd e iugăr, în to ta l sum a de 4900 cor. c a ré s u m â se obligă a o solvi, .admi­
n istrato ru lu i dom eniului din H idig în ; term en de 15 zile d u p ă 'a p ro b a re a acestui co n tract de
căţre Consiliul D irigent,' R eso rtu l agriculturii,*1 Secţia domeniilor d in Cluj, adică .pjăţjreâ. şe
v ă în făp tu i cel m ai tîrziù p în ă la 1 m ai 1920' . . . . • • ' ' ' ”
A rendatorii se.învoiesc ca oile [p ro p rie ta te a ] .statului să p o a tă păşuna şi pe teritoriul
din acest co n tract în lunile noiem brie şi decem brie (1920). unt
, ■. : , A cest contract după ce s-a citit, explicat şi .preceput înaintea m artorilor ‘ prezenţi: s-a
subscris. .;
298 . M, ŞTIRB AN 20

î n fine se notează câ c o n tra c tu l. num ai după aprobarea Consiliului D irigent R e so rtu l

A griculturii, secţia domeniilor, devine valabil.
.D at H idig J u d . S ălaj la 20 m artie 1920

■Arhiv. St. Cluj, fond, Direcţia agriculturii, dosar nr. 22/1920, p. 301 —302. .Serviciul domeniilor de là Cluj
a aprobat la propunerea adm inistratorului domeniului de la H idig 100 iug. cu preţul stabilit în contract. Ibidem.

ANEXA Nr. 9.

1920 decembrie 8, Feldioara. Suprafeţele de teren supuse arendărilor fo rţate şi valoarea

acestora stabilite de către Comisiunea ju d e ţean ă de reform ă a g ra ră . a ju d eţului Braşov.
(Comisiunea ju d e ţean ă de reform ă agrară Braşov)
î n şedinţa publică de la 8 decem brie 1920 a p ro n u n ţa t urm ăto area h otărîre :
Se supun arendărilor fo rţate : 1. D in moşia com unei politice Feldioara, a cărei su p rafaţă
to tală este de 1633 iug. (din care 19 iug. arabil, 869 stg. grădină de pomi, 36 iug. fînaţ,
617 iug. păşune, 961 iug. pădure) (se arendează} terenul arabil de 18 iug.
2. D in moşia bisericii evanghelice, a cărei su p rafaţă este de 426 iug. (din care 213 iug.
arabil, 4 iug. grădină, 9 iug. fîn a ţ şi 200 iug. păşune) [se arendează) : teren u l arabil de
161 iug., fîn a ţ 8 iug. şi păşunea de 200 iug.
3. D in moşia bisericii ortodoxe a cărei su p rafaţă to ta lă este de 90 iug. (din care 8 iug.
arabil şi 82 iug. fineţe) (se arendează) : terenul arabil şi din fineţe 38 iug.
P reţu l de arendare (în general) se fixează astfel: 120 lei teren cat. I, 80 lei cat. IX
şi 60 lei cat. III;

Axliiv. S t. Braşov, fond, Serv. agricol al jud. Braşov, dosar. nr. 5/1919, p. 219, 225 —226. Asemenea hotărîri
au fost aduse în iarna anului 1920 în m ulte comune din judeţul Braşov. Aplicarea lor s-a realizat în prim ăvara anului
1921 prin agronomii regionali. î n scopul a m in tit la Feldioara agronomul regional s-a deplasat în zilele de 19—20
aprilie cînd a analizat tablourile celor în d rep tăţiţi la arendări forţate (25 familii) şi a cerut predarea terenului arabil
supus arendărilor fo rţate p o triv it hotărîrii de mai sus în term en de 5 zile. Ibidem, p. 230.

ANEXA Nr. 10.

1921 martie 31, B istriţa Năsăud. E x tra s din ho tărîrea lu a tă de com isiunea ju d e ţean ă
p en tru reform a ag rară a ju d e ţu lu i B istriţa N ăsăud în problem a arendărilor fo rţa te d in co­
m una Nimigea. Au făc u t obiectul acestei ho tă rîri p ro p rietăţi de sta t, p riv ate şi parohiale.

Comisiunea ju d e ţean ă p e n tru reform a agrară-ju d eţu l B istriţa-N ăsăud Nr. 6 1 —4 arendări
fo rţa te /1920
ÎN N U M ELE L E G II
. . . luînd în exam inare cauza arendărilor fo rţate pe v iitor a p ro prietăţilor Szdnto Gizela,
născ. Keresztesi, biserica reform ată ungurească şi sta tu l rom ân, aflătoare pe h o ta ru l com unei
N im igea... în favorul locuitorilor acestei comune, în baza procesului verbal încheiat la 31 m artie
1921, în şedinţa sa ţin u tă la locul şi d a ta n o ta te m ai jos a adus u rm ătoarea se n tin ţă :
Comisiunea ju d e ţean ă în b aza art. 1 al deciziei nr. 30.313. din 5 noiem brie .1920 şi
cu provocare la art. .2 p u n ctu l 2, litera b şi piinctul 3 ordonă arendarea fo rţa tă pe v iito r
îri favorul locuitorilor m uncitori de p ăm în t şi în d rep tăţiţilo r la îm proprietărire a urm ăto arelo r
păm înturi de cultură :
1. Din p ro p rietatèa biséricii reform ate din N im igea 28 iug . . . în tru c ît p a rte a aceasta
întruneşte condiţiile prev ăzu te în art. 5, aliniatul p rim d in decretul lege de reform ă agrară
nr. 3911/1919 . . . Ia r p en tru p ro p rietar răm în 40 iug. cultivabile plus 9 iug. grădină, p a rte
ce v a fi scu tită d in p ro p rietatea acesteia aflătoare pe h o ta ru l comeni P iatra.
21 ARENDĂRILE FORŢATE IN TRANSILVANIA (1919— 1921) 299

2. D in proprietatea Szântô Gizela . . . care pro p rietate constă conform coaielor cadas­
trale din 50 iug., ia r d u p ă afirm aţiile proprietarului din 44 —45 iug. . . . p a rte a ce întrece
peste 30 iug. . . .
3. P ro p rietatea statu lu i rom ân n u m ită B arcul morii, în extensiune de cca. 16 iug . . .
în întregim e. . . .
P re ţu l de arendare în general îl stato reşte în 20 lei/iug.
A plicarea în fa p t şi executarea acestei h o tă rîri urm ează a fi în fă p tu ită de consilierul
agricol.

D in şedinţa comisiunii judeţene B istriţa N ăsăud la 31 m artie 1921.

A rhiv. St. Cluj, fond, Direcţiunea agriculturii, dosar nr. 7/1921 p, 30—31

DAS PR O B LEM D E R E R Z W U N G E N E N V ER PA C H TU N G E N IN S IE B E N B Ü R G E N
Z W IS C H E N D E N JA H R E N 1919-1921

(Zusam m enfassung)

D er Verfasser erforscht einige A spekte der A nw endung erzw ungener V erpachtungen in

Siebenbürgen in den Ja h re n 1919 —1921. Z unächst w erden die zum Zwecke d er A usführung
der erzw ungenen V erpachtungen erlassenen N orm en analysiert. Die Analyse erfolgt nach
Themen, nach Problem en u n d in diesem R ahm en chronologisch. E s ist ein Versuch, die F ra ­
gen, w as die erzw ungenen V erpachtungen bedeuteten, wen sie betrafen u n d w er daraus N utzen
zog, zu beantw orten. D araufhin wird die A rt u n d W eise d er A usführung dieser V erpachtun­
gen, das V erhalten der Bauern, der V erw altung u n d der Grossgrundbesitzer oder P äch ter
verfolgt.
Als G rundlage für die allgemeinen Schlussfolgerungen zu diesem Them a dienen n ic h t
n u r die erlassenen N ormen, sondern auch anderes, bisher grösstenteils unveröffentlichtes
U rkundenm aterial. Einige U rkunden w urden m it der A bsicht wiedergegeben, vor allem die
verschiedenen V erfahren bei der D urchführung der erzwungenen V erpachtungen in den Jah ren
1919—1921 hervorzuheben. Zugleich um reisst d er In h a lt der D okum ente k o n k ret die w ichtig­
sten Probleme, die sich bei der D urchführung der _ erzwungenen V erpachtungen ergaben.
Selbstverständlich heben weder die U rkunden noch die vorhergehende S tudie alle bekannten
Form en und ihre Eigenheiten hervor, sondern n u r jene, die als kennzeichnend b e tra c h te t
w urden.
 V
\\
\
- \

• i : •Ï. :

RRÖBEEM A A G R A R Ă ÎN P R E S A ROM ÂNEASCĂ D IN

•' T R A N SIE V A N I A 1921 — 1929

• DE ;

. . G H E O R G H E HRIST.ODOE .; ,

' ‘ Dintre izvoarele istoriei contemporane presa ocupă un loc important

şi utilizarea ei în cercetările unor probleme cu un ecou mai larg se impune
ca o necesitate stringentă. Presa vine să completeze, să explice, să dezvăluie
niobiluri, tendinţe, curente, întregind mărturiile documentare ale izvoarelor
arhivistice, care rămîn totuşi pe primul plan.
. Pentru utilizarea în studiile istorice a presei este însă nevoie de un simţ
deosebit de dezvoltat a realităţilor cu care se confruntă obiectul de studiu
din .epoca. respectivă. în păenjenişul de interese ce caracterizează presa
burgheză dintr-o perioadă dată în spatele fiecărei informaţii trebuie să dis­
tingem anumite scopuri politice promovate de grupările sau partidele ce
le reprezintă.
, 4 ; O siguranţă mai mare în urmărirea adevărului istoric se obţine însă
pornind de la cunoaşterea documentului de arhivă, ce rămîne ca o temelie
solidă peste care informaţiile provenite din presă înalţă, cărăm idă.peste
cărămidă edificiul argumentării, dar şi atunci, liantul care uneşte, controlează
şi .confirma trebuie să fie tot cel ce a pornit de la bază. Cu toate acestea o
cercetare de istorie şi mai ales în cea contemporană trebuie să facă neapărat
apel la presa cotidiană, săptămînală, sau lunară; la presa de orice tendinţe,
pe largul ei evantai de la stînga la dreapta. Trebuie să ţinem seama că în
această perioadă presa are o largă răspîndire de masă şi efortul ei este, de a
cuceri conştiinţa oamenilor. Tendinţa ei este concretizată prin numărul mare
de;.ţitluri, reprezentînd diverse grupări şi partide politice, prin tiraiul imens,
priutr-o apariţie cotidiană, prin, forţele intelectuale, materiale şi tipografice
angajate în această mare întreprindere. Toate aceste caracteristici le găsim
şi în presa românească din Transilvania. După primul război mondial presa
a, cunoscut o dezvoltare, fără precedent, impunîndu-şi prezenţa nu numai
în oraşele mari, reşedinţe de judeţ, ci şi în oraşele mai mici, mergînd chiar
pînă la unele reşedinţe de plăşi, acoperind în acest fel o arie întinsă. Sigur
că cea mai puternică presă a continuat să se dezvolte în vechile oraşe şi
302 G. HRISTODOL 2

centre politice şi culturale cum ar fi Clujul, Braşovul, Aradul, Timişoara,

Oradea, Sibiu, Tg. Mureş, Satu Mare, Bistriţa etc .1
Propulsată de noile grupări şi partide politice care apar după război,
presa transilvăneană devine şi ea foarte diversificată ca orientare şi ten­
dinţe. Cea mai mare parte însă se străduieşte să se acomodeze spiritului
vremii, pentru a-şi cîştiga un număr cît mai mare de aderenţi. Poate că
tocmai în această goană o parte a acestei prese îşi hipertrofiază tendinţa
demagogică, latura promisiunilor fără acoperire, îngroşarea intenţionată
a greşelilor adversarilor politici, abandonarea pe parcurs a unor idei şi
îmbrăţişarea- altora opuse. în atare luptă dusă cu intensitate sporită
mai ales în preajma unor evenimente deosebite (alegeri, sesiuni parlamentare,
hotărîri ale guvernului, crize economice şi politice etc.) reflectoarele criticii
se încrucişează dezvăluind slăbiciunile adversarilor politici, lipsurile, in­
corectitudinea acestora. în asemenea duel permanent anumitor evenimente li
se dau o dimensiune nemeritată, altele sînt trecute sub tăcere, în funcţie
de interesul pe care-1 reprezintă. Din această confruntare rămîne totuşi
un lucru pozitiv şi anume posibilitatea ca din perspectiva vremii şi bazat
pe o documentaţie solidă să se creioneze o linie de echilibru care ne apropie
de adevărul istoric. -
în sensul celor spuse mai sus încercăm să relevăm cum a fost proiec­
ta tă în conştiinţa oamenilor de atunci problema agrară, una din cele mai
importante probleme cu care a fost confruntat, după primul război mondial,
statul desăvîrşit al României moderne. ! :
Cei mai mulţi recunosc că în împrejurările deosebit de complexe de
după teribila încleştare sîngeroasă, împroprietărirea ţăranilor, deci Schim­
barea vechiului regim agrar din România era aşa de stringentă încît nerezol-
varea ei pozitivă periclita existenţa statului în sensul lui burghezo-moşie-
resc. Prevenind o atare alternativă, guvernanţii de atunci, siliţi fiind să se
acomodeze spiritului vremii şi-au făcut o preocupare aproape permanentă
în vederea soluţionării chestiunii agrare. Toate partidele politice ale ţării
au acceptat ideea reformei agrare, dar fiecare avînd grije să dea asemenea
dimensiuni acesteia conforme cu interesele lor de clasă. După avîntul revolu­
ţionar de după război şi după acordarea votului universal, aceste partide
şi-au modificat tactica şi strategia mergînd pe linia unui compromis între
păstrarea vechilor privilegii şi satisfacerea doleanţelor viguros manifestate
de masele muncitoare de la oraşe şi sate.
în acest fel problema agrară şi-a găsit în presă terenul cel mai larg
de confruntare, arena în care s-a manifestat sub cele mai diverse aspecte.
Dat fiind şi cunoscuta-i complexitate, problema agrară a devenit calul de
bătaie a tuturor partidelor politice burgheze, care s-au luat la întrecere
pentru a-şi revendica fie paternitatea rezolvării ei, prin reforma agrară,
fie dreptul exclusiv de organizare a noului regim agrar. Este deci normal
ca în coloanele presei de atunci să găsim un material abundent care să reflecte
de pe poziţii de partid viziunea, concepţia, modul de rezolvare a marelui

1 B ucuţă, Em anoil, Statistica publicaţiilor periodice din Transilvania, în Transil­

vania, B anat, Crişana şi M aramureş, vol. IX, B ucureşti 1929, p. 1291 —1303
3 PROBLEMA AGRARA IN TRANSILVANIA (1921— 1929) 303

„nod gordian” . Grija cercetătorului trebuie să fie însă mereu prezentă spre
a nu pune pe umerii unora păcate care nu le-au avut sau invers. Trebuie
menţionat Ndin capul locului, că la această mare bătălie au purces şi oameni
de bună credinţă, intelectuali ai vremii, militanţi de seamă care reprezen­
tau tendinţele cele mai progresiste ale epocii în care trăiau şi că prezenţa
lor se face simţită mereu în măsurile care au dus la schimbarea vechiului
regim agrar şi încercarea de constituire a unui regim care să ţină seama şi
de emanciparea materiălă şi politică a ţărănimii române.
' 'Diversificată ca tendinţe, interese şi scopuri, presa a îmbrăţişat com­
plexa problemă agrară din unghiuri de vedere foarte diferite şi cum pentru
acele vremuri nu s-a putut găsi, din cauza condiţiilor istorice obiective,
o formulă panaceu de rezolvare a acesteia convingătoare pentru toţi,
fiecare partid, grup politic sau chiar indivizi au considerat că sînt îndrep­
tăţiţi să dea soluţii sau să ceară în exclusivitate dreptul de a fixa liniile
directoare ale dezvoltării agriculturii româneşti interbelice.
Un punct comun de convergenţă a existat însă în recunoaşterea
aproape unanimă a necesităţii imperioase de a se schimba vechiul regim
agrar, chiar dacă mobilurile care-i indemnau la acest lucru erau diferite.
în perioada antebelică „Propăşirea noastră agricolă . . . era aparentă,
fiindcă nu se întemeia pe dezvoltarea reală a activităţii agricole, ci, în
regimul marii proprietăţi şi al arendăşiei pe sleirea forţei fizice a ţărănimii
pe secătuirea forţei productive a pămîntului şi pe sporirea necontenită a
suprafeţei cultivabile, prin restrîngerea păşunilor”2. De aceea „Exproprie­
rea marilor proprietari şi împroprietărirea ţăranilor erau necesităţi sociale"3.
' Reforma agrară era presantă şi recunoscută ca imperioasă. Ziarul
„Voinţa” din 6 ian. 1921 scrie că reforma este „chemată să aducă modifi­
cări simţitoare în repartizarea proprietăţii pămîntului de cultură, izvorînd
această necesitate din neajunsurile mari şi adînc simţite .. . ale populaţiei
noastre rurale, care are tot dreptul să ceară a fi împroprietărită pe locul
care-1 munceşte din greu şi din vremi îndelungate”4.
Necesitatea modificării repartiţiei proprietăţii agrare a venit în Ardeal
ca şi în Vechiul Regat "deodată cu spiritul timpului care pretinde categoric
dărîmarea tuturor privilegiilor ce conţin sîmburii învrăjbirilor şi nedrep­
tăţilor sociale ale trecutului” 5.
Şi ,,Patria”, organul de presă al Partidului Naţional Român, vedea
reforma agrară ca „Rămăşiţă din frămîntările revoluţiei din 1918” menită
să încununeze ”cu un gest de dreptate socială” pe „iobagii şi desmoşteniţii
de ie r i.. . ”6.
■ Tumultul de la ţară răzbătea pînă în parlamentul ţării; de aceea tot
mai mulţi deputaţi cereau urgentarea votării legii agrare „pentrucă fie­
care ceas întîrziat poartă sămînţa unor nemulţumiri surde, dar mai grave

2 T ransilvania, 1926, LVI, nr. 3 (martie), p. 144

3 Ibidem , p. 145
4 V oinţa, 1921, nr. 109, 6 ian. p. 1
6 Ibidem
« P atria, 1921, I I I , n r. 89, 23 aprilie p. 1
304 G. HRISTODOL 4

acolo la sate decît acelea zgomotoase din parlament” 7. „Voinţa” erai con­
vinsă de inutila rezistenţă şi scria că „Reforma agrară se, va realiza-aşa
cum e cerută de spiritul timpului şi. de necesităţile noastre interne, :chiar
împotriva vremelnicelor şvîrcoliri ale unora sau altora”8. ‘
Şi ziarul de tendinţă liberală „înfrăţirea” îşi exprimă adeziunea: faţă
de necesitatea stringentă a reformei agrare subliniind că aceasta este, o
problemă ce reclamă o dezlegare imediată şi nu suportă amînare :ea>;în
trecut. Făcînd legătura între problema agrară şi politica agrară acelaşi
articol remarcă îaptul că o agricultură bună „nu este posibilă, fără o: poli­
tică agrară bine chibzuită” ; de aceea oamenii politici a u .căutat o soluţie
problemei şi au concretizat-o în actuala reformă agrară9.
în Ardeal problema agrară era şi mai complexă, căci datorită condi­
ţiilor istorice cunoscute majoritatea marilor proprietăţi erau deţinute , de
grofii maghiari.
Legislatorii reformei agrare însă au ţinut seama de acest context: şi
au subliniat în repetate rînduri caracterul social al reformei care !venea
în sprijinul tuturor ţăranilor indiferent de naţionalitate.
Astfel ziarul Patria referindu-se la acest aspect notează că „singurul
impuls de care a fost însufleţit făuritorul acestei legi (de reforma agrară)
a fost nu o. necesitate naţională, ci o evidentă necesitate socială, fără deose­
bire de naţionalitate atît în expropriere cît şi la împroprietărire”10. Cornbă-
tînd propaganda moşierilor maghiari care îşi vedeau spulberate întinsele
latifundii, acaparate. de la ţărani în decursul veacurilor de nedreptate
socială, presa susţinea ideea justă a repartiţiei mai echitabile a proprie­
tăţii funciare. Şi personalităţi ale populaţiei maghiare în consens cu vre­
murile noi se simţeau datoare să remarce acest aspect. Astfel ziarul' înfră­
ţirea reia declaraţiile deputatului maghiar Geza Kiss, în care se apreciază
modul cum s e . efectuiază lucrările de împroprietărire spunînd că minori­
tatea maghiară „recunoaşte necesitatea reformei şi ar fi o eroare a se spune
că modul cum se execută ar fi părtinitor elementului preponderent: din
statul român”11.
Cu un simţ deosebit al realităţii şi de pe o poziţie înaintată privea
acest aspect al problemei revista Societatea de mîine la care colaborau
şi intelectuali de seamă ai Ardealului dintre care unii făcînd parte !«jin
rîndurile Partidului Social. Democrat.
într-un articol din primul număr al revistei, ce vrea să definească
programul agrar al acesteia, se subliniază că ” .. . noi [redacţia] nu vedem
în reforma agrară o exibiţie a sentimentului naţional român, cum nu o
socotim ca o cucerire sub aspect naţional sau ca o răzbunare pentru nedrep­
t ă ţ i i din trecut, pe care le-a îndurat neamul românesc în această parte
de ţară. Nici măcar caracterul unei corectări, de altfel justificabilă, în-favo-

7 V oinţa, 1921, nr. 250 din 11 iulie, p. 1

8 Ibidem , 1921, n r. 195, din 29 aprilie p. 1
9 în frăţire a , 1922, II , nr. 656, d in 11 nov, p. 8
10 P atria, 1921, I I I , nr. 1.87, din 4 aug. p. 1
11 în frăţire a , 1922, II , nr. 633 din 12 oct. p. 1
5 PROBLEMA AGRARA ÎN TRANSILVANIA (1921— 1929) 305
\
\
rul nedreptăţilor de ieri, în ce priveşte proprietatea funciară — nu putem
săi-1-^confirmăm. Că noua repartizare a pămîntului prin-reformă agrară's-a
făcu t.după războiul care a desăvîrşit întregirea neamului, nu constituie o
urinare ce decurge din starea actuală de lucruri — ci aceste vremi, pur şi
simplu, a u 'd a t numai posibilitatea (subi, revistei) de înfăptuire a unei de
mult reclamate dreptate şi nivelare socială şi economică”12. \ ■
: Despre problema agrară în general şi necesitatea reformei agrafe în
spécial „Societatea de mâine” a lansat idei şi soluţii-avansate, a făcut pre­
viziuni interesante, unele găsindu-şi aplicarea în sistemul agriculturii
noastre socialiste. Această intensă preocupare ne îndreptăţeşte să-i acor­
dăm :un spaţiu mai. larg în lucrarea de faţă în încercarea de a contura şi
mai ■ mult strădania unor oameni din acele vremuri, de a direcţiona agri­
cultura României pe un făgaş capabil să-i asigure o dezvoltare mâi in ­
tensă; ■
■ i Astfel se' subliniază de la început marea importanţă economică socială
şi naţională pe care o are „dreapta repartizare a pămîntului prin reforma
agrară” şi se insistă asupra ponderii agriculturii în economia naţională
a României13. Din acest motiv chiar dacă mulţi doresc şi pe bună dreptate,
„dèzvoltarea şi consolidarea noastră industrială . . . credem că nu ne este
îngăduit să retăcem convingerea că încă mulţi ani şi în viaţa economică
a României întregite rolul principal îl va avea agricultura şi produsele
agricole prime sau industrializate”14. Asta nu înseamnă că revista neglija
preocupările industriale, ci atenţia care o acorda economiei agrare se datora
şi ponderii sale, dar şi faptului că în această perioadă se trecea la o aşezare
pe baze noi a agriculturii, ca urmare;a reformei agrare.. . .
. Un autor competent, vorbind despre complexitatea problemei agrare
scrie în 1924 că agricultura „se prezintă cercetătorului sub un număr .variât,
de, aspecte după latura prin care este privită şi asupra căreia nu se poate
căpăta o imagine justă decît în urma unei priviri de ansamblu, izvorîţă
din,- cunoaşterea tuturor problemelor . . . "15.. " .
, Din pricina injustei repartiţii a proprietăţii funciare pînă în 1921. „s-a
uitat aproape că avem o agricultură, am simţit însă adeseori că avem o
chestiune agrară, prin frămîntările sociale, pe care le întreţinea şi care
ameninţau însuşi organismul, statului”16.
,,u. Problema agrară avea deci o latură socială, dar. avea una mai,puţin
zgomotos manifestată, însă tot atît de importantă şi anume latura produc­
ţiei: agricole. - ,
: Coexistenţa acestor două laturi a fost văzută de foarte puţini şi'toc­
mai 'de aceea s-a crezut că odată cu noua repartizare mai firească a pămîn­
tului vor fi satisfăcute toate năzuinţele. Cei mai mulţi au văzut numai lâ-

13 R eform a agrară. Societatea de mîine, 1924, I, nr. 1, din 12 aprilie, p. 21

Is Ibidem
14 Ibidem
15 Chiriţescu-Arva, M., Agricultura de m îine. Societatea de mîine, 1924, I, nr. 6 d in
ÎS mai, p. 140
10. Ibidem

2 0 — Anuam l Institutului de Istorie şi Arheologie

306 G. HRISTODOL 6

tu ra: socială a problemei, de aceea au îmbrăţişat teoria nivelării sociale

mai ales că aceasta a şi fost presant impusă de , .sîngele generos al sutelor
de mii de eroi jertfiţi pe front . . . ”17. Autorul insistă în continuare asupra
aspectelor de organizare eficientă a agriculturii care să dea posibilitatea
măririi producţiei agricole, aspecte de care trebuie să ţină seama, mai pe
larg, legiuitorii reformei. ■
Ceva mai tîrziu, cînd lucrurile s-au cristalizat şi mai bine, se putea
aprecia că cei ce au promulgat noua lege a repartiţiei pămîntului „ştiau
că trebuie să lecuiască o rană primejdios de alarmantă : lipsa de păniînt
a ţărănimii noastre. Căci ţăranii cereau pămînt. Exploatarea lor era numai
o consecinţă a lipsei de pămînt. Zădărnicirea împroprietăririi ar fi fost un
act de o criminală imprudenţă politică”18. Dar în acelaşi timp o prea mare
fărâmiţare a pămîntului nu era rentabilă şi de aceea se opina că împroprie­
tărirea ,,a fost un act de înaltă, de iluminată prudenţă politică şi de cu­
minte încadrare în ritmul vremii”19, un act echitabil moral şi naţional,
dar care n-a ţinut seama permanent de cerinţele economice. Din acest
motiv se considera că „Politicianismul ne-a dat o reformă politică şi nu
una., social-economică, cum ar fi trebuit”20.
în contextul agitaţiilor şi frămîntărilor ţărăneşti din perioada imediat
următoare primului război mondial, a luptelor dintre partide, a unei echi-
libristici între cerinţele presante şi salvarea privilegiilor s-a născut însă
legea de reformă agrară cu plusurile şi minusurile ei.
Socotim de aceea interesant a insera cugetarea unui alt autor din
aceeaşi revistă care condamnă pe cei ce s-au ridicat împotriva reformei1şi
a urmărilor ei şi „se fac a nu înţelege ce înseamnă pentru ţară realizarea
pe cale legală a unei mari transformări revoluţionare, pe care o cere toată
structura noastră socială. Cine Va îndrăzni să spună, că ar fi fost mai bine
dacă se făcea reforma agrară cu furcile de fier?” De aceea găseşte foarte
oportună soluţia pe care a utilizat-o statul român care a făcut reforma
agrară cu „theodolitul” . Poate n-a fost „perfect acest theodolit şi avem
destule nemulţumiri şi neajunsuri de pe urma lui, dar n-a murit nimeni
din, cauza theodolitului, cum ar fi murit dacă se puneau în mişcare furcile
de fier . . . ”21.
Dar necesitatea unei repartizări mai fireşti a pămîntului nu numai
că era reclamată de decenii în urmă, dar o cereau şi noile orientări econo­
mice, politice şi sociale în situaţia creată de războiul mondial şi consecin­
ţele lui. Conştiinţa oamenilor suferise transformări esenţiale. Mulţi au ajuns
la,concluzia că au dreptul „de a avea asigurat maximul şi întregul rezultat
al muncii individuale” , mai ales în cazul pămîntului, de aceea „acest drept
la beneficiul integral al muncii prestate, nu mai putea îngădui ca pămîntul

17 Ibidem
18 Suciu, P., Proprietatea agrară de mijloc, Societatea de mîine, 1926, III, nr. 23, din
6 iunie, p. 423
; 19 Ibidem
20 Ibidem
21 Societatea de mîine, 1927, IV, nr. 4 6 —47 —48 din 20, 27 nov şi 4 dec. p. 547
\
\

7 'X'\ ^ PROBLEMA AGRARA [N RANSILVAN1A (1921— 1929) 307

- _

cultivabil şi producător să formeze rentă pentru clasa marilor proprietari

şi exploatare pentru braţele de m uncă. ce asigură producţiunea” . Deci
pămîntul trebuie luat de la cel ce avea numai foloasele prin exploatarea
muncii altora şi dat aceluia care în urma propriei munci prestate era chemat
să ,,ia deadreptul întreaga roadă a muncii sale”22.
în condiţiile luptei de clasă deosebit de acute din această perioadă
moşierimea a fost confruntată nu ntimai cu acţiunile presante, revoluţio­
nare ale ţărănimii, dar şi cu tendinţa burgheziei doritoare a slăbi puterea
economică şi politică a latifundiarilor şi în acelaşi timp preocupată de
lărgirea pieţelor de desfacere interne, prin crearea unei ţărănimi cu posi­
bilităţi de asimilare a diverselor produse industriale fabricate în ţară. ;
Toată această conjunctură desluşeşte şi explică de ce frontul celor care
doreau şi luptau pentru reînoirea regimului agrar din România a fost aşa
de puternic şi a reuşit în cele din urmă, în ciuda manevrelor, a tergiversări­
lor la care au recurs cei interesaţi, să impună noua formulă a repartiţiei
proprietăţii agrare. Conflictul din cadrul acestui larg’ front a intervenit
atunci cînd a fost vorba de a urgenta votarea legii, de a fixa proporţia
exproprierilor, a împroprietăririlor, mai accentuată a fost confruntarea
la capitolul privind despăgubirile, apoi la modalitatea de aplicare a reformei
şi dorinţa fiecărui partid de a patrona, în virtutea unor interese politice,
economice şi sociale desfăşurarea lucrărilor propriu zise. -
După promulgarea legilor şi trecerea la aplicarea pe teren a reformei
agrare, fiecare partid, mai ales cele din opoziţie criticau vehement modul
dé desfăşurare a lucrărilor operaţionale, cîteodată îngroşînd intenţionat
abuzurile şi neregulile şi revendicînd ideea că el ar fi făcut-o mult mai bine,
alteori zugrăvind reale carenţe în desfăşurarea reformei.-
Conflictul şi duelurile din presă au purces şi de la amînarea votării
legii agrare definitive în Parlamentul ţării.
: Astfel ziarul „Patria” critica cu vehemenţă, în ianuarie 1921, guvernul
generalului Averescu căci din pricina inexistenţei unei legi agrare au fost
desorientaţi atît slujbaşii care trebuiau s-o aplice cît şi ţăranii doritori a
intra cît mai repede în posesia pămîntului căci „desele schimbări prin re­
luarea teritoriilor date în arendă pe baza decretului lege pentru Ardeal”'
au slăbit încrederea sătenilor în seriozitatea reformei agrare23. -
Această stare de incertitudine afecta şi producţia agricolă deoarece,
aşa cum declară deputatul Sever Dan secretar al P.N.R., proprietarii
nU-şi mai muncesc pămîntul pentrucă nu ştiu cît şi unde le rămîne după-
expropriere, iar ţăranii nu -1 muncesc pentrucă nu ştiu cît, unde şi cînd
vor primi pămînt24.
Dezbaterea în parlament a legii de reformă agrară va polariza, la o
înaltă tensiune, o participare deosebit de activă a vîrfurilor partidelor
politice din acea vreme. Ziarele vor relua atacurile reciproce şi opoziţia,
destul de puternică, va cere urgentarea votării şi amendarea proiectului

ss Societatea de mîine, 1924, X, nr. 1(12 aprilie) p. 2 1 —22

" Patria, 1921, III, nr. 9 din 13 ian, p. 1
î4 Ibidem, 1921, III, nr. 148 din 9 iulie, p. 2
308 ' - G. HRISTODOL 8

iniţial. P.N.R. critica vehement-guvernul pentru tergiversarea votării

lëgii agrare şi-l condamna pentru indulgenţa - ce o manifestă faţă de
mării proprietari în sensul că së intenţiona a se expropria moşiile şi nu pro­
prietarul, iar despăgubirile urmau să fie de 60 dé ori arenda din 1916.
Astfel o suită de articole din ,,Patria” analizează proiectul de reîorniă
aerară al lui Mihalache şi al Federaţiei cînd a fost la cîrma ţării faţă de
proiectul marelui proprietar care era Garoflid, supus desbaterii parlamentu­
lui în vara anului 1921.
. . P.N.R. face. obstrucţie proiectului. Garoflid deoarece acesta concepe
exproprierea pe proprietate şi nu pe proprietar ceea ce înseamnă că lati­
fundiarii îşi pot rezerva din.fiecare moşie o cotă intangibilă, mărind astfel,
suprafaţa sustrasă ţărănimii. P.N.R. se pronunţă împotriva preţului de
răscumpărare pe care îl consideră mare şi nu admite alegerea de către
proprietar a porţiunii din moşie care să-i rămînă după expropriere, deoarece
nu'poate să accepte ,,un drept exclusiv al proprietarului peste nevoile locale
ale, populaţiei”2526. . :.j ■
Deoarece liberalii sprijineau proiectul Garoflid au intrat şi ei în focul
aspru al criticii. Astfel, în mai multe-numere din ziarul „Patria” profeso­
rul universitar G. Bogdan-Duică aparţinînd partidului ţărănesc, publică
un studiu, în care este analizată politica liberalilor faţă de chestiunea agra­
ră, începînd încă din 1864. Ascunzîndu-se în spatele „unei politici democra­
tice — vorbele n-o acopăr suficient — liberalii au făcut o politică a proprie­
tăţii mari; strînşi de evenimente grave, au trecut principiul la protecţia
mieii proprietăţi, căreia, însă, duşi de vechea lor dragoste pentru cea mare,
i-au aruncat în cale . dispoziţii de lege, peste care se va trece înainte.!”?8.
Urmărind o perioadă destul de lungă autorul ajunge la.concluzia (reluată
în mai multe numere de către redacţia „Patriei” ca armă propagandistică
— G.H.) că din 1864 şi pînă în 1921 liberalii n-au dat ţăranilor decît 31.298
lia,; în timp ce, cu toată opoziţi a. lor Kogălniceanu a împărţit 1.994.587,. ha,
iar? Petre Carp 546.594 ha27. . > , ■
Totodată, ziarul Patria atrage, atenţia opiniei publice asupra faptului
căliberalii şi averesçanii „şi-au dat mîna ca să împiedice cu orice preţ eman­
ciparea definitivă a' ţăranilor printr-o mai dreaptă împroprietărire”,- iar
c a să salveze aparenţele legale ei fac apel la. articolul 19 din Constituţie care
prevedea exproprierea pînă la 2 milioane de ha. Şi în spatele acestui para­
van apără interesele marilor proprietari28. Pe măsura ce se apropie vota­
rea legii, lupta se înteţeşte, iar ziarul „Patria”, reprezentînd un partid
în opoziţie, se radicalizează tot mai mult şi ajunge să scrie că „cei trei
anii; de latifundiari au desigur! mai mult cuvînt în faţa oligarhiei liberalo-
averescane — fiind înglobaţi. în sfera politicii lor şi cointeresaţi în marile
lo t întreprinderi — decît milioanele de ţărani, al căror drept nu -1 pot cpn-

25 Ibidem, 1921, III, nr. 54 din 12 martie, p. 1

26 Ibidem, 1921, III, nr.î 64 din 26 martie, p.' 1 .
27 Ibidem, nr. 117 din 2 iunie, p. 1 —2
28 Ibidem, 1921, III, nr. 81 din 16 aprilie, p. 2.
9■ \ PROBLEMA AGRARA IN TRANSILVANIA (1921— 1929) 309

testa, dar încearcă să-l ocolească”29. Este relatată zgomotoasa şedinţă

a parlamentului, de la începutul lui aprilie 1921, în care membrii opoziţiei
naţionale citesc un protest în care se demască „tendinţa guvernului de a
escamota principiile fundamentale de la baza legii agrare” precum şi
„lipsa de orientare a guvernului (care) după 13 luni de guvernare şi după
ce. legea a trecut pe la Senat” — evită clauzele vitale şi desăvîrşita bună
credinţă, ce trebuie să însoţească această lege30.
; s Intr-un articol de mai tîrziu, referindu-se la lupta dintre partidele
politice şi la contribuţia acestora în ce priveşte legea de reformă agrară,
un autor încerca să definească „meritul” fiecăruia dintre ele, afirmînd
că-„Marele Sfat Naţional din Sibiu a ticluit-o cum a ştiut şi cum a putut.
Partidul Poporului a stricat-o în dispoziţiile ei bune, mai mult din porniri
demagogice. Partidul liberal o aplică: cu rigoare, unde n-ar trebui şi „li­
beral” unde ar trebui cu rigoare”31.
<j0Çhiar dacă această afirmaţie are o oarecare doză de exagerare, înscrie­
rea, ei în coloanele presei consemnează o realitate şi anume ascuţita confrun­
tare ce s-a desfăşurat în acea vreme pentru ca fiecare partid să-şi impună
punctul lui de vedere, în consens cu interesele ce le reprezenta.
• Qu deosebită vigoare îşi desfăşura ofensiva partidul Naţional Român.
Cu cît se apropia sorocul promulgării legii, agitaţia se accentua atît la ni­
velul Parlamentului, unde participa la dezbateri furtunoase, cît şi în adu­
nări aşa zise economice cum a fost, spre pildă — ,,Marele congres economic
al Ardealului” dé la Alba Iulia, din 14 mai 1921, cînd lideri ai partidului
au. luat cuvîntul, în faţa a peste 2.000 de ţărani, intelectuali, negustori,
muncitori, atacînd, din opoziţie, bine înţeles, modul cum se încropea legea
dé) reformă agrară, felul cum se făcea împroprietărirea, politica impozitelor
pentru Ardeal ca şi întreaga politică economică a guvernului32.
Este interesantă ideea ce o desprinde „P atria” , după „congresul eco­
nomic” de la Alba Iulia, afirmînd că acesta a „arătat că reforma agrară
- . . este făcută în aşa fel încît ţăranul nu poate fi socotit ca stăpîn pe pă-
mînţul care i se dă, proprietarul neputîndu -1 nici înstrăina, nici împărţi
copiilor şi nici să facă împrumuturi pe el, pentru a-i putea mări producţia
printr-o exploatare ce ar cere capital mai mare”33. Se pare că unii din mem­
brii partidului naţional erau pentru o circulaţie, prin comercializare a
pămîntului, care să ducă la o selectare aşa zisă naturală a agricultorilor
spre a întări pătura burgheziei săteşti, iar pe de altă parte, băncile din Ardeal,
controlate de P.N.R., ar fi avut o mai largă sferă de afaceri, prin posibili­
tatea. de vînzare a pămîntului şi de finanţare a agricultorilor.
'. •Proiectul de reformă agrară prezentat de Garoflid era criticat şi în
privinţa cuantumului de despăgubire pe care opoziţia îl considera că avan­
tajează pe marii proprietari. în această privinţă însă nici .membrii parti-

20 Ibidem, nr. 81 din 16 aprilie, p. 1

30 Ibidem
31 Societatea de mîinë, -1924, I. nr. 35, din 14 dec., p. 702
32 Patria, 1921, III, nr. 105 din 19 mai p. 1—2
33 Ibidem, 1921, III, nr. 107 din 21 mai; , p. 1;
310 G . .. H RISTODOL. 10

dului naţional nu erau unitari. Propagandistic, pentru a cîştiga masele

ţărăneşti se cerea un preţ mai mic de răscumpărare; dar unii membri :cri­
ticau această soluţie. Examinînd reforma agrară din acest punct de vedere
Aurel Vlad, membru marcant al partidului naţional, declara că statul
român a expropriat 11 milioane de iugăre pe care le-a dat la 1.250.000
îndreptăţiţi, sărăcind ţara şi nefericind 14.000.000 de cetăţeni deoarece
s-a expropriat iugărul cu 1.000—1.500 lei şi s-au păgubit proprietarii cu
110 miliarde lei. Partidul Naţional n-a dezavuat această declaraţie-şi ad­
versarii .l-au atacat, spunînd că şi-o însuşeşte. Partidul liberal a atacat
soluţia lui Aurel Vlad şi a declarat că Partidul Naţional din Ardeal aruncă
în sarcina celor îndreptăţiţi la împroprietărire plata a o sută de milioane
lei, ceea ce dă posibilitatea opiniei publice să vadă ce fel de „democraţie”
promovează cel ce se vrea cel mai democrat partid34.
Opoziţia unită se împotriveşte tot mai vehement proiectului Garoflid.
Se fac interpelări în parlament şi în cele din urmă cînd se trece la vot opo­
ziţia se împotriveşte legii. în luna iulie 1921 asistăm la o confruntare ce
atinge o tensiune maximă. Averescanii declară opoziţia ca fiind — duşma­
nă reformei agrare, dar „Patria” răspunde că toată ţara „ştie că opoziţia
naţională a votat împotriva proiectului agrar, iar nu împotriva reformei
agrare”35.
Senatul discută legea pentru vechiul regat în 12 iulie şi o votează cu
116 voturi pentru şi 17 contra, după ce mai înainte camera votase aceeaşi
lege cu 217 voturi pentru şi 78 voturi contra. Referindu-se la rezultatul
acestui scrutin „Patria” scria : „Astfel parlamentul . . . a votat o reformă
care cuprinde nenumărate jum ătăţi de măsură, e departe de a rezolva
complet reforma agrară din Vechiul Regat şi, pe deasupra, impune uriaşe
sarcini financiare asupra Statului, pentru a fi pe placul proprietarilor”36.
Conflictul între opoziţie şi majoritatea parlamentară a devenit şi mai
acut cînd, în 16 iulie, s-a adus în discuţia Camerei, proiectul reformei agrare
pentru Ardeal.
. în urma furtunoaselor dezbateri în cursul cărora sprijinitorii proiec­
tului Garoflid nu admit toate amendamentele opoziţiei, aceasta din urmă
se .retrage zgomotos din parlament. Astfel liderii I. Maniu, I. Mihalache,
I. Inculeţ, S. Ungureanu şi C. Paraschiv anunţă părăsirea dezbaterilor
din forul care urma a vota legea agrară.
într-un articol din 19 iulie 1921 intitulat „Reforma agrară a Ardea­
lului nu se poate vota fără participarea partidului naţional” se critică
vehement faptul că atît parlamentul cît şi Senatul a îndrăznit să ia în dez­
bateri legea reformei agrare pentru Ardeal în lipsa Partidului Naţional
Român şi a Partidului Ţărănesc. Cu toate aceste ameninţări atît parla­
mentul cît şi Senatul, avînd asigurată majoritatea, votează proiectul Ga­
roflid, iar „Patriei” nu-i mai rămîne decît să se consoleze printr-o suită

31 Societatea de mîine, 1924, I, nr. 39 din 14 dec., p. 702—703.

85 Patria, 1921, III, nr. 151 din 13 iulie, p. 3
36 Ibidem, 1921, III, nr. 149 din 10 iulie, p. 1
 336 L. BATHORY 12

inspecţie a muncii din Timişoara, care a dispus schimbarea făinii împărţite,

cu un sortiment mai bun48. Este semnificativ faptul că nici de această dată
autorităţile n-au avut curajul de a aplica minerilor sancţiunile prevăzute
de lege pentru încetarea colectivă a lucrului.
în cursul verii, mişcarea revendicativă a minerilor de la Mehadia s-a
extins. Ea 1 august 1926, membrii organizaţiei sindicale locale, în număr
de 179, au cerut încheierea unei noi convenţii colective şi sporirea salariilor
cu 40%. în urma negocierilor purtate prin intermediul Inspecţiei muncii, s-a
căzut de acord asupra unui nou contract colectiv, care prescria creşterea
salariilor cu 16,% pentru lucrătorii de la suprafaţă şi cu 20 % pentru cei
din galeriile de extracţie49. Patronii au încercat însă să eludeze prevederile
noii convenţii, ceea ce a atras după sine reacţia energică a muncitorilor
în cursul lunii octombrie. Ca urmare, societatea a fost nevoită să-şi asume
obligaţia de a respecta întocmai clauzele contractului colectiv50.
Sporurile de salarii obţinute în cursul anului 1926 de către minerii
de la Anina, Doman, Secul, Dognecea, Ocna de Eier, Mehadia şi Baia
Nouă au contribuit la eşecul definitiv al politicii deflaţioniste, bazată pe
imobilizarea salariilor muncitoreşti. De altfel, guvernul Averescu, venit între
timp la putere, a şi renunţat la politica stabilizării forţate a leului, care
leza interesele unei mari părţi a burgheziei comerciale, pe care se spriji­
nea Partidul poporului. Politica liberală a creat însă un mare decalaj
între preţuri şi salarii, pe care muncitorii erau hotărîţi să-l depăşească.
Ca urmare, în întreaga ţară s-a înregistrat un nou val de luptă a
muncitorimii care, la îndemnul Partidului Comunist şi al celorlalte orga­
nizaţii muncitoreşti, s-a împotrivit tot mai energic exploatării capitalise.51
Nemulţumirile muncitorilor erau deosebit de acute în industria mi­
nieră din Banat unde, începînd cu anii 1926—1927, s-au manifestat unele
greutăţi legate de desfacerea şi vînzarea producţiei. întreprinzătorii încer­
cau să-şi rezolve dificultăţile pe calea intensificării exploatării minerilor,
ceea ce a stîrnit reacţia promptă şi viguroasă a acestora.
Noua fază a acţiunilor revendicative ale minerilor din Banat a fost
pregătită la Conferinţa regională a delegaţilor muncitorilor de la minele
UDR, ţinută la 11 decembrie 1926 la Anina, la care au participat şi dele­
gaţii Uniunii Muncitorilor Mineri şi ai Uniunii Muncitorilor în Fier-Metal52.
Examinînd condiţiile, de trai ale lucrătorilor mineri, delegaţii au con­
statat că salariul acestora nu acoperă nici pe departe minimul de existenţă.
Ca urmare, s-a luat hotărîrea de a denunţa contractul colectiv ce urma
să expire în ianuarie 1927, înaintîndu-se un memoriu către direcţiune,
prin care se cerea o majorare de salar de 30—35%. Adunările muncitoreşti

18 Idem, p. 4 4 —45.
49 Idem, p. 80—81.
60 Ibidem.
61 Documente din istoria Partidului Comunist din România 1923—1928, Bucureşti, Ed~
pt. literatura politică, 1953, p. 429—431.
62 Minerul, nr. 12 din 31 decembrie 1926.
11 GREVE ALE MINERILOR DIN .BANAT (1922—1929) 335

întruniţi la sediul sindicatului, minerii de la Anina au hotărît să cedeze

salariuîpe o zi fondului destinat greviştilor. De asemenea, au decis să declare
o grevă\ de solidaritate cu metalurgiştii, în caz că greva de la Reşiţa nu
încetează pînă la 15 aprilie44.
Aflîiid de intenţia minerilor, conducerea societăţii Reşiţa a dispus
suspendarea lucrului în 'minele de cărbuni exact în data de 16 aprilie, cînd
urma să înceapă greva de solidaritate. Prin această dispoziţie patronii au
căutat să-i intimideze pe muncitori45. Acţiunile patronilor erau sprijinite
de forţa armată şi de autorităţile administrative, care ,,şi-au început rolul
lor de terorizare” , interzicînd printre altele accesul reprezentanţilor Uniu­
nilor sindicale în centrele muncitoreşti.
. Măsurile coercitive n-au diminuat combativitatea minerilor, înzestraţi
c u . experienţa cîştigată în decursul numeroaselor ciocniri de clasă, bine
organizaţi şi strîns uniţi în acţiunile lor. Dimpotrivă, în cursul verii ei
şi-au prezentat propriile revendicări patronatului. Da 31 iulie 1926, un
număr de 4052 de mineri, din totalul d e '4512, cîţi avea angajaţi Societatea
UDR, şi-au expus doleanţele direcţiunii, solicitînd sporirea salariilor cu
35—45%, suplimentarea alocaţiei de chirie cu 50% şi a ajutorului famili­
al cu 100%. Nucleul combatant al muncitorilor care au declarat conflictul
de muncă l-au constituit şi de astă dată minerii organizaţi în sindicate,
în număr de 257246.
Patronatul a încercat să tărăgăneze tratativele; dar pînă la urmă a
fost nevoit să cedeze în faţa tenacităţii muncitorimii, astfel, că la 12 august
s-a încheiat o nouă convenţie colectivă, valabilă pînă la începutul anului
1927, care prevedea o mărire simţitoare a salariilor, cu procente variind
între 13-40%, în funcţie de locul de muncă, vechimea şi calificarea lucră­
torului. Celelalte pretenţii ale minerilor nu au fost însă acceptate47.
'• De remarcat că acest spor a reprezentat singura majorare mai sub­
stanţială a salariilor, dobîndită după anul 1923, deşi în acest răstimp de 3 ani
producţia şi randamentul minelor de cărbuni a crescut în mare măsură,
iar. beneficiile societăţii UDR — provenind din vînzarea produselor la pre­
ţuri tot mai înalte — de asemenea. Procesul de inflaţie care a continuat să
se extindă în aceşti ani, provocînd scumpirea produselor de larg consum,
i-a dezavantajat deci în mod net pe mineri, aducînd însă profituri capita­
liştilor.
Fenomenul de radicalizare care a cuprins muncitorimea din Banat în
anul ,1926 s-a manifestat şi printre minerii de la Mehadia. între 1—3 iunie
1926 aceştia au declarat grevă pentru a impune patronilor respectarea
contractului colectiv, care prevedea distribuirea unor cantităţi de făină
de calitate bună, la preţuri reduse. Or, făina primită de către mineri era de
proastă calitate. Greva a fost aplanată datorită intervenţiei serviciului de

44 Comei Gherga, Forme ale luptei desfăşurate de masele populare, conduse de

F.C.R., între anii 1924—1928 în judeţul Caraş-Severin, în Banatica, R eşiţa, 1971, p. 327.
46 Minerul, nr. 4 din 1 mai 1926.
46 Conflictele colective de muncă din 1926, p. 78 —79.
4! Ibidem.
334 L. BATHORY 10

-tante să fie distribuite. în caz contrar, muncitorii au declarat că vor înceta

cu totul munca40.
Dar proprietarii minelor au continuat să neglijeze administrarea cores­
punzătoare a exploatărilor, astfel încît singura cale de ieşire pentru mulţi
dintre mineri a rămas doar părăsirea localităţii, pentru a-şi găsi în altă
parte de lucru. Spre sfîrşitul anului n-au mai rămas la Cozla decît circa 50
de muncitori în vîrstă, care nu puteau părăsi localitatea.
Fenomenul de emigrare şi scăderea bruscă a numărului de lucrători
se constată începînd cu anii 1925—1926, şi la minele societăţii UDR, deşi
din cauze diferite. într-un singur an, din 1924 pînă în 1925, efectivul celor
angajaţi la exploatările de la Anina a scăzut de la 3557 la 2439 de persoane41.
Concedierile masive efectuate la Anina erau legate de procesul de intro­
ducere a tehnicii noi, de mecanizarea progresivă a lucrărilor din mină şi
de la suprafaţă, care aveau drept scop scăderea cheltuielilor de produc­
ţie şi sporirea randamentului şi intensităţii muncii depuse de mineri. Con­
comitent, galerii mai puţin rentabile, ca mina Panur, au fost închise în vara
anului 1926, ceea ce a dus la concedierea altor 500 de lucrători. Spre,sfîr­
şitul anului, au fost concediaţi 150 de muncitori de la minele Ocna de Fier.
Suspendarea lucrărilor la minele de mangan Delineşti, a lăsat fără muncă
alţi 85 de mineri42.
O nouă grijă a venit astfel să îngreuneze traiul, nici pînă atunci uşor,
al minerilor bănăţeni. împuţinarea locurilor de muncă, starea de nesigu­
ranţă provocată de concedierile repetate, apariţia şomajului au agravat
situaţia muncitorilor. Scăderea rapidă a efectivului de salariaţi a avut
repercusiuni şi asupra mişcării sindicale, provocînd slăbirea numerică a
celor mai importante organizaţii.
Da acest fenomen a contribuit şi atitudinea de intoleranţă pe care au­
torităţile burgheze o manifestau în continuare faţă de organizaţiile munci­
toreşti, fapt care îngreuna în mare măsură activitatea lor normală. Da con­
gresul sindical din august 1926, raportul Consiliului General al Uniunilor
Muncitoreşti arată : ,,Avem organizaţii care nu pot să-şi ţină adunările
de membri luni, ba chiar ani de-a rîndul, avem sindicate care nu pot func­
ţiona, fiindcă nu-şi pot cîştiga personalitatea juridică ani de-a rîndul, în
vreme ce activitatea celorlalte sindicate este stînjenită cu fel de fel de pie­
dici”43.
Măsurile represive ale autorităţilor administrative s-au abătut cu deo­
sebită asprime asupra organizaţiilor muncitoreşti din Reşiţa şi Anina în
timpul grevei generale a metalurgiştilor de la UDR din primăvara anului
1926, cînd minerii n-au privit pasiv înfruntarea încordată dintre .munci­
tori şi patroni, ci s-au solidarizat cu greviştii.

40 Ibidem.
41 Petru V. Dimian, Istoricul industriei siderurgice de laminate din România, 1924—1933.
Deva, 1935, p. 199.
4S Minerul, nr. 12 din 31 decembrie 1926.
43 Mişcarea sindicală din România, 1923 —1926, Cluj, [1926] p. 10.
9 GREVE ALE MINERILOR DIN BANAT (1922—1929) 333

de construcţii, la calea ferată industrială, precum şi la uzina electrică. Ast­

fel s-a format o puternică coaliţie muncitorească, cuprinzînd un număr de
5.403 de salariaţi, dintre care 4.961 au hotărît să participe la conflictul
colectiv. De remarcat că dintre aceştia 4.263 erau sindicalişti34. Muncitorii
au cerut sporirea salariilor cu 8 % şi a indemnizaţiei de chirie cu 1 0 0 %,
precum şi .scoaterea din convenţie a clauzei care dădea patronului dreptul
de a mări numărul orelor de lucru.
Atitudinea hotărîtă a delegaţilor muncitorimii la tratativele conduse
de Inspecţia muncii din Timişoara a determinat patronatul să cedeze în
oarecare măsură acceptînd o majorare de salar de 4% , precum şi sporirea
indemnizaţiei de chirie cu 25%. De asemenea s-a anulat dreptul patronilor
de a prelungi timpul de muncă35.
Prin noul contract colectiv, valabil între 1 iunie şi 1 decembrie 1925,
salariile medii ale minerilor de la Anina, Doman şi Secul au fost fixate la
125 de lei pe schimbul de lucru, iar ale celora de la Ocna de Fier şi Dognecea,
la 115 lei36. Muncitorii căsătoriţi de la Anina, Doman şi Secul obţineau o
Indemnizaţie de chirie de 100 de léi lunar, iar cei din celelalte comune cîte
50 de lei. Contractul colectiv fixa şi normele zilnice de extracţie, pe care
trebuiau să le îndeplinească echipele de muncitori mineri.
Deoarece prevederile referitoare la salarizare au rămas în continuare
nesatisfăcătoare, la 8 noiembrie 1925 întrunirile muncitoreşti de la Anina,
convocate de sindicatele miniere, au hotărît în unanimitate denunţarea
contractului colectiv37. Aceasta a dus la declanşarea unui nou conflict "de
muncă, la 30 noiembrie 1925, susţinut de astă dată numai de către angajaţii
de la exploatările miniere. Dar cererile de majorare a salariilor au fost res­
pinse.
Situaţia minerilor de la Cozla a continuat să rămînă precară şi în 1925,
deşi în primăvara acestui an minele au fost scoase de sub sechestru, iar
Societatea ,,Banca Sârbo-Română” a preluat gestiunea exploatărilor. Dar
după ridicarea sechestrului, proprietarii nu numai că n-au plătit salariile
restante, dar au neglijat cu desăvîrşire administrarea şi îngrijirea între­
prinderii38. Pentru a remedia această situaţie, muncitorii de la Cozla au orga­
nizat noi greve.
Da 15 mai 1925, 145 de muncitori de la Cozla (din totalul de 175) au
intrat în grevă datorită neachitării salariilor începînd cu data de 1 martie39.
Ducrul a fost reluat, numai după ce s-a dat asigurarea că salariile restante
vor fi plătite, totuşi ele nu au fost achitate nici pînă la data de 13 iulie, cînd
muncitorii au refuzat din nou să lucreze. Deşi minerii au primit şi de această
dată doar promisiuni, la 20 iulie lucrările de întreţinere a minei au fost re­
luate pe timp de o săptămînă, cu condiţia ca în acest răstimp salariile res-

33 Conflictele colective de muncă din 1925, p. 8 0 —81.

36 Ibidem.
36 Convenţiile colective din 1925, p. 8 8 —93.
37 M inerul, nr. 11 —12 din 31 decem brie 1925.
38 Ibidem.
33 Conflictele colective de muncă din 1925, p . 50 —51.
332 L. BÄTHORY 8

cu întîrzieri de luni de zile. Situaţia disperată în care au ajuns din această

cauză i-a determinat pe mineri să părăsească tactica legalistă şi, sfidînd
rigorile legii burgheze, să recurgă la mult mai eficienta armă a grevei.
Minerii de la Cozla au încetat lucrul în luna august 1924, din cauză că
nu primiseră salariul, timp de 3 luni. Justeţea incontestabilă a cauzei
muncitorilor a construis guvernul să nu-i sancţioneze pe grevişti conform
legii conflictelor de muncă, achitînd salariile restante30. Dar apoi minerii
de la Cozla au fost din nou daţi uitării, pînă în octombrie, cînd din nou mun­
citorii au declarat grevă.
Spre sfîrşitul anului, frămîntările lucrătorilor de la Cozla au fost înso­
ţite de cererea de sporire a salariilor, în care scop au înaintat un memoriu
către Ministerul de industrie şi comerţ la 21 noiembrie 1924, reclamînd spo­
rirea- salariilop cu 50%, respectarea termenelor de plată şi îmbunătăţirea
aprovizionării cu alimente şi îmbrăcăminte31. Deoarece Ministerul nu a luat
în considerare dorinţele muncitorilor, la 28 noiembrie lucrătorii au încetat
din nou munca. Noua grevă a durat pînă la 10 decembrie şi s-a încheiat
prin satisfacerea parţială a revendicărilor formulate de salariaţi32. Conform
hotărîrii de arbitraj a Tribunalului Caransebeş, pronunţată la 15 ianuarie
1925, s-a încheiat un nou contract colectiv, care prevedea creşterea-salari­
ilor cu 10 %33.
Luptele greviste purtate cu curaj de către minerii de la Cozla într-un mo­
ment în care măsurile represive ale autorităţilor atingeau punctul culminant,
greve încheiate toate prin victoria muncitorilor, au zdruncinat, din punct
de vedere moral, aplicabilitatea practică a prevederilor represive cuprinse
în Legea reglementării conflictelor de muncă. în plus, ele au demonstrat
încă o dată eficienţa acestei arme de luptă, specific proletare, în con­
fruntarea cu patronii. în anii următori exemplul muncitorilor de la Cozla
va fi urm at cu to t mai multă îndrăzneală de către ceilalţi mineri din Banat,
ajungîndu-se pînă acolo, încît, la sfîrşitul deceniului al treilea, greva să fie
folosită în mod curent ca mijloc de susţinere a revendicărilor muncitoreşti.
în cursul anului 1925 mişcarea revendicativă a minerilor bănăţeni s-a
axat în continuare pe problema măririi salariilor şi îmbunătăţirii aprovi­
zionării cu bunuri de consum. Conflictele de muncă declarate de către mi­
nerii din Mehadia şi Baia Nouă s-au soluţionat, pînă la urmă, prin acor­
darea unor sporuri de salarii de 3% , respectiv 4%.
în acelaşi an, minerii de la UDR au pornit o largă campanie pentru a
înfrînge rezistenţa neînduplecată a patronilor faţă de orice mărire de salar,
în acest scop, minerii de la Anina, Doman, Secul, Ocna de Fier, Dognecea
şi Delineşti şi-au unit revendicările cu cele ale celorlalţi muncitori din Anina,
care lucrau la fabrica de cocs şi cea de şuruburi, la secţia de mecanică şi

30 M inerul, nr. 10 din 31 decem brie 1924.

" 81 Arh. M inisterului de industrie şi com erţ (A rhiva m inisterului industriei construcţiilor
de m aşini, Bucureşti, D epozitul din str. P opa Nan), fond D irecţia G enerală a Minelor, dos.
nr. 678/1921, f. 13.
32 Conflictele colective de muncă din 1924, p. 26 —27.
33 Convenţiile colective din 1924, p. 4 8 —49.
7 GREVE ALE MINERILOR DIN BANAT (1922—1929) 331

obligat pe mineri să continue lucrul cu salariile din vechiul contract. Hotă-

rîrea de arbitraj a Tribunalului Lugoj din 9 august 1924 a confirmat acest
rezultat.
Pentru a preveni reînnoirea revendicărilor de către mineri, la sfîrşitul
lunii octombrie, cînd contractul colectiv expira, autorităţile au refuzat să
aprobe permisul de întrunire necesar pentru convocarea şedinţei sindicale,
în care urmau să se discute doleanţele muncitorilor26. Din această cauză,
tratativele fixate de Inspectoratul muncii Timişoara s-au amînat, iar pînă
la urmă vechiul contract colectiv a fost prelungit pînă în martie 1925. Men­
ţinerea salariilor la acelaşi nivel timp de 2 ani, în condiţiile creşterii verti­
ginoase a preţurilor, a diminuat simţitor venitul real al minerilor, avanta-
jînd în schimb în mare măsură balanţa de cheltuieli a Societăţii UDR.
Eşecul repetat al demersurilor efectuate în vederea sporirii salariilor,
i-a determinat pe minerii de la UDR să încerce ameliorarea situaţiei lor
pe alte căi, şi anume a fost reluată în mod energic campania pentru îmbună­
tăţirea asigurărilor sociale. Muncitorii mineri au cerut to t mai insistent
sporirea rentelor de accident, a pensiilor de invaliditate şi de bătrîneţe,
astfel încît întreţinerea rudelor inapte de muncă să împovăreze în mai
mică măsură bugetul familiei.
în vederea îmbunătăţirii asigurărilor sociale, muncitorii din Anina
au înmînat un amplu memoriu către Ministerul muncii în luna mai 1924,
cu prilejul vizitei în localitate a lui Traian Moşoiu, ministru al lucrărilor
publice, care era însoţit de un secretar de pe lîngă Ministerul muncii27'.
Memoriul muncitorilor descria slaba eficienţă a asigurărilor sociale,
care acordau muncitorilor incapabili de lucru pensii lunare derizorii de
cîte 5—60 lei, uneori după 30—40 de ani de muncă grea, cerînd suplimen­
tarea substanţială a acestora. De asemenea, memoriul dezvăluia birocra­
tismul şi venalitatea ce domneau în aparatul funcţionăresc al ocrotirilor
sociale, datorită desfiinţării controlului muncitoresc, revendicînd redarea
autonomiei caselor cercuale.
în urma intervenţiei viguroase a muncitorilor de la Anina, în iulie
1924 Ministerul muncii a modificat Legea asigurărilor sociale, în sensul
sporirii sensibile a pensiilor acordate foştilor mineri, cu suma de 600—1200
lei lunar28. De asemenea, au fost reînfiinţate consiliile de conducere ale ca­
selor cercuale, care urmau a fi compuse din reprezentanţi în număr egal
ai salariaţilor şi ai patronilor29.
Anul 1924 reprezintă un moment de cotitură în mişcarea revendicativă
a minerilor din Banat, datorită şirului de greve declanşate de mult încer­
caţii mineri de la .Cozla care, pe lîngă faptul că aveau salarii mai reduse în
comparaţie cu cei de la alte întreprinderi extractive, îşi primeau retribuţia

26 M inerul, nr. 11 din 30 noiembrie 1924.

27 Documente din istoria P artidului Comunist si a mişcării muncitoreşti . . . 1921 —1924
. . . p. 7 1 3 -7 1 4 .
28 Dare de seamă asupra activităţii Casei Centrale a Asigurărilor sociale pe anii 1912—
1934, B ucureşti, 1935, p. 41.
330 L. BÄTHORY 6

Organul PCR, „Socialismul” , a sesizat imediat caracterul noii măsuri gu­

vernamentale : „întreaga lege de altfel nu este decît un nou şir de puteri
pentru guvern de a putea desfiinţa, după bunul său plac, sindicatele munci­
toreşti” . Gazeta povăţuia concomitent muncitorimea „să întărească sin­
dicatele sale de breaslă şi întreaga piramidă de restricţiuni se va prăbuşi.
Puterea şi efectele legilor restrictive sînt în funcţiune de puterea sau slăbi­
ciunea muncitorilor”20.
Conferinţa regională a Partidului Socialist din Banat, din februarie
1924, a denunţat de asemenea încercările de distrugere a sindicatelor, pro-
testînd împotriva regimului anormal în care erau nevoite să activeze orga­
nizaţiile muncitoreşti21.
Şicanele aplicate sindicatelor miniere în legătură cu prevederile noii
legi a persoanelor juridice au fost însoţite, începînd din iulie 1924, de cea de
a şasea prelungire a stării de asediu22. Regimul stării de asediu îngreuna ne­
spus de mult chiar şi activitatea obişnuită a sindicatelor, fiind aplicat cu
deosebită străşnicie în zonele miniere. Pentru a avea permisiunea de a orga­
niza o şedinţă ordinară, sindicatele trebuiau să obţină aprobarea primpre-
torului, siguranţei, jandarmeriei, prefectului, comandamentului garnizoanei şi
chiar a comandamentului corpului de armată, procedură îndelungată, care
necesita luni de zile de alergătură — uneori zadarnică23.
Noua prelungire a stării de asediu a fost preludiul adoptării Regii
Mârzescu, îndreptată în primul rînd împotriva partidului comunist, dar
care periclita în mod grav activitatea oricărei organizaţii muncitoreşti.
Scoaterea partidului comunist în afara legii a reprezentat punctul culmi­
nant al politicii de reprimare şi înăbuşire a mişcării revoluţionare24*26.
Măsurile represive introduse de guvern trebuiau să asigure succesul
politicii economice deflaţioniste, promovată de liberali, care căutau să
realizeze o stabilizare a monedei în primul rînd prin îngheţarea, sau chiar
comprimarea salariilor. în consecinţă, în anul 1924, în Banat doar minerii
de la Cozla, Mehadia şi Baia Nouă au reuşit să obţină o oarecare majorare
a plăţilor.
în schimb s-a făcut totul pentru ca să nu se mărească salariile minerilor
de la UDR, care ar fi influenţat preţul de cost al oţelului, periclitînd con­
comitent nivelul profiturilor Societăţii Reşiţa. A contribuit la înăsprirea
atitudinii patronatului şi reducerea simţitoare a comenzilor de stat adresate
uzinelor Reşiţa în anul 1924. Ca urmare, atunci cînd la 30 aprilie 1924 un
număr de 5817 de muncitori aparţinînd Direcţiei miniere a UDR au solici­
ta t sporirea salariilor28, patronii au tărăgănat tratativele, iar apoi i-au

. 20 Documente din istoria P artidului Comunist şi a mişcării muncitoreşti . . . 1921 — 1924,

. . . p. 646.
21 M. C. Stănescu, op. cit., p. 217.
32 M onitorul Oficial d in 25 iulie 1924.
28 M inerul, nr. 7 din 31 iulie 1924.
84 N. Ceauşescu, Partidul Comunist Român — continuator al hiptei revoluţionare şi
democratice a poporului român, al tradiţiilor mişcării muncitoreşti şi socialiste din România,
B ucureşti, 33d. politică, 1966, p. 28.
26 Conflictele colective de muncă din 1924, p. 50 —51.
5 GREVE ALE MINERILOR DIN BANAT (1922—1929) 329

care atestau situaţia grea a muncitorilor, ministerul a fost nevoit să admită

sporirea salariilor cu 45 % şi îmbunătăţirea aprovizionării minerilor15.
în prima jum ătate a anului 1923 au reuşit să obţină îmbunătăţire de
salar şi minerii de la exploatările aparţinînd de UDR, precum şi cei de la
Mehadia. Sporurile de salarii erau însă rapid înghiţite de inflaţia ce se făcea
to t mai puternic simţită. Astfel, ziarul „Socialismul” remarca: „Valul
nebun de exploatare pînă la sînge acoperă întreaga ţară. Fiecare ceas aduce
o nouă scumpete. în fiecare zi b nouă bucată de pîine este smulsă de la
gura muncitorului, a nevoiaşului. Azi se urcă preţul pîinii, mîine al cărnii,
al ouălor, al lemnelor. Haine şi încălţăminte nu se mai pot cumpăra.. "16.
în această situaţie minerii cereau de fiecare dată sporirea salariilor,
în octombrie 1923, la expirarea contractului colectiv, minerii aparţinînd
de UDR au pretirs o nouă augmentare de salar, deoarece scumpetea s-a
dublat în comparaţie cu sporul de 15% obţinut în luna mai17. Dar patronii,
care doreau să profite de conjunctura inflaţionistă pentru a-şi rotunji cît
mai mult profiturile, se situau pe o poziţie tot mai rigidă. La tratativele
din noiembrie 1923 societatea Reşiţa a refuzat în mod categoric să mai
acorde mărire de salar. Pe lîngă aceasta, Tribunalul Lugoj, care trebuia să
decidă asupra revendicărilor salariaţilor, s-a pronunţat deschis de partea
patronilor. în semn de protest, muncitorii mineri din Anina au ţinut o adu­
nare publică la 9 decembrie 1923, în care aii adoptat o rezoluţie „contra
patronului, Societatea Reşiţa, care neţinînd cont de scumpetea cea ma­
re cu care se luptă din greu clasa muncitoare, a refuzat să acorde vreo îm­
bunătăţire de salar”18.
Coincidenţa în timp între contraatacul patronilor şi sciziunea mişcării
sindicale din România, în septembrie 1923, nu este întâmplătoare. A deve­
nit astfel evident încă o dată că lipsa de unitate a mişcării muncitoreşti
defavorizează întregul proletariat, indiferent de orientarea politică a orga­
nizaţiilor ei. Ruptura cu elementele revoluţionare din sindicate a accen­
tu at tendinţa conducătorilor sindicali reformişti de a folosi în relaţiile cu
patronii şi cercurile guvernante, aproape în exclusivitate, metoda tratati­
velor şi a memoriilor, renunţînd la grevă19.
Ofensiva patronală a fost corelată cu noi măsuri restrictive pe plan
legislativ de către guvernul liberal. în decursul anului 1924 a fost adoptată
Legea persoanelor juridice, care tindea să îngreuneze exercitarea drepturilor
dobîndite de sindicate în anul 1921 privind reprezentarea legală a drep­
turilor muncitorilor sindicalişti în faţa patronatului şi autorităţilor.

15 B uletinul m uncii şi al ocrotirilor sociale, IV, 1923, nr. 6 —7, p. 233—236. lo a n Cicală,
Aspecte ale dezvoltării economice şi sociale în clisura D unării (1918— 1938), în A nuarul Institu­
tului de istorie din Cluj, voi. X III, 1970, p. 335.
16 Documente din istoria P artidului comunist si a mişcării muncitoreşti . . . 1921 —1924,
. . . p. 487.
17 M inerul, nr. 11 din' 30 noiembrie 1923.
18 Idem, nr. 12 din 31 decem brie 1923.
19 M. C. Stănescu, Mişcarea muncitorească din România între■ anii 1921 — 1924,
B ucureşti, E d. politică, 1971, p. 230.
328 L. BÄTHORY 4

cu scumpetea ce lua proporţii to t mai mari. Aceasta a reuşit în unele cazuri.

Astfel, în prima jumătate a anului 1922 „grupele Anina, Dognecea, Doman,
Ocna de Fier şi Secul au legat un contract colectiv nou, care le-a asigurat
iarăşi o mărire de salar de 30%. Tot asemenea Aghireşul, Baia Nouă şi Coz-
la au legat contracte colective noi, unde au cîştigat cîte 50% mărire de
salar”10.
Ba Congresul Uniunii Muncitorilor Mineri din iulie 1922 s-a arătat că
minerii din Banat au fost aproape singurii care, în pofida represiunilor
declanşate de autorităţi cu prilejul grevei generale, au reuşit să-şi salveze
organizaţiile, iar ulterior să pornească pe calea unei reorganizări eficiente.
„Muncitorimea de aici a rămas în masă compactă, strînşi unii lîngă alţii
şi încetul cu încetul au agitat şi organizat pe toţi aceia care nu au fost or­
ganizaţi. Aşa că azi, din totalitatea muncitorilor care lucrează la o mină
din Banat, din fiecare 100 de muncitori 95 sînt organizaţi . . . ” . într-adevăr,
în momentul congresului, grupele de la Anina cuprindeau 2.634 de sindica­
lişti, iar cele de la Dognecea cîte 370, Ocna de Fier — 283, Secul — 246,
Doman — 191, iar Baia Nouă — 122 membri11.
Fiind bine organizaţi, muncitorii mineri au izbutit să impună contracte
colective convenabile şi în a doua jumătate a anului 1922. Tendinţa de a
reglementa condiţiile de muncă şi salarizare pe calea convenţiilor colective
s-a manifestat de altfel şi la minerii neorganizaţi de la exploatările mai
mici. De exemplu, lucrătorii de la 'Rusca Montană au încheiat o astfel de
înţelegere cu patronii în luna noiembrie 192212.
Paralel cu lupta pentru atenuarea diferenţei dintre preţuri şi salarii,
minerii din Banat continuau să revendice autonomia asigurărilor sociale.
Urmări grave avea lipsa de control al muncitorimii în special în domeniul
serviciilor sanitare, din ce în ce mai neglijate. Ca urmare, bolile cuprindeau
muncitorimea, în special tinerii şi minorii, adesea subnutriţi, care lucrau
în mine peste puterile lor13.
în anul 1923 tendinţa muncitorimii miniere de a se organiza în vederea
luptei pentru ameliorarea nivelului de trai se accentuează. Astfel, filiala
dè la Mehadia, destrămată în urma represiunilor din anii 1920—1921, a
fost reînfiinţată în aprilie 192314, iar numărul muncitorilor organizaţi de la
Baia Nouă, Cozla, Văliug şi alte localităţi a crescut.
Paralel cu aceasta s-au intensificat mişcările revendicative ale mineri­
lor. în 1923 minerii de la Cozla, cel mai prost plătiţi, datorită neglijenţei
cu care îi trata Ministerul de industrie şi comerţ care exploata minele din
localitate, au declarat grevă, iar apoi au adresat un memoriu către forul
tutelar, descriind, lipsurile pe care le îndurau. Faţă de probele evidente

10 M inerul, nr. 5 din 1 iulie 1922.

11 Ibidem.
12 B uletinul m uncii şi al ocrotirilor sociale, IV , 1923, nr. 1—2, p . 4 2 —43.
13 Tineretul socialist (Bucureşti), n r. 16 d in 27 noiem brie 1922.
14 M inerul, nr. 6 —7 din 31 iunie 1923.
3 GREVE ALE MINERILOR DIN BANAT (1922—1929) 327

membru de partid ca, în vederea intensificării vieţii sindicale şi pentru rea­

lizarea unităţii sindicale, să desfăşoare o muncă însufleţită şi plină de ab­
negaţie” 6.
încercarea claselor dominante de a scoate sindicatele de sub influenţă
PCR a reuşit în unele cazuri. Astfel, chiar Uniunea Muncitorilor din In­
dustria Minieră din România, care s-a format în regiuni unde influenţa
social-democrată data încă dinainte de război — în Banat, Munţii Apuseni
şi Valea Jiului — a ajuns în curînd sub controlul [reformiştilor. Aceştia,
deşi condamnau măsurile represive ale autorităţilor burgheze şi îngrădirea
severă a dreptului la grevă, au acceptat încadrarea activităţii sindicatelor
miniere în cadrul îngust oferit de legislaţia burgheză, renunţînd să lupte
pe cale revoluţionară împotriva prevederilor legii.
Desigur, fără a apela la presiunea revoluţionară a muncitorilor orga­
nizaţi, rezultatele obţinute în confruntările cu patronii erau destul de mo­
deste, după cum o recunoaşte însăşi darea de seamă a Uniunii Muncitorilor
Mineri pe anul 1922 : ,,în urma dispoziţiilor noi, care interzic cu desăvîrşire
muncitorilor mineri de a recurge la grevă, Uniunea a căutat pe alte căi,
conform dispoziţiilor legii, să obţină revendicările membrilor săi. Trata­
tivele, obositoare şi costisitoare, au avut însă rezultat foarte palid”7.
Partidul comunist, datorită clarviziunii sale, şi-a dat seama că sindi­
catele trebuie să ducă o luptă hotărîtă împotriva legislaţiei burgheze, pentru
a obţine abrogarea prevederilor ei restrictive. în acest scop, ziarul „Rupta
socialistă” i-a îndemnat pe comunişti să intre în toate sindicatele de breaslă;
pentru a le imprima dinamism şi vigoare şi a le determina să pornească
lupta împotriva legilor represive8. ..
Consolidarea sindicatelor era cu atît mai necesară, cu cît procesul de
reorganizare a organizaţiilor muncitoreşti, puternic lovite de represiunile
dezlănţuite cu prilejul grevei generale, era în plină desfăşurare. Slăbirea sin­
dicatelor a dus la agravarea stării materiale, a muncitorimii. Sindicatele
din Banat căutau să prevină înrăutăţirea situaţiei social-economice a sa­
lariaţilor în special pe calea încheierii unor contracte colective ale căror
prevederi să le apere drepturile şi interesele. în acest sens, Congresul sindi­
catelor din Banat din 23—24 aprilie 1922 „a luat în considerare toate acele
idei fundamentale după care contractele colective de muncă sînt instrumente
potrivite pentru reglementarea salariilor şi a condiţiilor de muncă. Sindi­
catele au datoria ca în spiritul ce se degajă din contractele colective să
pregătească procesul de socializare şi să facă totul pentru crearea comi­
tetelor pe întreprindere” 9. :
Cu prilejul încheierii contractelor colective, sindicatele? miniere dip
Banat încercau să asigure asemenea sporuri de salarii care să ţină pasul

6 Documente din istoria P artidului Comunist si a mişcării muncitoreşti 1921 —1924, . . .

p. 257.
7 M inerul (Cluj), nr. 2 din 28 februarie 1923.
8 Documente din istoria P artidului Comunist si a mişcării muncitoreşti . . . 1921 —1924, . . .
p. 2 4 9 -2 5 1 .
9 Idem , p. 202.
326 L. BATHORY 2

Influenţa sindicatelor nu depindea însă numai de tendinţa to t mai

manifestă a muncitorimii spre organizare, ci şi de politica dusă de statul
burghez în încercarea de a „reglementa” lupta de clasă, cu alte cuvinte,
de politica muncitorească şi legislaţia socială promovată de către diferitele
guverne.
în primii ani postbelici, acţiunile revoluţionare ale oamenilor muncii,
îndeosebi greva generală din 1920, au demonstrat forţa solidarităţii de clasă
proletare şi au silit burghezia să acorde unele drepturi muncitorimii. „Răz­
boiul a slăbit într-atît burghezia românească, încît îndată după încheierea
lui; corespunzător cu dispoziţia revoluţionară a proletariatului, a fost ne­
voită să facă unele concesii”3.
Paralel cu aceasta, guvernele burgheze au căutat să .elaboreze o ase­
menea legislaţie a muncii, care să abată proletariatul de pe făgaşul luptei
politice revoluţionare, promovată de Partidul Comunist Român, pe calea
revendicărilor strict economice. Astfel, lupta muncitorimii pentru îmbună­
tăţirea situaţiei sale materiale era admisă, cu condiţia să nu primejduiască
orânduirea burgheză în ansamblul ei.
Expresia cea mai clară a acestei politici s-a materializat în Legea pen­
tru reglementarea conflictelor colective de muncă din 1920, modificată
în 1922, şi Legea organizării profesionale din anul 1921. îngrădind, pe cît
posibil, declanşarea grevelor, interzicîndu-le în ramuri esenţiale de activi­
tate — cum ar fi chiar minele de combustibil, unde erau ocupaţi .majori­
tatea minerilor din Banat — Legea Trancu-Iaşi prevedea însă modalitatea
reglementării conflictelor de muncă pe calea tratativelor directe dintre
muncitori şi patroni, în cadrul procedurii de arbitraj. Muncitorii aveau
astfel' posibilitatea de a-şi desemna reprezentanţii lor în comisiile de arbi­
traj, să-şi expună în mod organizat cererile şi să urmărească mersul trata­
tivelor, ceea ce reprezenta totuşi un pas înainte4*6.
Legea sindicatelor profesionale avea un caracter to t atît de ambiguu.
Căutînd să interzică activitatea politică a organizaţiilor profesionale, această
lege. încerca să scoată sindicatele de sub influenţa PCR şi să reducă, atri­
buţiile lor la domeniul îngust al revendicărilor materiale.
Partidul comunist şi-a dat însă seama că această lege are şi prevederi
card pot fi utile pentru apărarea intereselor clasei muncitoare. Astfel, acor­
darea personalităţii juridice sindicatelor de lucrători, paralel cu dreptul
de a reprezenta interesele materiale ale angajaţilor în faţa patronatului,
ofereau posibilitatea de a lupta pentru diminuarea exploatării capitaliste8.
Ca urmare, partidul comunist a militat pentru întărirea continuă a
sindicatelor. în iulie 1922, PCR a adresat o „Chemare către proletariatul
din Ardeal şi Banat”, prin care „îndeamnă pe fiecare muncitor să intre
neîntârziat în sindicatul profesiunii din care face parte şi obligă pe fiecare

8 Documente din istoria P artidului Comunist şi a mişcării muncitoreşti revoluţionare din

România, 1921 —1924, B ucureşti, E d. politică, 1970, p. 454.
4 Mişcarea muncitorească şi legislaţia m uncii în Rom ânia 1864 —1944. B ucureşti, E d.
Ştiinţifică, 1972, p. 110.
6 Ibidem.
ACŢIUNI REVENDICATIVE ŞI GREVE ARE MINERILOR
DIN BANAT ÎNTRE ANII 1922-1929
DE

h . BÄTHORY

Minerii bănăţeni s-au afirmat în mod constant şi energic în viaţa social-

politică a României interbelice, atît prin numărul şi gradul înalt de concen­
trare în unităţi productive de importanţă primordială, cît şi prin puterea
lor organizată şi spiritul de luptă şi solidaritate proletară, caie i-a trans­
format într-un adversar de temut în ochii patronatului şi ai cercurilor gu­
vernante.
Minerii din Banat reprezentau o forţă impunătoare prin însăşi numă­
rul lor, care varia între 7.000—10.GCO de muncitori, în funcţie de conjunc­
tura economică1. Ei deţineau o pondere însemnată — de circa 17,7 % — din
totalul muncitorilor de la minele de cărbuni, minereuri şi cariere din Româ­
nia, faţă de procentul de 65,1% înregistrat în minele din Ardeal şi de 17,
2% la exploatările din rëstul ţării2. Cea mai mare parte a minerilor bănă­
ţeni — în număr de circa 4.000—5.000 — erau ocupaţi în minele de cărbu­
ne, fier şi mangan de la Anina, Doman, Secul, Dognecea, Ocna de Fier
şi Delineşti, care aprovizionau cu materie primă uzinele Reşiţa. Alţii tru ­
deau în întreprinderile carbonifere de la Baia Nouă, Cozla, Mehadia, Rupac
sau Rusca Montană. Exploatările de feldspat şi cuarţ de la Teregova cu­
prindeau un număr mai restrîns de lucrători.
Rezultatele obţinute de muncitori în cursul acţiunilor revendicative
erau determinate numai în parte de puterea lor numerică şi de situaţia mo­
mentană a economiei. O influenţă esenţială asupra deznodămîntului con­
flictelor de muncă avea nivelul de organizare a muncitorimii. Conştientă
de acest fapt, muncitorimea minieră din Banat s-a străduit în tot decursul
perioadei să-şi întărească şi să extindă organizaţiile sindicale pentru a le
transforma în puternice instrumente de luptă în confruntările cu cercurile
patronale.

1 Statistica m inieră a României în tre anii 1922—1929.

2 Situaţia clasei muncitoare din România, 1914 —1944. Sub red acţia lu i N . N. Constanti-
nescu, Bucureşti, E d. politică, 1966, p. 168.
23 PROBLEMA AGRARĂ IN TRANSILVANIA (1921—1929) 323

DE PR O B L ÈM E A G R A IR E D ANS DA PRESSE) ' R O U M A IN E D E TRA N SY L V A N IE.

1921 —1929J

(Résumé)

De problèm e agraire a tro u v é dans -la presse le te rra in d ’une am ple confrontation, p or­
ta n t, sous les aspects les plus divers, su r les in térêts des classes sociales, des m ilieux e t
des p artis politiques, sur leurs doctrines économico-sociales. C’est pourquoi l ’u tilisation judicieuse
de la presse comme source historique, ainsi que la confrontation des données q u ’elle fournit,
avec les docum ents des archives d o nnent au x études d ’histoire contem poraine l ’éficacité d ’ar­
gum entation nécessaire à l’ébauche q u ’on essaye de faire su r les réalités de l’époque m enti­
onnée.
D’étude présente com prend la poursuite scientifique que l ’au teu r entreprend (en se
fo n d an t sur les données prov en an t de la presse), dans, le b u t de déceler le processus com­
plexe e t de longue durée des transform ations intervenues dans le dom aine agraire, en commen­
ç a n t p a r la lu tte pour la réform e agraire p o u r continuer p a r l’analyse des phases de rep ar­
tage de la terre, e t p ar celle des actions techniques e t formelles re g a rd a n t la mise en p ratiq u e
de la réform e des années 1921 — 1929.
 322 G. HRÏSTODOL 22

încheiem acest capitol privind mersul lucrărilor tehnice de expropriere

şi împroprietărire, notînd datele înscrise într-un articol semnat chiar de
persoana care a condus aplicarea reformei în Transilvania76. Relevînd si­
tuaţia agriculturii şi a repartiţiei proprietăţii funciare înainte de război,
Emil Petrini descrie pe larg fazele prin care a trecut, complexa şi întor-
tochiata legislaţie agrară în virtutea căreia s-a executat noua repartiţie
a pămîntului şi în finalul articolului publica datele statistice ale stadiului
aplicării pe teren a reformei agrare.
Reluînd datele puse la dispoziţie de Casa Centrală a împroprietăriri­
lor pînă la 1 ianuarie 1929 situaţia se prezintă astfel : A u fost date în stă-
pînirea satelor 632.823 iugăre (din care 300.196 cu titlu definitiv, iar 332.727
conform articolului 29**).
S-au înscris pe tablourile de împroprietărire 454.673 locuitori, din care
337.082 români şi 117.591 minoritari.
A u primit pămînt 280.679 (români 212.803, maghiari 45.628 germani
15.934, alte naţionalităţi 6.314).
Conform legii debitarea celor împroprietăriţi se) făcea după executarea
tuturor lucrărilor, sfîrşite cu întabularea pe seama ţăranilor a lotului pri­
mit.
Repartizînd numărul lotaşilor, 29.904, cărora li s-au fixat cuantumul
sumei ce aveau de plătit, la cei 280.679 de ţărani care au primit pămînt
putem vedea care era proporţia reală asupra mersului lucrărilor tehnice
şi formale privind aplicarea reformei agrare în latura ei cea mai complicată,
cea a împroprietăririlor definitive.
Dar imaginea îndelungului proces pe drumul noii repartizări a proprie­
tăţii funciare ar rămîne incompletă dacă nu ar cuprinde aspecte decurgînd
din tărăgănarea autorităţilor, abuzurile la exproprieri şi împroprietăriri,
nemulţumirile ţărănimii, incidentele care au avut loc etc.
Culegerea acestor informaţii din miile de pagini ale ziarelor şi reviste­
lor vremii, coroborate cu datele existente în arhivele judeţene şi centrale
presupun o migăloasă trudă, la capătul căreia însă se va ajunge la creio­
narea unei imagini cît mai apropiate de realitatea istorică a marelui proces
de reîmpărţire a pămîntului ce s-a desfăşurat în România de după primul
război mondial.

76 Petrini, Em il, Reforma agrară în Transilvania, Banal, Crisana si M aramureş,

1929, p. 2 8 5 -3 1 4
* D upă legea m o d ificato are d in 23 iu n ie 1922 (a celei d in 1921) s-a em is c irc u la ra
n r. 13.575 din 7 iulie 1922 p riv ito a re la norm ele de ex p ro p riere şi îm p ro p rie tă rire . P u n c ­
tu l 29 din aceste in s tru c ţiu n i sta b ile a că în cazu l cînd lipsesc p la n u rile sa u n u sîn t
conform e cu s ta re a de fa p t, d a re a în stă p în ire să se fa c ă de organele agricole jiid e ţe n e
p e b aza lo tu lu i tip şi ta b lo u l celor în d r e p tă ţiţi.
D in cau za lipsei de fo n d u ri şi p erso n al te h n ic lu c rările de m ă su ra re , p a rc e la re şi
aplicare pe te re n a îm p ro p rie tă ririlo r d efin itiv e a u în tîr z ia t şi. a tu n c i s-a fă c u t a p e l la
a rt. 29 p e n tru a molcomi sp iritele ţă ra n ilo r n e ră b d ă to ri, pe b u n ă d re p ta te , a se în s tă p în i
pe p ă m în tu l ce le a p a rţin e a .
21 PROBLEMA AGRARA IN TRANSILVANIA (1921— 1929) 321

Inspectoratul geodezic şi cadastrul din Cluj a luat măsura, în 1924,

de a trimite oficial delegaţi în comune pentru a asculta plîngerile săteni­
lor şi a îndrepta situaţia73.
în această perioadă, repartiţia proprietăţii agrare din Transilvania
se modificase substanţial. Dacă înainte de reforma agrară, statistic proprie­
tatea agrară se prezenta astfel :
Proprietatea Ha Procente
de la 0 —10 ha 2.536.738 34%
de la 10-100 ha 2.153.117 29%
peste 100 ha 2.751.457 37%
iar proprietarii:
Proprietăţi Proprietari Procente
de la 0—10 ha 843.448 87,6%
de la 10—100 ha 113,887 11,8%
peste 100 ha 4.601 0,6%
după reformă, configuraţia proprietăţii apare mult modificată şi reprezintă
următorul aspect :
Proprietatea Ha Prownte
de la 0—10 ha 4.135.185 55,5%
de la 10—100 ha. 2.153.117 29%
peste 100 ha 1.153.010 15,5%

Cu alte cuvinte se poate remarca faptul că înainte de împroprietărire,

0,6% din numărul proprietarilor deţineau 37% din suprafaţa pămîntului,
iar 87,6% stăpîneau numai 34%. După reformă proprietatea mică îşi
măreşte suprafaţa înstăpînită pînă la 55,5% din totalul suprafeţei de
pămînt, în timp ce marea proprietate se reduce de la 37% la 15,5 %74.
în urma acestor modificări, revista se crede îndreptăţită să afirme
că faza lucrărilor de expropriere este terminată, la fel şi cele de împroprie­
tărire, în afară de unele litigii încă pendinte de Comitetul superior agricol
şi că „pămîntul a trecut în posesia ţăranilor şi nu a rămas decît operaţiile
de parcelare definitivă”75. Pe marginea acestei afirmaţii considerăm însă
a sublinia că cu to t progresul realizat în înfăptuirea reformei, zecile de
mii de cereri ale sătenilor, abundenţa abuzurilor, suprafaţa mică intabulată
pe seama noilor împroprietăriţi vădeşte o situaţie care este încă departe
de a încheia un proces chiar în limitele legislaţiei agrare promulgate de
regimul politic al acelor vremi.

73 Ibidem
74 R eform a agrară în T ransilvania, Societatea de mîine, 1926, I I I , n r. 10, din 7 m artie,
p. 186
75 Ibidem-

21 — Anuarul Institutului de Istorie şi Arheologie

320 G. HRÏSTODOL 20

agrare în dauna ţăranilor în d reptăţiţi... „Cu toate acestea „reforma este

o mare dreptate socială faţă de trecut-şi un rezultat important al democra­
ţiei pe care trebuie să-l ştie ţărănimea pentru a se înrola în mişcările demo­
cratice” 68. în continuare se dau datele statistice referitoare la stadiul lu­
crării. Aceste date corespund cu „lămuririle” -lui Petrini pe care le-am
am intit mai înainte .69
Din declaraţiile oficiale apărute succesiv în mai multe numere ale
gazetei „înfrăţirea” reiese că judeţul Turda-Arieş a fost unul din judeţele
care au cunoscut un ritm mai accelerat în ce priveşte lucrările de expro­
priere şi împroprietărire şi tocmai din acest motiv, probabil ziarul se anga­
jează să publice un articol mai detaliat asupra situaţiei agricole de aici.
Reluînd declaraţiile consilierului agricol judeţean se arată că s-au expro­
priat definitiv, în a doua instanţă 98.699 iugăre, iar în prima instanţă
12.754 iugăre. S-au expropriat deci 111.453 iugăre din 196.099. iugăre supuse
exproprierii. Conform legii agrare pădurile de 41.529 şi păşunile de 22.425
iugăre nu trec pe seama fiecărui individ, ci se menţin ca proprietăţi colec­
tive pe seama comunelor şi numai 47.489 iugăre este supus lotizării din
cele 111.453 de iugăre expropriate70. Consilierul agricol consideră că lucrări­
le fundamentale de expropriere sînt terminate şi că în „urma exproprieri­
lor, proprietari cu mai mult de 300 iugăre cultivabile şi 200 iugăre pădure
nu mai rămîn în acest judeţ”71. Din aceeaşi declaraţie aflăm că în cursul
anilor 1922 şi 1923 s-au efectuat 9 împroprietăriri definitive pe 7089 iugăre,
de care au beneficiat un număr de 1687, săteni. Restul pămîntului expro­
priat s-a dat în folosinţă provizorie, pînă ce vor fi împroprietăriţi definitiv
sătenii îndreptăţiţi.
Referindu-se la atmosfera în care s-au săvîrşit aceste exproprieri şi îm­
proprietăriri, autorul declară că la primele n-au fost nemulţumiri; în schimb
împroprietăririle au fost. acompaniate de nedreptăţi.
Putem să constatăm că frecvenţa cu care presa, mai ales cea liberală
relua stadiul lucrărilor reformei agrare, avea menirea a linişti spiritele agi­
tate. Se remarcă totuşi faptul că lucrările de expropriere şi împroprietărire,
părăsesc punctul mort şi chiar dacă se deplasau cu încetineală, exista
totuşi o perspectivă favorabilă ţărănimii. Noua situaţie îndreptăţeşte zia­
rul „Clujul’-’ aşa zis independent să declare că „ în sfîrşit situaţia cu refor­
ma agrară din Ardeal se îmbunătăţeşte mereu. Spiritele ţărănimii noastre
sînt aproape pe deplin liniştite şi ea aşteaptă cu încredere împărţirea pămîn­
tului. Acum „nu se mai prezintă delegaţii după delegaţii compuse din ţă ­
rani în frunte cu fruntaşii comunelor, cheltuind parale grele în disperarea
lor, pînă ajungeau la Cluj şi chiar mai departe pentru a-şi expune plîngerile
şi a cere oamenilor competenţi asanarea relelor” 72.

68 T rib u n a Socialistă, 1923, X IX . n r. 16 d in 26 aug. p. 2

69 Ibidem
70 în fră ţire a , 1924, IV, nr. 1018, din 24 febr. p. 5
71 Ibidem
72 Clujul, 1924, II , nr. 1, din 23 m artie, p. 1
19 PROBLEMA AGRARĂ ÎN TRANSILVANIA (1921— 1929) 319

ţă ■ judecătorească a comisiei judeţene, au îndreptat lucrurile pe făgaşul

legal04.
După acest zgomotos turneu liberal de împroprietărire să zăbovim
acum asupra stadiului general al lucrărilor din Transilvania după datele
furnizate de însăşi publicaţia partidului liberal. Ultilizînd cifrele oficiale
cerute de la Resortul de agricultură din Cluj ziarul notează următoarea
situaţie :
Suprafaţa expropriabilă este de 2.882.600 iugăre. Au fost expropriate
definitiv 566.994 iugăre pămînt arător : 119.041 iugăre fîneţe ; 265.761
iugăre păşune ; 572.431 iugăre pădure ; 35.831 iugăre pădure alpină ; şi
16.367 diverse. în total 1.576.425 iugăre repartizate la 2468 de comune din
4125 cîte erau în Ardeal. .
împroprietăririle :
Au fost parcelate, date în folosinţă definitivă şi trecute în cartea fundua-
ră 15.790 iugăre arător, 2002 iugăre fîneţe, 6193 iugăre păşune, 10.000
iugăre pădure [nu sînt trecuţi stînjenii —- G.H.]. Aceste împroprietăriri
se referă la 55 de comune65.
Acelaşi ziar revine în 4 iulie şi publică ,,lămuririle’:’ lui E. Petrini asu­
pra situaţiei exproprierilor şi împroprietăririlor în Transilvania pînă la
1 iunie 1923. O dăm şi pe aceasta aproape în întregime pentru a dezvălui
cît de oscilante sînt datele publicate.
Conform acestor lămuriri s-au expropriat în 2750 comune, 5358 de
proprietăţi cu 3.538.823 iugăre, 1.956.371 revenind sătenilor. La acea dată
erau în apel 717 comune cu 1522 proprietăţi care au o suprafaţă de 1.017.945
iugăre din care s-a expropriat 506.494 iugăre60.
Publicate la o lună, după cele precedente şi referindu-se la aceeaşi
perioadă, comparîndu-le nu au alt dar decît acela de a dezorienta. Cu ex­
cepţia pădurilor şi păşunilor, declară mai departe E. Petrini, lucrările de
expropriere sînt aproape terminate; în schimb cele de împroprietărire merg
mult mai greu, din cauza unor dificultăţi tehnice. Luîndu-se „măsuri su­
plimentare s-a ajuns ca pînă la 15 iunie 1923, să se împroprietărească 60
de comune, cu 7320 îndreptăţiţi", cărora le-a revenit suprafaţa de 60.992
iugăre67.
Trecuseră deci doi ani de la promulgarea legii de reformă agrară şi în
acest timp, cu toată propaganda care se făcuse în jurul acestei probleme,
din suprafaţa de 1.956.371 iugăre expropriate, ţăranilor li s-a acordat, cu
acte definitive o suprafaţă de numai 60.992 iugăre, ceea ce trebuie să accen­
tuăm, este foarte puţin.
Vorbind despre stadiul lucrărilor, decurgînd din aplicarea pe teren
a reformei agrare, Tribuna Socialistă, organul Partidului Socialist reia
datele furnizate de Casa centrală de împroprietărire şi declară că ele (date­
le) „nu vorbesc de nedreptăţile şi speculile ce s-au făcut în jurul reformei*68

61 în frăţirea, 1923, I I I , nr. 755, d in 21 m artie, p. 8

05 în frăţirea, 1923, I I I , n r. 816, din 9 iunie, p. 3
68 Ibidem , 1923, I I I , nr. 836, din 4 iulie, p. 1
87 Ibidem
318 G. HRÏSTODOL 18

Revista acordă un spaţiu ceva mai larg primei împroprietăriri din Bihor,
consemnînd importanţa deosebită a actului împroprietăririi. „ în istorie
— scrie ea — faptele şi evenimentele care închid o epocă şi deschid alta,
în care dezvoltarea se desfăşoară într-o direcţie nouă se numesc făcătoare*
de epocă. Un astfel de eveniment s-a petrecut şi în Bihorul nostru în ziua
de 25 septembrie 1922, cînd în comuna Dicăneşti cel mai sărac sat din Bihor
s-a făcut prima împroprietărire a desmoşteniţilor. Cu acest fapt începe o
epocă nouă, plină de aşteptări, în viaţa oropsitului ţăran bihorean”89.
Se consideră că acest fapt este un act de dreptate socială, dar şi de înţeleap­
tă prevedere politică şi . „mijlocul cel mai propriu a uşura şi desăvîrşi
consolidarea şi aşezarea pe temelii trainice a statului român” 60.
în cadrul lucrărilor tehnice s-au expropriat 759 iugăre de pădure din
domeniile episcopiei catolice din Oradea, din care 639 au trecut în proprie­
tatea ţăranilor din Dicăneşti.
După mai bine de jumătate de an de tăcere, ziarul „înfrăţirea” reia
seria ştirilor despre mersul reformei agrare. Astfel numărul 830 din 26
iunie 1923 anunţă că prima împroprietărire a anului a avut loc în comuna
Sîn-Mihaiul de Jos şi cel de Sus, din judeţul Turda-Arieş. Cu acest prilej
au fost împroprietăriţi 137 săteni, din care 49 maghiari, cu o suprafaţă de
784 iugăre. Festivitatea s-a încheiat cu tragerea primei brazde, urmată
de o imensă horă, la care s-au prins ţărani şi oficialităţi, lucru ce a dat un
colorit de entuziasm actului de împroprietărire.
Itinerariul împroprietăririi parcurge apoi următoarea rută : în 9 iulie
comunele Coşlariu şi Sîntimbru din judeţul Alba-Inferioară, în 10 iulie
comuna Copand, judeţul Turda-Arieş, în 18 iulie comuna Corneşti din
acelaşi judeţ, şi se desfăşoară într-o evidentă manifestare de hipertro­
fiere a meritelor oficialităţilor liberale61.
Prilejul împroprietăririi era intens folosit de guvernul liberal în scopuri
propagandistice, care aveau în vedere cuprinderea unei mase de ţărani
to t mai mare în mrejele propagandei acestui partid.
Dè altfel „Patria”, încercînd să contracareze această ofensivă, rela­
tează că „Vicleimul împroprietăririi liberale, colindînd prin Ardeal a ajuns,
în ziua de 9 iulie şi în comuna Sîntimbru din judeţul Alba de Jos” *62.
Demascînd modul abuziv în care se fac exproprierile, şi împroprietări­
rile în judeţul Alba, ziarul cere ministrului agriculturii să participe personal
în comunele Bucerdea, Coşlariu, Totoi, Beşineu, Crăciunelul de Jos şi Ţelna
pentru a se convinge că „reforma agrară este un izvor de cîştig pentru unii
politicieni şi un prilej de nedreptăţire a ţărănimii române”63.
Despre abuzuri relatează chiar „înfrăţirea” liberală, aducînd ştirea
că în comuna Clopodia din Banat comisia de ocol a scos de sub exproprie­
re o moşie de mai multe sute de iugăre şi că numai intervenţia, prin sentin-

69 I/egea R om ânească, 1922, II , nr. 38 din 18 se p t./l oct. p. 3 —4.

«» Ibidem
91 în frăţirea, 1923, I I I , nr. 842, d in 11 inlie, p. 3
62 P atria , 1923, V, nr. 154, din 1 iulie, p. 3
63 Ibidem
17: PROBLEMA AGRARĂ IN . TRANSILVANIA (1921— 1929)
317

are: loc cunoscutul „ritual” ,, după care LLC. Brătianu prinde plugul de
coarne şi trage o brazdă pe pămîntul copilului orfan Gheorghe Al dea,, iar
al; doilea plug trage o brazdă simbolică pe pămîntul văduvei. Maria Spak,.
săsoaică55.
: ..Acest mod de a împroprietări şi de a aduce în prim plan aţîtîndrep-
tăţiţii români cît şi minoritari, venea în sprijinul ideei.de a releva celor din
ţară şi de peste hotare intenţia şi practica guvernului.de a nu face nici. o
discriminare de natură naţională, unui important act de dreptate socială.
La-fel s-au petrecut lucrurile şi în comuna Şercaia, din judeţul Făgăraş,
împroprietărită cu acelaşi alai. Aici au fost expropriate 300 iugăre din do­
meniile statului şi 116 din domeniile bisericii evanghelice, fiind împroprie­
tăriţi. 116 capi de familie, saşi, români şi unguri56.
Apoi se desfăşoară împroprietăriri oficiale în Odorhei57 şi. Maramureş58.
în acest periplu propagandistic are loc. o pauză în a doua jumătate
a lunii august şi prima jumătate a lunii septembrie, cînd în data de 18 sep­
tembrie este anunţată o serie de noi. împroprietăriri cu festivităţile de.
rigoare.
Dar această euforie liberală se opreşte brusc în noiembrie 1922 şi timp.
dé jumătate de an nu se mai anunţă nici o sărbătoare legată de-împroprie­
tărire.
în 17 ianuarie 1923 „în frăţirea” se mărgineşte să critice.ştirile „ten­
denţioase apărute în ziarul Patria cum că împroprietăririle din Ardeal nu
sînt decît o farsă şi că nimic din ele nu e durabil şi serios” . Pe de altă
parte, deşi apreciază că pînă în 15 februarie 1923 se vor isprăvi exproprie­
rile, lucru neadeverit ulterior, „înfrăţirea” se lamentează'în privinţa lucră­
rilor de împroprietărire, scriind că ele merg mai greu, sînt mai complicate
şi cer un personal de specialitate mult mai numeros. Nu uită însă să amin­
tească faptul că proprietarii sînt mulţumiţi că exproprierile s-au făcut în
limitele legii, manifestîndu-şi astfel grija întru apărarea, e drept mai camu­
flată, a intereselor acestora.
O altă publicaţie care relatează, e adevărat mai sumar, desfăşurarea
reformei agrare este „Legea Românească” de la Oradea. Ea inserează,
Circulara episcopului Roman Ciorogariu către toate oficiile şi epitropiile
parohiale şi protopresbiteriale din eparhia Oradea-Mare, avertizînd cle­
rul ca să fie foarte atent la înscrierea pe lista împroprietăriţilor a parohii­
lor ortodoxe din judeţ conform art. 92 din legea de reformă agrară. Din
această circulară aflăm că operaţiunile pentru executarea reformei agrare
în Bihor au început în primăvara anului 1922 şi că în unele comune „comisii­
le de cadastre au şi făcut exproprierea pentru stat a moşiilor mari, care
sînt^ menite pentru parcelare”. Concomitent cu procedura de expropriere
au început şi verificarea tablourilor de împroprietărire întccmite de comi­
tetele locale.6578

65 Ibidem , 1922, II, nr. 569 din 22 iulie, p. 3

66 Ibidem , 1922, II , n r. 576, 30 iulie, p . 3
67 Ibidem , 1922, I I I , nr. 580din 5 aug. p. 8
68 Ibidem , 1922, I I I , nr. 588, 15 aug., p. 3
316; • -g : . h r ï s t o d o l : 1&

Cea care releva înfăptuirile pe această temă, cu multe amănunte şi

cu un evident scop propagandistic era presa guvernamentală. Partidul
liberal nu pierde nici o ocazie pentru a-şi etala paternitatea aplicării .pe
teren a reformei agrare. Realitatea este că în această perioadă, cît se. afla
la cîrma ţării au loc cele mai multe împroprietăriri. Indiferent ce cauze,
motive, considerente, împrejurări concură la acest act, recunoaşterea de drept
a pămînturilor în noua structură a proprietăţii funciare are loc■ acum.
Cinstea de a fi prima comună împroprietărită din Transilvania revine
satului Peştişul Mare, judeţul Hunedoara. Aici soseşte, în iunie 1922, comi­
sia de împroprietărire, în frunte cu ministrul agriculturii Al. Constantinescu;
Se dă un cadru deosebit de festiv şi propagandistic solemnităţii care are loc.
împroprietărirea e anunţată din vreme şi la ea sînt chemaţi nu numai
locuitorii comunei respective, ci şi mulţi săteni din împrejurimi. De obicei
aceste solemnităţi începeau cu un serviciu divin după care miniştrii sau
prefecţii de judeţ luau cuvîntul în faţa mulţimii, căutînd să releve meritele
autorităţilor în împroprietărirea ţăranilor. După citirea procesului-verbăl
de împroprietărire solemnitatea se sfîrşea cu tragerea unei brazde simbo­
lice pe pămîntul noilor proprietari. Descriind acest act de dreptate socială
ziarul „înfrăţirea” înfăţişează ultima parte a festivităţii notînd : ,,IM
plug cu 6 boi acoperit cu frumoase şi mirositoare flori de cîmp” s-a pornit
să tragă brazdă nouă, iar de coarnele lui s-au prins ministrul, parlamentari,
ţărani şi în chiotele vesele ale flăcăilor apărea prima brazdă lucioasă şi
neagră, simbol al rodului bogat53.
Da împroprietărirea solemnă din comuna GRIND-CRISTUR, jude­
ţul Turda asistă personal primul ministru al ţării.
Judecătorul de ocol dă citire actului de împroprietărire a 233 capi
de familie din comună, iar E. Petrini, înfăţişează asistenţei planurile de
împroprietărire, arătînd că moşia expropriată are 723 iugăre de pămînt
arător şi 310 iugăre păşune54. Fără a se ţine seama de naţionalitate au fost
împroprietăriţi 233 capi de familie din 400 cîte are comuna. Solemnitatea
se încheie cu tragerea primei brazde pe pămîntul unui proaspăt împro­
prietărit, în entuziasmul mulţimii participante.
în cursul lunii iunie, iulie şi mai puţin în august 1922, a fost inaugu­
rată prima serie de împroprietăriri la care s-au angrenat înalţi demnitari
ai Partidului Diberal, obligaţi de interese de partid, la un periplu prin toaţă
Transilvania. Au loc festivităţi de împroprietărire în Bihor, Turda, Hunedoa­
ra, Făgăraş, Sibiu etc., cu care prilej se stăruie asupra meritelor guvernului
care a înlăturat formalităţile de prisos din procedura de reformă agrară
şi a accelerat lucrările acesteia.
Inaugurarea împroprietăririi de drept în judeţul Sibiu este marcată
de festivităţile din comuna Hamba, în 18 iulie 1922.
După o scurtă adunare în comună, oficialităţile împreună cu sătenii
se deplasează spre cîmpurile care urmau a fi date împroprietăriţilor şi unde

53 Ibidem , 1922, II , nr. 544 din 22 iunie, p. 1

54 Ibidem , 1922, I I , nr. 549, din 28 iunie, p. 3
15 PROBLEMA AGRARA IN TRANSILVANIA (1921— 1929) 315

care au fost împroprietăriţi, vor reclama pământurile atribuite, fie că îm­

proprietărirea lor a rămas definitivă, fie că este provizorie, întrucît ei sînt
consideraţi ca proprietari . . . ” (subi. G.H.)47, iar mai departe să precizeze
că loturile ,,care au fost luate de la proprietari, însă nu au fost date încă
sătenilor, chiar în cazul cînd se cultivă prin obştii, se socotesc proprietatea
statului, pînă vor trece cu acte în stăpînirea celor în drept”48.
Acest regim al arendărilor forţate, util şi practic în prima instanţă,
prelungit însă, devenea nemulţumitor pentru ţărani. Menţinerea lui din
1918 a generat o serie de neajunsuri. în primul rînd ţăranii nefiind siguri
de el nu-1 lucrau cu grije. Apoi distribuirea pământului, făcîndu-se rapid
ca să molcomească spiritele agitate, nu a fost totdeauna echitabilă. S-au
ivit ^nemulţumiri şi la preţul de arendare şi la faptul că pe alocuri, vechii
proprietari fixau terenul pentru arendat, dezavantajînd pe ţărani.
; Tot acest context reclama urgentarea aplicării reformei agrare. Execu­
tarea tehnică a acesteia a început în iulie 1921 cu 10 ingineri triangulatori
şi 55 ingineri geodezici, aparţinînd Inspectoratului Geodezic şi Cadastru
din Cluj49. Numărul lor era însă insuficient şi în imposibilitate de a acoperi
o zonă atît de întinsă. De aceea se cere mărirea corpului de ingineri, cuprin­
derea lor în comisiile de ocol şi salarizarea ca a celor din Minister50.
■ Pentru cuprinderea întregului Ardeal s-au fixat şapte inspectorate
geodezice-cadastrale : la Cluj, Satu Mare, Oradea, Aiud, Bistriţa şi Timi­
şoara (2), cu un număr de 90 de ingineri care lucrau pe teren în vederea
măsurării pămîntului şi a pregătirii loturilor de împroprietărire.
Corpul tehnic de înfăptuire a reformei agrare era însă mereu con­
fruntat cu lipsa fondurilor băneşti necesare acoperirii cheltuielilor curente.
Pus în această situaţie, el adresează o telegramă Ministerului Agriculturii
în care se relatează că „din lipsă de bani toţi inginerii antreprenori sîntem
siliţi să sistăm lucrările de măsurat şi parcelare a Reformei Agrare. Avem
multe; lucrări neachitate din anul trecut şi din anul prezent” . Telegrama
cere urgentarea achitării taxelor „căci conform hotărîrii Asociaţiei
(a inginerilor geodezici) sîntem siliţi a demisiona cu to t personalul ajutor,
•de la 20 iulie a.c. pînă ce vom primi taxele cuvenite pentru operaţiunile
recepţionate şi predate” 51.
Deşi se urneşte cu greu, totuşi imensa „maşinărie” se pune în miş­
care şi din anul 1922 presa consemnează situaţia aplicării reformei agrare,
în Ardeal. Astfel într-o însemnare din „înfrăţirea” găsim că 4042 de comu­
ne au terminat întocmirea tablourilor de împroprietărire, 3332 le-au înain­
ta t comisiilor de ocol, 1216 tablouri au fost verificate de preşedinţii comisii­
lor, iar 256 au fost judecate. în to t Ardealul, 78 de comune au terminat
complet lucrările de expropriere şi împroprietărire52.

47 Patria, 1921, I I I , nr. 238 din 22 oct. p. 1

48 Ibidem
49 Ibidem , 1921, I I I , nr. 224 din 6 oct. p. 1
60 înfrăţirea, 1922, II, nr. 482, din 31 m artie, p. 4
S1 P atria, 1925, V II, nr. 151, 15 iulie, p. 1
•“ în frăţirea, 1922, n r. 530, d in 3 iunie, p. 3
 314 ■ G .. HRISTODOL U

Articolul 101 se refera la organele de aplicare a reformei agrare care

sînt : ?

1. Comitetul local f — secretarul comunei, primarul, preotul

I judecătorul şi 2—3 săteni aleşi
1 . judecător de ocol sau tribunal
2. Comisiunea de ocol
{ 2. Agronomul regional
3. Un delegat al Ministerului Agriculturii
3. Comisia judeţeană
Î 2.l. Un consilier sau judecător
Consilier agricol judeţean
3. Un delegat al Ministerului Agriculturii
în ultima parte a acestor modificări, la articolul 137 noua lege des­
fiinţează toate convenţiile încheiate cu Banca Agrară din Cluj, care iniţial
primise mandatul să finanţeze lucrările tehnice de expropriere şi împroprie­
tărire şi unde era interesat Partidul Naţional. Conform noului articol acest
privilegiu revenea liberalilor prin banca din Bucureşti.
în cele ce urmează, vom urmări mersul lucrărilor tehnice de exproprie­
re şi împroprietărire.
Căpătînd dimensiunile unei mari şi profunde reforme, transpunerea
în practică a acesteia angaja de la început dificultăţi extrem şi nebănuit
de grele. Se avea în vedere exproprierea la scara întregii ţări, a 6 milioane
de ha şi împroprietărirea a 2.308.922 de familii înscrise (în ultimă instanţă,,
pînă la 1 ian. 1934 au fost împroprietărite 1.478.663 familii).
Lucrările tehnice de expropriere şi împroprietărire trebuiau apoi
să ţină seama şi de încadrarea în limitele legislaţiei create. Conform acesteia,
urmă un ritual precis ce nu trebuia încălcat căci altfel hotărîrile comisiei
deveneau obiect de contestaţie fie din partea proprietarilor, fie din partea'
îndreptăţiţilor. Nu trebuiesc uitate apoi, nici condiţiile în care se găseau;
comisiile însărcinate cu aplicarea reformei agrare, îmboldite, de o parte,
de manifestarea tot mai ameninţătoare a ţăranilor doritori să-şi redobîn-
dească drepturile după multe veacuri de exploatare, şi presiunea marilor
proprietari cu puternice legături în aparatul de stat şi chiar în afara grani­
ţelor.
Minuţiozitatea lucrării, măsurarea loturilor expropriabile, parcelarea
loturilor cuvenite celor împroprietăriţi reclamau apoi un personal califi­
cat într-un număr destul de mare. Ori situaţia de după război nu îngăduia
angajarea, numai în această direcţie, căci România era atunci serios con­
fruntată cu deosebite dificultăţi, moşteniri ale trecutului şi ale consecinţe­
lor războiului.
Trebuie însă subliniat că regimul a găsit o formulă tranzitorie, pînă
la împroprietărirea definitivă, prin cunoscutele arendări forţate din Ardeal,
care au îngăduit ţăranilor accesul la pămînt în schimbul unei arenzi supor­
tabile.
Lămuririle date de N. Tituleseu, ministrul de finanţe, pe marginea
noilor impozite determină ziarul ,,Patria” să noteze faptul că „sătenii
13 PROBLEMA AGRARA IN TRANSILVANIA (1921— 1929) 313

v 4. Să se respecte voinţa ţăranilor în designarea oamenilor care să-i

reprezinte.
: La capitolul privind exproprierea se precizează că pe baza hotărîrii
dè expropriere rămase definitive, preşedintele Comisiei de ocol va fixa
termenul de începere a executării, după care judecătorul de ocol va trece
în cărţile funduare hotărîrile definitive de expropriere, intabulînd dreptul
de proprietate al statului. .
,:;iîn ceea ce priveşte împroprietărirea se declară că ea se va face ţinînd
seama de tabelele celor îndreptăţiţi, întocmite pe comune (se cere ca cele
neterminate să se judece de urgenţă) iar apoi se vor întocmi planuri de
parcelare pe baza hotărîrii de împroprietărire prin inginerul operator.
în încheierea circularei, ministrul agriculturii, Al. Constantinescu
scrie î- „Nu mă îndoiesc că mai ales dvs., magistraţii veţi lucra cu toată rîv-
na.’ca, cu un ceas mai devreme, dar cu respectul legii, să facem ca cei în­
dreptăţiţi fără deosebire de naţionalitate şi confesiune din Transilvania,
Banat, Crişana şi Maramureş, să intre în stăpînirea de veci a pămîntului
la care legea le dă drept”44.
’1Am redat mai pe larg această circulară spre a arăta că, deşi sîntem exact
după un an de la promulgarea legii, încă nu se trecuse efectiv la aplicarea
ei pe teren. Motivaţia nu poate fi decît parţială şi ea se referă la complexi­
tatea problemei, dar şi la gradul de ambiguitate al articolelor care lasă
portiţe deschise eludării ei şi mai ales articolelor referitoare la procedura
care îngreunau mersul lucrărilor.
, Acest aspect al problemei îl recunoaşte şi ziarul liberal „înfrăţirea”
care scrie că Begea pentru aplicarea reformei agrare în Transilvania, Banat,
Crişana şi Maramureş, „prevede în partea privitoare la executare, o serie
de formalităţi, cu termene adeseori prea lungi, care toate îngreunează şi
întîrzie aplicarea“45.
De altfel, în iunie 1922 guvernul aduce o lege pentru modificarea
articolelor 48, 49, 58, 59, 61, 62, 7 1 -7 7 , 81, 8 6 , 87, 101-103, 105, 106,
108>rll 1 şi 137 din legea pentru reforma agrară din Transilvania, Banat,
Crişana şi Maramureş46.
Articolul 48 se referă la preţul cu care se plăteşte pămîntul expropriat,
preţ care se fixează în prima instanţă de comisia de ocol şi de comisia ju­
deţeană pentru expropriere, iar în ultima instanţă de Curtea de Apel.
Articolul 62 fixează atribuţiile comisiilor de ocol care se pronunţă
în prima instanţă asupra'situaţiei juridice a proprietăţii din punct de vedere
al exproprierii, asupra întinderii şi situaţiei ' alegerii şi stabilirii terenului
expropriabil, asupra cuantumului acestuia şi celui ce rămîne neexpropriat,
asupra valorii pămîntului şi a fixării lotului tip.

44 Ibidem , 1922, II , n r. 561 din 12 iulie, p. 8

45 Ibidem , 1922, II, nr. 546 din 25 iunie, p. 2
46 Ibidem
312 G. HRÏSTODOL 12

o serie de amănunte şi formalităţi în ce priveşte aplicarea pe teren a refor­

mei agrare, iar Ministerul de Agricultură dă publicităţii stadiul lucrărilor
de expropriere pe care le consideră că „sînt departe de a fi terminate” ,
deşi s-au luat măsuri de urgentare în sensul că s-au constituit comisiunile
de .ocol pentru expropriere şi comisiunile judeţene de expropriere41.
Lucrările de expropriere, dar mai ales cele de împropriètârire se urnesc
foarte greu. După venirea la cîrtna- ţării a guvernului liberal, ministerul
agriculturii dă o dispoziţie prin care schimbă pe cei 4 delegaţi ai sătenilor
din comisiunile de revizuire deoarece delegaţii aleşi sub guvernul genera­
lului Averescu nu inspiră destule garanţii de încredere şi impartialitatè,
motivează ziarul liberal „înfrăţirea”42. Evident că altele erau motivele
reale ale acestei dispoziţii. Se. voia aplicarea reformei agrare de oamenii
înregimentaţi în partidul liberal. Pentru conducerea lucrărilor de reformă
agrară în Transilvania a fost înfiinţat „Directoratul general de agricultură,
din Cluj” , de sub conducerea lui Emil Petrini. (Acesta a funcţionat pîna
la 1 aprilie 1923, dar a mai fiinţat vreme de 1 an pentru a-şi lichida aface­
rile băneşti şi celelalte chestiuni. „înfrăţirea” anunţă în 2 martie şi 24 .mai
1924 desfiinţarea acestuia şi înlocuirea lui cu un inspectorat general!la.
Bucureşti). Sîntem la începutul lui mai 1922, .iar pentru 28 şi 29 mai urman
să aibă loc noi alegeri. Pentru a atrage marea masă a ţăranilor de partea
lor, liberalii încep să acorde mai mare importanţă problemei agrare şi- în ­
cearcă, evident din motive propagandistice, afişarea unei preocupări per­
manente faţă de soluţionarea noii repartiţii a pământului. i
în urma unui ordinal Directoratului Agriculturii din Cluj, cu începere
din. 10 mai 1922, comisiunile de ocol formate din: preşedintele comisiunii
agrare regionale, 2 delegaţi din partea comunei şi reprezentanţi ai Casei
Centrale de împroprietărire, însoţiţi de ingineri procedează la ieşirea-pe
teren şi la verificarea hărţilor şi a terenurilor, după care judecătorul de­
clară moşia expropriată. în primul rînd a început exproprierea moşiilor
statului, iar apoi se vor expropria moşiile de mînă moartă (moşiile biserici­
lor şi ale diferitelor fonduri), cele ale latifundiarilor care nu cad în litigiu şî .al
absenteiştilor. Se semnalează că odată cu accelerarea reformei agrare a început
şi pelerinajul „latifundiarilor speriaţi” care-vin la Directoratul Agriculturii
din Cluj spré a fi la curent cu mersul lucrărilor — afirmă ziarul43.
■ în luna iulie. 1922, Ministerul Agriculturii transmite forurilor însărci­
nate cu aplicarea reformei agrare o circulară în care cere:
1. Să se stabilească itinerariul de expropriere în fiecare circumscrip-
ţie. • ■ ' ;i
2. Să se cerceteze extrasele funduare înainte de deplasarea Comisiei
în comună. .-
3. Ziua fixată pentru începerea lucrării de expropriere să fie comuni­
cată din timp comunei respective şi proprietarului.*48

41 P atria, 1921, I I I , nr. 2 1 1 , din 21 septem brie, p. 1 :

12 în frăţire a , 1922, n r. 4 3 9 din 8 februarie, p. 3 - ■ •• '
48 Ibidem ’ •v»'
11 PROBLEMA AGRARĂ ÎN TRANSILVANIA (1921— 1929) 311

de articole în care să etaleze, îngroşate bine înţeles, meritele faţă de punc­

tele pozitive ale legii. Din toată această, dispută încercînd să ţinem un
•echilibru care să ne apropie de linia adevărului, istoric, credem că nu greşim
alăturîndu-ne ideii că această luptă, reflectată şi în presă, a avut un rost
evident şi a contribuit la o mai dreaptă soluţie de rezolvare a celei mai
importante probleme cu care se confrunta România în perioada imediat
următoare primului război mondial.
în această dispută pe marginea reformei agrare nu putem să încheiem
fără a aminti şi părerea „Tribunei Socialiste” organul Partidului Socialist
din Ardeal.
Referindu-se la importanţa elementului ţărănesc, ziarul sublinia că
,,azi ori şi cine este convins că nici o mişcare mai mare nu se poate face
fără a se lua în considerare şi ţărănimea agricolă ca factor primordial în
producţia economică”37. De aceea cere insistent Partidului Socialist din
Ardeal să se ocupe serios de această chestiune în conferinţa partidului
programată pentru 19 septembrie la Cluj. Scriind despre reforma agrară
:se apreciază că ea „a încurcat minţile la majoritatea ţăranilor lipsiţi, căci
ţărânii o să fie păcăliţi, asta o s-o vadă ei mai tîrziu .. . ”38. Ideea de a
da pămînt ţăranilor „a fost pornită de partidele socialiste de decenii care
au luat mare avînt în timpul revoluţiei şi mai cu seamă a acelei ruse, această
chestiune însă nici azi nu e pe deplin limpezită din cauză că asta era dorinţa
clasei bogate adică s-o prelungească pînă se va întări — clasa bogată —
pe toate terenurile şi în urmă va da ea pămînt cît şi cui va voi. Aşa au
făcut averescanii şi aşa fac acuma liberalii. Dintr-o chestiune atît de impor­
ta n tă au făcut o chestiune politică de la partid la partid”39. Cu toate aces­
tea, chia dacă multe din speranţele ţărănimii n-au fost împlinite, privite
din perspectiva timpului legile agrare votate în Parlamentul ţării, în iulie
1921, au avut importanţă deosebită pentru dezvoltarea României pe dru­
mul .capitalist. Prin ele marea problemă a repartiţiei proprietăţii agrare
a primit o soluţie care a venit şi în întîmpinarea doleanţelor viguros mani­
festate de ţărănime. Aceste legi au ţinut seama şi de specificitatea noilor
teritorii ce s-au unit cu România. Aşa se face că pentru Transilvania, Banat,
Crişana şi Maramureş dispoziţiile sînt mai radicale şi reduc mai mult pro­
prietatea mare. Aceasta se datoreşte faptului că ele au „trecut prin miş­
cări revoluţionare de caracter nu numai naţional ci şi social, şi că reforma
în condiţiile din lege a fost una dintre importantele dispoziţii cari au resta­
bilit pacea socială”40.
După votarea legilor agrare are loc o perioadă de „acalmie” în această
problemă, presa nu o mai înregistrează atît de des. Acum intervin o serie
de decizii şi dispoziţii ce caută a mări puterea de execuţie a legilor promul­
gate. Astfel în luna septembrie 1921. Consiliul de Miniştri ia în dezbatere

37 T ribuna Socialistă, 1923, X IX , nr. 16 din 26 august, p. 2

38 Ibidem
39 Ibidem
40 Stoica, Vasile, Reforma agrară din România, Transilvania, 1922, L U I, nr. 11 — 12
{nov. —dec.), p. 712
13 GREVE ALE MINERILOR D IN BANAT (1922—1929) 337

\ .
ţinute^ la 12 decembrie în Anina şi Steierdorf au aprobat demersul preconi­
zat de''conferinţa sindicală53.
L a\l februarie 1927, reprezentanţii minerilor, în numele a 4411 munci­
tori, participanţi la conflict, au înaintat cererile privind sporirea salariilor,
în vederea începerii tratativelor de conciliaţiune, conform Legii conflictelor
de muncă54. în cadrul convorbirilor, atît reprezentanţii societăţii UDR,
cît şi delegaţii Ministerului de industrie şi comerţ, care au asistat la trata­
tive, s-au'pronunţat categoric împotriva cererilor muncitoreşti.
Astfel, litigiul a ajuns în faţa comisiei de arbitraj de pe lîngă Tribu­
nalul Oraviţa. Muncitorii şi-au argumentat din nou justeţea cererilor,
prezentînd — pe baza unor evaluări foarte modeste — calculele privind
minimul de existenţă, care depăşea salariile maxime ale minerilor. Ei au
relevat şi discrepanţa dintre preţuri — care au crescut pînă în 1927 de
53 de ori, în comparaţie cu perioada antebelică — şi salariile minerilor
de la UDR, care au crescut doar de 34 de ori în acelaşi răstimp55. Cu
toate acestea, comisia de arbitraj a respins dezideratele muncitorilor, pre-
textînd că ,,ele nu se bazau pe date reale” 56.
în acest fel, clauzele vechii convenţii colective urmau să se menţină,
în vigoare pînă la 1 august 1927.
Eşecul tratativelor a provocat multă amărăciune printre mineri. Era.
evident că interdicţia referitoare la greve împiedica pe muncitori să-şi
poată realiza doleanţele. în acest sens, presa muncitorească arăta : „Este
îndeobşte cunoscut că minerii de la UDR au cele mai proaste salarii..
Articolul 16 din Legea grevelor face imposibilă pentru aceşti sclavi ai mine­
lor ori ce luptă pentru îmbunătăţirea situaţiei lor” 57.
De această dată minerii erau însă hotărîţi să recurgă la acţiuni ener­
gice în sprijinul cererii lor. în fruntea mişcării s-au situat minerii de la
Secul. La 1 martie 1927, 80 de mineri de la mina Secul au coborît
dimineaţa în puţ, dar la orele 16, după terminarea schimbului, ei au de­
clarat grevă, refuzînd să mai părăsească locul de muncă58. Gestul curajos
al lucrătorilor de la Secul a fost semnalul pentru declanşarea unor vii
frămîntări între toţi minerii societăţii UDR, în special cei de la exploa­
tările de cărbune de la Anina şi Doman. Greve şi agitaţii au avut loc
în special la Anina59.
Revolta minerilor de la Secul a sporit şi mai mult în urma accidentului
care a provocat asfixierea a doi tovarăşi de muncă, datorită faptului că.
nu s-a făcut aerisirea necesară-conform prevederilor regulamentului şi
nu se aflau la îndemînă nici măşti de gaze cu care să se p’oată veni în
ajutorul celor aflaţi în pericol60.

53 Ibidem.
51 Conflictele colective de muncă în 1927, p . 2 2 —23.
56 Minerul, nr. 3 din 31 m artie 1927.
36 Arbeiter Zeitung, (Timişoara), nr. 172 din 2 august 1927.
67 Idem, nr. 168 din 28 iulie 1927.
58 C. Gherga, op. cit., p. 327.
59 Ibidem.
90 Arbeiter Zeitung, nr. 168 din 28 iulie 1927.

22 — A nuarul In stitu tu lu i de Isto rie şi A rheologie

338 L. BÀTHORY 14

în iulie 1927, întregul personal al minelor Secul s-a prezentat în faţa

inspectorului de mină, cerînd reglementarea justă a problemei salariilor.
Acesta, în loc să trateze cu muncitorii, s-a adresat organelor siguranţei
de la Reşiţa, care — sosind la faţa locului — i-au ameninţat pe munci­
tori cu închisoarea şi bătaia61.
Da 31 iulie 1927, minerii de la UDR au redeschis conflictul de muncă.
Muncitorii au înaintat un memoriu prin care au cerut ca salariile lucrători­
lor calificaţi să fie sporite cu 30%, iar a celor necalificaţi cu 40% ; orele
suplimentare să fie plătite cu un spor de 50—100%; la toate minele de
cărbuni să fie organizate echipe de salvare, pentru cazuri de accidente62.
După două zile de dezbateri (1—2 august), patronii au fost nevoiţi
să accepte mărirea retribuţiilor cuvenite diferitelor categorii de lucrători
cu procente variind între 6—42 %63. Ca urmare, salariile medii ale mineri­
lor din minele de cărbuni au crescut de la 142 lei la 158 lei pe schimb,
iar ale celor din minele de fier, de la 132 la 140 lei64. în schimb, societa­
te a a cerut desfiinţarea bonificaţiilor de alimente şi îmbrăcăminte, care
s-au înlocuit prin echivalentul în bani şi au fost adăugate la salariul
efectiv65. Noul contract colectiv urma să fie valabil pînă la data de
30 aprilie 1928.
Dar societatea UDR a continuat să obstrucţioneze îndeplinirea dezi­
deratelor muncitorimii, refuzînd să achite minerilor sporurile de salarii
ce rezultau din aplicarea noii convenţii colective. Aceasta a provocat
indignarea minerilor, astfel încît în zilele de 7, 8 şi 9 septembrie lucrătorii
care deserveau puţurile I I şi II I de la Anina au refuzat să coboare în
galerii, declarînd grevă. Rucrul a fost reluat numai după ce li s-a promis
că sumele reţinute vor fi achitate66.
Văzînd că nu poate nesocoti stipulaţiile din contract favorabile muncito­
rilor, conducerea uzinelor Reşiţa a recurs la manevre mai subtile, căutînd
să le ocolească. în acest scop, patronii au înaintat sindicatelor miniere
nn proiect de regulament de muncă, lucru cerut chiar de mineri pentru
a se evita unele neînţelegeri izvorîte din lipsa unor clauze precise, referi­
toare în special la prevederile de poliţie minieră şi securitatea muncii
in mine.
Conferinţa regională a muncitorilor mineri de la UDR, întrunită la
22 ianuarie 1928, a luat în discuţie proiectul de regulament, constatînd
cu surprindere că el conţinea, de fapt, unele prevederi ale convenţiei colec­
tive, sub o fprmă modificată, împreună cu precizarea că „acele prevederi
ale contractului colectiv care contravin prezentului regulament, nu piot fi
menţinute” 67. Delegaţii minerilor au respins aceste manevre, dînd mandat

61 M inerul, nr. 4 din 1 mai 1927.

62 Inspecţia M uncii în 1927, p. 249.
83 M inerul, nr. 7 —8 din 31 august 1927.
M Arbeiter Zeitung, nr.. 177 din 7 august 1927.
65 Inspecţia M u n cii în 1927, p. 253.
158 A. Simion, D in luptele greviste ale muncitorilor mineri din Rom ânia împotriva
exploatării capitaliste (1924—1929), în Studii, X V III, 1965, nr. 4, p. 859.
•7 Arbeiter Zeitung, nr. 24 din 31 ianuarie 1928.
\
\
15 \ GREVE ALE MINERILOR DIN BANAT (1922— 1929) 3 3 9 *

reprezentanţilor lor „să folosească toate mijloacele pentru a constrînge

direcţiunea să respecte contractul”. Conferinţa minerilor s-a ocupat şi
de problema ajutorării şomerilor, în condiţiile cînd concedierile în industria
minieră luau amploare, iar muncitorilor rămaşi în serviciu li se reducea,
în multe cazuri, timpul de muncă şi, implicit, salariul.
Problema şomajului lua un caracter tot mai acut în industria extrac­
tivă din Banat şi întreaga Românie, în condiţiile apariţiei primelor simp-
tome de criză în cursul anului 1928. Ba întreprinderile Reşiţei concedierile
au atins mai grav pe salariaţii de la minele de fier de la Dognecea şi
Ocna de Fier, unde zăcămintele de minereu fiind în curs de epuizare,
lucrările de exploatare au fost restrînse.
Semnele de criză s-au făcut mai curînd simţite în întreprinderile miniere
inferioare din punctul de vedere al mijloacelor financiare şi al nivelului
tehnic, cuin erau cele de la Mehadia. Pretextînd „lipsa de comenzi şi
neputinţa de vînzare a cărbunelui” , la 24 februarie 1928, în momentul
expirării contractului colectiv, direcţiunea a concediat pe toţi cei 250 de
lucrători, cu excepţia a 12 din ei, ce urmau a fi folosiţi la munca de în­
treţinere a galeriilor68. Desigur, direcţiunea minei a făcut acest gest şi
pentru a avea un mijloc de presiune asupra minerilor, căci în curînd a
anunţat că îi reprimeşte la lucru pe cei care acceptă condiţiile de muncă
puse de societate. Evenimentul prevestea deci o nouă etapă de confrun­
tări îndîrjite între patronat şi muncitorii mineri.
Contradicţiile sociale şi dificultăţile din industria minieră a Banatului
se agravau într-un moment în care întreaga ţară era cuprinsă de frămîntările
generate de înrăutăţirea generală a situaţiei economice, la care politica
antipopulară a guvernului liberal a contribuit în ma.re măsură. Pentru a
potoli în special nemulţumirile muncitorimii, liberalii au adoptat Begea
privind ocrotirea muncii femeilor şi copiilor şi introducerea timpului de
muncă de 8 ore care, deşi prevedea importante concesii pe linia îmbunătă­
ţirii condiţiilor de muncă, nu a mai putut reabilita creditul politic al
liberalilor. Naţional-ţărăniştii au căutat să profite de nepopularitatea
guvernului pentru a organiza o amplă agitaţie în vederea venirii la putere,
făcînd în acest scop nenumărate promisiuni.
Comuniştii, adevăraţi susţinători ai intereselor poporului, căutau să
lămurească masele asupra cauzelor reale ale înrăutăţirii situaţiei. Deoarece
activau în ilegalitate, ei intenţionau să se folosească de posibilităţile oferite
de campania antiguvernamentală dusă de naţional-ţărănişti pentru a ţine
în centrele muncitoreşti din Caraş-Severin întruniri în vederea intensificării,
luptei pentru îmbunătăţirea condiţiilor de muncă şi lichidarea şomaju­
lui69..
într-adevăr, în primăvara şi vara anului 1928 se constată o nouă.
extindere a acţiunilor revendicative. în luna aprilie minerii de la Baia No­
uă au obţinut un spor de salar de 5% în cursul negocierilor cu patronii-

68 M inerul, nr. 1 —2 din 29 februarie 1928.

89 C. Gherga, op. cit., p. 322.
340 L. BATHORY 16

Tratativele de salarizare ale minerilor de la UDR, purtate în cursul lunii

mai, au decurs, ca de obicei, într-o atmosferă de controverse dificile,
deoarece patronii voiau să reducă salariile minerilor cu 25%. în urma argu­
mentelor convingătoare ale reprezentanţilor muncitorimii referitoare la
urcarea preţurilor, s-a acceptat, pînă la urmă, o majorare de salarii, de
3 —6 %70. Noul contract colectiv urma să rămînă în vigoare pînă în primă­
vara anului 1929.
în luna itinie au reapărut în avanscena luptelor revendicative minerii
de la Cozla. De notat că frămîntările de la minele Cozla nu s-au datorat
de această dată greutăţilor întîmpinate de societatea extractivă. Dimpotri­
vă, noua firmă care a preluat exploatarea minelor, „Industria minieră
română”, a trecut la reorganizarea lucrărilor, angajînd în acest scop încă
în luna aprilie circa 200 de muncitori. Curînd însă „directorul minelor a
introdus un tratam ent neomenesc şi a impus nişte condiţii de muncă şi
salarizare insuportabile”71.
în această situaţie, minerii au înaintat un memoriu direcţiunii, prin
care cereau mărirea salariilor de la 80 la 160 lei pe schimb şi reducerea
timpului de muncă pentru lucrătorii de la suprafaţă, care munceau 12
ore pe zi. Direcţiunea a răspuns prin concedierea reprezentanţilor mineri­
lor care au înmînat memoriul, ceea ce i-a determinat pe muncitori să înce­
teze lucrul pînă în momentul cînd cererile le vor fi îndeplinite, iar tovarăşii
de muncă reprimiţi în întreprindere72. Toate acestea s-au întîmplat în
data de 18 iunie 1928.
Da 22 iunie a sosit la Cozla reprezentantul Inspectoratului Muncii
din Timişoara, împreună cu cel al Uniunii Minerilor, în vederea soluţionării
litigiului. Tratativele au dat în mare parte satisfacţie minerilor, mărindu-le
salariul de la 80 la 125 lei pe zi, adică cu 54,5 %, şi stabilind pentru munci­
torii de la suprafaţă un timp de muncă de 8 ore pe schimb73.
Obţinînd acest rezultat, minerii au reluat lucrul la 25 iunie, fără ca
prevederile acordului să fie fixate prin contract colectiv74. Din această
cauză, la sfîrşitul anului 1928, conflictul de muncă de la Cozla s-a redes­
chis, datorită încercării direcţiei minelor de a reduce salariile şi de a reintro­
duce ziua de lucru de 12 ore pentru lucrătorii de la suprafaţă. Grevă de
3 zile, pe care muncitorii au organizat-o în luna decembrie, i-a silit însă
pe patroni să respecte avantajele obţinute de mineri în cursul lunii
iunie75.
în toamna anului 1928 ajunge la putere Partidul Naţional-Ţărănesc.
Noul guvern a ridicat starea de asediu, ceea ce a uşurat, în oarecare
măsură, activitatea sindicatelor miniere, în special cea organizatorică. Ca
urmare, numărul membrilor de sindicat de la Anina, Doman şi Secul a

70 Arbeiter Zeitung, n r: 114 din 22 m ai 1928.

71 M inerul, nr. 5 —6 din 30 iunie 1928.
72 Arbeiter Zeitung, nr. 145 din 29 iunie 1928.
73 Ibidem.
71 Inspecţia m uncii în 1928— 1929, vol. II, p. 295.
75 A. Simion, op. cit., p. 865.
17 \ GREVE ALE MINERILOR D IN BANAT (1922—1929) 341

crescut, iar minerii de la exploatările din Teregova au liotărît şi ei să

înfiinţeze o organizaţie sindicală care să le reprezinte interesele în relaţiile
cu patronii76. Procesul de formare a noi sindicate a continuat şi în anul
1929. în vara acestui an minerii de la exploatările Rupac şi Rusca Montană,
aparţinînd Societăţii „Industriile miniere din Banat”, s-au organizat în
vèderea susţinerii revendicărilor formulate la adresa patronilor. în 1929
numărul mediu al minerilor organizaţi din Banat a fost de 2503 de persoa­
ne, ceea ce reprezenta circa 1/4 din numărul total de 9 485 de sindicalişti
•ce activau în această provincie77.
Mişcarea revendicativă a minerilor a fost favorizată şi de adoptarea
-Regii asupra contractelor de muncă, care consfinţea o stare de fapt deve­
nită tradiţională în domeniul raporturilor de muncă dintre minerii din
Banat şi proprietarii minelor. Adoptarea legii dădea însă valoare juridică
convenţiilor colective, conferindu-le protecţia legii, ceea ce reprezenta un
progres pentru muncitori78.
Avîntul general al mişcării muncitoreşti din România în anul 1929
i-a determinat însă pe naţional-ţărănişti să treacă la măsuri represive,
interzicînd activitatea sindicatelor unitare, organizînd procese împotriva
comuniştilor, înăbuşind în sînge greva de la Rupe ni. Persecuţiile s-au
înteţit peste to t unde organizaţiile muncitoreşti erau mai active.
Dar dezvoltarea mişcării proletare n-a mai putut fi stăvilită, sala­
riaţii de toate categoriile acţionau din ce în ce mai energic pentru satis­
facerea revendicărilor lor. Rezoluţia plenarei C.C. al P.C.R. din februarie
1929 remarca faza calitativ nouă a acţiunilor muncitoreşti : „Rupta munci­
torimii pentru salarii mai bune, pentru condiţii mai bune de muncă,
împotriva concedierilor, a amenzilor etc. capătă din ce în ce mai mult
un caracter de luptă generală împotriva regimului burgbezo-moşieresc” 79.
Procesul de radicalizare a cuprins toate compartimentele mişcării
muncitoreşti din Banat. „Apelul Consiliului Sindical din Banat către con­
ducerile tuturor organizaţiilor sindicale de pe teritoriul Banatului” publi­
cat la 4 mai 1929 de către ziarul „Arbeiter Zeitung”, îndemna muncito­
rimea să lupte cu hotărîre împotriva ■ şomajului şi â deteriorării condiţii­
lor de muncă şi de viaţă.
Ruptele minerilor din Banat au înregistrat şi ele o deosebită intensi­
tate în anul 1929, datorită încordării ce se manifesta progresiv în relaţiile
dintre muncitori şi întreprinzătorii care căutau să arunce povara difi­
cultăţilor izvorîte din deteriorarea situaţiei economice pe umerii oamenilor
muncii.
în anul 1929 mişcarea revendicativă a cuprins toate exploatările minie­
re mai de seamă din Banat, fără excepţie, iar conflictele de muncă şi

76 U niunea M uncitorilor din In d u stria M inieră din R om ânia Raport la cel de-al VII-lea
Congres, Bucureşti, 1932, p. 85 şi Anexe, tab lo u B.
77 E vorba de m em brii Confederaţiei Generale a Muncii. Cf. Mişcarea sindicală în Româ­
nia în anii 1926—1930, B ucureşti, 1931, p. 69.
78 Mişcarea muncitorească şi legislaţia muncii in România 1864 — 1944 . . . p. 163.
78 Idem, p. 152. . .
342 L. BATHORY 18

grevele s-au ţinut lanţ, depăşind cu mult amploarea înregistrată în anul

precedent. Conform statisticilor oficiale, în anul 1928 numărul conflictelor
înregistrate de Inspecţia Muncii din Timişoara în industria extractivă, din
Banat a fost de 5, interesînd 5 întreprinderi, cu 4 761 muncitori partici­
panţi80. în comparaţie cu aceasta, în anul 1929 au fost declarate 14 con­
flicte de muncă, într-un număr de 23 de întreprinderi extractive !din
Banat, în care au fost antrenaţi 8 085 de muncitori81.
în acest an, alături de vechile obiective ale mişcării minerilor privind
îmbunătăţirea condiţiilor de muncă şi salarizare, a apărut şi necesitatea
luptei împotriva concedierilor şi şomajului, care ameninţau însăşi posibili­
tăţile de existenţă ale salariaţilor. încă în luna octombrie 1928, Rezoluţia
Uniunii Muncitorilor din Industia Minieră constata că ,,în urma crizei
acute din industria minieră, muncitorii angajaţi în această industrie au
ajuns, fără vina lor, într-o stare absolut deplorabilă şi într-o mizerie ne
mai pomenită, fiind concediaţi în masă şi neavînd nici o posibilitate de
a găsi ocupaţie în alte ramuri de producţie” 82.
Dar în anul 1929 şomajul s-a agravat şi mai mult, prin concedierile
repetate efectuate la minele de la UDR, Cozla, Mebadia, Dup ac etc.
Conform datelor oficiale, numai în zona întreprinderilor aparţinătoare de
Reşiţa, numărul şomerilor s-a ridicat în 1929 la 2046 de persoane83. . Nu
e de mirare deci că orice nouă reducere de personal atrăgea vii proteste
din partea minerilor care se solidarizau de obicei cu cei concediaţi, cerînd
reangajarea lor.
• O trăsătură calitativ nouă a acţiunilor întreprinse de minerii din
Banat în anul 1929 a fost generalizarea grevei ca mijloc de impunere a
intereselor muncitoreşti în litigiile cu patronii. într-adevăr, în acest- an
au avut loc greve la aproape toate exploatările miniere din Banat, ceea
ce denotă că sindicatele miniere, sub presiunea muncitorilor, au renunţat
la principiul de a respecta cu orice preţ prevederile Legii conflictelor, de
muncă. Convingîndu-se de eficienţa grevei, minerii au recurs cu to t mai
mult curaj la această formă superioară de luptă, deşi conducătorii refor­
mişti ai Uniunii Muncitorilor Mineri continuau să o dezaprobe.
Astfel, cu prilejul marii greve care a izbucnit la 7 ianuarie 1929 la
Anina, social-democratul Eftimie Gberman, sosind la faţa locului, a îndemnat
pe muncitori să reia lucrul, considerînd greva ca „inoportună” . Cu toate
acestea muncitorii aveau suficiente motive pentru a declara greva căci,
conform vechiului ei obicei, societatea UDR nu respecta acele prevederi
din contractul colectiv care nu-i conveneau. Astfel, sporul de salar pre­
văzut. în contract nu a fost achitat muncitorilor de la suprafaţă, se
aplicau amenzi nedrepte, iar magaziile de aprovizionare vindeau munci­
torilor mărfuri scumpe, deşi conform contractului, ele trebuiau să fie mai
ieftine decît pe piaţa oraşului Timişoara84. Se adăugau la toate acestea
80 Inspecţia M uncii în 1928— 1929, vol. XI, p. 295.
81 Idem, p. 568.
88 M inerul, nr. 9 —10 din 31 octombrie 1928.
83 Inspecţia M uncii în 1928— 1929, vol. XI, p. 571.
84 M inerul, nr. 2 din 28 februarie 1929.
19 GREVE ALE MINERILOR D IN BANAT (1922— 1929) 343

neplata unei părţi a salariilor pe luna decembrie, concedierile şi purtarea

jignitoare a personalului de conducere faţă de muncitori85-
Această stare de lucruri a provocat nemulţumirea generală a munci­
torilor, astfel încît în dimineaţa zilei de 7 ianuarie 1929, 1300 de lucrători
de la minele „Ferdinand” şi „Terezia” precum şi de la Moara de nisip
şi Cariera de piatră au încetat lucrul. în după amiaza zilei, greva s-a
extins şi la mina „Gustav”, la care lucrau 700 de muncitori8586. Izbucnirea
neaşteptată şi extinderea fulgerătoare a grevei, precum şi participarea
unanimă şi solidaritatea de care a dat dovadă muncitorimea i-a surprins
nepregătiţi pe patroni, care de această dată nu au mai putut recurge la
manevre.
-Temîndu-se de extinderea grevei la toate exploatările UDR, conducă­
torii societăţii au trecut la măsuri de intimidare. Astfel, au fost aduse în
localitate două companii de infanterie, iar jandarmeria a fost întărită. De
asemenea, la 8 ianuarie, direcţiunea a anunţat sindicatul minier că îi consi­
deră concediaţi pe toţi greviştii, rezervîndu-şi dreptul de a reprimi la
muncă pe cine va voi. Direcţiunea a ameninţat că îi va concedia şi pe
' metalurgiştii de la fabrica de şuruburi din Anina, dacă greva nu încetează.
în această atmosferă încordată muncitorimea de la Anina a organi­
zat la 9 ianuarie o impresionantă adunare, cu participarea a 3000 de
persoane, prezidată de minerul loan Nemcsok, vechi militant sindical.
Da adunare a participat şi Eftimie Gherman, din partea Uniunii Muncitori­
lor Mineri, care — după cum am mai amintit — i-a îndemnat pe munci­
tori să reia lucrul, urmînd ca neînţelegerile să fie aplanate prin tratative
directe cu direcţiunea87. Muncitorii au acceptat, cu condiţia ca aceste
tratative să înceapă imediat.
în aceeaşi zi, minerii de la Doman au organizat o scurtă grevă de
solidaritate cu tovarăşii lor aflaţi în luptă, care a încetat după ce s-a
aflat că la Anina lucrul a fost reluat, iar convorbirile dintre părţile aflate
în conflict au început.
.; Tratativele de la Anina au dat cîştig de cauză muncitorilor. Reprezen­
tantul societăţii a promis acordarea sporurilor de salar cuvenite prin con­
tra c t şi recalcularea acordurilor, precum şi ieftinirea preţurilor la magazia
de alimente. în zilele următoare au avut loc convorbiri pentru a fi discu­
ta te şi doleanţele minerilor de la Doman şi Secul. Direcţiunea a promis
revizuirea unor acorduri de schimb greşit calculate, repararea locuinţelor
muncitoreşti şi reprimirea la lucru a 5 muncitori concediaţi de la mina
Secul88.
Greva de la Anina a deschis şirul de greve ce a cuprins întreprinderile
miniere din Banat în cursul anului 1929. Da 18 februarie au încetat lucrul
muncitorii de la Teregova, recent constituiţi în sindicat, din cauză că nu

85 Arbeiter Zeitung, nr. 7 şi 8 din 9 şi 11 ianuarie 1929.

86 A. Simion, op. cit., p. 865—866.
87 M inerul, nr. 2 din 28 februarie 1929.
88 Ibidem.
344 L. BÄTHORY 20

li s-au plătit salariile timp de 3 luni de zile. Greva a luat sfîrşit după .ce
muncitorii au încasat sumele ce li se cuveneau89.
La rîndul lor, minerii.de la Mehadia au declarat grevă la 18 aprilie
1929, deoarece societatea le-a redus în mod arbitrar bonificaţiile provenite
din contravaloarea alimentelor. Chestiunea a ajuns în faţa comisiei de
arbitraj, iar societatea a fost obligată să achite diferenţele reţinute90.
în primăvara anului 1929 a reizbucnit conflictul de la' Cozla. La
28 martie lucrătorii au denunţat contractul colectiv, care expira în cursul
lunii aprilie, solieitînd încheierea unei noi convenţii91. La 5 mai munci­
torii au înaintat direcţiunii un memoriu prin care se cerea respectarea tim­
pului de lucru de 8 ore, mărirea salariului şi acordarea unor concedii
plătite. Direcţiunea minelor Cozla însă nu dorea,- pur şi simplu, încheierea
unui contract colectiv, pretextînd că „mina Cozla n-ar putea da rezul­
tatele dorite, prin faptul că stratul [de cărbune] nu se pretează la nici
o obligaţie pentru lucrători” 92.
Văzînd atitudinea Direcţiunii, la 24 mai 1929 schimbul de la ora 14
a declarat grevă, cerînd încheierea unui contract colectiv şi reangajarea
unui muncitor concediat93. Dar de această dată conducerea minelor . a
hotărît să nu cedeze, punîndu-le în vedere greviştilor că toţi cei care nu
şe vor prezenta la lucru, vor fi concediaţi. ,
Munca a fost reluată, dar frămîntările au.continuat pînă în' data
de 18 iunie, cînd au fost purtate tratative oficiale pentru încheierea unui
contract colectiv, care satisfăcea unele cerinţe ale muncitorilor94.
în cursul lunii iulie s-a desfăşurat îndîrjitul conflict dintre minerii
de la Lupac şi direcţiunea minei. Conflictul a izbucnit în momentul în
care conducerea, aflînd că toţi cei 100 de muncitori au decis să se afilieze
sindicatului minier, a hotărît să concedieze pe 15 dintre ei95.
Drept răspuns, minerii au declarat grevă, cerînd reprimirea la lucru
a tovarăşilor lor şi încheierea unui contract colectiv. Greva a durat 4 zile,
pînă cînd direcţiunea a acceptat să poarte tratative cu reprezentanţii
muncitorilor în privinţa reglementării condiţiilor de muncă. Tratativele
au început la 8 iulie. Muncitorii au cerut introducerea zilei de muncă
de 8 ore pentru personalul de la suprafaţa minelor, mărirea salariilor,
respectarea prevederilor Legii contractelor de muncă de către patroni
şi acordarea unor sporuri de chirie96. Discuţiile au durat pînă la 13
iulie şi s-au terminat prin încheierea unui contract colectiv care prevedea
respectarea timpului de muncă de 8 ore, sporirea salariilor şi alocarea unui
spor de chirie pentru lucrători97.

89 U niunea M uncitorilor din In d u stria Minieră. Raport la al V II-lea Congres . . ., p. 85.

90 Idem, p. 86.
91 Arh. S ta t. Tim işoara, Fond Cozla, dos. nr. 9/1929, f. 2.
92 Idem, f. 6.
93 Ibidem .
91 M inerul, n r. 6 din 1 iulie 1929.
95 Arbeiter Zeitung, n r. 150 din 6 iulie 1929.
90 Idem, nr. 154 din 11 iulie 1929.
97 Idem, nr. 158 din 16 iulie 1929.
21 GREVE ALE M IN ER IL O R -D IN BANAT (1922— 1929) 345

în a doua jumătate a anului 1929 tensiunea socială a crescut în

bazinele miniere ale Banatului în primul rînd datorită agravării şomajului
şi restrîngerii activităţii mai multor mine. Astfel, minele de la Cozla,
Rusca Montană şi Lup ac au concediat cea mai mare parte a personalu­
lui, iar la exploatările de la UDR numărul angajaţilor era în continuă
scădere.
Muncitorii îşi apărau cu îndîrjire locul de muncă, protestînd energic
împotriva concedierilor. Astfel, la 14 iulie 1929, a avut loc o întrunire
a muncitorilor de la Secul, organizată împotriva intenţiei administraţiei
minelor de a concedia 152 de mineri98. Muncitorii au botărît să se adre­
seze Ministerului Muncii şi Inspectoratului Muncii de la Timişoara pentru
a reglementa situaţia minerilor de la Secul în spiritul contractului colectiv,
care interzicea concedierile.
în luna august, chiar în zilele imediat următoare dramei sîngeroase .
de la Lupeni, minerii de la Anina au întreprins acţiuni împotriva hotărîrii
direcţiunii de a concedia şase muncitori. La 13 august, schimbul de dimi­
neaţă a demonstrat în faţa puţurilor II I şi IV, cerînd imediata reprimire
la lucru a tovarăşilor lor.
Paralel cu aceasta, sindicatul a intervenit la direcţiunea minelor,
dar fără •rezultat. Atunci s-au întreprins demersuri prin intermediul
Inspectoratului Muncii din Timişoara, iar tratativele organizate în ziua
de 14 august au dat satisfacţie muncitorilor99.
Dar concedierile continuau, concomitent cu reducerea timpului de
lucru la 3—4 zile pe săptămînă la minele din Doman şi Secul. Desnădăj-
duită, muncitorimea a hotărît şă se adreseze guvernului, cerînd trimiterea
unei comisii de anchetă pentru a constata starea de lucruri ce domnea
la exploatările miniere.
în acest scop, Comisia sindicatelor muncitoreşti de la întreprinderile
UDR a convocat o adunare în cursul căreia s-a votat o moţiune care con­
damna concedierile, reducerea preţurilor de acord şi abuzurile săvîrşite
de societatea UDR. De asemenea, se cerea acordarea unor ajutoare băneşti
„pentru sutele de muncitori rămaşi fără lucru”100.
Acţiunea muncitorimii a avut efect. Guvernul a ordonat o anchetă la
faţa locului, după care, în urma celor constatate, a cerut direcţiunii UDR
să aplice prevederile convenţiei colective, precum şi dispoziţiile Legii con­
tractelor de muncă.
Această măsură a demonstrat încă o dată că revendicările minerilor
bănăţeni — susţinute cu multă tenacitate — nu puteau fi ignorate, datorită
ponderii şi Influenţei pe care acest important detaşament al clasei muncitoare
din România îl deţinea în viaţa social-politică.
într-adevăr, între anii 1922—1929 minerii din Banat au devenit un
factor de care patronii trebuiau să ţină seamă, cărora nu !i se puteau
impune condiţiile de muncă şi salarizare fără a lua în considerare şi dezidera-
98 Idem, nr. 159 din 17 iulie 1929.
99 M inerul, nr. 7 —8 din 1 se p te m b rie 1929.
100 Idem, nr. 9 —10 din 1 noiem brie 1929.
346 L. BÄTHORY 22

tele lor. Nn arareori minerii au obţinut în cursul conflictelor de muncă

concesii importante privind respectarea timpului de lucru de 8 ore, majorarea
salariilor, acordarea de alimente şi combustibil la preţuri reduse, alocaţii
familiale şi de chirie etc.
Recurgînd la acţiuni hotărîte, în cursul cărora au dovedit o capacitate
organizatorică şi solidaritate remarcabilă, ei au reuşit să respingă atît
ofensiva patronilor cît şi politica guvernamentală liberală, care urmărea
să realizeze stabilizarea vieţii economice prin menţinerea veniturilor munci­
torimii la un nivel scăzut.
Mai mult decît atît, luptele revendicative întreprinse la sfîrşitul dece­
niului, care adesea s-au transformat în greve, au anulat, practic, prevede­
rile legislaţiei burgheze care interziceau minerilor din exploatările de căr­
buni să recurgă la această formă de luptă. Grevele decurgeau fără ca auto­
rităţile să îndrăznească a recurge la măsuri punitive împotriva muncito­
rilor care au încetat lucrul.
Toate aceste rezultate minerii din Banat le-au dobîndit în bună parte
datorită temeinicei organizări în sindicate care deţineau de obicei iniţiativa
în cursul acţiunilor revendicative. Minerii au reuşit să-şi apere şi să-şi conso­
lideze organizaţiile sindicale, în pofida persecuţiilor şi represiunilor prin
care autorităţile şi patronii căutau să destrame aceste instrumente de
luptă ale muncitorimii.
Experienţa acumulată de minerii bănăţeni în cursul acestor ani, dîrze-
nia, abnegaţia, spiritul de unitate şi solidaritate proletară au fost utilizate
cu succes în confruntările de clasă din anii următori, îndeosebi în anii grei
ai crizei economice, cînd sub conducerea comuniştilor, întregul proletariat
din România a recurs la forme tot mai înalte ale luptei de clasă.

F O R D E R U N G E N UND A U SSTÄ N D E D E R B E R G A R B E IT E R D E S BANATS IN D EN

JA H R E N 19 2 2 -1 9 2 9

(Zusammenfassung)

D ie B ergarbeiter des B an ats tra te n im sozialpolitischen Leben R um äniens zwischen 1922 —

1929 nachdrücklich hervor, sowohl durch ihre Zahl als auch durch ihre O rganisation, die sie
zu einem F a k to r m achten, m it dem A rbeitgeber u n d Regierungen rechnen m ussten. D urch
tatk räftig e U nternehm ungen, bei denen sie hervorragende O rganisationsfähigkeiten u n d Soli­
d a ritä t bewiesen, versuchten sie, ihre E in k ü n fte so zu erhöhen, dass sie dem chronischen
Inflationsprozess, der dauernd ihre Lebensm öglichkeiten bedrohte, stan d h alten konnten.
D er K am pf der B ergarbeiter ging in aufsteigender Linie vor sich, w urde ab 1926 h efti­
ger und erreichte seinen H öhep u n k t im J . 1929, als drohende Anzeichen der K rise die w irt­
schaftliche Lage verschlechterten u n d A rbeitslosigkeit sowie M assenentlassungen zur Folge
h atten . Im V erlauf der A rbeitskonflikte errangen die B ergarbeiter häufig bedeutende Zuge­
ständnisse im H inblick auf die E in h altu n g der 8-stündigen A rbeitszeit, auf Lohnerhöhungen,
A usgabe von L ebensm itteln zu erm ässigten Preisen usw. - :
D ie B ergarbeiter des B anats errangen alle diese Erfolge d an k der gründlichen O rganisa­
tion ihrer beruflichen Gewerkschaften, die bei A ufstellung der F orderungen gewöhnlich die
In itiativ e ergriffen. E s gelang den B ergarbeitern, ihre gew erkschaftlichen O rganisationen zu
verteidigen u n d zu stützen, tro tz der Verfolgungen u n d U nterdrückungsm assnahm en, durch
welche die B ehörden u n d A rbeitgeber ihren Zerfall zu bew irken suchten.
D IN L U P T E L E R E V O L U Ţ IO N A R E A R E M UNCITORILOR
SĂ T M Ă R E N I (1 9 2 9 -1 9 3 3 )
DE

P E T R U BUNTA

După perioada stabilizării relative a capitalismului, în anul 1929

izbucneşte criza economică mondială, desfăşurată pe fondul crizei generale
a capitalismului, cuprinzînd toate ramurile de activitate şi toate ţările
capitaliste. în România, după unele simptome apărute încă în 1928, criza
economică a luat forme deosebit de ascuţite, manifestîndu-se atît în sectoarele
producţiei, cît şi ale circulaţiei şi schimburilor, datorită slabei dezvoltări
economice a ţării şi dominaţiei marii finanţe occidentale asupra unor impor­
tante pîrghii ale economiei naţionale.
Criza economică s-a dezlănţuit cu putere în toate sectoarele economiei
naţionale, dar în industrie a avut cele mai adînci şi complicate urmări : creş­
terea stocurilor de mărfuri, scăderea preţurilor produselor industriale (mai
puţin a produselor întreprinderilor cartelate), urmate de ruinarea şi fali­
mentul unui mare număr de întreprinderi mici şi mijlocii, de concedierea
a siite de mii de muncitori, de reducerea puternică a salariilor, sub forma
„curbelor de sacrificii” mai întîi în întreprinderile de stat, la începutul
anilor 1931, 1932, 1933, extinse apoi şi în cele particulare. Clasele, exploa­
tatoare, pentru a ieşi din criză, au făcut to t posibilul ca să arunce greutăţile
acesteia pe spatele maselor muncitoare. în timp foarte scurt, impozitele
directe şi indirecte au crescut rapid, înrăutăţind situaţia maselor muncitoare
de la oraşe şi sate, â meseriaşilor, micilor comercianţi, a întregii mici burghezii
şi a. unor importante straturi ale burgheziei mijlocii. Referindu-se la agra­
varea:situaţiei materiale a maselor, Buletinul Regionalei P.C.R. a Transil­
vaniei din iulie 1929 arăta, între altele: ,,.. .statul scumpeşte (viaţa n.n.)
în primul rînd prin ridicarea preţurilor articolelor de monopol : sarea, tu tu ­
nul, alcoolul etc. în afară de aceasta, guvernul Maniu scumpeşte preţurile
mărfurilor de larg consum prin mărirea serioasă a tarifelor vamale şi impo­
zitelor”1. ■ ■-
1 A rhiva C.C. al P.C.R., fondul 10, m apa n r. 41, anul 1929 (B uletinul Regionalei Transil­
vania a Partidului Comunist din România, n r. 1 din iulie 1929, p. 1).
348 P. BUNTA 2

Greutăţile crizei au fost cel mai puternic resimţite âe clasa muncitoare,

închiderea parţială sau totală a unui mare număr de fabrici şi uzine a lăsat,
fără lucru numeroşi muncitori, care, împreună cu cei concediaţi, alcătuiau
în 1932 o armată de 300.000 de şomeri2. Patronii refuzau încheierea sau
reînnoirea contractelor de muncă, ceea ce a dus la nerespectarea zilei de
lucru de 8 ore, a concediului de odihnă plătit, a asistenţei medicale şi pro­
tecţiei muncii etc. Pentru asigurarea unor profituri cît mai ridicate, patronii
au luat măsuri de intensificare a muncii lucrătorilor rămaşi angajaţi şi
lungirea duratei zilei de muncă. în ciuda faptului că în anul 1928, sub
presiunea luptei proletariatului, a fost adoptată o lege care stabilea durata
zilei de muncă la 8 ore, profitînd de situaţia grea în care se găseau masele
muncitoare, patronii încălcau sistematic prevederile legii, mărind numărul
orelor de lucru ; în unele fabrici şi uzine se lucra 10 şi 12 ore pe zi, în altele
erau folosite femei şi copii la munci grele, cu salarii de mizerie. Concomi­
tent cu acestea s-au redus salariile muncitorilor. Statisticile oficiale, care
nu -au luat în calcul nici şomajul şi nici zilele şi săptămînile incomplete
de lucru, arată că în perioada 1929—1933 indicele general al salariului
a scăzut cu peste 50%. Efectele dezastruoase ale crizei economice se făceau
simţite şi în oraşul Satu Mare. „Desigur că şi oraşul Satu Mare are şomerii
lui” — scria ziarul local Satu Mare în ianuarie 19293. într-adevăr, şomajul
bîntuia şi în acest oraş al ţării. Cea mai însemnată întreprindere de pe raza
oraşului, Fabrica de vagoane „Unio”, de exemplu, în cursul iernii 1928—1929
„pe motivul că statul nu plăteşte preţul vagoanelor livrate şi astfel nici ea nu
poate să plătească pe muncitori”, şi-a concediat toţi lucrătorii4. în primă­
vara anului 1929 Fabrica „Unio” a fost repusă în funcţiune, de data aceas­
ta însă plătea aceloraşi muncitori salarii reduse cu 20—35%, cu toate
că în această întreprindere şi mai înainte se acordau salarii mai mici cu
25%, decîtîn celelalte întreprinderi asemănătoare din ţară5. Organul oficial
de presă al Uniunii Unitare a Muncitorilor din Metalurgie-Chimie şi Petrol
din România anunţă în martie 1929 că Fabrica „Unio” din Satu Mare
lucrează numai cu 100 de muncitori, faţă de cei 1 200 muncitori cu care
lucra în anul 1928. în Fabrica de maşini „Printz” numărul muncitorilor
s-a redus la 50—60 faţă de circa 300, cît avea fabrica în 1928. ,-,Fabrica
„Printz” — scria ziarul — se foloseşte de şomajul mare pentru a angaja
muncitori calificaţi cu un salar de 8 lei pe oră, la muncă de ziler” 6. Ocupîn-
du-se de situaţia mizeră a şomerilor din Satu Mare, ziarul local Szamos,
sub titlul „Vieţi distruse şi destine chinuite în periferia oraşului Satu
Mare” publica în ianuarie 1929 o relatare zguduitoare despre viaţa cumpli­
tă a acestor oropsiţi ai vieţii capitaliste, despre „oameni care de multe
luni de zile se luptă cu cele două spectre, cele mai mari : şomajul şi bolile,
aceste groaznice fatalităţi ale vieţii de p ro letar.. . ” 7.
2 Anale de Istorie, anul X V I, n r. 6, din 1970, p. 114.
3 Satu Mare, anul X I , nr. 1 din 6 ianuarie 1929, p. 1.
4 Metalurgistul,-a n u l X , nr. 8 din 1 august 1929, p. 3.
4 Ibidem.
0 Ferarul (V a sm u n k d s), anul V I, nr. 1 —3 din 15 m artie 1929, p. 4.
7 Szamos, anul 61, nr. 22 din 27 ianuarie 1929, p. 3.
3 LUPTA MUNCITORILOR SĂTMĂRENI (1929—1933) 349

Faţă de această situaţie, pentru a-şi asigura existenţa lor şi a familiilor

lor, mulţi muncitori sătmăreni au părăsit oraşul, căutîndu-şi de lucru îu
alte oraşe ale ţării; ba mai mult chiar, unii dintre ei în alte ţări ale lumii.
Dar nici în alte părţi, nici în alte ţări capitaliste situaţia economică nu
era mai favorabilă. Rumea capitalistă agoniza în aceşti ani în cea mai puter­
nică şi îndelungată criză economică din istoria de pînă atunci a capitalis­
mului. Ziarele publicau avertismentul ministrului de interne : nimeni ' să
nu meargă la Bucureşti în căutarea posibilităţilor de muncă ! Şomajul
şi în Capitală este mare, deci zadarnic încearcă oricine ca acolo să-şi găseas­
că de lucru !8 Ziarul local Szamos publica la 29 iunie 1929 scrisoarea unor
foşti lucrători ai oraşului Satu Mare, care mînaţi de criză, au părăsit ţara,
sperînd să găsească posibilităţi de lucru în Belgia. Iată ce scriau aceşti
oameni necăjiţi în Belgia să vină numai aceia care au bani de arun­
cat; pentru că aici situaţia este atît de grea şi insuportabilă, încît nu se mai
poate în d u ra .. . Fabricile sînt atît de pline de muncitori, încît nu.e speran­
ţă de a căpăta de lucru, ba chiar şi muncitorii aflaţi în lucru sînt concediaţi
cu sutele. Mulţi dintre emigranţi s-ar duce acasă cu plăcere dar nu au bani
de d ru m .. . ” 9.
în asemenea condiţii cînd povara crizei economice apăsa din ce în ce mai
greu pe spatele maselor muncitoare, proletariatul din România, deci şi
cel din oraşul Satu Mare era dezbinat, şi nu în toate cazurile se putea asigura
unitatea sa de acţiune. Acest fapt a dăunat serios reuşitei luptei de clasă
împotriva claselor exploatatoare.
Sindicatele unitare din Satu Mare, care în anul 1928 numărau peste
3.000 de membri, fiind bine organizate, erau supuse din ce în ce mai mult
prigoanei organelor represive ale statului10. Clasele exploatatoare voiau
mai demult să dizolve aceste sindicate aflate sub îndrumarea directă a
Partidului Comunist Român. După revenirea la putere a naţional-ţărăniş-
tilor, guvernul prezidat de Iuliu Maniu, pornind o acţiune de reprimare
a mişcării muncitoreşti din ţară, a hotărît judecarea şi dizolvarea Sindica­
telor unitare.
Conformîndu-se ordinelor date de guvern, serviciul siguranţei din
Satu Mare, în luna martie 1929, făcînd o percheziţie la sediul Sindicatelor
unitare din localitate, a confiscat un număr mare de manifeste. Deoarece
siguranţa a considerat, desigur, că conţinutul acestor manifeste „este un
îndemn la revoltă”, s-au început cercetările spre a fi dovediţi autorii, ares-
tîndu-se cîţiva muncitori bănuiţi de a participa la împărţirea manifestelor
între muncitorii fără lucru şi prin fabrici şi uzine11.
Acţiunile represive împotriva Sindicatelor unitare s-au intensificat
după Congresul Sindicatelor unitare de la Timişoara din 2—5 aprilie 1929,
congres care a evidenţiat puternica tendinţă a clasei muncitoare spre
unitatea mişcării sindicale, spre frontul unic de luptă împotriva exploa­
8 Idem, nr. 148 din 4 iulie 1929, p. 1.
0 Idem, nr. 145, din 29 iunie 1929, p. 3.
10 Nordul Ardealului, n r. 6 d in 9 m a rtie 1929 (m anifeste incendiare com uniste la S atu Ma­
re).
11 Nordul Ardealului, n r. 6 din 9 m artie 1929.
350 P. BUNTA 4

tării capitaliste12. După Congres, şi în urma provocării autorităţilor represi­

ve din 7 aprilie 192913, guvernul naţional-ţărănist a trecut la dizolva­
rea Sindicatelor unitare sub pretextul invocat şi de guvernul precedent
liberal, că acestea au depăşit rolul lor de organizaţii profesionale, desfăşu­
rând o activitate tot mai pronunţat politică.
în faţa acestei situaţii Sindicatele unitare au continuat să lucreze
în condiţii excepţional de grele. Unele din ele au reuşit să-şi continue activi­
tatea în mod legal. Da- Satu Mare, serviciul siguranţei a primit în ziua de
13 aprilie 1929 dispoziţia Ministerului de Interne privind închiderea tuturor
sediilor oficiale din ţară ale Sindicatelor unitare. în baza acestei dispoziţiuni
şefii organelor represive locale au închis şi sigilat sediul Sindicatelor unitare14.
Peste cîteva zile, organele represive ale statului burghezo-moşieresc au
tăbărât asupra unei consfătuiri la care se discuta situaţia mişcării sindicale
în urma evenimentelor sîngeroase de la Timişoara. Dintre cei prezenţi,-
siguranţa locală a arestat 12 persoane şi a confiscat mai multe manifeste
„incendiatoare” , care chemau muncitorimea la grevă generală15. După
aceste întîmplări siguranţa a mai efectuat şi alte percheziţii, operând toto­
dată mai multe arestări16.
Procesul conducătorilor sindicatelor unite arestaţi, denumiţi de orga­
nele represive şi de presa burgheză „comunişti”, a şi avut loc în ziua de
22 aprilie 1929.
Cu ocazia procesului, în faţa completului de judecată au fost duşi
8 bărbaţi şi' 2 femei. Aceşti reprezentanţi ai maselor muncitoare din Satu
Mare au fost acuzaţi în baza legii Mîrzescu, pentru „delictul” de aţîţare
la grevă generală. Procurorul Predescu şi-a ponunţat rechizitoriul în baza
articolului 27 din legea reglementării muncii colective, şi a propus aplicarea
pedepselor prevăzute în articolele 7 şi 8 din legea Mîrzescu17.

12 ha. acest Congres au p a rtic ip a t delegaţi ai Sindicatelor unitare, ai u n o r sindicate social-

dem ocrate şi socialist-independente, precum şi ai unor colective de m uncitori neorganizaţi
•din m ai m ulte fabrici şi uzine.
13 Provocarea din 7 aprilie 1929 : U nul din cunoscuţii lu p tă to ri com unişti, Ponagy îo an
:a m u rit în închisoarea din D oftana în u rm a a lungi, greve ale foam ei şi a to rtu rii medievale.
P o triv it dorinţei sale, a fo st aşezat pe catafalc în Căminul m uncitoresc din Tim işoara de unde
în m orm întarea ar fi tre b u it să aibă loc în ziua de 7 aprilie 1929. A utorităţile au cerut, ca
■corpul defunctului să le fie d a t din Căminul m uncitoresc. C onducătorii care se aflau acolo
îm p reu n ă cu m uncitorim ea n u au d a t cadavrul pe m îna au torităţilor, ci l-au a p ă ra t de violenţă.
A tunci zbirii ^oligarhiei :. pro cu ratu ra, poliţia, sig u ran ţa a u o rd o n at arm atei să tra g ă în m asa
.de m uncitori, care se afla în propriul său căm in. R ezu ltatu l : m arele n u m ă r de răn iţi, ares­
tă r i. P ro cu ratu ra a in te n ta t proces îm potriva a 50 de tovarăşi. (Arhiva C.C. al P.C.R.,
fo n d u l 10, m ap a nr. 41, anul 1929. B uletinul Regionalei Transilvania a P artidului Comunist
M n România, n n 1, din iulie 1929, p. 2).
14 S'zamos, n r. 85, d in 14 aprilie 1929, p. 16.
15 Idem, n r. 86 din 16 aprilie 1929, p. 3.
46 Idem, nr. 87, din 17 aprilie 1929, p. 4,
17 Aceste articole prevedeau : ” 7) Se v a pedepsi cu închisoare de la 2 —5 ani, cu am endă
■de la 2.000 —10.000 lei şi cu interdicţie corecţională to ţi acei cari p rin discursuri, cuvîntări,
strigări, cîntece sediţioase, sau am eninţări ro stite în public p rin v iu grai vor fi provocat
direct la com iterea :u nei fap te calificată crimă.
Provocarea d irectă la delicte prin aceleaşi mijloace se v a pedepsi cu închisoare de la . 6
lu n i la 2 ani, cu am endă de la 1.000 —5.000 lei, ia r dacă delictul la care s-a făc u t provo-
5 LUPTA MUNCITORILOR SĂTMĂRENI (1929—1933) 351

- Sentinţa în acest proces de clasă a fost pronunţată în ziua de 27 aprilie

1929. Din cei 10 acuzaţi, 2 : Moldovan Ludovic şi Varga Alexandru au.
fost condamnaţi la două luni, Miskolczi Iuliu la o lună, iar Miliâly Elisa-
beta la 15 zile închisoare. Ceilalţi au fost achitaţi, fiind puşi în libertate*18.
Peste cîteva zile, procesul „comuniştilor” din Satu Mare a fost urm at
dé dizolvarea Sindicatelor unitare din localitate, de către completul de
judecată prezidat de judecătorul Erdös. în baza rechizitoriului susţinut
de prim-procurorul dr. Iosif Nestor, Tribunalul a pronunţat sentinţa :
dizolvă toate grupele Sindicatelor unitare din Satu Mare şi anulează
calitatea lor de persoane juridice19.
Sindicatele unitare fiind astfel dizolvate, o parte a membrilor au
intrat în sindicatele afiliate Confederaţiei Generale a Muncii, unde au întărit
forţele de stînga, iar o altă parte, împreună cu muncitorii care se găseau
sub influenţa Partidului Socialist, au intrat în Centrala Sindicatelor Inde­
pendente.
Sindicatele afiliate Confederaţiei Generale a Muncii (amsterdamiste)
nu aveau la Satu Mare organizaţii puternice. Dintr-un tabel centraliza­
tor publicat în ziarul Metalurgistul rezultă de pildă că Uniunea Muncitori­
lor în Fier, Metal şi Chimică număra la Satu Mare în 1928 în total 171 de
membri20. în anul 1929 aceste sindicate, cu ajutorul Partidului Social-
Democrat, au pornit o susţinută acţiune pentru întărirea organizaţiilor
lor şi mărirea numărului membrilor din Satu Mare.
Cu toate greutăţile întîmpinate de mişcarea sindicală, de comuniştii
care activau în sindicate, mişcarea grevistă, al cărei avînt se conturase încă
din prima jumătate a anului 1929, a continuat să crească. Luptele prole­
tariatului din România în perioada 1929—1933, concretizate în peste 1 500
conflicte de muncă, au avut, pe lîngă cauza generală care a fost înrăutăţi­
rea condiţiilor de trai, şi cauze legate de adoptarea sau nerespectarea legilor
muncii. Pe drept cuvînt se arăta în Rezoluţia Conferinţei \Regionalei a
IlI-a a P.C.R. asupra situaţiei din Transilvania şi Banat, şi sarcinile comu­
niştilor : , .Şubrezenia stabilizării capitaliste este accentuată prin procesul
puternic de radicalizare a proletariatului, a maselor trudite ale ţărănimii
şi a naţionalităţilor asuprite. Grevele se ţin lanţ, iau forme din ce în ce mai
mari, proletariatul trece de la lupta defensivă la lupta ofensivă, grevele
economice se transformă în greve politice de masă nu numai împotriva
exploatării sălbatice şi pentru ridicarea salariilor şi scăderea orelor de
lucru, dar acţiunea maselor trudite, prin greve şi demonstraţii se îndreaptă
carea este pedepsit de lege m ai uşor se v a aplica acea pedeapsă . . .
” 8) Pedepsele prevăzu te în articolul precedent şi d u p ă deosebirile acolo stabilite se vor
aplica şi acelora cari personal v o r fi pro v o cat d irect la com iterea unei in fracţiuni calificată
crim ă sau delict, prin răspîndirea în public sau p rin expunerea vederii publice de : scrieri
de orice fel, ziare, corespondenţe, gravuri, desene, afişe, embleme, im prim ate clandestine,
filme; an u n ţu ri lum inoase sau alte sem ne” (Legea pentru reprimarea unor infracţiuni contra
liniştei publice, în C. H am angiu, „Codul general al R om âniei” , X I I I —X IV , B ucureşti, f.a.,
p. 9 5 4 -9 5 7 ).
18 Szamos, nr. 96 din 28 aprilie 1929, p. 1.
19 Idem, nr. 100 din 4 m ai 1929, p. 2.
20 Metalurgistul, anul X , nr. 6 d in 1 iunie 1929, p. 3.
352 P. BUNTA 6

mereu mai hotărît împotriva d ic ta tu rii... (Valea Mureşului, Uupeni etc.),

împotriva imperialismului, asuprirei naţionale, împotriva pericolului de
război şi pentru apărarea Uniunii Sovietice.. . ”21.
Una dintre însemnatele bătălii de clasă din această perioadă a fost
greva muncitorilor metalurgişti de la Fabrica de vagoane „Unio” , din
iulie-august 1929. Această acţiune revendicativă a fost pornită pentru
majorarea salariilor şi încheierea noului contract colectiv de muncă. Fabri­
ca de vagoane ,,Unio” din Satu Mare era una dintre acele întreprinderi
care au lucrat cu profituri ridicate. „Unio” dispunea în acea vreme de un
capital acţionar de 40 milioane lei prin care a realizat în 1928, conform bilan­
ţului publicat, un profit net de 11.191.491 lei. în realitate profitul obţinut
de Fabrica „Unio” era mult mai mare. Astfel, în decurs de un an acţionarii
fabricii primeau mai mult decît o pătrime, raportat la capitalul acţionar,
pe lîngă care mai dispuneau şi de un capital de rezervă de 8 milioane lei22.
Faţă de acest profit ridicat la Fabrica „Unio” „condiţiunile de muncă —
după cum arăta Matalurgistul — sînt foarte rele şi salariile sînt ruşinos de
scăzute”23.
Muncitorimea de la această fabrică trăia de pe o zi pe alta cu salarii
care în condiţiile de atunci nu ajungeau nici de pîine pentru ei şi pentru
familiile lor.
Avînd această situaţie grea, muncitorii metalurgişti de la Fabrica
„Unio” , abzicînd contractul colectiv în curs de expirare, au cerut ca în
noul contract colectiv de muncă să li se asigure condiţii de muncă şi sala­
rizare mai bune. Ei au cerut o majorare a salariilor de 25—30%. Pentru
obţinerea acestui deziderat au urmat tratative între delegaţii muncitorilor
şi reprezentantul direcţiunii Fabricii „Unio” . în cursul tratativelor direcţi­
unea n-a vrut să audă de nici o mărire de salarii şi a căutat să anihileze
prin orice mijloace acţiunea muncitorilor. Atitudinea aceasta a direcţiunii
a îndîrjit la extrem pe muncitori, care la îndemnul sindicatului amster­
damist din fabrică, în ziua de 3 iulie 1929 au intrat în grevă. Greva porni­
tă de grupul metalurgiştilor a cuprins totalitatea muncitorilor din fabrică,
indiferent din care sindicate făceau parte, ori chiar dacă erau sau nu orga­
nizaţi24*.
Direcţiunea fabricii, văzînd unitatea şi hotărîrea de luptă a muncitorilor,
pentru a se putea continua producţia cu forţe de lucru şi-a trimis agenţii
în toate unghiurile ţării ca să recruteze spărgători de grevă. Dar agenţii
fabricii nu şi-au ajuns scopul, negăsind trădători de clasă.

21 A rhiva C.C. al P.C.R., fondul 10, m apa nr. 44, anul 1929, p. 1.
22 Metalurgistul, anul X , nr. 9 din 1 septem brie 1929, p. 4.
23 Idem , n r. 7 din 1 iulie 1929, p. 2.
24 î n leg ătu ră cu m işcarea grevistă de la F abrica „U nio” , R egionala P.C .R. O radea a
d a t Sindicatelor im itare din S a tu M are urm ătoarele directive : P rin tr-u n m anifest trebuie
dem ascaţi social-dem ocraţii în a in te de grevă, p en tru că greva se face în interesul direcţiunii
şi n u al m uncitorilor (!?). (Arhiva C.C. al P.C.R., fondul 10 m apa nr. 45, anul 1929. Proces-
verbal al Conferinţei a I l I - a a Regionalei P.C.R. T ransilvania şi B anat, din decem brie 1929.
p. 18).
7 LUPTA MUNCITORILOR . SĂTMĂRENI (1929—1933) 353

în a patra săptămînă de grevă, la 30 iulie, s-au reluat tratativele de

conciliere. Direcţiunea însă şi de această dată a refuzat satisfacerea reven­
dicărilor muncitorimii. Ea n-a acceptat nici propunerea muncitorilor,
admisă de Inspectoratul Muncii, de a deferi chestiunea unei comisii de arbi­
tra j , 1ceea ce a dus la ruperea definitivă a tratativelor. Ea 31 iulie, delegaţii
muncitorilor care au luat parte la tratative cu reprezentanţii direcţiunii
au comunicat greviştilor eşecul tratativelor, arătînd totodată îndărăt­
nicia punctului de vedere al direcţiunii, prin care aceasta nu vrea să amelio­
reze întru nimic situaţia lor., în urma acestora muncitorii prin vot secret
au hotărît să continue lupta pînă la triumful revendicărilor lor juste25.
Mişcarea grevistă a muncitorilor de la Fabrica de vagoane ,,Unio”
din Sătu Mare a durat şase săptămîni, terminîndu-se la 10 august 1929.
în to t .timpul grevei muncitorii Fabricii ,,Unio” au avut o atitudine exem­
plară,, dînd dovadă de o unitate fermă şi dîrzenie în luptă. Rezultatul acestei
atitudini s-a concretizat în noul contract colectiv de muncă acceptat de
direcţiunea fabricii, care asigura muncitorilor avantaje de care ei nu s-au
bucurat pînă atunci. Noul contract colectiv a rămas valabil pînă la 1 au­
gust 193026.
Concomitent cu desfăşurarea acţiunilor greviste ale muncitorilor de
la Fabrica ,,Unio”, organele represive ale statului burghezo-moşieresc au
continuat prigoana împotriva luptătorilor revoluţionari, operînd şi la
Satu Mare mai multe arestări. Primul val de arestări s-a produs cu ocazia
evenimentelor de la 1 august — „ziua internaţională roşie”27. Alte ares­
tări au fost efectuate la Satu Mare cu ocazia celei de a 12-a aniversări
a Marii Revoluţii Socialiste din Octombrie. Poliţia din localitate în noaptea
de 6 spre 7 noiembrie 1929 l-a arestat pe muncitorul Fabricii „Unio” ,
Kacso : Gheorghe, la care cu ocazia percheziţiei la domiciliu au fost găsite
manifeste, ce chemau masele muncitoare la demonstraţii şi greve în cin­
stea aniversării revoluţiei proletare din Uniunea Sovietică28. Aceste mani-

26 Metalurgistul, anul X , n r. 8 din 1 august 1929, p. 3.

26 Idem, nr. 9 din 1 septem brie 1929, p. 4 şi Szamos, nr. 181 din 11 august 1929, p. 1.
27 î n acel an, cu ocazia aniversării a 15 ani de la izbucnirea prim ului război m ondial,
In tern aţio n ala Comunistă, In tern a ţio n a la T ineretului Comunist, In te rn a ţio n a la Sindicală
Roşie şi A jutorul R oşu In tern aţio n al au pro clam at p e n tru 1 august şi în treag a lu n ă august
lu p ta îm potriva dem enţei im perialiste, a p regătirii noului m ăcel m ondial. ,,1 A ugust — se
a ra tă în m anifestul Sindicatelor u n ita re d in R om ânia, al Comisiilor de A jutoare ale Sindicate­
lor unitare, al Blocului M uncitoresc-Ţărănesc, in titu la t „M uncitori, m uncitoare, ţă ra n i !” —
este ziua în care a izbucnit uriaşul m ăcel u m a n din 1914, cînd fu ră m ăcelăriţi m ai m ulte
milioane de m uncitori şi ţă ran i, la 1 august, ziua roşie a p ro letariatu lu i internaţional, în
to a te colţurile lum ii m uncitorii îşi părăsesc locul de m uncă, ieşind pe străzi, p e n tru a face
m anifestaţii şi a-şi afirm a v o in ţa h o tă rîtă îm po triv a războiului im perialist şi antisovietic, pen-,
tr u răstu rn area regim ului burghez" (M unkdsélet, anul V I, nr. 3 d in 27 iulie 1929, p. 1).
28 Ia tă ce conţineau aceste m anifeste ale P.C .R., răsp în d ite cu această ocazie în to a tă
ţa ra , şi fiind calificate de organele represive d re p t „incendiatoare” : „C ătre m uncitori, ţă ra n i
şi soldaţi ! C ătre tin eretu l m uncitoresc-ţărănesc ! . . . A u tre c u t 12 ani de la R ev o lu ţia din
Octom brie, care a a ră ta t p ro letariatu lu i şi popoarelor su b ju g ate din to a tă lum ea drum ul pe
care trebuie să-l urm eze p e n tru dezrobirea lor . . . B urghezia R om ână, p rin raţionalizare,
istoveşte m uncitorim ea, şi aruncă în stra d ă zeci de m ii de m uncitori flămînzi, m ăreşte zilnic
şom ajul. V iaţa se scum peşte, m izeria creşte. Ţ ăranii, de asemenea, gem sub im pozitele grele.

2 3 — Anuarul Institutului de Istorie şi Arheologie

354 P. BUNTA S

feste au fost duse la Satu Mare din Oradea de către lăcătuşul Barna (Braun)
Ladislau, care la rîndul său le-a primit de la croitorul Gheorghe Ghitea,
cunoscut luptător comunist din Oradea. Barna Ladislau, după ce a predat
muncitorului Kacsö din Satu Mare o parte a manifestelor, a plecat la
Baia Mare, unde restul manifestelor le-a predat lui Eugen Berindean,
care a şi început distribuirea manifestelor în rîndurile muncitorilor băimă-
reni. Organele represive au arestat şi pe aceşti luptători ai mişcării mun­
citoreşti revoluţionare29.
Pe măsură ce criza economică s-a accentuat, procesul de radicalizare
a maselor căpăta amploare, cuprinzînd în sfera sa cele mai diferite categorii
de oameni ai muncii. în acest context se înscrie şi adunarea populară
de protest din Satu Mare, la 1 decembrie 1929, organizată de P.S.D.,
la care au participat peste 1.000 de muncitori, funcţionari şi meseriaşi.
Participanţii, ascultînd cuvîntările rostite de unii conducători social-demo-
craţi, au protestat împotriva impozitelor, taxelor împovărătoare, abuzuri-,
lor şi samavolniciilor comise de autorităţi. în urma discuţiilor purtate
adunarea populară a votat o moţiune, în care se arăta : „muncitorimea
organizată din Satu Mare protestează din nou printr-un memoriu, la prefec­
tul dr. Dobossy Endre, împotriva impozitelor nedrepte, cerînd încetarea
imediată a impunerii şi restituirea neîntîrziată a sumelor încasate”30. în
această problemă, a fost trimisă o delegaţie la prefect şi deputaţii social-
democraţi au ridicat din nou problema în parlament.
Anul 1930, cel de al doilea an al crizei economice, a adus pentru toată
ţara — implicit pentru masele muncitoare din Satu Mare — Incertitudine
în continuare, a agravat şi a multiplicat grija vieţii de toate zilele. în
acest an, ca urmare a continuării lichidării parţiale a întreprinderilor, cît
şi a lipsei totale ori parţiale a capacităţii de producţie, a crescut pe mai
departe numărul şomerilor. „Fabricile din Satu Mare — scria ziarul Szamos
în iulie 1930 — se reduc treptat, şi la fabrica »Printz«, din considerente
de economie s-a trecut la timpul de lucru de 5—6 ore pe zi”31. La Fabri­
ca de vagoane „Unio” , în lunile de iarnă au fost concediaţi aproape toţi
muncitorii, pe cînd vara, forţa de muncă fiind mai ieftină, fabrica lucra
cu întreaga capacitate32. Conform statisticii existente la Inspectoratul
Muncii, la Satu Mare erau în aprilie 1930 3.328 de şomeri, iar în mai
6.551 de oameni fără lucru. în 16 iulie, gazeta|;5^flwos, care a publicat

aru n caţi p rad ă speculanţilor şi chiaburilor. S ărăcia creşte to t m ai m u lt în sate . . . . P e n tru

a-şi îm b u n ătă ţi situ a ţia lor, p en tru a cuceri eliberarea lor, m uncitorii şi ţă ra n ii d in R o m ân ia
trebuie să m eargă pe drum ul m uncitorilor şi ţă ran ilo r din U .R .S .S . P e n tru aceasta, trebuie să
fie strîns legaţi de P a rtid u l Comunist, avangarda lor ; p e n tru aceasta trebuie să lu p te p e n tru
organizaţiile lor revoluţionare de clasă — Sindicatele U nitare, Blocul M uncitoresc-Ţărănesc.
Sub conducerea P artid u lu i Comunist, m uncitorii şi ţă ra n ii vor cuceri eliberarea lo r” . (Ar­
h iv a In s titu tu lu i de stu d ii istorice şi social-politicè de pe lîngă C.C. al P.C.R., cota A X III-2 ,
n r. inv. 269).
29 Szamos, nr. 257 din 10 noiem brie 1929, p. 5, nr. 259 din 13 noiembrie, p. 3 şi n r.
270 din 26 noiem brie 1929, p. 5.
30 Idem, nr. 276 din- 3 decem brie 1929, p. 4.
31 Szamos, nr. 159 din 16 iulie 1930, p. 1.
32 Idem, ' nr. 281 din 9 decem brie 1930, p. 4.
 9 LUPTA MUNCITORILOR SĂTMĂRENI (1929—1933) 355

aceste date în numărul său anterior, constată: „Am greşit: numărul

şomerilor nu e de 6.500, ci de aproape 11.000”3334. „Cert e — arăta acelaşi
ziar — că la Satu Mare şomajul prezintă o tendinţă ascendentă, deoarece
' în datele statistice referitoare la şomeri nu figurează micii meseriaşi fără
de lucru,, cei neprezentaţi”31.
Situaţia din ce în ce mai gravă a şomerilor a devenit problema cen­
trală a opiniei publice progresiste. Organizaţiile social-democrate şi alte
organizaţii muncitoreşti cereau în cadrul mitingurilor remedierea situaţiei
şomerilor, începerea neîntîrziată a lucrărilor de interes public.
în grelele condiţii ale crizei economice, clasa muncitoare a căutat şi
în acest an să-şi asigure drepturile în cadrul sistemului contractelor
colective. „Muncitorul organizat — preciza ziarul Vas- és Fémmunkâs —
se străduieşte să-şi apere şi să-şi îmbunătăţească condiţiile de salarizare
şi sănătate prin contractul colectiv. în contractul colectiv este vorba des­
pre drepturile colectivităţii, şi dat fiind că fiecare om simte consecinţele
rezultatelor sau ale lipsei de rezultate răsfrînte asupra colectivităţii, luptă
împreună şi cu simţămîntul nobil al solidarităţii ; muncitorul învinge sau
sucombă pe frontul unde munca şi capitalul îşi duc lupta pe viaţă şi
moarte”35. Pe linia încheierii contractului colectiv se manifestă conflic­
tul muncitorilor de la Fabrica de cherestea Domaş, izbucnit la sfîrşitul
lunii mai 1930. în 31 mai, între direcţiunea fabricii şi muncitori s-au
întrerupt tratativele, pentru că muncitorii ţineau la respectarea zilei de
muncă de 8 ore şi cereau trecerea în contractul colectiv a taxelor pentru
eventualele ore suplimentare. Totodată, direcţiunea voia să efectueze o redu­
cere a salariilor cu 15%. După trei săptămîni de tratative nereuşite, în
31 mai muncitorii (249 la număr, printre ei fiind multe femei şi fete) au
declarat grevă şi în dimineaţa zilei de 2 iunie nici nu au mai făcut foc
în cazane. De data aceasta însă, greva muncitorilor de la Fabrica de,
cherestea din Domaş s-a încheiat fără vreun rezultat ; în 4 iunie, 228.
muncitori au reluat lucrul în condiţiile salariilor reduse, aşa cum o dorea
direcţiunea.
în iulie 1930, majoritatea muncitorilor poligrafi din Satu Mare s-au
încadrat în greva generală a muncitorilor poligrafi din Transilvania. Greva
generală a fost declanşată de expirarea, la 30 iulie, a contractului colec­
tiv al Uniunii Naţionale a Muncitorilor din Poligrafie, încheiat cu patru
ani în.;urmă. Părţile s-au aşezat încă cu săptămîni înainte la masa tra ta ti­
velor pentru a discuta condiţiile unui nou contract colectiv. Aceste t r a t a ­
tive', desfăşurate la Timişoara, nu au dus la nici un rezultat, deoarece
patronii voiau o scădere cu 15% a salariilor, neacceptată de delegaţii
muncitorimii. în afară de aceasta, în loc de 18 zile de sărbătoare retri­
buite, patronii voiau să accepte numai 11 zile, iar la linotipe în locul celor
două schimburi de pînă atunci vroiau să introducă trei schimburi. întrucît
în cursul tratativelor nu s-a ajuns la un punct de vedere comun, în ziua

33 Idem , nr. 158 din 15 iulie 1930, p. 7.

34 Idem , n r. 159 din 16 iulie 1930, p. 1.
Vas- és Fêm m unkds, nr. 3 din 1 m artie 1930, p. 1.
356 P. BUNTA 10

de 7 iulie muncitorii poligrafi din Transilvania au declarat grevă generală,

în unele oraşe (Tg. Mureş, Timişoara, Satu Mare etc.) au fost încheiate
în-scurt timp înţelegeri parţiale, însă lupta a continuat în marile centre
poligrafice. Ta Satu Mare au continuat lucrul fără întrerupere numai două
poligrafii, inclusiv cea a ziarului Szamos (doar cu o zi întrerupere) ; în celelal­
te tipografii lucrările erau executate de patroni. Mai în urmă, patronii
tipografiilor transilvănene au acceptat rînd pe rînd cererile muncitorilor,
astfel că la 13 iulie 1930 a fost încheiat la Oradea contractul colectiv
între muncitorii poligrafi din Transilvania şi patroni. Conform înţelegerii
realizate, vechiul contract colectiv, cu unele modificări, a fost prelungit
pînă la 30 iulie 1932.
Organele represive ale regimului burghezo-moşieresc nu au ,,u itat’'
nici în condiţiile grele ale crizei economice să continue prigoana îndreptată
împotriva forţelor revoluţionare ale mişcării muncitoreşti. în acest an a
avut loc procesul celor patru comunişti arestaţi în noaptea de 6 spre
7 noiembrie 1929, acuzaţi de organele represive că ar fi difuzat broşuri cu
caracter revoluţionar. -
Procesul a avut loc la 10 februarie 1930. Conform actului de acuzare,
în broşurile provenite de la Oradea pe care ei voiau să le difuzeze la
Satu -Mare şi Baia Mare, „Internaţionala a Iii-a cheamă muncitorimea din
România ca la 7 noiembrie, cea de a 12-a aniversare a sovietelor din
Rusia, să iasă pe străzi-şi să demonstreze împotriva regimului social actu­
al . . . ” . Procurorul dr. Nagy loan, în rechizitoriul său, acuza cu cuvinte
aspre faptele inculpaţilor. După părerea sa, acuzaţii voiau să aţîţe la’
atacarea formei de stat, a ordinei publice, împotriva Consiliului de regenţă.
Dl considera ca circumstanţă agravantă faptul că broşura se adresa şi
armatei şi scopul ei era de a destrăma şi armata. Procurorul a cerut acor­
darea celei măi grele pedepse. Apărătorul Gh. Felician Zaciu, în pledoaria
susţinută la proces, a amintit că cu doi ani în urmă, la Cluj cu ocazia celui
mai mare proces comunist din România, cînd Consiliul de război a audiat,
printre alţii, pe mai mulţi politicieni marcanţi, actualul .(1930) ministru
de interne Alexandru Vaida-Voievod în depoziţia sa a declarat că- ,, îi
consideră pe comunişti drept nişte idealişti naivi şi fanatici, care nu- pun
în primejdie ordinea de stat......... Domnul .ministru de interne a decla­
rat — arăta în continuare apărătorul Zaciu — că „îndată ce ajunge la
guvern, va face să înceteze toate procesele comuniste .. . Ghitea şi B arna
nu au mîncat de 20 de zile şi în numele umanismului şi al civilizaţiei cere;
ca tribunalul să-i achite pe aceşti fanatici ai unei ideologii politice” .
Da sfîrşitul dezbaterilor, Tribunalul din Satu Mare i-a condamnat pe
Ghitea şi Barna la cîte 8 luni închisoare şi 1.000 lei amendă, iar pe
Kacso la 29 zile detenţiune şi 1.000 lei amendă. Eugen Berindean a fost
achitat36.
Da 9 octombrie 1930 înaintea Tribunalului din Satu Mare au compărut
din nou „inculpaţi” vinovaţi de a fi răspîndit broşuri. De data aceasta,38

38 Szamos, nr. 33 din 11 februarie 1930, p. 2 —3, nr. 24 din 31 ianuarie 1930, p. 3.
11 LUPTA MUNCITORILOR SĂTMĂRENI (1929—1933) 357

procuratura acuza alţi 6 oameni (Steinhardt Hermann, Jelinek Ede, Fried­

mann Samuil, Bugyi Adalbert, Sândor Gheorghe şi Kacsö Eadislau),
care, cu ocazia alegerilor parlamentare ce au avut loc cu doi ani în urmă,
au împărţit broşuri calificate a avea un conţinut răzvrătitor şi ,,i-au instigat
pe muncitori la ură de clasă” . Toţi acuzaţii s-au apărat spunînd că guver­
nul a asigurat libertatea alegerilor, iar Blocul Muncitoresc-Ţărănesc este o
organizaţie recunoscută prin lege ; mai departe, că forurile judeţene compe­
tente au citit textul manifestului şi au permis verbal difuzarea lui. în lipsă
de. dovezi împotriva acuzaţilor, toţi au fost achitaţi3738.
Şomajul, concedierile parţiale, grijile zilei de mîine, prigoana antimunci-
torească, toate acestea au dominat şi în anul 1931 mişcarea muncitoreas­
că din Satu Mare. „Suferinţa muncitorului — scria pe bună dreptate ziarul
Szatmâri Népszava — întrece deja chinurile individuale. Este o suferinţă
şi mizerie colectivă care, avînd în vedere neputinţa şi indiferenţa guverne­
lor, a îmbrăcat pe tărîm economic şi social-politic proporţii atît de mari,
încît deznădejdea fără de margini a ajuns la punctul de fierbere şi cheamă
masele la mişcare38.
Şomajul, racilă a orînduirii capitaliste, a fost o grea povară pentru
viaţa socială a oraşului Satu Mare. Conducerea oraşului, la fel ca cercurile
guvernamentale ale ţării, a făcut prea puţin în favoarea şomerilor.
în semn de protest împotriva atitudinii pasive a forurilor orăşeneşti,
şomerii au mers în 10 martie, orele 16, la primărie, în număr de circa 300
de persoane, cerînd imediata începere a lucrărilor publice. Primarul Augus­
tin Ferenţiu a promis că va face to t ce-i stă în putinţă spre a îmbunătăţi
situaţia şomerilor, după care şomerii s-au retras în ordine39.
Ea 21 septembrie a apărut din nou la primărie o delegaţie de 50
de membri în problema şomerilor. Oratorul delegaţiei, după ce a arătat
situaţia intolerabilă a şomerilor, a declarat că sindicatul nu-şi asumă răs­
punderea pentru această masă de oameni şi de aceea cere de urgenţă aju­
torul din partea oraşului, lucrări publice, căci altfel „depresiunea sufle­
tească a acestor oameni ar putea irupe”40. Delegaţiei i s-a promis că lu­
crările publice programate pentru anul următor vor fi începute încă în
1931.
Marea oaste a şomerilor era sporită de sutele de muncitori ajunşi
fără lucru în timpul concedierii lor parţiale şi temporare. Ea Fabrica
„Unio” , cea mai mare fabrică din Satu Mare, de exemplu, direcţiunea
concedia sistematic în lunile de iarnă ale fiecărui an pe muncitori, pentruca
în lunile de vară să-şi îndeplinească comenzile de stat (în anul 1931 în
valoare de 300 milioane lei) prin impunerea de eforturi sporite, cu zile de
muncă de 12, 14 sau chiar 16 ore, fără a asigura salariile în acord aflate
în vigoare41. Numărul din 25 octombrie 1931 al ziarului Szatmâri Népszava

37 Idem, nr. 231 din 10 octom brie 1930, p. 2.

38 Szatm âri Népszava, anul I, nr. 1 din 1 m ai 1931, p. 5.
38 Szamos, nr. 57 din 11 m artie 1931, p. 3.
40 Idem, nr. 268 din 21 noiembrie 1931, p. 3.
41 Idem, nr. 44 din 24 februarie 1931, p. 4.
 3 58 P. BUNTA 12

informează despre faptul .că „luni dimineaţa (în 19 octombrie n.n.) direc­
ţiunea Fabricii de vagoane «Unio» i-a primit pe muncitorii uzinei cu
surpriza că a redus cu 20 şi 25_% salariile muncitorilor care lucrează cu
5 şi 6 lei pe oră . . . 30 de muncitori nu au fot dispuşi să ia la cunoştinţă
reducerea salariilor, şi aşa mizerabile, ca urmare ei au şi fost daţi afară
imediat din fabrică”42.
în acest an începînd din luna aprilie, Fabrica de vagoane „Unio”
lucra cu 1.000—1.200 de muncitori, dar în cursul lunii decembrie fabrica
—după ce a scos şi ultimul vagon — a lucrat cu numai 500 de muncitori.
Fa 19 decembrie a concediat din ei încă 400 de oameni, astfel, că efec­
tivul muncitorilor a scăzut la 100. „Din 1 ianuarie — scria ziarul Szamos
— fabrica va fi complet sistată. Dacă va primi comenzi, la 1 februarie
va reîncepe lucrul, dar fără a putea angaja 1.000—1.200 de muncitori”43.
Şi în cealaltă fabrică de maşini din Satu Mare, Fabrica „Printz” ,
muncitorii aveau o soartă grea. Referindu-se la situaţia muncitorilor din
această fabrică, ziarul local social-democrat Szatmâri Népszava arăta: „ în
România sînt puţini acei fabricanţi care îi exploatează pe muncitori cu
atîta pricepere calificată, ca la Fabrica „Printz”. Direcţiunea şi vătafii,
supraveghetorii din străinătate schimbă după plac condiţiile de muncă
şi salariile”44.
Unitatea sătmăreană a Industriei Forestiere Doinaş a recurs şi în acest
an la metoda generală a concedierilor. în octombrie 1931, întreprinderea
a concediat o parte din funcţionari şi peste 100 de muncitori. „Aceste
concedieri — scria ziarul Szamos■ — înseamnă de fapt că unitatea din
Satu Mare a Romaşului e redusă la sistarea totală a activităţii, şi aici
răinîne doar un cadru (restrîns n.n.) care are numai obligaţia de a se ocupa
de valorificarea comerciâlă a stocurilor, existente”45. ,!
în cursul anului 1931 avem cunoştinţă despre un singur conflict
de muncă la Satu Mare, desfăşurat în luna aprilie, în branşa croitoriei.
Aflăm, citind numărul din 3 aprilie 1931 al ziarului Szatmâri Ujsdg, că
muncitorii croitori au fost constrînşi de mizeria economică generală şi scă­
derea vertiginoasă a preţurilor, să elaboreze un contract colectiv ce ar regle­
menta relaţiile dintre patroni şi muncitori şi ar prescrie salarii unitare.
Patronii însă nu au fost dispuşi să trateze în legătură cu contractul colec­
tiv şi nici măcar la repetatele invitaţii ale inspectorului muncii nu s-au
prezentat la Inspectoratul Muncii pentru a rezolva paşnic stabilirea salarii­
lor unitare. Muncitorii croitori, văzînd zădărnicia tuturor încercărilor lor,
au început toţi, unitari, o grevă şi s-au preocupat de proiectul unei coope­
rative dè producţie46.
Unul din evenimentele de seamă ale vieţii politice în 1931 a fost
ţinerea alegerilor parlamentare. în cursul pregătirilor, cu ocazia campaniei

42 Szatmâri Népszava, anul I, n r. 25 din 25 octom brie 1931, p. 4.

43 Szamos, nr. 293 din 20 decem brie 1931, p. 5.
44 Szatmâri Népszava, nr. 10 d in 3 iulie 1931, p. 3.
46 Szamos, nr. 225 din 2 octom brie 1931, p. 2.
48 Szatmâri Ujsâg, n r. 75 din 3 aprilie 1931 şi Szamos, nr. 76 din 2 aprilie 1931, p . 2.
13 LUPTA MUNCITORILOR SĂTMĂRENI (1929—1933) 359

electorale, organele represive ale puterii de stat au operat mai multe

arestări la Satu Mare şi în împrejurimi. Pe baza informaţiilor primite din
partea poliţiei clujene (care ,,a descoperit complotul unui sistem de celule
comuniste”47), siguranţa din Satu Mare a întreprins cercetări. Ba 5 martie
au fost arestaţi circa 40 tineri muncitori din Satu Mare, bănuiţi că ar fi
fost membri ,,ai sistemului de celulè ce a împînzit toată Transilvania”.
în pofida terorii electorale a organelor represive, cu două zile înainte
de alegeri la Satu Mare s-a înviorat mult propaganda electorală. Deosebit
de intensă a fost activitatea Blocului Muncitoresc-Ţărănesc, care pînă
atunci desfăşura o activitate propagandistică mai cu seamă la sate. în noap­
tea de 29 mai, pe străzile lăturalnice ale oraşului au fost lipite pe zidurile
caselor micile bilete electorale roşii cu textul B.M.Ţ.-ului. Prin ferestrele
deschise ale caselor cu parter au căzut în case o serie de manifeste, în
special cele ale B.M.Ţ. Nici poliţia nu a stat pasivă şi în noaptea de 29
precum şi în ziua de 30 mai înainte de masă a arestat o serie de agitatori,
mai ales tineri, mare parte din ei fiind apoi puşi în libertate48. ;
Cu toate manevrele forţelor reacţionare, cu toată teroarea electorală
a organelor represive, alegătorii muncitori şi democraţi din judeţul Satu
Mare au reuşit să trim ită în parlamentul ţării un deputat social-democrat
şi unul din partea B.M.Ţ., respectiv pe Bartalis loan şi pe Imre Aladâr49.
După alegerile parlamentare, la 22 iulie, a avut loc la tribunalul din
Satu Mare procesul celor arestaţi cu ocazia campaniei electorale. Potrivit
actului de acuzare, deţinuţii au răspîndit manifeste care primejduiau securi­
tatea statului, motiv pentru care procuratura i-a acuzat pe baza legii alar­
mei. Acuzaţii şi martorii audiaţi au arătat că manifestele electorale aii
fost răspîndite cu autorizaţia prealabilă a procuraturii, ele fiind prezentate
pe atunci şi prefectului judeţului. Tribunalul i-a achitat pe toţi acuzaţii50!
Nici anul 1932 nu a adus schimbări deosebite în viaţa maselor munci­
toreşti din Satu Mare. Muncitorii oraşului au luptat cu întreaga lor putere
împotriva lăcomiei de profit a patronilor, a şomajului şi a lipsei de drep­
turi. . ' Ţ
în cursul lunii ianuarie, după trei luni de sistare a producţiei, munci­
torii de la Fabrica de cherestea Bomaş au fost solicitaţi de direcţiunea
întreprinderii să reia lucrul cu reduceri de salar de 10, .15 şi-20%. Munci­
torii au convocat o adunare la Căminul muncitoresc şi au declarat unanim
că preferă să moară de foame, decît să accepte oferta direcţiunii. Da tra­
tativele de împăciuire duse la Inspectoratul Muncii, delegaţii muncitorilor
au. arătat că „anul trecut au fost de trei ori reduceri de salarii, în urma
cărora chiar înainte de încetarea producţiei muncitorii uzinei au putut

47 Szamos, nr. 53 din 6 m a rtie 1931, p. 4.

48 Idem , nr. 121 din 31 m ai 1931, p. 4.
49 Idem, nr. 125 din 5 iunie 1931, p. 1. D upă cum se ştie comisia de validare a p arla­
m entului a a n u lat lista d ep u taţilo r B.M.Ţ. din judeţele Bihor, S a tu Mare şi M aramureş.
De m enţionat că B.M .Ţ. a o b ţin u t în ju d e ţu l S a tu M are v o tu ri în alegerile parlam entare
d u p ă cum urm ează: 1927 = 1.060, 1928 = 860, 1931 = 4.632.
60 Idem, nr. 165 din 23 iulie 1931, p. 4.
360 P. BUNTA 14

să-şi procure doar cu multă greutate hrana zilnică minimă. Aşadar, redu­
cerile în continuare nu-şi au locul, căci cu stomacul gol nu poţi produce. . . ” 51.
După tratative îndelungate, la 3 februarie s-a ajuns la înţelegere între
muncitori şi direcţiune. Conform înţelegerii, muncitorii au reluat lucrul
cu o reducere de 5% pînă la 7 lei şi de 10% peste 7 lei. Direcţiunea,
invocînd faptul că lucrul este puţin, voia să reangajeze numai o treime
din muncitori. Muncitorii au preferat însă orarul de lucru redus şi astfel
toţi au reînceput lucrul”52.
Măsurile de reducere a salariilor, luate de Direcţia generală a C.F.R.
-ului şi care au stîrnit indignare în toată ţara, au fost primite cu deza­
probări şi la Satu Mare de către muncitorii C.F.R.-ului. în legătură cu
aceasta, conducerea sindicatului feroviarilor, conform hotărîrii membrilor,
a elaborat la sfîrşitul lui februarie un memorand cuprinzînd în nouă puncte
doleanţele muncitorilor feroviari. '
Da Fabrica de vagoane ,,Unio”, imediat după ce în urma a 4—5 luni
de repaus munca a pornit din nou, muncitorii fuseseră din nou concediaţi
sub motivul că statul nu plăteşte. ,,Nu este primul caz la Fabrica de va­
goane ,,Unio” — scria în legătură cu aceasta gazeta sătmăreană Mai
Nap — că imediat după începerea muncii trece şi la schimbarea munci­
torilor, fireşte că cei responsabili din fabrică ,nu erau conduşi de conside­
rente altruiste, umanitare, nici atunci, ci de dorinţa lacomă de profit.
A . fost concediat unul, pentru a, angaja pe altul cu un salar mai mic.
Au fost omorîte două muşte dintr-o lovitură; în locul muncitorului mai
scump a fost pus unul mai ieftin, în schimb rezistenţa, chiar şi numai
presupusă, a celui concediat a fost doborîtă faţă de o eventuală reducere
de salarii, atunci cînd acesta a fost scos în stradă. Mai tîrziu, cînd el
a fost destul de expus foamei, a fost din nou angajat, pentru un salar
mai mic”53.
în august 1932, un conflict muncitoresc s-a iscat la construirea bi­
sericii greco-catolice din Satu Mare. Cei 35 de zidari angajaţi la construcţii
au fost nevoiţi să înceteze lucrul, pentru că inginerul şef ăl întreprinderii
de construcţie pretindea efectuarea a 13 ore de muncă. Muncitorii construc­
tori au respins în chipul cel mai categoric această cerere a inginerului
şi au încetat în unanimitate lucrul. Ameninţările inginerului de a aduce
în locul greviştilor muncitori din provincie nu au destrămat atitudinea
Unitară a muncitorilor constructori ; în cele din urmă, inginerul, construc­
tor a fost nevoit să cedeze în faţa revendicărilor juste ale muncitorilor,
obligîndu-se la respectarea timpului de lucru legal54.
Mişcarea muncitorească din Satu Mare nu a fost privată nici în 1932
de atenţia specială ce i-au acordat-o organele represive ale regimului
burghezo-moşieresc. Şi în acest an al crizei economice, se succedau una după
alta percheziţiile, arestările şi procesele muncitoreşti.*6234

51 Szatm dri Népszava, anul II, nr. 6 din 7 februarie 1932, p. 3.

62 Ibidem.
63 M a i N ap, anul I, nr. 14 din 17 aprilie 1932, p. 1.
64 Szatmdri Népszava, nr. 35 d in 21 au g u st 1932.
15 LUPTA MUNCITORILOR SĂTMĂRENI (1929—1933) 361

Pentru a preîntîmpina demonstraţiile muncitoreşti de 1 mai poliţia

sătmăreană a început cu cîteva zile înainte arestarea tinerilor muncitori
comunişti „mai expuşi” . Au fost luaţi sub arest aproape toţi membrii
cunoscuţi ai organizaţiei locale a U.T.C. în noaptea de 1 mai, pe străzile
oraşului au circulat patrule întărite ale poliţiei ; poliţia a stat timp de trei
zile şi trei nopţi în alertă permanentă. Cu toate acestea, la festivitatea
organizată în ziua de 1 mai în localul teatrului N o ttara.de către Partidul
Social-Democrat, tinerii comunişti sătmăreni aflaţi la balcon „de parcă
la un semn convenit, au aruncat la parter un noian de manifeste dactilo­
grafiate şi în- mai multe locuri s-a ovaţionat Uniunea Sovietică” 55. - Atunci,
poliţia prezentă în număr complet la festivitate a înconjurat teatrul şi a
dus la poliţie 30 tineri suspecţi, unde, după ce au fost legitimaţi, 29 din
ei au fost lăsaţi să plece. în acea noapte, organele represive au făcut
percheziţii în mai multe părţi din oraş. în timp ce la teatru se petreceau
evenimentele descrise, la poliţie au sosit din mai multe locuri rapoarte
despre faptul că persoane necunoscute au pus imense drapele roşii pe
stîlpul electric de lîngă ştrandul Jelenik, pe rampa de pe strada Batizu-
lui şi pe coşul fabricii de cărămizi. Poliţia a arestat 15 persoane, din care
6 au fost eliberate după ce fuseseră ascultate. Mare parte ,(7 persoane)
dintre cei deţinuţi în continuare erau tineri muncitori minori. în cursul
anchetei, poliţia a făcut percheziţii în mai multe locuri, constatîndu-se
că tinerii muncitori au avut şi o gazetă cu numele Szatmâri Kommunisla
(Comunistul din Satu Mare), dactilografiată şi „conţinând articole de
propagandă puternic revoluţionare” . Pe antetul gazetei se găsea următorul
anunţ: „Citeşte şi dă mai departe, dar nu spune nimănui de la cine
l-ai prim it” 56. Da 9 iunie, la aniversarea zilei eroilor, în cimitirul
eroilor din Satu Mare şi là punctele mai animate ale oraşului au fost
răspândite manifeste „cu conţinut instigator” . în legătură cu aceasta, în
orele după amiezii, poliţia a arestat pe 5 dintre conducătorii cunoscuţi ai
tinerilor muncitori comunişti. Neputînd însă aduna împotriva acestora nici
un fel de dovezi, în ziua de 11 poliţia a eliberat 4 dintre ei57. în noapţea
de 19 iunie poliţia a făcut din nou percheziţie la locuinţa a o serie de tineri
cunoscuţi ca avînd sentimente comuniste. în cursul percheziţiilor, s-au.
găsit-în mai multe locuri broşuri, manifeste şi material de propagandă
electorală. Doisprezece tineri muncitori au fost arestaţi, dar a doua zi
şapte dintre ei au fost eliberaţi în lipsă de dovezi, ceilalţi fiind transport
taţi la procuratură.
în cursul pregătirii alegerilor parlamentare din 1932, organele represive
ale statului au făcut totul spre a împiedica participarea B.M.Ţ. la alegeri.
„Pe străzi îţi sare în ochi scena — scria ziarul Szamos —, cum agenţii
siguranţei duc de braţe pe cîte un om la poliţie” 58. Pe de altă parte

55 Szamos, nr. 102 din 4 m ai 1932, p. 4.

56 Idem, nr. 103 din 5 m ai 1932, p. 6.
67 Idem, nr. 141 din 11 iunie 1932, p. 5.
58 Idem, nr. 162 din 7 iulie 1932, p. 5.
362 P. BUNTA 16

preşedintele Tribunalului din Satu Mare a respins lista electorală a B.M.Ţ.

„ca fiind necorespunzătoare cerinţelor legale” 59. ;
Cu ocazia „Zilei roşii’ de 1 august, poliţia a arestat 8 persoane, .în
majoritate minori, care împărţeau manifeste „cu conţinut instigator” .
Cu toate acestea, în 1 august, pe la orele 10 seara s-a adunat, pe B-dul
Regele Ferdinand un grup de 25—30 tineri muncitori şi, amestecîndu-se
în’ publicul de circa 100 de persoane care stăteau la balansoarul în formă,
de navă, au început să demonstreze;. Un tînăr muncitor a scos din buzunar
un drapel roşu, la care ceilalţi începură să cînte Internaţionala comunistă
şr 'strigau lozinci comuniste. Agenţii siguranţei au intervenit şi au reuşit să
prindă 7 tineri muncitori60. La 4 noiembrie tribunalul din Satu Mare a achitat
pe doi -dintre ei, iar pe ceilalţi i-a condamnat la închisoare pe un an, respectiv,
cîte 5 luni, precum şi la plata amenzii de .10.000, respectiv 2.000 lei01.;
în noaptea de 2 spre 3 septembrie, poliţia din Satu; Mare a demascat
„o organizaţie de celule comuniste” . Agenţii siguranţei au înconjurat prin
surprindere o casă pe str. Macedonia. în casă se aflau două fete, o femeie
şi un bărbat tînăr. în cursul percheziţiei poliţia a găsit şi a sechestrat,
mai multe manifeste, gazete comuniste; dactilografiate şi unele exemplare
din gazeta T ömegkultüra (Cultura de masă), ce apărea pe atunci la Oradea.
Persoanele care se aflau în casă au fost arestate62.
în anul 1933, în cadrul mişcării muncitoreşti din Satu Mare, la fel
ca în întreaga ţară, continuă conflictele de muncă şi măsurile represive
împotriva mişcării revoluţionare. Clasele exploatatoare şi agenţii lor, oame­
nii'poliţiei, jandarmeriei şi procuraturii au dus şi în acest an o aprigă cam­
panie împotriva nivelului de trai al maselor muncitoare, împotriva dreptu­
rilor lor cucerite prin lupte pline de sacrificii.
La 20 februarie, într-un atelier al secţiei de mecanică a Fabricii de
vagoane „Unio” unde lucrau 27 muncitori, în mare parte tineri, a izbuc­
nit o grevă. Cauza nemulţumirilor era introducerea de către direcţiunea
fabricii a sistemului în acord în locul salariilor pe oră. Doi muncitori de
la ateliere care conduceau pe cei nemulţumiţi au fost concediaţi de direc­
ţiune, drept care în ziua de 2 0 , dimineaţa, au oprit munca şi muncitorii
Ceilalţi din atelier. Muncitorii grevişti au înaintat un memoriu constînd
din trei puncte către direcţiunea fabricii. Ei cereau schimbarea sistemului
de muncă în acord ; reangajarea imediată a celor doi muncitori concediaţi;
de asemenea, s-au plîns împotriva unuia dintre supraveghetorii producţiei,
care îi trata cu grosolănie pe muncitorii întreprinderii. Prin intermediul
ihspectorului muncii, muncitorii grevişti şi reprezentanţii direcţiunii au
încheiat acest conflict de muncă la masa tratativelor63.
Pe şantierul de construcţie a bisericii greco-catolice din Satu Mare
à avut loc şi în acest an un conflict de muncă. în cursul lunii martie

50 Idem , nr. 163 din 8 iulie 1932, p. 2.

60 Idem , nr. 185 din 3 august 1932, p. 4.
61 Idem, nr. 263 din 4 noiem brie 1932, p.' 2 şi nr. 264 din 5 noiembrie 1932, p. 5.
M Idem, nr. 212 din 4 septem brie 1932, p. Z.
“ Idem, nr. 43 din 22 februarie 1933, p. 3. .
 17 LUPTA MUNCITORILOR SĂTMĂRENI (1923—1933) 363

zidarii au declarat că sînt dispuşi să continue lucrul numai dacă se încheie

un contract colectiv prevăzînd ziua de lucru de 8 ore şi salarii majorate.
Arhitectul antreprenor a refuzat aceste cereri şi a continuat construcţiile
angajînd şomeri. La 20 martie, orele 12 un grup de circa 30 de muncitori
organizaţi s-a prezentat în faţa bisericii şi le-a cerut celor care lucrau
acolo să înceteze munca. Deşi demonstraţia a fost împrăştiată de poliţie,
lucrul a încetat, deoarece şi muncitorii neorganizaţi au sistat construcţiile,
în cele din urma, între meşterii şantierului şi muncitori s-a ajuns la o
.înţelegere64.
în 1933, organele represive ale regimului burghezo-moşieresc au intrat
într-o acţiune şi mai vehementă decît pînă atunci. Ei i-au arestat nu
mimai în oraş, dar şi în împrejurimi pe toţi aceia care au participat
.vreodată la mişcări de stînga. „Jandarmeria şi poliţia — scria ziarul
Szamos la 17 februarie 1933 — s-au aflat pînă la orele 24 în permanentă
stare .de alertă şi aduceau unul după altul pe cei care conform raportu­
lui siguranţei se aflau în vreo legătură cu Blocul Muncitoresc. Da jan­
darmerie şi poliţie sînt deţinuţi circa 34—50 de oameni”65.
,Da începutul lunii aprilie, poliţia din Satu Mare şi jandarmeria din
împrejurimi au operat noi arestări. Ele au aflat că la Halmeu şi împreju­
rimi ca şi la Satu Mare se răspîndesc manifeste comuniste. După afirmaţia
organelor represive, manifestele ca şi cărţile şi dispoziţiile conţinînd. idei
comuniste erau contrabandate în ţară din Cehoslovacia. Procesul împotriva
celor arestaţi a fost început la tribunalul din Satu Mare în ziua de. 19
■aprilie; pe baza unei proceduri mai rapide conforme modificării legii Mîr-
zescu. Arestaţii au fost condamnaţi la închisoare de la 6 luni la 2 ani
şi jumătate, amenzi între 2.000—5.000 lei şi suspendarea drepturilor poli­
tice 2 —5 ani66.
în cursul lunii mai la Satu Mare au continuat arestările persoanelor
suspectate de‘ activitate comunistă. „O parte din comuniştii arestaţi în
legătură cu 1 mai — scria numărul din 10 mai. al ziarului Szamos — au
fost transportaţi marţea (în 9 mai n.n.) la procuratură. în total 1Ö per­
soane. în prezent la poliţie se mai găsesc încă 12 persoane, din care 4 au
început greva foamei” 67*. Completul de judecată Huzum—Hînsa al tribu­
nalului din. Satu Mare a dezbătut la 12 mai în şedinţă închisă procesul
a 14 arestaţi suspectaţi de activitate comunistă. Tribunalul a achitat trei
acuzaţi, iar pe ceilalţi i-a condamnat la închisoare între 1—3 ani, amendă
de la 1.000—5.000 lei şi suspendarea pe 1—2 ani a drepturilor politice66.
Epilogul luptei împotriva militanţilor mişcării muncitoreşti s-a des­
făşurat în incinta închisorii din Satu Mare. în luna septembrie, 11 dintre
deţinuţii politici aflaţi la închisoarea din Satu Mare au declarat greva
foamei, pentru că directorul închisorii a refuzat îndeplinirea unor cereri

64 Idem , nr. 66 din 21 m artie 1933, p. 4, şi n r. 76 din 2 aprilie 1933, p. 8.

86 Szamos, nr. 39 din 17 februarie 1933, p. 6.
08 Idem, nr. 91 din 21 aprilie 1933, p. 2.
87 Idem, nr. 106 din 10 m ai 1933, p. 7.
89 Idem, nr. 111 din 17 m ai 1933, p. 3.
364 P. BUNT A 18

ale deţinuţilor. Greva foamei a luat sfîrşit numai atunci cînd, după aproa­
pe două săptămîni, directorul închisorii a acordat deţinuţilor politici favo­
rurile celulei comune şi alimentaţiei de casă. Conflictul însă nu s-a încheiat.
Ca 5 decembrie, din ordinul Direcţiunii Centrale a închisorilor, 17 deţi­
nuţi comunişti (16 bărbaţi şi o femeie) din închisoarea de la Satu Mare
au fost transportaţi la Aiud sub pază-puternică. Această măsură, după
cum arată ziarul Szamos, a fost cerută de directorul închisorii din Satu Mare,
deoarece „deţinuţii comunişti din închisoare sînt elemente turbulente
primejdioase, a căror atitudine poate avea efecte răufăcătoare şi asupra
celorlalţi deţinuţi”69.
Exploatarea şi teroarea dezlănţuite de clasele dominante în perioada
crizei economice au determinat ridicarea la luptă pe diferite căi, a maselor
muncitoare, care sufereau consecinţele ascuţirii contradicţiilor orînduirii
burghezo-moşiereşti. în şirul acestor bătălii glorioase un loc de seamă îl
ocupă lupta muncitorilor sătmăreni. Acţiunile organizate ale muncitorilor
din Satu Mare, victoriile lor obţinute în urma acestor acţiuni arată şi
ele că în perioada de care ne-am ocupat, clasa muncitoare din România, nu
numai că nu şi-a încetat lupta revoluţionară, ci, ridicîndu-se chiar la lupte
general-revendicative, a dus în acelaşi timp şi lupte politice împotriva
opresiunii claselor stăpînitoare, împotriva legilor reacţionare elaborate de
guvernele burghezo-moşiereşti.
Desfăşurarea luptelor muncitorilor sătmăreni, ca şi acţiunile’ fraţilor
lor de clasă din alte localităţi ale ţării, în condiţiile intensificării teroarei
împotriva organizaţiilor şi conducătorilor maselor muncitoare, demon­
strează că Partidul Comunist Român a continuat, din adîncă ilegalitate,
să conducă cu succes mişcarea muncitorească din întreaga ţară. Învingînd
tendinţele scizioniste ale vîrfurilor reformiste şi manifestările sectare,
stîngiste din propriile rînduri, P.C.R. a ştiut să aplice o tactică elastică
pentru împlinirea înaltelor îndatoriri de organizare şi mobilizare la lupta
unită a celor ce muncesc. ,,Desfăşurîndu-şi activitatea-în condiţiile ilegali­
tăţii, partidul comunist — arată tovarăşul Nicolae Ceauşescu — a împle­
tit munca ilegală cu cea legală, creînd o serie de organizaţii cum sînt:
Sindicatele unitare şi Blocul Muncitoresc-Ţărănesc, care au desfăşurat
o largă activitate politică în rîndul muncitorilor şi ţăranilor. în acelaşi
tifnp, partidul îşi îndrepta eforturile spre închegarea unităţii de acţiune
ă clasei muncitoare, spre crearea alianţei muncitoreşti-ţărăneşti”70.
Acţiunile greviste ale muncitorilor din Satu Mare în anii- 1929—1933
âû confirmat tot mai mult năzuinţele proletariatului spre făurirea unităţii
de acţiune, ca unul din cele mai eficiente mijloace pentru realizarea unităţii
depline a clasei muncitoare din România. în. focul acestor lupte, comuniştii
şi social-democraţii, Sindicatele unitare şi cele încadrate în Confederaţia
Generală a Muncii (C.G.M. — creat în 1926), au găsit puncte comune
orientate spre apărarea intereselor celor ce muncesc.
69 Idem, nr. 270 din 5 decem brie 1933, p. 6, şi nr. 272 din 7 noiembrie 1933, p. 3.
70 Nicolae Ceauşescu, Partidul Comunist Român — continuator al luptei revoluţionare
şi democratice a poporului român, al tradiţiilor mişcării muncitoreşti şi socialiste -din România, -
E d it, politică, B ucureşti, 1966, p. 28.
\
\

19 LUPTA MUNCITORILOR SĂTMĂRENI (1929— 1933) 365

VON D E N R EV O R U T IO N SK Ä M PFE N D E R A R B E IT E R AUS SATU M A RE

(Zusammenfassung)

Im Z eitraum 1929 —1933 w urden die Schw ierigkeiten der allgem einen W irtschaftskrise
am stärk sten von der A rbeiterklasse em pfunden. Die verheerenden Folgen der K rise m achten
sich auch in der S ta d t S a tu Mare fühlbar. Die A rbeitslosigkeit w ütete auch in dieser S ta d t
des Randes. Damals bekam en die A rbeiter u m 2 0 —35% gekürzte höhne. Die w ichtigsten
U nternehm en der S ta d t füh rten gekürzte A rbeitszeit ein. In dieser S ituation verliessen mehrere
Satm arer A rbeiter die S tad t, u m A rbeit in anderen. S tä d te n des R andes oder im A usland
zu suchen. Die R ast der W irtschaftskrise b edrückte aber die A rbeiterm assen in der ganzen
kapitalistischen W elt.
In diesen schweren V erhältnissen w ar das P ro letariat von R um änien, also auch dasjenige
von Ş atu Mare uneinig, ein U m stand, der den Erfolg des K lassenkam pfes gegen die A usbeu­
terklassen ernstlich gefährdete. Im J . 1929 leitete die nationalzaranistische R egierung eine
U nterdrückungsaktion gegen die Arbeiterbew egung ein u n d beschloss die A burteilung u n d
Auflösung der V ereinigten Gewerkschaften. In der Folge w urden diese Gewerkschaften auch
in der S ta d t S atu Mare aufgelöst. N ach dieser arbeiterfeindlichen A ktion begannen die der
allgemeinen (Amsterdamer) A rbeitervereinigung angeschlossenen G ewerkschaften eine ener­
gische K am pagne zur V erm ehrung ihrer M itgliederzahl.
T rotz aller durch den Mangel von soliden politischen u n d professionellen O rganisationen
des Proletariats verursachten Schwierigkeiten erhoben sich die S atm arer A rbeiter entschlossen
zum K am pf fü r ihre politischen Forderungen, wobei sie in grosser M ehrzahl der Fälle ihre
H aridlungseinheit w ahrten. In jedem J a h r der allgemeinen W irtschaftskrise w erden in der
S ta d t S atu Mare Streikbew egungen fü r w irtschaftliche u n d politische F orderungen gemeldet.
Infolge dieser S treitb ark eit der S atm arer A rbeiterm assen nahm en die örtlichen Repressivorgane
eine R eihe von V erhaftungen v or und die A ngeklagten w urden wegen ihrer „staatsfeindlichen”
H andlungen aufgrund der Rex M ärzescu abgeurteilt.
An der Spitze der käm pfenden S atm arer A rbeiterm assen stan d en stets die M etallarbeiter
der F abriken „U nio” u n d „G ebrüder P rin tz ” , die unzähligem al ih r K lassenbew usstsein und
ihre entschlossene H andlungseinigkeit bewiesen.
Die R evolutionskäm pfe der A rbeiter aus S a tu M are bezeugen gleichfalls die T a tsa c h e ,
dass die R um änische K om m unistische P a rte i m it einer der dam aligen Rage entsprechenden
K am p ftak tik fortfuhr, aus tiefer Illeg alität den K lassenkam pf des rum änischen P ro letariats
erfolgreich zu leiten.
MISCELLANEA
 \

A L B A N IA ARCHAEOIvOGlCA
DB

I. I. R U SSU

Grandiosul album arheologic-artistic apărut cu doi ani în urmia *,

avînd ilustrare luxoasă, chiar impozantă, cuprinde cîteva din cele mai
valoroase, interesante şi importante piese, monumente şi peisaje (antice,
moderne) ale Albaniei; el a stîrnit pe bună dreptate un sentiment de
surpriză şi unanimă admiraţie între cercetătorii arheologi şi istorici, ca şi
în publicul iubitor de artă şi antichităţi. Surpriza este adusă atît de nou­
tatea,, stilul şi dimensiunile excepţionale (ieşite din comun) în care se reflec­
tă. rezultatele mai de seamă ale muncii arheologice şi muzeografice, cît
şi de bogăţia, aspectul arătos şi calitatea inerentă artistică-tehnică a
pieselor de muzeu, de frumuseţea monumentelor şi a peisajului, de impresio­
nantul colorit al majorităţii obiectelor şi obiectivelor, într-o ilustrare de
înalţ nivel tehnic, ce poate fi numit ultramodern. Este deci o realizare
grafică şi estetică de anvergură, venind din ţara mică a unui vrednic
popor cu suflet mare, care — eliberat din cătuşele milenare ale unei istorii
maştere — se afirmă în ultimul sfert de veac biruitor pe toate planurile în
producţie şi cultură, prin munca, resursele interne, forţa ideilor revoluţio­
nare ale socialismului şi a geniului său naţional, înfăptuind lucruri, opere ce
au . transformat radical mica SHQIPERIA. între cele mai de seamă rea­
lizări din sectorul ştiinţei şi culturii umaniste se poate considera explora­
rea şi punerea în lumină a materialelor şi tezaurelor arheologic-artistice ale
antichităţii din teritoriul Albaniei.
în ţara noastră, marele album arheologic albanez a fost întîmpinat
imediat după apariţie cu ,,Un entuziast-salut” de către unul din fruntaşii
cei mai prestigioşi ai arheologiei şi istoriografiei antichităţii greco-roman'e,.
arătînd cum făcea ,,o mică pauză de liniştită tihnă, salutînd cu entuziasm

* Universiteti Shteteror i Tiranes,•Instituit i historise dhe i gjuhesise, Sektori i Ârkeologjise,

S H Q IP E R IA A R K E O L O G JIK E , Tirane, 1971 (L'A lbanie Archéologique). T e x t: M uzafef
K orku ti ; m a te ria l: D. K om ata, D h. B udina, Zh. A n d rea; fö to : M ehm et K alif a ; grafice:
N. B aba, S. K osta; te x t p. I —X I ,,L ’Albanie. U n pays de civilisation antique” ; p. 1 —5
„D icitu rat" (text explicativ al repertoriului în lim ba albaneză), p. 6 —10 „Légendes” (franceză),
p. 1.1 —15 „L ist of Illustratio n s” ; 139 planşe foto color sau negru-alb. ' •

24 — Anuarul Institutului de Istorie şi Arheologie

370 1. 1. RUSSU 2

apariţia minunatului album arheologic al Republicii Populare Albania

(Shqiperia) SHQIPERIA ARKEOLOGJIKE, editat la Tirana, . . . o
minunăţie de artă grafică, nu numai ca tehnică, dar şi ca organizare
savantă a materialului ilustrativ ; podoabă a lăsămîntului vremurilor arheo­
logice pe meleagurile albaneze”1. Oricine a văzut şi răsfoit admirabilul
album nu poate decît să subscrie la aceste aprecieri entuziaste şi obiective
privind o realizare bibliografică excepţională, deadreptul revelatoare pentru
noi. Volumul de mari dimensiuni (format 35x30 cm) are la început o
h a r t ă colorată a teritoriului Albaniei (fără scară, nici elemente de hip-
sometrie sau indicarea vreunui vecin), cuprihzînd cursurile de apă şi locali­
tăţile cu legendă explicită, avînd semne ce indică epoca şi natura descoperi­
rilor (monumentelor) din vremurile preistorice, illyră, antichitatea greco-
romană, evul mediu ; tumuli, necropole, cimitire medievale, — din care
comparînd munca din trecut (înainte de a. 1945) cu cea prezentă, iese
puternic în relief valoarea substanţială cu superioritatea cantitativă şi
calitativă a contribuţiilor aduse de cercetătorii albanezi în ultimul sfert
de veac : o bogăţie de rezultate valoroase din care însă unele materiale
arheologice şi epigrafice stau încă inedite şi prea puţin cunoscute pe teren
sau în muzee ; publicarea şi ilustrarea lor la un nivel cît mai ridicat (chiar
şi dacă nu în stilul albumului din a. 1971) rămîne un desiderat cu caracter
prioritar. Drept prefaţă-prezentare a recentului volum de lux este redat
un text autograf scurt al şefului partidului Enver Hodja, în limba alba­
neză tradus în franceză şi engleză, la fel ca şi toate textele explicative
avînd la început introducerea generală ,,L ’Albanie, Un pays de civilisation
antique” , clară, concisă expunere a succesiunii civilizaţiilor antice pe
teritoriul actualei Albania, ca şi eforturile cu rezultatele de ansamblu
dobîndite prin cercetările din ultimele decenii.
Dar splendida „Albania arheologică” nu este numai un album al unor
valori arheologic-artistice şi al peisajului ţării ce trebuie contemplate şi
revăzute mereu cu acelaşi sentiment de încîntare, ci el oferă totodată o
sursă preţioasă de informare, documentare directă (chiar parţială şi even­
tual fortuită sub unele aspecte, mai ales al cantităţii materialelor ; oricum
însă : autentică, de cea mai bună calitate) asupra desvoltării social-istorice
şi culturale, a monumentelor şi aşezărilor, a populaţiei în antichitate, a epi-
grafiei şi antroponimici teritoriului albanez. Adevărat că volumul este
lipsit de indicaţii bibliografice, că la obiectele arheologice nu se dau dimen­
siunile (unele piese apărînd în imagini de proporţii exagerate, chiar „ciclo­
pice”, dimensiuni ce nu erau peste to t necesare putînd fi reduse, proporţio-
nate )2 ; ordinea şi gruparea materialelor nu respectă peste to t criteriile

1 C. Daicoviciu, Accente. Un entuziast salut, în rev ista săp tăm înală Tribuna (Cluj),
an . X V I, n r 12, 23 I I I 1972, p. 12. — D espre a c tiv ita te a şi c a rie ra lu i C o n sta n tin D . D ai-
■coviciu (1898—19731, v. acest Anuar, X I, 1968, p. 7 —23; in fra, p . 493 —495; Banatica,
R e şiţa , I I , 1973, p . 4 5 7 -4 6 1 .
2 Cîteva exem ple sîn t destul de concludente : n r 7 vasul neolitic p ic ta t d in K am nik
(Kolonja) de o m ărim e d isproporţionată fa ţă de realitate şi de restu l im aginilor apărînd de
dim ensiunile reduse ale u n u i bloc cu vreo cinci etaje din oraşul S kodra (nr 6) ; eleganţa
liniilor şi m ăiestria crom aticii neolitice din K am nik p u te a u fi apreciate de specialişti, şi de
3 ALBANIA ARHEOLOGICA 37 T

■ Fig. 1 —. C ăm ăm idă cu stam pila „D im allitan ” , d in D im allum (după L ’Albanie

Archéologique, n r 45).

cronologice3 ori topografice, — date şi elemente care interesează cu

deosebire pe cercetători (arheologi, istorici, epigrafişti, filologi, etnologi) ;
lectura unor texte epigrafice şi interpretarea lor cu datarea reliefurilor nu
apar peste to t întocmai potrivite. în consecinţă, la unele piese este nece­
sară o reexaminare cu reconsiderarea lecturilor şi încadrările cu interpre­
tări mai probabile sau care se impun din observarea ceva mai atentă a exce­
lentelor fotograme ale albumului.
,, ' Urmărind printr-un control sumar al imaginilor fotografice (fără putinţa,
de examinare directă a originalelor) celor 139 figuri, după textul francez,
(hegendes, p. 6 —10) sînt de remarcat unele amănunte şi aspecte de fond,
în tre : care cea mai frapantă este lipsa frecventă în textul explicativ a
pţecizării asupra originii sau esenţei hellenice (resp. gréco-romane) a unor
piese sculpturale şi arhitectonice, lipsă care uneori poate să ducă la èon-
fuzii ; de ex. nr 40 ,,ville illyrienne d’Antigoneia” este colonia grecească
în spaţiul illyric avînd desigur mulţi illyri nu numai în teritoriul, ci şi în
interiorul ei; nr 41 „viile illyrienne d’Amantia et son stade” şi alte loca­
lităţi, nr. 43, 44, 45, Dimallum (unde inscripţia-stampilă citită ca „Dimali-
tan ” are forma AIMAA/AITAN, fig. 1 [cf. h. Robert, Revue des études
grècqùes, 1970, p. 379] ; nr. 46 „ville illyrienne” eu un superb mausoleu

public .chiar şi la dim ensiuni m ai reduse ale piesei originale ; dim ensiuni m ari sîn t acceptabile
eventual (şi chiar necesare) la ilustrarea unor obiective arhitectonice ca zidurile de cetate
(nr 2, 37, 38 etc.), ori la stânci (nr 28) ; coiful greco-illyric n r 32 este c ît diam etrul u n u i
tum ulus illyric (nr 33), ia r capul din fig. 107 este m ai m are d ecît întreg sarcofagul a lă tu ra t
(nr . 108) ; p rin m ărirea exagerată relieful n r 52 şi-a p ie rd u t o p a rte din claritate. Dimensiu­
nile m ai mici, proportionate ale pieselor cu rea lita te a şi cu figurile vecine din context n u
ar face decît să sporească arm onia lucrării în ansam blu.
■ ' 5 De ex. n r 95 este din sec. I I e.n., n r 96 din sec. V I î.e.n., 97, 98, 99 etc. ; n r 114—117.
372 1. 1. RUSSU 4

K A e I T. I A
A y c / \ i\ j a p o y
x Aipe
Fig. 2 — Inscrip ţia pe b u stu l unei femei Fig. 3 — In scrip ţia pe stela fu n erară a
K lcitia. E pidam nus — D yrrhachium (după libertei Lepidia. E pidam nus — D yrrhachi-
L'A lbanie Arch., n r 56). um (L’Albanie Arch., n r 57).

de prin sec. II I î.e.n., al căror caracter hellenic în ansamblu este evident,

ca şi al splendidelor obiecte de podoabă din metal preţios, nr 47 etc.
Da nr 54 se spune ,,autour du IIIe siècle avant notre ère apparaît
dans la vie artistique de nos villes illyriennes, à côté de l'art décoratif,
la sculpture illyrienne, qui traduit habituellement d’une façon réaliste
la figure de l’homme et s’écarte de l'idéalisation de la sculpture grecque” ;
dar aceasta din urmă era destul de realistă în foarte multe privinţe şi
aspecte, mai ales în perioada clasică şi hellenistică, — un realism pe care
nu -1 întîlnim în prea multe culturi din întreaga istorie a umanităţii, iar
aşazisa operă de „sculptură illyrică” în ultimă instanţă to t greacă era
(cel puţin ca esenţă, sursă de inspiraţie şi ca tehnică, chiar dacă prezintă
puternice nuanţe locale înfăţişînd eventual un personaj şi costume
foarte probabil illyrice din Albania). — Nr 56 „busted’une femme illyri­
enne nommée Kleitia. Pierre (IIe siècle avant notre ère). Dyrrhachium” ,
datarea nu apare verosimilă căci formele literelor, cu „sigma lunar” Cşi E
de acelaşi tip (fig. 2) este mai curînd de prin sec. I I e.n. — Nr 57 „stèle
funéraire d’une Illyrienne nommée Depidia (Ier siècle avant notre ère).
Dyrrhachium”, cu textul DEPIDIA/P(ubli) D(iberta) SADVIA / HIC SITA
DST (fig. 3) este un splendid portret şi epitaf al unei liberte (fostă roabă
a unui aristocrat roman Publius Depidius) ce poate să fi fost de orice
etnicitate, eventual chiar illyră, purtînd anterior ca sclavă singurul nume
simplu Salvia. — Nr 58 „cippe d’une femme en costume illyrien (IIe —I e
siècle avant notre ère). Apollonia”, aceeaşi obiecţie ca la nr 56, din cauza
formei de „epsilon lunar” . — Nr 59, „relief d’une jeune fille en costume
illyrien (IIIe siècle avant notre ère)”, în interioriul Albaniei (zona Elbasän)
este mai curînd din primele veacuri ale erei noi. — Nr 60 „figurine de bron­
ze .représentant un athlète (IVe —IIIe siècle avant notre ère).. Amantia”,
poate fi chiar ceva mai vechi (sec. V artă arhaică). — Nr 69 „vestiges
d’un temple de l’époque romaine, du II I e siècle avant notre ère” , nu
poate fi din sec. III, căci romanii, pătrund abia la sfîrşitul acestui veac
în estul Adriaticii, „Illyria” (posibil să fie în album eroare de tipar în
loc de „ IIIe ş. de n.è.”). — Nr 74 ,, cippe funéraire portant un nom illy-
5 ALBANIA ARHEOLOGICA 373

WÊSÊSÊSUÊSÊ

F n il< A A H E n i^ A A m T E Y T E A E n iK A A O r A lB A A fM K O Y A /lE I
a e y b e p a id * □ n a a t e y t e A c b yrATH PXAi p e t e J J
-Fig. 4 — E p itafu l unei f a m ilii de illyri. Apollonia (după fotogram a d in L ’Albanie Arch., nr.
74, cu desenul-reconstituirea te x tu lu i funerar).

rien, agrémenté de la tête de Méduse (IIIe siècle avant notre ère). Appol-
lonia” este un monument funerar colectiv de excepţională valoare soeial-
istorică şi antroponimică, ,,inedit” pînă în 1971, cu textul pe care îl
citim integral (fig. 4), înţelegîndu-1 ca „Epicade Epicadi (filius), Teutea
Epicadi (filia) Melanci (?) liberta, Ioconda Teuteae filia vaiete”, în care
numele defuncţilor s în tla vocativ cu patronimice: Epicade fiul lui Epi-
cadus, Teutea fiica lui Epicadus libertă a lui Melancos (?), Ioconda (Iucun-
da) fiica Teuteii ; de remarcat la aceasta din urmă indicarea filiaţiei după
mamă : Im unda fiica (femeii) Teutea, eventual rămăşiţă din matriarhatul
prim itiv illyric ( ?) ; numele Ioconda arată influenţă, penetraţie italic-
romană în antroponimie care nu poate fi încă din sec. II I î.e.n., ci e mai
tîrzie cu cel puţin două veacuri. — Nr 75 ,,cippe funéraire représentant
le combat de deux coqs (IIIe siècle avant n.è.). Apollonia” este un splen­
did relief realist, plin de expresivitate, produs al unor dibaci dăltuitori
provinciali, rămaşi ca mulţi alţii „anonimi” , dar piesa este ceva mai tîrzie
decît veacul (III î.e.n.) preconizat de către autorii tiranezi. — Nr «^„am ­
phore à figures noires du Ve siècle avant notre ère. Apollonia” necesită
precizarea : lucrare grecească de optimă calitate şi valoare, ca şi nr. 84
ş.a. — Nr 88 frumos bust din sec. I I —II I e.n. cu inscripţia BIAAIA/
AIKAIOCYNH, antroponimul Billia poate să fie illyric. — Nr 90 „petite
statue d'Athéna, oeuvre de Kheueomène. Réplique d'après l’original de
Phidias”, dar lectura inscripţiei de pe soclu indică altceva ; EYHM EP02
A0HNAIOS EIIOEI (fig. 5), un artist atenian Eu(h)emeros, autor al scul­
pturii. — Nr 91 „tête de Démosthène, éminent philosophe et patriote
374 I. 1. RUSSU 6

Fig. 5
EF10E1
Inscrip ţia pe soclul statu iei A thenei (desen d upă fotogram a din L ’Albanie Arch.,
n r 90).

athénien”, dar Demostene a fost mai întîi orator şi apoi filosof (mai
mult al vieţii) şi patriot antimacedonean. — Nr 103 trei piese ceramice
de valoare, dintre care una din cauza plasării în planul I I al fotografiei
apare confuză. — Nr 117 ,,la. plus belle oeuvre de l’art sculptural, trou­
vée à Butrint, est une tête d’Apollon, dite «Déesse de Butrint»” cap superb
de femee nu se vede cum ca „Apollo” ar putea fi o „zeiţă” . — Nr 119
nu apare pe figură, nenumerotată (eroare tipografică). — Nr 725 „monna­
ies d’argent et de bronze (IVe—IIe siècle avant notre ère), des villes de
Dyrrhachium, Apollonia, Shkodra, Byilis,. Amantia et de l’Epire” prezintă
însă şi piese numismatice din alte zone, ca moneta regelui peonilor Audoleon,
un Baton etc., care nu ştim (lipsind precizarea) dacă au fost descoperite
în teritoriul Albaniei. — Nr 130 „parures des Albanais anciens : fibules,
pendentifs, boucles d’oreille (VIe—V IIIe siècle de notre ère)” sînt mai
curînd materiale încă bizantine, iar o frază în acelaşi context ca „la
civilisation du Haut Moyen Âge albanais, en tan t que continuation de
la civilisation illyriènne, s’est épanouie dans une vaste région de l’Alba­
nie” are o rezonanţă cam temerară, nu se bazează pe vreun fundament
mai trainic decît eventuala aserţiune ce s-ar face la noi despre „continua­
rea civilizaţiei traco-getice în evul mediu românesc” . .
Chiar cu aceste şi eventual alte obiecţii şi rectificări necesare ori posibile,
superbul album arheologic-artistic şi pitoresc albanez rămîne cum s-a spus
o „minunăţie de artă grafică, nu numai ca tehnică”, o carte măiastră ce
trebuie văzută, admirată, răsfoită şi revăzută spre delectarea ochilor şi
luminarea spiritului, oferind o imagine reală (deşi, precum e numai firesc,
nu poate fi decît parţială, unilaterală) a comorilor arheologice şi artis­
tice antice, a muncii devotate şi pasionate a arheologilor-muzeografi ai
Albaniei moderne, oglindind totodată şi pitorescul acestei ţări renăscute
prin forţa atavică a geniului traco-illyric al poporului său.
ŞTIRI DESPRE ROMÂNII DIN TRANSILVANIA DIN A
DOUA JUMĂTATE A SECOLULUI AL XVIII-LEA ÎN
AUTOBIOGRAFIA LUI HEIDENDORF
■ ■ DE

IL E A N A BOZAC

Epoca afirmării şi cristalizării mişcării naţionale româneşti din Tran­

silvania care, prin momentele Horea şi Supplex, atinge două din punctele
ei culminante, este ilustrată de o amplă informaţie, ce în bună parte mai
aşteaptă încă să fie cercetată. Documente oficiale, corespondenţa particu­
lară, protocoale, urbarii, literatură memorialistică sînt doar cîteva din
genurile de izvoare ce ilustrează adesea cu multe amănunte noi, viaţa, cu
suferinţele şi aspiraţiile populaţiei celei mai numeroase a acestei provincii
româneşti. Printre ' acestea „Autobiografia ”1 notarului sas din Mediaş.
Michael Conrad v. Heidendorf2, adevărată cronică pe mai bine de
50 de ani din istoria Transilvaniei, la care el a' participat de cele mai
multe ori direct, consemnînd faptele „imediat, proaspăt”3, este un preţios
izvor istoric şi pentru noi românii.
Michael Conrad v. Heidendorf, notar — cu atribuţii juridice, econo-,
mice şi politice — al scaunului Mediaş, jude regesc, delegat al saşilor să-i
reprezinte chiar la împărat în chestiuni deosebit de complicate şi delicate,
era între cei mai bine informaţi conducători ai saşilor din acea epocă agitată.)
Dintr-o familie care timp de mai multe generaţii a ocupat prin ascendenţii
săi direcţi funcţii de conducere în organizaţia saşilor din Transilvania
—străbunicul său din spre mamă a fost chiar comite al saşilor — Heiden­
dorf era prieten intim şi rudă apropiată cu cei mai de vază reprezen­
ta n ţi ai patriciatului săsesc4. Văr primar al gubernatorului .Samuil Bruken-*•

1 Die Heidendorf sehe Biographie este o lucrare independentă a lu i Michael Conrad v.

H eidendorf, în care descrie v ia ţa fiecărui m em bru al familiei sale. N o ta editorului R . Theil,
în „A rchiv des Vereins fü r Siebenbürgische L andeskunde” — n o ta t în continuare Arch.
V er. - X V III, p. 116.
‘ a Am p ă s tra t grafia num elui H eidendorf u tilizată de editorul R udolf Theil.
8 „ Ic h habe es . . . fü r nöthig befunden alles gleich in Frischen so genau zu beschreiben .
• 4 V ăr prim ar cu gubem ato ru l Sam uel v. B ru k e n th a l; ginere al consilierului gubem ial
H ànnenheim ; frate cu Carl v. H eidendorf, locot.col. în regim entul I I de grăniceri rom âni ; cum ­
n a t cu H erm ann din B raşo v ; ed u cat de fratele m am ei sale senatorul sibian B aussner; elev
a l istoricului Fellm er; v ă r cu m aiorul K arp. F iu l său, J . P ete r v. H eidendorf este secretar
p a rticu lar al gubernatorului B rukenthal.
 376 I. BOZAC 2

thaï, el a cunoscut în cele mai mărunte şi ascunse amănunte evenimentele

politice şi relaţiile transilvăvene pe care — chiar după mărturisirea autoru­
lui — documentele oficiale le-au trecut sub tăcere.
\ „Autobiografia” sa, destinată exclusiv uzului familiei şi nicidecum
N publicării ei — după dorinţa expresă şi repetată a autorului56— se afirmă
, ca una din rarele piese memorialistice de acest gen, pe sinceritatea căreia,
\ tocmai din acest motiv, se poate conta. Ea reflecta, fireşte, optica de qlasă
\ a patriciatului săsesc, care în sistemul constituţional al Transilvaniei se
bucura de privilegiul „naţiunii politice” alături de nobili şi secui.
Activitatea lui Heidendorf "începe în 1750, ea practicant în Cancelaria
gubernială, unde studiază actele dietelor pe coperta cărora spune că citea :
„pro universitate Saxonum” sau „pro republica Cibiniensi”6. în continu­
are, poziţia sa în diferite funcţii superioare în cadrul administraţiei Transil­
vaniei îi oferă nemijlocit posibilitatea de a cunoaşte problemele complexe
ale ţării, fapt de care beneficiază încă din perioada cînd, în calitate de can-
celist la Sibiu (1753) asista zilnic în casa comisarului suprem contele Anton
Komis, la toate discuţiile asupra problemelor tratate în şedinţele guberniale
sau care preocupau personalităţile (autohtoni sau străini) în trecere ' prin
Sibiu. De asemenea participarea sa ca membru în comisiile trimise pentru
rezolvarea a numeroase litigii de hotărniciri în diferite părţi ale'T ran­
silvaniei (în scaunul Mureş la Bălcaciu, la Rodna, în Alba la Petreşti,. la
Oarda, la Apold sau Cornăţel, sau pentru lămurirea problemei muntelui
Surul la Avrig şi Porumbac) i-au fost de real folos în acest sens- âtît
prin constatările concrete, la faţa locului, cît şi ■ schimbului de păreri cu
membrii comisiilor (ex. contele Teleki) în lungile călătorii, de zile .întregi,
cu trăsura 7 sau în popasurile la diferite notabilităţi.
Manuscrisul autograf al memoriilor saie : Eine Selbstbiographie (Ö
Autobiografie) s-a păstrat în. arhiva personală a unui descendent direct
al autorului, Carl Conrad v. Heidendorf, primar al Mediaşului, iar, după
moartea acestuia (în 1874) a ajuns să-l cunoască editorul Rudolf Theil
prin bunăvoinţa familiei, şi să-l publice între anii 1876—1883. Editorul
ne mai informează că manuscrisul era însoţit „de o mulţime de acte origi­
nale, scrisori şi documente” cu indicarea exactă a sursei de unde proye-
neau8.

5 „Dieses, ganze M anuscript soll sehr geheim w erden u n d sonst N iem and, als einem
m einer lieben Söhne, d er es nach seinen U m ständen am besten besorgen kann, bleiben”, n o te a­
ză H eidendorf in 5 aprilie 1784, Mediaş, ia r la 88 de ani (în 1818) rep etă ca m anuscrisul
, , . . . zu keinem öffentlichen G ebrauch u n d B ekanntschaft kom m en zu lassen . . . ” .
« Arch. Ver. X III, p;. 341. ”
7 P en tru com paraţie : H eidendorf n otează că a călăto rit de la Sighişoara la Mediaş,
la o nuntă, pe u n drum greu care a d u ra t o zi şi ju m ăta te, tra şi de 10 v ite înhăm ate, în luna
febr. 1770. Arch. Ver. X V I, p. 158.
8 „A rchiv des Vereins fü r Siebenbürgische L andeskunde’', H erm annstadt, N .F .,-X I I I
(1876/77) p. 3 3 9 -3 5 1 , 5 6 5 - 5 7 6 ; X IV , (1877/78) p. 2 2 9 - 2 4 6 ; X V (1880) p. 1 2 7 -1 6 1 ;.X V I
(1881) p. 1 5 8 -2 0 3 , 4 2 6 -4 9 8 , 6 5 2 - 6 8 3 ; X V III (1883/84) p. 1 -3 7 9 . - B re g re ta b il.c ă n u
cunoaştem originalul p en tru a p u te a reconstitui te x tu l integral, deoarece presupunem că n u m ă­
ru l de 575 pagini tip ă rite in 8° n u acoperă tex tu l, scris de m înă, pe 1740 pagini in 4°.
3 ROMÂNII DIN TRANSILVANIA ÎN AUTOBIOGRAFIA LUI HEIDENDORF 377

„Autobiografia” lui Heidendorf, cu descrierile sale extrem de amănunţi­

te, colorate, cu impresii, fapte concrete sau gînduri intime, chiar indiscreţii
începînd cu propria-i persoană sau familie pînă la problemele de importanţă
istorică majoră, reprezintă unul din izvoarele narative cele mai de seamă
pentru cunoaşterea Transilvaniei acelui tim p9.
.■între variatele informaţii de interes general privind Transilvania, ca
de exemplu ştiri despre cultură şi artă (Universitatea din Cluj, Biblio­
teca Teleki din Tg. Mureş, colecţiile şi achiziţiile pentru Muzeul Bruken-
thal .din Sibiu — pe atunci colecţie particulară a gubernatorului), autorul
se dovedeşte preocupat în primul rînd de problema saşilor. Memoriul său
reprezintă o amplă istorie a saşilor în a doua jumătate a secolului al XVIII-
lea. : Sînt consemnate aici momentele din perioada de înflorire, cînd naţiunea
săsească se bucura de ocrotirea imperială a Măriei Terezia ; rolul lui
Samuel v. Brukenthal ca apărător al privilegiilor săseşti; ostilitatea faţă
de reformele centraliste ale statului pentru a-şi menţine autonomismul
lor ; solidaritatea patriciatului săsesc şi informarea lor promptă — din chiar
cancelaria secretă a gubernatorului — asupra tuturor chestiunilor oficiale
sau confidente.
Heidendorf consemnează nedumerirea saşilor la primele semne ce pre­
vesteau zdruncinarea autonomiei şi privilegiilor lor ; el dezbate pe zeci
de pagini problema Censului sf. Martin, chestiune muşamalizată101 — după
expresia autorului — temporar, la Viena, dar reactualizată acum (1782) ;
saşii fiind obligaţi să plătească 5.000 fl. anual, împreună cu enorma sumă
restantă pentru anii 1705—1782, de 385.000 fl.n . El deplînge apoi în
termeni patetici abolirea privilegiilor scaunelor săseşti printr-un ' „act
autoritar regesc . . . ca şi cînd ar fi comis cea mai mare crimă”. Nouă
împărţire în comitate în 1784 nu ar fi trebuit să-l surprindă în aşa- măsură
dacă ar fi meditat asupra unor cuvinte rostite de Iosif al II-lea înainte cu
zéce ani în timpul vizitării Transilvaniei, şi consemnate chiar de Heidendorf
în Autobiografia sa: văzînd „castelul” cu ziduri crăpate şi lăsat în pără-
ginire la Ibaşfalău, împăratul nu-şi poate reţine o remarcă ironică privitor
la o astfel de „fortificaţie”, adăogînd: „nu merge, nu este comitat".
Totuşi cînd măsura s-a pus în aplicare, Heidendorf o consideră „decăderea
(Untergang) politică a naţiunii săseşti”, şi exclamă : „Furtuna ce se apropie
a ajuns la maturitate, şi trăznetul care a spulberat unitatea naţiunii să­
seşti, a izbit”12. Aflînd că pentru aducerea la îndeplinire a noii reforme admi­
nistrative au fost delegaţi consilierii guberniali baronul Wolfgang Bânfi
şi contele Wolfgang Kemény, el nu se poate reţine să nu facă asocierea,
devenită proverbială — spune el — a „celor doi lupi care au plecat

9 U ltimele însem nări le face la .v îrs ta de 91 de ani (în ian. 1821).

10 Seponiren heisse nach dem H ofstyl auch auf im m er auf die Seite u n d in V ergessenheit
stellen. Arch. Ver. X V III, p. 45 şi 53.
11 Arch. Ver. X V III, p. 53.
19 „das zusam mengezogene G ew itter w ar zu seiner Reife gekom men u n d der D onner
d e r das B and der sächsischen N atio n zerschm etterte, b rach los” . Arch. Ver. X V III, p.
9 8 —99.
378 I. BOZAC 4

să mănînce ţara nevinovată”13. Consecinţele nefaste pentru saşi : pierderi

materiale, de funcţii, de atribuţii juridice, degradarea funcţionarilor ca
„oameni simpli” sînt redate cu lux de amănunte, ca şi atmosfera de
înmormîntare de la ultima întrunire a „Universităţii săseşti” la Sibiu în
ziua de 14 septembrie.
Cunoscînd sentimentele şi optica de clasă a autorului, considerăm cu
atît mai preţioase şi de interes ştirile despre români, întîlnite sporadic
în vasta sa cronică : aprecieri sau menţiuni, informaţii directe de martor
ocular, ilustrate pe teme dintre cele mai variate şi care suplinesc adeseori
absenţa izvoarelor.
Heidendorf recunoaşte neta superioritate numerică a românilor în
Transilvania : două treimi din totalul de un milion şi jumătate de locuitori,
constatată — după cum notează şi el prin conscripţia încheiată în anul
178614.
El ia apărarea poporului cînd vorbeşte de exemplu despre castelul
contelui Bânfy din Bonţida — cu şcoală de călărie, cu statui şi cu săli
mari, dar acum în ruină — ce fusese „construit măreţ prin sudoarea bieţi­
lor supuşi”15.
Sînt de interes ştirile despre grănicerii români şi despre participarea lor
la războaie în afara Transilvaniei. Heidendorf menţionează ca primă expe­
diţie de acest fel pe aceea din anul 1778 cînd, din cauza conflictului dintre
. Austria şi Prusia, au fost trimişi în Silezia o companie de 3000 de grăniceri
din districtul Făgăraşului, iar în anul următor alţi 1000 în Moravia.
"Războiul imperialilor împotriva turcilor, din 1788, solicită o partici­
pare mai intensă a grănicerilor români : al H-lea regiment român este tri­
mis în Moldova, iar regimentul I de infanterie român primeşte misiunea
să păzească graniţa din spre Principate împreună cu regimentele secuieşti-
în acelaşi timp din ţară au fost trimişi alţi 3500 de recruţi pentru celelalte
regimente imperiale. Efectele războiului se resimt în Transilvania şi pe
alt plan: trupe noi aduse şi încartiruite în Transilvania cu scop ofensiv-
defensiv, contribuţii masive în natură pentru armată, în timp ce corvoada
nesfîrşitelor cărăuşii devine to t mai apăsătoare pentru populaţie—constată
Heidendorf — îndeosebi după izbucnirea epizootiilor care decimau vitele
de tracţiune.
Şi în aceste împrejurări vitrege create de război, autorul rămîne un
reprezentant al clasei sale, contînd că după război se va reveni la vechile
lor libertăţi. Identificmdu-se cu planurile de expansiune ale imperialilor
spre răsărit, speră că la întîlnirea din Crimeea dintre împăratul Iosif
al II-lea şi împărăteasa Rusiei Caterina a Il-a, se va obţine de la turci
Ţara Românească şi. „se va extinde graniţa imperiului, deci şi siguranţa

13 . es Spruchw ort wurde, die zwei F ark as (Wolfgang) w ären ausgegangen das unschul­
dige L an d zu fressen” , A rch. Ver. X V III, p. 99.
14 Arch. Ver. X V III, p. 125.
15 Arch. Ver. X V III, p. 778, 28, resp. 29.
5 ROMANII DIN TRANSILVANIA IN AUTOBIOGRAFIA LUI HEIDENDORF 379

Transilvaniei” spre răsărit; „Toţi speram cucerirea Ţării Româneşti”1®

de către austriaci, — notează el mai departe — ceea ce ar fi deschis noi
posibilităţi de afirmare a comerţului saşilor pe pieţele din Principate. Re­
zultatul luptelor dintre imperiali şi turci la Belgrad i-a surprins şi derutat.
Succint, dar plastic, descrie Heidendorf panica produsă de neaşteptata
şi ameninţătoarea prezenţă la confiniile Transilvaniei a trupelor duşmane
şi posibilele lor incursiuni, (în cîmpia Haţegului, la Hunedoara, Braşov
şi din spre Moldova), panică accentuată prin măsurile oficiale luate pe plan
local, ca : mutarea arhivelor militare şi a Guberniului de la Sibiu la Alba
Iulia şi la Cluj, precum şi refugierea unor familii de nobili, în Ungaria
sau chiar la Viena, după ce şi-au pus în siguranţă valorile mobile1617 .
Importanţa Cronicii lui Heidendorf se amplifică prin informaţiile
asupra relaţiilor dintre Transilvania şi Principate18. Cordonul sanitar
(Pesţ Cordon) instituit de la Făgăraş pînă la pasul Buzău pentru prevenirea
ciumei, nu împiedică circulaţia de pe o parte pe alta a Carpaţilor. O dove­
desc- cazurile de ciumă apărute sporadic în Transilvania— unul chiar lîngă
Tîrgu-Mureş, —cu toată străşnicia măsurilor de a împiedica circulaţia, precum
şi miile de refugiaţi veniţi temporar în Transilvania din Moldova şi Ţara Ro­
mânească sub ocupaţie străină. în acelaşi timp români transilvăneni urmă­
riţi de autorităţi pentru acte de violenţă provocate de nedreptăţi şi maltratări,
caută refugiu în Ţara Românească, informează Heidendorf pe împăratul
Iosif al II-lea în timpul călătoriei sale în Transilvania (în 1773). Aşa s-a
întîmplat cu românii din Aţei, acuzaţi ca incendiatori după ce au fost depose­
daţi de pămînturi şi li s-au aprins casele pentru a-i obliga să plece, nedreptate
constatată de însuşi împăratul care propune rezolvarea pe cale juridică, ne
fiind „dovediţi” vinovaţi. Urmăriţi, totuşi, se văd siliţi să plece;-sau,
cazul ţăranilor din Boian, de. unde au plecat în Ţara Românească mai mult
de 50 de familii de pe moşia tezaurarului Bethlen Miklos, din cauza trata­
mentului ce le era aplicat cu toată cruzimea de către „prefectul” aces­
tuia, Radar Mozes, care-i „ruina prin lucru şi bătăi19.
Mai numeroase sînt informaţiile privitoare la comerţul Transilvaniei
cu Ţările Române. Restricţiile vamale to t mai înăsprite, consecinţe ale
ocupaţiei' străine şi ale războiului ruso-turc, implică serioase perturbări
şi în viaţă economică a Transilvaniei prin împiedicarea schimburilor comer­
ciale, intense dintre cele trei ţări româneşti amintite repetat în cronică:
Heidendorf vorbeşte nu numai odată despre „tot felul de produse .. .
aduse *de obicei (subi, n.) în Transilvania din Ţara Românească şi din Mol­
dova”20, ca: vin, porci, vite etc., precum şi consecinţele lipsei acestor

16 „M an m achte sich aber die H offnung, der M onarch w ürde auch . . . das G lück seiner
Völker, besonders dieser P rovinz dadurch vergrössem , dass ein Theil der W allachei dem T ü r­
ken gütlich abgenommen, die Grenzen des R eichs w eiter ausgedehnt u n d Siebenbürgen dadurch
m ehr in Sicherheit gesetzt w erden w ürde” ; şi : „ Je d e rm a n n hoffte, dass w ir die W allachei
erobern, tief in die T ürkischen Provinzen eindringen” , Arch. Ver. X V III, p. 129, resp. 138.
17 Ibidem .
18 Arch. Ver. X V I, p. 18.
18 Arch. Ver. X V I, p. 481.
28 Arch. Ver. X V I, p. 653.
380 I. BOZAC 6-

produse pe piaţa Transilvaniei. Astfel, în vreme ce lipsa vinului din

Ţara Românească aduce cu sine înflorirea comerţului din regiunea viti­
colă a Transilvaniei urcînd preţul vinului autohton şi îmbogăţind regiunea
respectivă, interdicţia importului de vite de exemplu, are ca urmare o
scumpire excesivă a cărnii. Deşi din regiune viticolă, Heidendorf demon­
strează prin scumpirea alimentelor de primă necesitate ,,pe care Transil­
vania obişnuieşte să le aducă de acolo” ca urmare a restricţiilor vamale
din spre Principate ,,cît de indispensabil este pentru Transilvania liberul
comerţ cu Ţările Române’’21.
Moment central în „Autobiografia” lui Heidendorf este vizitarea
repetată a Transilvaniei de către împăratul Iosif al II-lea în deosebi
aceea din anul 1773, împrejurare în care Heidendorf l-a călăuzit de la un
hotar la altul al scaunului Mediaş22 şi o relatează pe 50 de pagini de tipar
cu minuţiozitate de scenariu cinematografic.
Agitaţia aşteptării, pregătirile şi speranţele cu care era aşteptat primul
Habsburg, ba chiar cel dintîi împărat care a pus piciorul pe pămîntuî
Transilvaniei — spune Heidendorf — a fost de nedescris. Da fiecare sta­
ţie de poştă aşteptau 72 de cai pregătiţi şi s-au regizat chiar unele opriri
(cu complicitatea vizitiului), în puncte anume alese pentru a se putea
da suveranului informaţiile dorite de saşi, deoarece Heidendorf primise
de la început misiunea să pareze informarea suveranului de către partida
adversă (de ex. de către armeni la Ibaşfalău), susţinînd interesele saşilor.
Primirea sărbătorească a împăratului în localităţile săseşti este pregătită
şi regizată în prealabil, în amănunt, după indicaţiile şi cu concursul per­
sonal al lui Heidendorf care ne spune că a redactat el însuşi chiar şi
memoriile — cereri şi plîngeri — predate împăratului, ca de exemplu
la Bratei, Biertan, Seica mică, Moşna, Richişdorf etc23, sau la Aţei unde
tot el dă ample explicaţii împăratului făcînd şi propunerea ca românii
să fie mutaţi cu toţii cît mai departe, propunere respinsă de suveran
la fel cu aceea a Guberniului ca românii să fie obligaţi să plătească toate
pagubele în cazul unor noi incendii.
Prin contrast, prezenţa românilor cu ocazia vizitei imperiale în Transil­
vania e semnalată de autor mai mult incidental — e improvizată : românii
aşteaptă pe suveran înşiraţi de-a lungul drumului, sub conducerea
preoţilor îmbrăcaţi în haine bisericeşti, sau îngrămădindu-se în jurul
împăratului (ca atunci cînd vine de la festivitatea organizată de saşi
la Bratei) şi strigînd în gura [mare — notează autorul cronicii — ca

21 ,, . . . aus der W allachei keine V ictualien hereingelassen .. . woraus m an die Unent­

behrlichkeit des Handels m it der Wallachei und M oldau einsehen konnte’’ ; şi „D a . . . das Commer­
cium m it der b enachbarten W allachey noch im m er erschw ert war, so stiegen alle diejenigen
Dinge, welche Siebenbürgen von daher m it zu bekommen pflegt, auf einen ungem ein hohen Preis,
besonders auch das R indvieh, u n d dies verursachte, dass das Fleisch im Pfundpreis im gan­
zen Rande erh ö h t wurde. Man k o n n te aber hieraus ganz deutlich sehen, wie unentbehrlich das
freie Commercium dieser Länder fü r Siebenbürgen ist” (sublin.n.).
22 Scaunul Mediaş, — d u p ă afirm aţia lui H eidendorf — cuprindea la acea d a tă 26 de
localităţi, cu 4000 de contribuenţi şi 20.000 de locuitori stabili.
23 Arch. Ver. X V I, p. 471, 485.
7 ROMÂNII DIN TRANSILVANIA IN AUTOBIOGRAFIA LUI HEIDENDORF 387

să fie auziţi : că nu mai pot trăi lipsiţi de pămînt căci le-a fost luat ;
sau români din mai multe sate adunaţi în mare mulţime din loc în loc
în calea împăratului strigînd că sînt obligaţi să presteze pentru provincie,
pentru scaun şi pentru oraş lucrări publice, cărăuşii, să plătească la fel
cu saşii contribuţii şi dări în ,,grîu, fîn, ovăs” deşi n-au nici pămînt arător,
nici vii, nici fînaţe. încurajat de atitudinea binevoitoare a împăratului,
poporul foloseşte prilejul prezenţei sale pentru a-i înmîna cereri şi jalbe
pé care suveranul le prelua rostind încurajatoarele cuvinte: ,,oi căuta”
— notează Heidendorf care mai informează că împăratul a primit în
Transilvania 19. 000 de jalbe în cursul călătoriei din 1773.
' Iosif al II-lea rezolvă unele probleme pe loc, ca de exemplu neînţe­
legerile dintre ortodocşii şi uniţii din Bratei, pentru localul bisericii,
propunîndu-le să folosească alternativ localul existent, spre mulţumirea
ambelor părţi24.
Heidendorf, bine documentat asupra tuturor problemelor, dă explicaţii
competente împăratului, şi remarcă just în însemnările sale interesul aces­
tuia pentru poziţia strategică a Transilvaniei faţă de Principate. Aminteşte
că la punctele de graniţă Iosif al II-lea pătrunde adînc în Ţara Româneas­
că şi în Moldova, drum de cîteva ceasuri, întotdeauna pe cîte un cal
obişnuit de husari, lăsînd să se înţeleagă caracterul tăinuit al acestor tre­
ceri de graniţă, părere ce nu corespunde întru totul realităţii dacă ţinem
cont de 'cele spuse de însuşi împăratul referitor la acest fapt.
Revenind în Transilvania peste zece ani, împăratul se dovedeşte
foarte rezervat, în deosebi faţă de oficialităţi şi de saşii care nici nu mai
îndrăznesc să-i prezinte masivele memorii — pregătite după aprinse dis­
cuţii, în şedinţe adeseori secrete — îngrijoraţi să nu -1 supere ,,agravînd
şi mai mult răul” — remarcă Heidendorf — cunoscîndu-i ’’gîndul prefe­
rat de a înlătura deosebirile dintre religii şi naţiuni, contopindu-le într-una
singură” . Iar problema concivilităţii pe Pămîntul crăiesc, tema unuia din­
tre principalele memorii pregătite pentru suveran, nu era tratată conform
acestui deziderat, desigur25*.
De astă dată suveranul se interesează, concret, de situaţia învăţători­
lor, e revoltat că sînt retribuiţi la voia întîmplării din contribuţia benevolă
a părinţilor, interzice colectele , şi dispune să li se dea salarii fixe, din
fondul comunităţilor şi din fondul alodial, pentru ca, avînd existenţa asi­
gurată, să-şi poată concentra to t interesul în realizarea noului proces de
învăţămînt ce viza instruirea viitorilor cetăţeni conform cerinţelor statu­
lui. I#.
Ca şi înainte cu zece ani, demofilul împărat e accesibil pentru cei
nemulţumiţi şi nedreptăţiţi, primind nenumărate audienţe şi preluînd
personal jalbele şi cererile la fel de numeroase (armvoll), trimise apoi la

24 Arcli. Ver. X V I, p. 484.

25 . hielt uns die F u rch t, den M onarchen zu beleidigen, davon ab, d a m an wohl wuss­
te, dass der Uieblingsgedanke u n d V orhaben des K aisers ist, den U nterschied aller so wie
Religionen, als auch der N ationen aufzuheben u n d in E ins zu vereinigen*’, Arch. Ver. X V III,
p. 78.
382 I. BOZAC 8

Viena spre rezolvare. Heidendorf remarcă numărul mare de „suplicanţi”

romîni primiţi de împărat, fapt petrecut tocmai în ajunul răscoalei lui.
Horea26.
Nemulţumirea suveranului pentru faptul că timp de zece ani, interval
dintre cele două vizitări ale Transilvaniei, nu se remediase cu nimic situa­
ţia din Transilvania, o dovedesc şi cuvintele adresate la despărţire autori­
tăţilor militare şi civile ale Transilvaniei (din Guberniu, Tezaurariat, di-
casterii) — reproduse textual de Heidendorf. „Rămas bun domnii mei,
îndepliniţi-vă corect îndatoririle şi încetaţi şicanele !”27.
încurajat de prezenţa şi bunăvoinţa împăratului, poporul începe să
fie atent asupra drepturilor sale şi să se împotrivească oprimatorilor —
constată Heidendorf — „iobagul nu mai tolerează nedreptăţile nobilului
său” , iar ţăranii liberi nu se mai înspăimîntă de autorităţi. „Iobagul,
şi în deosebi poporul român speră o fericită schimbare a soartei sale, unul
o micşorare a robotei, altul să obţină egală îndreptăţire cu ceilalţi locui­
tori ai ţării şi desfiinţarea stării sale de veşnică servitute”29. Autorul cro­
nicii e conştient că o schimbare a situaţiei românilor oprimaţi e necesară,
schimbare pe care toţi o aşteaptă „cu teamă sau cu mari speranţe” .
Problemele majore ale românilor din Transilvania sînt tratate inegal
de către autor, în măsura în care îl interesau, sau afectau intereséle naţiu­
nii sale. Pentru Supplex nu are nici măcar o menţiune28. Iar răscoala lui
Horea ar presupune un studiu mult prea amplu — constată el — pentru
a informa lumea asupra unui eveniment de asemenea proporţii. El se mulţu­
meşte să consemneze pentru a-şi reaminti mai tîrziu unele momente, şi
pentru a informa pe urmaşi asupra-unor întîmplări necunoscute (Geheime)
şi care nu figurează în scrierile destinate cunoaşterii tuturor. Se dovedeşte'
bine informat asupra întregului mers al răscoalei, dar se opreşte mai mult
asupra măsurilor de menţinere a ordinei luate în domeniul care i-a fost
încredinţat, „locuit de foarte mulţi români care aveau aceleaşi intenţii
de răscoală” , dar pe care i-a liniştit prin prezenţa sa, asistat de „un întreg
batalion de infanterie din regimentul Gyulai comandat de maiorul Olcinen-
go” , batalion de care putea dispune personal, după necesităţi! Concomi­
tent trebuia să reţină şi nobilimea de la „izbucniri de răzbunare şi furie-
împotriva românilor” pentru a nu agrava situaţia.
Mai mult decît asupra răscoalei lui Horea, insistă Heidendorf asupra
unei răscoale a ţăranilor iobagi întîmplată cu nouă ani mai devreme,, în
comitatul Dobîca, răscoală extinsă curînd şi în comitatul Solnocul inte­
rior, pe care a avut misiunea sale potolească, ceeace a şi reuşit, „lămurind”
pe răsculaţi prin sfaturi şi prin alte „argumente convingătoare, prin exe-

28 , , . . . sich. S upplicanten von allerhand A rten, hohe, niedere, junge, alte, von allerhand
siehenbürgischen N ationen, besonders Wallachen (suhl, n.) v o r J . Maj. Q uartier einfanden
und Memoralien (sic) in Menge einreichten, u n d ohne alle U m stände leicht eingelassen w ur­
den . . . ” , Arch. Ver. X V III, p. 73.
27 „h eb en Sie wohl meine H erren, th u n Sie ihre Schuldigkeit rechtschafen u n d lassen
Sie die Chicanen aufhören” , Arch. Ver, X V III p. 90—91
28 Arch. Ver. X V III, p. 113.
29 Arch. Ver. X V I, p. 653.
9 ROMANII DIN TRANSILVANIA IN AUTOBIOGRAFIA LUI HEIDENDORF 383

cuţii militare” ordonate de către comisia din care făcea parte. Centrul
răscoalei a fost Gîrbăul, dar s-a extins ,,ca un torent” — după afirmaţia
autorului — de la poalele Meseşului pînă în comitatul Tîrnavei, antre-
nînd multe sate. Răscoala a fost declanşată de „tratamentul neomenos
şi nedrept” al iobagilor din partea slujbaşilor de pe moşiile nobililor din
familiile Teleki, Bânfi, Wesselényi, Haller, Csiki, care îşi petreceau timpul
mai mult la Viena, Sibiu sau Tîrgu Mureş. Cu acest prilej Heidendorf
notează un fapt semnificativ : că pe o imensă întindere de pămînt arabil
nu a văzut nici un fel de altă semănătură decît alodială, a stăpînului de
pămînt, deoarece — remarcă el cu compasiune sinceră — „bietul iobag
nici nu ar fi avut timp să-l lucreze, fiind silit ca întotdeauna pe timpul
semănatului să robotească pentru stăpîn” . „Apăsat, sărăcit, bătut, tortu­
rat, el nu are pe nimeni aproape căruia să-şi plîngă necazul şi cine să-i
dea ajutor — constată Heidendorf. — Funcţionarii comitatensi . . . nu
sînt mai buni şi procedează cu iobagii lor la fel” . Din decizia dată de
comisie aflăm că iobagilor le era interzis orice acces în faţa stăpînului ;
chiar şi numai pătrunderea pînă în curtea interioară a castelului era consi­
derată crimă pedepsită cu 50 de lovituri de bîtă.
Pe români Heidendorf îi vede : cei mai numeroşi în Transilvania,
muncitori, dîrzi, dar nedreptăţiţi, exploataţi, lipsiţi de drepturi, ţinuţi în
voită inferioritate atît pe pămîntul crăiesc cît şi de către nobili, deoarece
— afirmă autorul — „înjosirea şi ţinerea lor în frîu era determinată de
teama de a nu-i lăsa să-şi cunoască avantajele şi puterea” ; „majoritatea
sa faţă de celelalte popoare ale Transilvaniei, caracterul său sălbatec şi
vecinătăţile patriei” (Principatele n.n.) constituiau o adevărată primejdie
pentru oprimatori. „Servitutea le-a fost impusă încă de la origine —
notează Heidendorf. Obişnuinţa cîtorva secole sub jugul acesta a făcut
ca acest popor să fie liniştit şi docil”30.
Treziţi la realitate, românii devin îndrăzneţi, mîndri, porniţi, nesupuşi,
vor să-i alunge pe saşi de pe' Pămîntul crăiesc.
Cu tot excesul de sinceritate care-1 caracterizează, el nu îndrăzneşte
să aştearnă pe hîrtie unele gînduri pe care inteligenţa sa, spiritul pătrunză­
tor şi cunoaşterea atît de temeinică a realităţilor transilvănene i le sugerează.
„Nu e intenţia mea — afirmă el — să apreciez acest ordin (acordarea
de drepturi pentru români) după legile omeniei şi ale patriei. Dar dacă
primejdia de care se tem celelalte naţiuni ale Transilvaniei din această
cauză se va realiza, o vor afla urmaşii noştri” . „Ceeace gîndim este mult
mai mult decît poate fi spus” , remarcă el cu alt prilej, convingere pe
care o şi pune în aplicare, după discuţia cu Gubernatorul Brukenthal
căruia îi povesteşte to t ce s-a petrecut în timpul audienţei la împăratul
(în 1783). „Ceeace mi-a spus el (Brukenthal, n.n.) confidenţial — mărtu­
riseşte Heidendorf — va muri odată cu mine. Nu aşi dori ca viitorul să

30 „Seine Menge im V erhältniss der andern Völker Siebenbürgens, sein w ilder C haracter,
die N achbarschaften des V aterlandes riethen dem V aterlande von jeher la u t den Gesetzen
diese K lugheit an, es in der N iedrigkeit u n d Z ucht zu erhalten u n d es seine eignen Vorzüge
u n d S tärke n ic h t kennen zu lernen”. Arch. Ver. X V III, p. 111 — 112.
3 84 I. BOZAC Ï0

fie aşa cum îl prevede acest mare om. Perspectivele întrevăzute de el nu

sînt atît de atrăgătoare precum sînt speranţele mulţimii de rînd” . — Erau
meditaţii, gînduri şi temeri neexprimate, previziuni lucide şi semnificative31.
Dată fiind varietatea tematică a informaţiilor transmise şi autentici­
tatea faptelor relatate ca martor ocular, ca participant,' sau aflate chiar
din confidenţele celor ce aveau în mîini frînele provinciei şi roluri însem­
nate în imperiu, autobiografia lui Heidendorf reprezintă pentru istoria
Transilvaniei unul din documentele de netăgăduită importanţă, iar pentru
noi românii constituie un preţios izvor de informare.

31 „Ich. ging gleich nach der Audienz zum G ubernator u n d erzählte ihm alles. W as er
m ir im V ertraun sagte, w ird m it m ir sterben. Ic h wünsche nicht, dass die Z uk u n ft so sein möge,
wie sie dieser grosse M ann voraussehen will. Seine A ussichten sind n ic h t so reizend, wie des
gem einen H aufens H offnung” , Arch. Ver. X V III, p. 90.
n e m u l ţ u m ir i în g r a n iţ a m il it a r ă bănăţeană
la în c e p u t u l s e c o l u l u i a l x i x -l e a

de

COSTIN F E N B ŞA N

începutul secolului al XIX-lea înseamnă pentru monarhia austriacă

epoca unor lupte succesive cu imperiul napoleonian, evenimente cu adînci
urmări pentru viaţa internă a statului habsburgic. în această conjunctură
vor ieşi cu atît mai mult în evidenţă racilele organizării interne, sistemul
administrativ şi militar adesori greoi şi inoperant al monarhiei bicefale.
Reformele şi măsurile întreprinse în acest timp vor căuta să adapteze
instituţiile-şi organismele componente ale statului austriac condiţiilor ex­
terne acute, dar mai ales realităţilor rezultate din evoluţia istorică internă,
în acest context se înscrise şi reforma graniţelor militare, sistem de impor­
tanţă deosebită în potenţialul militar al monarhiei.
La dispoziţia arhiducelui Carol, preşedintele Consiliului Aulic de Răz­
boi, în 1803 îşi începe lucrările o comisie aulică însărcinată cu întocmirea
unui proiect de constituţie confiniară. în anul următor o altă comisie
aulică întreprinde pe baza materialelor comisiei precedente o călătorie de
studii în graniţele militare ale monarhiei. O a treia comisie elaboră
tex tu l definitiv al constituţiei confiniare care va fi supus dezbaterii Consi­
liului Aulic de Război în 1806. La 7 august 1807, printr-o patentă ce
sancţiona lucrările celor 3 comisii şi a Consiliului Aulic de Război, împăratul
Francise îşi dă acordul asupra conţinutului noii constituţii grănicereşti cunos­
cută ca „Grundgesetze für die Carlstädter, Warasdiner, Banal-Slavonische
und Banatische Müitär-Gränze”1 . Prin rescriptul imperial din 5 octombrie
1807 se dispune publicarea legii confiniare, autorităţile de graniţă fiind
îndrumate să se familiarizeze cu spiritul, sensul 'şi scopul acestor norme2.

1 F r. Vaniăek, Specialgeschichte der M ilitärgräm e aus Original-quellen und Quel­

lenwerken geschöpft, vol. I I I , V iena 1875, p. 144 şi urm .
2 A. Marchescu, Grănicerii bănăţeni şi Comunitatea de avere, Caransebeş 1941,
p. 119. Legea confiniară s-a p u b licat şi în lim ba rom ână sub titlu l de „Legi sau orînduieli
fundamentalnice pentru graniţa milităricească a Carlstadului, Varasdinului, Banalului, Slavoniei
şi a B anatului”.

25 — Aouarul Institutului de Istorie şi Arheologie

 3 86 C. FENEŞAN 2

Constituţia confiniară intră în vigoare la 1 noiembrie 1807, cu aplicarea

noului sistem fiind încredinţat arhiducele Ludovic în calitate de director
general al graniţelor militare3.
Introducerea noilor prevederi legale a constituit adeseori prilejul unor
abuzuri comise de autorităţi în detrimentul populaţiei grănicereşti, mai
ales că, după 1805 sarcinile impuse grănicerilor devin to t mai apăsătoare.
Plata impozitului extraordinar de război, supraîncărcarea cu robote, recru­
tările necontenite şi lipsa forţei de muncă în gospodăriile grănicereşti ge­
nerează o situaţie dificilă şi în Graniţa Militară Bănăţeană. Nemulţumirea
grănicerilor de aici esté sporită şi de întocmirea noilor cărţi funduare şi
aplicarea impozitului funciar conform noii constituţii confiniare, măsuri
considerate o îngrădire a drepturilor de care se bucurau4. Două petiţii
ale grănicerilor din regimentul de graniţă românô-iliric (publicate în anexă)
ne permit cunoaşterea concretă a situaţiei din perioada de aplicare a
legii jde graniţă de la 1807.
Intr-o petiţie din 21 februarie 18085, grănicerii din Pojejena română
supun Comandamentului General al Graniţei Militare Bănăţene o serie
de cereri rezultate în urma aplicării abuzive şi incorecte a prevederilor
noii legi confiniare. Petiţionarii solicită ca terenurile arabile să rămînă
în continuare la libera lor dispoziţie, iar familiile mai puţin numeroase să
cedeze o parte a pămîntului lor arabil care şi aşa nu-1 mai pot cultiva,
familiilor mai mari, proporţional cu numărul de membri al acestora, deoa­
rece în urma decesurilor şi a dezertărilor unele familii s-au micşorat, terenul
arabil disponibil fiind însă insuficient unor familii mai mari. Acest mod
de acţiune ar fi fost conform cu prevederile § 20 al noii legi confiniare
care stipula că „dacă o gospodărie grănicerească scade în asemenea mă­
sură, atît în privinţa numărului de suflete, cît şi a stării de avere, încît
timp de mai mulţi ani este în imposibilitate de a-şi organiza economia şi
de a suporta cheltuielile necesare pentru aceasta, se poate aproba arenda­
rea temporară a moşiei stătătoare sau a unei părţi din ea, pe atît timp,
pînă cînd gospodăria s-a înmulţit şi refăcut îndeajuns” . Deasemenea § 21
al aceleiaşi legi prevedea ca moşia stătătoare să poată fi înstrăinată sau
dată în gaj în cazul în care nu se mai sconta înmulţirea braţelor de muncă
dintr-o familie grănicerească. Paragraful 23 prin care se permitea libera
arendare, înstrăinare şi dare în gaj a moşiei întrecătoare cu aprobarea
conducerii regimentului, permitea o altă soluţionare a crizei de părnînt
generate de împrejurările de atunci în Graniţa Militară Bănăţeană6*.
Printre obligaţiile grănicerilor se număra şi prestarea diferitelor robote
şi munci necesare îegimentului, într-un cuantum bine stabilit şi contra unei
retribuţii fixe. Petiţionarii din Pojejena rcmână se plîng că 'munca la
3 F r. VaniCek, op.cit., p. 145.
1 Arhivele S ta tu lu i Tim işoara, fo n d A rhiva M ilitară, 11Ö/85.
5 Cf. A n exa I.
0 M. Stopfer, Erläuterungen der Grundgesetze fü r die Carlstädter, Warasdiner, Banal-
Slavonische und Banatische M ilitärgränze, V iena 1831, p. 81 şi urm . P en tru sem nificaţia te r­
m enilor de moşie stă tă to a re (Stam m gut) şi moşie în trecătoare (Übergut), folosiţi încă la d a ta
prom ulgării legii confiniare, în versiunea ei rom ânească, cf. A. Marchescu, op.cit., p. 122.
3 NEMULŢUMIRI IN GRANIŢA BĂNĂŢEANĂ IN SEC. XIX 38 7

vasele de transport de pe Dunăre în cele mai importante momente ale

lucrărilor agricole le cauzează mari neajunsuri, deoarece pămîntul de cali­
tate slabă ce-1 posedau — nelucrat la timp — determina compromiterea
recoltei. Grănicerii solicită, fie scutirea de această obligaţie, fie mărirea
salariului. zilnic de 18 xr., „aşa cum îl plătesc oamenii avuţi zilerilor” 7.
Conform § 122 al legii de graniţă, orice obligaţie în muncă a grănicerilor
peste cele gratuite şi strict legate de necesităţile regimentului (stipulate
în § 130), trebuiau plătite cu 20 xr. pe zi8.
, în încheierea petiţiei, grănicerii din Pojejena română solicită permisiu­
nea de a păşuna iezii şi oile lor în pădurea erarială, deoarece creşterea vite­
lor „este pentru noi singura ramură prin. care ne achităm nu numai impozi­
tele, ci ne putem apăra de foame prin vînzarea unui sau a altui animal
şi a produselor sale,, căci terenul nostru arabil este foarte rău şi anual
trebuie să ne cumpărăm alimentele necesare” 9.
Starea de nemulţumire a grănicerilor din regimentul româno-iliric
culmina cu izbucnirea răscoalei de la Cruciţa (12—14 iunie 1808)10,
mişcare ce urma — în strînsă colaborare cu răsculaţii sîrbi ai lui Kara-
gheorghe — să dezlănţuie o insurecţie menită să înlăture dominaţia habs-
burgică în Graniţa Militară Bănăţeană. Trădarea a dus însă la reprimarea
în. faşă a răscoalei pornite, fără. ca iniţiatorii ei să-şi fi asigurat sprijinul
efectiv al populaţiei grănicereşti.
, Ba scurt timp după înăbuşirea răscoalei, Graniţa Militară Bănăţeană
este inspectată de arhiducele Ludovic, care începînd cu 24 iunie 1808
vizitează comunele grănicereşti din Clisura Dunării11 . Se pare că în timpul
acestei călătorii grănicerii din Moldova au înaintat inspectorului general
al graniţelor militare din monarhie petiţia ce cuprindea doleanţele, lor.
Remarcăm similitudinea cu cererile grănicerilor din Pojejena română,
petiţia dobîndind un interes în plus prin adnotaţiile arhiducelui Ludovic12.
■ :Grănicerii din Moldova solicită şi ei rezolvarea problemei terenului
arabil -în urma mişcării unor familii şi a creşterii numărului de membri al
altora. Pe marginea:acestei cereri arhiducele Ludovic face apologia noii
legi confiniare, care ar reglementa toate problemele ivite în asemenea situa­
ţii, referindu-se la prevederile §§ 16, 20—21 şi 23. El e nevoit să recunoa-

' 7 A n exa I : „w ie denselben vermögliche L en th e denen T agw erkem bezahlen” .

® M. Stopfer, op.cit., p. 316. • ■ •
9 A n exa I : „ . . . der einzige Zweig fü r u n s seye, w odurch w ir n ic h t n u r allein unsere
Steuer bezahlen, sondern auch d a u nser G rund ganz schlecht is t u n d alle Ja h re die nö t-
hige N ahrung kaufen müssen, durch V erkauf aber eines u n d des anderen S tückes u n d deren
F lü c h te w ir uns vor H unger schützen k önnen” .
10 D espre desfăşurarea răscoalei de la Cruciţa, cf. L. Böhm, Geschichte des Temeser B a ­
nats, vol. II , Leipzig 1861, p. 312 şi urm . ; F r. Vanifiek, op.cit., p. 296 şi urm . ; F r. Pesty,
A szôrényi Bdnsdg és Szöreny vdrmegye törUnete, vol. I, B ud ap esta 1877, p. 212 şi urm . ;
L. Böhm, A krucsiczai lâzadâ, în „T ôrténelm i és R égészeti É rte sito ” , serie nouă, vol. X I
(1895), caiet 1, p. 61 şi urm ., A. Marchescu, op.cit., p. 150 şi urm . şi I. Georgescu, M işcări
antihabsburgice româno-sîrbe în Graniţa M ilitară Bănăţeană la începutul secolului al X lX -le a ,
în „S tu d ii şi articole de istorie", vol. X V (1970), p. 97 şi urm .
11 F r. Pesty, op. cit., vol. II , B ud ap esta 1878, p. 421.
12 Cf. A nexa I I .
388 C. FENEŞAN \ 4

scă însă că legea confiniară nu este aplicată în litera ei şi „trebuie să aştept

din partea ofiţerilor să se familiarizeze cu spiritul noilor legi şi că vor
înţelege să treacă peste prejudecăţile (faţă de constituţia confiniară — n.n.)
care nu trebuie să le împartă cu grănicerul de rînd”13.
Grănicerii se plîng în continuare de folosirea lor abuzivă la munca pe
vasele de transport de pe Dunăre, la cărăuşia pentru vărăriile camerale
de la Alibeg şi transportul de alimente de la Moldova la Alibeg. Pentru
prestarea în continuare a acestor obligaţii peste prevederile §130 din legea
de graniţă ei cer mărirea retribuţiei de 20 xr. pe zi, mai ales că aceste
munci însumează mai mult de 12 zile, ajungînd chiar pînă la 30—40 de
zile pe an, în aşa fel ,,încît întîrziem de la munca cîmpului şi sîntem astfel
nevoiţi ca peste iarnă să cumpărăm cerealele necesare pentru subzistenţa
soldatului ce pleacă în serviciu”14. în adnotaţii arhiducele Rudovic se
referă la § 110 alin. 8 a legii de graniţă, care reglementează regimul
muncii gratuite, dar mai ales la § 127, prin care grănicerul poate fi folosit
la muncile plătite cel mult 12 zile pe an cu braţele şi 3 zile cu animalele
de tracţiune 15. Deasemenea prin prevederile . § 128 durata muncii retri­
buite putea fi mărită în cazuri excepţionale şi cu aprobarea Comandamentu­
lui General, la cel mult 15 zile cu mîna şi 4 zile cu animalele de tracţiune,
orice sporire peste această limită urmînd să fie aprobată de Consiliul Aulic
de Război16. Arhiducele Rudovic subliniază că grănicerii folosiţi la aceste
munci, care nu reprezintă o necesitate erarială a graniţiei, ci au simplul
scop al „unei comercializări speculative” , trebuie retribuiţi în aşafel„încît
să se poată conta pe muncitori voluntari”17, diferenţa la salarizarea acestor
munci urmînd să fie inclusă în preţul de comercializare. Tocmai aceste
obligaţii în muncă ale grănicerilor dau ocazie unor repetate abuzuri, creind
o stare de nemulţumire permanentă populaţiei grănicereşti18.
Arhiducele Rudovic respinge cererea grănicerilor din Moldova de a
folosi pădurile erariale ca păşune, motivînd hotărîrea prin prevederile
regulamentului silvic şi starea deplorabilă a pădurilor regimentului româno-
iliric al căror fond silvic era exploatat în mod nesistematic şi abuziv. Dea­
semenea este respinsă cererea de micşorarea taxei silvice pentru un trans­
port de lemne de la 5 fl. la 30 xr., 1 fl., şi 2 fl. aşa cum se percepea
mai demult. Ra plîngerea grănicerilor despre numeroasele obligaţii de
cărăuşie, arhiducele Rudovic dispune repartizarea acestor sarcini după
principiul teritorial, evitînd astfel supraîncărcarea în anumite perioade de
timp.
13 Ibidem : sie sich m it dem Geiste der neuen Gesetze v e rtra u t m achen u n d dass
sie V orurtheile zu überw inden wissen werden, die sie m it dem gemeinen G ranzer n ich t
theilen dürfen” .
14 Ibidem : „ . . . so dass w ir unsere F eld arb eit versäum en u n d ü b er W in ter nach F rü ch ­
te n zum U n terh alt des in D ienst gehenden Soldatens dadurch anzukaufen gezwungen sind” .
16 M. Stopfer, op.cit., p. 322 şi urm .
16 Ibidem , p. 323.
17 A n exa I I : „eines spekulatisten Verschleisses” , „ m it dem auf freiwillige A rbeiter
gerechnet w erden k a n n ” .
18 F r. Vanicek, op.cit., p. 249 ; cf. şi Arhivele S tatu lu i Tim işoara, fo n d A rhiva M ili­
tară, 112/153.
5 NEMULŢUMIRI IN GRANIŢA BANÂŢEANĂ IN SEC. XIX 389

Stările de lucruri prezentate în petiţie nu fac decît să concretizeze,

situaţia existentă în întreaga Graniţă Militară Bănăţeană, însăşi arhiducele
Budovic recunoscînd că „am primit despre aceste afaceri nu numai cererea
de faţă, ci mai multe întocmite la fel ca ea”19. Abia după încheierea
războaielor napoleoniene situaţia grănicerilor se va ameliora în urma măsu­
rilor autorităţilor centrale de a curma abuzurile şi incompetenţa conducerii
locale de graniţă.

ANEXA
I.
A N E IN H O H E S K . K Ö N IG E . B A N N A TISC H ES GRAENZ M IL IT A IR G EN ERA E
COMMANDO

W ir in tiefester E h rfu rc h t U nterzeichnete, b itte n .allerunterthänigst w om it uns huld­

reichst die Gnade gew ährt w erden möge :
1- mo D ass die G ründe so wie vorhin wieder w andelbahr belassen w erden m öchten
u n d von denen H eineren Fam ilien abgenohm en u n d denen zahlreicheren nach V erhältniss
des Selenstandes zugetheilt w erden m öchte, weil viele Fam ilien durch Sterbfälle u n d Deser-
tirungen einschichtig werden, andere hingegen sich täglich verm ehren.
2- do D urch die C om m andirung auf denen Holzschife in dem w ichtigsten Z eitpunkte der
F eldarbeit w erden w ir in unserer A rbeit sehr zurück gesezt, d a unser G rund ohnedem von
sehr schlechten Q ualität ist, u n d wenn derselbe zu r gehörigen Z eit n ic h t b earb eitet wird,
m issrathen muss, w ir b itte n dahero in U n terth än ig k eit w om it w ir von dieser Comm andirung
verschont bleiben m öchten oder dass der Taglohn von 18 xr. so erh ö h t w erden wolle, wie
denselben vermögliche L euthe denen T agw erkern bezahlen.
3- tio b itte n w ir in tiefester E h rfu rch t w om it uns in hoher Milde g e sta tte t w erden m öchte
zu Zeiten die Gaise u n d Schafe in die A erarial W aldung u n d zw ar n u r d o rt wo grosse S täm ­
m e u n d kein junger N achw uchs ist, zu weiden, weil die Gaisen der einzige Zweig fü r uns
seye, w odurch w ir n ic h t n u r allein unsere S teuer bezahlen, sondern auch d a unser G rund
ganz schlecht ist, u n d alle Ja h re die nötige N ah ru n g kaufen müssen, durch V erkauf aber ei­
nes u n d des anderen Stückes u n d deren F rü c h te w ir uns von H unger schützen können.
Posheshena, den 21-en febr. 1808.
E ines H ohen k.k. General M ilitair Commando ganz U nterthänigste,
G ruja Zaberca A kim M utasko
P a u l Csonca M ihay D ragom ir
G ranzer von W allach Possessena im N am en d er ganzen Gemeinde.
Z veja M utashco m .p.
Corporali, bittverfasser.

Arhivele Statului Timişoara, fond Arhiva Militară, 113/16, f. 139 —MO.

19 A n exa I I : ,, . . . d a ich ü b er diese G egenstände n ic h t n u r d as vorliegende Gesuch,,

sondern noch m ehrere zu eben den Seine verfasste erh ielt” .
,3 9 0 C. FENEŞAN 6

XX. ' ■
B U E R K A ISB R E . K Ö N IG E . H O C H H E IT I
A llerdurchlauchtigst E rh ab en er P rinz !

H ierüber finde ich folgendes zu bem er­ W ir in tiefester E h rfu rc h t U nterzeichnete

ken : Alt-Moldowaer Gemeinde M ilitait G rähtzer
ad 1-mum Ich k a n n n ic h t glauben, dass b itte n alleru n terth än ig st w om it uns aller
dieses der allgemeine W unsch seye, u n d huldreichst gew ährt w erden möge. 1-mo
w enn es auch wäre, so ehe Ic h hierinn D ass die Gemeinde so wie vorhin bey dem
nichts anders, als dass die Uiberzeugung zu der R a tz Posseschenaer zugehörigen
des besseren von der A nhänglichkeit für, M ilitair Compagnie O rth A lt Moldowa
alte Gewohnheiten u n d m itu n ten auch wieder w andelbahr belassen w erden m öchten
von der Scheu eines die W illkürlichkeiten u n d von denen kleineren Fam ilien abgenom ­
beschränkende klaren Gesetzes überstim m t m en u n d denen zahlreichem nach V erh ält­
wird. Zuverlässig is t d as G rundeigehthum s- nis des Seelenstandes zugetheilt w erden
recht eine der grössten W ohlth aten der m öchten, weil viele Fam ilien durch S terbefäl­
neuen Verfassung, jeder G ränzer is t n u n le u n d andere U m stände einschichtig w er­
gewiss, dass E r sein Feld n u r fü r sich pflegt, den, andere hingegen sich täglich verm ehren.
dass seine zur Verbesserung desselben änge-
w endte Mühe u n d K osten das sichere E rb e
seiner K inder sind, dass N eid oder Miss­
gunst seinen B esitzstand n ic h t schm älern
können. Jed e r weiss nun, w as er h a t, u n d
vorauf er in seinem W irthschaftsbetriebe
ebnen kann.
Pi, Uibrigens is t auch fü r grundbedüftige
Fam ilien m öglichst gesorgt, indem e diese '
verm ög der : G rundgesetzen § 16 v ackante
Gründe, oder auch von d er H utw eiden, eine.
A ushülfe unentgeldlich erh alten .können, , .
es ist ihnen ferner unbenom m en G ründe
zu pachten. G ründe in P a c h t zu erhalten
k ann n ic h t schw er seyn, w enn es so viele
Fam ilien giebt, die verm ög ihrem Seelen- '
stände' m ehr G rund besitzen, als sie zu
bearbeiten vermögen. E b en auch d aru m ,
k ann Fam ilien dieser G attu n g ih r stärk ere
G rundbesitz keine E a st seyn, finden sie
es jedoch nö th ig sich eines überflüssigen
Grundes zu entledigen, oder gerathen sie
in N oth, wo sie gegen V erpfändung eines
Theils ihrer G ründe einer Vorleihung. b ed ü r­
fen, so ist auch dafür m itte lst der neuen
Grundgesetze §§. 2 0 —21 im d 23 gesorgt:
E s w ar vorgesehen, dass die Gränzer
die, ihnen durch das neue Sistem zugegange­
nen V ortheile n ic h t sogleich in ih re m g an ­
zen W erthe zu w ürdigen vermögen, aber
von den Offizieren m uss ich erw arten,
dass sie sich m it dem Geiste der neuen Gese­
tze v e rtra u t m achen u n d dass sie V orurtheüe
zu überw inden wissen werden, die sie m it
dem gem einen G ränzer n ic h t theilen dürfen.
So m uss es dem nach m it den neuen G rund­
gesetzen vorw ärts gehen, was Ic h von jeden
ohne Ausnahm e u n bedingt fordere. V oll-.
7 NEMULŢUMIRI IN GRANIŢA
kom m en v ertrau e Ich hierum auf die rich­
tigeren A nsichten, m it welchen das General
Commando hiezu w irkt, um die dem Gränz-
volke so wohlwollenden A bsichten Seiner
M ajestät des K aisers u n d Königs in A usfüh­
ru ng zu bringen -wovon Ic h m ich bei meiner
Gränzbereisung zu überzeugen das Vergnügen
h a tte . M it Z uversicht erw arte ich daher,
dass der Comm andirende H e rr General
diesen nem lichen Geist bei dem Ih m un ter­
stehenden S tabs und Oberoffizieren rege
m achen u n d ih rer W irksam keit, von daher
dem U rtheile des G ränzvolkes die' gehörige
R ichtung geben werden.
2-tens Die H olz u n d K alkspekulations
A n stalten m eisten den G ränzern n ic h t zur
L ast, sondern zu einem E rw erbe gereichen,
die G rundgesetze §.110 A bsatz 8 u n d die
§§.127 —128—129 setzen hierinn Mass und
Ziel. D ie A rbeiter welche zu den genannten
A nstalten, in so w eit sie n ic h t das aerari-
sche Bedürfnis der Gränze angehe, u n d
n u r fü r den Zweck eines spekulatisten
Verschleisses eingeleitet sind, erfordert w er­
den, m üssen so gezahlt werden, dass die
Granzer einen solchen V erdienst finden,
m it dem auf freiwillige A rbeiter gerechnet
w erden kann. D er dadurch sich erhöhende
A ufw and m uss auf die Verschleisspreise
geschlagen werden. U m dem nach der dies-
fälligen Beschwerde abzuhelfen, h a t das
General Comm ando einen um ständlichen
V orschlag m it A useinandersetzung d er der­
m alen bestehenden u n d neu anzutragenden
A rbeits und Verschleisspreisen zur w eitem
Entschliessung hieher zu unterlegen.
ad 3-tium W ie sich diesfalls zu benehm en
seye, schreibt das C antons u n d W aldregula­
tiv vor. D avon k an n n ic h t abgegangen
w erden und Ich m uss leider bem erken.
BĂNĂŢEANĂ IN SEC. XIX 391
2- do D urch die Com m andirung auf denen
Holzschiffen in dem w ichtigsten Z eitpunkte
d er F eld A rbeit w erden w ir in eigener
A rbeit sehr zurück gesetzt, oder gedrückt,
d a unser G rund ohnedem von sehr schlech­
te r Q ualitaet ist, u n d wenn derselbe zur
gehörigen Z eit n ic h t b earb eitet wird, missra-
th e n m uss ; w ir b itte n dahero in aller Un-
te rth än ig k eit w om it w ir von dieser comman­
dirung verschont bleiben m öchten, oder
dass der T aglohn von 20 xr. so erhöht
w erden wolle, wie denselben vermögliche
L eute denen Tagw erken bezahlen, dieses
O rt w ird ausser E inparquirung gedachter
Schiffe annoch u n d besonders bei dem
H e rrn F äh n rich Zee als N avigations Com-
m a n d an ten m it aus w inden deren Schiffen
sehr hergenom men, u n d d a solche jederzeit
gleich ab verlangt werden, so m üssen die
L eute ihre dringende Feld A rbeit verlassen
lind d ahin gehen, n eb st deme, auch deme
Camm eral H andlanger zu Allibeg bey denen
A erarial K alkgrüben, zur T ransportirung
d er L ebensm itteln von Moldowa bis dahin
V orspann zu W asser leisten müssen, b itte n
dahero aus nachstehenden um eine Mild
gnädigste R ücksicht, zum ahlen wir Gränz-
hausw irthe Soldaten, w enn solche in D ienst
abgehen m it L ebensm itteln versehen, u n d
das J a h r hin d u rch auch kleiden müssen,
solchen können w ir wen die häufigen Holz
u n d K alk-C om m andirungs A rbeiten, welche
A rbeiten m ehr als 12 Täg, ja wohl aber
auf 30 bis 40 Tag des Ja h rs die Commandi­
ru n g zu solchen A rbeiten uns pr. K opf
tr if t u n d d adurch zu G runde gerichtet, so
dass w ir unsere F eld arb eit versäum en und
ü b er W in ter nach F rü ch ten zum U n terh alt
des in D ienst gehenden Soldatens dadurch
anzukaufen gezwungen sind.
3- tio Ferners b itte n w ir in tiefester E h r­
fu rch t, w om it uns in höchster Milde g e sta tte t
w erden m öchte, zu Z eiten die Gaise u n d
Schafe in die A erarial W aldung u n d zwar
 392
dass icli ia den W aldungen des W allachisch
illirischen R egim ents n ic h t eine S pur von
W aldkultur u n d Schonung, aber allentfallen
die sichere Anzeigen von Verheerung ange­
troffen habe. W enn es so fortgienge, so
w ird eine Z eit kom m en, wo zum Unglück
des Landes kein w ald m ehr verhanden wäre.
Ich m uss daher fest darauf bestehen,
dass die W aldordnung unerlässig eingehal­
te n u n d jeder d er sie Ü bertritt, nach der
vollen Strenge der Gesetze geahndet werde.
W ie nothw endig dieses sey, m uss den Grän-
zem bei jeder Gelegenheit sorgfältig beige­
b rach t w erden w obei aber m eine A bsicht
ist, die G ränzer in ihrem gesetzmässigen
H olzungsrecht n ic h t zu schm älern,
ad 4-ter I n die O ranitzen w erden die schöns­
te n W aldstäm m e erfordert, so w erden auch
n ic h t so häufig gebraucht, es seye dann,
dass m an sie auf Spekulation erzeugt: In
jeden P all aber is t an eine V erm inderung
der n u r zu mässigen T axe gar n ic h t zu
denken.
ad 5-ter Beziehe Ic h m ich auf die E rledi­
gung ad N-er 1-er, ü b e rh a u p t aber m uss die
Comm andirung so geschehen, dass jede
Gemeinde nach ihrer L o calitaet zu den
V orspansleistungen verhältnism ässig beigezo­
gen werde. H ie rn a c h h a td a s General Comman­
do n ic h t n u r dieses B ittgesuch zu erledigen,
sondern auch m itte lst einer allgemeinen
V erfügung das N öthige an das R egim ent
zu erlassen, d am it sich durchaus nach glei­
chen G rundsätzen u m so m e h r benom m en
werde, d a ich ü b er diese G egenstände n ich t
n u r das vorhegende Gesuch, sondern noch
m ehrere zu eben den Seine verfasste erhielt.
W ien, am 7-ten X -b er 1808
E h. Ludwig e. H an d
•Arhivele S tatului Timişoara, foni Arhiva-Militară, 113/16, f. 136 —138.
C. FENEŞAN 8
d o rt wo grösste Stäm m e u n d kein junger
N achwuchs ist, w aiden zu dürfen, weil die
Gaise der einzige Zweig fü r uns sey,
w odurch w ir n ic h t n u r allein unsere S teuer
bezahlen, sondern auch d a unser G rund
ganz schlecht ist, u n d alle Ja h re die nöthige
N ahrung kaufen müssen, durch V erkauf
eines u n d des anderen Stückes u n d deren
F rü ch te uns vor H unger schützen können.
4-to W are in der V orzeit die W ald tax fü r
eine oranitza 30 xr., 1 fl., 2 fl., u n d der­
zeit 5 fl. W ald tax u n te rth ä n ig st Unterzei­
chnete- b itte n , w om it fü r ein derley orani­
tz a oder W asserfuhrzeug die W ald tax uns
arm en Gränzern, M ildgnädigst gem ilderet
herab gesetzt w erden möge, indem e w ir
m it selben zu W asser auch s ta rk V orspann
verrichten.
Sind w ir n ic h t allein sta rk m it der
W asservorspan, sondern auch m it d er L ahd-
vorspann geplagt, u n d es sind w enig Zug­
pferde vorhanden, u n te rth ä n ig st Gemeinde
b itte t, w om it Sie die V orspann n u r allein
zu W asser u n d die übrigen Compagnie
O rtschaften die L an d V orspan besorgen
m öchten.
Moldowa, am 21-ten J u n y 808.
Ihro kayserl. königl. H ochheit
U n te rth ä n ig s t A lt-M oldow aer G em einde
L uca Milosavljevich
Jo v an d-o
Iv a n G iurkovich „ ,
D m itar Petrow ich
S tojadin Grozdich.
B ranko Jankovich
Philip S tankovich
Jo v a n Jovanovich
Jo a n Dolich
Ilia A ntich
L azar Schursch
Milosch Arsenievich
Jo v a n Jovanovich
394 D. KAROLYI 2

în ce priveşte sursele arhivistice maghiare, ele în decursul vremuri­

lor au suferit importante pierderi, dintre care unele iremediabile. De aceea
nu este de prisos să aruncăm o privire asupra acelor fonduri, care s-au
distrus în întregime sau parţial, consemnînd totodată şi pe acelea care s-au
menţinut intacte, ca pe baza acestui act de luare la cunoştinţă să putem
jalona posibilităţile unor. eventuale cercetări în viitor.
Fondul cel mai important de acte oficiale maghiare din perioada pome­
nită a fost arhiva prezidenţială al lui Kossuth (kormânyelnoki irattâr)
cuprinzînd mai ales actele intrate şi eşite ale guvernatorului adresate celui
dé al doilea ministeriat responsabil al Ungariei, precum şi diferite alte
corespondenţe cu autorităţile comitatense, care au continuat timp înde­
lungat să adreseze direct guvernatorului scriptele oficiale, ocolind minis­
terele şi cauzînd astfel nenumărate încurcături. Majoritatea istoricilor
sînt de acord, că această perioadă dintre aprilie şi august 1849 constituie
totodată şi declinul revoluţiei maghiare. în acest interval alianţa lui Kos­
suth cu revoluţionarii de stînga s-a dezagregat, aderenţii păcii au ocupat
poziţii importante, bilanţul echilibrului militar al revoluţiei este din ce în
ce mai nefavorabil, izolarea pe tărîmul politicii externe devine insupor­
tabilă — ceea ce determină în mod fatal sfîrşitul. Documentele provenite
din aceste luni nu sînt legate în aşa măsură de cancelaria lui Kossuth ca
anterior, multe acte sînt redactate în formă confidenţială sau în formă
brută, fără nici un concept şi din acest motiv ele sînt mai greu de depis­
tat. Actele sînt înregistrate numai pînă la 14 iunie 1849, deşi ultimul găsit
în acest fond provine din 8 august, însă n-are concept şi nici nu figurează
în registru. Astfel putem explica faptul că tratativele dintre Bălcescu şi
Kossuth sînt reprezentate în acest fond publicat de altfel în anul 1955
(Kossuth La jos összes munkâi, vol. XV, Budapest 1955, volum apărut
sub îngrijirea lui Barta Istvân) doar prin cîteva acte. în pofida lipsei
registrului, s-au semnalat intenţii din partea istoricilor din Ungaria de a
înlătura hiatusurile pomenitului fond al arhivei guvernamentale, recurgînd
la arhivele ministeriale. Pînă atunci istoricii care doresc să găsească docu­
mente în legătură cu Bălcescu, vor trebui desigur ei înşişi să efectueze
cercetări în arhivele ministeriale din 1849. Lipsesc din pomenitul fond de
pildă şi acele documente redactate personal de guvernator, în majoritatea
cazurilor fără ciornă, care erau adresate conducătorilor de oşti, politicieni­
lor, comisarilor guvernamentali, persoanelor particulare ş.a.m.d. care desigur
n-au fost înregistrate nici de către destinatarii lor, fiind acte particulare,
confidenţiale. Asemenea scrisori au putut să dispară mai uşor în etapa de
declin a revoluţiei şi mai ales în perioada tulbure de după înfrîngere, —
decît arhivele compacte, bine organizate. între scrisorile sosite în această
etapă pe adresa lui Kossuth, există referiri la unele răspunsuri date de
dînsul, dar care azi sînt de negăsit. Istoricii care s-au ocupat de această
problemă îşi exprimă convingerea, că iniţial Kossuth a trimis mult mai
multe scrisori personalităţilor marcante, decît cele despre care avem cuno­
ştinţă. La rîndul nostru exprimăm credinţa potrivit căreia între Bălcescu
şi Kossuth nu este exclus şă fi existat o corespondenţă. Urmărind soarta
actelor pe acest făgaş al probabilităţilor şi posibilităţilor, remarcăm constata­
3 ACTIVITATEA REV OLUŢIONARA: A ‘ LUI BALCESCU IN 1849 395

rea unor istorici din Ungaria care au semnalat existenţa certă a unei arhive
aparte a consiliului ministerial în perioada de care vorbim. Ea a conţinut
în afara unor procese verbale găsite ulterior* şi numeroase documente de
mare importanţă, între care şi un .. mare ; număr aparţinînd lui Kossuth.
Nu-este imposibil ca unele să fi. conţinut importante referiri la tratativele
guvernatorului cu Nicolae Bălcescu. 'Această arhivă ;din păcate a dispărut
sau s-a nimicit. Istoricii din Ungaria deasemenea consideră ca o certitudine,
că=în. decursul revoluţiei -.ministrul; de război; al ^Ungariei păstrase sepa­
r a t e r e arhivă prezidială, căci în.arhiva pomenitului minister srau păstrat
intact".şi în deplină ordine peste 30.000 ■de documente din 1849, care. însă
nu ;conţ.iu decît materiale de mîna a treia referitoare ; la organizarea arma­
tei;'lipsind , cu desăvîrşire acte de importanţă majoră.. Se crede că între
aceste acte s-a aflat: şi dosarubcu nr. 16/c al stocului miscellanea, despre
cate se ştie precis că a înglobat documente militare de rcea mai măre irnporT
tan ţă ^referitoare, la lunile iunie-august 1849, deci despre etapa cînd coman­
danţi unguri din jurul M unţilor Apuseni erau puşi în alertă din cauza trata­
tivelor; româno-tnaghiare. Problema aceasta poate ar fi fost mult mai
bine elucidată, dacă ar fi găsit o consemnare în scriptele maghiare cu carac­
ter'diplom atic. Azi se cunosc doar cîteva din ele* De fapt aceste scripte
formînd arhiva ministerului de externe şi însumînd cca. 300 de documente
înrejgistrate şi o cantitate nedeterminabilă de documente neînregitrate;
— s-au pierdut în întregime, cunoscîndu-se doar cîteva fracturi de docu­
mente. Fiind vorba de scripte confidenţiale, ele s-au elaborat fără concept,
iar Exemplarele ajunse în străinătate .au fost expuse mai lesne pieirii.
Deasemenea există unele informaţii după care comitetul de apărare a
patriei din U ngaria'(Honvédelmi Bizottmâny) ca şi alte oficii ale prezidiu­
lui guvernamental al-'Ungariei au avut şi ele arhive secrete, în care erau
păstrate actele confidenţiale şi mai ales cele cu caracter diplomatic. Consi­
derăm. deosebit de importantă colecţia lui Vörös Antal, care în timpul
revoluţiei a fost arhivarul comitetului pentru apărarea patriei din Ungaria
(de-acum OHB) constituind pentru noi un veritabil tezaur documentar.
Majoritatea actelor oficiale publicate pînă în prezent în legătură cu Nico-
lae Bălcescu provin tocmai din această colecţie (fond), iar filmoteca Insti­
tutului de Istorie şi Arheologie din Cluj deţine numeroase pelicule extrem
de importante despre evenimentele revoluţionare din Transilvania, despre
Avram Iancu ş.a. provenite de aici. Credem că nu exagerăm dacă pu­
nem întrebarea : oare dacă fondul OHB păstrează majoritatea documente­
lor oficiale ungureşti despre Nicolae Bălcescu, — desigur puţine la număr
atunci cîte documente puteau exista în arhiva secretă a acestui fond în
care se păstrau actele personalităţilor marcante, din care făcuse parte şi
marele patriot român? Aici este cazul să amintim, că fondurile în care
figurează actele lui Nicolae Bălcescu şi cele în care presupunem — cum
am arătat anterior că deţin sau conţineau asemenea acte, — atestă incontes­
tabil faptul, că guvernul revoluţionar maghiar atribuise în vara anului 1849
o mare importanţă misiunii pe care şi-a asumat-o patriotul român, aceea
de a uni forţele împotriva duşmanului comun.
396 D. KÄROLYl 4

Nu urmărim arhivele .maghiare paşoptiste decît în măsura în care se

poate presupune că ar fi conţinut documente în legătură cu Bălcescu. Aces­
te arhive erau distruse de multe ori de înşişi şefii lor. Se cunoaşte de pildă
din memorii, că la Arad în preajma capitulării de la Şiria au fost distruse
missilele cancelariei prezidenţiale ale lui Kossuth ; de asemenea este.cuno­
scut că generalul Lenkey declarase înainte de executarea sa de la Arad,
că exceptînd numirea sa de general, distrusese anterior toate scriptele
oficiale. Totuşi ne putem imagina şi existenţa unor fonduri rătăcite cine
ştie pe unde, în care pot apare şi documente despre Nicolae Bălcescu
în caz că se vor descoperi în viitor. Este cunoscut de pildă, că Szabo Im ­
re, colonel paşoptist ungur, a dus cu sine în emigraţie, la Tondra impor­
tante stocuri (poate chiar partea secretă) din arhiva ministerului de război
maghiar. Soarta acestor arhive este necunoscută pînă în prezent, însă
fără îndoială conţineau importante date despre evenimentele din Transil­
vania. în afara fondurilor de mare notorietate ale arhivelor maghiare,
se pare că ar putea conţine unele referiri şi scriptele personalităţilor cu care
Nicolae Bălcescu avusese legături particulare şi care pînă în prezent au
fost oarecum neglijate. Ne gîndim la generalul Henryk Dembinski (1791 —
1864), la scriptele generalului Perczel Mor ş.a. Nu există pînă în prezent
o evidenţă precisă a persoanelor despre care ştim sau presupunem că între­
ţineau corespondenţă cu patriotul român, sau care ar fi putut lăsa posteri­
tăţii însemnări; ori fără ele nu se pot urmări sistematic nici sursele
arhivistice. - .
Revenind la publicaţiile de documente maghiare, activitatea lui Nico­
lae Bălcescu din vara anului 1849 este oglindită începînd din luna iunie.
Astfel în subsolul unui document se pomeneşte faptul, că la 14 iunie
consiliul ministerial maghiar adoptase o hotărîre privind împăcarea cu sîrbii.
Cu aceasta stă în legătură rescriptul din 20 iunie al ministrului de externe
al Ungariei Batthyâny Kâzmér, adresat primministrului Szemere Bertalan
şi făcîndu-i cunoscut că despre dorinţa de pace a românilor şi sîrbilor
cu ungurii sosesc din ce în ce mai multe ştiri şi de aceea şi cere
de la dînsul, să-i trim ită punctele tratativelor care au fost înaintate consi­
liului ministerial, ,,ca să pot da dispoziţii agenţilor mei în concordanţă cu
ele şi totodată să le fac cunoscut şi agentului partidului naţional român, care
a- fost trimis la noi şi care ar putea să faciliteze extrem de mult tratativele
cu poporul român”1 . Acest patriot a fost Nicolae Bălcescu, iar documentele
care constituiau baza împăcării româno-maghiare, cunoscute şi din amintirile
lui Ion Ghica, erau următoarele : 1) Proiectul de pacificare româno-maghia-
ră, textul original fiind redactat în versiune franceză şi maghiară _(Projet de
pacification-Kibékülési terv). Documentul se află în muzeul din Borsod-
Miskolc (R.P.U.), iar în fotocopie şi în Arhiva de stat al Ungariei2 şi
2) Document de bază pentru înfiinţarea unei legiuni româneşti, textul căruia
a fost redactat în limba franceză, originalul aflîndu-se în Arhiva de stat

1 Kossuth Lajos összes m unhdi. Vol. XV, B udapest 1955, p. 521.

2 Idem, p. 723—727.
 5 ACTIVITATEA REVOLUŢIONARĂ A LUI BÄLCESCU IN 1849 397

a Ungariei3. Aceste documente extrem de importante au fost elaborate

• —.după opinia istoricului budapestean Barta Istvân — de Nicolae Băl-
ceseu împreună cu primministrul Szemere Bertalan, cu ministrul de externe
Battliyâny Kâzmér şi cu guvernatorul Kossuth. Un alt istoric maghiar,
I. Töth Zoltân înclină a considera ca fiind adevăraţii autori pe Bălcescu
şi Kossuth. Textul versiunii maghiare a proiectului de pacificare fusese
omologat ca original împreună cu versiunea franceză, fiind o traducere
juxta-lineară. Al doilea act susmenţionat despre înfiinţarea legiunii române
de fapt este partea a doua, deşi separată a primului document, numerotată
cu litera ,,b”, constituind astfel un document, unitar, deoarece ambele
împreună poartă semnăturile lui Bălcescu, Bolliac şi Kossuth. Aici remarcăm
faptul, că iscălitura documentului de către „agentul emigraţiei române”
,,W. (sic !) Bolcesco” în publicaţia maghiară se datoreşte unei cetiri gre­
şite (în locul unui ,,N" prelungit s-a cetit „W” ). Credem că ar fi timpul
procurării fotocopiei originale şi republicarea ei. Cu atît mai mult, deoarece
istoricul I. Töth Zoltân în lucrările sale tradusese acest document în
ungureşte de pe textul francez din amintirile lui Ion Ghica, fără să fi
ştiut de originalul maghiar. Cu alte cuvinte nu există pînă în prezent nicăiri
publicat acest document satisfăcînd deplin exigenţele ermeneuticii. Deocam­
dată nu cunoaştem nici explicaţia faptului de ce nu poartă documentul
iscălitura lui Szemere şi Batthyâny, care, cum s-a menţionat anterior,
după unii istorici .se pare că au colaborat cel puţin la elaborarea primei
părţi. în general publicaţiile nu dezvăluie detaliile discuţiilor prealabile.
Ambele documente fiind cunoscute şi din publicaţii româneşti, nu
necesită o amplă expunere a conţinutului. Reamintim doar că în proiec­
tul de pacificare se recunoaşte despre români că formează o naţiune sepa­
rată, iar folosirea diplomatică a limbii maghiare se va extinde asupra
chestiunilor dietale, administrative şi guvernamentale numai în măsura
în care menţinerea statului ungar neapărat o necesită. Problemele comu­
nale vor fi dezbătute şi manipulate în limba populaţiei majoritare. Se
înşiruie în 18 puncte o serie de amănunte menite să desăvîrşească ideea
de .mai sus. în afară de aceasta se mai anexează în trei puncte declaraţia
despre abolirea totală a robotei şi a îndatoririlor feudale, despre restituirea
pămînturilor la ţărani, despre declararea ca nevalabile şi nule a contrac­
telor pe baza cărora moşierii eventual au smuls pămînturi de lâ ţărani.
După opinia istoricului I. Töth Zoltân, proiectul culminează în acest piinct,
deoarece aici s-a apropiat cel mai mult de dezideratele unei democraţii
agrare concepută de Rngels, constituind o platformă nu numai a colaborării
între conducătorii popoarelor, ci chiar dintre popoare. Pe de altă parte
dacă acceptăm opinia amintitului istoric, după care proiectul de pacificare
era mai de grabă opera lui Kossuth şi Bălcescu, decît al guvernului ungar,
constituind punctul maxim atins de guvernator în politica sa naţională deşi
în cele ce urmează vom avea de adăugat unele amănunte- atunci faţă
de documentul de bază al înfiinţării unei legiuni româneşti, în ceea ce

Ibidem.
398 D. HARDLY!

priveşte pe autorii actului, dar şi al conceperii — avem oarecare rezerve.

Piuă acum acest document a fost interpretat exclusiv din punct de vedere
al însemnătăţii sale politice. însă textul denotă că actul ca atare;'.tre­
buia să fi fost elaborat de un expert militar sau de mai mulţi (ceea/ ce
desigur nu scade cu nimica din valoarea sa), deci de cineva din statul
major ungar. Ne gîndim h r primul rînd la persoane versate în elaborarea
unof-asemenea-proiecte; ca de pildă generalii Vetter, Czetz sau chiar Dem-
bihşhi. Cercetările ulterioare--vôr confirma sau infirma această' ipotçZa.
Desigur ideea elaborării actului, conţinutul său general aparţineau ; fără
îndoială lui Bălcescu sau Kossuth, sau mai de grabă humai lui Bălcescu,
la care aderase după tratative şi guvernatorul, contribuind la organizaţea
elaborării. Documentul ’descrie amănunţit nu numai scopul înfiinţării', ..'ci
şi întreaga structură de organizare militară a legiunii, înzestrarea batalioa­
nelor şi companiilor, descrierea uniformei ş.aim.d. După cum se ştiă,
Kossuth se abţinuse în. tot timpul revoluţiei să se amestece în chestiuni'
dè strictă organizare militară. Numai cu ani în urmă, în timpul emigraţiei,
după multe studii de teorie militară se declară competent în asemenea chesti­
uni. (Practic însă m r s-a remarcat niciodată). Este puţin verosimil deci,
ţinînd seama de meticulozitatea sa" în privinţă formulărilor de problfeine
juridice, ca dimpotrivă, să Însemnat actul de caracter militar, dacă acesta
ar fi fost elaborat de facto de către Bălcescu personal,- Care deasemëtteâ
nu èra expert militar de carieră. Din pomenitul studiu al lui I. Toth Zhl-
tâ n — care cu ani în urmă întreprinse valoroase cercetări în această ches­
tiune — sîntem informaţi de altminteri, că în fruntea legiunii româneşti
fusese desenat emigrantul polonez Alexandru Ilinski. ' !
încă în anul 1889 a apărut în limba maghiară în săptămânalul Vasar-
napi Ujsâg scrisoarea lui Kossuth ce însoţea proiectul înfiinţării legiunii
româneşti - (originalul era în 1. franceză) adresată feldmareşalului Bem,
în care-1 roagă să facă totul pentru realizarea acesteia. Textul originâl
fu publicat prima oară în anul 1955 de Barta Istvân4. Tot în legătură
cu această chestiune publicase şi Silviu Dragomir în Anuarul Institutului
de Istorie Naţională vol. V din 1928—30 un document anexat la lucrarea
sa intitulată „Nicolae Bălcescu în Ardeal” fără să arate provenienţa actu­
lui. Documentul anexat este conceptul lui Kossuth din 15 iulie 1849 emis
din Seghedin şi adresat comisarului guvernamental al Aradului. Se cere
comisarului susţinerea acţiunii lui Bălcescu şi Bolliac pentru formarea unei
legiuni româneşti, aducîhdu-i la cunoştinţă şi împuternicirea lor de a
determina la împăciuire pe românii din Transilvania. Acest document de
fapt este numai un fragment (punctul ,,c”) din amintitul concept care
fusese publicat ulterior în întregime5. Celelate părţi ale conceptului conţin
două ordonanţe deschise la adresa autorităţilor maghiare, eliberate pentru
uzul lui Bălcescu şi Bolliac, avînd conţinut aproape identic. în ele se
menţionează că trimişii din Ţara Românească Bălcescu respectiv Bolliac*6

* Idem , p. 7 2 7 -7 2 8 .
6 Idem, p. 735.
7 ACTIVITATEA REVOLUŢIONARA A LUI BALCESCU IN 1849 399

— efectuînd o călătorie din însărcinarea guvernului maghiar în Transilvania,

la feldmareşalul Bem (Bolliac urmînd să parcurgă drumul pînă la graniţa
cu Ţara Românească) — se ordonă autorităţilor sub ameninţarea pedepsei,
să stea la dispoziţia lor în toate privinţele. Ultima parte a conceptului
conţine rescriptul lui Kossuth către ministrul de finanţe, în care se ordonă
avansarea sumei de 1500 florini pentru acoperirea cheltuielilor celor doi
patrioţi 6 .
în ziua următoare, 16 iulie Kossuth expune în scris pe larg feldmareşa-
lului Bem situaţia militară, aducîndu-i la cunoştinţă misiunea lui Bălcescu
şi Bolliac. Textul menţionează că ideea formării legiunii aparţine celor
doi români (,,Die Herren Bolcesco und Bolliak, Emigranten aus der Wala­
chei, trugen mir an, eine walachische Legion zu formieren. . . ” 67 ) — ceea ce
subliniază şi mai mult contribuţia lui Bălcescu înainte de toate la aportul
sforţărilor menite să dea o nouă amploare evenimentelor. Paternitatea ideii
o putem trece deci pe seama lui Bălcescu, menţionînd însă că scrisoarea
către Bem trebuie studiată şi din punctul de vedere dacă este o lucrare
personală a lui Kossuth, sau a fost redactată de secretarii guvernatorului
— cum se proceda în foarte multe cazuri — şi care în toiul evenimentelor
nu au dat importanţă nuanţelor de formulări, nebănuind că textul va
ajunge vreodată sub lupa istoricilor. în orice caz, în această scrisoare gu­
vernatorul îşi exprimă dorinţa ca feldmareşalul să intre cu trupele sale în
Muntenia „şi în acest caz acest batalfon (românesc) să constituie avantgarda.
Succesul va f i incalculabil. . . ” 8 Kossuth preconiza realizarea incursiunii
armate în calitate de prieten al românilor şi turcilor.
Fără îndoială, că lipsa de bani a constituit un mare impediment;
deasemenea şi faptul, că la început ideile lui Bălcescu privind înfiinţarea
legiunii româneşti au fost întîmpinate cu scepticism de unii, ceea ce a
contribuit deasemenea la înfăptuirea ei, tardiv. Nu este cazul să intrăm
în amănuntele tuturor impedimentelor care au îngreunat realizarea scopurilor
lui Bălcescu. Menţionăm totuşi, pe unul, şi anume problema înfiinţării
în general a legiunilor pe naţionalităţi. încă la 17 mai 1849 printr-un de­
cret Kossuth interzice constituirea unei legiuni germane revoluţionare, iar
legiunea germană existentă din vremea începuturilor conflictelor cu Habs-
burgii, s-a dezagregat între tim p 9 . Originar Kossuth intenţionase de fapt
să trim ită pe generalul Perczel cu trupe în Muntenia, fără înfiinţarea
prealabilă a legiunii româneşti, idee ce fusese repede abandonată. în orice
caz promovarea variantei lui Bălcescu de către guvernator denotă nu numai
că s-a făcut o excepţie, ci că s-a atribuit înfiinţării legiunii române o însem­
nătate deosebită. De fapt prin ea s-a preconizat ca trupele lui Iancu
împreună cu legiunea română şi sub comanda supremă a lui Bem să producă
o schimbare radicală pe frontul anti-ţarist. Această variantă devenise poli­
tica oficială a revoluţionarilor unguri încă în mijlocul lunii iulie.

6 Idem, p. 7 3 5 -7 3 6 .
7 Idem, p. 743.
8 Ibidem.
o Idem, p. 3 3 7 -3 3 8 .
400 D. KÄROLYI 8

S-a constatat pe bună dreptate că ungurii în vara anului 1849 erau

gata la împăcarea cu celelalte popoare din cadrul statului ungar numai
în măsura în care crescuse pericolul intervenţiei ţariste. Concomitent
dorinţele de înţelegere ale sîrbilor în schimb au descrescut, — lucru ex­
plicabil mai ales prin ideile panslaviste care aveau încă puternică priză
în sensul popoarelor sud-slave. Trebuie să remarcăm însă că deşi ideea
de solidarizare între români şi unguri a urm at o cale cu totul deosebită,
ea s-a realizat — în principiu — pînă la urmă.
Cunoaştem din diferite surse că Bălcescu era foarte nemulţumit
din cauza tergiversărilor birocratice de care se lovea în timpul tratative­
lor cu unii reprezentanţi ai guvernului. însă dacă sîrbii şi-au manifestat
dorinţele lor de împăcare cu ungurii la apropierea trupelor ţariste în felul
cum am arătat mai înainte — lucru cunoscut din diferite publicaţii de
documente, — nu putem afirma acelaşi lucru şi despre români, care şi-au
exprimat mai mult poate decît anterior intenţiile lor de a ajunge la o înţe­
legere onorabilă. Tatonări s-au făcut în acest sens din partea ambelor părţi.
Întrucît ele sînt strîns legate în mod direct sau indirect de misiunea lui
Nicolae Bălcescu, le consemnăm pe scurt.
Concomitent cu străduinţele lui Nicolae Bălcescu de a urni din punctul
mort problema colaborării revoluţiei maghiaro-române, locotenent colonelul
Simonffy Jozsef, comandantul forţelor maghiare din comitatul Zărand se
adresează la 21 iunie 1849 din Vaşcău lui Iancu într-o scrisoare redac­
ta tă într-un ton cald. Era o iniţiativă personală a ofiţerului în vîrstă (s-a
născut în 1790), care, fără îndoială avînd în spate experienţele vieţii,
şi-a dat bine seama că este vorba de vărsări inutile de sînge şi trebuie
întreprins ceva chiar dacă în ultimul moment. Iancu îi răspunde la
27 iunie într-un ton asemănător, expunînd cauzele care au determinat
divergenţe. Deasemenea răspunde şi la scrisoarea deputatului român
loan Gozman care întreprinse o acţiune similară.
Simonffy raportase lui Kossuth la 2 iulie din Oradea despre demersurile
sale particulare, relatînd că somase pe Iancu să capituleze, punîndu-i în
vedere că românii vor fi întîmpinaţi cu maximă înţelegere şi bunăvoinţă
din partea guvernului maghiar. Alăturase şi răspunsurile lui Iancu. Kossuth
dezbătuse cazul în cadrul consiliului de miniştri şi răspunde lui Simonffy
la 5 iulie, rămînînd în continuare intransigent cu vechiul său principiu,
adică se pot acorda legi, libertăţi şi drepturi egale pentru toţi cetăţenii
Ungariei, dar autofederalizarea este un nonsens. Numai federalizarea cu
ţări vecine are un rost. Trimite totuşi împuternicire pentru Simonffy de
a continua tratativele. Trimisul lui Simonffy reuşeşte să ajungă la Iancu
doar la 30 iulie, întorcîndu-se cu celebrul răspuns verbal: ,,Ce a fost,
a fost, acuma e tîrziu”10.
Interesantă coincidenţă, că to t în ziua de 21 iulie (cînd începuse iniţia­
tiva lui Simonffy) corniţele suprem al comitatului Arad Tomcsânyj Jozsef
înaintase lui Kossuth mărturiile Elenei Povolni despre intenţiile de

10 Silviu Dragomir, A vram Iancu. E d. a Il-a , B ucureşti, 1968, p. 253.

 \

9 ACTIVITATEA REVOLUŢIONARA A LUI BÄLCESCU IN 1849 401

împăcare ce se manifestaseră în tabăra lui Iancu. Acest epizod este binecunos­

cut în istoriografia română mai ales din lucrarea lui Silviu Dragomir despre
Avram Iancu, iar în istoriografia maghiară din lucrările lui I. Toth Zoltân
şi altele. Pînă acum cazul fusese tra ta t mai ales legat de numele declaran­
tei (în istoriografia română) sau scoţîndu-se în relief personalitatea auto­
rităţilor (istoriografia maghiară). Cu acest prilej dorim să arătăm că studie­
rea mai aprofundată şi comparativă a documentului de fapt arată clar
că aici este vorba în primul rînd de acţiunea de împăciuire iniţiată de
tatăl lui Avram Iancu, Alisandru Iancu, şi de aceea epizodul deşi aparent
mărunt, dar extrem de important şi semnificativ, merită să treacă în istorie
ca o acţiune fără echivoc, şi nu ca o declaraţie senzaţională a unei femei
celebre înaintată sub forma unui raport de un simplu comite. Reamintim, '
că numita ajunsese în captivitatea moţilor la 9 iunie lîngă Hălmagiu,
cînd fusese atacată de o ceată de moţi. Soţul ei (medicul şef al trupelor din
Zărand) a fost ucis pe loc, iar ea dusă la Vidra de Sus ca prizonieră apoi
audiată de preotul localităţii loan Gomboş şi ţinută în casa bătrînului Iancu.
La 9 iulie, deci după o lună, a fost pusă în libertate datorită mai ales
intervenţiei bătrînului Iancu, care cu acel prilej ,,a rugat-o să se pună
imediat în contact cu cel mai apropiat organ al guvernului, invitîndu-l să
scrie fiului său, 'destăinuind intenţia guvernului faţă de dînsul, dar să-i
scrie atunci totodată şi lui”11. în mărturisirile ei, Elena Povolni relatase
autorităţilor că din partea românilor a observat o vădită intenţie de
înţelegere. însuşi comandantul moţilor, Avram Iancu este dispus la îm­
păcare, dar de la atacul lui Hatvani încoace nu mai are încredere în unguri.
Declaranta exprimase opinia ei că dacă s-ar promite lui Iancu şi românilor
graţiere, atunci ei ar depune armele fără îndoială. Tomes ânyi se inte­
resă imediat mai de apropae de autoarea declaraţiei care afirmase că a
fost eliberată după cum crede spre a netezi din nou calea pentru tra ­
tative12.
Peste două zile, la 23 iulie primministrul Szemere avea în mină rapor­
tu l despre cazul de sus pe care n-a întîrziat să-l înainteze lui Kossuth. Guver­
natorul la rîndul său scrie pe dosul actului o amplă rezoluţie. Astfel comi­
sarul guvernamental Török Gâbor să încunoştinţeze imediat pe Iancu
printre altele, că guvernul este mîhnit de atîta curgere inutilă de sînge ;
că este gata să arunce cu bucurie vălul uitării asupra celor ce s-au petrecut
şi să acorde chiar şi lui Iancu graţierea ; guvernul este gata să împărtăşeas­
că românilor toate avantajele care sînt compatibile cu integritatea ţării.
Acest lucru a fost adus recent şi la cunoştinţa trimişilor din Ţara Româ­
nească, Bălcescu şi Bolliac, care şi-au oferit serviciile lor ca mijlocitori
ai împăciuirii. Guvernul aminteşte, de gestul său paşnic prin care a graţiat
peste 160 deţinuţi politici din comitatul Arad ; Török să fie împuternicit
să ducă tratative cu Iancu în spiritul proiectului de pacificare, pe care
dacă-1 acceptă, atunci va obţine amnistie şi un salvus conductors pentru

11 Idem, p. 253 —254.

12 Ibidem.

2 6 — Anuarul Institutului de Istorie şi Arheologie

 /
/
1
/
4 02 D. KÄROL-Yl 1Ö

cazul în care ar dori să discute într-un loc neutru cu plenipotenţiarii

guvernului13 .
Soarta acestor oferte de pace nu se cunoaşte pînă în prezent, însă fap­
tul, că lîngă traducerea germană a actului se află indicaţia lui Kossuth.
,, Urgent !”, ne face să credem că misiunea lui Török a fost totuşi executată
într-un fel sau altul şi în nici un caz dosarul despre importantele oferte
de pace ale bătrîmilui Iancu nu au fost puse ,,ad acta !” .
Peste cîteva zile, la 28 iulie, dieta maghiară adoptă legea despre
naţionalităţi, elaborată pe baza proiectului de pacificare. ,,Legea s-a năs­
cut tîrziu — după aprecierea lui I. T 6th Zoltân. A fost mai de grabă un
simbol, ăecît o realitate. Dacă ar f i fost adoptată în primăvara lui 1848,
atunci ar f i dat o altă întorsătură cursului istoriei de pe lîngă malurile Dunării.
Acum însă era tardivă. Avusese şi carenţe, exprimînd naţionalitatea popoa­
relor mai vag decît proiectul de pacificare. însă şi aşa constituie un rezultat
măreţ, chiar şi în pofida faptului că apariţia ei fusese urgentată de interven­
ţia ţaristă”1415.
în memoriile sale primministrul Szemere a relevat pe bună dreptate,
că la aceasta nu canoanele au importanţă, ci spiritul (în care a fost
concepută), — care şi în toiul luptelor urmărea flamura păcii. Era tîrziu
ca promovarea ei să f i avut un succes iminent, cred însă că a declara un
principiu, rămîne o faptă veşnic actuală Judecind azi mărturiile
vremii, este imposibil să nu întrezărim la rîndul nostru printre promotorii
creerii susmenţionatei legi, — care a fost prima de acest gen în lume —
figura luminată a marelui patriot român Nicolae Bălcescu, a cărui întreagă
activitate înflăcărată din această vreme a fost închinată tocmai rezolvării
problemei naţionale din Ungaria, avînd o înrîurire indiscutabilă asupra
tuturor evenimentelor revoluţionare legate de aceasta.
înzadar s-a grăbit însă Bălcescu să ajungă la Avram Iancu pentru
a realiza ideile din proiectul de pacificare şi documentul de bază al organi­
zării legiunii româneşti. Drumul său, care trecea mai întîi prin Cluj, deşi
a avut o reuşită parţială, ajungînd la Iancu, dar cînd vroia să-l continuie la
tabăra lui Bem, — fusese la urmă definitiv curmat de trupele ţariste care
ocupaseră între timp Valea Mureşului. Ştim, că Eftimie Murgu a trebuit
să se întoarcă şi el cu legea naţionalităţilor în toiag din drumul său spre
craiul moţilor. Totuşi Bălcescu obţinu la 3 august de la Iancu un răspuns
scris pentru Kossuth în care a arătat : ,,Avînd în vedere propunerile de
pace, pe care domnul Bălcescu, agentul emigraţiei române adusese nouă din
partea onoratului guvern ungar, trebuie să ne exprimăm regretul asupra
faptului, că în actualele împrejurări nu putem să ne tocmim în privinţa

13 Kossuth Lajos összes m unhdi. Vol. XV, B udapest 1955, p. 763 ; Silviu Dragomir, op.
cit., p. 254.
14 I. T ötli Z oltân, Kossuth és a nemzeliségi kêrdês 1848— 1849-ben. (K ossuth şi
problem a n aţio n alită ţilo r în 1848—1849). E m lêkkonyv Kossuth Lajos születéséneh 150. évfordu-
lôjdra. Vol. IX. B udapest, 1952, p. 338.
15 Szemere Bertalan miniszterelnöh emlêkiratai. (Memoriile prim m inistrului Szemere Ber-
ta lan ). B udapest, 1941, p. 48.
 11 ACTIVITATEA REVOLUŢIONARĂ A LUI BĂLCESCU IN 1849 403

restabilirii păcii cu fraţii unguri, deoarece circumstanţele în care ne aflăm,

constituie un impas. Armata ungară se îndepărtează iar cea nisă (ţaristă) se
apropie, de altminteri este foarte greu şi durează mult, pînă ce putem deter­
mina poporul la o înfrăţire cu voi ; cu toate acestea pentru a dovedi senti­
mentele noastre frăţeşti, pe care le nutrim faţă de naţiunea maghiară, am
hotărît să rămînem neutrii faţă de armata ungară în tot timpul acestor lupte,
ne atacînd-o şi apărîndu-ne numai în cazul că am f i atacaţi. Nădăjduim
că această neutralitate va f i respectată atît de onoratul guvern ungar, cit
şi de şefii armatei sale”1617. Istoricul Silviu Dragomir consideră atitudinea
de neutralitate a lui Iancu din to t cursul luptelor ce se desfăşoară de acum
încolo în Transilvania pînă la capitularea definitivă în faţa lui Nicolae I
,,ca un ajutor dat luptei poporului maghiar pentru libertate şi independenţă”11'.
îndată ce Nicolae Bălcescu la 8 august înmînase lui Kossuth, la Arad
răspunsul de mai sus al lui Iancu, guvernatorul se grăbi, ca încă în aceeaşi zi
să-i comunice lui Bem conţinutul acesteia. Trebuie să consemnăm însă
un amănunt, peste care pînă acuma s-a trecut destul de uşor cu vederea.
După cum am putut observa anterior, în afară de neutralitate Iancu practic
nu s-a angajat la nimic; totuşi Kossuth din optimism exagerat, sau datorită
împrejurărilor — afirmase în înştiinţarea sa către Bem, că scrisoarea adusă
de Bălcescu ,,poartă angajamentul solemn al căpeteniilor de a pregăti spiritul
poporului pentru unificare (solidarizare)”18. Aşa ceva Iancu nu afirmase în
scrisoarea pe care în mod excepţional am reprodus-o în întregime mai sus.
Sîntem convinşi însă că aici nu este vorba de un fals, ci de simplul fapt,
după care Bălcescu în preajma despărţirii sale de Iancu, să fi primit şi
un răspuns verbal completînd pe cel în scris în sensul interpretat de Kossuth
Este posibil şi faptul că scrisoarea a fost tradusă în ungureşte (lucru cert)
— în mod deficitar, aducîndu-se adăugiri verbale. Azi este greu de lămurit
în lipsa originalului. Fără îndoială însă că la o întorsătură favorabilă
această solidarizare ar fi avut loc; spiritul binevoitor al scrisorii lui Iancu
ne permite să credem acest lucru. Dar evenimentele au decurs cu totul ^
altfel în puţinele zile care au mai rămas. Kossuth publica în ultimele
clipe şi o ordonanţă către poporul român, informîndu -1 despre legea naţio­
nalităţilor şi despre armistiţiul din Munţii Apuseni; aceasta însă ^nu putea
să ajungă la cunoştinţa celor interesaţi, deoarece apăruse abia în nr. 10
al monitorului oficial din luna august. Pe de altă parte trimişii lui Kossuth,
care purtau la ei scrisori adresate către Iancu, au fost opriţi de ostaşii
generalului ţarist Büders, documentele fiind interceptate de ei. Astfel se
pune capăt şi evenimentelor revoluţionare consemnate în documente pe
care foarte sumar le-am expus aici şi la care marele patriot Nicolae Bălcescu
aduse substanţiale contribuţii, rămînînd un etern simbol al colaborării
revoluţionare dintre cele două popoare.

10 Silviu Dragomir, Nicolae Bălcescu în Ardeal. A nuarul In stitu tu lu i de Isto rie

N aţională. Vol. V, anul 19 2 8 -1 9 3 0 , p. 3 3 - 3 4 .
17 Silviu D ragom ir, A vram Iancu. E d. a Il-a , B ucureşti 1968, p. 271.
18 Kossuth Lajos összes m unkdi. Vol. XV, p. 835 —836.

/
\

DATE CU P R IV IR E EA COM ERŢUE T R A N S IE V A N IE I

ÎNTRE 1849-1867
DE

H IL D E M U R E ŞA N

Pe la mijlocul veacului al XIX-lea regiunea cea mai dezvoltată din

Transilvania sub raportul producţiei de mărfuri era aceea din sudul Tran­
silvaniei cùprinzînd oraşele Braşov şi Sibiu. Această împrejurare, cît şi
faptul că regiunea am intită se învecina direct cu Ţările Române şi prin
ele cu Peninsula Balcanică şi întregul Orient apropiat, au determinat dezvol­
tarea comercială a acestei regiuni şi îndeosebi a celor două oraşe.
Datorită intensităţii traficului de mărfuri comerţul braşovean a cunos­
cut de timpuriu diferite forme de organizare a negustorilor. Aceeaşi era
situaţia într-o oarecare măsură şi la Sibiu. în ambele oraşe existau, de pe
la sfîrşitul secolului X V III şi începutul secolului al XIX-lea, asociaţii ale
micilor comercianţi. în Braşov e cunoscută încă din secolul al XVII-lea
aşa-zisa companie grecească pentru comerţul cu Ţările Române şi Levantul,
în cadrul acestor asociaţii negustoreşti, care sînt sau devin cu paşi repezi
societăţi de tip capitalist, jucau un rol important negustorii români, levan­
tini (greci, macedo-români) şi bineînţeles saşi. Raportul Camerei de Comerţ
şi Industrie din Braşov pe anul 1851 confirmă faptul că în mare parte
comerţul Braşovului era în mîna negustorilor amintiţi. Aceştia aveau
sucursale şi antrepozite la Bucureşti, în porturile dunărene şi chiar mai
departe. Datorită volumului afacerilor lor ei sînt socotiţi aproape singurii
mari comercianţi din raza Camerei de Comerţ din Braşov. Raportul citat
aminteşte în primul rînd firmele : Ion Alexi, George Crisafides, Teodor Gi-
anli, Constantin Emanuel, Rudolf Orghidan, Christodor Vappa şi loan Pan-
tazi. Aceste firme se ocupau cu comerţul de lînă. Dintre firmele aparţinînd
capitalului comercial săsesc se remarca aceea a lui Carol şi Albert S h m id t
care printre altele importa piei din Argentina. Mai era de asemenea activ
comerţul cu cereale şi cu vite1.•

• 1 N. G. V. Gologan, Cercetări privitoare la trecutul comerţului românesc din Braşov,

B ucureşti, 1928, p. 32 —33.
406 H. MUREŞAN 2

Referindu-se la strînsele relaţii comerciale ale Braşovului cu Ţările Ro­

mâne, George Bariţ scria, următoarele, în anul 1855, în timpul războiului
Crimeii : . .Niciodată piaţa Braşovului nu a simţit mai viu lovitura ce
i s-ar putea întîmpla, decît acum cînd Dunărea e închisă şi blocată. Mărfu­
rile care mai înainte se trăgeau din Anglia şi Franţa pe mare, pînă ,1a Galaţi
ori Brăila, cu o chirie nemaiauzit de ieftină . .. acum se trag cu chirie
înzecit mai mare .. .
Cu toate acestea nu este atît timpul de faţă, cît mai vîrtos viitorul
carele trebuie să insufle cu to t dreptul grijă mare pieţii noastre, Tot: pulsul
pieţii acesteia vibrează drépt la gurile Dunării. Ritertatea Dunării şi a
principatelor va aduce Braşovul la adevărata înflorire, iar din contră,
pentru Braşov nu ar fi nici un viitor comercial şi industrial. ..”z.
între anii 1853—56 raportul Camerei de Comerţ din Braşov enumără
printre articolele comerţului cu amănuntul : mărfuri textile, coloniale,
fierărie, sticlărie şi mărfuri de Nürnberg; iar comerţul ,,en gros” avea ca
obiect mai ales produsele agricole şi animale şi produsele manufacturate,
în prima ramură activau negustorii saşi şi cîţiva maghiari, în a doua cei
români şi greci cărora li se adăuga firma germană Schmidt.
în aceşti ani a luat un avînt comerţul cu amănuntul, în urma faptului
că s-au înlăturat anumite restricţii anterioare care împiedicau deschiderea
nelimitată de prăvălii. înmulţirea micilor firme comerciale a atras după
scurtă vreme plîngeri din partea negustorilor de textile, fierărie şi coloniale,
în sensul că pe la 1853—56 cîştigurile lor scăzuseră în urma concurenţei
ce se. resimţea pe piaţa locală, în ramurile de mai sus. Plîngerile comercian­
ţilo r.stabili se întemeiază pe pretenţia lor de a-şi menţine acele privilegii
de natură feudală, care dădeau comercianţilor dintr-un oraş (sau breslelor)
dreptul exclusiv, sau prioritatea la desfacerea mărfurilor pe piaţa locală.
Deşi aceşti comercianţi sînt de fapt posesori ai unor firme, — mai mari
sau mai mici — de tip capitalist, ei mai caută a se sprijini pe asemenea
rămăşiţe feudale în reglementarea comerţului.
în 1856 Camera de Comerţ şi Industrie din Cluj a cercetat plîngerea
unui comerciant ambulant, căruia i se interzisese vînzarea de mărfuri în
oraşul Alba Iulia, înaintea zilei de tîrg, pe motiv că la fel se procedează şi
la Sibiu, unde comercianţii străini de oraş pot vinde numai în cele trei z;ile
următoare zilei de tîrg3.
Camera, în hotărîrea ei, recunoaşte că această problemă nu e încă regle­
mentată. Ea se pronunţă în favoarea libertăţii de desfacere a mărfurilor
pentru toţi comercianţii, în orice zile, deoarece asemenea interdicţii sînt
dăunătoare dezvoltării circulaţiei mărfurilor4.
Alte cauze care de asemenea au pricinuit anumite neajunsuri în comerţul
cu amănuntul au fost o creştere a impozitelor şi o lipsă de numerar care .au
slăbit în perioada 1854—56 puterea de cumpărare a consumatorilor obişnuiţi.

3 Trebi comerciale şi altele, în „G azeta T ransilvaniei” , X V III (1855), nr. 1, p . 2

3 Gologan, op.cit., p. 3 2 —33
4 Dare de seamă despre şedinţa Camerei de Comerţ şi Industrie din Cluj 7 oct. 1856, în
„K olozsvâri K özlöny” , 1856, nr. 18
3 COMERŢUL TRANSILVANIEI INTRE 1849—1867 407

în schimb în aceiaşi ani comerţul amintit s-a susţinut prin cumpărăturile

efectuate de armata austriacă. Un sprijin mai durabil a rezultat pentru
comerţul local din scăderea tarifelor vamale la mărfurile coloniale şi la zahăr,
ceea ce printre altele a înlesnit procurarea acestor produse şi a micşorat
specula şi concurenţa ilicită5.
în Sibiu între 1854—56 se observă aceleaşi circumstanţe — semnalate
şi la Braşov — care pe de o parte favorizează, iar de pe alta împiedică
comerţul cu amănuntul. Comercianţii din Sibiu se plîng de modul nepropor­
ţional în care era fixat impozitul pe venit ; de asemenea au fost loviţi prin
scăderea cursului efectelor de stat şi în primul rînd al obligaţiunilor împru­
mutului de stat lansat după 1849. Acest ultim fapt pare să indice că în
primii ani după înfrîngerea revoluţiei, burghezia săsească a plasat sume
importante în rente de stat.
în restul Transilvaniei, în cuprinsul Camerei de comerţ din Braşov,
sînt semnalate asociaţii ale micilor negustori detailişti la : Făgăraş, Sighi­
şoara, Dumbrăveni, Orăştie, Deva, Hunedoara, Mediaş, Sebeş, Sfîntu
Gheorghe, Tîrgu Secuiesc, Odorhei, Miercurea Ciucului, Gheorghieni, Reghin
şi Bistriţa. Da Breţcu luase fiinţă o asociaţie de cărăuşie, care la 1856
număra 240 de membri şi dispunea de 18 perechi de boi şi 60 perechi de
cai, cu care transportau mărfuri de la Oituz la Braşov şi peste munţi,
în Moldova. Preţul transportului era de 36 creiţari pentru o majă6.
în comerţul cu amănuntul a predominat pînă către 1860 vechiul spirit
de corporaţie moştenit din comerţul medieval. Acesta consta din respec­
tarea severă a statutelor asociaţiilor negustoreşti, mai ales în direcţia înlă­
turării concurenţei prin limitarea posibilităţilor de a deschide noi prăvălii.
în perioada aceasta principala lovitură pe care o suferă asociaţiile
stăpînite de o atare mentalitate provine nu atît din partea marelui comerţ,
cît din aceea a micilor comercianţi ambulanţi şi a vînzării unor produse
agricole şi meşteşugăreşti, direct la consumator, din partea ţăranilor şi a
meseriaşilor de la ţară. Acest schimb se petrecea în numeroasele tîrguri şi
iarmaroace care se ţineau pe teritoriul Transilvaniei. Schimburile efectuate
în cadrul lor răpeau negustorilor organizaţi de la oraşe o însemnată parte
a clientelei. Pentru a încerca să şi-o menţină, aceştia trebuiau să frecventeze
cu insistenţă tîrgurile locale. Faptul atrăgea cu sine unele dificultăţi: chel­
tuielile de transport şi de găzduire, prin care negustorii de la oraş erau deza­
vantajaţi faţă de producătorii direcţi7.
în ceea ce priveşte varietatea şi volumul mărfurilor care circulau în
interiorul Transilvaniei, lipsesc date suficiente pentru a putea stabili o
totalizare a lor. Chiar cele mai ample statistici din perioada 1849—67
nu permit o asemenea precizare ; înregistrînd mărfurile vîndute sau cumpă-

5 Bericht des Handels— u. Gewerbehammer in Kronstadt in den Jahren 1853—56, p.

263 - 2 6 5
6 Ibidem, p. 269—271
’ Archiv des Vereins für siebenbürgische Landeskunde, vol. 39, caiet 1, p. 148 — 149;
vezi şi studiul n o stru : Cu privire la comerţul local în Transilvania în a doua jumătate a secolului
al XIX-lea, în Anuarul Institutului de istorie şi arheologie Cluj, X V (1972), p. 327—338.
408 H. MUREŞAN- 4

rate pe piaţa internă, statisticile nu le deosebesc după provenienţa lor (inter­

nă din Transilvania, din restul monarhiei, sau din alte ţări). Sîntem aşadar
reduşi la aproximaţii, pe baza probabilităţii ca o anumită marfă să fi fost
produsă în Transilvania sau în alte părţi.
De asemenea datele privind importul şi exportul prin vămile Transil­
vaniei nu ne pot da nici o lămurire precisă la întrebările: care din aceste
mărfuri fuseseră produse în Transilvania? care din ele erau importate pen­
tru a fi vîndute în Transilvania? care din ele reprezentau doar mărfuri.de
tranzit prin Transilvania?
Singura modalitate de informare asupra comerţului intern rămîne aceea
a expunerii unor date privind circulaţia mărfurilor din anumite centre
mai importante. în ansamblu ele pot oferi un tablou aproape exact al. sor­
turilor de mărfuri, dar nimic precis în ce priveşte volumul lor pe întreaga
Transilvanie.
Duînd de pildă circulaţia anuală de mărfuri pe piaţa oraşului Timişoara,
constatăm că între 1850—60 această localitate era un mare centru al
comerţului de cereale. Anual se comercializau la Timişoara circa 850,000
hi de cereale, din care 600.000 hl grîu8.
în afară de acestea se mai comercializa : rapiţă, ulei de iluminat,
gogoşi de ristic, unsoare de căruţă, spirt, argăseală.
Mărfurile coloniale reprezentau mai mult de jumătate din valoarea
grîului. Coloranţii, produsele chimice şi de drogherie reprezentau mai mult de-
cît un sfert din aceeaşi valoare a grîului comercializat. O valoare totală apro­
piată aveau diversele articole textile (mătăsuri, lînă, in şi ţesături), precum
şi articolele de fierărie. Din Transilvania propriu-zisă se aduceau : basmale,
pături, ploşti, piei şi curele9.
în Banat, în afară de Timişoara, centre importante ale comerţului cu
cereale mai erau Periam şi Cenad101.
Comparativ cu Timişoara, pe piaţa Braşovului se comercializau anual
de zece ori mai puţine cereale, deci aproximativ 86.000 hl cereale.
O observaţie ce se poate face, to t prin comparaţie cu Timişoara, este că
la Braşov grîul nu reprezenta decît 28.000 hl, adică mai puţin de 1/3
din totalul cerealelor comercializate, pe cînd la Timişoara proporţia în favoa­
rea grîului era de 70 %u .
în Transilvania, alături de cereale, vitele formau un alt obiect impor­
tant ăl comerţului intern. Comerţul cu vite cornute şi oi avea însă întinse
legături şi cu piaţa externă, mai ales cu Ţările Române. Acelaşi era şi
cazul comerţului cu lînă.
Producţia anuală de lînă în Banat şi în părţile sudice ale Transilvaniei
era de peste 50.000 de măji, aproape în întregime lînă de calitate obişnuită
(de oi ţurcane, numite şi de rasă valahă). Aclimatizarea oilor merinos (numite
în acea vreme şi rasă de Eseuri al) nu dăduse încă rezultate.

8 Mitteilungen aus dem Gebiete der Statistik, 1856—61, p. 225

0 Ibidem, p. 226
10 Ibidem, p. 4 7 —48
11 Ibidem, p. 226
5 COMERŢUL TRANSILVANIEI INTRE 1849—1867 409

în jurul Braşovului, care era centrul mai de seamă al comerţului cu lină;

existau 10 spălătorii, livrînd anual 8.500 de măji. Bina se vindea pe piaţa
internă, dar se exporta de asemenea în Ţările Române şi spre Viena12.
în părţile de răsărit ale Transilvaniei se dezvoltase mult comerţul
de cherestea. Reghinul era unul din centrele sale. Aici se aduna o bună
parte din lemnul exploatat în pădurile Carpaţilor răsăriteni, în special din
regiunea Gurghiului. De la Reghin lemnul care nu era prelucrat pe loc se
transporta cu plutele pe Mureş pînă la Ripova.
în anii 1856—57 s-an oprit la Ripova 6 . —10.000 de plute din răsă­
ritul Transilvaniei13.
Pe drum, oraşul Tîrgu Mureş era un punct de staţionare a plutelor şi
totodată de desfacere a unei părţi din lemnul transportat. De altfel, de la
izvoarele Mureşului pînă la Tîrgu Mureş aproape în fiecare sat se aflau unul
sau chiar mai mulţi negustori intermediari ai plutăritului şi ai comerţului
cu lemne.
Comerţul cu lemne se mai desfăşura şi pe rîurile Someş şi Criş. Pe Someş
un centru de plecare a plutelor era la Dej. Prin anii 1866—67 plecau anual
din Dej şi se opreau la Satu Mare 1.800 de plute, transportînd 144.000
măji vieneze (= 80.000 măji metrice).
în aceiaşi ani pe Criş plecau din Huedin, oprindu-se la Oradea, l30 de
plute transportînd lemnărie în cantitate de 11.700 măji vieneze (= 6 .500
măji metrice).
Pe cursul inferior al Mureşului navigaţia permitea şi transportul altor
mărfuri decît lemnăria. Astfel prin Uioara se transportau în anii amintiţi
pînă la 4.000 de porci, 37.000 hl spirt şi cam 120.000 măji grîu.
Tot din Uioara soseau şi plecau anual 7.500—12.000 plute şi ambarca­
ţiuni cu o capacitate de transport totală între 200.000—475.000 tone mărfuri.
Cu ajutorul plutelor şi a ambarcaţiunilor cu vîsle se transportau în şi din
Arad mărfuri ca : cereale, lemne de foc, lemn de construcţie şi piatră de
var14.
Exploatarea pădurilor din comitatul Caraş nu reuşea să acopere nevoile
de lemn de construcţie resimţite în Banat. De aceea lemnul de construcţie
se aducea şi din răsăritul Transilvaniei. Cît priveşte lemnele de foc, în 1856.
s-au produs şi s-au vîndut în raza Camerei de Comerţ din Braşov, care
cuprindea cea mai importantă zonă a exploatării lemnului în Transilvania
de răsărit, aproximativ 475.000 de stînjeni15.
Tot în valea mijlocie şi superioară a Mureşului se semnalează dezvol­
tarea comerţului cu miere şi ceară. Astfel la Reghin erau 12 negustori din
această branşă, care vindeau şi cumpărau anual în medie cam 100 —120.000
litri de miere. Preţul unui litru de miere oscila în anul 1854—56 cam între
4 —8 creiţari.

12 Ibidem, p. 70—71
13 Ibidem, p. 64
14 Mitteilungen aus dem Gebiete der Statistik, 1867, caiet 4 p. 193 —199
16 Mitteilungen aus dem Gebiete der Statistik, 1856—61, p. 62; 1 stinjen cubic = 6,75 m3
410 H. MUREŞAN 6

Producţia şi comerţul de miere şi ceară erau dezvoltate şi în Banat,

între 1850—1860 în Banat se aflau aproximativ 120.000 de stupi, produ-
cînd anual peste 400 măji vieneze miere şi în jur de 150 de măji
ceară. Mierea şi ceara din Banat erau de calitate foarte bună, fiind recu­
noscute ca atare în comerţ. Cu toate acestea, albinăritul era în declin.
S-au făcut încercări de a introduce metode de creştere a albinelor din
Anglia şi Germania. Ele n-au dat însă rezultate. în cuprinsul Camerei
de Comerţ din Braşov producţia de miere şi ceară oscila în jurul a 1000
măji vieneze anual16.
în aproape toate localităţile de oarecare însemnătate se practica co­
merţul de mărunţişuri17.
Comerţul cu articole de fierărie avea ca sursă principală internă regiu­
nea Banatului. Bineînţeles, aceste mărfuri se aduceau şi din părţile vestice
ale monarhiei. Fierăria din Banat era adusă în Transilvania de asocia­
ţiile de transport din Timişoara, cu ajutorul căruţelor. Marfa era vîndută
negustorilor mai mari din Sibiu, Braşov şi Sighişoara. Aceştia o revindeau
detailiştilor18.
Alte mărfuri de provenienţă internă şi totodată de largă circulaţie
internă în Transilvania erau : sarea, vinul, tutunul şi rapiţa. Sarea se
vindea în parte chiar la locul de producţie : în anul 1858 cantitatea de
sare vîndută la Slatina, Rona, Şugatag, Ocna-Dejului, Turda şi Uioara
s-a ridicat la aproape 156.000 măji vieneze. în afară de aceasta, sarea
mai era vîndută la negustorii particulari mari şi mici, din locurile de depo­
zit ale oficiilor salinelor. De la ocne pînă la aceste depozite sarea era
transportată p'e socoteala fiscului. în acelaşi an, 1858, cantitatea de sare
vîndută prin antrepozitele de la Baia Mare, Şimleul Silvaniei, Aleşd,
Portul Mureşului, Şoimuş, se ridica la 135.000 măji vieneze19..
Producţia de vin atingea aproape 1.000.000 hl pe an. Din această
cantitate se poate aprecia cu largă aproximaţie cam la 50—60% canti­
tatea consumată pe piaţa internă a Transilvaniei. Pentru Banat, proporţia
vinului valorificat pe loc se ridica pînă la 75%,. dat fiind că aici se produce
mai mult vin de calitate slabă, ce nu putea fi păstrat vreme îndelungată
în bune condiţii20.
O cultură ce se dezvoltă în acest timp este aceea a rapiţei. în Banat
se produceau anual cam 130.000 hl, din care se vindeau pe loc aproxima­
tiv 20.000 hl, iar restul se exporta21.
Pentru problema circulaţiei mărfurilor prezintă o mare importanţă
şi aceea a circulaţiei monetare. Pînă la 1867 în Transilvania circulau oficial
monedele valabile în întreg imperiul habsburgic. .în majoritatea lor acestea

16 Ibidem, p. 7 1 - 7 2
17 Raportul Camerei de Comerţ din Braşov, pe 1853—36, p. 267 —269
78 Archiv des Vereins für siebenbürgische Landeskunde, vol. 39, caiet 1, p. 149
18 Mitteilungen aus dem Gebiete der Statistik 1856—61, p. 60 —61
80 Ibidem, p. 57 —58
21 Ibidem, p. 53
7 COMERŢUL TRANSILVANIEI. INTRE 1849—1867 411

erau din argint, mai puţine din aur. Monedele divizionare erau din aramă,
în Transilvania exista o monetărie la Alba Iulia.
. E a baza sistemului monetar stătea pînă la 1 noiembrie 1858 guldenul
(florinul) convenţional. El era egal cu 1/20 dintr-o marcă de argint fin,
adică era egal cu 4 grame argint fin. El se diviza în 60 creiţari. Cele mai
frecvente monede divizionare de circulaţie erau cele de 20 şi de 6 creiţari.
Mai era în circulaţie şi florinul vienez. 5 florini vienezi erau egali cu 2 florini
convenţionali. Prin urmare florinul vienez era egal cu 5,6 grame argint fin.
De la 1 noiembrie 1858 a intrat în vigoare florinul nou, divizat în
100 creiţari noi. Florinul nou era egal cu 11,1 grame argint fin22.
O foarte mare varietate domnea în privinţa măsurilor şi greutăţilor.
Sistemul metric era folosit numai în comerţul exterior23. în comerţul in­
tern se folosea ca măsură de capacitate pentru cereale mai ales merţa
(die Metze) de valori diverse. Oarecum oficială era cea de Viena, egală
cu 0,61 bl.
: Dintre măsurile de capacitate pentru lichide cea mai răspîndită era
găleata vieneză, egală cu 0,56 hl.
"Dintre măsurile de greutate cea mai frecventă era maja vieneză, egală
cu 56 kilograme.
■ : Ca unităţi de lungime mai răspîndite erau mila şi stînjenul austriac.
Mila era egală cu 7,5 kilometri, iar stînjenul cu 1,89 metri23a.
'Pentru încurajarea industriei şi comerţului una din cele mai importante
măsuri luate de guvernul habsburgic a fost patenta imperială din 18 martie
1850) privitoare la înfiinţarea Camerelor de Comerţ şi Industrie, în fiecare
provincie a imperiului. Acestea erau de fapt nişte asociaţii compuse din
reprezentanţii ' comercianţilor, meseriaşilor şi industriaşilor de. pe un teri­
toriu Eeterminat. în atribuţiunile lor intrau : ţinerea în evidenţă a pro­
blemelor industriei şi comerţului, înaintarea către guvern a unor propuneri
şi nîemorii în interesul dezvoltării acestor două ramuri,, întocmirea de statis­
tici cu privire la producţia şi circulaţia mărfurilor, cît şi asupra regimului
preţurilor etc.24.
După patenta amintită, în Transilvania s-au înfiinţat Camere de Co­
merţ la Braşov (20 ianuarie .1851), Cluj şi Timişoara. Camera din Braşov
avea, .ca circumscripţie partea centrală şi sud-estică a Transilvaniei, deli­
m itată aproximativ de rîul Mureş. Partea de la nord de Mureş, dar fără
regiunea de la vest de Munţii Apuseni forma circumscripţia Camerei din
Cluj! Competinţa Camerei din Timişoara se extindea aproximativ asupra
Banatului de azi25.'

23 Dr. Friedrich Umlauft, D ie oesterreichisch-ungarische M onarchie. Geographisch­

statistisches Handbuch m it besonderer Rücksicht a u f politische Kultur-Geschichte, Viena şi Pesta,
1867, p. 4 9 5 - 9 6 -
23 .în Austro-Ungaria sistemul metric s-a introdus oficial cu data de 1 ianuarie .1876
23a Dr. Friedrich Umlauft, op. cit., p. 493—95
24 Dr. Hunfalvi Jânos, M agyar-osztrdk monarchia rö v id statisztikdja, Bp., 1874,
p. 175
25 Gologan, op.cit., p. 16—18
4 12 H. MUREŞAN 8

încadrată fiind în Imperiul Habsburgic şi în sistemul vamal, al

acestuia, Transilvania nu dispune de statistici care să consemneze în exclusi­
vitate importul şi exportul ei. în toate cazurile cifrele de intrare şi ieşire
prin vămile Transilvaniei includ mărfuri care se consumă sau se produc
şi în restul monarhiei. Este de asemenea cert că mărfuri care se importau
ori se exportau prin cu totul alte vămi ale Imperiului (de ex. Fiume,
Passau) cuprindeau articole destinate Transilvaniei, sau produse aici. Este
aşadar, după cum am accentuat şi în legătură cu comerţul intern, imposibil
a stabili un tablou exact al balanţei comerţului exterior al Transilvaniei
în această perioadă, cum de altfel nu e posibil acest lucru nici după 1867.
Considerînd, cu titlu de ipoteză, că cea mai mare parte a mărfurilor
care treceau prin vama Timiş—Predeal şi vămile învecinate se desfăceau
ori se produceau la Braşov şi în raza Camerei sale de Comerţ, avem pentru
anul 1850 următoarele date :
Importul se ridica la 3.600 tone mărfuri care, împreună cu cele cu
bucata, erau în valoare aproximativă de 2.300.000 florini. Aceste mărfuri
erau : bumbac, lînă, seu, piei, fructe sudice, orez, piper, vinuri, struguri,
fructe, cafea, cereale (mai cu seamă porumb), vite, rachiu şi peşte. Acestea
se aduceau din Ţările Române şi din Revânt.
Exportul însuma 1.850 tone mărfuri anual, în valoare de 450.000 florini.
Mărfurile de export erau : sticlărie, ţesături de lînă, pielărie şi încălţă­
minte, pînză de in, frînghii, îmbrăcăminte, pălării, articole de tîmplărie.
Variaţiile acestor cifre erau considerabile. Astfel în 1852 valoarea
importului era de 3.400.000 florini, iar a exportului 1.150.000 florini.
Casele de comerţ româneşti şi greceşti ca Dimitropol şi Cepescul inter-
mediau pînă la 10 % din exportul total la Braşovului. Ele importau anual
mărfuri în valoare de 1.200.000 pînă la 2.220.000 florini. Un rol asemănător
aveau comercianţii Stafovici şi Pantazi26.
în anul 1851 s-au importat în Transilvania din Ţările Române şi
Imperiul otoman 25.000 tone cereale, 627 tone piei brute de boi şi Vaci.
în aceleaşi ţări s-au exportat din Transilvania 180.000 kilograme arti­
cole prelucrate din lînă, 170.000 kilograme pielărie şi încălţăminte, 670
tone articole de tîmplărie, cam aceeaşi cantitate de sticlărie (din care
o parte era produsă în Bucovina, Voivodina sîrbească şi la Viena), 56.000
bucăţi oi, 135.000 bucăţi pălării de pîslă şi mătase, produse în majoritate
la Sibiu27.
în general comerţul exterior al Transilvaniei se întemeia în proporţie
covîrşitoare pe legăturile cu Ţările Române. în Ţara Românească se expor­
tau de la Braşov postavuri, obiecte de aramă (în valoare cam de 30.000
florini)- vase de faianţă, pînză de bumbac, miere şi ceară.
Aurarii şi argintarii importau din sudul Germaniei mari cantităţi de
ceasornice pe care apoi le exportau mai departe în Ţările Române şi
Levant, în Transilvania comercializînd numai o mică parte. Este una

20 Ibid., p. 3 4 —35, şi nota 2

27 Mitteilungen aus dem Gebiete der Statistik 1855, caiet 3, partea a XI-a, p. 90 —91
9 COMERŢUL TRANSILVANIEI INTRE 1849— 1867 413

dintre puţinele menţiuni precise pe care le avem cu privire la comerţul

de tranzit.
Importul de vite din Ţările Române a avut de suferit în perioada răz­
boiului oriental şi din cauza unei epizotii.
Se menţionează cumpărarea de vite în Moldova din partea negustorilor
armeni din Gheorghieni şi din alte localităţi din Secuime. Cumpărarea
avea loc primăvara, iar în cursul verii vitele erau duse mai departe spre
vînzare în Ungaria. Preţul unei perechi de boi de import era între 132—150
florini ; al unei vaci, 31—48 florini, al unui cal 50—64 florini.
Produsele transilvănene începeau a resimţi pe piaţa Ţărilor Române
şi a Imperiului Otoman concurenţa mărfurilor engleze, cum era cazul la
vasele de faianţă.
O dovadă a strînselor legături comerciale cu Ţările Române o consti­
tuie şi numeroasele filiale pe care le aveau negustorii braşoveni în Moldova
şi Ţara Românească : la Craiova 2, la Cîmpulung 1, la Ploieşti 2, la Bucureşti
12, la Brăila 5, la Galaţi 3, la Iaşi şi Tulcea cîte una. De asemenea existau
negustori din Ţara Românească şi Moldova care aveau legături permanente
cu Braşovul : din Cîmpulung 2, din Cîmpina 2, din Văleni 8 , din Ploieşti
3, din Buzău 2, din Rîmnicul Sărat 1, din Bucureşti 5, din Brăila 5, din Galaţi
4, din Focşani 3, din Bîrlad 2, din Tîrgu Ocna şi Piatra Neamţ cîte unul28.
în 1866 George Bariţ constata că a treia parte a locuitorilor din Ţara
Bîrsei trăiau de pe urma negoţului cu România, care însuma anual o va­
loare cam de 20 milioane florini. „Opreşte numai pe trei luni importul
şi exportul prin păsurile Bran, Timiş, Buzău, Oituz, şi meseriaşii saşi din
Braşov devin pieritori de foame, neguţătorii părăsesc piaţa aceasta şi miile
de români economi de vite se mută dincolo”29.
Exportul Transilvaniei spre alte ţări cuprindea miere şi ceară (la Pesta
şi Viena), lînă (tot acolo) ; o parte din ceară era importată din Ţările
Române (deci reprezenta marfă de tranzit), vite (de asemenea provenite
parţial din Ţările Române), hamei, orz, sare şi cherestea. Oi şi piei de oaie
precum şi porci se exportau în Austria, Ungaria şi Galiţia30.
Dintre regiunile Transilvaniei, Banatul cunoştea în acea perioadă cea
•mai intensă dezvoltare a comerţului exterior. El beneficia şi de mijloace
de comunicaţie mai bune. Banatul a fost prima regiune din Transilvania
unde s-au construit căi ferate (peste 300 km pînă la 1867). Căile de comuni­
caţie fluviale erau de asemenea un excelent mijloc de transport. Dunărea
îi asigura legătura atît cu părţile centrale ale monarhiei, cît şi cu Ţările
Române şi cu Imperiul Otoman. Canalul Bega, în lungime de 115 km (de
la Timişoara pînă la Titel, la confluenţa cu Tisa), permitea legătura ieftină
cu Dunărea şi transportul mărfurilor în ambele sensuri. Mureşul era navi­
gabil pentru plute şi pentru ambarcaţiuni cu vîsle pe o lungime de 272 km
88 Gologan, op.cit., p. 29—31 ; Mitteilungen aus dem Gebiete der Statistik, 1856—61,
p. 113; Raportul Camerei de Comerţ din Braşov 1853—56, p. 264 —68
29 Georgius Barcensis (G. B ariţ), Din Ţara Bîrsei. Despre trebile vecinilor, în
„C oncordia” , V I (1866), nr. 43, p. 189
80 Gologan, op.cit., p. 2 6 —2 7 ; Archiv des Vereins für siebenbürgische Landeskunde»
vol. 39, fase. 1, p. 143
414 H. MUREŞAN 10

de la Seghedin pînă în central Transilvaniei. La acestea se adăuga şoseaua

principală Timişoara-Sibiu-Braşov. Pe aceeaşi distanţă s-a prelungit linia
telegrafică ce venea din vestul monarhiei. La 19 aprilie 1853 s-a transmis
prima depeşă telegrafică de la Timişoara la Sibiu31.
Aceste mijloace de comunicaţie făceau ca Banatul să fie un punct
important al comerţului de tranzit. . .
Datorită intereselor capitalului austriac de a exploata bogăţiile na­
turale ale solului şi subsolului acestei regiuni, comerţul Banatului, în com­
paraţie cu al Transilvaniei propriu-zise, era ceva mai strîns legat de vestul
monarhiei şi ceva mai puţin cu Ţările Române. Totuşi asemenea legături
existau, după cum erau din ce în ce mai dezvoltate şi cele cu părţile sudice
ale Transilvaniei, în ciuda faptului că regimul politic austriac a menţinut
pînă la 1867 împărţirea artificială pe provincii separate a acestor 2 regiuni,
organic legate între ele şi completîndu-se reciproc din punct de vedere
economic.
Principalele produse de export ale Banatului erau cerealele, rapiţa,
lîna, untura, cărbunii de pămînt, fierăria, sticlăria, lemnul de construcţie.
La import predominau : colonialele, cheresteaua, argăseala, sarea,
pieile şi blănurile. Toate aceste mărfuri le aflăm însă şi în tranzit.
Pentru a avea o imagine asupra importului şi exportului mărfurilor
din Banat cităm cîteva date privind circulaţia principalelor mărfuri pe
canalul Bega. în intervalul 1 august 1853—31 iulie 1854 s-au exportat
750 000 hl grîne şi porumb, 37.000 hl rapiţă, 8.400 măji lînă şi grăsimi şi
peste 11.000 măji diverse alte mărfuri.
S-au importat 34.000 de măji articole coloniale, 660.000 buc. diverse
articole de cherestea (scînduri, şindrilă, bîrne, osii etc.), 5.600 măji..argă-
seală, 11.000 măji sare32.
Sticlărie se producea în Banat la Tomeşti. în anul 1855—56 această
fabrică, de altfel singura în Banat, a produs 1.200.000 bucăţi sticlă;,C0 Ur
cavă (Hohlglas) şi 3.000.000 bucăţi sticlă plană (Tafelglas). Producţia ei
era în mare parte exportată. într-adevăr se constată că în acei ani din
portul Orşova plecau anual circa 10.000 măji sticlărie33.
Fabrica de luminări, săpun şi alte articole de drogherie deschisă la
Timişoara în 1856, a întîmpinat la început greutăţi de desfacere, deoarece
comercianţii din Timişoara preferau articole de acest fel provenite., din
import. Fabrica producea anual 560 măji luminări şi 1200 măji; săpun,
vîndut în Banat, în Transilvania şi Ungaria34.
Deosebit de intensă era navigaţia pe Dunăre, exclusiv în slujba import-
exportului şi a comerţului de tranzit. Principalele porturi erau Baziaş şi
Orşova; Moldova Veche servea numai comerţului de lemne. Baziaş îşi
datora în acest timp dezvoltarea şi faptului că se prelungise pînă aci linia
ferată Viena—Pesta—Timişoara, care s-a legat cu ramificaţia spre Oraviţa-

31 Raportul Camerei de Comerţ din Braşov din 1853—56, p. 290—293

32 Mitteilungen aus dem Gebiete der Statistik 1856—61, p. 248—49
33 Ibidem, p. 116; ibidem, 1867, caiet 4, p. 118—121
34 Mitteilungen aus dem Gebiete der Statistik, 1856—61, p. 156
11 COMERŢUL TRANSILVANIEI INTRE 1849—1867 <15

Steierdorf, importantă pentru transportul cărbunelui. Prin portul Baziaş

treceau anual cam 3—400 de vase, cu o capacitate totală cam dé 36—
40.000 tone greutate, la care se adaugă o cantitate importantă de mărfuri
ce nu erau înregistrate în greutate, ci cu bucata (de ex. circa 80.000 porci).
Cel mai intens trafic de mărfuri se desfăşura în portul Orşova, care
era şi punctul vamal spre Ţările Române şi Imperiul Otoman. Prin Orşova
treceau anual între 5—600 vase cu o capacitate totală aproximativ de 70—
75.000 tone. Volumul mărfurilor importate, exportate sau tranzitate anu­
al prin Orşova se ridica la circa 26.000 bucăţi animale35.
Dintre corăbiile trecute prin Orşova cam jumătate se îndreptau spre
Turnu-Severin, 50 ajungeau pînă la Galaţi şi cam 10—12 pînă la Sulina36.
Datele de mai sus, cu privire la comerţul intern şi extern al Transil­
vaniei, deşi destul de disparate, ne permit să conchidem în favoarea unei
dezvoltări continue a acestei activităţi în perioada 1850—1867. Putem remar­
ca o reluare deosebit de rapidă a comerţului, după stagnarea determinată
de campaniile militare din 1849. Deşi războiul oriental a pricinuit greutăţi
comerţului extern cu Ţările Române şi Imperiul Otoman, nici acest eveni­
ment defavorabil n-a afectat adînc şi durabil activitatea comercială din
Transilvania.
Este de notat rolul imediat resimţit al primelor căi ferate şi al îmbună­
tăţirii căilor navigabile. Tîrgurile locale sînt foarte numeroase şi importan­
te. Intensitatea activităţii comerciale este maximă în zona sud-estică a
Transilvaniei şi în Banat şi descreşte treptat în zonele centrale şi nordice,
unde ea are un caracter mai discontinuu, legat mai ales de centrele orăşe­
neşti şi de tîrg.

85 Ibidem, 1867, caiet 4, p. 92 —95, p. 118 —121

80 Ibidem, p. 128—129
CU PRIVIRE LA ÎMPRUMUTUL DE STAT DIN 1854 CA
FORMĂ DE EXPLOATARE A MASELOR.
DE •

RODICA SO PR O N I

Anii următori revoluţiei din 1848—1849 au fost, pentru toate provin­

ciile cuprinse în graniţele Imperiului Austriac, ani de centralizare politică,
de revenire la situaţia existentă înainte de izbucnirea ei, regimul absolu­
tist instaurat acum fiind menit să consolideze unitatea statului şi stăpîni-
rea Habsburgilor. Măsurile de ordin politic şi administrativ luate în aceşti
ani precum şi anularea hotărîrilor dietei maghiare, introducerea organizării
districtelor militare în Transilvania confirmă orientarea absolutistă a
politicii imperiale:
Cu toate acestea, nu s-a revenit întru totul la situaţia dinainte ; des­
fiinţarea robotei or, a dijmelor şi servituţilor feudale legate de sesiile urba-
riale, hotărîtă de dieta ungară întrunită la 29 mai 18481, a rămas în picioare.
Mai mult, mergînd pe linia transformării proprietăţii feudale în proprietate
de tip capitalist, cîţiva ani mai tîrziu sînt emise două patente imperiale
(1853—1854) care recunosc dreptul de proprietate funciară a ţărănimii
eliberate şi dreptul ei de a dispune de pămînturile urbariale, extinzînd
însă — faţă de legea din 1848 — emanciparea de sub dependenţa feudală
atît asupra iobagilor alodiali cît şi asupra jelerilor2. Această emancipare
se efectua prin despăgubirea proprietarilor — dar în seama statului
cădeau numai despăgubirile pentru pămînturile urbariale — iobagii care
deţineau pămînt alodial urmînd a se despăgubi prin mijloace proprii3.
Departe de a fi determinate de considerente umanitare, de înţelege­
rea situaţiei grele a ţărănimii, patentele din 1853—1854 au fost dictate de
raţiuni de stat. Crearea unei pături de oameni liberi din foştii iobagi asigura

1 X. Kovâcs, Despre desfiinţarea relaţiilor feudale în Transilvania, în A cta Musei

Napocensis, V I, 1969, p. 325
2 I. Puşcariu, Comentariu la preaînalta patentă din 21 iu n ie 1854 pentru Ardeal,
lucrat pentru poporul român. Sibiu, 1858
’ 3 D in istoria Transilvaniei, vol. IX, ed. II , Bucureşti, 1963, p. 144 ; Istoria României,.
vol. IV , B ucureşti, 1964, p. 404

2 7 — A nuarul In stitu tu lu i de Isto rie şi A rheologie

418 R. SOFRONI 2

statului austriac posibilitatea recrutării unui mai' mare număr de soldaţi

— acum cînd războiul Crimeii ţinea încordată atenţia marilor puteri euro­
pene şi, în acelaşi timp, asigura un mai mare număr de contribuabili care
să susţină bugetul statului4.
După emiterea patentei din 21 iunie 1854 s-a promis nobililor achi­
tarea grabnică a unei despăgubiri însemnate. în cîţiva ani succesivi s-au
plătit 42 milioane florini la 3610 familii, suma completîndu-se pînă în 1864
la 72 milioane florini5.
Pe plan internaţional, în desfăşurarea războiului Crimeii, Rusia era,
în acest an — 1854 — strîmtorată în Marea Neagră de flotele puterilor
apusene şi silită să-şi retragă armata din ţările române pe care le ocupase
în 1853 înainte de a declara deschis război Turciei. în înţelegere cu aceasta
din urmă, pentru limitarea puterii ruseşti şi a influenţei sale în Balcani —
Austria hotărăşte ocuparea militară a Moldovei şi Ţării Româneşti, cu
gîndul nemărturisit de a le anexa imperiului. Dovadă faptul că imediat după
ocupare — în august 1854 trupele imperiale au trecut pela Sibiu, Braşov
şi Orşova în Ţara Romînească, Moldova fiind ocupată dinspre Bucovina
şi secuime -■— Austria a luat unele măsuri de ordin administrativ care nu
se justificau în cazul unei ocupaţii temporare.
Toate acestea cereau însă bani, mulţi bani, iar situaţia financiară
a Imperiului era precară. Chiar în primii ani ai secolului se înregistra aici
o inflaţie a banilor de hîrtie — fapt care a determinat luarea unor mă­
suri — repetate — de redresare a finanţelor. încă în 1811 s-a recurs la o
scădere a valorii bancnotelor de la 100 la 20 florini, măsura repetîndu-se
în 1816 cînd s-a operat o scădere de 2/56. Cu toate acestea, în ajunul revolu­
ţiei din 1848 circulau 360 milioane taleri imperiali, din care în Transilvania
10 milioane (un taler imperial echivalîndu-se cu 2 florini renani7), deşi,
proporţional cu populaţia, Transilvaniei ar fi trebuit să-i revină 36 milioane.
Diferenţa reflectă gradul inferior de dezvoltare economică a acestei provin­
cii. Pe aceeaşi linie se înscriu patentele din iunie 1849 şi mai 1851 prin care
se hotărăşte retragerea treptată din circulaţie a banilor de hîrtie cu curs
silit8. Tot o încercare de redresare economică poate fi considerată desfiin­
ţarea vămilor între ţările componente ale imperiului (1850—1851) şi for­
marea unui teritoriu vamal comun, ceea ce pentru Transilvania însemna
o totală dependenţă economică faţă de Ungaria şi Austria9. Şi totuşi, pînă la
sfîrşitul anului 1849, din cauza noii crize financiare determinată de eveni­
mentele zilei — s-au pus în circulaţie, pe to t cuprinsul imperiului, bancnote
austriece noi, cu curs forţat, în valoare de 242.800.000 florini, în timp ce

4 Op. cit., p. 143

5 G. B ariţiu, Părţi alese din istoria Transilvaniei pe două sute de ani in urmă,
vol. II , Sibiu, 1890, p. 692
8 C. C. K iriţescu, Sistemul bănesc al leului şi precursorii lui, vol. I, B ucureşti,
1964, p . 127
7 Ibidem
8 Gazeta T ransilvaniei (în co n tin u are: G.T.) n r. 41, 21 V 1851, p. 161 „
9 C. C. K iriţescu, op.cit., vol. II, Bucureşti, 1967, p. 141, n o ta 12
3 ÎMPRUMUTUL DE STAT D IN 1854 419

bancnotele Kossuth au fost retrase din circulaţie, provocînd mari pierderi

pentru populaţia Transilvaniei10.
Pentru a putea face faţă împrejurărilor grele de ordin intern 11 cît şi
celor'cerute de armată, ,,s-a deschis un împrumut de stat de 450—500 mili­
oane,. supranumit naţional ca să sune mai bine la auz, apoi şi voluntar ca
să mi semene a silă”12.
Valoarea împrumutului d in .1854 este deosebit de mare dacă o com­
parăm cu bugetul statului austriac pe anii anteriori lansării sale. Pentru
1852 veniturile ordinare ale statului se ridicau la 222.800.268 fl. iar cele
extraordinare 13 la 1.558.840 fl. în timp ce cheltuielile erau de 274.587.121
fl. — cele ordinare — şi 5.225.318 fl cele extraordinare. Bugetul acestui an
se încheia cu un deficit de 53.447.331 fl. iar cel al anului 1853 cu un
deficit de 56.823.635 fl14. dintre care 50.383.508 fl. pentru cheltuielile direc­
te şi 6.440.127 fl. pentru cele indirecte.
în faţa acestei situaţii financiare precare, la 26 iunie 1854 este emisă
patenta imperială care lansează împrumutul susamintit (în anexă). Modali­
tatea de subscriere la împrumut şi de recuperare a sumelor subscrise se
clarifică prin decretul din 5 iulie care, reluînd principalele prevederi ale
patentei, explică pe larg modul de participare la împrumut. Se prevede
că subscrierile se vor face între 20 iulie — 19 august (ulterior această dată
va fi prelungită de două ori pentru a se putea atinge suma de 500 milioane
florini) — scurtimea intervalului fiind încă o dovadă a situaţiei deficitare
a finanţelor statului. în ce priveşte concepţia, pentru fiecare subscriere
de 95 florini depunătorul primea o obligaţie în valoare de 100 fl. Deci statul
se obliga la plata unei dobînzi de 5% . Obligaţiile urmau a fi nominale, în
sumă de 20, 50, 100, 500, 1000, 5000 şi 10.000 florini. Dobînzile — se speci­
fică în decret — se plătesc de două ori pe an, la 1 ianuarie şi 1 iulie, în
monedă de argint, socotindu-se 20 florini convenţionali pentru o marcă de
Colonia de argint fin sau, în aur, echivalînd o marcă de aur la 15,5 mărci de
argint. Şi, în acest an, al lansării împrumutului, pe piaţa transilvăneană grîul
costa în jurul a 4 florini aur maja (chintalul din Austria de jos), porumbul
2 fl.,. orzul 1 fl., secara 2 fl., etc.15. în acelaşi timp, un orăşan din Aiud care

10 C. C. K iriţescu, op.cit., vol. I, p. 129

a î n anul 1854 ş-au realizat legăturile telefonice în tre V iena şi T ransilvania precum şi
în tre aceasta şi Moldova şi Ţ a ra R om ânească. Neîndoios că şi aceasta a necesitat im por­
ta n te sum e din bugetul sta tu lu i ■ '
12 G. B ariţiu, op.cit., p. 695 ■ “
■ 13 V eniturile ordinare se realizează din d area d irectă şi in d irectă (vămi, monopol), veni­
turile moşiilor statului, m ontanistică şi m onetarii, prisosul de la fondul general lichidator şi cel
din L om bardia şi V eneţia precum şi alte diferite v enituri. Cheltuielile ordinare : spesele cu rţii
im periale — care în 1853 se ridică la 6.720.292 fl. — ale cancelariei şi consiliului im perial,
arm atei (se ridică la 11.967.916 fl. în 1853), poliţia suprem ă (10.387.661 fl. în acelaşi an) etc.
V eniturile extraordinare n u sîn t nom inalizate. î n ce priveşte cheltuielile extraordinare : d a to ­
ria către guvernul rusesc p en tru in te rv e n ţia în U ngaria în 1849 (1.574.154 fl.), spese m ilitare
extraordinare (5.761.944 fl. în 1853), p lă ţi la P arm a şi M odena în u rm a războiului d in 1848—
1849. Conform G.T. nr. 40 din 19 m ai 1854, p. 158
14 ibidem
15 Cf. ziarului H etilap pe anul 1853 şi 1854
 420 R. SOFRON1 4

lua masa la restaurantul din localitate, pentru un meniu compus din 5

feluri plătea 30 creiţari, iar pentru un litru de vin 16—32 creiţari (în funcţie
de vechimea lui16. Un an mai tîrziu, în 1855, la tîrgul săptămînal din Geoa-
giu se înregistrau următoarele preţuri — la principalele produse agricole
— pentru o măsură vieneză (24 cupe) : grîul 6 fl. ; secara 4 fl. ; orzul 1,30
fl. ; ovăsul 1,40 fl. ; porumbul 2 fl. ; cartofii 1 fl. ; vinul 8 fl. pentru o ferie
(10 litri)17.
S-ar părea, la prima vedere, că dobînda de) 5 % plătibilă de către stat
pentru sumele subscrise era destul de convenabilă. Dar altă prevedere a
aceluiaşi decret reliefează că s-a urmărit numai folosul statului, diminuînd
— sau anulînd — eventualele avantajii ce le-ar fi oferit această dobîndă.
Şi anume : pentru asigurarea că toată suma subscrisă se va achita, se
depune o cauţiune de 5 % din valoarea acesteia, fiind iposibilă depunerea
ei sub diferite forme, fie în bani fie în acţiuni de bancă mergînd de ia note
de bancă şi obligaţiuni de stat mai vechi pînă la obligaţiuni pentru,,,des-
greunarea” pămîntului sau note de credit. în caz de neplată în termen
a primei şi a celei de a doua rate din suma subscrisă (deci încă o dovadă
de nevoia urgentă de bani din partea statului) efectele depuse drept cauţi­
une urmau a se vinde prin bursă, sumele astfel realizate intrînd în proprie­
tatea statului, iar depunătorul pierzînd orice drept. Cauţiunea se restituia
depunătorului numai după achitarea ultimei rate din suma subscrisă. Ne-
achitarea uneia din rate atrăgea după sine, deasemenea, pierderea oricărui
drept asupra cauţiunii.
Din suma adunată prin împrumut — şi subliniem în mod deosebit
acest lucru—statul urma să plătească Băncii Naţionale austriece 3.500.000 fl.
— pe lîngă alte 10 .000.000 fl. provenite din încasarea vămilor — pînă la
acoperirea datoriei sale f a ţă . de această instituţie bancară, datorie care
se ridica la cifra impresionantă de 80.000.000 florini18*.
Pentru asigurarea unei cît mai mari participări, ziarele vremii au publi­
cat articole ample care prezentau împrumutul şi modul de participare16.
Menţionăm însă că deşi acest împrumut se adresa deopotrivă celor
săraci cît şi celor avuţi, pentru aceştia din urmă statul a găsit o formulă
de uşurare prin aceia că hotăra că acei nobili care au a primi din partea
statului sume de bani în contul aşa numitelor anticipaţiuni urbariale şi
care vor să ia parte la împrumut, puteau cere plata anticipată a sumelor
datorate lor de către stat20. Iată deci că nobilii nu sînt puşi — ca cei
din clasele inferioare lor — în situaţia de a da bani lichizi, ci statul îi ajută
plătindu-le sume care nu li se cuvin încă. Evident deci că pentru această

16 A rhivele S tatu lu i H unedoara — D eva, fondul com itatului H unedoara, subcercul Alba,
dosar nr. 40/1854, acte nenum erotate
17 Idem , fondul P retu ri, dosar nr. 2/1855, acte nenum erotate
19 G. T. nr. 53 - 3 iulie 1854, p. 209 şi nr. 5 8 - 2 1 iulie 1854 p. 230
18 G.T. din anul 1854, n r : 54/7 iulie p. 213 ; n r. 55/10 iulie, p. 217 ; n r. 56/14 iulie
p. 221; nr. 57/21 iulie, p. 225. Telegraful R om ân nr. 53/7 iulie 1854,. p. 208 şi n r. 54/14
iulie, p. 212
20 G. T., nr. 57/17 iulie 1854, p. 225
5 ÎMPRUMUTUL DE STAT DIN 1854 ■421

categorie înscrierea la împrumut nu ridica probleme de ordinul celor pe

care le ridica în faţa celor mai săraci.
Deşi la lansarea sa împrumutul este calificat de neobligatoriu, pentru
aplicarea şi generalizarea lui s-a recurs la diferiţi factori de influenţă. Ca­
mera de comerţ din Braşov lansează — prin Karl Mager şi Frantz Vas
(preşedintele şi respectiv secretarul ei) — o proclamaţie către toţi comer­
cianţii şi industriaşii cercundariului său, în care, pentru convingerea aces­
tora, se subliniază că, fiind convinşi de „necesitatea şi folosinţa” acestui
împrumut care va duce la restabilirea valorii monedei ceea ce va determina
„înflorirea comerţului cu principatele învecinate turceşti” (Moldova şi Ţara
Românească n.n.) unde au de înfruntat în momentul de faţă concurenţa
mărfurilor mai ieftine, cere o cît mai mare participare la împrumut. Se
subliniază deasemenea că împrumutul va contribui la terminarea războiu­
lui care ” . . . de va mai dura, comerţul şi industria noastră trebuie să se
stingă”21. Deci, deşi nu direct, este totuşi o tentativă de constrîngere.
Semnificativ însă pentru modul de forţare a subsrierilor este circulara
emisă de Andrei Şaguna către protopopi, preoţi şi credincioşi în care se
motivează lansarea împrumutului prin necesitatea echilibrării cheltuieli-
lor statului şi a ridicării valorii banilor de hîrtie — pentru a fi deopotrivă
cu a celor de aur şi argint, subliniindu-se că aceasta este deosebit de impor­
tan t pentru Ardeal şi comerţul său cu principatele dunărene unde circulă
numai bani de aur şi argint. în această circulară, a cărei respectare Şaguna
o impune enoriaşilor săi, cerînd să i se raporteze personal sumele subscrise,
se prevede că :
„ 1. Toţi să se împărtăşească de la împrumutul acesta
2. Care sînt mai săraci să se înţeleagă cu 2—3 laolaltă şi să facă o sumă
de cel puţin 20—50 fl. şi aşa să dea statului împrumutul.
3. Părinţii protopopi şi administratori protopopeşti, profesorii de teolo­
gie, şi de pedagogie, precum şi toţi părinţii preoţi, ctitori şi curatori
bisericeşti sînt datori a da împrumut cel puţin 100 fl. m.c. (monetă conven­
ţională n.n).
4. Banii bisericilor ce se află de faţă, toţi să se dea la împrumutul
acesta.
Circulara să se citească în biserici trei duminici la rînd”22.
în acelaşi timp, Reuniunea femeilor române din Braşov face un apel
— şi este de remarcat buna sa intenţie — prin care sugerează ca din sumele
împrumutate, la restituirea lor, să se creieze un fond din care să se „crească
învăţătoare române”, anunţînd subscrierea sumei iniţiale de 500 fl.23.
Pentru asigurarea unei participări masive, ocîrmuirea împărătească
a şcoalelor româneşti unite, prin actul emis în 8 august 1854 în Urbea Mare
(Oradea n.n.) şi semnat de inspectorul împărătesc al şcoalelor, Iosif Pop

21 Idem , p. 226 ,.Proclamarea către comercianţii şi industriaşii cercundariului camerei

braşovene"
22 Telegraful R om ân, nr. 54/10 iulie 1854, p. 213
23 G. T., nr. 55/10 iulie 1854, p. 220 t
422 R. SOFRONI 6

Szilâgy, face apel la sentimentele naţionale ale românilor scriind că:; „ni­
meni nu se poate mai mult îndoi că românul numai prin şcoale şi poate
şi sufleteşte şi trupeşte înavuţi. De voieşti românule să fii mai înavuţit şi
neamul tău mai cinstit, te grăbeşte să ai şcoale şi vei fi fericit ; atunci: nu
vei mai fi din urmă, fără asemenea altor n e a m u ri...”24. în.acest apel
românii sînt asiguraţi că din banii subscrişi — după achitarea tu tu ro r sume­
lor — se vor construi şcoli pe seama românilor în comunele respective.:
Se pare însă că cei care trebuiau să subscrie la împrumut nu erau prea
entuziasmaţi, deoarece prezidiul locotenenţei din Ardeal anunţă, în 11 august,
prelungirea datei subscrierilor25, în timp ce necesitatea imediată de' bani
determină fixarea ratelor de împrumut mai mari în primii doi ani, scăzînd
apoi treptat26. în Transilvania rezultatele s-au constatat destul de repede,
fiind subscrişi 10 .000.000 fl. în timp ce pe to t imperiul se anunţase subscrie­
rea a peste 200 .000.000 fl27. în luna septembrie, suma subscrisă de transil­
văneni depăşea 13.000,000 de florini28.
Dintre sumele subscrise aici, amintim doar cîteva : Braşovul 200.000
fl. din care 52.000 fl. au dat negustorii levantini (a căror-subscriere va creşte
curînd la 77.000 fl.) şi 11.000 fl. Reuniunea femeilor române ; Andrei Şaguna
apare cu suma de 4000 fl.2?. Sibiul cu 100.000 fl., Academia cezaro — cră­
iască de drepturi din Sibiu cu 10.000 fl., casa naţională săsească cu 100.000
f l.30, marea pretură din Sibiu ,cu 30.000 fl., fabrica de hîrtie Orlat cu 2000
fl., districtul Cluj şi Bălgrad cu-cîte 1000 fl., Deva cu 2950 fl., Baia de Griş
cu 3630 fl.31.
Coborînd la nivelul comunelor şi al locuitorilor lor sumele sînt din ce în
ce mai mici, făcînd excepţie Săcele cu: 40.000 fl., Gherla şi Jidvei cu cîte
20.000 fl., Biertan cu'25.000 fl. şi alte cîteva, cu sume variind între 2000—
17.000 de florini32. Unele comune au subscris cu specificaţia pentru formarea
unui fond şcolar cum este cazul Cerneştiului din valea Copalnic ■ — Mă-
năştur (Maramureş) care şe angajează la plata sumei de 2.000 fl.33. ,
Se semnalează însă şi cazuri .dé înscriere forţată — în comuna Rupu
din cercul Blaj, de exemplu, din cei 134 înscrişi pe listele. de- sub­
scrieri numai 7 erau înscrişi. de bună voie, ceilalţi fiind trecuţi fără a
li se cere consimţămîntul34. în unele comune contribuie şi proprietarul

> 24 Provocarea ocîrmuirii împărăteşti a scoalelor române unite, nr. 982, în. G.T.,. n r.' 64/11
aug. 1854, p. 253
26 G.T. n r. 64/11 aug. 1854, p. 256 '
26 G .T .,-nr. 74/15 sept. 1854, p. 297 . ,
27 G.T. nr. 6.4/11 aüg. 1854, p. 253 .
,28 T elegraful,R om ân, .nr. 72/11 sept. 1854. S în t aduse la cunoştinţă publică sumele sub­
scrise în to a te ţă rile şi provinciile im periului, sum a to ta lă ridicîndu-se la 506.788.477 fl. Deci
p la tă ratelor de îm p ru m u t se v a face în cinci ani. •
20 G.T., nr. 56/14 iulie 1854, p. 222
30 G.T., nr. 59/24 iulie, 1854, p. 235
31 G.T., nr. 61/31 iulie 1854, p. 242
• 32 id em ; n r. 64/11 aug: 1854, p. 253
33 G.T., nr. 66/18 aug. 1854, p. 261
34 A rhivele sta tu lu i H unedoara — Deva, fond com itatul H unedoara, dosar nr. 19/1854,
acte nenum erotate
7 Împrumutul de stat djn 1854 423

.moşiei, dar de cele mai multe ori cu sume deosebit de mici comparativ
cu puterea de plată a ţăranilor. în Cisteiul Român (Alba), din 3434 fl.
subscrişi, proprietarul se obligă la plata a 600 fl., în Sâncel (Alba) pentru
1129 fl. din 7000 fl. subscrişi, în Cerghidul Mic (Mureş), la 820 faţă de 5770
fl35. în cercul Alba majoritatea sînt subscrieri minime, de 20 fl36. deci apar­
ţin celor nevoiaşi. De menţionat însă că se întîlnesc şi opuneri făţişe —?
cum este cazul unui miner din Barbura (Hunedoara)37 care, în 1855 refuză
să plătească sumele cu care fusese înscris.
Cu toate că în bugetul statului, încă în 1854, intră sume importante
din acest împrumut, totuşi bilanţul acestui an se încheie cu un deficit însem­
nat, la fel cum se va încheia şi în anii imediat următori. Deşi, comparativ
cu anul 1853, veniturile statului sînt mai mari în 1854—1855 cu apro­
ximativ 10.000.000 şi respectiv 23.000.000 fl. ajungînd la 245.333,742 fl:
în 1854 şi 258.509.915 fl. la 1855, în timpce veniturile extraordinare înre­
gistrează în 1855 o creştere de peste patru milioane florini faţă de 1853
pe total fiind trecute la capitolul venituri,. în 1854 cu 8.196.731 fl. mai
mult decîtîn 1853, iar în 1855 cu 18.453.161 fl. mai mult decît în 1854, buge­
tul statului pe aceşti ani se încheie, totuşi, cu un deficit mult mai mare
faţă de cele 56.823.635 fl. ale anului 1853. în 1854 deficitul bugetar se
ridica la suma de 140.712.922 fl. iar în 1855 la. 138.899.297 fl. Este expli­
cabil dealtfel dacă se ţine cont de faptul că în aceşti ani cheltuielile pentru
armată au fost de 91.294.664 fl. în 1854 şi de 101.721.117 fl. în 1855, tot
acum plătindu-se din datoriile statului cu 5.259.216 fl. mai mult decît
în 1854,38 atingînd impresionanta cifră de 77.407.532 fl. Situaţia gravă
a bugetului se menţine şi în 1856— deşi deficitul înregistrat este acum de
numai 62.353.667 fl. în acest an, faţă de 273.162.276 fl. venituri (la care
se adaugă 109.586.488 fl. încasaţi din împrumutul de stat) cheltuielile se
ridică la cifra de 335.515.943 fl. dintre aceştia numai pentru armată şi
poliţie cheltuindu-se 134.736.966 fl. iar din datoriile statului plătindu-se
88.032.650 fl39.
Aşadar, din sumele luate de stat împrumut de la supuşii săi nu se
cheltuieşte nimic pentru interesele lor, sumele fiind destinate — în cea
mai mare parte — plătirii datoriilor mai vechi ale statului şi întreţinerii
armatei şi poliţiei.
Ce fac însă deţinătorii obligaţiunilor de stat — şi ne referim în primul
rînd la români. O parte din aceştia — şi desigur că cei care au obligaţiuni
în valoare mai mare — le joacă la bursă, fără îndoială că pentru a-şi scoate
banii investiţi, dat fiind dezechilibrul financiar-al statului. Presa vremii
publică periodic valoarea la care aceste obligaţii se pot vinde sau cumpăra.
Şi această valoare este destul de oscilantă. Dacă în 1854 ea se încadra între

35 Idem , cercul Blaj, dosar nr. 19, acte nenum erotate

36 Idem , cercul Alba, dosar nr. 17, acte nenum erotate
37 Idem , Preturi, ' dosar n r. 30, acte nenum erotate
38 D atele statistice au fo st extrase şi prelucrate d u p ă ,,Bugetul statului austriac” pe anii
1854 —1855, publicat în G .T. n r. 25/29 m artie 1856, p. 98
39 'Bugetul statului austriac pe anul 1856. Cf. G.T. nr. 39/18 m ai 1857, p. 152
4 24 R. SO FR O m 8

103 şi 96 fl. pentru obligaţiile de 100 fl.40, în 1862 valoarea lor nu va mai
atinge acest nivel, oscilînd între 84 şi 71 fl41.
Cei care nu ştiau însă că aceste obligaţiuni se pot vinde la bursă, le
vindeau la întîmplare — şi desigur cu pierderi deosebit de mari. Atît de
mari- încît unii oameni de bine se simt datori să sesizeze aceasta şi să
roage — prin articole de presă — să se atragă atenţia sătenilor asupra je­
fuirii lor de către cumpărători. Grăitor este în acest sens un articol —
nesemnat — apărut în Gazeta Transilvaniei nr. 58 din 22 iulie 1861. Acest
articol semnalează că în comuna Ugruţi (Sălaj) sătenii au vîndut obligaţiu­
nile în pierdere cu 1270 fl., în Cecălaca (Mureş) cu 698 fl. şi 55 cr, suina to­
tală a pierderilor din această regiune fiind de 50.737 de florini. Din aceşti
bani — scrie autorul — s-ar fi putut ridica o şcoală la Bălan (Balam-
hâza) în mijlocul cercului. îngrijorat de situaţie el adresase o scrisoare
în acest sens şi guberniului în 2 şi 15 mai — dar fără urmări. îngrijorarea
sa pentru soarta poporului se vede şi din faptul că el propune ca episcopii
să trimeată cîte un delegat — din Blaj şi Sibiu — care să coboare între
poporeni pentru ă-i lămuri ca 'mai degrabă să le cedeze pentru înfiinţarea
de şcoli româneşti, scriind: ,,Acuma-i vremea a ne funda şcoli primare,
gimnazii mici şi mari, că naţionalitatea şi limba fără creşterea pruncilor
şi a poporului de rînd nu poate subsista” .
Obligaţiuni pe care sătenii erau gata să le vîndă se mai găseau — la
1861 — şi în cercurile Zălau, Cehul Silvaniei, Olpret şi Gherla42.
Tot în 1861 din cercul Almaşul Mare se trimite Gazetei un articol
asemănător. Aici, numai în pretura Hida s-au subscris 100.000 fl. din care
însă nu s-au putut plăti decît 71.000 fl. şi conform prevederilor condiţiilor
de participare la împrumut s-a reţinut cauţiunea depusă de 5%, pri-
mindu-se în schimb obligaţiuni în valoare de numai 67.490 fl. Deci, numai
aici apare, pentru săteni, o pierdere de 3510 fl. Mai mult însă: speriaţi de
faptul că pentru sumele depuse nu s-a primit nici o dobîndă cît şi de
perspectiva de a pierde toată suma pe care au împrumutat-o staţului,
oamenii vînd obligaţiunile cu jumătate sau chiar cu 25—30% din valoarea
lor, pierzînd astfel, în acelaşi loc, 50.705 fl43. Cîte şcoli s-ar fi putut ridica
din aceşti bani risipiţi !i
Se pare că rezolvarea — parţială, desigur — a problemei şcolilor,
care preocupa atît de intens intelectualitatea română, îşi găseşte teren în
aceşti ani, prin acţiuni hotărîte, datorate unor iniţiative lăudabile. încă
în anul 1860. se iau asemenea măsuri. Preoţii din Clopotiva, Densuş, Ponor,
Bunca Cernei, Ostrov etc., recunoscînd necesitatea unei şcoli unite „mai
înalte” române în Haţeg, cedează jumătate (subliniem această jumătate)
din obligaţiunile deţinute de ei, în timp ce poporenii cedează toată partea

40 G.T. din 1854, n um erele: 6/22 ian., p. 2 4 ; 30/14 apr. p. 112; 79/26 sep t. p. 308
41 G.T. din 1862 n um erele: 19/7.m artie p. 7 6 ; 59/28 iulie p. 236; 97/8 dec. p. 388
. .. 42 G.T. n r. 58/22 iulie 1861, p. 248
43 Idem . Vezi şi n r. 19/7 m artie 1862, p. 73, articolul lui D im itrie B abilon, funcţionar la
perceptoratul din H id a -
9 ÎMPRUMUTUL DE STAT DIN 1854 425

lor .din împrumut şi venitul pe trei luni din arendarea păşunilor şi acrîş-
măritului de toamnă, pentru formarea unui fond şcolar.44
Asemenea cazuri fericite sînt însă izolate şi ele nu ar justifica afirmaţia
că împrumutul de la 1854 a adus ceva bun pentru români. Aşa de exemplu,
s-au înfiinţat în Ohaba şi Veneţia (districtul Braşov) şcoli centrale dé
mai multe clase, dotate cu cîte 12.000 fl. fond, din împrumutul de stat,
cea de la Veneţia cu caracter confesional ortodox-român, cea de la Ohabă
pentru greco-catolici45.
Iniţiative lăudabile s-au înregistrat şi la Brad, unde preoţii şi sătenii
au cedat titlurile ce le deţineau în valoare de 58.200 fl. cu care, în 1862,
s-au pus bazele gimnaziului român de aici46. Dar aceeaşi iniţiativă a românilor
din Ţara Haţegului (Haţeg, Deva, Dobra, Ilia, Geoagiu, Orăştie) a. fost
dezaprobată de Andrei Şaguna47.
Cea mai veche — numărîndu-se printre primele reuşite de acest fel
— este acţiunea protopopului Nicolae Crainic din Dobra, unul dintre frun­
taşii politici ai acestor locuri din anii reorganizării principatului după pa­
tenta din 20 octombrie I86048. Acesta — împreună şi cu concursul altor
fruntaşi politici români (Alexandru de Crainic, Bazar Herbai, Iosif Ognea-
nu), a preoţilor şi conducătorilor corporaţiilor grănicereşti (această zonă
a ţinut de regimentul I românesc de graniţă de la Orlat), conving antistiile
comunale din cuprinsul cercului să cedeze obligaţiunile de la împrumutul
de stat. Din aceşti bani s-a creat un fond şcolar pentru susţinerea unei
şcoli tractuale în locul celei grănicereşti. Astfel, în 1860 se deschide la Dobra
0 şcoală capitală cu 4 clase49, care mai tîrziu se va ridica la un frumos re­
nume printre şcolile româneşti.
Dar acestea sînt numai cîteva cazuri — fericite — de folosire a bani­
lor returnaţi de stat din împrumutul de la 1854. Sumele date prin subscri­
eri nu au adus un folos real, susţinut, de durată, pentru românii transilvă­
neni în ansamblul lor. Chiar dacă în 1854—1855 Banca. Naţională a
Austriei înfiinţa două filiale — la Braşov şi Timişoara — care vor domina
mulţi ani piaţa creditului transilvănean — ele nu acordau ajutoare decît
întreprinderilor care nu făceau concurenţă produselor industriale austrie­
ce pe pieţele române şi în Peninsula Balcanică50. Deci, practic, românii
nu aveau nici un folos, deşi această instituţie, primindu-şi sumele pe care
1 le datora statul, primea şi bani adunaţi din Transilvania.

44 Scrisoare adresată redacţiei G azetei T ransilvaniei de vicarul H aţegului, Gavril Pop.

Cf. G.T. nr. 8/23 febr. 1860, p .’29
45 I. Puşcariu, Notiţe despre întîm plările contemporane Sibiu, 1913, p. 41
46 Nicolae Albu, Istoria învăţăm întului românesc din Transilvania între 1800— 1867,
Bucureşti, 1970, p. 94
47 Ibidem
48 R . Sofroni, M işcări sociale si nationale în comitatul Hunedoara în 1860— 61, în, Sargetid,
n r. X , 1973, p. 2 3 9 -2 5 0
43 N. A lbu, op.cit., p. 132
50 C. C. K iriţescu , op. cit., vol. I , p. 129.
426 R. SOFRONZ to

. Mai mult. Deşi la lansarea împrumutului statul se obliga la retumare

în monedă de metal, totuşi s-a plătit în bancnotă de liîrtie, care dată fiind
situaţia financiară a statului, s-a devalorizat treptat.
. Neajunsurile pe care acest împrumut le-a pricinuit pentru români
âu preocupat şi pe George Bariţiu care, în 1862, scria: ,,Se poate ca veni­
turile curgătoare din împrumutul de la 1854 să se fi întrebuinţat ici şi colo
mai bine decît este presupunerea noastră, fie-ne însă iertat a ne îndoi în
această privinţă despre o mare parte a comunelor. Cel puţin publicitatea
noastră în aceşti şase ani din urmă nu ne-.a răspîndit asemenea îndoieli
. . . ” subliniind că acest împrumut a constituit ” . . . în tot cazul o nespusă
daună pentru economia noastră naţională care nu mai ştiu cum se, mai
poate repara vreodată”51.
Privite aceste aşa zise foloase sub aspectul lor şcolar, de remarcat
că, deşi unele comune au înţeles şi au contribuit la ridicarea de şcoli, totuşi,
în 1858, pentru 1634 suflete românii aveau o singură şcoală, în timp ce,
în acelaşi an, saşii — de exemplu — aveau,o şcoală la numai 423 suflete52.
Iar în 1861, salarul anual al unui învăţător la o şcoală comunală se ridica
la 105 florini53. Cîţi dascăli ar fi putut plăti românii din sumele care le-au
dat statului, sau din cele pe care le-au pierdut în urma unor tranzacţii
dezavantajoase pentru ei ! Sau cîte burse s-ar fi putut acorda unor elevi
şi studenţi merituoşi din sînul naţiunii române, dacă, în 1857, aceste burse
variau de la 60 la 300 florini.51 ! Şi chiar admiţînd că ridicarea sau susţine­
rea şcolilor româneşti din aceste fonduri a fost de un real folos pentru ro­
mâni, trebuie să nu uităm că tocmai în această perioadă sînt intensificate
tendinţele de germanizare prin mijlocirea şcolii — tendinţe materializate
prin măsurile luate de ministrul cultelor şi învăţămîntului, Beo Thiin65
şi concretizate prin introducerea treptată a limbii germane ca limbă de
predare. Deci astfel privit, românii, ca. naţiune, nu au avut un folos real.
Duînd în considerare slabele foloase pe care le-a adus — ele neputîn-
du-se generaliza — împrumutul de stat din 1854 rămîne o formă de exploa­
tare foarte grea pentru marea masă â locuitorilor Imperiului Austriac —
deci şi pentru românii din Transilvania — urmările lui fiind simţite sub
diferite aspecte, începînd de la luarea banilor şi neplata dobînzilor, de
la devalorizarea treptată a bancnotelor şi pînă la diferitele forme de excro-
care la bursă sau prin tranzacţii individuale.*61

11 G. B ariţiu, Ce fac comunele româneşti cu obligaţiunile de stat din 18541, G.T.,

jir. 19/7 m artie 1863, p. 73
62 G.T., n r. 21/13 m artie 1858, p. 81
83 Telegraful rom ân, nr. 7/16 februarie 1861, p. 28
61 G.T., nr. 53/6 iulie 1857, p. .205
56 GT., nr. 4/15 ianuarie 1855, p. 14
428 R. SOFRONI 12

4. D acă sum a subscrisă n u v a ajunge la 4 inil/ioane/ florini plăţile se v o r d a în ă u n tru

îm părţite pe 3 a n i; ajungînd însă la 4.450.000 fiorini, pe 4 ani, ia r d acă v a sui sum a sup-
scrisă la 450—500 milioane se vor îm părţie pe 5 ani aşa în cît pe fiecare an se vor o ţă rî zece
ra te asemenea, asem enea de o laltă despărţite.
5. M odalităţile ulterioare ale subscripţiunilor şi ale plăţilo r precum şi îndem nările ce se
vor afla corespunzătoare p e n tru subscrienţi se v or detierm uri şi face cunoscute p rin u n emis
m inisterial deosebit.
6. M inistrul N ostru de finanţe în coînţelegere cu m inistrul de in tern e e în sărcin at a exe­
cuta aceste măsuri.
D a t în capitala şi reşedinţa N o astră îm părătească Viena, în 26 iunie 1854 anul îm pără-
ţirii N oastre al şaselea.
F ra n tz Iosif
11 ÎMPRUMUTUL DE STAT DIN 1854 427

v ; : / ; '. ' anexa .

PA TEN TA ÎM PĂ R Ă TEA SC Ă D IN 26 IU N IE 1854*

Cu putere pentru. întregul cuprins al m onarhiei, p rin care cu scopul de a readuce v a lu ta

ţă rii la valoarea m etalică şi de a se cîştiga m ijloace spre acoperirea indigenţelor straordinare
ale sta tu lu i se deordinează aruncarea u n u i îm p ru m u t nesilit de sum ă m inim ă de 350 şi cea
m axim ă de 500 milioane, pe calea unei subscripţiuni ce se v a deschide în cuprinsul în ­
tregii m onarhii.
N oi Francise Iosif I, din g ra ţia lu i D um nezeu Im p erato r al A ustriei, rege al Ungariei
şi Eoemiei, rege al Lom bardiei şi Veneţiei în D alm aţia, Slavonia, Galiţia, L om bardia şi Iliria,
rege al Ierusalim ului, arhiduce al A ustriei etc., etc.
Straordinarele evenim ente de care fu cercetată m onarhia n o a stră în a in te cu vreo cîţiva
ani, au tra s după sine n u num ai o disproporţiune în tre spesele şi venitele statului, ci şi o scă­
dere a valorii banilor de influenţia dăunoasă.
P rin uniform area m onarhiei s-au deschis, ce e drept, isvoarele p e n tru consolidare dură-
toare a tît 'econom ică cît şi financială a statu lu i. Perceptele sta tu lu i încă su n t to t pe cres­
cute.
T otuşi de a ltă p a rte erogaţiunile p en tru în te ţiita finire a liniilor capitale de com unicaţi-
une, apoi punerea pe picior a unei p u te ri arm ate însem nate, ce din privinţele puseţiunei
de p u tere europeană şi a dem n ităţii îm p ărăteşti se făcu re p e ţit neincugiuravera, apăsarea în
m o i strao rd in ar asupra finanţelor statului, aşia în e ît măsurile, care le ordinaserăm p rin pa­
te n ta n o astră din 28 iunie 1849 şi 15 m ai 1851 spre restabilirea ordinei în econom ia statu lu i
şi su b stan ţia banala p în ă acum n u se p u tu ră face în m ăsură deplinită valabile ale sale efep-
turi.
A fară de aceasta, rapoartele politice care în tim p u l novissim (din u rm ă n.n.) începură
în ţările m ărginaşe din m iazăzi a im periului a lu a fa ţă am eninţătoare şi desfăşurările mili­
ta re care din cauza aceasta se făcură necesare spre ap ărarea onoarei şi a celor m ai serioase
interese ale m onarhiei cer de la pu terile financiale ale sta tu lu i înseninătoare spese.
î n aceste îm prejurări, privinţele cele m ai u rgente ale binelui public n e dem andă, ca să
apucăm o m ăsură străb ă tă to a re şi lă ţită , care pe de o p a rte să fie în stare a ridica scăzămîn-
tu l v alutei ţă rii şi a-1 readuce iarăşi la valoarea m etalică şi pe de a ltă să adm inistrie mediele
(mijloacele n.n.) de a acoperi lipsele cele straordinare ale statului.
Fiind convinşi că la o m ăsură ca acesta iau p a rte cele m ai ponderoase interese ale cre­
dincioşilor noştri sudiţi şi că p rin urm are cea m ai sigură garanţie p en tru realizarea acestora
s tă în activa lor conlucrare, d u p ă ce auzirăm pe m iniştrii N oştri şi pe S enatul N ostru imperial,
am o tă rît a deordina spre scopul acesta aruncarea u n u i îm prum ut, al cărui v en it se v a folosi
la scopurile atinse şi la care să p o a tă lu a p a rte fiecare d u p ă a sa putere.
P e N oi ne n u treşte sigura încredinţare, cum că credincioşii n o ştri supuşi vor fi g ata a răs­
punde cu to a tă voia la prochem area aceasta a N oastră, cu aceea iubire de p atrie pe care o
au a ră ta t to td eau n a şi îm brăţişînd folosul comun şi im p o rta n ţa scopurilor care se vânează
prin aceasta şe vor nevoi din răsp u teri lu în d p a rte călduroasă cu sum e însem nate la îm prum u­
tu l acesta, a în a in ta a tît binele tu tu ro r cît şi interesele sale proprii.
P o triv it cu aceasta ordinăm precum urm ează :
1. Are a se arunca u n îm p ru m u t în sum a m inim ă de treisu te cincizeci milioane şi în
cea m assim ă de cincisute m ilioane fiorini pe calea unei subscripţiuni, ce se v a deschide în
cuprinsul întregii m onarhii.
2. B străd area îm prum utului v a u rm a în p re ţiu dé 95 florini v a lu tă p en tru 100 florini
în obligaţii de sta t. .
3. L a obligaţiunile sta tu lu i din îm p ru m u tu l acesta se vor p lă ti interese (dobîndă n.n.)
cinci procente, în sunătoare arg in t ori au r şi aurul să n u se prim ească în valoare m ai m are
decît 15 y2 p reţ al argintului.

* D upă Gazeta Transilvaniei nr. 53 din 3 iulie 1854, p. 209

OPINII
 CLIMA, CLIMATOLOGI A ŞI IST O R IA

DE

S. G OLDENBBE.G

. în ultimile decenii cercetarea istorică a reuşit să depăşească formele

tradiţionale de investigaţie, au apărut aproape sincronic cu revoluţia teh-
nico-ştiinţifică, noi modalităţi de cercetare, s-au diversificat metodele, pro­
gramele. Acestea au făcut posibilă geneza unei viziuni mai sintetice, mai
unitare asupra omului şi a societăţii umane, a unei viziuni mai complexe
despre istoria omenirii şi istoria naturii, ca unitate.
Studierea societăţii umane nu mai poate fi concepută astăzi fără
analiza relaţiilor omului cu mediul său vital. De aici, necesitatea apelului
la alte ştiinţe, la biologie şi ecologie, matematică (statistică) şi psihologie,
géografie, geofizică şi demografie — pentru a nu cita decît cîteva dintre
aceste discipline de frontieră pentru istorici ; concentrarea datelor şi
problemelor biologice, psihologice, sociologice etc. ale omului, pentru studiul
istoriei globale, integrale a societăţii, pentru studiul omului întreg.
Cei care au investigat mai întîi aceste zone, puţin cunoscute din dome­
niul istoriei, au fost preistoricienii. Istoria biologică, paleoanatomia, paleo-
demografia, paleoclimatologia, dendrologia, palinologia ş. a. au intrat mai
întîi în sfera lor de cercetare. Vestigiile precare ale trecutului foarte înde­
părtat au prins viaţă, s-au încadrat în consecinţă într-un context nou,
au'luat o formă nouă. Relativa abundenţă a documentaţiei scrise a făcut ca is­
toricii să înţeleagă cu întîrziere utilitatea acestor ştiinţe periferice pentru
meşteşugul istoricului. O dată intuită importanţa acestei noi orientări, s-a
trecut la abordarea curajoasă a unor aspecte convergente. Discipline care
păreau străine istoricului, au intrat în sfera sa de interese, iar rezultatele
investigaţiilor în aceste domenii dè frontieră, coroborate cu informaţiile
oferite de sursele istorice propriu-zise au deschis curînd orizonturi noi, au con­
tribuit la clasificarea unor probleme spinoase, au lărgit perspectivele de
cercetare.
Una dintre aceste probleme a fost şi cea a circumstanţelor şi cauzelor
diasporei vikingilor în zona subpolară. Rezolvarea !ei a demonstrat în ce
măsură poate fi util apelul la disciplinele periferice. în cazul nostru, la cli­
matologie.
432 S. GOLDENBERG 2

Ultimul veac al mileniului întîi al erei noastre, sumbru, dominat de

penurie şi foamete endemică, de sentimentul difuz al „crepusculului lumii” ,
de o decădere a civilizaţiei şi o scădere constantă a nivelului uman, a trăit
şi cel din urmă, distrugător, val de invazii. Şi invazia oamenilor nordului.
Dinamismul viking s-a manifestat printr-o nouă diseminare de o mare
amploare. Explozia violentă a energiilor, care i-a caracterizat în această
fază, a „erei vikingilor”, pe normanzi, a angajat, în epoca expansiunii,
totul. Şi Sagas, legendele despre faptele lor eroice. O asemenea legendă,
înregistrată şi de cronicari, povesteşte aventura islandezului Gunnbjörn,
fiul lui Ulf Krake (Ulvsson) care, prins de o puternică furtună, a fost împins
în oceanul deschis, unde a zărit contururile unui pămînt, ale unei insule.
Episodul a fost înregistrat şi apoi dat uitării.
A trecut cîtva timp, cînd un oarecare Eiric Thorvaldsson, poreclit şi
cel Roşu, proscris, se pare, din Islanda, a pornit pe knarr-ul să exploreze
oceanul în căutarea unei „insule” pe care s-o poată coloniza. Pe la 981 sau
982 el a descoperit ţărmul sudic al unui teritoriu pe care — din motive
publicitare, spun izvoarele — l-a numit Groenlanda, adică „Ţara Verde” .
Aici au fost apoi puse bazele primelor colonii europene din regiunea arctică :
Êystribyggd — Colonia orientală şi Vestribyggd — Colonia apuseană, în
care normanzii au dezvoltat creşterea vitelor şi o agricultură rudimentară.
Populaţia vikingă din Groenlanda a atins pe la 1300 cifra de 2000—4000
de oameni. Ea a devénit apoi baza de plecare a unor noi expediţii, ale căror
rezultate au obsedat pe istorici şi care pot fi rezumate în două cuvinte :
„enigma Vinlandei” .
Ea un interval de numai cîţiva ani, pe la 985 sau 986 un alt islandez,
Bjarni Herjolfsson, navigînd spre Groenlanda, împins şi el de furtună spre
apus, a zărit trei „insule” necunoscute. în jurul anului 1000 (poate pe la
1001 sau 1002) Reif, fiul lui Eric cel Roşu s-a decis să caute pămîntul luiBjarni.
Da început, a ajuns la un ţinut stîncos pe care l-a numit Helluland (Ţara
pietrelor plate), apoi la un pămînt pe care l-a botezat Markland (Ţara pă­
durilor) şi, în sfîrşit, la o „ţară” „atît de bogată, încît nici iarna nu prea era
nevoie de furaje pentru vite, căci nu îngheţa” . Unul dintre oamenii lui
Beif, germanul Tyrkir, întorcîndu-se dintr-o expediţie de explorare în in­
terior, a relatat tovarăşilor săi că ar fi găsit „viţă de vie şi struguri” . După
ce au iernat în această regiune, primăvara vildngii şi-au umplut corabia cu
lemn şi struguri şi s-au întors în Groenlanda. Pămîntul descoperit a fost
poreclit Vinland, adică Ţara vinului.
Ţara lui Beif, Vinlanda, a mai fost căutată de Thorvald, fratele acestuia
(1003—1004), apoi de Thorfinn Karlşefni şi în sfîrşit, de Ereydis, fiica bas-
tardă.a lui Eric cel Roşu. în total, încă patru expediţii de explorare, patru
noi încercări de a regăsi Vinlanda care a lăsat amintirea vie a unui ţinut
bogat, producător de vin, de cereale, cu iarbă verde din belşug şi o climă
blîndă. Vinlanda cea Bună, çum este ea numită în sursele liţerare islandeze
sau „Vinlandele” — căci nu se ştie dacă ţinutul descoperit de Beif a fost
identic cu cel descoperit de Karlşefni, — nu a fost o ficţiune, ea a fost o
realitate geografică. „Descoperirea” Vinlandei a fost însă fortuită. Ea n-a
3 CLIMA, CLIMATOLOGIA ŞI ISTORIA 433

mai fost regăsită, poate şi pentru că drumul a fost pierdut. Ţara vinului a
rămas adine întipărită numai în memoria colectivă a normanzilor, în Sagas
şi la cronicari.
Autenticitatea evenimentului a fost mai tîrziu negată sau pusă la în­
doială. Viţă de vie sălbatică în zona subpolară, în condiţiile unei clime aspre ?
Rod' al imaginaţiei sau reclamă a barzilor islandezi. Ostilitatea sau scepti­
cismul faţă de autenticitatea acestei „descoperiri” au fost însă treptat
abandonate, izvoarele au fost studiate cu atenţie, coroborate cu concluziile
studiilor nautice, cu rezultatele săpăturilor arheologice. Studiul comparat
al datelor istorice confruntate cu cele oferite de alte discipline auxiliare,
confirmă astăzi autenticitatea existenţei Vinlandei. Incertă a rămas nu­
mai localizarea ei1.
Cercetările din domeniul istoriei climei,, conjugate cu investigaţii pali-
nologice şi glaciologice au confirmat cele spuse în Sagas. Imaginea falsă
despre zona subarctică în jurul Anului O Mie a dispărut în confruntarea
cu rezultatele investigaţiilor care au furnizat şi explicaţia exodului nau­
tic al vikingilor. Factorul climă, ignorat pînă nu demult, şi-a regăsit locul
şi ponderea cuvenite în explicarea unui important eveniment istoric.
Conjunctura climatică pozitivă a fost un factor esenţial, deşi nu deter­
minant, care a stimulat expansiunea. Cercetările mai noi de climatologie
istorică constată, după un „optimum” climatic, o predominare a frigului
pe continentul european, în primele secole ale "erei noastre. O mică „eră
glaciară” , care, după unii autori, ar fi dominat pînă în secolul al V-lea, iar
după alţii, pînă în secolul al VIII-lea. O fază rece, marcată, ca şi în secolele
XVII şi XVIII, de o serie lungă de ierni grele. Apoi a urmat un retur xero-
termic, o .anomalie pozitivă a temperaturilor, cuprinsă între secolele V —X,
cu o încălzire maximă între anii 800 şi 1200 (sau 1250), cu ierni blinde, o
oarecare pluviozitate, cu puţină gheaţă. A fost faza pe care unii autori
o numesc „al doilea optimum climatic” şi care explică de ce au devenit
posibile expediţiile normande în Atlanticul viking. Intuit de istoriografii
scandinavi, acreditat în texte din secolul al XlV-lea de date despre o nouă
răcire a climei („în zilele noastre — scrie preotul norvegian Ivar Baardson,
care a trăit în Groenlanda între anii 1341 şi 1364 — gheaţa a venit din Mărea
de Nord şi nu mai poţi călători pe calea de altădată”2), acest optimum a
fost confirmat de rezultatele cercetărilor climatologice3.

1. P e n tru vikingi şi problem a expansiunii lo r atlantice vezi bibliografia capitolului I ,

„A ventura vikingă”, din cartea lui S. Goldenberg, Columb. Omul si fapta, Bd. Dacia, Cluj,
1973 '
3 P. N 0 rlu n d , Buried Norsemen et Herjulfsnes, în „Meddelelser om G r0 n lan d ” , voi. 67.
1, Copenhaga, 1924, p. 232 şi urm .
8 B. le R oy Radurie, Aspects historiques de la nouvelle' climatologie, în „R evue
historique” , CCXXV, 1, 1961, p. 8 şi 9 ; M. Schw arzbach, T h e ,Climatic History .o f Europe
and North America, în „D escriptive Palaeoclim atology” , ed. A.B.M. N airn, New Y ork, 1961.
p. 284 ; idem. Climates o f the Past. A n Introduction to Palaeoclimatology, ed. R . O. M air,
Rondra-New York-Toronto, 1963, p. 203 ; V. M. Cinicyn, Vvedenie v paleoklimatologiu,
Reningrad, 1967, p. 193; R M. Dolgin, Pdleoklimaty A rktiki, în „Meteorologija i gidrolo-
gija” 9, sept. 1972, p. 108. B . Re R oy R adurie, Tim es o f Feast, Tim es o f F am ine:
A History of Climate since year 1000, R en d ra, 1971, p. 254 —255 şi 261

28 — A n u aru l In stitu tu lu i de Isto rie şi A rheologie

434 S. GOLDENBERG 4

Colonizarea normandă a Islandei, apoi a Groenlandei şi „descoperirea”

Vinlandei s-au putut realiza tocmai datorită predominării unei faze mai
calde în zona arctică. De la sfîrşitul secolului al X III-lea sau începutul seco­
lului al XIV-lea s-a instalat apoi o nouă perioadă „glaciară” , care a com­
promis definitiv fragilele cuceriri normande din nordul îndepărtat. Abun­
denţa gheţarilor plutitori, ca şi, consecinţă imprevizibilă a avansării gheţa­
rilor continentali — migraţia masivă spre sud, o dată cu renii şi icebergtifilë,
a eschimoşilor3*1, au făcut imposibil cabotajul, au distrus rutele maritime
ale Atlanticului viking, care şi-a încheiat existenţa.
Astfel, una din marile taine ale istoriei, „enigma Vinlandei” , proble­
ma primului contact european cu continentul american, a putut fi definitiv
clarificată datorită datelor furnizate de climatologie. Episodul Vinlandei
s-a plasat la punctul culminant al efectelor cumulative ale fazei xerotermiee,
cînd zona subpolară şi calea cea mai scurtă de acces pe apă spre Groenlanda
şi continentul nord-american au fost libere, lipsite de gheţari.
Explicarea expansiunii vikingilor în zona subpolară este numai un.caz,
care demonstrează în ce măsură studiul climei în trecut poate fi util istori­
cilor. Păstrînd însă proporţiile, căci absolutizarea factorului climă în
explicarea fenomenelor istorice — şi nu puţini sînt acei care au făcut-o—
poate fi nocivă ştiinţei. Fluctuaţiile de climă, anomaliile constituie -.unul
dintre factorii care pot ajuta la explicarea unor fapte sau acţiuni ca de pildă,
a migraţiei goţilor şi' a hunilor spre frontierele meridionale şi apusene ale
continentului nostru, a expansiunii islamice sau a marii invazii a mongoli­
lor. „Criza” care'a cuprins numeroase ţări europene din secolul al XIV-lea,
determinată de hipertrofia sistemului seniorial dominant, de productivi­
tatea redusă, de exacerbarea fiscalităţii, de agravarea antagonismelor şi .de
intensificarea luptelor sociale, de războaiele interminabile cu to t cortegiul
lor de consecinţe funeste ; de ravagiile ciumei, de slăbirea rezistenţei bio­
logice a populaţiei şi de scăderea nivelului uman, a fost puternic influen­
ţa tă şi de înăsprirea climei în secolul al XIV-lea şi în prima jumătate a
secolului al XV-lea (demonstrată, între altele şi de declinul viticulturii în
Anglia şi în Germania), de recoltele cronic ratate, de foamete etc .4 Sau
revirimentul economiei, al tehnicilor, al vieţii sociale de la sfîrşitul secolu­
lui al XV-lea şi din prima jumătate a-secolului al XVI-lea, plasat într-o
fază de încălzire. Regresul şi declinul aproape general din secolul al XVlI-
lea, ale căror cauze profunde nu intenţionăm să le analizăm aici, nu poate
fi studiat fără a se lua în considerare şi seriile de frig din acea epocă, succesiu­
nile de ierni foarte aspre, urmate de calamităţi naturale, similare întrucîtva

aa R. H achm atm , Die Goten und Skandinavien, Berlin, 1970, p. 344 ; L e R o y L a-

■durie, Tim es o f F ea st.,,, p . 8
4 Vezi G. U tterströ m , Climatic Fluctuations and Population. Problems in early M o­
dern History, în „T he Scandinavian Econom ic H istory Review ” , vol. I l l , 1955, passim
\

5 CLIMA, CLIMATOLOGIA ŞI ISTORIA 435

cu iernile din anii 1550—1600. Sau clima aspră de la sfîrşitul secolului al

XVIII-lea şi începutul secolului al XIX-lea5.
Fluctuaţiile, anomaliile de climă nu pot explica, singure, cauzele atît
de complexe ale fenomenelor istorice. Clima a fost şi este un factor impor­
tant,, un element al mediului în care a. evoluat şi continuă să se dezvolte
societatea umană, dar nu în resemnare, ci într-o continuă luptă de 'acomo­
dare, sau de transformare a naturii la nevoile şi obiectivele ei.
. . Importanţa şi influenţa climei în trecut nu trebuie subestimată.
Dar, nu exclusiv în sensul de cercetare ,,în sine” , ca o istorie a climei. Pe isto­
ric trebuie să-l intereseze în primul rînd influenţa directă sau indirectă a
fluctuaţiilor, a anomaliilor climatice asupra economiei, a dinamicii popu­
laţiei, a subsistenţei etc. El este dator să apeleze la datele furnizate de stu­
diul climei istorice, căci ele îl pot ajuta să înţeleagă şi să explice mai corect
anumite, fapte, fenomene sau evenimente din trecut.
Analiza oscilaţiilor climatice în decursul veacurilor nu mai poate fi
astăzi apanajul exclusiv al specialiştilor în domeniul ştiinţelor naturii. Con­
ferinţa de la Aspen (Colorado, S.U.A.) de acum 11 ani a dovedit-o. Ea a fost
prima asamblee de profil, la care au fost invitaţi şi istoricii. Pentru întîia
oară ei au .pătruns într-un sector în care de peste şapte decenii alţii au stu­
diat implicaţiile climei în evoluţia istorică a omenirii.
■ Activitatea depusă în ultimii ard în. acest domeniu, în diferite ţări,,
deruonsţrează că studiul climei istorice a intrat viguros în sfera de preocu-
cupări a istoricilor — în cea a specialiştilor în preistorie ea intrase mai
demult. Tocmai fiindcă ea oferă perspective de cercetare, poate aduce con­
tribuţii substanţiale la soluţionarea unor probleme sau la elucidarea unor
conjuncturi de istorie economică şi socială, a unor fapte politice sau militare
Eucrările de climatologie demonstrează existenţa, în plină epocă is­
torică, a unor lente oscilaţii climatice, a unor alternanţe adică a unor faze
prelungite de încălzire sau de răcire. Dar şi de oscilaţii neregulate, de anomalii.
' 6 Bibliografie sum ară p en tru această problem ă: C .R.P. Brooks, Climate through the Ages,.-
Lohdra, 1949 ; I. P . Buăinskij, O klimate proUogo Russhoj ravniny, ed. j j . Leningrad, 1957 ;

P. Ghaunu, A partir de Languedoc. De la peste noire à M althus. Cinq sigcies d'histoire sérielle,
în . „R evue -historique” , 2, 1967, p. 359 —380; V. M. Cinicyn, Vvedenie v paleoklimatologiju,.
L eningrad, 1967 ; E d. Le D anois,.Le rythme des climats dans l'histoire de la terre de l’humanité,
Paris, 1950 ; I. M. Dolgin, Paleoklimaty A rktih i, în „M eteorologi]a i gidrologija” , 9, 1972 ;
H . Lam b, Climatic Change within historical Time, în „A nnals of th e New Y ork A cadem y of
Sciences” , 95, I, oct. 1961, p. 124 — 161; E . L e R o y L adurie, Histoire et climat, în „A nna­
les E .S.C .” , 1, 1959, p. 3 —34 şi r e tip ă r it în L e territoire de l ’historien, P aris, 1973, p.
424 —455; idem. Climat et récolte aux X V I I e et X V I I I e siècles, în „A nnales E .S .C .” ,
1960, p. 434—465; idem, Aspects historiques de la nouvelle climatologie, în „R evue
historique", L, 1961, p. 1 —2 0 ; idem, Le climat des X I e et X V e siècles, în „A nnales
E .S.C .” , 5, 1965, p. 899 —922 (q-2 diagrame) ; idem , Histoire du climat depuis l’A n M il, P aris,
1967 (ed. rusă, Leningrad, 1971) ; idem , Tim es o f Feast . . ., passim ; V. T. PaSuto, L es
fam ines dans l’ancienne R u s’ (X —X I V siècle) în „A nnales E . S. C .,” 1 1970, p. 185 — 199;
P. Pédelaborde, Le climat du B assin Parisien, Paris, 1957 ; M. Schw arzbach, The Climatic-
History o f Europe and North America,' în „D escriptive Palaeoclim atology” , ed. A.E.M.
N airn, New York, 1961, p. 284 sqq. ; idem, Climates o f the Past. A n Introduction to Palaeo­
climatology, ed. R.O. Mair, Londra-N ew Y ork-Toronto, 1963 ; J. D. Shove, Climatic F luctu­
ations in Europe in the late historical Period, L ondra, 1953. O B ibliografie am plă la L e R o y
L ad u rie, Tim es o f F e a s t. . ., p. 395 —416
436 S. GOLDENBERG 6

Pentru cronologii „scurte”, într-o fază redusă în timp la mai puţin

de un secol, metodele paleoclimatologiei — aşa cum a d e m o n stra t Le Roy
Ladurie — nu mai sînt suficiente. în aceste cazuri este necesară depistarea
şi utilizarea materialului documentar edit şi a celui inedit, din arhive, în
vederea elaborării unor „serii” anuale — desigur, pentru perioadele pentru
care există o asemenea documentaţie, şi a unor „serii” comparate, întocmi­
rea unor diagrame privind informaţiile climatice, fixate pe ani, pe anotim­
puri, pe indici de temperaturi şi de precipitaţii, pe zone şi ţări, cu consem­
narea trăsăturilor caracteristice ale climei : caldă, aridă, umedă; frig, inun­
daţii, situaţia după culesul recoltei etc.
Sursele pe care s-ar putea baza cercetările din acest domeniu sînt în
primul rînd, cele privitoare la clima propriu zisă, adică datele fenologice
(de pildă corelaţia dintre temperaturile de primăvara şi termenii în care
are loc procesul de înflorire a plantelor, sau date despre maturizarea viţei
de vie) ; informaţiile (medii, anuale) despre culesul viilor sau despre seceriş,
aşa cum sînt consemnate în diferite instrumente, „registre" de contabili­
tate primară ; datele oferite de dendrologie, adică de studiul arborilor vechi,
a pădurilor fosile şi a tree-rings ; în sfîrşit, studiile de glaciologie. Impor­
tante însă sînt sursele istorice directe : izvoarele scrise, documentare sau
narative, cu informaţii directe despre climă : o iarnă aspră, un îngheţ exce­
siv, o vară secetoasă, inundaţii, ploi neobişnuite prin durata şi intensitatea
lor ş.a.m.d., care au frapat pe contemporani; cu informaţii despre calitatea
recoltelor, despre abundenţă sau penurie, foamete, subnutriţie ; despre coin­
cidenţa cataclismelor climatice cu alte fenomene naturale ca epidemii,
cutremure etc.
Sursele documentare referitoare la fluctuaţiile climatice şi consecinţele
lor în trecutul istoriei româneşti nu sînt nici uniforme şi nici valoarea lor
informativă nu este identică. U tilitatea lor sub acest raport este mai re­
dusă, pentru primele veacuri ale epocii feudale şi aici pot ajuta aproape
exclusiv studiile de dendrologie sau de palinologie. Căci documentele vremii,
înçepînd cu Gesta a lui Anonymus sau cu Cîntecul de jale a lui Rogerius, cu
Cronica pictată de la Viena, cu Letopiseţele cele dintîi sau cu primele do­
cumente emise de cancelariile voievodale sau ale domnilor, cu primele acte
legislative sau cu primele acte orăşeneşti, cuprind numai în mod excepţional
date referitoare la climă sau la consecinţele fluctaţiilor ei şi puţinele in­
formaţii sînt cu totul neconcludente.
Abia din sec. al XV.-lea şi mai ales începînd cu sec. al XVI-lea sursele
istorice sînt mai bogate, mai variate, referinţele climatice, deşi foarte ete­
rogene, sînt mai dese, mai consistente. Sau, ele se pot obţine indirect din
analiza unor izvoare distincte.
Nu avem intenţia de a ne ocupa cu tipologia actelor ce conţin informaţii
de istoria climei. încercăm să înşirăm doar varietatea surselor. Credem că ar
putea fi utilizate cu folos descrierile unor călători străini, lucrările de cosmo­
grafie, memoriile; hotărîrile dietale, însemnările din cărţi şi calendare, pe cărţi
din. biserici, ordonanţele guberniale din sec. al XVIII-lea privind strîngerea
„milosteniei” pentru cei Care au suferit de pe urma unor calamităţi naturale,
7 CLIMA, CLIMATOLOGl'A ŞI ISTORIA 437

documente privind reglementarea cursului apelor după inundaţii ; apoi —

izvoare indirecte, dar importante şi semnificative : registre de conturi ale
oraşelor, condici de venituri şi cheltuieli, protocoalele oraşelor, urbariile
şi, în general, registrele sau actele care permit şi calcularea coeficientului
de randament ; cronici familiale, anale, cronici (mai ales cronici locale) şi
operele istoriografilor din sec. X V II şi XVIII, jurnale (Maria), coresponden­
ţa şi, începînd cu penultimul deceniu al secolului al XVIII-lea — presa, regis­
tre de stare civilă ş.a. Chiar dacă nu întotdeauna mărturia documentară
poate avea precizia „seriilor” dendrologice sau palinologice, chiar dacă
mi conţine date anuale, evaluări cantitative precise, ea poate fi utilizată
cu succes la stabilirea implicaţiilor pe care fluctuaţiile sau anomaliile de
climă, ca şi cataclismele naturale le-au avut, prin consecinţele lor, într-un
„moment” istoric dat, asupra vieţii şi activităţii umane, asupra evoluţiei
unei societăţi, a unui grup social, în perioada „premeteorologică” , adică
pînă pe la mijlocul secolului al XlX-lea.
■ Varietatea informaţiilor şi ponderea lor diferită nu pot prezenta ace­
laşi interes pentru istoricul climei „în sine” (climatologia), ca şi pentru
istoricul care studiază fluctuaţiile climei pentru a înţelege mai bine fenome­
nul istoric şi nu cel climatic. De aici, şi utilizarea distinctă întrucîtva a da­
telor ca documente de interpretare.
Socotelile oraşelor sau registrele domeniale — urbariile sînt, în general,
sărace în indicii climatologice directe. în schimb, analiza raporturilor de
preţuri permite, indirect, detectarea acţiunii mascate a factorului climatic.
O secvenţă despre costul unei găleţi (câble) de grîu pe domeniul Branului :
1506: S1^ — 11 aspri, 1543: 16—18 aspri, 1590: 1 florin6 nu reflectă in­
fluenţa factorului climatic. Creşterea preţului griului între 1506 şi 1590
s-a datorat atît influenţei afluxului de metale nobile din America, care a
acţionat prin mecanismul „revoluţiei” preţurilor, cît şi a deteriorării, din
motive variate, a semnelor monetare. în schimb, creşterea preţului unei
găleţi de grîu într-un termen relativ scurt de la 96 dinari (1585) la 2 fl 63
d —4 fl (1586) şi apoi scăderea preţului la 1 fl 70 d (1587)7 indică indirect,
cauza : o vară foarte caldă, secetoasă, confirmată pentru anii 1585—86
şi în cronicile locale.
Ba prima vedere, pare mai dificilă explicarea urcării foarte sensibile a
preţului unei găleţi de grîu în anul 1584 : martie şi aprilie — 44 d, iulie —59
d, august — septembrie — 68 d, octombrie — 70 d, noiembrie — 80 d8.
Primăvara, preţul grîului din recolta veche a fost aproape de două ori mai
mic decît în noiembrie, după o recoltă nouă, ratată însă — şi acest lucru re­
zultă din analele locale — din cauza secetei. întocmirea unor serii anuale ar
permite detectarea fluctuaţiei climatice pe o perioadă mai lungă.
Informaţiile din cronici au şi ele, de regulă, un caracter general. Miron
Costin, în „Letopiseţul Ţării Moldovei . . . ” 9; vorbind despre oastea lui
8 B. Prodan, Iobăgia în Transilvania în sec. X V I , vol. II, Bucureşti, 1968, p. 668
7 Idem , op.cit., p. 730
8 S. Goldenberg, Clujul în sec. X V I-lea , B ucureşti, 1958, p. 322 (socotelile m orii din
suburbie)
9 Opere, Bucureşti, 1958, p. 195
438 S. GOLDENBERG 8

Ştefăniţă-Lupu (Papură Vodă) notează următoarele: „Oastea, era. pre

puţină, că ţara într-aceia foamete era într-acela anu, cit mînca oainenii
papură uscată în loc de pîine, mîncîndu-o uscată”10. Aici găsim o singură
menţiune — foametea, provocată, probabil, de o vară aridă, secetoasă-care
a distrus recolta11. . •
..De o factură similară sînt sursele documentare. Documentele medievale
nu conţin, de obicei, informaţii climatice directe. Cel mult găsim, în; subsi­
diar, unele date laconice despre consecinţele unor calamităţi naturale;,, des­
pre foamete, de regulă într-un text străin prin conţinut. de fenomenul .cli­
matic. Ele însă pot servi ca.indicii sau pot confirma eventual alte informaţii,
directe. De pildă, actul din 26 iulie 1602 prin care generalul Basta. oţdo,nă
nobililor din comitatul Cluj să restituie clujenilor jumătate, din gripele :pe
care aceştia le-au. dat ţăranilor lor, în contul recoltei viitoare, din cap.za
mortalităţii provocate de foametea din iarna trecută12, . ..
Informaţiile despre consecinţele unor anomalii climatice,. uneori îpso-
ţite de fenomene epidemiologice,: apar în corespondenţa:vremii. De pildă,
în scrisoarea adresată din Cluj cu data de 29 aprilie-1586, de Massimo ;Mila-
nesi,. provincialului iezuit Campaniy despre foametea şi ciuma din 1586,; se
semnalează următoarele S-a luptat acest nenorocit popor multe luni cu
ciuma şi cu foametea .. . Cîţi români, retrăgîndu-se în munţii cei mai amenin­
ţători, păduroşi şi aspri . . . au scăpat de ciumă, dar au fost apoi găsiţi
morţi . .j. chinuiţi de foame ? S-ar, putea număra cu. miile .. . Mulţi ajung
să se. hrănească: din cadavre”13. vSau în scrisoarea expediată la 13 noiembrie
1685 din Bucureşti principelui Mihai Apafi, în care se notează că: ,,e mare
lipsă, de toate ; nu cred:ca din obşte cea mai. mare parte să nu ajungă muri­
toare de foame, căci am văzut eu însumi că pe drum zăceau oameni morţi
de foame”14. Cauza.foametei nu este indicată în.document, dar din context
rezultă .că prădăciunile tătarilor au contribuit îa declanşarea ei.
- Informaţii rare se găsesc şi în hotărîrile dietale. Silită de împrejurări,
de pildă, de „foametea mare”, consecinţa .unor calamităţi naturale nepreci­
10 B -vorba de evenim ente din anul 1660- . . '
11 N eglijarea factorului climă poate duce la afirm aţii: teoretic, d a r n u în to td ea u n a concret
valabile, ca cea .din Istoria României, vol. II , p. 75: „R ăzboaiele aduceau foam ete, pribegie
şi prădăciuni. F oam etea era periodică : a răm as v e stită foam etea din M oldova sub Ştefan
V odă P u p u l” , Or, din izvoare rezu ltă că foam etea — recolta din 1659 era deja com promi­
să — a precedat ostilităţile şi din cauza ei Ş tefăn iţă n u a fost în stare să-şi adune oştirea.
Inform aţii din anale locale indică p e n tru anul 1660 anom alii de climă şi ciumă în T ransilva­
nia. N u este exclus ca facto ri clim atici şi epidemiologici sim ilari să fi acţionat şi în Moldova,
paralel cu evenim entele m ilitare.
12 S. Goldenberg, op.cit., doc. X V I, p. 405
13 Călători străini despre ţările române, ■ vol. II , ed. M. H olban, M. M. A lexandrescu-Peţsca
B ulgaru şi P. Cernovodeanu, B ucureşti, 1970, p. 123 —124. P a p. 124, n . 2 editorii su sţiu
că „este aici o exagerare v ă d ită ” . Cazuri sim ilare de antropofagie, care au a v u t loc şi în
anii 1534, 1535, 1602, 1603 şi 1604 (vezi R éth ly A., IdSjărdsi események és elemi csapdsok
Magyarorzsdgon 1700-ig, B udapesta, 1962, p. 68, 118 şi 121, precum şi registrul n o stru de
m ai sus) dem onstrează că era u cazuri reale, evident tragice,- determ inate de u n şir de factori
economico-sociali, m ilitari, clim atici etc. E v id en ţa lor, oricît de penibile ar fi, n u treb u ie
tre c u tă cu vederea.
14 A. Veress, Documente privitoare la istoria Ardealului, Moldovei şi Ţării Româneşti,
vol. X I . Acte şi scrisori (1661— 1690), Bucureşti, 1939, p. 227—229
9 CLIMA, CLIMATOLOGI A ŞI ISTORIA 439

zate, (de fapt inundaţii), dieta nobiliară din 27 aprilie — 5 mai 1578 preco­
nizează măsuri privind uşurarea impunerii15.
Numeroase sînt, începînd mai ales cu sfîrşitul secolului al XVI-lea,
şi informaţiile climatice certe din jurnale, cronici locale, anale. Prin comple­
tarea detaliilor lor cu date suplimentare, excerptate din documente, statute,
ordonanţe, protocoale etc., s-ar putea întocmi diagrame de climă.
Registrul de mai jos ilustrează valoarea şi utilitatea unor asemenea
informaţii.

PLOI EXCESIVE, IN U N D A Ţ II, GRINDINĂ, ÎNGHEŢ, SECETĂ ŞI FOAMETE ÎN

TRANSILVANIA (sec. X V I - X V I I )
1508 : ingens inundatio
1Ş09: inundaţii
1526, 26 V III: mare inundaţie la Braşov; ,,se putea prinde peşte în biserica mare"
1533, 24 VI : mari inundaţii în Ţara Bîrsei ; „din biserica Sf. Bartolomeu, peste to t cîmpul,
pînă la rîul Olt, aproape numai apă”
1534 : foamete
1535 ; „oamenii îşi pierdeau minţile de foame”
1536 : „se hrăneau cu iarbă” ; scumpete mare
1539 : horribilis acquarum inundatio
1549 ; în aprilie „vreme uscată, care a durat aproape to t anul”
1553 : „scumpete mare în Transilvania”
1557, 18 VT ; „grindină, cît oul de gîscă”
1578 : foamete mare
1585 ; vară foarte caldă, secetă
1586 : foamete
1589 : „a fost o iarnă atît de geroasă, încît mulţi oameni au murit în stradă (la Braşov, n .n .). . .
şi o mare scumpete şi foamete”
1593, 2 8 —29 V III : inundaţii la Braşov „şi în provincie” ; apoi s-a întins această revărsare
de ape în întreaga Ţransilvanie” ; „în întreg acest an au fost inundaţii groaznice în
întreaga ţară” ; la Braşov „apă în toate pivniţele”
1599, 10 —12 V II: „trei zile în şir au fost trei mari inundaţii”
1601 : din 9 ianuarie, o iarnă foarte grea, ger cumplit; la 19 mai zăpadă mare în Ţara Bîrsei,
cu frig şi îngheţ ; la 20 iunie grindină în Transilvania; cazuri de antropofagie (,,ein
■ M ensch vom andren hoi gessen" ) ; non pa u ci fam ae in terien m t ; scumpete mare
1602 : în februarie, zăpadă şi ger mare ; „aproape toţi copacii din păduri şi pomii din gră­
dini au îngheţat” ; lipsă de alimente ; foamete, mai ales în regiunea Bistriţei şi a
Clujului : „ pe la Cluj se mîncau cîini şi pisici” ; cîbla de grîu a ajuns la 50 fl (la Braşov
— 5 fl, preţul obişnuit — 1 fl 60 d) ; la Alba Iulia un ou de găină — 12 d, o ceapă
—8 d, adică salariul unui zilier pe o zi de muncă
1603: în ianuarie, zăpadă mare, ger; apoi căldură, inundaţii; au crescut apele Oltului; foa­
mete : oamenii au mîncat cai, cîini şi pisici; „în unele părţi s-a vîndut cam e de om . . .
m ultă lume a murit de foame” . Preţul unei cîble de grîu în Transilvania a fost de 28 fl ;
la Sibiu — 13 fl, la Braşov — 8 fl. La Braşov — „o lipsă cumplită de alimente” . „Se
spune că la Sibiu de foame s-a mîncat din cadavrele găsite sub zăpadă şi gheaţă fără
nici un fel de oroare”
1604 : foamete în Transilvania
1605 : inundaţii în Ţara Bîrsei
1607 : „o vară fierbinte .. . ardea pămîntul ; scumpete ( annonae caritas ) : o cîblă de grîu — 6 fl.
1608 : o iarnă grea ; în iulie, grindină în Ţara Bîrsei „cît oul de gîscă” ; o vară scurtă şi caldă.
1613 : inundaţii „pretutindeni”
1614: V III —IX : inundaţii

“ M.C .R .Tr., vol. II, p. 1 2 7 -1 2 8

440 S. GOLDENBERG 10

1615 : 22 V : grindina distruge ogoarele

1617 : secetă, scumpete mare
4618: în iunie şi iulie, ploi de durată, „Inundaţii în întreaga Transilvanie” ; în septembrie
şi octombrie — secetă, încît „sem inatio triticea autum nalis plerisque în locis prorsus fu e rit
im pedita”
1619 : inundaţii în întreaga Transilvanie
1622: inundaţii; scumpete mare „în întreaga Transilvanie”
1625 : în iulie, august şi septembrie a fost secetă în ţinutul Braşov
1628 : frigul din mai a lovit griul în floare, în multe locuri nu s-a secerat
1631 : vară secetoasă
1633 : în septembrie şi octombrie „o asemenea secetă” (la Braşov, n.n.) că „aproape totul
s-a uscat”
1634 : 22 V : grindină mare la Sibiu („pînă la genunchi")
1635, 19 V : „au degerat viile în toată Transilvania” : viituri şi inundaţii
1636 : secetă
1636—37 : iarnă grea
1639: secetă în Transilvania: în ţinutul Braşov „nu s-a putut semăna"
1641 : „primăvara şi vara au fost reci, umede şi furtunoase” ; la 13 iulie'grindina a distrus
roadele ; la 20 iulie „ a u în g h e ţa t to ţi stru g u rii d in în treag ă ţa ră ” ; in u n d aţii catastrofale
1642 : zăpada mare distruge grădinile
1643 : în martie „zăpada nemaipomenit de mare a rămas pe cîmp pînă la Paşti, făcînd mari
pagube grîului şi celorlalte bucate” ; la 3 mai : grindină, îndeosebi în jurul Sibiului, ploi
timp de trei săptăm îni; revărsarea apelor „în întreaga ţară” .
1644 : „grîu şi vin puţin”, scumpete .
1645: în iunie, inundaţii la Braşov; la 11 iulie grindina, „în unele locuri mai mare. ca oul
de găină” , distruge grînele şi fructele
1645 : iarnă foarte grea şi geroasă
1647, 13 V II : inundaţie în Ţara Bîrsei
1648: iarnă grea, ger mare; zăpadă din 6 decembrie pînă la 4 aprilie 1649; scumpete măre :
1 cîblă de grîu — 6 fl : „dacă n-am fi fost hrăniţi din Ţara Românească, o cîblă d e grîu
ar fi urcat la 10 florini” .. ,
1649 : în septembrie, viituri de apă în Transilvania — mai ales Mureşul, Oltul şi Tîrna'vele
1654: „mari revărsări de ape în întreaga Transilvanie” . .
1658: în octombrie, ploi mari) inundaţii; la 15 X zăpadă mare în Ţara Bîrsei
1660 : „viile din întreaga Transilvanie au îngheţat”
1662 : în august, secetă mare „căci de săptămîni nu s-a putut semăna” ; la 10 octombrie»
zăpadă neobişnuită - '
1665 : la 1 mai, zăpadă mare în Ţara Bîrsei, pagube mari ; din iunie secetă mare
1667 : la Braşov, în 30 iulie „o ploaie groaznică” ; pagube mari; la 12 septembrie zăpadă mare
1668 : la 4 mai zăpadă mare ; apoi ploi neobişnuite, de durată ; în iulie-august : inundaţii în
Ţara Bîrsei, la 20 octombrie — zăpadă
1669 : „n-a plouat în septembrie, octombrie şi noiembrie” ; „s-a semănat în praf” (în ţinutul
Braşov). '
1670, 12—13 V III: inundaţii la Braşov
1671 la 11 august: „inundaţii în Ţara Bîrsei”, distrugerea recoltei; la 6 noiembrie, zăpadă
mare, „de nu se putea circula cu carele”
1672 : ,,o asemenea secetă, că nu s-a putut măcina . . . . decît cu răşniţele . . . ” (în ţinutul
. Braşov
1673: în septembrie ploi cu furtuni înfricoşătoare, cu grindină (în ţinutul Braşov)
1675 : multe ploi, revărsarea apelor
1678: toamna „n-a mai plouat cîteva luni şi a fost o vreme foarte uscată” ; „s-a semănat
în praf” ; incendii în păduri, „aproape fără excepţii” ; au ars „cele mai mîndre pă­
duri” din Ţara Bîrsei
1682: în luna mai, inundaţii în Transilvania . .
1685 : frigul mare distruge grînele şi fructele ; scumpete mare : la Braşov 1 cîblă de grîu =
6 - 7 fl
1688 : iarnă grea
1689 : grindină mare la Braşov în luna iulie ; inundaţii
11 CLIMA, CLIMATOLOGIA ŞI ISTORIA 441

1691 : la 31 mai „după masa”, o „grindină groaznică” distruge recolta „copacii nu au avut
roade nici în anul următor” ; scumpete şi lipsă de alimente : ,,grosse Mangel und A rm u t"
(datorită şi jafului trupelor imperiale şi a celor ale lui Tököli, n.n.).
1693: „aproape patru ani în şir (deci 1691 — 1693, n.n.) este o mare lipsă de alimente” ; cîbla
de grîu a ajuns la peste 7 fl, fontul de carne la 4 fl 80 d, o măsură de vin la 36—60d.
una de bere la 9 d.
1694 : „inundaţii nemaiauzite”
1695 : „inundaţii catastrofale”
1697 : grindină mare, scumpete ; „oamenii în mare sărăcie”, în provincia Braşov
1699 : în iulie, inundaţii în ţinutul Sibiului, „apele au dus case, animale” ; în septembrie şi
octombrie secetă mare, în ţinutul Braşov*1*16.
. 0 cronologie, şi ea incompletă, de date subiective certe se poate elabora
pe !baza extraselor din izvoarele narative publicate acum un deceniu de
Réthly Antal17. Pentru „Transilvania” — în cazurile în care sursele ce
descriu fenomenul climatic neobişnuit îl plasează în această provincie —
rezultă următorul tablou:
■ a) Ierni aspre, prelungite; ger neobişnuit, zăpadă abundentă; 1503, 1551, 1553, 1559, 1561,
1562, 1563, 1564, 1565, 1566, 1569, 1577, 1579, 1585, 1587, 1589, 1597; 1601, 1 6 0 2 -0 3 ;
1606, 1 6 1 1 -1 2 , 1 6 1 4 -1 5 , 1 6 1 7 -1 8 , 1626, 1633, 1634, 1635, 1641, 1 6 4 2 -4 3 , 16 4 4 -1 6 4 9 ,
1658,- 1660, 1661, 1662, 1683, 1684.
■ b) ploi neobişnuite, excesive : 1501, 1509, 1552, 1598; 1605, 1618, 1641, 1667, 1670,
1691, 1699.
c) Inundaţii : 1501, 1509, 1533, 1538, 1542, 1578, 1580, 1585, 1592, 1594, 1597, 1598;
1605, 1618, 1622, 1635, 1636, 1654, 1694, 1699.
d) Grindină neobişnuită : 1533, 1546, 1564, 1595, 1599; 1608, 1641, 1652.
e) Călduri excesive, secetă : 1503, 1540, 1549, 1560, 1563, 1575, 1581, 1584, 1585, 1586 ;
1607, 1609, 1618, 1636, 1639, 1642, 1697.
f) Foamete, scumpete mare ; 1529, 1534, 1535, 1536, 1585, 1586; 1602, 1603, 1604, 1611,
1621, 1652, 1691

• :■ 16 Tabelul nu este exhaustiv. S-au inclus numai datele din jurnale, anale, cronici lo­
cale sau cronici generale şi în special cele din colecţia Quellen zu r Geschichte der Stadt Brassô,
vol. IV —V II: Chroniker und Tagebücher (114-3— 1867) , tom. I, Braşov, 1903, 647 p. ; t. II
(1392-1851), Braşov, 1909, 833 p. ; t. 111 (154 9 -1 8 2 7 ), Braşov, 1915, 772 p. şi t. IV (1 6 8 4 -
1783), Braşov, 1918, 759 p., passim şi din Georg Kraus, Cronica T ransilvaniei (1608— 1665),
Bucureşti, 1965, 604 p„ passim. Cîteva detalii (pentru anii 1628, 1631, 1682, 1688, 1695 şi 1696
s-au preluat din lucrarea M. Ursuţiu, V iaţa agrară din T ran silvan ia în izvoarele narative în limba
m aghiară din secolul al X V II -le a , (ms. sub tipar în „Terra Nostra” vol, II, 1973). Mulţumim
autoarei pentru bunăvoinţa cu care ni le-a pus la dispoziţie. Unele din datele cronologiei
noastre pot fi găsite şi la M. Topor, A n i ploioşi şi secetoşi în R epublica P opulară Rom ână,
(Bucureşti), 1963, p. 14—16, extrase însă aproape exclusiv din Quellen . . ., tom. I. Depista­
rea informaţiilor din alte izvoare va putea completa tabloul schiţat de noi.
în secolele X V I şi X V II ciuma a bîntuit în Transilvania sau în unele regiuni ale ei în
anii: 1508, 1510, 1520, 1523, 1529, 1530, 1553, 1554, 1555, 1556, 1567, 1569, 1571, 1572, 1573,
1574, 1575, 1585, 1586 (în unele locuri ciuma a durat pînă la 1588) ; 1600, 1602, 1603, 1606,
1621, 1622, 1623, 1633, 1634, 1635, 1636, 1644, 1645, 1646, 1647, 1648, 1654, 1660, 1661,
1662, 1663, 1664, 1676, 1678, 1691. în total 47 de ani, din care 25 de ani în secolul al X V II-
lea (cercetări ulterioare ar putea aduce corective la această cronologie). Apoi, în acelaşi secol,
11 ani de pustiiri provocate de lăcuste. (1603, 1609, 1610, 1611, 1618, 1619, 1690, 1691, 1692,
1693, 1694) (vezi Réthly, op. cit., p. 5 9 —260). Cifrele sînt deocamdată orientative, ele vor
putea fi mai bine precizate după cercetări speciale.
Pentru situaţia demografică, în contextul războaielor dintre turci şi habsburgi, a inva­
ziilor şi a devastărilor, a ruinării gospodăriilor ţărăneşti, vezi St. Pascu, L es sources et les
recherehes démographiques en Roum anie (P ério d e p ré sta tistiq u e) , în „Des Congrès et colloques
d e l’Université de Biège”, vol. 33, Biège, 1965, p. 287 şi 291.
17 Réthly, op. cit., p. 5 9 —260.
442 S. GOLDENBERG 12

O cronologie distinctă se poate stabili pentru oraşele mai importante

ale Transilvaniei :
a) Iern i aspre, prelungite', ger neobişnuit, zăpadă abundentă'. 1502 —3 Braşov, 1509 Cluj,
1516 Braşov, 1524 Braşov, 1556 Sibiu, 1562 Bistriţa, 1565— 66 Satu Mare, Mediaş, Baia
Mare, 1569 Sibiu; 1601 Sighet, Cluj, 1608 Braşov, 1609 Braşov, 1 6 1 3 -1 4 Cluj, 1615 Cluj,
1616 Cluj, 1619 Cluj, 1622 Cluj, 1625 Cluj, 1633 Alba Iulia, 1635 Cluj, Mediaş, 1 6 3 6 -3 7
Cluj, Mediaş, 1638 Cluj, Bistriţa, 1641 Tg. Mureş, 1642 Alba Iulia, 1648—49 Sighişoara,
1653 Cluj, 1654 Cluj, Bistriţa, 1657 Alba Iulia, 1658 —59 Alba Iulia, 1659 Oradea, 1662
Braşov, 1666—67 Sibiu, 1694 Cluj, 1697 —98 Timişoara..
b) P lo i neobişnuite , excesive : 1526 Braşov, 1529 Braşov, 1541 Mediaş, 1551 Timişoara,
1552 Cluj, 1569 Sighişoara, Mediaş, 1578 Turda, 1593 Braşov, 1597 Turda, Sighet,
1598 Oradea, 1599 Tg. Mureş; 1618 Alba Iulia, 1627 Cluj, 1635 Sighişoara, 1636 Cluj, 1641
Alba Iulia, 1643 Sibiu, 1649 Sighişoara, 1654 Sighişoara, Cluj, 1659 Cluj, 1667 Sibiu, 1668
Oradea, 1675 Mediaş, Alba Iulia, 1688 Braşov, 1689 Mediaş, 1691 Oradea, Braşov, 1694 Cluj.
c) In u n daţii : 1501, Braşov, 1526 Braşov, 1529 Braşov, 1533 Sibiu, 1534 Cluj, 1554—55
Tg. Mureş, 1565 Mediaş, 1571 Bistriţa, 1578 Turda, 1580 Bistriţa, 1593 Braşov, 1594 Sibiu,
1598 Sibiu, Alba Iulia; 1605 Braşov, 1607 Tg. Mureş, 1608 Braşov, 1618 Alba Iulia, 1631
Cluj, 1635 Braşov, 1636 Cluj, 1638 Cluj, 1642 Sibiu, 1643 Sibiu, 1647 Braşov, 1651 Âlba
Iulia, 1659 Sibiu, 1662 Baia Mare, Braşov, 1668 Braşov, Tg. Mureş, 1675 Sibiu, 1691 Brasov,
1697 Sibiu, 1698 Sibiu, 1699 Sibiu.
d) G rindină neobişnuită : 1526 Mediaş, 1546 Mediaş, 1562 Bistriţa, 1580 Tg. Mureş, 1590
Mediaş, 1593 Braşov ; 1605 Sibiu, 1607 Mediaş, 1608 Sibiu, 1614 Mediaş, 1615 Braşov, 1634
Sibiu, Braşov, 1636 Mediaş, 1643 Sibiu, 1645 Braşov, 1659 Sibiu, 1681 Sibiu, 1685 Mediaş,
1688 Mediaş, 1697 Cluj.
e) Călduri excesive, secetă'. 1514 Timişoara, 1556 Sibiu, 1566 Sighet, 1580 Tg. Mureş,
1585 Tg. Mureş, 1590 Braşov; 1606 Braşov, 1618 Braşov, 1631 Cluj, 1634 Braşov, 1635
Cluj, 1637 Sighişoara, 1640 Alba Iulia, 1641 Bistriţa, 1661 Cluj, 1668 Bistriţa, 1685 Braşov,
1689 Brâşov, 1694 Braşov.
f) Foamete, scumpete mare-, 1533 Sibiu, 1586 Cluj, Tg. Mureş; 1602 Baia Mare, Alba
Iulia, 1603 Cluj, Tg. Mureş, ' Sibiu, 1622 Cluj, Tg. Mureş, 1625 Cluj, 1631 Cluj, 1635 Cluj,
1637 Sighişoara, 1648 Sighişoara, 1650 Tg. Mureş, 1651 Sighişoara, 1652 Sighişoara, Tg. Mureş.

Cifrele indicate an, în ansamblul lor, un caracter relativ. Căci nu dis­

punem de. informaţii identice sau similare ca valoare pentru întreaga Tran­
silvanie sau pentru toate oraşele ei : pentru unele s-au păstrat cronici sau
anale locale, pentru altele nu s-au păstrat şi anomaliile climatice apar men­
ţionate numai incidental în izvoarele narative ale epocii care, de regulă,
au înregistrat fenomenul climatic neobişnuit, excepţional. în al doilea rînd,
din confruntarea datelor rezultă că fenomenul climatic neobişnuit înre­
gistrat în „Transilvania” nu figurează la unii ani, într-o localitate sau alta
pentru care s-au păstrat însemnări din acei ani. Cu toate acestea, totalurile —
incomplete pînă la efectuarea unui studiu exhaustiv, sînt revelatoare. în
„Transilvania” au fost în secolele XVI şi XVII 37 de ani de ierni grele
prelungite, de ger excesiv ; 11 ani de ploi neobişnuite, 20 de ani de inundaţii,
28 de ani de călduri excesive şi secetă ; 19 ani de foamete şi 8 ani de grindină
neobişnuită. Iar pentru principalele centre urbane (Cluj, Braşov, Sibiu,
Mediaş, Sighişoara, Baia Mare,- Sighet, Timişoara, Alba Iulia, Bistriţa,
Tg. Mureş) : 34 de ani de ierni grele, prelungite, cu ger excesiv ; 28 de ani
de ploi excesive, 33 de ani de inundaţii, 19 ani de călduri excesive şi secetă,
14 ani de foamete şi scumpete mare, 20 de ani de grindină neobişnuită.
Situaţia a fost deosebit de dificilă în secolul al XVII-lea. în oraşele
menţionate ale Transilvaniei sînt înregistrate : 25 de ani de ierni excesive,
17 ani de ploi neobişnuite, 14 ani de grindină neobişnuită, 20 de ani de
13 CLIMA, CLIMATOLOGIA ŞI ISTORIA 443

inundaţii, 13 ani de secetă, 12 ani de foamete şi scumpete (uneori unele

dintre ele au fost sincronice)..Să mai adăugăm şi cei 15 ani de ciumă pen­
tru acelaşi secol şi pentru aceleaşi localităţi sau cei 23 de ani în întreaga
Transilvanie ?
Datele din registrul nostru, ca şi cele din cronologiile prezentate ne-au
servit numai ca „mostre” . Ele confirmă, în ansamblu, concluziile generale
la care s-a ajuns din analiza situaţiei climatice din Anglia, Franţa şi Ger­
mania în aceeaşi epocă, despre o perioadă de climă rece în Europa şi ajută
la o înţelegere mai bună a istoriei Transilvaniei şi, mai ales, a celei din secolul
al XVII-lea, a declinului economic, demografic, condiţionat de declinul
tehnicilor, de legarea de glie şi generalizarea robotei, de fiscalitatea exce­
sivă, de prezenţele politice şi militare străine cu toate consecinţele lor, de
robirea populaţiei (mai ales de către turci şi tătari), de epidemiile periodice ş.a.
Informaţii climatice şe pot găsi şi în relatările călătorilor străini în ţările
române. Un exemplu. în relatarea călătoriei sale prin Ţara Românească
în aprilie 1575, Andrei Taranowski scria : „ în acele părţi domneşte o foamete
atît de mare, încît oamenii se omoară între ei pentru o bucăţică de pîine . . .
Din pricina foametei şi a frigului prea mare . . . ” 18. Deci, o iarnă excesivă,
după o vară secetoasă sau, poate, după inundaţii. Alte surse ar putea pre­
ciza cauza foametei.
Cercetările mai noi (M. Garnier, reluînd şi adîncind concluziile mai
vechi ale lui A. Angot şi, în special, E. De Roy Eadurie )19 au reuşit să
demonstreze cum.se pot controla şi fixa, cu aproximaţie, curbe de tempera­
tură, pe baza datelor privind operaţiile din viticultură, cum se poate elabora
o cronică a perioadelor calde, temperate sau friguroase, pe baza aceloraşi
informaţii. E uri domeniu care ar merita atenţie. Mai ales că în arhivele
din ţară se pot găsi surse suficiente în această direcţie, îndeosebi în re­
gistrele de conturi ale urior instituţii urbane — şi nu trebuie uitat că marile
centre orăşeneşti, de pildă, dispuneau aproape fiecare de un hinterland
viticol. Un exemplu, în acest sens :
DATB ŞI OPERAŢII ÎN VITICULTURĂ (1597)
26 III 1597 - 29 III : aşezarea aracilor
29 I I I - 5. IV : cercuit
9 IV : aşezarea aracilor
9 IV : cercuit
21 V ’ - 3 0 V : săpat
31 V - 1 VI : marcotaj
2 VI - 4 VI : săpat
5 - 6 VI : marcotaj
6 VI : plivit
9 VT: : marcotaj
10 V I : marcotaj
11 VI : plivit şi marcotaj
20 VI - 7 V II : legat
18 Călători străin i despre ţările române, vol II, p. 400—401
19 A. Angot, Etude su r les vendanges en France, în „Annales du Bureau central mété­
orologique en France”, Paris, 1883 ; M. Garnier, Contribution■ de la phénologie à l'étude des
variations climatiques, în ,,La Météorologie”, oct. —dec. 1955; E. Le R oy Ladurie, H istoire du
clim at depuis l'A n M il, cap. II
 444 S. GOLDENBERG 14

7 VII legat şi a doua sapă

14 V II al doilea legat (după o ploaie torenţială, n.n.)
15 V I I - 10 VII a doua sapă şi al doilea legat
24 V II al doilea legat
14 V I I I - 18 V III al doilea legat
19 V III - 22 V III a doua sapă, al doilea legat
23 V III a doua sapă şi legat
25 V III - 28 V III a doua sapă şi al doilea legat
30 V III a doua sapă
5 IX a doua sapă
3 -8 XI tăiat, curăţat
12 X I tăiat
13 X I tăiat, curăţat
14 şi 17 X I tăiat
18 X I tăiat, curăţat
1 9 -2 0 X I acoperit20
Detectarea datelor anuale despre operaţiile principale din viticultură
şi coroborarea lor pe o fază mai lungă, chiar pînă la un secol, ar putea oferi
un tablou aproximativ al condiţiilor meteorologice din perioada dată.
Ne-am limitat la cîteva exemple. De considerăm suficiente, atît pen­
tru a atrage atenţia asupra surselor importante privitoare la clima în trecut,
de care dispun istoricii, cît şi pentru a suscita interes pentru această pro­
blemă. Studiul climei nu va oferi soluţii pentru toate situaţiile. El poate
fi însă un auxiliar care va contribui la o mai bună înţelegere a unor pro­
bleme din trecutul istoric, va confirma sau infirma ipoteze sau constatări
enunţate pe baza studiului izvoarelor ; va permite o mai bună cunoaştere a
condiţiilor în care omul, producătorul direct, a trăit şi a muncit, s-a adaptat
acestor condiţii, cînd favorabile, cînd vitrege, perfecţionînd tehnicile, ame-
liorînd mijloacele de producţie, sporind randamentul lor, lărgind orizontul
său şi asigurînd progresul social. O asemenea investigaţie poate clarifica
influenţa climei reale asupra omului biologic, cît şi asupra omului social.
Asemenea cercetări, situate la frontiera dintre ştiinţele naturii şi ştiinţele
sociale, pot contribui la o mai bună cunoaştere a consecinţelor acţiunii,
pe fundalul sistemului feudal sau capitalist, a unor factori ca : foametea,
consecinţă şi a secetei, a inundaţiilor, a frigului excesiv şi prelungit etc.,
cu implicaţiile ei : deplasări de populaţie, fuga iobagilor, depopularea satelor
(desertae), influenţa asupra unor mişcări sociale etc.; subnutriţia, cu
consecinţele ei, reducerea rezistenţei organismului cronic debilitat, ame-
noreea, favorizarea răspîndirii unor epidemii, a mortalităţii accentuate ;
ele pot stimula studiul bazei alimentare, a geografiei regiunilor alimentare ;
a problemei colonizărilor ; ele pot clarifica aspecte ale istoriei agrare. Ase­
menea investigaţii ar putea aduce precizări interesante şi corective şi în
alte domenii.
Elaborarea unei istorii globale nu mai este astăzi posibilă fără să se
recurgă şi la discipline de frontieră, la studii interdisciplinare. între ele,
şi la studiul climei.
20 Regestrum dom ini D au idu s Iacobini m agistri Xenodochii beatae Elisabethae virgin is
(Registrul spitalului Sf. Elisabeta), în „Socotelile oraşului Cluj” , 1597, f. Primăria Municipiu­
lui Cluj, pachet 7IVII
PROBLEME ACTUAIRE ADE CERCETĂRII DE ISTORIE
ECONOMICĂ ŞI SOCIADĂ ÎN EPOCA MODERNĂ*
DE

A . EGYED

în ultimii ani se observă tendinţe noi pe plan internaţional în metodo­

logia cercetărilor istorice. Da cel de al X lII-lea Congres internaţional de
ştiinţe istorice ţinut la Moscova în 1970 în cadrul secţiei de metodologie,
s-au dezbătut două probleme generale de metodă : 1) raportul între istorie
şi celelalte ştiinţe sociale şi 2 ) posibilitatea folosirii metodelor matematice
şi a calculatoarelor electronice în cercetarea istorică. Faptul că problema
legăturilor istoriei cu celelalte ştiinţe sociale, precum şi metodele noi de cerce­
tare au fost analizate împreună, nu este întâmplător. Tendinţele în ştiinţa
contemporană : diferenţierea şi integrarea impun prin forţa lucrurilor lămu­
rirea locului şi a rolului fiecăreia dintre ştiinţele sociale. O parte a istoricilor
susţin, deşi nu fără anumite rezerve, că metodele noi utilizate în celelalte
ştiinţe sociale pot fi întrebuinţate şi în cercetarea istorică. Este vorba înainte
de toate de metoda cvantificării, ce ar avea menirea de a contribui la mărirea
exactităţii istoriei.
în referatul de faţă, nu putem să avem fireşte.intenţia de a analiza
fenomenele noi ce au apărut în ştiinţa istorică, ci ne propunem doar semna­
larea unora dintre ele.

1
în ţara noastră în etapa actuală de dezvoltare socială, sarcini sporite
se pun în domeniul ştiinţelor sociale şi ale istoriei. Conducerea de partid
cere legarea lor mai strînsă de viaţă, adîncirea spiritului creator. în cuvîn-
tarea sa la Conferinţa cadrelor didactice din 10 noiembrie 1972, secretarul
general al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu a subliniat : ,,Se pune
un accent prea mare pe date şi evenimente istorice mai mult sau mai puţin

* Acest referat a fost citit în cadrul cursurilor de reciclare în sectorul de istorie modernă
a României, a Institutului de istorie şi arheologie Cluj.
446 A. EGYED 2

importante, în dauna unei interpretări . materialist-dialectice şi istorice

a legităţilor care guvernează dezvoltarea societăţii, a rolului maselor po­
pulare în făurirea istoriei, a raporturilor dintre factorii obiectivi şi subiec­
tivi în desfăşurarea evenimentelor istorice”1. Fireşte nu este vorba de vreo
subapreciere a investigaţiilor pentru adunarea de noi documente şi date
istorice care sînt foarte necesare. în faza actuală se pretinde însă întărirea
orientării materialist-istorice şi de ridicare a nivelului de interpretare a
faptelor. în documentele de partid se atrage atenţia asupra necesităţii
„aprofundării perioadei moderne a dezvoltării tării noastre şi îndeosebi
a istoriei contemporane, a României”2. Rezultatele istoriografiei româneşti
din ultimele trei decenii arată în mod convingător că problemelor de bază
ale istoriei moderne (mişcarea revoluţionară de la 1821 şi 1848, Unirea
Principatelor, Independenţa, răscoala din 1907, mişcarea muncitorească)
le-au fost consacrate monografii şi volume de documente precum şi un mare
număr de studii. în mod firesc au rămas însă multe goluri : nu sînt mulţumi­
tor aprofundate istoria dezvoltării economice şi sociale precum şi cea a
culturii. în ceea ce priveşte istoria Transilvaniei problemele de rezolvat
sînt, credem, şi mai mari : în acest domeniu lipsesc cu desăvîrşire publicaţiile
de documente şi în mare măsură şi monografiile.
Problemele care stau în faţa istoricilor nu sînt însă numai de ordin
cantitativ,; istoriografia modernă şi contemporană are de înfruntat greutăţi
deosebite şi în ceea ce priveşte metodologia cercetării. Acest fapt se explică
în mare măsură prin împrejurarea că istoria modernă şi contemporană
sînt ramuri mai tinere ale istoriografiei româneşti. După cum se ştie istoria
veche şi medievistica se sprijină pe un număr mare de ştiinţe înrudite şi
auxiliare (arheologia, numismatica, epigrafia, sigilografia, diplomatica),
fiind relativ bine rezolvată şi critica izvoarelor. Istoricii care se ocupă cu
epoca modernă şi contemporană nu dispun însă de instrumentele de lucru
necesare : nu sînt lămurite problemele ştiinţelor auxiliare, a corelaţiei din­
tre istorie şi celelalte ştiinţe sociale. Din această cauză nu dispun de metodele
adecvate epocii în ceea ce priveşte critica izvoarelor. Ori fără aceasta ştiinţa
istorică are de suferit. Tendinţa ştiinţei istorice de a deveni mai obiectivă,
mai exactă se va putea realiza doar atunci cînd problemele care aparţin
sferei de metodologie vor fi rezolvate în mod pozitiv3.
Pe lîngă cele semnalate mai sus credem că este necesara o mai -bună
organizare a cercetărilor de istorie economică şi socială. Aceasta deoarece
în dezvoltarea istorică din epocile respective relaţiile economice şi sociale
au fost în ultima instanţă, determinante pentru dezvoltarea vieţii politice şi
culturale. Aici avem în vedere dialectica bazei şi a suprastructurii, una din
cele mai mari cuceriri ale marxismului în explicarea dezvoltării istorice.
Oare s-ar putea aborda în mod ştiinţific lupta naţională din Transilvania
în epoca modernă, amploarea şi forţele acesteia, fără a se ţine seama de

1 Nicolae Ceauşescu, Cuvîntarea la consfătuirea cadrelor didactice care predau ştiinţele

sociale în învăţăm întul superior. 10 noiem brie 1972. Bucureşti, 1972, p.9.
2 Idem , p. 14 —15.
3 Cf. P. P u ret, Histoire quantitative et fa it historique. Annales, nr. 1,- 1971. p. 63 —75.
3 PROBLEME ALE CERCETĂRII ISTORIEI ECONOMICE Şl SOCIALE 447

schimbările care au avut loc în baza societăţii la 1848 şi în deceniile urmă­

toare ? Influenţa concepţiei marxiste se extinde şi în cercetarea istorică
din Apus. Istoricii nemarxişti din cercul revistei Annales acordă prioritate
istoriei economice şi sociale. După aprecierea istoricului de la Universitatea
din Dijon, Philippe Ariés, istoria a devenit economică şi socială după revolu­
ţia industrială şi demografică, după explozia demografică4. Este un adevăr
recunoscut de cercetători faptul că în zilele noastre ştiinţa istorică nu se
poate dispensa de cunoaşterea fenomenelor economice, sociale şi demo­
grafice. Excepţie fac doar cele mai conservatoare curente în istoriografia
burgheză contemporană.
Care este stadiul actual al cercetărilor în acest domeniu în ceea ce
priveşte istoria Transilvaniei? în ultimele două decenii cercetătorii au elaborat
un număr de studii cu privire la dezvoltarea agriculturii şi a industriei, cu
privire la starea socială a ţărănimii, a dezvoltării clasei muncitoare. Pe baza
acestor lucrări s-au putut întocmi părţile referitoare la Transilvania din
sintezele mari de istorie (Istoria României, .Din istoria Transilvaniei). Dar
lipsesc aproape cu desăvîrşire monografiile. Despre dezvoltarea capitalis­
mului în agricultura vechii Românii şi istoria ţărănimii s-au scris cel puţin
şase mari monografii (Reforma din 1864, Studii despre dezvoltarea capita­
lismului în agricultură, Problema agrară la sfîrşitul secolului al XIX-lea,
respectiv la începutul secolului al XX-lea, ' Răscoala din 1907, Problema
agrară între 1908—1921), dar una singură despre agricultura din Transil­
vania. Este adevărat că în monografiile amintite s-a rezervat un spaţiu
oarecare istoriei ţărănimii transilvănene; dar cu aceasta problema nu poate
fi considerată ca rezolvată.
Lucrările, studiile de istorie economică şi socială elaborate în ultimii
ani s-ar putea grupa în două categorii : cele care se bazează pe date statistice
şi cele care aduc doar exemple din diferite surse istorice. Ele au valoare
informativă diferită. în mod firesc lucrările care sînt întemeiate pe statis­
tici au o valoare mai mare. în cazul lucrărilor care se întemeiază pe metoda
exemplelor se pune una din cele mai serioase probleme ale cercetării istori­
ce cu privire la epoca modernă şi contemporană, aceea a folosirii presei
din trecut drept izvor istoric. Problema necesită un studiu aparte; de aceea
aici ne vom mărgini să semnalăm doar necesitatea ştiinţelor auxiliare,
a elucidării metodelor la critică a izvoarelor. Căci a lua drept [exacte fiecare
ştire sau informaţie de ziar este o greşală tot atît de gravă ca respingerea
în întregime a materialului documentar istoric-acumulat.în presa vremii.
în această ordine de idei se pune şi problema colaborării mai strînse
dintre istoricii specializaţi în domenii diferite de cercetare. Este o reali­
tate, că ei nu se interesează îndeajuns de problemele comune tuturor
istoricilor : cei care studiază perioade mai vechi manifestă indiferenţă
faţă de problemele de cercetare din epocile mai noi. Earîndullor, aceştia
din urmă nu preiau întotdeauna rezultatele istoriografice ale perioadei
precedente. Situaţia s-ar putea ilustra prin cercetările cu privire la istoria

4 Cf. Ştefan Pascu, Populaţie şi societate, Cluj, 1972, p. 37.

448 A . EGYED 4

ţărănimii : lucrările din perioada modernă încep cercetarea istoriei ţărăni­

mii după 1848 fără a se informa îndeajuns asupra situaţiei de dinaintea revolu­
ţiei. De aceea nu se ştie cu ce moştenire au păşit diferitele pături ale ţărăni­
mii (foşti iobagi, jeleri, ţărani liberi, grăniceri) în era capitalistă. întreaga
„diferenţiere” este pusă pe seama dezvoltării capitaliste de după 1848,
deşi, în realitate, iobagul cu sesie întreagă a continuat să aibă o stare de
ţăran posesor de pămînt, pe eînd jelerii fără pămînt s-au transformat în
proletariat agricol.

2
Din discuţiile purtate mai ales în ultimul deceniu în jurul metodologiei
ştiinţelor sociale reiese că vechea dispută despre caracterul ştiinţific sau
literar al scrierii istoriei se apropie de sfîrşit : se micşorează din ce în ce mai
m ult tabăra acelor istorici care susţin că istoria este o artă, devenind aproape
generală părerea că istoria este ştiinţă. Este simbolic, dar deosebit de semni­
ficativ pentru schimbarea de opinie faptul că muza istoriei, Clio este amin­
tită to t mai rar alături de muza literaturii, Calliope, prima fiind asociată
cu ştiinţa matematică, dînd naştere la noţiunea de Cliomatematică5. Ar
fi o greşală să credem că este vorba de o modă trecătoare : literatura con­
sacrată metodelor noi de cercetare este în creştere ; se preconizează metode
şi tehnici care nu sînt cuprinse în studiile consacrate analizei metodelor
de cercetare istorică scrise acum un deceniu6 sau chiar acum cinci-şase
ani7. Mai mult, au început să se publice lucrări elaborate cu metode şi
tehnici noi8.
Este vorba în primul rînd de metoda istoriei cvantificate9. Fără
îndoială, istoricii au nevoie de expresia cantitativă a fenomenelor econo-
mico-sociale şi culturale. Examinarea unor structuri complexe şi a unui
„volum din ce în ce mai mare de date impune nu numai o concepţie dialec­
tică, dar şi metode şi tehnici corespunzătoare10. Scheme şi modele matema­
tice au fost folosite de mult de clasicii marxism-leninismului la elaborarea
unor lucrări de mare valoare cum sînt volumele II şi III din „Capitalul”11,
precum şi „Dezvoltarea capitalismului în Rusia”12.
în anii din urmă metodele cantitative au cîştigat teren şi în studierea
istoriei. Analiza de corelaţie, analiza factorială, stabilirea gradelor de încre­

5 M ircea M aliţa, Cliomatematica, în Viitorul social, nr. 2/1972.

6 L ’histoire e t ses m éthodes, Encyclopédie de la Pléiade, 1967.
7 Bckerm ann-M ohr, E inführung in das Studium der Geschichte, Berlin, 1966.
8 V. Iyiveanu, C. B utea, L. Asănăchescu, V. ' Medeleanu, C. Moţei, Factorii deter­
m inanţi ai variaţiilor arenzii ţărăneşti la începutul secolului al X X -le a în România, în Studii,
n r. 2 din 1971, p. 307—331; K a tu s Bâszlô, Economic Growth in H ungary D uring the Age
o f Dualism. 1867 — 1918. A Quantative A nalysis, în Studia Historica, nr. 62, 1970.
9 P. Vilar, Pour une meilleure comprehension entre économistes et historiens. ,.Histoire
quantitative” ou êconomêtrie rétrospective ? în Revue historique, 1965, nr. '2.
10 M iron C onstantinescu, Unele observaţii .cu privire la evoluţia ştiinţelor sociale şi
a ştiinţelor matematice. Probleme economice, nr. 5, 1971, p. 32.
*i Ibid.
12 V. B iveanu şi colaboratori, op. cit., p. 307.
5 PROBLEME ALE CERCETĂRII ISTORIEI ECONOMICE Şl SOCIALE 449

dere asupra ipotezelor statistice, prelucrarea datelor statistice pot fi consi­

derate deja drept instrumente de lucru., Cvantificarea cu ajutorul calcula­
torului electronic ajută la găsirea rapidă a datelor necesare care au fost
în prealabil înregistrate pe cartele şi benzi. Aceste metode şi tehnici sînt
superioare de exemplu metodelor de cvantificare tradiţionale utilizate şi în
trecut, în primul rînd datorită faptului, că ele duc la o micşorare a consu­
mului de timp facilitînd creşterea fazei de cercetare creatoare13. Totodată
maşinile electronice ajută şi la descoperirea unor relaţii care nu pot fi sesi­
zate cu vechile metode.
Metoda cvantificării constă (după istoricul bulgar Boşkov) de obicei
din 3 faze : 1) pregătirea datelor şi a programului, 2) efectuarea calculelor
şi 3) interpretarea rezultatelor. Reiese că prima şi a treia fază sînt cele mai
importante. De aici rezultă că maşinile şi metodele matematice nu pot
înlocui omul de ştiinţă; rezultatele dobîndite prin metode matematice depind
de temeinicia investigaţiilor şi de capacitatea istoricului de a grupa şi a
programa cît mai real datele. Aşadar este şi rămîne necesară elaborarea
unor lucrări care aduc în circulaţie date noi şi bine verificate. Pe de altă parte
metoda cvantificării nu poate să facă de prisos metodele vechi, clasice de
cercetare, deoarece unele grupe de informaţii nu pot fi încă prelucrate cu
maşini electronice. Nu este însă mai puţin adevărat faptul că chiar şi la
adunarea informaţiilor se pot întrebuinţa anumite tehnici noi care duc
la scurtarea fazei de pregătire a lucrării. Cele spuse pînă în prezent se referă însă
la partea tehnică propriu zisă, tocmai la latura care ridică mai puţine
probleme. Trebuie să vedem şi părerile celor care au rezerve faţă de posibili­
tăţile adoptării metodelor matematice în istorie. Care este părerea istorici­
lor în legătură cu problema de fond ? Care sînt greutăţile de principiu ?
în ultimul deceniu de cînd între colaboratorii revistei Annales (această
revistă a manifestat un deosebit interes faţă de problemele metodolo­
gice speciale), a început să domine concepţia structuralismului antropolo­
gic, mulţi istorici burghezi au adoptat fără rezerve anumite metode noi
de cercetare ale ştiinţelor sociale. în anii din urmă se pare însă că se schiţează
o nouă cotitură, întrucît se întăreşte curentul care se’ pronunţă pentru
păstrarea independenţei ştiinţei istorice faţă de celelalte ştiinţe sociale. Prin
urmare se aud din ce în ce mai multe voci care scot în evidenţă deosebirile
existente între metodele ştiinţelor sociale şi cele ale istoriei. Fireşte la.această
dispută iau parte şi istorici marxişti din diferite ţări. Unii susţin că ştiin­
ţele sociale lucrează cu metoda sincroniei, iar istoria are nevoie de metoda
diacroniei. Dacă se generalizează metodele de analize sincroniste matema­
tice, alé întrebuinţării maşinilor de calcul, nu va fi posibilă selectarea eveni­
mentelor după anumite criterii, deşi această selecţie constituie o latură
importantă a muncii istoricului. Istoricii cu vederi marxiste atrag atenţia
că există pericolul ca metodele matematice să ducă la predominarea unei
concepţii nedialectice, statice, care nu ţine cont de procesul dezvoltării

18 Mircea M aliţa, op. cit., p. 396 şi R o b ert Faures, Machines et programmes. Quelques
vues-'sur l’utilisation des machines à traiter l ’information en histoire sociale, în L ’histoire
sociale. Sources e t m éthodes. Paris, 1967.

2 9 — Anuarul Institutului de Istorie şi Arheologie

 450 A. EGYED 6

în istorie, ceea ce poate să facă loc unui şematism dăunător. Trebuie deci.
căutate metode care nu duc la despărţirea sincroniei de diacronie, căci
altminteri se pierde din vedere dezvoltarea societăţii, legile care guver­
nează dezvoltarea socială. Dar oricît de numeroase sînt problemele nerezol-
-vate,-m ajoritatea istoricilor recunosc că în ştiinţele sociale sînt utilizate
metode de care istoria nu poate să nu ţină seama.

3
în cele ce urmează aş dori să aduc un exemplu din istoria socială a epocii
moderne în legătură cu necesitatea de a căuta şi aplica noi metode de
cercetare. O problemă relativ intens cercetată din epoca modernă a Transil­
vaniei este istoria ţărănimii. Folosind metodele clasice de cercetare printre
care descrierea ,,empirică” a evenimentelor şi metoda statistică, cercetătorii
au reuşit să elucideze laturi foarte importante ale istoriei ţărănimii : numă­
rul şi ponderea .populaţiei rurale în societate, dotarea cu pămînt şi unelte
agricole, mişcările ţărăneşti şi altele. Trebuie să observăm însă că datele
şi informaţiile sînt de multe ori atît de bogate şi valoric atît de diferite încît
analiza acestora depăşeşte capacitatea de cuprindere a unui cercetător,
în acest caz se iveşte necesitatea întrebuinţării istoriei cvantificate. Pe de
altă parte datorită schimbării opticii prin care privim istoria ţărănimii
în epoca modernă, astăzi dorim să întreprindem cercetări complexe, prin
care se poate elucida modul de viaţă al ţărănimii, schimbările treptate ale
diferitelor laturi şi elemente ale modului de trai, diferitele tipuri de gos­
podării ţărăneşti, producţia agrară şi altele. Este greu de închipuit că o
problemă atît de complexă, ca de pildă modul de trai al ţărănimii transil­
vănene, care se compunea din diferite pături, şi care nu era omogenă şi din
punct de vedere etnic, prezentînd diferenţieri foarte mari pe regiuni (Ardea­
lul istoric, Banat, Crişana, Maramureş), ar putea să fie rezolvată în mod
satisfăcător numai prin metodele vechi. Cercetînd problema modului de
trai, avem de a face cu un fenomen complex, pluridimensional, la alcătui­
rea căruia contribuie multe elemente relativ eterogene unele faţă de celelal­
te (producţia materială, elementele condiţiilor de trai). Modul de trai
cere raportări la comunităţile sociale, respectiv şi la specificul altor moduri
de trai. Este vorba de „corelaţia a o serie de factori”14.
Ne putem da seama ce ajutor ne poate oferi metoda istoriei cvanti­
ficate, transformarea datelor necifrice în cifre care exprimă cantităţi, propor­
ţii, caractere tipice, tendinţe, apoi metoda comparaţiei prin care specifi­
cul începe să prindă contur. Ne putem astfel debarasa treptat de metoda
frecvent utilizată care constă din înşirarea unor exemple pentru ilustrarea
anumitor teze poate preconcepute. în unele cazuri nu este suficientă nici anali­
za cu ajutorul metodelor cvantificării, ci se iveşte necesitatea creării, a
construirii de modele1516. Credem că cercetătorii istoriei ar trebui să acorde
14 Gheorghe T randafir, Categoria sociologică „mod de trai” şi legităţile sociale, în
Probleme economice, n r. 3, 1969.
16 P e n tru perioada feudală cf. Ş tefan Im reh, Unele probleme şi metode noi în cercetarea
istoriei agriculturii feudale, în Terra Nostra II , 1971, p. 261—273.
7 PROBLEME ALE CERCETĂRII ISTORIEI ECONOMICE ŞI SOCIALE 451

o importanţă sporită tocmai „modelării” care relevă posibilităţi, reale în

munca de cercetare. Scopul modelării este acela de a crea baze sigure cer­
cetării ştiinţifice. Modelele pun în evidenţă elementele componente ale
fenomenului real, simulînd realitatea. Modelarea se bazează şi pe studiul
analogiilor în scopul cunoaşterii unui obiect prin intermediul altora. Dorim
să subliniem că cercetătorii marxişti nu acceptă concepţia lui Bévi —
Strauss, căci după el modelul nu trebuie să reprezinte realitatea obiectivă16.
Dimpotrivă, sociologia marxistă susţine că deşi modelul nu este identic
cu originalul, el trebuie să reflecte multilateral realitatea, natura fenomene­
lor (din punct de vedere al locului, timpului, al relaţiilor de producţie şi
altele). Modelul însă nu este lipsit nici de elemente ipotetice şi tocmai în
acest sens depăşeşte categoria tipicului, iar modelarea devine mai complexă
decît tipologia. După istoricul Theodor Schieder noţiunea de tipic este
totdeauna o generalizare a realităţii, apropiindu-se de fapt de conceptul
de legitate. Noţiunea de model e mai largă, mai bogată decît cea de tipic,
întriicît modelul cuprinde mai multe laturi ale realităţii conţinînd şi elemente
ipotetice. în fond modelul constituie o ipoteză de muncă.
Cibernetica şi mai ales teoria informaţiei, a dat posibilitatea ca meto­
da modelării să fie acceptată şi. larg aplicată şi de diferite ştiinţe sociale
(sociologia, psihologia, lingvistica, economia politică). Se pune întrebarea
dacă această metodă se poate întrebuinţa şi în cercetarea istorică. Credem,
că de vreme ce istoricii au căzut de acord că în anumite compartimente
ale istoriei (mai ales la istoria economiei şi cea socială), se poate face un
pas înainte cu ajutorul cvantificării, în ceea ce priveşte cercetarea şi expri­
marea mai exactă a fenomenelor trebuie să se accepte şi metoda modelării.
Aceasta, deoarece modelarea are un rol determinant în metoda cvantifică­
rii, premerge programarea şi prelucrarea cu maşini electronice a materia­
lului istoric. Este o preselecţie analitică a datelor istorice dar şi o primă
grupare după criteriul istoricului care îi adaugă presupuneri şi ipoteze.
Modelul seamănă deci cu originalul, dar nu reprezintă o fotocopie a acestuia,
este o construcţie care încearcă sâ-1 explice (Roland Bathés). într-adevăr
pentru a înţelege un fenomen,, o realitate, cercetătorul trebuie să construias­
că modelul acestuia.
,Se subînţelege că modelele sîrit de mai multe feluri: în funcţie de
scopul; urmărit se pot modela diferite structuri sociale, economice şi chiar
culturale. Din alte puncte de vedere se pot crea modele de tip, de spaţiu
şi altele. Fireşte în timpul' modelării istoricul trebuie să apeleze din nou
la matematică deoarece modelul este exprimat de obicei prin limbajul
matematicii. Sistematizarea în limbajul matematicii a documentaţiei is­
torice va avea avantajul exprimării mai exacte a fenomenului, precum şi
a înţelegerii mai clare a acestora. Fenomenul social, în cazul nostru istoric-
social, devine prin transformarea în modele matematice, apt a fi prelucrat
cu maşini electronice. în plus modelarea face posibilă compararea feno-

u Cf.. Mérei Gyula, Strukturalism us, strukturalista elemzês, m arxiztmts, în P drtt örtêneti
Kôzlemények, 1971, nr. 3, p. 3 —57.
452 A. EGYED 8

menelor şi exprimarea cit mai exactă a asemănărilor şi a deosebirilor dintre

modelele analoage.
Recunoscînd că în anumite domenii ale istoriei pare că va deveni un
instrument-de-lucru de- prim rang, nu trebuie să uităm totuşi că modelarea
are dezavantajul de a se îndepărta de realitatea obiectivă, de fenomenul
studiat. Modelarea matematică simplifică, într-o oarecare măsură viaţa
reală : face abstracţie de detalii, are în vedere doar laturile esenţiale. Toc­
mai din acest motiv, credem că modelarea în ştiinţa istorică trebuie să
fie aplicată alături şi împreună cu alte metode vechi şi noi.

4
Ar fi greu, uneori chiar imposibil de rezolvat ca istoricul să fie în acelaşi
timp matematician, sociolog, etnograf, economist şi specialist în alte do­
menii ; calea cercetării complexe şi a reconstituirii trecutului istoric într-uu
mod mai exact va fi, probabil, alta. în privinţa întrebuinţării metodelor
matematice istoricul trebuie totuşi să-şi însuşească anumite elemente de
bază ale programării şi modelării, dar el va primi în viitor, un ajutor din
partea unei ştiinţe aflate la frontiera dintre istorie şi matematică, Clioma-
tematica, care după părerea profesorului Mircea Maliţa, are şanse tot mai
mari de a fi elaborată17.
în ceea ce priveşte domeniul ştiinţelor sociale, aici se impune necesi­
tatea unei colaborări cît mai strînse între specialiştii diferitelor domenii.
Este cunoscut faptul că toate ştiinţele sociale au ca obiect societatea
omenească. Ele s-au diferenţiat şi se diferenţiază însă după punctul de vedere
din care este privit acest obiect vast. Eăcînd' o clasificare a ştiinţelor
sociale, B.M. Kedrov a stabilit două grupuri mari : cele care studiază
societatea ca un întreg structural, altele care studiază societatea pe laturi
structurale18. Din primul grup fac parte ştiinţele istorice, iar din grupul
al doilea toate celelalte ştiinţe sociale. Pe lîngă acestea au luat naştere aşa
numitele ştiinţe ,,structural—istorice” , care sînt situate între cele două
secţiuni. Este vorba de sociologia concretă şi statistica socială. Alţii conside­
ră că din grupul „întregului structural” fac parte alături de ştiinţele isto­
rice şi sociologia concretă şi statistica socială19. Oricum stau lucrurile,
istoria şi mai ales istoria economică şi socială a epocii moderne şi contempo­
rane, are nevoie de rezultatele şi, într-o anumită măsură şi de metodologia
acestor ştiinţe. Da rîndul lor, aceste ştiinţe nu se pot lipsi de concursul is­
toriei.
H.H. Stahl, în lucrarea sa Istoria şi sociologia atrage atenţia că se
petrece o vădită „sociologizare a istoriei în sens tehnic”20, subliniind şi

17 Mircea M aliţa, op. cit., p. 394—395

18 Cf. B. M. K edrov, Cu privire la clasificarea ştiinţelor sociale, în Revista de filo ­
zofie, nr. 5, 1965 şi Al. B ărb at, Statistica în sistemul ştiinţelor sociale, în Revista de filo ­
zofie, nr. 5, 1970, p. 501 —513. iib t ii i i t .t
19 Al. B ărb at, op. cit., p. 503. P
20 H. H . Stahl, Sociologie „concretă” si istorie, în Revista de filozofie, nr. 4/1968,
p. 390.
9 PROBLEME ALE CERCETĂRII ISTORIEI ECONOMICE Şl SOCIALE 453

procesul invers adică procesul de „istorizare a sociologiei”21. Apropierea

dintre istorie şi sociologie nu poate să ducă însă la pierderea autonomiei lor.
Pe de a o parte fiecare are menirea ei, iar pe de altă parte diferă şi metoda pré-
cum şi felul de a privi obiectul (societatea). Aşa de pildă începînd cu primii
ani ai secolului al XX-lea, dar mai ales între cele două războaie mondiale,
situaţia ţărănimii a fost cercetată atît în vechea Românie, cît şi în Transil­
vania, atît de istorie, cît şi de sociologia rurală. Dar cîmpul de investigaţie
nu s-a suprapus. Istoricii au cercetat istoria ţărănimii pe perioade, în funcţie
de aspectele principale ale dezvoltării, sociologii s-au oprit îndeosebi asupra
mediului, asupra condiţiilor complexe de trai. Istoria oferă aşadar sociolo­
giei latura istorică a problemei (periodizarea, schimbările pe perioade
mari), iar sociologia poate să pună la dispoziţia istoricilor modelul mediu­
lui social în care a avut loc dezvoltarea, schimbările22.
Legăturile dintre istorie şi sociologie pot deveni mai intense, deoarece
domeniile lor de cercetare sînt foarte apropiate. Societatea a fost to t atît
de concretă în trecut, cum este în prezent, cercetarea trecutului este atît
de concretă ,,pe cît este cercetarea prezentului”23. Dar aşa cum s-a subliniat
mai sus — ele nu se confundă : fiecare dintre aceste ştiinţe studiază din
anumit punct de vedere societatea cu metode adecvate, trage anumite
concluzii. Aceste concluzii ale tuturor ştiinţelor sociale, raportate la sfera
întregului — societatea — pot să ofere o viziune de ansamblu atît de nece­
sară explicării prezentului şi a influenţării dezvoltării viitoare a omenirii.
între istorie şi statistica socială există, de asemenea multiple legături.
Statistica încă în faza ei embrionară de dezvoltare a început să studieze popula­
ţiile, viaţa economică, cu alte cuvinte elemente componente ale vieţii so­
ciale. Aşadar, pe cînd statisticile istorice constituie surse ale studierii isto­
riei, ştiinţa statistică a zilelor noastre oferă date precise cu privire la dez­
voltarea societăţii pe perioade mai scurte sau mai lungi, oferă posibilitatea
cunoaşterii statistice a societăţii. Pe baza acestora, istoricii care sînt preocu­
paţi de istoria contemporană, pot descoperi legităţile dezvoltării istorice
în. anumite perioade.
Revenind la problema folosirii metodei statistice, observăm că aceasta
este utilizată încă mai mult de istorici. Pe baza datelor statistice istoricii
stabilesc aspectele cele mai caracteristice ale dezvoltării din punct de ve­
dere statistic. Este însă necesar ca istoricul să nu se mărginească doar la
tragerea anumitor concluzii, legi statistice, ci să le transforme prin prisma
istoricului în legi care explică dezvoltarea istorică. în acest sens metoda
modelării cu ajutorul maşinilor electronice, poate să devină o tehnică
eficientă de cercetare.
O nouă disciplină menită să contribuie şi la ridicarea nivelului exac­
tităţii ştiinţei este demografia istorică. Recentul volum cu titlul Popula­
ţie şi societate (Studii de demografie istorică), sub redacţia profesorului

. 21 Idem , p. 387.
22 Al. B ărbat, op. cit., p. 505 —506.
23 H . H . Stahl, op. cit., p. 390.
454 A. EGYED 10

Ştefan Pascu, demonstrează prin studiile cuprinse, rostul acestei discipline

în explicarea trecutului istoric24. Ba arată rolul activ al creşterii populaţiei
şi face mai inteligibilă istoria generală, în desfăşurarea ei, ca şi în crizele
sale,- uşurează explicarea dezvoltării economice dintr-o ţară sau alta, a
structurii şi organizării societăţii25. După obiectul ei „Demografia se: află
în încrucişarea celor mai diverse discipline ; ea este un punct de joncţiune
a numeroase ştiinţe : istoria şi geografia, sociologia şi psihologia, dreptul şi
economia, lingvistica şi medicina"26. Demografia istorică este o ramură
a ştiinţelor istorice ; ea este strîns corelată cu istoria, economică şi socială,
cu sociologia, ştiinţa statisticii şi altele. Ba poate să contribuie la realizarea
ţelului propus în ultimul timp de ştiinţa istorică de a. deveni mai utilă mai
„concretă" în sistemul, ştiinţelor, de a-şi consolida poziţia în familia ştiin­
ţelor sociale.
în sfîrşit este de dorit reafirmarea legăturilor tradiţionale dintre isto­
rici şi etnografi. Etnografia este strîns legată de ştiinţa istorică, dar şi isto­
ria apelează des la rezultatele etnografiei, ă etnologiei27. Etnografia a apă­
rut din necesitatea de a cunoaşte numărul, structura şi starea materială
a populaţiei, precum şi viaţa ei în forma cea mai originară, a economiei
—totatîtea elemente componente ale vieţii sociale. Obiectul primordial
de studiu al etnografiei, poporul ca entitate socială, éste în acelaşi timp
o principală temă a cercetării istorice. Ocupaţiile de bază şi secundare care
sînt laturi din cele mai importante ale etnografiei sînt studiate cu metode
specifice şi de istorici. Etnografia studiază aşa cum.se ştie aceste probleme
mai concret, „empiric" şi'„în ■vivo", constituind pentru istoric un „labora­
tor’’ pentru a verifica justeţea cunoştinţelor şi tezelor sale parţiale.

. - 5 - 1' : . '
Aşa cum am subliniat mâi înainte, în sistemul ştiinţelor sociale au loc
concomitent două procese : diferenţierea şi integrarea : pe de o parte di­
ferenţierea progresivă a diferitelor discipline între :ele în ceea ce priveşte
obiectul de studiu, iar pe de altă parte integrarea parţială într-un ansam­
blu de procese, metodologice, realizată, mai ales prin intermediul ştiinţelor
de frontieră. Eiecare disciplină studiază aceeaşi. :realitate socială unică,
unitară. Acest întreg poate şi trebuie studiat in părţile-sale, în formele de
mişcare ce se condiţionează reciproc. Tr. Herseni formulează această aserţi­
une astfel: „Se conturează tot mai mult.ideea că. obiectul tu tu ro r.ştiinţe­
lor sociale, fiind acelaşi, viaţa. socială, .deosebirea dintre diferitele moduri
de a aborda ştiinţific este secundară, esenţială, esté cunoaşterea cît mai

21 Cf. ■ Ş tefan • Pascu, op. ■ cit. '■ ■ •' 1 *

25 Idem , p. 7 ; cf. şi Pierre: Guillaume ^ -J e a n -P ie rre Ppussou, Démographie historique.
Paris; 1970. ■ . .
26 Idem , p. 9.
27 P . Redlich, Die Ethnographie. V. Eckerm ann-M ohr, op. cit., p. 137 — 138;
H . H . S tah l — I. D onat, Etnografie şi istorie, în Revista de etnografie. şi folclor, n r. 1,
1966; Şt. Pascu, Etnografie şi istorie, în A n u a ru l M uzeului etnografic al Transilvaniei,
Clnj, 1959-1961. . : . .
11 PROBLEME ALE CERCETĂRII ISTORIEI ECONOMICE Şl SOCIALE 455

exactă cu putinţă a realităţii social-istorice, aşa cum este ea” . Merită a fi

subliniată părerea că majoritatea istoricilor se pronunţă pentru colabora­
re dintre ştiinţele sociale.
Rămîne însă în continuare obiect de discuţie felul în care ştiinţele
sociale se leagă unele de altele. Fără îndoială : această colaborare în prezent
atît de sporadică şi nesistematică, va deveni o utilitate permanentă atunci
cînd se va ajunge la elaborarea unei metodologii ştiinţifice aplicabile, cel
puţin în parte de toate aceste ştiinţe sociale în sfera lor specifică de cerce­
tare. Căci atunci transpunerea într-un limbaj istoric a principalelor rezul­
tate a cercetărilor statisticii istorice, a demografiei istorice, a sociologiei,
etnografiei, a ştiinţei agrare, a geografiei istorice va avea o bază obiec­
tivă exprimată şi cantitativ, cu modele matematice.
Totodată nu se poate trece cu vederea că istoricii specializaţi în diferite
epoci şi domenii au şi ei de rezolvat multe probleme comune. Ar fi neapă­
rat necesară colaborarea şi organizarea de dezbateri între specialiştii
diferitelor epoci, care însă studiază aceleaşi probleme : istoria economiei,
a agriculturii, industriei, istoria socială : ţărănimea, clasele dominante şi
altele. Astfel de discuţii ar putea contribui tocmai la elaborarea celor mai
potrivite metode de cercetare.
în ceea ce priveşte istoria economică şi socială din epoca modernă
şi contemporană, acestea ar avea neapărat de cîştigat dacă cercetările
de plan local şi mai ales regional ar primi un caracter mai sistematic, organi­
zat. Aceasta deoarece între diferitele părţi ale Transilvaniei în înţelesul
actual al acestei noţiuni nu numai mediul natural, dar în trecut şi condiţiile
istorice erau de multe ori deosebite : cu totul alta este calea dezvoltării
agriculturii în Banat, decît în teritoriile fostelor regiuni de graniţă din
Ardeal28. Sau un alt exemplu : ţărănimea din Cîmpia Ardealului era în pri­
mul rînd producătoare de cereale, pe cînd cea din munţi era crescătoare
de vite. în funcţie de aceasta difereau obiceiurile, modul de viaţă a locui­
torilor din diferite zone. Dar şi în cazul cercetărilor locale, regionale colabora­
rea între cercetătorii diferitelor ştiinţe sociale (şi exacte) este absolut necesa­
ră. în acest caz cercetarea regională ar putea contribui la dezvoltarea dife­
ritelor ştiinţe, dar ar putea să fie de folos şi ştiinţei planificării, care ela­
borează jaloanele dezvoltării judeţelor şi localităţilor. De altfel cercetarea
realităţilor sociale serveşte la elaborarea liniilor directorale de dezvol­
tare a diferitelor zone. în acest scop au fost constituite comitetele de prog­
noză a dezvoltării social-economice şi culturale la nivelul diferitelor jude­
ţe cît şi la scara întregii ţări. Aceste organisme au obligaţia de a ţine seama
de datele prezentate de diferitele ştiinţe sociale în cadrul adoptării decizii­
lor. în felul acesta corelarea eforturilor diferitelor ramuri ale ştiinţelor
sociale îşi găseşte aplicarea practică în dezvoltarea planificată a ţării.

28 E gyed Âkos, A tdjtôrténeUrds néhdny kérdése, în K orunk, nr. 12, 1970.

 IMPORTANŢA FONDURILOR ARHIVISTICE DOCARE
PENTRU STUDIUL ISTORIEI CONTEMPORANE A
ROMÂNIEI*
DE

IO AN CI CALĂ

Concentrarea eforturilor de peste două. decenii şi jumătate ale istorici­

lor din ţara noastră asupra cercetării sistematice a principalelor aspecte
ale istoriei patriei s-a soldat cu un bogat bilanţ de realizări, care fac astăzi
mîndria patrimoniului culturii noastre socialiste.
Aceste realizări, care înseamnă un mare pas înainte în dezvoltarea
ştiinţei istorice româneşti, reprezintă, în primul rînd, un rezultat al situării
istoricilor noştri pe poziţiile ştiinţifice ale marxism-leninismului. Subliniind
importanţa acestui fapt, Secretarul general al Partidului Comunist Român,
tovarăşul Nicolae Ceauşescu, arată : „Interpretarea ştiinţifică, obiecti­
vă a evenimentelor social-politice în toată complexitatea lor poate fi fă­
cută numai în lumina materialismului dialectic şi istoric, cea mai inaintată
concepţie despre lume şi viaţă. Pe această bază putem aprecia în mod just
drumul lung şi greu străbătut de forţele revoluţionare şi progresiste ale
poporului, evoluţia clasei muncitoare de la naştere şi pînă la transformarea
ei în clasă conducătoare a societăţii, în principala forţă socială a naţiunii
socialiste, glorioasa istorie a Partidului Comunist Român”*1.
Indicaţiile de o deosebită valoare teoretică pentru toţi istoricii jalo­
nează, în acelaş timp, principalele probleme spre care trebuie să-şi îndrepte
investigaţiile cercetările istorice contemporane : forţele revoluţionare,
progresiste, în frunte cu proletariatul şi partidul său de avangardă, tratate,
bineînţeles, în contextul vieţii economice şi sociale generale a ţării.

* Comunicare p reze n ta tă în anul 1970 la sesiunea com em orativă înch in ată aniversării
a 50 de ani de la înfiinţarea A rhivelor S ta tu lu i din Cluj.
1 Nicolae Ceauşescu, Partidul Comunist Român — continuator al luptei revoluţionare
şi democratice a poporului român, al tradiţiilor mişcării muncitoreşti şi socialiste din România,
în „R om ânia pe drum ul desăvîrşirii construcţiei socialiste” , vol. 1, Bucureşti, E d itu ra poli­
tică, 1968, p. 336.
458 r. c ic a l a 2

Realizările obţinute de istoriografia română marxistă şi în aceste direcţii

reprezintă însă un rezultat al lărgirii bazei de informare, prin atragerea
în sfera investigaţiilor istorice a unor izvoare pe care problematica îngustă
din trecut le-a scăpat din vedere. Este vorba, în primul rînd, de fondurile
arhivistice referitoare la perioada contemporană din istoria patriei, perioa­
dă care nici nu a preocupat în mod deosebit pe istoricii din trecut.
Invocînd lipsa unei perspective istorice, necesară chipurile pentru
o deplină „obiectivitate”, istoricii perioadei dintre cele două războaie mon­
diale, chiar dacă au luat în discuţie problemele. contemporane, au omis
cele mai importante aspecte ale relaţiilor sociale şi politice, mărginindu-se
cel mult, de exemplu, la constatarea luptelor social-politice ale clasei munci­
toare. Interpretîndu—le de pe poziţiile claselor dominante, istoricii burghezi
căutau, atunci cînd nu puteau să treacă sub tăcere asemenea evenimen­
te, să demonstreze „incapacitatea” mişcării muncitoreşti şi a Partidului
comunist de a juca vre-un rol în istoria României.
Pentru a reconstitui în mod corespunzător adevărului istoric formele
vieţii economice, social-politice şi culturale din perioada contemporană
a patriei, istoricii marxişti au avut de rezolvat nu numai sarcina deosebit
de dificilă de a umple golurile, izvorîte din concepţiile greşite care au
stat la baza cercetării istorice din trecut sau de a da interpretarea riguros
ştiinţifică unor evenimente studiate deja şi tratate doar unilateral său
falsificate ca interpretare — aşa cum e cazul cu numeroase fapte din trecu­
tul mai îndepărtat — ci, în primul rînd, de a extinde aria de cercetare asupra
unei perioade istorice care de fapt nici nu făcea obiectul istoriografiei româ­
neşti de pînă la eliberare.
Misiunea de a cerceta şi a lămuri procesul şi direcţiile de dezvoltare
a societăţii româneşti contemporane a revenit istoriografiei noastre mar­
xiste de după eliberarea ţării. Interpretînd faptele de pe poziţiile clasei
muncitoare — singura interesată în dezvăluirea legilor obiective ale dez­
voltării sociale — istoriografia marxistă era chemată să dea cheia înţele­
gerii procesului de dezvoltare a societăţii contemporane româneşti.
Extinderea ariei de cercetări asupra acestei noi perioade din istoria
patriei noastre şi aprofundarea realităţilor acestei epoci, deosebit de com­
plexă şi bogată în evenimente — cuprinzînd maturizarea şi dispariţia orîn-
duirii vechi capitaliste şi triumful ofînduirii noi socialiste pe meleagurile
patriei noastre — presupune, pe lîngă situarea cecetătorilor pe poziţii
ferme marxist-leniniste, o lărgire sistematică a bazei de documentare.
Eără cunoaşterea izvoarelor inedite, în primul rînd a fondurilor arhivis­
tice, păstrate prin grija şi munca migăloasă a arhiviştilor, ar fi imposibilă
înţelegerea ştiinţifică a istoriei contemporane.
Nu poate fi trecut, desigur, cu vederea faptul că, spre deosebire de
fonduri arhivistice vechi, care au fost conservate de-a lungul secolelor prin
grija cărturarilor înaintaşi, fondurile arhivistice contemporane au avut
uneori o soartă mai vitregă. Multe din ele au fost triate de oameni fără o
pregătire de specialitate sau au fost descompletate prin scoaterea din fon­
duri a documentelor originale şi trecerea lor în alte arhive, la care se mai
3 IM PORTANŢA FONDURILOR ÀRHIVIST1CE LOCALE 459

adaugă şi faptul că unele fonduri mai zac sub colbul vremurilor nefiind
prelucrate ştiinţific, ceea ce le face inaccesibile cercetării. Cu toate acestea,
prin grija din ultimii ani pe care Arhivele Statului au acordat-o conservă­
rii şt prelucrării fondurilor de arhivă contemporane, cercetătorul are as­
tăzi posibilitatea de a face investigaţii mult mai temeinice pentru studie­
rea fenomenelor vieţii economice şi social-politice lccale. Pe această cale
se crează posibilitatea elaborării unor lucrări monografice de istorie locală,
care să stea, la rîndul lor, la baza elaborării unor lucrări generale de sinteză
privind istoria contemporană a patriei.
în această direcţie, fondurile arhivistice ale festelor prefecturi şi pri­
mării, inspectorate industriale, inspectorate ale muncii, camere de indus­
trie şi comerţ, camere agricole ş.a. constituie pentru cercetători un izvor
de o inestimabilă valoare şi bogăţie documentară. Exemplificările asupra
unor probleme din această comunicare, cit şi generalizările făcute asupra
importanţei fondurilor arhivistice locale, se bazează pe studii mai înde­
lungate ale unor asemenea fonduri din mai multe judeţe din Transilvania
şi Banat, cum sînt Arhivele Statului din Cluj, Turda, Dej, Timişoara, Lu­
goj, Caransebeş ş.a.
Supuse unei analize temeinice, sursele istorice din arhivele locale per­
mit nu numai întregiri, dar şi dezvoltări în direcţii esenţiale pentru înţele­
gerea ştiinţifică a unei perioade atît de complexe cum este istoria contem­
porană. Pornind de la o asemenea bază documentară temeinică, în care,
după cum am mai arătat, arhivelor locale le este rezervat un loc impor­
tant, istoriografia noastră marxistă a adus, şi mai poate aduce încă, con­
tribuţii substanţiale în reliefarea rolului maselor populare, în frunte cu prole­
tariatul, care au constituit factorul decisiv în toate compartimentele vieţii
economice şi social-politice şi în toate momentele cheie ale epocii contem­
porane.
Astfel, dacă numeroase lucrări din istoria contemporană apărute,
avînd la bază o amplă documentare din arhivele centrale, au elucidat as­
pecte importante privind locul, atitudinea şi rolul pe care Partidul Comu­
nist Român, în calitatea sa de partid revoluţionar al clasei muncitoare,
1-a avut în mersul evenimentelor istoriei contemporane a ţării, cercetarea fon­
durilor arhivistice locale vine să aducă o contribuţie de seamă la înţelegerea
influenţei pe care linia politică iniţiată şi elaborată de Partidul comunist
a avut-o în rîndurile maselor muncitoare de pe întreg cuprinsul ţării. Reflec­
t e d adeziunea maselor largi populare la politica partidului ' comunist de
apărare a intereselor fundamentale, sociale şi naţionale, ale poporului, ale
ţării, cercetarea arhivelor locale ne dă tabloul concret şi veridic, pe plan
naţional, a ceea ce a însemnat rolul proletariatului, al poporului muncitor,
a forţelor sale revoluţionare, progresiste şi patriotice, în frunte cu Parti­
dul Comunist Român, pentru înfăptuirea transformărilor revoluţionare
şi asigurarea mersului înainte al societăţii româneşti în perioada contempo­
rană. Prin aceasta, cercetarea fondurilor arhivistice locale a căpătat o
importanţă deosebită pentru confirmarea tezei generale, valabile şi pentru
epoca contemporană, ca pentru întreaga istorie, că : „Toate momentele
I 460 I. C IC A L A 4

importante din viaţa patriei noastre sînt legate de lupta maselor, a între­
gului popor — motorul progresului social, adevăratul făuritor al istoriei
României”2.
în numeroase studii s-au putut aborda, prin cercetarea arhivelor
locale, cele mai diverse aspecte legate de lupta revoluţionară a maselor munci­
toare din diferite colţuri ale ţării şi în cele mai importante etape ale istoriei
contemporane, cum sînt cele referitoare la avîntul revoluţionar din anii
1917—1921, cînd masele populare au adus o contribuţie de seamă la
înfătuirea, prin lupta lor, a dezideratului de veacuri al poporului român,
desăvîrşirea unităţii statale, iar proletariatul a reuşit, printr-un adînc
proces de clarificare ideologică şi politică să transforme partidul socialist
în Partidul comunist ; de asemenea, numeroase lucrări au evidenţiat con­
tribuţia maselor muncitoare la efortul de refacere şi apoi de dezvoltare
a economiei României, cît şi la lupta clasei muncitoare, a forţelor progre­
siste, împotriva exploatării şi asupririi, pentru libertate şi progres social
şi pentru apărarea şi păstrarea independenţei şi suveranităţii naţionale,
ameninţate de pericolul intern şi extern al fascismului.
Merită subliniată, de asemenea, importanţa fondurilor arhivistice
ale întreprinderilor, completate cu fondurile inspectoratelor industriale
şi cu alte fonduri economice, care aduc o contribuţie, deloc de neglijat,
la confirmarea tezei că înfăptuirea unităţii statale în 1918 ,,a realizat ca­
drul naţional şi social-economic pentru dezvoltarea mai rapidă a forţelor
de producţie”3. Datorită legilor obiective ale dezvoltării societăţii, precum
şi efortului naţional al poporului şi luptei necurmate a forţelor sociale avari-'
sate, economia României a cunoscut în perioada interbelică un proces
de intensificare a industrializării capitaliste. Fondurile arhivistice locale
vin să confirme, cu date şi fapte concludente, marele efort naţional pe
care poporul român l-a depus pentru a infringe condiţiile vitrege şi a asigura
în continuare condiţiile necesare propăşirii şi dezvoltării societăţii româneşti
pe noi trepte ale progresului şi civilizaţiei umane.
Acţiunile revendicative muncitoreşti, greve şi alte forme variate de
luptă a proletariatului, sînt viu ilustrate în fondurile arhivistice locale,
îndeosebi în rapoartele confidenţiale ale diferitelor autorităţi asupra stării
de spirit a populaţiei. Cercetarea acestor fonduri pune în adevărata lumină
semnificaţia şi însemnătatea pe plan naţional a luptelor revoluţionare ale
maselor muncitoare pentru asigurarea progresului societăţii româneşti
în perioada dintre cele două războaie mondiale.
Pe linia aprofundării şi înţelegerii rolului pe care masele muncitoare
l-au avut în dezvoltarea ţării în epoca contemporană, un loc de seamă trebuie
acordat şi maselor de ţărani, care formau majoritatea populaţiei ţării.
Condiţiile de viaţă şi lupta continuă a ţărănimii pentru o viaţă mai bună
sînt prezente într-o arie amplă de documente din arhivele locale, îndeosebi
în fondurile agricole ale fostelor prefecturi. Arhivele judeţelor reflectă,
în bună măsură, complexa problemă agrară, care în perioada dintre cele

2 Ibidem , p. 336 - 337.

3 Ibidem , p. 350.
 \
IM PORTANŢA FONDURILOR ARHIVISTICE LOCALE 461

două războaie mondiale a cunoscut profunde transformări. Astfel, se poate

urmări evoluţia structurii proprietăţii funciare, care, după reforma agrară,
impusă de lupta revoluţionară a ţărănimii pentru pămîntul muncit de
secole, a cunoscut un proces de adinei schimbări. Ilustrînd aceste schim­
bări, documentele arhivelor judeţene reflectă faptul că reforma agrară
a căpătat dimensiunile unei transformări de amploare, care a dus la micşo­
rarea considerabilă a suprafeţelor agricole deţinute de marea proprietate
funciară şi la obţinerea de către ţărănime a unei bune părţi din pămîntul
expropriat. Prin aceasta documentele arhivistice oglindesc de fapt pe plan
naţional rolul pe care reforma agrară din 1921 l-a avut pe linia progresu­
lui social din ţara noastră, prin slăbirea poziţiilor celei mai reacţionare
forţe, moşierimea. în acelaşi timp, cercetarea fondurilor arhivistice locale
referitoare la reforma agrară scoate în evidenţă faptul că ea s-a înfăptuit în
condiţiile unei continue ascuţiri a contradicţiilor sociale, aplicarea ei în
practică fiind un proces anevoios şi de lungă durată, ceeace a determinat
şi o clarificare a raporturilor de clasă la sate şi a ajutat la apropierea ţără­
nimii de proletariat, clasa care s-a situat pe cele mai ferme poziţii de apă­
rare a intereselor ţărănimii. Materialul documentar existent în arhivele
judeţene oglindeşte nu numai lucrările de expropriere, măsurători, parce­
lări şi împroprietăriri, dar şi aspecte ale luptei ţărănimii pentru înlăturarea
ilegalităţilor la care au recurs autorităţile burghezo-moşiereşti locale şi
îndeosebi pentru urgentarea lucrărilor de aplicare a reformei agrare con­
form legii.
Fondurile arhivistice locale consemnează şi o serie de amănunte, semni­
ficative însă, privitoare la condiţiile de viaţă ale maselor populare în tim ­
pul regimului capitalist, permiţînd astfel cercetătorului să ilustreze tabloul
general al tendinţelor de guvernare a claselor exploatatoare. Astfel, de exem­
plu, numeroase documente din arhivele judeţene şi orăşeneşti reflectă evolu­
ţia preţurilor la produsele de primă necesitate şi evoluţia salariilor oameni­
lor muncii, din comparaţia cărora iese în evidenţă creşterea continuă a
decalajului între preţuri şi salarii, în detrimentul acestora din urmă, ilus­
trînd astfel intensificarea continuă a exploatării maselor muncitoare.
Desigur, contextul unei comunicări nu permite o prezentare mai de­
taliată a fiecărei probleme din istoria contemporană a ţării pe care o ilus­
trează fondurile arhivistice locale. Ne mărginim deci la cele mai importante,
iar exemplificările concrete urmăresc doar să sublinieze importanţa unor
documente pentru lămurirea principalelor aspecte ale problemelor care
frămîntau societatea românească a vremii.
. Prin bogăţia materialului documentar al fondurilor arhivistice locale
ale Arhivelor Statului, care furnizează date concrete despre viaţa şi lupta
maselor populare de pe întreg cuprinsul ţării, acestea sînt indispensabile
cercetătorului de istorie contemporană pentru elaborarea unor studii,
care să constituie o bază pentru' alcătuirea de lucrări monografice, menite
să contureze tabloul veridic, ştiinţific al perioadei dintre cele două războaie
mondiale. I ■ i
Se ştie că în această perioadă, în viaţa politică a ţării, paralel cu creşterea
influenţei cercurilor monopoliste reacţionare, s-a accentuat procesul de
462 I. CICALA 6

lichidare a democraţiei burgheze, de restrîngere a drepturilor şi libertăţilor

cetăţeneşti. Acest lucru se reflectă cu multă claritate şi în fondurile autori­
tăţilor locale ale puterii de stat, în deosebi în atitudinea unor autorităţi
faţă de creşterea pericolului întern şi extern al fascismului. |j ;
în acelaşi timp însă, fondurile arhivistice locale consemnează şi rever­
sul situaţiei şi anume, intensificarea mişcării antifasciste a poporului român,
care va culmina cu insurecţia naţională antifascistă armată din august
1944. Faptul că Partidul Comunist Român, exprimînd interesele vitale
ale poporului, ale ţării, a militat activ pentru unirea tuturor forţelor democra­
tice şi patriotice ale poporului în apărarea independenţei şi suveranităţii ţării,
a determinat în deceniul al patrulea o întărire a influenţei clasei muncitoare
în viaţa politică a ţării. Arhivele locale care conţin rapoarte detaliate asupra
stării de spirit a populaţiei, atestă o îngrijorare crescîndă a acestora faţă
de pericolul fascist şi totodată o creştere a combativităţii oamenilor muncii,
în frunte cu comuniştii. în timpul şi spre sfîrşitul dictaturii regale acest
lucru este deosebit de amplu documentat de diferite fonduri arhivistice.
Sînt concludente, de exemplu, rapoartele confidenţiale ale autorităţilor
dictaturii regale din Banat, care vorbesc nu numai de o creştere a spiritu­
lui de îngrijorare în rîndurile maselor, dar şi de o intensificare a acţiunilor
de rezistenţă antifascistă, în fruntea cărora se situau muncitorii comunişti.
Astfel, un raport al rezidentului Ţinutului Timiş, adresat Ministerului de
Interne, consemnînd starea de nemulţumire a populaţiei din judeţul
Caraş-Severin şi de îngrijorare în faţa pericolului fascist, arăta că: „Singuri
comuniştii sînt pe cale de organizare, ce se face prin propagandă de la om
la o m .. .”4, iar un raport din 27 august 1940 al autorităţilor poliţieneşti,
adresat rezidentului Ţinutului Timiş, vorbind despre situaţia din Reşiţa,
consemna că: „cercurile comuniste din acel oraş sînt foarte îngrijorate de
ascensiunea mişcării hitleriste din acea localitate şi în urma unei consfă­
tuiri secrete a celor mai de încredere comunişti, s-a ajuns la concluzia că
guvernul român a scăpat frînele din mînă, lăsînd ţara la discreţia puteri­
lor Axei” 5. Este o confirmare, fără putinţă de tăgadă, că Partidul Comunist
Român a reprezentat singura forţă politică clarvăzătoare, care a prevăzut
mersul evenimentelor şi s-a străduit să mobilizeze poporul pentru a face
faţă pericolului fascist.
în acelaşi timp, studierea unor asemenea fonduri arhivistice, care
demonstrează o stare de spirit net antifascistă a unor largi pături ale
populaţiei din ţara noastră, contribuie la punerea în lumină a unui
adevăr istoric de mecontestat, că, majoritatea covîrşitoare a popo­
rului român, nu a avut nimic comun cu dictatura militară-fascistă
instaurată la scurt timp şi care a subordonat ţara Germaniei hitleriste,
pe baionetele căreia se sprijinea, ducînd ţara în pragul unei catastrofe naţio­
nale.
Prin cercetarea fondurilor arhivistice locale din această perioadă se
aduce o contribuţie deosebit de valoroasă la cunoaşterea amploarei pe care*6

4 A rhivele S ta tu lu i Tim işoara, fond nr. 128 „Ţ in u tu l Tim iş”, dosar nr. 31/1940, f. 1.
6 Ibidem , f. 876.
7 IMPORTANŢA FONDURILOR ARHIVISTICE LOCALE 463

a :luat-o lupta maselor populare, a muncitorilor din uzine, a ţăranilor de pe

cuprinsul întregii ţări, şi în general, a tuturor forţelor sănătoase, patriotice
a-le naţiunii, în frunte cu comuniştii, împotriva dictaturii militare fasciste
şi a cotropitorilor hitlerişti. Numeroase studii de istorie locală apărute
pînă în prezent au demonstrat acest adevăr, dar nu putem totuşi spune
că au fost scoase la lumină toate documentele care se află în diferite fonduri
arhivistice de pe cuprinsul ţării .
; Un bogat material documentar din arhivele locale referitoare la jud.
Gluj, de exemplu, atestă, încă din primele zile ale instaurării dictaturii
militare fasciste, o ascuţire a contradicţiilor sociale, care s-au profilat pe
fondul general al vieţii social-politice din ţară, dar au îmbrăcat şi o formă
mai ascuţită datorită existenţei aici a numeroşi refugiaţi din teritoriile
ocupate de Ungaria horthistă. Astfel, de exemplu, documentele consem­
nează că în teritoriile ocupate din nordul Ardealului ,,se observă o agitaţie
foarte mare în rîndurile muncitorilor. . . datorită pe de o parte crizei economice
ce bîntuie în acel teritoriu, iar pe de altă parte propagandei desfăşurată
de elementele comuniste'’6, dar în acelaşi timp şi pentru judeţul Cluj-Turda
se consemnează că : ,,în ultimul timp starea de spirit a populaţiei s-a înrău­
tă ţit foarte mult. .. nemulţumirea şi îngrijorarea se observă în toate stra­
turile sociale”, acestea ,,revărsîndu-şi indignarea lor în primul rînd împotriva
statului” 67. De asemenea, autorităţile locale ale dictaturii militare fasciste
sînt nevoite să recunoască în rapoartele lor confidenţiale că în rîndurile
populaţiei domnea o ură înverşunată împotriva sprijinitorilor acestui regim,
armatele hitleriste, consemnînd că ,,se remarcă o aversiune a unei bune
părţi din populaţia română faţă de germani” 89. Şi aici, ca şi în alte regiuni
ale ţării documentele consemnează că în fruntea luptei de rezistenţă anti­
fascistă s-au situat muncitorii comunişti, arătînd de exemplu că la Industria
Sîrmei s-a observat : , ,în rîndul muncitorilor o vie propagandă comunistă,
ceeaee agită mult spiritele” 8. Am spicuit aceste cîteva exemple care demon­
strează că cercetarea fondurilor arhivistice locale poate aduce încă substan­
ţiale contribuţii la cunoaşterea momentelor hotărîtoare din istoria contem­
porană a poporului român şi la o înţelegere mai profundă a acestor momente.
Numai pe o bază documentară cît mai largă şi complexă, care să cu­
prindă întreg teritoriul ţării, referitoare, de exemplu, la lupta antifascistă
a poporului român, poate fi înţeleasă pe deplin şi politica Partidului Comu­
nist Român, care a iniţiat şi organizat, tocmai pe baza cunoaşterii realităţi­
lor din ţară, insurecţia naţională armată antifascistă din vara anului 1944.
Targa adeziune a întregului popor român la acţiunile iniţiate de Partidul
comunist a şi constituit cauza succesului unei asemenea cotituri epocale
în istoria poporului român.

6 Arhivele S tatu lu i T urda, fond „P refectu ra ju d e ţu lu i Turda-A rieş" p ac h e t n r. 33/

1943, dosar nr. 3673, doc. nr. 567 din 21 dec. 1942.
7 Ibidem , doc. nr. 13515-S /1943.
8 Ibidem , dosar nr. 4843, doc. nr. 484 din 5 iunie 1943.
9 Ibidem , dosar nr. 5851/1943, doc. n r. 547 d in 25 februarie 1943.
 /
/
/

464 Ï. ClCALÄ

în acelaşi timp, cercetarea fondurilor arliivistice locale, prin contri­

buţia pe care o aduc la cunoaşterea evenimentelor de pe întreg cuprinsul
ţării, ajută pe cercetătorii noştri să aprofundeze, de pe poziţii marxiste,
legile dezvoltării sociale în condiţiile concrete ale patriei noastre şi pe aceas­
tă bază să concretizeze mai bine raportul dintre general şi particular în
dezvoltarea istorică, pentru a pune în lumină trăsăturile specifice ale
dezvoltării României în contextul evenimentelor istoriei universale. Sînt
deosebit de concludente în acest sens documentele din arhivele amintite,
care atestă o strînsă legătură, de exemplu, între starea de spirit a populaţiei
din judeţele periferice ale ţării şi evoluţia evenimentelor internaţionale
în preajma dezlănţuirii celui de al doilea război mondial, cît şi legătura
între intensificarea luptei antifasciste din aceleaşi judeţe, ca o reacţie la
propaganda fascistă întreprinsă de elemente subordonate Germaniei hi-
tleriste.
Un întreg complex de probleme, a căror analiză temeinică, ştiinţi­
fică presupune o atentă cercetare a fondurilor arhivistice locale, ridică
perioada de trecere de la capitalism la socialism pe teritoriul patriei
noastre, îndeosebi anii 1944—1947. Pentru [această perioadă, în care
s-a dat lupta decisivă pentru cucerirea deplină a puterii politice de
către proletariat şi aliaţii săi, cercetarea fondurilor arhivistice locale vine
să confirme un adevăr istoric de necontestat asupra rolului hotărîtor jucat
de forţele democratice interne, mobilizate de Partidul Comunit Român,
în rezolvarea problemelor de bază ridicate de mersul obiectiv al societăţii
româneşti pe drumul deschis de victoria insurecţiei naţionale antifasciste
armate din august 1944. Documentele scot în evidenţă faptul că toate pro­
blemele cheie ale perioadei amintite s-au rezolvat în conformitate cu mersul
obiectiv al istoriei numai datorită efortului eroic şi presiunii continue a
maselor populare, organizate şi îndrumate de Partidul Comunist Român.
Documentarea acestei perioade nefiind încă epuizată pe deplin, cercetările
arhivistice mai pot aduce completări care să adîncească cunoaşterea aces­
tor evenimente hotărîtoare din istoria contemporană a României.
Studiul atent al arhivelor locale pentru acestă perioadă poate aduce
importante date şi completări în legătură cu rolul activ pe care masele
muncitoare l-au jucat în asigurarea unui proces de normalizare a vieţii eco­
nomice şi îndeosebi în susţinerea efortului naţional pentru ca ţara noastră
să poată participa cu toate forţele la războiul antihitlerist pînă la victoria
deplină asupra Germaniei hitleriste şi la cucerirea adevăratei independen­
ţe naţionale ‘ a patriei.
Succesele de pînă acum ale istoriografiei noastre marxiste şi în proble­
mele epocii contemporane pun ca sarcină de viitor pentru cercetătorii
acestei perioade să treacă mai hotărît la sintetizarea rezultatelor obţinute
prin elaborarea unor lucrări monografice pe ramuri şi probleme, stabilind,
în acelaşi timp, direcţiile în care.urmează să se desfăşoare viitoarele cerce­
tări şi modalităţile cele mai adecvate de rezolvare a acestor sarcini cores­
punzător etapei noi de dezvoltare a istoriografiei româneşti. Toate acestea
implică şi pentru istoria contemporană o lărgire continuă a bazei documen-
 \
9 importanta fondurilor arhivistice locale 465

tare, în cadrul căreia eforturile de valorificare a fondurilor din arhivele

locale vor contribui la o mai bună clarificare a problemelor ridicate.
înţelegerea ştiinţifică a marilor procese sociale ale istoriei contempo-
porane, care implică, aşa cum am arătat, ample cercetări arhivistice,
impun în acelaşi timp o organizare cît mai judicioasă a tuturor fondurilor
din arhivele locale pentru a fi accesibile cercetătorilor. Dacă în această direcţie
s-au făcut paşi importanţi de către diferite servicii regionale ale Arhivelor
Statului, rămâne totuşi m ult de făcut în direcţia prelucrării ştiinţifice arhi­
vistice a fondurilor care pentru perioada contemporană sînt mult mai com­
plexe decît pentru perioadele istorice anterioare. Centralizarea şi prelucra­
rea unitară de către serviciile Arhivelor Statului din centrele mai importante
orăşeneşti şi municipale şi a arhivelor din localităţile mai mici, cît şi a fon­
durilor de la diferite întreprinderi, instituţii comerciale, bancare şi ale
instituţiilor puterii de stat din raza judeţelor ţării, pentru întreaga perioadă
contemporană, ar uşura cercetarea lor şi ar permite elaborarea unor lu­
crări monografice de istorie locală temeinic documentate.
Este evident faptul că numai pe măsura cercetării minuţioase a fon­
durilor arhivistice de toate categoriile şi a scoaterii la lumină a materialu­
lui inedit pe care acestea îl conţin, se va amplifica şi efortul de interpretare
marxistă depus de istoricii noştri pentru a duce şi problemele de istorie
contemporană a României spre soluţii tot mai riguros ştiinţifice.
Atenţia care se acordă astăzi păstrării şi valorificării fondurilor arhivis­
tice de pe întreg cuprinsul ţării va crea condiţii to t mai bune cercetării
istorice, constituind şi o garanţie pentru dezvoltarea în continuare a istorio­
grafiei perioadei contemporane a patriei, care să contribuie, alături de în­
treg frontul istoriografiei, la promovarea ştiinţei şi culturii socialiste româ­
neşti.

30 — A n u aru l In stitu tu lu i de Isto rie şi A rheologie

RECENZII
 H . W IL SD O R F(în colaborare cu W .Quell
malz), G. Agricola, Bergwerke und H üttenan­
lagen der Agricola Zeit (E xploatări miniere
ş i in stalaţii de to p it din epoca lu i Agricola),
E d itu ra Academiei R .D .G ., Berlin, 1971, 616
pagini, 98 figuri în te x t şi 40 planşe ; volum
suplim ent la ediţia de „Opere alese” ale lu i
G. Agricola.
M onum entala culegere de „Opere alese"
ale lui G. Agricola, în cele 8 volum e cite are
în prezent şi alte două în curs de elaborare,
reprezintă un a din întreprinderile rem arcabile
ale istoriografiei contem porane din Germ ania
dem ocrată. A ceastă ediţie critică a fost conce­
p u tă de un inimos colectiv de oam eni de ştiin ţă
cu'prilejul aniversării a 450 de ani de la n aşte­
rea m arelui um anist germ an Georgius (Bauer)
Agricola, întem eietorul ştiin ţei m ontanistice
m odem e. In iţia tiv a ap arţin e M uzeului de
geologie şi mineralogie din D resda. N u . de
m u lt a început publicarea u n o r volum e supli­
m en tare ale colecţiei. Prim ul din tre ele consti­
tu ie obiectul recenziei de faţă.
D acă Agricola a fost cunoscut în general
n u m ai ca autor al celor „12 c ărţi despre m ine­
r i t şi m etalurgie" (De re metallica libri X I I ) ,
care au s ta t la baza dezvoltării tehnicii miniere
d in ' aproape întreagă E u ro p a tim p de peste
200 de ani, volumele acestei ediţii omagiale
ne-pun în fa ţa u n u i în v ă ţa t de ta lia celor m ai
m a ri um anişti ai vremii. Cunoscînd v ia ţa şi
activ ita te a lui Agricola ca medic, n atu ralist,
apoi inginer, econom ist şi chiar şi politician,
îl putem încadra p rin tre figurile cele m ai
rem arcabile şi reprezentative ale renaşterii
germ ane.
A stfel în lucrările sale, care abundă
în d ate faptice, acum ulate din .observaţii
personale, se constată preocuparea perm anentă
de.prezentare a fenomenelor pe baza legături­
lor. genetice, Plecînd de la o ju d e cată raţiona-
' listă, p reluată în m are p a rte de la A ristotel,
Agricola se apropia m u lt în gîndirea sa rea­
listă de m aterialism ul filozofic modern, fiind
m ai m u lt le g at p rin aceasta de um anism ul
ita lia n d ecît de contem poranii renaşterii ger­
mane.
V olum ul I (H. Wilsdorf) cuprinde o
p rivire asu p ra situ aţiei economice, politice
şi cultural-ştiinţifice cu referire specială la
m in eritu l d in E u ro p a C entrală la începutul
secolului al X V I-lea. Se acordă o deosebită
aten ţie analizei „im pulsurilor” ştiinţifice, adică
izvoarelor care au s ta t la baza ştiin ţei m ontanis­
tice, aşa cum a fo st concepută de Agricola,
c a : istoriografia antică, lite ra tu ra medievală
cu c aracter m edical d a to ra tă u n o r în v ă ţa ţi
greci sa u arabi, alchimia, m ecanica (în strîn să
le g ă tu ră cu hidrotehnica), pirotehnica, mine­
ralogia m edievală „po p u lară” , cîteva tra ta te
m edievale de m inerit, lite ra tu ra cu privire
la izvoarele term ale şi fenomenele vulcanice,
ju risd icţia m inieră (ordonanţele miniere), mici
m onografii m ontanistice cu caracter local,
opere literare cu co n ţin u t social, religios etc.
M ai găsim în acest volum o biografie a lui
A gricola cu d a te inedite precum şi n o tiţe
bibliografice despre operele lui ap ăru te în tre
15 2 0 -1 9 5 5 .
V olum ul I I (H. W ilsdorf, H . Prescher
şi H . Techel) cuprinde o n o u ă trad u cere a
prim ei lu crări a lu i Agricola în dom eniul ştiin ­
ţelo r m iniere : „ Berm annus sive de re metallica"
a p ă ru tă p e n tru prim a d a tă în 1530 cu u n
com entariu mineralogic, u h glosar de term eni
de specialitate -latin-germ an ( „vocabula me­
tallica" ) şi cu n ote istorico-filologice. L a sfîrşi-
tu l volum ului n u lipsesc indicii (unul de specia­
lita te — m a i ales cu term eni de geologie —
u n u l de persoane şi al treilea geografic-topo-
nimic).
V o lu m u lIII (G. F ra u sta d t, H . Prescher)
conţine trad u cerea operelor mineralogice şi
geologice ale lu i Agricola, adică lucrările- în
care acesta explică procesul de form are a zăcă­
m intelor subterane. D acă din lucrarea „De ortu
et causis subterraneorum" a p ă ru tă în anul
1544, reţin em m ai m u lt concepţia filozofică
470 RECENZII
a Ini Agricola despre fenomenele din n atu ră,
a lt tr a ta t, „De natura eorutn quae effluunt
ex terra", scris în 1546, prezintă m ai m u lt
problem e de vulcanologie şi balneologie. în
volum s-a m ai inclus „Epistula ad M eurerum "
şi u n glosar latin-germ an conceput de au to r
în acelaşi an. ŞîgsM
Volumul IV ( G. F ra u sta d t, H . Frescher)
este d estin at lucrării ,,De natura fossilium ",
ed itată pen tru prim a d a tă în 1546. T raduce­
rea se referă la prelucrarea m ineralelor şi a
pietrelor utile folosite în evul m ediu : b itu ­
mul, chihlim barul, sarea, m arm ura etc. JSSj
Volumul V cuprinde scrierile lui A gri­
cola cu caracter economic, m ai cu seam ă cele
referitoare la m ăsuri şi greu tăţi : „De mensuris
et ponderibus Romanorum atquae Graecorum”
1533 (tipărită abia în 1550) ; „De externis
mensuris et ponderibus”, 1550 ; „A d ea quae
Andreas Alciatus denuo disputavit de mensuris
et ponderibus brevis defensio", 1550 ; „De men­
suris quibus intervalla m etim ur", 1550 ; „De
restituendis ponderibus atque mensuris" şi în-
sfîrşit„ D e precio metallorum et monetis", 1550.
Volum ul V I (U. H orst, W . Pieper)
întruneşte scrieri diverse din diferite dom enii :
„Libellus de prim a ac sim plici institutions
gramatica”, 1550; „De veteribus et novis me-
tallis", 1546; „De anim antibus subterraneis",
1549 ; „De peste”, 1554.
V olum ul V II cuprinde deasem enea scrieri
diverse, de d a ta aceasta de ordin politic :
„Oratio de betto adversus Turcam suscipiendo",
1529 ; „Die Sippschaft des Hauses zu Sachsen”
scrisă în 1555 în calitate de sfetnic şi cronicar
de curte a principelui de Saxonia.
Volumele V I I I —X , în curs de apariţie,
urm ează să trateze urm ătoarele subiecte :
V III, o nouă ediţie1 a lucrării „De re metallica
libri X I I ” cu 272 de gravuri şi o nouă p relu ­
crare a indicelui de term eni de specialitate;
volum ul IX scrisorile deschise „Sendschrei­ 'o b o g ată activ itate ştiinţifică şi publicistică,
ben" p recu m şi în treag a corespondenţă a lui
A gricola cu contem poranii săi. î n sfîrşit vo­
lum ul X, u n volum de bibliografie, v a cuprinde
t o t ce s-a scris despre Agricola precum şi t i t ­
lurile cărţilor ai căror au to ri s-au in sp irat
din opera m arelui u m a n ist germ an.
Volumul s u p l i m e n t , care în m are
urm ăreşte acelaşi scop ca şi precedentele,
1 C artea lui A gricola a cunoscut la Basel în tre
1556 şi 1657 8 ed iţii, du p ă cum urm ează: 1556; 1557;
1561; 1563; 1580; 1621 (ed. V II), 1621 (ed. V III); 1657;
d in tre reed itările m oderne m enţionăm : ed. IX -a (tr a ­ a cercetărilor lexicale şi a izvoarelor scrise
ducere H oover), I/m d ra , 1912; ed. X -a (trad. Schiffner) din antich itate, folosind şi o v a stă bibliogra­
Berlin, 1928; ed. X l-a (trad. H um m el şi Jazek), P rag a, fie de specialitate, el a elaborat' u n a din tre
1933; ed X ll- a (reeditare du p ă H oover), New Y ork,
1950; ed. X III -a (reeditare du p ă Schiffner), D üssel­
dorf, 1953.
2
anum e de a aduce noi contribuţii istoriogra-
fice relative la epoca lu i Agricola, ca perioadă
de adinei transform ări social-economice, şi-a
propus o te m atică m u lt m ai largă, depăşind
a tît ca sp aţiu cît şi ca problem atică sfera de
activ itate a întem eietorului ştiinţei miniere.
In titu lîn d u -şi lucrarea „Bergwerke und
Hüttenanlagen der Agricola Z eit" adică „Exploa­
tări miniere şi instalaţii de topit din epoca lu i
Agricola” H . W ilsdorf şi-a propus întocm irea
unui repertoriu de localităţi m iniere pe baza
inform aţiilor lui Agricola, aşa cum vom vedea,
a d epăşit m u lt sfera geografică a cîm pului
de a ctiv itate şi preocupare a acestuia. T otuşi
în te n d in ţa de a p rezenta fenomene generale,
caracteristice regiunilor cu o oarecare tr a ­
diţie m inieră, Agricola a n eglijat în opera
sa m ai m ulte centre im portante. A ceastă
sarcină, de a com pleta respectivele goluri
docum entare, şi-a asum at-o autorul voluinului
de faţă, care p rin cercetări am ple (m ulte chiar
şi pe teren) şi o m uncă susţinută, a reuşit,
în ed iţia prezentă, să p u n ă la îndem îna cercetă­
torilor din dom eniul istoriei m edii în general
şi specialiştilor din dom eniul istoriei m ontanis-
tice în particular, u n r e p e r t o r i u topogra­
fic minier, corespunzător prin co n ţinutul :său
titlu lu i p retenţios al lucrării. •1
A ceastă lucrare încununează activ itatea
bogată şi valoroasă a sexagenarului H elm ut
W i l s d o r f , care şi-a consacrat întreaga
strădanie ştiinţifică problem elor celor1 m ai
im p o rtan te şi dificile ale istoriei m ineritului
şi m etalurgiei. Ca şef de sector al In s titu tu lu i
E tnografic al Academiei R .D .G ., filiala D rèsda,
custode al M uzeului de Ş tiin ţe n atu rale şi
M inerit de la Freiberg unde este şi redactor
al revistelor Freiberger Forschungshefte şi
Bergakademie (Zeitschrift fü r Bergbau, H ü tte n ­
wesen u n d verw andte W issenschaften), ' cea
din u rm ă aparţinînd Academiei M iniere din
aceeaşi localitate, H . W ilsdorf a d esfăşurat
ajungînd să însumeze în prezent peste" 257
de stu d ii şi articole. î n afară de lucrările
m ai m ari legate de studierea critică a operei
lui Agricola, W ilsdorf a p ublicat în prim a
p a rte a a c tiv ităţii sale m ulte articole valoroase
cu privire la istoria m ineritului în an tichitate,
m ai cu seam ă din Orient, fiind a ju ta t în
această p riv in ţă de experienţa dobîndită la
muzeele de a n tich ităţi din F rankfurt/M ain,
B erlin şi Leipzig unde a lu c rat cu trei decenii
înainte. Fe baza unor descoperiri arheologice,
cele m ai docum entate lucrări monografice
despre situ a ţia economică, socială şi juridică
3 RECENZII
a m inerilor în an tich itate p în ă la sfîrsitul
republicii rom ane. L ucrarea se in titulează
, .Bergleute und H üttenmänner bis zum Ausgang
der. römischen R epublik” a p ă ru tă în Freiberger
Forschungshefte, seria D, Berlin, 1954. A uto­
ru l a reu şit să arate şi să dem onstreze, că
istoria m ineritului n u se p o ate tr a ta în tr-u n
cadru cronologic şi geografic p re a restrîns,
căci m ineritul m edieval a a v u t m ulte legă­
tu r i de ordin- tehnic, juridic şi de a ltă n a tu ră
cu . cel antic. W ilsdorf a ra tă cu argum ente,
că la b aza revoluţiei tehnice în reg istrată de
m in erit în secolul al X VI-lea, sta u şi principii
pe cate um aniştii germ ani sau italieni n u le
p u te au găsi decît în opera u n u i Plinius, Theo-
phrast, V itruvius etc. P e n tru exemplificare
e suficient să am intim aici procedeul de aeraj
■cu aju to ru l unei pînze (W ettertuch), flu tu ra tă
■deasupra p u ţu lu i de aeraj, ilu stra t de Agri­
cola după descrierea lu i P liniu (H ist.nat.
X X X I, 28) sau alte „rem iniscenţe" tehnice
d in .antichitate întâlnite în opera lui Agricola :
sp ălatu l aurului după procedeul argonauţilor
sau topirea cositorului d u p ă procedeul lusita-
n ian . Ne pare destul de sem nificativ şi fap ­
tu l că deja în 1517, principele Saxoniei a
d e c re ta t introducerea unei noi discipline, is­
to ria n a tu rală d u p ă Plinius, la U n iversitatea
d in W ittenberg (oraşul de leagăn al reform ei
germ ane) şi că tocm ai aici v a activa cu p u ţin
m a i tîrziu Agricola ca întem eietor al ştiinţei
m ontanistice m odem e.
P redarea ştiinţelor n a tu rii d u p ă mode- '
Iul lu i Pliniu a însem nat u n program de
lu p tă îm potriva scolasticii m edievale şi a
m etodelor ei de interp re ta re a fenomenelor,
î n -lucrarea ,,Die Auseinandersetzungen der
H um anisten m it der A n tike beim A u fb a u der
Bergwerkskunde’’, constituind u n capitol din-
tr -o istorie a renaşterii germ ane, W ilsdorf
tra te a z ă căile şi etapele p ătru n d erii n oţiuni­
lo r antice despre m inerit în opera um aniştilor,
•care crează fundam entu l teoretic al m ineritu­
lu i ca viitoare disciplină ştiinţifică.
De aici se desprinde şi o a ltă realitate
care, co n trar diviziunii severe pe specialităţi
ce se preconizează în cercetarea m odernă,
ne îndeam nă ca în studierea istoriei miniere
să n u ne m ărginim la o perioadă restrîn să
p e epoci sau secole şi alte subperioade, ci
s ă înţelegem cele m ai m ulte fenom ene istorice
şi tehnice printr-o cercetare m ai largă şi
m ai complexă, fără lim ite cronologice rigide.
Istoricul m ineritului m edieval tre b u ie să cu­
noască m ulte aspecte ale celui antic, ia r arheo­
logii şi specialiştii în m ineritul prerom an şi
ro m an trebuie să folosească cu rezerve, d a r cu
m u lt discernăm înt, izvoarele m edievale (tîrzii),
inclusiv cele din secolul X V III-X IX p en tru
471
a afla ştiri cu privire la m ineritul m ai vechi,
căci contem poranii de atu n ci făceau de cele
m ai m u lte ori distincţie în tre „lu crări vechi"
(care n u p u te a u fi d ecît rom ane sau feudale
tim purii) şi lucrări noi, ceeace astăzi este
foarte greu şi uneori im posibil de sesizat.
O preocupare strîns le g ată de istoria
m inieră din a n tich itate în opera lu i H . W ils­
dorf este aceea relativ ă la izvoarele arheologice
şi istorice care sta u la baza istoriei fierului.
Subiectul este tr a ta t aproape ex h au stiv în
cuvîntul de încheiere la lucrarea lu i B. N eu­
m ann, Die ältesten Verfahren der Erzeugung
technischen Eisens2, a p ă ru tă în Freiberger
Forschungshefte, seria D 6, ed itu ra Academiei,
Berlin, 1954, in titu la t ,,Historische und ar­
chäologische Quellen zur Geschichte des E i­
sens” (p. 69 —90).
Cir aceeaşi com petenţă şi docum entaţie
v astă, W ilsdorf abordează în studiile sale
şi unele aspecte etnografice ale m ineritului
(spălarea aurului) desprinse din opera lui
Agricola, găsind chiar unele analogii în dife­
rite zone ale bazinului carpato-danubian.
în tr-o com unicare ţin u tă la cel de-al X I
Congres In tern aţio n al de ştiin ţe istorice la
Cracovia (Wieliczka), in titu la tă „ L ‘outillage
des orpailleurs dans les régions Karpato-
Balkaniques” şi în tr-u n stu d iu m ai recent
„Georg Agricolas Darlegungen tind Illustra­
tionen zum Goldwäschen”, a p ă ru t în A p u -
lum, X 1972, p. 259—274 el surprinde to c­
m ai asem ănarea d in tre procedeele antice
şi medievale de spălare a nisipurilor aluvionare,
aşa cum le p rezin tă Agricola, şi acelea de­
scrise de S. K öleseri în sec. al X V III-lea,
răm ase aproape neschim bate p în ă în zilele
noastre.
L ăsînd la o p a rte aceste preocupări,
în rea lita te m u lt m ai num eroase şi complexe3,
ne propunem a p rezenta u ltim a lucrare m ai
im p o rta n tă a lu i H . W ilsdorf. E a interesează
n u num ai pe cercetători, ci u n cerc m ai larg
de cititori, căci le oferă o trecere în revistă
a realităţilo r geologice şi miniere ale Europei
Centrale şi răsăriten e făcute de u n contem ­
p o ran cu 425 de ani în urm ă, aproape cu
ochii u n u i specialist modern.
L ucrarea se im pune în prim ul rînd.
3 durch directe Reduction von Erzen mit Holz­
kohle in Rennfeuer und Stückofen und die Stahlerzeu­
gung unmitelbar aus dem Eisenerz.
3 Aici ne referim, la lu c ră ri cu c aracter teoretic,
în care autorul a fundam entat şi dezvoltat două noţiui
im p o rtan te: a r h e o l o g i a şi e t n o g r a f i a m on­
ta n ă , care definesc două ştiin ţe auxiliare ale istoriei
m in eritu lui, ce devin din ce în ce m ai indispensabile
(cf. H . W ilcdorf), Aspecte der Montanethnographie (zu­
gleich ein Rückblick auf die Montanarchäologie), în
Deutsches Jahrbuch für Volkskunde, 10/1, 1964, p. 54—71.
472 RECENZII
aşa cum s-a m ai subliniat ca u n r e p e r t o r i u
descriptiv al celor m ai im p o rtan te centre
m iniere şi m etalurgice din tr-u n teritoriu
întins, din regiunea centrală a Germaniei
p înă la Vistula, ia r în sud pînă în inim a
Bulgariei. D upă cum se spune în titlu , reper­
toriul se referă în prim ul rînd la mine şi
„to p ito rii” (unde se subînţeleg şi şteam purile,
salinele, hutele de sticlă, atelierele p en tru
obţinerea sulfului, apoi instalaţiile de separare
a bism ut-ului şi a argintului etc.). Criteriul
folosit în alcătuirea repertoriului a fost :
prezentarea în prim ul rîn d a localităţilor
m ontane în care Agricola m enţionează zăcă­
m inte, instalaţii extractive şi prelucrătoare.
Apoi s-au tre c u t localităţile pe care Agricola
le-a omis şi localităţile neglijate, jucînd în
evul m ediu u n rol m ai mic. S-au înglobat
deasem eni localităţile care d upă m o a rtea lui
Agricola s-au rid icat ca puternice centre
economice, indiferent dacă u m anistul le-a
m enţionat sau nu. N -au fost cuprinse în
volum centrele m iniere care şi-au p ie rd u t
im p o rta n ţa . încă în secolul al X V I-lea şi
acelea al căror num e n u s-a transm is e x a c t
din cauza unor greşeli de transcriere, tip a r sau
de a ltă n atu ră.
D upă criteriul am intit, repertoriul cu­
prinde 858 de denum iri topografice, care
reprezintă de fa p t 2300 de puncte sau obiec­
tive răspîndite d upă cum urm ează : în Saxo­
nia, Boem ia şi Moravia, U ngaria (unde sîn t
înglobate şi centrele miniere ale T ransil­
vaniei), Balcani (Bulgaria), apoi. localităţile
m iniere din Silezia şi regiunile învecinate;
Polonia, Sarm atia, din nou centrele miniere
din G erm ania (Turingia, H arz), şi în cele
din u rm ă minele de fier din P a la tin a tu l de
Sus şi P ădurea Bavareză.
Credem p o triv it ca în această prezentare
să încercăm o fam iliarizare a celor cărora re ­
pertoriul le v a fi u til cu elementele posibile
ale unei fişe de localitate. Ne propunem deci
o trecere în revistă a principalelor com ponente
socotite de autor necesare întocm irii acestei fişe.
— D enum irea localităţii (dacă aparţine
lu i Agricola prim eşte u n asterisc). I n cazul
unor in stalaţii izolate sau speciale, denum irea
lor se pune înaintea num elui localităţii.
a) Descrierea scu rtă a resurselor m ine­
rale sau m etalifere exploatate în perioada
lui Agricola cu .explicaţii de ordin geologic
sau de stratigrafie făcute după nivelul actual
al cercetărilor. î n unele cazuri tabloul geologic
este ilu stra t cu schiţe.
b) D ate cu privire la începuturile
m ineritului, despre a p ariţia localităţii, ordo­
n an ţe miniere sau privilegii referitoare la
localitate.
4
c) S cu rtă însem nare despre dezvoltarea
oraşului şi im p o rtan ţa lui în secolul al X V I-
lea.
d) în sem n ări cu privire la situ a ţia
socială sau la eventualele tu lb u rări sociale
petrecu te în istoria oraşului respectiv.
e) D ate cu privire la nivelul tehnic
al instalaţiilor folosite în cadrul procesului
de producţie.
î n cele din urm ă, acolo unde este cazul,
se specifică volum ul şi opera lui Agricola
în care se m enţionează localitatea. D in m otive
de spaţiu şi p en tru a evita rep etări de titlu ri
în rubricele am in tite ale repertoriului, iz­
voarele docum entare consultate p en tru p artea
istorică şi geologică sîn t prezentate în volu­
m ul I I suplim ent (nouă încă inaccesibil),
lăsînd astfel loc în volum ul de fa ţă unui
glosar de termeni de specialitate p en tru noţiuni
de m inerit şi de m etalurgie (p. 523—557),
care cuprinde şi term eni arhaici din aceleaşi
ram uri. N u lipseşte nici indicele de persoane
(p. 558—569) şi cel de localităţi (p. 570—
605), ca instru m en te de lucru indispensabile.
Ilu stra ţia volum ului este asigurată de
h ă rţi (cu răspîndirea centrelor miniere),
schiţe, gravuri contem porane, picturi, fresce,
diferite sculpturi şi bazoreliefuri, h ă rţi miniere
etc. E a ’se referă deobicei la aspectul general
al oraşelor, d ar de m ulte ori. conţine doar
im agini p arţiale cu planuri de situaţii, in sta­
la ţii separate sau secvenţe de lucru. M enţio­
n ăm două sculpturi în lem n provenind p ro­
b abil de la Z latna de la începutul secolului
al X V II-lea (1610?) (păstrate în Muireul
m ineritului din Şopron) necunoscute' pînă
în prezent. U na din aceste sculpturi, p ro ­
babil peretele unei lăzi de zestre, ilustrează
chiar supracoperta volum ului recenzat.
Ne propunem , în sfîrşit, m enţionarea
localităţilor de pe teritoriul ţă rii noastre
care au in tra t în sfera de interes a lui Agri­
cola : Odorhei (Aderhel) ca u n centru de
exploatare a sării (probabil referindu-se la
salinele de la Praid) jDe nat. fos., I I I , fol.
207/; B aia de Criş (Altenburg), localitate
pu să sub sem nul întrebării, unde s-ar fi desco­
p e rit au r aluvionar de m ărim ea unei alune
/De vet. et nov. met., II, fol. 404/ ; se am intesc
apoi B aia Mare, B aia Sprie, Cavnic, care
n u sîn t înşirate de Agricola, deşi la această
d ată, d upă cum se ştie, minele de aici au
cunoscut o dezvoltare apreciabilă ; Ocna
Sibiului (Salzburg) cu resurse de sare exploa­
ta te din vechime jDe nat. fos., I I I , fol. 207/■;
Zlatna-Abrud (Schlatten), fără să se spe­
cifice dacă este vorba de K lein-Schlatten
(Zlatna) sau G ross-Schlatten (Abrud), fa p t
care n u trebuie să ne mire, dacă nici docu­
5 RECENZII
m entele evului m ediu tim p u riu n u fac dis­
tincţie în tre cele două lo c a lită ţi; Turda
(Thorenburg) ca salină ren u m ită în care se
extrăgeau m ai m ulte calităţi de sare JDe
n a t.fo s ., I I I fol. 207/.
N um ărul relativ mic de localităţi pen­
tr u regiunea in tracarp atică ce figurează
aici n u scade însă valoarea in form ativă a
repertoriului de fa ţă ca in stru m en t de cer­
cetare. Cunoaşterea epocii lu i Agricola ca
şi a operelor sale ne perm ite înţelegerea
în tr-u n cadru m ai larg a u n o ra dintre
cauzele care vor revoluţiona m ai tîrziu întreaga
economie feudală. D ezvoltarea ştiinţelor şi
progresul tehnic în reg istrat m ai în tîi în
p a tria lu i Agricola s-au resim ţit destul de
repede şi în restul Europei, chiar şi în Transil­
vania (mai cu seam ă la minele de la B aia
Mare), deşi condiţiile social-politice au frîn a t
aici. m u lt dezvoltarea economică.
A bordarea critică a operei lu i Agricola,
într-o viziune nouă de metodologie şi cu alte
posibilităţi de inform are, pe b ază de studii
com parative, a fost u n a din sarcinile de bază
ale istoriografiei contem porane. A cademia
R epublicii D em ocrate Germane, In s titu tu l
de E tnografie din D resda şi Muzeul din
Freiberg au reuşit s-o îndeplinească cu m u ltă
com petenţă p rin publicarea ediţiei omagiale
în .10. volum e şi m erituoasa in iţia tiv ă de
a scoate volum e suplim entare la această
ediţie. Colecţia unică în felul ei, p rin tem atica,
ab u ndenţa de inform aţii şi acribia ştiinţifică,
este u n model reuşit de colaborare inter-
disciplinară, a tît de necesară în cercetarea
trecu tu lu i civilizaţiei um ane.
Volker Wollmann
S. G O LD EN BER G , C O L U M B . Omul şi
fapta, Cluj 1973, 221 p. + 1 h a rtă
. î n general istoriografia n o astră a m etodologic in ed it de cercetare istorică. Pe
tr a ta t în m od parcim onios' v a sta proble­
m atică leg ată de fenom enul M arilor desco­
periri geografice sau de procesul global al
expansiunii m aritim e. Desigur, E d itu ra ştiin ­
ţifică a' facilitat pe parcursul anilor publicarea
unor docum ente referitoare la epoca şi te ­
m atica respectivă : ,, Jurnalul de bord” al
lui! Cristofor Columb, „Jurnalul” lu i L a
Pérouse, Cook, Pigafetta, „Călătorie în ju ru l
lu m ii” re la ta tă de m a rto ru l ocular al expe­
diţiei, exploratorul A. de Bougainville. Mai
pauper e în schimb nu m ăru l lucrărilor ştiin ­
ţifice de interpretare, te m atic asignabile
în sfera istoricului navigaţiei. Sinteza „Marile
473
descoperiri geografice", a p ă ru tă sub p a tro n a ­
ju l E d itu rii ştiinţifice, p u rtîn d sem nătura
istoricilor clujeni S. Goldenberg şi. S. Belu,
constituie o excepţie salu tară, detaşabilă
limpid, p rin seriozitatea investigaţiei şi ele­
v a ţia stilului, de m agm a inform ă a broşurilor
ce tra te a z ă epidermic o serie de episoade
spectaculoase ale istoriei m aritim e, mizînd
pe resortul senzaţional al evenim entelor şi
n u pe rolul lor sem nificativ.
î n acest context, m onografia COLXJMB.
Omul şi fap ta p u b licată de conf. dr. S. Gol­
denberg aduce u n indeniabil a p o rt inform a­
ţional, figurează u n model de abordare ştiin ­
ţifică a tem aticii d eja am intite. Condiţiile
u nei m onografii istorice le p u te m estim a
d re p t complexe, m arcate de echivoc, chiar
fă ră a n e referi la u n caz concret. Genul
respectiv pretinde am algam area şi sincro­
nizarea u n o r faze constituante ale procesului
de cercetare istorică : prim a, docum entarea,
presupune efortul acum ulării şi al clasifi­
cării, ia r a doua, in terp retarea critică, vi­
ziune de ansam blu, sp irit de sinteză. Or,
tocm ai de dozarea unei pro p o rţio n alităţi
optim e depinde reu şita monografiei. Docu­
m e n ta ţia excedentară, aglom erată în stare
b ru tă , p o ate asfixia te x tu l şi acesta devine
au to m at obositor la lectură. F ă ră discuţie,
şi in te rp re ta re a critică trebuie să deţină
o pondere lim itată, p e n tru că eventuala
extindere fă ră rezerve a reţelei teoretice
a r eluda concretul evenim enţial-tem poral,
elem ent inabandonabil într-o lucrare ştiin­
ţifică de istorie. P rin urm are, condiţia ideală
a m onografiei istorice reclam ă asocierea,
aglutinarea m o d alităţilor' expuse m ai sus.
Sub ace st aspect în lucrarea elab o rată de S.
Goldenberg se realizează o a d ev ărată osmoză
în tre cercetarea de ordin docum entar şi
investigaţia critică.
De la început, surprindem la autorul
m onografiei C O LU M B . Omul şi fapta vehi­
cularea climatologiei în p o stu ra de elem ent
parcursul lucrării valenţele euristice ale
climatologiei se evidenţiază în explicarea
spectaculoasei expansiuni vikinge şi a decli­
nu lu i ei subit. Oscilaţia term ică sesizabilă
în nordul E uropei în tre anii 800 şi 1200,
perioadă p u rtîn d denum irea de „ a l doilea
optim um clim atic” , ad iţio n ată la fenom enul
esenţial de m u ta ţii survenite în stru c tu ra
societăţii norm ande elucidează com plet m o­
m en tu l istoric am in tit : „cauza esenţială a
m igraţiunilor rezidă însă în m u taţiile surve­
n ite în stru c tu ra societăţii norm ande, în
a p ariţia claselor, a p ătu rilo r sociale — pro­
ces accelerat la rândul său de m ig ra ţiu n e .. . ”
474 RECENZII
D ar, în tr-u n fel, deşi în treag a carte
se axează pe figura lu i Cristofor Columb,
explorator in tra t în legendă, S. Goldenberg
nu ad o p tă un to n apologetic şi nici n u rom an-
ţează destinul (sinuos de altfel) acestui
sp irit al epocii M arilor descoperiri geo­
grafice. Istoricul clujean aprobă şi aplică,
se pare, aserţiunea cu noscutului critic E d g ar
Papu, care situ a aventurile transoceanice
ale navigatorilor iberi (deci şi cea columbiană),
în seria aşanum itelor „călăto rii ale R enaşterii” ,
î n această accepţiune a tît omul Columb
cît şi fa p ta sa au fost generate de contextele
pe care le figura te m p o ralitatea în care au
fiin ţa t : „Colum b a tr ă it într-o epocă contra­
dictorie, a contrastu lu i ajuns la paroxism
în tre lum ea feudalităţii, a scolasticii şi lum ea
nouă, burgheză, cu viziunea ei, cu concepţia
ei in ed ită despre om şi despre lume, despre
raporturile d in tre om şi n a tu ră . U n suflu
nou, care suprim a p rim atu l naşterii ca etalon
al valorii um ane se fu n d am en ta şi se cim enta
acum, u n ideal nou, acela al om ului activ
şi cutezător, orgolios şi tenace. U tilul, m eritul
se substituie tr e p ta t vechilor valori. în c red e­
rea' în puterile om ului de a cunoaşte şi de
a stăpîni n atu ra, în nenum ăratele posibilităţi
şi valenţe ale făp tu rii um ane, d o rin ţa de a
străluci p rin fap te deosebite, memorabile,
„m itu l gloriei” au im p rim at u n p u tern ic
im puls personalităţii” .
î n aceeaşi ordine de idei au to ru l mono­
grafiei C O LU M B . Omul şi fa p ta sublinează
însem nătatea cardinală pe care o are dez­
voltarea capitalului în a n tu ra ju l um anism u­
lui şi a orientării ştiinţifice generale, ca u n
fel de cauză a cauzei. F a ţă de aceste elemente,
începutul explorărilor geografice n u cores­
punde num ai deplasării în tr-u n tim p m ai
avansat, ci şi tran slaţiei în tr-u n spaţiu m ai
av an sat de lansare, din Ita lia către ţărm urile
oceanice. î n fizionom ia concretă şi uriaşă
a noului evenim ent prelim inariile italiene
nu se integrează num ai ca o prezen ţă rem i­
niscenţă şi infuză. E le constituie, am spune,
un fel de preistorie a fenom enului de cucerire
planetară.
Im pulsionaţi de acest trip lu clim at
economic, teoretic şi m oral — clim at, în
veacurile al X IV -lea şi al XV-lea, n u m ai al
lor — este firesc ca italienii să se num ere
p rin tre prim ii oam eni p reg ătiţi a în fru n ta
m area aventură. D in raţiunile sem nalate
cu p u ţin înainte, m ediul lor naţio n al în afară
de ideile care le-au fecu n d at spiritele, n u le
puteau oferi altceva. T răind în alt tim p, iar
vechiul lor m ediu de dezvoltare încheindu-şi
m esajul — redus la idee — ei vor fi absor­
biţi şi de alt spaţiu şi, o d a tă cu el, de alte
6
coordonate economice, etice şi politice, m ai
ap te un o r realizări de n a tu ră gigantică.
E ste u n exem plu d in cele m ai interesante
cînd legea progresului în istorie prim ează
asupra aceleia a propriei conservări: „In clu să
în liniile progresului economic al E uropei
apusene. G enova s-a în c a d ra t în tr-o n ouă
geografie a m arilor itin erarii m aritim e,
într-o n o u ă geografie a schim burilor, p rin
deplasarea în ju ru l anului 1460, a activ i­
tă ţii comerciale spre Vest, spre lum ea m usul­
m ană şi iberică, sp re A tlantic. E a v a ju c a
u n rol im p o rta n t în antreprizele coloniale
transoceanice ale O ccidentului. Genovezii
şi-au d a t seam a de uriaşele p osibilităţi ofe­
rite de această direcţie şi le-au preferat,
abandonînd tre p ta t pe cele d in ră s ă rit” .
P rin ideile pe care le-au p rom ovat,
italienii şi-au su b m in at ei înşişi poziţia a v a n ­
tajoasă, d eţin u tă p în ă atunci, fiind p rin tre
prim ii care au lu p ta t p en tru deplasarea
centrului v iu al lum ii de la M editerană la
A tlantic. Corelativ cu aceste lovituri, pe care
singuri şi le-au aplicat, ei contribuie la
în ă lţa rea şi la prestigiul alto r naţiuni. P u n ctu l
de plecare este epocalul ultim deceniu din
veacul al XV-lea, cînd generalul Cristoforo
Colombo trece în S pania şi devine C risto­
b al Colon, ia r v eneţianul G iovanni Caboto
trece în A nglia şi devine Jo h n Cabot. Aceste
schim bări de id e n titate , la care se v or m ai
adăuga m ulte altele devin aproape simbolice :
„Cristofor Columb, fa p ta lui, n u sîn t legate
direct de in terv en ţia Genovei în acţiunile
de descoperire şi de colonizare, expediţia
sa celebră n u se integrează în istoria eco­
nomică şi m aritim ă a Genovei, el se v a îndrep­
t a însă, în cariera sa de navigator, spre
acele noi orizonturi in tu ite de genovezi”.
Columb este fă ră îndoială o rezu ltan tă
a contextelor pe care le-a stră b ă tu t. Dispo­
ziţia sa psihică şi tem peram entală n u au
răm as fără incidenţe pe planul realităţii.
E a acest capitol ar m a i fi de subliniat discreţia
cu care au to ru l c ă rţii ştie să n u in terv in ă
atunci cînd concluziile se im pun şi em erg
din m aterialul pus la dispoziţia cititorului.
Sperăm că form ula stru ctu rală de argum en­
ta ţie istorică p e n tru care pledează întreaga
monografie „C O LU M B . Omul şi fa p ta ”,
carte ce realizează o ad ev ărată „ tă ie tu ră
epistem ică" prin civilizaţia vesteuropeană
de la sfîrşitul secolului al XV-lea, în tru n eşte
o condiţie com poziţională şi ştiinţifică ineren­
tă : aceea de a p u n e cititorului problem e
care să-i accentueze interesul p en tru le c tu ra
lucrării.
Ovidiu Mur eşan
7 RECENZII
v P O P U L A Ţ IE S I S O C IE T A T E
Sub redacţia prof. ŞT E FA N PASCU, E d i­
tu r a Dacia, Cluj, 1972, 356 p.
Ş tiin ţa despre populaţie — dem ografia
— cunoaşte în zilele noastre u n av în t nem ai­
întâlnit în istoria sa, av în t ilu stra t de au to ­
nom izarea to t m ai n etă fa ţă de celelalte
ştiinţe- sociale, de clarificarea raporturilor
cu cea m ai preţioasă auxiliară a ei, sta tistic a
dem ografică şi desigur de sintezele cuprin­
zătoare ale ultim ului deceniu care au v ăzu t
lum ina tiparului în num eroase ţări.
:. N o utatea constă însă num ai în am ploarea
interesului fa ţă de problemele demografice
în tru c ît preocupările privind p o p u la ţia sub
to a te aspectele ei, teoriile şi ideile referitoare
la aceasta se p o t depista încă din prim ele
m anifestări ale unor societăţi şi civilizaţii
ap ăru te în decursul istoriei omenirii. R ecen­
săm intele întreprinse din felurite nevoi practice
{fiscale, m ilitare) în E giptul, India, China
antică sîn t dovezi grăitoare în acest sens.
în c ă , din an tich itate s-au cristalizat şi cele
două,: concepţii care vor dom ina p rin lu p ta
lor teoriile referitoare la populaţie. î n tim p
ce P laton şi A ristotel p rin recom andarea
unei lim itări a creştem populaţiei sîn t p re ­
cursorii antipopulaţionism ului, rom anii p rin
practica lor im pusă de necesităţile politicii
d e ..cucerire fundam entează viitoarea teorie
o p tim istă—populaţionism ul —care încurajează
creşterea populaţiei, b a z a t pe încrederea
în resursele de subzistenţă oferite de globul
nostru.
, D acă în evul m ediu ideologia creştină
d o m inantă este favorabilă progresului dem o­
grafic;- o d ată cu R enaşterea lu p ta de idei
între-.cele două curente se reia cu o înver­
şunare ce sporeşte în in ten sitate în veacurile
urm ătoare. M ercantilism ul secolului X V II,
favorabil populaţionism ului, aduce şi primele
preocupări ştiinţifice de demografie pe baza
utilizării unei tehnici m atem atice. Trecerea
la perioada statistică, întocm irea unor recen­
săm inte generale crează condiţiile afirm ării
ştiinţifice a demografiei. R evoluţia dem o­
grafică de la sfîrşitul secolului X V III şi prim a
ju m ă ta te a secolului X IX , d eterm in ată de
îm b u n ătăţirea condiţiilor de v ia ţă şi scăderea
m ortalităţii, face ca lu p ta de idei în tre cele
două o rien tări demografice să se reia cu o
vigoare sporită în u rm a sem nalului de alarm ă
(falsă, :. adăugăm noi) la n sat de M althus şi
adepţii; săi. E fectul pozitiv al acestei dispute
l-a constituit însă cristalizarea în a doua
ju m ă ta te a secolului tre c u t a demografiei
475
ca atare, cu u n rol m ai m u lt sau m ai p u ţin
d istin c t în fam ilia ştiinţelor despre um ani­
ta te . D acă în perioada interbelică interesul
destul de re ţin u t fa ţă de ştiin ţa populaţiei
a fo st în tre ţin u t de congrese internaţionale
ca cele de la R om a (1933) sau Paris (1937),
d u p ă al doilea război m ondial cercetările
de dem ografie au lu a t o dezvoltare deosebită.
A cest av în t s-a m aterializat p în ă în zilele
no astre a tît p rintr-o clarificare a propriului
s ta tu t ca ra m u ră ştiinţifică distinctă, de sine
stătăto are, cu o metodologie adecvată, cît
şi p rin extinderea ariei de cuprindere a preo­
cupărilor spre E u ro p a cantral-răsăriteană şi
Asia (îndeosebi Japonia), a lătu ri de tra d i­
ţionalele centre din Occident.
î n acest context, în ultim ii ani s-au
in tensificat eforturile închinate unei asemenea
cercetări şi în ţa ra noastră. Bazele teoretice
au fost puse de către prof. Ş tefan Pascu
p rin stu diu l p rezen tat la colocviul de dem o­
grafie istorică de la Eiège în 1963, în care
a evid en ţiat izvoarele, problem atica fu n d a­
m entală şi perspectivele unei asem enea cer­
cetări la noi. A u u rm a t apoi o serie de studii
teoretice ale căror rezultate p arţiale au evi­
d e n ţia t necesitatea unei grupări a forţelor
din acest dom eniu şi a unei orientări a cer­
cetărilor în sp re o fin alitate deopotrivă ştiin ţi­
fică şi practică. C onstituirea colectivului de de­
m ografie istorică de la Cluj, sub conducerea
prof. Ş tefan Pascu şi editarea prim ului volum
de stu d ii de demografie istorică, cu p a rti­
ciparea u n o r cercetători aparţinînd princi­
palelor centre ştiinţifice ale ţă rii reprezintă
u n prim pas im p o rta n t pe calea realizării
acestor deziderate.
D upă o privire istorică asupra consti­
tu irii şi evoluţiei dem ografiei ca ştiin ţă, în
care sîn t dezvoltate principalele m om ente
sch iţate m ai sus, stu d iu l in tro d u ctiv al prof.
Ş tefan P ascu oferă o trecere în revistă a
principalelor izvoare de care dispune cer­
cetarea dem ografică din ţa r a n o astră a tît
p e n tru perioada statistică, cît şi cea pre-
sta tistc ă . P e n tru prelucrarea izvoarelor din
perioada prestatistică studiul constituie u n
preţios m odel din p u n c t de vedere metodologic,
stabilind principiile de folosire şi in terp retare
a acestora. A stfel p e n tru secolele X I-X V
principalul criteriu al determ inării num ărului,
stru ctu rii şi dinam icii populaţiei îl repre­
zin tă aşezările pom enite în docum ente, î n
in terp retarea acestor ştiri trebuie ţin u t cont
a tît de realităţile sim ilare contem porane ale
alto r ţă ri, cît şi de mediul social-economic-
politic şi geografic în care se încadrează;
P en tru secolele X V -X V II urbariile şi regis­
tre le de v en itu ri sîn t cele care oferă m a te­
476 RECENZII
rialul de studiu al dem ografiei istorice, cu
m enţiunea că urbariile reflectă doar num ărul,
starea socială, m aterială, etnică a ţărăn im ii
dependente, iar registrele de ven itu ri num ai
cele ale populaţiei contribuabile. Concen-
trîndu-şi aten ţia asupra analizei acestor
izvoare, cu privire specială asupra situaţiei
Transilvaniei, prof. Ş tefan Pascu subliniază
to to d a tă largul cîmp de acţiune ce se descbide
în fa ţa cercetătorului o d ată cu trecerea în
secolul X V III la perioada statistică. Con­
scripţiile, catagrafiile, recensămintele, re­
gistrele parohiale sîn t m ă rtu rii de m are interes
ale situaţiei demografice de la noi, ce-şi
a şteap tă cercetătorii care să le p u n ă în valoare
bogatele lor inform aţii.
Conscripţiile din T ransilvania au fost
executate a tît de către au to rităţile civile
cît şi de către cele bisericeşti. O întregire
a cunoştinţelor noastre privind conscripţia
din 1733 aduce H aralam bie Chircă, care a
stab ilit efectuarea alătu ri de cunoscuta con­
scripţie confesională şi a unei conscripţii
din p artea auto rităţilo r civile în anul am intit.
Im p o rta n ţa acesteia din u rm ă constă a tît
în cuprinderea Ţ ării Bîrsei, care lipseşte
din conscripţia confesională, cît şi în posi­
b ilitatea com parării datelor oferite de cele
două izvoare p en tru a obţine o im agine m ai
apropiată de realitate asupra n u m ărului şi
stru ctu rii fam iliilor rom âneşti din T ransil­
vania în anul 1733.
Prim ul recensăm înt general al populaţiei
din T ransilvania a fo st efectuat în 1784—
1787 din ordinul lui Iosif al II-lea. N atalia
Giurgiu prelucrează datele acestui izvor
deosebit de valoros a tît p rin caracterul său
universal, referitor la întreaga populaţie a
Transilvaniei, cît şi p rin aceea că avînd
u n caracter oficial i se conferă o anum ită
garanţie a veridicităţii. R ecensăm întul oferă
date privind nu m ăru l de case şi familii,
stru ctu ra populaţiei pe sexe, sta re civilă şi
grupuri sociale. U n elem ent in teresan t este
indicarea em igraţiei şi im igraţiei, ceea ce
perm ite stabilirea coeficientului de em igrare
şi im igrare. Coeficientul de em igrare de 16
la mie în ra p o rt cu cel de im igrare de num ai
12 la mie indică o n e tă preponderenţă a
em igrării în ra p o rt cu im igraţia. C onfruntarea
datelor recensăm întului cu alte categorii de
izvoare perm ite autoarei o serie de co nstatări
im portante. Astfel analiza datelor u n o r urbarii
din secolul X V III indică o preponderenţă
a em igraţiei spre Moldova, Folosirea unui
ra p o rt al generalului com andant al T ransil­
vaniei perm ite stabilirea procentuală a com­
poziţiei naţionale a populaţiei, care lipseşte
d in recensăm înt. î n sfîrşit, im aginea s ta ­
8
tic ă oferită de izvoarele m enţionate se com ­
pletează cu o exam inare a dinamicii popu­
laţiei p rin prism a n atalităţii, m o rtalităţii şi
căsătoriilor în perioada 1780—1850 cerce-
tîndu-se com parativ datele cuprinse în p a tru
registre parohiale catolice şi reform ate şi
tre i registre parohiale ortodoxe.
Izvoarele cele m ai am ple p en tru
studiul stratificării sociale a populaţiei din
T ransilvania sîn t tabelele de d ări întocm ite
de au to rită ţi cu deosebită m inuţiozitate,
explicată p rin im p o rta n ţa prim ordială acor­
d a tă de austrieci în lătu rării evaziunilor fis­
cale. Cercetarea datelor a p a tru asem enea
tabele din perioada 1767 —1821 perm ite lu i
Al.- Csetri şi Şt. Im reh o reconstituire a
im aginii stru ctu rii sociale transilvănene în
perioada d estrăm ării orînduirii feudale. Con­
fru n tarea cu alte izvoare în prim ul, rînd con­
scripţii şi recensăm inte, confirmă valoarea
şi precizia datelor cuprinse în tabelele de
dări. A naliza procentuală a ponderii diferite­
lor clase şi p ă tu ri sociale în ansam blul popu­
laţiei, ca şi a situ aţiei acestora în u n ităţile
politico-adm inistrative specifice Transilvaniei;
duce la concluzia m enţinerii încă în perioada
cercetată a trăsătu rilo r de bază ale orînduirii
feudale, ceea ce se reflectă în prim ul rînd
în cei 60% din populaţie rep rezentaţi de
ţă ra n ii dependenţi. A utorii au to to d a tă posi­
b ilitatea de a spulbera unele idei în cetăţenite
în istoriografia m ai veche sau m ai nouă- cu
privire la rap o rtu l dintre populaţia liberă
şi dependentă din scaunele secuieşti, cu p ri­
vire la situ a ţia m aterială a jelerilor în com­
p araţie cu iobagii, cu privire la osmoza d in tre
aceste categorii de ţă ra n i dependenţi. P rin
bogatul m aterial statistic din anexe, autorii
urm ăresc punerea la dispoziţia cercetării
viitoare a unor posibilităţi largi de elaborare
a monografiilor de istorie locală şi regională,
pe baza cărora să se reia pe alte coordonate
analiza problem ei deschise de prezentul
studiu.
R ealităţile demografice din Ţ ara R om â­
nească sîn t p rezen tate în volum ul de fa ţă
p rin tr-u n stu d iu efectu at de Ştefan Ştefănescu
asupra evoluţiei num erice a populaţiei de
la sud de C arpaţi în perioada secolelor X IV -
X V I. Găsindu-ne în plină perioadă pre-
statistică, o asem enea cercetare întîm pină
g reu tăţi deosebite p rin lipsa u n o r izvoare
de certă precizie ca şi d a to rită im posibilităţii
confruntărilor m enite a da o im agine a veridi­
cităţii. M eritul principal al studiului constă
tocm ai în folosirea la m axim um a inform aţiilor
îm prăştiate şi sum are din epocă p en tru ca,
în corelaţie cu evenim entele social-politice
binecunoscute, să ne ofere o im agine coerentă
9 RECENZII
a evoluţiei situaţiei demografice cu mom entele
sale de depresiune şi refacere.
Volumul- se încheie cu două studii
asupra populaţiei urbane din Moldova în
pragul epocii moderne. E caterin a Negruţi-
M unteanu valorifică datele statisticii oraşelor
şi tîrgurilor Moldovei din 1832 care cuprin­
de to a te centrele urbane din epocă şi întreaga
populaţie a acestora (contribuabilă sau nu),
în tru c ît n u are un caracter fiscal. S tatistica
perm ite o clasificare a centrelor urbane după
num ărul to ta l al locuitorilor, nu m ăru l caselor
şi familiilor, stabilirea stru ctu rii sociale a
acestora, precum şi o apreciere a m obilităţii
populaţiei pe baza num ărului de indivizi
flotanţi. P entru prim a d a tă este indicat
num ărul boierilor care locuiesc în oraşe şi
personalul în slujba acestora, necuprins în
izvoarele întocm ite din com andam ente fis­
cale. Calcularea densităţii pe fam ilii a d a t
o cifră sub 5, coeficient cu care se lucrează
în general în stabilirea num ărului to ta l al
populaţiei. î n sfîrşit, consem narea în sta ­
tistică a num ărului de case a creat posibilitatea
stabilirii densităţii locuitorilor pe casă, ceea
ce reprezintă u n im p o rtan t indiciu al gradului
de urbanizare. A utoarea ajunge la con­
cluzia că existenţa în general (cu excepţia
laşului) a 5 locuitori pe casă reflectă existenţa
la 1832 a unui nivel incipient al procesului
de urbanizare, apropiat de m ediul rural.
E ste interesantă în com paraţie cu
această im agine statică a urbanizării mol­
dovene la 1832, urm ărirea dezvoltării dinamice
a celui m ai im p o rtan t oraş din Moldova,
laşul, în decurs de u n secol, de la 1755 la
1859. Gh.- P lato n trece în revistă condicile,
catagrafiile, recensăm intele executate în aceas­
t ă perioadă, scoţînd în evidenţă evoluţia
ascendentă a capitalei moldovene a tît din
punctul de vedere al to talu lu i populaţiei
cît şi în ceea ce priveşte activ itatea economică,
m eşteşugărească şi comercială. A utorul con­
fru n tă în perm anenţă izvoarele statistice
cu ştirile oferite de alte surse contem porane,
în special relatările călătorilor străini, urm ărind
şi reuşind astfel a d a o im agine veridică a
evoluţiei demografice, economice şi chiar
teritoriale a oraşului Iaşi.
S cu rta trecere în rev istă a studiilor
de demografie istorică cuprinse în prezentul
volum reflectă u n larg evan tai de preocupări
ale cercetătorilor din acest dom eniu aparţinînd
principalelor centre ale ţă rii şi oferă perspec­
tiv e prom iţătoare privind încadrarea ştiinţei
noastre demografice în av în tu l cunoscut de
această ram u ră pe plan mondial. î n acest
fel dem ografia istorică de la noi îşi v a înde­
plini m enirea form ulată de- prof. Ştefan
477
Pascu în a fi ,,folositoare pe de o p arte m ai
b unei înţelegeri a proceselor istorice din
trec u tu l societăţii omeneşti, folositoare deo­
p o triv ă p e n tru înţelegerea ştiinţifică a dez­
voltării complexe a societăţii contem porane
şi a celei de m îine” .
Laăislau Gyémdnt
CO N STA N TIN C. G IURESCU , Contnbu-
ţiu n i la studiul originilor şi dezvoltării bur­
gheziei române p în ă la 1848. E d itu ra Ştiin­
ţifică, Bucureşti, 1972, 293 p.
S-a scris foarte m u lt despre acţiunea
politică a burgheziei, a tît a celei din P rin­
cipatele Rom âne, cît şi a celei din Transil­
vania. S-a scris însă p u ţin despre stru ctu ra,
p otenţialul economic, num ărul acestei clase,
pînă în 1848. F o arte p u ţin de asemenea
despre originile m ai îndep ărtate, despre
primele începuturi ale acestei clase. Cartea
prof. C onstantin C. Giurescu încearcă astfel
să acopere u n gol al vechii istoriografii ro­
m âneşti, d a r şi a celei noi, într-o chestiune
care constituie, de fap t, fundam entul celor
m ai im p o rtan te problem e tradiţionale de
cercetare.
în tr-ad ev ăr, to t ceea ce s-a făcu t în
această p rivinţă, în T ransilvania cel puţin,
se reduce, în afara lucrării de m u lt depăşite
a lu i V. Gologan, despre com erţul braşovean,
şi a celei recente a lui Pavelescu referitoare
la com erţul şi m eşteşugurile în sudul Transil­
vaniei, la consideraţii generale în lucrări
care tra te a z ă m om entele principale ale evo­
lu ţiei politice a burgheziei. R eferitor la
R om ânia, contribuţiile lu i Ş tefan Zeletin,
principalul doctrinar al burgheziei rom â­
n eşti şi ale alto ra înainte sau d upă el (N.
Iorga, T. P ătrăşcanu, A. O ţetea, V. Maciu)
p o t fi considerate m ai m u lt u n început.
Cercetări m ai sistem atice şi m ai m inuţioase
în arhivele cu caracter fiscal şi economic,
centrale şi locale, sîn t imperios necesare.
Căci fără stabilirea m ai ex actă a nivelului
social şi economic atins de această clasă
în diferite etape, fără o evaluare m ai exactă
a p u te rii şi num ărului diferitelor sale stratu ri,
fără o m ai precisă încadrare şi ra p o rtare a
ei în am b ian ţa epocii, n u se v a p u te a ajunge
nici la o cunoaştere exactă a acţiunii politice
în to a tă com plexitatea sa. Mai m ult, noţiunea
însăşi răm îne supusă controversei. Cît de
u tilă ar fi de exem plu o monografie temeinic
docum entată a m arelui com erţ rom ânesc
braşovean, a tît de înfloritor p în ă spre sfîr-
şitul secolului al X IX -lea, o monografie a
 478
in tele ctu alităţii: funcţionari, profesori, în v ă­
ţăto ri, preoţi, a lta asu p ra categoriile în stă ­
rite ţărăneşti, a burgheziei rurale, u n stu d iu
asupra m ineritului rom ânesc din M unţii
Apuseni, şi co m itatul H unedoara, a ltu l asu­
p ra m eşteşugăritului, care tocm ai în această
perioadă prinde să se salte etc.
Cum o a ra tă şi titlu l, cartea prof. C.
Giurescu abordează m ai în tîi originea b u r­
gheziei, începuturile oraşelor în Ţ ările R o ­
m âne, dezvoltarea lor în decursul feuda­
lismului. E ste p a rte a cea m ai p u ţin n o u ă a
cărţii, în tru cît fo arte m ulte aspecte dezbă­
tu te aici au fost tr a ta te în tr-u n a lt cadru,
desigur, în alte lucrări m ai vechi ale autorului :
T îrguri sau oraşe]?şi ce tă ţi moldovene din
secolul al X -lea p în ă la mijlocul secolului
al X V I-lea, Isto ria rom ânilor, Isto ria B ucu­
reştilor, la care de altfel se fac fo arte dese
trim iteri. U n capitol deosebit, p oate cel
m ai interesant, este consacrat compoziţiei
. etnice a orăşenim ii în secolele XIV-XVT.
E ste dovedit cu o m are bogăţie de d ate
caracterul polietnic al oraşelor medievale,
prezenţa în oraşele rom âneşti a saşilor, m a­
ghiarilor, armenilor, ruşilor, italienilor etc.
M ai palidă apare dem onstrarea caracterului
m ajo ritar al elem entului autohton, m ai ales
p en tru Ţ ara Rom ânească.
Ceea ce se rem arcă în prim ul rîn d în
p a rte a referitoare la tre c u tu l feudal al oră­
şenimii este, cum se declară chiar în prefaţă,
sp aţiu l foarte restrîns aco rd at Transilvaniei.
Chiar şi puţinele referiri care se fac atin g m ai
m u lt B raşovul şi Sibiul, şi fo arte ra r Clujul.
Şi acestea însă se bazează pe lucrări m ai
vechi; nu sîn t deloc folosite cercetările apro­
fu n d ate ale un o r istorici ai oraşelor tran sil­
vănene. ca S. Goldenberg (Clujul în secolul
al X V I-lea, Bucureşti, 1958, 453 p.), C. Göll-
ner (Siebenbürgische S tä d te in M ittelalter,
Bucureşti, 1971, 373 p.).
A ceastă caren ţă este caracteristică, de
fapt, întregii cărţi. Surprinde m ai ales, pen­
tr u secolul al X IX -lea, lipsa ,unor referiri
la m arele com erţ al Braşovului, cel m ai p u ­
ternic centru economic şi comercial al T ran ­
silvaniei, care îşi d a to ra şi în această perioadă
înflorirea tocm ai relaţiilor cu Ţ ara R om â­
nească.' Ori m arele com erţ braşovean era încă
de la începutul veacului în m îini rom âneşti.
P roporţia participării rom ânilor la com erţul
B raşovului cu stră in ă ta te a era, d upă chiar
statisticile oficiale, de aproape 9 la 1, a tît
în ceea ce priveşte exportul, cît şi în ceea
ce priveşte im portul1. Comercianţii ro m ân i b ra ­
1 B.C.V. Gologan, Cercetări privitoare la trecutul
comerţului românesc din Braşov. Bucureşti, 1928, p.50
RECENZII 10
şoveni, a căror organizaţie grem ială este bine
cunoscută, erau la mijlocul secolului al X IX -lea
n u num ai singurii m ari negustori ai B raşovu­
lui, ci chiar ai Transilvaniei în treg i. S în t prim ii
din tre rom ânii transilvăneni care — şi investesc
capitalurile în industrie. F abrica de h îrtie
de la Z ăm eşti, cea m ai im p o rta n tă în tre ­
prindere indu strială din sudul Transilvaniei,
este doar u n a din creaţiile lor. Cu to t drep tu l
vorbeşte deci B ariţiu despre „clasa b ur-
găriei rom âneşti braşovene” 3. M em brii ei
sîn t cei care îşi pim num ele în fru n te a liste­
lor de subscripţii, p en tru acţiuni naţionale,
şcoală, biserică, fac donaţii, lasă legate,
întem eiază burse. N u e în tîm p lăto r că aici
ap ar cele m ai im p o rtan te ziare rom âneşti,
se înfiinţează şcoli, se infiripă o acţiune p o ­
litică independentă.
Contribuţiile în tr-ad ev ăr originale ale
lucrării se referă m ai cu seam ă la răstim pul
din tre 1800—1848, cînd econom ia Ţ ărilor
rom âne cunoaşte, d u p ă tr a ta tu l de la Adriano-
pol, o transform are m ai adîncă, cu reper­
cusiuni sensibile şi pe plan social.
O serie de aspecte noi, pe care le im plică
dezvoltarea pe cale capitalistă a economiei
ţă rilo r rom âne, in tră prin această lucrare
p e n tru în tîia o ară în sfera de cercetare a
istoriografiei. Astfel, a r fi m ai în tîi capitolele :
Poliţe sau tr a te şi bilete de ordin, N oi ele­
m ente com ponente ale burgheziei, Burghezia
rurală. S în t în acelaşi tim p şi cele care se
bazează, în m ăsura cea m ai m are, p e o docu­
m entaţie inedită. E a include, p rin tre altele,
corespondenţa ultim ilor dom ni fanarioţi, cu
capuchehaiele lor din Constantinopol şi :fon­
dul F urnică de la B iblioteca Academiei.
U tilizarea poliţelor, după cum o dovedeşte
b ogatul m aterial faptic expus, era curentă
în prim a ju m ă ta te a secolului al X IX -lea.
Se recurge la ele n u num ai în raporturile
dom nilor cu Constantinopolul, p e n tru p la ta
un o r fu rn itu ri de cereale, p la ta trib u tu lu i
sau ale alto r p lă ţi ale visteriei, ci recurg la
poliţe în a lţii dregători, precum şi m arii n e­
gustori în relaţiile lor cu Viena, Paris, Odesa ;
se folosesc în interiorul ţărilor.
Capitolul privind com ponentele noi ale
burgheziei de asemenea pune în circulaţie
u n foarte am plu m aterial inedit. î n această
categorie sîn t incluşi : arendaşii, posesorii
de capital, bancherii şi liber-profesioniştii
(ingineri, arhitecţi, profesori, medici, farm a­
cişti, agenţi de asigurări, avocaţi).
î n această categorie a burgheziei in te ­
lectuale n u se încadrează, oare, şi alte cate­
gorii m ai vechi, e adevărat, d a r care îşi m ă-
2 Transilvania, an. I , nr. 19 din 19.IX.1868, p. 463
11 RECENZII
resc acum num ărul ? Ne referim în prim ul
rînd la funcţionărim e, a cărui im p o rta n ţă so­
cială creşte foarte m ult, şi de asemenea la
elementele din rîndul arm atei. Aceste cate­
gorii sîn t to ta l ignorate în lucrare.
D eosebit de in teresan t ni se pare capito­
lul despre supuşii străin i ,,sudiţi” , care în
cea m ai m are p arte aparţineau burgheziei.
E i erau, în parte, rom âni — cazul lu i T udor
Vladim irescu „ su d it” rus este foarte semni­
ficativ —, p arte străini: sud-slavi, greci, evrei,
ruşi, francezi, germ ani, care de m ulte ori,
prin asimilare, vor îngroşa rîndurile b u r­
gheziei autohtone.
Burghezia rurală, la nivelul căruia
se face -interferenţa p ă tu rii burgheze cu
m asa ţărănească, se com pune din categoriile
social-fiscale ale : „neam urilor” , „m azililor” ,
„postelnicilor”, „arm ăşeilor” , „ru p taşilo r” ,
cu alte cuvinte, din fruntaşii în stă riţi ai sate­
lor. D ocum entaţia, în cea m ai m are p arte
inedită, este extrem de bogată. R em arcăm
însă, şi observaţia este valabilă p en tru aproape
to a te capitolele, caracterul p u r descriptiv,
care face ca lucrarea să fie greu de parcurs.
Se creează la u n m om ent d a t im presia unei
aglomerări de num e, cifre, date, care depă­
şesc uneori necesităţile argum entaţiei istorice.
Acest enorm m aterial fap tic este prea p u ţin
sau deloc teoretizat. Lipseşte o evaluare
num erică, fie oricît de relativă, a contin­
gentului burghez în to ta lita te a sa, pe în tre ­
gul terito riu al ţării, în ra p o rt cu celelalte
categorii sociale, o evaluare a potenţialului
său economic. Exem plele sufocă, în general,
concluziile. D in această cauză lucrarea apare
pe alocuri încărcată, greoaie. A ceastă impresie
se şterge în p arte în ultim ile două capitole,
care privesc acţiunile politice ale burgheziei
în prim a ju m ăta te a secolului al X IX -lea,
cînd ea devine to t m ai m u lt o fo rţă de care
trebuie să se 'ţ i n ă seamă.
C artea prof. C onstantin C. Giurescu
este, în concluzie, u n început salu tar p en tru
studiul social-economic, a tîta tim p neglijat
la noi, al unei clase sociale al cărui rol istoric
a fost p înă la mijlocul secolului al X IX -lea
n u num ai progresist, dar şi dem ocratic.
S. Retegan
ŞT EFA N PASCU, A vram Iancu, E d itu ra
Meridiane, B ucureşti, 1972, 256 pag.
Profesorul Ştefan Pascu şi-a su b in titu lat
în chip sugestiv volum ul dedicat lui A vram
Ia n c u ; „ v ia ţa şi faptele unui erou şi m a rtir” .
479
Şi n u întîm plător. A utorul şi-a asum at atunci
cînd a purces la scrierea acestei cărţi, o sarcină
de m are răspundere. O ră sp u n d e re grea, civică
d a r şi profesională. î n prim ul rînd p en tru că
p ersonalitatea acestui tita n al istoriei rom â­
neşti a răm as şi v a răm îne de-a p u ru ri încrus­
ta tă în conştiinţa poporului r o m â n — :aşa
d u p ă cum scrie au to ru l în „C uvînt către
citito ri” , „ca o figură lum inoasă, m îndră la
chip şi c u ra tă la cuget, m are în fap te şi stră ­
lucitoare în gînduri, viteaz în lu p te şi m ări­
nim os fa ţă de cei fără apărare. Numele pe
care i l-a conferit poporul încă pe cînd era
în v ia ţă, de „C rai al M unţilor” , sintetizează
în chip neîndoios to a te aceste atribute, n e tă ­
găduitele calităţi morale şi fizice ale tîn ăru lu i
m o ţ". O asem enea personalitate este n u num ai
o p rezenţă vie, stato rn ică în conştiinţa celor
m ai largi m ase ale poporului rom ân, d a r
ea este o p rezenţă activă, p erp etu ă în creaţia
oral-folclorică a poporului, în creaţia cultă
literară (poezie, proză, dram aturgie), plastică,
muzicală.
î n al doilea rîn d se cuvine să precizăm
că „eroul şi m a rtiru l” neam ului rom ânesc,
s-a b u c u ra t de-alungul tim pului de atenţia,
aprecierea m u lto r personalităţi rom âneşti şi
străine ; figura lu i a in sp ira t condeiele unor
generaţii întregi de istorici, jurişti, literaţi,
publicişti, oam eni politici. A vram Iancu,
eroul legendar al poporului, a fost în acelaşi
tim p inspiratorul unor scrieri cu preten ţii
ştiinţifice, a alto ra d eclarat popularizatoare,
a u n o r studii de specialitate m ai m u lt sau
m ai p u ţin reuşite, a unor articole ocazionale
ori a unor cuvîntări festive.
Din p u n ctu l de vedere al istoriografiei,
evocarea faptelor şi v ieţii legendarului m o ţ
a co n stitu it de-alungul deceniilor o preocupare
de cinste şi respect p en tru o întreagă pleiadă
de valoroşi istorici (N. Bălcescu, A. Banciu,
G. B ariţiu, G. Bogdan-Duică, N. B uta,
V. Cheresteşiu, S. Dragomir, I. Lupaş, A.
L upeanu, S. Moldovan, Al. P apiu-Ilarian,
M. Popescu, R. R osetti, I . Sterca-Suluţiu,
H . U rsu ş.a.). N u în to td ea u n a lucrările lor
au atins însă tre a p ta necesară calitativă,
obiectivă, b az a tă pe studierea izvoarelor,
şi pe in terp retarea ju s tă a lor. L ucrarea cea
m ai valoroasă a fost realizată — d upă cum
a ra tă şi prof. Ş tefan Pascu — „d in p an a eru­
d ită şi cum pănită a prof. Silviu Dragomir,
cel m ai b u n cunoscător al faptelor «Craiului
M unţilor»’’.
C artea prof. Ş tefan Pascu — a cărei
apariţie a fo st prileju ită de com emorarea
în 1972 a centenarului m orţii lui A vram
Ia n cu — este o in teresan tă şi realizată summa
a tu tu ro r cunoştinţelor, inform aţiilor şi iz­
 480 RECENZII
voarelor pînă acum ştiu te despre v ia ţa şi
faptele legendarului erou, cum ulate cu m ulte
d ate inedite, rez u lta t a lu n e i m unci de la rg ă —
în tim p — şi adîncă a c tiv ita te de investigaţie,
din p artea unui istoric recunoscut ca specialist
care a cercetat m u lţi ani problem ele de istorie
m odernă a T ransilvaniei în general şi ale
revoluţiei din 1848—49 în special. Ceea ce
realizează în plus, fa ţă de predecesorii săi,
(înafara datelor inedite aduse), este grija
deosebit de a te n tă p en tru restitu irea ade-
văruliii istoric, analiza m inuţioasă, obiectivă,
în b in ată cu in terp retarea scrupuloasă, d ar
plină de înţelegere a acestei p ersonalităţi
legendare ; to a te acestea priv ite prin prism a
condiţiilor concrete ale vrem ii şi ale locului
în care s-au p etrecu t faptele, şi trecu te to a te
p rin filtrul exigent al gîndirii ştiinţifice m ate-
rialist-istorice.
E vident, au to ru l îşi iubeşte eroul.
II iubeşte şi îl înţelege, îl em oţionează durerea
şi cruzimea, sorţii „C raiului M unţilor” . Se
sim te aceasta din le ctu ra fiecărei pagini a
cărţii.- D ar faptele şi întîm plările vieţii lui
A vram Ian cu sîn t cîn tărite şi drăm uite prin
ju d ecata atentă, obiectivă a m inţii om ului
de ştiin ţă folosind m etoda m aterialism ului
istoric. T otul este p riv it în contextul tu m u l­
tuoaselor evenim ente care au sdru n cin at
din tem elii o orînduire socială p erim ată a tît
în Transilvania, c ît şi în întreaga E u ro p ă
a tim pului. E venim entele tim pului, oam enii
tim pului, faptele şi întîm plările oamenilor
d e pe meleagurile T ransilvaniei a tît de grav
şi de tragic frăm în tate în acei ani ai revoluţiei,
ca şi în cei im ediat urm ători, sîn t tra ta te
de au to r în în treag a lor semnificaţie, an a­
lizate fiind ştiinţific, m arxist, to a te resorturile
societăţii transilvane, raporturile sociale şi
situ a ţia naţională. E firească şi logică deci
concluzia pe care o trag e au to ru l privitor
la caracterul revoluţiei rom âne din Transil­
vania, care a fost „o lu p tă p en tru interesele
proprii ale poporului rom ân, p e n tru scu tu ra­
rea nesuferitei şerbii, p en tru înstăpînirea
asupra păm întului şi a pădurilor, răp ite
ţărănim ii de clasele dom inante, p en tru con­
d iţii om eneşti de lucru în m ină, p en tru liber­
tă ţi fundam entale, p en tru respectarea glasu­
lui rom ânilor de a fi recunoscuţi ca o naţiune
cu depline d rep tu ri politice, culturale, adică
naţionale” (pag. 246).
î n acest co n tex t priv ite lucrurile, perso­
n alita tea istorică a lu i Ia n cu se conturează
cu precizie şi claritate a tît în ochii contem ­
poranilor cît şi ai urm aşilor lui. „C raiul
M unţilor” este — aşa d u p ă cum precizează
prof. Ştefan Pascu — „întruchiparea, în cel
m ai în a lt grad, a aspiraţiilor maselor populare
12
în m om ente ho tărîto are p en tru so a rta lor,
p e n tru viitorul lor. Acestea au v ă z u t în Iancu
expresia năzuinţelor p en tru eliberarea socială
şi naţională, propria lor em anaţie, frum oasă
la chip şi c u ra tă la suflet, m ă reaţă în fa p tă
şi d reap tă în cugetare” (pag. 244).
Considerăm pozitiv fa p tu l că autorul
a reuşit cu pricepere şi abilitate să prezinte
cititorului o carte b a z a tă pe o docum entaţie
b o g ată şi pe c ît posibil com pletă, fă ră a
încărca însă paginile lucrării cu am ănunte
inutile sau nesem nificative. Concluziile şi
părerile e n u n ţate sîn t clare, puternic ancorate
în v a rie ta te a docum entaţiei folosite, stilul
scrierii este simplu, clar, pe înţeles.
C artea prof. Ştefan Pascu despre A vram
Ia n cu n u este o biografie în înţelesul clasic
al cuvîntului. E ste m ai degrabă o in teresan tă
şi p lină de suflet evocare despre „ v ia ţa
u n u i om m istu it de o flacără puternică,
aceea a propriului său popor, cu care se
contopise inseparabil, la o v îrstă căreia
num ai vrem urile revoluţionare îi im prim ă
m a tu rita te a oam enilor cu bogată experienţă
a vieţii. Poporul, sim ţind acest adevăr, ajuns
la gradul necesar al conştiinţei de sine, a
ş tiu t să-şi aleagă conducătorii din tre oameni
ai faptelor şi ai acţiunii, ai gîndurilor şi ai
sim ţăm intelor înalte, um ane, patriotice, oa­
m eni identificaţi cu interesele poporului,
cunoscători şi înţelegători ai mărim ii vrem uri­
lor în care tră ia u ” (pag. 249).
L ucrarea prof. Ştefan Pascu, aici recen­
zată, pune o n ouă p ia tră de tem elie la .vasta
şi diversa bibliografie istorică a „Craiului
M unţilor” . E a reuşeşte să prezinte în fa ţa
maselor de citito ri—a tît în fond cît şi ca
exprim are—im aginea veridică, ştiinţifică a unui
erou legendar, iu b it şi stim a t de generaţiile
de ieri, de azi şi cele viitoare ale neam ului
rom ânesc. Tocm ai deaceea cartea prof. Ştefan
Pascu constituie o certă reuşită a istoriografiei
m arxiste rom âneşti.
Gheorghe I. Bodea
IO S IF KOVÄCS,- Desfiinţarea relaţiilor
feudale în Transilvania, Cluj, E d . Dacia,
1973, 189 p.
Problem a agrară din T ransilvania a
constituit în activ itatea de cercetare a istoricu­
lu i Iosif K ovâcs o preocupare esenţială şi
constantă. Foştii iobagi, p o rn iţi în a doua
ju m ă ta te a secolului tre c u t pe drum ul for­
m ării p ro p rietăţii burgheze, au o cu p at ■ în
studiile istoricului clujean u n loc de seamă.
13' RECENZII .
Situaţia' jelerilor urbariali şi alodiali a consti­
tuit de asemenea prilej de analiză. Frămîn-
tările şi ale unora şi ale altora, luptele purtate
pentru drepturi social-economice şi naţional-
politice, au fost concretizate cuprinzînd
geografic regiuni din toată Transilvania şi
cronologic perioade din toată epoca modernă.
în cadrul unei analize de adîncime au.
fost urmărite în general : drumul parcurs de
proprietatea agrară în Transilvania, relaţiile
statornicite între diferitele pături ale ţără­
nimii şi vechii stăpîni ai pămîntului, dez­
voltarea capitalistă a agriculturii din Transil­
vania după anul 1848 pînă la desăvîrşirea
statului unitar român etc.
Noua sa contribuţie, ,, D esfiinţarea re­
laţiilor feudale în T ransilvania” , apărută
recent în editura Dacia, se încadrează în.
categoria acelor cercetări cărora autorul le-a
acordat statornic prioritate. Istoriografia epocii
moderne româneşti s-a îm bogăţit astfel cu
o lucrare de sinteză privind o problemă
importantă din istoria poporului român.
De la început vom spune că avem în faţa
noastră o sinteză reuşită ce se impune prin
unitatea ce o îngăduie unui proces istoric,
cu mers în spirală, străbătut de ţărănimea
transilvăneană vreme de multe decenii.
Acest proces este analizat în strînsă legătură
cu istoria poporului român de dincolo de
Carpaţi şi în contextul evenimentelor istorice
europene. Bine informat, prin utilizarea
unei. vaste bibliografii şi a imutfbogat material
arhivistic inedit, autorul îşi propune şi reu­
şeşte ca ,,în spiritu l celor m ai valoroase tra­
d iţii ale istoriografiei rom âneşti să contribuie
la clarificarea problemelor procesului de lichi­
dare :treptată a raporturilor cu caracter feudal
în economia Transilvaniei" (din lucrarea
recenzată, p. 7).
Ca punct de pornire este aleasă situaţia
social-agrară a Transilvaniei înaintea revo­
luţiei din 1848. Primul capitol al cărţii prile­
juieşte autorului şi întîiul popas în viaţa
satului. Succint dar concludent, invocînd
mărturii contemporane, materialul folosit
dă răspuns întrebărilor cînd, de către cine
şi mai sale de ce s-a p u s problema desfiinţării
iobăgiei în Transilvania. Apoi, în alte cîteva
capitole, este urmărită întreaga, legislaţie
agrară emisă între anii 1848—1908, ■ menită
a duce treptat, dar nu integral, la înlocuirea
relaţiilor feudale în agricultură cu cele capi­
taliste. Se face o analiză a lor sub raportul
valorii principiale şi practice, urmărindu-se
deopotrivă cauzele ce le-au determinat,
caracterul şi efectele aplicării lor.
Nu este în intenţia noastră să analizăm
conţinutul bogat al capitolelor ce tratează
31 — Anuarul Institutului de Istorie şl Arheologie
481
legislaţia agrară şi nici să dezvăluim concluziile
autorului. Ne îngăduim totuşi să subliniem
că este vorba de o analiză a legilor agrare
în toată complexitatea lor, că procesul desfi­
inţării relaţiilor i feudale în Transilvania, ca
urmare a aplicării acestei legislaţii, este
urmărit diferenţiat, pe oameni şi locuri,
aşa cum el se desfăşurase de fapt. Autorul
se opreşte asupra întregii iobăgimi transil­
vănene şi asupra tuturor categoriilor de jeleri,
urmărind drumul parcurs de fiecare în parte.
Nu i-a uitat nici pe ţăranii din fostele sate
de graniţă, pe cei din jurul Sibiului şi Bra­
şovului, din Munţii Apuseni, pe colonişti.
în capitolele de analiză a legislaţiei
agrare sau în capitole aparte istoricul I.
K ovăcs ilustrează, cu o mulţime de exemple,
nu numai particularităţile drumului parcurs
de ţărănimea transilvăneană pentru înlă­
turarea relaţiilor feudale, ci şi alte aspecte.
E ste vorba mai întîi de faptul că legiuitorul
nu a dat nimic nesilit de împrejurări, nu a
dat ceea ce ţărănimea dorea şi aştepta. Apoi,
în al doilea rînd nobilimea transilvăneană
a fost mereu refractară înnoirilor. De aici
a rezultat şi o continuă confruntare între
cele două clase, conflicte ce sînt urmărite
cu o deosebită atenţie. Acţiunile ţărăneşti
străbat lucrarea întreagă. Firesc, desigur,
fiind ştiut că cele şapte decenii cercetate
înseamnă to t atîtea decenii de viaţă zbuciu­
mată pentru majoritatea locuitorilor satelor
din Transilvania.
Autorul urmăreşte de asemenea ati­
tudinea burgheziei româneşti faţă de pro­
blema desfiinţării relaţiilor feudale şi ana­
lizează în acelaşi timp evenimentele social-
economice şi politice care au avut loc în vechea
Românie în a doua jumătate a secolului al
X IX -lea şi începutul veacului următor, ecoul
acestora în Transilvania. Activitatea judecă­
toriilor urbariale, problema comasărilor, struc­
tura proprietăţii agrare la sfîrşitul secolului
al X IX -lea nu lipsesc nici ele din cuprinsul
lucrării recenzate. în general autorului nu
i-a scăpat nimic din ceea ce era necesar
pentru cunoaşterea şi înţelegerea procesului
complicat de destrămare a relaţiilor feudale
în ^Transilvania.
Scrisă cu competenţă, cartea se adre­
sează nu numai celor ce urmăresc relaţiile
agrare din Transilvania în epoca modernă,
medie sau contemporană, ci tuturor celor
ce studiază istoria poporului român. E a se
înscrie, printr-o serie întreagă de atribute,
ca o realizare lăudabilă a istoricului Iosif
K ovâcs şi în acelaşi timp a editurii clujene.
M . Ştirban
482 RECENZII
„Südostdeutsches Archiv", vol. X III, Mün­
chen 1970, III + 294 p. , m 8gşg
te - umanismului cu reforma, a caracteristicilor
VohimuljXIII din „SüdostdeutschesfAr-
chiv” cuprinde în sumarul său o serie de
contribuţii bazate pe material inedit, sau
aducînd aprecieri noi, interesante, la dez­
baterea unor probleme de istorie sudest-
europeană, unele dintre acestea vizînd şi
istoria României. • Iii
Hans Sturmberger publică articolul
jubiliar „Kaiser Maximilian I ” (împăratul
Maximilian I) (p. 1—23) cu ocazia sărbă­
toririi a 450 de ani de la moartea celui care
—după părerile autorului— „a pregătit drumul
puterii mondiale a Habsburgilor în secolul
al XVI-lea şi a fost fondatorul monarhiei
habsburgice în mijlocul Europei” (p. 23).
Arthur Pohl aduce o valoroasă contri­
buţie prin articolul „Die Münzkammer Sie­
benbürgens 1325—1526” (Monetăria Transü-
vaniei 1325 —1526) (p. 2 4 —43) destinat să
urmărească evoluţia baterii de monedă în
Transilvania şi centrele de desfăşurare a
acestei importante activităţi economice. Artico­
lul bazat pe un variat material edit şi inedit
insistă îndeosebi asupra epocii de vîrf din
timpul lui Iancu de Hunedoara şi Matia
Corvin. La încheierea articolului sînt publi­
cate tabele (p. 35—38) cu emisiunile monetă-
riilor de la Sibiu, Braşov, Sighişoara şi
Abrud din perioada cuprinsă între domnule
lui Sigismund de Luxemburg şi Matia Corvin.
în anexă (p. 3 5 —42) autorul publică 10
documente legate de activitatea baterii de
monedă în Transüvania între anii 1336—
1468, 9 piese fiind republicări după alte
lucrări, una văzînd acum pentru prima dată
lumină tiparului.
O interesantă contribuţie la istoria
atît de complexă a epocii corviniane îl repre­
zintă articolul lui Thomas von Bogyay „Die
Kunst der corvinischen Renaissance. Bemer­
kungen zum Problem ihrer Entstehung, Wesens­
züge und Nachwirkungen” (Arta Renaşterii
corviniane. Observaţii la problema formării,
a trăsăturilor esenţiale şi a urmărilor ei)
(p. 56—76). Autorul subliniază importanţa
deosebită a intenselor legături materiale şi
spirituale cu Italia, care au creat o atmos-
feră prielnică dezvoltării unei arte cu mul­
tiple- caractere renascentiste.
Deosebit de utü istoriografiei este
articolul lui Karl Reinerth „Humanismus
und Reformation bei den Siebenbürger Sach­
sen” (Umanismul şi Reforma la saşii arde­
leni) (p. 56—76) în care autorul analizează
14
relaţiile dintre umanism şi reformă la saşi,
cît şi caracterul acestor raporturi. Ca exem­
ple concludente de ilustrare a împletirii
lor comune, K. Reinerth prezintă activitatea
unor corifei ai vieţii culturale săseşti din
perioada umanismului şi a reformei : Georg
Reicherstorffer, Johannes Honterus, Valentin
Wagner şi episcopul Paul Wiener. Articolul
este valoros şi prin indicarea unor scrieri
inedite ale umaniştilor saşi aflate în arhivele
străine.
Oskar Sakrausky prezintă în articolul
„Der Einfluss der deutschen Theologie auf
die südslawische Reformation” (Influenţa
teologiei germane asupra Reformei sudslave)
(p. 77—96) importanţa ideilor protestan­
tismului german asupra Croaţiei şi Sloveniei
şi urmările—îndeosebi de natură culturală
(traducerea Bibliei) — asupra unor teritorii
de puternic caracter catolic.
Tot de probleme legate de urmările
Reformei se ocupă articolul „Erneuerung
des Katholizismus und Gegenreformation in
Innenösterreich” (Reînnoirea catolicismului şi
Contrareforma în Austria interioară) (p. 97 —
118), semnat de Helmut J. Mezler-Andel-
berg. ;:
De un real interes pentru studiul istoriei
moderne a - Transilvaniei sînt datele şi apre­
cierile articolului lui Berthold Sutter „Die
innere Lage Ungarns vor dem Ersten W elt­
krieg in derS®curteilung deutscher Diplo­
maten” (Situaţia internă a Ungariei înaintea
primului război mondial în aprecierile diplo-
maţhor germani) (p. 119—194). Pe baza
aproape exclusivă’ a rapoartelor diplomatice
ale trimişilor germani de la Budapesta şi
Viena—păstrate în arhivele germane—autorii!
reuşeşte să surprindă climatul intern din Un­
garia anilor 1885 — 1903, dominată de sus­
ţinuta luptă naţională a popoarelor fostei
monarhii. în anexă (p. -161 — 194) sînt publi­
cate 15 documente inedite, deosebit de inte­
resante prin aprecierile făcute asupra situaţiei
interne din Ungaria, în special în domeniul
politicii faţă de naţionalităţi.
Sumarul revistei conţine şi an material
folcloristic datorat lui Anton Peter Petri
prin articolul „Ein aufschlussreiches öster­
liches ‘Ratscherlied’ aus zehn ehemals
deutschen Ortschaften des südslawischen
Banats” (Un semnificativ ’Ratscherlied’
pascal din zece foste comune germane
ale Banatului iugoslav) (p. 195—202), cu
interesante date despre creaţia populară a
urmaşilor foştilor colonişti francezi veniţi
în Banat în a doua jumătate a secolului al
XVIII-lea.
15 RECENZII
O contribuţie deosebită la bibliografia
Banatului aduce articolul „Dissertationen
über das Banat 1897 —1967" (Disertaţii
despre Banat 1897—1967) datorat.lui Alexan­
der Krischan. Autorul acestei utile lucrări
dă 169 de titluri a unor disertaţii — din cele
mai diferite domenii — despre Banat, sus­
ţinute la diferite universităţi europene în
perioada 1897 —1967.
Da rubrica rezervată comunicărilor (p.
222—243} reţinem articolul lui Anton Peter
Petri, „Die Herkunftsorte der Orczydorfer
Kolonisten” (Localităţile de origine ale colo­
niştilor din Orţişoara) (p. 232—241), o con­
tribuţie documentară utilă la istoria unei
comune din Cîmpia Banatului. R evista con­
ţine interesante rubrici de Discuţii (p. 244 —
270), Cărţi şi articole (p. 271—289) şi o scurtă
Cronică (p. 290—294).
Prin materialul interesant ce-1 prezintă
— într-o formă grafică exemplară — revista se
cere consultată nu numai de specialiştii
în istoria sudestului european, ci cu un real
folos şi de cei preocupaţi de istoria patriei.
Costin Feneşan
„Südost-Forsckungen", vol. X X X , München,
1971, X + 5 5 8 p.
Sumarul vol. X X X din „Südost-For-
schungen” se prezintă cititorului cu un profil
deosebit de variat, ce înglobează studii pri­
vind sudestul european inclusiv România —
începînd din E vul mediu pînă în epoca con­
temporană.
Elizabeth A. Zachariadou publică în
articolul „Ottoman Documents from the
Archives of Dionysiou ’Mount Athos’ 1495 —
1520” (Documente turceşti din arhivele de
la Dionysiou .Muntele Athos' 1495 —1520)
(p. 1—35) 14 documente referitoare la viaţa
mănăstirilor de la Muntele Athos şi relaţiile
lor cu Poarta, în special privilegii fiscale
acordate de sultani. Comentariului istoric al
documentelor li se adaugă publicarea lor în
original şi traducere engleză, articolul în-
cheindu-se cu planşele fotografice ale docm
mentelor prezentate.
Rolf Binner prezintă în articolul ,, Grie­
chische Emigration und Türkenkrieg. Anmer­
kungen zu einer Denkschrift von Janus Las-
karis aus dem Jahre 1531” (Emigraţia gre­
cească şi războiul cu turcii. N ote la un me­
moriu al lui Janus Laskaris din anul 1531)
(p. 37 —50), aspecte din emigraţia greacă
483
mai ales după căderea Constantinopolului
şi activitatea ei în Europa occidentală.
Autorul se referă la un discurs mobilizator
al lui Janus Laskaris în care atrage atenţia
occidentalilor asupra primejdiei otomane,
militînd pentru închegarea unei coaliţii
militare care să se opună progreselor amenin­
ţătoare ale Porţii în Europa.
De un real interes pentru studiul miş­
cărilor naţionale din monarhia austriacă la
începutul secolului al X IX -lea este articolul
lui Thomas Spira „Problems of Magyar
National Development under Francis 1 .1792 —
1835” (Probleme ale dezvoltării naţionale
maghiare sub Francise I. 1792—1835) (p.
5 1 —73). Autorul reuşeşte să surprindă cu
multă profunzime lupta dintre gruparea
nobilimii liberale şi cea a nobilimii conser­
vatoare în problema emancipării naţionale şi
a liniei de acţiune faţă de'Habsburgi.
Klaus Henning-Schroeder prezintă în
articolul „Ein unbekannter Bericht von
Wilhelm Kotzebue über die Unruhen 1848
in der Moldau" (Un raport necunoscut al
lui Wilhelm Kotzebue despre neliniştile
din Moldova în 1848) (p. 74 —95) amintirile
lui Wilhelm Kotzebue, din Moldova anului
1848, pe baza unui manuscris păstrat în
fondurile Academiei R .S.R . Studiul care
însoţeşte manuscrisul clarifică confuzia fă­
cută între persoana Iui Wilhelm Kotzebue
cu cea a lui- Karl Kotzebue, fratele său,
consulul rus de Ia Iaşi. Autor care a cunoscut
bine realităţile din Moldova de la mijlocul
secolului al X IX -lea, publieînd cîteva cărţi
asupra acestui subiect, Kotzebue fiind în
cercul marilor boieri a beneficiat de o serie
de informaţii de real interes pentru istorio­
grafie. Manuscrisul furnizează informaţii
asupra unei încercări de insurecţie organizată
— însă eşuată lamentabil — de pe moşia Can-
tacuzinilor de la Bălţăteşti. Articolul lui
Klaus Henning-Schroeder reprezintă un mate­
rial ce nu trebuie să rămînă în afara interesu­
lui istoriografiei româneşti.
O contribuţie la răspîndirea operei
dramatice a lui August von Kotzebue în
Sîrbia îl reprezintă articolul lui Strahinja
K. Kostic, „August von Kotzebue auf der
Bühne des Serbischen Nationaltheaters in
N ovi Sad” (August von Kotzebue pe scena
Teatrului Naţional din N ovi Sad) (p. 9 6 —
110 ) .
De un deosebit interes pentru istoria
modernă a României este documentatul
articol al Barbarei Jelavich, „Austria-Hun-
gary, Rumania and the Eastern Crisis 1876 —
1878” (Austro-Ungaria, România şi Criza
Orientală 1876-1878) (p. 1 1 1 -1 4 1 ), bazat
484 RECENZII.
în' cea mai mare parte pe corespondenţa
diplomatică între Bucureşti şi Viena, păstrată
la Haus-Hof- und Staatsarchiv din Viena.
în anexă autoarea publică 3 foarte intere­
sante documente care explicitează poziţia
României în timpul crizei orientale.
. Arshi Pipa prezintă în articolul „Le
mythe de l’occident dans la poésie de Mig-
jehi” (Mitul occidentului în poezia lui Mig-
jeni) (p. 142—175) una din coordonatele
principale ale creaţiei unuia din marii poeţi
albanezi din prima, jumătate a secolului al
XX-lea.
A tît prin documentarea bazată exclusiv
pe materialul de arhivă, cît şi prin inter­
pretarea datelor, articolul „Zur Geschichte
der Waffen-SS in Kroatien 1941 —1945”
(Despre istoria SS-ului în Croaţia 1941 — 1945)
(p. 176—196) semnat de Holm Sundhaussen,
reprezintă o interesantă contribuţie la istori­
cul teritoriilor ocupate de nazişti în timpul
celui de-al doilea război mondial.
16
- Continuînd o tradiţie începută în
volumele - anterioare, ,,Südost-Forschungen’'
publică contribuţia bibliografică a lui Smail
Balic, „Deutschsprachiges archäologisches und
historisches Schrifttum über B osn ien . und
die Herzegowina vom Beginn des 19. Jahr­
hunderts bis 1918” (Scrierile arheologice şi
istorice în limba germană despre Bosnia şi
Herţegovina, de la începutul secolului al
X IX -lea pînă la 1918) (p. 1 9 7 -2 4 4 ). Cele
845 de titluri fişate, cărora li se adaugă un
util indice de autori indică lucrarea lui S.
Balic ca un important instrument de lucru
pentru istoria Bosniei şi Herţegovinei.
Sumarul revistei mai conţine rubricile :
Comunicări (p. 245—306), Din cercetarea
sudesteuropeană (p. 307 —312) şi Revista
cărţilor şi a revistelor (p. .313—558),’ care
acordă un însemnat spaţiu . publicaţiilor
apărute în România (p. 443 —491).
Costin Feneşan
 CRONICA

ACTIVITĂŢII INSTITUTULUI DE ISTORIE ŞI ARHEOLOGIE DIN

CLUJ, ÎN ANUL 1972

A ctivitatea,desfăşurată în cadrul Institutului de istorie şi arheologie

din Cluj s-a materializat, ca şi în anii precedenţi, în lucrări colective şi
individuale, toate răspunzînd chemării majore de studiere şi clarificare
a unor probleme din istoria patriei, nemijlocit legate de istoria Transilvaniei.
Cercetările s-au bazat întotdeauna pe documentare de arhivă sau pe rezul­
tatul săpăturilor arheologice, în funcţie de epocă şi de problema cercetată,
sectoarele de istorie veche şi arheologie, medie, modernă, contemporană
şi de istoria artelor îndreptîndu-şi atenţia spre acele probleme care, prin
elucidarea lor, lămuresc împrejurări importante, din trecutul patriei.
Obiectivul principal în munca de cercetare a sectorului de istorie veche
şi arheologie a fost studierea epocii străvechi şi vechi din istoria patriei
noastre, de la cele dintîi produse ale omului, .pînă la sfîrşitul mileniului
I e.n. şi primele secole ale mileniului II, de-alungul epocilor comunei primi­
tive, daco-romane şi prefeudale.
Principalele' probleme care au stat în atenţia cercetătorilor acestui
sector au fost legate de viaţa materială şi spirituală a geto-dacilor, romani­
tate şi continuitate. Realizarea scopului propus s-a efectuat, şi în anul
acesta, prin săpături arheologice sistematice, prin cercetări epigrafice şi
numismatice şi prin elaborarea de studii teoretice de interpretare cu scopul
de a se încerca reconstituirea vieţii ce a pulsat de-alungul celor trei epoci,
pe pămîntul Transilvaniei.
Cercetările arheologice s-au efectuat pe un teritoriu bogat în vestigii
— în deosebi pentru istoria Daciei.
. Prin activitatea sa susţinută şi multilaterală, sectorul de istorie veche
şi arheologie s-a încadrat în mişcarea generală ştiinţifică din ţară, colaborînd
cu instituţii similare, în primul rînd cu muzeele din Transilvania, cu Univer­
sitatea din Cluj, precum şi cu Institutul de arheologie din Bucureşti.
în anul 1972 cercetătorii sectorului au continuat săpăturile din anii
precedenţi dar au deschis şi şantiere noi. Săpăturile întreprinse la Bernadia
(I. Glodariu) au scos la lumină o aşezare a cărei existenţă se întinde — aproa­
pe fără întrerupere — din neolitic pînă la începutul sţăpînirii romane. La
486 CRONICA 2

Teiuş (V. Vasiliev) au fost descoperite noi morminte scitice precizîndu-se

chiar limitele necropolei. Date noi şi valoroase au fost scoase la lumină
în. săpăturile de la Fîntînele (I. H. Crişan) unde au fost descoperite cinci
morminte celtice şi cinci morminte din epoca prefeudală.
Cercetările referitoare la cultura şi civilizaţia dacilor înainte de cuce­
rirea romană au fost continuate în săpăturile de la Grădiştea Muncelului,
Feţele albe şi Meleia (acad. C. Daicoviciu, H. Daicoviciu, I. Glodariu, M.
Bărbulescu). Menţionăm că la Feţele albe au fost terminate lucrările de
dezvelire a şapte terase iar la Meleia a fost secţionată o locuinţă. Au fost
continuate şi săpăturile de la Slimnic (I. Glodariu) în aşezarea dacică a
cărei existenţă se întinde din sec. III î.e.n. pînă în epoca romană.
Pentru epoca romană a fost urmărită problema i'mportantă a con­
tinuităţii populaţiei autohtone în timpul ca şi după stăpînirea romană.
Prin săpăturile efectuate la aşezările de la Obreja'şi Toldal (D. Protase),
Cicău (I. Winkler) şi necropelele de la Sighişoara (I. Hica) şi Alba Iulia
(D. Protase) s-a urmărit aceeaşi problemă.
S-au mai făcut săpături şi la castrele romane de la Turda (acad. C.
Daicoviciu, M. Bărbulescu), Brîncoveneşti (D. Protase), Bologa (E. Chiri-
lă, N. Gudea), Buciumi (E. Chirilă), Rîşnov şi Pojejena (N. Gudea). A fost
urmărită şi problema limes-ului de nord vest. Da Romita (B. Chirilă)
a fost dezvelită baia castrului şi s-a început cercetarea — la Napoca — a
unei necropole dezvelindu-se şase sarcofage de cărămidă (I. Hica). Da -aşeza­
rea daco—romană de la Dalboşeţ (D. Protase) sau făcut săpături la o
vili a ^ rustica.
în urma campaniei de săpături a fost colectat un bogat material ar­
heologic, epigrafic şi numismatic care contribuie la elucidarea a numeroase
probleme legate de istoria economică, militară şi politică a Daciei romane.
Cantitateâ mare de ceramică dacică lucrată manual dovedeşte permanenţa
şi integrarea elementului autohton în viaţa romană a provinciei. Deasemenea
s-au putut face unele precizări privind limes-ul de nord—vest.
Pentru perioada prefeudală şi feudală timpurie menţionăm în mod
deosebit săpăturile întreprinse la cetăţile feudale de la Dăbîca, Şirioara
şi cele de la aşezarea de la Moldoveneşti (prof. Şt. Pascu M. Rusu P. Iambor
V. Wollmann. I. Hica, Şt. Matei). în timp ce la Dăbîca au fost continua­
te cercetările la incintele a treia şi a patra, la Şirioara a fost secţionată
fortificaţia şi s-au dezvelit mai multe morminte (sec. X —XI), iar prin
săpăturile de la Moldoveneşti s-au putut face unele precizări stratigrafice
şi cronologice.
în afara activităţiiarheologice, colectivele au lucrat şi la alte teme majore
cuprinse în planul de cercetare ştiinţifică. Da tema : Culegere de inscripţii
antice în Dacia (resp. I. I. Russu, D. Protase, N. Gudea) au fost redactate
un mare număr de articole şi s-au verificat, prin confruntare, materialele
epigrafice publicate aflate în principalele muzee din Transilvania. Da téma :
Repertoriul arheologic al României (Transilvania) colectivul (I. H. Crişan,
KL. Horedt, D. Protase, I. Winkler, V. Vasiliev, M. Bărbulescu, I. Hica
şi V., Wollmann) a completat informaţia cu date culese din revistele din
ţară şi străinătate.
5 CRONICA 489

seria de articole „Umanismul în cultura românească veche. Conceptul

filözofic-cultural de umanism” .
Sectorul de istorie modernă. Activitatea sectorului se desfăşoar ă pe mai
multe planuri cuprinzînd, în lărgime, epoca situată între anii 1848—1918
şi, în adîncime, principalele laturi şi evenimente ale procesului istoric. Te­
mele în cercetare sînt de interes naţional. Cercetătorii, încadraţi în două
colective — primul studiază anul 1848 (S. Benkô, H. Mureşan, D Botezan,
A. Egyed, G. Neamţu, D. Kârolyi), al doilea se ocupă de Problema naţio­
nală în Transilvania (S. Retegan, R, Sofroni, Gh. Cipăianu, D. Suciu),
adună documentaţia istorică din arhivele din ţară şi străinătate, privind
Revoluţia din 1848 în Transilvania, în vederea publicării unui corpus de
documente şi, respectiv, documentele privind lupta pentru afirmare na­
ţională a românilor transilvăneni. Pînă în prezent au fost adunate documente
pentru patru volume privind revoluţia din 1848'şi pentru un volum privind
problema naţională. în atenţia sectorului a mai stat o problemă majoră,
aceea a luptei comune şi a procesului de înfrăţire a poporului român cu na­
ţionalităţile conlocuitoare.
Paralel cu activitatea în colective şi la acest sector au fost elaborate
lucrări individuale în care au fost abordate probleme economice, politice şi
sociale din această frământată epocă istorică. Dintre aceste lucrări cele ale
cercetătorilor A. Egyed şi S. Retegan se încadrează în tema de plan colec­
tivă susmenţionată. Celelalte lucrări sînt : L. Botezan, Frămîntări în sînul
P.N.R. din Transilvania în anul 1898; Gh. Cipăianu, Vincenţiu Babeş,
militant politic român ; H. Mureşan, Problema reînoirii convenţiei comer­
ciale cu Austro-Ungaria, în dezbaterea corpurilor legiuitoare din Româxda ;
G. Neamţu, Date noi cu privire la apariţia ziarului „Orientul latin” (1874);
R. Sofroni, Cu privire la împrumutul de stat din 1854 ca formă de exploa­
tare a maselor ; D. Suciu, Date noi cu privire la contribuţia lui Ilie Măce-
lariu la lupta românilor împotriva dualismului. în afara planului s-au în­
tocmit şi alte lucrări, amintind : 5. Benkcr{~oînh___ca I. Kovâcs), N. Băl-
cescu în istoriografia maghiară ; L. Botezan, Mişcări ţărăneşti în comitatul
Arad în anul 1918 ; Gh. Cipăianu, Un document de la Avram Iancu, din
vara anului 1848; A. 'Egyed, Mişcarea antidinastică şi republicană din 1870
—1871 din România şi ecoul ei în presa maghiară din Transilvania; D.
Kârolyi, Izvoare maghiare despre activitatea lui N. Bălcescu în vara anului
1849 ; R. Sofroni, Atitudinea antihabsburgică a românilor transilvăneni
reflectată în cîntecele de cătănie şi de război ; G. Neamţu, Procesul pentru
cununa de pe mormîntul lui Avram Iancu (1900—1902) ; S. Retegan, Miş­
cări ţărăneşti în Munţii Apuseni între 1860—1867.
Da cursul de reciclare de la Institutul nostru, din cadrul sectorului de
istorie modernă au fost prezentate: A. Egyed, Probleme actuale ale metodo­
logiei cercetării istoriei ţărănimii în epoca modernă, şi S. Retegan, Noi
metode de cercetare în ştiinţa istorică modernă; Curente şi idei.
Încadrîndu-se în atmosfera ce caracterizează viaţa ştiinţifică din ţara
noastră, acest important domeniu de activitate, sectorul de istorie contem­
porană a cuprins în munca sa cele mai actuale probleme din această perioadă
a istoriei patriei cu referire specială la Transilvania. Străduindu-se să elu­
490 CRONICA 6

cideze unele momente semnificative din lupta maselor muncitoare, în frunte

cu proletariatul şi partidul său comunist, membrii sectorului au contribuit
prin lucrările lor la evidenţierea rolului crescînd al clasei muncitoare şi al
Partidului Comunist Român în evoluţia vieţii politice şi a destinelor
poporului român.
Colectivele de cercetare au în planul de activitate două probleme ma­
jore : Situaţia economico-socială în industria siderurgică şi metalurgică
■din Transilvania şi Banat în perioada interbelică (1919—1940) (I. Cicală,
R. Jordâky, Gh. Iancu, R. Bâthory, M. Ştirban,. Gh. Hristodol) şi Biblio­
grafia istorică a României (B. Surdu, R. Jordâky, Gh. Hristodol, M. Ştirban,
Gh. Iancu, R. Bâthory). Şi la acest sector au fost elaborate o serie de lu­
crări individuale : I. Cicală, Tradiţiile istorice revoluţionare factor mobi­
lizator în lupta proletariatului dinjRomânia ; L. Jordâky, înfiinţarea P.S.D.
M.R. în anul 1927 ; Gh.- Hristodol, Proiecte şi demersuri privind redresarea
economică, socială şi culturală a regiunii Munţilor Apuseni (1919—1940);
M. Ştirban, Situaţia învăţământului agricol din Transilvania în anii 1919—
1921 ; L. Bâthory, Situaţia social-economică a muncitorilor mineri din
Banat între'anii 1919—1929; Gh. Iancu, Activitatea Consiliului Dirigent în
vederea organizării justiţiei — 1919—1920. O lucrare deosebit de impor­
tantă la care a colaborat unul din cercetătorii sectorului a fost Atlasul
complex al zonei „Porţile de Pier” (I. Cicală). Şi mai menţionăm Biblio­
grafia sec, al XIX-lea (Gh. Hristodol, R. Jordâky), care a fost publicată
în colaborare cu un colectiv din Bucureşti. Tot în decursul anului 1972,
sub îngrijirea lui S. Belu şi R. Sofroni a fost pregătită pentru tipar Mono­
grafia Uzinelor metalurgice de metale neferoase Zlatna, la întocmirea că­
reia au colaborat cercetători din toate sectoarele (V. Wollmann, I. Bozac,
Al. Neamţu, A. Egyed, Gh. Iancu).
în cadrul Institutului de istorie şi arheologie din Cluj îşi desfăşoară
activitatea şi sectorul de istoria artelor în atenţia căruia au stat în anul acesta
probleme legate de arhitectura, de sculptura şi de pictura din Transilva­
nia. Munca cercetătorilor din acest sector s-a materializat în lucrări indivi­
duale : Gh. Arion, Elias ‘Nicolai, sculptor al renaşterii transilvănene ; M.
Benko, Anton Kagerbauer şi mişcarea romantică în Transilvania ; M. Po­
rumb, Repertoriul meşterilor zugravi români din Transilvania. O menţiune
specială pentru lucrările prof. V. Vătăşianu, Istoria artei europene, vol. II
şi Probleme privind arhitectura Moldovei şi a Ţării Româneşti.
Deosebit de fructuoasă a fost participarea Institutului la manifestări
ştiinţifice internaţionale. Ra Congresul de epigrafie greacă şi latină de la
München, au participat acad. C. Daicoviciu şi H. Daicoviciu, cu Procesul
de organizare în provincia Dacia ; I. I. Russu, O inscripţie romană în dublu
exemplar ; D. Protase, Trupele auxiliare de origine germană în Dacia ;
I. Glodariu, Numerus Germanicianorum în Dacia ; Ra al IX-lea Congres de
studii asupra frontierelor romane, ce s-a ţinut la Mamaia, au prezentat co­
municări : I. I. Russu, Trupele auxiliare de pe limes-ul Daciei Superior ;
D. Protase, Armata Daciei Porolissensis ; N. Gudea, Fortificaţii din epoca
tetrarhiei pe limes-ul bănăţean al Dunării ; E. Chirilă, Circulaţia monetară
într-un castru de pe limes-ul de nord-vest al Daciei ; Ra Congresul de
488 CRONICA. 4

Politice s-a predat la tipar primul volum de izvoare (1100 p.) care va fi
publicat. în două părţi. Al doilea colectiv care urmează să publice Documente
privind istoria României seria C Transilvania (prof. Şt. Pascu, S. Belu,
I. Dani, A. Răduţiu, V. Pervain şi K. Gündisch) pregăteşte uu volum care
va cuprinde anii 1351 —1355 ce urmează să fie predat la tipar.
Din cadrul acestui sector un cercetător (Al. Neamţu) colaborează cu
un colectiv din Bucureşti care pregăteşte pentru tipar o Istorie a economiei
României, iar alţii doi (V. Wollmann şi V. Pervain) au colaborat la tema
Relaţiile între ţările române în evul mediu pînă la 1450, aflată în cercetarea
unui colectiv de la Institutul N. Iorga din Bucureşti. Menţionăm şi preocu­
parea prof. Şt. Pascu legată de studierea istoriei instituţiilor medievale.
Sectorul de istorie medie a condus şi campania de săpături privind
epoca feudală timpurie (prof. Şt. Pascu, P. Iambor, V. Wollmann). în ca­
drul acestei campanii s-au continuat săpăturile de la cetatea Dăbîca, la cea
de a treia incintă precum şi lucrările de restaurare. La Moldoveneşti, la
aşezarea feudală timpurie au fost :dezvelite mai multe bordee din sec.
V II—XI, iar la Şirioara au fost efectuate săpături la cimitir şi la sistemul
de fortificaţii. Menţionăm şi sondajele făcute la Cluj—Mănăştur unde s-a
săpat tot la o fortificaţie prefeudală.
Cercetătorii acestui sector au elaborat şi lucrări individuale dintre
care cele mai multe au fost deja predate spre publicare : Al. Neamţu, Din
activitatea doctorului Vasile Popp (1829—1842) ; I. Bozac, Contribuţii la
studiul răscoalei lui Horia ; V . Wollmann, Contribuţii la istoria tehnicii
miniere de la salinele din Transilvania, sec. X V II—X IX ; P. Iambor, Drep­
tul la rezistenţă şi anarhia feudală în sec. X III în Transilvania ; L. Gyé-
mdnt, Originea românilor în paginile presei Transilvănene la 1830 ; C. Fe-
neşan, O conscripţie bănăţeană din a doua jumătate a sec. al XVIII-lea ;
5. Belu, Contribuţii la istoria aşezărilor din Munţii Apuseni în veacul XVII
(moşiile cetăţilor Bologa şi Gilău) ; I. Dani, Manufactura de sticlă de la
Buteasa (Chiuar) 1751 —1765; A. Răduţiu, loan Puşcariu, activitatea
istorică ; V. Pervain, Campania regelui Sigismund în Moldova în anul
1395 ; K. Gündisch, începuturile universităţii săseşti.
O menţiune aparte facem asupra lucrării prof. S. Jakö (în colab. cu
R. Manolescu), Scrierea latină în evul mediu, apărută la Editura Academiei.
Amintim şi lucrările elaborate, dar care nu au fost cuprinse în planul
de lucru al Institutului. Al. Neamţu, Preocupări de medicină veterinară
în activitatea doctorului Vasile Popp ; L. Gyémânt, Orientările principale
ale vieţii politice din Transilvania în preajma dietei diu 1834; S. Belu,
Noi contribuţii la istoria aşezărilor din Munţii Apuseni în evul mediu (sec.
X V I—XIX) ; C. Feneşan, Date asupra ecoului răscoalei lui Horia în Banat.
Deosebit de valoroasă a fost activitatea publicistică a prof. Şt. Pascu
care în cursul acestui an a semnat numeroase studii [şi articole apărute
în ţară şi străinătate, dintre care amintim doar : Demografie istorică, (în
volumul publicat sub îngrijirea domniei sale, Populaţie şi societate) ; Avram
Iancu (o suită de articole asupra personalităţii şi activităţii eroului moţilor
de la 1848) ; Voievodatul Transilvaniei (în Studii şi articole de istorie) ;
Anuarul Institutului de istorie naţională din Cluj, la 50 de ani de la apariţie,
3 CRONICA 48 7

Atenţie deosebită s-a acordat şi temei non înscrise în planul de cerce­

tare : Cetăţi şi fortificaţii de fiămint în Transilvania (M. Rusu, P. Iambor,
I, Glodariu, M. Bărbnlescn, V. Vasiliev, N. Gudea, V. Wollmann, I. Hica,
Şt. Matei). >■
La cabinetul numismatic (E. Chirilă, I. Winkler) au fost efectuate deter­
minări de monede şi cercetătorii au publicat lucrări în specialitate acoperind
o lungă perioadă de timp, de la epoca dacică pînă la feudalismul dezvoltat.
în afara temelor colective cercetătorii din sector au desfăşurat şi o
activitate de studiu individuală, ce s-a concretizat în lucrări de mai mare
sau mai mică amploare, dintre care menţionăm : 1 .1. Russu, Trupele auxi­
liare în Dacia romană. Preliminarii ; I. H. Crişan, Importanţa necropolei
celto — dacice de la Fîntînele ; D. Protase, Săpături arheologice din anii
1969—1971 în cimitirul oraşului roman Apulum; M. Rusu, Brîurile de bronz
din România ; I. Glodariu, Catalogul monedelor străine din Dacia sec. I I
î. e. n. — sec. I e. n. ; N. Gudea, Căderea limes-ului bănăţean al Dunării la
sfîrşitul sec. IV, în lumina izvoarelor ; M. Bărbulescu, Capitelurile romane
de la Napoca ; I. Winkler, Circulaţia monetară de la Potaissa în antichitatea
clasică ; E. Chirilă, Contribuţii la circulaţia monetei de argint din Transil­
vania în a doua jumătate a sec. XVII.
în afara lucrărilor menţionate mai sus, membrii sectorului au predat
spre publicare la revistele din ţară şi străinătate un mare număr de articole
şi studii din care menţionăm : 1 .1. Russu, Getica lui Crito ; Die Autochtonen
Elemente im Wortschatz der rumänischen Dialekte ; I. H. Crişan, Despre
arta traco-geţilor; M. Rusu, începuturile metalurgiei fierului în Transil­
vania; D. Protase, Armata Daciei Porolissensis şi apărarea graniţei de nord
vest a provinciei: I. Winkler, Istoricul descoperirilor monetare de la Potaissa;
I. Glodariu, Importation hellénistique-italique en Dacie avant la conquête
romaine ; V. Vasiliev, Originea cuţitaşelor curbe din mormintele scitice
transilvănene ; N. Gudea, Săpăturile arheologice de la Pojejena ; I. Hica,
Un cimitir de incineraţie din sec. V III la Turdaş; M. Bărbulescu, Reprezen­
tarea uneltelor de pietrari pe un capitel din Napoca.
Sectorul de istorie medie menţinîndu-se în concepţia că pentru elucidarea
unor aspecte din istoria medie a Transilvaniei în primul rînd este necesar
să se adune şi să se publice toată documentaţia — din arhivele din ţară şi
cea foarte bogată din arhivele din R.P. Ungară şi Austria precum şi din
Italia — a continuat şi în anul 1972, pe de o parte adunarea de material
arhivistic şi pe de alta pregătirea lui pentru tipar.
Paralel cu publicarea de documente, colectivele de cercetători au stu­
diat probleme majore din istoria medie a Transilvaniei, legate de dezvol­
tarea aşezărilor rurale, de minerit, istoria naţionalităţilor conlocuitoare, pre­
cum şi probleme de istoria culturii din diferitele perioade ale evului mediu
transilvănean.
La acest sector activitatea s-a desfăşurat în donă colective. Unul
pregăteşte pentru tipar Documentele narative privind răscoala lui Horia
(prof. Şt. Pascu, Al. Neamţu, I. Bozac, V. Wollmann, P. Iambor, C. Fene-
şan, L. Gyémânt). în cursul anului 1972, în conformitate cu contractul de
cercetare ştiinţifică încheiat cu prezidiul Academiei de Ştiinţe Sociale şi
7 CRONICA 491

Tracologie de la Sofia au prezentat comunicări : H. Daicoviciu şi I. Glodariu,

Aşezarea dacică de la Feţele albe ; I. Glodariu, Relaţii comerciale ale geto-
dacilor în sec. I I —I î. e. n. ; I. H. Crişan, Caracterul opidan al aşezărilor
daco-getice ; La congresul desfăşurat la Cluj sub denumirea Eirene cola­
boratorii sectorului de istorie veche şi-au adus deasemenea aportul lor :
I. I. Russu, în legătură cu guvernatorii provinciei Raetia ; D. Protase,
Problema colonizării de daci liberi şi carpi în Dacia romană ; I. Winkler,
Despre aşezarea daco-romană de la Cicău.
La sărbătorirea a 500 de ani de la răscoala lui Doja care s-a ţinut la
Budapesta a participat prof. Şt. Pascu cu o comunicare. Tot domnia sa a
luat parte, în calitatea sa de rector şi la consfătuirea internaţională de la
Belgrad, la care s-au dezbătut probleme legate de colaborarea ştiinţifică
şi de relaţiile interuniversitare. A participat deasemenea la jubileul semicen­
tenarului Academiei române de la Roma, împreună cu prof. V. Vătăşianu.
La manifestările ştiinţifice interne, cercetătorii Institutului nostru au
fost prezenţi cu comunicări apreciate de specialişti. Astfel, cu ocazia
Aniversării a 25 de ani de la proclamarea Republicii, la sesiunea ce s-a orga­
nizat la Cluj au prezentat comunicări : acad. C. Daicoviciu, I. H. Crişan,
M. Rusu, I. Glodariu, V. Vasiliev, N. Gudea, M. Bărbulescu, S. Belu,
P. Iambor, V. Wollman, C. Feneşan, L- Gyémânt, I. Bozac, L. Botezan,
A. Egyed, R. Sofroni, S. Retegan, I. Cicală, L- Jordâky, M. Ştirban, L.
Bâthory, Gh. Iancu, Gh. Arion şi M. Porumb.
Cu ocazia comemorării morţii eroului revoluţiei româneşti de la 1848
A. Iancu, prof. Şt. Pascu a prezentat o comunicare la Academia R.S.R. —
Bucureşti, iar în cadrul Academiei de Ştiinţe Sociale şi Politice, deasemenea
a prezentat o comunicare, la Alba Iulia. Cu această ocazie şi alţi membri
ai Institutului au prezentat comunicări la sesiunile ce s-au ţinut la Cluj,
Alba-Iulia, Oradea, Abrud, Satu Mare, Năsăud etc.
Au mai luat parte la sesiuni organizate cu alte ocazii şi alţi cercetători
ai Institutului : I. Cicală, 50 de ani de la luptele politice din Cluj ; Gh.
Hristodol, 50 de ani de la înfiinţarea U.T.C. ; S. Benkô, A. Egyed, D. ICârolyi
G. Neamţu au prezentat comunicări la sesiunea jubiliară N. Bălcescu ;
R. Sofroni a prezentat o comunicare la sesiunea organizată de către Muzeul
Etnografic al Transilvaniei cu ocazia împlinirii a 50 de ani de la întemeerea
sa; la sesiunea jubiliară ,,60 de ani de la greva generală din 1912” a fost
prezentată deasemeni o comunicare (D. Kârolyi).
Nu poate fi trecut cu vederea nici ajutorul pe care cercetătorii Insti­
tutului îl dau în permanenţă doctoranzilor prin discutarea la şedinţele de
sectoare a referatelor de doctorat.
în încheiere menţionăm deplasăril&facute de unii cercetători ai Insti­
tutului, pentru studii şi documentare, îmstrăinătate : V. Vasiliev (U.R.S.S.) ;
D. Protase (Italia); S. Retegan şi G. Neamţu (R.S. Cehoslovacă) ; I. Cicală
(R. P. Ungară) ; N. Sabău (Italia) — ca bursier al Institutului Roberto
Longhi. Profesorul V. Vătăşianu a fost la Viena unde i s-a înmînat premiul
Herder, apoi domnia sa a făcut o călătorie de studii la München, Trier,
Köln, Hamburg şi Paris.
R. SOFRONI
 \7<
CONSTANTIN DAICOVICIU

' în ziua de 27 mai 1973 o moarte fulgerătoare l-a smuls din mijlocul
nostru pe cel care a fost Acad. prof. dr.. doc. Constantin Daicoviciu, eminent
pedagog, om de ştiinţă, savant patriot. Născut la 1 martie 1898 în corn.
Căvăran, jud. Caraş-Severin, îşi face primele studii în comuna n a ta lă .
cu tatăl său învăţătorul Damaschin Daicoviciu, ca să le continue apoi la
4 94 NECROLOG: C. DA1COVICIU 2

liceul din Lugoj şi Caransebeş. între anii 1918—1922 a fost student al Uni­
versităţii din Cluj, obţinînd licenţa (magna cum laude) în filologie clasică,
încă de la 1 martie 1921 a fost numit practicant la Institutul de Arheologie
şi Numismatică al Universităţii din Cluj, instituţie pe care a servit-o cu
devotament şi abnegaţie pînă în ultima clipă a vieţii sale, urcînd toate trep­
tele ierarhiei universitare.
între anii 1925—1927 a fost bursier la Şcoala română din Roma, iar
diia 1928 asistent la catedra de istorie antică a universităţii clujene. în ace­
laşi an obţine titlul de doctor în specialitatea istorie antică şi arheologie, iar
patru ani mai tîrziu-, pe cel de decent. în anul 1932 a fost numit conferenţiar
de Antichităţi şi Epigrafie, iar în 1938 profesor titular de Arheologie şi Preis­
torie. în mai multe tînduri a fost decan al Facultăţii de Litere şi Filozofie
iar între anii 1956 şi 1968 a condus Universitatea din Cluj în calitate de
rector.
Paralel cu activitatea didactică-universitară, Constantin Daicoviciu a
desfăşurat o bogată şi rodnică cercetare de teren. între anii 1924 şi 1936
conduce săpăturile de la Sarmizegetusa (Ulpia Traiana). în aceeaşi perioadă
efectuează săpături în castrul roman de la Veţel (Micia) şi recunoaşteri în
Banat. între 1937—1938 întreprinde săpături la Moigrad (Porolissum).
Începînd de la această dată atenţia luL se îndrepta spre un alt tărîm :
cel al civilizaţiei dacice. în anul 1939 iniţiază săpăturile de la Căpîlna,
ca apoi din 1942 să preia conducerea săpăturilor efectuate în cetăţile dacice
din Munţii Orăştiei, ce vor lua o amploare deosebită începînd cu anul 1949.
Sub conducerea lui sînt scoase la lumină rîn d p e rînd cetăţile de la Blidaru,
Piatra Roşie, Grădiştea Muncelului precum şi aşezările răsfirate în întreaga
zonă. El a fost animatorul neobosit al cercetărilor de teren din toată Transil­
vania în calitate de secretar al Comisiunii.Monumentelor Istorice secţia
pentru Transilvania, funcţie ce a îndeplinit-o între anii 1921 şi 1940, ca
începînd din anul 1970 să fie numit preşedinte ăl Comisiei Arheologice a
Academiei de Ştiinţe Sociale şi Politice.
încă de la înfiinţare (1949) şi pînă la sfîrşitul vieţii sale a fest directo­
rul Institutului de Istorie şi Arheologie din Cluj precum şi al Muzeului de
Istorie al Transilvaniei, care s-a constituit ca instituţie , independentă în
anul 1963. El a fost iniţiatorul şi animatorul unor prestigioase publicaţii
ca : Anuarul Comisiunii Monumentelor Istorice Secţiunea pentru Transil­
vania, Anuarul Institutului de Studii Clasice şi Acta Musei Napocensis.
'De-a lungul a peste cinci decenii Constantin Daicoviciu a fost pe lîngă
un eminent dascăl şi un pasionat cercetător al istoriei vechi pe care a îmbo­
găţit-o continuu cu studii, de mai mare ori mai mică extindere, a căror
număr întrece cu mult cifra de 200. Cele mai multe dintre acestea au fost
adunate de autor într-un masiv volum intitulat Dacica. Studiile sale se re­
feră, în prima parte a activităţii, la problemele majore ale istoriei Daciei
romane, ca apoi.să îmbrăţişeze pe cele ale vremurilor premergătoare cuceri­
rii. Concluziile la care a ajuns sînt expuse în cele două sinteze.: La Transyl­
vanie dans V.antiquité şi capitolul Perioada Burebista-Decebal din Istoria
României, vol. I (1960). - ■
3 NECROLOG: C. DAICOV1CIU 495-

Problema fundamentală căreia i-a acordat cea mai mare atenţie, pe

care a abordat-o cu înaltă competenţă şi pasiune a fost cea a continuită­
ţii cu diversele ei aspecte: convieţuirea dacilor cu romanii, romanizarea in­
tensă a Daciei şi persistenţa masivă a romanităţii după retragerea oficia­
lităţilor din vremea lui Aurelianus. Concluziile la care a ajuns au fost expuse
în capitolele de sinteză din Istoria României, Istoria Transilvaniei şi în.
lucrarea La formation du peuple roumain et de sa langue.
Prodigioasa activitate ştiinţifică şi pedagogică desfăşurată de Con­
stantin Daicoviciu, înalta apreciere de care s-a bucurat aceasta s-a concre­
tizat în alegerea lui ca membru titular al Academiei Republicii Socialiste
România (1955). A îndeplinit funcţia de preşedinte al Secţiei de Ştiinţe-
Istorice şi membru al Prezidiului Academiei R. S. R-, precum şi pe'cea de-
vicepreşedinte al Academiei de Ştiinţe Sociale şi Politice.
Constantin Daicoviciu s-a străduit să informeze străinătatea cu pri­
vire la problemele majore ale istoriei noastre şi a realizărilor istoriografiei
româneşti, reprezentîndu-ne strălucit la congrese, colocvii, simpozioane şti­
inţifice internaţionale ţinute pe toate meridianele lumii. A elaborat, în co­
laborare, volumele Histoire de la Roumanie (Ed. Horvath, Paris, 1970)'
şi Roumanie (Ed. Nagel, 1972 în colecţia Archaeologia mundi).
în alta preţuire de care s-a bucurat savantul român în cercurile ştiin­
ţifice internaţionale o dovedesc alegerea sa ca membru al : Institutului
Arheologic german din Berlin, Societatea de studii latine de la Paris, Aca­
demia austriacă de ştiinţe de la Viena şi Comitetul internaţional de ştiinţe
istorice. încoronarea activităţii sale o constitue premiul internaţional Her­
der pe care l-a primit în anul 1968.
întreaga viaţă a savantului se caracterizează printr-un neţărmuit de­
votament faţă de poporul său, căruia a înţeles să-i închine întreaga sa acti­
vitate ştiinţifică, pedagogică şi socială. Ca membru al Partidului Comu­
nist Român, în înalta funcţie de membru al Consiliului de Stat de la înfi­
inţarea acestuia, deputat în Marea Adunare Naţională, membru al Biroului.
Judeţean Cluj al P.C.R., membru marcant în numeroase comitete şi comisii,,
centrale şi locale, Constantin Daicoviciu a participat activ la lupta pentru
dezvoltarea patriei, pentru înfăptuirea programului construcţiei socialiste
în România. El a m ilitat cu înflăcărare pentru realizarea politicii interne
şi externe a partidului, pentru întărirea prieteniei dintre oamenii muncii,,
indiferent de naţionalitate, pentru înflorirea naţiunii noastre socialiste.
Dispariţia academicianului Constantin Daicoviciu lasă un gol dureros-
nu numai în rîndurile istoricilor şi arheologilor români, nu numai la Insti­
tutul de Istorie şi Arheologie din Cluj, ci şi în cercetarea istorică internaţi­
onală.
Cercetătorii institutului pierd în persoana dispărutului un maestru
şi îndrumător care le-a fost exemplu de muncă şi dăruire de-a lungul unor
îndelungaţi ani. Numele lui Constantin Daicoviciu s-a înscris definitiv
printre personalităţile cele mai de seamă ale istoriografiei româneşti.
în tre p rin d e re a Poligrafică Cluj 667/1973
 L a r e v u e A N U A R U L IN S T IT U T U L U I D E IS T O R IE Ş I A R ­
H E O L O G IE C L U J p a r a ît u n e fo is p a r a n . ,
T o u te c o m m a n d e à l ’é tr a n g e r s e r a a d re s s é à R O M P R Ë S E IL A -
T E L IA , B u c u re ş ti P . O. B o x — 2001 — R o u m a n ie , o u à se s-re p ré '--
ş e n ta n ts à l ’é tra n g e r.
E n R o u m a n ie , v o u s p o u rre z v o u s a b o n n e r p a r le s b u r e a u x d e
poste' o u ch ez v o tr e fa c te u r. '

40570

Lei 40