Milcovia Nr. 21

MILCOVIA
Revistă regională de studii

Director fondator, N. Al. Rădulescu (1905-1989)
Focşani, seria a III-a, anul XI,
nr. 21, iulie - decembrie 2015
Număr dedicat geografului N. Al. RĂDULESCU,

(1905-1989)
EDITURA TERRA
FOCŞANI 2015
MILCOVIA
•
Director fondator N. Al. Rădulescu (1905-1989)
●
Număr dedicat geografului N. Al. RĂDULESCU
(1905-1989)
COLEGIUL DIRECTOR
Acad. Valeriu D. COTEA
Prof. univ. dr. doc. Vasile N. TAFTĂ
Membru de onoare al Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice
Conf. univ. dr. Silviu COSTĂCHIE, Şerban DRAGOMIRESCU, Prof. univ.
dr. doc. Petre GÂŞTESCU; Prof. univ. dr. Gheorghiţă GEANĂ; Cercet.
ştiinţific princ. dr. Octavian MÂNDRUŢ; Prof. univ. dr. Alexandru
MELIAN; Prof. univ. dr. Nicolae MITROFAN; Prof. univ. dr. Gheorghe
STOICA; Prof. univ. dr. Gheorghe TOMŞA
COLEGIUL REDACŢIONAL
Conf. univ. dr. Costică NEAGU

Prof. dr. Nicolae DAMIAN
(coordonatori)
Prof. dr. Alexandra TĂTARU, secretar de redacţie
Cercet. şt. gr. II, dr. Sorin GEACU
Cercet. dr. CRISTIAN LASCU
Prof. dr. Răzvan SĂCRIERU
Prof. Ion Gr. CHERCIU
Arhivist Bogdan DOGARU
(redactori de rubrică)
(traduceri: lect. dr. Luiza Enachi-Vasluianu,
prof. Mariana Bogdan)
Redacţia şi administraţia:
Asociaţia Personalului Didactic ,,Simion Mehedinţi” Focşani,
Strada Timotei Cipariu - Nr. 5 - Cod poştal 620004
Tel/fax: 0237620001; mobil: 0723276188
E-mail cneagu_negrilesti@yahoo.com
ISSN 1841 – 7272
MILCOVIA
•
Director fondator N. Al. Rădulescu (1905-1989)
●
Număr dedicat geografului N. Al. Rădulescu
(1905-1989)
EDITURA TERRA
FOCŞANI 2015
CUPRINSUL
Pag.
G. Juvara Opera educativă a Domnului Simion Mehedinţi ………. 5
N. Al. Rădulescu Cutremurele de pământ din Moldova de sud ………….. 10
Petre Stănculescu, Iarmarocul de la Vidra - Putna, aspecte economice (II)
Gh. Serafim …………………………………………………………………… 31
Valeriu Anghel Homo religiosus şi lumea contemporană ………………. 57
Cristinel Muscalu Problema pastoraţiei în condiţiile societăţii seculariza-
te de astăzi ……………………………………………………. 77
Ofelia Gavrilă Paradoxul lui Dickens ………………………………………. 97
Cezar Cherciu Dimitrie Gusti şi Henry H. Stahl, doi sociologi de ex-
cepţie pe meleagurile Vrancei arhaice …………………... 101
Mihail Adafini Prof. univ. dr. Benone Puşcă, o personalitate vrâncea-
nă de rang european ………………………………………... 108
Florin-Marian Dîrdală Gheorghe Alexianu, de pe băncile Liceului ,,Unirea”,
la comanda Transnistriei româneşti …………………….. 118
Iulian Roman Preotul Neculai Mehedinţi şi comunitatea păuneşteană
de la cumpăna secolelor XIX-XX …………………………. 121
Bogdan-Constantin Dogaru De la poliţia informativă la Serviciul secret al Ministe-
rului de Interne (1807-1859) ……………………………….. 127
Alexandra Tătaru Interacţiunile ecosistemelor forestiere cu factorii
abiotici perturbatori, în Judeţul Vrancea ……………….. 144
Alexandru Chisacof Risipa, de la Simion Mehedinţi, în prezent ……………… 155
Costică Neagu, Negrileştii Vrancei - 430 (II) (1585-2015) ………………… 162
Cristian Lascu Înotătorii din deşert …………………………………………. 170
Nicolae Damian Periplu european (I) .......................................................... 174
FOCŞANI, Seria a III-a, anul XI, * MILCOVIA
nr. 20, iulie-decembrie 2015
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
- Revistă regională de studii
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
OPERA EDUCATIVĂ
A DOMNULUI SIMION MEHEDINŢI1
G. Juvara
Abstract: This conference was revealed in December 1943 at Moldova radio
station, when Mehedinti was in Istanbul. The speaker sent the conference to the
scholar, of which he believes to have “some inaccurate facts”. (S.M., 1946, VI, 4)
The lecturer shortly presents the scholar’s life and his academic works from
which he pulls some instructions, such as the following: the country’s future is
protected by women; living church; anybody who can teach somebody is a teacher:
the priest, the teacher, the judge, the policeman.
Dintre ucenicii lui Titu Maiorescu, formaţi în ultimul deceniu al secolului

trecut, dl Simion Mehedinţi ocupă primul loc.
1
Conferinţa de faţă a fost descoperită în arhiva Simion Mehedinţi pusă la dispoziţia Aso-
ciaţiei, de Dna Simona Mehedinţi, pentru a putea fi valorificată.
Conferenţiarul precizează în subsolul paginii: ,,Conferinţă ţinută la 20 decembrie 1943, la
Radio-Moldova”. Ceea ce ne-a atras atenţia este o notă olografă a savantului: ,,Cu unele fapte
neexacte. S. M., 1946, VI, 4”, făcută, iată mult după difuzarea conferinţei.
Coroborând aceste date cu memoriile lui Mehedinţi (S. Mehedinţi - Caiete, vol. II, Ed.
Terra, Focşani, 2015, p. 81, iată ce aflăm: ,,22 XII, 1943. La 12 decembrie plecarea din
Istanbul. În ziua plecării, am văzut Iedi-Kule cu Celea, Giurescu şi Mărgineanul de la Gura-
Râului”). Foarte interesant ni s-a părut că G. Juvara i-a prezentat conferinţa lui Mehedinţi.
5
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
Menţinându-se pe linia marelui său înaintaş, atât în domeniul spiritual, cât

şi în domeniul social şi politic, d-sa a fost şi a rămas ucenicul preferat al lui
Maiorescu care l-a numit printre executorii săi testamentari.
Alături de alţi elevi ai lui Maiorescu, de pildă, domnii: C. Rădulescu-Motru, P.
P. Negulescu şi Rădulescu Pogoneanu, d. Mehedinţi a dat o deosebită atenţie
problemelor de pedagogie practică ale societăţii româneşti. Deşi n-a avut o ca-
tedră de pedagogie, d-sa a publicat totuşi nenumărate lucrări în această direcţie,
astfel încât, după o activitate de 40 de ani, el poate fi numit printre cei mai pu-
ternici îndrumători spirituali ai naţiunii sale. Încă din epoca primelor sale lu-
crări, dl Mehedinţi a dat dovadă de un număr de însuşiri, care l-au impus în
ochii vechii generaţii junimiste de la care a primit în 1907, conducerea revistei
,,Convorbiri literare”, ajunsă astăzi în al 76-lea an de existenţă.
Născut la 19 octombrie 18692 la Soveja în Judeţul Putna (azi Vrancea), dl
Simion Mehedinţi este unul dintre bărbaţii cei mai reprezentativi ai culturii ro-
mâne din ultimii 50 de ani. Titular al catedrei de geografie şi etnografie al Uni-
versităţii din Bucureşti, întemeietor al studiilor geografiei din România, mem-
bru al Academiei Române, vicepreşedinte al Societăţii Române de Geografie,
membru de onoare al Societăţii de Geografie din Berlin, profesor la Şcoala de
Război, director al ,,Convorbirilor literare”, conducător al revistei ,,Dumineca
Poporului”, fost ministru de Instrucţie şi Culte în Guvernul Marghiloman (1918),
ieşit [intrat] în repetate rânduri în Parlament, dl Mehedinţi s-a manifestat cu un
deosebit succes în literatură şi în ştiinţă, în critica literară şi în viaţa politică. În
Parlament, D-sa a rostit cuvântări de mare însemnătate pentru politica învăţă-
mântului. Studiile sale pot figura în orice antologie a scrisului românesc, prin
vederile sale largi, prin tonul său incisiv şi prin valoarea argumentelor sale.
Multe din articolele publicate de dl Mehedinţi în Epoca, în Universul, în
Convorbiri literare, în Dumineca Poporului, în Revista Parlamentară, pot fi
citite şi astăzi cu un deosebit interes, cu atât mai mult cu cât afirmaţiunile sale
s-au adeverit, mai ales în privinţa evenimentelor din ultimii ani. Prin diferitele
2
Notă. Data adevărată a naşterii lui Simion Mehedinţi, este 16 octombrie 1868. Această
,,îndreptare” a fost făcută în ediţia a VIII-a a lucrării ,,Altă creştere - Şcoala muncii”, apărută la
Editura Viaţa Românească, în anul 1997, editată de Asociaţia Personalului Didactic ,,Simion
Mehedinţi”, Focşani - România.
Această precizare s-a bazat pe consultarea Registrului Starei Civile pentru născuţi, al
Comunei Soveja, Plasa Zăbrăuţi, Districtul Putna, per anul 1868, identificat la Arhivele Naţio-
nale Vrancea, p. 28, unde se consemnează ,,anu unamie optu sute şasezeci şi opt, luna octom-
brie, ziua optsprezece”, când a fost declarat copilul ,,Semionu a lui Neculai Mehedinţu de
secsu bărbătescu, născutu altăieri în comuna Soveja, la casa părinţilor săi”, deci data
adevărată este 16 octombrie 1868, confirmată prin sigiliul Primăriei şi semnătura olografă a
primarului I. Balcu. (Şerban Dragomirescu - Precizări necesare în biobibliografia lui Simion
Mehedinţi, în: S. Mehedinţi (Soveja) - Altă creştere. Şcoala muncii, pp. 249-251)
6
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
sale publicaţiuni şi prin atitudinea sa complet dezinteresată, dl Mehedinţi rămâ-

ne cel mai cinstit îndrumător spiritual pe care societatea românească la avut du-
pă moarte lui Titu Maiorescu.
Debutând în 1892 cu lucrarea ,,Ideile lui J.-J. Rousseau asupra educaţiei”,
dl Mehedinţi continuă cu volumele: Către noua generaţie (1912), Şcoala
poporului (1923), Trilogia ştiinţei (f. d.), Politica de vorbe şi omul de stat
(1920), Trilogii (1940), Titu Maiorescu (1925), Optimismul lui Eminescu
(1936), Omul de stat (1939), Anale politice şi altele.
Actualmente, întreaga operă a domnului profesor Simion Mehedinţi, este
pe cale de a fi adunată în 15 volume masive de ,,Opere complete”, din care
Editura Fundaţiilor Regale a şi scos primele două.
Continuând tradiţia junimistă, nu numai la Convorbiri literare, pe care le-a
condus cu strălucire între anii 1907-1924, dar şi în întreaga activitate publi-
cistică, dl Mehedinţi pleacă de la principiile lui Maiorescu şi Eminescu, pentru
a analiza starea societăţi româneşti din ultimii 40 de ani şi a propune apoi so-
luţiile ce le crede nimerite. De la Maiorescu a moştenit D-sa acel optimism
viguros ce rezultă din toate lucrările, din toate conferinţele şi comunicările
făcute la Academie.
De asemenea, nepărtinirea de care dă dovadă în judecăţile făcute asupra oa-
menilor şi evenimentele, este iarăşi o influenţă a marelui său dascăl.
De la Eminescu, dl Mehedinţi a moştenit credinţa în vigoarea păturei ţără-
neşti, în comandamentele morale ale religiei creştine şi în puterea de viaţă a
neamului românesc, atât în manifestările sale contra duşmanilor din afară, cât
şi împotriva străinilor dinăuntru.
Încă de la începutul secolului de faţă, dl Mehedinţi şi-a pus anumite pro-
bleme sociale şi politice, pentru a căror rezolvare, trebuia în mod firesc să des-
chidă noi drumuri în pedagogia naţională. La Congresul junimist din 1902, d-sa
a rostit o cuvântare pe care Titu Maiorescu a socotit-o dea dreptul strălucită. La
1907, când s-a simţit nevoia unei atenţii deosebite pentru pătura rurală, d. Me-
hedinţi a fost acela care a atras atenţia lui Carp şi Maiorescu asupra ridicării
nivelului cultural al acestei clase. Dumineca Poporului condusă timp de aproa-
pe două decenii de dl Mehedinţi, este un caz unic în analele noastre culturale
care dovedeşte că D. Mehedinţi a fost preocupat de căutarea unui alt sistem
pedagogic, de o ,,altă creştere” şi de un ,,alt regim de muncă”3.
Trecând de la geografie şi etnografie la etnopedagogie, d-sa socoteşte că es-
te absolut necesară o reformă a societăţii româneşti. Aici se constată influenţa
ideilor lui Eminescu, Maiorescu şi Petre Carp, care şi ei cu 50 de ani în urmă,
puseseră accentul pe reforma morală a societăţii româneşti.
3
S. Mehedinţi - Trilogii, Ed. Cugetarea, 1940, p. 333;
7
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
După părerea dlui Mehedinţi, această reformă trebuie realizată ,,începând cu

populaţia şi sfârşind cu orientarea educaţiei publice”. Este deosebit de semnificativ
felul cum încheie dl Mehedinţi prefaţa volumului ,,Politica de vorbe şi omul de
stat” (1920): ,,Cei din generaţia interimară de azi, peste puţin timp vor fi în mor-
mânt, România însă va trăi şi ar fi o mare mângâiere pentru cei care au purtat în
sufletul lor, imaginea unui stat vrednic, să ştie că vor răsări măcar în generaţia vii-
toare destui luptători pregătiţi, iar între ei, omul de stat, care utilizând toate ener-
giile materiale şi sufleteşti ale neamului românesc, să-i dea toată amplitudinea sa
de viaţă”4.
După cum vedem, dl Mehedinţi crede că însuşirile ,,oamenilor de stat” sunt
hotărâtoare pentru înrâurirea educaţiei naţiunilor respective. Pentru această
îndrumare, este însă nevoie de coordonarea eforturilor diferitelor instituţiuni
care stau la temelia statului: şcoala de toate gradele, biserica, armata şi mai pre-
sus de toate, familia, care este punctul de plecare al întregii opere de înălţare
morală a unui neam. Pentru dl Mehedinţi, ,,valoarea unui stat este proporţio-
nală cu organizare ştiinţifică a educaţiei maselor, în vederea menirei istorice a
fiecărei naţiuni, iar nu numai pregătirea şi îndrumarea unui individ izolat”. De
aici, rezultă că educarea tineretului unei naţiuni constituie ,,un fapt etnografic.”
Dl Mehedinţi crede că ,,pregătirea unei generaţii tinde să se folosească de toată
suma muncii şi, prin urmare, de sinteza cugetării şi a simţirii întregului neam,
adică a tuturor generaţiilor precedente, iar opera aceasta nu-i împlinită numai în
vederea prezentului, ci şi pentru asigurarea istorică a viitorului acelui neam”5.
Urmează deci în mod logic, următoare definiţie pe care dl Mehedinţi o opu-
ne pedagogiei raţionale a lui Rousseau, ,,A educa înseamnă a integra pe copil
în neamul din care face parte”6.
Nu mai e vorba de vechea pedagogie abstractă, ci de vederi cu totul con-
crete, care ţin seama de realităţile etnice şi sociale dintr-o anumită ţară, într-un
moment determinat.
Aşadar, în concepţia dlui Mehedinţi, vechea pedagogie se transformă într-o
nouă ştiinţă - etnopedagogia, în care elementul om este privit în funcţie de nea-
mul său, adică de originea sa etnică7.
În sistemul pedagogic al dlui Mehedinţi, instituţiunea care are rolul cel mai
însemnat în educaţia copilului, este familia. D-sa crede că ,,şcoala poate, cel mult,
să modeleze, dar rolul principal îl are educaţia primilor ani, dobândită în familie”8.
4
S. Mehedinţi - Politica de vorbe şi omul de stat, ed. a 2-a, 1928, p. 8. Vezi şi Omul de stat,
tipografia ,,Universul”, 1939;
5
S. Mehedinţi - Altă creştere - Şcoala muncii, ed. a V-a, pp. 8-9;
6
S. Mehedinţi - Altă creştere, p. 10; Trilogii, p. 136;
7
Nicu Tudor - S. Mehedinţi, ca pedagog, pp. 7, 8, 34 şi următoarele;
8
S. Mehedinţi - Altă creştere - Şcoala muncii, ed. a V-a, p. 7;
8
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
Aici cuvântul hotărâtor îl are totdeauna femeia, adică mama. Cu drept cuvânt a
spus Carmen Sylva că ,,Viitorul ţării îl ţese femeia”9.
Pentru ca această operă să fie dusă la bun sfârşit în privinţa primelor îndru-
mări date copilului, dl. Mehedinţi crede că femeia trebuie să posede două în-
suşiri: iubirea puternică pentru copilul său şi munca, întruchipată în ,,Viziunea
limpede a unui ideal, fără de care nu i se poate încredinţa matriarhatul moral”10.
Educaţia din familie va fi complectată prin influenţa dobândită ulterior din
partea altor instituţiuni: biserica, şcoala şi armata. Dl Mehedinţi cere o ,,biseri-
că vie”, întemeiată pe idealul creştin şi pe principiile superioare ale moralei lui
Cristos. El mai cere şi o şcoală întemeiată pe un alt regim de muncă. În privinţa
rolului educativ al oştirii, fostul profesor de la Şcoala Superioară de Război
subliniază influenţa acesteia asupra elementelor chemate sub arme. În volumul
intitulat ,,Către noua generaţie”, dl Mehedinţi arată legătura strânsă dintre
,,naţiune şi armată”11.
Este deosebit de interesant înţelesul larg pe care dl Mehedinţi îl dă cuvân-
tului ,,învăţător”, înţelegând prin acesta pe oricine are un rol educativ în şcoala
vieţii. Cităm următoarele: ,,Învăţător este oricine învaţă pe alţii: preotul care stă
în faţa altarului cu făclia în sfeşnic; învăţătorul care pune cea dintâi carte în
mâna copiilor şi le deschide ochii spre viaţă; judecătorul care păzeşte legea,
dând tuturor dreptatea cuvenită; ofiţerul care pregăteşte luptători pentru ziua
cea mare a jertfei supreme. (…) Toţi cei care au o datorie de împlinit şi o îm-
plinesc cu tot cugetul şi din toată inima sunt învăţători, adică urmaşii Celui de
acum două mii de ani”12.
În evoluţia culturii noastre, opera dlui Mehedinţi este extrem de însemnată
prin valoarea orală. Concepţia pedagogică pe care d-sa a profesat-o timp de 40
de ani, este una dintre cele mai înalte.
Generaţiile viitoare, a căror obiectivitate nu va fi pusă în cumpănă, vor pu-
tea judeca cu toată nepărtinirea străduinţelor dezinteresate ale acestui educator,
care în afară de preocupările catedrei sale şi deosebit de scrierile sale literare
sau ştiinţifice, s-a închinat în mod continuu reformei morale a societăţii ro-
mâneşti, cu speranţa că această muncă va folosi neamului său, dacă nu con-
temporanilor, cel puţin urmaşilor lor.
9
Idem, p. 153;
10
Idem, p. 156;
11
S. Mehedinţi - Către noua generaţie, ed a 3-a, p. 251.
12
S. Mehedinţi - Învăţătorul în straja ţării, Ed. Cugetarea (f. a.), p. 9.
9
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
CUTREMURELE DE PĂMÂNT
DIN MOLDOVA DE SUD
N. AL. RĂDULESCU,
Revista Milcovia,
seria I, anul I, 1930, vol. 2
Rezumat: Autorul prezintă un studiu amplu şi aprofundat al cutremurelor din
Moldova de sud, începând cu ,,cutremurul cel mare” (1802), pentru ca din 1900-1916
să prezinte toate cutremurele mai importante, notând ora producerii, durata şi magni-
tudinea (gradul pe Scara Rossi-Forel).
Cuvinte-cheie: cutremur, intensitate, macroseismă, violenţă, epicentru.
Abstract: The author presents a comprehensive study over the earthquakes that affect-
tted Southern Moldova. He starts by mentioning the biggest earthquake in 1802, and
between 1900 and 1916 he presents the most notable ones providing the exact hour,
duration and intensity using the Rossi – Forel Scale.
Keywords: earthquake, intensity, macroseismic, violent, epicenter.
Se admite, în general, că ţinutul sudic al Moldovei este o regiune seismică,
deşi până astăzi n-a apărut un studiu special care să adune tot materialul ce pri-
veşte regiunea şi să tragă concluziile necesare.
De multe ori, cutremurele au zguduit destul de puternic regiunea aceasta,
înspăimântând pe locuitori, rar însă s-au produs stricăciuni mai mari sau victime.
Sunt unele localităţi însemnate prin cutremure locale şi o clasificare a aces-
tora nu se făcuse până acum. Se ştie că România este o ţară peneseismică cu
cutremure rare şi necatastrofale. Nu trebuie să uităm însă că uneori au atins şi
gradul IX de intensitate, după Scara Rossi-Forel şi că făcând parte din câmpul
seismic al lanţului alpino-himalaian1, fiind în legătură cu axe de seismicitate
recunoscute, ne-am putea aştepta la cutremure puternice şi de lungă durată.
Am socotit că e necesar, ca pentru regiunea de cea mai mare seismicitate
din ţară, să adun materialul informativ împrăştiat prin diferite publicaţii, pentru
a putea alătura concluziile cercetărilor geologice cu rezultatul observaţiilor se-
ismice, determinând în felul acesta taxele în jurul cărora se produc cutremure în
sudul Moldovei şi estul Munteniei.
Materialul pe care l-am folosit, îl datorăm în cea mai mare parte, răposatu-
lui academician Şt. Hepites, fost director al Institutului Meteorologic Central,
care în urma unei călătorii în apus, introduce aparate seismografice moderne
1
Vezi Arrhenius - Răspândirea câmpurilor seismice, apud I. Simionescu - Tratat de
geologie, p. 146.
10
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
pentru acel timp, intră în relaţii cu institutele similare din Europa şi dă ins-
trucţiuni în vederea acestui fel de observaţii, tuturor conducătorilor staţiunilor
meteorologice de toate gradele din ţară. Relaţiile pe care reuşesc în câtva timp
să le dea aceştia, sunt cât se poate de interesante, iar stabilirea gradului de in-
tensitate după Scara Rossi-Forel le devine familiară.
Pentru perioada dinaintea începerii acestor observaţiuni, Şt. Hepites publică
în anul 1893 o statistică a vechilor cutremure, descriindu-le după ştirile din
gazetele din revistele timpului2.
Istoricul V. A. Urechia menţionează, de asemenea, în 1894, câteva cutre-
mure înregistrate în ,,Ciasloave” vechi pentru perioada 1790-18173.
Mai târziu, în 1901, Gr. Ştefănescu face o statistică a cutremurelor amintite
de istorici şi cronicari pe o perioadă de 1391 de ani.
Publicaţiile lui Gr. Ştefănescu şi V. A. Urechia nu le-am utilizat, deoarece
macroseismele nu sunt localizate şi deci nu putem şti care a fost rolul acestor
cutremure în Moldova de sud.
Am folosit însă Registrul cutremurelor de pământ, publicat anual de Şt.
Hepites în Analele Institutului Meteorologic între 1894 şi 1900, apoi aceleaşi
Materiale pentru seismografia României, publicate de Academie4. Pentru 1901-
1907, cutremurele sunt înregistrate şi în Buletinul lunar al Observatorului Astro-
nomic şi Meteorologic din România, editat de N. Coculescu, noul director.
Observaţii seismice se fac până în august 1916, după care urmează perioada
războiului de când nu s-a mai publicat acest buletin. Reapare în 1921 sub direc-
ţia dlui Eric Otetelişianu, căruia îi mulţumesc călduros pe această cale, de bunăvo-
inţa ce mi-a arătat punându-mi la dispoziţie câteva buletine din anii mai vechi.
Buletinul apare ca organ separat al Inst. Meteorologic Central, dar din nefe-
ricire, după 1924, nu s-au mai publicat observaţii seismice, deoarece aparatele
necesare au trecut la Observatorul Astronomic, fără ca acesta să publice ceva în
legătură cu cutremurele. Acestea sunt izvoarele statistice ale prezentului studiu.
* * *
1802. Dintre cutremurele mai vechi, e de mare însemnătate cel produs în
1802, când s-a dărâmat turnul Colţei din Bucureşti. Suprafaţa cuprinsă în a-
ceastă macroseismă este foarte întinsă, deoarece zguduirile au fost simţite în tot
vechiul regat, în Transilvania, la Varşovia, la Petrograd, la Moscova şi la Varna.
Rezultă că hipocentrul a fost la mare adâncime în litosferă, pentru a se pro-
duce pe orie atât de întinsă. Întâmplat în ,,Vinerea-mare”, bănuim că a fost des-
2
Şt. Hepites - Registrul cutremurelor de pământ din România (1839-1890), în: Analele
Academiei Române, vol. VI, 1890, Bucureşti, 1893.
3
Analele Academiei Române, Seria II, t. XVII, 1894-1895;
4
Gr. Ştefănescu - Cutremurele de pământ din România în timp de 1391 de ani, de la anul
455 până la 1874. Analele Acad. Române, Seria II, tomul XXIV, 1901-1902. Mem. Secţ. Şt.;
11
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
tul de violent şi în Moldova de sud, deoarece epicentru a fost în Ţara Bârsei, în

Transilvania5.
5
Vezi: Math. M. Drăghicescu - Les tremblements de terre de la Roumanie et des pays en-
vironnants, Buc., 1896, p. 45;
12
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
Fig. 1 – Efectele cutremurului din 1838 Schiţă de dr. G. Schüller

1838. Formidabilul cutremur întâmplat în acest an a avut, din fericire, un
cercetător la faţa locului, specialist pe acea vreme, anume dr. Gustav Schüler.
Raportul lui a fost publicat într-o broşură tipărită în anul 1838 în limbile
franceză, română şi germană, iar textul era însoţit de nişte schiţe pe care le re-
dăm şi noi. (vezi fig. 1)
Acest raport a fost a fost reprodus în Buletinul Societăţii Geografice Româ-
ne6, în româneşte.
Cât de important a părut acest raport, se poate vedea din faptul că în anul
următor (Bulet., an IV, semestrul II), Societatea Geografică l-a publicat în lim-
ba franceză, însoţindu-l şi de schiţele pe care le avusese la prima reproducere.
Regretăm că nu putem reda, din lipsă de spaţiu, plastica descriere a
consilierului de mine, Gustav Schüler.
Cutremurul acesta din 1838 a fost resimţit pe o mare suprafaţă. El a cuprins
Transilvania şi Basarabia, pe lângă vechiul regat, şi a fost remarcat în nord pâ-
nă la Lemberg, iar în est până la Sevastopol. După cum se vede din descrierea
consilierului de mine, Gustav Schüler, regiunea cea mai zbuciumată de cutre-
mur, a fost în lungul cursului inferior al Siretului. Trebuie să menţionăm că
consilierul fusese trimis de ,,vornicia din lăuntru” a Munteniei. Bănuim că e-
fectele cutremurului au fost tot aşa de mari şi aici ca şi la Râmnicul Sărat şi Bu-
zău, aşa că, bazaţi pe anumite observaţii ce vor urma, putem considera ca axă
epicentrală, cursul inferior al Siretului, unde intensitatea cutremurului, după efec-
tele lui socotind-o, trebuie să fi atins cel puţin gr. IX, după scara Rossi-Forel.
Între 1838 şi 1871 nu mai avem relaţii despre mişcările seismice din Mol-
dova de sud. Probabil că nu a avut loc nicio zguduire prea puternică - altfel ar
fi fost păstrată tradiţia ei cel puţin. Urmăm cu statistica mişcărilor seismice,
statistică alcătuită după bibliografia menţionată la începutul acestui articol.
1871. La 2 noiembrie, la Tecuci, ,,pe la 15 h, 20 de minute, s-a ivit un cu-
tremur care dură un minut cu atâta forţă, încât de era puţin mai mare, ar fi dă-
râmat toate clădirile cele mai mari ale oraşului. Cutremurul s-a terminat cu o
scuturătură, ţinând 2 minute. Sub faza întâi, a fost o urlătură zgomotoasă, încât
nu se alegea de al unor trăsuri care ar fi mers cu greutăţi mari şi cu iuţeală
egală cu a unor baterii de tunuri în fugă. În unele case, s-au dărâmat sobe şi
6
L. c. anul III, 1882, pp. 90-112.
13
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
cuptoare. Faza întâi a fost între nord şi sud, iar cea de a doua, mai uşoară, între
est şi vest”. (Românul, de la 24 oct., 1871, stil vechi)
1878. La 14 octombrie, la Brăila, s-a simţit la 3 h, 20 min., un cutremur
având o intensitate de gr. IV, după scara Rossi-Forel. În acelaşi an la 11
decembrie, 7 h., 3 m., Brăila a fost zguduită de un nou cutremur slab.
1879. La 22 iulie s-a cutremurat pământul la Brăila, la 14 h., 7 m.
1880. În acest an au fost trei cutremure având o intensitate de gr. II sau III,
resimţite la Brăila la 14 ianuarie, 13 h., 22 m., la 23 ianuarie 23 h., şi la 23 mar-
tie, 2 h, 55 m. Tot în acest an la 25 decembrie, a fost un cutremur mai puternic,
înregistrat la Brăila, Galaţi şi Focşani. După meridianul Bucureşti, cutremurul
a avut loc la 4 h., 44 m. La Brăila a avut intensitatea gr. IV, fiind două zguduiri
cu o durată de 11 secunde şi pe direcţia est-vest. La Galaţi, unele edificii, mai
ales şcoala de meserii, au avut oarecari stricăciuni.
1885. S-au simţit la Galaţi, 5 cutremure slabe, înregistrate la 15 februarie,
11 h., 55 m., la 1 mai, 3 h., 15 m., la 5 octombrie, 4 h., 30 m., la 13 noiembrie,
20 h., 30 m., la 30 decembrie 12 h., 40 m.
1886. Au avut loc 2 cutremure de mică intensitate la Galaţi la 27 febr., 15
h., 40 m. şi la 23 aug., 13 h., 25 m. Aceste mişcări seismice au fost de gr. II şi III.
1888. S-a cutremurat la Galaţi pământul în două rânduri, la 4 febr., 2 h., 10
m. şi la 19 august, 6 h, 55 m. Aceste mişcări seismice au fost de gr. II şi III.
1890. ,,O zguduitură foarte mare de pământ, s-a simţit la Brăila şi în ve-
cinătate (27 iunie, 2 h., 20 m.). Direcţia probabilă nord-sud. Zguduitura a fost
precedată şi însoţită de o uruitură de tunet. Durata 3-4 secunde”. (Astronomie,
an IX, p. 312).
1892. În anul acesta, s-a produs un cutremur puternic în întreaga Moldovă
de sud, cuprinzând şi Dobrogea. Aria acestui fenomen care a avut loc la 14
octombrie, se poate vedea pe harta lui Math. Drăgicescu pe care o reproducem
alăturat (vezi fig. 2). Deoarece cutremurul s-a simţit şi în Oltenia, Transilvania
şi Bulgaria, autorul 7 îl numeşte ,,le séisme des grandes failles: la faille du
Danube, la faille limit des Carpathes, et faille cotoyant de la Mer Noire”.
Epicentrul îl stabileşte în jurul Lacului Sinoe.
În lungul acestor falii, cutremurul a fost în adevăr mai puternic. Aşa s-au
petrecut lucrurile la Sulina, Tulcea şi Isaccea. Oraşele Brăila şi Galaţi au fost
zguduite mai cu violenţă. Staţiunile meteorologice de la Focşani, Odobeşti,
Vidra-Putna şi Râmnicul Sărat, raportează că aici cutremurul a fost mai slab,
compunându-se din mai multe zguduituri. Durata, între 2 secunde (Galaţi) şi
30 de secunde (Odobeşti). Direcţia în general, a fost de la nord la sud.
7
Math. Drăghicescu - Les tremblements de terre de la Roumanie et des pays environnants.
14
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
1893. La 16 ianuarie, 4 h., 20 m., a avut loc la Râmnicul Sărat, un cutremur

local, care a durat o secundă, a avut direcţia est-vest şi a fost cuprins dintr-o
singură zguduitură de gr. II, după Scara Rossi-Forel.
Mai însemnat a fost cutremurul de la 17 august, care s-a simţit în Muntenia,
fără Oltenia, în Moldova, Ţara Bârsei şi Basarabia de sud. A avut gradul de
intensitate VII şi direcţia nord-vest - sud-est. Aria lui de întindere se vede în
harta lui M. Drăghicescu, menţionată mai sus.
Fig. 2. Cutremurele de pământ din 1892, 1893 şi 1894

după M. Drăghicescu
La 10 septembrie s-a produs un cutremur al cărui epicentru a fost la Dră-

găşani (Covurlui). Direcţia primă a cutremurului a fost nord-sud, iar mişcările
ondulatorii care au urmat au avut o direcţie de la est la vest. Intensitatea a fost
de gradul VIII la Drăgăşani, de gr. VII, la Tecuci, de gradul VI în Deltă, pentru
a scădea apoi din ce în ce în restul ţării.
15
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
1894. În acest an, au avut loc 5 cutremure locale: la 3 martie, la Gohor

(Tecuci), la 11 martie la Piscu (Covurlui), la 18 martie la Focşani, la 24 martie
la Chiojdeni (R. Sărat) şi la 31 octombrie la Brăila şi Galaţi. Toate au fost de mică
intensitate, afară de cel de la Focşani, apreciat a fi fost cel mai puternic, gr. IV.
Mişcările seismice care au ocupat suprafeţe mai întinse au fost următoarele:
La 19 februarie, 6 h., 49 m., vechiul regat a fost zguduit de un cutremur de
mică intensitate. Au fost mai multe zguduituri care s-au simţit în toate oraşele
din Moldova de sud. Punctele extreme ale fenomenului au fost Vaslui,
Bucureşti şi Constanţa.
Cutremurul de la 1 martie, 5 h., 27 m., a fost cuprins între Judeţul Iaşi şi Ia-
lomiţa, fără Dobrogea. Întreaga Moldovă de sud a fost bântuită de acest cu-
tremur. La Focşani au fost trei zguduituri la mici intervale, câteva ziduri slabe
au crăpat, iar la cazarma de geniu a căzut o parte din tencuială.
Aria cutremurului de la 4 martie, 8 h, 30 m., e limitată de judeţele Botoşani,
Ilfov şi Constanţa. Zguduiturile au fost simţite la toate staţiunile meteorologice
din regiunea pe care o studiem. Cutremurul de la 17 martie îl putem trece prin-
tre cele locale, căci a fost observat la Odobeşti, Focşani, Tecuci, Drăguşeni,
Bereşti şi Piscu. Suprafaţa ocupată este tocmai Moldova de sud. La Focşani a
avut intensitatea de gr. IV, după scara Rossi-Forel.
De mare însemnătate este cutremurul din 31 august, 2 h., 20 m., fenomen care
s-a simţit în vechiul regat. A fost cel mai puternic cutremur care a bântuit la noi de
la 18388 . Pare să fi avut două epicentre: unul la Galaţi şi altul la Buzău. Aici
intensitatea a atins gr. VIII. Direcţia a fost nord-sud şi est, nord-est - vest, sud-vest.
Interesantă e relaţia corespondentului R. Macovei, de la Staţia Meteorolo-
gică Nereju (Putna). El spune că: ,,au fost trei zguduituri, ultima mai puterni-
că… S-a observat mişcarea apei în bălţi şi lacuri, făcând valuri, mişcarea co-
pacilor, s-au deschis uşi şi ferestre, clopotele au sunat şi, în finet, s-a crăpat
lipitura pe la unele case”.
Se pare a fi avut un oarecare efect asupra izvoarelor, căci pe Muntele Ră-
iuţi, un izvor care aproape secase din pricina secetei, deodată în urma cutremu-
rului a început a spori, apa curgând cu abundenţă. Asemenea şi apa din Râul
Zăbala s-a observat că ar fi sporit. Ca privire generală, se poate conchide că
cutremurul la Focşani s-a simţit mult mai tare decât la munte. La Nereju a fost
de gr. VII”.
De asemenea, corespondentul de la Râmnicul Sărat arată că pe valea Râm-
nei s-au produs numeroase alunecări de teren cu prilejul cutremurului. În harta
lui M. Drăghicescu e redată suprafaţa cuprinsă în această macroseismă.
8
Vezi, Math. M. Drăghicescu - op. cit. p. 58.
16
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
1895. Remarcăm 4 cutremure locale: 10 martie, 4 h., în Bereşti (Covurlui),

16 mai, 20 h., 5 m. la Focşani şi Odobeşti (durata 2 sec., direcţia est-vest, inten-
sitatea gr. III), 23 sept. la Tudor Vladimirescu (Tecuci), 26 nov. la Nereju (Putna).
Dintre macroseismele observate pe o suprafaţă mai mare, avem: la 5 febru-
arie, 3 h., 4 m., s-a simţit un cutremur în partea centrală a ţării între judeţele Il-
fov şi Vaslui. La Focşani a fost o zguduitură slabă, de la sud la nord, care a durat
2 sec. Epicentrul a fost aici (gr. VII), în restul ţării intensitatea fiind de gr. III.
1896. Au fost 4 cutremure locale: 24 martie, 9 h, 59 m. la Vulcăneasa (R.
Sărat), 13 iunie, 22 h, 38 m. la Tecuci şi Vaslui (gr. II), 19 iulie la Galaţi (gr.
III) şi la 7 decembrie, 4 h., 52 m. la Buzău şi Galaţi.
Cutremurul de la 12 martie, 1 h., s-a simţit în toată ţara, afară de Moldova
de nord, în cea de sud a fost remarcat la toate staţiunile meteorologice. S-a
compus din două sau trei zguduituri succesive, a căror intensitate a fost în mij-
lociu egală cu gradul IV. Intensitatea maximă în Covurlui şi Tutova (gr. VIII),
unde s-au produs şi alunecări de strate. La focşani, cutremurul a fost de gr. V-VI.
La 17 sept., 24 h., judeţele Covurlui, Tecuci şi Tutova au fost zguduite de
un cutremur cu epicentrul la Bârlad (gr. V). La 24 noiembrie, 20 h., 50 m., s-a
produs o macroseismă simţită în Muntenia şi Moldova centrală cu epicentrul în
Judeţul Tutova (gr. III).
1897. În acest an, s-au înregistrat două cutremure locale. Primul a avut loc
la Tudor Vladimirescu (Tecuci), în ziua de 23 februarie, 4 h., 36 m., gr. III şi al
doilea la Avrămeşti (Tutova), în ziua de 11 decembrie, 21 h.
Macroseisma din 6 martie, 6 h., 8 m., pare a fi avut epicentrul în Judeţul
Tecuci, unde intensitatea a avut gr. IV şi V, după scara Rossi-Forel, şi Covurlui
cu o intensitate mai redusă (gr. III). La 20 iulie, 9 h., 20 m., s-a produs un
cutremur având limită judeţele Vlaşca-Dâmboviţa spre vest şi Tutova, spre
nord şi apus, a fost simţit şi în Dobrogea şi a avut, în general, o intensitate de
gr. III. O suprafaţă ceva mai redusă a avut cutremurul din 7 august, 17 h., 55
m., gr. II şi III, care a cuprins judeţele: Brăila, Covurlui, Putna, Tecuci şi
Vaslui.
Cel din urmă cutremur mai întins a avut loc la 24 sept., 16 h, 26 m., cu epi-
centrul în Ialomiţa (gr. IV), resimţit în jud. Brăila, Buzău, Putna, Tutova, Ilfov.
1898. S-a observat în ziua de 14 noiembrie, 1 h, 6 m., o macroseismă
semnalată în Buzău, Covurlui, Tutova şi Putna, cu epicentrul în Tutova, gr. IV.
Restul au fost cutremure locale: la 19 august, 11 h., 6 m., la Brăila, gr. II, şi
la 29 decembrie în Tutova, gr. IV.
1899. Remarcăm un singur cutremur local care a avut loc în Comuna Tudor
Vladimirescu (Tecuci) la 13 noiembrie, 0 h, 26 m., cu o intensitate de gr. II.
Au avut loc şi 4 macroseisme mai întinse, prima la 12 ianuarie, 3 h., 47 m.,
gr. III, cu epicentrul probabil la Tutova, cuprinzând jud. Fălciu, Covurlui, Bră-
17
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
ila şi Dobrogea de nord. A doua s-a simţit la 6 august, 8 h., 21 m., având ca li-
mită jud. Ilfov şi Vaslui. Au fost 2 sau 3 zguduituri cu o durată totală de până
la 5 secunde. Intensitatea a variat între II şi III grade. Cea din urmă macroseis-
mă a fost observată la 20 decembrie, 21 h., 28 m., în partea sud-estică a ve-
chiului regat - Ilfov, Dobrogea şi toată Moldova de sud. Intensitatea, în general,
de gr. III, maximă la Avrămeşti-Tutova, gr. V.
1900. Se observă două cutremure locale semnificative, care au avut loc la la
Avrămeşti-Tutova: primul la 3 ianuarie, 4 h., 48 m., gr. III, cu direcţia NE-SV;
al doilea la 31 ianuarie, 11 h., cu intensitatea de gr. VIII, şi direcţia V-E, când
s-au produs crăpături verticale locuinţelor din sat, iar clopotul şcoalei a sunat
singur. Cutremurul fiind produs pe o rază scurtă, înseamnă că hipocentrul a fost
foarte apropiat de suprafaţă.
La 14 ianuarie, 11 h., 53 m., a avut loc un cutremur mai întins între jud.
Vlaşca şi Dîmboviţa pe departe, Covurlui şi Putna de alta. Intensitatea maximă
s-a produs la Galaţi (gr. V). La 16 octombrie, 2 h, 54 m., s-a simţit o macro-
seismă între judeţele Ilfov-Prahova şi Vaslui-Fălciu. Epicentrul a fost la Vă-
lenii de Munte (gr. V). În Moldova de sud (Focşani), el a avut intensitatea ega-
lă cu gradul III.
1901. A avut loc un cutremur local la Focşani, la 4 iunie, 4 h., 5 m., când
s-au simţit două zguduituri slabe pe o durată de 5 secunde, cu direcţia S-N şi de
intensitate gr. III. Aceste zguduituri par a se fi simţit şi la Odobeşti.
În Bulgaria a fost epicentrul unui puternic cutremur (31 martie, 9 h., 12 m.),
care s-a simţit în toată România, afară de Dorohoi. În Dobrogea, a atins gr.
VIII, după Scara Rossi-Forel. Cutremurul a fost destul de lung şi a produs
oarecari stricăciuni, fără victime omeneşti însă.
La 23 septembrie, 8 h., 11 m., a fost cutremur în Moldova de sud şi Mun-
tenia. Au fost două zguduituri laterale, cu durata de 10-15 secunde, epicentrul
fiind la Focşani, gr. V. Cutremurul de la 15 noiembrie, 5 h, 30 m., a avut epi-
centrul la Galaţi (gr. VI) şi a cuprins jud. Brăila şi Tulcea. Au fost 2 zguduituri
de la E la V, durata fiind de 4-5 secunde.
1902. Cinci macroseisme au zguduit în acest an Moldova de sud şi toate au
avut o suprafaţă mai întinsă, deşi nu au fost violente - la 10 ianuarie, 8 h., 5 m.,
cutremur slab în judeţele: Covurlui, Tecuci, Tutova, Vaslui şi Fălciu, cu epi-
centrul Oancea de Prut, gr. III.
La 11 martie, 10 h., 14 m., cutremurul a fost mai întins (Muntenia fără Ol-
tenia, Moldova de mijloc şi de sud şi Dobrogea) şi a avut în jud. Brăila, Covur-
lui şi Tutova, intensitate egală cu gr. VI.
În ziua de 25 iunie, 1 h., 3 m., în jud. Râmnicul Sărat, Putna şi Tutova au
fost 2-3 zguduituri de la V la E (gr. III), cu epicentrul între Focşani şi Bârlad.
18
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
În ziua de 15 iulie 9 h., 50 m., cutremurul a cuprins jud. Covurlui, Fălciu,

Tecuci şi Putna, având epicentru probabil la Oancea pe Prut, cu intensitatea
egală cu gr. II şi III, durata 1-2 secunde şi direcţia V-E.
Cel din urmă cutremur a fost la 23 decembrie, 6 h., 11 sec., observat la
Panciu şi Brăila (intensitatea gr. III).
1903. În Comuna Tudor Vladimirescu - Tecuci, a fost un cutremur local
(gr. IV), la 23 februarie. Acestuia i-au urmat două macroseisme cu o arie mai
întinsă: prima (8 iunie), cuprinzând ţinutul între Judeţul Olt la V şi Roman,
Fălciu şi Vaslui la N. Pare a fi avut epicentrul în Brăila şi Ialomiţa. A doua, 13
septembrie, 10 h., 13 m., s-a produs între jud. Dolj-Vâlcea la V şi Iaşi la N. Au
fost două zguduituri succesive de gr. V şi VI. Epicentrul pare a fi fost la Foc-
şani, gr. VII.
1904. Macroseisme locale s-au produs în jud. Tecuci şi Tutova (10 mai) şi
la Focşani (21 iulie), ambele având intensitatea de gr. II. La 6 februarie, 4 h.,
49 m., a avut loc un cutremur între jud. Olt, Botoşani, Neamţ. Epicentrul a fost
în Judeţul Tutova, gr. VI. La 22 mai, între jud. Ilfov şi Tutova a fost observat un
cutremur de gr. III-IV.
Macroseisma din 6 iunie, 4 h., 25 m., pare a fi avut epicentrul în Ialomiţa
(gr. V). Mişcări verticale s-au produs şi în Ilfov, Constanţa, Râmnicul Sărat,
Brăila şi Putna.
Mai neînsemnate au fost cutremurele de la 8 iulie, 11 h., 8 m., între Ilfov şi
Iaşi, gr. II-III şi cel de la 24 septembrie, cuprinzând jud. Bârlad, Tecuci şi Co-
vurlui, gr. II.
1905. Zguduiri locale remarcăm la 11 iunie, 14 h., 20 m., la Cudalbi –
Covurlui, gr. IV şi la 26 noiembrie, 9 h., 10 m., la Tecuci, gr. II.
La 15 octombrie, 18 h., 2 m., o macroseismă a zguduit ţinutul dintre jud.
Ilfov şi Vaslui, cu o intensitate egală cu gr. II sau III. Cutremurul de la 8
ianuarie, 5 h., 4 m., a avut epicentrul în Tecuci şi Tutova, gr. V şi s-a resimţit în
Covurlui, Vaslui şi Constanţa.
1906. În Judeţul Tutova a avut loc la 11 ianuarie, 2 h., 10 m. şi 8 februarie,
2 h., 35, m., două cutremure locale, gr. II sau III.
La 16 octombrie s-a produs o macroseismă de gr. IV-V în jud. Tulcea, Bră-
ila, Covurlui, Tecuci, Vaslui şi Iaşi. Cu epicentrul în Avrămeşti - Tutova (gr.
VI), s-a produs cutremurul din 17 octombrie, 24 h., care în jud. Tulcea şi Te-
cuci a avut intensitatea egală cu gr. III.
1907. Observăm două cutremure locale: primul la Bârlad de gr. II, 4 fe-
bruarie, 3 h., 15 m. şi al doilea la Chiojdeni - Râmnicul Sărat, gr. VI, care a a-
vut loc la 24 noiembrie, 2 h., 31 m., cu o durată de 5-10 secunde şi care a pro-
dus mici stricăciuni. La 5 noiembrie, 22 h., 40 m., s-a produs o macroseismă cu
direcţia SV-NE, resimţită până la Bucureşti, Moldova de mijloc şi Dobrogea.
19
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
În jud. Putna, Covurlui, Tutova şi Ialomiţa, intensitatea a tins gr. IV sau V

după scara Rossi-Forel.
1908. Cutremurul de la 18 septembrie, 20 h., 40 m., a fost local şi s-a pro-
dus la Avrămeşti - Tutova, direcţia NV-SE, durata 5 sec., intensitatea, gr. II.
În ziua de 13 martie, 2 h., 40 m., s-au produs una sau două zguduituri de la
V la E sau de la NV la SE, cu epicentrul la Galaţi (gr.). S-a simţit în Moldova
de sud şi Dobrogea de nord.
De mai mică importanţă este macroseisma de la 24 martie cu epicentrul la
Iaşi (gr. IV), s-a simţit şi în Tutova şi Tecuci (gr. III). La 6 octombrie, 11 h., 41
m., a avut loc un cutremur general în România care s-a simţit şi în Galiţia,
Bucovina, Transilvania, Basarabia, Bulgaria şi Serbia şi a cărei direcţie a fost
de la NV spre SE.
Citind harta9 alcătuită, se observă că axa acestui cutremur este linia de frac-
tură Nereju - Insula Şerpilor, iar epicentrul între Galaţi şi Brăila. Nu s-au sem-
nalat distrugeri, ci s-au produs crăpături însemnate, au căzut tavane şi tencuieli
şi s-au dărâmat chiar coşuri. Au fost două zguduiri precedate de un zgomot
subteran. În jud. Buzău, Brăila, R. Sărat, Putna, Tecuci, Covurlui şi Tutova,
intensitatea a atins gr. VIII, după scara Rossi-Forel.
1909. În acest an s-au produs trei cutremure în Moldova de sud. La 24
iunie, 9 h., 24 m., cutremur în jud. Covurlui şi Tutova (epicentrul în Tutova, gr.
IV). La 30 august, 7 h., 59 m., cutremur în jud. Ialomiţa, Covurlui, Buzău şi R.
Sărat (direcţia V-E, durata 2 sec. intensitatea gr. IV) şi la 28 octombrie, 18 h.,
59 m., cutremur resimţit între Romanaţi şi Roman (epicentrul în jud. Prahova
şi Buzău, gr. IV).
1910. S-au înregistrat trei cutremure locale: 2 martie, 2 h., 30 m., la Stă-
nişeşti şi Zorleni (gr. III, direcţia V-E); 2 aprilie, 0 h., 15 m., la Avrămeşti -
Tutova (gr. II, direcţia V-E) şi la 23 iunie la Bârlad, gr. III, direcţia S-N.
O suprafaţă mai întinsă, a avut cutremurul de la 15 iune, 14 h., care a
cuprins jud. Covurlui, Tutova şi Roman. Epicentrul a fost la Covurlui (Bereşti,
gr. III, Cudalbi, gr. III), unde s-au simţit două zguduituri de la NV la SE, pe o
durată de 4 secunde.
1911. Nu s-au semnalat mişcări seismice.
1912. Pentru studiul de faţă, anul acesta este de o extremă importanţă: cu-
tremurul de la 25 mai, 20 h., 3 m., prin felul de a se manifesta, prin suprafaţa şi
prin epicentrul lui, aduce o lumină în plus în cercetările seismologice, iar prin
efectele sale a rămas adânc întipărit în mintea locuitorilor din ţinutul nostru.
9
Vezi Buletinul lunar al Observatorului Astronomic şi Meteorologic din România,
publicat de N. Coculescu, 1908, p. 133.
20
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
Aria cutremurului a cuprins ţinutul de la E de Olt, toată Moldova şi Dobro-

gea. Cutremurul s-a manifestat prin mai multe mişcări ondulatorii. El a fost
precedat de un huruit subteran şi a avut direcţia NV-SE. Cutremurul a atins
,,gr. VIII în mai toate localităţile din jumătatea de răsărit a jud. Putna şi R. Să-
rat şi gr. IX la Focşani. Epicentru pare chiar a fi în împrejurimea Oraşului Foc-
şani, căci aici a fost spaimă generală şi s-au produs stricăciunile cele mai mari.
Astfel, s-au produs crăpături însemnate în ziduri şi tavane, dărâmându-se unele
din ele, au căzut coşuri, iar unele sobe s-au prăbuşit. La Focşani, Odobeşti,
Vidra şi Fitioneşti, îndeosebi, n-a rămas aproape o clădire, unele chiar şi dintr-
acelea mai solide sau de curând construite, care să nu fi suferit stricăciuni şi
câteva dintre clădirile vechi ameninţă să se dărâme”10. (Vezi fig. 3)
Stricăciunile au fost apoi mărite de alte două cutremure care s-au simţit în
Moldova de sud, de tăria V-VII, la 26 mai, 2 h., 15 m. şi la 23 h., 15 m.
Un al patrulea cutremur a avut loc dimineaţa (26 mai, 2 h.) în jud. Putna,
Covurlui, Vaslui, Fălciu şi Tulcea.
A treia zi (27 mai), la Focşani şi Vidra (Putna) au mai fost două zguduituri
la 7 h., 15 m. şi la 11 h. (gr. II sau III)
Fig. 3
Harta
cutremurului
de pământ din
1912
(după Buletinul
Observatorului
Astronomic şi
Meteorologic,
1912)
10
După Buletinul lunar al Observatorului Astronomic şi Meteorologic din România, 1912,
p. 23.
21
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
La şapte iunie, 3 h., 58 m., au fost mai multe legănări de la SV la NE sau de

la V la E în Moldova (fără Botoşani şi Dorohoi) şi Muntenia centrală. Epi-
centrul nu a fost bine pronunţat, probabil la Vaslui (gr. VIII). Durata a fost de
15 secunde, aproximativ.
La Focşani urmează apoi trei cutremure locale: primul la 20 iunie, 13 h., 20
m., cu direcţia V-E, cu durata de 4-7 sec. şi intensitatea III, care a fost resimţită
şi la Odobeşti (gr. II). Al doilea cutremur a fost la 25 iunie, 17 h., 37 m. Două
mişcări laterale, direcţia NV-SE, durata 2 sec. intensitatea de gr. III şi al treilea
la 12 octombrie, 16 h. (două tremurături, direcţia NV-SE), durata 2 sec., inten-
sitatea gr. II sau III, care s-a înregistrat la Odobeşti şi Panciu.
Un alt cutremur, tot local, a fost observat la Homocea (Tecuci) la 12 iulie, 4
h., 55 ., gr. V.
1913. La 11 martie, 5 h., 40 m., au fost una sau două zguduituri puternice,
în jud. R.-Sărat şi Covurlui. Intensitatea a variat între gr. IV-VI, direcţia a fost
de la V la E, durata 3 sec., iar epicentrul a fost la Pechea (Covurlui).
UN cutremur cu epicentrul în Fălciu are loc la 14 martie, 5 h., 14 m., cu
direcţia NE-SV, durata 2-5 sec. şi mişcări verticale.
Aria cutremurului a fost cuprinsă între jud. Vlaşca şi Romanaţi, iar inten-
sitatea a variat între gr. II şi VI.
La 9 iunie are loc un cutremur pe valea Milcovului (7 h., 40 m.), înregistrat
la Focşani, Vulcăneasa (R.-Sărat), Odobeşti şi Mărăşeşti, unde pare a fi fost
epicentrul (gr. IV). Un mare cutremur s-a produs la 14 iunie, 11 h., 34 m., al
cărui epicentru a fost în Bulgaria şi s-a resimţit în toată Muntenia, Dobrogea şi
Moldova de sud11.
Cutremurul acesta, produs pe falia Dunării, a atins în judeţele din sudul
Muntenia, o intensitate de gr. VI şi VII12.
Pentru regiunea care ne interesează, cutremurul s-a simţit de gr. II, III, IV,
fiind mai puternic spre cursul inferior al Siretului. În Moldova, limita de nord a
cutremurului a fost linia Nereju, Vidra, Panciu, Nicoreşti şi Bălăbăneşti.
La 24 iulie, o h., 3 m., a avut loc un cutremur în centrul Munteniei, în Do-
brogea şi în Moldova de sud. Au fost una sau două mişcări verticale, inten-
sitatea fiind de gr. III şi IV.
11
Vezi harta cutremurului în Buletinul lunar al Observatorului Astronomic şi Meteoro-
logic din România, 1913, p. 33;
12
Math Drăghiceanu – Cutremurele de pământ: cutremurul de la 1 iunie, 1913, Buc., 1913.
22
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
Cutremure locale au avut loc la Tecuci şi Drăgăşani (30 iulie, 0 h., 30 m.),
a avut loc un cutremur în centrul Munteniei, în Dobrogea şi în Moldova de sud.
Au fost una sau două mişcări verticale, intensitatea fiind de gr. III sau IV.
Cutremure locale au fost la Tecuci şi Drăguşeni (30 iulie, 0 h., 30 m.), cu
direcţia SV-NE şi intensitatea de gr. II şi la Mărăşeşti (24 august, 12 h., 12 m.),
când s-au produs trei zguduituri, precedate de zgomot. Prima mişcare a fost
verticală, restul ondulatorii. Direcţia NS, durata 2 sec., intensitatea gr. III.
1914. Un cutremur local s-a produs la Bârlad, în ziua de 17 mai, 16 h., 33
m., având o intensitate de gr. III.
La 1 iunie, 3 h., s-a resimţit din Ilfov până în Tutova şi Covurlui un cutre-
mur a cărui intensitate a variat între gr.II şi IV. Destul de puternic la Focşani,
Nămoloasa şi Galaţi (gr. III), pare a fi avut epicentrul la Glodeni-Siliştea sau la
Corbu.
În ziua de 31 iulie, 18 h., 18 h., 24 m., a avut loc o macroseismă între jud.
Roman, Vaslui, Fălciu şi Vlaşca, inclusiv Dobrogea. Epicentrul a fost la Tuto-
va (Avrămeşti, gr. VI), unde cutremurul a avut smucituri de 11 secunde.
A fost remarcat la toate staţiunile meteorologice din Moldova de sud, cu
intensitatea egală cu gr. III, Scara Rossi-Forel.
La 26 august, 17 h., 9 m., s-a cutremurat pământul în Jud. Putna, Brăila şi
Tutova, cu o intensitate de gr. III. Au fost una sau două zguduituri cu direcţia V
sau NV şi au durat 2-3 sec. Destul de însemnat este însă cutremurul din 26
octombrie, 4 h., 59 m., a cărui suprafaţă este mărginită de jud. Teleorman şi
Prahova la V, Iaşi şi Neamţ, la N şi cuprinde şi Dobrogea estică13.
Durata totală a fost de 4-5 secunde, cu direcţia E-V sau NE-SV, produ-
cându-se mai multe zguduiri cu pauze între ele. Intensitatea a variat între gr. II
şi VI, fiind maximă în Buzău şi linia de sud a Prutului, gr. VI. La R.-Sărat a
fost de gr. IV, la Focşani gr. III, pentru a scădea din ce în ce spre Vrancea
(Nereju, gr. II).
1915. Un singur cutremur s-a observat la 11 decembrie, 17 h., 55 m., în jud.
Iaşi, Vaslui, Bârlad, Tecuci, Covurlui, Brăila, R.-Sărat, Ialomiţa şi Ilfov. Au
fost mişcări verticale şi ondulatorii cu direcţia NE-SV, produse de două zgu-
duituri precedate de un zgomot puternic (gr. III).
1916. Din pricina războiului, s-au făcut observaţii numai în primele şase
luni. Au fost cutremure dese şi puternice în Oltenia şi partea vestică a Munte-
niei numai. La 7 iulie, 13 h., 40 m., s-a produs un cutremur în Tutova, Tecuci şi
Covurlui cu epicentrul probabil în Judeţul Tecuci.
13
Vezi harta publicată în Buletinul lunar al Observatorului Astronomic şi Meteorologic
din România, 1916, p. 82;
23
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
1929. Cel din urmă cutremur înregistrat în este cel care a avut loc la 1 no-
iembrie în acest an, la 8 h., 58 m. Observatorului astronomic i s-au stricat apa-
ratele din pricina violenţei cutremurului. După primele diagrame, s-a stabilit că
epicentrul a fost la 180 km, cu direcţia N-NE spre S-SV. Macroseisma a durat
46 de secunde şi a fost însoţită zgomote subterane. ,,Spre N, cutremurul s-a
simţit până în regiunea Iaşi, Kişinău, Dubăsari. În Muntenia şi Dobrogea,
zguduiturile s-au simţit pretutindeni, descrescând însă în intensitate pe măsură
ce ne apropiem de Olt. În Transilvania s-au semnalat la Braşov şi sita Buzăului.
În Bulgaria la sud de Sofia”14. Epicentrul cutremurului pare a fi în Judeţul Bu-
zău.
Reproducem şi o hartă a cutremurului15 (vezi fig. 4) pentru a se vedea aria
macroseismei, deşi autorul ei comite greşeala de pune epicentrul în Vrancea,
când realitatea este alta.
De altfel, comentariile hărţii care o întovărăşesc în articolul citat în notă, a-

rată pe autor ca pe un diletant, insuficient informat. Cutremurul acest nu a putut
14
După C.A.D. - Buletinul lunar al Institutului Meteorologic central, apr. 1930;
15
După L. Florin – Cronique scientifique, în: Lʼindépendance roumaine, 16 nov. 1929.
24
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
atinge gradul X de intensitate, ci cel mult gradul VIII, comparând cu macro-

seisma din 25 mai 1912, care a fost mult mai violentă şi totuşi nu a atins decât
gradul IX, după Scara Rossi-Forel. Această presupunere este confirmată şi de
observatorii staţiunilor meteorologice.
* * *
Din materialul statistic de mai sus, se vede că Moldova de sud este un im-
portant centru seismic. Aici a fost epicentrul unui impresionant număr de cutre-
mure, deşi nu catastrofale.
Prima hartă care urmează (vezi fig. 5), reprezintă centrele mai puternic
zguduite în intervalul de timp 1802-1929, bazându-şi cartografierea pe numărul
de cutremure înregistrate într-o localitate (numărul este reprezentat în mod
grafic prin nişte cercuri negre).
Se observă că cel mai mare număr de cutremure l-a avut oraşul Galaţi, după
care urmează Focşani, Brăila, Bârlad, Tecuci (aceste două oraşe au avut un nu-
măr egal de cutremure), R. Sărat.
Se vede aici o puternică axă seismică între Nereju şi Galaţi, având spre de-
presiunea Vrancei un mic număr de cutremure, iar spre Galaţi un număr din ce
în ce mai mare.
Lucrul acesta nu e de mică însemnătate, deoarece el a iscat o interesantă
discuţie între doi mari savanţi francezi care s-au ocupat de pământul nostru. Dl
Em. de Martonne afirmase16 că axa seismică a ţării este linia Galaţi-Buzău.
Renumitul seismolog E. de Montessus de Ballore însă socoteşte linia Bucu-
reşti-Kişinău ca fiind axa în jurul căreia se produc cutremurele17. Acesta din ur-
mă găseşte două centre instabile: Bucureşti şi Chişinău. Ca centre secundare,
remarcă Bârladul, Focşanii, T. Vladimirescu şi Avrămeşti.
E. de Montessus de Ballore pune cutremurele de la noi în legătură cu deze-
chilibrul provocat de Marea Neagră când s-a prăbuşit, remarcând paralelismul
între axa Bucureşti-Kişinău izobata de 100 m. a Mării Negre.
Cutremurele Dobrogei s-ar datora centrului seismic de la Balcic, Munţii
Dobrogei, fiind stabili datorită marii lor vechimi. În studiul său adaugă şi trei
hărţi în care vede că oraşele Iaşi, Kişinău şi Bucureşti au avut între 1401-1902
(perioada studiată de M. de Ballore), mult mai multe cutremure decât celelalte
oraşe. Conclude că linia Bucureşti-Kişinău este axă seismică.
Prima greşeală a lui E. de Montessus de Ballore este că nu a folosit o hartă
geologică, hartă care să-i arate tectonica ţării noastre. A doua greşeală este că
dă mare importanţă cutremurelor dintre 1471-1892 când nu s-au făcut la noi
16
Em de Martonne - Sur les mouvements du sol et la formation des valées en Valachie, C.
R. Ac. Sc. Paris, 1901, t. I, p. 1140;
17
E. de Montessus de Ballore – La Roumanie et la Bessarabie sismuques: Analele Insti-
tutului Meteorologic, 1901, pp. B 57-B 78.
25
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
observaţii ştiinţifice seismologice. Izvoarele pe care le-a folosit seismologul au

avut date numai din oraşele mari ale ţării, căci desigur că un cronicar nu se
putea interesa de vreun sătuc, care totuşi putea să fi fost epicentrul unui cutre-
mur. E de remarcat că M. de Ballore prevede acest lucru şi argumentează
anticipat, totuşi de dragul concluziei nu a renunţat la hărţi.
În anul următor Em. de Martonne publică un articol tot în Analele Institutu-
lui Meteorologic în care combate studiul compatriotului său18, spunând că linia
seismică a ţării este axa Focşani-Galaţi, care este în raport cu o linie fizică foar-
te desluşită. Pentru convingere, geograful francez suprapune hărţii lui M. de
Ballore o hartă sumară geologică, pentru ca să se vadă că axa seismică este
tocmai la graniţa între ,,platoul terţiar moldovenesc” cu ,,câmpia diluvială” a
Munteniei.
În intervalul de timp 1902-1929, s-au produs macroseisme foarte importan-
te care au confirmat, în parte, părerea dlui Em. de Martonne. În adevăr axa Ne-
reju-Galaţi, rămâne indiscutabil ca axa seismică cea mai importantă a ţării.
Pentru a lămuri chestiunea, am alcătuit o altă hartă, luând de bază nu numă-
rul cutremurelor, ci gradul de intensitate după Scara Rossi-Forel pe care l-am
utilizat de coeficient care să dea adevărata valoare fiecărui cutremur. Deoarece
nu este o mare deosebire între aceste două hărţi nu am mai reprodus-o, mai ales
că trebuie să ţinem seamă şi de faptul că numai oraşele mai mari au putut da re-
laţii despre mişcările seismice, pe când unele sate nu au avut observatori calificaţi.
Am recurs atunci la alcătuirea unei hărţi (vezi fig. 6) în funcţie de numărul
epicentrelor calificate ca atare indiscutabil, în intervalul 1893-1929.
Se vede din hartă că cele

mai multe cutremure au avut
epicentrul la Focşani, după care
urmează imediat Bârladul, apoi
Galaţii. Se observă o inversiune:
în Galaţi au fost mai multe cu-
tremure ca număr, dar în Foc-
şani a fost epicentru mai multor
macroseisme de-cât în Galaţi.
A doua observaţie este că
Bârladul împreună cu Avrămeş-
tii prin numărul epicentrelor,
prin intensitatea cutremurelor
18
Les treblements de terre de la Roumanie et leur rapport avec les lignes directrices de la
Géographie physique: Analele Inst. Meteorologic, tom XVIII, partea 2, 1902.
26
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
mai ales a celor locale - formează un centru seismic important, dar deosebit de
axa seismică centrală pe care am pomenit-o. De altfel, acest lucru se explică şi
prin studiile de tectonică, după cum se va vedea mai jos.
În adevăr, după Focşani, foarte bogat în cutremure locale, urmează imediat
Avrămeşti (Tutova), Bîrlad, Tecuci şi Tudor Vladimirescu, cu un impresionant
număr de astfel de cutremure, deci care au hipocentru cât mai aproape de
suprafaţa litosferei.
Pe partea sudică a axei, numărul cutremurelor locale este mai redus, ca şi
numărul epicentrelor, de altfel, observate la staţiile Chiojdeni şi Corbu (jud. R.-
Sărat) şi Brăila.
Partea nordică a axei (depresiunea moldo-basarabeană) este mult mai zgu-
duită şi bogată în cutremure locale, după cum remarca şi dl G. Vîlsan, în Câm-
pia română.
Cauza cutremurelor este îndeobşte cunoscută. La noi nu se poate vorbi
despre cutremure vulcanice19, după cum credea consilierul de mine Schüller în
1838. Munţii noştri vulcanici, aproape complet stinşi, sunt o dovadă vie de
contrariul, iar faptul că multe din cutremure au avut o arie foarte întinsă arată
că alta e originea (ariile cutremurelor vulcanice au o suprafaţă mai mică în
general, decât cele tectonice).
Cutremure de prăbuşire avem însă (multe din cele locale). Astfel, la Chioj-
deni (R.-Sărat), unde sunt alunecări de strate, ca şi în Vrancea (cutremurele lo-
cale de la Nereju) unde se găsesc sub pământ depozite salifere erodate, ne-ar
îndritui să credem că unele din aceste cutremure au fost de prăbuşire.
Adevărata pricină [cauză n. e.] a mişcărilor seismice ne-o arată tectonica
regiunei. Din acest punct de vedere20, despărţim Moldova în platoul Moldovei
şi depresiunea moldo-basarabeană, separate prin falia Trotuşului (Tg. Ocna-
Bârlad-Prut). Aceasta din urmă se desparte de Câmpia Dunării prin falia
Focşani-Galaţi-Insula Şerpilor.
Un studiu mai nou, datorat dlui Ştefan Mateescu21, ne arată însă foarte amă-
nunţit liniile de fractură, transversale care născute aici la cotul carpatic, sunt as-
tăzi axe seismice. După harta alcătuită de d-sa22 şi ce a dlui I. Popescu-Voiteşti,
19
Conte de Montessus de Ballore, în: La Géologie seismologique, Paris, 1924, p. 7, împar-
te cutremurele în glyptogenice (subdivizate în epirogenice şi tectonice) şi în cutremure dina-
mice externe (subdivizate în vulcanice şi de prăbuşire). Pentru a simplifica, vorbim la cele
glyptogenice, numai de cutremurele tectonice, în cazul nostru neputându-le deosebi cu certitu-
dine de cele epirogenice.
20
I. Popescu-Volteşti, Elemente de geologie, Cluj, 1924, pp. 386-390;
21
Cercetări geologice, în partea externă a curburii sud-estice, a Carpaţilor români, în:
Anua-rul Inst. Geologic al României, vol. XII, 1927;
22
Ibidem, p. 277.
27
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
am trasat în harta noastră faliile, pentru ca să se facă legătura între ele şi centre-
le seismice.
Avem falia Trotuşului care se continuă spre Bârlad, unde sunt centrele
seismice, Bîrlad şi Avrămeşti.
Urmează falia Zăbalei, care se continuă cu cea stabilită mai înainte de L.
Mrazec şi W. Teisseyre în ,,Esquisse tectonique de la Roumanie”, ce trece pe la
Focşani-Nămoloasa-Galaţi-Tulcea-Insula Şerpilor, cea mai veche şi mai însem-
nată falie de aici, judecând după efectele sale.
Legendă: I, Falia Trotuşului; II, Falia Zăbala-Nămoloasa-Galaţi; III, Falia Şelă-

riile - Valea Râmnicului; IV, Falia Buzăului.
Aici dea lungul acestei linii de ruptură au fost puternice cutremure resimţi-
te în Focşani şi Galaţi, în atâtea rânduri. Putem afirma că este cel mai mare
centru seismic al ţării.
A treia falie este Şelăriile - Valea Râmnicului, care pare a fi continuarea li-
niei de fractură din Dobrogea, Peceneaga-Camena23.
23
Ibidem, p. 295.
28
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
Şi în lungul acestei falii se produc cutremure (Chiojdeni, R.-Sărat, Corbu),

dar de mai mică însemnătate.
Cea din urmă, falia Buzăului, s-a manifesta prin cutremurul destul de vio-
lent care a avut loc în ziua de 1 noiembrie 1929 şi care a avut epicentrul de-a
lungul acestei fracturi.
Ca să ne dăm seama de rolul pe care îl au aceste linii de dislocaţie în pro-
ducerea cutremurelor citez o parte din raportul dlui G. Macovei, făcut către
Institutul Geologic24, cu prilejul cutremurului din 1912 (12/25 mai):
,,Întreaga serie de cutremure care a început în 12/25 mai, cât şi cele care au
avut loc în trecut în această regiune, sunt de natură tectonică. Ele se datoresc
exclusiv jocului liniei de dislocaţie ce separă horstul dobrogean de depresiunea
moldo-basarabeană. Pe această linie, au loc din când în când, în profunzime şi
de-a lungul ei, tasări a marginii depresiunii, care provoacă o ruptură de echi-
libru s-a manifestat la suprafaţă în cazul prezent prin prima izbitură verticală de
la ora 3 h., 3 m. Celelalte oscilaţiuni se datoresc revenirii la starea de echilibru
întrerupt prin prima ruptură”.
Ar însemna să avem de obicei aceeaşi intensitate a cutremurelor care se
produc aici. Mai există însă şi deosebirea de rocă, cutremurul răspândindu-se
deosebit după caz. Astfel, după dl G. Macovei, oraşele Focşani şi Mărăşeşti au
mai mult de suferit în urma cutremurelor, pentru că au un subsol mobil, format
din pietrişurile cărate de Siret, Putna, Şuşiţa şi Milcov, în acest nod hidrografic.
O ultimă observaţie: dl Em. de Martonne25 arată că depresiunile mari sunt
tocmai lângă centrele de seismicitate. Ştim că cele două centre sunt în Oltenia
şi Moldova de sud, iar depresiunile respective sunt Tg. Jiu şi Vrancea.
Ca o completare a observaţiei, trebuie arătat că depresiunea Tg. Jiu este
bântuită de cutremure decât Depresiunea Vrancei. Ca exemplu putem da cutre-
murele din 1916, totuşi nici aici nu găsim, ca şi în Vrancea, epicentre în depre-
siune. În Vrancea, toate cutremurele care începând de la Odobeşti spre E,
aveau o mare intensitate, nu trec, în general, de gr. III după Scara Rossi-Forel.
Facem abstracţie de unele cutremure locale datorate depozitelor salifere eroda-
te. Ar fi interesant de cercetat, dacă în Depresiunea Tg. Jiu cutremurele tecto-
nice au intensitate mare şi dacă putem stabili aici epicentre.
În concluzie, putem admite deci, că cele patru falii transversale care brăz-
dează Moldova de sud şi Muntenia de est, sunt axe seismice în jurul cărora se
produc cutremure, uneori destul de puternice. Dintre acestea, axa Nereju-Insula
Şerpilor este de cea mai mare însemnătate, deoarece aici s-au produs cutremu-
24
G. Macovei - Raport, în: Anuarul Institutului Geologic, vol. VI, 1912, p. XXIII-XXIV;
25
Em. de Martonne - Les treblements de terre de la Roumanie et leur rapport avec les
lignes directrices de la Géographie physique: Analele Inst. Meteorologic, tom XVIII, partea a
II-a, 1902.
29
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
rele cele mai violente, iar ţinutul Oraşului Focşani cu împrejurimile, formează
regiunea epicentrală cea mai puternică din toate cele studiate mai sus.
Concluzia aceasta am căpătat-o în urma observării macroseismelor. Ce fa-
cem însă cu microseismele?
În Japonia - ţară seismică de prim ordin -, există 1500 de staţiuni pentru
astfel de observaţii. Ar trebui deci, ca aici la Focşani să se întemeieze o astfel
de staţiune, să fie înzestrată cu aparate moderne, pentru a se putea prevedea pe
cât posibil cutremurele şi pentru a se putea studia din acest punct de vedere,
regiunea cea mai zguduită din ţară.
30
nr. 20, ianuarie-iulie 2015
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
TÂRGUL DIN VIDRA - PUTNA1

manifestări economice (II)
Petre STĂNCULESCU, Gh. SERAFIM,
Archives, anul XVI, nr. 1-4, 1943, pp. 221-259,
Traducere, Romeo-Valentin MUSCĂ
Résumé. La foire de Vidra est l῾un de plus importantes foires de Vrancea (Putna).
Petre Stănculescu et Gheorghe Serafim présentent une analyse sociologique de cette
foire qui a eu lieu à Vidra, le 6 août 1938. Ils insistent sur la place de la foire de Vidra
dans la vie économique du département de Vrancea (Putna) et aussi son rôle sociale
en tant que lieu de rencontre et de distraction pour les habitants.”
(Urmare din nr. trecut)
Modul în care este aranjat târgul. Negustorii se instalează la târg în func-

ţie de sosirea lor; aranjarea se face fără vreo intervenţie din afară. O ordine per-
fectă nu poate să domnească la târg. Singurele lăsate libere sunt potecile (cără-
rile) dintre mărfuri pentru circulaţie; restul câmpului (platoului) este acoperit
de căruţe, barăci (coviltire), marfă întinsă chiar pe pământ într-o dezordine
pitorească.
Locuitorii din toate satele vecine veniţi aici sunt, fie pentru a face cumpără-
turi, fie pur şi simplu pentru a se distra; se plimbă și se încrucişează ca într-un
adevărat muşuroi.
Mărfurile aduse la târg. Ţăranii participă la târg cu produsele lor agricole,
oraşele cu produsele manufacturate sau industriale. Proporţional, participarea
ţăranilor cu produsele lor proprii este mult mai mare. Primul loc este deţinut de
lemnul de construcţie. Partea de vest a platoului este acoperită de sute de căruţe
încărcate cu cherestea de brad şi şindrilă, doage și furci din lemn: în total 490
de căruţe încărcate cu produse din lemn. Vrancea2 singură furnizează toată această
cantitate de mărfuri. Iată mai jos o statistică a carelor care au adus produse din
lemn, cu indicarea satelor de unde au plecat la târg:
1
Publicăm acest material în ,,oglindă” cu articolul lui N. Al. Rădulescu ,,Cutremurele din
Moldova de sud”, cu scopul de a se înţelege care era starea economică, relaţiile sociale şi
comerciale care se practicau în prima jumătate a sec. trecut în Vrancea Arhaică. (Nota red.)
2
. Autorul se referă la Vrancea arhaică, la satele Țări Vrancei pentru a scoate în relief
contribuția satelor la târgul de la Vidra și în același timp importanța acestui târg pentru satele
Vrancei. De altfel, toate referirile la Vrancea în acest studiu privesc Vrancea arhaică. Județul
din care făcea parte Țara Vrancei la acea dată se numea Putna.
31
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
Fig. 4 Vedere cu târgul (partea apuseană), comerţ cu obiecte din lemn,

cherestea de brad, şindrilă, şiţă (Foto: Victor Iliu)
32
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
Num de cărute
ăr
Comunes Chere Șin- Lapte Alte Doage Ciu- Total Km % din
stea drilă produse bere căruţe total
1 Păuleşti 172 15 - - 4 - 191 25 39,0
2 Tulnici 100 15 2 - - - 117 28 23,9
3 Spineşti 51 4 - - - - 55 22 11,2
4 Coza 25 2 - - - - 27 25 5,5
5 Bârseşti 5 1 1 - - - 7 17 1,4
6 Herăstrău 11 - - - - - 11 30 2,2
7 Paltin - 1 - - 4 - 5 30 1,0
8 Năruja 19 - - - - 1 20 20 4,1
9 Nistoreşti 16 - - - - - 16 25 3,2
10 Văsui 21 - - - - - 21 17 4,3
11 Poiana 2 - - - - - 2 15 0,4
12 Valea Sării 12 - - - - - 12 10 2,4
13 Prahuda 1 - - - - - 1 24 0,2
14 Reghiu - - - - 1 - 1 30 0,2
15 Soveja 2 - - 1 - - 3 35 0,6
16 Mărășești - - - 1 - - 1 39 0,2
437 38 3 2 9 1 490
În această statistică am dat doar numărul carelor venite din fiecare sat, fără
să indicăm cantitatea în metri cubi; nu doar că ne-ar fi fost imposibil, dar sco-
pul acestui studiu nu este acela de a oferi o imagine strictă despre aspectul eco-
nomic al târgului, ci una generală.
Din cele 16 sate care au participat la târg, doar 3 nu sunt din Vrancea: So-
veja, Reghiu și Mărășești. Din acest ultim sat a venit un rotar cu o căruţă plină
cu linguri şi albii (coveţi). Vrancea este alcătuită din 24 de sate; numai 13 au
trimis produse forestiere la târg. Trebuie remarcat că Nereju, satul din sudul
Vrancei care numără cele mai multe gatere, nu a participat la acest târg. Nereju
a legat contacte comerciale cu două centre economice: Focşani şi Odobeşti, unde
lemnul este transportat săptămânal. Din aceste oraşe Nereju procură cele necesare,
ceea ce face ca târgul de la Vidra să nu prezinte niciun interes pentru locuitorii din
Nereju.
Aceasta demonstrează că pe măsură ce satele iau contact cu orașele, târgu-
rile dispar ca locuri de schimb comercial al produselor ţărăneşti.
Constatăm, de asemenea, absenţa satului Negrilești, cel puţin în ceea ce priveş-
te lemnul căci pentru animale este satul care a adus cel mai mare număr de capete.
Întocmai ca satele din Vrancea care au adus la târg produsele forestiere, sa-tele
de câmpie au adus produsele lor agricole și legume.
Iată lista satelor din regiunea de câmpie care au participat la târg, cu indica-
rea numărului de care sosite din fiecare sat:
33
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
Număr de căruţe
Comune Legume Porumb Porumb Pepeni Struguri Total Distanţa % din

Căruțe saci căruţe total
1 Bătinești 16 - - 1 - 17 27 21,2
2 Ivăncești 22 1 9 - - 23 25 28,8
3 Hăngulești - 2+2+1 1+2+3 - - 5 55 6,3
4 Ciușlea 1 - - - - 1 35 1,2
5 Țifești 2 - - - - 2 23 2,5
6 Făurei 3 1 9 - - 4 28 5,0
7 Bolotești 12 - - - - 12 17 15,0
8 Cudalbi - 1+1+1 2+6+5 - - 3 70 3,8
9 Matca - 1 5 - - 1 68 1,2
10 Străoane 1 - - - 1 2 26 2,5
11 Soveja - 1+1 4+5 - - 2 35 2,5
12 Ivești 1 - - - - 1 55 1,2
13 Biliești - 1 8 - - 1 55 1,2
14 Irești - - - 2 - 2 5 2,5
15 Vitănești - - - 1 1 2 5 2,5
16 Găgești - - - 1 1 2 14 2,5
58 14 59 5 3 80
Ca și în cazul produselor forestiere, constatăm și aici că un număr mic de

sate au adus cea mai mare cantitate: Bătinești, Ivăncești și Bolotești.
Produsele agricole, mai ales porumbul, au fost aduse de asemenea de locui-
torii satelor situate în afara Judeţului Putna: Cudalbi-Covurlui, precum şi din
Matca şi Iveşti din Judeţul Tecuci. Nevoia de porumb a locuitorilor din Vrancea
este cunoscută până în cele mai îndepărtate județe.
La târg am întâlnit un negustor din Bizighești-Putna cu o căruţă de făină de po-
rumb. Iată câteva date despre acesta: negustorul a adus 1000 de kg; această canti-
tate este vama de la o moară; venea pentru a treia oară la acest târg, singurul târg
unde merge; a făcut opt ore pe ruta Bătinești, Căpotești, Bolotești, Găgești, Vită-
nești, Vidra. A venit pentru a cumpăra cherestea; vinde făina de grâu cu 70 de lei
dubla. A fost singurul negustor de făină de porumb din tot târgul. Porumbul scos la
vânzare la târg a fost insuficient, această marfă fiind cea mai căutată de locuitorii
din Vrancea.
Un locuitor din Tulnici ne-a spus: ,,Am căutat un sac de porumb, dar nu am putut
să-l găsesc. Aş fi plătit chiar şi 400 de lei. La Bârsești va trebui să-l plătesc cu 400 de
lei căci trebuie să duc porumb copiilor. Dumnezeu să mă pedepsească dacă mint: mi-
am lăsat copiii acasă cu o mână de făină de porumb şi le-am spus să împrumute pâine
la un brutar aşteptând să ajung acasă. Iată că nu am găsit porumb”.
Au fost suficiente legume: 58 de căruţe. Nimeni nu s-a putut plânge că nu a
avut de unde cumpăra suficiente legume.
34
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
La niciun alt târg de legume nu găsiţi un atât de bun loc de desfacere ca la

Vidra. Aici sunt căutate de locuitorii din Vrancea care nu pot cultiva suficiente
pentru a-şi asigura nevoile casnice; ei trebuie să se mulţumească doar cu o
brazdă sau două de ceapă în grădina casei lor.
Printre satele care au adus produse agricole la târg se găseşte de asemenea
Soveja, un sat de munte care nu face parte din Vrancea. Locuitorii Sovejei sunt
coloni din Ţara Românească şi au un remarcabil spirit comercial.
Târgul de la Vidra este important și datorită numărului mare de animale
vândute aici. La acest schimb participă atât oraşele cât şi satele, atât cele din
zona de câmpie cât și cele din regiunea muntoasă a Vrancei.
Nu observăm aici demarcaţia care există pentru produsele forestiere și pro-
dusele agricole. Găsim bovine la munte ca și la câmpie; în câmpie într-un nu-
măr redus, doar strictul necesar lucrărilor agricol;, la munte în număr mai mare
deoarece creşterea animalelor constituie ocupaţia principală a locuitorilor.
Mereu satele din Vrancea aduc cel mai mare număr de animale la târgul de
la Vidra, deşi mai puţin numeroase decât am fi crezut.
Iată o statistică a tuturor satelor care au participat la piața de animale, cu in-
dicarea numărului de capete scoase la vânzare, a numărului de animale vândute
și a celui de animale cumpărate.
Se poate constata după statistica de mai jos că Vrancea a luat parte atât la
vânzarea animalelor cât şi la cumpărarea acestora. La târg, în afara locuitorilor
care au avut animale de vânzare, alţii au venit pentru a cumpăra animale. Astfel
pentru Tulnici au fost puse în vânzare 7 capetele de animale, din care au fost
vândute şase. La cumpărat observăm că trei animale au fost achiziţionate. Patru
animale s-au întors la Tulnici: una nevândută şi trei cumpărate.
Fig. 5 Negociere la piaţa de animale (Foto: Victor Iliu)
35
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
Fig. 6 Piaţa animalelor (Foto: Victor Iliu)

Comune Anima Distanță % Animale Animale
le în km vândute cumpărate
aduse
la târg
1 Mera 3 41 - 1 3
2 Valea Sării 7 10 - 6 4
3 Mărăști 9 28 - 1 -
4 Vizantea 8 15 - 8 8
5 Prisaca 7 12 - 3 -
6 Poduri 2 11 - - -
7 Herăstrău 4 30 - 3 1
8 Secătura Păros 2 10 - - -
9 Vidra 22 - - 6
10 Poiana 15 15 - 1
11 Văsui 4 17 - -
12 Tulnici 7 28 - 3
13 Nistorești 8 25 - 3
14 Bârsești 11 17 1 2
15 Reghiu 3 30 - 2
16 Clipiești 5 13 - 1
17 Tichiriș 4 3 - 2
18 Colacu 8 10 - -
19 Negrilești 62 25 - 4
20 Soveja 15 35 - 2
21 Paltin 7 30 - -
22 Câmpuri 29 21 - 3
36
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
23 Ivești 7 5 -- -
24 Răcoasa 11 24 - 5
25 Găgești 3 5 - 3
26 Spulber 5 35 - -
27 Mrea Cașin 2 70 -
28 Drăgănești 4 76 - -
29 Găuri 2 10 -- -
30 Anghelești 3 45 - -
31 Brătilă – Bc 4 78 - -
32 Andreiașu de J. 3 45 - -
33 Helegiu 3 83 - -
34 Focșani - 30 - 7
35 Adjud - 40 - 2
36 Răstoaca - 40 - 5
37 Băbeni R-S - - - 2
38 Ojdula - 95 - 2
39 Păulești - 30 - 9
40 Panciu - 25 - 2
41 Dedulești - - - 2
42 Galbeni Bc - 85 - 2
43 Jariștea - 25 - 2
44 Făurei - 30 - 2
45 Străoane de S. - 25 - 3
46 Broșteni - 34 - 9
47 Năruja - 20 - 1
48 Dălhăuți - 40 - - 1
49 Movilița - 30 - - 2
50 Risipiți - 35 - - 2
51 Huțu - 70 - - 1
52 Vărsătura - 28 - - 1
Din acelaşi sat cumpărători şi vânzători sunt veniţi la târg. Întrebarea care
se pune este de a afla de ce nu au efectuat schimbul între aceştia fără să mai vi-
nă până aici. Cazurile nu sunt rare când într-un sat sunt oferte şi cereri pentru
acelaşi produs, dar este foarte rar când schimburile se fac în sat. Pentru ţăran
târgul este locul unde descoperă preţul produselor. De aceea, și vânzătorul și
cumpărătorul vin la târg. Aici ei află preţul şi în acelaşi timp cumpărătorul
observă dacă sunt mărfuri mai convenabile decât cele găsite în satul său.
Dintr-un total de 54 de sate şi oraşe care au participat la piaţa de animale,
18 au vândut și cumpărat, 12 doar au vândut fără să cumpere, 1 a cumpărat fără
să vândă, în timp ce 19 nu au luat parte decât la cumpărat.
Printre cei din urmă găsim oraşe care au cumpărat animale de carne (pentru
măcelărie). În categoria de cumpărător singur găsim, de asemenea, satul Pău-
lești, care a adus la târg cea mai mare cantitate de lemn de construcţie. Păuleşti
37
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
este un sat unde singura ocupaţie şi prin consecinţă singura sursă de venit este
tăiatul pădurii. Niciun animal nu a fost pus în vânzare din acest sat.
Un alt sat din Vrancea, Negrilești, nu a adus lemn, însă a pus în vânzare cel
mai mare număr de animale. Negrilești este singurul sat din Vrancea unde prin-
cipala ocupaţie a locuitorilor este creşterea animalelor. Ei cumpără animale din
alte târguri, în special cel de la Bacău, unde se găsesc animale frumoase, le
cresc pentru a la revinde.
Acest sat face un adevărat comerț cu animale. În timp ce din alte sate, ca de
exemplu Câmpuri, oamenii au venit cu singurele animale pe care le aveau în
curte, nu întâlnim niciun caz de genul acesta la Negrilești. Ţăranii veniți la târg
ne-au explicat de ce Negrileşti este singurul sat din Vrancea care se ocupă de
creşterea animalelor.
Acest sat a primit în momentul exproprierii, pământuri agricole bune în zo-
na de câmpie, aproape de Mărășești. Acolo cultivă porumbul și legumele nece-
sare, în timp ce păstrează pământurile din sat pentru păşune. Animalele sunt
crescute la munte pe proprietatea comună (devălmaşă).
Celelalte sate care nu posedă pământuri agricole la câmpie se ocupă cu tăia-
tul lemnelor(din pădure, n. tr.) şi au abandonat viaţa pastorală. Lemnul se vinde
uşor în orice perioadă, ceea ce nu este cazul pentru animale. Celelalte sate au
încercat să facă agricultură pe amplasamentele de care dispun în comună şi nu
au lăsat nimic pentru păşunat.
Cu târgul animalelor participarea satelor cu produsele proprii ia astfel sfârşit.
La târg am întâlnit, de asemenea, două femei care vindeau plante medi-
cinale. Este marfa cea mai interesantă care a fost adusă aici și ne-a demonstrat
că târgul este expresia tuturor nevoilor ţăranului. De două sau de trei ori pe an
când are ocazia să participe la târg, ţăranul găseşte tot ce are nevoie şi chiar
lucruri la care nu se aşteaptă.
Iată fişa celor două femei care vindeau plante medicinale. Ioana a lui Bă-
din, 61 de ani, din comuna Vitănești, a adus următoarele plante:
Țintaura................................................................ efect purificator.
Odolean................................................................ pentru dureri de cap.
Ridichioare ........................................................ pentru răni.
Buruiana porcilor..................... amestecată cu apă se dă porcilor pentru
a-i vindeca de anumite boli.
Avrămeasă .............................. folosită pentru alungarea spiritelor rele.
Ungureasă............................... pentru a aduce pe lume un băiat sau o fată
după dorinţa fiecăruia.
Culcuşul vacii............................ împotriva durerilor de picioare.
Rădăcina de tartan.................... contra palpitaţiilor de inimă.
Rodul pământului................................. împotriva ameţelilor.
38
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
Ferigi.................................................... contra sufocării.

Slăbănog.............................................. împotriva durerilor de rinichi.
Scumpii................................................ pentru dezinfectat.
Sânziene.............................................. pentru stomac.
Iarba lui Tatin...................................... pentru stomac.
Lumânărica.......................................... pentru ficat.
Preţuri: Limba vacii = 5 lei cutia; Rodul pământului = 2-3 lei bucata.
Această femeie se ocupă de plante medicinale de la vârsta de 20 de ani. A
învăţat să le cunoască cu ajutorul bătrânului Alexandru Boureanu.
O altă femeie care avea de vânzare plante medicinale venea din comuna
Mirceşti, aproape de Focşani. Avea 72 de ani. Alături de plante, aceasta vindea
lipitori, ţinute într-un bocal de sticlă.
Plantele medicinale sunt foarte căutate, mai ales de femei. Grupuri întregi
de femei ascultau cele două vânzătoare care le explicau modul de folosire a plan-
telor medicinale pe care le vindeau; o atenţie particulară era acordată plantei care
permitea conceperea unui băiat sau a unei fetiţe, în funcţie de alegerea mamei.
Acest capitol încheie participarea satelor. Produsele forestiere, produsele
agricole și animalele sunt bunurile pe care ţăranii le scot în vânzare la târg.
Produse industriale. La acest târg au participat şi oraşele care au adus spre
vânzare produse industriale. Iată statistica negustorilor veniţi la târg, tipurile de
mărfuri și locul de unde au venit:
Comune L P D Mer B Ma- Po P C Î P F C c M P T

â â I ce o nu- do ie u m e ie o er o ip a
n n m rie r fac- a i re b p r si a bi et bl
ă ză I a tura be le ră e to m li e o
e n c ni r ic er n u
g ă ă i ri
i m
c in
te
Focşani 2 - - 1 - 1 4 3 1 1 1 1 - - 1 - - 16
Panciu - - - 1 - 1 1 - - - - 1 - - - - 1 5
R-Sărat - - - 1 - - - - - - - - - - - 1 - 2
Vaslui 2 - - - - - - - - - - - - - - - - 2
Tecuci 2 - - - - - - - - - - - - - - - - 2
P. Neamţ - 1 - - - - - - - - - - - - - - - 1
Odobești - - - - - - 1 - - 1 - - 1 - - - - 3
Valea lui - 1 - - - - - - - - - - - - - - - 1
Ion
Breţcu - 1- - - 4 -- - - - - - - - - - - - 5
Bratoști- - - - - - - - - - - - 1 - - - - - 1
ța
39
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
Țifești - - - - - - - - - - - - - - 1 - - 1
Poiana - - 2 - - - - - - - - - - - - - - 2
Sărată
Iveşti - - - - - - - - - - - - - 5 - - - 5
Vâr- - - - - 7 - - - - - - - - - - -- - 7
teșcoi
Buzău - - - - - - 1 - - - - - - - - - - 1-
Slobozia - - - - - - 1 - - - - - - - - - - 1
R- Sărat
6 3 2 3 1 2 8 3 1 2 1 3 1 5 2 1 1 55
1
Două dintre satele învecinate au participat la acest târg cu produse indus-

triale, respectiv Ţifeşti care a adus piese de mobilier (paturi, mese, scaune etc.)
şi Iveşti care a venit cu produse de ceramică. Iveşti este un sat unde olăritul
este practicat de aproape toţi locuitorii care aprovizionează întreaga regiune. La
acest târg au venit numai cinci căruţe.
Fig. 8 Căruţe cu ceramică, albii, cofe (Foto: Victor Iliu)

Iată fişa unui olar: Olar din Ireşti, la 3 km de Vidra. Acesta a adus 200 de
oale (vase), vase de flori, vase de pământ, ulcioare etc., valorând 1500 de lei. A
venit numai pentru a-şi vinde marfa. Frecventează aproape toate târgurile şi
vine în fiecare an la Vidra.
Preţuri: ulcioare de la 8 la 10 lei, căni de la 4 la 5 lei, vase de pământ la 2 lei,
oale de la 3 la 6 lei.
40
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
Fig. 9 Căruţe cu oale, coveţi, găleţi (Foto: Victor Iliu)

Nu este mulţumit pentru că ,,mocanii” nu folosesc oalele de lut, ci găleţile
din lemn. Printre articolele industriale domestice găsim textile imprimate şi ţe-
sături din fir de bumbac, aduse din locuri îndepărtate, ca Piatra-Neamț, Brețcu-
Trei Scaune, Valea lui Ion-Bacău.
Regiunea de câmpie şi Vrancea nu au participat la târg cu articole de indus-
trie menajeră. Trebuie remarcat faptul că Vrancea, regiunea care se ocupă de
creşterea turmelor de oi, a fost absentă în ceea ce priveşte lâna şi untul. Lâna a
venit mai degrabă din centre comerciale ca Focşani, Vaslui şi Tecuci, adusă de
negustori care dispun de fabrici pentru tratarea lânii. Cea mai mare parte a lânii
adusă pentru vânzare era spălată şi scărmănată (dărăcită).
Produsele industriale au o mare putere de pătrundere în satele unde distrug
industria menajeră. Îmbunătăţirea mijloacelor de transport a creat o legătură di-
rectă între oraşe şi sate. Oraşele obţin materiile prime, le transformă şi le retri-
mit în satele unde sunt vândute sub formă de produse manufacturate la preţuri
ridicate. Negustorii din Vaslui au pus în vânzare un camion cu lână.
Oraşele au pătruns de asemenea în lumea satelor graţie articolelor de îm-
brăcăminte din piele, articole care erau altădată produse de industria menajeră
locală.
Trei negustori din Focşani au adus piei de porc. Unul dintre ei este originar
din Vidra, unde se ţine târgul. Acesta a cumpărat pieile la Focşani cu 100 de lei
bucata şi le revinde la târg, en detail, chiar pe bucăţi, pentru confecţionarea de
41
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
opinci. Pieile mai subţiri sunt vândute întregi şi servesc la fabricarea de opinci
pentru femei şi copii.
Acest negustor ne-a declarat că vine în mod regulat la târg. De această dată
vânzarea a fost slabă; este mai generoasă în toamnă pentru că în apropierea ier-
nii ţăranii se aprovizionează cu piele pentru opinci. Dacă altădată ţăranul îşi fa-
brica opincile din pielea animalelor pe care le crescuse el însuși, acum le cum-
pără de la negustorul venit din oraş.
Un negustor de căciuli din Focşani a adus 20 de căciuli şi 30 de opinci. Pâ-
nă la prânz a vândut 2 căciuli şi 6 perechi de opinci. A venit cu maşina şi a plătit
90 de lei pentru deplasare. Taxa de târg l-a costat 140 de lei. Îi rămâne un bene-
ficiu de 360 lei. Afacerile au mers prost. El merge şi la alte târguri: Câmpuri,
Bârsești, Caşin şi aproape în tot Judeţul Bacău.
Fig. 10 Negustori de lână spălată şi dărăcită (Foto: Victor Iliu)

Un negustor en mercerie din Buzău a adus creme, săpun, perii, oglinzi, şnu-
ruri, foarfeci, nasturi, ciorapi, jucării pentru copii. A venit cu trenul până la
Focşani de unde a continuat drumul în atutovehicul. Deplasarea l-a costat 170
de lei. Taxa la primărie: 20 de lei.
Un negustor ambulant din Slobozia-Râmnicu Sărat a adus inele şi cercei. A
vândut 100 de perechi de cercei la 130 de lei. A venit pe jos, o zi de târg; a cheltuit
80 de lei pe drum. Se întoarce tot pe jos.
Un negustor de cromolitografii a adus 45 de imagini. Este din Focşani şi a
venit cu autovehiculul. A vândut 6 bucăţi.
42
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
Fig. 11 Femeile vând mătase de casă (Foto: Victor Iliu)

Am oferit această listă de negustori şi de mărfuri puse în vânzare pentru că a-
ceste articole sunt foarte căutate de ţărani. În acest an negustorii nu au fost mul-
ţumiţi, dar în alţi ani realizau beneficii frumoase. De aceea, vin chiar de la Bacău.
Produse alimentare. Printre produsele alimentare puse în vânzare la târg no-
tăm pâinea, covrigii, patiseriile, peştele, acestea desigur în afara restaurantelor și
”cabaretelor” unde găsim de mâncare.
Negustorii de peşte sunt toţi din jurul Galaţiului şi de la Brăila. Unul dintre
ei - Cupreaca Pratina - este lipovean. El declară că a auzit de existenţa acestui
târg de la un om din zonă venit la Galați. Astfel sunt popularizate târgurile şi
cunoscute într-o zonă foarte întinsă. Iată statistica negustorilor veniţi la târg cu
produse alimentare.
Nr. Comune Pâine Covrigi Patiserie Peşte Bomboane Total
1 Focşani - 1 1 - 1 3
2 R- Sărat - 1 2 - 3 6
3 Odobești - 1 - - - 1
4 Brăila - - - 2 - 2
5 Piscu - - - 8 - 8
6 Băleni - - - 1 - 1
7 Galați - - - 1 1 1
8 Păţeşti 1 - - - - 1
9 Găgeşti 1 - - - - 1
10 Câmpuri 1 - - - - 1
11 Răcoasa 1 - - - - 1
4 3 3 12 4 26
43
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
Fig. 12. Femei vânzând dimie (Foto: Victor Iliu) Fig. 13 Negustori de pânză (F.: Victor Iliu)
Fig. 14.
Negustor de
piei de porc
(Foto:
Victor Iliu)
44
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
Un loc important este rezervat la târg, cabaretelor şi restaurantelor. Iată sta-

tistica:
Nr. Comune Cabarete Restaurante Total
1 Vidra 1 3 4
2 Coteşti (Râmnicul Sărat) - 3 3
3 Găgeşti - 2 2
4 Răcoasa 1 - 1
5 Nistoreşti 1 - 1
6 Jariștea - 1 1
7 Boloteşti - 1 1
8 Tichiriş - 1 1
3 11 14
Ca distracţii, găsim la târg leagănele, care fac bucuria tineretului de la ţară.
Tinerii şi tinerele se aşează în leagăne și în sunetul trompetelor se dau cu toată
inima.
Găsim, de asemenea, fotografi care satisfac pasiunea pe care ţăranul o are
de a se fotografia la târg, fie singur, fie cu familia, fie cu prietenii. În toate ca-
sele de la ţară se găsesc fotografii făcute cu ocazia târgurilor.
Printre aceşti fotografi era unul venit din Focşani şi altul din Râmnicul Sărat.
Erau două leagăne: unul venit din Surcia și altul din Tătărani - Râmnicul Sărat.
Din Focşani a venit o dugheană cu jocuri de noroc.
Preţuri. Târgul constituie o ocazie pentru schimbul de produse ţărăneşti în-
tre ţărani şi de produse ţărăneşti în schimbul produselor industriale; este
necesar să cunoaştem preţul pentru a înţelege raportul dintre diferitele produse.
Produse forestiere: Lemn de construcţie .......... 800 – 1000 de lei m. c.;
Cherestea ........ 7- 9 lei bucata; Lemn de tâmplărie ......... 1000 – 1200 lei m. c.;
Grinzi de 6 m (13/9 cm) ..... 25 lei bucata; Grinzi de 5 m (1/10 cm)..... 20 lei
bucata; Şipci 4-5 m ........ 5 lei bucata; Găleţi ........ 2-30 lei bucata; Putini ........
20 de lei bucata; Coveţi ....... 30-60 lei bucata; Linguri de lemn ........ 6-7-10 lei
bucata; Fluiere ........ 7 lei bucata.
Legume şi alte produse agricole: Cartofi .......... 4 lei kg; Ceapă ...... 1 leu
pachetul cu 4-5 cepe; Ardei iuţi lungi ......... 15 lei suta; Ardei iuţi graşi ...... 20
lei suta; Vinete ....... 1-2 lei bucata; Roşii ...... 6 lei kg; Castraveţi ...... 50-60 lei
suta; Struguri ...... 8 lei kg; Pepeni ..... 8-10 lei bucata; Porumb ....... 335-340 lei
sacul; Peşte proaspăt ......... 20-30 lei kg; Pâine ...... 7-8 lei kg; Vin ..... 10-12 lei
litrul; Ţuică ..... 30 de lei litrul; Măceşe .....7-10 lei; Covrigi ....... de la 2 la 10
bucăţi pentru 1 leu.
Animale: Viţel sau vacă ...... 3000-4000 lei; Vacă stearpă ...... 2500-3000
lei; Viţea ........ 1800-2200 lei; Cai ....... 6000-7000 lei perechea; Boi ....... 9000-
45
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
14000 lei perechea; Capră cu lapte ..... 300 lei; Capră stearpă ..... 160 lei; Oi ....
200 lei.
Preţuri propuse de măcelari: Carne grasă ....... 28 lei kg; Carne de rând .....
24-25 lei kg.
Lână şi ţesături: Lână ţigaie întinsă (trasă) ........ 150 lei kg; Lână ţurcană
întinsă (trasă) ....... 100 lei kg; Lână ţigaie ....... 60-65 lei kg; Lână ţurcană .......
30-40 lei kg; Dimie din lână ţurcană ...... 70 lei m; Dimie din lână ţigaie ........
80-100 lei m; Covor ..... 400-500 lei; Faţă de masă ...... 150 lei; Pânză de câne-
pă ..... 26-18 lei; Pânză pentru iţari .... 30 lei m; Mătase naturală .... 5-10 lei m;
Cămăşi ..... 180 lei bucata.
Articole de mercerie: Cromolitografii ...... 45 lei; Cercei ..... 2-4 lei pere-
chea; Perle de sticlă (mărgele) ...... 8-10 lei colierul; Inele ..... 3-6 lei bucata.
Articole din piele şi piei: Piele de porc ..... 100 lei bucata; Opinci ...... 40 lei
perechea; Bici ..... 5 lei bucata; Curele ...... 4-6 lei perechea.
Feronerie (Fierărie): Fierăstraie ..... 60-65 lei; Marmite (oale) din fontă ....
30-45 lei; Plită pentru sobă de gătit ....... 17.50 lei kg; Coase ...... 75-80 lei; Ca-
zane ...... 60-80 lei.
Tinichigerie: Ligheane ..... 25- 30 lei; Cazane de 25 de litri ..... 80 lei; Pâl-
nii ..... 7 lei; Lampă de petrol pentru curte ...... 100 lei.
Ceramică: Farfurie ....... 8-10 lei; Căni ...... 4-5 lei; Castroane ...... 2 lei;
Oale ....... 3-6 lei.
Fig. 15 Un purceluş de vânzare (F.Victor Iliu) Fig. 16 Negustor de oale (Foto: Victor Iliu)
46
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
Fig. 17.
Tinichigiu
(Foto:
Victor Iliu)
Negustorii. Comercianţii veniţi special la acest târg pentru a vinde produ-

sele lor nu au fost prea numeroşi şi aproape toţi au fost negustori cu bucata, nu
engrosiști. Patru dintre ei erau evrei.
Iată numărul acestora şi locul de unde sunt originari: 4 negustori de animale
din Focşani; 1 negustor de animale din Odobești; 1 negustor de animale din Pan-
ciu; 1 negustor de animale din Răcoasa; 1 negustor de animale din Topliceni.
Unii dintre aceştia sunt simpli intermediari care cumpără animalele ţărani-
lor pentru a le revinde în oraşe, măcelarilor sau garnizoanelor militare.
Şase negustori din Focşani, Odobești şi Panciu sunt măcelari veniţi la târg.
În afara acestor negustori de animale, întâlnim şi ţărani care au venit la târg
pentru a cumpăra animale pentru nevoile proprii.
Nu au fost negustori pentru alte produse, schimbul făcându-se între ţărani.
Cum se derulează târgul. Din moment ce locuitorii din Vrancea sunt cei
care au luat parte în număr foarte mare la acest târg, acesta a depins de ţăranii
vrânceni. O remarcă asemănătoare a fost făcută de vânzători, mai ales cei care
desfac legume. ,,Până la prânz târgul a fost mort; când a început să se vândă
lemnul, a început să se vândă şi celelalte produse”.
Pentru locuitorii din Vrancea, piaţa a fost slabă din două motive: a fost im-
posibil de vândut tot lemnul şi a fost puţin porumb scos la vânzare. Chiar cei
care au reuşit să-şi vândă lemnul, nu au găsit porumb. Cei care nu au reuşit să-şi
vândă marfa, nu au luat-o cu ei acasă, ci au depozitat-o la cunoştinţe prin Vidra,
aşteptând ocazia pentru a se duce la Focşani și a încerca să o vândă acolo.
47
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
Fig. 18 Negustor de legume, usturoi, ceapă etc. Fig. 19 Căruţă cu pâine de la Focşani (Foto:
(Foto: Victor Iliu) Victor Iliu)
Ion R. Bogdan din Păuleşti a adus 120 de scânduri şi nu a putut să le vândă

,,pentru că vinul viticultorilor a fost ieftin. Acum - spune el - las cheresteaua la
un prieten; voi reveni să o iau să merg miercuri la Focşani”.
Explicaţia că nu a putut vinde cheresteaua ,,deoarece vinul a fost ieftin”
este interesantă. Ţăranii realizează că preţul unui produs influenţează pe cel al
altui produs, mai ales în satele şi în regiunile specializate numai pe un anumit tip
de produs.
Locuitorii din câmpie au fost mai mulţumiţi de felul în care afacerile lor au
mers la târg. Legumele au găsit un loc bun pentru vânzare, nefiind prea multe
şi din acest motiv au fost foarte căutate de locuitorii din Vrancea. ,,Pentru legu-
me târgul a fost bun pentru că s-a desfăşurat în inima verii şi legumele au avut
căutare. În Vrancea nu sunt legume.”
Şi târgul de animale a fost slab. Numai un sfert dintre animalele aduse la
târg au fost vândute.
În general, negustorii sunt cei care au făcut cumpărături. Ţăranii nu au cumpă-
rat mai deloc animale de teamă că le va lipsi furajele. Târgul a avut loc în au-
gust şi ţăranii care au cosit fânul şi-au dat seama că nu au destul pentru la iarnă.
48
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
În fond, lipsa furajelor este motivul care i-a determinat pe ţărani să aducă ani-
malele la târg pentru a le vinde.
Fig. 20 Bucătărie ambulantă unde se vinde peşte fript (Foto: Victor Iliu)
Fig. 21 Persoane cu dizabilităţi cerşind (Foto: Victor Iliu)

49
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
Negustorii de animale consideră târgul de anul acesta destul de bun pentru

ei. Au găsit animale frumoase în număr mare şi pot să le cumpere la preţuri bune.
Pentru negustorii de peşte târgul nu a fost nici prea bun, nici prea prost.
Pentru ei târgul de Sfântul Gheorghe este mai avantajos întrucât are loc în peri-
oada aratului când ţăranii consumă peşte sărat.
Negustorii de produse industriale nu au făcut nicio afacere la târg. Produse-
le ţăranilor nefiind vândute, schimburile economice au avut de suferit. În defi-
nitiv, ţăranul nu vine la târg cu bani pentru a cumpăra ce are nevoie. El vine aici
cu propriile produse, din vânzarea cărora poate să cumpere alte produse.
Un fierar din Panciu care vindea fierăstraie, lacăte, plite, oale, coase, în calitate
de reprezentant al unui magazin de fierărie din Panciu, declară că nu a câştigat
nimic.
Singurii mulţumiţi par negustorii de mărunţişuri. Obiectele lor se vând bine
în târgurile ţărăneşti. Proprietarii de cabarete şi restaurante sunt, de asemenea,
satisfăcuţi de cifra de afaceri.
La aceste târguri întâlnim nu numai oameni veniţi pentru afaceri, ci şi ţărani
din împrejurimi care vin cu toată familia pentru a se distra. Aceştia au lăsat
acasă doar un membru al familiei, prea bătrân ca să se deplaseze, care se ocupă
de gospodărie. Prietenii se întâlnesc, se distrează la cabaret, în timp ce tinerele
şi tinerii se lasă pradă plăcerii dansului.
Observaţii privind viaţa economică a ţăranului. Cea mai mare parte din
marfa adusă la târg a fost reprezentată de lemnul din Vrancea. Dacă vom com-
para cantitatea de lemn cu numărul de ţărani care au adus-o, vom constata că
fiecare ţăran nu reprezintă decât un mic procent din cantitatea de lemn, ceea ce
semnifică faptul că locuitorii din Vrancea nu au participat la târg din spirit comer-
cial. Ţăranul din Vrancea produce exact cât îi trebuie pentru nevoile sale cotidi-
ene. Nu a venit la târg pur şi simplu pentru a vinde şi a realiza un beneficiu, ci
pentru a cumpăra ce are nevoie. Pentru a-şi procura bani, a adus o anumită can-
titate de marfă, exact cât a estimat necesar pentru a-şi procura banii care îi per-
mit să efectueze propriile cumpărături.
Un ţăran din Tulnici ne-a spus: ,,Noi venim la târg aproape fără o centimă
în buzunar; abia avem la noi pentru a plăti taxa. Dacă trebuie să părăsesc
târgul fără să-mi fi vândut dulapurile nu am bani nici pentru a-mi cumpăra
tutun la întoarcere”.
Aproape toţi ţăranii au rămas la această fază primitivă de schimb în natură.
Pentru ei banul nu-i decât un mijloc prin care se facilitează schimburile la târg.
Schimburile au loc fără ca, nici vânzătorul, nici cumpărătorul, să folosească ba-
nul; acesta din urmă le este util doar pentru a aprecia marfa pe care o schimbă.
50
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
Fig. 22 Fetiţă aşteptându-şi părinţii Fig.. 23 Un bătrân umblând prin târg

(Foto: Victor Iliu) (Foto: Victor Iliu)
Un ţăran din Tulnici a cumpărat de 200 de lei legume, dând în schimb 10
găleţi la 20 de lei bucata. Altul a dat un butoiaş în schimbul la 300 de ardei verzi.
Chiar şi când vând marfa lor şi primesc numerar (cash), aceştia nu iau banii
cu ei, ci-i utilizează la piaţă pentru a face cumpărături. Un ţăran din Tulnici a
venit cu lemn, fără niciun ban în buzunar şi s-a întors în satul său, ducând cu el
legume, porumb, mărunţişuri, neavând la întoarcere niciun ban în buzunar.
Un ţăran din Bârseşti a adus o jumătate de metru cub de lemn pe care l-a
vândut pentru 450 lei. Cu această sumă, spune el, ,,am cumpărat legume, o pe-
reche de sandale pentru fiica mea, o pereche de opinci, o pereche de ciorapi;
aş fi vrut să cumpăr şi porumb, dar nu am mai avut bani”.
Un ţăran din Coza a vândut 25 de scânduri la 5 lei bucata. ,,Nu am găsit po-
rumb; am cumpărat un kg de struguri, doi pepeni, două cutii cu ceapă; nu am
mai cumpărat altceva pentru că-mi trebuia bani pentru porumb. Când plec de
51
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
acasă nădăjduiesc mereu să vând marfa. Dacă nu aş fi vândut-o, nu aş fi avut

nimic pentru a duce copiilor acasă”.
Un alt ţăran din Tulnici a adus 4000 de bucăţi de şindrilă pe care le-a vân-
dut cu 120 de lei mia. ,,Am cumpărat 20 de cutii de ceapă. Am vrut să cumpăr şi
porumb, dar nu am găsit deşi eram dispus să plătesc şi 400 de lei. Am mai cum-
părat castraveţi şi ardei verzi; aş fi vrut să cumpăr şi pânzeturi, dar nu mai aveam
bani pentru că a trebuit să păstrez 150 de lei pentru a plăti ţăranilor din sat.”
Putem multiplica aceste exemple care dovedesc mentalitatea ţăranului din
Vrancea în ceea ce priveşte viaţa economică.
Producţia este în funcţie de necesităţile vieţii cotidiene. Ei nu produc pentru
a realiza beneficii şi a-şi asigura un standard de viaţă mai bun. Altădată exista
un echilibru între necesităţile şi posibilităţile de producţie. Acum necesităţile
ţăranului au crescut urmare a dezvoltării industriale. Însă mijlocele de produc-
ţie au rămas în urmă.
Ţăranul din Bârsești despre care am vorbit şi care a adus o jumătate de
metru cub de lemn la târg a trebuit să muncească două zile la pădure cu căruţa
sa şi boii săi şi a pierdut o zi pe drum. Apoi a vândut marfa sa pentru 450 de
lei. Cu aceşti bani el a cumpărat opinci, sandale, ciorapi, obiecte pe care le-ar fi
putut confecţiona cu un preţ mult mai bun în gospodăria lui.
Ţăranul din Tulnici nu a avut destui bani pentru a cumpăra pânzeturi.
Ceea ce ţăranul producea altădată graţie industriei menajere (domestice /
casnice n. tr.), acum cumpără la târg.
Fig. 24 Pe o terasă la târg (Foto: Victor Iliu)
52
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
Fig. 25 Fiecare sat se grupează pentru joc (Foto: Victor Iliu)

Nu doar ţăranii din Vrancea se găsesc la acest stadiu de producţie bazată pe
necesitate, ci şi cei din câmpie. Cele mai mari schimburi au fost realizate între
locuitorii din Vrancea şi cei din câmpie. Locuitorii din câmpie veniţi la târg cu
legume spun: ,,Am venit pentru a cumpăra lemne”.
Un ţăran din Ivănceşti - Putna a vândut cartof, cu banii câştigaţi a cumpărat
grinzi pentru casa sa. Al ţăran din Bătineşti a venit cu 600 kg de legume şi a
cumpărat cu banii obţinuţi şindrilă şi alte materiale pentru locuinţa sa.
Am văzut cazul în care locuitori din zonele de câmpie sau deal veneau la
târg doar pentru a-şi vinde marfa fără să cumpere nimic în schimb. Un viticul-
tor din Vitănești a adus 80 de kg de struguri şi 150 de pepeni. Şi-a vândut mar-
fa şi nu a cumpărat nimic.
Este normal să se întâmple aşa. Locuitorii din zonele de câmpie şi deal nu
duc lipsă de porumb și se simt mai liberi în schimbul produselor proprii. Dacă
un negustor de legume nu a putut să-şi vândă marfa, el nu va pleca supărat cum
o fac locuitorii din Vrancea care nu au găsit porumb.
Aceeaşi observaţie poate fi făcută pentru piaţa de animale. Ţăranul a venit
la târg împins de alte probleme. Nu a venit doar pentru interese comerciale, cu
intenţia de a câştiga sau pentru a-şi îmbunătăţi nivelul de viaţă.
Un singur sat - Negrilești - a venit la târg pentru a vinde animale cu singurul
scop de a realiza un beneficiu comercial. În timp ce ţăranii din alte sate au adus
la târg produsele lor pentru a putea cumpăra porumb, ţăranii din Negrilești au
53
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
vândut surplusul de animale cu scopul de a realiza un câştig pentru a-şi ameliora

standardul de viaţă. Iată un tablou care indică această situaţie:
Nr. de Animale Nr. de animale
animale puse crescute sau rămase în Motivul vânzării
în vânzare cumpărate gospodărie
2 crescute 5 Posedă animale suficiente și are nevoie de bani
2 Id 2
2 cumpărate 4
1 crescute 4
2 Id 5
2 Id Pentru schimb și cumpărat 2 juncani
2 Id
1 Id 8 Este prea bătrân
1 Id 2
1 Id 4
1 Id 2 Pentru a cumpăra o vacă de lapte
1 Id 2 Pentru a cumpăra porumb
3 cumpărate 2 Pentru a schimba boii
2 crescute 2
1 Id 4
2 Id 4 Pentru a cumpăra o altă pereche de boi
2 Id 2 Are nevoie de bani
4 Id 1 Pentru a schimba vacile
1 Id 2 Pentru a cumpăra altul
2 Id 2
2 Id 2
2 Id 2 Are nevoie de bani pentru a modifica locuinţa
2 Id 4 Pentru a cumpăra o pereche de boi mai mari
1 Id 2 Pentru a cumpăra fân la celelalte animale
2 Id 2 Pentru a plăti şcoala copilului
2 cumpărate 3 Pentru a cumpăra alte animale
2 crescute 4 Are nevoie de bani
2 Id 2 Pentru a cumpăra juncani
2 cumpărate 4
1 crescute 2
2 Id 3
4 Id 1 Pentru a cumpăra o pereche de boi
2 Id 7
La rubrica ,,Motivul vânzării”, nu există răspunsuri la fiecare tranzacţie

pentru că ţăranii nu precizează scopul vânzării, ceea ce înseamnă că mai aveau
şi alte animale în gospodărie sau aveau nevoie de bani cash.
Există şi cazuri când ţăranul venea la târgul de animale numai pentru a schim-
ba animalele. El dă doi boi bătrâni şi ia în schimb doi mai tineri sau schimbă o
vacă stearpă contra una cu lapte etc.
54
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
În alt sat - Câmpurile, un mare proprietar - Cerkez a scos pământul la vân-

zare, iar ţăranii au vândut tot ce era vandabil pentru a putea cumpăra pământ.
Din 16 ţărani care au adus animale la târg, 10 au adus singurele animale pe
care le posedau. Toţi au declarat că-şi vând animalele pentru a cumpăra pământ
de la Cerkez. Iată un tablou indicând această situaţie:
Locuitorii Nr. de animale
care au Nr. de Crescute sau rămase în Motivul vânzării
adus animale animale cumpărate gospodărie
1 3 Crescute - Pentru a cumpăra boi
2 2 Cumpărate -
3 1 Crescute - Ptr a cumpăra de la Cerkez
4 1 Crescute - Idem
5 2 Cumpărate - Pentru plata datoriilor
6 2 Idem - Pentru schimb
7 1 Crescute 2 Pentru muncă
8 2 Idem 2 Ptr a cumpăra de la Cerkez
9 1 Id. 4 Ptr plata datoriilor
10 2 Id - Ptr a cumpăra de la Cerkez
11 2 Id - Id
12 1 Id 2 Id
13 2 Id - Id
14 3 Id - Id
15 2 Id 1 Pt. a cumpăra un juncan
16 2 Id 1 Pt. a cumpăra de la Cerkez
Acest fapt ne dovedeşte până unde putea merge ţăranul din Câmpuri pentru
a cumpăra pământ. Când se iveşte o ocazie vinde tot ce posedă pentru a face
rost de bani. Însă el nu calculează că achiziţionând pământ şi privându-se de in-
ventarul animal viu de care are nevoie pentru a lucra pământul, el nu va putea
amortiza capitalul astfel investit.
La Câmpuri situaţia era specială: se vindea o proprietate pe care ţăranii o
lucrau în arendă. Această proprietate era pusă în vânzare şi toţi ţăranii au făcut
eforturi supraomeneşti pentru a cumpăra pământul unde ieri lucrau ca slugi,
clăcaşi.
Studiul unui târg ne revelă nu numai tipul de viaţă economică practicată de
ţăran, dar ne indică şi până la ce punct industria a câştigat ţăranul cu produsele
sale, distrugând industria casnică, provocând anarhie în viaţa ţărănească. Nece-
sităţile ţăranilor au crescut, dar producţia a rămas în faza primitivă, o producţie
dezorganizată, limitată la necesităţile curente.
Acum ţăranul, mai ales cel din Vrancea, trebuie să muncească mult pentru a
putea cumpăra produsele cu care s-a obişnuit, de la oraş. Realizează această
tragedie, dar nu face nimic pentru a o depăşi. Un ţăran ne-a spus: ,,Trăim rău;
este mult de muncă; pădurarii ne fac multe procese; nu este apă pentru gatere;
55
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
pânzeturile sunt scumpe şi se rup repede; trebuie potcoviţi boii; dacă ar fi să

calculăm şi chiria, nu ne rămân 100 de lei după o săptămână de muncă”.
Capitalismul prin industrializare a ţinut să crească nevoile ţăranului, fără să
ia în calcul şi situaţia acestuia, în speţă vânzarea şi punerea în valoare a produ-
selor sale.
Dacă la târgul de la Vidra o societate ar fi cumpărat tot lemnul locuitorilor
din Vrancea, schimburile ar fi fost numeroase şi toţi participanţii ar fi fost sa-
tisfăcuţi. În situaţia actuală, ţăranul a vândut produsele sale cum a putut, adesea
cu preţuri derizorii şi cu banii obţinuţi a cumpărat ceea ce îi era absolut necesar
pentru existenţa cotidiană, ca de exemplu porumbul, cheltuind restul banilor pentru
nimicuri, ca de pildă cromolitigrafii şi mărgele sau pe obiecte pe care le-ar fi
putut confecţiona în propria gospodărie.
Dacă iniţial târgurile erau locuri de schimb, unde ţăranul schimba produsele,
ele au devenit acum locuri de vânzare a obiectelor (produselor) de la oraş.
În acest moment târgurile au pierdut importanţa de altădată în organizarea
socială a satelor. Odinioară ţăranii nu dispuneau de mijloace de comunicaţie fa-
cile cu oraşul şi rezolvau toate nevoile economice cu ocazia târgurilor. Îmbună-
tăţirea căilor de comunicaţie a permis negustorilor din centrele îndepărtate să
participe la târguri şi a dat în acelaşi timp posibilitatea satelor să ia contact cu
oraşele. Ţăranii din Vrancea care nu au vândut lemnul lor la Vidra, l-au trans-
portat la Focşani și Odobești.
Târgurile actuale tind să devină mai degrabă sucursale temporare ale
oraşelor, în lumea satelor.
56
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
HOMO RELIGIOSUS
ȘI LUMEA CONTEMPORANĂ
Prof. Valeriu Anghel
Focșani
Motto: „E mai uşor să dezintegrezi un atom decât o prejudecată“ (Albert Einstein)
Rezumat: Profesor de română cu o experiență deosebită în managementul șco-

lar, scriitor și publicist, autorul radiografiază jurnalistic un aspect fundamental al sis-
temului educativ românesc, convins de Albert Einstein că „e mai uşor să dezintegrezi
un atom decât o prejudecată“.
Abstract: The Romanian language teacher has an outstanding experience in
academic management and he is both a writer and a publicist. He provides a detailed
journalistic examination over the educational Romanian system, and he is convinced
by the Albert Einstein quote that ,,It is harder to crack prejudice than an atom”.
Disputa dintre Biserică, Şcoală şi Familie pe tema orelor de religie
 „Credinţa este adevărul absolut; altceva în afara ei nu
există”. (Dan Puric)
 Întrebat în ce relaţie este cu Dumnezeu, Voltaire a răspuns:
„Ne salutăm, dar nu vorbim”.
 „Secolul XXI va fi religios sau nu va fi deloc”. (André Malraux)
 „Religia este cunoaşterea oricărei datorii ca o poruncă
dumnezeiască”. (Immanuel Kant)
 Îmbrâncindu-se pe aceste coordonate, reprezentanţii celor
trei instituţii funda-mentale ale societăţii riscă să arunce copilul
odată cu zoaiele.
Problema a cărei rezolvare a condus societatea românească într-o înfundă-
tură educativă se referă la cine, când şi cum formează identitatea naţională şi
europeană a tinerei generaţii în condiţiile prăbuşirii economice, sociale și mo-
rale a țării, orizontul de așteptare mereu amânat îndepărtându-se tot mai mult.
Partea de veșnicie a țăranului legat de pământ s-a destrămat, habitatul urban în
care fusese strămutat de comunişti e tot mai gol, iar legendele și miturile care îl
integrau în Univers şi-i făceau rostul pe pământ se pierd pe zi ce trece. Com-
ponenta terestră, întemeietoare de eternităţi prin repetare și succesiune, nu mai
garantează rămânerea românului în istoria meleagurilor ancestrale ale strămo-
șilor săi. Odată cu aceasta, partea spirituală concepută în familie şi consolidată
de Şcoală şi Biserică se clatină din temelii.
57
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
În aceste condiţii, vacarmul stârnit de plasarea orei de religie într-o parte

sau alta a planului-cadru de învăţământ este mai mult decât un simplu episod
din procesul imposibil de ocolit al modernizării societăţii româneşti.
Religia este un ansamblu de credinţe, dogme și practici împărtăşite de un
grup, care oferă membrilor săi un cod de comportament ce le permite să intre
în relație cu grupul și divinitatea. În școală denumește disciplina prin care ele-
vii sunt educați și instruiți în spiritul unei credințe religioase. În acest context,
cultele însumează totalitatea ritualurilor unor religii prin care se aduce slavă
divinităţii, elementul central constituindu-l jertfa și rugăciunea. Constituţional,
cultele religioase sunt autonome față de stat, organizate conform unor statute
proprii. Reciproca acestei prevederi este neamestecul cultelor în treburile
statului.
Spiritul este, în opoziţie cu materia, un factor ideal al existenţei, un prin-
cipiu imaterial. Altfel spus, conştiinţă, inteligenţă. „El se poate manifesta şi în
absenţa unui suport uman material, cum este spiritul Mântuitorului pentru
creştini, spiritul brâncușian în sculptură, spiritul eminescian la români“ –
spune Alexandru Paul, etolog, doctor în antropologie medicală, în lucrarea
Despre cunoaştere și natura umană, scrisă împreună cu un teolog, doctor în
epistemologie socială. Spiritualitatea unui popor nu se referă deci doar la reli-
giozitatea sa, ci la tot ce înseamnă specificul culturii naţionale.
Cele spuse până acum constituie însă doar elementele cadrului intern care
conturează idealul educaţional, adoptat prin lege organică de Parlament şi pus
în operă de Guvern prin ministerul de resort și secretariatul pentru culte. El este
circumscris cadrului mai larg de „formare europeană“ a tinerilor, structurat de
Parlamentul European și Consiliul Uniunii Europene, încă din 2006, pe opt
domenii de competențe-cheie: Competențe sociale și civice, Comunicare în
limba română, Comunicare în limbi străine, Competențe matematice și compe-
tențe de bază în științe și tehnologii, Competență digitală, A învăța să înveți,
Spirit de inițiativă și antreprenoriat, Sensibilizare și exprimare culturală.
Legea educației naționale nr. 1/2011 asigură cadrul pentru exercitarea
dreptului fundamental la învățătură pe tot parcursul vieții „sub autoritatea
statului român“ (art. 1). Asumându-și „misiunea de formare, prin educație, a
infrastructurii mentale a societăţii româneşti… în contextul globalizării”, legea
descrie foarte exact coordonatele învățământului românesc: „Idealul educa-
țional al școlii românești constă în dezvoltarea liberă, integrală și armonioasă
a individualității umane, în formarea personalității autonome și în asumarea
unui sistem de valori care sunt necesare pentru împlinirea și dezvoltarea per-
sonală, pentru dezvoltarea spiritului antreprenorial, pentru participarea cetă-
țenească activă în societate, pentru incluziune socială și pentru angajare pe
58
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
piața muncii“ - art. 2, al. (3). După câte se observă, în ambele texte se vorbește
explicit despre multe, numai de religie nu se amintește nimic.
Toate activităţile curriculare, extracurriculare şi în afara şcolii destinate
învățământului general de stat sunt concepute, organizate și evaluate exclusiv
de stat, prin organismele de specialitate abilitate, fără nicio ingerinţă din partea
cultelor, reprezentate în Executiv de un secretariat distinct.
La 29 şi 30 mai 2014, ministrul educaţiei naţionale Remus Pricopie şi mi-
nistrul delegat Mihnea Costoiu, Prea Fericitul Daniel, Patriarhul Bisericii Orto-
doxe Române şi Victor Opaschi, secretarul de stat pentru culte au semnat un
Protocol cu privire la predarea disciplinei religie – cultul ortodox în învăţă-
mânt. Dispus în trei capitole – predarea religiei în învăţământul general, învă-
ţământul teologic ortodox preuniversitar şi cel similar universitar, protocolul
este o nefericită încercare de amestec brutal al Bisericii în treburile statului. În
capitolul referitor la învăţământul general obligatoriu nici nu se mai vorbeşte
de Religie ca disciplină şcolară, ci de „învățământul religios“ (art. 5), sistemul
de învățământ preuniversitar de stat trecând astfel și sub autoritatea Bisericii.
Prevederile art. 18, al. (3) din Legea nr. 1/2011 în legătură cu predarea Religiei
numai de personal didactic calificat, cu avizul cultelor religioase, au fost extin-
se asupra întregului proces de învățământ preuniversitar, Ministerul Educației
Naționale și Patriarhia obligându-se să se informeze reciproc, în fiecare semes-
tru, asupra modului în care decurge învățământul religios în școlile de stat,
înaltele fețe bisericești putând participa, ca invitați, și la inspecțiile școlare din
învățământul general. O nebunie curată, din moment ce orice începător în
drept știe că un protocol nu poate adăuga sau completa dispozițiile unui act
normativ cu forță juridică superioară, fiind din capul locului lovit de nulitate.
Cel care a sesizat primul „încălcarea principiului constituțional al statului
laic“ prin „imixtiunea Bisericii în Educație“ a fost Petre Munteanu, managing
editor la Foreign Policy România, care a publicat un interesant sondaj de
opinie în ediția din octombrie/noiembrie 2014 a revistei sub titlul Ușurel cu re-
ligia în școli. Și-au spus părerea personalități din domenii de activitate de vârf,
de la cadre didactice universitare, cercetători științifici și experți în mediere
interculturală la cosmonautul Dumitru Prunariu. Dintre ideile care s-au vehicu-
lat am aminti posibilitatea părinților de a-și educa copiii în spirit religios la bi-
serică, nu la școală, aici trebuind să fie înarmați cu un set de valori universale,
religia nefiind nici pe departe depozitarul exclusiv al moralei sociale. „În-
doctrinarea religioasă mi se pare o formă de schilodire a sufletului, de înd-
epărtare a oamenilor de la povara reflecției și a meditației, a liberei alegeri“ –
a subliniat Adrian Stanciu, partener cofondator al Companiei Wanted Trans-
formation. „În afara unor țări musulmane fundamentaliste, nu cunosc decât
estul ortodox al Europei, unde doctrina ortodoxă încearcă să se impună ca
59
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
singură în școli“ a conchis Radu Gologan, profesor de matematică la Univer-

sitatea Politehnica din București, „antrenorul“ echipelor românești la olimpia-
dele internaționale de matematică.
A urmat un episod tragi-comic, pe care încercăm să-l tratăm ca atare.
În Caietul de religie creștin-ortodox pentru clasa a III-a (Ed. Sf. Mina)
Moise, alesul lui Dumnezeu în Vechiul Testament, e prezentat ca salvator al
evreilor prin despicarea apelor Mării Roșii cu toiagul și traversarea acesteia pe
uscat. Emil Moise, un profesor din Buzău, absolvent de Filosofie și Drept,
președintele Societății „Solidaritate pentru Libertatea Conștiinței“, a despicat
Țara în două, nădușind-o în toate apele Curții Constituționale și, în loc s-o
traverseze cu câteva sute sau mii de școlari atei în spate, a aruncat în valuri
peste 2 milioane de elevi, unii abia ieșiți de sub tensiunea evaluărilor naționale,
pentru a face cerere de studiere „liber-consimțită“ a religiei.
Aflându-se față în față cu fostul avocat al poporului Gh. Iancu, care îi pune
cam pe toți să ia notițe când vorbește dânsul, pentru care Curtea Constituțio-
nală este – subscriem – o… „curte de bloc“, Moise n-a înțeles că o disciplină
școlară nu poate fi și obligatorie și opțională în același timp, cum au clocit-o
cei de la CCR. Deși Ecaterina Andronescu, prezentă în emisiunea Realității tv
din 4 martie a.c. le-a explicat celor de față că „orice modificare a legii intră în
vigoare începând cu prima zi a anului școlar următor celui în care a fost adop-
tată“ (art. 5, al. 2), profesorul căzut din Biblie în râul în care a fost înecat de
goți Sfântul Mucenic Sava a ținut-o pe-a lui, amenințând că face plângeri
penale dacă Decizia Curții Constituționale nu se aplică din momentul publicării
ei în Monitorul Oficial.
Firi superstițioase, înclinați să se teamă de diavoli, de duhurile rele, dar mai
ales de scăderea notelor la purtare, elevii au început să-l asculte.
Și de-abia grăit-a Moise, ce mai freamăt, ce suspin, țara clocoti de cereri
înmuiate în pelin, toți umblau să-i lămurească, pe elevi și pe părinți, că nu pot
să viețuiască altfel decât printre sfinți…
Atât i-a trebuit mass-mediei video, în pană de subiecte cu impact major.
Televiziuni de știri precum Realitatea, B1, Antena 3 au organizat dezbateri
„furtunoase“, ilustrând o afirmație a lui Țuțea potrivit căreia principala filoso-
fie de viață a românilor este „aflarea în treabă“. Oameni care nu cunoșteau
nici măcar pe deasupra legislația din domeniul educației, preoți care habar nu
aveau de programa școlară de religie, moderatori incapabili să confirme sau să
infirme ceva din lipsă de documentare au stârnit un haos pe care autoritățile
l-au lăsat să se stingă în suc propriu.
În cunoștință de cauză a fost presa scrisă. Semnalăm astfel articolele sem-
nate de Ioana Nicolescu și Claudia Spiridon în Adevărul, unde au arătat, printre
altele, că în liceu se studiază și istoria religiilor, precum și un scurt articol al
60
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
poetului Florin Iaru, intitulat O victorie alarmantă, publicat în Adevărul din 11

martie a.c.
Acesta este de fapt primul care, în toată această harababură mediatică, a
sesizat că nu s-a pus în discuție și conținutul Religiei ca disciplină școlară în
învățământul public, unde materille și manualele corespunzătoare acestora sunt
aprobate exclusiv de Ministerul Educației și Cercetării Științifice. Apoi, că dis-
ciplina se referă la dogma și ritualurile unui singur cult (statul mai recunoaște
oficial încă 17, din care numai cel iudaic și cel musulman nu sunt creștine), că
obiectul în sine nu este altceva decât un mijloc de catehizare, părinții neavând
habar de ceea ce fac copiii la școală.
Devastator pentru Biserică este însă articolul semnat de Andreea Pocotilă în
România liberă din 18 martie a.c., comentariile pe marginea manualelor de re-
ligie și dezvăluirile privind Editura Sf. Mina din Iași nefăcând în niciun fel
onoare actualului Patriarh.
Copilul nu este o bucată de marmură din care
să înlăturăm cu dalta ce este în plus și să iasă o
sculptură de Brâncuși. Personalitatea și mintea
umană sunt elemente vii, organice, care cresc și
se dezvoltă dinăuntru în afară, după legi proprii,
nu asamblate din afară de noi din bucăți de știin-
ță, religie, coca-cola și blugi. Pragmatismul vieții
americane a conturat de peste un secol tipul ace-
lui self-made-man, individul care se modelează
singur pe sine și are acces, prin propriile puteri,
la toate pozițiile sociale, inclusiv la Casa Albă.
Nici familia, nici școala și nici Biserica nu mai
sunt depozitarele unice ale informației și nici sin-
gurele ateliere de șlefuire a ființei umane în deve-
nire, oricât ne-ar spune o „academie la purtător“
precum Dan Puric „cine suntem“ și ne-ar ,,mătu-
ra poteca spre Biserică“ cu citate din Simion Mehedinți despre nemurirea geto-
dacilor.
Privind deci astfel etapa postmodernă a conceptului de curriculum pe
fondul curentului tehnocentrist de gândire pedagogică, care valorifică
progresele înregistrate în domeniul psihologiei cognitive și al didacticii
diferențiate, trebuie să trecem la un alt mod de învățare deplină în toate
instituțiile și mediile educative. Problema principală în planificarea actuală a
educației nu este, vorbind puțin mai plastic, conținutul adăpătoarei pentru
copii, cât modul de a provoca setea acestora.
61
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
Creștinismul, arhitectura Europei și învățăturile

Prea Fericitului Daniel către „fiii” săi
 Patriarhul Daniel: „Fără Religie nu pot fi înțe-
lese istoria şi cultura Europei
 învăţământul religios şi informatica: saltul în
timp, cu voia Domnului
 repulsia unei cunoscute actriţe faţă de fizică şi
chimie
 totul despre antichitatea Orientului Mijlociu și
din jurul Mării Mediterane, nimic despre geto-daci
 civilizaţia de la Curbura Carpaților – mai veche
decât textele biblice și poemele lui Homer
Schimbarea precipitată a modului de abor-
dare a predării religiei a stârnit orgoliile Bise-
ricii atât de tare, încât înalții prelați s-au și re-
pezit să le transfere de pe Trinitas pe ecranele
altor televiziuni, Consiliul Național al Audio-
vizualului aprobând, la cerere, difuzarea a trei
spoturi de promovare a orei de religie în
școli.
Cu câteva zile mai înainte, Consiliul Consultativ al Cultelor din România
luase act de Decizia Curții Constituționale din 12 noiembrie 2014 cu privire la
statutul Religiei în învățământul preuniversitar și semnase un apel în favoarea
studierii acesteia în școli, citit de Prea Fericitul Patriarh Daniel la Sfânta Litur-
ghie oficiată la Catedrala Patriarhală în ziua de 1 martie 2015. Apelul lansa ide-
ea că fără cunoștințe de religie nu pot fi înțelese istoria și cultura Europei și de
aceea aproape în toate țările europene religia se predă în cadrul sistemului pu-
blic de învățământ. Despre care religie și ce anume din ea, când și cum, nu ni
se spune nimic. Așa cum într-o tăcere de început de lume se ascunde și faptul
că după 1990 s-au construit 2000 de biserici de către comunitățile locale și doar
386 de școli cu fonduri europene. Și înaintarea Bisericii continuă…
Fie că a fost conștientizat sub măslinii lui Platon de greci, fie în pridvorul
unei biserici de români, demersul educațional pare să-și fi găsit curgerea în cu-
vintele lui Andrei Marga din Filosofia unificării europene: „În cunoaștere, în
general, importantă este, înainte de toate, întrebarea“. Cum Școala este un
templu în care dascălii răspund potopului de întrebări prin care copiii vor să
afle ce este universul, cum a apărut viața pe pământ, cu ce poate să umple omul
spațiul mioritic dintre existența și nonexistența fizică, să punem întrebări: este
compatibilă Religia, așa cum este concepută în programele școlare și împlinită
în manuale și caietele elevilor, cu idealul educațional stabilit prin lege în baza
62
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
Recomandărilor europene 2006/962/EC? Îl mai interesează pe elevul de azi mi-

nunea înmulțirii peștilor în vremuri foarte îndepărtate, când o imprimantă 3D
de pe Stația Spațială Internațională a realizat o piesă de schimb prin comenzi
date de pe Pământ, iar o tânără cu cetățenie română și canadiană s-a înscris în
lotul celor 100 de persoane care vor să întemeieze o colonie pe Marte? Nu
cumva profesorii de religie ar trebui să cultive divinitatea devenirii copilului în
intimitatea atât de plină de Duh a Bisericii și nu între cei patru pereți ai unei
săli de clasă cu un computer, stema țării, câteva planșe didactice și un afișier?
Din martie 2013 am început să avem programe școlare de religie noi.
Citindu-le, și pe cele noi și pe toate cele vechi, am constatat că, pe fond, nu se
schimbă nimic: predarea Religiei pe parcursul a 13 ani de școală, la fel ca Ro-
mâna și Matematica, nu-și propune altceva decât transmiterea „învățăturilor“
din Vechiul și Noul Testament, adică o catehizare a învățământului public de
stat, în totală contradicție cu instruirea elevilor la celelalte discipline, precum
fizica, chimia, biologia, filosofia (fără astronomie, care se studia mai mult în
Antichitate!).
Revenind la Cuvântul de învățătură rostit la 1 martie curent în Catedrala
Patriarhală, una din ideile vehiculate ca postulat de Prea Fericitul Patriarh Da-
niel se referă la „cunoaștințele de religie, fără de care nu pot fi înțelese istoria
și cultura Europei“. Faptul că civilizația europeană este fundamentată pe cul-
tura Greciei antice, organizarea politică a Romei și valorile creștinismu-lui nu
mai trebuie de mult subliniat, cu toate nelegiuirile săvârșite de inchiziție câteva
secole la rând, pentru care Papa Ioan Paul al II-lea și-a cerut iertare în 2000. De
subliniat rămâne doar importanța preacucernicilor consilieri ai neobositului
Patriarh, care n-au mai avut curiozitatea să afle și ce se mai scrie prin manua-
lele de istorie.
În clasa a IX-a, de pildă, Manualul de istorie editat de RAO Educațional în
1999 prezintă originile și valoarea universală a creștinismului, contribuția Oc-
cidentului și a Bizanțului la îmbogățirea artei, științei, tehnicii și culturii poli-
tice înflorite pe bătrânul continent, ereziile creștinismului timpuriu și cauzele
schismei din 1054, raporturile dintre stat și Biserică etc. Capitolul este scris de
prof. univ. dr. Alexandru Barnea de la Facultatea de Istorie a Universității din
București, care situează bazele greco-romane ale creștinismului între domnia
lui Alexandru Macedon (356-323 înaintea erei creștine) și a împăratului roman
Constantin cel Mare (306-337 era creștină), când a apărut ideea mântuirii.
Folosim sintagma era creștină pentru că Iisus s-a născut cu 4 sau 5 ani mai
devreme de data fixată de Dionisie Exiguul (Dionisie cel Mic), un călugăr de
pe la Constanța, născut în jurul anului 470 și trecut la cele veșnice în anul 540,
la Roma (cf. Valeriu Anania – Dionisie cel Mic, în Magazin istoric nr. 2/1981),
despre care programele școlare de religie nu spun nimic, deși un om de pe
63
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
plaiurile dobrogene a impus lumii sistemul cosmologic de azi. Anul acesta s-au
împlinit 1475 de ani de la plecarea lui în eternitate.
Înțeles la început ca inițiere în tradițiile iudaismului din Vechiul Testament
cu care se înrudea prin ideea unui singur Dumnezeu pentru toți, creștinismul
s-a impus în vastitatea antichității latine datorită apropierii de legislația roma-
nă, care prevedea printre altele, obligația de a respecta drepturile fiecărui neam
(ius gentium) de a se organiza și ruga potrivit tradițiilor locale, spune profeso-
rul Alexandru Barnea. În programa de religie pentru clasa a IX-a nu se spune
nimic despre aceste realități istorice pentru că nu sunt pomenite în Biblie, tot
așa cum la nicio disciplină școlară nu se vorbește mai pe larg de credința geto-
dacilor în nemurire.
În altă ordine de idei, ne aflăm, de peste o jumătate de secol, sub povara
timpului care fuge. Școala se pare că nu mai ține pasul cu avalanșa descoperiri-
lor științifice, iar Biserica o ține pe-a ei. A sosit însă momentul, cel puțin la noi,
să reflectăm asupra temeliilor a ceea ce numim civilizație, să le reevaluăm și să
vedem unde au dus ele, să putem spune lumii cine suntem, când cursul dezvol-
tării umane își schimbă direcția.
Arheologul Dumitru Berciu (1907-1998), cel care a descoperit Gânditorul
de la Hamangia și consoarta sa, datând din perioada anilor 5000 î.e.cr., a des-
cris în Zorile istoriei în Carpați și la Dunăre (1966) aspectele materiale și spi-
rituale din neolitic (5500-1800 î.e.cr.).„Carpații sunt într-o regiune a lumii în
care se situa odinioară centrul celei mai vechi culturi cunoscute în ziua de
azi“, afirmă dr. Daniel Ruzo, arhitect, filosof și istoric peruan (1900-1991).
Maria Gimbutas, cercetătoare de origine lituaniană, stabilită după război în
SUA, profesor la Universitatea Californiei din Los Angeles confirmă și ea în
Civilizație și cultură, Ed. Meridiane, 1989: „România este vatra a ceea ce am
numit Vechea Europă, o entitate culturală cuprinsă între 6500 și 3500 î.Hr.
Această străveche civilizație europeană precede cu câteva milenii pe cea sume-
riană. A fost o perioadă de armonie în deplin acord cu energiile creatoare ale
naturii. Oamenii de aici au folosit o scriere sacră, începând cel puțin cu sfâr-
șitul mileniului III î. Hr.“
Ceea ce a bulversat însă mass-media românească în 2012 a fost studiul de
paleogenetică realizat în Germania de prof. univ. Alexander Rodewald, directo-
rul Institutului de Biologie Umană și Antropologie al Universității din Ham-
burg și dr. Georgeta Cardoș, cercetător științific, biolog, specialist în genetică.
Potrivit acestui studiu, populația actuală a României e clar înrudită cu populați-
ile care au locuit pe teritoriul ei în epoca bronzului (între 3000 și 500 î.e.cr.),
ceea ce pune în evidență continuitatea acestui popor în hotarele sale de veacuri
cu mult înainte de ceea ce se spune în manualele de istorie, aspect asupra căru-
ia „știința religiei“ tace. Așa cum tace și în legătură cu necesitatea „revitalizării
64
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
ortodoxiei“ cerută apostolicește de episcopul Ioachim Giosanu în Creștinismul

abia începe, Ed. Filocalia, 2013.
În Cuvântul de învățătură rostit la Liturghia amintită, Prea Fericitul Daniel
a afirmat că „ora de Religie nu poate fi înlocuită cu nimic, fiind știința cea mai
profundă a legăturii cu Dumnezeu“. Dumnezeule mare, Prea Fericitul nostru
Patriarh are impresia (sau chiar crede) că păstorește un popor de retardați min-
tal dacă ne spune că religia este știință! Orice dicționar ar deschide Prea Ferici-
rea Sa, ar afla că „știința este un ansmablu de cunoștințe sigure despre natură,
societate, gândire, univers, dobândite prin descoperirea legilor obiective ale
fenomenelor și explicarea lor rațională“, în timp ce „religia este un sistem co-
erent de credințe și practici ritualice de cult care fixează conduita individului
în societate, raporturile acestuia cu divinitatea, obiceiurile la naștere, căsăto-
rie, moarte și îi satisface nevoia de a-și cunoaște rosturile pe pământ“. (Elena
Cozma – Istoria religiilor, manual opțional pentru liceu, Polirom, 2000)
Știință este teologia, care se ocupă cu „expunerea și fundamentarea teore-
tică a izvoarelor și a dogmelor unei religii“, definiție de la care încep toate
obiecțiile celor care se ocupă de proiectarea didactică a învățământului potrivit
idealului educațional laic înscris în lege, dogma fiind „o învățătură fundamen-
tală a unei religii, considerată ca definitivă, incontestabilă și obligatorie pen-
tru adepții ei, aplicată rigid în orice împrejurare“ (exemplul interzicerii în-
mormântării unei penticostale într-un cimitir ortodox, familia fiind obligată s-o
înmormânteze într-o altă localitate, deși trăise toată viața în relații bune cu toți
consătenii ei).
Sfânta Scriptură, cea din toate timpurile şi cea din caietele elevilor
 cea mai răspândită și (probabil) citită carte de pe glob
 în ultimii 100 de ani s-au tipărit peste 3 miliarde de
exemplare în cca. 2000 de limbi  traducerea greşită din
ebraică în greacă luată de bună până azi
 ortodoxismul românesc – opac la schimbarea de curs
a umanității
 religia geto-dacilor în acord cu valorile creștinismului
 balada „Miorița“ – osia spirituală a poporului român
Biblia sau Sfânta Scriptură este o culegere de texte
sacre alcătuite din simboluri, parabole și alegorii me-
nite să răspundă la întrebările pe care i le pune omu-
lui partea sa de eternitate. Ele poartă pecetea contex-
tului cultural, istoric și geografic în care au a-părut,
cristalizând neliniștile lui homo religiosus, copleşit
de natură, în reguli de raportare la sine, la lume și la divinitate ca homo cogitans.
65
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
Din Dicționarul explicativ ilustrat al limbii române, publicat de un grup de

specialiști ieșeni la Chișinău, în 2007, aflăm că Vechiul Testament, prima parte
a Bibliei, a fost redactat în secolele XII-II înaintea erei creștine în ebraică (doar
câteva texte în arameică sau greacă), cuprinzând 39 de cărți recunoscute de iu-
daism și creștinism, iar Noul Testament („testament“ în grecește înseamnă „le-
gământ“) a fost redactat în limba greacă, recunoscut de creștinism, în care este
prezentată, în versiunile evangheliștilor, nașterea, viața, activitatea, patimile,
moartea și învierea lui Iisus Hristos, formarea primelor biserici creștine sub în-
drumarea apostolilor săi, vestindu-se cea de a doua venire a lui Iisus și începu-
tul altei lumi, fără sfârșit, lumea drepților.
„Textele biblice au fost produse de-a lungul unei perioada în care condiți-
ile celor ce scriau (politice, culturale, economice și ecologice) variau enorm –
scrie John Riches în Biblia – foarte scurtă introducere, Ed. Alfa, 2003. Există
texte care reflectă o viață nomadă, texte provenind din medii monahice sau din
temple, texte din exil, altele născute sub opresiunea sălbatică a unor cârmui-
tori străini, texte elegante, scrise la curte, altele aparținând unor predicatori
rătăcitori sau ale unor scriitori cu aere de eleniști sofisticați. E vorba de un in-
terval de timp în care au fost compuse și operele lui Homer, Platon, Aristotel,
Tucidide, Sofocle, Cezar, Cicero și Catul. O perioadă în care au avut loc înăl-
țarea și decăderea Imperiului Asirian, campaniile lui Alexandru cel Mare, as-
censiunea Romei și dominația ei asupra Mediteranei, distrugerea Templului
din Ierusalim și extinderea suveranității romane asupra unor părți din Scoția”.
Am expus cele de mai sus pentru a se vedea despre ce sunt obligați să în-
vețe copiii și adolescenții, de la clasa pregătitoare până la clasa a XII-a și chiar
și în facultate.
Toate marile religii care există astăzi pe glob au în centrul lor oameni – Bu-
dda, Confucius, Iisus, Mahomed etc., care ne-au lăsat anumite precepte despre
viață și lume. Creștinismul are la bază Biblia, care în grecește înseamnă cărți și
este pluralul substantivului „biblion“. Vechiul Testament a fost tradus din ebra-
ică în greacă între anii 260-240 înaintea erei creștine, cei 72 de traducători, care
lucraseră separat, descoperind că traducerile erau identice (de aceea i s-a spus
Septuaginta, în latinește „șaptezeci“). Destinată probabil comunității evre-iești
din Egipt, în perioada în care Alexandria, orașul întemeiat de Alexandru
Macedon cu 70 de ani mai înainte, devenise centrul vieții culturale și științifice
a lumii elenistice. Biblia a fost percepută la singular în Evul Mediu, după tra-
ducerea ei în latină.
Adoptată ulterior de creștinism, traducerea din epoca elenistică a constituit
textul standard pentru Biserica de limbă greacă și pentru traducerile în alte
limbi. Începutul cărții de căpătâi a evreilor a ajuns însă în grecește incorect,
prima propoziție din textul ebraic – „Beresit bara Elohim et ha-șamayim v’et
66
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
ha-areț“ fiind tradusă greșit în „La început a creat Dumnezeu cerul și pă-
mântul“. Cercetătoarea olandeză Ellen van Wolde (n. 1954), care a studiat 25
de ani varianta ebraică a Vechiului Testament în comparație cu celelalte texte
scrise în ebraică în aceeași perioadă, a stabilit că verbul bara nu înseamnă a
creat / a făcut, ci a despărțit (în spațiu), primul verset din Cartea Genezei de-
venind astfel „La început a despărțit Dumnezeu cerul de pământ“. Informația
a fost publicată în 2008 în The Telegraph, Wolde subliniind că „cei care au
scris Cartea Sfântă nu au intenționat niciodată să sublinieze că Dumnezeu a
creat Universul, ci că Pământul exista când El a creat oamenii și animalele“.
Ellen van Wolde a prezentat această ipoteză și la Universitatea Radboud din
Olanda, afirmând că a plasat textul original din ebraică în contextul acelor
vremi în care existau și alte scrieri despre creație în vechea Mesopotamie.
Un prim sens al cuvântului carte este „scriere tipărită și legată sau bro-
șată, cu un număr mai mare de 48 de file (sub 48 de file e broșură). Al doilea
sens denumește „partea mai mare decât un capitol a unei scrieri de proporții
mari“ (Eneida, epopeea poetului latin Vergiliu, are 12 cărți). Cu al treilea sens
este denumită „fiecare dintre cele 39 de scrieri ale Vechiului Testament. Cele
27 de scrieri ale Noului Testament nu mai sunt „cărți“, ci 4 Evanghelii (Matei,
Marcu, Luca și Ioan), Faptele Apostolilor aparținând lui Luca, 13 scrisori ale
lui Pavel, 1 scrisoare către evrei cu autor necunoscut, 1 scrisoare a lui Iacob, 2
scrisori ale lui Petru, 3 scrisori ale lui Ioan, 1 scrisoare a lui Iuda, și Apocalipsa
atribuită lui Ioan.
În Caietele de religie pentru clasele a III-a (p. 5) și a VII-a (p. 7), Camelia
Muha prezintă Biblia ca lucrare tipografică: „Biblia însemnă «cartea», sau
chiar «cărțile», pentru că în realitate nu e vorba de o singură carte, ci de mai
multe puse la un loc. Am putea spune că Biblia este o întreagă bibliotecă“ . Și
așază cele 66 de „cărți“ într-un dulap de bibliotecă, pe două rânduri, înalt cam
de un metru, deși spune că unele cărți sunt scurte („scurt“ e un băț, cărțile sunt
„groase“ sau „subțiri“!), cuprind numai câteva pagini (A treia epistolă a apos-
tolului Petru are doar o jumătate de pagină!). După care autoarea scrie că
„Biblia e o scrisoare lungă pe care Dumnezeu a adresat-o oamenilor din toate
timpurile și din toate locurile“, cu toate că mai înainte cu câteva rânduri scrie-
sese că toate aceste volume (inclusiv cel de o jumătate de pagină? – n.n.) au
fost scrise de oameni credincioși.
Cam încurcate vorbele Cameliei Muha, dar dacă copilul se roagă la Dum-
nezeu, i se deslușesc toate în cap. Așa cum se roagă și într-o ilustrație din Ca-
ietul de religie pentru clasa I (p. 56) – „Doamne, ajută-mi să devin un bun
informatician!“ Și se roagă bietul copil și la școală, și acasă, până când părinții
îi citesc din Adevărul de luni 9 martie a.c. despre un tânăr din Tg. Jiu, Bogdan
D., de 27 de ani, care, după terminarea unei facultăți de profil, s-a angajat șase
67
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
luni la o firmă din țară, după care a plecat la Compania Google și după o serie
de interviuri (nu l-a întrebat nimeni de Moise sau Cele zece porunci!) a fost
angajat și în doi ani și jumătate a ajuns Senior Software Engineer. Muncește
mult la optimizarea bazei de date, dar are casă, masă, mașină și tot ce-i mai tre-
buie…
Unul dintre fiii mei, absolvent de studii superioare în domeniul artelor plas-
tice, trăiește și practică un autentic ortodoxism românesc în Bilbao, Țara Bas-
cilor din Spania. Prin ecumenism, îmi explică el, nu înțelege pragmatismul
mișcării ideologice ce-și propune depășirea diferențelor dintre confesiunile
creștine și recuperarea valorilor religioase comune, ci depășirea deosebirilor
dintre Bisericile Ortodoxe, cum ar fi între cele de rit vechi și de rit nou.
Un înalt ierarh al Bisericii Ortodoxe Române, episcopul Ioachim Giosanu
(Ioachim Băcăuanul), autorul volumului Creștinismul abia începe, publicat în
2013, caută răspunsuri la alte dileme care frământă ortodoxismul românesc,
mult mai profunde și mai greu de limpezit. Neintrând în posesia cărții, dăm
credit comentariilor din cronica literară semnată de Adrian Jicu în revista Ate-
neu din martie 2014. „Într-o Europă care merge spre ateizare – scrie tânărul
cronicar - și care riscă să se prăbușească tocmai sub greutatea propriilor va-
lori (libertate, egalitate, fraternitate, toleranță, corectitudine politică), misi-
unea Bisericii devine esențială… Altădată în ofensivă, creștinismul a intrat de
ceva vreme în defensivă“ în cadrul globalizării și libertății de circulație a op-
țiunilor, astăzi găsindu-se în situația ingrată de a fi concurat de credințe mai
tinere, mai puternice economic și demografic. „Armonizarea între dogma reli-
gioasă (prin excelență rigidă și conservatoare) și specificul lumii contempo-
rane (înclinată spre comoditate) nu e deloc facilă. Biserica Ortodoxă trebuie
să iasă din expectativă revitalizându-și trăirea, fără a pierde din vedere com-
ponenta spirituală, singura care poate salva umanitatea“ – își încheie Adrian
Jicu cronica la Creștinismul abia începe. Câtă dreptate să aibă Prea Sfințitul
Părinte Episcop Ioachim Băcăuanul?
Prezentarea Sfântului Apostol Andrei, ocrotitorul românilor, începe în Ca-
ietul de religie pentru clasa a III-a a Cameliei Muha cu o întrebare în legătură
cu „răspândirea învățăturii Domnului nostru Iisus Hristos în țara noastră“.
Aflăm că este „cel dintâi chemat dintre ucenicii Mântuitorului și că este
sărbătorit la 30 noiembrie“. Nu ni se spune însă că moaștele sale se află într-o
raclă de aur în Biserica Sfântul Andrei din Patras, al treilea mare oraș elen și
nici că Sfântul Apostol Andrei este și patronul Țării Bascilor din nord-estul
Spaniei, ai cărei locuitori s-au așezat aici dinaintea venirii indo-europenilor.
Așa s-ar fi înțeles mult mai profund contribuția creștinismului la cultura și ci-
vilizația Europei.
68
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
Neabordând predarea religiei transdisciplinar, ci strict ortodox, copiii nu

află că român mai înseamnă și creștin, lucru semnificativ pentru cei care își
pun întrebări despre locul și momentul creștinării românilor, „care n-a avut ca-
racter de eveniment, ca la alte popoare, ci de proces îndelungat, treptat, or-
ganic“ – menționează Ion Coja în Transilvania. Invincibile Argumentum. Dar
procesul creștinării românilor odată cu formarea lor ca popor în această „Gră-
dină a Maicii Domnului“, cum ne numea țara Papa Ioan Paul al II-lea, îl putem
explica mai bine numai dacă îl raportăm la moștenirea geto-dacă, la marile
asemănări dintre creștinism și religia geto-dacă, considerată de unii vestitoare a
religiei creștine, Zamolxis fiind un profet al lui Iisus, un „precursor“. „Nemuri-
rea geto-dacă reapare transfigurată în spiritualitatea românească și anume în
credințe, datini, viziuni, aspirații și creații dintre cele mai diverse“ – spune
Ioan G. Coman în Scriitori bisericești din epoca străromână, București, 1979.
Așa ajungem la balada populară Miorița, cea mai rezistentă piesă de „arhe-
ologie spirituală“ a poporului român. Balada a cristalizat, într-o sinteză pur ro-
mânească, fără echivalent în spațiul cultural european, o concepție originală
despre esența metafizică a ființei umane. Miorița nu este doar „povestea fireas-
că a unui eveniment real“, pentru că un conflict minor, vecin cu tâlhăria, n-ar fi
permis o asemenea închegare de simboluri într-o singură creație literară. Sem-
nificațiile baladei nu pot fi îndepărtate de religia geto-dacilor, de cultul lui Za-
molxis, de tradițiile ritualice ale strămoșilor noștri sau de puternicul sentiment
al naturii prezent la păstori, deși unele sensuri originare s-au pierdut și s-au
adăugat altele noi, strat după strat, în tentativa de a o aduce, de-a lungul timpu-
lui, la înțelegerea celor care o ascultau.
Ca parte integrantă a spațiului cultural european, românii nu sunt, în gene-
ral, mari creatori de mituri, dar au moștenit totuși ceva de la daci, care se pare
că aveau o sensibilitate deosebită pentru mitul silvestru. Legați de munte în cea
mai mare parte a anului, păstorii au trăit, cu toată ființa lor, măreția priveliștilor
de pe culmi și au devenit mai meditativi, având și mai mult timp să cugete asu-
pra scurgerii timpului și rostului vieții. Eterna transhumanță a oierilor să le fi
sugerat oare ciclurile vegetației care se naște, moare și „înviază“?
În Caietul de religie pentru elevii clasei a VII-a, Camelia Muha le prezintă
elevilor „crearea lumii“, la pagina 12 spunând că „prin cuvântul cer trebuie să
înțelegem lumea nevăzută a îngerilor“ nu spațiul în care văd și cu ochiul liber
aștri, pe pagina următoare continuând prezentarea îngerilor – „ființe spirituale,
fără trupuri materiale“. Nonșalanța cu care îi crede tâmpiți pe cei cărora le ia
banii vânzându-le caietul e surprinzătoare. Fie că se uită pe Discovery Science
sau National Geographic, fie că le spun profesorii de științe exacte sau îl citesc
pe Eminescu, elevii află altceva despre nașterea și funcționarea universului sau
istoria secretă a farfuriilor zburătoare.
69
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
Așa aud că în august 2013, cercetătorii americani de la NASA au observat

o explozie stelară care a luminat toată galaxia din care făcea parte astrul și care
a avut loc în urmă cu peste 12 miliarde de ani, la cca 2 miliarde de ani după
Bing Bang. Profesorul de fizică le-a mai spus, de asemenea, că, în septembrie
2013, sonda americană Voyager 1, lansată în 1977, a părăsit Sistemul Solar,
fiind astfel primul obiect fabricat de om care a ajuns în spaţiul interstelar. La
începutul lui martie 2015, elevii au aflat din buletinele de ştiri că cercetătorii
elveţieni din Lausanne au realizat, pentru prima oară în istorie, o fotografie
care prezintă lumina atât ca undă, cât și ca particulă.
La 1 decembrie 1886, Mihai Eminescu publica în Convorbiri literare poe-
zia La steaua: „Icoana stelei ce-a murit / Încet pe cer se suie, / Era pe când nu
s-a zărit, / Azi o vedem, și nu e“. Nu lucra în niciun laborator de astronautică,
dar vedea cum „stelele nasc umezi pe bolta senină“ și-și amintea cum „soarele
și luna / I-au ținut cununa“ ciobanului din „Miorița“. Era om și adormea vi-
sând și îngeri și demoni…
Împlinirea triadei ştiinţă – credinţă – conştiinţă în învăţământ
 avansul cunoașterii științifice față de adevărul Bibliei
 excesele Bisericii Ortodoxe Române în postcomu-
nism
 compatibilitatea învățământului laic cu sacralitatea
textelor religioase
 accentuarea trăirii ortodoxiei în afara spațiului rațio-
nal al școlii
 în secolul XXI, omenirea ori va împlini triada știință –
credință – conștiință, ori va pieri
Omul nu este niciodată atât de mare ca atunci
când se lasă în genunchi să învețe un copil (Pita-
gora). Și nici incapabil să vadă nimicul din care a
apărut și eternitatea care îl înghite. Ideea că între
știință și religie ar fi un dezacord total este falsă.
Ambele au ca obiect cunoașterea și ca finalitate o-
mul, care este o formă a necontenitei mişcări a ma-
teriei din care ies și în care se revarsă toate. Știința fără religie e șchioapă, reli-
gia fără știință e oarbă. Din aceste considerente nu trebuie să facem din educa-
ție un mijloc prin care copilul să capete un nivel mai ridicat de prejudecăți. Da-
că vom continua să acumulăm cunoștințe inutile, fără a ne uita la ce se întâm-
plă în jurul nostru, vom ajunge să spunem că Dumnezeu a făcut cerul și
pământul, restul fiind fabricat de chinezi.
70
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
Religia se ocupă de dimensiunea invizibilă a omului în Univers, iar știința

de partea lui concretă. „Astăzi avem argumente care pledează și pentru vizibil,
și pentru invizibil – scrie Dumitru Constantin Dulcan în Inteligența materiei,
Ed. Eikon, 2009. Fizica cuantică descrie un univers care transcende posibili-
tatea de redare prin conceptele raționale cu care am fost obișnuiți. Legăturile
deduse din structura acestui univers ne trimit la concepte folosite de gândirea
ezoterică și religioasă. (…) După două mii de ani de întrebări și căutări, avem
acum argumente concrete să emitem un răspuns pertinent de sinteză a celor
două tipuri de cunoaștere care să ne scoată din cea mai gravă criză morală pe
care a trăit-o omul vreodată“. Așa cum scrie de fapt și în Biblie: „… acum ni-
mic nu i-ar împiedica (pe oameni) să facă tot ce și-au pus în gând“. (Geneza, 4, 6)
Cine va fi oare profetul acestor vremuri și când va apărea el?
Întrebat de cineva care este deosebirea dintre timp și eternitate, Albert
Einstein a răspuns că ar avea timp să-i explice, dar persoanei respectiv i-ar tre-
bui o eternitate să înțeleagă. Deși au trecut două decenii și jumătate de la câști-
garea libertății de gândire, slujitorii Bisericii tot n-au înțeles că am intrat în „era
spațială“ și inteligența umană a generat o multitudine de revoluții sectoriale ca-
re vor schimba fața lumii, invitându-i pe prelați la un alt discurs religios.
„Din fizica cuantică știm că ceea ce numim materie sunt doar cuante sau
pachete de energie aflate în continuă mișcare sub formă de vibrație, dispuse
într-un spațiu cuantic numit și hiperspațiu. Particulele subatomice vin din a-
cest hiperspațiu, ne lasă un timp imaginea doar aparent consistentă a formelor
pe care le conturează, apoi dispar în lumea din care au venit. Universul ne
apare astfel ca un râu de energie care curge veșnic dinspre lumea invizibilă
spre cea vizibilă, întorcându-se apoi în izvoare“ – spune Dumitru Constantin
Dulcan în cartea amintită. Gândurile noastre sunt astfel câmpuri energetice
emise în spațiu, dar nimeni nu știe cum ajung instantaneu pe suprafața soarelui,
de pildă, în timp ce lumina acestuia ajunge pe Pământ în cca 8 minute.
Un savant englez, specialist în biologie celulară și biochimie, a emis o teo-
rie conform căreia toate sistemele naturale sunt conectate la o memorie exteri-
oară de la care primesc informații (în lipsa luminii, plantele primesc o infor-
mație despre nivelul și structura luminii spectrale și se adaptează la noua situa-
ție). Fizicianul Teodor Săndulescu a demonstrat de curând că, spre deosebire
de animale, „corpul energetic“ al omului rămâne viu și după decesul organis-
mului. Americanii știu de mult că „nemurirea“ este ceva real. IBM a creat un
cip a cărui funcţionare seamănă cu activitatea creierului uman (care are 100 de
miliarde de neuroni). Medicii de la un spital pentru copii din Cincinnati (SUA)
au obținut, pentru prima dată în istorie, pornind de la celulele umane, țesut sto-
macal în 3D. Un oficial de la Google spune că peste 15 ani calculatoarele vor
avea emoţii, iar roboţii vor fi mai inteligenţi decât oamenii. Într-un viitor nu
71
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
prea îndepărtat, iluminatul stradal va fi înlocuit de copaci bioluminiscenți.

Americanii au descoperit o moleculă indispensabilă vieții pe planeta Marte. În
2013, belgianul François Englert și britanicul Peter W. Higgs au primit Premiul
Nobel pentru Fizică, pentru descrierea felului în care particulele capătă masă.
Știind că unui copil i se poate preda orice dacă o facem pe înțelesul lui, ne
întrebăm, ca educatori, cum să tratăm toate aceste cunoștințe alături de cele de
religie. Și gândul ne duce la Iisus, Dumnezeu și Om în acelașii timp, cele două
firi, divină și umană împletindu-se într-una singură. Așa ajungem, ca profesor
de română, la poezia Părinții, publicată de Doinea Pologea în nu mai știm ce
revistă literară anul trecut: „Părinții stau la lumina fiilor/ și le citesc o carte
adâncă,/ îndepărtată.// Din când în când își aruncă/ privirile spre viitor/ și
zâmbesc.// Apoi intră în fii/ până nu se mai văd…
Admițând corectarea Bibliei de către cercetătoarea olandeză Ellen van Wolde,
încercăm să deslușim cum a apărut Universul dintr-un punct, idee vehiculată în
anii ’30 ai secolului trecut la Universitatea George Washington din capitala
SUA. În 1948, trei fizicieni de la această universitate – Ralph Alpher, Hans
Bethe și George Gamow –, au publicat celebrul articol Alfa, Beta, Gama în ca-
re spuneau că toate elementele din Univers s-au format în primele trei minute
ale existenței sale, în cursul unei explozii primordiale. Denumirea de Big Bang
ca moment de formare a Universului a fost dată de un astronom britanic, într-o
emisiune BBC din 28 martie 1949, pentru a ironiza teoria celor trei. În câteva
ore, termenul a făcut ocolul întregului Regat și apoi al întregii lumi – scrie Ște-
fan Mâșu în Marele arhitect al Universului. Tratat de cosmologie și antropo-
logie, Ed. RAO, 2012.
Big Bang-ul este descris de Mihai Eminescu în Scrisoarea I, publicată în
Convorbiri literare la 1 februarie 1881, „cu mult înainte ca oamenii de știință
să așeze în formule matematice țâșnirea luminii în întuneric“ – comentează
Ștefan Mâșu în lucrarea citată: „Căci era un întuneric ca o mare făr-o rază /
Dar nici de văzut nu fuse și nici ochi care s-o vază. // …Dar deodat-un punct
se mișcă… cel întâi și singur. Iată-l / Cum din chaos face mumă, iar el devine
Tatăl!“ Eminescu este astfel primul și singurul până acum care afirmă că Ma-
rele Spirit care va ordona Universul s-a născut odată cu acesta (punctul era
singur, nici un ochi care să-l vază).
Despre cuplul uman, Biblia vorbește din primele versete ale Genezei cum
Domnul Dumnezeu și-a dat seama că „nu este bine ca omul să fie singur“ şi
dintr-o coastă a lui a făcut femeia, după care l-a „lipit de soția sa“. Au gustat
din „pomul cunoașterii“ și au fost alungați din Rai. Același lucru este descris
și de Dumitru Constantin Dulcan în lucrarea citată: Primele celule purtătoare
de viață se înmulțeau pe cale asexuată, prin diviziune. Era o înmulțire în care
nimeni nu murea. Văzută astfel, lumea fără moarte era monotonă și anodină.
72
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
La un moment dat apare „păcatul“, prin sexualitate, și odată cu ea, moartea: do-
uă celule se unesc pentru a o naște pe a treia, dotată cu zestre ereditară nouă,
după care mor.
Alt exemplu: identitatea dintre viziunea biblică asupra populării planetei și
ultimele descoperiri ale oamenilor de știință. „Dumnezeu a făcut fiecare neam
de oameni dintr-un sânge, ca să locuiască pe toată fața pământului; le-a
așezat timpuri rânduite și hotare locuirii lor, ca ei să îl caute pe Dumnezeu și
să-L găsească, măcar că nu este departe de fiecare dintre noi“ – se spune în
Faptele apostolilor, 17, 26-27.
În martie 2006, National Geographic publica un material privind odiseea
genetică a omenirii, arătând că geneticienii au descoperit dosare complete ale
migrațiilor preistorice, scrise adânc în genele noastre și au întocmit în mare
schița traseelor parcurse de migrațiile umane timpurii. Fosilele au arătat că
homo sapiens a evoluat acum 200.000 de ani în estul Africii. Urmele de ADN
mitocondrial ale tuturor oamenilor actualmente în viață duc înapoi către o
femeie care a trăit în aceeași regiune acum aproximativ 150.000 de ani. Biblia
fixează facerea lumii cu 5500-6000 de ani înaintea erei creștine.
În anii ’20, tânărul astronom Edwin Hubble descoperă, cu celebrul său
telescop uriaș de pe muntele Wilson din California, că galaxiile nu sunt fixe, ci
se deplasează uneori cu o viteză apropiată de a luminii, pentru ca la 1 ianuarie
1925 să anunțe oficial că în Univers există mii de galaxii. Constatând că Uni-
versul este în expansiune, oamenii de știință au refăcut raționamentul invers, ca
și la aflarea strămoșilor omului de azi, și au ajuns la concluzia șocantă că Uni-
versul are un început plasat cu cca 13,8-14 miliarde de ani în urmă.
După unele estimări făcute în secolul trecut de George Gamow și confirma-
te în altele de dată recentă, Universul este alcătuit din 10.000 de părți de hidro-
gen, 1000 de heliu, 6 de oxigen, una de carbon și mai puțin de una – toate cele-
lalte elemente din Tabloul lui Mendeleev. După explozia primordială, Calea
Lactee s-a format acum 11 miliarde de ani, Soarele – acum 4,5 miliarde, viața a
apărut în Cosmos acum 3,5 miliarde, pe Pământ – cu 3 miliarde în urmă, primii
humanoizi – acum 300 de milioane. Să nu uităm că cel mai vechi schelet de
humanoid cunoscut la ora actuală a fost găsit în Vâlcea, este supranumit Pes-
carul de la Lacul getic și are o vechime de 1 milion de ani. Cu prilejul săpătu-
rilor pe traseul viitoarei autostrăzi Sibiu-Orăștie, în situl arheologic Miercurea
Sibiului 2, s-a găsit, la cinci metri sub pământ, o bucată de vas ceramic ins-
cripționată, cu o vechime de 6200 de ani înaintea erei creștine, cu 3000 de ani
înaintea scrierii sumeriene.
Și noi îi învățăm pe copiii românilor toată buchea Vechiului Testament, iar
despre toate astea nimic. Mai mult chiar, după 13 ani de studiere a Bibliei în
învățământul preuniversitar, Religia se studiază și la Medicină, o disciplină
73
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
strict somatică și materialistă încă din secolul trecut. Studenții, îmi povestea
mama unuia dintre ei, fetișează însă religiozitatea, numerotând episoadele în
care discută continuu despre „întreruperea sarcinii ca păcat“.
Apropiindu-ne de finalul intervenției noastre, mai subliniem că religia se
ocupă de lumea abisului din noi, se adresează mai mult sufletului (localizat la
nivelul inimii), o structură imaterială de origine divină, care dă omului viață și
personalitate, în timp ce știința se adresează spiritului, plasat, în aceeași logică,
la nivelul creierului, unde se formează inteligența, ambele întâlnindu-se în
conștiința omului. Există deci o singură realitate, cu structuri vizibile generate
de straturile joase ale câmpului de energie și structuri invizibile, generate de
frecvențe înalte. Dimensiunea arhetipală a Sinelui, care este reflectarea univer-
sului în noi, „mesajul inteligenței cosmice“, cum îi spune Dumitru Constantin
Dulcan în lucrarea citată, e plecat din acel ipotetic început și cizelat de ființa
noastră în simboluri. „Simbolul este un vehicul al gândirii tradiționale, o legă-
tură între uman și divin“ – scrie Ștefan Mâșu în cartea citată. Legătură expri-
mată magistral de Gheorghe Istrate în poezia Ritual din volumul Dialog cu
invizibilul, Ed. Terra, 2010: „Doamne iar mi se întâmplă / să stăm tâmplă lân-
gă tâmplă / nădușeala Ta divină / mă-nlumină în lumină // vorba Ta e carnea
lumii / lunecă prin ea postumii: nenăscuții, visătorii / din bisericile florii…“ E
una din cele mai lucide sinteze lirice creștine, un ecou al eternității cu o puter-
nică amprentă infoenergetică umană, un fel de „pasăre în spațiu“ brâncușiană
dăltuită în cuvinte, un simbol al desprinderii noastre de materie și condensării
în spiritualitate.
Dacă versurile lui Gheorghe Istrate ar mai și prefața un minialbum cu cele
zece imagini luate din Cosmos cu telescopul Hubble, plasat pe orbită în 1990,
reproduse în numărul din aprilie 2015 al revistei National Geographic, în gân-
direa elevului s-ar produce un brainstorming care l-ar determina să se raporteze
altfel la sine și oameni, la univers și la divinitate. De aceea înlocuirea Religiei
cu o disciplină de Cultură și spiritualitate, care să îmbine tot ce-i lipsește învă-
țământului actual pentru a-l educa pe copil în spiritul vremurilor ce vin, se im-
pune ca o complementaritate între știință și religie și nu ca o excludere recipro-
că, așa cum se întâmplă azi. Cunoașterea și însușiirea practicilor religioase ale
cultului în care a fost crescut elevul se poate face în biserică, sinagogă sau
moschee, cu comunitatea din care face parte, sub îndrumarea profesorului de
religie.
Un ultim aspect asupra căruia ne este însă jenă să discutăm prea mult este
cel al dorinței Bisericii de a nu se amesteca nimeni în treburile ei, dar cere fi-
nanțări de la bugetul de stat (față de care nu plătește niciun fel de taxe și impo-
zite) și impune predarea religiei majoritare, considerată ca „națională“, în siste-
mul public de învățământ. Reamintim înaltelor fețe bisericești că în SUA a avut
74
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
loc un „proces al maimuțelor“ în statul Tennessee, unde, la 10 iulie 1925,

profesorul John Scopes a fost acuzat că predă în școală teoria evoluționistă a
lui Darwin, care contrazicea Biblia, și a fost amendat cu 100 de dolari. După
90 de ani, Congresul american a adoptat o rezoluție privind studierea Bibliei în
școli ca lectură literară. Atenționăm autoritățile de stat și bisericești că nu le-ar
sta deloc bine dacă cineva ar lua-o invers și ar deschide un „proces al sfinților“!
Condus de miniştri care vin pe scaunul din str. General Berthelot ca ploaia
şi-l părăsesc ca vântul, învăţământul preuniversitar românesc scârţâie din toate
încheieturile. Cu fonduri alocate puţin peste jumătate din prevederile legale, în
timp ce sute de milioane de euro se scurg din bugetul de stat în conturile sau di-
rect în buzunarele interlopilor, învăţământul preuniversitar dă ţării elevi care
trec examenul de absolvire doar cu câteva procente peste o treime. Manualele
de română pentru gimnaziu sunt burduşite de cunoştinţe, dar vorbim şi scriem
tot mai prost românește, fără ca mai-marii școlii să-şi dea seama că cine îmbră-
ţişează mult strânge puţin; științele naturii sunt cele de acum 50-60 de ani (în-
treaga lume vie trăiește pe seama plantelor, drumul de la materia anorganică la
cea organică trecând prin frunzele lor, deşi într-o peşteră de lângă Mangalia s-a
descoperit primul ecosistem subteran bazat pe producerea substanţelor orga-
nice cu ajutorul energiei chimice provenite din oxidarea substanţelor minerale
– National Geographic), manualele de informatică sunt depăşite de ani buni,
deşi la Microsoft se vorbeşte, după engleză şi chineză, româna.
Mai grav este însă faptul că Prea Fericitul Patriarh Daniel susţine cu tărie
că „Ora de religie nu poate fi înlocuită cu nicio altă ştiinţă, pentru că ea este
ştiinţa legăturii noastre cu Dumnezeu cel veşnic Care ne-a creat pentru viaţa
veşnică, pentru iubire şi fericire veşnică în Împărăţia Preasfintei Treimi, spre
slava lui Dumnezeu şi mântuirea noatră! Amin!“, în timp ce Papa Francisc,
creştin şi el, afirmă că „teoria Big Bang-ului şi cea a evoluţiei sunt reale”, şi
n-o spune oriunde, ci chiar la Academia Pontificală de Ştiinţă, în octombrie
2014. „Big Bang-ul, spune Suveranul Pontif, pe care îl considerăm ca origine
a lumii, nu contrazice intervenţia creatorului divin, ci mai degrabă are nevoie
de aceasta. El a creat fiinţele umane şi le-a lăsat să se dezvolte potrivit legilor
interne pe care le-a oferit fiecăruia, astfel încât să poată ajunge la împlinire.
Evoluţia în natură nu este incompatibilă cu noţiunea de creaţie deoarece
evoluţia necesită creaţia fiinţelor care evoluează“ (Ziarul de Vrancea din
29.10.2014). Noi îi învăţăm pe copii dogmatismul Cărţilor sfinte buche cu bu-
che, în timp ce Papa Francisc adaptează credinţa la noile realităţi ale cunoaş-
terii, cele de azi, nu cele de acum câteva mii de ani, în chiar Academia de Şti-
inţă a Vaticanului.
Am spus toate acestea nu pentru a evidenţia, Doamne fereşte, vreo
superioritate a catolicismului faţă de ortodoxism sau a îndemna pe cineva să
75
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
îmbrăţişeze altă credinţă decât aceea în care a fost crescut de părinţii săi (Prea
Fericitul Patriarh Daniel să fie convins că autorul acestor rânduri nu va părăsi
niciodată ortodoxia, dar nici că ar putea fi habotnic), ci pentru a sugera că o
deschidere spre ştiinţa zilelor noastre şi conlucrarea întregii credinţe creştine cu
aceasta în conştiinţa omului nu ar ştirbi cu nimic marile adevăruri sfinte,
niciuna dintre cele două teorii ştiinţifice (evoluţionismul şi exogeneza) nefiind
incompatibile cu existenţa unui Creator Suprem.
În scopul modernizării şcolii româneşti şi a dezvoltării libere a conştiinţei
de neam și individuale se impune o cooperare activă între toate instituţiile de
stat şi autonome cu posibile implicaţii în domeniu, de la Parlament, Guvern,
Academie, Culte şi până la organismele subordonate unora dintre aceste bise-
rici, cum ar fi Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei, Consiliul Naţional pentru Cu-
rriculum, Biserică etc.
Orice încercare de restructurare a învăţământului pe
genunchi, aşa cum au făcut mai toți miniştrii educaţiei de
până acum, se va estompa în imaginea hilară a acelui
„Bravissimo!“ din Capriciile lui Goya. Ceea ce ar
însemna curată sinucidere într-un moment în care lumea
nu mai poate fi explicată prin știința materialistă a
ultimelor două secole, fără a vorbi și de noua cosmologie
în care spiritul și conștiința se află deasupra materiei.
„Se poate ca evenimentele din Univers să se condiţi-
oneze reciproc – susține într-un interviu din 1983 David
Bohm de la Colegiul Birkbeck din Londra. Se poate și să
existe forme de informație care să poată călători mai re-
pede decât viteza luminii, cum se poate și ca ideea noastră despre spațiu și
timp să trebuiască a fi modificată într-un mod inexplicabil pentru noi”.
Așa stând lucrurile, e bine să evităm căderea într-un obscurantism modern
prin cantonarea rigidă în dogmele unor texte sacre de acum două-trei milenii,
care vizau un alt model de societate, cu obiceiuri, trebuințe, ritualuri și trăiri la
nivelul cunoașterii și tehnologiilor de atunci. Rămânem oricum legați de
Dumnezeu, dar, pe cât posibil, mai altfel de Biserică...
76
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
PROBLEMA PASTORAŢIEI
ÎN CONDIŢIILE SOCIETĂŢII SECULARIZATE
DE ASTĂZI1
Preot Dr. Cristinel MUSCALU,
Parohia Bordeştii de Jos,
Protoieria Focşani 2, Judeţul Vrancea
Abstract: In the context of a society in the full process of globalization and
secularization, church priests, under the threefold ministry, today more than ever,
must do everything to succor the parishioners souls. So, priests shall protect the
identity of them parish, but especially they must transmit the faith and the Grace of
God to those who are Christians in name only, people outside the Church and future
generations. In this context, the urgent pastoral mission of the priest is to restore and
strengthen the spiritual unity of the parish, consolidating and strengthen parish life by
means renewing existing pastoral and missionary opportunities but also they must do
new forms of pastoration.
Keywords: parish, secularization, catechization, pastoral means, Orthodoxy.
Motto: „Lumea nu se mai mulţumeşte cu retorici ieftine şi floricele.
Exigenţele oamenilor faţă de preoţi au crescut.
Cultura a devenit un bun de masă, a schimbat simţul critic al credincioşilor.
Se cere la preot neapărat cultură. Nu mai merge cu Ceaslovul şi Molitfelnicul...”
Mitropolitul Antonie Plămădeală2
1). Parohia. Noţiunea şi sensurile ei. Când vorbim de parohie, trebuie să avem în
vedere mulţimea de sensuri care se pot da cuvântului care exprimă această noţiune.
Etimologic, cuvântul parohie vine din limba greacă, iar din punct de vedere isto-
ric, el provine de la cuvântul παροίκα ce se traducea iniţial prin „şedere sau stabilire
în ţară străină”, iar la rândul lui, cuvântul deriva de la verbul παροικέω care înseamnă
„a locui pe lângă, a fi vecin cu, a locui în mijlocul sau printre”3. Termenul, se pare, a
fost utilizat pentru prima dată de către evreii împrăştiaţi în lume după distrugerea Tem-
plului din Ierusalim în anul 70 de către romani, iar mai apoi a fost asimilat şi de creş-
tinii care trăiau în comunităţi străine de modul de viaţă şi mentalitatea majoritarilor
din vechime, ca mai apoi, termenul avea să desemneze prin excelenţă comunitatea
creştină dintr-un anume loc, după cum ne înfăţişează cartea Faptele Apostolilor prima
1
Referat pregătit de autor în calitate de reprezentant al Protoieriei Focşani 2, pentru
Conferinţa preoţească de primăvară cu titlul „Misiunea pastoral-sacramentală şi cultural-
catehetică a parohiei ortodoxe în societatea contemporană”, Focşani, 10 iunie 2015.
2
Dr. Antonie Plămădeală, Mitropolitul Ardealului, Vocaţie şi misiune în vremea noastră,
Sibiu, 1984, p. 163.
3
Vezi: Dictionnaire grec-française, editat de M.A. Bailly, Paris, 1897, p. 1492.
77
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
comunitate din Ierusalim, care comunitate, după ce mulţi primiseră cu dragoste cuvân-
tul lui Dumnezeu, botezându-se: „stăruiau în învăţătura apostolilor şi în împărtăşire,
în frângerea pâinii şi în rugăciuni ... iar toţi cei ce credeau erau laolaltă şi aveau
toate de obşte” (Fapte 2, 41-44)4.
Cu timpul, când creştinismul a început să iasă şi din cetăţi, răspândindu-se între
paganus, adică între locuitorii din afara cetăţilor, a început să apară şi termenul de
enorie. Acest cuvânt se trage tot din limba greacă de la εγχώριοσ care înseamnă „de la
ţară” sau „situat la ţară”, adică în cazul nostru era vorba de parohii de la ţară. Ulterior
termenul a început să desemneze atât parohiile de la sate cât şi cele de la oraşe, iar
membrii obştilor creştine aveau să fie numiţi parohieni sau enoriaşi.
Cât priveşte sensurile noţiunii de parohie acestea au la bază trei aspecte. Cel
mai cunoscut este cel văzut din punct de vedere administrativ-teritorial. Definiţia pa-
rohiei în zilele noastre potrivit Statutului de Organizare şi Funcţionare a Bisericii Or-
todoxe Române fiind chiar: „comunitatea bisericească a credincioşilor, clerici şi mi-
reni, de religie creştin-ortodoxă aşezaţi pe un anumit teritoriu, sub conducerea unui
preot paroh”5.
Cel de-al doilea aspect pe care îl exprimă noţiunea de parohie este cel geografic şi
se înţelege ca fiind comunitatea creştină condusă de un preot şi care este situată într-un
anume loc, zonă sau teritoriu, la sat sau la oraş, la munte sau la câmpie, care poartă
amprenta mediului din care face parte, şi în cadrul căreia se impun metode de pastora-
ţie specifice acestor realităţi, căci metodele de pastoraţie diferă substanţial de la o zonă
la alta, în funcţie de tradiţiile păstrate, de cultura din zonă, de religiozitatea obştenilor
sau de etnia lor.
Al treilea aspect este cel soteriologic-duhovnicesc. Acesta este cel mai important
pentru misiunea preoţească, căci se apropie de modul cum a fost parohia înţeleasă în
decursul istoriei, ca fiind comunitatea credincioşilor ce se află adunată în jurul unuia şi
aceluiaşi altar sau biserică, ce au în frunte un preot slujitor ce are ca principal rol
săvârşirea de Sfinte Slujbe, spre a conduce cât mai multe suflete spre mântuire.
După cum putem observa, în centrul activităţii pastorale a preotului, desfăşu-
rate într-o parohie, stă şi trebuie să rămână, latura sfinţitoare sau harismatică,
adică aceea de mijlocire a harului sfinţitor necesar mântuirii, pentru că, de fapt,
activitatea preotului nu urmăreşte altceva decât mântuirea credincioşilor încredinţaţi
spre păstorire. Însă în societatea aceasta modernă şi post-modernă, când cerinţele soci-
etăţii sunt altele, când oamenii de la zi la zi caută să cadă mai mult în capcanele mate-
rialismului acesta consumist, Biserica, ca instituţie ce a stat la baza formării poporului
şi limbii române, şi ca una ce este păstrătoare a multora dintre tradiţiile neamului ro-
mânesc nu poate sta nepăsătoare faţă de fiii ei duhovniceşti. De aceea, acum, mai mult
ca oricând, din partea slujitorilor sfintelor altare se cere intensificarea lucrărilor atât
4
Cf.: Pr. Prof. Univ. Dr. Nicolae D. Necula, Parohia, spaţiu de activitate pastoral-
misionară a preotului, Curs tehnoredactat pentru anul IV, Facultatea de Teologie „Justinian
Patriarhul”, Universitatea Bucureşti, pp.1-2.
5
Statutul de Organizare şi Funcţionare a Bisericii Ortodoxe Române, Secţia I, A. Parohia.
Articolul 4. Editura I.B.M.B.O.R., Bucureşti 2003, p. 20.
78
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
la nivel pastoral şi cultural, dar mai ales pe planul social-filantropic căci oamenii as-
tăzi analizează activitatea unui preot în parohie după ceea ce este mai uşor sesizabil
şi anume actul văzut.
2. Situaţia societăţii contemporane, între sacralitate şi secularizare. Cea mai
grea luptă pe care trebuie să o ducă parohia în zilele noastre este cu fenomenul de
secularizare. Termenul secularizat vine de la latinescul „saeculum”, care pe lângă în-
ţelesul de temporal îl are şi pe cel de lume. Din el derivă adjectivul „secular” care se
întâlneşte începând cu secolul al XII-lea în înţelesul de lume, de laicitate, în opoziţie
cu ceea ce este bisericesc6.
Separaţia tranşantă dintre Dumnezeu şi lume a fost posibilă în gândirea apuseană
datorită premiselor oferite de teologia scolastică, care concepea pe Dumnezeu, omul şi
lumea ca nişte existenţe autonome, închise în sine. Iar unii aveau să spună că „germe-
nele separaţiei dintre cer şi pământ se află deja în teologia Fericitului Augustin,
pentru care spiritul nu putea deveni interior materiei”7.
Secularizarea este terminologia care stă foarte bine în antiteză cu sacralizarea,
„acestea fiind privite ca teză şi antiteză, ca doi poli ai unei deveniri dialectice, care
caută dincolo de ele, să ajungă la o sinteză care să fie soluţia corespunzătoare”8. Sa-
cralizarea se caracterizează ca fiind suma tuturor lucrurilor care stau în raport explicit
cu divinul, pe când secularizarea este antiteza acesteia, al cărui proces se caracteri-
zează prin orice lucrare care nu are cu adevărat sens sau consistenţă decât dacă este
secularizat, adică condus la dimensiunea de profan.
Iniţial noţiunea de „secularizare” a avut o conotaţie juridică, semnificând trecerea
unei persoane de la statutul cleric la cel laic sau trecerea bunurilor bisericeşti din pro-
prietatea Bisericii în proprietatea Statului. Mai apoi, spre sfârşitul al XIX-lea şi înce-
putul secolului XX, s-a conturat şi un sens cultural al acestei noţiuni, care exprima
emanciparea vieţii moderne sub toate condiţiile: economic, ştiinţific, politic, filosofic,
de sub tutela autorităţii religioase9.
Începând cu apariţia curentului renascentist, şi apoi, odată cu trecerea timpului,
potrivit mai multor cercetători, „ştiinţele au căutat să se elibereze progresiv de me-
tafizica teologică, de criteriile sale axiologice şi de „limitele” sale, construindu-şi
propriul său univers ştiinţifico-tehnic şi propriul lor limbaj simbolic. Teologia nu a
6
Cf.: Pr. Lect. Gheorghe Petraru, Biserica Ortodoxă şi fenomenul secularizării, în
„Analele ştiinţifice ale univ. Al. I. Cuza din Iaşi”, Teologie, Tom II, anul 1993-1994, p. 193,
Apud: Pr. Conf. Dr. Ştefan Buchiu, Integrare şi secularizare, în volumul „Biserica în misiune.
Patriarhia română la ceas aniversar”, Tipărit cu aprobarea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe
Române, Ed. I.B.M.B.O.R., Bucureşti, 2005, p. 833.
7
Ibidem, p. 834.
8
A. Gesche, Essai d,interpretation dialectique du phenomene de secularization, în „Revue
theologique de Louvain”, Premiere anee, 1970, fasc. 3, pp. 268-288, recenzie de Prof. C. Pavel,
în rev. „Studii Teologice”, nr. 1-2, anul 1973, p. 140.
9
Pr. Lect. Dr. Gheorghe Popa, Sceularizarea lumii moderne: o stringentă problemă pentru
reflecţia teologică, în rev. „Ortodoxia”, nr. 3-4, anul 1999, p. 261.
79
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
mai fost considerată regina ştiinţelor, ca în Evul Mediu, iar Biserica, la rândul său a
pierdut supremaţia universală în orizontul vieţii sociale”10.
Cel mai pernicios lucru este faptul că prin secularizarea totală a ştiinţei, se reduce
lumea la statutul de maşină, ceea ce provoacă omului modern necredinţa în existenţa
lui Dumnezeu, în lume, în istorie, ducându-l către însingurare tot mai adâncă, ceea ce-l
aduce pe om în pragul gesturilor extreme: consumul de droguri, erotism, violenţă, lu-
cruri prin intermediul cărora nu va mai putea să-L descopere prea uşor pe Dumnezeu
sau dacă nu, chiar deloc11.
Tocmai de aceea, activitatea susţinută a membrilor parohiei, poate deveni colacul
de salvare spirituală pentru societatea noastră. Lucrarea pastoral misionară este mai
necesară ca oricând, fiind de un real folos celor ce trăiesc în societatea secularizată de
astăzi, când valorile reale ale societăţii în care trăim sunt răsturnate, în detrimentul
nonvalorilor; iar nonvalorile au ajuns a fi promovate chiar în mod agresiv ca adevărate
valori. Astfel, vedem că se caută ca „Arhetipul” să nu mai fie Hristos, ci fel de fel de
personaje mediatizate şi super-promovate care au ca drept scop înlocuirea Creatorului
cu făptura, după cum amintea şi Apostolul Pavel romanilor din timpul său atunci când
le zicea despre omenire că „au schimbat adevărul lui Dumnezeu în minciună şi s-au
închinat şi au slujit făpturii, în locul Făcătorului” (Romani 1, 25).
a) Drama sufletească a omului contemporan. Observăm cu toţii că trăim într-o
lume în care mutaţiile se dezvoltă într-un ritm foarte alert, lucru surprinzător chiar şi
pentru cei care le-au generat. Dezvoltarea continuă a ştiinţei şi a tehnologiei au un sin-
gur scop de îndeplinit: progresul umanităţii spre dobândirea fericirii prin intermediul
bunăstării materiale. Aceasta, pentru că noul curent modernist, susţine că se poate a-
tinge fericirea sublimă nu prin liniştea, pacea şi echilibrul sufletesc, ci prin „civilizaţia
tehnologică”, care îi poate oferi omului „totul”; însă doar din punct de vedere mate-
rial12.
Civilizaţia umană în general şi creştinismul în special, se confruntă, fără prece-
dent, cu cea mai de proporţii provocare cu care s-a confruntat vreodată omenirea, atât
prin dimensiuni, cât şi prin implicaţii. Această provocare se face prin intermediul
mondializării sau a globalizării care supune întreaga existenţă. Această globalizare es-
te un fenomen pur social, şi nu are precedent în întreaga istorie a omenirii, fiind în fapt
o „gigantică mutaţie civilizaţională care traumatizează societăţile şi intimidează inte-
ligenţele, manifestându-se printr-o ruptură tot mai evidentă atât cu ierarhiile de valori
tradiţionale, cât şi cu valori ale culturilor tradiţionale clasice, faţă de care apare ca o
neliniştitoare şi inclasabilă post-modernitate”13.
10
Klauspeter Blaster, La théologie au XX-eme siecle, L’âge d’homme, Lausanne, 1995, p.
132, Apud: Pr. Lect. Dr. Gheorghe Popa, art. cit. p. 261.
11
Cf.: Pr. Conf. Dr. Ştefan Buchiu, Integrare şi secularizare, p. 386.
12
Pr. Virgil Dimitrie Ionescu, Biserica şi flagelul drogurilor, în rev. “Ortodoxia”, nr. 1-2,
anul 2007, p. 237.
13
Diac. Dr. Ioan I. Ică Jr., Globalizarea – mutaţii şi provocări, în volumul „Biserica în
misiune. Patriarhia română la ceas aniversar”, Tipărit cu aprobarea Sfântului Sinod al Bisericii
Ortodoxe Române, Ed. I.B.M.B.O.R., Bucureşti, 2005, p. 684.
80
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
Tocmai de aceea observăm că, deşi s-au făcut descoperiri fără precedent în mai
toate ramurile ştiinţei, inventându-se şi brevetându-se lucruri care nu cu mult timp îna-
inte se credeau a fi de domeniul fantasticului, totul spre a-i oferi omului contemporan
o viaţă cotidiană lipsită de probleme şi de griji, totuşi, în mod paradoxal, acestea
nu i-au adus omului decât o profundă criză sufletească, ceea ce face ca toată tehnica şi
tehnologia să nu valoreze nimic pentru un suflet, care, potrivit învăţăturii Mântui-
torului este cel mai de preţ lucru din lume, şi a ajuns a se zbate din răsputeri să scape
de capcanele secularizării.
Tot mai multe voci din sânul Bisericii, şi nu numai, sunt de părere că omul zilelor
noastre pare a fi asaltat de o mentalitate care are menirea de a-l face sclav al acestei
lumi, al acestei societăţi de consum, îndreptându-i-se calea printr-o îndoctrinarea per-
manentă spre evitarea căutărilor spirituale14.
Pentru omul contemporan, se produc valori de o calitate reprobabilă, inducându-se
în mod fals ideea că prin intermediul descoperirilor ştiinţifice el devine mai mult ca
oricând un cert cunoscător al adevărurilor despre această lume, şi aceasta pentru sim-
plu fapt că are acces la informaţii rapid, prin intermediul internetului, şi nu numai, deşi
este doar un modest utilizator al acestuia, dar care cade în capcana de a nu putea face o
judecată dreaptă asupra lucrurilor pe care le înmagazinează din acest internet, căci
mintea lor, uneori lipsită de altă perspectivă decât cea secularizată, nu-L mai vede pe
Dumnezeul cel adevărat care Îi zicea lui Moise: „Eu sunt Cel ce sunt” (Ieşire 3, 14), ci
Îl transformă într-un dumnezeu al plăsmuirilor lor. Un dumnezeu plasat acolo, într-un
loc departe, care nu impune reguli şi principii de viaţă, ci este unul care doreşte omul
aşa cum este el, cu păcatele şi minusurile lui, fără a cere schimbarea vieţii după princi-
piile moral-religioase.
Unii, sunt de părere că astăzi, păcatele s-au pervertit mult mai mult. Oamenilor nu
li se mai impune să creadă în vreo religie nouă. Nu sunt forţaţi să renunţe la religia pe
care o au. Şi, deşi nu sunt brutalizaţi în nici un chip, totuşi prin acest sistem social mo-
dern, au intrat într-un joc, ale cărui reguli nu sunt lăsaţi să le înţeleagă până la capăt,
din dorinţa de a putea fi manipulaţi, suprimându-li-se libertatea, căci, ca urmare a
libertăţii prost înţeleasă şi folosită, care deşi este asigurată prin lege, totuşi prin coor-
donatele bine conturate ale acestui sistem social modern, îi este răpită omului fără a-şi
da măcar seama de ce se întâmplă cu el. Teroarea nu o mai reprezintă osândirea fizică,
ci totul se întâmplă doar la nivel psihic. Nimeni nu mai brutalizează pe nimeni, totuşi
individul este subjugat mental, căci el este conştient că fară să joace după regulile im-
puse de „stat” nu poate să-şi ducă traiul. Este nevoit să intre la programul de muncă,
că îi place sau că nu îi place, căci altfel nu-şi poate asigura hrana sau cele necesare u-
nei bune vieţuiri. Este învăţat şi cum să gândească, fără să fie şcolit în acest sens, de-
oarece omul postmodern se uită, spre exemplu, foarte mult la televizor sau pe internet,
intoxicându-se cu informaţiile primite, care sunt de cele mai multe ori eronate. Înţe-
14
Cf.: Danion Vasile, Underground. Rebelii generaţiei nu, Ed. Agnos, Sibiu, 2007, p. 16.
81
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
lege sentimentul dragostei prin sexualitate, sau mai grav prin pornografie15; vede în
consumul de droguri un alt fel de trăire a limitelor vieţii16, iar planning-ul familial sau
chiar avortul, este considerat a fi libera decizie a femeii asupra corpului ei, deşi ea nu
face altceva în al doilea caz decât să curme o viaţă nevinovată.
Explozia de lumină şi culoare, din ecranele televizoarelor îl face pe om să nu poa-
tă să mai treacă prin filtrul gândirii sale ceea ce este bun sau rău, şi astfel cade pradă
gândirii lumii de astăzi în care fiecare om nu este altceva decât o mică roticică în acest
sistem social care are rolul doar de a munci până la epuizare pentru a pune în mişcare
acest mecanism bine alcătuit. Iar surpriza vine când individul cedează fizic. Atunci
află cu durere că el este un rebut social şi este imediat înlocuit cu un alt element de
muncă, iar el este aruncat la marginea societăţii, cuprins poate şi de imposibilitatea de
a-şi plăti facturile sau ratele pe care le-a făcut la un moment dat spre achiziţionarea
unor produse şi servicii în momentul când era în putere şi care ar fi trebuit, potrivit
reclamelor agresive din media17, să-i ofere doar bunăstarea şi o viaţă liniştită şi lipsită
de griji, până la adânci bătrâneţi.
La această situaţie se ajunge datorită faptului că, la omul modern, secularizat, nu
au mai ajuns cuvintele proorocului Ioan Botezătorul care îndeamnă la armonie şi
convieţuire între semeni. Aceasta pentru că societatea secularizată nu mai permite
oferirea aceluiaşi răspuns pe care l-a dat Înaintemergătorul mulţimilor venite la el să-i
ceară sfatul când zicea: „cel ce are două haine să dea celui ce nu are şi cel ce are
bucate să facă asemenea” (Luca 3, 11). Nu! Ci pentru omul consumist al zilelor
noastre, este mai potrivit îndemnul ca fiecare să muncească cât mai mult, să cumpere
cât mai mult, pentru a prospera şi societatea cât mai mult, context în care şi la coşul de
gunoi se aruncă foarte mult, iar la sfârşitul zilei sau la sfârşitul vieţii, vedem că omul
modern nu a mai avut timp „cât mai mult” ci „cât mai puţin” pentru a se îngriji de cele
spirituale sau de dragostea din sânul familiei, căci în toate zilele a fost îndemnat să se
ocupe de cele materiale, de cele trecătoare, pe când glasul Evangheliei şi al proorocilor
Vechiului Testament, a fost cu totul scos din ecuaţia lumii acesteia.
Tinerii par a fi în cel mai mare pericol, iar programele parohiilor noastre trebuie
să-i vizeze în primul rând pe ei. Aceştia reprezintă o categorie aparte a discuţiei, căci
având în vedere faptul că ei reprezintă viitorul existenţei pe acest pământ, totuşi sunt
cei mai vizaţi spre a cădea prin păcate de pe drumul ce duce spre fericirea veşnică
către rătăcirea spirituală, pentru că neavând rădăcini adânci în pământul roditor al
credinţei creştine, sunt cei mai dispuşi spre a se depărta de Hristos, de Adevăr şi de
Viaţă.
15
Vezi: Pr. Prof. Drd. Romeo Ene, Pornografia şi consecinţele ei în viaţa de familie.O
perspectivă misionară, în rev. „Almanah Bisericesc”, anul 2011, Ed. Arhiepiscopiei Buzăului
şi Vrancei, pp. 238-257.
16
Cf: Pr. Virgil Dimitrie Ionescu, Biserica şi flagelul drogurilor, pp. 237-257.
17
Cu privire la acest subiect vezi: Virgiliu Gheorghe, Efectele televiziunii asupra minţii
umane şi despre creşterea copiiilor în ziua de astăzi, Ed. Evanghelismos, Bucureşti, 2005, 431
p.
82
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
Aceasta deoarece, tinerii, persoane dispuse să caute adevărul, fiind mereu într-o
continuă căutare a lucrurilor înalte, ajung uneori pradă valurilor înşelătoare ale vieţii.
Astfel, „atât prin vocea lumii secularizate, în viziunea căreia Biserica nu poate avea
cuvânt în cetate, ci doar în viaţa particulară, se face auzită tot mai clară şi prin căi
din ce în ce mai sofisticate. Această voce este dublată, sau mai bine zis constituie
izvorul a tot mai multor tentaţii prin care tânărul este cuprins de vraja acestei pseudo-
libertăţi care se transformă în scurt timp, în laţurile celei mai aprige sclavii”18. Sunt
însă două categorii de tineri: unii, puţini la număr ce-i drept, care sunt mai apropiaţi de
Dumnezeu şi de cele sfinte, pentru că sub educaţia familiei, datorită unui duhovnic
bun, sau pentru că sunt ei o fire mai contemplativă, văd această apropiere de Biserica
ca fiind soluţia necesară pentru a duce o viaţă autentică. Iar de cealaltă parte, sunt
tinerii faţă de care parohia trebuie să facă mult mai mult, adresându-le programe şi
proiecte de catehizare sau „recreştinare”, căci aceştia sunt acei tineri care deşi nu se
declară atei, totuşi prin comportamentul lor zilnic, manifestă, dacă nu ostilitate, poartă
totuşi o indiferenţă totală şi depărtare faţă de ceea ce numim vieţuire creştinească19.
Astfel sub ideea că se pot împlini, îi vedem batjocorindu-şi trupurile prin afişarea
de tatuaje sau cercei peste tot trupul, cu scopul de a atinge o oarecare stare de bine, de
perfecţiune, deşi de cele mai multe ori ajung la concluzia că tot nu pot ajunge să fie
mulţumiţi cu ce au realizat şi caută să facă mai mult. Astfel, cineva care şi-a pus mai
mulţi cercei caută să-şi mai pună şi altul, după care altul, iar la sfârşit îşi dă seama că
tot nu simte vreo schimbare deşi aşa a avut impresia iniţial, realizând la final că nu se
simte cu nimic mai presus faţă de cum era înainte. Aceasta deoarece, singura
schimbare o poate săvârşi doar atunci când îşi schimba radical viziunea faţă de viaţă
ataşându-se vieţii parohiei din care face parte. Abia prin lepădarea de omul cel vechi
atacat de păcate, ajunge să realizeze cât de mult a pierdut în toată acea perioadă în care
a fost departe de Dumnezeu.
Se vorbeşte tot mai mult şi de criza din familii. Aceasta a existat mereu, însă astăzi
această criză în care se află familia se datorează în special crizei în care se află
întreaga societate contemportană. Aici trebuie, noi, slujitorii Bisericii să punctăm cel
mai mult, pe importanţa familiei ca nucleu de bază al societăţii şi binenţeles al
parohiei.
Printre principalele probleme cu care se confruntă familia sunt amânarea
constituirii unui familii (deşi tinerii trăiesc în concubinaj cu mult timp înainte), teama
tinerilor de a se căsători, de unde şi scăderea numărului de familii, scăderea natalităţii,
creşterea numărului de divorţuri, abandonul familial şi multe altele20. Vă îndemn să
citiţi sau recitiţi în aceste sens un articol foarte bun din Ziarul Lumina din 18 martie
a.c. intitulat „Când eram mai mulţi, mai credincioşi şi mai bogaţi”, articol ce prezintă
18
+ Teofan Savu Mitropolitul Olteniei, Tinerii, prioritate misionară a Bisericii, in
volumul „Biserica în misiune.Patraiarhia română la ceas aniversar”, Tipărint cu aprobarea
Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, Ed. I.B.M.B.O.R., Bucureşti, 2005, p. 424.
19
Cf: Ibidem, p. 413,
20
Cf.: Pr. Vasile Răducă, Familia creştină într-un mediu secularizat, în rev. Ortodoxia, nr.
1, anul 2012, p. 13.
83
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
o statistică pozitivă din punct de vedere demografic şi economic ce a avut la bază

credinţa poporului, pe timpul regalităţii, sub Carol I. Iar în legătură cu acest subiect,
spunea Preafericitul Părinte Patriarh Daniel că: „pe lângă problemele cu care se
confruntă astăzi Europa din punct de vedere spiritual, mai sunt şi alţi factori care
lovesc în familie: sărăcia, şomajul, sectele prozelitiste, violenţa, nesiguranţa zilei de
mâine, emigraţia spre ţări mai bogate etc”21. Iar în altă parte arătând puţin oprimism,
zicea: „în Ortodoxie nu se găseşte totuşi un echivalent al crizei spirituale produsă de
secularizare în Bisericile apusene, deşi astăzi nu se mai poate vorbi de ortodoxie ca
de un spaţiu geografic foarte bine omogen, deoarece există, în ciuda unei profunde
unităţi şi asemănări, şi multe diferenţe de la o Biserică locală la alta”22.
Dar toate aceste tranformări sociale pe care le suferă societatea de astăzi nu s-a
lăsat fără urmări severe în viaţa religioasă a oamenilor. Părintele profesor Nicolae
Achimescu, analizând situaţia religioasă din România postdecembristă, care se alătură
tuturor celorlalte din centrul şi estul Europei, remarca faptul că aici a apărut o „goană”
între oameni după oferta religioasă propusă omului modern, aceasta ca răspuns la
„explozia” unei oferte ivite, ca urmare a apariţiei unui număr enorm de secte religioase
şi preudo-religioase, într-un studiu care analiza pseudo-religiozitate şi agresivitate cu
care se confruntă lumea de astăzi23. Ce este mai periculos pentru oamenii care caută
remedii spirituale în aceste zile pline de agonie este faptul că „conform unor date
oferite de către Secretariatul de Stat pentru Culte, în România există în prezent peste
500 de asociaţii şi fundaţii religioase active. Din nefericire, unele dintre acestea
desfăşoară activităţi incompatibile cu scopurile declarate în momentul înfiinţării şi
obţinerii aprobărilor legale pentru a putea funcţiona, desfăşurând o serie de activităţi
oculte”24, iar din neştiinţă sau din dorinţa de a se împlini spiritual mulţi cad pradă
minciunilor propovăduite de fel de fel de „culte”, cu activităţi care mai de care mai
„oculte”.
Tocmai de aceea plecând de la ideea că tot religie este, şi că prin intermediul ei tot
la Dumnezeu ajungi, cei mai puţin pregătiţi duhovniceşte ajung să cadă pradă
prozelitismului acesta nociv. Aceasta în contextul în care, avalanşa aceasta crescândă a
tot felul de idei neo-gnostice, a ezoterismului acesta modern, şi a tuturor practicilor şi
tendinţelor religioase să nu aibă ca principal scop, tot excluderea lui Dumnezeu din
inimile şi din viaţa oamenilor.
Unii teologi vorbesc chiar de existenţa unui păgânism în chiar sânul
creştinismului, iar acesta este cel mai periculos pentru viitorul identitar al parohiei.
21
+ DANIEL, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, Dăruire şi dăiniure. Raze şi chipuri de
lumină din istoria şi spiritualitatea românilor, Ed. Trinitas, Iaşi, 2005, p. 367.
22
Preafericitul Părinte DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Teologie şi
spiritualitate, Ed. Basilica a Patriarhiei Române, Bucureşti, 2010, p. 289.
23
Pr. Conf. Dr. Nicolae Achimescu, Pseudo-religiozitate şi agresivitate în lumea de astăzi,
în „Priveghind şi lucrând pentru mântuire”. Volum editat la aniversarea a 10 ani de
arhipăstorire a Înalt Prea Sfinţitului Părinte DANIEL, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei 1
iulie 1990 – 1 iulie 2000, Ed. Trinitas, Iaşi, 2000, pp. 304-316.
24
Ibidem, p. 304.
84
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
Această nouă formă de păgânism este o imagine a păgânismului din vechime, atunci
când mulţi oameni nu cunoşteau legea morală a lui Hristos pentru că nu o
descoperiseră. Acum însă, este mult mai dureros, căci oamenii, deşi aparţin din punct
de vedere administrativ unei parohii şi cunosc măcar anumite lucruri despre poruncile
Sfintei Scripturi, totuşi din indolenţă sau poate din rea credinţă, refuză să fie prin
parohie în comuniune cu Dumnezeu, spijinind activităţile pastoral-misionare existente
în sânul parohiei respective, renunţând în acest fel cu uşurinţă şi la idealurile morale
ce decurg din acestă implicare în viaţa parohială, în favoarea plăcerilor trecătoare25.
Vedem că a început să apară chiar o literatură de propagandă idolatră pe diferite
teme ezoterice care a scăpat parcă de sub control, şi care îi face pe oameni să nu se
mai închine adevăratului Dumnezeu. Observăm cu toţii că omului postmodern, care
este depărtat de viaţa parohiei, i se oferă spre delectare şi cultivare, ca surogat al
religiei, un sincretism religios. În acest sens, după revoluţie, spunea părintele Emil
Jurcan de la Alba Iulia că: „suntem puşi în faţa unei afluenţe fără precedent de cărţi
oculte, erotice, yoga, Meditaţie Transcedentală, în faţa cărora tânărul nu ştie ce să
mai aleagă... Toată această mulţime de cărţi, biblioteci întregi de „tehnică
salvatoare”, prin capacitatea ocultismului, de modalităţi erotice pervertite, contribuie
la dezaxarea conştientului colectiv şi personal al tinerilor, înclinând balanţa spre
ocult, erotic, satanism”26.
Dar revenind puţin şi la consemnările din Sfânta Scriptură, parcă îi vedem pe
evreii din timpul Mântuitorului disculpându-se de păcatele înaintaşilor lor, înaintaşi
care îi omorâseră pe mesagerii lui Dumnezeu, pe prooroci, considerându-se mai drepţi
decât cei ce le-au dat viaţă şi prin ale căror vene le curgea sângele, şi care susţineau că
ei nu sunt capabili de un asemenea mare păcat precum străbunii lor (Matei 23, 29-32),
în condiţiile în care ei L-au ucis pe Cel mai mare dintre profeţi, pe Profetul prin
excelenţă, Mântuitorul Hristos 27 . La fel şi în societatea noastră, sunt puse la zid
păcatele înaintaşilor, dar contemporanii noştrii cad în capcana ne a nu observa că
păcatele lor le întrec pe cele ale înaintaşilor lor. Concret, vedem că se dau exemple de
păcate şi fărădelegi comise de semenii noştrii în trecutul mai îndepărtat sau mai
apropiat, prin care s-au adus grave atingeri demnităţii semenilor lor. Mai prezis, se
comentează păcatele din vechiul regim politic comunist ateu de până în Decembrie
1989, când intelectualii, şi nu numai, erau îndepărtaţi de tinda bisericii în mod agresiv
suprimând astfel libertatea de a alege a individului, pe când cei de astăzi îi vedem, fără
durere parcă, dezicându-se în mod făţarnic de un asemenea comportament, deşi sunt
mai răi şi pun mai multe piedici celor ce doresc să ia calea Bisericii. În acelaşi timp,
prin consumismul acesta exagerat, ce pune accent pe trup şi nu pe suflet, sau prin
ponegrirea Bisericii şi a slujitorilor ei la fiecare ştire sau emisiune TV, sau prin lupta
25
Cf: Pr. Ioan C. Teşu, Familia contemporană, între ideal şi criză, în rev. “Studii
Teologice”, nr. 1, anul 2011, p. 70.
26
Prof. Drd. Emil Jurcan, Mişcarea satanică şi influenţele ei, în rev. “Studii Teologice”,
nr. 5-6, anul 1993, p. 108.
27
Cf.: Pr. Prof. Dr. Ioan Tulcan, Iisus Hristos propovăduitorul adevăratei pocăinţe, în rev.
“Atlarul Banatului”, nr. 4-6, anul 1993, p. 29.
85
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
aceasta acerbă împotriva icoanelor din instituţiile statului, sau a orei de religie şi multe
altele, au nu fac şi ei cu mult mai mult decât înaintaşii lor? Căci acţiunile întreprinse
de aceştia nu au alt scop decât să decredibilizeze Biserica în faţa opiniei publice, spre
a-i face pe oameni să piardă legatura cu tot ceea ce vorbeşte despre veşnicia fiinţei
umane, căci acest mesaj stă în contrast cu ceea ce promovează modernismul acesta
consumist care visează o viaţă trăită „hic et nunc”.
În faţa degradării morale care a absorbit societatea, Biserica, ca una ce este
păstrătoare a adevărurilor scripturistice veşnice, este nevoită bineînţeles să ia atitudine.
În încercarea de rezolvare a lor, este nevoie de repunere în centrul programelor sociale
perspectiva pe care ne-o dau proorocii şi Evanghelia. Pentru aceasta este nevoie de
multă muncă şi de misiune creştină. Este nevoie ca puţinele instituţii responsabile pe
care le avem să depăşească complexul secularizării şi să sprijine bunele intenţii şi
mijloacele de cele mai multe ori insuficiente ale Bisericii28 . Deasemeni, dată fiind
amploarea fenomenului noilor mişcări religioase şi pseudo-religioase, Biserica trebuie
să răspundă cu tact pastoral, supervizând în acelaşi timp şi mişcările acestui pericol
spiritual. Astfel se încearcă nu adoptarea unei atitudini agresive, ci a uneia pline de
iubire compătimitoare în Hristos. Căci Biserica nu-i priveşte pe cei căzuţi pradă
laicizării sau pe cei deveniţi adepţi ai tuturor mişcărilor religioase pseudo-creştine sau
chiar necreştine ca fiind nişte adversari incurabili, ci ca pe nişte fiii ai lui Dumnezeu
căzuţi în păcat29.
De un real folos este pentru toţi şi în special pentru tineri chemarea cu glas cald în
tinda bisericii. Tineretul creştin şi nu numai el, trebuie să descopere profunzimea
credinţei ortodoxe printr-o atentă studiere a istoriei biblice şi a scrierilor patristice, şi
regăsirea lui Dumnezeu în rândurile Cărţilor Sfinte, iar aici, noi, ca slujitori ai lui
Hristos nu trebuie să stăm nepăsători. Căci de multe ori, ni s-a întâmplat să observăm
cum creştinii sunt cei mai atraşi de capcanele păcătoase pe care le prezintă cu totul
cosmetizat modernismul. Un lucru este însă cert: deşi tinereţea este perioada vieţii cea
mai asaltată de ispite, căci atunci omul poate face multe greşeli şi din neştiinţă (Ps.
24 (23), 7), totuşi lucrurile cu adevărat viabile, care îi ofera omului veşnicia, trebuiesc
căutate din timp. Căci orice construcţie care se doreşte a fi trainică, trebuie să plece
solidă încă din temelie (Matei 7, 24-25) şi doar aşa furtuna acestei vieţi păcătoase nu o
va putea dărâma. Tocmai de aceea, din tinereţe, omul trebuie să fie deprins a căuta
Împărăţia lui Dumnezeu, după exemplul pe care ni-l dă tânărul din Evanghelie care
deşi nu era înaintat în vârstă, era totuşi un bun împlinitor al Legii. El chiar dorea mai
mult; căuta să fie desăvârşit, de aceea L-a şi întâmpinat pe Mântuitorul cerându-i
sfatul (Marcu 10, 17).
Creştinii trebuie făcuţi să înţeleagă că o poartă de scăpare de sub imperiul ispitelor
ce vin din mediul acesta secularizat este să alerge la Biserica neamului, căci ea este
singura care poate spori credinţa în Dumnezeu. „Credinţa în Dumnezeu - spunea un
teolog român - a călăuzit generaţii de-a rândul şi îşi are fiinţa în însăşi fiinţa
28
Cf: Pr. Prof. Dr. Vasile Răducă, Familia creştină…, p. 30.
29
Vezi: Pr. Conf. Dr. Nicolae Achimescu, art. cit., p. 315.
86
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
omului”30, căci doar prin credinţa sinceră că Dumnezeu a zidit o împărăţie veşnică
pentru cei care se pocăiesc, doar aşa se vor purta biruitori în faţa păcatului. Şi trăind
viaţa potrivit principiilor creştine, prin modul de a gândi şi de a trăi, creştinii noştri
practicanţi vor putea antrena poate întreaga societate spre anumite valori şi căi mai
drepte.
3. Pastoraţia şi misiunea în parohia ortodoxă astăzi
Ştim din lumea ştiinţelor medicale că preventivul este mult mai apreciat,
recomandat şi mai puţin costisitor decât curativul. La fel se întâmplă şi pe tărâmul
teologiei. Ceea ce poate feri omul de păcat, adică ocolirea momentelor ispititoare, este
mult mai avantajoasă şi mai de preţuită decât efortul chinuitor de a scăpa de păcate şi
de urmările lor. Pentru aceasta, noi, slujitorii Bisericii în virtutea întreitei slujiri ce
trebuie să o îndeplinim în parohie, astăzi mai mult ca oricând, trebuie să facem tot ce
ne stă în putere să venim în ajutorul enoriaşilor noştri, căci de sulfetele lor ne atârnă şi
mântuirea noastră. „Teologia morală vorbeşte de „păcate de omitere” şi de „păcate
de comitere”. Putem păcătui prin simpla...tăcere. Dacă în vestirea cuvântului lui
Dumnezeu vom tăcea, -spune Hristos- vor striga pietrele (Luca 19, 40). Astfel în
educăţia creştinilor de mâine, de vom distruge sufletele prin tăcerea noastră, vor
striga împotriva noastră sufletele împietrite de noi”31.
Deasemeni nu trebuie să uităm că „misiunea creştină – după cum spunea părintele
Valer Bel - constituie acea lucrare în care se unesc activitatea lui Dumnezeu şi a
omului după măsura proprie fiecăruia” iar „ rolul misiunii diferă în funcţie de stadiile
prin care trebuie trecem pentru obţinerea mântuirii”32, căci, spunea acelaşi părinte
profesor „după fiinţa ei, Biserica, nu poate înceta a fi misionară, căci participarea
Bisericii la trimiterea lui Hristos şi a Duhului Sfânt în lume se concretizează în
activitatea ei misionară sub toate aspectele acesteia: evanghelizare, mărturie,
pastoraţie şi diaconie”33.
Astfel preotul, trebuie să protejeze identitatea parohiei sale, dar în mod special el
trebuie să transmită credinţa şi harul lui Dumnezeu celor care sunt creştini numai cu
numele, oamenilor din afara Bisericii şi generaţiilor viitoare. Căci „în contextul actual
cea mai urgentă obligaţie pastoral misionară a preotului constă în restabilirea şi
consolidarea unităţii spirituale a parohiei, ... consolidarea şi întărirea vieţii parohiei
prin înnoirea mijloacelor şi posibilităţilor misionar-pastorale existente dar şi prin
crearea unor noi forme de pastoraţie”34.
30
Pr. Prof. Ioan Stan, Poziţia Bisericii faţă de problemele tinerilor, în rev. Glasul Bisericii,
nr. 9-12, anul 2004, p. 128.
31
Ibidem, p. 112.
32
Pr. Conf. Dr. Valer Bel, Temeiuri teologice ale misiunii creştine, în volumul ***
Pastoraţie şi misiune în Biserica Ortodoxă, Editura Dunării de Jos, Galaţi, 2001, p. 15.
33
Ibidem.
34
Pr. Prof. Dr. Ioan Ică, Importanţa parohiei pentru misiune. Unitatea dintre parohie şi
Biserica locală, unitatea internă a parohiei, mijloace şi metode de menţinerea acesteia, în
volumul Pastoraţie şi misiune…, p. 18.
87
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
Deasemeni şi oamenii ar trebui să fie mai responsabili faţă cele spirituale. Astfel
ar trebui lecturată mai mult Sfânta Scriptură, şi nu doar cea a Noului Testament ci şi
cea a Vechiului Testament „în intenţia ei fundamentală, fără a neglija, însă,
aporturile ei ştiinţifice”35 căci am văzut cât de multe răspusuri, îndrumări şi cuvinte
folositoare aflăm pentru viaţa noastră în cuprinsul ei.
4. Măsuri necesare pastoraţiei:
a). Catehizarea credincioşilor
Experienţa pastorală, fie cât de modestă, constată că este nevoie acută de
catehizare, pentru toate vârstele de credincioşi. După un regim comunist ateu
îndelungat, nu mai sunt părinţii şi bunicii de altădată care aveau unele noţiuni
temeinice despre credinţă, căci părinţii şi bunicii de astăzi sunt cei ce au fost alungaţi
în tinereţe din tinda bisericii, şi mulţi dintre ei nu mai au cunoştinţe religioase prea
solide pe care să le poată împărtăşi şi generaţiilor viitoare. De aceea, catehizarea,
reprezintă un mod foarte important prin care preoţii pot să-i înveţe pe credincioşi
despre adevărurile de credinţă. Din acest motiv trebuie să se facă eforturi susţinute
pentru a regeneraliza programul catehetic din cadrul sfintelor slujbe. În legătură cu
acestă veche lucrare a Bisericii, încă din timpul păstoriei sale, Patriarhul Justinian,
cunoscând necesitatea ei mai ales în acele timpuri de tristă amintire, spunea: „noi
înţelegem să organizăm o catehizaţie nouă... Credincioşii, de multe ori nu se
mulţumesc cu ceea ce li se dau în cadrul cultului şi caută satisfacţii de ordin sufletesc
mai adânc. De aceea noua catehizaţie va consta în a învăţa pe credincioşi cultul
nostru, căci fără cunoaşterea cultului şi fără participarea efectivă la cultul ortodox nu
putem să dăm acestora învăţături de doctrină şi morală, căci fondul lor sufletesc este
sterp” 36.
Astfel, ar fi bine ca fiecare parohie, să-şi generalizeze un program catehetic
săptămânal, dacă se poate, în afară de duminici şi sărbători, chiar după o programă
dinainte stabilită, după oficierea diferitelor slujbe precum, acatiste, masluri, sfinţiri ale
apei. Sunt cazuri în Biserică, acolo unde timpul este mai generos cu parohienii, în
special în marile urbe, dar şi în mediul rurual în special iarna, unde aceştia, vin la
oficierea de slujbe special pentru a asculta un cuvânt de învăţătură, având efectul
scontat, mai ales atunci când este actualizată învăţătura cu permanente actualizări. Prin
aceste catehizari, preoţii ar trebui să îşi propună spre dezbatere, teme de dogmatică, de
Noul şi Vechiul Testament, de liturgică, etc., în care să-i înveţe pe credincioşi cele
despre cultul ortodox dar şi despre comportamentul pe care trebuie să-l aibă
credinciosul în biserică. Pe lângă aceste teme, ar fi de bun augur şi unele de Istoria
Bisericii Univesale sau Române. Dar în mod special ar trebui tratate teme de
actualitate, precum fecundarea in vitro sau cea medical asistată, avortul, transplantul
de organe, cristaloterapia, practicile yoga, kinetoterapia, adică probleme care au
35
Olivier Clement, Câtecul lacrimilor..., p. 32.
36
Îndrumări date de P. F. Patriarh Justinian cu privire la activitatea protoiereilor, în “B.
O. R.”, anul XVIII (1950), nr. 1-2, p. 19
88
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
cuprins lumea modernă şi cărora, Biserica, ar trebui să le dea un răspuns promt37. Prin
astfel de cateheze îi ferim pe creştinii noştri de explicaţiile eterodoxe sau chiar sectare
care se dau prin mass-media sau mai la tot colţul, de către persoane nu tocmai
autorizate să vorbească în numele Ortodoxiei.
Cât priveşte modul de organizare a catehezelor, trebuie să spunem că acestea ar fi
bine, atunci când urmează unei slujbe, nu trebuie să depăşească prea mult timpul
psihologic de 10 minute. Cât priveşte conţinutul temei, acesta trebuie adaptat ţinând
seama de trei factori, şi anume: 1- de auditoriu, adaptându-l potrivit cu capacitatea
acestuia de înţelegere, apoi trebuie să urmărim 2- măsura dorinţei de cunoaştere dar şi
limitele răbdării, şi nu în ultimul rând, 3- trebuie ţinut seama de conţiunutul catehezei
care trebuie să fie proporţional cu gradul de dificultate al subiectului respectiv, dar şi
de persoana sa, ca învăţător, cunoscându-şi limitele şi dexteritatea în exprimare, ţinând
cont şi de nivelul experienţei38.
b). Dialogul săptămânal
Având în vedere că în cadrul unei cateheze programată după o slujbă nu se poate
desfăşura un dialog întotdeauna eficient, este uneori nevoie, ca, cel puţin odată pe
săptămână să aibă loc o întâlnire specială, prestabilită în acest scop. Spre exemplu se
poate alege ziua de miercuri39. Acest dialog, poate fi şi precedat de o slujbă precum
sfinţirea de icoane, vecernii mici, acatiste sau chiar aghiesme mici, oficiate prin rotaţie
chiar, dar lungimea acesteia nu trebuie să fie mai lungă de o oră. Mai apoi, cei
interesaţi, sunt invitaţi să ia loc în jurul unei mese după care se stă de vorbă. Trebuie
anunţat că dialogul nu va dura mai mult de o oră, lucru ce trebuie respectat întocmai
cu stricteţe, deoarece un om care a plecat de acasă trebuie să ştie cât va lipsi din
gospodărie. Poate avea o tematică dată sau se pot desfăşura şi fără o anumită tematică,
lăsând pe cei interesaţi să adreseze întrebări preotului, care va încerca să răspundă pe
rând cât mai clar, iar la nevoie, de nu va şti un răspuns, îşi notează întrebarea, se
pregăteşte, iar la întâlnirea următoare va aduce un răspun concret. Dacă se stabilesc
teme, acestea se aleg asemeni celor de la cateheze, însă ele trebuie să fie de nivel
mediu, încercându-se prin ele familiarizarea participanţilor cu principalele puncte din
doctrina ortodoxă.
Cum unii oameni au şi o oarecare cultură teologică, existând în fiacare parohie
persoane care se îndeletnicesc în timpul liber cu lectura duhovnicească, pot fi date
celor mai sârguincioşi şi teme pentru acasă. De exemplu, un conspect de 10 capitole
din Scriptură, pe care să-l prezinte la următoarea întâlnire, din care să spună ce a
37
Cf: Pr. Prof. Dr. Vasile Gordon, Introducere în catehetica ortodoxă, Ed. Sophia,
Bucureşti, 2005, p. 165
38
Cf : Ibidem, p. 166.
39
La parohiile din mediul rural şi nu numai, acolo unde muncile gospodăreşti necesită
mult timp şi efort fizic ce duc la extenuarea posibilor participanţi, aceste dialoguri se pot
organiza doar pe perioada rece, spre exemplu în marile posturi, iar ziua poate fi aleasă cea de
duminică, după amiază, pentru a preîntâmpina eforul mare ce îl implică încălzirea locasului de
cult. Noi când am avut atacuri virulente din partea sectanţilor, am folosit acest mod de
întâlnire, în ziua de duminică, după-amiază.
89
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
înţeles şi ce nu, la care preotul să vină cu completări. Astfel de multe ori, preotul poate
fi doar un simplu moderator care să intervină în anumite momente.
Un model pentru structurarea cât mai eficace a „dialogului săptămânal” poate fi
acesta40: 1. Se începe cu o rugăciune, apoi se ia loc; 2. Preotul face o mică introducere
(aprox. 5 min), reamintind ce s-a vorbit ora trecută, putând face şi un comentariu şi pe
marginea unor evenimente relogioase importante din acea săptămână, în ţară sau în
străinătate; 3. Credinciosul rânduit prezintă „tema”, în aprox. 15 minute; 4. Cei de
faţă adresează întrebări, la care iniţial va încerca să răspundă cel ce a pregătit tema,
sau altcineva din participanţi, iar acolo unde se poticnesc poate interveni preotul; 5.
Ultimul sfert de oră poate fi lăsat pentru discuţii libere pe teme de interes general,
neexcluzându-se dezbateri pe teme de ordin cultural, social, economic sau chiar
politic, dar doar dacă interferează cu temele de ordin religios; 6. În ultimele 2-3 min.
se fixează tema şi prezentatorul de data viitoare; 7. Se face o rugăciune de încheiere
sau se cântă ceva (tropar, podobie, etc.). În cazul în care discuţiile captează auditoriul,
iar timpul trece fără a sesiza, se poate depăşi timpul aocat intiţial, dar aceasta doar ca o
excepţie.
Periodic, pot fi invitaţi să participe şi invitaţi din afara parohiei, personalităţi
precum: profesori de teologie, duhovnici renumiţi, laici -specialişti pe anumite
domenii, pentru ca dialogul să arate deschidere şi faţă de experienţele altora. Anumite
teme, într-o sinteză pot fi publicate şi în Buletinul Parohial/Foaia Parohiei, despre care
vom vorbi mai jos.
Acest dialog săptămânal se poate face şi în contextul proiecţiei unui film
duhovnicesc sau a unei conferinţe. Deţinând mijloace logistice moderne, am derulat la
nivelul parohiei noastre, atât pentru tineri cât şi pentru adulţi serate duhovniceşti
tematice ce au avut un real succes. La fel s-a întâmplat în ultima perioadă şi când am
implementat programul catehetic „Paşi spre Înviere” sau concursul de mini-proiect
„Mâini întinse spre lucrarea poruncilor lui Dumnzeu”. La solicitarea expresă a
enoriaşilor, chiar şi duminica imediat după ce au fost miruiţi le-am proiectat
doritorilor unele scurt-metraje ortodoxe, ce au aflat ecou prin familiile lor până în
străinătate. Asemenea proiecţii nu trebuie însă să suplinească predica duminicală.
c). Buletinul parohial sau Foaia Parohială
Aceasta ar trebui să fie o publicaţie parohială cu conţinut duhovnicesc, teologic şi
literar în întocmirea căruia să fie cooptaţi şi tineri teologi şi profesori de pe raza
parohiei. Astfel de publicaţii, reprezintă un alt mijloc de catehizare deosebit de eficient
mai ales în zilele noastre, atât pentru cei ce participă frecvent sfintele slujbe cât şi
pentru cei ce nu pot veni la biserică dar se bucură de citirea unui cuvânt de zidire
sufletească. Fiecare parohie, în limita posibilităţilor, săptămânal, lunar, la marile
sărbători, sau chiar ocazional trebuie să pună în scris unele învăţături de credinţă,
informaţii din viaţa parohiei, sau comunicate. Acestea pot servi peste timp şi la
întocmirea unei monografii a parohiei. Noi, la Parohia Bordeştii de Jos, ne-am folosit
de ziarul „Jurnalul de Bordeşti”. Acesta apare prin implicarea Primăriei Bordeşti şi a
40
Model preluat de la Pr. Prof. Dr. Vasile Gordon, Introducere în catehetica ortodoxă,
Editura Sophia, Bucureşti, 2004, p.170
90
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
Consiliului Local şi se distribuie gratuit la nivelul întregii comune. Când avem nevoie,
în paginile acestei publicaţii ni se oferă un spaţiu destul de generos. Ca în orice
colaborare, ambele părţi au de câştigat, pe de o parte responsabilii cu redactarea
ziarului îşi încarcă paginile de conţinut, fără a face un efort editorial în acest sens, mai
ales că în domeniul religios un articol scris de un om fără o pregătire temeinică nu are
acelaşi efect ca cel scris de un om cu studii teologice, iar de cealaltă parte şi noi avem
multumirea că mesajele şi învăţăturile noastre se fac auzite şi către un segment al
parohienilor care nu prea calcă pragul bisericii, iar de altă parte scutim parohia de
unele costuri, în timp şi bani, chiar minime fiind, pe care le-ar implica susţinerea unei
astfel publicaţii parohiale. În mod concret, noi, în colaborare cu redactorii ziarului, ne-
am expus atât unele comunicate, programul liturgic la marile sărbători dar în special
am scris articole cu conţinut religios. Impactul a fost unul major; mulţi din enoriaşii
care nu frecventează biserica, atunci când ne întâlneam îmi dădeau unele răspunsuri
despre credinţă, post sau rugăciune care imi indicau precis faptul că au fost influenţaţi
de ceea ce citiseră în ziarul local. (Ex: Un om care era străin de ceea ce înseamnă
postirea, îmi spunea că a ţinut post o săptămână înainte de Crăciunul din 2013, căci
altfel nu ar fi simţit nici o diferenţă când ar fi venit marea sărbătoare; idee ce imi părea
a fi preluată la acel moment din articolul postat în ultimul număr al publicaţiei
amintite). Cu atât mai mult, la noi în sat, este imperios existenţa unei astfel de
publicaţii căci parohia este una misionară, în rândul sătenilor numărându-se şi
membrii ai altor culte care ne atacă credinţa neîncetat. Deasemeni la nivelul parohiei
noastre, a apărut anul trecut un pliant cu istoricul parohiei, dar şi o carte poştală
omagială. De mentionat este faptul că, orice publicaţie parohială, nu poate începe
fără binecuvântarea chiriarhului.
d). Biblioteca parohială
În aceste vremuri, când alfabetizarea a atins un nivel record în istoria poporului,
nici nu se mai poate concepe catehizarea fără o lectură minimă din partea
credincioşilor. Deşi la oraş, este drept, timpul este mai generos cu enoriaşii, totuşi şi în
mediul rural trebuie făcute toate eforturile spre a fi îndeplinite condiţiile necesare
înfiinţării unei astfel de biblioteci. Doritorilor de lectură le trebuie puse la îndemână
atât Sfânta Scriptură, Catehismul sau Vieţile Sfintilor cât şi publicaţii cu conţinut
duhovnicesc care sunt mai „uşoare”, precum cele din colecţia „Ne vorbeşte Părintele:
Cleopa, Arsenie, Argatu...”, etc, sau din învăţăturile altor mari duhovnici precum:
Teofil Pârâian, Iustin Pârvu, sau Arsenie Boca. Nevoia de lectură duhovnicească a
credincioşilor nu trebuie trecută cu vederea, mai ales dacă ne gândim la faptul că
multe culte eterodoxe, împart gratuit fel de fel de materiale sectare, pe străzi, în pieţe
sau în cutiile poştale. De aceea, pentru oamenii care nu îşi pot permite ca să
cumpere cărţi folositoare sufletului, parohia trebuie să vină cu această soluţie
salvatoare, şi să se îngrijească de acest lucru. La noi în parohie am strâns la un
moment dat chiar unele fonduri ce au fost folosite special în vederea achiziţionării de
cărţi religioase. Alteori unii credincioşi au oferit cărţi bibliotecii noastre. Cărţile sunt
împrumutate tuturor doritorilor, consemnându-se acest lucru într-un registru special.
În funcţie de nevoile spirituale ale unor creştini, la scaunul de spovedanie recomadăm
91
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
anumite cărţi care să le ofere răspunsuri potrivite cu vârsta şi cu pregătirea

duhovnicească. Am avut şi surpriza ca unii enoriaşi să întârzie returnarea volumelor
împrumutate, de aceea trebuie ţinută bine evidenţa lor.
e). Mijloace de comunicare virtuală. Site, Blog sau pagină pe reţelele de
socializare
Având în vedere că societatea de astăzi este cuprinsă şi aproape dependentă de
tehnologia informatică, activitatea misionară a parohiei în zilele de astăzi trebuie să
ţină cont de acest aspect spre a fi pe aceeaşi lungime de undă cu păstoriţii săi.
Internetul oferă şansa comunicării rapide între simplii credincioşi precum şi între
credincioşi şi păstoriţii lor, dar şi posibilitatea de a reţese, într-o manieră nouă,
legăturile comunitare în interiorul Bisericii. Astfel, dacă la nivelul ierarhic superior
există pagini de internet bine puse la punct şi actualizate, la fel şi în sânul parohiei
ar trebui să existe câte un mic site, care să fie administrat fie de preot sau de o
persoană capabilă să facă acest lucru, care să stea sub ascultarea preotului. În acest
sens, Sinodul Episcopal Jubiliar al Bisericii Ortodoxe Ruse, din august 2000 atrăgea
atenţia afirmând că „toţi clericii şi laicii sunt chemaţi să dea cuvenita atenţie
contactelor cu mijloacele de informare în masă seculare în scopul realizării muncii
pastorale şi educaţionale şi pentru a trezi interesul societăţii seculare pentru diferite
aspecte ale vieţii bisericeşti şi ale culturii creştine”41.
Acest site parohial trebuie să conţină în general date privitoare la monografia
satului sau a bisericii, fotografii, date de contact, ştiri din viaţa parohiei, o prezentare a
slujitorilor (preot, cântăreţ, consilieri), program de slujbe, contact, dar şi un spaţiu
special dedicat pentru promovarea dreptei credinţe, precum şi legături externe,
promovând link-uri ale unor site-uri creştin-ortodoxe ce au postate învăţături despre
credinţă42. Se cere aici însă o bună informare a preoţilor activi pe internet cu privire la
site-urile ce se anunţă a fi ortodoxe însă care uneori pot avea între articolele ortodoxe
postate şi unele articole deviante într-un fel sau altul. Amintim aici site-uri precum
www.ortodoxnet.ro (site momentan suspendat), sau www.noul-ierusalim.ro site-ul
oficial al mişcării eretice de la Pucioasa, ori www.miscarea.net site care promovează
mişcarea legionară43.
41
Sinodul Episcopal Jubiliar al Bisericii Ortodoxe Ruse, Moscova, 13-16 august 2000.
Fundamentele concepţiei sociale a Bisericii Ortodoxe Ruse, în Ioan Ică Jr., Germeno Marani
(editori). Gândirea socială a Bisericii. Fundamente, documente, analize, perspective, Editura
Deisis, Sibiu, 2002, p. 259
42
De exemplu: Site-ul nostru www.parohia-bordestii-de-jos.ro, în cei peste 4 ani de
activitate a strâns un număr de aproximativ 5000 de utilizatori unici, printre vizitatori
numărându-se şi mulţi fii ai satului plecaţi la muncă în străinătate sau în marile urbe ale ţării,
care după ce au descoperit site-ul nostru, ne-au trimis foarte multe mesaje de încurajare şi
mulţumire, mărturisind că prin articolele şi ştirile postate şi prin fotografiile expuse se simt
aproape de cei dragi şi de viaţa parohiei, aşteptând uneori să mai treacă câte o sărbătoare mai
mare spre a mai vedea poze cu cei dragi din satul lor natal.
43
Iuliana Conovici, op. cit., p. 287
92
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
Important este de reţinut faptul că site-ul parohial „prezintă şi reprezintă instituţia

oficială, adică parohia”44.
În contextul în care tinerii şi nu doar ei, navigând pe internet îşi petrec mare parte
din timp în faţa calculatorului sau pe telefonul mobil, prezenţa pe reţelele de
socializare gen Facebook, Twiter, este bine venită45. Preoţii, ce au bloguri sau pagină
pe reţelele de socializare, chiar şi personale fiind acestea, trebuie să fie foarte atenţi la
ceea ce postează, fie că vorbim de poze din viaţa privată fie că vorbim de filmuleţe
virale ce pot transmite mesaje ascunse sau cu conţinut deviant, aceasta deoarece
preoţii reprezintă în ochii tuturor instituţia Bisericii şi astfel pot aduce prejudiciu de
imagine atât propriei persoane cât şi instituţiei din care fac parte, iar aici, dacă nu
suntem atenţi putem deveni vecini cu indisciplina bisericească, căci dacă mulţi pot
redescoperi duhul ortodox prin intermediul internetului, alţii din contră, acele texte
ortodoxe postate, le pot reinterpreta „reinventându-se”. De asemenea ar fi indicat ca
preoţii să evite aventurarea în a-şi da cu părerea în acest spaţiu despre toate
problemele lumii. Cu atât mai mult, zona virtuală nu trebuie transformată într-un
amvon, căci vizitatorii sunt diverşi şi unii care se îndeletnicesc neobosit cu atacarea
Bisericii vor căuta să extragă anumite informaţii din textele postate spre a-i critica şi
pe mai departe pe slujitorii sfintelor altare.
f) Alte programe, proiecte şi colaborări
Dacă până în ’89 Bisericii i se interzicea derularea de proiecte social-filantropice,
astăzi, din contră, Biserica este pusă la zid de societatea civilă că nu face prea multe
fapte bune. De aceea preoţii trebuie să încerce după puteri să fie cât mai activi şi din
acest punct de vedere în interiorul parohiilor pe care le păstoresc. Astfel în colaborare
cu Fundaţiile existente în sânul Bisericii, sau cu cele laice, ori împreună cu mănăstirile
mari ce dispun de spaţiu de cazat (căci şi mănăstririle, nu mai sunt doar vetre de
sihăstrie ci au devenit de mult mijloace de propovăduire a credinţei), parohiile trebuie
să organizeze tabere creştine sau pelerinaje în cadrul cărora să se deruleze pentru
participanţi programe catehetice46.
Deasemeni preoţii pot organiza pentru tineri şi nu numai pentru ei, şi altfel de
acţiuni ce prezintă interes cultural-educativ. Aici amintim: vizitarea unor muzee,
44
Iuliana Conovici, Ortodoxia în România post-comunistă. Reconstrucţia unei identităţi
sociale (Theologia Socialis 8), Volumul 1, Ed. Eikon, Cluj-Napoca, 2009, p. 259.
45
Noi prin intermediul Facebook-ului, prezentăm poze de la diferite slujbe sau
evenimente, aducem informaţii despre unele slujbe sau programe derulate. Într-un cuvânt îi
ţinem pe enoriaşi aproape de viaţa religioasă a parohiei. Deasemeni promovăm link-uri şi
filmuleţe pe teme religioase, încercând astfel să-i orientăm să vizioneze nu numai lucruri de
divertisment ci şi unele de interes duhovnicesc.
46
Ca unii ce am derulat astfel de activităţi pentru copiii şi tinerii satului nostru (ex:
Maliuc, Bisoca), vă mărturisesc că, deşi emoţiile în ceea ce priveşte organizarea acestor tabere,
au fost mereu destul de mari, urmările au avut atât din punct de vedere duhovnicesc cât şi
social un impact major în sânul parohiei, căci copiii care au participat cu noi în tabere, şi prin ei
şi ceilalţi, au devenit mai apropiaţi de preot, nu mai fug pe uliţe ca să nu se întâlnească cu
preotul de teama că nu ştiu cum să-l salute măcar, iar familiile lor sunt mai ataşate de parohie,
şi de nevoile ei.
93
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
schituri sau mănăstiri din zonă. Organizarea de picnic-uri şi drumeţii în zonele

alăturate parohiilor, sau în preajma unor obiective mai importante din zona, unde să se
poată întinde mese câmpeneşti, astfel încât, cu enoriaşii săi preotul să treacă peste
această legătură ce uneori pare a fi mai mult birocratică, şi să ţină legături
duhovniceşti mult mai strânse.
Concluzii. Având în vedere că anul acesta la nivelul Patriarhiei Române a fost
declarat „An omagial al misiunii parohiei şi mănăstirii azi” trebuie să înţelegem că se
cere de la noi, să ne aliniem lucrarea misionară la cerinţele lumii de azi, „căci dacă nu
vom utiliza noi, preoţii ortodocşi, aceste mijloace prezentate (şi altele asemenea) le
vor utiliza, cu zelul arhicunoscut, alte culte eterodoxe, spre durerea şi pierderea
Ortodoxiei”47. Înţelegem că se cere să fim de fapt cu gândul, nu altundeva decât la
învăţătura Sfântului Apostol, care zice: „luaţi seama cu grijă, cum umblaţi, nu ca nişte
neînţelepţi, ci ca cei înţelepţi, răscumpărând vremea, căci zilele rele sunt. Drept
aceea, nu fiţi fără de minte, ci înţelegeţi care este voia Domnului” (Efeseni 5, 15-17).
BIBLIOGRAFIE
IZVOARE:
1. Biblia sau Sfânta Scriptură, cu binecuvântarea Prea Fericitului Părinte Daniel,
Patriarhul Biserici Ortodoxe Române, cu aprobarea Sfântului Sinod, Ed. I. B. M. B. O.
R., 2008.
2. Statutul pentru Organizarea şi Funcţionarea Bisericii Ortodoxe Române, Ed. I.
B. M. B. O. R., Bucureşti, 2008.
3. Le Grand Bailly. Dicţionnaire grec-française, Ed. Hachette, 2000, Paris, 2250 p.
4. Dicţionar enciclopedic de cunoştinţe religioase, Pr. Prof. Dr. Ene Branişte,
Prof. Ecaterina Branişte, Ed. Arhidiecezană Caransebeş, 2001.
CĂRŢI:
5. Preafericitul Părinte DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Teologie
şi spiritualitate, Ed. Basilica a Patriarhiei Române, Bucureşti, 2010, p. 289.
6. + DANIEL, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, Dăruire şi dăiniure. Raze şi
chipuri de lumină din istoria şi spiritualitatea românilor, Ed. Trinitas, Iaşi, 2005.
7. Conovici, Iuliana, Ortodoxia în România post-comunistă. Reconstrucţia unei
identităţi sociale (Theologia Socialis 8), Volumele I-II, Ed. Eikon, Cluj-Napoca, 2009
şi 2010.
8. Gheorghe, Virgiliu, Efectele televiziunii asupra minţii umane şi despre creşte-
rea copiilor în ziua de astăzi, Ed. Evanghelismos, Bucureşti, 2005, 431 p.
9. Gordon, Pr. Prof. Dr. Vasile, Introducere în catehetica ortodoxă, Ed. Sophia,
Bucureşti, 2005.
10. Ioan Ică Jr., Germeno Marani (editori). Gândirea socială a Bisericii. Funda-
mente, documente, analize, perspective, Editura Deisis, Sibiu, 2002.
11. Plămădeală, Dr. Antonie, Mitropolitul Ardealului, Vocaţie şi misiune în
vremea noastră, Sibiu, 1984.
12. Vasile, Danion, Underground. Rebelii generaţiei nu, Ed. Agnos, Sibiu, 2007.
47
Pr. Prof. Dr. Vasile Gordon, op. cit., p. 175.
94
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
ARTICOLE:
13. Îndrumări date de P. F. Patriarh Justinian cu privire la activitatea protoiere-
ilor, în “B. O. R.”, anul XVIII (1950), nr. 1-2, pp. 15-24.
14. + Teofan Savu Mitropolitul Olteniei, Tinerii, prioritate misionară a Bisericii,
in volumul „Biserica în misiune.Patraiarhia română la ceas aniversar”, Tipărint cu
aprobarea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, Ed. I.B.M.B.O.R., Bucu-
reşti, 2005, pp. 421-434.
15. Achimescu, Pr. Conf. Dr. Nicolae, Pseudo-religiozitate şi agresivitate în lu-
mea de astăzi, în „Priveghind şi lucrând pentru mântuire”. Volum editat la aniversarea
a 10 ani de arhipăstorire a Înalt Prea Sfinţitului Părinte DANIEL, Mitropolitul Mol-
dovei şi Bucovinei 1 iulie 1990 - 1 iulie 2000, Ed. Trinitas, Iaşi, 2000, pp. 304-316.
16. Bel, Pr. Conf. Dr. Valer, Temeiuri teologice ale misiunii creştine, în volumul
*** Pastoraţie şi misiune în Biserica Ortodoxă, Editura Dunării de Jos, Galaţi, 2001,
pp. 7-16.
17. Buchiu, Pr. Conf. Dr. Ştefan, Integrare şi secularizare, în volumul „Biserica
în misiune. Patriarhia română la ceas aniversar”, Tipărit cu aprobarea Sfântului Sinod
al Bisericii Ortodoxe Române, Ed. I.B.M.B.O.R., Bucureşti, 2005.
18. Clement, Olivier, Câtecul lacrimilor - eseu despre pocăinţă, Trad. Ileana Brie,
Ed. Patmos, Cluj-Napoca.
19. Ene, Pr. Prof. Drd. Romeo, Pornografia şi consecinţele ei în viaţa de familie.
O perspectivă misionară, în rev. „Almanah Bisericesc”, anul 2011, Ed. Arhiepiscopiei
Buzăului şi Vrancei, pp. 238-257.
20. Pr. Prof. Dr. Ioan Ică, Importanţa parohiei pentru misiune. Unitatea dintre
parohie şi Biserica locală, unitatea internă a parohiei, mijloace şi metode de menţi-
nerea acesteia, în volumul *** Pastoraţie şi misiune în Biserica Ortodoxă, Editura
Dunării de Jos, Galaţi, 2001, pp. 17-27.
21. Ică, Diac. Dr. Ioan I. Jr., Globalizarea – mutaţii şi provocări, în volumul
„Biserica în misiune.Patraiarhia română la ceas aniversar”, Tipărint cu aprobarea
Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, Ed. I.B.M.B.O.R., Bucureşti, 2005, p.
684
22. Jurcan, Prof. Drd. Emil, Mişcarea satanică şi influenţele ei, în rev. “Studii
Teologice”, nr. 5-6, anul 1993, p. 108.
23. Ionescu, Pr. Virgil Dimitrie, Biserica şi flagelul drogurilor, în rev.
“Ortodoxia”, nr. 1-2, anul 2007, p. 237.
24. Necula, Pr. Prof. Univ. Dr. Nicolae D. Parohia, spaţiu de activitate pastoral-
misionară a preotului, Curs tehnoredactat pentru anul IV, Facultatea de Teologie
„Justinian Patriarhul”, Universitatea Bucureşti.
25. Pavel, Prof. C., recenzie la: Gesche, A., Essai d,interpretation dialectique du
phenomene de secularization, în „Revue theologique de Louvain”, Premiere anee,
1970, fasc. 3, pp. 268-288, în rev. „Studii Teologice”, nr. 1-2, anul 1973. pp-139-141.
26. Popa, Pr. Lect. Dr. Gheorghe, Sceularizarea lumii moderne: o stringentă
problemă pentru reflecţia teologică, în rev. „Ortodoxia”, nr. 3-4, anul 1999.
95
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
27. Răducă, Pr. Vasile, Familia creştină într-un mediu secularizat, în rev.
Ortodoxia, nr. 1, anul 2012, p. 13-31.
28. Stan, Pr. Prof. Ioan, Poziţia Bisericii faţă de problemele tinerilor, în rev.
Glasul Bisericii, nr. 9-12, anul 2004, pp. 127-134.
29. Teşu, Pr. Ioan C., Familia contemporană, între ideal si criză, în rev. ,,Studii
Teologice”, nr. 1, anul 2011, pp. 69-95
Tulcan, Pr. Prof. Dr. Ioan, Iisus Hristos propovăduitorul adevăratei pocăinţe, în rev.
,,Atlarul Banatului”, nr. 4-6, anul 1993, pp. 28-30.
96
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
PARADOXUL LUI DICKENS

Prof. Ofelia GAVRILĂ,
Colegiul Tehnic Valeriu D. Cotea,
Focşani
MOTTO:
„Nu ar trebui să ne fie niciodată ruşine
de lacrimile noastre, căci ele sunt o ploaie
binefăcătoare pe praful pământului
care ne împăienjenește privirea,
împovărându-ne inimile înăsprite“
(Marile speranţe)
Rezumat: Profesoară de limba şi literatura română, autoarea realizează un inte-
resant eseu privind sensul creştin și umanist al gândirii lui Charles Dickens.
Abstract: The Romanian language and literature teacher provides an interesting
essay in regard to the Christian and humanist way of thinking of Charles Dickens.
Charles Dickens e un nume legat de copilărie, de soarta celor umili şi să-
raci, este scriitorul speranţei şi al valorilor morale pe care îl citeşti fermecat în
adolescenţă, urmărind aventurile misterioase ale eroilor săi, dar îl înţelegi mai
târziu. Am primit de la o fostă elevă o ediţie a „Marilor speranţe“ din 1907,
cumpărată de la un anticariat, având aerul cărţilor vechi trecute prin cine ştie
câte mâini şi, mai ales, inimi. Între copertele cărţii am găsit o floare de colţ şi o
dedicaţie: „de la suflet la suflet, o frumoasă călătorie în lumea viselor“. Un dar
frumos care pecetluia o relaţie în care eu le povestisem despre visele oame-
nilor, transferate ficţiunii literare, iar ea se îndrepta către un viitor pe care ţi-l
imaginase cu toata speranţa tinereţii. Eu rămâneam să transmit altor elevi po-
veştile trăite de personajele din cărţi, ea se pregătea să-şi creeze un destin, aşa
cum tânărul Pip visa să iasă din lumea tristă în care crescuse.
Mă leg de acest roman, „Marile speranţe”, şi din alt motiv: pot ilustra mai
uşor ideea articolului, arătând sensul creştin şi umanist al gândirii lui Dickens.
În aparenţă este o scriere destinată cititorului adolescent, dar are o încărcătură
filosofică ce poate fi percepută de un cititor mai atent şi mai încercat în ale li-
teraturii. Dincolo de eposul bogat în mister, intrigă sau răsturnări de situaţie,
Pip rămâne un erou emblematic pentru visele pe care viaţa, de cele mai multe
ori, nu le împlineşte. În mod paradoxal, atunci când era sărac şi singur, era mai
apropiat de oameni şi mai bun decât atunci când se îmbogăţeşte printr-o şansă
neaşteptată şi vrea să devină gentleman. Pe măsură ce urcă pe scara socială îşi
pierde atributele umanităţii, de aceea autorul îi schimbă destinul iar: redevine
97
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
sărac şi capătă o altă privire asupra realităţii. Trezit parcă dintr-un somn al mă-
ririi, el încearcă să înţeleagă aparenta cruzime a sorţii care i-a oferit o lecţie: să-
rac din nou, se întâlneşte cu Estella, căsătorită din capriciu cu un om josnic şi
distrusă sufleteşte. Incapabilă să iubească şi să se dăruiască, ea este o victimă a
răzbunării şi a frustrării doamnei Havisham. Întâlnirea lor poate fi o promisiune a
mântuirii: Pip se vede în Estella ca într-o oglindă (probabil că ar fi devenit un
egoist fără inimă) şi înţelege că se mai poate întoarce la primele vise, când,
inocent şi bun, nu se rătăcise încă. Umilinţa Estellei din final, înfrântă de cinis-
mul şi de egoismul ei şi al celorlalţi, este un avertisment pentru Pip, care vede
cum „marile speranţe” pot fi nişte iluzii distrugătoare. Observăm aici un
Dickens moralist şi profund creştin, cel puţin în ideea că lumea poate fi un
cântec al sirenelor care îţi ucide sufletul. Mântuirea nu se confundă cu fericirea,
Dickens ne spune asta în fiecare operă. Nici chiar atunci când deplânge soarta
celor nedreptăţiţi de societate nu se gândeşte la bunurile materiale ale lumii ca-
re oferă o vagă si efemeră fericire. Ci deplânge lipsa iubirii faţă de cei orfani şi să-
raci, ca sursă a tuturor relelor. Fundalul subiectului din toate operele lui Di-
ckens este profund creştin, modelul paradoxal al mântuirii prin suferinţă fiind
Iisus. De aceea Pip, la capătul încercărilor sale, dă o interpretare iubirii care o
apropie de agape: „Dragostea adevărată este credinţa oarbă, umilinţa fără pre-
get, supunere desăvârşită, încredere şi dăruire împotriva ta însuţi, împotriva lu-
mii întregi. Dragostea înseamnă să îţi dai inima şi sufletul întreg celui care ţi le
va zdrobi”. Înţelegem aşadar că Pip este „copt” pentru o existenţă spirituală, de
aceea scriitorul îi „retrage” în final norocul moştenit de la Magwitch, căci el es-
te pregătit să trăiască şi fără strălucirea aurului. În felul acesta îşi recâştigă su-
fletul. Ceea ce se întâmplă cu Pip la sfârşitul romanului este o convertire, o
întoarcere conştientă la valorile morale după ce gustase şi din bucuriile lumii şi
le presimţise zădărnicia. O convertire asemănătoare la valoarea creştină a iu-
birii-agape are loc şi în viaţa lui Scrooge, personajul din „Poveste de Crăciun”.
Întâlnirea cu propriul sine îl întoarce spre întâlnirea cu fiecare om, în ce are el
esenţial - asemănarea cu Iisus. De unde bucuria din final a lui Scrooge, transfi-
gurat de miracolul credinţei.
Dacă cele trei virtuţi ale omului creştin sunt nădejdea, credinţa şi iubirea,
Dickens îşi poartă personajul din „Marile speranţe” prin toate aceste avataruri.
Pip speră la o viaţă mai bună, dar în momentul în care primeşte o avere de la
Magwitch începe să coboare panta deznădejdii. Speranţa fără credinţă îl face să
devină un egoist care îşi uită prietenii şi îşi dispreţuieşte binefăcătorul. Când
pierde totul înţelege că doar iubirea poate da consistenţă viselor şi e mai mare
decât toate. Destinul său ilustrează viziunea autorului despre rolul pe care îl au
coincidenţele, simpatiile şi atracţiile în viaţa oamenilor; ele pot schimba defi-
nitiv traseul existenţial al unui om. John Forster scria despre această viziune
98
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
asupra vieţii pe care i-a mărturisit-o scriitorul: „Lumea e mai mică decât cre-
dem (…). Suntem cu toţii atât de legaţi unii de ceilalţi prin puterea sorţii, dar
nici nu intuim asta…“
Umanismul, curent raţionalist care a aşezat omul în centrul unui univers
lipsit de transcendenţă, devine la Charles Dickens o manifestare uimitoare a
omului religios. Scriitorul englez ne descoperă o lume sanctificată prin figura
lui Iisus - Dumnezeu înomenit. Edward Heatley observă acest paradox aparent
dintre gândirea raţionalistă a secolului al XIX-lea şi viziunea morală a unui
Dickens inspirat de modelul creştin. El a aderat la „adevărul şi frumuseţea reli-
giei creştine” revelate prin experienţa tristă a celor umili, orfani sau bolnavi, dar
respinge creştinismul instituţionalizat, rigid. „Umanismul religios” al scriito-
rului (formula îi aparţine lui Heatley) pleacă de la ideea că nu există adevărată
împăcare a omului cu Dumnezeu dacă, mai întâi, omul nu găseşte în semenul
său posibilitatea de a se mântui. Modelul absolut spre care tinde umanitatea
personajelor lui Dickens este Iisus Hristos. Daca Dostoievski, contemporanul
său, credea că „frumuseţea va salva lumea”, pentru Dickens iubirea este
răspunsul pentru eterna frământare a omului între bine si rău. De altfel, cei doi
scriitori s-au întâlnit la Londra în 1862, iar Dostoievski a lăsat posterităţii o
scrisoare în care evocă o mărturisire a lui Dickens: toţi oamenii buni din roma-
nele sale reprezintă ceea ce ar fi vrut sa fie, iar cei păcătoşi sunt o parte din el
însuşi. Sunt aşadar doi Dickens: unul aspiră să fie un om bun, celălalt simte că
mai are mult până să atingă idealul creştin.
Prelungind această discuţie asupra omului care a fost Charles Dickens, bio-
grafa sa, Claire Tomalin, şi-a motivat interesul pentru viaţa scriitorului pornind
de la confluenţa a două direcţii contradictorii din literatura secolului al XIX-lea.
Astfel, cărţile sale au fost scrise într-o epocă în care biserica domina manifes-
tările sociale şi culturale, dar se observau începuturile romanului laic, secu-
larizat, care reflectau problemele revoluţiei industriale. Cele două tendinţe se
regăsesc şi în romanele sale, scriitorul religios şi cel revoluţionar alcătuiesc pa-
radoxul celor doi Dickens.
Temele sociale din scrierile sale sunt un protest împotriva abuzului asupra
copiilor şi oamenilor săraci. Romancierul observă rolul distructiv al instituţiilor
statului (azilul, orfelinatul) asupra individului. În primele sale romane, poves-
tea orfanilor şi a celor prigoniţi de soartă sau de oameni avea un sens pozitiv,
căci ei erau recuperaţi de oamenii buni care se puneau în slujba lor. Treptat,
Dickens îşi pierde încrederea în capacitatea oamenilor de a face binele sau de
a-şi îndrepta comportamentul nedrept faţă de cei mai slabi decât ei. Mai mult,
el a sesizat că nedreptatea, indiferenţa şi cruzimea stau la temelia instituţiilor
societăţii şi că, din păcate, lumea industrializată, capitalistă a transformat omul
într-un mijloc şi nu într-un scop în sine. Răul individual este un simptom al
99
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
unui rău generalizat. Această idee l-a făcut pe George Bernard Shaw să îl
asemene pe scriitorul englez cu Karl Marx, revoluţionarul care a creat utopia
egalităţii tuturor oamenilor. Charles Dickens este departe de a împărtăşi această
idee pentru că el crede în ierarhie, adică în faptul că oamenii sunt unici, diferiţi
şi nu egali (de observat că unicitatea persoanei este o idee profund creştină).
Oamenii deveniţi o mulţime haotică şi violentă devin obiectul criticii în operele
„Barnaby Rudge” şi în „Povestea celor două oraşe”. Se pare că acest compor-
tament revoluţionar al omului care îşi caută mântuirea doar pe pământ, într-o
utopie ce se va dovedi la fel de nedreaptă ca societatea de dinainte, nu este pe
placul lui Dickens. El nu s-a recunoscut în imaginea unui revoluţionar pentru
că atacurile sale împotriva societăţii nedrepte nu provin dintr-o ideologie po-
litică, ci din convingerile sale morale care au la bază religia creştină. Cititorii
au simţit că gândirea lui Dickens nu este aservită niciunui sistem politic sau re-
ligios, critica sa fiind expresia sinceră a compasiunii sale faţă de nefericiţii lu-
mii. Astfel, în „Mica Dorrit”, „Casa umbrelor” sau „Oliver Twist” critica dură
a instituţiilor statului care înjosesc chipul lui Dumnezeu în om îi va crea o popu-
laritate chiar şi în rândul celor criticaţi. El însuşi va deveni o voce respectată
care a afirmat de nenumărate ori că individul şi valorile morale sunt mai impor-
tante decât rangurile şi clasele sociale: „Cred că virtutea se manifestă atât în
zdrenţe, cât şi în palate (…). Ea merge desculţă şi trăieşte mai mult pe străzi
lăturalnice decât în palate“.
În testamentul său, Dickens a vrut să fie înmormântat fără pompă, simplu,
așa cum a venit pe lume. Preocupat de educaţia celor zece copiii ai săi a scris o
carte în care a povestit pe înţelesul lor istoriile biblice - „Viața lui Iisus Hristos”.
Curios e faptul că această carte a fost ţinută departe de public, ca fiind prea perso-
nală pentru a fi publicată. Va apărea la mult timp după moartea scriitorului, în
1934.
Este fascinantă povestea celor doi Dickens, omul şi scriitorul, umanistul re-
voltat de nedreptăţile sociale şi credinciosul care a scris, de fapt, despre chipul
lui Dumnezeu în fiecare dintre noi.
100
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
DIMITRIE GUSTI ŞI HENRY H. STAHL,

DOI SOCIOLOGI DE EXCEPŢIE,
PE MELEAGURILE VRANCEI ARHAICE
Prof. Cezar CHERCIU,
Focşani
Rezumatt: Profesor de istorie cu o experienţă didactică de peste 40 de ani în învă-
ţământ, istoric, autor al multor studii de istorie locală, monografii ale unor localităţi
vrâncene: Jariştea, Garoafa etc.
În acest studiu, autorul prezintă două mari personalităţi româneşti a căror activitate
a fost legată de Ţara Vrancei: Dimitrie Gusti şi H. H. Stahl.
Cuvinte-cheie: sociologie, chestionar, satul românesc, monografie, devălmăşie,
obşte, dactilografie.
Abstract: History teacher with 40 years teaching experience in education, histo-
rian, author of several studies of regional history, village monographs such as: Jaris-
tea, Garoafa etc.
In this study, the author presents two major Romanian figures whose activities
was connected to Vrancea County, Dimitri Gusti and H. H. Stahl.
Keywords: sociology, survey, Romanian village, monograph, ownership.
Dimitrie Gusti a fost un fruntaş al intelectualităţii

noastre interbelice, important susţinător al activităţii şti-
inţifice şi culturale, în special în perioada domniei lui
Carol II.
Întreaga sa viaţă a fost dominată de credinţa în cu-
noaştere şi organizarea care asigură reuşita cercetării. A
fost un teoretician de excepţie în filozofia socială şi un
om de acţiune în realizarea unor demersuri sociale de
primă importanţă. Dimitrie Gusti a fost o personalitate
complexă, membru al Academiei Române din 1919,
preşedinte al acesteia în anii 1944-1946, ministru al în-
văţământului între anii 1932-1933, profesor la universi-
tăţile din Iaşi şi Bucureşti. Este considerat fondatorul şcolii româneşti de socio-
logie.
S-a născut la 13 februarie 1880, pe plaiurile moldoveneşti, la Iaşi, unde a
urmat cursurile primare şi secundare la Institutele Unite, având ca profesori o
elită didactică, precum: Petre Poni, Ion Culianu, Al. Philipide, istoricul A. D.
Xenopol şi alţii.
101
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
A urmat, din 1898, Facultatea de Litere a Universităţii din Iaşi, apoi îşi va
continua studiile de filozofie la Berlin şi Lipsca [Leipzig], care îi vor asigura o
pregătire intelectuală de excepţie. În anul 1900, tânărul student a frecventat
cinci semestre, cursurile ilustrului psiholog Wilhelm Wundt, din cadrul Insti-
tutului de Psihologie de la Leipzig, unde îţi va desăvârşi studiile şi va lua doc-
toratul cu teza ,,Egoismus und Altroismus” (1904). Peregrinările făcute la Wei-
mar îl duc la mormântul lui Goethe, iar opera acestuia l-a captivat pe viaţă.
Ucrarea sa de doctorat a fost simţitor influenţată de filosofia acestuia.
Pe întreaga perioadă, cât a studiat în Germania, a avut legături strânse cu
intelectuali români de frunte care îl ţineau la curent cu tot ce se întâmpla în
ţară, precum dramaturgul I. L. Caragiale, profesorul Traian Bratu, istoricul Va-
sile Pârvan, omul de catedră Marin Simionescu-Râmniceanu, poetul Octavian
Goga şi alţii.
Când i s-a propus lui Gusti, să rămână ca docent al Universităţii din Berlin,
I. L. Caragiale l-a admonestat prieteneşte: „Ce, vrei şi tu să părăseşti ţara care,
oricât de rea ar fi, trebuie ajutată! Du-te mai degrabă acolo, la Iaşi şi începe
apostolatul pentru care te-ai pregătit!” Ascultă îndemnurile dramaturgului, dar
şi ale inimii şi, prin decret regal, a fost numit profesor agregat definitiv, la Ca-
tedra de istorie a filosofiei, la Facultate de Litere din Iaşi. Pentru calităţile sale
profesionale şi umane a fost ales decan al Facultăţii de Litere în 1918 şi reales
în anul 1920, reuşind să realizeze obiective gospodăreşti şi socio-culturale spre
folosul studenţimii ieşene.
Printre numeroasele activităţi organizate, se numără şi înălţătoarea sărbă-
toare dedicată profesorului său, A. D. Xenopol. Acesta, în generozitatea impre-
sionantă, a dăruit universităţii ieşene, biblioteca personală, o adevărată comoară.
La 1 noiembrie 1920, a fost transferat la Facultatea de Litere şi Filozofie a
Universităţii din Bucureşti, continuând cu acelaşi entuziasm activitatea didac-
tică şi de cercetare sociologică. Va pune bazele Institutului Social-Român
(1921-1931), reunind aici tot ce avea mai valoros intelectualitatea românească
a momentului. Studenţii cei mai valoroşi îl vor sprijini în organizarea şi desfă-
şurarea acestui demers socio-ştiinţific. Astfel, putneanul G. Vlădescu-Răcoasa,
aflat în ultimii ani de studii, va participa la aceste activităţi, ca asistent onorific.
În această perioadă, Dimitrie Gusti se afirmă printr-o activitate prodigioasă
în domeniul literar-ştiinţific, înfiinţând două reviste de prestigiu: ,,Arhiva pen-
tru ştiinţa şi reforma socială” (1929-1943) şi ,,Sociologia românească” (1936-
1944). În aceste reviste, de mare valoare ştiinţifică şi didactică, a susţinut ideea
întocmirii de monografii sociologice, idee plămădită încă dinaintea Primului
Război Mondial, prin care cercetarea vieţii sociale să se facă pe grupe de pro-
bleme şi pe bază de chestionar tematic.
102
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
Cu sprijinul colegilor săi şi a studenţilor, între anii 1924-1925 s-au întocmit

chestionarele şi s-au constituit echipele de cercetători şi de studenţi care urmau
să se deplaseze în teren. Prima deplasare în teren, a avut loc în anul 1915, în
localitatea Goicea Mare - Dolj, unde grupul de 12 persoane îl va avea în frunte
pe îndrumătorul lor, profesorul D. Gusti.
În 1926, cercetarea s-a extins în domeniul cunoaşterii sistematice a satului
românesc. În Comuna Ruşeţu - Brăila, s-a reuşit ca cercetarea să devină o ins-
tituţie de studiu, având specialişti reputaţi şi studenţi pasionaţi.
Cercetarea a continuat în aşezările Fundul-Moldovei (1928), Drăguş (1929),
Runcu (1931) şi Cornova (1931).
În 1931, savantul obţine legiferarea serviciului social, prin care se oficializa
cercetarea sociologică, îmbinată cu pedagogia socială şi acţiunea socială prac-
tică.
În paralel cu munca ştiinţifică şi didactică, a crescut şi prestigiul de necon-
testat al profesorului Dimitrie Gusti: a fost primul preşedinte al Radiodifuziunii
Române (1928); a devenit îndrumătorul pavilioanelor româneşti la expoziţiile
internaţionale; a înfiinţat Şcoala auxiliară ,,socială”, condusă de reputatul doc-
tor statistician Sabin Mănăilă.
A condus Fundaţia Culturală ,,Principele Carol”, care a dat o nouă orientare
în domeniul răspândirii culturii ţărăneşti în mase. Dintr-un maidan mlăştinos al
Lacului Herăstrău din Bucureşti, D. Gusti, ajutat de a Victor Ion Popa, H. H.
Stahl şi profesorul Gh. Focşa, în 1936 a reuşit să inaugureze Muzeului, azi
,,Dimitrie Gusti”, o mândrie naţională şi spirituală pendinte de tradiţia, origi-
nalitatea şi frumuseţea satului românesc. Toate aceste înfăptuiri dau cercetă-
torului imaginea contributivă a acestei personalităţi de progresul societăţii ro-
mâneşti în epocă.
Sociologul şi filosoful, Dimitrie Gusti a avut meritul de a fi dezvoltat con-
ceptul ,,voinţa este esenţa vieţii sociale”, iar sociologia monografică este ,,şti-
inţă a realităţii sociale” care are şapte reguli de bază pe care cercetătorul tre-
buie să le respecte: 1). observaţia trebuie să fie sinceră şi obiectivă; 2). ea tre-
buie să fie exactă, adică pătrunzătoare şi completă; 3). Să fie verificată şi con-
trolată; 4). să fie colectivă; 5). să fie informală şi preparată; 6). Să fie intuitivă;
7). faptele observate să fie completate prin comparaţie.
D. Gusti şi colaboratorii săi au respectat şi au aplicat toate aceste reguli în
lucrările lor, reguli ce trebuie aplicate şi azi de către toţi cei ce se apleacă asu-
pra studiului monografic.
Cercetarea sociologico-monografică de la Nereju - Vrancea s-au desfăşurat
sub directa coordonare a ilustrului sociolog între 16 iulie - 16 august 1927, por-
nind de la conceptul că ,,am căutat un sat de răzeşi, un sat vechi, autentic ro-
103
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
mânesc, care face parte din confederaţia de ocol a satelor vrâncene, ce trăia în
legile sale strămoşeşti”.
Echipa de cercetători şi studenţi avea susţinători de nădejde precum Marin
Simionescu-Râmniceanu, directorul Editurii ,,Cartea naţională”, istoricul put-
nean C. D. Constantinescu-Mirceşti, preşedintele Cercului studenţilor putneni,
viitorul prefect Ioan P. Ioan, directorul Şcolii Normale din Focşani, Silviu
Măndăchescu şi alţii.
Echipa de cercetători sosită în Vrancea în 1927, ,,a însemnat punctul de
plecare în cercetarea ştiinţifică a satului românesc pentru a desluşi cel puţin în
parte, faţa ascunsă a acestei regiuni”, spunea C. D. Constantinescu-Mirceşti.
Echipa de monografişti a parcurs traseul Focşani-Odobeşti-Mera-Reghiu-
Andreaşu, a trecut Dealul Fetigului, poposind o lună de zile în arhaicul sat Ne-
reju din ,,Fundul Vrancei”, ,,pentru a fi cunoscută viaţa ţărănească, casă de ca-
să, fără alegere, satul întreg aşa cum era el. Să cunoască satul sanctuar, unde se
păstrau manifestările de viaţă ale poporului român”, aşa cum spunea D. Gusti.
Printre cei 41 de membri ai echipei de studiu, se aflau nume sonore ale şti-
inţei şi culturii româneşti: colaboratorul H. H. Stahl, C. D. Constantinescu-Mir-
ceşti, Traian Herseni, dr. Horia Dumitrescu, profesorul Aurel Sacerdoţeanu,
geograful Nicolae Conţ, cărora li s-au alăturat renumitul dr. Francisc Rainer. În
echipă au fost cooptaţi şi doi studenţi vrânceni: viitorul istoric şi profesor uni-
versitar din Tulnici, Ion Ionaşcu din Tulnici şi viitorul etnolog şi folclorist, Ion
Diaconu, de loc din Spineşti. Fotografia documentară a fost asigurată de Iosif
Berman (1892-1941), fotograf de elită de la Editura ,,Cartea naţională”. Întrea-
ga activitate a fost desfăşurată pe baza fişelor de cercetare interdisciplinară. În
anii 1934-1936, activitatea de cercetare va fi întregită de echipa studenţească
regală. Această muncă migăloasă de cercetare ştiinţifică îşi va găsi finalizarea
în lucrare de mare consistenţă documentară: ,,H. H. Stahl - Nerej, un village
dʼune region archaique”, editat în trei volume.
Cu ocazia Congresului Internaţional de Sociologie din 1939 s-a ales pre-
zentarea acestei monografii a satului vrâncean, Nereju, ,,socotită a fi cea mai
reprezentativă pentru cercetarea şcolii sociologice din Bucureşti”!
Treptat, prin tactul dovedit de profesorul coordonator, D. Gusti, şi prin pri-
ceperea sa de a-şi îndruma colaboratorii, ,,nerejenii îşi vor da drumul la suflet”
şi îşi vor prezenta realităţile socio-istorice în care trăiesc. Prin contribuţia echi-
pelor de cercetători, au fost reparate şcoala şi biserica satului, s-a înălţat cămi-
nul cultural, s-au pus bazele bibliotecii comunale, unde Nicolae Iorga a donat
100 de cărţi. A fost înălţat Monumentul eroilor nerejeni, căzuţi în Războiul
pentru independenţă (1877-1878) şi în Primul Război Mondial.
* * *
104
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
În echipa de lucru a sociologului Dimitrie Gusti, s-a a-

firmat în mod cu totul deosebit, H. H. Stahl (1901-1991),
cercetător şi sociolog de frunte în cunoaşterea Vrancei isto-
rice şi a obştei devălmaşe vrâncene.
Tânărul istoric şi sociolog Henri H. Stahl a fost un spri-
jin de nădejde al marelui sociolog, D. Gusti, întreaga sa via-
ţă dedicând-o cu devotament, cercetării.
În 1926, într-un mod fericit, prin studentul G. Vlădescu-
Răcoasa, H. H. Stahl îl cunoaşte pe Dimitrie Gusti şi parti-
cipă alături de acesta la realizarea celor 7 monografii mai sus
amintite. În ceastă acţiune amplă, tânărul H. H. Stahl se dovedeşte un cerce-

tător activ şi plin de iniţiativă, iar în amintirile sale arată că cercetarea de la Ne-
reju ,,a fost matca tuturor teoriilor şi marea pasiune a vieţii mele cărturăreşti”.
Colega sa de cercetare, Marcela Focşa, arată că tânărul cercetător, H. H.
Stahl era unul dintre fruntaşii grupului de sprijin ,,care era în permanenţă un
om al bazei. Pe el îl interesau ţăranii, viaţa ţărănimii devălmaşe în care trăiau”.
Prin opera de cercetare pe care a lăsat-o, a consolidat activitatea de cerce-
tare monografică, a pătruns în literatura de specialitate mondială.
Henry H. Stahl s-a născut la 12 octombrie 1901 într-o familie de intelec-
tuali veniţi din Bavaria, aşezată cu trei generaţii în urmă în Bucureşti. Tatăl
său, Henri Stahl (1877-1942), profesor, om de cultură poliglot, deschide la Bu-
cureşti, în 1901, o şcoală de dactilografie şi stenodactilografie, prima de acest
fel din ţara noastră. Favorizat de această meserie-intelectuală, devine şeful ser-
viciilor de stenografie din Camera Deputaţilor şi colaborator apropiat al profe-
sorului Nicolae Iorga, căruia i-a stenografiat toate cursurile şi prelegerile sale
de la Universitatea din Bucureşti şi de la Academia Română.
Tânărul Henri H. Stahl, zis Ricu, a trăit într-un mediu intelectual, într-o
familie elevată, împreună cu sora sa Henriete-Yvone Stahl, care ne-a lăsat
romanele Fratele meu omul şi Voica. După mamă, a mai avut un frate, Gaston
Bouve, care semna cu pseudonimul Şerban Voinea, un discipol credincios al
teoreticianului socialist din România, C. Dobrogeanu-Gherea. H. H. Stahl s-a
bucurat de simpatia savantului-profesor, N. Iorga, tânărul Ricu fiind prieten
apropiat de fiul acestuia, Mircea.
În amintirile sale arăta: ,,Nu m-am dus spre dl Iorga, după cum nu m-am
dus nici spre socialişti, politiceşte!” După ce şi-a încheiat studiile gimnaziale şi
liceul, la 17 ani începe studiul la Universitatea din Bucureşti, Facultatea de
Drept pe care a absolvit-o în 1921. A audiat, cu respect şi admiraţie, prelegerile
105
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
unor mari profesori ,,ce mi-au orientat viaţa”, precum: Nicolae Iorga, Vasile
Pârvan, N. Titulescu, Simion Mehedinţi, G. Ţiţeica, Dumitru Pompeiu şi alţii.
Din anii studenţiei, este atras de problema juridică a devălmăşiei. ,,Până la
urmă mi-am dat seama că nu-i doar un sistem juridic, ci e vorba de un sistem
de viaţă socială, e un fenomen complex. Acestea fiind gândurile care mă fră-
mântau, faptul că am putut cu Dimitrie Gusti, să fac aceste studii, m-am hotă-
rât să merg cu dl. Gusti. M-am înscris, nu de dragul sociologiei, ci de dragul
posibilităţilor de a face cercetare la sate. Studiul despre Vrancea din 1927, face
parte din democraţiile ţărăneşti”.
Sufleteşte, i-au fost aproape profesorii Simion Mehedinţi şi Vasile Pârvan,
pentru faptul că luau studenţii în cercetare în teren, în excursiile de studiu
tematic, admirabilă metodă de studiu şi cunoaştere, pe care îi încuraja şi orienta
în cercetarea ştiinţifică.
În echipele monografice studenţeşti, H. H. Stahl s-a afirmat ca om de şti-
inţă, care şi-a legat numele de Vrancea şi oamenii ei şi a contribuit prin opera
sa la perfecţionarea metodologiei sociologice de cunoaştere a acestei regiuni
străvechi.
Sociologul şi cercetătorul, H. H. Stahl, ne-a lăsat o operă cu totul specială,
iar deplasările la Nereju - Vrancea, din 1927 au fost hotărâtoare pentru cariera
culturală şi ştiinţifică a acestuia. Investigaţiilor făcute asupra satului devălmaş,
i-au permis să adune materiale de studiu pentru lucrările valoroase lăsate
posterităţii.
Astfel, în 1939 a elaborat, în limba franceză ,,Nerej un vilage dʼune region
arhaiques”. Cu această lucrare de prestigiu, s-a îmbogăţit numărul lucrărilor de
istorie socială, privind organizarea satului devălmaş, iar noi, românii, ne-am
făcut cunoscuţi în lume. Cu această lucrare, şi-a luat şi doctoratul în sociologie.
D. Gusti remarca: ,,Dl Stahl a creat o tehnică specială de cunoaştere în
arheologia socială, a cărei cunoaştere va constitui pentru cercetătorul avizat,
una din atracţiile prezentei lucrări”. Lucrarea s-a bucurat de un mare succes. A
fost tipărită în 2000 de exemplare (3 volume). În timp, în anticariatele străine,
monografia Nerejului se vindea cu 200 de franci noi, fiind socotită o raritate,
obligatorie în studiul sociologiei.
H. H. Stahl a însoţit şi echipele regale în Vrancea, continuându-şi studiile
în teren pe cont personal, aproape 3 ani. Ca urmare a acestor studii, ne-a lăsat
lucrările: Sociologia satului devălmaş (1947) şi Contribuţii la devălmăşia
satelor devălmaşe româneşti (3 vol.; 1958-1965) şi altele.
Stahl a practicat munca în echipă. Astfel, între 15 iulie - 15 septembrie
1938, a însoţit echipa formată din Gh. Serafim,Ion Gh. Filip, muzicologul
Constantin Brăiloiu, eruditul profesor de geografie Victor Tufescu, specialistul
106
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
în etnobotanică, Ion Buture, inginerul agronom, Petre Stănculescu, dr. D.

Gropescu, care au concluzionat studiile sociologice din Vrancea.
Prin grija lui Gh. Serafim, s-au studiat dosarele de constituire a obştilor
vrâncene existente la instanţele judecătoreşti locale Năruja, Vidra şi Tulnici,
fiind elaborat cel mai concludent tabel statistic judecătoresc, pe care l-am pre-
zentat în lucrarea Ţara Vrancei - o istorie a obştilor răzăşeşti.
Împreună cu inginerul cercetător Petre Stănculescu, a întocmit o analiză so-
ciologică a iarmarocului de la Vidra, publicat în revistele Archive şi Sociologia
română.
Timp de o lună, H. H. Stahl şi Constantin Stănculescu au condus şi predat
cursurile la Şcoala de bibliotecari din Bârseşti, la care au participat mulţi învă-
ţători din satele Vrancei. Astfel, monografia sumară a Satului Bârseşti şi pro-
gramul desfăşurat în cadrul bibliotecii au fost publicate de cercetătoarea Io-
landa Nicoară în lucrarea Cele 60 de sate româneşti.
Împreună cu prietenul său, profesorul C. D. Constantinescu-Mirceşti, a stu-
diat arhiva veche a preotului Bălan Şerban din Năruja, preluată de la nepotul
său Şebănescu, elaborând lucrarea Documente vrâncene, vol. I, un tezaur docu-
mentar pentru istoria locală şi a obştilor de moşneni.
Documentele descifrate şi transcrise din chirilică, cu multă trudă şi migală,
de cei doi cercetători, au stabilit că ,,Munţii Vrancei au fost aşezaţi (aruncaţi) la
început, pe (banii birului) plătit de fiecare sat şi apoi pe banii cheltuiţi pentru
scoaterea Vrancei din boieresc (1801-1814)”.
În anul 1941, după Dictatul de la Viena, H. H. Stahl a fost înlăturat de la
Universitatea din Bucureşti, pe motiv că nu era decât un profesor onorific, dar
în fapt nu era binevăzut de legionari. O parte din lucrările sale au fost arse.
Marele său prieten şi apropiat în ale studiului, sociologul Dimitrie Gusti, a fost
nevoit să se scundă de prigoana poliţiei legionare, între anii 1943-1948, lipsind
din ţară.
În aceste condiţii dramatice, ,,întreaga străduinţă a şcolii româneşti de socio-
logie şi-a încheiat activitatea de cercetare, exact la vârsta de 30-40 de ani, când
putea să dea rezultate, în adevăr, utile pentru cunoaşterea vieţii noastre sociale”.
Astăzi, toţi cei ce vor studia istoria locală şi, îndeosebi, istoria Vrancei ar-
haice şi istorice, vor trebui să se aplece asupra operei celor doi mari sociologi,
Dimitrie Gusti şi H. H. Stahl, fondatori ai şcolii sociologice româneşti, mari
prieteni ai vrâncenilor, care au rămas modele în cercetarea sociologică.
20 oct. 2015, Focşani
107
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
Personalităţi vrâncene
Prof. univ. BENONE PUŞCĂ,

O PERSONALITATE VRÂNCEANĂ
DE RANG EUROPEAN
Interviu realizat
de prof. Mihail ADAFINI,
Panciu
Abstract. The university professor PhD

Benone Pusca was born in 1935 in Panciu city,
Satu-Nou district, in a family of vine growing
peasants. He was expelled from high school
because his parents were considered to be
kulaks. In order to rehabilitate himself and be
able to continue his studies he worked as
foreman at the construction of Bicaz hydropower
station and afterwards on a site for the
development of the radio broadcasting system
across the country.
He finished the remote studies of high school
and graduated the Law University of Iasi with
distinction and then worked as judge in Galati
and secretary of the Galati County People’s
Council. As PhD in Constitutional Law he
lectured at “Dunarea de Jos” University and at
the Bucharest National School of Political and
Administrative Sciences.
He was made Doctor Honoris Causa by several Romanian universities and
abroad. He established the “Danubius” University of Galati and acted as
Rector and then President. He has a prodigious scientific activity. The
autobiographical novels “Insurgent times” – 5 volumes and “Life’s labyrinth”
are a genuine fresco of the Romanian social life over the past 70 years.
Keywords: carrier, university, social, educational, political responsibilities,
institutional management, personality
Fondator al Universităţii „Danubius” din Galaţi, Dr. Honoris Causa al Uni-
versităţii Leibniz din Italia şi al Universităţii de Vest „Vasile Goldiş” din Arad,
onorat de Ordinul Militar de Ro-mânia cu demnitatea de Membru de onoare,
primind gradul de Comandor ca expresie a recunoaşterii contribuţiei la eman-
108
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
ciparea Naţiunii, prof. univ. dr. Benone Puşcă, actualmente Preşedinte al Uni-
versităţii ,,Danubius”, este apreciat drept o „ilustră personalitate academică şi
ştiinţifică” din România.
Prof. Mihail ADAFINI: - Domnule Profesor, aţi parcurs o carieră de in-

vidiat. Aţi avut rezultate de excepţie în administraţie, în managementul insti-
tuţional, în educaţie şi cercetare. Vă rog să oferiţi cititorilor revistei noastre
câteva repere semnificative ale dezvoltării Dumneavoastră profesionale (stu-
dii, profesie, responsabilităţi sociale, politice, educative etc.)?
Prof. univ. dr. Benone PUŞCĂ: - Am văzut lumina zilei în ţinutul Vran-
cei, aureolat de mult cunoscutele noastre podgorii, pe care le ştiu nu doar gălă-
ţenii, ci întregul nostru popor, fiind celebre pentru vinurile de Panciu, de
Odobeşti, de Coteşti etc. Cum era şi firesc, părinţii mei au fost, în primul rând,
podgoreni, şi mai apoi agricultori, în sensul general al cuvântului. Această
situaţie materială, generată de uzufructul a 19 hectare de teren agricol, din care
vreo şapte cultivate cu viţă de vie, ne-a creat multe satisfacţii, dar şi foarte mul-
te necazuri, după venirea comuniştilor la putere. Aceasta pentru că am devenit,
aşa cum scriam şi în alte ocazii, chiaburi şi de aici tot soiul de persecuţii, de
presiuni pentru a ne determina să renunţăm la pământ, la întreaga noastră pro-
prietate agricolă. Fire de om dintr-o bucată, dar mai ales credincios condiţiei
sale, de ţăran înstărit, tatăl meu, Ştefan Puşcă, s-a împotrivit acestor măsuri. De
aici, chemări pe la sfatul popular, pe la organele de coerciţie ale statului etc.,
unde i se punea în vedere, în maniera epocii de atunci, că trebuie să se înscrie
în colectiv sau că trebuie să renunţe la pământ în favoarea celor mulţi. Ca lu-
crurile să fie şi mai clare, în clasa a Xl-a, am fost dat afară din liceu, fireşte ca
fiu al unuia care trăieşte pe spinarea poporului. Se înţelege, peste mine şi peste
mama, Ecaterina Puşcă, care dorea foarte mult să ajung magistrat, s-a năruit
întregul cer!
Cu şcoala neterminată, visul părea spulberat pentru totdeauna. Mi s-a suge-
rat, că m-aş putea reabilita ducându-mă voluntar pe şantierele de tineret ale
ţării. Nu am ezitat. Am plecat la Bicaz, unde am luat parte la construirea cele-
brei hidrocentrale, chiar în toamna în care ar fi trebuit să încep ultima clasă de
liceu. Am fost doi ani brigadier pe acest şantier, apoi pe altele lucrând în do-
meniul radioficării ţării. Cu toate acestea, în niciun chip nu m-am putut apropia
de şcoală, pentru că totdeauna aveam nevoie de o adeverinţă de stare materială.
Şi aceasta, în mod invariabil, că aparţin unei familii de chiaburi Acasă, tata, în
momentul în care urma să fie arestat, face un infarct şi trece într-o lume, cu
adevărat mai bună şi mai dreaptă. Mai trece un an, până ce mama, singură,
cedează presiunilor de tot felul, trecându-şi averea în colectiv! Eram, de-acum,
militar în termen când, în sfârşit, cu adeverinţă de membru în GAC, m-am
109
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
putut reînscrie ca elev, la fără frecvenţă, al unui liceu din Oltenia. Am dat
bacalaureatul, în aceleaşi condiţii, după care, lăsat la vatră, am concurat pentru
un loc la Facultatea de Drept din Iaşi, unde am reuşit cu media 10, ceea ce a
fost de mirare multor prieteni din satul în care familia mea pătimise atât de
mult. Am devenit, după cinci ani de strălucite studii juridice, judecător, la
Galaţi, iar mai apoi, prin anii 71, secretar al comitetului executiv al Consiliului
popular municipal din această localitate.
M-am dedicat, din acest moment, administraţiei publice locale, promovând,
după aproape un deceniu de experienţă, în funcţia de secretar al Consiliului
Popular al Judeţului Galaţi, în care am stat până în anul 1990. Se înţelege, am
luat parte activă la revoluţie, fiind cooptat în grupul de conducere al judeţului.
În această calitate, am dat, atunci, singura dispoziţie scrisă, care viza preluarea
puterii de la regimul comunist, în acel decembrie 1989.
M. A. - Despre ce a fost vorba?
B. P. - Atunci, printr-o notă telefonică, care poate fi studiată şi astăzi, am
dat dispoziţie ca secretarii consiliilor populare să preia, imediat, funcţia de con-
ducere în primării, detronând astfel reprezentanţii P. C. R. din funcţia de pri-
mari ai localităţilor municipale, orăşeneşti şi comunale, ceea ce, să recunoaş-
tem, a constituit esenţa actului revoluţionar din acel timp.
M. A. - Şi mai departe?
B. P. - Mai departe, totul s-a petrecut ca-n România. Adică cu intrigi şi ne-
dreptăţi, fiind scos abuziv din munca de secretar al administraţiei publice, la ni-
vel judeţean şi chiar din comitetul acela revoluţionar, pe motiv că aş fi fost nu
secretar de consiliu popular, ci secretar al Comitetului judeţean de partid Ga-
laţi, ceea ce era o aberaţie. Practic, se făcea o confuzie, desigur voită, între cele
două funcţii, pentru a mă compromite în ochii opiniei publice, şi a mă înlătura
din poziţia pe care o ocupam. Sigur, făptuitorul este un gălăţean, cu nume şi
funcţii obţinute nemeritat, atunci şi mai târziu, dar nu-i dau numele, fiindcă nu
eu trebuie să judec toate acestea, ci Dumnezeu însuşi. Pot spune că eu, atunci,
timp de câteva săptămâni în care nu am lucrat nicăieri, am fost primul şomer al
judeţului. Insă, după câteva luni, în care am lucrat în calitate de consilier
juridic la Direcţia Agricolă din Galaţi, am fost numit, directorul Centrului Na-
ţional de Perfecţionare a Funcţionarilor din Administraţia Publică Bucureşti,
instituţie aflată în subordinea Guvernului României, nou constituit. S-a avut în
vedere, la această numire, atât experienţa şi rezultatele obţinute în domeniu, cât
şi faptul că, de mulţi ani, eram Doctor în Drept Constituţional al Universităţii
Alexandru Ioan Cuza din Iaşi şi, desigur, publicasem pe această temă, nume-
roase lucrări, cunoscute şi apreciate de specialişti.
Concomitent, am predat cursuri de specialitate la mai multe universităţi
particulare din Bucureşti, dar şi la Universitatea de Ştiinţe Politice şi Adminis-
110
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
trative al căror ctitor am fost, alături de alţi doi profesori eminenţi ai timpului.
În această perioadă, graţie lucrărilor mele ştiinţifice, dar şi vechimii mele de
cadru didactic universitar (mai predasem, la Universitatea „Dunărea de Jos”
din Galaţi, dar şi în cadrul Şcolii Naţionale de Ştiinţe Politice şi Administrative
Bucureşti, obţinând titlul de profesor universitar doctor).
Sigur, urmare a activităţii mele, depusă pe tărâm didactic, dar şi lucrărilor
publicate, editorial (cam 30 la număr), dar şi în reviste, de ordinul sutelor, am
fost distins cu ,,Ordinul Militar” de România, de care pomeniţi şi dumneavoas-
tră mai sus, precum şi cu alte ordine şi medalii, conferite de Preşedintele Ro-
mâniei, de Guvernul şi Ministerul învăţământului şi Cercetării din ţara noastră.
De asemenea, sunt Doctor Honoris Causa al unor universităţi din România şi
de peste hotare, ceea ce atestă că am avut, în ultimul sfert de veac, o activitate
meritorie în acest domeniu, în care principala mea realizare consider că este
înfiinţarea şi construirea fizică a Universităţii ,,Danubius”, al cărei rector am
fost din anul 1992 şi până cu doi ani în urmă, când m-am pensionat şi am pre-
luat funcţia de Preşedinte al acesteia, desigur în conformitate cu legislaţia în
vigoare şi, evident, cu statutul universităţilor particulare, care sunt o apariţie,
relativ recentă, postrevoluţionară, dovedită perfect viabilă şi benefică actualului
stadiu de dezvoltare a României.
M. A. - Domnule Preşedinte, „Mereu am trăit timpuri învolburate, noi,
românii", conchideţi chiar în titlul volumului Dumneavoastră autobiografic -
de fapt cinci volume - „Timpuri învolburate”. Vreţi să definiţi argumentativ
societatea noastră de astăzi prin prisma acestei afirmaţii?
B. P. - Nu sunt, după cum ştiţi, politolog, sociolog sau istoric, dar ca jurist
consider că esenţa societăţii noastre s-a schimbat, construind, după revoluţie,
un stat liber, bazat pe dreptul la proprietate, respectiv statul de drept, guvernat
pe baza legislaţiei elaborate de Parlament, în mod democratic şi nicidecum prin
dictat, cum a fost până în anul 1989. Sigur, în această privinţă, mai avem multe
lucruri de pus la punct, mai ales în ceea ce priveşte consecvenţa şi oportunita-
tea aplicării legilor noastre. Cât priveşte învolburarea de care, mai totdeauna,
am avut parte noi, românii, aceasta se datorează mai multor factori ce ţin, în
primul rând, de geopolitica zonei noastre. Suntem aşezaţi, după cum se ştie, la
o adevărată răscruce de vânturi, de imperii dacă vreţi, a căror confruntare de in-
terese ne-a afectat totdeauna. Altfel spus, această zonă, a Balcanilor, niciodată
nu s-a caracterizat printr-o absolută stabilitate, motiv pentru care marile con-
flagraţii îşi au originea în această regiune geografică. De aceea, noi, românii,
nu am putut fi niciodată ocoliţi de pasiunile dezlănţuite, trebuind totdeauna să
luptăm pentru relativa noastră independenţă şi, uneori, pentru nedreptăţile isto-
rice, adeseori impuse prin dictat. În romanul meu, pe care îl amintiţi, Timpuri
învolburate, vorbesc despre colectivizarea şi socializarea României, despre
111
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
abuzurile suferite de familia noastră, pe care le cunoaşte o lume întreagă, la

Satu Nou, la trei kilometri sud de Oraşul Panciu. Am dorit astfel să arăt că eu,
de fapt, nu puteam niciodată să fiu într-o funcţie de partid, tocmai eu, fiul unui
chiabur din acele timpuri. Aşadar, istoria noastră a fost, dintotdeauna, o sumă
de drame şi autentice nelegiuiri.
M. A. - Aţi îndeplinit o importantă funcţie administrativă la nivelul Judeţu-
lui Galaţi în perioada antedecembristă. Ce ne puteţi spune despre stilul de
muncă al funcţionarului public din acei ani, despre relaţiile personale şi insti-
tuţionale specifice vremii, despre legalităţi/ilegalităţi, despre rolul politicului
în administraţie etc.?
B. P. - Sunt lucruri cunoscute! Nu era vorba de un stil de muncă, propriu-
zis, ci de impunerea unei voinţe politice, unanime, asupra modului în care lu-
cram, asupra hotărârilor pe care le luam, totdeauna sub controlul şi aprobarea
partidului de atunci. Era vorba despre o voinţă politică, uneori discreţionară, a
partidului şi a oamenilor săi, care, nu ne lăsau nouă, funcţionarilor, prea multe
alternative. Ştiţi doar cât de îndârjiţi erau aceşti oameni împotriva intelectuali-
lor şi funcţionarilor, pe ultimii numindu-i, peiorativ, birocraţi. În ce mă priveş-
te, am reuşit adesea să-i fac să respecte legile pe care aveau tendinţa să le în-
calce mereu, deşi legislaţia acelui timp era propria lor emanaţie. Şi asta, pentru
că, în comunism, nu se conduce. Se dictează!
M. A. - Vorbiţi-ne, vă rog, despre începuturile Universităţii „Danubius”!
Cum s-a conturat ideea unei asemenea iniţiative? A fost greu, a fost uşor, a fost
normal? Cum a evoluat instituţia? Care este astăzi structura facultăţilor
Universităţii?
B. P. - Desfăşurând ani de zile şi activităţi didactice universitare, pot spune
că eram ataşat şi, într-un fel chiar marcat, desigur pozitiv, de frumuseţea şi res-
ponsabilitatea profesorului, faţă de tânăra noastră generaţie, prezentă totdeauna
în existenţa noastră şi pe care însă o vedeam timorată în acţiunile sale, fireşte
de omniprezenţa partidului, mereu aflat (...) în toate/şi-n cele ce sunt/ şi mâne
vor râde la Soare, cum glăsuia un poet al timpului din urmă. Am vrut o gene-
raţie de specialişti, de jurişti în primul rând, care să crească liber, fără influenţa
trecutului, atât de... prezent, prin anii 90, în şcolile noastre superioare. Voiam,
cu alte cuvinte, un jurist (judecător, procuror etc.) liber, îndepărtat de dogme,
de tot ce însemna tutelare partinică, comunistă. Şi, de aici, până la a trece la
fapte, desigur în baza legislaţiei care abia se înfiripa, nu a fost decât un pas. Şti-
am, desigur, că voi avea de luptat cu mentalităţile învechite, cu concurenţa sta-
tului în materie de învăţământ şi chiar cu spaima unor cadre didactice, tradiţio-
nale, faţă de propriile locuri de muncă, dar şi în privinţa libertăţilor învăţămân-
tului particular, nesprijinit şi neîngrădit de indicaţii şi atitudini dogmatice, atât
de înguste ca anvergură culturală şi chiar ştiinţifică. Totuşi, am îndrăznit. Am
112
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
început activitatea, după autorizare, în toamna anului 1992, într-un spaţiu al Li-
ceului de Marină din Galaţi, închiriat cu avizul Inspectoratului Şcolar al Ju-
deţului şi, fireşte, ministerului de resort. După aproape cinci ani, ne-am luat
destinul în mâini şi am pornit construcţia noului sediu, pe care îl vedeţi acum.
Un sediu modern, luminos, capabil să asigure condiţii de lucru excepţionale,
studenţilor şi profesorilor noştri. Sigur, şi în această privinţă, a trebuit să dăm o
luptă acerbă, despre care îmi propun să scriu, cândva, într-o adevărată carte de
memorii,în care să consemnez adevărul gol-goluţ despre această mare reuşită a
vieţii mele şi a celor cu care am pornit pe drumul învăţământului particular
românesc. În privinţa asta sunt pregătit să încep cât de curând. De aceea, daţi-
mi voie să vă privez, astăzi, de unele amănunte...
M. A. - După aproape 25 de ani de la acel moment, care sunt roadele? Şi
nu aş vrea doar rezultatele statistice, deşi pot fi relevante, ci, mai ales, cele
valorice, academice, ştiinţifice?
B. P. - Se poate spune că am învins. Am schimbat, în mare parte, mentalita-
tea oamenilor despre ceea ce trebuie să fie învăţământul nostru. Am dovedit, în
primul rând, că diplomele noastre au la bază, o programă nouă, dar mai ales a
unor cadre care s-au distins în magistratură, ca anchetatori sau judecători, pe
care i-am luat la catedră, întrucât îndeplineau toate condiţiile cerute de lege.
Trebuie să vă spun că noi ne conducem, în activitatea noastră, după aceleaşi
legi ale statului, singurul lucru care ne deosebeşte la această oră fiind doar sur-
sa de finanţare. Noi ne autofinanţăm, iar universităţile de stat sunt finanţate de
la buget. Aşadar, care sunt mai profitabile pentru noi, românii? Sigur, s-a pus
mereu problema calităţii. În această privinţă, pot să vă spun un singur lucru: la
toate concursurile, la care am participat, Universitatea Danubius din Galaţi a
obţinut nu doar locuri meritorii, ci şi primele locuri în diferite clasamente şi
confruntări. În ce ne priveşte, putem spune că mulţi dintre absolvenţii noştri
ocupă, astăzi, locuri în învăţământul superior de stat şi particular din România,
dar şi din multe ţări dezvoltate, cum ar fi SUA, Franţa, Italia, Anglia etc. De
asemenea, avem foarte mulţi magistraţi, avocaţi, consilieri juridici, economişti
cu funcţii înalte şi, fireşte, foarte mulţi specialişti în comunicare, inclusiv în
media scrisă, vorbită sau video. Prin urmare, Danubius scoate oameni competi-
tivi, oameni bine pregătiţi, cea ce spulberă prejudecăţile unora. De altfel, o con-
vorbire, exclusiv pe această temă, cred că nu ar strica într-un viitor cât mai
apropiat.
M. A. - Aveţi o prodigioasă activitate ştiinţifică. Ce tematici abordaţi, cum
materializaţi rezultatele muncii de cercetare? Într-o recentă discuţie mi-aţi vorbit
despre dorinţa obţinerii unui nou titlu profesional. Despre ce este vorba?
B. P. - Lucrările mele editoriale, dar şi celelalte (comunicări, articole etc.),
sunt axate, în primul rând, pe dreptul constituţional care este specialitatea mea,
113
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
nu doar prin preocupări, ci şi prin doctoratul obţinut. Este un domeniu la care

eu, ca specialist, am avut unele contribuţii directe, deoarece, la timpul cuvenit,
eu am lucrat, cu Antonie Iorgovan şi alţii, la redactarea Constituţiei României,
având, în acest sens, destul de multe propuneri de îmbunătăţire a legislaţiei
noastre, de astăzi. Şi chiar în ce priveşte învăţământul particular şi de stat.
Toate acestea, sunt căi de valorificare a studiilor şi cercetărilor întreprinse de noi.
De asemenea, participarea mea la congrese, conferinţe şi simpozioane şti-
inţifice, din ţară şi de peste hotarele ei, ca să nu mai vorbesc de cele organizate
de noi, anual, la Universitatea ,,Danubius”, constituie o altă cale de valorificare
a gândirii proprii în această materie. Aşa că, nu întâmplător, cineva mi-a su-
gerat să mă adresez Academiei Române în dorinţa de a deveni membru cores-
pondent al acestui înalt for ştiinţific, dar, fireşte, asupra acestui lucru urmează
să mai reflectez, desigur în timpul ce vine.
M. A. - Un confrate de-al nostru, într-unul din dialogurile trecute, aprecia
că „Învăţământul românesc se degradează cu fiecare zi, sub ochii noştri nepu-
tincioşi şi tare mă tem că la mijloc nu e vorba numai de incompetenţă, de ne-
pricepere, de neputinţă”. Dumneavoastră ce părere aveţi?
B. P. - Situaţia pe care o traversăm acum, într-adevăr, nu este tocmai uşoa-
ră, deoarece ne confruntăm cu o acută lipsă de candidaţi. De altfel, cu aceste
probleme, nu ne confruntăm doar noi, cei din privat, ci şi învăţământul de stat.
Şi aceasta, pentru că, din licee, ies prea puţini tineri bacalaureaţi, deci cu drep-
tul de a-şi continua educaţia în facultăţi. Prin urmare, sunt vizate, deopotrivă,
ambele categorii de învăţământ superior. Dar, nu aş vrea să judec, acum, cau-
zele acestei stări de lucruri. Este destul să amintesc că, la nivel naţional, între-
gul învăţământ dă semne de o puternică îmbolnăvire profesională. Este vorba,
prin urmare, de un proces foarte complex, care nu exclude contribuţia nefastă a
politicului, la scară naţională şi chiar europeană. Pentru că nu tot ce este străin,
ni se potriveşte şi nouă...
M. A. - Învăţământul particular ar fi o soluţie? De fapt, prin ce se deose-
beşte învăţământul de stat de cel particular?
B. P. - Ar fi. Şi, categoric, s-a dovedit că este, iar deosebirea, esenţială,
între cele două categorii de învăţământ superior, am spus-o deja: modalitatea
de finanţare. Atât şi nimic mai mult! Dar dacă ne gândim, cu adevărat, la un
învăţământ de calitate, în ceea ce priveşte specialităţile noastre, acesta poate fi
întâlnit numai la noi, adică în privat, unde condiţiile de care dispunem sunt in-
comparabil mai bune, în rest, ne bazăm pe aceleaşi legi, inclusiv când este vor-
ba de alegerea şi promovarea cadrelor didactice. Un amănunt, doar: în prezent,
absolut toate cadrele didactice de la „Danubius” sunt doctori! De asemenea, cel
puţin 40 la sută dintre cadrele noastre, didactice, sunt profesori şi conferenţiari!
Asta înseamnă ceva, nu?
114
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
M. A. - Ştiu că aveţi o serie de iniţiative privind atragerea elevilor de liceu

la facultăţile Universităţii ,,Danubius”. Vă rog să vă referiţi la aceste demer-
suri.
B. P. - Da, am organizat Ziua porţilor deschise, desigur spre a ne cunoaşte
reciproc, evident cu participarea elevilor de liceu, a absolvenţilor din seriile
mai vechi şi chiar a părinţilor. Am organizat pregătirea pentru bacalaureat a
elevilor din clasa terminală de liceu. Am organizat discuţii cu elevii de liceu, în
cadrul propriilor şcoli, cu ajutorul diriginţilor şi a cadrelor noastre, care au avut
misiunea de a răspunde la oricare dintre întrebările participanţilor. Am organi-
zat activităţi ştiinţifice, artistice şi culturale (de exemplu, am pus în scenă piese
de teatru), la care am invitat şi elevi, care să participe, efectiv, la toate acestea,
dar şi la anumite cercuri, simpozioane, cenacluri literare, lansări de carte etc.
De asemenea, în cadrul Fundaţiei ,,Danubius" am organizat şcoli postlicea-
le, la care am atras elevii care nu au luat bacalaureatul, şi care se vor specializa
ca asistenţi medicali sau în activităţi turistice şi de afaceri, urmând ca, pe
parcurs, să treacă şi această probă de competenţă, de la sfârşitul anilor de liceu.
În acest fel, elevilor de la postliceale, le va fi familiară Universitatea ,,Danu-
bius” în al cărei local învaţă şi, credem noi, vor deveni, în timp, chiar studenţi
ai acesteia.
M. A. - Ce activităţi complementare mai organizează Universitatea? Ştiu
doar de existenţa Salonului Cultural ,,Danubius”. Ce se întâmplă aici?
B. P. - Cred că în intervenţia de mai sus, am răspuns acestei întrebări. Pre-
cizez, însă, că noi, pentru viitor, avem schiţat un adevărat plan de activităţi
complementare, de genul celor amintite. Mai exact, vom deschide, destul de
larg, şi porţile mijloacelor noastre media, respectiv, editura, presa scrisă (re-
viste, publicaţii academice etc.) şi televiziunea prin cablu, unor grupuri de elevi
şi absolvenţi de liceu, pasionaţi de acest domeniu. Îi vom invita, cu alte cuvin-
te, să colaboreze cu studenţii noştri, deja încadraţi în aceste cercuri, pentru a-şi
verifica înclinaţiile, aptitudinile, chemarea pentru aceste forme ale comunicării
jurnalistice. Vrem ca viitorii noştri studenţi, eventual la Facultatea de Comuni-
care şi Relaţii Publice Internaţionale să-şi verifice, practic, vocaţia pe care simt
că o au în adâncul sufletului. Şi nu oriunde, ci acolo unde urmează să se pre-
gătească în viitor. Cât priveşte Salonul Academic Literar ,,Danubius”, acesta
este un mediu în care lansăm cărţi noi, organizăm seri de literatură originală, cu
participarea scriitorilor de la Danubius, dar şi din alte societăţi literare, inclusiv
din alte oraşe, dar şi conferinţe sau expuneri pe diferite teme de cultură, menite
să îmbogăţească sufletul şi cunoştinţele studenţilor noştri.
M. A. - Domnule profesor, cum apreciaţi fenomenul cultural gălăţean?
Creeatori, opere, instituţii. Ce valori culturale gălăţene pot fi incluse în patri-
moniul cultural naţional?
115
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
B. P. - În ultimii ani, Galaţiul s-a schimbat mult. Din oraşul muncitoresc de

odinioară a mai rămas doar o amintire. Putem spune că el, în prezent, este un
oraş cultural, iar la acest lucru au contribuit, enorm, cele două universităţi din
localitate, teatrele noastre şi, nu în ultimul rând, intelectualitatea oraşului,
scriitorii care trăiesc în localitate. Desigur, scriitorii adevăraţi, cum ar fi cei din
Filiala Sud-Est a USR, din Societatea C. Negri (preşedinte, poetul Sterian
Vicol) şi, de ce nu, din Salonul Literar AXIS LIBRI, organizat de Biblioteca V.
A. Urechia, de directorul acesteia, respectiv, prof.dr.Ilie Zanfir şi, fireşte, de
scriitorul Theodor Parapiru, în calitate de moderator, pe care am avut cinstea
să-i cunosc, încă din tinereţe, admirându-le spiritul organizatoric, scrisul şi cu-
noştinţele teoretice în domeniu. Dar, desigur, cunosc şi apreciez, şi pe alţi scri-
itori, care, de asemenea, dau relief acestei bresle şi acestui oraş. Mă gândesc,
desigur, la scriitorul Apostol Gurău, la poeţii Coriolan Păunescu şi Constantin
Frosin, membri ai Uniunii Scriitorilor din România, la poeţii Alina Beatrice
Cheşcă şi Cătlin Angelo Ioan, Petre Manolache, la istoricul şi criticul literar
Gheorghe Lateş, membri ai Salonului Academic Literar ,,Danubius”. De
asemenea, îi apreciez pe poetul Cornel Antoniu (preşedintele Filialei Galaţi a
U. S. R.), pe poetul, prozatorul şi criticul literar Ioan Toderiţă, pe poeţii
Cezarina Adamescu, Paul Sân-Petru, Petre Rău, membri ai USR, dar şi pe alţii
la fel de reprezentativi pentru oraşul nostru. Despre ei citesc, cu plăcere, în
reviste, antologii şi chiar în istorii şi dicţionare de referinţă. Într-un cuvânt,
avem o urbe care, pe zi ce trece, devine tot mai interesantă din punct de vedere
academic şi cultural.
M. A. - Din păcate, în ultimii 25 de ani, Galaţiul pare un oraş înfrânt. Au
dispărut din peisajul industrial unităţi economice precum Apollo, Textila/Fu-
sul, Dunăreana, Avicola, I.S.C.L., I.M.E.H., unităţi industriale de tradiţie şi cu
o bună imagine în lume. Au devenit amintire sălile de cinematograf, infra-
structura culturii - teatre, muzee, săli de spectacole. Strada Domnească şi nu
numai, este „plombată" cu multe clădiri părăsite, în ruină. Cum comentaţi?
B. P. - Simplu. Trăim, la Galaţi, ceea ce trăieşte întreaga ţară! Asistăm la
dezindustrializarea noastră, la transformarea României într-un simplu consu-
mator, deşi putem fi, păstrându-ne cuceririle ştiinţifice şi standardul economico-
industrial, o ţară prosperă, mai ales că, la revoluţie, noi nu mai aveam, către ni-
meni, niciun fel de datorie! Am stricat tot, inclusiv agricultura. Am devenit
doar o palidă copie a ceea ce am fost. De ce? Din rea voinţă, din prostie, din
credulitate, din dorinţa de înavuţire personală, pe baza a ceea ce poporul acesta
a creat zeci de ani. Ferească-ne Dumnezeu de o criză economică majoră, fe-
rească-ne Dumnezeu de o nouă conflagraţie! Asta, ca să se pună capăt războiu-
lui economic în care am intrat fără să ne gândim măcar... o clipă. Păcat!...
116
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
M. A. - Apropiindu-ne de sfârşitul dialogului nostru, mulţumindu-vă pentru

amabilitate şi sinceritate, doresc să încheiem într-un ton optimist, constructiv:
la ce lucraţi pe termen scurt şi mediu, la ce să se aştepte cititorii revistei noas-
tre - Revista Milcovia, seria a III-a -, director fondator N. Al. Rădulescu,
apărută în anii 1930-1937 -, publicaţie care în acest format, aniversează 10 de
ani de apariţie neîntreruptă?
B. P. - Am, desigur, multe planuri. Voi desăvârşi, în curând, un nou roman
despre lumea satului din care vin, prin care aduc un pios omagiu părinţilor mei
şi tuturor celor pe care i-am cunoscut şi-i preţuiesc în această lume.
M. A. – La mulţi ani, multă sănătate şi spor în toate!
117
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
Personalităţi vrâncene
GHEORGHE ALEXIANU,
de pe băncile Liceului ,,Unirea”,
la comanda Transnistriei Româneşti
Arhivist Florin-Marian DÎRDALĂ,
Arhivele Naţionale, Vrancea
Rezumat: Adolf Hitler, cel pentru care a murit

si Gheorghe Alexianu, a spus, pe lângă multe por-
cării şi câteva lucruri adevărate: noi, cei din specia
umană, suntem făcuţi pentru conflicte şi am ajuns în
acest stadiu al evoluţiei şi datorită războaielor. Răz-
boiul în care Gheorghe Alexianu a fost un personaj
însemnat s-a terminat, ştim toţi cum, dar nu avem
nicio garanţie că, în timp, nu va izbucni altul.
Motive de dispută sunt destule, mugurii lor se
văd încă de pe acum, dar să sperăm că cei de la bu-
toanele lumii, vor avea câte-va clipe curiozitatea să
arunce un ochi în trecut şi să vadă ce e de vă-
zut, atunci când vor trebui să aleagă încă o dată
soarta popoarelor. La vremea lui, Gheorghe Alexia-
nu a ales greşit şi a plătit scump nota de plată....
Résumé: Adolf Hitler, celui pour qui il mourut et Gheorghe Alexianu, dit, en plus de
beau-coup de choses inutiles et farfelues : nous chez l'espèce humaine, nous sommes faits pour
les conflits et je suis arrivé à ce stade de l'évolution et en raison des guerres. Gheorghe
Alexianu dans cette guerre a été un personnage signifiait que c'était fini, nous savons comment,
mais nous n'avons aucune garantie que, dans le temps, ne cassera pas l'autre. Raisons sont
beau-coup, différend leurs bourgeons apparaissent dès maintenant, mais j'espère que les gens
de boutons monde prendra quelques instants pour jeter une curiosité dans le passé et voir ce
que l'on veut voir, lorsqu'ils doivent choisir une fois de plus le destin des peuples. Au moment
de Gheorghe Alexianu, a choisi la mauvaise et chèrement payé la facture...
Iată, pe scurt, povestea lui Gheorghe Alexianu (2 ian. 1897, Panciu - 1 iu-
nie 1946, Jilava), poate cel mai ,,puternic” om, în privinţa puterii de stat, care
s-a născut vreodată între hotarele actualului Judeţ Vrancea şi care, din păca-
te, a cules de pe masa istoriei doar dispreţul, uitarea şi chiar moartea năprasni-
că, rezervată trădătorilor de neam şi celor mai sângeroşi criminali.
Pe 2 ianuarie, la anul 1897, în Oraşul Panciu a văzut lumina zilei Gheorghe,
fiul lui Ovanes Alecsan, de profesie comersant, de naţionalitate română şi reli-
gie gregoriană, în vârstă de 40 de ani şi al Adelei Alecsan de 20 de ani.
118
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
Interesant este că biografii lui Gheorghe Alexianu îl arată ca fiind fiul lui
Ion Alexianu de profesie învăţător.
Numele transformat din Alecsan sau Alexan în Alexianu, se pare că a fost o
dorinţă a pănceanului nostru şi s-a produs imediat după anul 1916, când acesta
s-a înrolat în rândurile armatei române, deşi motivul exact al schimbării nume-
lui nu este cunoscut.
Profesia tatălui, alta decât cea reală, de asemenea, nu poate fi explicată, dar
poate fi intuită. Ca şi biografia mareşalului Ion Antonescu, cosmetizată propa-
gandistic şi răspândită în zilele războiului, şi biografia lui Gheorghe Alexianu,
cea care trebuia ştiută de români, era necesar să fie fără cusur: fiu de român şi
învăţător, adică apostol [dascăl] de oameni, dar în sângele tatălui, chiar dacă
român, curgea sângele neamului armenesc, iar profesia de comersant, era, dacă
nu detestată, prea puţin agreată de către români.
Tatăl său, comerciant după cum am amintit, a devenit în anul 1890 şi pro-
prietar agricol însemnat pe valea Şuşiţei, cumpărând de la I. Robescu aproape o
sută de hectare de teren în Cătunul Muncellu, Comuna Străoane de Sus, azi
Străoane.
După anul 1910, trebuinţele de bani crescânde ale lui Ovanes Alexan, poate
şi pentru că fiii, mari acum şi mai ales Gheorghe, care a început studiile la Li-
ceul ,,Unirea”, azi Colegiul Naţional ,,Unirea”, l-au obligat să amaneteze Mo-
şia Muncelul între anii 1911 şi 1913, la Societatea ,,Economia” din Focşani,
societate care în anul 1916 o confiscă pentru neplata datoriei.
Mâhnit de neputinţa sa, părintele lui Gheorghe Alexianu se stinge la nici 60
de ani, iar fiul Gheorghe pleacă pe front. După sfârşitul războiului, Gheorghe
Alexianu, având doar 22 de ani, oferă spre răscumpărarea acestei mo-
şii, pierdută de tatăl său, suma de 30.000 de lei, dar Societatea Economia re-
fuză, cerând dublul acestei sume. Neputând suporta o astfel de sumă, Ale-
xianu, cu regret, încetează a se mai lupta pentru moşia pierdută a tatălui său şi
întrerupe orice contact cu ţinutul în care s-a născut, a copilărit şi s-a format.
Moşia Muncelul intră în tăvălugul exproprierilor pentru Reformă agrară
din 1921 şi ajunge după numeroase lupte în justiţie, din proprietatea Băncii
Economia, în mâinile străonenilor şi apoi în patrimoniul Cooperativei de pro-
ducţie locală.
Mai putem aminti despre Gheorghe Alexianu că a studiat la Şcoala Prima-
ră din Panciu până în anul 1907 şi apoi la Liceul ,,Unirea” din Focşani între
1907-1915, unde a avut rezultate excelente la limba şi literatura română pre-
cum şi la drept constituţional, dar abia făcea faţă la gimnastică. Poate că şi din
pricina unei condiţii fizice precare, nefericit de moartea tatălui, executat silit de
consiliul de administraţie al Băncii Economia din Focşani, care nu a vrut să ţi-
nă seama de nicio cerere de amânare a ratelor, ştiut fiind că în anii 1915-1916,
119
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
România se pregătea să intre în război, motiv pentru care nu se găsea mână de

lucru, a lăsat moşia fără lucrători -, Alexianu a decis să plece pe front la nici
19 ani, urmând o şcoală militară, mai înainte, pentru o instruire corespunză-
toare.
După război îşi începe studiile de drept şi devine un eminent profesor uni-
versitar, cu numeroase lucrări publicate.
Remarcabil în viaţa acestuia, este faptul că timp de aproape 2 ani şi
jumătate între 19 august 1941-29 ianuarie 1944 a reuşit să administreze un te-
ritoriu de aproape 40.000 km pătraţi - Transnistria Românească -, aproape de 8
ori suprafaţa Judeţului Vrancea sau cât Moldova noastră de azi. Sunt şi voci
care afirmă răspicat că s-a achitat onorabil de această sarcină.
Amintim aici câteva dintre realizările sale, consemnate de Olivian Verenca
în lucrarea sa Administraţia civilă română în Transnistria, Bucureşti, 2000,
Editura Vremea, precum: apropierea de populaţia locală: ucrainieni, ruşi, ro-
mâni, găgăuzi; acordarea de drepturi, înlesniri şi libertăţi pentru aceştia, nicio-
dată gândite sau visate sub oprimarea comunistă sovietică.
Toate acestea au avut meritul neîndoielnic al profesorului universitar
Gheor-ghe Alexianu, guvernatorul noii provincii, de a fi conceput şi condus cu
atâta înţelegere şi tact, activitatea de refacere a Transnistriei, normalizând în
scurt timp, prin realizări remarcabile în toate domeniile, viaţa economică, so-
cială şi culturală a acestui teritoriu.
Cu o putere de muncă neobişnuită, spirit de organizare şi aptitudini deose-
bite de conducere, generozitate şi bunătate omenească faţă de nevoi-
le populaţiei, cu nobleţea şi delicateţea sa, a cucerit sufletele muncitorilor,
ţăranilor şi intelectualilor din acest teritoriu, a reuşit să-i apropie şi
să găsească o deplină înţelegere din partea lor şi tot sprijinul pentru marile îm-
pliniri şi realizări obţinute.
A înfiinţat cantine şcolare pe lângă şcolile primare, prin grija primăriilor şi
a directorilor de şcoli, unde copiii primeau zilnic pâine, ceai, lap-
te, marmeladă.
În sate şi oraşe, primarii au fost obligaţi să deschidă magazine de desface-
re, iar fiecare oraş şi sat important avea o brutărie şi un magazin de desfacere a
mărfurilor necesare populaţiei. În oraşele şi târgurile mai mari s-au înfiinţat
hoteluri, restaurante, măcelării şi frizerii.
Ţăranii erau liberi să aducă produsele lor la târguri şi să le vândă fără nicio
restricţie.
Printre alte măsuri a mai dispus ca toate persoanele care au sustras în zilele
luptelor purtate în zonă, obiecte de orice fel din localurile publice sau priva-
te erau obligate ca în termen de 15 zile să le predea fără a suporta vreo con-
secinţă. A ordonat reluarea şi continuarea activităţii neîntrerupte a fostelor
120
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
colhozuri şi le-a păstrat în această formă pentru buna organizare a muncilor

agricole şi obţinerea unor recolte cât mai bune.
A înfiinţat poliţia comunală în toate oraşele importante, pentru paza vieţii, a
bunurilor, a ordinii publice şi a incendiilor. Dar mai ales, prin toate mijloacele
posibile, a încercat asigurarea hranei populaţiei aducând alimente din regiunile
mai îndestulate şi făcând însemnate depozite.
A alcătuit planurile unui amplu proiect de reorganizare a teritoriului dis-
trus de război, iar pentru a nu întârzia activitatea şcolară a ordonat deschide-
rea şcolilor primare în Transnistria în ziua de 1 octombrie 1941, în care scop,
primarii satelor şi oraşelor urmau să consulte imediat obştile locale spre a sta-
bili limba de predare în şcoli - rusă sau moldovenească -, după preferinţa obştii.
Primarii erau obligaţi să ia măsuri pentru îngrijirea, curăţenia şi reparaţia
lo-calului de şcoală şi să le aprovizioneze cu combustibilul necesar în timpul
iernii. Mai mult decât atât, a făcut toate demersurile necesare la mareşalul Ion
Antonescu, pentru ca pedeapsa cu moartea a 22 de persoane, să fie comutată în
închisoare pe viaţă.
Gheorghe Alexianu a avut, cu siguranţă, păcate în anii grei de război, fiind
aproape imposibil să conduci fără mână de fier.
Rezultatele guvernării lui în Transnistria nu se văd decât în cele câteva
hârtii de arhivă păstrate, la fel şi eşecurile, dar în vremurile prezente când clasa
politică reuşeşte cu mari sacrificii să ţină statul pe linia de plutire, exemplul de
guvernare a pănceanului Alexianu poate fi admirat sau criticat şi, de ce nu,
studiat, pentru… ,,învăţare de minte”.
Bibliografie:
1). Olivian Verenca - Administraţia civilă română în Transnistria, Bucureşti,
2000, Editura ,,Vremea”;
2). Şerban Alexianu – Viata şi activitatea lui Gheorghe Alexianu. Transnistria,
un capitol în istoria omeniei româneşti, Editura ,,Vremea”, Bucureşti, 2000;
3). Colecţia de Stare Civilă a Oraşului Panciu, Registrul de născuţi 97 pe anul
1897;
4). Liceul,,Unirea”, Focşani - Registrele matricole 58-80 din perioada 1907-
1915;
5). Societatea Anonimă ,,Economia”, Focşani, Dosarul 1 din anul 1916,
privind confisca-rea Moşiei Muncelu - Străoane de Sus, Vrancea.
121
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
PREOTUL NECULAI MEHEDINŢI

ŞI COMUNITATEA PĂUNEŞTEANĂ
DE LA CUMPĂNA SECOLELOR XIX-XX
Prof. dr. Iulian ROMAN,
Şcoala Păuneşti, Vrancea
Abstract. Păuneşti village is an old settlement of Vrancea county. As Orthodox
Christians settlement it had noted many priests, one of them Neculai Mehedinti.
Brother of the academic and scientist Simion Mehedinti, Neculai priest (1856-1830)
raised, alongside villagers and authorities, the old church from the Center of the early
twentieth century. The church was adorned with a beautiful iconostasis brought from
Craiova and performed by the priest Gheorghe Baba, the father of notorious painter
Corneliu Baba. The priest Neculai has a rich activity in Păuneşti until his death. He
died in 1930 and was buried in the cemetery from Viişoara, with his son, Gheorghe
(who died at 1922) and probably his wife.
Comuna Păuneşti este o aşezare veche de răzeşi, oameni care şi-au găsit un
loc bun în poiana dintre pădurile întinse, în trecut, până spre albia Siretului. În
decursul celor aproape 500 de ani de existenţă (prima menţiune istorică este din
anul 1551). Ca orice aşezare de creştini, păuneştenii au avut numeroşi slujitori
ai altarelor. Cei dintâi preoţi ai comunei pe care i-am aflat menţionaţi în
documentele medievale sunt, în 1638, „popa Mihai”, apoi la 1665, „popa
Nicolae” căruia Eustratie Dabija îi întărea stăpânirea asupra unei moşii din
Sperieţi, comuna Moviliţa. Despre cei mai mulţi dintre slujitorii Domnului nu
avem şi nu vom avea, probabil, informaţii documentare sau narative, aceştia
fiind îngropaţi alături de enoriaşii cărora le-au fost păstori. Au fost şi preoţi
care s-au învrednicit de pastoraţii mai îndelungate şi care au rămas în memoria
oamenilor şi în pisaniile bisericilor nu doar ca slujitori, ci şi în postura de
ctitori. Dintre aceştia ne propunem, în materialul de faţă, să evocăm figura unui
preot deosebit, din familia care a dat pe Simion Mehedinţi, mai exact pe fratele
savantului, Neculai Mehedinţi.
De la început menţionăm că nu avem, în acest moment, prea multe infor-
maţii despre viaţa şi activitatea preotului N. Mehedinţi.
Sursele principale sunt unele acte din arhiva bisericii „Cuv. Paraschiva” din
Păuneşti, mormântul preotului din cimitirul dinspre Satul Viişoara, o fotografie
de epocă şi câteva acte identificate pe parcursul cercetărilor din Arhivele
judeţene Vrancea. Recent publicatele Caiete ale lui Simion Mehedinţi ne-au
dat speranţa de a afla lucruri noi despre familia sa, în special despre fratele său
121
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
de la Păuneşti. Am fost însă dezamăgiţi să constatăm, din parcurgerea rapidă a

materialului publicat, că savantul Mehedinţi se referă aproape exclusiv la
activitatea sa din Bucureşti (politica din cadrul Partidului Conservator,
implicarea sa la „Convorbiri literare”, activitatea de profesor etc.) şi aproape
deloc la familia sa1.
N. Mehedinţi s-a născut, după cum se menţionează pe crucea de pe
mormântul său, la 18 decembrie 1856, foarte probabil la Soveja, unde a făcut
şcoala primară. Nu ştim unde a absolvit şcoala teologică şi nici când a ajuns la
Păuneşti, dar credem că aici a activat ca preot de la început şi până la sfârşitul
vieţii. Soţia sa a fost Ecaterina, care apare pe actul de deces al fiului lor,
Gheorghe, cu menţiunea „casnică”. Mai tânără cu şase ani, s-a născut în 1862.
Copilul lor cel dintâi (nu credem că singurul) a fost Gheorghe, născut la 5 fe-
bruarie 1880, când mama sa, Ecaterina, avea doar 18 ani. Deşi a pornit cu bine
pe drumul vieţii, ajungând student la Medicină 2 , la 23 august 1902 părăsea
această lume. Iniţial am crezut că ar fi murit la Bucureşti, în urma unui accident
sau din cauza vreunei boli. Pe actul de deces se menţionează, însă, că a murit la
Păuneşti3, iar mormântul său este în cimitirul dinspre Viişoara, în acelaşi loc cu
tatăl său, preotul.
Decesul lui Gheorghe Mehedinţi a venit tocmai în perioada în care tatăl său
era angajat în opera deosebit de importantă de a ridica o nouă biserică în cen-
trul comunei. Din informaţiile adunate, vechea biserică, ca şi celelalte lăcaşuri
de cult din Păuneşti, au fost din lemn. De aceea ea nu putea fi foarte mare şi s-a
simţit nevoia ridicării unei biserici din cărămidă, mai ales că populaţia din Pău-
neşti număra, spre 1900, fără a pune la socoteală Satul Bou, peste 3000 de lo-
cuitori. Desigur, atunci existau două parohii, dar cea din centru, cu hramul
„Cuvioasa Paraschiva”, era cea mai mare.
Informaţii despre biserica ridicată în primii ani ai secolului al XX-lea ne
oferă un anuar al Episcopiei Romanului din 1936, unde se menţionează că lăca-
şul de cult din centrul comunei a fost ridicat „din zid la 1899-1903 de enoriaşi
prin stăruinţa preotului N. Mehedinţi şi Gh. Gavrilǎ, primar şi fost cântăreţ al
1
Oricum, din memoriile sale lipsesc tocmai anii în care era de aşteptat să găsim unele
menţiuni precum anul 1922, când îi moare nepotul său, Gheorghe, amintit mai sus sau anul
1930, când moare fratele său, Nicolae. O menţine pasageră, din 1907, face referire la sora sa,
nenumită, de la care filosoful şi omul politic Petre P. Negulescu împrumutase 6.000 de franci şi
nici după nouă ani nu-i returnase! Vezi S. Mehedinţi, Caiete, Editura Terra, Focşani, 2015, p.
115.
2
În actul de deces, se menţionează „Medicină”, dar pe cruce este trecut „student
Farmacie”.
3
Direcţia Judeţeană a Arhivelor Naţionale Vrancea (se va cita DJAN Vrancea), fond
Starea civilă Păuneşti, dosar 51/1902, f. 31.
122
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
parohiei”4. Primarul amintit s-a dovedit nu doar apropiat de problemele biseri-

cii, ci de cele ale şcolilor. În perioada 1902-1903 a fost ridicată o nouă şcoală
în centrul comunei, probabil şi la insistenţele prefectului Nicolae N. Săveanu,
rămas în amintirea vrâncenilor prin numărul mare de şcoli ridicate în timpul cât
s-a aflat la cârma judeţului Putna.
Biserica nouă din Păuneşti era de dimensiuni mari, cu cinci turle. O
imagine a ei este păstrată într-o fotografie-document din 1909, fotografie găsită
la familia Costel Manolache şi pusă în valoare de un dascăl implicat în viaţa
comunei, învăţătorul Antofi (Toni) Leu. Ea oferă o imagine rară, unică poate, a
comunităţii păuneştene având în frunte oamenii de vază ai comunei şi în poziţie
centrală pe preotul N. Mehedinţi. El este cel care a făcut demersuri pentru a
aduce de la Craiova catapeteasma şi icoanele din cadrul ei, operă integrală a pre-
otului Gheorghe Baba, tatăl renumitului pictor Corneliu Baba. Parohul actual
de la Biserica „Cuv. Paraschiva”, preotul Popa Cristi îşi amintea că predeceso-
rul, preotul Vasile Mircea, îi relatase despre corespondenţa dintre preotul Me-
hedinţi şi preotul Gh. Baba referitoare la realizarea şi transportul cataptesmei,
pe care nu a aflat-o însă. Oricum, este de apreciat dorinţa preotului Mehedinţi
de a înzestra biserica nou ridicată cu o catapeteasmă deosebită. Deşi biserica a
fost grav avariată şi a fost demolată după cutremurul din octombrie 1940, cata-
peteasma a fost salvată şi se poate admira, într-o stare excelentă, în biserica ac-
tuală care domină centrul Comunei Păuneşti.
În 1918, deşi războiul nu se încheiase, s-au luat unele iniţiative care priveau
refacerea şcolilor afectate, mai ales că multe din Putna, aflate pe linia frontului
sau în apropierea sa (cazul celor din Păuneşti) suferiseră stricăciuni majore.
Pentru repararea şi dotarea lor ministrul Instrucţiunii Publice, nimeni altul de-
cât Simion Mehedinţi, trecuse în Parlament, în vara lui 1918, legea Eforiilor
şcolare. Astfel, la 27 mai 1918 ia fiinţă un Comitet, condus de preotul N. Me-
hedinţi, care îşi propunea, pentru Păuneşti şi Bou, după cum se menţionează în
actul constitutiv, „să aibă în grijă şcoalele şi bisericile din aceste sate, admi-
nistrând şi întrebuinţând veniturile lor în mod cinstit, drept şi conştiincios, pen-
tru bunul lor mers şi în conformitate cu legile şi regulamentele ce ulterior se
vor întocmi”5.
La 16 septembrie 1918 preotul Mehedinţi semnează alături de generalul Ni-
colae Petala, comandantul Corpului IV armată, aflat la Păuneşti, de ceilalţi pre-
oţi şi învăţători din comună şi de sătenii de frunte, actul de constituire a eforiei
şcolare de la - aşa cum se preciza în act -, „Şcoala Normală Pregătitoare «Prin-
4
Anuarul Eparhiei Romanului, 1936 , p. 251.
5
DJAN Vrancea, fond Inspectoratul Şcolar Putna, dosar 6/1918, f. 71.
123
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
cipele Mircea» din Păuneşti”6. Pe procesul-verbal, ca şi pe cel din mai 1918

amintit mai sus, preotul N. Mehedinţi este primul trecut la membri şi cel dintâi
care semnează, fiind şi parohul satului de reşedinţă (art. 2 din Legea eforiilor),
dar şi pentru că, la cei 62 de ani ai săi, era foarte respectat, fără a exclude faptul
că era fratele ministrului în funcţiune7.
După război, la 1 ianuarie 1922 este numit şi „preot ajutător” la Bou, deşi
acest sat făcea parte „din parohia preotului Iordache Ionescu”8, adică depin-
zând de Parohia Sf. Gheorghe. Probabil că atunci preotul Mehedinţi a ieşit la
pensie fiind, credem, unul dintre primii preoţi pensionari din Păuneşti9.
Oricum, venirea unui nou paroh nu a însemnat încetarea activităţii clericale,
ştiut fiind că preoţii trebuie să fie prezenţi la liturghie în fiecare duminică şi
sărbătoare. Învăţătorul Vasile I. Chiticaru amintea, în memoriile sale, că în sep-
tembrie 1925, la prima sa oră ca dascăl, fiind la începutul carierei didactice, cel
care a oficiat slujba şi a stropit cu aghiazmă elevii şi localul şcolii a fost preotul
N. Mehedinţi, „preot în sat” care era „ieşit la pensie de bătrâneţe şi care locuia
în Păuneşti, unde-şi avea familia şi gospodăria”10. Textul confirmă că preotul,
deşi pensionar, făcea slujba la biserica din satul Bou (azi Viişoara).
De menţionat că la Bou a ajuns preot, după 1930, un alt vrednic slujitor, un om
cult şi implicat, preotul Enache Graur, cel care a suferit ani mulţi de puşcărie
pentru convingerile sale ţărăniste.
6
Legea a fost reeditată prin implicarea Asociaţiei „Simion Mehedinţi” în 1994.
7
DJAN Vrancea, fond Inspectoratul Şcolar Putna, dosar 6/1918, f. 25. Alături de preot
semna învăţătorul şi scriitorul Ioan Ciocârlan, cel care a educat copiii din Păuneşti între 1897-
1914 şi care fusese detaşat în toamna lui 1918 pentru a înfiinţa Şcoala Normală pregătitoare de
la Păuneşti.
8
DJAN Vrancea, Fond Prefectura Putna, dosar 2/1923, f. 7.
9
Preotul Cristi Popa de la Biserica din Centru afirma că, dintre vechile strane ale bisericii,
păstrează una pe care este inscripţionat numele preotului, probabil folosită de acesta atunci
când nu putea sluji în altar.
10
Memoriile sunt cuprinse într-un manuscris de mare valoare istorică şi etnografică, oferit
spre lecturare de fiul învăţătorului, profesorul de istorie Gelu Chiticaru, căruia îi sunt profund
recunoscător şi îi mulţumesc şi pe această cale pentru amabilitatea domniei sale.
124
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
Revenind la preotul Mehedinţi, acesta se afla la capătul vieţii, fiind nevoit

să bea din paharul suferinţei înainte de a părăsi această lume. În 1929, preotul
Costică Popescu amintea, într-un act din arhiva bisericii din Centru, de „boala
îndelungată” a predecesorului său. La 11 decembrie 1930, Dumnezeu îi scurta
suferinţa şi preotul ajungea alături de fiul său în cimitirul dinspre Viişoara.
Mormântul este amplasat foarte aproape de latura vestică a bisericii de lemn
din incinta cimitirului11. Mormântul este încadrat de doi arbori impunători, pe
care sătenii îi numesc „La doi brazi”, de fapt un pin şi o zadă sau larice, arbore
rar din specia coniferelor cu frunza căzătoare. Piatra mormântului, simplă, dar
impunătoare, are inscripţionate, pe faţada estică, datele de naştere şi deces ale
băiatului preotului, trecut primul, şi ale preotului N. Mehedinţi. În partea de sus
se văd urmele a ceea ce au fost trei portrete ovale, specifice monumentelor fu-
nerare, care nu s-au păstrat. Posibil ca unul dintre medalioane să fi fost al soţiei
preotului, înmormântată aici, fără a i se mai trece datele pe cruce12. Pe faţada
vestică este săpată în piatră o maximă ce rezumă o întreagă filosofie de viaţă şi
un îndemn, indirect, la o viaţă trăită având în faţă perspectiva vieţii de după
moarte: „Călătorule, ce eşti am fost, ce sunt vei fi. Fii gata dar”.
11
Biserica, construită la 1809 prin strădania stareţului Dimitrie de la mănăstirea Brazi, a
fost adusă de la mănăstirea Trotuşanu în anul 1858 întrucât acolo s-a ridicat o nouă biserică din
cărămidă. Cf. http://www.arhiepiscopiabzvn.ro/manastiri-si-schituri/manastirea-trotusanu-978,
site accesat la 5.12.2015.
12
Mormântul şi crucea au suferit unele modificări în urmă cu câţiva ani când un sătean
inimos, cu intenţii bune (dar finalitate discutabilă), Neculai Popa, dascăl la biserica „Sf.
Gheorghe”, a dorit să le renoveze. Mormântul a fost împrejmuit cu o temelie placată cu granit
şi fier forjat, iar crucea de piatră a fost reparată şi vopsită. Din păcate, ar fi trebuit făcută o
restaurare care să lase piatra la vedere, aşa cum era originală.
125
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
La finalul acestui articol reamintim că nu am avut la dispoziţie, cel puţin până

acum, informaţii mai multe despre Neculai Mehedinţi. Am dorit, dincolo de datele
prezentate, să facem o evocare a unui om respectat şi renumit care s-a integrat, cu
sufletul, dar şi cu trupul, într-o aşezare mare din vechiul Judeţ Putna, Păuneşti.
Sperăm ca viitoare surse să aducă informaţii noi şi interesante referitoare la
activitatea de ctitor şi păstor a preotului Neculai Mehedinţi prin care se va în-
tregi biografia unei familii din Soveja care a dat pe cel mai cunoscut reprezen-
tant al ei - profesorul şi savantul-geograf Simion Mehedinţi.
Biserica veche de lemn
126
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
DE LA POLIŢIA INFORMATIVĂ
LA SERVICIUL SECRET
AL MINISTERULUI DE INTERNE (1807-1859)
arhivist Bogdan Constantin DOGARU,
Arhivele Naţionale, Vrancea
Abstract The first modern-era Romanian secret service was House of Surveillance (Casa
Privegherii), founded by Prince Alexandru N. Şuţu in the Principality of Wallachia, which
operated between 1820-1828.
Secret Service of the Interior Ministry was born in 1842 in Brăila (Wallachia) and Galaţi
(Moldavia) under the name of Secret Police in the context of riots triggered by Bulgarians and
Serbs, refugees north of the Danube, against Ottoman rule.
The revolution of 1848 led to the development of the Secret Service of the Interior
Ministry, both at central and local level in the two extracarpathian Romanian Principalities.
Crearea primei structuri informative premoderne în Principatele Române s-
a făcut cu concursul direct al ofiţerilor armatei Imperiului Ţarist, ruşii având o
veche tradiţie în ceea ce priveşte organizarea Poliției Secrete. În 1807, la iniţia-
tiva feldmareşalului Prozorowski, la Iaşi şi Bucureşti se înfiinţează o poliţie
specială, Comitetul (Poliţiei) care teoretic trebuia să se ocupe doar de recensă-
mântul locuinţelor dar care, practic, devine treptat o poliţie generală a statului
subordonând, mai ales din punct de vedere informativ, vechile instituţii ale
Agiei şi Spătăriei.
Alcătuit din 5 boieri, comisari, câte unul pentru fiecare sector al Bucureş-
tiului, Comitetul avea la dispoziţie 1 logofăt, 2 cazaci, 2 ciocli şi câte un vătăşel
pentru fiecare mahala. De asemenea, Vornicul de poliţie urma să pună la dispo-
ziţia noii instituţii un număr de zapcii pentru a fi utilizaţi ca agenţi executivi.
La porunca comisarilor, preoţii mahalalelor, împreună cu vătăşeii trebuia
să meargă din casă în casă să cerceteze şi, apoi, să aducă raport pentru orice
întâmplătoare lucruri1.
Extinderea competenţelor de poliţie generală a determinat scăderea atribu-
ţiilor Agiei şi Spătăriei. De altfel, la 10 februarie 1810 marele agă se plângea
Divanului că instituţia sa a devenit o formă fără fond: dregătoria Agiei a rămas
numai o numire neînfiinţată2.
Camuflat sub forma comisiei pentru întocmirea unor lucrări de statistică
(recensământul imobilelor în vederea cartiruirii trupelor ţariste) Comitetul (Po-
1
V. A. Urechia, Istoria românilor (1800-1830), vol. 9, Tipografia Thoma Basilescu, Bu-
cureşti, 1896, pp. 252-253.
2
Ibidem, p. 266.
127
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
liţiei) a fost desfiinţat la 1812, după retragerea ruşilor din Principate, dar în
timp s-a simţit lipsa unei poliţii speciale care să se ocupe inclusiv cu activitatea
informativă.
La 18 martie 1820, domnitorul Alexandru N. Şuţu reînfiinţează poliţia
generală a statului sub denumirea de Casa Privegherii sau Astinomia3.
În pitacul din 24 martie 1820 al domnitorului Alexandru N. Şuţu se con-
semnează că noua instituţie constituia de fapt un sistem poliţienesc condus de
o Eforie compusă din 4 boieri: marele ban Barbu Văcărescu, fostul mare spătar
Gh. Vlahuţ, fostul mare vistier Grigore Romanitis şi fostul mare agă Costache
Cornescu.
Munca informativă era unul din domeniile prioritare ale noii instituţii. În
bugetul structurii, de la 1 august 1820, din totalul de 3000 de taleri, 600 de ta-
leri erau destinați pentru deosebiți iscoditori ce este trebuință a se orândui ca
să cerceteze în toată vremea cafenelele, tractirurile și alte ase(menea) locuri
unde este adunare de multe feluri de oameni.
La punctul 4 din regulament se arătau şi condiţiile pe care trebuiau să le în-
deplinească aceşti veritabili detectivi ca să exercite funcţia de agenţi ai Astino-
miei: oameni cu pricepere cari să fie oameni pământeni, căsătoriţi şi cari să
îmble totdeauna unii în patru plăşi ale poporului Spătăriei4 şi alţii în poporul
Agiei5 (...) iscodind toate gazdele străinilor, adecă cârciumi, tractiruri, cafene-
le, hanuri şi altele ca acestea, să ia seama oamenii ce se află musafiri într-
însele sau chiriaşi, ca printr-aceşti cercetători să dovedească Casa de este
adevărată arătarea gazdelor, şi să afle orice mişcare a făcătorilor de rău.
Importantă era precizarea de la punctul 5: Să ia Casa seamă la raporturile
ce primesce de la gazde şi de la vătăşei de se potrivesc cu raporturile ce se dau la
Spătărie pentru cei ce vin şi merg, pentru a descoperi adevărul şi înşe-lăciunea.
Prin emiterea unor pitace, la 5 aprilie 1820, domnul Ţării Româneşti extin-
dea atribuţiile Astinomiei. Astfel, marii vornici urmau să dea dispoziţii la văta-
fii plaiurilor (grăniceri din zona muntoasă) să ţină evidenţa tuturor străinilor in-
traţi sau ieşiţi din ţară, să îi cerceteze amănunţit şi să le elibereze teşcherele
(paşapoarte) care trebuiau să fie prezentate la Casa Privegherii. O dată la 15
zile, grănicerii urmau a prezenta un raport detaliat referitor la evidenţa şi circu-
laţia străinilor.
Marele postelnic urma să ordone capuchehăilor (agenţi diplomatici) din
serhaturi6 (oraşele turceşti de graniţă) să elibereze, la rândul lor, teşcherele tu-
3
Termen grecesc care înseamnă Poliţie.
4
Spătăria avea atribuţii poliţieneşti la periferia capitalei, în mahalale.
5
Agia avea competenţe poliţieneşti în zona centrală a capitalei.
6
În categoria serhaturilor intrau şi kazalele Brăila, Turnu şi Giurgiu care până în 1829 au
intrat în componenţa Imperiului Otoman.
128
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
turor celor care treceau graniţa în Ţara Românească, deplasându-se fie în capi-
tală, fie în alt oraş. În respectivul document urmau să se consemneze următoa-
rele date: numele, porecla, descrierea fizică, meseria, perioada şederii, locul şi
scopul deplasării. Cei care ieşeau din ţară trebuiau să prezinte agenţilor diplo-
matici paşapoartele eliberate de Casa Privegherii. Capuchehăile erau obligate a
trimite Astinomiei, la 2 săptămâni, raportul lor de activitate. Situaţia respectivă
era înaintată ulterior de către Casă ispravnicilor din judeţe pentru a face, la rân-
dul lor, cercetări şi a dispune măsuri de supraveghere.
De asemenea, erau luaţi în evidenţă şi supravegheaţi de către Casă, vaga-
bonzii şi slugile (hamali, vizitii, servitori, doici) din Bucureşti.
Aşadar Casa Privegherii era o suprastructură polițienească care coordona
şi dirija activitatea informativă şi contrainformativă a Agiei, Spătăriei, isprav-
nicilor de judeţe şi grănicerilor pe linia urmăririi, supravegherii şi controlului
străinilor în special, a evidenţei şi controlului populaţiei flotante în general7.
În timpul Revoluţiei lui Tudor Vladimirescu şi a Eteriei, din cauza lipsei
fondurilor băneşti, Casa Privegherii este desfiinţată ca poliţie specială de Căi-
măcămia Moldovei (februarie 1821) continuând să funcţioneze doar ca poliţie
sanitară precum fusese şi în anii 1815-1819 când avea aceeaşi denumire şi se o-
cupa exclusiv de prevenirea şi combaterea epidemiilor de ciumă şi holeră8.
După căderea regimului fanariot, domnul pământean Grigore Dimitrie Ghi-
ca va reînfiinţa instituţia ca poliţie domnească, cu puternice valenţe informati-
ve, prin pitacul de la 1 noiembrie 18229.
Caracterul de poliţie generală a statului, de poliţie de investigaţii care se
ocupa de anchetarea tuturor suspecţilor este subliniat într-o mărturie documen-
tară referitoare la anul 1823: Cercetări mari, cu deamănuntul, se făceau la
Casa Privegherii nu numai pentru apostaţi10 ci ori pentru ce (h)aimana, om fă-
ră căpătâi, dându-i în chezăşie, iar care nu avea chezaş om pământean, să ţi-
nea la închisoarea Spătării câte o lună de zile11.
Mai mult, domnitorul Grigore Dimitrie Ghica va utiliza structura ca poliţie
politică pentru a stăvili circulaţia ideilor progresiste. Sub pretextul prevenirii
epidemiei de holeră se hotărăşte ca toţi cei care ieşeau sau intrau în Bucureşti
7
V. A. Urechia, Istoria românilor (1800-1830), vol. 12, Tipografia Thoma Basilescu, Bu-
cureşti, 1898, p. 133-144.
8
Idem, Istoria Românilor (1821-1822). Revoluţiunea lui Tudor Vladimirescu, Tipografia
Thoma Basilescu, Bucureşti, 1901, p. 159-160.
9
George Potra, Documente privitoare la istoria Oraşului Bucureşti (1821-1848), Ed. Aca-
demiei RSR, Bucureşti, 1975, p. 271.
10
Răzvrătitori, revoltaţi.
11
Ligia Livadă-Cadeschi, De la milă la filantropie: instituţii de asistare a săracilor din
Ţara Românească şi Moldova în secolul al XVIII-lea, Ed. Nemira, Bucureşti, 2001, p. 90.
129
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
să arate unde se duc şi de unde vin (18 iunie 1824) iar oricine ieşea din oraş
trebuia să aibă răvaş de voie de la Casa Privegherii (adică permis de liberă cir-
culaţie) ca să se ştie unde se deplasează şi în ce scop (6 octombrie 1824). Cei
fără răvaş nu erau primiţi în judeţele unde se deplasau, ispravnicii având porun-
că de a-i izgoni. De asemenea, căpitanii străjilor de la marginea capitalei nu lă-
sau pe nimeni să iasă însoţit de persoane mai multe decât cele consemnate în
răvaşul eliberat de Casa Privegherii12.
Acţiunile de poliţie politică, camuflate sub forma implementării unor măsuri
preventive de poliţie medicală (sanitară), cum ar fi carantinele, sunt sesizate şi
de dr. Pompei Gh. Samarian în lucrarea sa despre istoria medicinei şi farma-
ciei: În timpul domniei lui Grigore Ghica a bântuit şi n-a bântuit o ciumă ciudată,
cu caracter instabil care apărea şi dispărea după nevoile şi încurcăturile po-
litice ameninţătoare sau nu pentru Scaunul domnesc.
Sub masca finanţării poliţiei sanitare şi instituţiilor de asistenţă socială (Ca-
sa Privegherii aparţinând de Departamentul Obştirilor care se ocupa cu filantro-
pia) instituţia a beneficiat de fonduri importante, însumând 25.000 de taleri,
furnizate de 10 mănăstiri din Ţara Românească (între care Bistriţa, Tismana,
Cozia). Bună parte din aceste stipendii erau dirijate însă pentru activităţile po-
liţiei informative13.
Casa Privegherii a continuat să funcţioneze având ca principală atribuţie
controlul populaţiei în general şi al străinilor în special precum şi investigarea
suspecţilor. Existenţa ei e consemnată şi într-un document din 22 martie 1827
dar se pare că atribuţiile sale se diminuaseră căci marele spătar, marele agă şi
marele vornic nu îi mai asigurau concursul pentru exercitarea optimă a atribuţi-
ilor sale14. De altfel, instituţia îşi încetează activitatea în 1928, odată cu ocu-
parea Principatelor Române de către Rusia.
Implementarea Regulamentelor Organice la 1831/1832 a constituit un pas
important în modernizarea instituţiilor poliţieneşti din Ţările Române. La punc-
tul 16 dintr-un proiect de organizare a Vorniciei de Poliţie în Valahia (14 no-
iembrie 1831) se propunea înfiinţarea unui compartiment informativ în cadrul
Agiei Bucureşti: Pentru multe şi neapărate trebuinţe de cercetări şi alte în-
semnate pricini ce se atinge la îndatoririle poliţiei, care nu se pot săvârşi prin
dorobanţi, cerând trebuinţa a se trimite cinovnici, oameni cu ştiinţă pentru
12
George Potra, Op. cit., p. 21, 165 şi 173.
13
Pompei Gh. Samarian, Medicina şi farmacia în trecutul românesc, vol. III, Ed. Buco-
vina, Bucureşti, 1938, pp. 311-312.
14
George Potra, Op. cit., p. 271.
130
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
nişte asemenea pricini delicate, de aceea trebuinţa cere a se orândui șease

cinovnici cu destoinicie de acest fel de trebuinţe ce are Agia15.
Mişcările revoluţionare de eliberare de sub jugul turcilor, puse la cale de
multe ori de societăţi cu caracter secret, conspirativ fie ale românilor fie ale
bulgarilor sau sârbilor refugiaţi la nord de Dunăre, au determinat autorităţile
din Ţările Române extracarpatice să înfiinţeze primele structuri informative
moderne.
Urmărind firul evenimentelor, de la cauză la efect, constatăm că revolta de
la Brăila a bulgarilor şi sârbilor, care a avut un larg ecou atât în restul Mun-
teniei cât şi în Moldova, în special la Galaţi, a determinat autorităţile din cele
două principate extracarpatice să constituie Poliţia Secretă. Măsurile preventi-
ve erau necesare pentru că astfel de revolte ar fi oferit Imperiului Otoman
pretextul de a interveni cu forţa armelor la nord de Dunăre transformând Ţările
Române într-un teatru de operaţii militare în condiţiile în care forţa armată a
românilor era mult prea firavă pentru a susţine o răscoală generală a popoarelor
din Balcani împotriva turcilor sau pentru a se apăra împotriva lor.
Într-un excelent studiu istoricul Sorin Aparaschivei preciza că prima struc-
tură informativă modernă românească a fost Poliţia Secretă, înfiinţată la Brăila
în 184216.
Dar un organism similar este atestat şi la Galaţi. Jurnalul Sfatului Admi-
nistrativ (Ocârmuitor) al Moldovei din 4 mai 1842 hotăra înfiinţarea unei
Poliţii Secrete care să funcţioneze pe lângă Pârcălăbia Galaţi: Departamentul
din Lăuntru, prin înţălegire tainică, va puni înainte Pârcălăbiei (…) ca să al-
cătuiască un număr de patru amploaiaţi, vrednici, deştepţi şi cu încredire, ca-
re să fie însărcinaţi cu o secretă poliţie spre descoperire urmărilor sau mişcă-
rilor ţintitoare cătră jignire liniştii obşteşti sau urzire de înpărecheri neertate.
Tot prin respectivul document, grănicerilor care asigurau paza pe linia Du-
nării la Galaţi li se trasau sarcini informative:
Hatmanul să dei în taină cuvenitele poronci ca ofiţerii păzători marginii
Dunării să aibă o neadormită priveghere spre iscodire relaţiilor tainice, de
orice parte cu acei de loc şi să le facă cunoscute îndată comandirului acelui
garnizon, carele să se înţăleagă cu părcălabul spre a lua cele mai pripite
măsuri.
15
*** Analele parlamentare ale României. Obşteasca Adunare a Ţării Româneşti (1831-
1832), tomul II, Imprimeria Statului, Bucureşti, 1892, p. 119.
16
Sorin Aparaschivei, Serviciul Secret din România (1842-1875) Vezi:
http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/serviciul-secret-romania-1842-1875, 2
august 2015, ora 18.
131
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
Actul de naştere al Poliţiei Secrete din Moldova a fost publicat de academi-

cianul Gheorghe Platon într-un studiu din revista de specialitate a Asociaţiei
Slaviştilor din România17.
Tot pentru prevenirea tulburărilor, în martie 1843, Poliția Orașului Brăila
capătă o organizare mai întinsă și mai executivă crescând numărul personalului
angajat. Șeful acestei poliții dispunea de un fond excepțional de 3000 de lei
pentru care trebuia să dea șefului Departamentului din Lăuntru socoteală tai-
nică prin ocîrmuirea județului18.
La 1845 Poliţia Secretă din Galați își desfășura activitatea într-o clădire pu-
blică impunătoare cu două fațade din apropierea portului unde ocupa 7 came-
re19. De aici putem deduce că numărul personalului angajat crescuse considerabil.
Imediat după înăbuşirea Revoluţiei de la 1848 la Iași, domnitorul Mihail
Sturdza instituie un serviciu secret în întreaga Moldovă prin structurile Depar-
tamentului din Lăuntru. El nu se limitează la înființarea unor oficii informative
doar la nivelul ispravnicilor (prefecților) ci merge pînă la constituirea unor
eșaloane informative subordonate privighetorilor de ocoale (subprefecților).
Prin ofisul din 30 martie 1848, la nivelul tuturor privighetorilor de ocoale
din ținuturile Vaslui, Fălciu, Tutova, Tecuci, Covurlui și Putna urmau să se în-
sărcineze de către dregători prin chip tainic cîte doi sau trei boernași de ocol,
oameni vrednici și de credință, care, în înțălăgere cu privighetoriul, să se
poarte tainic prin sate, spre a să încredința de orice mișcare, avînd fiecare
cîte opt sau zăce sate la a sa priveghere, și îndată ce vor descoperi vreo
nerănduială, să înștiințeze pe ispravnic.
Structura informativă instituită la nivelul celor 6 ținuturi urma să fie dirijată
de un boier credincios Domniei, respectiv prefectul de Fălciu care primea
însărcinarea, gingaşă în felul ei, de a verifica în special activitatea
ispravnicilor, respectiv informațiile primite de aceştia și măsurile luate20.
O altă oficină informativă, componentă a vastului și complexului sistem
conspirat al Departamentului din Lăuntru al lui Mihail Sturdza, îşi extindea
competenţele pe raza ținuturilor Neamț, Bacău, Roman și Suceava, având în
frunte pe postelnicul Gh. Carp. Ofisul domnesc din 2 aprilie 1848 are un con-
17
Gheorghe Platon, Documente privind ecoul în Moldova a mişcărilor revoluţionare de la
Brăila din anii 1841-1843 în “Romanoslavica”, nr. XI/1965, pp. 321-322.
18
***Analele Parlamentare ale României.Obşteasca Adunare a Ţării Româneşti, 1843,
tomul XII, partea I, p. 630.
19
Alexandru A. C. Sturdza, Règne de Michel Sturdza-prince régnant de Moldavie (1834-
1849), Paris, 1907, p. 249.
20
Nicolae Iorga, Despre Revoluţia de la 1848 în Moldova în „Analele Academiei Ro-
mâne”. Memoriile Secţiei Istorice (1937-1938), seria III, tomul XX, Imprimeria Naţională,
Bucureşti, 1939, p. 17.
132
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
ţinut asemănător celui din 30 martie, menţionat mai sus, reflectând instituirea
acelor subcompartimente informative coordonate de privighetorii de ocoale21.
La scurt timp, prin Ofisul nr. 64/17 aprilie 1848, Gh. Carp este înlocuit de pos-
telnicul Ilie Gherghel care primeşte ordin să efectueze investigaţii amănunţite
în cele 4 ţinuturi amintite pentru a depista eventualele adunări de oameni spre
înarmare. În caz de necesitate, dregătorii din cele 4 ţinuturi trebuiau să se pună
de urgenţă la dispoziţia postelnicului cu un număr însemnat de slujitori şi
plăieşi spre a sfărâma şi împrăştia acele bande22.
La nivelul isprăvniciilor de ținuturi exista o agentură bine conspirată. In-
clusiv negustorii evrei erau utilizaţi ca surse informative. Luându-se sciinţă
prin nisce jidovi iscoditori, ispravnicul Ţinutului Fălciu a reuşit să dea de urma
revoluţionarilor Costache Moruz şi Dimitrie Cuza pe care i-a arestat la Barboşi
(3 aprilie 1848)23.
La rândul său, ocârmuitorul Ținutului Vaslui, postelnicul Crupenski, rapor-
ta Departamentului Trebilor din Lăuntru al Moldovei, la 20 aprilie 1848, că prin
spionii săi a făcut cercetări în orașul de reședință constatînd că răzvrătitori nu
sunt oploșiți pînă acum. Mai mult a orînduit în secret o față vrednică care, fă-
cînd investigații pe teren, a reușit să dea de urma revoluționarului Toader Sion
în Ținutul Bacăului24.
Domnia Moldovei şi Departamentul din Lăuntru controlau rețeaua informa-
tivă teritorială prin intermediul celor 2 postelnici responsabili de cele 6, res-
pectiv 4 ținuturi moldovene care verificau activitatea ispravnicilor și efectuau
propriile investigații cît și prin comisarii speciali, însărcinați cu supravegherea
privighetorilor de ocol, care, de asemenea, făceau și cercetări pe teren. Fiecare
ocol era supravegheat de cîte un comisar special. Pentru Ocolul Bistriței (Ținu-
tul Neamț) era însărcinat aga Alecu Urechi iar la Ocoalele Bistrița de Jos, Bis-
trița de Sus, Tazlăul de Jos, Tazlăul de Sus și Trotuș (Ținutul Bacău) se rândui-
seră: căminarul Iancu Ghibănescu, căminarul Petrachi Gorovei, pitarul Iancu
Vârgolici, paharnicul Costachi Pandeli și medelnicerul Filip. Aceste osebite fe-
țe vrednice de credință trebuiau să se poarte adese prin sate, spre a descoperi
de nu se răspîndesc de către niscaiva netrebnici vorbe învitătoare printre locu-
itori, de nu se fac pe undeva niscaiva împărecheri și de nu se ademenesc pe oa-
meni la uneltiri necuviincioase25.
21
***Alexandru Ioan Cuza. Acte şi scrisori (ediţie alcătuită de D. Ivănescu şi Virginia
Isac), Ed. Junimea, Iaşi, 1973, p. 114-115.
22
*** Anul revoluţionar 1848 în Moldova, vol. I, Editura de Stat, Bucureşti, 1950, p. 156.
23
***Anul 1848 în Principatele Române (1821-1848 iunie 20), tomul I, Institutul de Arte
Grafice Carol Göbl, București, 1902, p. 253.
24
Ibidem, p. 343-344.
25
Ibidem, p. 262-263 și 296.
133
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
Fluxul de informație pe verticală era astfel: privighetorii de ocol (su-

pravegheați de comisarii speciali)-ispravnicii de ținuturi (controlați de cei
2 postelnici) - Departamentul din Lăuntru - Domnia Moldovei.
În capitală măsuri speciale de supraveghere au fost luate de şeful Poliţiei Iaşi,
vornicul Iordache Pruncul care a dezvoltat reţeaua informativă. Poetul George
Sion, participant la revoluția de la 1848 consemna în memoriile sale: Spiona-
giul era organizat într-un chip infernal: oamenii se temeau chiar de păreţii
caselor lor; servitorii mai din toate casele erau plătiţi de poliţie ca să spioneze
şi să trădeze26.
Utilizarea slugilor și servitorilor din casele particulare ca informatori de că-
tre Poliția Secretă a lui M. Sturdza este menționată și în Dorințele partidei na-
ționale din Moldova, program în 36 de puncte redactat de revoluționarii mol-
doveni refugiați în Bucovina și publicat de M. Kogălniceanu în august 1848:
Spioneria a organisat-o pe o treaptă înaltă, ca parte importantă a administra-
ției Statului, și a introdus-o pînă și în sânul familiilor, spre a putea afla toate
tainele, spre a se folosi de toate slăbiciunile27.
Agenţii informativi erau trimişi cu misiuni secrete inclusiv în Imperiul
Habsburgic. În scrisoarea vornicului Iordache Pruncu adresată colonelului A.
Stamati (22 mai 1948) se arată că, din porunca domnitorului Mihail Sturdza,
Ghiţă Ţvanţih va merge într-o misiune specială trecând graniţa în Transilvania
prin punctul Oituz28.
Ecoul revoluției pașoptiste din Transilvania în Principatele extracarpatice l-a
determinat pe Mihail Sturdza să intensifice acțiunea informativă în teritoriu
pentru depistarea eventualilor revoluționari refugiați în Moldova. Prin Ofisul
nr. 3 din 4 ianuarie 1849 se poruncea privighetorilor de ocoale ca la 3 sate să
rînduiască cîte un mazil din cei mai destoinici iar peste 3 mazili cîte un cinov-
nic sau privilighet ca să se facă pătrunzătoare cercetare prin sate, cătune, odăi,
păduri, unde erau locuri de adăpost și unde se puteau refugia, deghizați și cu
nume schimbat, străini din acei revoltarisăți din Transilvanie29.
O poliţie specială continuă să existe în Moldova şi sub noul domn Grigore
Al. Ghica. La 9 iulie 1850, prin documentul numit Condica poliţienească s-au
26
Constantin Cihodaru, Gheorghe Platon, Istoria Oraşului Iaşi, vol. 1, Ed. Junimea, Iaşi,
1980, p. 532.
27
*** Anul 1848 în Principatele Romîne (1848 august 31-1848 octombrie 3), tomul IV,
Institutul de Arte Grafice Carol Göbl, București, 1903, p. 123.
28
*** Anul 1848 în principatele române (1821-1848 iunie 20), tomul I, Institutul de Arte
Grafice Carol Göbl, Bucureşti, 1902, p. 400-401.
29
Ibidem, p. 36 şi 38.
134
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
reglementat atribuţiile pentru Înalta Poliţie şi Obişnuita Poliţie. Înalta Poliţie

se ocupa cu siguranţa statului, a domniei şi a guvernului30.
Din surse documentare aflăm că oamenii cei secreţi31, aflaţi în subordinea
secretarului cancelariei Poliţiei Capitalei pentru felurimi de cercetări tainice,
ce se fac în feluri de împrejurări, după punerile la cale ale Ministerului din
Lăuntru şi, d-a dreptul şi de Poliţie existau încă înainte de instalarea guvernu-
lui revoluţionar în Ţara Românească, la 21 iunie 184832. Guvernul provizoriu a
dezvoltat acest compartiment informativ din cadrul Poliţiei Bucureşti transfor-
mându-l într-o Poliţie Secretă, instituită la nivelul întregii ţări pentru a contra-
cara acţiunile subversive ale duşmanilor revoluţiei. Prin raportul nr. 6327 din 4
august 1848 Ministerul de Interne solicita Locotenenţei domneşti să dea un de-
cret Ministerului de Finanţe pentru aprobarea unui credit de 1000 de galbeni
împărăteşti pentru cheltuieli secrete pentru împrejurările presente ce urmează
atât de Capul Poliţiei acestei Capitale cât şi de mai mulţi Administratori de
districte33.
Analizând situaţia financiară din 1848 constatăm că jumătate din sumă, res-
pectiv 500 de galbeni au fost daţi ministrului de interne în două rate, ultima
tranşă fiind de 1575 lei. Tot pentru cheltuieli secrete s-a pus la dispoziţia şefu-
lui Poliţiei Capitalei, I. C. Brătianu suma de 3150 de lei în timp ce pitarul Scar-
lat Turnavitu, administratorul Judeţului Slam Râmnic (judeţ de graniţă cu reşe-
dinţa în Focşanii Munteniei) a primit 4095 lei34.
Într-un raport către Ministerul de Interne (31 august 1848) Scarlat Turnavi-
tu detaliază sumele de bani date osebitelor persoane însărcinate cu culegerea
informaţiilor: 30 de galbeni căpitanului Nicolae Şonţu, 20 sfanţichi logofătului
Gheorghe (sume puse la dispoziţie din ordinul fostului secretar al guvernului
provizoriu, Nicolae Bălcescu), 15 galbeni lui Dimitrie Marinescu, registratorul
Administraţiei Judeţului Brăila pentru deplasarea la Bârlad, 18 sfanţichi pentru
procurarea paşapoartelor numiţilor Costică Robescu (pentru misiunea de la Ga-
laţi), Năstăsache Mironescu şi Alecu Racoviţă (plecaţi în misiuni speciale în
Moldova). Totodată, în perioada iulie-august 1848 se mai dăduse 2000 de lei la
30
Tudor Dănuţ, Poliţia în statul de drept, Ed. Ministerului de Interne, Bucureşti, p. 87.
31
*** Anul 1848 în Principatele Române (1848 iunie 21-1848 iulie 27), tomul II, Institutul
de Arte Grafice Carol Göbl, Bucureşti, 1902, p. 12.
32
*** Anul 1848 în Principatele Române (1848 iulie 28-1848 august 30), tomul III,
Institutul de Arte Grafice Carol Göbl, Bucureşti, 1902, p. 695.
33
Ibidem, p. 229.
34
***Analele parlamentare. Divanul Obştesc al Ţării Româneşti(1850), vol. 16, partea 1,
ediţia a doua, p. 2086, 2090 şi 2092.
135
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
doi oameni de osebit caracter ce merg şi vin, de aduc sciinţe regulate, de la

Leova şi Iaşi prin Bârlad şi Tecuciu35.
La 11 septembrie 1848 au fost repartizate ultimele sume din fondul de 1000
de galbeni destinat cheltuielilor secrete. Astfel, administratorii judeţelor Argeş
şi Muscel au primit 200 de galbeni iar registratorul Ministerului de Interne, C.
Luchidi a semnat pentru primirea a 50 de galbeni de la Ministerul de Finanţe36.
Totodată, trebuie să amintim şi măsura luată de ofiţerii revoluţionari mun-
teni de înfiinţare a unui Serviciu Secret al Armatei care să acţioneze în spe-
cial pe Valea Dunării, atât în localităţile româneşti de pe malul stâng (Calafat,
Islaz, Giurgiu) cât şi în localităţile otomane de pe malul drept (Vidin şi Ni-
copole). Generalii Gheorghe Magheru şi Cristian Tell l-au însărcinat la 1 au-
gust 1848 pe colonelul Nicolae Pleşoianu cu constituirea acestei structuri de
informaţii. Pentru a cunoasce toate mişcările turcilor acesta trebuia să găseas-
că oameni cinstiţi, oameni cu caracter şi închinaţi causei, pentru a fi trimişi la
Calafat şi la Diiu (Vidin) în Imperiul Otoman să spioneze în secret toate mo-
mentele turcilor şi cele ce se vorbesc p’acolo pentru causa noastră.
Reţeaua informativă a Serviciului Secret al Armatei trebuia să acţioneze pe
ambele părţi ale graniţei dunărene: Tot asemenea veţi face şi la Islaz, unde sper
că veţi ave vreun amic credincios, în care să vă confiaţi a spiona cele ce se fac
şi se vorbesc acolo, şi la Nicopole în Turcia. Aceşti spioni, precum însuşi dv.
sciţi, trebuie să fie oameni vrednici de toată încrederea, şi să-şi săvârşească
misiunea cu mare băgare de seamă şi bună manieră spre a nu fi descoperiţi
şi apoi să ne trădeze sacra noastră causă. O supraveghere atentă trebuia făcu-
tă în Calafat unde veţi ave un într-adins orânduit, carele să vă trimită sciinţă
despre orice pe toată ziua, pe care să mi le împărtăşiţi şi dv. mie (…) ca să ne
consultăm împreună ce trebuie să facem.
Însuşi Magheru angajase ca agent secret pe evreul Bura Fischer din Craio-
va, căruia îi plătise prea bine, ca să meargă la Vidin în Turcia să spioneze toate
mişcările turcilor în privinţa causei noastre, şi prin d. Romanescu să-mi comu-
nice cele ce va afla37.
Toate informaţiile obţinute trebuiau comunicate la comandamentul militar
al generalului Magheru de la Râmnicu-Vâlcea.
Din scrisoarea colonelului Pleşoianu din 3 august 1848 aflăm că structura
informativă devenise deja operativă. Agentul informativ de la Vidin, Hristofi
(Christofi), raporta că la 31 iulie în localitate sosiseră 2000 de turci care îşi
35
*** Anul 1848 în Principatele Române (1848 august 31-1848 octombrie 3), tomul IV,
Institutul de Arte Grafice, Carol Göbl, Bucureşti, 1903, p. 6.
36
Ibidem, f. 296-297.
37
*** Anul 1848 în Principatele Române (1848 iulie 28-1848 august 30), tomul III, Insti-
tutul de Arte Grafice Carol Göbl, Bucureşti, 1902, p. 154-155.
136
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
instalaseră corturile pe malurile Dunării aşteptând noi ordine. La rândul său,

Bura Fischer adusese şi el informaţii despre deplasarea trupelor otomane. Şi în
Nicopole, Pleşoianu avea un om de bună nădejde care urma să îl înştiinţeze
fără zăbavă de ceea ce va afla38.
Supravegherea informativă a mişcărilor trupelor otomane a continuat pe tot
parcursul lunii august a anului 1848, neînregistrându-se evenimente deosebite39.
După înfrângerea revoluţiei, în august 1849 s-a instituit la Bucureşti o co-
misie pentru cercetarea cheltuielilor făcute de guvernul provizoriu în vara lui
1848, constatându-se că au fost într-adevăr luate nişte sume de unii din mem-
brii guvernului revoluţionar dar ele au fost folosite pentru misiuni secrete şi al-
te servicii delicate care desigur nu puteau fi specificate în registrele Minis-
terului de Finanţe. Aceste sume au fost analizate de comisie şi considerate ca
delapidate40 (sic !).
Poliţia Secretă a fost reactivată şi reorganizată la sfârşitul anului 1848 pen-
tru urmărirea revoluţionarilor paşoptişti. În adresa Căimăcămiei, din 28 decem-
brie 1848, către Departamentul Trebilor din Lăuntru, se preciza că aflarea unor
asemenea feţe este singurul efectul poliţiei secrete. De altfel generalul Lüders
care intrase cu armata ţaristă în Bucureşti (septembrie 1848) considera că îm-
bunătăţirea cu un chip mai răsfăţat a unei asemenea însemnate ramure a câr-
muirii este de neapărat după posiţia de astăzi a provinciei. Pentru reorga-
nizarea şi eficientizarea structurii informative, Ministerul de Interne urma să
solicite sprijinul lui Lüders: să i se ceară chibzuirea pentru îmbunătăţirea po-
liţiei secrete şi pentru mijloacele prin carele s-ar pute ajunge la sfârşitul propus41.
Reactivată la iniţiativa consulului rus din Principate, Kotzebue, cu concur-
sul generalului Lüders, Poliţia Secretă din Muntenia s-a dovedit a fi ineficientă
din cauza indulgenţei Porţii Otomane faţă de revoluţionarii munteni.
Totuşi activitatea Poliţiei Secrete din Ţara Românească a continuat. În bu-
getul pe anul 1850, la capitolul cheltuieli, se menţionează că a fost acordată
suma de 4410 lei d-lui serdar Slăniceanu, orânduit fiind cu mai multe cercetări
secrete42.
Prin raportul nr. 28276 din 1853, șeful Poliției Bucureşti, recla-
ma Departamentului Treburilor din Năuntru unele neajunsuri financiare pe ca-
re le-a întâmpinat în activitate Comisia Secretă din subordinea sa. El preciza că
38
Ibidem, p. 203-204.
39
Ibidem, p. 280 şi 288-289.
40
Revista istorică, vol. 4, Ed. Academiei Române, Bucureşti, 1993, p. 1022.
41
*** Anul 1848 în Principatele Române (1848 octombrie 4-1848 decembrie 31), tomul
V, Institutul de Arte Grafice Carol Göbl, Bucureşti, 1904, p. 716.
42
Analele Parlamentare ale României. Divanul Obştesc al Ţării Româneşti (1852), tomul
XVII, partea I, Imprimeria Statului, Bucureşti, 1914, p. 1023.
137
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
avea neapărată nevoie de două mii de galbeni pe an, așa cum a fost stabilit
prin Jurnalul Înaltului Sfat Administrativ, din anul 1849, să fie puși la dispo-
ziția șefului Poliției. La 21 ianuarie 1854, din Jurnalul Sfatului Administrativ
Extraordinar, aflăm că s-a pus la dispoziția Poliției Capitalei suma solicitată
pentru cheltuielile Poliției Secrete, respectiv 1500 galbeni, decizie ce a fost co-
municată șefului Poliției Capitalei de către generalul adjutant De Budberg, unul
din comandanţii trupelor austriece, prin adresa nr. 625, din 28 ianuarie 185443.
Pentru Orașul Brăila, o nouă referire la Poliția Secretă există într-un docu-
ment ce poartă data de 16 ianuarie 1854, moment când Cârmuirea Județului
Brăila a comunicat ministrului de interne că: Spre întâmpinarea neapăratelor
cheltuieli ce revin în pricini Poliției Secrete la Brăila, s-a dat cârmuitorului aces-
tui județ, de la 1 iul., câte lei 2000, pe lună, cu orânduiala anuală cuprinsă (…)44.
Treptat structuri informative încep să se instituie în fiecare reşedinţă de ju-
deţ. Astfel, la 26 mai 1856, prin raportul nr. 5285, cârmuitorul Județului Ialo-
mița a solicitat Departamentului din Năuntru lămurirea sumelor cuvenite ora-
șului Călărași pentru cheltuielile Poliției Secrete45.
Semnalăm și raportul nr 183 din 1857, care arată că guvernul Ţării Româ-
neşti a destinat Poliției Secrete un fond regulat pentru cheltuieli extraordinare
și secrete, documentul având semnăturile şefului Poliției Capitalei, Dimitrie G.
și șefului Cancelariei, fiind adresat Onorabilului Minister din Năuntru46.
În Bucureşti, la 16 noiembrie 1858 a avut loc un atentat cu un fel de bombă
fulminantă de sticlă împotriva vornicului Ioan Manu47. Drept urmare au fost
sporite măsurile de securitate inclusiv prin acordarea, la 20 noiembrie 1858,
unei sume de 500 de galbeni Prefecturii Poliției Capitalei pentru trebuința în-
tinderii măsurilor polițienești48. La scurt timp, Căimăcămia Valahiei hotărăște
a se acorda cîte o tranşă de 500 de galbeni trimestrial pentru cheltuieli extraor-
dinare și secrete. Astfel, la 5 ianuarie 1859, casierul Poliției București, poruci-
cul C. Prezan a încasat de la Ministerul de Finanțe încă 500 de galbeni (adică
15.750 de lei)49.
Fapt interesant, în perioada ocupării provinciilor române extracarpatice de
trupele habsburgice, s-a încercat înfiinţarea unei poliţii secrete care urma să fie
în subordinea consulilor austrieci din Bucureşti şi Iaşi. În raportul din 13 iunie
43
Sorin Aparaschivei, Art. cit.
44
Ibidem.
45
Ibidem.
46
Ibidem.
47
*** Documente privind Unirea Principatelor. Documente interne (1858-1859), vol. V,
Ed. Academiei Române, Bucureşti, 2007, p. 157.
48
Ibidem, p. 172.
49
Ibidem, p. 520.
138
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
1855 al generalului Coronini către împăratul Franz Iosef se arăta că după înfi-
inţarea acelor structuri informative Austria trebuia să renunţe la dreptul de ju-
risdicţie şi protecţie al consulilor asupra supuşilor străini din Principate.
În cazul în care, celelalte Mari Puteri nu ar fi fost de acord cu ridicarea ju-
risdicţiei consulare iar autorităţile moldovene şi muntene nu ar fi agreat înfi-
inţarea poliţiei secrete austriece în Principatele Dunărene, agenţii diplomatici
imperiali urmau să colaboreze cu organele informative poliţieneşti române:
Fiindcă însă agenţii cezaro-crăieşti nu au nici menirea şi nici nu pot avea mij-
loacele de a exercita ei înşişi o poliţie de supraveghere şi de siguranţă asupra
unui număr aşa de mare de supuşi austriaci - numai în Bucureşti sunt aprox
10.000 suflete (…) ar urma ca agenţii cezaro-crăieşti să fie împuterniciţi şi
însărcinaţi de a încheia în mod discret o convenţiune cu persoanele Prefecturii
de poliţie (române)- în măsura în care acestea le inspiră încredere-convenţie
în urma căreia ar căpăta mână mai liberă faţă de acei supuşi (…) cari vin mai
des în conflict aici cu poliţia de siguranţă externă50.
În Moldova, Poliţia Secretă este reactivată în epoca unirii. În urma rapor-
tului nr. 40 din 7 octombrie 1856 al vornicului Grigore Balş, şeful Agiei din
Iaşi, Căimăcămia aproba înfiinţarea unui ram escepţional de poliţie. Tot atunci,
fără nicio dispoziţie legislativă, s-au luat din veniturile regulate ale municipa-
lităţii de Iaşi taxa pe biletele de drum şi sumele provenite de la strafuri, veni-
turi care mai cu deosebire erau destinate pentru înmormântarea săracilor şi
alte cheltuieli de trebuinţă obştească, dându-se acestea în dispoziţia şefului po-
liţiei, fără a fi supus la vreo dare de seamă decât numai către şeful statului51.
Tot şeful Poliţiei Iaşi, Grigore Balş, a alcătuit un nou regulament referitor
la servitori (slugi) şi a elaborat instrucţiunile pentru aplicarea acestuia, aprobate
prin Jurnalul din 24 octombrie 1856 al Sfatului Administrativ52. Respectivele
instrucţiuni au fost criticate de Mihail Kogălniceanu deoarece la art. 5 se preve-
dea că în cadrul Poliţiei Iaşi urma să se înfiinţeze o nouă “masă” (comparti-
ment) care urma a se ocupa de slugi iar la art. 6 se specifica că “Această masă
(masa a 6-a) va mai avea în atribuţiile sale şi poliţia tainică”. Totodată, la art.
50
I. Ionescu-Dolj, Contribuţiuni la istoria luptei duse de domnitorii români în contra
introducerii şi aplicării regimului capitulaţiunilor în Principate. Raportul lui Coronini către
împăratul Fr. Iosef pentru desfiinţarea capitulaţiunilor în “Analele Academiei Române.
Memoriile Secţiei Istorice”(1939-1940), seria III, tomul XXII, Imprimeria Naţională,
Bucureşti, 1941, p. 351 şi 353.
51
*** Acte şi documente relative la istoria renascerei României, vol. VII, Lito-Tipografia
, Carol Göbl, Bucureşti 1892, p. 829.
52
Mihail Kogălniceanu, Discursuri parlamentare din epoca unirii (22 septembrie 1857-14
decembrie 1861), Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1959, p. 281-282.
139
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
8 se consemna că fiecare slugă, în orice ceas ce se va chema la poliţie, este

datoare îndată a se înfăţoşa.
Kogălniceanu afirma, cu o doză de ironie că Balş a voit să moralizeze până
şi pre slugi, îndatorindu-le să fie spionii stăpânilor lor şi pedepsindu-le, când
n-ar veni îndată la poliţie, ca să fie pîrîşii celor ce-i plăteau şi îi hrăneau !
Prin acest nou compartiment, din cadrul Agiei Iaşi, Grigore Balş a consti-
tuit o amplă reţea de agenţi informativi alcătuită din servitori.
Se pare că în Moldova Poliţia Secretă a fost organizată sub auspiciile Im-
periului Habsburgic care ocupase militar cele două Principate Române încă de
la începutul Războiului Crimeii (1853). Austriecii, care au menţinut trupele de
ocupaţie în Ţările Române până în martie 1857, sprijineau grupările separatiste,
antiunioniste. La 31 decembrie 1856 consulul Gödel Lannoy raporta ministru-
lui de externe de la Viena, Buol că în sfârşit, a început să se organizeze o înaltă
poliţie menită să urmărească partidele şi să pună guvernul local în stare de a
preveni maşinaţiile unioniştilor prin contramăsuri corespunzătoare şi, îndeo-
sebi, nimic nu va fi neglijat în timpul alegerilor şi al dezbaterilor Adunărilor
ad-hoc pentru a aduce lucrurile într-un mod potrivit dorinţelor şi intereselor
Austriei53.
Lipsiţi de sprijinul informativ al ofiţerilor armatelor habsburgice, care au
fost nevoite să părăsească Principatele Române, antiunioniştii din Moldova au
luat măsura dezvoltării Poliţiei Secrete transformând-o dintr-un simplu com-
partiment din organigrama Poliţiei Iaşi într-o structură informativă şi contra-
informativă mai amplă subordonată direct Ministerului de Interne.
Prin raportul nr. 4070/22 martie 1857 al ministrului de interne Costin Ca-
targiu, trimis caimacamul Nicolae Vogoride, s-a solicitat şi s-a obţinut suma de
1000 de galbeni pentru înfinţarea Poliţiei Secrete: În împrejurările excep-
ţionale şi gingaşe ce există astăzi, iscălitul, ca ministru din lăuntru, urmează a
fi informat de toate mişcările ce s-ar urma în ţară; pentru ca să se poată
ajunge la asemine, este neapărată nevoe a fi o poliţie tainică, iar înfiinţarea şi
ţinerea acelea nu se poate face decât cu bani54.
La scurt timp, Ministerul de Interne a mai obţinut suma de 40.000 de lei
pentru fondurile secrete ale isprăvniciilor şi poliţiilor ţinuturilor pentru a-şi
constitui structuri informative teritoriale (2 mai 1857). Banii respectivi au fost
repede epuizaţi, astfel încât la 6 iunie 1857 se va mai primi din fondul extraor-
dinar încă 55.000 lei spre întâmpinarea secretelor cheltuieli ale serviciului ad-
ministrativ din toată ţara. Noul ministru de interne, V. Ghica specifica că doar
53
Leonid Boicu, Austria şi Principatele Române în vremea Războiului Crimeii (1853-
1856), Ed. Academiei RSR, Bucureşti, 1972, p. 405.
54
*** Acte şi documente relative la istoria renascerei României (1857-1859), vol. IX,
Institutul de Arte Grafice Carol Göbl, Bucureşti, 1901, p. 530.
140
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
caimacamului Vogoride trebuia să îi dea explicaţii privind utilizarea respec-

tivelor sume: se va înfăţişa numai Exc. Voastre socoteală55.
Poliţia Secretă din Moldova va fi stipendiată la 27 iunie 1857 cu 1500 de
galbeni; la 26 iulie 1857 mai obţine încă 6000 de lei pentru două persoane în-
sărcinate cu cercetarea împrejurărilor ce au motivat neliniştea unora din lo-
cuitorii Principatului iar la 13 februarie 1858 primeşte importanta sumă de
80.000 de lei56.
Vornicul Iordache Pruncu, director în Ministerul de Interne şi şef al Poliţiei
Secrete, obţine de la caimacamul Nicolae Conachi Vogoride încă două tranşe
în valoare de 80.000 de lei fiecare, la 18 iunie, respectiv 20 august 1858 (deci
în total 160.000 lei). Pentru întrebuinţarea acestor fonduri băneşti extraordina-
re, vornicul Iordache Pruncu nu se obliga a da nimănui nicio socoteală, bine-
înţeles cu excepţia caimacamului57.
Mai mult, cei aflaţi în serviciul Poliţiei Secrete, au primit în cursul anului
1858 o serie de gratificaţii: Iordache Pruncu (18.920 lei), Francois Haidic
(17.400 lei), aga Nicolae Aslan şi postelnicul Alecu Fotino (15.750 lei fiecare),
spătarul Petrache Tinca (10.080 lei), comisul Iorgu Pruncu şi spătarul Iancu
Manu (9450 lei fiecare)58.
De existenţa şi activităţile Poliţiei Secrete aflase şi consulul din Iaşi, Victor
Place care raporta ministrului de externe al Franţei, Edouard Thouvenel, la
17/29 mai 1857, faptul că pentru Ministerul de Interne al Moldovei se alocase
un fond secret în valoare de 150.000 de franci, măsură fără precedent în
administraţia ţării59.
Cu doar o zi înainte, la 16/28 mai 1857, Vogoride comunica lui Fotiade
conţinutul a două depeşe confidenţiale pe care le primise Place-una de la
Thouvenel, alta de la Talleyrand-depeşe pe care i le înmânase (sub formă de
copii) un funcţionar al consulatului Franţei, cu siguranţă agent plătit al cai-
macamului. Vogoride spiona, deci, chiar şi unul dintre statele-majore ale unio-
niştilor, consulatul francez60.
Existenţa unui compartiment informativ în cadrul Poliției Iași a dus la
deconspirarea complotului pus la cale de Grigore D. Sturdza împotriva lui
Alexandru Ioan Cuza și a partidei naționale unioniste, complot ce avea rami-
55
Ibidem, p. 531-532.
56
Ibidem, p. 533-534.
57
Ibidem, p. 536.
58
Ibidem, p. 537-538.
59
*** Documente privind unirea principatelor. Corespondenţă diplomatică franceză
(1856-1859), Ed. Academiei RPR, Bucureşti, 1959, p. 61.
60
Mihai Cojocaru, Partida “separatistă” din Moldova (1856-1859). Curs special de
istorie modernă a românilor, Iaşi, 2014, p. 25.
141
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
ficații și în Țara Românească, conspiratorii polonezi fiind arestați la Focșani

(12/24 ianuarie 1859)61.
Uneori erau plătiți din fonduri secrete informatori care, nefiind îndeajuns
verificați, trădau misiunea încredințată. La sfârșitul lui ianuarie 1859 cu con-
cursul lui I. Crezianu, deputat în Adunarea legislativă a Țării Romînești, Poliția
Capitalei descoperă un complot pus la cale de niște străini, cu concursul ser-
viciilor secrete austriece și otomane. Predând lista complotiștilor (vreo 40 de
persoane) ministrului de interne Catargiu, listă pe care o avea de la evreul Șin-
cu implicat în conspirație, Crezianu e îndemnat să lucreze sub acoperire pentru
a demasca pe toți membrii complotului, cu asentimentul lui Al. I. Cuza care a
recomandat șefului Poliției București să utilizeze ca spion (agent acoperit) și pe
numitul Batist, fost subcomisar din Galați pe care domnitorul îl cunoștea încă
de pe vremea cînd era pârcălab în acel oraș. Dar Batist defectează plecând cu
tot cu banii dați de șeful poliției pentru executarea misiunii informative, iar
majoritatea complotiștilor fuge peste Dunăre.
În februarie-martie sosește în capitala munteană românul transilvănean
Bontilă, maior în armata turcă, care intră în serviciul Poliției București ca agent
informativ, în fapt el nefiind altceva decît o cârtiță a serviciilor secrete oto-
mane. Plătit din fondurile speciale ale poliției muntene pentru activitatea sa
conspirativă acesta trădează, trecând de partea complotiștilor, ba chiar pune la
cale compromiterea deputatului Crezianu. Cu toate acestea, grație acțiunii se-
crete a lui Crezianu, la 30 martie 1859 sunt arestați 7 complotiști în timpul des-
cinderii la hanul Sf. Ion (Hotelul de Polonia). Poliția Capitalei a confiscat pra-
ful de pușcă și bomba artizanală destinată a ucide pe Cuza, George Bontilă este
expulzat din țară iar ceilalți 6 complotiști primesc pedepse între 4 și 8 ani de în-
chisoare62.
Tot pentru descoperirea unor comploturi spre desăvîrșirea unor fapte de
criminal ministrul de interne de la Iași, Lascăr Catargiu ordona Secției a IV-a,
la 7 mai 1859, să pregătească un referat către Consiliul de Miniștri pentru slo-
bozirea unei sume din casa statului pentru plata unor agenți (feți particulari și
amploaiați) în vederea efectuării unor cercetări secrete63.
În perioada domniei lui Cuza, serviciile secrete române intră într-o nouă
etapă a evoluţiei lor istorice.
61
Ed. Academiei Romîne, București, 2007, p. 633 şi 636.
62
Gh. Duzinchevici, Complotul de la Bucureşti din anul 1859 împotriva lui Cuza Vodă în
Revista „Arhiva”, Iași, Anul XLVII, nr. 1-2/1940, p. 31-35.
63
Ed. Academiei Romîne, Bucureşti, 2007, p. 802.
142
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
CONCLUZII:
În perioada premodernă (1807-1812), în Principatele Române extracarpa-
tice a funcționat o poliție generală a statului, Comitetul (Poliției) iar la începu-
tul epocii moderne a activat în Muntenia Casa Privegherii sau Astinomia
(1820-1828) care a avut și rolul de poliție informativă. Această poliție de cer-
cetare, de investigații era separată de Agie și Spătărie care se ocupau de activi-
tățile polițienești propriu-zise.
Serviciul Secret al Ministerului de Interne, Poliţia Secretă (Poliţia Tainică)
a apărut în anul 1842 atât în Ţara Românească, la Brăila cât şi în Moldova, la
Galaţi în contextul revoltei bulgarilor şi sârbilor, refugiaţi la nord de Dunăre,
împotriva Imperiului Otoman.
Mişcarea revoluţionară de la 1848 a determinat constituirea unei Poliţii Se-
crete la nivel naţional, la Iaşi, la Bucureşti şi la nivelul structurilor teritoriale
ale Ministerului de Interne.
Acţiunile partidei unioniste din perioada 1856-1858 au impus o reactivare
şi o reorganizare a structurilor Poliţiei Secrete în Principatele Române extra-
carpatice.
Deci, putem afirma, pe bună dreptate, că primul serviciu secret mo-
dern al românilor nu a fost cel al Armatei (înfiinţat în noiembrie 1859) ci
cel al Internelor, constituit la 1842 atât în Valahia cât şi în Moldova, deşi o
poliţie informativă exista şi mai înainte. La data înfiinţării Serviciului Se-
cret al Armatei ca structură permanentă, în subordinea Ministerului de
Interne activa deja un serviciu de informaţii bine structurat, Poliţia Se-
cretă, cu aparat central dar şi cu oficii informative teritoriale care funcţi-
onau pe lângă prefecţi (consemnaţi în documente sub denumirile de admi-
nistratori, ocârmuitori, pârcălabi, staroşti sau ispravnici de judeţe şi ţinu-
turi).
Trebuie să mai subliniem şi faptul că, serviciile secrete ale Internelor
din Ţara Românească şi Moldova prezintă asemănări şi similitudini atât
din punct de vedere cronologic cât şi al contextului istoric în care s-au înfi-
inţat şi au evoluat.
143
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
INTERACŢIUNILE ECOSISTEMELOR FORESTIERE

CU FACTORII ABIOTICI PERTURBATORI,
ÎN JUDEŢUL VRANCEA
Studiu de caz: Arborete afectate de chiciură şi vânt în Măgura Odobești
Prof. dr. Alexandra TĂTARU,

Colegiul Tehnic ,,Edmond Nicolau”,
Focşani
Ing. Masterand Cristian-Ionuț MUTICĂ,
Ocolul Silvic, Focşani
Abstract: The present study explains a rare phenomenon, but not unprecedented, which
caused amazement among the population, but not among specialists. This phenomenon was
the result of interaction between the forest ecosystem with low temperatures followed by
continuous rains for several days. The frozen forest phenomenon which was installed has
produced visible effects at altitudes greater than 700 m and in many situations that is known as
"freezing rain" or "crystal forest". When it happens, there are a lot of trees and stands are
thrown down with many implications on forest ecosystems and on the development of primary
and secondary vegetation, but also with many related economic effects.
Keywords: doborâturi, perturbare, chiciură, vânt, Vrancea, fenomene rare, efecte negative,
arborete
Windthrow, disturbance, frost, wind, freezing rain, Vrancea County, rare events, adverse
effects, brushes
Introducere. Vântul, chiciura, zăpada sau alţi factori abiotici, constituie fac-
tori perturbatori ai ecosistemelor forestiere cu efecte negative pe plan ecologic,
prin modificările structurale pe care le induc, dar si cu efecte pe plan economic
prin pierderile de valoare a volumului lemnos şi a perturbaţiilor determinate în
aplicarea coerentă a planurilor de management forestier sau prin deprecierea
calitativă a lemnului rezultat (doborâturi, aşchieri, rupturi şi alte defecte).
În vederea gestionării durabile a pădurilor şi a ecosistemelor forestiere trebuie
incluse şi planurile de management a ecosistemelor forestiere care pot fi afectate
de fenomene perturbatoare, strict diferenţiate de cele determinate antropic.
Efectele acestor perturbări sunt cu atât mai complexe, cu cât vegetaţia iniţială va fi
înlocuită treptat cu vegetaţia instalată ulterior (specii pioniere), diferite de cele care
au fost dominante înaintea calamităţii (tipul fundamental de pădure).1
1
Măciucă, Anca, Tomescu, C., Dănilă G., ”Aspecte ale dinamicii ecosistemelor fores-
tiere în zonele afectate de doborâturi de vânt din nord-estul‚ ţării”, în Analele Universităţii
,,Ştefan Cel Mare” Suceava, Secţiunea Silvicultură, Serie nouă– nr. 1/2006, pp. 43
144
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
Studiul se bazează pe observaţii şi măsurători directe în arealul afectat din

Măgura Odobești, dar şi pe analiza rapoartelor şi indicatorilor sintetici realizaţi
de lucrătorii silvici în alte ocoale vrâncene în care s-au înregistrat aceste feno-
mene, la care adăugăm şi studiul altor lucrări de referinţă specificate în biblio-
grafie.
De asemenea, studiul se adresează tuturor segmentelor de cititori, specialişti
sau nespecialişti, încercând să lămurească sau să completeze cu un plus de
informaţie orice neclaritate cu privire la modul de transformare a unui peisaj de
,,cristal” în unul doborât de ,,toporul naturii”.
Premisele studiului ştiinţific. Ideea realizării acestui studiu a plecat tocmai
de la faptul că, în luna octombrie 2015, s-a produs un fenomen perturbator
complex, destul de rar în Vrancea, dar nu inedit, cu vânt puternic, ploaie con-
tinuă câteva zile pe fondul unei răciri termice urmată de îngheţ şi chiciură, ce a
produs rupturi și doborâturi de vânt și gheață în arboretele situate la altitudini
mai mari de 700 m. Fenomenul a produs uimire în rândul populaţiei obişnuite,
însă el nu este un fenomen necunoscut, în multe situații sau locuri fiind denu-
mit ca ,,freezing rain” sau ,,pădurea de cristal”. Acesta a avut multe efecte ne-
gative asupra pădurilor din anumite areale ale județului, dar și în țară, deter-
minând specialiștii să cuantifice volumul de masă lemnoasă afectat, dar și alte
pagube secundare.
Eveniment. În ultimele decenii tot mai multe arborete au fost afectate de
factorii de mediu cu efect distructiv, producându-se astfel dezechilibre ecolo-
gice ce au periclitat starea fito-sanitară şi au redus din capacitatea de satisfacere
eficientă a multiplelor funcții atribuite pădurii. Au fost înregistrate efecte nega-
tive endemice (an de an), care, prin cumulare au înregistrat valori impresionan-
te raportate la suprafaţa afectată.
De regulă, astfel de evenimente au un caracter ciclic, ele producându-se la
un interval de 40-50 ani, ultimul fenomen de aceeaşi amploare fiind înregistrat
în Judeţul Vrancea în anul 1967, când a fost afectat un volum de peste 3000 m3
în raza U. P. IV Stoichița, O. S. Focșani2.
Factorii care au contribuit la producerea evenimentului, supranumit și
,,freezing rain (ploaia îngheţată)” sau ,,pădurea de cristal”, au fost declanşaţi de
elementele de risc prin acţiunea cărora s-au înregistrat pagube semnificative
într-o perioadă relativ scurtă, majoritatea suprafeţelor afectate de fenomen fiind
situate la altitudini mai mari de 700 m, unde, în temeiul scăderii bruște a tem-
peraturii, ploaia abundentă a fost transformată în chiciură, aceasta depunându-
se într-un strat gros pe coroanele arborilor. Au fost afectate arborete de foioase,
în special arboreturi pure de fag sau în amestec cu alte foioase (gorun, mes-
2
Arhivele O.S. Focșani
145
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
teacăn, plop, paltin de munte) şi răşinoase ( molid, larice, brad). Cele mai mari
pagube s-au produs pe versanții de N-V și S-V ai Măgurii Odobești, fapt pentru
care am ales să adăugăm analizei şi un studiu de caz special.
Factorii de risc abiotici perturbatori, cu efecte negative asupra arbore-
ţilor. Condiţiile meteorologice extreme și schimbările bruște ale vremii, tem-
peraturile scăzute, precipitațiile abundente și continui, lichide sau solide, trans-
formarea acestora de la o stare la alta, în lapoviță, grindină, sau formarea de
chiciură, îngheţul timpuriu, zăpada timpurie sau orice altă formă de manifestare
atipică sezonului, pot constitui factori de risc pentru orice ecosistem, în special
pentru cel forestier.
Aparent, bruma, chiciura, poleiul, îngheţul, ceaţa sau viscolul sunt sim-
ple fenomene meteorologice previzibile care durează un timp limitat şi nu ne
conduc neapărat la ideea apariţiei unor stări calamitare, din cauza lor. Chiciura
provenită din sublimarea ceţii se poate depune pe crengi sau coronamente ce
poate conduce uneori până la ruperea acestora, cu reacţii grave, în lanţ.3
Aparatul foliar al arborilor poate fi un factor decisiv, datorită supraîncăr-
cării frunzelor si a ramurilor cu gheaţă. Dezechilibrarea trunchiurilor se poate
produce mai ales în cazul coroanelor asimetrice. Amploarea fenomenului se
măreşte în caz de viscol, furtună şi vânt puternic.
Regimul eolian nu reprezintă, în condiţii normale, un factor perturbator
major pentru vegetaţia forestieră (doborâturi, rupturi, uscare excesivă a solului),
doar în cazuri extreme, coroborate cu celelalte elemente climatice și staţionale
(regim termic, precipitații, tip de sol, altitudine, pantă), în anumite perioade de
secetă, viituri, ploi torențiale, chiciură, zăpada abundentă, inundaţii, alternanţe
îngheţ - dezgheţ, pot constitui cu adevărat pericole4.
În Vrancea, vânturile dominante sunt cele din direcţia N-V, cu o viteză
medie anuală de aproximativ 5,0 m/s (17,6 km/h), cu o frecvenţă medie anuală
de 22% (mai frecvente în martie şi octombrie). În afară de acestea şi vânturile
din sectorul nordic sau cele din sectorul sudic sunt destul de frecvente, fiind în
general vânturi calde şi aducătoare de ploaie. Mai rar, se înregistrează și
acţiunea vântului din sectorul estic, care este un vânt uscat și rece.
În perioada 11-13 octombrie însă, conform datelor publicate de Agenţia
Naţională de Meteorologie, vremea în toată ţara a fost instabilă producând
numeroase stricăciuni. Temperaturile au scăzut la 6 grade în zonele mai joase şi
chiar sub 4 grade la deal şi munte, în timpul nopţii atingând pragul de îngheţ.
Precipitaţiile au depăşit 25-50 l/mp, iar vântul a avut intensificări de peste 60-70
km/h, mai ales în sud-estul țării și la munte.
3
Bogdan Octavia, Niculescu Elena, 1999, Riscurile climatice din România, Academia
Română, Institutul de Geografie, Bucureşti
4
Amenajamentul silvic în vigoare - Studiu General - Ocolul Silvic Focşani
146
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
Astfel că, la finalul lunii octombrie, în Vrancea, temperatura medie lunară a

fost cuprinsă între 6-8 grade în zona extracarpatică, şi 4-8 în zona subcarpatică
şi carpatică, precipitaţiile medii lunare depăşind cantitatea de 80-100 mm.
Solul, prin caracteristicile sale (textură, structura, tipul de sol, volumul eda-
fic) reprezintă încă un factor hotărâtor în cazul doborâturilor cauzate de feno-
mene meteorologice (vânt, depuneri de gheață și zăpadă ).
În Vrancea, în urma observaţiilor comparative privind tipul de sol și densi-
tatea doborâturilor, s-a constatat că rupturi semnificative și doborâturi s-au în-
registrat în zonele cu sol superficial și scheletic, precum preluvosolul și eutri-
cambosolul scheletic, ceea ce denotă faptul că vegetația forestieră a întâmpinat
probleme de fixare și ancorare a aparatului radicelar în sol, dar și o slabă dez-
voltare din punctul de vedere a clasei de producție.
Frecvenţa doborâturilor. Cele mai frecvente doborâturi în masă se produc
datorită vântului, iar o viteză foarte mare a vântului suplimentată cu o supraîn-
cărcare a coroanelor arborilor cu chiciură sau zăpadă, determină, proporţional,
pagube pe măsură.
Fenomenul de interacţiune a ecosistemelor cu chiciură și zăpadă se produce
destul de des, dar ”la intensitate catastrofică se poate spune că se produce cu o
ciclicitate de 40-50 de ani”5, concluzia rezultând în urma unor cercetări mai ample
ale ICAS6, în special la arboretele cu vârsta de 15 - 20 ani, efectele fiind culcările
în masă în stadiile de nuieliş şi prăjiniş şi continuând apoi cu rupturi de trunchi şi
coroane la diferite nivele.
În Europa, unele dintre cele mai mari pagube s-au înregistrat în partea cen-tral-
vestică la sfârșitul anului 1999, a doua zi de Crăciun, atunci când Uraganul Lothar
a dezrădăcinat și rupt milioane de metri cubi de arbori, bătând cu o vite-ză de 200
km/h. Uraganul a pornit de pe coasta Atlanticului și a traversat Franța și Germania,
dar a afectat și statele vecine7: Franţa 144 milioane m3; Germania 30 milioane m3;
Elveţia 11,4 milioane m3; Suedia: 5,0 milioane m3; Austria: 0,4 milioane m3;
Ţările Baltice 0,6 milioane m3 masă lemnoasă.
Efecte negative datorate vitezei mari a vântului au fost resimţite şi în Ro-
mânia, semnificative din acest punct de vedere fiind doborâturile catastrofale din
noiembrie 1995, fiind calamitată o suprafaţă de peste 140.000 ha şi un vo-lum total
de circa 7,9 milioane m3 .8
În ultimele decenii, în ecosistemele montane sunt semnalate tot mai frec-
vent dezechilibre ecologice cu profunde implicaţii asupra productivităţii lor, a-
5
Haring, P, Iuga, M, Cercetări privind rupturile de zăpadă din arboretele de molid din
Munţii Maramureşului, în: Analele I. C. A. S., nr. 27 din 1967;
6
Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice;
7
Teușan A, 2002, Doborâturile de vânt, motiv de silvicultură de factură ecologică la
nivel european. Bucovina Forestieră 10(1-2): 55-58.
8
Idem
147
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
supra capacităţii de satisfacere eficientă a funcţiilor multiple atribuite. Trecerea

la o silvicultura raţională, pe baze ecologice, conservarea, protejarea şi dezvol-
tarea pe baze durabile a acestor ecosisteme complexe constituie în prezent una
dintre marile probleme ale silviculturii moderne.9
Până în 1993, o ierarhizare a pădurilor ţării pe judeţe, realizată într-un ra-
port de către Ichim, R. (1993), în ordinea cantităţilor (m3/an/ ha) de doborâturi
produse în 4 decenii, se arată că pe primul loc s-a situat Judeţul Suceava (2,6
m3/an/ ha), urmat în ordine descrescătoare de Neamţ şi Harghita cu câte 1,6
m3/an/ ha, apoi Vrancea (1,0 m3/an/ ha), Maramureş (10,9 m3/an/ ha), Mureş
şi Bistriţa cu câte 0,8 m3/an/ ha, Cluj şi Argeş cu 0,7 m3/an/ ha etc.10
Analiza spațială și cantitativă a arboretelor afectate, la nivel județean.
În perioada 11-13 octombrie 2015 s-au înregistrat pagube pe raza tuturor ocoa-
lelor silvice vrâncene, cu diferențieri cantitative în funcție de expoziția versanților,
altitudine, pantă sau agresivitatea factorului abiotic în condițiile locale analizate.
Astfel, conform datelor raportate de Garda Forestieră Focșani, în tabelul 1
se poate observa situaţia estimativă a pagubelor din fondul forestier național
produse de rupturi și doborâturi de arbori datorită fenomenelor meteorologice
înregistrate (căderi/depuneri de zăpadă și gheață).
Tabel 1: Repartiţia spaţială şi cantitativă a volumului de masă lemnoasă afectată pe
tipuri de proprietăţi
Sursa: Garda Forestieră, Focşani
nr. OCOLUL SILVIC Volum Proprietate Proprietate
crt estimat (m. c) publică, a statului privată
1. O. S. IRI SRL 6450 - 6450
O. S. EXPERIMENTAL
2. VIDRA 25729 13039 12690
3 O.S. OBȘTEA TULNICI 3220 - 3220
4 O.S. NĂRUJA 5350 - 5350
5 O.S. ZĂBALA NEREJU 5920 - 5920
6 O.S. PRIVAT CHIOJDENI 1270 - 1270
7 O.S. TULNICI 10300 - 10300
8 O.S. FOCȘANI 13610 13610 -
9 O.S. SOVEJA 1250 1250 -
TOTAL 73099 27899 45200
Astfel, în judeţ a fost afectat un volum estimat la valoarea de 73099 m3, atât
în suprafeţe publice ale statului, cât şi în suprafeţe private ale persoanelor fizice
sau juridice.
9
Ichim, R., 1990, Gospodărirea raţională pe baze ecologice a pădurilor de molid,
Editura CERES Bucureşti
10
Ichim, R., 1993, Stabilitatea pădurilor de molid din Bucovina, în Bucovina Forestieră,
Anul I, nr.1-2
148
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
Suprafețele cele mai afectate sunt situate în aria Măgura Odobești, la altitu-
dini de peste 700 m, aflate în administrația Ocolului Silvic Experimental Vidra
și Ocolul Silvic Focșani. Volumul afectat în aceste suprafețe depășește 22.000 m3.
Doborâturi şi rupturi de zăpadă în Măgura Odobești s-au mai produs și în
anul 2013, atunci fiind afectat un volum de aproximativ 2500 m3 datorită feno-
menului de zăpadă timpurie produs pe raza O. S. Focșani.
Studiu de caz: Măgura Odobești - arborete afectate de chiciură şi vânt,
un fenomen ciclic cu doborâturi pe suprafețe extinse
Suprafaţa studiată se află în administraţia Regiei Naţionale a Pădurilor prin
Direcția Silvică Vrancea, Ocolului Silvic Focșani, Unitatea de producție VI
Milcovel.
Din punct de vedere fizico-geografic, unitatea de producţie VI Milcovel este
situată în Subcarpaţii de Curbură - grupa dealurilor Vrancei, având ca unități
geomorfologice de detaliu versanți și văi caracteristice dealurilor mijlocii și
înalte, precum și zone montane în nord-vest,
Hidrologia este caracterizată de bazinul pârâului Milcovel, afluent de stân-
ga al Râului Milcov, pe raza comunelor Mera și Reghiu, Județul Vrancea. Pan-
ta terenului este în general moderată (71%) și ”repede” (18%), devenind ,,foar-
te repede” la obârşia pâraielor, sub culmile Măgurii Odobești, arealul cel mai
afectat de fenomenul studiat.
În ceea ce priveşte modul de gospodărire a pădurilor, în perioada 1948-
2009 managementul a îmbrăcat forme diferite în raport cu conceptele specifice
perioadelor respective și cu transformările socio-economice prin care a trecut
societatea românească. De la un deceniu la altul s-a încercat îmbunătățirea
modului de gospodărire a pădurilor, aceasta determinând anumite intervenții în
viața arboretelor, ceea ce a generat diferite modificări în plan structural și
funcțional.
Analiza structurii arboretelor pe clase de vârstă, la nivelul unității de
producție, reflectă o puternică asimetrie de stânga, datorită modului de
gospodărire a pădurilor înainte de anul 1948, când s-au tăiat ras multe arborete
(în perioada 1900-1956, prin acțiunea SOVROM11-urilor), unele fiind împă-
durite în deceniile următoare, fapt pentru care cele mai multe suprafețe sunt
ocupate de arborete din clasele II-III de vârstă (arboretele în care s-au înregis-
11
Au fost societăţi mixte româno-sovietice înfiinţate în 1945 în urma unui acord între
România şi Uniunea Sovietică, semnat la Moscova pe 8 mai 1945, cu scopul oficial de a
gestiona recuperarea datoriilor României faţă de Uniunea Sovietică. Sovrom-urile au
funcţionat până în 1956, când au fost dizolvate și au reprezentat cea mai durabilă şi mai
rentabilă formă de exploatare de către URSS a bunurilor generale din România (Banu, Fl.,
2004)
149
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
trat cele mai ample pagube cauzate de rupturile și doborâturile de vânt, zăpadă
şi chiciură), aşa cum reiese şi din fig. 1.
Fig. 1. Variaţia arboretelor pe clase de vârstă, U.P. VI Milcovel

(sursa: Amenajament silvic în vigoare)
În conformitate cu Amenajamentul Silvic în vigoare, Eutricambosolul este
cel mai răspândit tip de sol în unitatea de producție (27% ), dominând subtipul
scheletic, caracterizat de un volum edafic mic datorită pantei mari a versanților
(peste 28o) și a materialului parental (fragmente de roci, bolovăniș, pietriș),
aflat la suprafață. Pe aceste soluri fenomenul a afectat arborii prin doborâturi în
masă, rupturile de trunchi având o frecvență redusă comparativ cu preluvoso-
lul, unde s-au înregistrat rupturi semnificative și doborâturi în zonele cu sol su-
perficial și scheletic (fig. 2). Se observă că tipul și subtipul de sol, pe care ve-
getau arboretele afectate nu fac parte din categoria celor optime, din punct de
vedere al stabilității și rezistenței arborilor.
Fig. 2: Volumul afectat estimat pe categorii de sol

(Sursa: date prelucrate din Amenajamentul silvic în vigoare, U.P. VI Milcovel ,
O. S. Focşani - suprafeţe afectate
La nivelul unităţii de producţie (tabel 2), altitudinea variază între 230 m
(u.a 146) și 980 m (u.a. 90 B, cea mai afectată suprafaţă de fenomenul studiat),
predominând valori cuprinse în intervalul 350 m - 750 m (tabel 3). În ceea ce
priveşte repartiţia altitudinală a arboretelor afectate, situaţia este prezentată în
150
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
tabelul 2, unde volumul maxim estimat al pagubelor a fost înregistrat la altitu-

dini de peste 700 m.
Tabel 2: Volum afectat estimat/ pe clase altitudinale și suprafață
Clase altitudinale ( m ) Volum estimat ( m3 ) Suprafață ( ha )
< 700 1480 193,90
701-800 1600 74,60
801-900 4810 105,10
> 900 3000 45,70
Total 10890 419,3
Sursa: Amenajamentul silvic în vigoare, U.P. VI Milcovel , O.S. Focșani
Tabel 3: Repartiția spațială și cantitativă a volumului afectat în Măgura Odobești
nr. crt. U. P. u. a. Suprafaţa Ocolul Silvic
Volum afectat
1 VI Milcovel 19 19,70 10 Focșani
2 VI Milcovel 76 A 21,10 100 Focșani
3 VI Milcovel 76 B 18,70 250 Focșani
4 VI Milcovel 86 A% 30,60 1100 Focșani
5 VI Milcovel 105 A% 37,80 500 Focșani
12 VI Milcovel 75 C 4,00 20 Focșani
Total 419,30 10890
Sursa: Date, din suprafețele afectate, raportate de O.S. Focșani în zona Măgura Odobești
Soluţii de refacere a suprafeţelor afectate. În majoritatea cazurilor, arborii
afectaţi au fost cumulaţi în suprafeţe compacte. Acolo unde efectul doborâturii
și rupturii a fost în masă, fiind pierdută sursa de regenerare naturală a tipului exis-
tent de pădure, astfel, ca soluție tehnică de regenerare este însămânţarea directă
cu jir și ghindă, dar și protejarea arborilor existenți ce pot produce sămânță. So-
151
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
luţia ar trebui să evite destabilizarea solului și a instalării abuzive a speciilor

nedorite.
Astfel, au fost întocmite comisii de evaluare la nivel judeţean formate din
personal specializat în vederea cuantificării pagubelor de natură economico-
ecologică, de restabilire a principalelor soluţii de gestionare, a aplicării unui
plan de management adecvat în vederea soluţionării problemei în timpul explo-
atării forestiere, a refacerii arboretelor în cauza prin alegerea soluțiilor tehnice
optime raportarea la fiecare tip de arboret afectat.
Punerea în valoare a lemnului rezultat, cât şi etapa de exploatare presupune
un risc deosebit pentru personalul silvic, reprezentat de factorii de mediu ce re-
prezintă un impediment în desfăşurarea în bune condiţii a activităţii sau chiar
constituirea forței majore în unele cazuri. Un alt risc îl reprezintă arborii afec-
tați, rupți sau doborâți, care reprezintă un adevărat pericol din punctul de vede-
re al sănătăţii şi siguranţei muncii.
Concluzii: Factorii abiotici în general şi fenomenele extreme, în special,
constituie factori perturbatori ai ecosistemelor forestiere cu efecte negative pe
plan ecologic, prin modificările structurale pe care le induc, dar si cu efecte pe
plan economic prin pierderile de valoare a volumului lemnos şi a perturbaţiilor
determinate în aplicarea coerentă a planurilor de management forestier sau prin
deprecierea calitativă a lemnului rezultat (doborâturi, aşchieri, rupturi şi alte
defecte).
Cele mai multe pagube s-au produs datorită vitezelor mari ale vântului sau ale
îngheţului timpuriu, pe fondul altor elemente pregătitoare ale condiţiilor fizico-
geografice, ce au condus la mari doborâturi de vânt în ecosisteme forestiere, cu
efecte negative însemnate.
Cel mai recent fenomen produs în Judeţul Vrancea și în alte câteva județe
din România a fost cel al ,,pădurii îngheţate” sau ,,pădurea de cristal”, un feno-
men destul de rar, dar nu inedit, care a produs pagube însemnate în perioada
11-13 octombrie, mai ales în unităţile de producţie de pe raza Ocolului Silvic
Focşani şi a Ocolului Silvic Experimental Vidra.
S-au estimat volumele afectate și, conform datelor raportate de către comi-
siile de evaluare, s-a constatat că, la nivelul unităţii de producţie U.P. VI Mil-
covel, pagubele cele mai mari s-au înregistrat în u. a 146, precum şi la 980 m al-
titudine în u.a. 90 B, cu un volum de 2500 m3, volum maxim estimat al pagubelor.
În majoritatea cazurilor, arborii afectaţi au fost cumulaţi în suprafeţe com-
pacte. Astfel, au fost întocmite comisii de evaluare la nivel judeţean formate
din personal specializat în vederea cuantificării pagubelor de natură economico-
ecologică, de restabilire a principalelor soluţii de gestionare, a aplicării unui
plan de management adecvat în vederea soluţionării problemei în timpul explo-
152
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
atării forestiere, a refacerii arboretelor în cauza prin alegerea soluțiilor tehnice

optime raportarea la fiecare tip de arboret afectat.
Bibliografie:
* * * Amenajamentul silvic în vigoare;
* * * Arhivele O. S. Focşani;
* * * Garda Forestieră Focşani;
* * * Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice;
Banu, Fl., 2004, Asalt asupra economiei României - De la Solagra la Sovrom
(1936 - 1956), Editura Nemira;
Bogdan Octavia, Niculescu Elena, 1999, Riscurile climatice din Romania,
Academia Romana, Institutul de Geografie, Bucureşti;
Haring, P, Iuga, M, Cercetări privind rupturile de zăpadă din arboretele de
molid din Munții Maramureşului, in Analele I.C.A.S., nr. 27 din 1967;
Ichim, R., 1990, Gospodărirea raţională pe baze ecologice a pădurilor de molid,
Editura C E R E S Bucureşti;
Ichim, R., 1993, Stabilitatea pădurilor de molid din Bucovina, în Bucovina
Forestieră, Anul I, nr. 1-2;
Măciucă, Anca, Tomescu, C., Dănilă G., ,,Aspecte ale dinamicii ecosiste-melor
forestiere în zonele afectate de doborâturi de vânt din nord-estul ţării”, în: Analele
Universităţii ,,Ştefan Cel Mare” Suceava, Secţiunea Silvicultură, Serie nouă - nr.
1/2006, p. 43;
Teușan A, 2002, Doborâturile de vânt, motiv de silvicultură de factură ecologică
la nivel european, în Bucovina Forestieră 10(1-2): 55-58
Galerie foto: (sursa O. S. Focşani, arborete afectate în U.P. VI Milcovel):
Foto 1
Arboret
afectat de
rupturi şi
doborâturi, u.
a. 90 B, U. P.
VI Milcovel,
O. S. Focşani
153
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
Foto 2
Depuneri de
gheaţă pe
ramurile
arborilor,
zona Măgu-
ra Odobeşti
Foto 3
Arboret afectat
de rupturi şi
doborâturi, u.
a. 90 B, U. P.
VI Milcovel,
O. S. Focşani
Foto 4 Arboret
afectat de rupturi
şi doborâturi, u.
a. 90 B, U. P. VI
Milcovel, O. S.
Focşani
154
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
RISIPA,
DE LA SIMION MEHEDINŢI ÎN PREZENT
Prof. univ. Alexandru CHISACOF
Universitatea POLITEHNICA, Bucureşti,
Departamentul de Termotehnică, Motoare,
Echipamente Termice şi Frigorifice
ABSTRACT. The energy production and consumption is followed by a huge
dissipation of raw materials and energies transferred to the environment. The paper
analysis the different type of efficiencies, related to electrical energy production using
the fossil fuels, in a thermal power plant, and in domestic consumption. This global
analysis shows that the raw energy related to the ore is lost in enormous quantity on
the entire chain production/use. The percentage of losses of around 90% is
unbelievable high, even with the new technologies used in the energy domain. These
losses represent a huge source of negative impact during the time on the environment.
The education of people, aim to bring conscience in the energy and raw material use,
is a national priority. Consequently, the anrthopic incidence on the environment
reduces.
Key words: de-growth, energy dissipation, effective efficiency, raw fuel.
REZUMAT. Producerea şi consumul de energie au ca urmare o risipă imensă de
energie şi de materii prime, care de fapt sunt transferate către mediu. Această lucrare
analizează diferitele tipuri de eficienţe legate de producerea de energie electrică în
centrale electrice care folosesc combustibili convenţionali fosili, precum şi acelea le-
gate de consum. Această analiză globală pune în evidenţă imensa pierdere de energie
primară, raportată la zăcământ, care însoţeşte producţia şi folosirea ei pe cale elec-
trică. Procentul de pierderi de circa 90% este unul foarte ridicat în ciuda noilor tehno-
logii de conversie energetică. Aceste pierderi sunt izvorul impactului negativ major a-
supra mediului în ansamblul sau. Astfel, conştientizare şi educarea populaţiei, indife-
rent de vârsta, constituie o prioritate naţională având ca scop reducerea poluării făcu-
tă mediului, de specia umană.
Cuvinte cheie: descreştere, risipa de energie, eficienţă efectivă, materii prime.
INTRODUCERE. Risipa constituie o utilizare nechibzuită a ideilor, resur-
selor materiale şi de energie, în varii forme, cu efect în deteriorarea continuă a
mediilor supuse acestei acţiuni. În sens larg, risipa este inclusă în disiparea
acestor resurse datorită pierderilor naturale şi activităţii antropice, ea fiind una
aditivă, condiţionată de evoluţia, în timp, a proceselor.
În opera savantului din Soveja - Vrancea, acest termen este întâlnit sub va-
riate formulări. Astfel, în ,,Dumineca Poporului” se menţionează „Banii
muncitorului pe mâna cheltuitorului“ ([1] vol. I p. XLV sau ,,cum batjocorim
155
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
pământul (idem, vol. II, p. 142), este vorba de tăieri de păduri „mai rău ca
sălbaticii” sau „Iată că a venit după risipă şi sărăcie. Lucrurile merg mai mult
târâş şi grăpiş. Noroc că a plouat astă vară şi avem ce mânca…”. Deci, tot
natura ne salvează, de aceea trebuie să o conservăm în deplinătatea potențialu-
lui ei. Mai departe savantul adăoga : „Să încetăm orice risipă, că dacă vom lua
seama sunt o mulţime de lucruri de care ne putem lipsi, iar banii ne vor rămâne
în pungă” şi despre cumpătare se accentuează ,,străbunii noştri spuneau
cumpătare, adică numărare, socoteală…” ([1] vol. II p 295-296).
În ceea ce priveşte disponibilul de energii, S. Mehedinţi punctează: „din atâ-
tea energii chaotice risipite zadarnic pe globul nostru: căldura atmosferei,
distribuită cu rânduială prin cuptorul Saharei şi alte cuptoare mai mici, dar
căldura apelor din ocean - calorifer fără parale -, din magnetismul teluric,
vânturile, apele în mişcare etc., etc. Săracă va mai părea mintea noastră, ur-
maşilor noştri!”. Se constată ca marele om de ştiinţă anticipează utilizarea re-
surselor regenerabile, cel puţin pe o lungă perioadă. Astfel, ceea ce se întâmplă
astăzi în politicile energetice europene cu precădere, prin direcţiile prioritare de
folosire a acestor energii, care au o poluare mult redusă faţa de energiile fosile
folosite în prezent pe scară largă atât la sistemele de transport cât şi la sistemele
statice de producere de energie.
Aceste repere constituie un ghid pentru prezenta lucrare, în care vor fi dez-
voltate aspecte legate de producere/consum de energie in scopuri casnice.
Legat de utilizarea resurselor de energie fosile, care exploatate în ritmul
actual previzibil epuizabile au apărut concepte noi privind dezvoltarea durabilă
şi descreşterea a cărui părinte poate fi declarat fără dubii Nicolae Georgescu
Roegen. Dacă dezvoltarea durabilă este introdusă la ONU în 1987 de raportul
Brundtland, ca fiind o serie de măsuri şi politici care să ducă la o dezvoltare
fără a afecta mediul şi socialul de a nu compromite capacitatea generaţiilor
viitoare de a asigura propriile lor nevoi, Nicolae Georgescu Roegen introduce
încă din 1971, riguros, noţiunea de descreştere ca fiind o manieră de evoluţie
economică şi socială care să păstreze capacitatea produselor Terrei cel puţin la
nivelul existent la data de referinţă din anul precizat.
RISIPA-DISIPAREA ACTUALĂ. O analiză aplicată sistemelor econo-
mice, ar conduce la ideea că disiparea ar fi o evacuare în mediu a energiilor şi
materiilor nefolosite, ea fiind legată de eficienţa folosirii resurselor primare.
Trebuie menţionat că resursele primare sunt extrase actualmente, în imensa
cantitate masică şi capacitate energetică, din sursele terriere. Conversia lor,
pentru a realiza produse industriale şi energetice utilizate de specia umană cu
eficienţe de sub 20%, face ca poluarea mediului să capete valori de peste 80%
din fluxurile iniţiale. Astfel, ambientul este condamnat să primească aceste flu-
xuri neutilizate, care sunt, din păcate, încărcate de componenţi poluanţi. Pe
156
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
această bază orice proces natural şi antropic trebuie raportat la mediu şi la du-
rata epuizării efectelor produşilor poluanţi.
Constatăm astăzi o dependenţă dintre activitatea antropică şi poluarea
generată de ea, cu modificarea fenomenelor naturale. Mai pot fi separate cele
două?!
Interdependenţa cauză-efect natural este evidentă printr-o seamă de eveni-
mente, în special climatice, apărute în ultimii 20 ani, frecvenţa acestora în
perioada precizată fiind cea mai ridicată de când se fac observaţii meteo-
climatice.
Această degradare a fost enunţată de Georgescu Roegen prin al patrulea
principiu al termodinamicii, care afirma: „într-un sistem închis materia se degra-
dează irevocabil “ dintr-o formă disponibilă într-una nedisponibilă, ajungând la
o stare de „entropie maximă”.
Deci, recuperarea completă este imposibilă. Pe această bază se pune
problema şi a duratei poluării în mediul complex aer-ape-sol. Când va începe
diminuarea ei in aceste medii? Problema care se pune acum este că în ciuda
creșterii performanţelor tehnologiilor, fluxul de materii şi energii neutilizate
răspândit în mediu creşte prin acumularea lor în timp şi prin afectarea de arii
geografice din ce în ce mai mari (componenta spaţială a poluării).
PRODUCŢIE/CONSUM DE ENERGIE ŞI RISIPĂ POLUANTĂ. O aborda-
re a conversiei combustibilului de energie prin lanţul producţiei de energie/con-
sum şi efectele poluante va fi tratată în acest paragraf printr-o analiză de caz.
Analiza se bazează pe principiul I şi II al termodinamicii, denumite şi legi ale
naturii. Pe tot lanţul precizat s-au folosit eficienţele tehnologice specifice fiecă-
rui proces, raportările fiind făcute la energia primară folosită. Schema de con-
versie energetica raportată la sursa primara este prezentata pe fig. 1.
Se observă că pe parcursul extracţiei şi transportului materialului, combus-
tibilul de la depozitul natural la poarta centralei, se consuma varii forme de energie
şi sunt evacuate fluxuri de energii cărora le sunt asociate si fluxuri materiale,
ambele tipuri fiind poluante.
În această schemă se foloseşte noţiunea de energie nobilă pentru energia
electrică. Această noţiune s-a cristalizat pentru energia electrică, prin faptul că
ea este cea mai puţin poluantă, uşor de transportat şi distribuit şi poate fi folo-
sită aproape integral în procese multiple. Poluarea realizată la transportul şi
utilizarea ei este de natură electromagnetică.
157
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
Fig. 1 Schema de conversie a combustibilului/energie electrică raportată la sursa primară

În ceea ce priveşte pierderile prin transport şi utilizare la diverse aparate,
ele sunt de tip Foucault şi Joule [4,5]. Se completează această analiză prin fap-
tul că s-a ţinut seama de consumurile de materiale şi energie necesare reducerii
poluării prin diversele metode aplicate la echipamentele din modulele tehnolo-
gice precizate. În acest sens pe fig. 2 se arată un model de înşiruire a modulelor
principale precum şi de modul de raportare a eficienţelor.
Fig. 2 Schema modului de raportare a eficienţei pe module

La primele doua module s-a constatat faptul că eficienţa este raportată la e-
nergia primară de la resursa aferentă, denumit combustibil primar. Energia pro-
dusă pleacă la consumator prin reţele de transport şi distribuţie, dar din cauza
pierderilor nu se poate utiliza integral. Se observă că o reciclare a acesteia nu
se poate face decât parţial (fig. 1).
158
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
Evaluarea eficienţei globale la producţia de energie electrica se va prezenta

mai jos. De exemplu, pierdere de putere calorifică pentru un combustibil,
H p având puterea calorifica superioară Hi=20 000 kJ/kg, pentru un consum
de energie electrică în modulul I de 1kW/kg de combustibil, cu puteri mecanice
folosite pm=1,5 kW/kg şi pierderi de masă de combustibil
c p ,cb  0,05 kg/kg extras la mină, cu un randament electric net el ,net  0,8 ,
conduce la:
1 10  60 p  t  60
H p   m  c p,cb  H i 
el ,net   pp 0,4
1  10  60 1,5  15  60
  0,05  20000  6718 kJ/kg
0,8  0,32 0,4
în care s-a considerat un interval de timp de realizare a operaţiei de t =10 min

şi un randament de producere a energiei electrice la centrală de  pp =0,32.
Energia unitară efectivă obţinută din putere calorifica la sursa primară raportată
la frontiera centralei, rezultă:
H ef  H s  H lost  20 000  6718  13 282 kJ/kg
Căreia îi corespunde un randament pentru modulul de extracţie transport.
H 13 282
extr  ef   0,664
H s 20 000
În aceasta situaţie, randamentul efectiv de producere a puterii electrice
devine:
PP ,ef  extr  PP  0,664  0,32  0,212
O altă parte importantă a schemei prezentată pe fig. 2, o constituie modulul

de transport şi distribuţie a energiei electrice, de la limita centralei electrice la
utilizatorul final (consumatorul). Acest modul conţine transformatoare iniţiale
de ridicare de tensiune, linii de transport de înalta tensiune, transformatoare co-
borâtoare de tensiune, linii de distribuţie urbană şi locală de joasă tensiune, pâ-
nă la conexiunea de la consumatorul final. In acest modul pierderile de energie
electrică sunt subsumate randamentului electric de transport şi distribu-
ţie el ,TD , III , a cărui valoare se poate estima la 60% [5]. În această situaţie ran-
damentul efectiv de utilizare a energiei primare de către un echipament electric
al consumatorului, are expresia:
el ,ef  PP ,ef el ,net ,III  extr PP el ,TD ,III
159
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
Cu valorile date mai sus rezulta că acest randament are o valoare de:
el ,ef  0,664  0,32  0,6  0,127  12,7%
Este bine cunoscut faptul că un bec de iluminat clasic cu incandescenţă are
un randament de iluminat de circa el ,il  10%, restul de energie fiind de natura
termică transferată mediului intern sau extern. Rezultă ca randamentul efectiv
de iluminare, raportat la sursa primară, este:
ef ,il  el ,ef el ,il  0,127  0,1  0,0127  1,27%
Evident, actualele becuri de iluminat, denumite uzual economice, la aceeaşi
putere absorbită, emit un flux de lumina de circa 3-6 ori mai mare decât
becurile cu incandescenţă. În această situaţie randamentul efectiv de iluminare,
raportat la sursa primară, creşte corespunzător. O analiză a altor aparate elec-
tromenajere, de tip frigider, aparate de aer condiţionat etc., care au un randa-
ment al motorului electric în domeniul el ,EM  0,85  0,90 , conduc la un ran-
dament global de utilizare a energiei primare aferent:
 gl ,EM  el ,ef el , EM  0,127(0,85  0,9)  0,108  0,114
Deci, valori de cca. 11% prin raportare la energia primară. Exemplele care
pot folosi acest model pot continua, ele fiind adaptate cu precădere funcţie de
consumatorul final.
Elementele prezentate mai sus pot fi utilizate la identificare locului pierde-
rilor de energii, în varii forme, şi astfel se poate acţiona tehnic, iar cercetările
pot fi ghidate în scopul reducerii disipărilor energetice către mediu în punctele
de pe traseul descris.
CONCLUZII. Analiza globală prezentată mai sus, arată că energia primară
raportată la zăcământ, este pierdută în proporţie de aproape 90% pe lanţul ex-
tracţie-prelucrare-distribuţie.
Aceste pierderi se regăsesc în mediile pe care le traversează şi în final ele
contribuie la poluarea, prin diferite modalităţi, a mediului. Trebuie adăugat fap-
tul ca ele Din păcate efectele acestor pierderi sunt resimţite astăzi in mod real,
iar masurile de reducere a impactului lor asupra vieţii pe Terra se impun a fi
luate neîntârziat.
Trebuie subliniat ca actualele dezastre naturale sunt ca urmare a acumulării
in mediu a substanțelor si energiilor pierdute, care de fapt deversate in mediu.
Se constata ca echilibrul este rupt iar urmările sunt greu de imaginat.
Simion Mehedinţi menţionează în repetate rânduri necesitatea unei educaţii
morale şi material curate.
160
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
O măsură care se impune de îndată, este aceea de a conştientiza populaţia

umană, prin introducerea în media şi în programele de studii a noţiunilor de ri-
sipă, economie, şi eficienţă, precum şi a efectele lor, pentru orice proces care
are loc în viaţă şi în tehnologii. În acest sens exemplele concrete, adecvate, tre-
buie să însoţească în permanenţa aspectele teoretice prezentate la clasă.
BIBLIOGRAFIE:
1. Costică Neagu, Dumineca Poporului, repere monografice, vol. I, p.
LXIX, vol. II p. 142, Ed. Terra (2014);
2. S. Mehedinţi, Caiete II, pp. 264-265, editor Costică Neagu, Ed. Terra
(2015);
3. N. Georgescu Roegen, The Entropy Law and Economic Process, Har-
vard University Press, (1971, 1975, 1993);
4. A. Chisacof, L. Lipan, Energy dissipation on the chain of raw
materials-electro energetic system, Conferinţa Naţională de Termotehnica, 1-3
Iunie-Iaşi, NACOT (2015);
5. Albert, H., Mihăilescu, A. Pierderi de putere şi energie in reţelele
electrice. Editura Tehnică, Bucureşti, 1996;
6. S. Mehedinţi, Altă creştere, Şcoala muncii, Ed. Axia, Craiova (2006).
161
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
(urmare din numărul trecut)
NEGRILEŞTII VRANCEI - 430 (II)

(1585-2015)
Conf. dr. Costică NEAGU,
Focşani
Rezumat: Negrileştii Vrancei, unul din satele legendare ale ,,Bătrânei Vrance”, a
împlinit anul acesta 430 de ani de la atestarea documentară. Vârsta adevărată a sa-
tului este mult mai mare, deoarece la 3 mai 1585 de când datează documentul, satul
avea biserică şi preot (popa Ion), care semnează actul respectiv.
În timp, Satul Negrileşti s-a dezvoltat permanent.
Cuvinte-cheie: catagrafie, proces, drepturi, arhive, răzeş, sătean, oier, vornic, bi-
serică, preot, păstor, poreclă, botei de oi, nuntă, horă.
Abstract: Negrilestii Vrancei, one of the legendary village of the ,,Old Vrance”,
this year celebrates 430 years from its official mention. The village’s true age is signi-
ficantly older, because on May 3rd, 1585 the village has already church and priest
(priest Ion), who actually signs the document.
Meanwhile, Negrilesti continuously developed.
Keywords: census, process, rights, archives, freeman, villager, shepherd, mayor,
church, priest, nickname, flock of sheep, wedding, Romanian traditional dance.
1). Evoluţie socială şi culturală. După ce am văzut ,,actul de naştere” al
multisecularei aşezări vrâncene, despre care legenda spune că poartă numele u-
nuia dintre feciorii Mătuşii Tudora Vrăncioaia - Negrilă sau Negrea, să urmă-
rim firul istoriei şi oamenii care i-au marcat viaţa şi destinul.
Deşi nu avem prea multe documente amănunţite despre contribuţia şi
comportamentul negrileştenilor în cadrul Moşiei Vrancei, putem conchide că ei
au jucat un rol activ în Marele Sfat al Vrancei, o primă dovadă fiind faptul că
unul dintre vechilii Vrancei a fost Constandin Taftă din Negileşti, cel care
împreună cu Popa Şerban Bălan din Năruja şi Toader Ţârde din Păuleşti, au
apărat timp de 13 ani (1801-1814) drepturile vrâncenilor în ,,Procesul ieşirii
din boieresc”, purtat împotriva boierului Iordache Ruset Roznovanu, cel care a
năzuit, împreună cu domnitorii Constantin Ipsilanti şi Alexandru Moruz, la
moşia vrâncenilor ,,dată” de Ştefan Vodă.
După acele timpuri epopeice în care Vrancea întreagă a sărit ca unul, să-şi
apere ocina strămoşească, viaţa negrileştenilor a curs ca a tuturor vrâncenilor.
Populaţia Negrileştiului a avut, în timp, o evoluţie ascendentă. Primele
date le găsim în catagrafiile scoase la iveală de istoricii Ion Ionaşcu şi C. C.
Giurescu, din arhivele moscovite: anul 1774/ locuitori 238…; 1977/ locuitori
162
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
2355. Din 1977, de când a început declinul, Negrileştiul ,,moare” încet-încet.

Din 1773 de locuitori, 505 sunt peste 65 de ani, 940 locuitori sunt între 20-65
de ani şi doar 308 sunt între zero şi 20 de ani.
Negrileştenii sunt oameni foarte activi, chiar hapsâni la muncă. Prin anii
70-80, odată cu apariţia ,,mandatariatului”, negrileştenii, foarte buni oieri, s-au
răspândit prin multe judeţe ale ţării: Covasna, Harghita, Braşov, Mureş, Sibiu,
dar şi în Galaţi, Tulcea, Constanţa etc. Luând mari turme, de oi, în admi-
nistrare, de la CAP-uri şi IAS-uri, au acumulat însemnate venituri materiale,
construindu-şi case frumoase, cumpărându-şi autoturisme făcându-şi, ei înşişi,
mari turme de oi. Cu toată această mobilitate a populaţiei actuale, interesant
este faptul că negrileştenii nu se înstrăinează de sat, nu migrează definitiv, în
alte zone. Aici îşi construiesc locuinţe, aici îşi aduc venitul, aici îşi întemeiază
familia.
● Numele lor reflectă profesia, locul, etnia, firea omului, nemaivorbind de
porecle, unele adevărate metafore. În acest sens, credem că putem descifra,
prin antroponimie, câte ceva din istoria acestei aşezări: mişcarea populaţiei
(Ungureanu, Ardeleanu); ocupaţiile (Dascălu, Ciocan, Popa, Ciobanu, Moca-
nu); înălţimea (Lungu); etnia (Grecu, Rusu, Turcu, Ungureanu); starea socială
(Văduva); gradul de rudenie (Bratu - frate) etc.
● Ocupaţiile principale ale sătenilor sunt agricultura, creşterea animalelor
şi prelucrarea lemnului. În privinţa muncilor din gospodărie, putem spune că
nu există o diviziune bine stabilită între muncile bărbaţilor şi ale femeilor. Iar-
na: ţesutul şi torsul, care sunt pe cale de dispariţie; vara: cultivatul porumbului,
co-situl, muncă specific bărbătească. Femeile participă la toate muncile câmpu-
lui: seamănă, ară, prăşesc, culeg şi curăţă porumbul, încarcă, descarcă, duc la
moară, uneori în spate sau în cărucior, morile fiind în sat.
Se mai plătesc muncile calificate: dulgheria, zidăria, ridicatul caselor, şin-
drilitul, învelitul caselor cu tablă etc.
● Alimentaţia poartă amprenta locului, a tradiţiei, dar şi a modernităţii:
veşnica mămăligă vârtoasă este concurată de pâine; produsele din lapte - brân-
za frământată şi ,,bătută” la putină, la burduf sau la băşica de porc; urda, tele-
meaua şi ,,caşul sărat”, laptele proaspăt sau ,,prins”, acru, laptele ,,bătut” la pu-
tinei, din care s-a ales untul. Se mai consumă carne de oaie, în special vara şi
toamna când se face vestita pastramă de Negrileşti.
● Marile praguri - botezul, cununia, înmormântarea - ale trecerii omului
prin lumea aceasta constituie momente de mare importanţă în viaţa comunităţii.
Chiar dacă au apărut unele ,,modernităţi”, în linii mari, obiceiurile au rămas
aceleaşi de veacuri.
Negrileştiul s-a integrat, în privinţa organizării administrative, spaţiului
vrâncean. Aşa cum în documentul din 1585 apare un preot, în anul 1751, la
163
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
întâlnirea de la Bârseşti a Sfatului cel Mare al Vrancei, Negrileştiul este repre-

zentat, printre alţii, de ,,Ioan nemesnicul”, primul conducător de sat nomina-
lizat într-un document vrâncean. Nemesnicul era un conducător al satului, care
se îngrijea de strângerea obligaţiilor faţă de Vornicia Vrancei, ,,Neguţătorul
Vrancei” fiind o primă formă de viaţă economică, generată de condiţiile spe-
cifice ale Vrancei.
E de presupus că nemesnicul se ocupa de tranzacţiile din sat şi asigura
ordinea în localitate. În timp, conducătorul satului s-a numit vătaf, vornic, iar
mai târziu primar.
Primarii din Vrancea, la fel ca şi ciobanii, se alegeau dintre oamenii cins-
tiţi, pentru că nu puteai să dai oile pe mâna unor neisprăviţi, la fel şi treburile
satului. Toţi primarii din Negrileşti au fost gospodari localnici, până în anii
1952-1968 când comuniştii au impus doi primari nelocalnici: Gh. Teodorescu
şi Toader Cucu.
Pe lângă această imixtiune în treburile comunei, statul a mai provocat
acestei aşezări multiseculare şi alte fracturi. Astfel, în anul 1968, odată cu noua
împărţire administrativ-teritoriale, Negrileştiul a fost arondat Comunei Bâr-
seşti. Faptul că atunci comasarea nu s-a făcut printr-un protocol în care să se
specifice tot inventarul mobil şi imobil, după reînfiiţarea Comunei Negrileşti,
au început o serie de litigii între cele două aşezări, care n-au fost rezolvate nici
până astăzi, lăsând pentru totdeauna, răni adânci în sufletul sătenilor celor două
aşezări, la fel şi între negrileşteni şi tulniceni.
Activitatea administrativă a Comunei Negrileşti, din perioada interbelică, a
fost marcată de două personalităţi locale: Ion Mehedinţi şi Ion D. Lechea, iar
perioada postbelică de Dumitru Dochioiu şi de prof. Ion Văsuianu, actualul
primar şi cel mai longeviv director de şcoală.
Negrileştenii au fost, din toate timpurile, buni creştini. Nu se ştie când şi-
au construit negrileştenii prima biserică şi nici unde va fi fost ea. Mulţi bătrâni
vorbesc de Călugăr, locul unde ar fi fost un schit cu o biserică mică de lemn.
Prima biserică despre care avem ştire (1729, cf. pr. Paroh Gherasim
Arhire), datează din secolul al XVIII-lea. Era o biserică din lemn, amplasată în
partea sudică a actualei biserici. Avea pereţii din bârne, placaţi cu scândură pe
dinăuntru şi pe dinafară. Biserica era acoperită cu şindrilă. Intrarea se făcea
prin partea de sud, deasupra intrării fiind şi o turlă în care se afla clopotul
bisericii. Prin osârdia satului şi a preotului Constantin Taftă (popa Cotârlea), în
1939 s-a construit o biserică impunătoare din cărămidă, supranumită atunci
,,catedrala Vrancei”
Organizarea administrativă a bisericii din Negrileşti a început ,,pe data de
5 aprilie, 1894 când a luat fiinţă Parohia Negrileşti, din Comuna Negrileşti”. La
fel ca şi în privinţa primarilor, constatăm că toţi preoţii care au slujit aici au
164
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
fost localnici până în 1931 când a venit pr. Arhire Gherasim care s-a căsătorit
cu Marioara Vasile C. Taftă, descendentă din celebra spiţă a vechilului
Constandin Taftă. După Arhire Gherasim au urmat trei preoţi veniţi,
nelocalnici: Traian Mazăre, Culiţă Enache şi Culiţă Ichim - preotul actual.
Negrileştenii au respectat din toate timpurile învăţătura de carte. Starea eco-
nomică precară i-a condus la gândul că şcoala este cea care ar trebui să-i scape
de sărăcie pe oameni:,,Cine are carte are patru ochi”.
Începuturile şcolii din Negrileşti se pierd în negura anilor. Prima şcoală din
Negrileşti a funcţionat în casele preotului Constantin Taftă (1866), fapt
confirmat documentar (cf. Ionel Budescu – Istoria învăţământului…) apoi a
funcţionat în spaţii închiriate, între care şi o sală din primărie. Coloana
dascălilor care au lucrat la Şcoala Negrileşti este destul de lungă, din care
spicuim doar câteva nume: Nicolae Bobeică, Neculai Jechianu, Ion Lăduncă,
Dumitru Filip, Lazăr Blăniţă, Neculae Popescu, Blăniţă Ancuţa, Ştefăniţă
Lechea, Ion Soare, Valeriu Anghel, Văsuian Ion, Galea Văsuian şi mulţi alţii.
După înfiinţarea învăţământului gimnazial şi preşcolar, numărul dascălilor s-a
mărit foarte mult, mai ales că populaţia şcolară ajunsese prin 1970 la peste 500
de elevi.
Specificul proprietăţii din Vrancea arhaică, a făcut ca în această regiune să
dăinuiască şi astăzi, aşa-numita proprietate obştească - obştile de moşneni -,
care au apărut după procesul cu boierul Iordache Ruset Roznovanul (1801-
1814). Urmare a cheltuielilor făcute, vrâncenii au purces la împărţirea munţilor
pe sate, în drepturi egale - ,,vrânceanul se naşte şi moare cu dreptul lui”. Atunci
s-a sfărâmat solidaritatea vrânceană, iar obştile săteşti au căzut pradă lăcomiei
vrâncene, ,,cozilor de topor” şi străinilor (1905-1945), care au crucificat codrul
vrâncean, producând cel mai mare dezastru ecologic - ,,Vrancea cheală”.
Satele vrâncene au primit suprafeţe de munţi după contribuţia la Proces.
Negrileştiul fiind un sat mare a primit Muntele Păişele 4000 ha şi Roşchila -
Roşchilele 1000 ha. Pe aceste 2 suprafeţe, s-au înfiinţat 2 obşti (Păişele – 1914
şi Roşchila/ Roşchilele!!??). Nu se ştie când s-a înfiinţat Obşea Roşchila. De
altfel, în 1945 Ion Pricop, preşedintele Obştei Roşchila, arată că Obştea nu mai
are activitate din 1942 până în 1945, propunând alocarea sumei de 10.000 lei
din fondul Obştei Păişele, pentru hotărnicirea cu satele vecine şi cu sătenii.
În 1945, cele două obşti s-au contopit, dar problema delimitării Obştei
Roşchila de satele vecine şi de săteni, a rămas, riscându-se azi un scandal
imens şi o fracturare a comunităţii. Reconstituirea Obştiei Roşchila nu mai e
posibilă fără o ,,tulburare în posesie” a celor care au proprietăţi pe teritoriul
fostei Obştii Roşchila.
Să revenim la vechea solidaritatea vrânceană, să vedem ce ne uneşte, nu ce
ne desparte şi să rostim împreună cu Dumitru Pricop: El, satul meu, cu
165
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
umbrele furate/ de cine ştie care Lerui-Ler/ va dăinui întru eternitate/ prin
patima statornică de ger (…)
***
2). Tradiţii, prezent şi… viitor. După ce am văzut evoluţia socială a
Negrileştiului, să urmărim ce au făcut oamenii locului în aceşti 430 de ani de
când se ştiu pe acest meleag.
Cultura negrileşteană poartă amprenta ocupaţiei de bază - păstoritul -, dar
şi amprenta caracteristicilor fundamentale a Vrancei Arhaice: spiritul de inde-
pendenţă, dat de specificul ,,bătrânei Vrance”, semnalat de Dimitrie Cantenir -
,,republică independentă” şi de Mihail Sadoveanu - ,,Cetatea de piatră a Mol-
dovei”.
Civilizaţia - ,,tehnica materială” a negrileştenilor derivă din resursele na-
turale (lemn, piatră, păşune, apă, fructe de pădure, creşterea vitelor), în jurul
cărora s-au cristalizat ocupaţiile şi meşteşugurile (păstoritul - transhumanţa
internă, arhitectura laică şi religioasă - toate acareturile erau din lemn, bisericile
şi schiturile; ocupaţiile casnice - prelucratul lânii, îmbrăcămintea, hrana etc.
Cultura - ,,produsele sufleteşti” – ilustrează, cum nu se poate mai bine şi
mai sugestiv, spiritul negrileşteanului. Sufletul său răsare din limbajul său (re-
gionalisme), din numele de locuri (în Călugăr, Dealul Babei, Tălmaci, Arşiţa,
De alul Florii, Pârâul Mănăstirii, Tochile, Crăciuneasa etc.). Păstoritul a fost
la originea celor mai multe cuvinte prin care limba română şi-a dovedit valoa-
rea sa. Ion Diaconu a identificat cele mai multe din acestea în cercetările sale
folclorice dedicate Mioriţei: găleata, închegătoarea, cupa, chiagorniţa, stre-
curătoarea, acariţa, zăgâlna, tăujărul, urdariul, răvalul, răbojul, puiul, ţăn-
cuşa, caşul sărat, păpuşarul, jintiţa, janţul etc., etc.
În lucrarea sa, ,,Ţinutul Vrancei”, autorul identifică destui oameni din
Negârleşti/ Nigârleşti, aşa se pronunţa numele satului, care ,,chiar dacă au
ciobănit prin munţi ani de zile” şi nu ştiau carte, au învăţat ,,Nioriţa”, fie din
gurî, fie din fluir. Au fost oameni intervievaţi la mijlocul secolului trecut, dar
numele de familie dăinuie şi astăzi (Bahnî, Brânzoi, Taftî, Stelia, Mehedinţ,
Popa, Babiş, Moisî, Dochioiu, Lekia, Bratu, Ungurianu etc.) Unii dintre ei
recitau sau cântau Mioriţa cu mare exactitate aproape în întregime, alţii ştiau
,,o poezie cu numele Ştefane, Măria Ta”, adică ,,Doina” de Mihai Eminescu.
Creativitatea şi spiritul subţire al negrileştenilor, gluma sănătoasă, ironia şi
autoironia lor se vede în poreclele pe care le atribuie sau şi le atribuie. Acestea
sunt adevărate metafore, unele mai vechi (Baltag, Bodolan, Bulai, Fleancuş,
Drulea, Dubală, Hârjan, Hodoroabă, Groza, Jalbu, Hogea etc.), altele mai noi
(Oşanu, Tramvai, Parlament, Puşcuţă, Tănţăl, Ţăpoi etc.). Unele dintre aceste
supranume exprimă o atitudine a omului (Făcăleţ - drept, mândru), altele lipsa
166
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
de încredere (Geaba, Telerez, Fofercă), starea socială (Vădanu), ocupaţia

(Urdaş, Brânzoi, Briceag, Harcu, Scăfaru). Interesant e faptul că nici măcar
feţele bisericeşti nu au scăpat de asemenea ,,numiri” (Popa Cotârlea, Popa
Caval - admiraţie).
Cultura negrileştenilor se integrează în cultura Vrancei Istorice, dar are şi
foarte multe elemente specifice, elemente care pun în evidenţă originalitatea
lor. Nu e timpul nici locul unei expuneri mai largi, dar putem aminti: costumul
popular, armonia culorilor şi chiar croiala, dansul popular (Cine joacă la
mijloc/ Să-i dea Dumnezeu noroc; Sârba - purtatul ,,cozii”).
Ritualul nunţii are momente de maximă semnificaţie socială şi culturală:
,,Colocăşia”, ,,Hora mare” sau ,,Nuneasca”, ,,Iertăciunea” când tinerii îşi iau
dezlegarea de la părinţi şi se duc pe drumul lor.
Dansul popular sau hora satului se făcea, când populaţia satului era în
expansiune, la marile sărbători de peste an, în două locuri: hora de flăcăi, hora
de băieţi, iar în a treia zi de Paşti se făcea hora însurăţeilor.
Costumul popular este un alt element de cultură negrileşteană, care se
pierde încet-încet, datorită mai multor cauze: mişcările populaţiei, schimbarea
ocupaţiilor, migraţia la munci în străinătate şi nu în ultimul rând, tot mai multe
căsătorii exogene. Tocmai pentru conservarea costumului popular şi a tradiţii-
lor seculare, Asociaţia ,,Simion Mehedinţi” a propus înfiinţarea Casei Memo-
riale ,,Dumitru Pricop”, exponentul cel mai de valoare al culturii vrâncene, şi a
unui Muzeu al satului prin care să se conserve cultura seculară a Negrileştiului.
Astăzi, după ce am ieşit ,,afară”, după ce am văzut cum preţuiesc alţii
cultura lor, tot mai multă lume se întoarce cu faţa către vechile tradiţii. Printr-o
iniţiativă de aproape 10 ani, a Primăriei Negrileşti şi a Centrului Cultural
Vrancea, la 21 mai se sărbătoreşte ,,boteitul oilor”.
Boteitul reprezentă debutul anului păstoral, când oile se dau la cioban şi
merg la păscut, la munte. Acest ciclu se încheie la 26 octombrie, când oile se
împart la proprietari.
Alături de acest obicei, în Negrileşti mai sunt şi alte tradiţii care ar trebui
puse în valoare de instituţiile de educaţie judeţene sau locale: şcoala, serviciul
cultural, organizaţiile nonguvernamentale, fiii cu dragoste de spaţiul natal.
Aceste tradiţii sunt: ,,Surăţia”, ,,Vălăritul”, ,,Jienii”, ,,Ceata”, ,,Scosul fe-
telor la horă” etc.
Dacă despre ,,Jieni” putem spune că această tradiţie a fost cultivată, de
şcoală şi de tinerii din sat, fiind legată de sărbătorile de iarnă, celelalte tradiţii
au fost uitate aproape în totalitate. Putem spune, fără teama de a greşi că
,,Scosul fetelor la horă” avea, la vrânceni, o semnificaţie socială, pragmatică şi
afectivă mai mare decât ,,Târgul de fete de pe Muntele Găina”.
167
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
Acolo se face un ,,târg” adevărat, cu cerere şi ofertă, urmând căsătoria, la

Negrileşti, ieşirea fetelor la horă semnifică faptul că ele sunt pregătite pentru
viaţa de gospodine - toate hainele de pe ele sunt făcute personal -, urmând apoi
o perioadă în care tinerii se cunosc şi se plac, părinţii fiind cei care evaluează
condiţiile pragmatice ale ,,înţelegerii”, dar numai după ce tinerii s-au cunoscut.
Chiar dacă acest obicei este ,,depăşit”, el ar trebui cultivat pentru că s-ar evita
unele neplăceri în ce priveşte căsătoria.
Aceste realizări s-au făcut prin contribuţia negrileştenilor ştiuţi sau neşti-
uţi. Cine va fi făcut primul tipar de caş, cine va fi făcut prima opincă, prima
glugă (unul dintre cele mai ingenioase articole de îmbrăcăminte) sau prima că-
maşă înflorată, cine va încondeiat primul ou de Paşti, după apariţia ouălor roşii
etc., nu se ştie. De ce au făcut moşii noşti aceste lucruri? Din două necesităţi:
una pragmatică şi una estetică. După nevoia de îmbrăcăminte a apărut nevoia
de a realiza ceva mai frumos, mai plăcut semenilor.
La o privire atentă, din lungul şir al celor care au trudit pe acest urcuş al ci-
vilizaţiei şi culturii se desprind într-o ordine strict cronologică: popa Ion ot Ne-
grileşti (1585), Ioan nemesnicul (1751), Constandin Taftă (1801-1814) şi conti-
nuă pe această scară cu meşterii populari pe care-i reţine istoria: Popa Caval
(pr. Nicu Taftă), Gheorghe Pavel, Tomiţă Avram, Ion St. Pricop, Dumitru Apostu,
zis Hogea etc.
Alături de aceştia, într-un pomelnic al negrileştenilor de seamă, la acest
văleat de 430 de ani pomenim pe următorii: N. Bobeică, învăţător - ne-a lăsat
prima monografie a satului (1904); Pr. Constantin Taftă - a tipărit anaforaua din
Procesul Rosnovanu (1906); Ion D. Neagu-Negrileşti, jurist; Ancuţa Blăniţă,
Vasile I. Bratu, Ştefan I. Lechea, Climent Danţiş, Nicu Mănăilă, Vasile N. Taf-
tă, cel mai mare specialist în ovine-caprine, membru de onoare al ASAS; Ni-
colae Taftă, profesor universitar; Dumitru Pricop - poetul Vrancei; pr. Nicolae
Păun; Costică Păun - profesor universitar; Costică Luca - dr. în agronomie şi
mai tinerii Ion Dochioiu, Dumitru Moisă - dr. în economie etc.
Şirul negrileştenilor care au dus numele satului în toată lumea este mult
mai mare, dar spaţiul nu ne permite să-i pomenim aici pe toţi.
În privinţa actualităţii şi a perspectivelor Negrileştiului, putem spune că la
acest ceas aniversar, satul se poate mândri cu unele realizări pe care le notăm în
trecere: aducţiune de apă, şcoală nouă, peste 3 km de drumuri interioare asfal-
tate, piaţă modernă de produse agricole şi… în perspectivă, sediu nou pentru
Primărie. Pe de altă parte, se observă o revigorare a activităţii Obştei de Moş-
neni. Bine ar fi ca aceste realizări să se bazeze pe activităţi productive, deoa-
rece există în sat mână de lucru care poate să prelucreze lemnul. Exploatarea şi
valorificarea lemnului brut nu aduce venituri reale satului.
168
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
Azi, facem un apel călduros către toţi negrileştenii să-şi întoarcă sufletul şi
către cultură. Dacă Dumnezeu a făcut ca pe acest meleag să se nască unul din
cei mai dăruiţi cu har oameni - Dumitru Pricop -, noi să fondăm aici un loc în
care să adunăm toată zestrea culturală pe care ne-au lăsat-o strămoşii, cei ştiuţi
şi neştiuţi, cei care vor veni, pentru a vedea toată lumea că ,,Nasc şi la Negri-
leşti oameni”! Să renaştem solidaritatea vrânceană de altădată şi să punem frâu
uitării şi dihoniei!
169
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
ÎNOTĂTORII DIN DEŞERT1

dr. Cristian LASCU,
senior editor National Geographic Romania
Résumé: Les recherches paléo-écologiques et archéologiques dès 15 dernièresa-

nnées effectuées dans le Plateau Gilf-el-Kebir du Désert Libian, à l’ouest de l’Egypte,
indique que cette partie du Sahara était plus de 3500 ans une région de savane, avec
des rivières et lacs, une biodiversité riche et des communautés humaines probablement
nombreuse. Une archive riche concernant un monde encore inconnu, maintenant
couvert avec des sables, la représente les centaines des grottes et roches dessinées par
les mystérieuxhabitants. Les données interdisciplinaires qui s’accumu-lent pourraient
soutenir l’hypothèse d’une migration par des raisons climatiques à grande échelle,
probablement la première et la plus grande de l’histoire de l’humanité.
Mots-clés: Gilf-el-Kebir, Wadi Sura, Cave of Swimmer, Tassili
Rezumat. Cercetări paleo-ecologice și arheologice efectuate în ultimii 15 ani în
Podişul Gilf-el-Kebir din Deșertul Libian, vestul Egiptului, indică faptul că această parte
din Sahara a fost timp de peste 3500 de ani o regiune de savană, cu râuri şi lacuri, cu o
biodiversitate bogată și comunități umane probabil numeroase. O arhivă bogată despre
o lume necunoscută încă, acoperită acum de nisipuri, o reprezintă sutele de grote şi
stânci desenate de misterioșii locuitori. Datele interdisciplinare care se acumulează ar
putea susţine ipoteza unei migraţii din motive climatice de mari proporţii, probabil
prima și cea mai mare din istoria umanității.
Cuvinte cheie: Gilf-el-Kebir, Wadi Sura, Cave of Swimmer, Tassili.
Pe urmele Pacientului englez. Faptul că Sahara, cel mai întins deşert al lu-
mii, a traversat la debutul Neoliticului, cu cca. 10.000 de ani în urmă, un episod
climatic umed , nu este o noutate. Cercetări realizate în 1957 de către o echipă
franceză coordonată de Henry Lhote au pus în evidență în grotele din Tassili,
podișul Hoggar din sudul Algeriei numeroase desene și picturi reprezentând
scene cu vânători, dansatori, păstori mânând cirezi de bivoli, toate indicând condi-
ţii climatice complet diferite de cele de azi. Aceste descoperiri au fost prezentate
în numeroase lucrări. Cartea Frescele din Tassili de H. Lhote a fost tradusă şi
în România.
Notă. Comunicarea de faţă a fost prezentată la Cercul Pedagogic al profesorilor de geo-

grafie, desfăşurat la I. S. J. Vrancea (27 nov. 2015), când a fost lansată în premieră, ipoteza
,,celei mai mari migraţii din istoria omenirii”, care a pornit din nordul Europei, în perioada
Glaciaţiunii, şi s-a terminat în valea Nilului.
170
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
De o notorietate mult mai modestă s-a bucurat însă o descoperire făcută în

anul 1933, la o distanţă de peste 1500 km spre est, de către contele Laszlo Al-
masi. Explorator, geograf şi aventurier, el însoţea o expediţie arheologică când
a găsit o grotă bogată în desene neolitice. Prezenţa unor siluete umane cabrate
în poziţie orizontală, l-a determinat să boteze cavitatea Peştera Înotătorilor.
Denumirea conține însă și prezumția că pe acele timpuri Podișul Gilf-el-Kebir,
astăzi poate cea mai aridă zonă de pe glob, avea lacuri și râuri mari. Gradul de
izolare, asprimea climei şi instabilitatea politică au făcut ca zona să nu fie
cercetată de arheologi timp de câteva decenii. În mod paradoxal, peştera a fost
adusă în actualitate nu de vreun demers academic ci de studiourile de la Holly-
wood. Filmul artistic Pacientul englez, îl are ca personaj central pe Laszlo Al-
masy. Peştera sa are şi ea un rol în dramă. Cele 9 premii Oscar care au răsplătit
filmul în 2009 au reprezentat un bun capital de marketing pentru turismul ştiinţific
şi de aventură egipteană. S-au organizat expediţii spre Podişul Gilf-el-Kebir, la
care au participat şi cercetători. Numai astfel sute de noi situri de interes arheo-
logic au ieşit la iveală. Cel mai important sit a fost găsit în 2002 de doi arhe-
ologi amatori italieni şi este o grota denumită Peştera Fiarelor, ce conţine
8000 de diferite siluete de oameni şi de animale.
Podişul Gilf-el-Kebir, un muzeu de geomorfologie. În primăvara anului
2014 am avut şansa de a participa la o expediţie de documentare la Peştera
Înotătorilor şi Peştera Fiarelor. În realitate am văzut mult mai mult. Pe traseul
de peste 1500 de kilometri am străbătut o surprinzătoare varietate geologică şi
de tipuri de relief. După ce în primele două zile am traversat Marea de Nisip am a-
juns la Podişul Gilf-el-Kebir, ce are o suprafaţă de 10.000 km pătraţi şi se înal-
ţă uneori la peste 1000 de metri deasupra întinderii plate de nisip. E format din
roci dure şi foarte vechi. Am traversat vechi canioane de origine tectonică, des-
chise în masive de gresii şi microconglomerate cuarțitice dure, de vârstă ordo-
viciană. Există şi vechi aparate vulcanice, parţial erodate, şi o largă varietate de
andezite, piroclastite, bazalte.
Peisajul petrografic este puternic marcat de procese clastice care au gene-
rat acumulări de stânci cu muchii tăioase, litoclaze de zeci de metri lungime, relief
ruiniform. Relieful mecano-clastic este completat de cel de eroziune eoliană.
Acesta este mai pregnant acolo unde vânturile purtătoare de nisipuri cuarţoase
nu au întâlnit obstacole importante, pe culmile din zona somitală a podişului, în
zonele unde stâncăriile se ridică direct din deşert şi expuse, în versanţii văilor
seci (wadi) care au acţionat ca un fel de coridoare cu efect de amplificare.
În cadrul reliefului eolian mi-au atras în mod special atenţia trei tipuri de forme:
-Taffony, alveole specifice acestui tip de modelare, pe care le-am întâlnit
într-o mare varietate de tipuri şi dimensiuni (foto).
171
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
- Piramide de eroziune eoliană. Aceste sunt prezente cu miile, au dimensiuni

de zeci dar şi sute de metri înălţime, prezintă patru sau trei muchii şi o mare a-
semănare cu piramidele antropice, făcute de vechii egipteni. Unele piramide sunt
chiar în trepte, fiind rezultatul eroziunii diferenţiale a unor martori de eroziune
cu structură stratificată (foto).
-„Sfincși”, respectiv stânci izolate modelate de vânt cu frecvente sugestii
antropomorfe.
- Nişe, abriuri şi grote eoliene. Acestea au cea mai mare importanţă pentru
că ele găzduiesc majoritate desenelor şi picturilor preistorice.
- Pe cretele terțiare prezente pe mari întinderi în regiunea Deşertului Alb,
am identificat şi un relief carstic, inclusiv peşteri de dizolvare carstică, cu micro-
forme specifice, de asemenea desenate sau incizate de vechii locuitori ai Saharei.
Nu au lipsit nici alte surprize geologice. În câteva puncte am găsit ieşind
din nisip baghete subţiri din nisip vitrificat. E vorba de fulgurite, formate prin
topirea nisipului când fulgerele au lovit pustiul. Pot avea și peste 3 metri. Am vă-
zut şi adevărate grădini de rose du sable (trandafirii de nisip), precipitaţii su-
perficiale de gips cristalizat. Împreună cu un arheolog german, am avut şansa
de a găsi un fragment din meteoritul Kamil. Descoperit cu numai câţiva ani în
urmă, craterul acestuia este printre cele mai bine conservate din lume.
Mesajul grotelor pictate. Dacă frescele rupestre din Tassili puseseră deja
în evidență un trecut umed al Saharei, cele din Podișul Gilf-el-Kebir şi Deşertul
Libian au arătat nu numai amploarea fenomenului, dar permit urmărirea dinamicii
sale şi reconstituirea vieţii comunităţilor umane care au înflorit în savanele ace-
lor timpuri. Se poate observa cum după ce timp de peste 3000 de ani condiţiile
climatice au favorizat dezvoltarea unor aşezări umane, acestea s-au rărit treptat
și s-au deplasat spre est, alungate de o aridizare progresivă.
Recent, antropologii aduc o informaţie stranie. În ADN-ul egiptenilor ce tră-
iesc azi pe Valea Nilului există secvenţe comune cu populaţii Sami din nordul
Europei. Aceste extreme ar putea sugera un scenariu nou. Când ultima glacia-
ţiune pleistocenă a dus la coborârea calotei polare până în mijlocul Europei,
populaţiile de vânători din nord au fost nevoite să migreze spre regiuni mai ha-
bitabile. Unele au ajuns în regiunea Mediteranei, unde este cunoscută Cultura
Capsiană, de trecere spre neolitic. Iar de aici este plauzibil că au trecut pe la
Gibraltar în nordul Africii, unde au găsit vaste trenuri de vânătoare şi o Sahară
înfloritoare. Abia mai târziu, când alizeele şi-au schimbat sensul, o aridizare pro-
gresivă a împins treptat populaţiile spre răsărit. Fenomen de amploare şi de du-
rată. Urmele sale au rămas doar în Tassili şi la Gilf Kebir. Numeroase altele au
fost acoperite de dunele groase şi am putea spune că Sahara, un teritoriu mare
cât Europa, a fost un fel de Atlantidă, dar nu cea înghiţită de mare, ci de nisi-
puri, iar în final, în urmă cu 5000 de ani, vechii locuitori ai Saharei au ajuns la
172
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
Nil unde împreună cu populaţiile băştinaşe au întemeiat civilizaţia Egiptului

antic.
Ar fi vorba despre cea mai mare migraţie climatică din istorie.
Un scenariu spectaculos, pe care cercetările viitoare îl pot confirma sau nu.
Foto 1. Taffony
Foto 4. Peştera Fiarelor - ,,Leul fără cap”
Foto 3. Câmpuri de dune de nisip
Foto 2. Sfinx intr-un podiş de cretă
173
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
PERIPLU EUROPEAN1
Prof. dr Nicolae DAMIAN,
Director Şcoala Pufeşti, Vrancea,
Prof. Mariana BOGDAN,
Şcoala Pufeşti, Vrancea
Résumé. Cet article est’le résultat des stages de recherche, des applications
practiques des conferences où ont participé les auteurs. Nous avons souhaité la
création d’un article ressemblant à un récit, facile à lectures, mais qui a une base
scientififique. Ainsi, le résultat n’est pas seulement une recherche scientifique, mais
c’est beaucoup un produit de popularisation de l’ Europe. L’article n’aura pas une
fin, n’etant pas exhaustif par les informations qu’il nous a donnees, mais ’l aura une
continuité par les lieux visités et qui ne sont pas présentes ici. L’espace éditorial nous
a imposé une approche limite.
Începem periplul nostru prin Europa cu aplicaţia practică de la Congresul
Societăţii de Geografie desfăşurată la Timişoara, în primăvara anului 2014.
Prima oprire am făcut-o în oraşul Szeged, acolo unde pe străduţele întorto-
cheate am reuşit să ne rătăcim. Profesorul Vasile Surd, de la Universitatea din
Cluj-Napoca, îşi exprimă mirarea pentru ce s-a întâmplat:
- ,,Fraţilor, nu m-am rătăcit în New Delhi, în India şi m-am pierdut aici!’’
Ce-i drept, ,,Oraşul Soarelui’’ din Ungaria ne-a captivat, pe străzile sale
desfăşurându-se un fel de festival medieval. Continuăm traseul având ca ghid
pe unul dintre profesorii Facultăţii de Geografie de la renumita universitate din
acest oraş. Pentru masa de prânz s-a optat pentru o degustare de vinuri şi un gu-
laş la Crama Bodri. Totul a fost realizat din fonduri europene. La realizarea
cramei s-a folosit cărămidă veche din demolări ale unor case din zonă. Stăm la
masă alături de profesorii Rusu Eugen şi Viorel Paraschiv de la Universitatea
din Iaşi. Ne uităm la maghiari cât de mândri sunt pentru micile lor plantaţii de
viţă de vie. Noi am putea dezvolta turismul viticol, ţinând cont că plantaţiile
noastre sunt mult mai mari, că avem beciuri din perioada Evului mediu.
1
Acest articol este rezultatul unor stagii de cercetare, a unor aplicaţii practice de la confe-
rinţele unde au participat autorii. Ne-am dorit să creăm un articol ca o naraţiune, uşor de lec-
turat, dar care să fie fundamentat ştiinţific. Aşadar, rezultatul nu este o cercetare ştiinţifică dar,
într-o mare măsură este un produs de popularizare a Europei. Articolul este departe de a avea o
finalitate, nefiind exhaustiv prin informaţiile ce le oferă dar, care va avea o continuare şi prin
alte locuri care au fost vizitate şi nu le-am prezentat aici. Spaţiul editorial a impus o astfel de
abordare limitată.
174
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
Un bun exemplu de bună practică l-am trăit la Conferinţa S. G. R., din

2015, desfăşurată la Craiova. Una dintre aplicaţiile practice a constat într-o vi-
zită la Segarcea. Deşi gândul ne duce la plantaţiile de viţă de vie pe nisip, vizita
noastră a fost la Domeniile Coroanei. Şi aici s-au folosit fonduri europene. Vi-
zita în cramă, vinul la pompă (?!!!), degustarea cu brânzeturi şi vinuri, cister-
nele imense din inox, totul a rămas în mintea noastră ca ceva impresionant, ca
un lucru de care putem fi mândri.
Seara dormim în zona Lacului Balaton la o tabără de copii. Impresionaţi de
cele văzute, câteva rânduri şi fotografii publicate în presa locală, ar putea fi un
exemplu, în timp ce taberele noastre au fost distruse. Lacul Balaton, de origine
tectonică, este considerat de către maghiari ca fiind marea lor interioară, având
o suprafaţă de 600 km p. şi fiind situat la 100 km de capitala Budapesta, unde
vom ajunge mâine.
Ne trezim dimineaţa şi plecăm pentru observaţii la Peninsula Tihany. Bem
o cafea oferită de colegul nostru din Iaşi, Viorel Paraschiv, în timp ce admirăm
o casă îmbrăcată în paprika. Ajungem şi la Budapesta, unde asistăm la schim-
barea gărzii şi vizităm cetatea Buda, partea veche a oraşului. De aici avem o
privelişte spre Palatul Parlamentului, însă privirea ne este atrasă de Dunărea şi
vestitul său ,,Pod cu Lei’’ sau ,,Podul cu lanţuri’’. Este primul pod ce a făcut
legătura dintre Pesta (oraşul nou - în plan secund) şi Cetatea Buda. A fost inau-
gurat în 1849. A fost proiectat de inginerul englez William Tierney Clark şi
construit de Adam Clark (nicio legatura de rudenie între ei). Se spune că ingi-
nerul constructor s-a lăudat că va construi cel mai bun şi frumos pod de peste Du-
năre. A pierdut pariul, deoarece leii de la capătul podului nu au limbi în gură!
Continuăm periplul european şi ajungem în Paris. Nu puteam rata Turnul
Eiffel - construit pentru Expoziţia Universală din 1899. Considerat, la timpul
respectiv, a fi o monstruozitate de către parizieni, a devenit astăzi simbolul unei
naţiuni. Au contribuit cei două milioane de vizitatori din timpul Expoziţiei şi
faptul că în doar un an au fost recuperate mare parte din costurile de
construcţie, dar şi că a devenit indispensabil pentru telecomunicaţii (serviciul
transatlantic de radiotelefonie), pentru observaţii meteorologice.
Puţini ştiu că cele 15 mii de părţi metalice asamblate cu 2,5 milioane de
nituri, sunt cu oţel special din România (Reşiţa) şi mai puţin ştiu că tehnologia
de asamblare aparţine unui inginer român - Gheoghe Pănculescu. Pentru mult
timp de la ridicarea sa, cu cei 300 m înălţime, a fost cea mai înaltă construcţie
din lume. Prin montarea unei antene de televiziune şi telecomunicaţii atinge
319 m, iar în zilele fierbinţi se mai dilată cu 15 cm, dar la vânturi puternice se
balansează cu 12 cm.
În prezent este vizitat de 6 milioane de turişti. Are mai multe platforme de
observaţie, un muzeu, cafenea şi restaurant, la acestea ajungându-se pe trepte
175
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
sau cu ascensoare. În zilele senine se pot face observaţii până la 72 km distanţă.

Noaptea, la fiecare oră este luminat timp de 10 minute.
Un alt simbol al naţiunii franceze este Arcul de Triumf. A fost comandat
de către Napoleon în 1806, ca simbol al recunoaşterii victoriilor armatei sale -
Grand Armée, însă a fost terminat abia în 1836. Rămăşiţele marelui strateg
militar au trecut în 1840 spre locul de veşnică odihnă - Les Invalides. Arcul are
o înălţime de 50 m, iar scările din interior ne conduc spre un mic muzeu şi o
platformă de observaţie. Zilnic, în memoria tuturor ostaşilor ce au luptat pentru
Franţa este aprinsă o flacără.
Musée d’Orsay este unul dintre cele mai vloroase muzee de artă din Euro-
pa, iar noi nu îl puteam rata. Deja la intrare, mai mulţi turişti aşteptau deschi-
derea muzeului. Două persoane din România ne reperează că suntem din ace-
eaşi ţară şi ne spun cât de evident este că suntem turişti. Clădirea, a fost iniţial
construită ca hotel şi gară pentru Expoziţia Universală din 1900. Clădirea a mai
fost folosită ca poştă, loc pentru prizonierii de război, platou de filmare, iar în
anul 1960 a fost propusă pentru demolare...., dar a devenit muzeu în 1986. Co-
lecţia de artă are în patrimoniu nume celebre: Monet, Manet, Renoir, Whistler,
Cézanne, Van Gogh, Rodin.
Vizita noastră în Paris, prin intermediul acestui articol încă nu s-a încheiat
şi ar putea continua la Muzeul Luvru, în boemul cartier Montmartre şi la Bi-
serica Sacré Coeur sau Notre Dame, la Domul Invalizilor, în modernul cartier
La Défense. De ce nu şi o plimbare pe Senna cu celebrele bateaux-mouches ?
Revenim în ţară dar, călătoriile prin Europa anului 2015 nu s-au încheiat.
Congresul Societăţii de Geografie desfăşurat la Craiova, în viitoarea capita-
lă culturală europeană, ne oferă oportunitatea unei aplicaţii practice în Bulgaria
- la Vidin şi în Serbia, stabilind contacte cu unele comunităţi române de aici.
Oraşul Vidin, destul de cenuşiu şi prăfuit, salvează imaginea sa prin cetatea
,,babei Vida’’, singura cetate din Bulgaria conservată integral. Construcţia da-
tează din sec. al X-lea, mult timp a fost un post de control al turcilor pe Du-
nărea inferioară, fiind folosită şi ca închisoare sau depozit de armament. Intrăm
în Serbia şi ne cazăm la Hotel Serbja din Zajecar, iar a doua zi vizităm peştera
de la Zlot, amenajată pentru turism. Rămânem impresionaţi de exploatarea mi-
nereului de la Bor, utilajele folosite la această activitate industrială au devenit
obiecte de décor prin oraş: vagonete, ascensoare şi un uriaş camion. Este semn
că exploatarea minieră şi-a redus activitatea. Un alt obiectiv este şi Felix Ro-
muliana, aşezare romană, inclusă în patrimoniul UNESCO.
Sfârşitul lunii octombrie a venit cu implementarea proiectului european
,,Uniunea Europeană - prezent şi perspective’’. A fost o reconfirmarea a impli-
cării la nivel european a instituţiei noastre şcolare, de această dată fiind impli-
caţi şcolari. Pentru elevii acestei comunităţi rurale, a fost o experienţă deose-
176
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
bită, de la zborul cu avionul până la vizitarea instituţiei unde se iau cele mai
importante decizii pentru Europa.
Grupul, format din zece copii, viitori actori sociali ai ţării noastre şi de ce
nu ai Europei, au fost coordonaţi în acest proiect de cunoaşterea prezentului U-
niunii Europene şi a perspectivelor sale, de către prof. Mariana Bogdan şi prof.
Nicolae Damian. Reprezentanţii Şcolii Gimnaziale Pufeşti au dăruit deputatului
Mircea DIACONU, monografia şi revista şcolii, precum şi o plachetă având
inscripţionată următoarea aserţiune: ,,Este important ce le arătăm copiilor, nu
ce le spunem”, acestea fiind cuvintele cunoscutului actor cu referire la educa-
ţie. Prin acest proiect, am dorit să onorăm cei 150 de ani de învăţământ din co-
muna noastră, iar instituţia noastră a căpătat o dimensiune europeană. Sper, să
nu ne oprim aici, deoarece avem în plan şi alte proiecte asemănătoare de cola-
borare cu instituţii şcolare din Europa. Vizita în oraşul capitalei politicii Euro-
pei, s-a concentrat pe cunoaşterea elementelor definitorii ale Uniunii Europene,
elevii primind explicaţii despre instituţii, proiectele acestei construcţii politice,
fiind implicaţii şi în diverse jocuri educative.
Vizita în Europlanetarium, asupra sălii de şedinţe, la galeria steagurilor ţă-
rilor, vor rămâne în memoria copiilor. Cel mai emoţionant moment a fost însă,
fotografia elevilor îmbrăcaţi în costum naţional, cu renumitul actor Mircea Dia-
conu şi cu steagul României adus tocmai din Pufeşti. Nu în ultimul rând, copii
s-au bucurat de delicioasa ciocolată belgiană, de frumuseţea oraşului Bruxelles,
de muzeul instrumentelor muzicale. Ajunşi la Muzeul instrumentelor muzicale,
gândul nostru era la doamna noastră profesoară de educaţie muzicală, Balercă
Niculina. Am recunoscut aici instrumente muzicale din România dar şi o inte-
resantă scenetă a unui obicei tradiţional românesc - capra.
Ultima seară de şedere s-a încheiat cu o cină festivă, însă nu am putut rata
nici întâlnirea cu bebuşul simbol al Bruxellesului - Maneken Piss.
177

Milcovia Nr. 21

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Milcovia Nr. 21

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

MILCOVIA

Revistă regională de studii

Număr dedicat geografului N. Al. RĂDULESCU,

Conf. univ. dr. Costică NEAGU

Dintre ucenicii lui Titu Maiorescu, formaţi în ultimul deceniu al secolului

Menţinându-se pe linia marelui său înaintaş, atât în domeniul spiritual, cât

sale publicaţiuni şi prin atitudinea sa complet dezinteresată, dl Mehedinţi rămâ-

După părerea dlui Mehedinţi, această reformă trebuie realizată ,,începând cu

tul de violent şi în Moldova de sud, deoarece epicentru a fost în Ţara Bârsei, în

Fig. 1 – Efectele cutremurului din 1838 Schiţă de dr. G. Schüller

1893. La 16 ianuarie, 4 h., 20 m., a avut loc la Râmnicul Sărat, un cutremur

Fig. 2. Cutremurele de pământ din 1892, 1893 şi 1894

La 10 septembrie s-a produs un cutremur al cărui epicentru a fost la Dră-

1894. În acest an, au avut loc 5 cutremure locale: la 3 martie, la Gohor

1895. Remarcăm 4 cutremure locale: 10 martie, 4 h., în Bereşti (Covurlui),

În ziua de 15 iulie 9 h., 50 m., cutremurul a cuprins jud. Covurlui, Fălciu,

În jud. Putna, Covurlui, Tutova şi Ialomiţa, intensitatea a tins gr. IV sau V

Aria cutremurului a cuprins ţinutul de la E de Olt, toată Moldova şi Dobro-

La şapte iunie, 3 h., 58 m., au fost mai multe legănări de la SV la NE sau de

De altfel, comentariile hărţii care o întovărăşesc în articolul citat în notă, a-

atinge gradul X de intensitate, ci cel mult gradul VIII, comparând cu macro-

observaţii ştiinţifice seismologice. Izvoarele pe care le-a folosit seismologul au

Se vede din hartă că cele

Legendă: I, Falia Trotuşului; II, Falia Zăbala-Nămoloasa-Galaţi; III, Falia Şelă-

Şi în lungul acestei falii se produc cutremure (Chiojdeni, R.-Sărat, Corbu),

TÂRGUL DIN VIDRA - PUTNA1

Modul în care este aranjat târgul. Negustorii se instalează la târg în func-

Fig. 4 Vedere cu târgul (partea apuseană), comerţ cu obiecte din lemn,

Comune Legume Porumb Porumb Pepeni Struguri Total Distanţa % din

Ca și în cazul produselor forestiere, constatăm și aici că un număr mic de

La niciun alt târg de legume nu găsiţi un atât de bun loc de desfacere ca la

Fig. 5 Negociere la piaţa de animale (Foto: Victor Iliu)

Fig. 6 Piaţa animalelor (Foto: Victor Iliu)

Ferigi.................................................... contra sufocării.

Comune L P D Mer B Ma- Po P C Î P F C c M P T

Două dintre satele învecinate au participat la acest târg cu produse indus-

Fig. 8 Căruţe cu ceramică, albii, cofe (Foto: Victor Iliu)

Fig. 9 Căruţe cu oale, coveţi, găleţi (Foto: Victor Iliu)

Fig. 10 Negustori de lână spălată şi dărăcită (Foto: Victor Iliu)

Fig. 11 Femeile vând mătase de casă (Foto: Victor Iliu)

Un loc important este rezervat la târg, cabaretelor şi restaurantelor. Iată sta-

Negustorii. Comercianţii veniţi special la acest târg pentru a vinde produ-

Ion R. Bogdan din Păuleşti a adus 120 de scânduri şi nu a putut să le vândă

Fig. 21 Persoane cu dizabilităţi cerşind (Foto: Victor Iliu)

Negustorii de animale consideră târgul de anul acesta destul de bun pentru

Fig. 22 Fetiţă aşteptându-şi părinţii Fig.. 23 Un bătrân umblând prin târg

acasă nădăjduiesc mereu să vând marfa. Dacă nu aş fi vândut-o, nu aş fi avut

Fig. 24 Pe o terasă la târg (Foto: Victor Iliu)

Fig. 25 Fiecare sat se grupează pentru joc (Foto: Victor Iliu)

vândut surplusul de animale cu scopul de a realiza un câştig pentru a-şi ameliora

La rubrica ,,Motivul vânzării”, nu există răspunsuri la fiecare tranzacţie

În alt sat - Câmpurile, un mare proprietar - Cerkez a scos pământul la vân-

pânzeturile sunt scumpe şi se rup repede; trebuie potcoviţi boii; dacă ar fi să

Rezumat: Profesor de română cu o experiență deosebită în managementul șco-

În aceste condiţii, vacarmul stârnit de plasarea orei de religie într-o parte

singură în școli“ a conchis Radu Gologan, profesor de matematică la Univer-

poetului Florin Iaru, intitulat O victorie alarmantă, publicat în Adevărul din 11

Creștinismul, arhitectura Europei și învățăturile

Recomandărilor europene 2006/962/EC? Îl mai interesează pe elevul de azi mi-

ortodoxiei“ cerută apostolicește de episcopul Ioachim Giosanu în Creștinismul

Din Dicționarul explicativ ilustrat al limbii române, publicat de un grup de

Neabordând predarea religiei transdisciplinar, ci strict ortodox, copiii nu

Așa aud că în august 2013, cercetătorii americani de la NASA au observat

Religia se ocupă de dimensiunea invizibilă a omului în Univers, iar știința