Milcovia Nr. 24

MILCOVIA
Revistă regională de studii

Director fondator, N. Al. Rădulescu (1905-1989)
Focşani, seria a III-a, anul XIII,
nr. 24, ianuarie - iunie 2017
●
Număr dedicat împlinirii a 110 ani
de la Răscoala din 1907
EDITURA TERRA
FOCŞANI 2017
MILCOVIA
•
Director fondator N. Al. Rădulescu (1905-1989)
COLEGIUL DIRECTOR
†Acad. Valeriu D. COTEA

Prof. univ. dr. doc. Vasile N. TAFTĂ
Membru de onoare al Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice
Conf. univ. dr. Silviu COSTĂCHIE, Şerban DRAGOMIRESCU, Prof. univ.
dr. doc. Petre GÂŞTESCU; Prof. univ. dr. Gheorghiţă GEANĂ; Cercetător
ştiinţific princ. dr. Octavian MÂNDRUŢ; Prof. univ. dr. Alexandru
MELIAN; Prof. univ. dr. Nicolae MITROFAN; Prof. univ. dr. Gheorghe
STOICA; Prof. univ. dr. Gheorghe TOMŞA; Prof. Valeriu Anghel; Teolog
dr. Valentin Muscă.
COLEGIUL REDACŢIONAL
Conf. univ. dr. Costică NEAGU

Prof. dr. Nicolae DAMIAN
(coordonatori)
Prof. dr. Alexandra TĂTARU, secretar de redacţie
Cercet. şt. gr. II, dr. Sorin GEACU
Cercet. dr. CRISTIAN LASCU
Prof. dr. Răzvan SĂCRIERU
Prof. Ion Gr. CHERCIU
Arhivist Bogdan DOGARU
(redactori de rubrică)
(traduceri: prof. Mariana Bogdan)
Redacţia şi administraţia:
Asociaţia Personalului Didactic ,,Simion Mehedinţi” Focşani,
Strada Timotei Cipariu - Nr. 5 - Cod poştal 620004
Tel/fax: 0237620001; mobil: 0723276188
E-mail cneagu_negrilesti@yahoo.com
Foto copertă - C. Răduc
ISSN 1841 – 7272
MILCOVIA
•
Director fondator N. Al. Rădulescu (1905-1989)
EDITURA TERRA
FOCŞANI 2017
CUPRINSUL
Pag.
Alexandru Vlahuţă 1907 ………………………………………………………………… 5

Spiru C. Haret Chestia ţărănească ……………………………………………… 11
Costică Neagu Problema ţărănească la 1907 ………………………………… 53
Ion Gr. Cherciu ,,1907, din primăvară până-n toamnă” …………………. 74
Cezar Cherciu Mărturii legate de răscoala ţărănească din 1907 de pe
meleagurile Putnei şi Râmnicului Sărat …………………… 85
Florin Dîrdală 1907 în documentele Arhivelor Naţionale Vrancea ……… 89
Silviu Cristescu Un patriarh al artei plastice vrâncene – Leonard Slavu … 94
Bogdan-Constantin Cabinetul negru de la Societatea de Telefoane (1934) …
Dogaru ………………………………………………………………………… 99
Nicolae Damian Religia, element al diversităţii culturale în contextul
globalizării – studiu de caz …………………………………….. 107
Alexandru-Ionuţ Vârful lui Crai, o interpretare a toponimului din Munţii
Cruceru Tătaru ……………………………………………………………….. 112
FOCŞANI, Seria a III-a, anul XIII, * MILCOVIA
nr. 24, ianuarie-iunie 2017
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
- Revistă regională de studii
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
1907
Alexandru Vlahuţă
Résumé. Grȃce à cette poésie publiée dans la troisième série de la revue Milcovia
il est marqué un moment très important de l’histoire de notre peuple, il y a 110 ans. La
publication pour la première fois en mai, 1907 dans « La vie roumaine » a été un acte
de grand courage. Premièrement, il aurait dû être publié dans le magazine
« Conversations littéraires » dirigé par Simion Mehedinti.
La poésie «1907» est une attaque directe contre la monarchie qui sert les intérêts
des exploiteurs. La vie difficile du paysan, son inutilité, la dignité qui est détruite
forment des peintures impressionnantes de la vie de la campagne. Il est vrai que le
message transmis par la poésie a été utilisé par les communistes à des fins de
propagande, ce qui conduit à une certaine saturation de la poésie. Cela ne diminue pas
la force et le drame du message, ni la valeur esthétique de certaines images poétiques.
Minciuna stă cu regele la masă... limanul,

Doar asta-i cam de multișor De nu-ți sta-n mână bulgăre de
poveste: ceară.
De când sunt regi, de când
minciună este, Că tu sălbatici ai găsit aice,
Duc laolaltă cea mai bună casă. Sălbatici, și mișei, și proști de-a
rândul,
O, sunt atâtea de făcut, vezi bine, Ș-o sărăcie cum nu-ți dai cu
De-atâtea griji e-mpresurat un rege! gândul...
Atâtea-s de aflat! Și, se-nțelege, Dar faci un semn, și-ncep să se
Scutarul lui nu poate fi oricine. ridice
Ce țară fericită, maiestate!... Oștiri, cetăți, palate lume nouă,

Se lăfăiește gureșa Minciună. Izvoarele vieții se desfundă;
Că numai Dumnezeu te-a pus De pretutindeni bogății inundă;
cunună Și tu le-mparți cu mâinile-
De-nțelepciune și de bunătate amândouă.
Păstor acestui neam ce sta să piară, Azi la cuprinsul tău râvnește-o

Ce nici nu s-ar mai ști c-a fost, lume.
sărmanul, E-o veselie ș-un belșug în țară,
De nu-și afla sub schiptrul tău Că vin și guri flămânde de pe-afară.
5
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
Tot crugul sună de slăvitu-ți nume.

Privind în ochii regelui, străinul,
Ia uită-te, pământul ce-mbrăcat e... Cu brațele pe piept încrucișate,
Cresc flori pe unde calci, și râde Răspică vorba: Țara, maiestate,
firea. E-n durăt greu. Tu nu-i auzi
Tu-mparți norocul numai cu suspinul,
privirea.
Încai țăranii zburdă pe la sate!... Căci muzici cântă-n juru-ți. Și
slugarnici
Și-i place regelui. E lucru mare Adormitori, ca-n zid, te-
Cum farmecă pe regi Minciuna. mpresurară,
Drept e De nu mai poți vedea pe cei de-
Că ea, de mult, pe-a tronurilor afară,
trepte Pe bunii tăi supuși cei mulți și
A fost cea mai aleasă desfătare. harnici.
...............
Că n-ai cercat spre ei să-ți spinteci
Măria-ta, e un străin afară, cale
Cam trențăros, dar pare-un om de Să știi și-n țara ta ce suflet bate,
seamă, N-ai vrut decât spinări încovoiate
Și... Adevărul parc-a zis că-l Și guri deschise laudelor tale.
cheamă...
De unde-o fi... că nu-i de-aici din Că de-a fost om să-ți steie drept în
țară. față,
Ca pe-un vrăjmaș, l-ai depărtat de
Minciuna palidă-și topește glasul: tine.
O, nu-l primiți! Îl știu, e vestitorul Bătrânii pier. Dar oaste nouă vine,
De rău, ce face pe-atotștiutorul Și dureroase lucruri mai învață!
Și vede prăbușirea la tot pasul.
Părăzi, decor de teatru, luminații,
E cel ce împotriva ta conspiră. Tot ce pe vulg și pe copii înșală,
Invidia în inima lui geme Aceasta-i toată slava ta regală.
Și gura lui e plină de blesteme. Pe tristul gol din juru-ți decorații!
Tu nu poți auzi ce vorbe-nșiră...
Tu-n țara asta nu vezi decât raiul
Și totuși, zice regele, să vie! Ce-ai tăi ți-l ticluiesc într-o clipită:
Dovadă că chiar la palat Minciuna Ruină-i sub hârtia poleită,
Nu e biruitoare-ntotdeauna. Sub crăngi de brad trosnește
Fac și monarhii câte-o nebunie... putregaiul,
6
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
Dar tu ești fericit. Lingușitorii *

Înalță imnuri proslăvirii tale Trec anii. Și ce dulce-i amăgirea!
Și fac să n-auzi cântecul de jale Tu zeu ești printre regi! Mărire
ție!...
Cu care-și adorm foamea În jâlțu-i moale, tolănită, scrie
prășitorii. Cu pana ei de aur Lingușirea.
...............
Nu ți-ai iubit poporul, maiestate! De-abia se isprăvește-o sărbătoare,
Și-ncepe alta. Muzicile cântă...
Sau nu l-ai înțeles, și e totuna. Îmbracă-te-n podoabe, țară sfântă,
De sus și până jos s-a-ntins Să nu mai știe nimeni ce te doare!
Minciuna ................
Ea leagă și dezleagă-n țară toate.
Dar ce e, Doamne, vuietul acesta?
Iar ca să-ți dea o spumă de mărire, Ce-i hreamătul acesta care crește?
Ca pe-un copil te poartă și-ți arată Se zguduie pământul și mugește,
Sclipiri și flori... Afla-vei tu vrodată Ca marea, când o biciuie tempesta.
Cumplita vremilor destăinuire?...
Se-nalță flăcări, brațe desperate,
Și ce speranțe se puneau în tine, Spre ceru-ntunecat, pustiu și rece.
Ce vesel ți-a ieșit poporu-n cale, Năprasnic vântul nebuniei trece
Cu pâine și cu sare!... Osanale! Și spulberă noianul de păcate.
Mântuitorul lui credea că-i vine. În vaiete se prăbușește-o lume

Ce vesel ți-a ieșit poporu-n cale! Clădită pe minciuni. Dar ce mânie!
............... Cum șuieră cumplita vijelie!
Și ce credință trist-o să-i rămână; Sar frații între ei să se zugrume.
Că n-ai putut spre el întinde-o Uscata brazdă cere iarăși sânge.

mână, Femei cu părul despletit, nebune,
Și-asmut copiii la omor. Genune,
Din greaua platoș-a trufiei tale! Puhoi de ură ce zăgazu-și frânge!
.................. .........
C-acestea nu l-au deșteptat pe rege, Deschide ochii mari bătrânul rege
Și, tremurând, din jilțu-i se ridică.
Că Adevărul a fost dat afară Au cine liniștea lui scumpă-i strică?
Și slugile l-au îmbrâncit pe scară, Ș-al vremii rost el tot nu-l înțelege.
Firește, de la sine se-nțelege.
7
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
* * *
Numele lui Alexandru Vlahuţă este legat de Răscoala din 1907 prin
poezia-pamflet „1907” publicată în „Viaţa Românească” din luna mai 1907,
tipărirea ei fiind, la acel timp, un act de mare curaj.
Iată ce mărturiseşte Simion Mehedinţi, proaspătul director al Convorbirilor
literare despre această poezie. ,,Pe când mă duceam la Focşani pentru alegeri
(mai 1907), Vlahuţă mergea spre Iaşi. Mi-a spus că nu poate să scrie (îmi
promisese ceva pentru Convorbiri), că a intrat la Viaţa Românească, primeşte o
sumă fixă anuală, dar cu condiţia să nu mai scrie la nicio altă revistă. Tot atunci
mi-a zis că a trimis la Iaşi o poezie, care nu ştie dacă va fi pe gustul tuturor.
Poezia a apărut cu titlul ,,1907”. O straşnică execuţie a regelui Carol I.
L’independace roumaine, ziarul oficios al liberalilor, spune că e o bêtise
(prostie, fleac), asta pentru străini. Voinţa naţională o lua mai domol, veşnica
duplicitate liberală”1.
Pentru a înţelege mai bine această poezie trebuie să aruncăm o privire
asupra autorului care a scris „România pitorească”, prima geografie de suflet a
României.
Viaţa trudnică a ţăranului, zădărnicia acesteia, demnitatea călcată în
picioare formează tablouri impresionante ale vieţii de la ţară. În poezia
„Ananghie” poetul înfăţişează tabloul sumbru al vieţii celor oropsiţi în contrast
cu fuga după lux a bogaţilor: „Biruri noi! guvernul strigă,/ Iar ţăranul: „Mămă
ligă”/ Nu-s parale nu-s:/ Ce mai plănuiţi palate/ Şi oraşe ca-n Apus!/ Ştiţi voi
ce-i la sate?/ Lanurile-s părăsite,/ Nici imaş nu-i pentru vite,/ Apele-au secat./
Goi, flămânzi, copiii zbiară,/ Gospodarii au plecat/ În lume să ceară….”
Poezia „1907” este un atac direct la adresa monarhiei care slujeşte
interesele exploatatorilor. Poetul recurge la alegorie: „Minciuna stă cu regele la
masă/ Doar asta-i cam de multişor poveste:/ De când sunt regi, de când
minciună este,/ Duc laolaltă cea mai bună casă”, minciună care îi ascunde
acestuia situaţia reală din ţară: „… E lucru mare/ Cum farmecă pe regi
minciuna. Drept e/ Că ea, demult, pe-a tronurilor trepte/ A fost cea mai aleasă
desfătare”.
E drept că mesajul transmis de poezie a fost folosit de către comunişti în
scopuri propagandistice, acest lucru ducând la o oarecare saturaţie faţă de
poezie. Lucrul acesta nu scade cu nimic forţa şi dramatismul mesajului şi nici
valoarea estetică a unor imagini poetice: ,,Parăzi, decor de teatru, luminaţii,/
Tot ce pe vulg şi pe copii înşală,/ Aceasta-i toată faima ta regală./ Pe tristul gol
din juru-ţi - decoraţii”. Sub această poleială se resimt tensiunile care macină
1
S. Mehedinţi – Caiete, vol. I, 9 iulie 1907, p. 108.
8
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
societatea românească a timpului, o adevărată Apocalipsă ce va să vină: ,,Se

nalţă flăcări, braţe desperate,/ Spre ceru-ntunecat, pustiu şi rece./ (…) În vaete
se prăbuşeşte-o lume/ Clădită pe minciuni. Dar ce mânie!/ Cum şuieră cumplita
vijelie!/ Sar fraţii între ei să se sugrume”.
„Adevărul” încearcă să-l trezească pe rege din acest fals paradis pe care i-l
zugrăvesc dregătorii în frunte cu minciuna: „… Ţara, maiestate,/ E-n durăt
greu. Tu nu-i auzi suspinul,/ Căci muzici cântă-n juru-ţi (…)/ De nu mai poţi
vedea pe-afară/ Pe bunii tăi supuşi – cei mulţi şi harnici”.
Curtea petrece din sărbătoare în sărbătoare, „Linguşirea” scrie „cu pana ei
de aur” laude la adresa regelui, iar cei mulţi gem sub greutatea jugului ce-l duc.
Sărăcimea rupe zăgazurile acestei orânduiri: „Uscata brazdă cere iarăşi sânge,/
Femei cu părul despletit, nebune,/ Şi-asmut copiii la omor. Genune,/ Puhoi de
ură ce zăgazu-şi frânge!”
Bătrânul rege însă tot nu înţelege cauzele adevărate ale acestei revărsări de
ură pentru că nu cunoaşte realităţile din ţară sau pentru că nu a vrut să le
cunoască. Prin tonul pe care-l degajă, prin imaginile pe care le zugrăveşte, prin
mesajul pe care-l transmite poezia ,,1907” este o operă emblematică a
răscoalei.
9
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
10
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
11
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
CHESTIA ŢĂRĂNEASCĂ
Spiru C. Haret
Résumé. Dans les lignes suivantes, il est présenté un matériau publié en 1905, à
la suite des expériences acquises par Spiru Haret en tant que fonctionnaire ministériel.
Le thème est représenté par les problèmes de certaines catégories sociales
défavorisées, mais Spiru Haret propose également des solutions. Il semble que ces
solutions soient toujours valides aujourd'hui. Le rôle le plus important dans cette
transformation l’aurait et pourrait l’avoir aujourd'hui, les prêtres et les enseignants.
Atât în timpul cât am făcut parte din guvern, cât şi mai înainte, împre-
jurările m-au pus în poziţia de a cunoaşte de aproape o însemnată parte din
complexul de probleme, unele mai grele şi mai ameninţătoare decât altele, cari
constituie ceea ce se cheamă Chestia Ţărănească. Am putut să mă conving de
ce mare urgenţă este ca ea să iea primul loc în preocupările oamenilor noştri de
stat şi să se întreprindă rezolvarea ei în întregime, iar nu numai în parte şi prin
măsuri anodine.
O asemenea întreprindere ar fi destul de serioasă pentru ca toate partidele
politice să urmeze de comun acord o linie de purtare îndreptată spre acelaşi
scop. Din nenorocire, conservatorii sunt încă departe de a-şi da seama de
gravitatea situaţiunii şi de împrejurările în cari se află ţara şi cari nu mai
seamănă nici pe departe cu cele de acum o sută de ani.
Îndărătnicia cu care se opun ei la orice măsură mai însemnată care ar tinde
la luminarea păturii ţărăneşti, la înavuţirea ei şi la scoaterea ei de sub robia
celorlalte clase ale societăţii, groaza pe care o manifestează, cu mai mult sau
mai puţină sinceritate, ori de câte ori i se vorbeşte de introducerea ţărănimei ca
factor activ şi inteligent în viaţa noastră de stat, sunt dovezi că partidul
conservator, rămas în urmă şi în această privinţă, nu a ajuns încă a-şi da seama
de rostul actual al ţării, nici de natura şi gravitatea problemelor cari se impun.
Nu rămâne dar decât ca partidul liberal să-şi asume singur sarcina pe care
nu o poate împărţi cu alţii şi de înfiinţarea drumurilor de fer, prin înmulţirea şi
înlesnirea relaţiilor cu străinătatea, prin lărgirea terenurilor cultivate, şi în
timpurile din urmă, prin înfiinţarea unor adevărate trusturi de arendaşi străini,
au pus la ordinea zilei probleme cari acum câţiva ani nu erau cunoscute, şi a
căror amânare constituie un pericol din ce în ce mai mare.
Chestia fiind grea şi vastă, este sigur că întreg timpul de care va dispune
partidul liberal în viitoarea sa formaţiune, abia va fi de ajuns pentru a o îmbră-
ţişa pe cât va fi posibil în toată generalitatea ei. Pentru acest motiv, precum şi
12
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
pentru acela că, la guvern, greu poate cineva a avea timpul şi liniştea necesară
pentru a studia cum se cuvine o problemă aşa de vastă, şi că trebuie totul făcut
pentru a se câştiga timp, cred că chiar de acum partidul trebuie să înceapă a
studia lucrurile, pentru ca din prima zi a venirii sale la putere să-şi poată începe
punerea în practică a programului său.
Memoriul de faţă are de obiect, în prima linie de a sintetiza chestia pe cât
este posibil, iar în a doua de a propune soluţiuni. Valoarea acestor soluţiuni nu
este în cauză; conducătorii partidului vor vedea ce este de păstrat şi ce este de
lepădat din ele. Scopul lucrării este numai de a reuni şi clasifica datele proble-
mei şi de a pune o bază de discuţie.
În cele ce urmează, se vor vedea puse unele lângă altele, lucruri de o im-
portanţă destul de inegale. Cauza este că chestia ţărănească nu este o chestie
simplă şi nu se poate rezolva prin o formulă unică, din care să decurgă, ca
consecinţe, soluţiile tuturor dificultăţilor.
Din contra, clasa ţărănească are nevoi multiple, de însemnătate neegale,
dar din cari niciuna nu trebuie lăsată la o parte, căci toate se leagă între ele, şi
rezolvarea unora are influenţă asupra rezolvării celorlalte. De aceea am socotit
că se cuvine şi nu trec sub tăcere nimic din cele cari mi s-au părut că pot contri-
bui la rezolvarea dificultăţilor mari şi mici.
Fără îndoială, discuţiunea va mai da pe faţă multe lucruri cari trebuie
studiate şi cari mie îmi vor fi scăpat din vedere. Pe urmă în decursul timpului
se vor ivi greutăţi nouă, azi încă neexistente. Chestiunea ţărănească însă nu este
din acele cari să comporte soluţiuni nestrămutate. Va trebui ca soluţiunile ori
cari ar fi, să evolueze împreună cu chestiunea însăşi. Dar aceasta va fi grila
celor de după noi.
Ţăranii cer mereu pământ. Ei socotesc că dacă li se va da pământ cât de
mult, toate relele lor se vor lecui.
Aceasta nu este adevărat sau e adevărat numai în parte. Dovada este că cei
cari au fost împroprietăriţi la 1864, la 1879, se plâng ca şi ceilalţi. Pământurile
date la 1864 şi la 1879 s-au fracţionat peste măsură prin moştenire, altele s-au
arendat pe nimic la cămătari, pe câte 10 şi 15 ani, iar cei cari au pământul
întreg, însă se plâng de sărăcie, pentru că nu ştiu să scoată din el tot folosul ce
se cuvine. De altă parte, moşiile Statului au rămas foarte puţine, iar o nouă îm-
proprietărire ca cea de la 1864 nu mai este posibilă şi chiar dacă ar fi, nu ar
face decât să amâne doar greutăţile cu câţiva ani.
Cu pământul fertil ce are, România ar putea hrăni cu înlesnire o populaţie
de trei ori mai mare (comptând 4 hectare ca întinderea necesară pe întreţinerea
unei familii). Deocamdată, să căutăm să facem ca cel puţin populaţia ce avem
să trăiască bine şi mulţumită.
Pentru aceasta, mijloacele de întrebuinţat ar fi:
13
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
- de a se înlesni ţăranilor putinţa de a deveni proprietari;

- de a li se crea şi a li se înlesni putinţa de a fi arendaşi;
- de a fi puşi în poziţie să scoată un folos mai mare decât cel de astăzi din
pământurile ce vor cultiva, fie ca proprietari, fie ca arendaşi;
- de a li se asigura stăpânirea efectivă a pământului lor, făcându-se impo-
sibilă arendarea lui către cămătari sau alte chipuri de expropriere mai mult sau
mai puţin disimulată;
- să se ia măsuri pentru a se evita fracţionarea indefinită a proprietăţilor
ţărăneşti;
- a se lua măsuri ca ţăranii să fie scutiţi cât mai mult se va putea de
exploatarea mijlocitorilor de orice fel;
- ca ei să fie asiguraţi contra nenorocirilor mai mult sau mai puţin
periodice sau accidentale, ca seceta, grindina, focul, epidemiile, epizootiile;
- ca ei să fie apăraţi în mod sigur contra foametei;
- să se pună frâu alcoolizmului;
- să li se asigure o justiţie grabnică, comodă şi ieftină;
- să li se asigure o administraţiune bună şi onestă;
- să se răspândească la sate cultura intelectuală câtă este indispensabilă.
Să examinăm pe rând fiecare din aceste desiderate.
Înlesnirea pentru ţărani de a deveni proprietari
Ţăranii se împart în trei categorii:
Cei care n-au pământ deloc;
Cei cari au pământ pentru că au fost împroprietăriţi la 1864 sau la 1879 sau
ca veterani sau cari au putut cumpăra de la Stat ori de la particulari loturi mai
mult sau mai puţin mari.
Răzeşii şi moşnenii;
În ultimele două categorii trebuie despărţiţi acei cari au pământ destul ca
să le asigure traiul, de aceia cari nu au decât foarte puţin.
Toţi aceşti ţărani cari nu au pământ deloc sau au mai puţin decât le trebuie,
nu ar putea să capete pământ decât în unul din următoarele moduri: prin o îm-
proprietărire ca cea de la 1864, atât de proprietăţile Statului, cât şi pe cele
private; prin cumpărare.
Prima soluţiune trebuie înlăturată: pentru că ea ar ridica prea multe şi
destul de justificate protestări, din partea proprietarilor, ale căror moşii, deja
reduse la 1864, s-ar mai reduce încă acum; pentru că această soluţiune nu se
poate aplica moşiilor din cari la 1864 s-a dat deja la ţărani cele două treimi şi în
fine pentru că această soluţiune nu ar face decât să amâne greutăţile pentru 15
sau 20 de ani, după cari ar trebui procedat la o nouă împroprietărire, dar mai
presus de toate, soluţiunea aceasta ar întări în spiritul ţăranilor convingerea,
14
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
deja născută la 1864, că de câte ori nu vor avea ei pământ de ajuns, moşiile
proprietarilor trebuie să le împlinească trebuinţele.
Rămâne cumpărătura.
Cumpărături nu se pot face decât unul din felurile următoare:
a) din proprietăţile rurale ce mai are Statul;
b) din proprietăţile rurale ale instituţiilor publice, precum Eforia Spitalelor
Civile, Epitropia Sf. Spiridon, Casa Bisericei etc.;
c) din proprietăţile rurale ale diverselor institute de credit, precum credi-
tele funciare, băncile, societăţile de asigurare etc.;
d) din proprietăţile particulare, puse în vânzare de bună voie sau pentru
datorii;
a)Proprietăţile Statului. Statul a vândut deja în loturi 592 de proprietăţi, de
o întindere totală de 407.813 hectare. Restul se poate vinde, în virtutea legii
vânzării bunurilor Statului.
Dar legea nu se mai execută de mai mulţi ani, Moşiile Statului nu se mai
vând la ţărani, ci se arendează pe câte zece ani, chiar atunci când sunt făcute
toate formele pentru vânzarea în loturi, precum formarea listelor de împroprie-
tăriţi, formarea loturilor pe teren, etc. Se poate închipui decepţia şi iritaţia care
rezultă pentru ţărani, din aceasta, precum şi din rapacitatea neauzită a unora din
arendaşi, mai ales evrei, cari nu se sfiesc a scoate de la dânşii preţuri de două-
zeci de ori mai mari decât arenda pe care o plătesc.
Va trebui ca legea să fie executată şi ca vânzarea în loturi a moşiilor să se
reînceapă, reziliindu-se toate contractele de arendare încheiate.
Singura modificare care va trebui adusă la practica urmată până acum, va
fi ca să se impună sătenilor cumpărători, oarecari condiţii, nu multe nici com-
plicate, relative la modul de cultură a parcelelor ce cumpără; acesta cu scopul
de a-i deprinde cu regulele cele mai esenţiale şi mai uşor de îndeplinit ale unei
culturi mai raţionale şi mai productive.
b) Proprietăţile Eforiei Spitalelor etc. Puţine din aceste proprietăţi pot
servi pentru împroprietărire pentru că, în virtutea testamentelor şi a actelor de
donaţiune, ele sunt nealienabile.
c) Proprietăţile institutelor de credit şi finanţare. Este drept, posibil şi uşor
ca, prin lege, toate aceste institute să fie obligate a vinde în loturi la ţărani
moşiile pe cari le au. Asupra acestui lucru, sunt de acord mai toţi cei cari se
ocupă de chestiunea ţărănească.
d). Proprietăţile particulare. Cumpărarea de către ţărani a moşiilor parti-
culare ce se pun în vânzare, în orice mod ar trebui să fie încurajată şi înlesnită.
Prin aceasta, pe de o parte se împuţinează numărul proletarilor rurali, iar pe de
alta se împiedecă trecerea moşiilor în mâna străinilor, cari caută să se organi-
zeze pentru a pune mâna pe ele prin toate chipurile, fie cumpărându-se prin
15
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
oameni interpuşi, fie naturalizându-se, fie punând ipoteci grele pe dânsele şi

luându-le pe urmă în exploatare pe termene lungi, sub cuvânt de a li se plăti
creanţele. De altă parte, este de temut ca nu cumva la vreun moment de nevoie,
de slăbiciune sau de guvern nepriceput să se dărâme protecţiunea ce mai avem
în art. 7 din Constituţie. Deja zilele acestea Curtea de Casaţie a stabilit o juris-
prudenţă care, după părerea oamenilor competenţi, ar fi o gravă ştirbire a
garanţiilor stabilite prin art. 7. În ziua când acest articol va fi anulat sau ştirbit,
toate proprietăţile rurale din Moldova vor intra în mâna străinilor şi curând cele
din Muntenia vor urma aceeaşi cale.
Putinţa pentru ţărani de a cumpăra moşii va fi cea mai puternică apărare
pentru viitor căci e neîndoit că ţăranii pentru cari pământul este o chestie de
viaţă sau de moarte, vor şti să-l apere cu cea mai din urmă energie, aşa cum noi
nu ştim şi nu putem să-l apărăm. Este dar aci o chestie naţională de primă
ordine.
Cât pentru proprietari, este evident că ar constitui un mare avantagiu pen-
tru ei posibilitatea ce s-ar da ţăranilor de a cumpăra moşii căci ar mări cererea
şi prin urmare ar îmbunătăţi preţurile. Astăzi, când un proprietar este pus în
poziţie de a-şi vinde moşia, este silit de cele mai multe ori să dea un preţ mic,
mai ales dacă moşia este mare pentru ca cei în stare de a cumpăra moşii şi mai
ales moşii mari sunt puţini şi nu lipsesc de a abuza de nevoia vânzătorului
pentru a-i lua moşia pe nimic. Inter proporţie enormă. Afară de aceasta, ţăranii
lor le dă mâna să plătească preţuri în genere mai mari decât capitaliştii pentru
ca scutirea de a fi exploataţi de arendaşi şi chiar de proprietari, reprezintă
pentru dânşii un avantagiu destul de mare pentru ca să-l plătească bine.
Din toate punctele de vedere dar, este bine ca să se înlesnească cumpărarea
de moşii de către ţărani.
Este însă o piedică, care face pe cei mai mulţi proprietari să eziteze de a
intra în vorbă cu ţăranii. Este nesiguranţa plăţii şi dificultatea urmăritorilor con-
tra unui mare număr de contracte, în caz de neîmplinire a condiţiilor vânzării.
Al doilea, din aceste neajunsuri se poate zice că acum nu mai există, decât
cu votarea legii asupra asociaţilor ţărăneşti şi dacă această lege tot va mai fi
prezentă în vreun defect practice, va trebui îndreptată cu cea mai mare băgare
de seamă, căci convingerea mea este că de bună funcţionare a asociaţiilor
acestora depinde în mare parte rezolvarea chestiunii ţărăneşti.
Rămâne chestia siguranţei de plată, şi cu aceasta ajung a mă ocupa de Ca-
sa Rurală.
Cum că trebuie o instituţie de credit care să ajute pe ţărani în operaţiile ce
vor avea de scop desrobirea lor economică şi cari vor cere o depunere de
fonduri, aceasta este neîndoit. În toate părţile şi la noi asemenea, Statul ajută
din toate puterile înfiinţarea instituţiilor de acest fel în folosul proprietarilor,
16
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
comercianţilor, industriaşilor, funcţionarilor etc. Cum s-ar putea ca solicitudi-

nea aceasta să nu se întindă tocmai asupra clasei celei mai numeroase şi care
are mai mare nevoie de ajutor? În special, cumpărarea de pământuri de către
ţărani, precum şi luarea de moşii în arendă de către dânşii despre care voi vorbi
mai jos, nu de va putea face, dacă nu li se va pune la dispoziţie o instituţie
oarecare, puternică şi bine organizată, care să-i ajute.
Sunt deja 8 ani de când Partidul Liberal a propus înfiinţarea Casei Rurale,
idee generoasă, care merită să fie încă de atunci înscrisă în capul programului
partidului. Dar ideea a fost combătută cu violenţă de către conservatori, pe cari
atavismul îi face să se teamă în mod instinctiv de tot ce are aerul că poate duce
la emanciparea clasei ţărăneşti în faţa rezistenţelor, partidul liberal s-a oprit şi a
lăsat lucrurile părăsite. Aceasta este o mare greşeală. Este nu numai o greşeală
de tactică de partid pentru că a putut face să se creadă că liberalii s-au intimidat
în faţa opoziţiei, ceea ce este totdeauna rău, dar mai ales pentru că s-au pierdut
opt ani, în cari situaţiunea clasei ţărăneşti s-a înrăutăţit, progresele vrăşmaşilor
ei s-au mărit şi rezolvarea greutăţilor s-a făcut şi mai anevoie. Ar fi trebuit, din
contra ca să se urmărească cu cea mai mare energie realizarea ideii, să se stu-
dieze cu atenţie şi obiectivitate criticile ce se aduceau proiectului, să se îmbu-
nătăţească pe cât era posibil acest proiect şi să se transforme în lege, chiar cu
rezerva de a se modifica în urmă, dacă experienţa ar fi dovedit că mai prezintă
inconvenienţe.
Ceea ce nu s-a făcut până acum trebuie să se facă îndată ce partidul va
reveni la putere, căci este pericol şi pericol mare. Lăţirea trusturilor evreeşti ale
moşiilor, creşterea cea mare a arenzilor de anul acesta se traduc toate prin sără-
cirea până la extrem a ţăranilor şi este în sentimentul tutora, chiar în al celor
mai optimişti, că această stare de lucruri, dacă va mai dura, nu se va putea
rezolva decât printr-o catastrofă. Grecii şi evreii vor trece graniţe cu milioanele
stoarse de la ţărani, dar ce va fi aici pe urma lor, nu va fi bine.
Ceea ce cer să se facă este cu atât mai lesne, cu atât în opt ani idea casei
rurale a avut vremea să se aclimateze, aşa că nu mai speriase pe nimeni ca la
început. Chiar conversatorii au înţeles în fine că trebuie să se facă ceva, şi au
imaginat sistemul lor, ca statul să cumpere moşii particulare şi să le revândă la
ţărani; sistem care nu înlătură niciunul din neajustările ce impută ei casei
rurale, dar are pe acela că, în loc de a veni în ajutorul ţăranilor se vor cheltui
milioane tot în folosul proprietarilor cu chipul acesta, se escamotează chestia
adevărat ţărănească, ceea ce nu va împiedica pe partidul ce este astăzi la putere
de a se lauda ca a rezolvat-o. Tot aşa s-a întâmplat şi cu alte legi în trecut.
Revenind la Casa Rurală, proiectul de la 1897 propunea ca această Casă
să cumpere moşiile particulare ce ar fi de vânzare şi să le revânză la ţărani,
plata făcându-se în rate.
17
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
Sub această formă, proiectul dă loc la o obiecţiune anume, că Statul devine

procurator de moşii pentru ţărani, ceea ce ce ar fi întărit însă credinţa lor că
Statul poate şi e dator să cumpere moşii ori de unde vor fi şi oricum ar fi, ca să
li se deal or. Asemenea credinţă putea să ducă la urmări reale. Mai era marele
inconvenient de a face din stat cumpărător de moşii, lucrul totdeauna greu şi
delicat şi care lesne poate da loc la abuzurile cele mai neauzite.
Propunerea generalului Manu, ca pe fiecare an Statul să consacre o sumă
pentru cumpărarea de moşii şi de a le revinde la ţărani, nu înlătura niciuna din
obiectele de mai sus; în loc de lucru temeinic pe care voia să-l facă legiuitorul
de la 1897.
Cred că s-ar înlătura obiecţiile făcute proiectului din 1897 dacă, în loc de
Casa Rurală, s-ar înfiinţa o bancă, numită Banca Ţărănească, cu un capital
îndestulător care cred că nu va putea fi mai mic de 20.000.000, chiar de la
început. Acest capital i se va pune la dispoziţie parte de către Stat, iar parte se
va acoperi prin subscriere publică, ca şi capitalul Băncii Agricole. Afară de
aceasta, Banca Ţărănească va putea emite şi bonuri garantate asupra valorii
moşiilor a căror vânzare o va fi înlesnit. Limita cifrei de emisiune a acestor
bonuri ar fi hotărâtă prin Legea constitutivă a Băncii. Ele ar produce dobândă
5% pe an. Asupra acestui punct, organizarea Băncii Ţărăneşti ar trebui să se in-
spire de exemplul Creditelor funciare. Banca va fi pusă sub controlul guver-
nului ca şi Banca Naţională, ca şi Creditele funciare.
Din beneficiile Băncii, s-ar plăti Statului sau acţionarilor, dobânda banilor
depuşi de ei, precum şi cuponul bonurilor emise. Restul după scăderea cheltu-
ielilor, s-ar adăugi la capital sau ar servi pentru rambursarea capitalului pri-
mitiv.
La numirea Consiliului de administraţie şi a Censorilor, va trebui să parti-
cipe şi Statul, şi acţionarii dacă sunt, şi ţăranii împrumutaţi, după o modalitate
care rămâne a se studia.
Când o moşie ar fi de vânzare, ţăranii cari ar voi să o cumpere, vor trebui
mai întâi să se constituie în asociaţie, după toate formele legii respective, vor
trata ei direct cu proprietarul şi se vor înţelege asupra preţului şi celorlalte con-
diţiuni ale cumpărării, vor trebui, în fine, să pună o parte din preţ, care se va
fixa prin lege. Partea aceasta va putea fi de 10 sau 20, sau 25% din preţul de
cumpărare. Restul preţului îl va putea da Banca Ţărănească, după ce va exa-
mina dacă asociaţia este regulat constituită, dacă moşia este scutită de sarcini,
dacă vânzarea este regulată din toate punctele de vedere. Din suma procurată
de Bancă, o parte ar fi în bonuri, iar restul în numerar. Bonurile fiind garantate
în valoarea moşiei, riscul Băncii ar fi numai pentru partea vărsată în numerar.
Acest risc nu este mare, pentru că este greu de admis că ţăranii cumpărători nu
vor achita nimic din ratele la cari vor fi obligaţi; şi pe urmă, chestia este prea
18
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
gravă şi interesul general al ţării prea mult angagiat în rezolvarea ei, pentru ca
să nu se risce ceva.
Plata datoriei către Bancă se va face în rate, în 30, 40 sau 50 de ani, cu
dobânda de 5%, dar cu facultatea pentru ţărani de a se libera şi prin plăţi antici-
pate. Asociaţia va fi solidar răspunzătoare pentru plata ratelor. Pentru încasare,
se va putea aplica legea de urmărire.
În caz când ratele nu s-ar putea încasa, Banca va deveni proprietatea mo-
şiei, însă cu obligaţia de a o revinde, în contul primilor cumpărători, tot unei
asociaţii ţărăneşti, şi nu altcuiva.
Acestea ar fi liniile principale ale organizării noii institute, pe lângă acele
cari se vor expune mai jos, când voi vorbi despre chestia arendărilor.
Sistemul ce propun înlătură, cred, obiecţiile ce se făceau celui de la 1897.
În adevăr, Statul nu mai figurează aci ca cumpărător, tutela lui nu se vede
nicăiri, nu se mai arată el ca producătorul unic şi obligat a da pământuri la
ţărani. El nu se arată decât ca un ajutător, dar ţăranii înşişi sunt siliţi să se pună
în raport cu vânzătorul şi să pună şi o parte din preţ, ceea ce îi va face să nu
piardă din vedere drepturile proprietarului, nici să-şi închipuie că cumpărarea
unei moşii e lucru uşor şi la îndemâna oricui şi oricând.
Trebuie să adaug că am cunoştinţă de existenţa unei instituţii de acest fel la
Odesa, o bancă unde ţăranii din guvernămintele din sudul Rusiei găsesc bani cu
cari să cumpere moşii şi aceasta nu a dat niciodată loc la niciun fel de tendinţe
revoluţionare.
Exemplul acesta trebuie să ne încurajeze şi să astupe gura celor care
imputau Casei Rurale că va face să dispară proprietatea mare, căci se ştie cu ce
atenţie şi cu câte sacrificii Rusia se sileşte să ajute pe marii proprietari a con-
serva moşiile lor, ceea ce nu a împiedicat-o a înfiinţa bănci ţărăneşti ca cea de
la Odesa.
Pentru a termina cu această chestie, voi mai adăogi o propunere, căreia
însă prevăd că i se va face o gravă obiecţie, de aceea o pun aci numai pentru a
se vedea dacă în adevăr nu este ceva de utilizat dintr-însa.
Propunerea este ca ori de câte ori o moşie s-ar vinde, să aibă dreptul de
preferinţă ca cumpărători ţăranii de pe moşie sau acei din comunele limitrofe.
Vreau să zic dacă aceşti ţărani, până într-un termen dat de la data când s-a
hotărât o vânzare, vor declara că primesc ei să cumpere moşia cu acelaşi preţ,
să fie preferiţi, afară de cazul când cumpărătorul ar fi moştenitorul direct al
vânzătorului.
Dispoziţia asta ştiu că nu e necunoscută în drept. O ştiu că e în vigoare în
Turcia Europeană, unde e un rest din legislaţia împăratului Vasile. Era şi la
noi altădată. Vânzătorului nu i-ar aduce niciun prejudiciu, de vreme ce preţul
întreg convenit de dânsul îi va fi asigurat prin intervenţia Băncii Ţărăneşti iar
19
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
avantagiul ar fi că s-ar accelera împroprietărirea unui număr cât mai mare, de

familii ţărăneşti.
Obiecţia însă va fi ca această măsură ar putea duce cu încetul la dispariţia
merei proprietăţi. Trebuie văzut până la ce punct , aceasta obiecţie are gravitate
şi dacă ar fi destul de tare pentru a face să se înlăture cu totul dispoziţia ce pro-
pun.
Rezumând cele expuse în acest paragraf, cred că măsurile propuse până
aici sunt de natură a aduce un contingent la rezolvarea chestiei ţărăneşti. Nu
trebuie însă ne închipuim că o parte rezolvă cu totul. Împroprietăririle ţăranilor
pe care aceasta se va face încet, şi nici o dată nu se va putea face în mod com-
plet, pentru că nu putem tinde la desfiinţare proprietăţi mari. De altfel, nici nu
va fi în stare să cumpere pământ decât minoritatea ţărilor de pe o moşie, pe
când rezolvarea chestiei ţărăneşti, presupune găsirea mijloacelor de a îmbună-
tăţi situaţia, nu numai a ţăranilor, cari au deja oarecare putere, ci mai cu seamă
a celor de tot săraci , cari sunt şi cei mai numeroşi.
Trebuie dar căutate şi alte soluţiuni.
Loturile provenind din împroprietăriri şi rămase vacante
Mai în fiecare comună se găsesc cât mai multe loturi din acele cari au fost
date prin împroprietăririle din 1864 şi 1879, dar cari sunt neocupate, fie pen-
tru că primii ocupanţi au dispărut, fie pentru că descendenţii lor s-au stins, fie
din alte cauze.
După lege, venitul acestor pământuri aparţine comunei. De fapt, însă, ceea
ce se înscrie în budgetul comunei ca venit al lor, este cu totul derizoriu, căci
mai toate aceste locuri sunt exploatate de primari, de notari sau de alţi oameni
influenţi din sat şi multe din ele sunt şi cotropite, în total sau în parte.
O întrebuinţare mult mai bună a acestor pământuri ar fi de a se împro-
prietări pe ele câte câţiva din oamenii fără pământ din comună, urmărindu-se
pentru aceasta toate cele cari vor fi fost cotropite. Cu aceasta s-ar împuţina cu
câteva mii numărul familiilor nevoiaşe şi s-ar uşura tot cu atâta soluţia
problemei întregi. Aceasta nu va fi mult, dar va fi ceva şi în faţa caracterului
ameninţător al chestiei, niciun mijloc de a-l atenua oricât de modest ar fi, nu
trebuie neglijat.
Înlesnirea pentru ţărani de a deveni arendaşi.
Dacă vânzarea de moşii va fi după părerea mea, un mijloc neîndestulator
pentru a face faţă greutăţilor chestiei ţărăneşti, cred că arendarea către dânşii a
moşiilor ar fi cu mult mai eficace şi mai uşor de realizat.
În genere, este în interesul şi al proprietarului, şi al ţăranilor, ca în relaţiile
dintre dânşii să nu se amestece niciun intermediar dar aceasta este cu deosebire
adevărat în ceea ce priveşte arendările.
20
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
Interesul arendaşului, om străin de moşie diferă şi de al sătenilor şi de al

proprietarului. Interesul arendaşilor este ca, în scurtul timp cât va petrece pe
moşie, să scoată cât mai mare folos posibil, fără a se preocupa dacă după
plecarea lui sătenii vor rămâne ruinaţi, moşia secătuită şi acaretele dărâmate.
Proprietarul însă are interes, ca sătenii lui să fie avuţi, să aibă vite bune şi
putere de muncă pentru că altfel valoarea moşiei scade. Sătenii au de asemenea
interes ca productivitatea moşiei să rămână cât mai mare, pentru că ei pe dânsa
se hrănesc şi când moşia nu va mai produce nimic, nici ei nu vor mai avea cu
ce să trăiască pe dânsa. Este dar completă potrivirea de interese între săteni şi
proprietari şi este de datoria bine înţeleasă a Statului şi a oricărui doritor de
binele ţării, ea să facă să domnească cea mai deplină armonie între unii şi alţii,
să-i apropie şi să-i facă să se preţuiască reciproc.
Este de regretat că această datorie Statul nostru nu a cunoscut-o şi nu şi-a
îndeplinit-o şi că nu numai nu a făcut nimic pentru a apropia pe săteni şi pe
proprietari, unii de alţii, dar el însuşi s-a purtat ca cel mai rău, mai nemilos şi
mai neprevăzător proprietar.
Sunt 40 de ani de când el a devenit proprietar pe a cincea parte din întinde-
rea teritorială a ţării. În acest interval, nu a făcut absolut nimic pentru a asigura
buna stare a ţăranilor de pe moşiile lui. Proprietarii cei răi îşi arendează moşiile
cât pot mai scump la arendaşi luaţi ori de unde şi merg de risipesc în străinătate
banii astfel scoşi din ţară. Tocmai aşa a făcut şi Statul. S-a bucurat când
arenzile moşiilor să le facă să crească cât mai mult posibil, fără măcar să-şi dea
osteneală a calcula de unde vor scoate arendaşii asemeni arenzi, plus beneficiul
lor. Dacă făcea acest calcul, ar fi văzut că, productivitatea pământului fiind
limitată, ţăranii rămâneau ca să împlinească toate din munca lor. Şi în adevăr,
ştie toată lumea în ce groaznice porţiuni au devenit oneroase pentru ei învoieli-
le agricole în aceşti din urmă 40 de ani. Ştie toată lumea că, atunci când se fac
licitaţiunili pentru arendare de moşii, concurenţii nici nu-şi dau osteneala să
chibzuiască ofertele lor după ceea ce poate produce moşia, căci fiecare
comptează să îngreuieze învoielile. Anul acesta am putut vedea însumi cum un
arendaş evreu al unei moşii a Statului din Judeţul Iaşi, chiar din ziua când intrat
pe moşie, a silit pe ţărani să-i plătească 240 lei falcea de fâneaţă, pentru care el
plătia Statului 12 lei. Şi aceasta în 1904, când fâneţele nu au produs nimic! Mai
ştiu pe un alt evreu care anul acesta a luat în arendă o moşie în Judeţul Buzău,
primind preţul cerut de proprietar şi toate condiţiile puse de el. Fără măcar să
vrea să le citească, fără să viziteze moşia şi fără să ia nicio altă informaţie
asupra ei, decât numai dacă sunt locuitori destui, se poate prevedea şi care va fi
soarta acestor nenorociţi când vor intra pe mâna lui.
Uzând de asemeni mijloace, statul a scos din moşiile lui venituri din ce în
ce mai mari cu care a plătit împrumuturile făcute în străinătate pentru cheltuieli
21
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
nu totdeauna justificate, şi de care în orice caz, ţăranii care le plăteau nu au

avut decât puţin folos. În timpul acesta ţăranii de pe moşiile statului erau
exploataţi în modul cel mai nemilos şi pe când toate împrejurul lor mergeau
înainte, ei singuri rămâneau tot în starea de la început, dacă nu mai rau şi nu
puteau să-şi îmbunătăţească soarta deloc, pentru că tot folosul muncii lor se
împărţea de stat şi de arendaşii lui. Şi până acolo a mers neprevederea şi nepă-
sarea statului, încă nu a avut cel puţin grija să ia măsuri pentru aceşti arendaşi
care ruinau într-un chip aşa de neauzit poporul de a cărui bună stare statul era
dator să se îngrijească să nu ţie cel puţin străini. Din contra, clasa arendaşilor
români este pe cale de a dispărea, în faţa invaziei de evrei şi greci, pentru cari
mila de ţăran este lucru necunoscut şi care ca culme a batjocorii după ce adună
milioane în câţiva ani, le cară în străinătate pentru a cumpăra cu ele baroni sau
pentru a înfiinţa institute culturale cu scop de a deznaţionaliza pe românii din
alte părţi.
Exemplu dat de stat l-au urmat şi instituţiile publice puse sub control lui,
aşa că se poate zice că, în condiţiuni egale, ţăranii de pe moşiile Statului şi ale
instituţiunilor acestora, stau cel puţin tot aşa de rău cât şi pe moşiile celor mai
răi proprietari.
Ba unele din aceste instituţiuni pare că au desfăşurat zel anume în acest
sens nepatriotic. Se ştie că şeful trustului arendaşilor din Moldova şi-a început
averea pe moşia Pomârla a instituţiunii Başota, pe care a avut-o pe un preţ de
nimic şi a căreia pădure seculară a desfiinţat-o cu totul. Şi cu toate acestea anul
acesta, când după 35 ani de luptă, ţăranii de pe Pomârla, profitând de rivalitatea
între dânsul şi un alt evreu, au reuşit să ia şi moşia cu arenda, Epitropia a voit
să-i silească să-l ia şi pe dânsul în tovărăşia lor, pentru ca robia lor să nu mai
aivă sfârşit.
Şi când aceasta era purtarea Statului şi a instituţiunilor publice, cum era să
fie a simplilor particulari? Pe aceştia-i vedem orbiţi cu desăvârşire şi numai
orbirii şi lăcomiei lor se datorează formarea trusturilor străine de arendaşi, care
ameninţă să cuprindă ţara întreagă. Deja Moldova este cuprinsă mai mult de
jumătate şi puhoiul începe să se reverse cu furie şi dincoace de Milcov. Trustul
din Moldova are deja mai multe moşii mari în Muntenia şi de vreo trei ani nu
mai este nici o moşie aci la care un evreu să nu se prezinte şi să dea, fără discu-
ţie, oricât i se cere, ca să o iea în arendă. Sunt chiar semne că este între ei o în-
ţelegere stabilită, pentru a elimina pe arendaşii români. Acum câteva săptă-
mâni, un mare arendaş român, avut şi bine cunoscut, se învoieşte ca să iea în
arendă o moşie mare din Judeţul Buzău, comptând pe creditul pe care ştia ce-l
are deschis la bancherii cu cari lucrase ani de zile. Dar în ziua când trebuia să
depună arenda, acei bancheri toţi evrei, fără să-l previe şi fără ca nimic să fi
justificat această măsură i-au refuzat orice credit. Arendaşul român nu a mai
22
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
putut lua moşia, pe care chiar a doua zi a luat-o tot cunoscutul acaparator din
Moldova.
Iată unde ne-a adus indiferenţa tuturor, stat şi particulari, faţă de chestia
cea mai gravă care a interesant vreodată ţara.
Şi cu toate acestea, ce frumos rol ar fi avut de împlinit statul! Dacă încă de
acum 40 de ani s-ar fi pus în contact direct cu ţăranii de pe moşiile lui dacă s-ar
fi înţeles dea dreptul cu ei pentru căutarea acestor moşii ţăranii în loc de a fi
sărăciţi cum sunt s-ar fi folosit de a o parte din beneficiile trase de arendaşi pe
când de cealaltă parte s-ar fi folosit statul însuşi. În acelaşi timp statul ar fi
putut să impună ca cultura moşiilor sale să se facă după anumite reguli
raţionale ceea ce le-ar fi îmbunătăţit ar fi mărit producţia lor şi ar fi desprins şi
pe ţărani cu o cultură mai bună decât cea pe care o fac. Ca rezultat moşiile
statului ar fi înflorit oare a cincea parte din populaţia ţărănească ar fi azi avută
şi prosperă şi puternicele centre ţărăneşti astfel formate pe moşiile statului ar fi
fost modele şi îndemn pentru formarea altora şi pe moşiile particulare.
Acum că moşiile Statului s-au vândut sau sunt pe cale de a se vinde nu se
mai poate realiza acest vis frumos. Dar dacă nepăsarea sau nepriceperea noas-
tră a lăsat ca lucrurile să ajungă în starea de astăzi acum când răul sare în ochi
şi când tendinţele vrăjmaşilor sunt evidente cei cari nu ar mai face nimic pentru
a le pune frâu a fi criminali contra existenţei însăşi a ţării.
Dintre toate remediile care se pot propune pentru îndepărtarea acestei stări
de lucruri, acela pe care-l cred că este mai puternic şi mai uşor de aplecat este
acela că ţăranii să fie ei însăşi arendaşi ai moşiilor statului ale instituţiilor
publice puse sub controlul lui şi ale particularilor.
În ceea ce priveşte moşiile ce au mai rămas Statului se ştie că ele trebuie
vândute loturi la ţărani. Dar dacă s-ar putea opri vânzarea înclin a crede că
aceasta nu ar fi un rău. În adevăr, experienţa cu împroprietăririle de la 1864 şi
1879 nu a fost fericită în totul. S-a văzut că se împroprietăresc ţărani prea
sărăciţi şi cari nu sunt deloc pregătiţi pentru a trage folos cum trebuie din pă-
mântul ce li se dă, ei nu sunt în stare să-l ţină ci-l arendează pe nimic la cămă-
tari pe zeci de ani înainte. În cazul cel mai bun vegetează pe dânsul mai tot aşa
de săraci ca şi când nu l-ar avea.
De aceea cred că moşiile statului ce au mai rămas nevândute să nu mai
vândă deocamdată, ci să arendeze zece ani la asociaţii ţărăneşti formate chiar
din ţărani de pe moşie sau pe moşiile vecine. Contractele de arendare ar impu-
ne oare cari regulate naţionale de cultură şi statul ar lua măsuri printr-un servi-
ciu organizat din oamenii competenţi a face ca aceste condiţii să fie scrupulos
respectate. După 10 sau 20 de ani de acest regim, când acești țărani se vor fi
înavuți, îşi vor fi făcut vite şi se vor fi desprinse cu metodele mai bune de
cultură, li se vor vinde moşiile în loturi.
23
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
Dificultăţi pentru a nu se face aşa nu cred că vor fi. Dacă ţăranii răbdători
cum sunt, au suferit să vadă arendându-se la evrei moşiile deja percelate pentru
a li se vinde lor, cum nu vor fi mulţămiţi ca aceste moşii să li se arendeze chiar
lor, şi să scape de exploatarea arendaşilor? Dar dacă, din cine ştie ce cauză, s-ar
găsi că nu este bine a se face aşa, trebuie negreşit să se dea urmarea legii vân-
zării bunurilor Statului nici într-un caz, moşiile lui să nu se mai arendeze să se
rezilieze toate, lucru pe care contractele de arendare îl şi prevăd.
Moşiile instituţiilor puse sub controlul Statului, precum Eforiile Spitalelor
din Bucureşti şi Iaşi, Casa Şcoalelor şi a Bisericii etc. în genere nu se pot vinde
în loturi, pentru că sunt nealienabile. Ele însă se pot foarte bine arenda la
ţărani, în condiţiunile ce am arătat pentru moşiile Statului şi acest regim trebuie
să fie permanent pentru dânsele.
Este însă atât pentru aceste instituţii, cât şi pentru Stat, o piedică la ceea ce
propun eu anume, legea compatibilităţii, care impune ca arendările să se facă
numai prin licitaţii cu oferte sigilate. Această dispoziţie trebuie desfiinţată în
ceea ce priveşte felul de arendări de cari mă ocup aci, căci astfel ţăranii nu ar
mai reuşi niciodată să răzbească printre speculanţii veroşi pe cari această dispo-
ziţie a legii i-a îmbogăţit, în dauna oamenilor cinstiţi. Trebuie făcută lege anu-
me ca moşiile Statului şi ale instituţiilor publice trebuie să se arendeze exclusiv
asociaţiilor ţărăneşti, cu condiţia ca ele să dea o arendă cel puţin egală cu ulti-
ma arendă, chiar mărită cu 5 sau 10%, şi cu condiţiile de cultură ce vor prevede
prin contract.
Un proiect de lege în acest sens, am depus în Senat acum o lună în privinţa
moşiilor Casei Şcoalelor şi Casei bisericii; dar a rămas nevotat, din cauza
dizolvării Corpurilor legiuitoare.
Vin acum la proprietăţile particulare.
După cum am arătat mai sus, interesul proprietarului este de a avea ca
amendă şi chiar ţăranii lui, nu numai pentru că ei pot plăti mai mult decât un alt
arendaş, dar şi pentru că ei au tot interesul ca sa fie în buni termeni cu proprie-
tarul, pe lângă că nu pot dispărea de pe moşie fără să-şi plătească amenda cum
se întâmplă atât de des cu arendaşii obişnuiţi.
Este însă un motiv care face ca pe proprietari să nu primească bucuros
această combinaţie anume, greutatea pentru ei de a avea a face cu un sat întreg
şi de a exercita urmăriri contra fiecărui sătean în parte, în caz de neplată. Dar
neajunsul acesta a dispărut, în urma votării legii asociaţilor ţărăneşti şi dacă nu
va fi dispărut de tot, va trebui ca legea să fie perfecţionată, aşa încât să nu mai
lase nimic de dorit.
Mulţumită acestei legi, deja a început printre săteni o mişcare foarte îmbu-
curătoare de a se organiza, pentru a lua moşii in amendă. Deja în multe locuri
au şi reuşit la aceasta, chiar în MOLDOVA. Am convingerea că proprietarii
24
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
cari le vor arenda moşiile lor vor fi mulţumiţi de încercarea lor şi că exemplul
lor va fi imitat, şi de alţii, aşa că mişcarea se va întinde. Cred însă că nu este de
ajuns să o lăsăm să meargă numai de la sine, ci că trebuie să o încurajăm şi să
o activăm prin toate mijloacele.
Pentru aceasta, aşa şi acţiunea morală a guvernului poate face mult. Dacă
guvernul ar lucra pe faţă, prin circulare publice, prin agenţii săi administrativi,
şi prin orice alte mijloace, pentru a îndemna pe proprietari şi pe săteni să se
apropie unii de alţii pentru a-i lumina asupra adevăratelor lor interese, pentru
a le explica avantajele legii asociaţiilor ţărăneşti, vocea lui ar fi ascultată, nu
numai de săteni, dar şi de proprietari, dintre care mulţi ezitează poate numai
pentru ca se tem de necunoscut. Altceva ar fi daca ei ar şti ca guvernul
încurajează mişcarea.
Un alt mijloc de încuragiare va fi de a taxa proprietăţile arendate la ţărani
ca şi pe cele exploatate de proprietarii înşişi, făcându-le să plătească 5,5% ca
impozit funciar, în loc de 6,5%. Aceasta ar fi şi drept, pentru că cauza pentru
care s-a făcut deosebire de plată între proprietăţi a fost tot dorinţa de a evita
introducerea arendaşului ca intermediar între proprietar şi săteni.
Un mijloc mai eficace, va fi intervenirea în această chestie a Băncii ţără-
neşti, dar asupra acestui punct, voiu reveni mai jos.
Este însă de prevăzut cazul acelor proprietari timoraţi sau rău dispuşi, cari
cu toate îndemnurile şi avantagiile, nu ar voi să aibă a face cu ţăranii. Lucrul
aceasta este cu deosebire de temut în Moldova. Acolo, sărăcirea şi decadenţa
cea mai mare a clasei ţărăneşti care cere remediile cele mai grabnice şi mai
energice, va fi tocmai argumentul pe care-l vor invocă mulţi pentru a continua
să-i ţină în starea de astăzi. Pe lângă aceasta, se ştie nenorocita înclinare a pro-
prietarilor din partea aceea, de a nu face nimic decât prin Evrei; mulţi din ei le
sunt cu totul robiţi şi prin datorii şi va trebui mult lucrat pentru a-i scoate chiar
pe ei din această robie. În fine, evreii înşişi, cari deţin astăzi mai mult de
jumătate din întinderea moşiilor arendate din Moldova, este sigur că vor
recurge la toate mijlociilor posibile, pentru a nu se lăsa să scape pradă din
mână. Dar tocmai aci este pericolul cel în adevăr mare şi dacă acţiunea ce
propun să se întreprindă nu va putea duce la înlăturarea lui, nu se va putea zice
că s-a ajuns scopul reformei.
De aceea propun ca, în faţa mărimei pericolului să mi se eziteze a se lua o
măsură energică perfect justificată şi singura pe care o cred că ar răspunde
scopului ce urmărim.
Propun ca prin lege să se stabilească ca asociaţiunea formată cu ţărani de
pe o moşie sau din comunele limitrofe să aibă dreptul de a fi preferită înaintea
oricărui alt arendaş, dacă oferă până într-un termen dat un preţ egal cu acel
oferit de acesta.
25
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
Adversarii vor striga desigur, că prin aceasta se restrânge dreptul proprie-

tarului de a se dispune cum vrea el de proprietatea sa. Dar eu cred că Statul e
dator a restrânge acest drept, când proprietarul uzează de el spre dauna sau
pericolul ţării, tot aşa precum nu permite vinderea proprietăţilor rurale la străini
sau încheierea cârciumilor din sate la străini, sau instalarea de fabrici insalubre
în oraşe şi multe altele asemenea. În orice caz, restrângerea dreptului de propri-
etate ce propun aci este cu mult mai puţin gravă decât aceea comisă prin îm-
proprietărire din 1864, care a fost o adevărată vânzare silită, dar contra căreia
nimeni nu mai cutează a se ridica, pentru că toată lumea recunoaşte că a fost o
măsură deşteaptă şi necesară. Cu atâta mai mult nu se va putea nimic zice acum
când interesul proprietarului nu este întru nimic lezat prin ceea ce propun eu.
În fine, chiar dacă măsura aceasta s-a considerat ca un remediu eroic şi
dacă ar trebui să se treacă peste unele rezistenţe îngrijite este destul să ne
gândim că e singurul mijloc de a se pune capăt trusturilor care ameninţă cu o
distrugere totală atât proprietatea mare cât şi casa ţărănească pentru a vedea că
nu se poate altfel.
Se va obiecta poate că prin asemenea măsură se va condamna la dispariţie
clasa arendaşilor dar între dispariţia clasei ţărăneşti şi aceea a clasei arendaşilor
nu putem sta la îndoială. Chiar independent de rolul în stat al unora al altora şi
de însemnătatea lor pentru existenţa statului nu se poate sta la îndoială când
este a se alege între bună stare 6 milioane de suflete şi aceia a 10 sau 15 mii şi
acesta cu atât mai puţin cu cât aceea ce exploatează în realitate arendaşul care
oferă preţuri fantastice, nu este nici capitalul sau munca lui, nici produsul pă-
mântului şi nu numai munca ţăranului şi posibilitatea în care se află de a se
apăra. Aşa fiind, dispariţia clasei arendaşilor va fi un rău mai mic decât actuala
stare de lucruri, mai ales că arendaşii români sunt deja pe cale de a dispărea de
la sine, înecaţi de străini şi doborâţi de mijloacele lor necinstite de concurenţă.
Deodată cu clasa arendaşilor, va dispare încă unul din anachronismele cari
nu mai au nici un rost în viaţa actuală a Statului Român. În adevăr, pe cât ştiu,
arendaşul aşa cum este la noi, exploatator în locul proprietarului, nu numai al
pământului, dar şi al muncii locuitorilor de pe dânsul, nu există nicăieri aiurea
în ţările moderne. Pe aiurea, arendaşul lucrează pământul în comptul lui, cu
braţele lui şi ale lucrătorilor plătiţi cu leafa de dânsul. De cele mai multe ori,
moşia este împărăţia în loturi de mărimi deosebite, fiecare fiind arendat câte
unuia din ţăranii locuitori pe moşie.
Acesta este regimul la care întrucâtva propun să ajungem şi noi. El tratează
pe ţăran ca om liber stăpân pe munca lui şi cu care proprietarul stă de vorbă.
Regimul de până acum este rest din timpurile când ţăranul era rob legat de glie,
şi se închiria împreună cu pământul la care el era o simplă anexă. Un asemenea
26
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
regim nu mai poate dura astăzi, căci e necompatibil cu instituţiunile fundamen-

tale actuale ale ţării.
De astfel, nu este nimic extraordinar că schimbarea condiţiunilor sociale
ale ţării să aducă dispariţia unei clase devenite inutile. Tot aşa crearea drumu-
rilor de fer a facut să dispară clasa antreprenorilor de transporturi pe uscat, fără
ca să se poartă zice că aceştia au perit de foame. A fost de ajuns doar să-şi
caute altă întrebuinţare a muncii şi a capitalului lor. Tot aşa va fi şi cu
arendaşii. Cel care dispune de un capital de 10.000 lei, în loc de a mai lua în
arendă o moşie de 2.000 de pogoane, de a o lucra rău, de a scoate 20.000 lei fo-
los pe an, de a sărăci pe ţărani şi de a sărăci şi el la prima recoltă rea, cum cum-
pără 50 pogoane de pământ, pe cari le va lucra bine şi va trăi toată viaţa lui
asigurat, liniştit şi modest potrivit cu capitalul ce a avut şi cu toată hărnicia şi
priceperea ce va fi având. Aşa este mai bine, mai drept şi mai moral decât cum
se face astăzi.
Acum este întrebarea, cum vor face ţăranii, în sărăcia în care sunt, pentru a
putea lua moşii în arendă?
Deja perspectiva dezrobirii exercită asupra lor o aşa de puternică înrâurire,
încât chiar cu puţinele mijloace ce au, şi profitând de legea asociaţiunilor ţără-
neşti, sătenii se organizează, şi de multe ori reuşesc a lua moşii în arendă.
Chiar în Moldova, în judeţul Dorohoi, unde se ştie cât de rău stau ei, au reuşit
să ia 2 moşii mari. Şi succesele lor ar fi mai numeroase, dacă nu ar avea contra
lor coaliţia atâtor interese şi atâtor rele voinţe, din care nu lipseşte uneori nici a
Ministerului Domeniului, care ar trebui să fie, din contra, sprijinul lor natural.
Dar eu nu înţeleg ca ţăranii să fie lăsaţi în propriile lor forţe într-o chestie
care, după părerea mea, are o importanţă capitală. Eu înţeleg, din contra, că
ţăranii să fie ajutaţi în modul cel mai energic.
Aceasta se poate face tot prin Banca ţărănească despre care am vorbit mai
sus. Va trebui ca această Bancă să aibă destul capital şi să fie astfel organizată,
încât să poată procura garanţia şi primele două câştiuri ale arendei , fie în
parte, fie în întregime, oricărei asociaţiuni ţărăneşti care ar lua o moşie în
arendă.Aceste sume, Banca le-ar încasa cu dobânda lor până în câţiva ani ,
spre exemplu până în cinci ani, punându-i –se pentru aceasta la dispoziţiune
legea de urmărire.
Deja în prima perioadă de 10 ani, asociaţiunea ar prinde destula putere,
pentru ca pe urmă, să ţie moşia în arendă ea singură, fără niciun ajutor sau cu
prea puţin ajutor din partea Băncii.
Riscul Băncii ar fi nul, căci ea va fi asigurată în recolte, cari de drept i-ar
fi ipotecate până la achitare.
Se va zice poate că intervenţia Băncii ţărăneşti în această afacere nu va fi
necesară, pentru că printre ţărani s-ar găsi deja destui bani, dovadă cele 12 mi-
27
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
lioane pe cari numai în patru ani le-au vărsat în băncile populare. Obiecţiunea
nu este fundată. Mai întâi, că întreprinderea luării în arendă a moşiilor, reclamă
o depunere de capitaluri destul de mare, pentru ca să ne îndoim că ţăranii
singuri o vor putea face, pe urmă pentru că ţăranii cu dare de mână, nu sunt
repartizaţi în mod uniform pe suprafaţa ţării şi de aceea, tocmai în regiunile
unde ţăranii stau mai rău şi au mai mare şi mai grabnică trebuinţă de ajutor, le-
ar lipsi mijloacele de a se dezrobi. În fine, pentru că dacă s-ar lăsa ţăranii
numai în puterile lor, se înţelege că numai cei cu oarecare avere dintre dânşii
s-ar folosi de sistemul ce propun, pe când, numărul cel mare al nenorociţilor
cari nu au nimic ar continua a suferi ca şi mai înainte, fără nicio speranţă de
îndreptare, ei ar fi doar robiţi consătenilor lor mai bogaţi, în loc de a fi robiţi
unui arendaş oarecare.
Intervenirea Băncii ţărăneşti va permite, din contra, a face să participe un
cât mai mare număr de săteni în folosul combinaţiunii, ea ar egaliza condiţiu-
nile luptei, mergând să dea ajutor acolo unde sărăcia ar fi mai mare.
Banca ţărănească astfel organizată şi îndeplinind un asemenea rol, ar
deveni instituţiunea protectoare a ţăranilor, instituţiunea părintească şi
prietenească care le-ar întinde mâna de ajutor în nevoile lor cele mai mari şi la
care ar şti ei că pot găsi sfat şi sprijin. Aceasta va fi bine, căci greu este pentru
omul sărac când vede cî în cele mai grele nevoi ale lui nu poate găsi o uşă
prietenească la care să poată bate.
Îmbunătăţirea culturii pământurilor cultivate de ţărani. Fâneţe şi

imaşuri
Chiar dacă prin măsurile propuse mai sus sau prin altele ce s-ar mai propu-
ne, am ajunge să facem ca toţi ţăranii să aibă pământ de veci sau să fie aren-
daşi, nu vom fi făcut totul pentru dezrobirea lor. Dovadă este situaţiunea puţin
favorabilă a acelora cari au fost împroprietăriţi deja. De aceea sunt şi alte mă-
suri de luat.
Printre aceste, prima linie trebuie să ne gândim ce ar fi de făcut pentru ca
ţăranul să poată scoate din parcela lui un folos mai mare decât acela pe care îl
are. În adevăr, nu se poate admite ca din 5 până la 10 pogoane de pământ fertil
ca al nostru, o familie de ţărani să nu poată scoate cu îmbelşugare tot ce-i tre-
buie pentru existenţă şi pentru o mică rezervă. Dar lucrul se explică când se ve-
de modul nesocotit cum ţăranii cultivă locurile lor.
Eu cred că o îndreptare este posibilă, cu o condiţie: să nu voim ca ea să vie
repede, şi să nu pretindem a face prea mult deodată
Cei mai mulţi cari s-au ocupat de chestia aceasta, au cerut ca ţăranul nostru
să fie instruit a cultiva în mod intensiv, ca ţăranul din Flandra sau ca cel de pe
ţărmii Rinului. Aceasta este absurd. O transformare aşa de radicală reclamă se-
28
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
cule, şi nici nu se potriveşte pentru o ţară în care populaţia este aşa de puţin
densă cum e la noi.
Trebuie să restrângem pretenţiile noastre. Să ne mulţumim, să facem ca
ţăranul nostru să adopte un mic număr de îmbunătăţiri, uşor de realizat şi se în-
ţeles, dar cari singure ar fi de ajuns pentru a-i îndoi beneficiile. Să se deprindă
el a alterna culturile în mod regulat; să are bine;să semene şi să culeagă la timp;
să întrebuinţeze sămânţă aleasă şi văruită sau sulfatată, să introducă cultura
legumelor şi a zarzavaturilor;să-şi plivească recoltele; să cultive ceva fâneţe
artificiale. Atâta dacă ar face, ar fi enorm. Dar să renunţăm a-i cere să facă ex-
perienţe, să caute a îmbunătăţi seminţele, să încerce culturi noi şi necunoscute,
să facă cultura câmpului în mod grădinăresc. Acestea vor veni la timpul lor şi
în mod natural, după ce ţăranul, deprins cu practicele simple, uşoare şi produc-
tive de mai sus, se va fi înavuţit şi va fi dobândit puterea şi curajul de a face alţi
paşi mai departe.
În special, trebuie îndemnat ţăranul să cultive numaidecât fâneţe artificiale,
mai ales leguminoase. Altfel nu e cu putinţă să aibă vite, nu pentru export, cum
năzuim, dar nici chiar pentru trebuinţele culturii sau pentru hrana lui. Acum
când populaţiunea s-a înmulţit, când nevoile ei s-au înmulţit şi când culturile
s-au întins, nu mai este de gândit a se reveni la sistemul primitiv al vastelor
imaşuri, locuri pierdute pentru cultură, ca să dea o sărăcăcioasă hrană la câteva
vite. Trebuie ca fiecare ţăran, după numărul vitelor de care are trebuinţă, să cul-
tive o parte din pământul de care dispune cu furagiul necesar pentru acele vite.
S-au pus deja mari silinţe pentru a deprinde pe ţărani cu aceste culturi şi
mulţi din ei ar fi dorit să urmeze sfaturile. S-a prezentat însă o dificultate: că
dacă unul cultivă furage pe parcela sa, când vecinii lui îşi ridicau recolta şi dau
drumul vitelor pe câmp, toată cultura lui de furage era pierdută. De aceea, pâ-
nă când ţăranii să ajungă a-şi îngrădi parcelele sau până ce să avem o pază
suficientă la câmp, va trebui tuturor comunităţilor ţărăneşti să li se impună ca,
din moşia comună să se lase câte o parte de o întindere potrivită cu numărul de
vite al comunităţii, care să se cultive anume cu furage şi în care fiecare mem-
bru al comunităţii să aibă parte.
Lucrul acesta va fi poate anevoie a se face pentru comunităţile mai de
demult, cum sunt împroprietăririle din 1864 şi 1879, răzeşiile şi altele ar trebui
acolo să se refacă toată parcelarea existentă şi aceasta va fi foarte greu. Dar nu
va fi tot aşa pentru moşiile cari se vor cumpăra sau lua în arendă de azi înainte
de către asociaţiile ţărăneşti. Acolo va fi lesne a se pune ca condiţiune a cum-
părării sau arendării, ca să se lase pe fiecare an o parte din moşie pentru cultura
furageră.
Atât această condiţiune, cât şi altele cari s-ar mai găsi de nevoie, pentru o
cultură raţională, ar trebui să le impună Banca ţărănească, sub ale cărei auspicii
29
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
se va face cumpărarea sau arendarea şi tot Banca va trebui să aibă un serviciu

organizat de oameni competenţi cari să privegheze exacta îndeplinire a acestor
condiţiuni şi să servească şi ca sfătuitori ai ţăranilor în această privinţă.
Asigurarea proprietăţii efective a ţăranului asupra pământului lui

Prin mijloacele expuse mai sus, se va ajunge, cred, ca cea mai mare parte
din ţărani, să aibă pământ de lucru, fie ca proprietari, fie ca arendaşi. Dar
aceasta nu va fi de ajuns, căci va trebui să se ia măsuri pentru ca ei să aibă folo-
sinţa reală a pământului acestuia, iar nu să fie despoiaţi de dânsa de către că-
mătari şi speculanţi.
Se cunosc articolele publicate de curând în Voinţa Naţională, de către d-l.
Dim. Protopopescu, prin care se arăta exploatarea neauzită la care sunt supuşi
ţăranii proprietari de pământ, sub cuvânt de arendare.
Este de prisos să reviu asupra lor. Destul este că din trânsele s-a văzut cum
pentru o nevoie pe care ţăranul a avut-o odată în viaţa lui, el pierde pentru
totdeauna folosul pământului lui şi devine rob pe viaţă. Socotesc că asemenea
abuzuri este de ajuns să fie cunoscute pentru ca să se ia măsuri radicale pentru
stârpirea lor.
Leacul nu poate fi decât unul: o lege prin care să se oprească cu totul pen-
tru viitor reînnoirea unor asemenea învoieli. Toate acestea, fără prejudiţiul altor
măsuri ce ar fi a se lua contra exploatatorilor în virtutea legii contra cametei
care va trebui făcută şi despre care voiu vorbi mai jos.
Se va zice că printr-o asemenea măsură se va suprima creditul ţăranilor,
aşa că la nevoie nu ar mai avea unde găsi câţiva bani să se împrumute.
Obiecţia putea să aibă oarecare tărie altădată, dar nu azi când bănci popu-
lare se află mai în toate satele.
Cât pentru obiecţiunile de drept, e destul să amintesc legea lui C. A. Rose-
tti, prin care pământurile ţărăneşti vândute au fost restituite pur şi simplu pri-
milor lor proprietari. Ceea ce propun eu nu este mai mult decât ceea ce a făcut
Rosetti, si e tot atât de justificat, pentru că e tot atât de drept şi de necesar.
Fracţionarea excesivă a parcelelor ţărăneşti

Proprietăţile ţărăneşti provenite din împroprietăririle de la 1864 şi 1879
fiind încă nealienabile, fracţionarea lor excesivă este până acum efectul numai
al înmulţirii populaţiunii. Când însă termenul de nealienabilitate va expira, va
veni să se adaoge şi o altă cauză de fracţionare, adecă vânzarea.
În ceea ce priveşte proprietăţile răzăşeşti, amândouă aceste cauze au dus la
sărăcie pe multe familii cari sta bine altă dată şi au condus la formarea de par-
cele de câteva prăjini cu totul neîndestulătoare pentru întreţinerea cât de mo-
destă a unei familii.
30
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
Negreşit, legea noastră de succesiuni, care nu admite nici un fel de ma-

jorat, nu poate împiedica subdivizarea averii, potrivit cu numărul moştenitori-
lor direcţi. Dar nu este mai puţin adevărat că o parcelă prea mică pierde mult
din valoarea ei proporţională, şi că nu mai răspunde destinaţiei ei, de a întreţine
pe proprietarul ei.
În astă privinţă, ştiu că în Insula Wigt fracţionarea parcelelor nu poate să
meargă mai departe decât pâla la 7 acre (2 hectare 8329 m. p.). Deşi fertilitatea
insulei este proverbială, s-a găsit că un lot mai mic de 7 acre nu mai răspunde
destinaţiei lui şi legea opreşte formarea de loturi mai mici. Când vreo împreju-
rare impune aşa ceva, lotul rămâne întreg asupra unuia din copărtaşi cari tre-
buie să despăgubească în bani pe ceilalţi de aceea ce li se cuvine.
Aşa ceva ar trebui făcut şi la noi. Întinderea minimă a unui lot s-ar pute
fixa poate la 2 hectare cari nu diferă mult de întinderea celor mai mici loturi
formate de legea din 1864. Dar oamenii de legi vor trebui să studieze cu mare
băgare de seamă modul cum ar trebui legiferat acest principiu şi şi cum să se
rezolve diversele greutăţi ce se pot ivi, şi printre cari una din cele mai serioase
va fi aceea de a se şti cari din copărtaşi va păstra lotul şi de unde va lua banii
pentru a despăgubi pe ceilalţi,dacă va fi de tot sărac. Poate că această din urmă
dificultate ar putea fi rezolvată, dându-se copărtaşilor venitul întreg al lotului ,
până la acoperirea dreptului lor sau printr-un împrumut cu termen lung la Ban-
ca ţărănească sau la banca popular, cu garanţie în venitul pământului.
Revizuirea tabelelor de impozit fonciar al pământurilor ţărăneşti

În ultimele zile ale celui din urmă guvern liberal, s-a depus un proiect de
lege care tindea la revizuirea tabelelor de impozit funciar. Scopul acestei
operaţii era, după declaraţia d-lui Emil Costinescu de a asigura o mai dreaptă
repartizare a acestui impozit, în ceea ce priveşte proprietăţile ţărăneşti. În ade-
văr modul cum sunt impuse acum aceste proprietăţi în comparaţie cu moşiile
particulare, este de o nedreptate strigătoare. Cunosc eu însumi o moşie de frun-
te, 12.000 pogoane, a unuia din cei mai mari proprietari din ţară, care produce
cu siguranţă în mijlociu 250.000 lei pe an şi care erà taxată ca pentru un venit
de 50.000 lei, adecă a 4 lei pogonul pe când ţăranii de pe aceeaşi moşie plătiau
pentru câte 18 până la 22 lei pe pogon şi deosebirea aceasta este în toate părţile.
D-l Costinescu a mai semnalat şi alte abuzuri, cum spre exemplu, că dacă
un lot este proprietatea a mai multor copărtaşi, numai unul din ei este urmărit şi
plăteşte impozitul întreg, iar ceilalţi nu plătesc nimic. E lesne de înţeles că cel
care este condamnat să plătească pentru toţi este cel mai sărac şi mai nenorocit
din toţi, pentru că ceilalţi ştiu şi pot să se apere.
Operaţia de revizuire prin care guvernul liberal îşi propunea să o facă, va
trebui realizată negreşit, pentru a face să dispară asemeni nedreptăţi, cari pentru
31
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
cei săraci sunt o adevărată cauză de ruină. Cred însă că revizuirea trebuie să se
întindă şi asupra proprietăţilor mari , pentru a fi taxate şi ele după adevăratul
lor venit. La din contră, scăderea de venit care ar rezulta din uşurarea proprietă-
ţilor ţărăneşti nu s-ar putea acoperi decât numai prin sarcini impuse ţării întregi
şi nu se cuvine ca ţara întreagă să plătească partea pe care proprietarii cei mari
sunt datori să o plătească şi nu o plătesc.
Uşurarea care va rezulta pentru săteni din revizuirea tabelelor de impozit
funciar nu va fi neînsemnată, căci după evaluarea d-lui Costinescu, ea se ridică
la mai bine de două milioane de lei pe an. De altfel, după cum am spus, nimic
nu trebuie trecut cu vederea din mijloacele cari pot aduce o îmbunătăţire soartei
ţăranilor, căci chiar cele mai neînsemnate, adunate la un loc, vor da rezultate
apreciabile.
Docuri. Silosuri. Serviciul fluvial

Una din cele mari mari plăgi de care suferă ţărănimea este mulţimea de
mijlocitori de tot felul, paraziţi lacomi şi fără scrupule , cari-i storc partea cea
mai bună din câştigul ei. Pagubele ce suferă ţăranii prin faptul mijlocitorilor,
sunt aşa de mari, încât nu sunt departe de a crede că venitul lor s-ar îndoi, dacă
ar putea fi scăpaţi de exploatarea speculanţilor de tot felul, începând de la
misitul de cereale şi mergând până la cârciumarul din sat.
Pagube foarte marinau ţăranii mai ales la vânzarea productelor lor. Mai
totdeauna, ei îşi vând productele la samsari, cari umblă din sat în sat şi le cum-
pără de multe ori de pe câmp, dar totdeauna cu preţuri de nimic. Pentru aceasta,
ei ştiu să profite de neştiinţa ţăranului, de nevoia lui momentană, de mute ori
chiar de complicitatea autorităţilor din sat. Se adaoge apoi înşelătoriile de tot
felul: măsurile false, baniţa luată pe deasupra la fiecare chilă, sub cuvânt că
aşà e legea şi nenumărate altele.
Cârciumarii, în deosebi, sunt cel mai teribil flagel al satelor. Ei acaparează
tot anul producţiunea de tot felul a săteanului până şi păsările şi ouăle, dându-i
în schimb rachiu care-l omoară. Cunosc exemple de cumpărături făcute de câr-
ciumari în cari ei realizau în câteva luni beneficii de 300 %.
În starea actuală a lucrurilor, ţăranii nu au chip a se apăra. Ce poate să
facă un om care are două sau trei chile de producte din a căror vânzare abia aş-
teaptă să-şi acopere nenumărate nevoi strigătoare? Este imposibil să meargă cu
ele până la portul sau până la oraşul mare cel mai apropiat pentru că timpul
pierdut şi cheltuiala drumului i-ar consuma o bună parte din preţul ce speră să
ieà. Pe urmă, la oraş sau la port îl aşteaptă alţi înşelători din ale căror mâini nu
va scăpa.
Este indispensabil ca Statul să se îngrijească de această stare de lucruri şi
să ieà măsuri întinse pentru îndreptarea ei. Sunt zecimi de milioane de lei cari
32
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
trec astfel pe fiecare an din buzunarul ţăranilor în al samsarilor, mai toţi străini
. După cea mi modestă socoteală , fiecare familie de ţăran , pierde ăn mijlociu
cel puţin 40 lei pe an numai din vânzarea productelor.
Mijloacele de luptă nu lipsesc şi cred chiar că nu sunt tocmai greu de în-
trebuinţat.
În prima linie este dezvoltarea şi ocrotirea asociaţiunilor ţărăneşti pentru
vânzarea în comun a productelor. Dar de aceasta mă voi ocupa mai jos.
Pe urmă trebuie să se facă aşa ca şi ţăranii să se poată folosi cu înlesnire de
instituţiunile existente şi de acele cari se vor mai face, cu scop de a favoriza
agricultura.
Între acestea sunt docurile. Ţăranii nici nu cunosc existenţa lor şi încă şi
mai puţin foloasele ce pot avea de la ele, iar formalităţile sunt aşa de multe
încât chiar cei ce ar voi să se serve de ele se descuragiază.
Ar trebui mai întâi ca administraţiunea docurilor să organizeze un vast sis-
tem de reclamă permanentă prin sate pentru a se face cunoscută ţăranilor. Anul
acesta s-a făcut aşa ceva, dar nu de ajuns. Ar trebui ca satele să fie într-una
inundate de prospecte explicative, de adrese directe către băncile populare către
preoţi, învăţători şi câţiva din sătenii cei mai cu vază. Aceste prospecte ar
trebui redigiate într-o limbă cu totul populară, în modul cel mai clar şi cu
exemple concrete cari să arate foloasele docurilor şi modul cum se pot oamenii
servi de ele.
Va trebui apoi ca regulamentul docurilor să fie modificat, aşa ca formali-
tăţile să fie reduse la cea mai simplă expresie posibilă. Ba încă, având în vedere
interesul cel mare de Stat care este la mijloc, s-ar cuveni să se facă condiţii spe-
ciale pentru ţărani, fie chiar cu o mică scădere de venit al docurilor, căci scăde-
rea aceasta se va compensa cu prisosinţă pe alte căi, când docurile vor fi contri-
buit a face pe ţărani să prindă putere.
Va trebui ca productele ţăranilor să fie curăţite în docuri şi alese după ca-
lităţi, pentru a li se mări valoarea.
Va trebui ca variantele să poată fi speculate sau depuse ca garanţie la orice
casă publică, sau la orice bancă populară, pentru ca ţăranii să nu fie siliţi a vin-
de la nevoie pe nimic, ci să poată aştepta preţuri mai bune.
Va mai trebui ca docurile să se organizeze în mod permanent, în vedere de
a putea vinde pentru export productele ţăranilor, scutindu-i astfel de orice a-
mestec al samsarilor.
Toată această chestie ar trebui studiată cu multă atenţie, în toate detaliile
ei şi nu din punct de vedere fiscal, ci din al economiei generale a ţării.
Dar pentru ca folosul docurilor să fie real şi la îndemâna tuturor ar mai tre-
bui a se studia chestia preţului de transport al cerealelor pe căile ferate, chestie
care ridică atâtea reclamaţii ce nu par a fi tocmai nefundate.
33
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
Ne aducem aminte cum în 1899 nu s-a putut aduce în Muntenia fân din
Moldova de sus, unde era destul pentru că costul transportului îl făcea să fie
mai scump decât fânul de la Braşov. Orice altă ţară ar fi stabilit în acea ocazie
tarife anume. Şi asemenea lucruri se întâmplă şi cu cerealele.
Ar trebui iarăşi ca să nu se părăsească promisia dată prin mesagiul din 15
noemvrie 1904, de a se înfiinţa pe la principalele gări magazii şi silosuri pentru
producte, lucrare pentru care posedăm deja bune studii făcute şi care ar contri-
bui aşa de mult ca să facă docurile accesibile pentru toată lumea.
Tot aşa trebuie dezvoltat cât mai mult transportul pe Dunăre, înmulţind
materialul serviciului nostru fluvial cu remorcherele şi şlepurile necesare, căci
cu modul acesta 9 judeţe din cele mai bogate ale ţării ar avea mijlocul cel mai
comod şi ieftin pentru a-şi transporta productele la docuri şi cheltuiala făcută în
acest scop s-ar acoperi repede prin beneficiile ce ar da.
Toate măsurile ce propun în acest capitol se pot realiza fără nicio greutate
şi şi cu o mică cheltuială, care şi ea va fi productivă şi vor avea o influenţă
foarte mare pentru îmbunătăţirea situaţiunii materiale a sătenilor. Cred că ele
merită mai multă atenţie decât li s-a dat până acum.
Tocmelile agricole
Condiţiunile tocmelilor agricole au devenit din ce în ce mai împovărătoare
pentru săteni. Aceasta provine mai cu seamă din pretenţiile proprietarilor, cari
au cerut mereu arenzi din ce în ce mai mari , şi din lăcomia arendaşilor , cari au
dat arenzile ce li s*au cerut şi au mai voit să câştige şi ei în proporţie cu arenda
ce plătiau.
Cele două legi asupra tocmelilor agricole, din 14 mai şi din 28 mai 1893,
caută să stăvilească răul, dar fără niciun succes, căci condiţiunile sunt azi mai
grele decât oricând.
Este evident că gravitatea răului se va micşora treptat, cu cât se va mări
numărul ţăranilor proprietari şi arendaşi, dar ea va rămâne întreagă pentru aceia
cari nu se vor afla în cazul acesta şi de aceea trebuie să ne preocupe.
Legea actuală cuprinde dispoziţiuni bune, cari dacă s-ar păzi, tocmelile a-
gricole nu ar mai fi un un aşa flagel pentru ţărani. Dar ea se eludează în mai
toate dispoziţiunile ei, iar sancţiunile ce ea prevede nu au nici un efect pentru
că nu sunt reale.
Pentru a se aduce îndreptare ar trebui dar luate mai multe feluri de măsuri.
În prima linie, prohibiţiunile legii actuale ar trebui studiate mai de aproape,
lămurite mai bine şi completate, căci sunt unele învoeli imorale sau uzurale
cari se fac şi a căror interdicţie nu e prevăzută în lege. Spre exemplu, munca
pentru datorii făcute la cârciumă ar trebui oprită cu totul, nu numai pentru că
ea însemnează că ţăranul îşi vinde munca lui pe ani înainte pentru rachiu, ceea
34
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
ce este mijlocul cel mai sigur de a se ruina el şi de a se lăţi beţia, dar şi pentru
că chiar această vânzare se face în modul cel mai cămătăresc posibil, căci pro-
prietarul sau arendaşul cel mai nemilos nu pot să egaleze în cămătărie pe câr-
ciumarii satelor, fie români, fie străini.
Trebuie dar ca legea să conţină în mod explicit şi cu sancţiuni suficiente,
oprirea în mod absolut de tocmeli de lucru pentru datorii făcute la cârciumă,
iar primarii să fie obligaţi, sub pedeapsă, să nu execute asemeni tocmeli. Să nu
se creadă că această dispoziţie, dacă va fi executată, nu va fi de un folos însem-
nat pentru ţărani.
Dar o cauză mai profundă a răului este imposibilitatea actuală de a se li-
mita sarcinile ce se pot impune ţăranilor pentru anumite servicii ce primesc ei.
Legiuitorii noştri nu admit ca Statul sau altcineva să intervină în învoielile în-
tre particulari.
Negreşit, sociologia are motivele ei puternice pentru ca să facă aşa. Mă
întreb însă dacă aceste motive, bune pentru aiurea, au tot aceeaşi tărie în condi-
ţiile speciale de la noi.
Fără îndoială, este un principiu fecund în bune rezultate acela de a nu se
interveni în tocmelile între părţi, dar pentru ca principiul să fie sincer aplicat,
trebuie ca cele două părţi contractante să dispună în mod egal de libertatea ho-
tărârilor lor.
Nu acesta este cazul când una din părţi este pusă într-o stare vădită de
inferioritate, care o pune în imposibilitate de a-şi apăra drepturile cu toată ener-
gia cuvenită. Legea însăşi recunoaşte cazuri de acestea, în cari se abate de la
regula sa obişnuită de neintervenire. Astfel este, spre exemplu, când una din
părţi este un minor sau un om slab de minte, atunci legea însărcinează pe alţii
cu apărarea drepturilor lor. De asemenea, nimeni nu contestează legitimitatea
legilor cari fixează numărul de ore de lucru în fabrice şi în mine şi a legilor
contra cametei. Dar ce este camăta altceva decât o plată pentru un serviciu pri-
mit, acela de a fi avut bani cu împrumut? Şi pentru ce dacă dobânda banilor
împrumutaţi nu poate trece peste o limită oarecare, chiar cu învoirea împrumu-
tatului, chiria pământului împrumutat ar putea creşte oricât de mult după voia
împrumutătorului? În cazul cametei propriu-zise, societatea intervine pentru a
opri abuzul, pentru că cel ce se împrumută este om sărac sau are nevoie mare
de bani şi atât sărăcia, cât şi nevoia sunt cauze de inferioritate, cari pun pe cel
împrumutat în situaţie de a nu putea rezista pretenţiilor excesive ale împrumu-
tătorului, de aceea societatea îl protege, punând dobânzii o limită peste cari să
nu se poată trece. Dar când ţăranul, care nu are nici capital, nici altă meserie şi
niciun alt mijloc de existenţă, ieà pământ cu chirie, este el faţă de arendaş sau
de proprietar într-o situaţie mai bună decât cel care merge să se împrumute cu
bani? Nicidecum şi dacă legea acordă protecţie celui din urmă, ea trebuie să
35
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
acorde protecţie şi ţăranului, căruia în imposibilitatea lui de a face altfel, i se

impun condiţiuni ce sunt cu totul în disproporţie cu serviciul ce i se face.
Juriştii se referă mereu la dreptul roman, pe care-l consideră ca cea mai
înaltă expresie a ştiinţei de a regula relaţiile între oameni, spre cel mai mare
folos al lor şi al societăţii. Dar să nu pierdem din vedere că una din primele
manifestări ale dreptului roman a fost intervenţia Statului pentru a face să ierte
plebeilor datoriile ce apăsau asupra lor din cauza învoelilor cămătăreşti din
cari decurgeau şi cari ajunseseră să fie un pericol pentru însăşi existenţa Sta-
tului. Acest act de intervenire a Statului în învoelile dintre particulari a fost una
din principalele cauze de mărire ale Statului roman. Din contră, atunci când
marile principii de drept s-au irosit în subtilităţi şi distincţiuni sofistice, în
mijlocul cărora dreptul la existenţă al celui slab a ajuns să nu se mai cunoască,
cei cari formau altădată tăria Statului roman au devenit turma de proletari care
nu a mai fost în stare să apere nici libertăţile romane de atacurile oligarchiei,
nici Statul însuşi de ruină.
Învăţămintele maeştrilor noştri în materie juridică ne îndreptăţesc dar a nu
privìca o eresie , nedemnă de discuţiune , datoria Statului de a interveni acolo
unde o întreagă clasă a societăţii este în pericol de a peri, pentru că nu mai este
în stare să se apere de exploatarea câtorva.
Situaţiunea care ne preocupă are asemănare mare cu acea din Italia de
acum 2300 de ani, căci şi România este ţară cu deosebire agricolă, cum era
Italia şi în care cu toate acestea clasa agricultorilor, care dă impozitul de sânge
şi o aşa de mare parte din cel de bani, este ruinată şi redusă la neputinţă de a
mai trăi prin învoelile cămătăreşti cari o robesc pe viaţă faţă de proprietarii pă-
mântului întocmai cum era în Italia. Ba încă, la noi este o împrejurare care în
Italia nu era, anume că ruinarea clasei ţărăneşti este pe cale de a se produce de
aci înainte, nici chiar în folosul proprietarilor şi arendaşilor români, ci al unui
sindicat de străini, care se organizează sub ochii noştri în mod făţiş, pentru a
exploata fără cruţare pe ţărani.
Prin urmare, intervenţia Statului se impune la noi precum s-a impus în Ita-
lia şi încă cu mai mare cuvânt.
Oricât s-ar părea de extremă această părere a mea, ea nu este lipsită de pre-
cedente chiar la noi. Nu vorbesc despre dreptul Statului de a fixa el însuşi pre-
ţul obiectelor de rechiziţie, pentru a se apăra contra pretenţiunilor excesive.
Este şi aceasta o atingere sensibilă la dreptul de proprietate, dar nu o invoc aci,
pentru că se va zice că în stare de răsboiu multe drepturi sunt suspendate. Dar
aşezământul agrar al lui Vodă-Ştirbei din 1851 răspunde tocmai la cazul de ca-
re ne ocupăm şi vine în sprijinul modului meu de a vedea.
Aşezământul lui Vodă-Ştirbei consta în aceasta, că fiecare proprietar era
dator a pune la dispoziţiunea fiecărui sătean de pe moşia lui o întindere de pă-
36
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
mânt potrivită cu numărul de boi ce avea şi aceasta până la două treimi din
întinderea moşiei.
Pentru aceste locuri proprietarul nu puteà cere alta decât dijma din zece
una, şi 22 zile pe an de lucru.
Legea rurală din 1864 nu a făcut decât să schimbe pentru ţărani dreptul de
folosinţă al porţiilor de pământ ce aveau după aşezământul lui Vodă-Ştirbei în
drept de proprietate.
Regularea făcută de Vodă-Ştirbei era, desigur, o intervenire directă şi ho-
tărâtoare a Statului în învoelile ce aveau loc până atunci între proprietari şi
ţărani. Şi trebuie să se observe timpurile când s-a produs această intervenire,
şi cum ea nu a provocat nicio rezistenţă din partea proprietarilor, pentru că-şi
dau şi ei seama că era nedreaptă şi că rezolva cu bine o situaţie dificilă .Ceea ce
cred că trebuie şi este în drept să facă Statul astăzi, este mult mai puţin decât
ceea ce a făcut Vodă-Ştirbei.
Mai întâi mă întreb dacă nu este drept ca pentru familiile de săteni cari nu
au deloc pământ sau au mai puţin de 4 pogoane, să se revină la principiul lui
Vodă-Ştirbei, adică ca acestor familii proprietarul să fie obligat a le da acest
minimum de 4 pogoane în nişte condiţii cari să fie fixate prin lege şi aceasta
până la două treimi din întinderea moşiei.
Precum se vede, ceea ce cer eu este mai puţin decât ceea ce dă Vodă-Ştir-
bei, deoarece la el întinderea porţiunilor varia de la 4 pogoane şi 15 prăjini
până la 11 pogoane, iar cât pentru dijmă şi zilele de lucru pentru proprietar s-ar
mulţumi ţăranii ca legea să le pună condiţii şi mai grele decât dijma una din
zece şi 22 zile de lucru pe an, pe care le impunea Vodă-Ştirbei, dar să fie o
normă pusă peste care să nu se poată trece. Această măsură, care ar avea ex-
plicaţia şi justificarea sa şi în nevoia prezentă, şi în tradiţiile trecutului, ar face
ca chestia ţărănească să piardă toată acuitatea sa, pentru că ar asigura mijloace
de existenţă, fie cât de modeste, la atâtea familii cari azi nu au siguranţa zilei
de mâine.
O altă măsură, care cred că merită să fie examinată, este aceasta‫ ׃‬să se sta-
bilească serii de preţuri normale, în felul celor cari se fixează pentru obiectele
de rechiziţie. Aceste preţuri se vor stabili pentru fiecare judeţ sau pentru fieca-
re regiune, pentru câte trei sau cinci ani, de către o comisie compusă din pro-
prietari, arendaşi, săteni şi agenţi ai administraţiei. S-ar fixa tot aşa numărul
maximum de zile de lucru pe care ţăranul va fi dator a-l da proprietarului sau
arendaşului pe fiecare an. Seriile de preţuri, astfel stabilite, ar servi ca baze a
tocmelilor agricole şi nu ar fi permisă abaterea de la ele, într-un sens sau altul,
cu mai mult de un procent oarecare.
E posibil, e chiar probabil, ca aceste măsuri ce propun vor fi criticate cu
asprime şi vor întâmpina multă rezistenţă, dar le găsesc drepte şi nu văd prin
37
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
care alt chip s-ar putea stăvili, măcar în parte, exploatarea cea grozavă ale cărei
victime sunt ţăranii. Ar trebui iarăşi ca proprietarii să nu piardă din vedere că
modestul sacrificiu ce propun să facă ei din multul ce câştigă astăzi este pentru
a evita pierderi mai mari ce ar putea avea în viitor. Oricine are dreptul să tră-
iască şi când unei clase întregi de oameni i se taie toate mijloacele de existenţă,
ei ajung la disperare şi nu mai ştiu să aleagă între ceea ce legea permite sau nu
permite. E destul să considerăm pagubele pe cari pe aiurea le cauzează greve-
le, ca să ne îngrijim de a nu sili pe oameni să recurgă şi la noi la asemenea
mijloace de apărare, dacă nu şi la altele mai rele, după cum s-a văzut anii
aceştia în Rusia, Spania şi Italia.
Mai este un lucru pe care guvernul poate să-l facă şi care poate fi un frâu
puternic pentru exploatarea sătenilor este de a nu mai permite angajarea de lu-
crători agricoli străini, sau cel puţin de a nu o permite decât acolo unde ea nu
poate aduce prejudiţiu sătenilor noştri.
În multe părţi, dar mai ales în Moldova, proprietarii, şi mai cu seamă
arendaşii Evrei, refuză de a angaja pe sătenii de pe moşiile lor sau de pe moşii-
le vecine şi preferă să aducă lucrători de peste graniţă, cu preţuri mai mici, pe
cari uneori nici nu le plătesc. Guvernul permite lucrul acesta. Cu modul acesta,
ajută chiar el a se crea în ţară o concurenţă indigenilor din partea străinilor şi
chiar pe unde sătenii ar putea lupta contra exploatării, guvernul se uneşte cu
exploatatorii, ca să le facă lupta imposibilă. Am cunoştinţă de localităţi din
Moldova, unde ţăranii noştri au fost lăsaţi să moară literalmente de foame, pe
când moşia pe care ei trăiau se lucrà cu oameni aduşi din Bucovina, cu câţiva
bani pe zi mai ieftin.
Este imposibil ca asemenea lucruri să se mai poată întâmpla.
Fie că s-ar adopta măsurile ce propun aci, fie că s-ar adopta altele şi orice
lege s-ar face asupra tocmelilor agricole, ea nu va fi de nici un folos dacă nu se
va asigura în mod eficace aplicarea ei. Şi legea actuală cuprinde multe dispo-
ziţii bune, cari însă nu se execută. Ea prevede chiar responsabilitatea primaru-
lui în caz când face să se execute tocmeli contrarii legii. Aceasta însă nu
împiedică pe niciun primar de a călca legea veşnic. Se mai cere ca arendaşii şi
proprietarii să ţină registre în regulă de tocmelile lor agricole, din cari să se
vadă în mod lămurit situaţia fiecărui ţăran în parte. Şi cu toate acestea câţi pro-
prietari şi mai ales câţi arendaşi sunt cari nu păzesc această regulă!
Este şi natural să fie aşa. Ţăranii, pentru a căror ocrotire este făcută legea,
nu o cunosc, aşa că ei nu ştiu să reclame când li se face nedreptate şi chiar
când ştiu nu cutează, ori pentru că ştiu că primarul este omul proprietarului sau
al arendaşului, ori pentru că judecătorul de ocol e prea departe, ori pentru că se
tem de trăgăniri, de cheltuieli şi de pierderi de vreme.
38
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
Deoarece ţăranii nu reclamă , iar proprietarii şi arendaşii nu au interes să

reclame, cele mai flagrante călcări ale legii rămân neurmărite, iar primarii
transcriu şi execută întocmai tocmelile cele mai monstruoase, fără ca să fie cine
să îi tragă la răspundere.
Va trebui să fie cineva care să aibă datoria a controla toate acestea, de a
examina contractele de tocmeli agricole şi modul executării lor, chiar dacă ni-
meni nu i-ar sesiza, de a vedea modul cum primarii îşi fac datoria şi de a-i pe-
depsi când vor fi vinovaţi, de a examina condicile şi scriptele de tocmeli ale
proprietarilor şi arendaşilor şi de a-i pune în urmărire în caz când ar impune
sătenilor tocmeli nedrepte şi contra legii.
Legea actuală, plecând de la principiul că unde nu este reclamaţiune nu
poate fi acţiune, lasă pe ţărani fără nicio protecţie, dar încă o dată, nu trebuie
pierdut din vedere că ţăranul trebuie apărat întocmai ca un minor, căci neştiinţa
sau nevolnicia lui îl lasă tot aşa de fără apărare în faţa apăsătorilor ca pe un co-
pil şi dacă sunt legi cari protejează pe copiii cari autorizează anchete şi urmăriri
din oficiu contra celor cari-i nedreptăţesc, tot aşa trebuie să fie şi pentru ţărani.
Cel pe care-l cred mai potrivit pentru a împlini acest rol este judecătorul de
ocol. El, ca om de legi şi cu prestigiul pe care îl are în urma ultimei organizări
a judecătoriilor de ocoale, este cel mai propriu şi cel mai la îndemână pentru a
împlini această însemnată însărcinare. Va trebuii însă să se aducă oarecari mo-
dificări organizaţiunii actuale a acestor judecătorii.
Felurile de măsuri întrebuinţate la ţară

Un fel de înşelătorie care se practică pe faţă, fără cea mai mică sfială şi ca-
re cauzează ţăranilor pagube enorme, este acela de a li se cumpăra sau vinde
când cu măsurile vechi, când cu cele metrice, după cum îi vine la socoteală
speculantului. Aşa, când ţăranul vinde, i se măsoară cu ocaua, iar când
cumpără, i se măsoară cu litrul, pe care îl plăteşte ca şi când ar fi o ocà. Rezultă
de aci pentru el o pagubă de aproape 25%. Tot aşa confuzii se fac în paguba
lui, între pogon şi jumătate de hectar, între metru şi jumătatea de stânjen şi alte-
le. Este o lege, confirmată nu de mult prin o altă lege, că singurele măsuri
legale sunt cele metrice.
Cu toate acestea, se tolerează prin prăvălii, în piaţă, în porturi, întrebuinţa-
rea de baniţe şi alte măsuri nelegale. S-a socotit că lucrul nu are nicio impor-
tanţă, pe când el este încă unul din nenumăratele mijloace şi nu cel mai neîn-
semnat, de a se despuia neştiutorii de avutul lor. Ar fi destul o urmărire ener-
gică de câtva timp şi condamnarea, mai ales la amenzi grele, a câtorva înşe-
lători, pentru a se pune capăt acestui abuz. Penalităţile respective ar trebui
agravate anume pentru acest caz şi toate măsurile false distruse pe unde se vor
găsi.
39
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
Asigurarea recoltelor contra secetei, grindinei şi a focului.

Asigurarea vitelor contra epizootiilor şi a furtului
Sistemul ce se urmează la noi, ca în anii de secetă. Statul să distribuie la
săteni hrană şi furage cari i se plătesc în rate, are mari defecte, printre cari cel
mai însemnat este acela că deprinde pe ţărani cu ideea că Statul este dispensa-
torul de toate şi că totul trebuie să se aştepte de la el.
Altădată erau pătulele de rezervă şi sunt unii cari şi azi cer reînfiinţarea
lor, dar explicaţiile date deunăzi în Cameră de d-l Costinescu au dovedit cu pri-
sosinţă cât de nepractică este şi această instituţie.
Adevărata soluţie, cea mai practică, mai dreaptă şi mai lesne de realizat,
este aceea asigurării mutuale, nu numai contra secetei, dar şi contra tuturor ac-
cidentelor nenorocite cari pot lovi pe ţărani‫ ׃‬secetă, grindină, foc, epizootii,
furtul vitelor.
O casă de asigurare ţărănească pentru aceste cazuri, ar fi o instituţie care
ar aduce cele mai mari foloase sătenilor şi le-ar permite şi lor a se folosi de bi-
nefacerile unor combinaţiuni cari joacă un aşa de mare rol în viaţa modernă şi
de care ei sunt cu totul lipsiţi.
Cu mijloacele lui restrânse, un ţăran este băgat în datorii pentru toată viaţa
la cel mai mic accident nenorocit‫ ׃‬moartea sau furarea boilor, un incendiu, o
inundaţie.
De aceea, ar trebui să se înfiinţeze pentru săteni asigurarea obligatorie
pentru toate aceste cazuri. Fiecare cap de familie ar plăti pe an o sumă care ar
depinde de numărul membrilor familiei, de numărul vitelor ce are, de acaretele
ce posedă etc. Această sumă, care va fi destul de mică, pentru ca, oricare din ei
să o poată plătì, se va percepe deodată cu impozitele şi pe aceeaşi cale şi s-ar
vărsa la casa de asigurare. În schimb, cel asigurat va avea dreptul a fi despăgu-
bit pentru pagubele ce ar suferi din accidente nenorocite.
Statisticele Ministerelor de Interne, de Domenii şi de Finanţe trebuie să po-
sede destule date, după cari să poată calcula pagubele anuale mijlocii cari pro-
vin din asemeni accidente şi prin urmare care ar fi plata datorată de fiecare cap
de familie.
În special pentru vite, înfiinţarea asigurării lor va impune a se introduce un
sistem oarecare de marcat vitele, în aşa fel, încât orice vită să se poată şti din ce
sat anume provine. Se cunoaşte deja sistemul numit al cercelului. Dacă obiec-
ţiunile ce i se aduc se vor găsi întemeiate, se poate găsi un alt sistem practic de
marcat vita pe corn sau pe copită. Dar oricare ar fi sistemul adoptat, el va avea
ca urmare că furturile de vite vor deveni mult mai grele şi nu va fi imposibil a
se stârpi chiar cu totul.
Cine ştie? Poate că casa de asigurare despre care vorbesc aci va putea cu
timpul să facă şi asigurări pe viaţă, ceea ce ar fi un chip de a asigura existenţa
40
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
ţăranilor ajunşi la bătrâneţe sau deveniţi infirmi. Chestiunea este la ordinea

zilei în alte părţi şi se cuvine să începem şi noi a ne gândi la dânsa.
Asociaţiuni ţărăneşti. Organizarea muncii ţărăneşti
Asociaţiunile ţărăneşti sunt destinate, după părerea mea, să joace un rol
capital în lucrarea de transformare a clasei rurale, alături cu băncile populare.
Propunerile ce fac mai sus , cu privire la vânzare şi la arendare de moşii la
ţărani, nu vor putea fi realizate decât cu ajutorul acestor instrucţiuni. Dar nu
numai acesta va fi rolul lor, ci peste tot unde forţele izolate nu vor putea în-
vinge unele greutăţi mari. Pentru vânzarea productelor în comun, pentru cum-
părare de maşini agricole, pentru secarea bălţilor, plantarea râpelor şi îmbună-
tăţirea pământurilor sterpe, precum şi în nenumărate alte ocazii, asociaţiunile
vor permite satelor să întreprindă lucruri la cari altfel nu ar putea nici să gân-
dească.
Legea votată anul trecut va fi de mare ajutor pentru constituirea acestor
asociaţiuni şi va trebui studiată cu băgare de seamă, pentru că dacă cumva va fi
mai conţinând ceva dispoziţii puţin practice, să fie îndreptate.
Dar atâta nu va fi de ajuns, ci va trebui ca guvernul să sprijine şi să încu-
rajeze înfiinţarea asociaţiunilor şi pe alte căi. În special, organele administrati-
ve pot fi de mare ajutor, prin propaganda ce pot face.
Dar propagatorii cei mai de frunte vor fi tot preoţii şi mai ales învăţătorii,
cum au fost şi pentru băncile populare. De aceea, imitând ceea ce făcusem în
chestia băncilor, eu am delegat, în decemvrie trecut, trei învăţători dintre cei
mai aleşi ca să propage ideea asociaţiunilor din sat în sat şi să dea sfaturi şi lă-
muriri pentru înfiinţarea lor. Pe doi din ei îi trimisesem mai înainte în Dane-
marca ca să studieze asociaţiunile ţărăneşti daneze, cari sunt celebre în toată
lumea. Ar trebui ca misiunea acestor trei învăţători să fie menţinută până ce
ideea asociaţiilor se va fi lăţit peste tot şi dacă cumva guvernul conservator le
va retrage însărcinarea, după cum se vorbeşte, va trebui ca guvernul liberal
viitor să le-o redea.
D-l Al. Gîdei, în cartea sa Monografia Comunei Bragadiru, propune a se
face o organizare a muncii ţărăneşti. Pentru aceasta, cere a se înfiinţa, sub
auspiciile Ministerului Domeniilor unui birou unde să se centralizeze, pe de o
parte cererile de muncitori din partea proprietarilor şi arendaşilor, iar pe de alta
ofertele de braţe; toate acestea cu arătarea cuvenită de numărul şi felul
muncitorilor ceruţi, de preţurile oferite şi de cele cerute, etc. Cu aceasta, s-ar
uşura pentru unii găsirea braţelor ce le sunt necesare, iar pentru alţii găsirea de
lucru şi ar deveni inutile aducerea de lucrători de peste graniţă, care scot pe
fiecare an atâtea milioane din ţară, în paguba muncitorilor noştri.
Ideea aceasta mi se pare bună şi practică, şi ar trebui înscrisă printre acele
cari vor trebui realizate.
41
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
Lege contra cametei

Este de mirare că până acum încă nu există o lege contra cametei la noi,
unde camăta a luat proporţii aşa de fenomenale, încât ajunge până la 500%.
Nenumăratele constatări făcute în toate părţile ţării, dovedesc că în ceea ce
priveşte, în special la ţărani, camăta îi roade aşa de grozav, încât cea mai mare
parte din câştigul lor, se duce în punga cămătarilor şi că e destul să se împru-
mute un ţăran o dată cu o sumă cât de mică, pentru ca să nu se mai poată plăti
niciodată. Şi răul este general, căci cămătărie fac toţi: uneori proprietarul, mai
ales arendaşul, dar totdeauna, cârciumarul şi samsarii şi chiar ţăranii care au
ceva bani.
Băncile populare au adus oarecare uşurare, care va merge crescând, atunci
când capitalul lor se va mai mări, dar ele nu vor putea face faţă la toate nevoile
a 6 milioane de suflete. Trebuie dar să se facă şi la noi, ca în toate părţile, o
lege severă contra cametei, care să conţină dispoziţiuni şi sancţiuni potrivite ţă-
rii noastre şi felului special de rele pe cari noua lege va avea să le stârpească.
Cunosc legea franceză contra cametei din 1850. Ea se ocupă exclusiv de
dobânzile mai mari decât cele legale, luate la bani împrumutaţi şi ca sancţiuni
prescrie amenda, confiscarea până la jumătatea din capitalul împrumutat, în-
chisoarea până la un an, afişarea pedepsei şi publicarea ei în ziare în contul ce-
lui condamnat.
Aceste pedepse s-ar putea aplica şi la noi, dar în ceea ce priveşte defi-
niţiunea cametei, cea dată de legea franceză este departe de a fi de-ajuns la noi.
La noi ţăranul se împrumută nu numai cu bani, dar şi cu producte, cu ra-
chiu, cu lemne, cu servicii de tot felul, iar camăta o plăteşte nu numai sub for-
mă de dobândă mare în bani, ci mai cu seamă în zile de muncă la câmp, în că-
rături, în producte, în păsări etc. Şi chestiunea este că ceea ce plăteşte el, ori
sub ce formă ar fi, este excesiv de mult faţă cu ceea ce a primit.
Va trebui dar ca la noi camăta să se numească orice plată mai mare decât
un procent, care se va fixa prin lege pentru principalele cazuri, pentru servicii
primite sub orice formă ar fi. S-ar putea ca legea, pentru a ţine seamă întrucât-
va de obiceiuri înrădăcinate, să fixeze pentru muncile agricole un procent mai
mare decât pentru bani împrumutaţi, precum se face şi pentru datoriile comer-
ciale, dar chiar aşa de s-ar face, tot ar fi o enormă îmbunătăţire faţă de ceea ce
este astăzi.
Se înţelege că legea astfel înţeleasă ar interveni şi în chestiunea tocmelilor
agricole, căci şi acolo camăta se exercită în toată vigoarea ei, când, spre exem-
plu, se ia ţăranului 240 lei pentru o falce de fâneaţă, pe care vânzând-o în târg
nu ar putea lua nici 100 lei, fără a mai socoti munca şi timpul lui. Toată lumea
42
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
taxează asemeni tocmeli de tocmeli cămătăreşti; pentru ce dar s-ar sustrage ele
de la acţiunea unei legi contra cametei?
Cât pentru cercetarea, descoperirea şi urmărirea delictelor de camătă de
orice fel, ele vor trebui să intre în însărcinările judecătorului de ocol, care va
trebui să le urmărească din oficiu. Despre aceasta am vorbit mai sus.
Întru cât priveşte pedepsele, ar trebui ca, pe lângă cele pe cari le prevede
legea franceză, să se adauge interdicţiunea pe cel puţin cinci ani pentru cel
condamnat de două ori pentru camătă, de a fi ales primar, membru în consiliul
comunal, de a ocupa funcţiuni, şi mai ales de a putea ţine cârciumă. Aceste
sancţiuni vor fi necesare, căci tocmai cei ce se află în cazurile acestea sunt de
ordinar cămătarii cei mai nesăţioşi, şi abuzează de poziţiunea lor pentru a-şi
exercita fără frică şi de la adăpost prădăciunile lor.
Băncile populare
Nu mai este nevoie să vorbesc despre binefacerile băncilor populare, căci
ele nu se mai discută. De astfel, această instituţiune se pare că este deja intrată
în obiceiurile ţăranilor, iar legea ei organică, după doi ani de încercare, se pare
că nu are nevoie decât de prea puţine îmbunătăţiri.
Singura grijă ce va trebui să se aibă în viitor, va fi ca administraţia să le
dea tot concursul, în loc de a le face piedici, după cum s-a întâmplat în unele
locuri, ca să se ia măsuri severe pentru a împiedica pătrunderea cămătarilor în
bănci şi ca să se evite tendinţa de centralizare care se pare că tinde să domine la
administraţiunea centrală a băncilor populare. Aceste instituţiuni s-au dezvoltat
foarte bine numai mulţămită libertăţii de care s-au bucurat. Orice încercare de
compresiune le-ar strica avântul.
O nouă formă de cămătărie a luat naştere – cine ar crede? – tocmai din ca-
uza băncilor populare. Când un sătean vrea să facă un împrumut la o bancă, el
are trebuinţă de doi giranţi, membri ai băncii. Ei bine, sunt acum giranţi de
profesiune, cari, abuzând de nevoia săteanului, nu-i dau girul decât după ce-i
impun condiţiuni cari echivalează cu cea mai grea camătă. Cârciumarii şi une-
ori chiar preoţii sunt acei cari exercită cu deosebire această urâtă meserie.
Se înţelege că acestor oameni va trebui să se aplice severităţile legii contra
cametei, iar în legea băncilor populare va trebui introdusă o dispoziţiune ca ei
să fie eliminaţi de drept din bancă şi ca nimeni să nu poată da mai mult decât
două giruri.
Organele cari vor conlucra la realizarea reformei

Judecătorul de ocol
Am ajuns aproape la sfârşitul expunerii mele, din care se vede că problema
ţărănească este foarte complicată şi că soluţiunea ei, chiar parţială, va cere
43
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
votarea de legi şi luarea de măsuri numeroase. Dacă însă aceste legi şi măsuri
vor fi să rămână numai pe hârtie, cum s-a întâmplat de atâtea ori, mai bine va fi
nici să se înceapă.
Dacă multe din legi nu se aplică, cauza în mare parte este că la alcătuirea
lor nu se are îndestul în vedere cine va fi acela care va prezida la aplicarea lor.
În special, legile privitoare pe ţărani au fost destinate toate să fie aplicate de
către primarul rural a cărui lipsă de cultură şi de moralitate nu mai are nevoie
să fie descrisă aci.
În momentul de a începe o reformă aşa de mare, trebuie să ne gândim la
organele cari vor fi chemate să o execute şi la nevoie să dezvoltăm pe cele
existente sau chiar să creăm şi altele nouă.
Singurele elemente cari pot fi întrebuinţate într-un fel oarecare în scopul ce
urmărim, sunt cele următoare: prefectul, inspectorul comunal, primarul, nota-
rul, consiliul comunal, sfatul satului, judecătorul de ocol, învăţătorul, preotul.
Toţi aceştia trebuie utilizaţi, fiecare în felul lui, dar niciunul în mod
exclusiv, nici într-un cerc de activitate nepotrivit cu dânsul sau prea larg pentru
ca să-l poată împlini cu destoinicie.
Nu voi vorbi aci despre prefect, căci rolul lui este bine cunoscut.
Atribuţiunile inspectorului comunal sunt bine lămurite prin noua lege co-
munală. Eu cred că acest agent poate avea un rol foarte însemnat, ca agent de
control, ca sfătuitor şi ca îndemnător la lucru în toate chestiile de natură curat
administrativă. Recrutarea lor însă va fi grea, căci nu e uşor a se găsi atâtea su-
te de tineri cari, fără a fi fost în administraţiune, să cunoască toate nevoile po-
porului de la ţară şi mai ales să aibă tragerea de inimă şi înţelegerea de misi-
unea lor cari singure ar putea face din ei elemente în adevăr preţioase pentru
realizarea reformei. Ar trebui ca aceşti inspectori să aibă o instrucţiune şi o e-
ducaţiune potrivită chemării ce vor avea de îndeplinit.
Instrucţiunea ar putea-o căpăta, dacă s-ar înfiinţa odată la Universitate sec-
ţiunea de ştiinţe administrative, pe care legea o prevede, care este indispensa-
bilă, dar contra căreia se coalizează atâtea interese.
Cât pentru educaţiune, ea se va face doar cu timpul, întrunindu-i deseori
pentru a li se da instrucţiuni şi sfaturi de către cei mai buni administratori ce
avem, controlându-i de aproape, înfiinţându-se pentru ei o revistă pentru ches-
tiunile curente de administraţiune.
Cât pentru chestiunea dacă numărul lor actual este sau nu este prea mare,
aceasta este lucrul secundar. Totul este ca să nu lipsească acest organ, chemat
anume a executa legile în partea lor care priveşte guvernul central, lucru pe
care până acum tot primarul sătesc avea să-l facă.
Consiliul comunal şi sfatul satului nu pot avea un rol însemnat în realiza-
rea reformei. Lipsa lor de iniţiativă şi de cultură, precum şi caracterul lor de
44
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
corpuri deliberative, nu se potrivesc cu trebuinţa de acţiune repede, energică şi

luminată, care se cere aci.
Lăsând dar la o parte pe primar, notar, învăţător şi preot, despre cari voi zi-
ce câteva cuvinte mai jos, rămâne să vorbesc despre judecătorul de ocol.
Am arătat mai sus partea care cred că trebuie să i se facă. Am cerut ca el să
aibă dreptul a interveni din oficiu în chestiunile de cămătărie şi de tocmeli agri-
cole, pentru a controla aplicarea legilor, pentru a protege pe cei năpăstuiţi şi
pentru a urmări pe cei vinovaţi. Dar cu aceasta nu trebuie să pierdem din vede-
re chemarea principală a judecătorului, care este de a da dreptatea şi aci atin-
gem încă una din lipsele cele mai simţite ale satelor noastre.
Cu toată organizarea actuală a judecătorilor de ocol, justiţia este încă
departe de a fi destul de la îndemâna ţăranilor; ea este prea scumpă, prea târzie,
cere prea multe alergături şi pierdere de vreme.
Din cauza aceasta, în cea mai mare parte din împrejurările când ar avea
nevoie de judecată, ţăranul preferă să se lipsească, şi numărul nedreptăţilor ce
se comit din cauza aceasta este foarte mare.
Va trebui dar ca formele procedurii să se simplifice cu totul, cel puţin pen-
tru cauzele cele mai obişnuite, cari interesează pe ţărani şi termenele să se scur-
teze, dar mai ales, trebuie ca judecătorul să fie pus la îndemâna lor.
Astăzi sunt 131 judecători de ocol, dintre cari 85 la ţară, ceea ce face că în
mijlociu circumscripţia fiecăruia este de 1.545 kilometri pătraţi, adecă mai bine
de 39 kilometri în lung şi în lat. Aceasta este mult.
Greutatea aceasta se poate înlătura prin trei măsuri.
Una ar fi înfiinţarea juriilor de împăciuire, compuse din învăţător, preot şi
unul sau doi bătrâni cinstiţi, precum a plana neînţelegerile pe cât se poate. Lu-
crul acesta l-am încercat în mai multe părţi cu mult folos. Prin aceasta s-ar des-
cărca judecătorul de o însemnată parte de procese, cari nici nu ar mai avea loc.
A doua măsură ar fi, a se mai mări numărul judecătorilor. Costul anual al
unei judecătorii de ocol fiind de 6.000 lei, ar fi o cheltuială de vreo 300.000 lei
pe an, dacă s-ar mai adăogi 50 de judecătorii de ocol, ceea ce ar reduce supra-
faţa circumscripţiilor la mai puţin de 1.000 kilometri pătraţi şi i-ar apropia prin
urmare mult de justiţiabilii lor.
În fine, să se impună fiecărui judecător ca, afară de reședinţa lui obicinuită,
să meargă pe rând şi în alte centre din circumscripţia lui, pentru a-şi exercita
însărcinarea. S-ar putea, spre exemplu, ca, afară de reşedinţă, să fie în fiecare
circumscripţie câte 8 până la 10 de aceste centre, iar judecătorul să fie obligat a
veni în fiecare din ele câte o zi sau două la fiecare două luni. El ar putea atunci,
nu numai să dea dreptate multora cari fără aceasta nu ar fi putut să vină să i-o
ceară, dar totdeauna să-şi exercite şi însărcinarea de control despre care am
vorbit mai sus.
45
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
Propunerea ce fac aci nu este aşa de neobicinuită cum s-ar părea la prima
vedere. În Norvegia, unde ca şi la noi, populaţia este rară şi comunicaţiunile
grele, sunt învăţători ambulanţi, preoţi ambulanţi şi, dacă nu mă înşel, chiar şi
judecători ambulanţi. Nu văd ce piedică absolută ar fi pentru a se face şi la noi
aşa, deoarece folosul ar fi aşa de mare. Cât pentru oficiul de grefier în centrele
secundare, ar putea să-l îndeplinească notarul, învăţătorul sau preotul local.
Dacă s-ar adopta vederile mele, judecătorul de ocol ar căpăta o însemnă-
tate cu mult mai mare decât cea pe care o are astăzi şi ar deveni unul din prin-
cipalele organe în realizarea reformei. Dar în acelaşi timp se va găsi deseori
pus în situaţii neplăcute faţă de cei puternici din localitate şi aceasta ar putea
să-i atragă grave neajunsuri.
Pentru a-l pune la adăpost şi pentru a face din el dispensatorul în adevăr
independent şi imparţial al dreptăţii, va trebui ca el să fie sustras de la acţiunea
acelora cari pot să fie chemaţi la răspundere înaintea lui. De aceea, va trebui să
i se asigure stabilitatea, fie declarându-se inamovibil, fie cel puţin neputându-se
înlocui sau transfera decât cu avizul conform al unui juriu de magistraţi superi-
ori. Chestia ar trebui studiată mai de aproape. Dacă această garanţie s-ar da ju-
decătorului de ocol, desigur că el ar primi adaosul de muncă ce i-ar impune no-
ile sale însărcinări, chiar fără adaos de salariu peste cel actual.
Cu toate acestea, în interesul formării unui bun corp de judecători de ocol,
cari să posede experienţa specială proprie acestei cariere, nu ar fi de prisos a se
examina dacă nu ar fi bine a se admite pentru ei sistemul înaintării pe loc, în-
trebuinţat în alte părţi, şi care constă în aceea că, după un număr oarecare de
ani de serviciu, judecătorul capătă un adaos de leafă, fără a fi mutat din loc.
Doar consideraţiile bugetare de nu se vor opune adoptării acestei măsuri,
care astfel prezintă numai avantaje.
Primarul, notarul, consiliul comunal

În cercul mai restrâns de activitate pe care i l-a lăsat noua lege comunală,
primarul rural poate încă să fie un factor foarte util. Din nenorocire, ignoranţa
lui este o piedică de neînvins, care deocamdată nu văd cum ar putea fi înlătu-
rată.
Cât pentru notar, el ar putea fi mult îmbunătăţit, cel puţin întru cât priveşte
priceperea, prin înfiinţarea şcoalei de notari, la care se gândiseră foştii miniştri
Stolojan, Lascăr şi eu însumi.
Acum doi ani, eu propusesem d-lui Lascăr ca pe lângă şcoala normală de
învăţători din Câmpulung să se înfiinţeze o secţie în care să se admită absol-
venţii a trei sau patru clase normale cari, după un an sau doi de preparaţie spe-
cială, puteau să formeze foarte buni notari. Acelaşi lucru s-ar putea face şi cu
absolvenţii a patru clase de seminar.
46
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
Aceşti tineri, atât normalişti, cât şi seminarişti, fiind mai totdeauna fii de
săteni, în urma instrucţiei ce ar fi primit, parte în şcoala normală sau în seminar
şi parte în secţia de notari, ar fi avut şi o instrucţie generală şi cunoştinţele
speciale cerute unui notar şi ar fi înlăturat din aceste posturi pe declasaţii de
prin oraşe, care azi le ocupă în cea mai mare parte.
Consiliile comunale rurale ar câştiga foarte mult, dacă în fiecare din ele s-ar
admite de drept cu vot deliberativ câte un învăţător şi un preot, cei mai de sea-
mă şi cei mai cuminţi din comună. Oricât s-ar zice că consiliile comunale ru-
rale au să se ocupe numai de lucruri cari nu sunt mai presus de cunoştinţele şi
de priceperea unui sătean fără ştiinţă de carte, lucrul nu este exact. Sunt chestii
în cari cunoştinţe mai întinse sunt indispensabile, astfel sunt cele relative la igi-
enă, la paza contra epidemiilor şi epizootiilor etc. Şi pe urmă nu se poate
concepe ca un consiliu chemat a se ocupa de lucruri aşa de diverse, a lua
cunoştinţă de ordinele autorităţii superioare, de legile şi regulamentele cele
nouă pe cari trebuie să se aplice, să nu cuprindă, de cele mai multe ori, alt
membru cu ştiinţă de carte decât pe notar. În aceste condiţii, notarul duce în
realitate comuna cum vrea el. Adăogirea elementelor celor mai culte din sat,
cum este învăţătorul şi preotul, nu poate să facă decât bine.
De altfel, această măsură nu ar fi contrară constituţiei, după cum s-a zis.
Constituţia nu prevede nimic în privinţa compunerii consiliului comunal, ci la-
să lucrul în seama legilor respective.
O dispoziţie însă asupra căreia insist aci din nou, este ca cei condamnaţi
pentru cămătărie să nu poată fi nici primari, nici notari, nici membri în con-
siliul comunal sau în sfatul satului.
Învăţătorii şi preoţii
Campania culturală şi economică pe care am dus-o în aceşti din urmă patru
ani cu ajutorul învăţătorilor şi succesele ce a avut, ne-a dovedit ce element
minunat de luptă sunt învăţătorii, când sunt bine întrebuinţaţi. De astăzi înainte
nimic mare şi temeinic pentru binele sătenilor nu se va putea întreprinde fără
concursul acestor oameni pricepuţi, harnici şi devotaţi.
Dându-mi seama de valoarea lor şi de ce se poate face cu dânşii, m-am
silit să le ridic prestigiul în comună, şi să-i pun cel puţin alăturea cu cei mai de
seamă din sat. La aceasta am reuşit, şi învăţătorii îşi dau seama de aceasta, şi se
silesc să-şi ţină cu cinste locul ce au dobândit. Guvernele viitoare vor trebui să
le păstreze această situaţie, şi să le-o îmbunătăţească, pe cât se va putea.
M-am silit, de asemenea, pe cât vremile grele mi-au permis, să le îmbu-
nătăţesc şi situaţia materială, care nu este tocmai de invidiat, la dreptul vorbind,
deoarece un învăţător primeşte abia 76 lei şi 50 bani pe lună, adică 2 lei şi 50
bani pe zi. Reducerile de acum 3 ani i-a atins şi pe ei. O îmbunătăţire cât de
47
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
modestă a plăţii lor ar fi pentru ei o mare încurajare pentru că ar considera-o ca

o recunoaştere a serviciilor ce au adus în aceşti din urmă ani. E adevărat că
pentru fiecare 5 lei pe lună adăogaţi unui învăţător, budgetul ţării se încarcă cu
300.000 lei pe an; dar socotesc că un sacrificiu bănesc ca acesta merită să se
facă, când e vorba de prefacerea radicală a stării ţărănimii, pe care o avem în
vedere.
Preoţii săteşti ca şi învăţătorii ar putea să devină agenţii cei mai buni şi mai
utili în campania pentru ridicarea morală şi materială a sătenilor. Sunt convins
că se află şi printre ei elemente foarte bune, cari nu cer decât să li se dea putinţa
şi ocazia de a se manifesta.
Este de regretat că, în silinţele ce mi le-am dat de a-i atrage şi pe dânşii în
mişcarea învăţătorilor, nu am fost decât foarte puţin ajutat.
Până când se va găsi mijlocul de a se schimba această stare de lucruri, va fi
nevoie a se trage din preoţime tot folosul ce ar putea da ea în lupta ce trebuie
întreprinsă. Până atunci nu rămâne decât a se atrage preoţii în curent în mod
individual, ceea ce am reuşit a face întrucâtva.
Un alt rău este că mai mulţi preoţi, cu toate că sunt plătiţi cu leafă şi că
taxele de epitrahil sunt hotărâte prin lege şi prin regulament, percep încă de la
săteni taxe de zece şi douăzeci de ori mai mari decât cele regulamentare şi dacă
nu li se plăteşte cât cer ei, refuză serviciul. Mereu sunt reclamaţii contra preo-
ţilor cari lasă morţii neîngropaţi zile întregi, pentru că nu li se dă cât cer ei. Ca
să-şi facă cineva o idee de ce cauză de ruină pentru săteni sunt aceste pretenţii
ale preoţilor, să consulte Monografia Comunei Bragadiru de d-l Al. Gîdei. Şi
pentru stârpirea acestui abuz, legea clerului nu dă niciun mijloc.
Fiindcă voim să stârpim abuzurile cari ruinează pe săteni şi acesta este
unul dintr-însele. Remediul este, pe de o parte, de a se afişa în toate satele ta-
riful legal al serviciilor preoţeşti, cu lămurire că preoţii nu au dreptul a cere ni-
mic mai mult, iar pe de alta, a face să se condamne de către tribunalele corec-
ţionale toţi preoţii abuzivi, pentru refuz de serviciu datorit şi pentru percepere
de taxe ilegale. La nevoie, va trebui făcută o lege anume pentru acest scop.
Cercurile culturale. Cursuri de adulţi. Şcolile rurale

Reforma stării ţăranilor nu poate să fie complectă dacă nu ne vom îngriji şi
de partea lui morală şi intelectuală.
În folosinţa de binefacerile progreselor pe cari le-a făcut ţara de 60 ani
încoace, ţăranii au fost nedreptăţiţi până şi la distribuirea învăţăturii, căci, pe
când în toate celelalte ramuri de învăţământ s-au înfiinţat toate şcolile necesare,
şi chiar peste necesitate, singur învăţământul primar rural nu are decât două
treimi din numărul de şcoli şi de învăţători cari ar fi necesari întregii populaţii
ţărăneşti.
48
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
Aceasta este nu numai un rău, pentru că nicio reformă nu poate fi temei-

nică dacă nu va fi sprijinită pe luminarea poporului, dar este şi o ruşine căci
este imposibil să aspirăm la locul la care râvnim printre popoarele culte, pe câtă
vreme 75% din poporul nostru nu ştie nici să citească, nici să scrie.
După socotelile mele, mai este o lipsă de vreo 2.000 până la 2.500 de învă-
ţători cel puţin, ceea ce presupune un adaos în budgetul învăţământului rural de
2 până la 21/2 milioane lei pe an. Acest adaos trebuie repartizat pe 10 ani, a câte
200 până la 250 mii lei pe an, aşa că până în 10 ani să dispară această pată de
pe numele nostru în lume.
Ar fi inutil a se face repartiţia pe un număr mai mic de ani, căci ar fi greu a
se găsi învăţătorii necesari, pe cari numai şcolile normale îi pot aduce.
Va trebui tot deodată să se urmărească cu energie şi să se termine clădirea
localelor de şcoli rurale, deoarece ruinele de până acum, pe lângă că erau un
pericol pentru sănătatea copiilor, nu puteau nici să conţină numărul cuvenit de
şcolari, aşa că cheltuiala ce se făcea cu plata învăţătorului era în mare parte
zadarnică.
În aceşti din urmă patru ani, prin impulsia ce am dat, s-au făcut localuri
bune pentru vreo 1.000 de săli de clase, cu locuinţe pentru învăţători, dove-
dindu-se astfel că clădirea şcolilor, care stă în suferinţă de 40 de ani, nu este
mai presus de puterile comunelor rurale, dacă este la mijloc bunăvoinţă. Dacă
se va stărui încă câţiva ani în acest sens, toate şcolile vor avea localul lor.
Dar şcolile ce sunt şi acele cari se vor mai face nu pot servi decât pentru
copii, pe când adulţii nu ar avea niciun mijloc de a se lumina. Pentru dânşii, am
înfiinţat cursurile de adulţi, cercurile şi şezătorile culturale, ţinute toate de învă-
ţători şi învăţătoare şi cari erau foarte mult urmărite şi gustate de săteni. Toate
acestea se pot întreţine cu foarte puţină cheltuială, deoarece plata unui învăţător
pentru un curs de adulţi nu este decât de 10 lei pe lună, iar pentru cercurile
culturale i se plătesc 3 lei pe lună ca cheltuieli de transport. Aceste cheltuieli
erau în sarcina comunelor cari le plăteau cu uşurinţă, până anul trecut, când
aplicarea noii legi comunale a făcut să se suprime în multe părţi. Va trebui să
se ia măsuri pentru restabilirea lor pe unde au fost tăiate şi pentru introducerea
lor pe unde încă nu figurau.
Cestiunea cârciumilor
Succesul unei părţi din reforma ce urmărim depinde în mare parte de resur-
sele ce vor avea comunele rurale, pentru a putea contribui la dânsa. Cheltuielile
pentru poliţie, pentru o administraţie locală cum se cuvine, reclamă cheltuieli,
pe cari multe sate nu sunt în stare să le facă.
Legea suprimării acciselor a adus multor comune o creştere însemnată, dar
nu suficientă, de venituri şi sunt multe altele care nu au avut parte de dânsa. O
49
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
revizuire generală a sistemului nostru de impozite nu-şi are locul aci şi nici nu
am competinţa de a o trata. Este însă un izvor de venituri, care cred că nu dă
ceea ce ar trebui să dea. Acesta este alcoolul, a cărui cestiune se leagă cu o alta,
foarte gravă, aceea a alcoolismului.
Consultând tabloul cantităţilor de alcool date în consumaţie în aceşti din
urmă 21 de ani, vedem că ele variază între 72 milioane şi 280 milioane de
grade pe an. Oricât de mare influenţă ar avea împrejurările asupra consumaţiei,
este imposibil să credem că ele pot face ca consumaţia să varieze de la simplu
la quadruplu, mai ales când vedem că în progresele alcoolismului nu se cons-
tată deloc aceeaşi variaţiune. Mai curând, trebuie să credem că acea variaţiune
aparentă a consumaţiunii se datoreşte în cea mai mare parte fraudei.
Un mijloc de a face să crească acest venit ar fi dar a se cânta să se pună cât
se poate mai mult frâu fraudei.
Ar mai fi şi acela de a se mări impozitul pe grad care, aşa cum este astăzi,
este mult mai mic decât în toate celelalte ţări. Dar se ştie că, crescându-se
impozitul, creşte şi frauda, aşa că absoarbe tot adaosul ce ar trebui să aibă ve-
niturile. Mijlocul acesta nu poate fi util, până ce nu se pune mai întâi capăt
fraudei.
Cât pentru monopolul alcoolului, el s-a aplicat în Elveţia şi în Rusia şi a
dat rele rezultate.
Cred însă că ar trebui studiat un alt sistem, care ar fi totdeodată şi un
mijloc de a se controla exact cantităţile de alcool produse, înfrânându-se astfel
frauda şi de a se crea şi un nou izvor de venit. Aceasta ar fi de a se monopoliza,
nu vinderea sau fabricaţia alcoolului, ci aparatele pentru distilaţia lui.
Sistemul acesta, propus de noi. de d. M. C Haret, se pare că a dat foarte
bune rezultate în Danemarca şi constă în ideea că distilaţia alcoolului nu e per-
misă decât în aparate ştampilate de autoritate. Aceste aparate nu produc decât
alcool bine rafinat, înlăturând productele secundare ale distilaţiei cari se ştie că
au o toxicitate cu mult mai mare decât alcoolul însuşi. Afară de aceasta, în
fiecare aparat de distilaţie se anexează un aparat Siemens, care arată exact
cantitatea de alcool ce se distilează, precum şi tăria lui.
Ar trebui dar să se răscumpere şi să se distrugă toate alambicurile parti-
culare şi în locul lor să se instaleze în fiecare comună aparate perfecţionate, în
număr suficient, cari vor fi proprietatea Statului sau a comunei. Bineînţeles că
această înlocuire nu va fi nevoie a se face în fabricile sistematice, cari posedă
deja asemeni aparate. Pentru distilaţie s-ar plăti o taxă care poate să nu fie ma-
re căci venitul cel mai însemnat va veni nu de aci, ci din faptul că, cu sistemul
acesta, nu se va mai putea distila nimic care să scape de control şi întreaga
cantitate de alcool distilată va fi supusă la plată. Frauda va dispare prin urmare
mai de tot, căci este evident că, dacă este aproape imposibil a se controla disti-
50
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
laţia pe care o face cineva în casa sa şi cu aparatul său, în schimb va fi aproape

imposibil pentru particulari a mai avea la ei acasă alambicuri când se va fi
introdus noul sistem, căci un alambic nu se poate strecura şi nu poate funcţiona
fără să se ştie că există.
De aceea, sunt convins că monopolizarea aparatelor de distilaţie va aduce
un adaos însemnat de venit, prin desfiinţarea fraudei, chiar fără a fi nevoie de o
creştere a taxei pe grad.
Observ că consumaţia de alcool are siguranţa că va creşte şi prin faptul că,
în urma noilor descoperiri ce se fac, alcoolul va servi şi pentru iluminat şi
încălzit.
Aşa fiind, socotesc că se va putea conta în viitor pe o producţie normală de
cel puţin 200.000.000 grade pe an, care chiar cu taxa actuală reprezintă un
venit de 20.000.000 lei, adecă cu mai bine 8.000.000 mai mare decât media de
pe ultimii patru ani.
Acest excedent de venit ar trebui lăsat comunelor.
Li se poate însă crea şi un alt venit însemnat, punând un impozit special
asupra cârciumilor în folosul comunelor şi limitând numărul lor în proporţie cu
numărul locuitorilor din comună sau creând monopolul dreptului de cârciumă
în folosul comunei. Această din urmă idee a fost propusă de C. A. Rosetti. Ea
se aplică, pe cât ştiu, în Norvegia.
Se înţelege, va trebui studiat lucrul cu băgare de seamă. Eu îl cred însă
drept şi necesar. E drept că asupra unui viţiu ca beţia să cadă oricâte sarcini,
pentru ca cu venitul respectiv să se creeze mijloace de a se combate relele
produse de ea, întreţinându-se şcoala, biserica, poliţia, administraţia. E necesar
ca prin măsurile ce propun să se scumpească alcoolul şi să se împuţineze câr-
ciumile, căci aceste măsuri vor fi piedici puse pentru întinderea beţiei, care în
unele părţi au adus populaţia în cel din urmă grad de decădere.
Socotesc că aceste două resurse vor fi de ajuns pentru a mări veniturile
comunelor, mai ales pe al acelor rurale, într-o proporţie foarte însemnată.
Încheiere
Acestea sunt măsurile a căror adoptare cred că ar fi folositoare pentru
rezolvarea chestiei ţărăneşti.
Nu zic că prin ele se va rezolva chestia în întregimea ei şi pentru totdea-
una. Ea este aşa de vastă şi de complicată, încât sunt desigur multe lucruri cari
s-ar putea încă face şi care nouă ne scapă din vedere. Şi pe urmă, chiar dacă am
reuşit a găsi pentru azi o soluţie complectă, ea nu va mai fi suficientă peste
câtva timp, când prefacerea împrejurărilor va aduce la suprafaţă alte nevoi.
Cred însă că ceea ce propun eu ar face ca chestia să piardă caracterul ei de
gravitate şi ar lăsa conducătorilor ţării timpul şi libertatea de spirit de a se gândi
51
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
în linişte şi de a lua şi alte măsuri. În orice caz, propunerile mele pot servi ca
bază de discuţie. Ele formează un sistem în care diversele părţi se sprijină unele
pe altele. Ideea lor dominantă este de a face ca la realizarea reformei, factorul
principal să fie ţărănimea însăşi, pe care o consider ca un corp activ, inteligent
şi conştient, în loc de a o trata ca pe un corp inert, pentru care numai Statul
trebuie să facă tot, după cum a fost ea considerată până acum. Dovezile de pri-
cepere, de cuminţenie, de hărnicie, de iniţiativă pe cari le-a dat ţărănimea în
anii din urmă, justifică, cred, pe deplin, acest mod de a vedea al meu.
52
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
PROBLEMA AGRARĂ LA 1907

Conf. dr. Costică NEAGU
Résumé. Le soulèvement de 1907 a été l’événement le plus dramatique par lequel
ce peuple a passé dès ses débuts – les frères ont tiré dans d’autres frères avec les
canons. Après la Guerre de l'indépendance, les paysans qui étaient sur le front ont pris
conscience du problème agraire et ont commencé les démarches pour améliorer leur
vie, de sorte que, dans les années 1887-1888, «plus de 300 actions, certaines
particulièrement violentes» ont eu lieu et les actions se sont poursuivies dans les
années 1889, 1893, 1894, 1904, 1906, etc. Le soulèvement de 1907 a été anticipée, on
peut dire, par des événements de la littérature folklorique, par tous les écrivains
roumains qui ont présenté l'univers rural dans leur travail, mais surtout par ceux qui
ont souligné la vie pleine de déficiences et de misère où vivait les paysans.
Simion Mehedinţi, l'autochtone le plus authentique de Roumanie, affirme que les
intellectuels regroupés autour des Convorbiri literare étaient constamment préoccupés
par le problème agraire. De plus, après le soulèvement de 1907, il a proposé à ses amis
de publier un magazine - Dumineca - concerné par l'éducation des «personnes
inférieures», mais parce qu’ils ont reporté en voyant la perspective géopolitique et
géostratégique de l’Europe autour du premier conflit mondial et .. » le danse des
ennemies » dans lequel se trouvait la Roumanie, il a décidé de mettre en place la
publication Dumineca Poporului (14 sept. 1914 – 15 déc. 1933) qui avait comme
paradigme: «Une nation, une âme, une frontière et une foi».
Răscoala din 1907 a fost cel mai dramatic eveniment prin care a trecut nea-
mul acesta de începuturile sale – fraţii au tras în fraţi cu tunurile. După ce sân-
gerase veacuri de-a rândul, pentru neatârnare, după înfăptuise Unirea, după
sângerase la Griviţa, Plevna, Smârdan şi în alte locuri, cucerindu-şi Indepen-
denţa, viaţa poporului a continuat să se înrăutăţească, devenind un adevărat iad
insuportabil, ca şi cum ţăranul ar fi fost adevăratul duşman al statului român,
bun doar pentru a duce jugul, fără să crâcnească. După Războiul de Indepen-
denţă, ţăranii care au fost pe front au conştientizat problema agrară şi au în-
ceput mişcările pentru a-şi îmbunătăţi viaţa, aşa încât în anii 1887-1888 au avut
loc ,,peste 300 de acţiuni, unele deosebit de violente”, iar acţiunile au continuat
şi în anii 1889, 1893, 1894, 1904, 1906 etc.
Iată, deci, că Răscoala de la 1907 a fost anticipată, putem spune, de eveni-
mente, de literatura populară, de toţi scriitorii români care în opera lor au pre-
zentat universul rural, dar mai ales de acei scriitori care au pus în evidenţă viaţa
plină de lipsuri şi de mizerie în care trăiau ţăranii.
53
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
Înainte de a prezenta evenimentul, condiţiile economice, sociale şi politice,

vom enumera o parte din lucrările ştiinţifice care au premers răscoala, pentru a
înţelege adevăratele cauze ale celui mai imoral, tragic şi controversat eveni-
ment din istoria noastră despre care nu ştim mai nimic, cu toate că ne despart
de acesta 110 ani:
- Spiru C. Haret - Chestia ţărănească, Bucureşti 1905;
- A. V. Gâdei - Chestia ţărănească, recensiune şi studiu asupra scrierii d-
lui Spiru C. Haret, Bucureşti, 1905;
- Spiru C. Haret - În chestia ţărănească, extras din ziarul Voinţa naţională,
Bucureşti;
- M. Kogălniceanu - Către săteni, Bucureşti, 1906;
- M. Kogălniceanu - Chestiunea ţărănească, Bucureşti, 1906;
- M. Kogălniceanu - Un cuvânt asupra învoielilor agricole, Bucureşti, 1907
etc.
Am reţinut aceste studii ştiinţifice, deoarece ele denotă faptul că autorii au
dorit să se apropie de săteni, să tragă un serios semnal de alarmă asupra situa-
ţiei dezastruoase a ţărănimii, cu toate că autorii acestora erau şi oameni politici,
dar în primul rând oameni. Parcurgerea acestor studii, ne ajută la o înţelegere
mai bună a evenimentelor din preajma sângerosului an, 1907.
a). Cadrul economic, social şi politic. Secolul al XIX-lea a debutat

,,furtunos” pentru poporul legat de Carpaţi.
După ce în a doua jumătate a sec. al XVIII-lea se cristalizase conştiinţa
originii comune a trăitorilor din cele trei provincii româneşti: Moldova, Ţara
Românească şi Transilvania, prin contribuţia cronicarilor şi a Şcolii Ardelene,
s-a consacrat conceptul de ,,naţiune”, în locul celui de ,,popor” - ,,Mor pentru
naţiune” (Horia) şi s-a ajuns ,,la transformarea rapidă a numelor de moldovean,
muntean şi transilvănean în român, a celui de neam în naţiune, a celor de
Moldova, Ţara Românească şi Transilvania în România”1. În pragul sec. al
XIX-lea, Principatele Dunărene vor fi teatrul mai multor războaie dintre turci şi
ruşi. Turcii pierzând războiul, teritoriul dintre Nistru şi Prut – Basarabia – intră
în componenţa Rusiei (1812), pentru ca mai târziu, prin Tratatul de pace ruso-
turc de la Adrianopol (1829), Principatele au intrat sub ocupaţie rusă, ca pradă
de război, pe care pe care ruşii o ,,luau” de la turci, ca şi cum acest teritoriu ar
fi fost turcesc. ,,Prin acest act, Imperiul ţarist a reuşit ceea ce nu reuşise Poarta
Otomană timp de patru veacuri: să ţină ţările române sub ocupaţie militară
străină şi să instaleze în fruntea lor un guvernator rus (Kiseleff), timp de mai
1
Mircea Muşat, Ion Ardeleanu – De la Statul geto-dac la Statul român unitar, Ed.
Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1983, p. 225;
54
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
mulţi ani”2. Viaţa locuitorilor s-a degradat în mod constant, fapt ce a dus la
izbucnirea Revoluţiei conduse de Tudor Vladimirescu (1821).
Regulamentul Organic a dus la înrăutăţirea situaţiei ţărilor române, ridicând
exploatarea ţărănimii la cote inimaginabile, prin întărirea regimului clăcii prin
,,introducerea unei norme-lucru foarte ridicate care făcea ca cele 12 zile
legiuite, să fie 56 în Ţara Românească şi 84 în Moldova”3. Prin desfiinţarea
monopolului asupra breslelor, a monopolului Porţii asupra comerţului s-a pro-
dus dezvoltarea primelor relaţii capitaliste, iar prin legile comune care s-au
aplicat în cele două ţări, s-a organizat mai bine lupta pentru unitate naţională
din Moldova şi Muntenia. A părut că cele două ţări merg pe acelaşi drum,
momentul de la 24 Ianuarie 1859, venind aproape ca un lucru firesc.
Pentru a înţelege mai bine momentul 1907, vom urmări, pe scurt, istoricul
proprietăţii rurale.
Până la 1595, când Mihai Viteazul dă ,,Aşezământul şi legătura lui Mihai”,
instituind servajul - şerbie, iobăgie, rumânie, vecinătate -, marea proprietate
funciară nu era individuală, independentă, ci era grevată de anumite ser-
vituţi (obligaţii): dreptul clăcaşului la porţiunea pe care o cultiva cu obligaţia
de a da dijmă + muncă; dreptul de a păşuna vitele şi dreptul la lemne. Aşe-
zământul lui Mihai leagă pe ţăran de glie şi însemna ,,pierderea libertăţii în
toată puterea cuvântului” 4 , pierderea drepturilor seculare pe care le
aminteam mai sus.
În timp, prin legile date (1746, Constantin Mavrocordat; 1749 - Al Ghica;
1790, Al. Moruzi; 1808 - Al Ipsilanti, ,,boierii sunt datori să dea pământ
îndestulător pentru hrană, plus dreptul la ierbărit”; 1818, Caragea) servajul a
fost desfiinţat în sensul că li s-a restabilit ţăranilor dreptul de a se muta de pe o
moşie pe alta, dar şi dreptul de a primi pământ pentru hrană, dreptul la păşune
(ierbărit) pentru vite, dreptul de a lua uscături din pădure şi de ,,a tăia lemnele
trebuincioase de foc”.
Prima lovitură în ceea ce priveşte suspendarea drepturilor de folosinţă a
ţăranilor moldoveni asupra fâneţelor, păşunilor şi pădurilor o dă Alexandru
Moruzi prin ,,Aşezământul agrar” din 1805, prin care ,,prevede eliberarea unei
părţi din moşii de toate servituţile feudale şi transformarea ei în proprietate ab-
solută a boierului. Repartizarea fânaţului şi a imaşului se făcea potrivit numă-
rului de vite al sătenilor”5.
2
Idem, p. 237.
3
Constantin C. Giurescu (coordonator) – Istoria României în date, Editura Enciclopedică
Română, Bucureşti, 1971, p. 174;
4
Vasile M. Kogălniceanu – Legislaţia agrară şi măsurile luate în favoarea agriculturii,
de la 1864 şi până azi, Ed. Minerva, Bucureşti, 1902, p. 5.
5
Constantin C. Giurescu (coordonator) – Istoria României în date, op. cit., pp. 162-163;
55
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
Regulamentul Organic (1832) dă lovitura de graţie drepturilor străvechi.

Săteanul va fi liber să se mute de pe o moşie pe alta, dar şi proprietarul va pu-
tea ,,să îndepărteze pe locuitorii ce ar avea prea mulţi”. Regulamentul Organic
dezrădăcinează complet pe ţăran, făcând din el un chiriaş, embaticar, la
cheremul boierului, care îl putea alunga oricând de pe moşie. Regulamentul şi
Legea lui Ştirbei (1851) îngrădesc dreptul de păşunat, stabilind clar câte vite
putea creşte o familie şi asta numai dacă ,,se va învoi cu proprietarul”.
Interzicând ţăranului dreptul de folosire a fâneţelor, păşunilor şi pădurilor,
legiuitorul l-a înrobit (neoiobăgit) efectiv pe ţăran, deoarece un ţăran fără ,,jug”
- car cu boi - era un om ,,fără mâini”, un om sortit pieirii, pentru că n-avea cu
ce să muncească şi să care, murind de foame şi el, şi copiii lui. Boierii îşi mun-
ceau pământurile cu atelajele ţăranilor. În aceste condiţii, ţăranul se îndatora la
boier şi pentru hrana vitelor, arenda pentru 1 ha de păşune ajungând la 50-60
de lei, fiind cea mai scumpă din Europa.
„Chestia ţărănească” era o problemă vitală a întregii Românii, problemă
care afecta toate clasele sociale. Reforma agrară din 1864 a fost actul prin care
se recunoştea sărăcirea ţărănimii, sărăcire accentuată prin ,,aşezământul agrar”
a lui Alexandru Moruzi, prin Regulamentul Organic şi prin Legea Ştirbei.
Legea din 14 august 1864, impusă printr-o lovitură de stat (2 mai) a dat pă-
mânt ţăranilor după numărul de vite, dar ,,pădurile nu intră în această socotea-
lă” (art. 1). La art. 9, legea stipulează că ,,Dreptul la pădure ce au sătenii li se
păstrează neatins şi în viitor”, care drept!?, căci acesta era pierdut prin Lega
Moruzi şi prin Legea Ştirbei, iar prin Codicele silvic era ca şi inexistent. Prin
această lege ,,li se libera ţăranilor braţele”, ,,Se desfiinţează odată pentru tot-
deauna şi în toată întinderea României: claca (boierescul), dijma, podvezile,
zilele de meremet, carele de lemne şi alte asemenea sarcini…” (art. 10). Legea
de la 1864 a împroprietărit ,,316.116 clăcaşi pe 1.180.918 ha de ale moşiilor
proprietarilor particulari şi 147.439 ha moşii ale statului, în total s-au împro-
prietărit, în virtutea Legii rurale 463.555 clăcaşi pe 1.742.853 ha”6. În pofida
acestor realizări, modernizarea statutului juridic al proprietăţii agrare a conti-
nuat şi după 1864, prin legi ulteriore (1866 – înstrăinarea unei părţi din dome-
niile statului, 1873, 1875, 18881, 1883, 1884, 1889 – vânzarea de loturi mici de
5,10,25 ha locuitorilor români cultivatori de pământ cu scopul de ,,a se crea o
clasă mijlocie rurală”, 1892,1896, 1899 - ,,toate moşiile Statului se pot vinde în
total sau în parte, dar numai în loturi de 5 ha, cultivatorilor români. Primăriile
pot cumpăra până la 3 loturi pentru întreţinerea şcolilor şi bisericii”).
Cu toate aceste eforturi legislative, a continuat să existe în permanenţă, o
„chestiune ţărănească”, problemă: „de mare urgenţă ce trebuie să ia loc în pre-
6
Vasile M. Kogălniceanu – Legislaţia agrară… op.cit. p. 14;
56
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
ocupările oamenilor noştri de stat, şi să se întreprindă rezolvarea ei în între-

gime, iar nu în parte şi prin măsuri anodine”7, după opinia lui Spiru Haret şi a
altor intelectuali ai timpului.
Situaţia economică a sătenilor, deşi s-au emancipat prin legea din 1864, a
continuat să se degradeze în permanenţă. Această stare de lucruri s-a datorat, în
primul rând ,,Regimului muncii. Tocmelilor agricole”. Cu toate că s-a desfiin-
ţat claca şi boierescul, în fond, munca silnică, ,,Ţăranul la noi este încă supus şi
dependinte de marea proprietate vecină”8. După 1864, învoielile agricole se fac
pe cel mult 5 ani prin înţelegere între sătean şi proprietar, dar odată încheiate
ele devin obligatorii şi se împlinesc chiar prin ,,manu militari în contra acelor
săteni care se vor arăta recalcitranţi”, adică prin forţa armatei (Legea din 1868).
,,Primarii sunt datori, prin ajutorul consilierilor comunali, vătăşeilor, doroban-
ţilor, secretarilor, să îndemne [să forţeze] pe muncitorii agricoli, care au con-
tractat în conformitate cu legea de faţă, a-şi îndeplini tocmelile”(art. 13). În
cazul în care primarii nu făceau acest lucru erau amendaţi cu sume între 50-100
lei, iar aceste amenzi ,,nu-i va scuti de la răspunderea de daune-interese către
cel vătămat, conform legii”.
Legea tocmelilor agricole din 1872 înăspreşte condiţiile de execuţie, în
sensul că săteanul care fuge din sat va fi adus cu forţa de către dorobanţi. Prin
Legea din 1882 se desfiinţează dispoziţia manu militari, iar dacă săteanul re-
fuză să-şi îndeplinească obligaţiile, boierul poate tocmi muncitori străini, dar
plata se va face forţat de către debitor, ,,exceptându-se casa şi pământul dobân-
dit prin Legea rurală şi averea pe care legea o scoate de sub urmărire”(art. 24).
După terminatul seceratului sau al culesului, urma dijmuirea direct pe teren,
transportul recoltei boierului sau arendaşului şi abia apoi ţăranul putea să-şi
ridice recolta sa. Dacă proprietarul sau arendaşul lipsea, dijmuirea se făcea de
către primar asistat de 2 consilieri.
Legea din 1893 stipula ce lucrări se execută pe bani şi costul acestora, ce
lucrări se fac pe dijmă şi dimensiunea acesteia. Executarea contractelor se fă-
cea de primar şi ajutoarele sale. Atunci când învoielile se făceau prin muncă
plătită, ca în Moldova sau prin dijmă, ca în Muntenia, se stabileau, prin tocmeli
clauzele contractului
Contractul de învoieli era grevat, devenind oneros, pentru că la învoiala
privind recolta, proprietarul sau arendaşul adaugă tot felul de obligaţii, care
încarcă învoiala dintre sătean şi arendaş: ,,zile de clacă cu vitele sau cu mâi-
nile, cărătură, taxe de tot soiul: pentru dijmuit, pândărit, pentru libertatea de a
trece pe moşie şi, pe deasupra, vestitele plocoane: muşchiuri şi limba de porc,
7
Spiru C. Haret – Chestia ţărănească, Bucureşti, 1905, p. 3;
8
Vasile M. Kogălniceanu – Legislaţia agrară… op.cit. p. 50.
57
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
găini, unt, ouă etc”9, la care se adaugă abuzurile la măsurarea pământului, la

dijmuit. ,,Una din cauzele care contribuie la înăsprirea condiţiilor de muncă es-
te lipsa de păşuni de care suferă clasa noastră ţărănească”10. Datorită faptului
că păşunatul se ridică la sume fabuloase, ţăranul rămâne dator la boier de
fiecare dată, datoria creşte, el se înglodează pe an ce trece şi ajunge să-şi piardă
bucăţica de pământ pe care o are.
Conflictele iscate între ţăran şi arendaş erau soluţionate de către primar
întotdeauna în defavoarea ţăranului. Una din sarcinile fişei postului de primar
era de a veghea ca ţăranul să asigure în primul rând, strângerea recoltei moşi-
erului sau a arendaşului şi apoi pe a sa.
Momentele de cădere din secolul al XIX-lea, au alternat cu cele astrale:
Revoluţia de la 1848, Unirea Principatelor (1859), Războiul pentru Indepen-
denţă (1877-1878).
Istoria României dintre anii 1888 şi 1907 a fost străbătută de o serie de fră-
mântări sociale ale ţărănimii, de o seamă de conflicte dintre ţărani şi exploata-
torii satelor. Mişcările ţărăneşti vor începe în anul 1888 şi se vor perpetua apla-
nându-se sau izbucnind cu o intensitate mai mare sau mai mică ajungând să
culmineze cu marea răscoală din 1907.
Veacuri de-a rândul ţărănimea a fost condamnată să ducă o viaţă neînchi-
puit de grea, fapt ce a făcut ca, de secole, să lupte împotriva exploatării. Mărtu-
rie stau răscoalele de la Bobâlna, Războiul ţărănesc din 1514, Răscoala con-
dusă de Horia, Cloşca şi Crişan, mişcarea revoluţionară condusă de Tudor Vla-
dimirescu. De secole, ţărănimea, „singura clasă pozitivă” din ţara noastră, a
luptat împotriva vrăjmaşilor din afară apărând, cu preţul vieţii, pământul pa-
triei, a constituit factorul economic de bază care a dus pe umerii săi toate
greutăţile, asigurând existenţa noastră pe aceste meleaguri.
După marile înfăptuiri din secolul al XIX-lea (Unirea Ţărilor Române, Răz-
boiul de Independenţă), capitalismul începe să-şi croiască drum tot mai accen-
tuat. Acest lucru este îngreuiat de faptul că, aşa cum am spus, Revoluţia de la
1848 nu reuşise să înlăture orânduirea feudală aşa încât dezvoltarea noilor
relaţii capitaliste este îngreuiată de relaţiile feudale existente, în primul rând, în
agricultură. Înaintarea societăţii româneşti pe calea progresului cerea desfiinţa-
rea rămăşiţelor agrare (lichidarea marii proprietăţi), desfiinţarea moşierimii ca
clasă şi împroprietărirea ţăranilor.
Legea din 1864 a păcătuit fundamental prin faptul că nu a dat ţăranilor iz-
lazuri, fâneţe şi păduri, menţinând lipsa servituţilor [obligaţiilor] marii propri-
etăţi, faţă de ţărani. În felul acesta bucăţica de pământ pe care a primit-o ţăranul
9
10
Idem, pp. 54-55.
58
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
s-a ,,evaporat” foarte repede, fie prin fracţionare, datorită creşterii populaţiei,
fie prin arendare pe termen lung, pentru că nu avea cu ce s-o muncească, fie
prin grevare de datorii. Acest lucru a făcut ca numărul animalelor de tracţiune
şi de hrană să scadă în mod alarmant.
Exportul exagerat de grâu şi de porumb (de la 46,7% până la 98,8, în 1907)
a fost una din cauzele înrăutăţirii situaţiei ţărănimii. La aceasta se adăuga
exploatarea fără scrupule a arendaşilor, politica fiscală a statului, sistemul de
credit care practica dobânzi de 10-12%, dar care nu acoperea nevoile sătenilor,
lăsând ţăranul la discreţia cămătarului, care practica dobânzi astronomice de
500-1000%.
Sărăcirea masei ţărăneşti are la bază şi alte cauze, în afară de cele prezen-
tate mai sus, pe care marele economist Vasile M. Kogălniceanu le identifică în
multe din lucrările sale:
a). Ţăranii nu au o gospodărie raţională, ţin vite multe şi rele, nu cultivă le-
gume şi zarzavaturi, pomi fructiferi, albine, nu-şi îngrijesc pământul. Fac agri-
cultură ,,extensivă”, în care predomină cerealele, aşa încât o mare parte a anu-
lui nu au ce face, nu folosesc seminţe bune, nu îngraşă pământul, nu fac arături
de toamnă, pentru că aşteaptă dijmuitul recoltelor.
b). Proprietarul trebuie să se îngrijească de crearea unei vieţi rurale să-
nătoase. El trebuie ,,să priceapă că are şi alte îndatoriri decât de a-şi cheltui
banii la Monte Carlo. El trebuie să-şi îndeplinească îndatoririle de proprietar,
trebuie să exploateze moşiile şi să devină factor de căpetenie în propăşirea
populaţiunei rurale”11. alături de preot şi învăţător, trebuie să contribuie la crea-
rea unei vieţi rurale sănătoase. Să creeze exploataţii model, din care să scoată
recolte cât mai bune, să folosească maşinile în lucrul pământului.
c). Arendaşii trebuie să aibă şi ei cunoştinţe de agricultură, să nu se bazeze
numai pe ,,arta de a se învoi cu ţăranii”. ,,Acolo unde există arendăşie, moşiile
nu sunt înzestrate, nu există acareturi, grajduri, clădiri, cultura este rapace şi
sleindă”12.
d). Administraţia are şi ea vina ei, deoarece închide ochii la abuzurile pe
care le fac proprietarii şi arendaşii. Cu toate că boierescul, claca şi plocoanele
au fost desfiinţate prin Legea rurală, primarii execută pe ţărani şi de asemenea
datorii. Pentru că la noi domneşte bunul plac, la fel ca şi astăzi, se invocă
dreptul la o ,,administraţiune onestă, civilizată şi capabilă”, pentru că ,,Oricâte
legi se vor face, ele vor fi fără valoare, atâta timp cât se vor sfărâma de menta-
litatea şi obiceiurile unui funcţionarism deprins a stăpâni şi nu a administra”13.
11
12
Idem, p. 56.
13
59
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
Din aceste cauze şi a altora neexprimate aici, în preajma Războiului de In-

dependenţă situaţia devenise explozivă şi doar izbucnirea războiului a amânat
uraganul. După război, ţăranii, în special cei care fuseseră pe front, au
conştientizat problema agrară şi au început mişcările, aşa încât în anii 1887-
1888 au avut loc ,,peste 300 de acţiuni, unele deosebit de violente”14.
În Caiete, vol. I, de Simion Mehedinţi, lucrare apărută la Ed. Terra din
Focşani, 2012, acesta nota, la 5 aprilie 1907, următoarele: ,,Partenie Cosma a
publicat acum o săptămână un articol (în Voinţa), în care arată că
împroprietărirea de la 1848 din Ungaria, e mai bună decât cea din 1864, din
ţară, deoarece a dat şi pădure şi izlaz ţăranilor”. Legea din 1864, impusă de Al.
I. Cuza şi M. Kogălnceanu printr-o lovitură de stat, a determinat desfiinţarea
obligaţiilor feudale, a împroprietărit o parte din ţărani cu loturi de pământ, dar
nu a desfiinţat proprietatea moşierească.
Răscoala de la 1888, unică prin dimensiuni şi prin generalitatea sa, a fost
prefaţată de foarte multe mişcări locale, de atacuri împotriva oraşelor etc. Un
rol important în aceste mişcări l-au avut foştii luptători din Războiul de Inde-
pendenţă. Lozincile cele mai des folosite în acele zile erau: ,,Vrem pământ!”,
,,Vrem porumb!” În condiţiile în care mişcările au cuprins 28 din 32 judeţe ale
ţării, guvernul a adoptat măsuri severe. Sub lozinca ,,Patria în pericol!”, gu-
vernul junimist a adoptat măsuri aspre, folosind armata împotriva celor care
luptaseră în redutele de la Griviţa, omorând sau rănind peste 1000 de ţărani şi
condamnând la ani grei de temniţă grea alţi 3000 de ţărani15.
Această răscoală a adus, din nou, în prim-plan problema agrară, demons-
trând că reforma din 1864 era depăşită şi nu mai corespundea stadiului de dez-
voltare în care se afla România în pragul secolului al XX-lea.
În acest sens, guvernele aflate la putere au fost nevoite să adopte o nouă po-
litică economică şi socială, să pună în discuţie modificarea Legii învoielilor
agricole, pentru a pune capăt abuzurilor pe care nu le-a putut opri legea din
1864, să dea Legea vânzării către ţărani a unor loturi din domeniile statului, din
1889, dar fără să rezolve marea problemă ţărănească, fără să afecteze interesele
marii proprietăţi.
Cu toate acestea, agitaţiile ţărăneşti au continuat şi după 1888, apărând în
1889, 1893, 1894, când Revista ,,Munca” a tipărit poezia ,,Noi vrem pământ”
de G. Coşbuc, când au apărut broşurile: Scrisori către ţărani, Dezrobirea mun-
citorilor, Chestia ţărănească16. Chiar dacă nu au fost la fel de intense ca în
1888, mişcările ţărăneşti au continuat în 1895-1898, 1899. Mai trebuie pre-
14
Gheorghe Corbu – Ţărănimea din România între 1864 şi 1888, apud: Gh. Platon –
Istoria modernă a României, op. cit., p. 376
15
Gh. Platon – Istoria modernă a României, EDP, Bucureşti, 1985, p. 380.
16
Idem, p. 383;
60
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
cizat că datorită dezvoltării unei clase muncitoreşti şi prin înfiinţarea PSDMR,

prin aderarea unor învăţători (C. Dobrescu-Argeş a creat primul partid ţără-
nesc) şi intelectuali (C. Mille, Anton şi Constantin Bacalbaşa, Radu Rosetti, V.
M. Kogălniceanu Spiru Haret G. D. Creangă, Victor Babeş, Gheorghe Mari-
nescu, A. D. Xenopol etc.) la cauza muncitorilor şi a ţăranilor, tensiunea a fost
permanentă în aceşti ani, existând în mod real o problemă ţărănească nere-
zolvată. Mişcările ţărăneşti au continuat şi la începutul secolului al XX-lea, mai
evidente fiind în anii 1904-1906.
Marea vâlvătaie din 1907 a izbucnit pe fondul acestei grave tensiuni şi poa-
te ca un răspuns la marile sărbători naţionale - ,,Hai gogomani la jubileu” –
organizate cu ocazia sărbătoririi a 40 de ani de la urcarea pe tron a regelui
Carol I.
Vom urmări, în continuare, care au fost cauzele ce au împins ţărănimea să
facă disperatul act din primăvara anului 1907.
1). Nedreapta împărţire a pământului stătea la baza tuturor relelor şi a ne-
cazurilor ca bântuiau ţărănimea. 1.563 gospodării de moşieri deţineau o supra-
faţă de pământ (3.001.473) egală cu cea deţinută de 1.015.302 gospodării de
ţărani, care aveau până la 10 ha. Cel mai mare moşier – regele, Domeniile Co-
roanei – poseda 131.939 hectare. În aceste condiţii însă, un fapt izbitor era că
adesea moşierii trăiau în străinătate, fiind complet străini de ţara care nu era
pentru ei decât o sinecură ce le asigura o viaţă parazitară, risipind averi strânse
din spolierea ţăranilor. Afirmăm acest lucru deoarece, concomitent cu scăderea
nivelului de trai al ţăranului, cu micşorarea numărului de vite prin diminuarea
izlazurilor şi a fâneţelor în defavoarea creşterii suprafeţei cultivate, a crescut în
mod alarmant exportul de cereale, România exportând peste 50% din producţia
de cereale.
În aceste condiţii s-a dezvoltat în România o pătură socială hibridă, arendă-
şimea, care manevra aproape întreaga mare proprietate, fapt particular la noi,
menţionat şi de Spiru Haret „arendaşi nu există nicăieri în ţările moderne”, iar
V. M. Kogălniceanu arăta că: „Lăţirea trusturilor evreieşti ale moşiilor, creşte-
rea cea mare a arenzilor, toate se traduc prin sărăcirea până la extrem a ţăra-
nilor”17. Acelaşi lucru era remarcat foarte sugestiv de Spiru Haret arătând că:
„Moldova întreagă ţipă de ghearele trustului fişieresc: zeci de mii de ţărani mor
de foame pe gliile lor, pentru că aşa vrea banda fişierească”18.
Trebuie precizat că în ţările occidentale proprietarii îşi lucrau singuri pă-
mântul sau cu muncă plătită, cu uvrieri agricoli. În România continuau să exis-
te, în pragul sec. al XX-lea, relaţii feudale de muncă. Boierul nu-şi putea munci
17
Vasile M. Kogălniceanu – Un cuvânt asupra învoielilor agricole, Bucureşti, 1907, p. 5;
18
Spiru Haret – Chestia ţărănească, op. cit., p. 8;
61
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
pământul pentru că ,,proprietatea mare şi cea mijlocie nu au forţe pentru cultura

lor decât braţele ţăranilor”, iar ,,proprietarilor mici nu le ajunge producţia pro-
prietăţii lor”19. În aceste condiţii, ţăranul cere de la boier o bucată de pământ
pentru a o munci şi a produce cât mai mult. El plăteşte pentru bucata arendată
cu vârf şi îndesat, fiind nevoit să accepte condiţii – învoieli agricole – înrobi-
toare. Cordonul ombilical dintre boier şi ţăran era pământul, pe care bo-ierul l-a
dat arendaşului să i-l administreze, iar arendaşul lua şapte rânduri de piele de
pe spatele ţăranului. În cazul în care ţăranul nu poate respecta învoielile, atunci
arendaşul apelează la puterea armatei, ,,manu militari”, deşi pedepsele corpo-
rale fuseseră desfiinţate încă din 1881.
2). Alături de nedreapta repartiţie a proprietăţii pământului, un alt indicator
îl constituie repartizarea inventarului agricol viu sau mort. Ţăranul munceşte
pământul boierului cu vitele şi uneltele proprii, dar plăteşte sume imense pentru
păşunat. În condiţiile în care ţăranul nu are izlaz, fâneţe şi nici pădure să-şi
crească animalele, nu-i poate forţa mâna boierului să-i arendeze pământul de-
oarece îi mor animalele de foame sau trebuie să le vândă, pentru că n-are unde
le creşte. Iată că ,,aşezământul agrar” a lui Moruzi, Regulamentul Organic şi
exceptarea de la împroprietărirea cu izlaz şi fâneţe din 1864 au făcut ca pro-
blema agrară să fie o rană permanentă pentru societatea românească.
3). Munca în dijmă ilustrează repartizarea, în acelaşi timp, a proprietăţii. 50
la sută din familiile ţărăneşti efectuau muncă în dijmă. Chiar dacă era stabilită
prin lege dimensiunea şi valoarea dijmei, învoiala agricolă devenea insupor-
tabilă prin celelalte plocoane şi taxe pe care arendaşul sau boierul le storcea de
la ţăran.
4). Contractele de învoieli agricole constituiau marile poveri ale ţăranului,
ele îl încătuşau pentru toată viaţa. Boierii le încheiau în special iarna, când
nevoile ţăranului pentru produse sau bani erau foarte mari. Se practica în cadrul
acestor „înţelegeri” trei feluri de învoieli: renta în muncă sau dijma la tarla,
renta în produse sau dijma de-a valma, renta în bani. „Problema cea mai grea şi
mai dureroasă este cea a învoielilor agricole. (…) Ţăranii vin singuri să-şi vâre
capul în jug fără să fie siliţi fiindcă sărăcia îi împinge la aceasta.”20 Lipsa de
pământ, lipsa de imaş, iar ţăranul nu e liber decât să se supuie, aşa încât cerce-
tând învoielile agricole, te întrebi ce s-ar fi făcut ţara, dacă ţăranul nu era atât
de blând şi de supus, sau dacă nu se vor naşte învoieli agricole „pentru păscut
ţăranii”.
5). Suprasarcinile sau ruşfeturile îmbrăcau forme dintre cele mai apăsă-
toare. Uneori valoarea suprasarcinii se ridica la 59,4 la sută în raport cu dijma
19
I. L. Caragiale – 1907, din primăvară până-n toamnă.
20
V. M. Kogălniceanu – Un cuvânt asupra… , op. cit., p. 5.
62
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
propriu-zisă. Tot atât de apăsătoare erau şi darurile în natură (plocoanele). Erau

înrobitoare, deşi Legea din 1893 privind învoielile agricole, interzicea perce-
perea darurilor în natură. „Biletul de socoteală: 24 ocale de fasole, 8 pui de gă-
ină, 10 ouă, un muşchi – socotite la preţul de 3 lei. Toate acestea sunt dări
oprite de lege, dar primăria le-a legalizat. Şi dobânda este oprită, dar s-a lega-
lizat cu 12 la sută pentru rămăşiţe. Vai de locuitorul care nu dă ouăle, găinile
sau celelalte lucruri de ale mâncării prevăzute în contracte sau învoite în tăcere:
toate acestea se trec apoi la datorii cu preţuri îndoite sau înzecite.”21
6). Abuzurile şi samavolniciile săvârşite de boieri sau arendaşi erau tot atât
de apăsătoare ca şi învoielile agricole. Înşelăciunea începea încă de la măsură-
toare când se micşorau loturile date ţăranilor şi se măreau cele care se lucrau
pentru boier sau se dădeau ţăranilor loturi în zonele cele mai puţin productive.
Conform Legii învoielilor agricole, vinerea şi sâmbătă erau zilele când ţăranii
aveau dreptul să lucreze pe lotul lor, dar arendaşul îi scotea la muncă tot timpul
până termina el. O permanentă sursă de abuzuri o constituia aprecierea calităţii
muncii. Urmau apoi imputaţiile. „Aceia care nu vor munci pământul bine vor
plăti 120 de lei de hectar.”, lucru care depăşea valoarea recoltei cu 50 la sută.
Momentul cel mai dificil era acela al recoltării când proprietarii dădeau inter-
pretări arbitrare învoielilor. Toate aceste suprasarcini, nelegale, la care admi-
nistraţia închidea ochii, coroborate cu altele nemenţionate s-au răsfrânt negativ
asupra situaţiei săteanului, grăbind procesul de ruinare a acestuia.
7). Camăta şi specula erau procedee prin care ţăranii erau deposedaţi până
şi de bunurile personale. Împrumuturile luate de ţărani erau folosite pentru ne-
cesităţi zilnice de procurare a hranei, dar, în schimb, aceştia îşi zălogeau munca
pentru mulţi ani sau, uneori, ajungeau de-şi pierdeau vitele şi puţinul pământ
ce-l aveau. „Un ţăran din Slobozia a plătit 12 ani pentru 2 baniţe de porumb
suma de 506 lei pentru 12 lei, deci o dobândă de 8433 la sută.”22 Autorul stu-
diului arată că: „Proprietarii nu vor să ştie de nimic. Lor puţin le pasă de ţărani
şi de ţară. Legile? Nu există pentru dânşii. Ei îşi bat joc de legi.”23
La toate cele arătate mai sus s-au adăugat consecinţele grele ale crizei eco-
nomice de la sfârşitul secolului al XIX-lea, renta şi sporirea impozitelor. Toţi
aceşti factori au adus gospodăria ţărănească într-o stare dintre cele mai mizere
(3,8 la sută din familii locuiau în bordeie, 26,5 la sută în locuinţe cu o singură
cameră şi 50,6 la sută în locuinţe cu 2 camere). Hrana ţăranilor era din ce în ce
mai proastă. Subnutriţia făcea ravagii în lumea satului. Iată cum sună mărturia
21
Ibidem.
22
V. M. Kogălniceanu – Un cuvânt asupra… , op. cit., p. 25;
23
Idem, p. 22.
63
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
unui contemporan: „Oamenii par bătuţi de brumă, aşa-s de galbeni şi de

prăpădiţi, fără pic de vlagă în trup, fără pic de viaţă în obraz”.
O consecinţă a condiţiilor grele în care se zbătea ţărănimea era şi starea de
înapoiere culturală. Deşi se mărise numărul şcolilor, în special în ministeriatele
lui Spiru Haret, învăţământul nu cuprindea întreaga masă de elevi, datorită să-
răciei. Iată ce nota un revizor şcolar al vremii: „Una din piedicile cele mai
mari pentru care majoritatea copiilor nu vin la şcoală şi chiar de vin nu pot pro-
gresa este sărăcia, lipsa de mijloace a părinţilor lor. N-au cu ce le cumpăra
cărţi, caiete, haine, hrană bună şi la timp.”
8). Lipsa drepturilor politice se manifesta prin înlăturarea ţărănimii de la
viaţa politică. Sistemul censitar făcea ca drepturile ţăranilor să fie lăsate la
bunul plac al „reprezentanţilor” ei. Cu ajutorul acestei administraţii - nota Radu
Rosetti - „puternicul îl poate împila fără frică de pedeapsă pe ţăran, îl poate
bate, poate să pună oricând pe primar sau pe subprefect să-i violeze domiciliul,
să-l aresteze fără nici una din formele prescrise de legi.” Urmare a acestor con-
diţii în anii 1904-1906 a avut loc o mulţime de frământări care au culminat cu
marea vâlvătaie ce a cuprins toată ţara în primăvara lui 1907.
La toate aceste cauze identificate mai sus, trebuie reţinută analiza ,,chestiei
agrare”, prezentată de Simion Mehedinţi în articolul ,,Prejudecăţi în chestia
agrară” publicat în Convorbiri literare, nr. 4 din apr. 1907 şi nr. 6 din iunie
1907, o analiză, am putea spune, la rece, după ce dihonia trecuse, analiză în
care doreşte să spulbere câteva prejudecăţi în problema agrară, prejudecăţi în-
treţinute de cei care consideră ţăranul ca pe ,,un mucenic harnic, econom şi
prevăzător”, dar şi de cei care-l consideră prost şi lipsit de inteligenţă.
Admirator al clasei ţărăneşti: ,,Ţăranul este singura aristocraţie de rasă şi de
suflet a acestei ţări”24, Mehedinţi nu ezită să afirme că ţăranul nostru este ,,ui-
mitor de incult, nepăsător şi neprevăzător”, identificând şi vina lui pentru starea
nenorocită în care se află. ,,Ţăranii, chiar şi cei cu pământ, duc o viaţă tru-
pească şi sufletească, aproape tot aşa de inferioară, ca şi a pălmaşilor şi a celor
care n-au nici un petic de pământ”25.
Fără a absolvi Statul de vina pe care o are pentru că nu se achită de sarcina
de a face o ,,mai dreaptă şi roditoare cumpănire a intereselor omeneşti”, Mehe-
dinţi nu se sfieşte să arate ,,scăderile” ţăranului codaş, ale celui cu pământ şi
chiar ale proprietarului. Ţăranul nu îngrijeşte vitele, n-are grajd, care i-ar eco-
nomisi 20-30% din nutreţ; locuiesc toţi într-o singură cameră; ,,hrana copiilor,
la fruntaş sau sărac e la fel de nechibzuită”; cearşaful e necunoscut; ,,Pisica, vi-
24
S. Mehedinţi (Soveja) – Poporul, cuvinte către studenţi, ed. a III-a Ed. Cugetarea,
Bucureşti, 1939, coperta interioară;
25
S. Mehedinţi – Prejudecăţi în chestia agrară, în Convorbiri literare, nr. 4, apr. 1907, p.
438;
64
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
ţelul crud doarme în lacul lui de urină din mijlocul camerei”; ,,Aerul nopţilor
de iarnă degenerează ţăranul”; Bugetul ţăranului e nesăbuit: cheltuieli vătămă-
toare (alcool), lipsa de prevedere la împrumuturi şi învoieli, la care se adaugă
superstiţiile şi concubinajul, iar ,,copiii mor ca muştele, la toţi”, atât la cei care
au pământ cât şi la cei care n-au. Analistul se întreabă de ce ţăranii batjocoresc
pământul pe care-l au, în sensul că nu-l muncesc aşa cum trebuie. Concluzia
este că prima cauză a situaţiei nenorocite în care se află ţărănimea noastră nu
este lipsa de pământ, ci lipsa de cultură, remediul fiind şcoala: ,,Problema agra-
ră este deci, chiar şi pentru proprietar, în bună parte o chestie de cultură”26,
pământul nefiind prima problemă.
O privire atentă în istoricul problemei agrare, privind evoluţia repartiţiei
pământului şi a polarizării proprietăţii rurale, arată că centralizarea proprietăţii
s-a făcut şi în Europa occidentală cu aceleaşi rezultate care au generat, la noi,
răscoala din 1907. Englezii în sec. al XVIII-lea, nu puteau ieşi în primăvară
fără ajutorul lorzilor, iar în Germania sec. al XVI-lea, ţăranul era ,,vegetarian”.
,,În ajunul Revoluţiei Franceze, 1/3 din ogoarele Franţei erau pârloagă, loc de
vânătoare pentru marii proprietari” 27 . Acelaşi fenomen îl observă la noi, în
1907: ,,Sătenii noştri sunt azi, acolo unde erau acum câteva secole ţăranii fran-
cezi şi germani”28. Greul îl duceau cei de jos, iar când nu mai puteau, începea
războiul pentru pământ care, în final, a dus la ,,împroprietărire”, la descentrali-
zarea proprietăţii rurale
Agricultura proprietăţii mari este tot o agricultură ,,ţărănească”, extensivă,
boierii deosebindu-se de ţărani doar prin numărul de hectare şi nu printr-o
producţie mai mare. ,,Pământ şi iar pământ pentru proprietatea mare, pământ
pentru ţăranul fruntaş, pământ pentru codaşul care n-a agonisit nimic”. Este în
acest strigăt permanent tot o lipsă de cultură a proprietăţii mari care nu se
poate gândi la altceva – comerţ, industrie etc., cu toate că, datorită lipsei de
rentabilitate, marea proprietate rurală este legată de un contract de arendă, iar
ridicarea rentei agricole a făcut ca moşia să devină o ,,hârtie”, un contract de
arendă, o sinecură, o ,,firmă nerentabilă, o gaură neagră” un bolovan atârnat de
grumazul ţăranului, singurul producător de bunuri, ceea ce arată că proprietarii
nu sunt în stare să-şi administreze pământul.
Mehedinţi arată că împroprietărirea din 1864 a făcut o altă mare greşeală
deoarece a dat pământ tuturor, deoarece nevrednicii l-au părăsit a doua zi,
arendându-l pentru o sticlă de ţuică. Acest lucru a făcut ca ulterior statul să dea
legi prin care să se interzică vânzarea pământului obţinut prin împroprietărire.
26
S. Mehedinţi – Prejudecăţi…, în: Convorbiri…, nr. 4, apr. 1907, p. 444;
27
S. Mehedinţi – Prejudecăţi…, în: Convorbiri…, nr. 6, iun. 1907, p. 588.
28
S. Mehedinţi – Prejudecăţi…, în: Convorbiri…, nr. 4, apr. 1907, p. 441;
65
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
Concluzia unui spirit limpede şi lucid, care cunoaşte problema agrară în

toate articulaţiile ei, care îndeamnă la o judecată rece de chirurg ce respinge
sentimentalismele, pe ,,agitatorii literari”, ,,clientela permanentă a revoluţiilor”
şi agitaţia demagogică, este că trebuie respinsă prejudecata ,,moştenirilor veş-
nice”, iar ,,Pământurile acestea trebuie puse în circulaţie. Loturile rurale trebuie
să devină alienabile între ţărani, iar proprietatea mare declasată, pe care trăieşte
parazitar arenda, mai ales a străinilor, trebuie să intre în mâinile agricultorilor
reali”29.
b). Mersul răscoalei. În agitaţiile şi frământările premergătoare răscoalei
de la 1907, ţărănimea cerea, în general, satisfacerea unor revendicări menite să
îmbunătăţească parţial situaţia ei, să înlăture unele laturi apăsătoare ale siste-
mului agrar şi să smulgă anumite concesii în cadrul relaţiilor existente. Deşi în
mişcările anterioare lui 1907, nu au existat forme violente decât în puţine ca-
zuri, ele au fost înăbuşite de organele administrative. Începând din vara anului
1906 frământările s-au înmulţit luând, în general, forme de plângeri trimise pe
adresa Ministerului de Interne, Ministerului Justiţiei sau chiar a Senatului.
Primele acţiuni ale marii răscoale au avut loc la 8/21 februarie 1907 în Co-
muna Flămânzi din Judeţul Botoşani, pe moşia principelui Sturdza, arendată de
Mochi Fischer, zi fixată de administratorul moşiei, Gheorghe Constantinescu,
pentru încheierea contractelor de angajament. Tonul arogant şi ameninţările
adresate ţăranilor, lovirea săteanului Ion Dolhescu, teama că nu vor avea unde
munci şi cu ce-şi hrăni copiii, i-au determinat pe aceştia să se ridice la luptă, iar
administratorul moşiei cu greu a scăpat de mânia lor.
Ţăranii din nordul Moldovei, în prima fază a răscoalei, au mers cu petiţii la
autorităţi cerând condiţii de învoieli mai uşoare. Pentru faptul că nu le-au fost
îndeplinite doleanţele, speriaţi de faptul că nu vor avea unde să muncească şi că
vor rămâne fără hrană, deoarece arendaşii au refuzat să semneze ,,învoielile
agricole” pe anul 1907, ţăranii au cerut cu violenţă semnarea tratatelor, pornind
să-şi facă singuri dreptate.
Speriat de talazurile ,,flămânzilor”, Mochi Fischer s-a refugiat la Cernăuţi
lăsându-i pe ţărani cu spectrul lipsei ,,locului de muncă”, al înfometării.
În primele zile ale lunii martie, răscoala a cuprins toată Moldova de sus,
poate şi datorită faptului că trustul arendăşesc al fraţilor Abraham, Calman şi
Marcu Fischer cuprindea ,,…10 judeţe ale ţării, ţinând în arendă enorma su-
prafaţă de 237.863 ha de pământ, din care 159.399 ha cultivabil” 30 , motiv
pentru care această parte a ţării se mai numea şi ,,Fischerland”.
29
S. Mehedinţi – Prejudecăţi…, în: Convorbiri literare, nr. 6, iunie 1907, pp. 593-594.
30
x x x – Marea răscoală a ţăranilor din 1907, Bucureşti, 1967, p. 69.
66
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
Acest lucru a dat naştere unor speculaţii cum că răscoala din 1907 ar fi avut
un caracter antisemit, lucru total neadevărat. Credem că ,,chestia” agrară era
una dintre cele mai grave probleme cu care se confrunta societatea românească,
aceasta fiind rezultatul ,,sistemei politice” (I. L. Caragiale) a timpului, o pro-
blemă care nu mai putea fi ascunsă sub preş, dovadă toate frământările ţără-
neşti din a doua jumătate a sec. al XIX-lea. Această aserţiune a fost răspândită,
credem, de cei care erau adevăraţii vinovaţi de situaţia în care se zbăteau cei
peste 5.000.000 de muncitori albi ai brazdei negre, care ,,ca boii robesc tot aşa
de răbdător la ai lor ca şi la străini”31, pentru a deturna atenţia de la adevărata
situaţie a ţărănimii.
E drept că pe moşiile arendate de fraţii Fischer exploatarea atinsese cote
paroxistice, aceştia creând o reţea diabolică de înrobire (deţineau 79 de comune
compacte, fapt ce nu permitea ţăranului să caute de muncă în localităţi limitro-
fe, preţul de monopol al muncii, arendă pe termen lung, cămătărie şi dobânzi
astronomice), încât ţăranului nu-i rămânea decât ştreangul sau revolta. Culmea
e că în Moldova unde exploatarea era cea mai cruntă, nu au existat excese ca în
alte părţi ale tării. Mai mult, în alte locuri unde exploatarea fusese la fel, ţăranii
nu au făcut diferenţa, după naţionalitate, între boierul pământean, arendaşul
evreu, grec, bulgar sau român, ci după atitudinea şi exploatarea practicată de
aceştia.
Trebuie amintit faptul că au fost situaţii în care sătenii au apărat unele curţi
boiereşti de atacatorii din alte localităţi, numai pentru faptul că stăpânii lor au
fost mai omenoşi. Mai trebuie amintit faptul că au circulat teorii cum că răs-
coala din 1907 ar fi fost rezultatul acţiunii unor instigatori (socialişti, dezertori
ruşi, comunişti), a unor conjuraţii internaţionale sau antisemite. Nici aceste
,,cauze”, mai mult sau mai puţin reale, nu scutesc de vină pe ,,proprietarii care
îţi trăiesc viaţa lor la Paris”, nu scutesc de vină statul român care ,,nu-şi
cunoaşte ţara”, fiind surprins de violenţa şi de rapiditatea evenimentelor, stat
care s-a dovedit, neputincios în rezolvarea marii probleme agrare. Spiru Haret
însuşi a fost unul din cei suspectaţi a fi instigator, cu toate că studiul său
,,Chestia ţărănească”, prezentat de noi in integrum, a apărut în 1905, prevestind
răscoala şi sugerând chiar soluţii pentru rezolvarea problemei agrare.
Violenţa maximă a mişcării a fost atinsă în perioada 4-10 martie. Adminis-
traţia a trimis armata şi jandarmii să reprime mişcările, aşa încât despre aceste
ciocniri Ziarul „Dimineaţa” scria: „Am vizitat spitalele. La spitalul comunal
sunt şapte morţi a căror identitate n-a putut fi stabilită”. Ca ecou al sângeroa-
selor evenimente, Nicolae Iorga a scris celebrul său articol „Dumnezeu să-i
ierte!”.
31
N. Iorga – Neam de săraci, în: Neamul românesc, I, nr. 61, 7 dec. 1906, pp. 113-114;
67
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
Când în judeţele din nordul Moldovei răscoala înregistra maximum de in-

tensitate, ţăranii din judeţele Roman, Bacău, Vaslui, Tutova, Tecuci, Covurlui
s-au ridicat şi ei la luptă.
În Judeţul Vaslui, de pildă, faza petiţionară nu se mai întâlneşte, ţăranii
plecând direct la luptă, răscoala izbucnind din prima zi cu maximă intensitate.
Focurile principale ale răscoalei au fost târgurile Pungeşti, Codăeşti, Negreşti,
iar Oraşul Vaslui a fost ţinta şi arena unor puternice încleştări. Iată ce relata co-
respondentul din Vaslui al Ziarului „Universul”: „Ţăranii vor pământ şi s-au
săturat a plăti 100 lei falcea, iar dacă până acum nu li s-a făcut dreptate or să-şi
facă singuri”. Ciocnirile din Vaslui au avut ca urmare 14 morţi şi 60 de răniţi.
În încleştarea cu Regimentul 7 - Prahova, trimis să înăbuşe răscoala, se menţio-
nează 40 de morţi. În celelalte judeţe ale Moldovei, luptele au fost mai puţin
violente.
Flăcările răscoalei se întind spre sudul Moldovei, aşa că în ziua de 7 martie
s-au semnalat tulburări mari în judeţele Putna, Covurlui. Sătenii din împreju-
rimi atacă oraşul Panciu, apoi Focşani, reşedinţa Judeţului Putna. La Galaţi,
reşedinţa Judeţului Covurlui, ciocnirile cu armata condusă de locotenentul Ion
Antonescu s-au soldat cu 14 morţi şi 7 răniţi grav. Către sfârşitul primei decade
a lunii martie, când în Moldova se consemna, prin formula, „În judeţ, linişte!”,
sfârşitul frământărilor, răscoala a izbucnit cu o forţă deosebită de Muntenia.
Iată ce nota Simion Mehedinţi în memoriile sale, referitor la mersul eveni-
mentelor: ,,17 martie, 1907: Sâmbătă. Ninge. Revoltele din Oltenia sunt teri-
bile. Mare deosebire între blajinii moldoveni şi semi-turanicii din Vlaşca şi Te-
leorman. S-a tras cu tunul şi s-au devastat sate întregi. Aşa jubileu de domnie
care a împlinit 41[de ani]. Voinţa naţională (17 mart.) publică Starea de ase-
diu. Nu s-a făcut aşa ceva nici pe vremea războiului. Regina a fost de părere să
se tragă numai cu sare!! Artileria să tragă numai cu sare contra ţăranilor! Epoca
arată că Stere a fost agitatorul ţăranilor; Iorga (Neamul românesc) vrea să dea
6000 de fr. pentru ţăranii ucişi în urma răscoalelor; 3 aprilie, 1907. Marţi. Ade-
vărul are două scrisori de la doi fii care plâng moartea părinţilor bătrâni, îm-
puşcaţi de armată. Executări ca în timp de război, ba şi mai rău! Canalia şi-a
arătat arama”.
Spre deosebire de Moldova, unde valul de răscoale poate fi urmărit ca por-
nind din nord şi propagându-se spre sud, în Muntenia, ca şi în Oltenia, eveni-
mentele au izbucnit şi s-au propagat concomitent în mai multe localităţi. În
desfăşurarea evenimentelor din Muntenia observăm două mari centre: unul în
nordul provinciei cuprinzând Judeţele Buzău şi Râmnicu-Sărat, iar altul în sud,
cuprinzând Judeţele Vlaşca, Teleorman, Olt şi o parte din Argeş. În celelalte
judeţe răscoala a avut mai mult un caracter petiţionar cu mişcări şi agitaţii pa-
lide.
68
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
Un rol deosebit în organizarea şi desfăşurarea răscoalei din Muntenia l-au

avut rezerviştii. În cele mai multe cazuri ei avut rolul de conducători. Spre
deosebire de Moldova, în Muntenia se remarcă o mai bună organizare, legături
locale între judeţele Vlaşca şi Teleorman, Olt şi Argeş, Dolj şi Mehedinţi. Lu-
crul acesta a făcut posibilă concentrarea mai mare a unor forţe ţărăneşti. După
ce primele manifestări au fost în zilele de 5-7 martie, în 12-13 martie, răscoala
era deja generalizată, iar între 12-15 martie a atins punctul culminant. Astfel,
„Oraşul Râmnicul Sărat a fost – nota Ziarul Ţara – luni, de la orele 8 dimineaţa
până la 2 după-amiaza, ,,teatrul unei lupte îngrozitoare între ţăranii răsculaţi,
care vroiau să intre prin diferite bariere, şi armată.” Concomitent cu Râmnicul
Sărat, răscoala s-a extins în tot judeţul. Sunt semnificative la aceste evenimen-
te, participarea populaţiei nevoiaşe din oraş şi atitudinea pasivă a soldaţilor aşa
încât au fost necesare forţe armate din afară pentru a evacua pe ţărani şi a pune
oraşul sub pază militară.
În numai o săptămână – 8-15 martie – răscoala a cuprins aproape toate sa-
tele judeţului. Urmărind cronologia evenimentelor (1907, Antologie, EDP,
1967), pe zile, observăm că răscoala s-a întins de la nord spre sud, ca o apă
care inundă rapid suprafeţe imense de teren: Gologanu, Risipiţi, Slobozia-Cio-
răşti, Broşteni, Vârteşcoiu, Boldu, Vâlcele, Gulianca, Râmniceni, Bogza, Si-
hlea, Băleşti, Ciorăşti, Gugeşti, Tâmboieşti, Dealul Lung, Odobasca, Dumi-
treşti, Jitia, Bălăceanu, Jirlău, Nisipurile Dragu etc.
În ziua de 11 martie, Oraşul Râmnicul Sărat a devenit ,,teatrul unei lupte
îngrozitoare între ţăranii răsculaţi, care voiau să intre printre diferite bariere şi
armată”, în oraş.
Şi în Judeţul Buzău, zilele de 11-12 martie au fost marcate de importante
momente de luptă ale ţărănimii. De pe văile Câlnăului, Slănicului şi ale Sărăţe-
lului s-au format importante coloane de ţărani care au pornit spre Buzău pentru:
„… a cere de la autorităţi să le schimbe învoielile agricole”.
Ţăranii răsculaţi, în jur de peste trei mii de oameni, înarmaţi cu ciomege,
pietre, topoare sau chiar cu arme de foc, au încercat să pătrundă cu forţa în
Oraşul Buzău. La podul de peste Buzău au fost întâmpinaţi de armată, care a
tras în oameni omorând opt dintre ei şi rănind pe mulţi alţii. Ţăranii au fost îm-
prăştiaţi, dar lupta a continuat în toate zonele judeţului.
Până la 16 martie, răscoala s-a generalizat în tot judeţul, cuprinzând satele:
Mărăcineni, Zilişteanca, Vadu-Paşii, Băjani, Fundeni, Zărneşti, Gura-Văii, Po-
goanele, Mizil, Tohani etc.
De aici, din zona de curbură a Carpaţilor, răscoala s-a propagat cu iuţeală
uimitoare. Până în zilele de 10-12 martie mişcările ţărăneşti au ajuns de la Buzău
şi Râmnic la Constanţa, Teleorman, Olt, Argeş, Muscel, Mehedinţi, Vâlcea.
69
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
În zona sudică a Munteniei, semnalul începerii răscoalei l-au dat rezerviştii

de la Alexandria, care au fost mobilizaţi pentru a înăbuşi răscoala din Moldova,
dar care au refuzat să se prezinte la unitate. Lor li s-au alăturat cei din Zim-
nicea: „Toţi rezerviştii strigau că chiar au nevoie de pământ şi ce să se mai
ducă să astâmpere pe cei care cer ca şi dânşii pământ.” În scurt timp tot Judeţul
Teleorman a fost cuprins de răscoala ce s-a propagat apoi în judeţ cu o deose-
bită violenţă. Răscoala a ţinut patru zile apoi, cu ajutorul armatei, a fost în-
frântă lupta sătenilor.
Şi pe teritoriul Judeţului Vlaşca, antrenând miile de ţărani care au pedepsit
pe arendaşi, frământările au atins o mare violenţă.
Merită menţionat episodul confruntării dintre ţărani şi armată, desfăşurat în
Comuna Arsache, unde răsculaţii au avut două ciocniri sângeroase cu armata
din care au ieşit victorioşi. În Comuna Stăneşti peste o mie de ţărani au atacat
proprietatea lui Al. M. Lahovari, deşi ştiau că aici există armată. La comanda
căpitanului Mareş, de a se trage în mulţime, soldaţii au refuzat fraternizând cu
răsculaţii. Locotenentul Niţulescu care a tras în ţărani a fost omorât, iar
căpitanul Mareş a fost dezarmat, bătut crunt şi rănit. În urma acestui episod
satele Stăneşti, Hovidoaia şi Vieru au fost bombardate necruţător. Intenţia
răsculaţilor de a merge spre capitală a pus în mare panică autorităţile centrale
care au trimis armata împotriva lor.
În Judeţul Olt, în timp de trei zile, răscoala a cuprins un număr de treizeci şi
una de comune şi s-a desfăşurat cu o deosebită violenţă, grăitoare fiind tele-
grama trimisă Ministerului de Interne: „Toată Valea Oltului de la Dudu la Casa
Veche este în flăcări. Nu s-au cruţat nici localurile publice (…) Partea centrală
despre răsărit şi miazănoapte a judeţului, la vale de şoseaua naţională, partea
cea mai fertilă a judeţului, este în mare parte distrusă (…) Luni a izbucnit în un
colţ lângă Teleorman şi după trei zile, trei sferturi din judeţ arde.”
La nouă martie meleagurile Olteniei încep să fie puternic zguduite de răs-
coală. Mişcarea a căpătat în Oltenia, de la început, forma luptei violente, mani-
festându-se cu întreaga sa intensitate şi amploare între 12 şi 14 martie. Cea mai
puternică acţiune din Ol-tenia, impresionantă prin amploarea, dârzenia şi
eroismul ţăranilor, a avut loc timp de cinci zile la Băileşti. În sprijinul celor din
Băileşti au venit ţăranii din satele vecine cu mic cu mare. Timp de cinci zile
răsculaţii au rezistat forţelor represive care îi încercuiseră şi au putut fi învinşi
doar printr-un puternic bombardament de artilerie. Chiar şi după bombar-
dament sătenii au opus o vie rezistenţă luptând corp la corp cu soldaţii. A fost o
încleştare eroică ce s-a soldat cu 43 de morţi, o sută de răniţi şi peste trei sute
de arestaţi. Răscoala a cuprins apoi judeţele Romanaţi şi Mehedinţi continuân-
du-se cu aceeaşi violenţă ca şi în celelalte judeţe muntene. După Judeţul Mehe-
dinţi, focul s-a întins în Vâlcea unde a durat o săptămână, între 12 şi 19 martie.
70
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
Intervenţia forţelor represive a înăbuşit şi aici cu brutalitate lupta ţărănimii

vâlcene. Spre sfârşitul celei de-a doua decade a lunii martie, organele judeţene
puteau raporta celor centrale „restabilirea liniştei”.
Lupta ţărănimii pentru pământ şi dreptate socială a fost reprimată de
conservatori, în înţelegere cu liberalii, prin hotărârea Camerei, în şedinţa din 13
martie 1907. Şeful Partidului Liberal D. A. Sturdza s-a îmbrăţişat cu fruntaşii
conservatori, într-un nestăvilit „elan patriotic”. Iată ce notează Simion
Mehedinţi: ,,11 martie, 1907. G. Gr. Cantacuzino cade de la putere. Vin
liberalii: Sturza, Brătianu – interne; Costinescu – finanţe; Haret la instrucţie,
Stelea – justiţie; A. Carp – domenii; Morţun – lucrări publice. Strurza s-a pupat
cu Take Ionescu (vezi Voinţa şi Indépendance roumaine); 17 aprilie, 1907. S-a
proclamat fuziunea între Carp şi Cantacuzino. Carp, ca o mireasă, a plecat de la
Clubul Mandi la Clubul Vanicu. Generalul Manu a scris o scrisoare de protest
şi s-a retras”.
Pentru prima dată schimbarea de guvern s-a făcut fără „lupte parla-
mentare”, iar activitatea de reprimare a liberalilor a fost şi mai sângeroasă.
Informaţiile de pe „câmpul operaţiunilor militare” erau ca şi comunicatele de
pe front, iar generalii Năsturel şi Gigârtu au dat ordinul „Să nu se facă pri-
zonieri”. Acolo unde a fost mai greu să-i liniştească pe rebeli, s-au folosit
tunurile. În 1910, după înăbuşirea răscoalei, N. D. Cocea dezvăluia adevăratele
proporţii ale masacrului: „Un statistician bizar a făcut socoteala că dacă s-ar fi
înşirat cadavrele ţărăneşti în lungul şi latul Căii Victoriei, pe de o parte a
cheiului Dâmboviţei şi până dincolo de Piaţa Mare, majestatea sa ar fi putut să
meargă de la palat până la dealul Mitropoliei, ca să citească mesajul de
deschidere al Camerei, păşind pe un covor moale de carne ţărănească”32.
* * *
Problema agrară, veche ,,de când lumea”, a stat la originea celor mai
cunoscute creţii din literatura populară. Cu timpul, aceasta a intrat în conştiinţa
tinerilor ajunşi la studii în Apus, tineri care au putut face comparaţie între
situaţia ţărănimii din Vest şi cea de la noi. Astfel, Vasile Alecsandri arată că
,,Nimic nu poate fi mai interesant decât a studia caracterul acestui popor în
cuprinsul cântecelor sale” 33 , arătând că ,,Doinele alungă definitiv miasmele
buduarelui fanariot”. Întors de la studii din străinătate, V. Alecsandri este
impresionat de situaţia îngrozitoare a poporului strivit de nevoi: ,,Nimic mai
trist decât aspectul poporului strivit”.
Această stare a atras atenţia tuturor marilor noştri scriitori: Mihai
Eminescu, Ion Creangă, Ioan Slavici, Duiliu Zamfirescu etc.
32
N. D. Cocea – Jertfa celor douăsprezece mii, Facla, an I, nr. 1 din 13 martie 1910;
33
V. Alecsandri – Poezii populare ale românilor, Ed. Minerva, 1973, p. 9;
71
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
Cum starea ,,poporului strivit” s-a agravat continuu în sec. al XIX-lea, lite-
ratura română a continuat să prezinte – înainte sau după eveniment – situaţia
dramatică a celor ,,umiliţi şi obidiţi” din care amintim: G. Coşbuc, O. Goga, M.
Sadoveanu, N. Iorga, Al. Vlahuţă, I. L. Caragiale, Panait Istrati, Liviu Re-
breanu, Cezar Petrescu, Zaharia Stancu, Tudor Arghezi etc. În preajma eveni-
mentelor, se observă în acelaşi timp o mare agitaţie politică (partide, Parla-
ment, Stat, Coroană). Cele mai interesante opinii privitor la agitaţiile politice le
găsim în ,,Caiete, vol. I”, doar şi numai pentru faptul că notele nu au fost făcute
neapărat pentru tipar: ,,Deci regele vrea cu orice preţ să apese Partidul
Conservator”.; ,,Prin urmare, calea de luat în seamă e să laşi pe rege la o pate
şi să vorbeşti cu poporul tău.”; ,,Adevărul publică un manifest al studenţilor din
Bucureşti, care sar în ajutorul colegilor din Iaşi, care au declarat grevă pentru
a ajuta satele răsculate contra proprietarilor şi evreilor.”; ,,Regele dă un mani-
fest cu un program agricol, pentru a împăca gravele tulburări ţărăneşti,
izbucnite în Moldova şi întinse în Muntenia. Haret şi cu episcopii au dat alt
manifest către preoţi şi învăţători, în care spune că M. S. Regele ne-a poruncit
ce trebuie să facem.”; ,,Consiliul Comunal din Budapesta cere guvernului
unguresc să intervină pentru a proteja pe supuşii unguri din România.”;
,,Revoltele din Oltenia sunt teribile. Mare deosebire între blajinii moldoveni şi
semi-turanicii din Vlaşca şi Teleorman. S-a tras cu tunul şi s-au devastat sate
întregi. Aşa jubileu de domnie care a împlinit 41 de ani!”; ,,Regina a fost de
părere să se tragă numai cu sare!! Artileria să tragă numai cu sare contra
ţăranilor.”; ,,Miercuri seara a venit la mine Haret. După multe de toate mi-a
spus: - Situaţia noastră. Mă tem că ne-am luat răspunderi mai grele decât putem
purta. Înainte de a ne prăbuşi, facem apel la toate elementele de seamă, să ne
ajute. Regele a greşit o chestie agrară – foametea – în 1866. De atunci şi până
acum ce-a făcut? Te rog, fii bun şi intră în Consiliul Permanent!
Eu: - Am obligaţii politice şi personale pe care nu le pot trece cu vederea.
Vreau să mă consult cu prietenii mei…
Haret: - Şi dacă refuzi, mie îmi eşti tot atât de drag, ca şi acum.
Dl Maiorescu, ieri dimineaţa, mi-a spus: nu numai ca să primeşti, dar chiar
trebuie să primeşti. Şcoala trebuie scăpată de influenţa de partid etc.”;
,,Pe când mă duceam la Focşani pentru alegeri, Vlahuţă mergea spre Iaşi.
Mi-a spus că nu poate să scrie (îmi promisese ceva pentru Convorbiri), că a
intrat la ,,Viaţa Românească”, de unde primeşte o sumă fixă anuală, dar cu
condiţia să nu mai scrie la nicio altă revistă. Tot atunci mi-a zis că a trimis la
Iaşi o poezie, care nu ştie dacă va fi pe gustul tuturor.
Poezia a apărut cu titlul ,,1907”. O straşnică execuţie a regelui Carol I.
L’independace roumaine, ziarul oficios al liberalilor, spune că e o bêtise
72
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
(prostie, fleac), asta pentru străini. Voinţa naţională o lua mult mai domol –
veşnica duplicitate liberală”34.
Simion Mehedinţi, cel mai autentic autohtonist român, spune că intelec-
tualii grupaţi în jurul Convorbirilor Literare erau preocupaţi în permanenţă de
problema agrară. Mai mult decât atât, după Răscoala din 1907, el a propus
prietenilor săi să scoată o revistă – Dumineca – preocupată de educarea ,,popo-
rului de jos”, dar pentru că aceştia au tot amânat, văzând perspectiva geopoli-
tică şi geostrategică a Europei din preajma primei încleştări mondiale şi…
,,hora de duşmani” în care se afla România, a hotărât să înfiinţeze de unul
singur, publicaţia Dumineca Poporului (14 sept. 1914 – 15 dec. 1933), care
avea ca paradigmă: ,,Un neam, un suflet, un hotar şi o credinţă”.
34
S. Mehedinţi – Caiete, vol. I, Ed. Terra, 2012, pp. 82-124
73
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
„1907 – DIN PRIMĂVARĂ PÂNĂ-N TOAMNĂ”

Prof. Ion Gr. CHERCIU,
Liceul de Artă „Gheorghe Tattarescu”,
Focșani, Județul Vrancea
Abstract. The essay espresses briefly the opinions upon the well-known
text of I. L. Caragiale about the poor state of the Romanian peasant at the
beginning of the XX-th century, there are underlined the causes which led to
the uprising of the peasants from 1907.
The article also presents short considerations regarding the village and
the Romanian peasant in the present conditions.
Key terms: essay, opinions, text of I. L. Caragiale, uprising, village,
Romanian peasant.
Liniștea dinaintea prăpădului...

1907 – anul celei mai mari răscoale țărănești din istoria românească – îl
găsea pe Ion Luca Caragiale în surghiunul benevol din Berlin.1 (După
„afacerea Caion”, încheiată în 1902, obosit și dezamăgit, își pornea familia pe
lungul drum al... Berlinului; la 28 octombrie 1904, era deja „berlinez”.) 1907
debuta prin întoarcerea din Leipzig a familiei Caragiale în capitala țării
adoptive; petrecuseră acolo hotarul dintre ani în familia lui Paul Zarifopol.
Nimic nu anunța furtuna ce avea să se abată peste țară...
Luna ianuarie a trecut voios, dominată de întâlniri cu prieteni (cu Paul
Zarifopol, cu B. Șt. Delavrancea, Constantin-Dobrogeanu Gherea, cu tânărul
violonist Socrat Barozzi etc.) și de schimburi de scrisori (către Paul Zarifopol;
din țară, de la Mihail Dragomirescu; din Paris, de la B. Șt. Delavrancea; către
Alceu Urechia). Umbre sufletești mai adiau din partea lui Caion (C. A.
Ionescu, jurnalistul fals calomniator) care încă mai trimitea săgeți către marele
scriitor după ce fusese compromis iremediabil prin verdictul juridic în urma
procesului de achitare a sa. Nici scrisul beletristic și publicistic caragialian nu
urma o linie favorabilă...
Pe acest fond de cvasiîmpăcare existențială căzu pe neașteptate zvonul
îngrijorător din țară: „mămăliga românească explodase”. Adică primele
„focuri” rurale izbucniseră. Caragiale solicită lămuriri și explicații prietenilor
din țară, deși marele gânditor și dialectician care cunoștea bine resorturile
vremii în care trăia avea o limpede reprezentare a cauzelor care au determinat
74
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
evenimentele. Delavrancea îi confirmă tragica știre că prietenul lor, colonelul

D. Lambru, își pierduse viața în confruntarea cu săteni revoltați.
În noul context, lucrul la proiectata comedie nu mai putea continua,
comicul din texte fiind confruntat cu tragicul din lumea satelor românești.
Autorul, publicistul-cetățean, se simțea implicat afectiv și profesional, prin
arma scrisului prin care putea sluji ipostazele adevărului.
Scurt istoric despre un articol-emblemă...
Așadar, după ce a trecut șocul psihologic al gravei surprize (discuții
prelungite cu D. Gusti asupra conținutului și formei articolului; insomnii
stârnite de frământările în vederea elaborării textului publicistic), I. L.
Caragiale a izbutit: a scris articolul 1907 – din primăvară până-n toamnă. D.
Gusti a precizat mai târziu că și Mite Kremnitz îl rugase pe Caragiale să
prezinte într-un articol evenimentele țărănești tragice din țară care să fie
publicat în ziarul „Die Zeit” din Viena. (Păcat însă că Mite Kremnitz a operat
„cenzura” textului caragialian din... „motive redacționale”, stârnind mânia
îndreptățită a autorului!). Semnat: Un patriot român. Traducerea articolului în
germană a fost făcută de Paul Zarifopol. Implicit, începea o altă istorie
românească: „începem o altă istorie mai puțin veselă decât cea de până ieri;
râsul și gluma nu ne vor mai putea sluji de mângâiere”, după cum îi scria lui
Petre Th. Missir, căruia îi trimitea și forma în limba română a articolului spre a
fi tipărit și în țară, într-o publicație onestă, fără semnătura autorului.
După un șir de evenimente cotidiene (întâlniri, vizite, călătorii în țară,
polemici etc.), în revista lui Mihail Dragomirescu2, intitulată „Convorbiri criti-
ce”, an I, nr. 19, 1 octombrie, sub titlul Supliment politic. Cauzele răscoalelor
ţărăneşti, pp. 765-771, a fost reluat originalul românesc, publicat în ziarul vie-
nez ,,Die Zeit”, semnat Un patriot român. În primul paragraf, nota redacţională
preciza locul acestui articol în publicistica vremii şi în cea a gazetarului, su-
bliniind că ,,a trecut aproape neobservat, poate, tocmai din pricina adâncimii,
justeţei şi marii lui conciziuni”.
Apoi, autorul a fost solicitat să-l publice și în broșură. După discuții cu
prieteni asupra textului inițial (care a stârnit opinii contradictorii), a fost
încheiat contractul cu ziarul „Adevărul” pentru o broșură.3 Astfel că publica-
țiile dâmbovițene vesteau apariția acestei broșuri la 5/18 noiembrie 1907. Dar
impactul produs asupra publicului a făcut ca tirajul inițial să fie suplimentat,
ajungându-se la imprimarea, în numai două săptămâni, a trei ediții însumând
cifra de 10.000 exemplare.
Opiniile confraților publiciști au fost divergente – pro și contra. „Ade-
vărul” (prin B. Brănișteanu și Constantin Mille) sublinia că „face senzație în
țară și se vinde ca pâinea caldă o broșură de critică socială; e o icoană
75
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
credincioasă a stării de lucruri de azi”. Ziarul „Opinia” l-a omagiat în edi-

torialul Caragiale: Cronică. Dar, concurent, cât și corelativ, „Convorbiri cri-
tice” editează un număr festiv la 15 noiembrie: Banchet Caragiale; considera
pamfletul caragialian drept „o bucată din Tacit, ca obiectivitate și seninătate”.
„Viitorul liberal” a scris o cronică favorabilă, dar a criticat neîncrederea auto-
rului în „bunele intenții ale guvernului actual”. Surprinzând un paradox,
George Panu recomanda lectura broșurii unui scriitor care „nu face politică”,
dar face judecăți profunde asupra ei, avertizând asupra pericolelor pe care
aceasta le pricinuiește. Pe Ovid Densusianu broșura l-a dezamăgit fiindcă „res-
piră un pesimism extrem de vinovat”. Gala Galaction sublinia că și el împăr-
tășea opiniile lui I. L. Caragiale, accentuând că „vina pleacă de departe și din
foarte multe părți”. „Egalitatea” l-a așezat pe autor între vajnicii xenofobi fi-
indcă argumentase că majoritatea arendașilor și a negustorilor spoliatori pro-
venea dintre străini; dar justețea argumentelor lui nu îndreptățea această publi-
cație să-l considere astfel ș.a.
Un articol plurivalent...
Acest text publicistic oferă mai multe „chei” de lectură, având în vedere
status-ul cititorilor. Ei îl pot citi în câte una dintre aceste chei sau în toate
deodată.
Astfel, după vehemența textului, articolul este considerat îndeosebi ca
fiind pamflet: prin satiră și prin dispreț vehement sunt devoalate răspicat táre
social-morale ale realității dintr-o perioadă istorică, mentalități, concepții, atitu-
dini și comportamente politice, derapaje morale ale unor indivizi care exprimă
categorii (clase ori pături sociale, profesionale, politice, culturale etc.).
Gazetarul analizează evenimentele în cheie obiectivă; dar dramaturgul
oferă un text care, în anumite adaptări, ar putea fi interpretat și pe scenă, ca
fiind o operă teatrală sui-generis în care tragicul, dramaticul și comicul exprimă
largile dimensiuni și proporțiile măreției unui eveniment istoric inconfundabil
și, poate, irepetabil.
Privit dintr-o altă perspectivă, articolul caragialian este un inspirat eseu
cvasi filosofic care sintetizează într-un stop-cadru coordonatele unei întregi
societăți în care trecutul se revarsă peste prezent cu toate neîmplinirile lui care
devin explozive și cer rezolvări rezonabile care să nu afecteze viitorul într-o și
mai mare măsură.
Contemporanii autorului au putut afla în acest articol un studiu competent
profund privind istoria lor, pe care o traversau și în care se străduiau să se
integreze. Noi, cei de astăzi, îl putem percepe drept un studiu istoric raportat la
evenimente petrecute în urmă cu mai bine de un veac.
76
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
În aceeași măsură, notațiile autorului pot fi înțelese ca un studiu de psiho-

logie socială sau chiar comportamentistă prin care sunt descifrate tribulații su-
fletești, atitudinale și faptice declanșate de anumite condiții și corelații între
evenimente.
Cititorii de astăzi sunt surprinși de perenitatea acestui text: genialul gazetar
a descris atât de bine configurația sufletului ce definește specificul românesc
încât unele aprecieri de atunci relevă constanțe ale neamului nostru; desigur,
constanțele negative sunt grave și exprimă stagnarea în mentalități și în
atitudini ca și cum multe aspecte au rămas aceleași pe durata veacului ce a tre-
cut. Adică, țara noastră încă are partide politice sfâșiate de corupție; o adminis-
trație spoliatoare și dominată de practici de îmbogățire ilegală și rapidă; învă-
țământul, morala etc. sunt adeseori departe de cerințe și de obiective.
Idei, puncte de vedere, aprecieri...
Articolul din broșură, prefațat de o scurtă notă din partea redacției,
cuprinde trei capitole netitrate.
Capitolul 1 argumentează de ce răscoalele țărănești au surprins Europa
care „era deprinsă de atâți ani să știe că tânărul regat român e cel mai solid
element de civilizație între statele balcanice, iubitor de pace și de bună înțele-
gere, atât în relațiile claselor sale sociale, cât și în relațiile internaționale – un
Stat de ordine par excellence.” Răscoalele țărănești au avut o explicație logică
și anticipată: „nici într-un stat, din Europa cel puțin, nu există atâta ex-
travagantă deosebire între realitate și aparență, între ființă și mască”. Este
sintetizat statutul țării noastre: „o țară aproape absolut agricolă; câteva înce-
puturi de industrie protejate într-un mod scandalos de stat...” Pământul țării
„este stăpânit” de proprietarii mari”: statul, Coroana, domeniile, fundațiile de
binefacere, cele culturale și marii proprietari particulari; „proprietarii mijlo-
cii”; „proprietarii mici, masa enormă a țăranilor, împroprietăriți de la 64 și
de la 88”. Este descrisă pauperizarea țăranilor prin lege și prin neștiința de
carte și de tehnică agricolă. Proprietatea și învoielile agricole generează nemul-
țumiri și fac viața satului dificilă. Boierii și arendașii (români și străini) ex-
ploatează munca țăranilor prin „următoarea formulă strictă: coarda îndrăzne-
lii la concurență din partea arendașilor mari se-ntinde pe măsura supunerii la
învoieli din partea arendașilor mici, a plugarilor”. Răul are și alte rădăcini:
„scăpătarea” marilor proprietari datorită risipei de lux, prosperitatea marilor
arendași, saltul băncilor și al instituțiilor de credit, mizeria țăranilor și, în pla-
nul opus, „un manifest dispreț brutal față de țăranul incult, umilit și îndelung-
răbdător”, „nesococotirea tradițiilor și opiniei publice”, cât și „coruptibili-
tatea administrației publice”.
77
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
Capitolul continuă cu analiza altor compartimente: partidele politice,

administrația, educația și cultura intelectuală.
Partidele politice „în înţelesul european al cuvântului, adică întemeiate pe
tradiţiune, pe interese vechi sau noue de clasă şi prin urmare pe programe de
principii şi idei, nu există în Romînia”. Ca atare, ele alternează la putere doar
ca „facţiuni” fără partizani, dar având clientelă. „Capii facţiunilor sunt mai
mult sau mai puţin ambiţioşi politicieni. Iar clientela este plebea incapabilă de
muncă şi neavând ce munci”, cât și „negustoraşi şi precupeţi de mahalale
scăpătaţi, mici primejdioşi agitatori ai satelor şi împrejurimilor oraşelor,
agenţi electorali bătăuşi”. Se adaugă lor „productul ibrid al şcoalelor de toate
gradele, intelectualii semiculţi, avocaţi şi avocăţei, profesori, dascăli şi
dăscălaşi, popi libercugetători şi răspopiţi, învăţători analfabeţi – toţi
teoreticieni de berărie; – după aceştia, mari funcţionari şi impiegaţi mititei, în
imensa lor majoritate amovibili.” Cu asemenea evantai compozițional, politica
nu era operațională și nu se făcea în interesul țării, dar, implicit, nici în
interesul țăranilor.
Administraţia este caracterizată printr-o mișcare de balansoar pe care cele
„două mari armate” leagănă soarta țării: „una stă la putere şi se hrăneşte; alta
aşteaptă flămânzind în opoziţie. Când cei hrăniţi au devenit impotenţi prin
nutrire excesivă, iar cei flămânzi au ajuns la completă famină (foamete – n.n.),
încep tulburările de stradă…” Răsturnarea guvernului devine grija esențială
care energizează o mulțime de categorii socio-profesionale: „plebea, clienţii,
cu studenţii universitari şi şcolarii din licee, conduşi uneori de profesori
universitari”. Balansoarul politic capătă noi impulsuri când „facţiunea de la
putere, supranutrită, este incapabilă a mai ţine pept torentului popular, adică
facţiunii răsbite de foame”. Se arată cum intervenția monarhică a soluționat
turbulențele politice într-un chip dâmbovițean: „Regele, gelos de reputaţia
europeană de linişte şi ordine a Statului său, este silit să congedieze, avec
force compliments, cabinetul, care avea aproape unanimităţi în Parlament,
pentru a însărcina pe capul opoziţiei cu formarea unui nou cabinet, cu
disolvarea Parlamentului şi a tuturor consiliilor judeţene, urbane şi rurale, cu
convocarea colegiilor electorale pentru constituirea unui nou Parlament şi
unor noi consilii, – care, toate, după bunele obiceiuri consacrate, sunt fireşte
aproape unanime partizane ale noului guvern”. În acest fel, administrația
națională, în toate treptele ei, „de la prefecți și secretari generali din ministere
și... (...) până la moașa de mahala”, se primenește din trei în trei ani, chiar și
„pe cale telegrafică”. Dinamica politico-administrativă rămâne invariabilă: „O
clientelă pleacă, alta vine; flămânzii trec la masă, sătuii la penitenţă”. Tot ce
78
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
se întâmplă în societate stă sub „un zâmbet plin de amărăciune” și „românul

numește țara lui patria bacșișului și a hatârului”.
În aceste condiții, parlamentul face legi aberante. Justiția, astfel, „are
autoritate, dar nu și prestigiu” și poporul nu are încredere în ea.
Educația și cultura publică sunt de asemenea precare. „Școala română, în
loc de la fi un mijloc de educaţiune şi cultură a poporului şi a claselor
dirigente, devine un canal de scurgere al poftelor de întâietate între cetăţenii
de eftină parvenire, de scutire de îndatoriri, de sporire de drepturi şi
privilegii”. Ele sunt „nişte fabrici de funcţionari, de salariaţi publici şi de
avocaţi – o pletoră de semidocţi, fără caractere, fără omenie, adevăraţi
cavaleri de industrie intelectuală”. Accesul la învățătură este asigurat pentru
„oligarchia publică ce stăpâneşte exclusiv ţara românească”. Dintr-o greșită
apreciere, familiile sărace văd în școală o cale prin care copiii, ajunși la vârsta
majoratului, să devină măcar funcționari sau „în cel mai bun caz, măcar
deputaţi ministeriabili, dacă nu chiar miniştri…”
Meritocrația nu funcționează. Prin „sistemă democratică”, se recrutează
oligarhia prin nonvalori utilizându-se „îndrăzneală multă, lipsă de orice
scrupuluri, renunțare la demnitate personală, la onoarea familiei, infamie
chiar, dacă trebue, şi puţintel noroc – şi cariera strălucită e gata”.
Sistema democratică” este favorabilă doar oligarhiei „semicultă sau, în cel
mai bun caz fals-cultă, pe cât de incapabilă de producţie utilă or de gândire,
pe atât de lacomă la câştiguri şi onoruri, îşi arogă puterea întreagă a
Statului”. Printr-o „crudă şi revoltătoare neobrăzare, ea tăgăduieşte ţăranilor
(imensei mase, supusă şi cuminte producătoare a avuţiei naţionale), sub
pretextul ignoranţei şi lipsei lor de maturitate politică, (...) orce drept de
amestec, fie măcar pur consultativ, la cârmuirea intereselor lor, la dirijarea
destinelor lor. Cele „două bande, ce se numesc cu pretenţie istorice”- liberal
şi conservator, – bande mai nesocotite decât nişte seminţii barbare în trecere,
fără respect de lege, fără milă de omenire, fără frică de Dumnezeu , – această
oligarchie legiferează, administrează, calcă astăzi legile pe care le-a făcut eri,
preface mâine legile făcute azi, ca poimâine să le calce şi pe acelea, fără spirit
de continuitate şi fără altă sistemă decât numai împăcarea momentană a
exclusivelor ei interese, pentru perpetuarea sacrei organizaţiuni numite aci
democratice”.
Capitolul 1 se încheie printr-o întrebare: „Care ar fi leacul la aceste
adânci rele?” Răspunsul este succint: „Fatalitatea istorică cere, se vede,
jertfe, de îngropat sub temeliile unei sănătoase clădiri de stat”. Logic,
revoluția oarbă de jos s-a produs; era, cum am văzut, inevitabilă...”
79
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
Capitolul 2 privește înspre polul opus: lumea țărănească. Dacă primul

capitol expune datele ipotezei, acesta aduce și argumentele justificative privind
surprinzătoarea și ampla ridicare a țăranilor români foarte mult năpăstuiți.
Autorul pornește ironic de la o aparentă contradicție între afirmații: „Nici un
om cuminte nu poate da dreptate deplină țăranilor răsculați. Pretențiile lor,
când, foarte rar, pe ici pe colo, și le formulau, erau exorbitante și imposibile
de satisfăcut; iar furia de element orb cu care, fără a ști în genere ce vor, s-au
pornit să prăpăstuiască orice statornicire de drepturi, și faptele la cari s-au
dedat, în pornirea lor vulcanică, sunt în adevăr vrednice de toată osânda...” și,
respectiv, în plan opus: „Bine, așa de surda nu se ridică un popor tam-nisam,
fără să aibă câtuși de puțin vreun cuvânt, măcar că, luat de scurt fiecare din
grămadă, n-ar putea spune lămurit pentru ce a pornit așa val-vârtej la
pierzare...” Câteva interogații retorice aduc lămuriri suplimentare care justifică
revoltele țărănești: „De unde să vie concertarea, solidaritatea ?... de unde acea
comunitate vastă a unui fond parcă logic pentru săvârșirea unei astfel de
nebunești acțiuni în masă ?... Când s-aprinde și arde un lucru, s-aprinde și
arde nu numai fiindcă cine-știe-cum, ci și fiindcă, de felul lui, era un lucru ce
se putea aprinde...” Rezultă atitudinea plină de profundă înțelegere a
gazetarului privind resorturile adânci care au declanșat tragicele evenimente.
Stingerea „focului” trebuia făcută numai în condițiile unei cercetări „sumare
asupra sinistrului” pentru „stabili, pe cât posibil, responsabilitățile”. Factorii
politici implicați (partidul conservator, camerele parlamentare, guvernul,
politicieni, publiciști) dovedesc incapacitate în gestionarea stării grave de
lucruri din țară, românii trezindu-se cu o ciudată și absurdă răsturnare de
lucruri: „Răscoalele făceau deci o minune: trădătorul de neam de până ieri se
preschimba în salvator al patriei; iar fiului lui Belzebut îi crescuseră peste
noapte aripi de heruvim...” Dincolo de falsele scene teatrale „clasele
stăpânitoare” izbutiseră a făuri o mare prăpastie între ele și talpa țării. Dincolo
de „victoriile” din „lupta” lor cu țara, autorul subliniază cu amărăciune: „a fost
o neînchipuită aiureală generală.”, enumerând „păcatele oligarhiei noastre”
generatoare de profundă exploatare a păturilor de jos. Cei obidiți s-au mai
luminat în iureșul întâmplărilor, devenind „o lume care știe mai bine ce
înseamnă a muri ca vitele, decât ce va să zică a trăi ca oamenii”, o lume care
își așteaptă drepturile. Dar până și așteptarea de atunci a devenit amenințătoare.
Capitolul 3 încheie succint articolul-pamflet. Autorul, dincolo de câteva
considerații, nu dă soluții factorilor decizionali, dar formulează o concluzie
logică din perspectiva principiului junimist al „formelor fără fond”: „Abolirea
alcătuirii politicii de uzurpare, desființarea celei mai odioase sisteme boierești,
fără boieri și boiernași numărați, ci cu nenumărați ciocoi și cioclovine, — și
80
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
intrarea întregii țări în stăpânirea dreptului ei întreg de a hotărî asupra avu-

tului și onoarei ei, asupra soartei și destinelor ei, după voința lui Dumnezeu,
numai prin voința ei.” „Leacul” stă în bărbatul de stat care va fi capabil să ducă
politica țării în contextul adevărului „măreț și nepieritor” așteptat să devină
totul în istoria noastră, combătând „nimicnicia” unor acțiuni și gesturi
reprobabile...
Dar, din nefericire, și după mai bine de un veac, pamfletul lui I. L. Cara-
giale are date și considerații extrase parcă din dureroasa noastră realitate și
moralitate de astăzi.
  
Un fel de... 2017 – din primăvară până în toamnă sau țăranul român,
încotro, azi?...4 La mai bine de un veac de la sângeroasele evenimente din
spațiul rural românesc, satul și țăranul român dintre hotarele României trăiesc o
istorie tulburată, adică, nemeritată și ciudată.
Unde sunt truditorii de odinioară ai pământului nostru? Unde sunt cei lo-
godiți cu pământul natal, cei ce stropesc cu sudoarea frunții câmpurile mănoase
și alintă cu puterea brațelor și a minții ogorul și roadele sale? Unde sunt cei ce
făuresc doinele, baladele, zicătorile, zicerile înțelepte, cântecele de dor și de
dragoste, jocurile de alean și de bucurie, veșmintele de culoarea cerului și a
lanurilor, a apelor și-a adâncurilor, a sufletului și a nădejdilor...
Ce s-a ales din speranțele țăranilor de ieri, de alaltăieri, de demult și din-
totdeauna? Ciulini... Ciulinii Bărăganului părăsit, ai Câmpiei Române secă-
tuite, ai Câmpiei de Vest ca și vândută altora, ai Moldovei sărăcite, ai Dobrogei
însetate...
Ce s-a ales din vechile însângerări, venite dinspre Bobâlna, Gheorghe
Doja, Horea, Cloșca și Crișan, Tudor Vladimirescu?...
Pentru ce au nădăjduit ei în desfacerea pe veci a unor legături de moșie, în
săvârșirea unor reforme agrare, culturale, morale?...
Pentru ce au ieșit în zorii zilei, devreme, de prin pământ, din bordeiele lor
întunecoase, jilave și sărăcăcioase, ca să se spetească prin truda zilei și să se
întoarcă în ele adânc în noapte, ca să-și mai aline oasele trudite ori, mai apoi,
să-și așeze osemintele pentru veșnică odihnă?
Cine a fost și a rămas să fie țăranul român? O categorie în lista anonimilor
în istorie, o entitate mereu disprețuită, desconsiderată și prostită de feluriți ti-
căloși politici, „colorați” în felurite chipuri de șarlatanii porniți în osebite feluri
de a despuia și de a subjuga...
Unde ni-s țăranii de astăzi?
81
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
Revoluția românească de la 1989 i-a minciunit, i-a risipit de tot, peste tot...
prin toată Europa.
Membrilor C.A.P.-iști le-a redat bruma de avere din averea mai mult sau
mai puțin șubredă a C.A.P.-urilor și a I.A.S.-urilor. N-au prea fost minți
sticloase și suflete curate care să-i lumineze cum trebuie să pună agricultura
noastră pe baze noi, pe principii corecte și dinamice. Restitutio in integrum a
fost o „gogoriță” postrevoluționară care i-a îndemnat la jaf, la nepăsare, lene și
la desfrâu. Luptele iscate n-au slujit de fel principii și norme economice,
juridice și morale, ci au născocit concurențe și întreceri nesăbuite direcționate
numai către țelul „cine fură mai mult”.
Și ce-a ieșit? Au furat noii îmburgheziți ai satelor și ai orașelor – dintre cei
mai plini de tupeu, de insistență, de mojicie.
Foștii fii de țărani, care își părăsiseră familiile, satele, ogoarele și își
căutaseră noi rosturi promise de industrializarea forțată, s-au întors acasă
„dezrădăcinați”, descurajați, descumpăniți, după ce primiseră brânci peste
brânci în ceafă și-n spinare și fuseseră izgoniți din îndeletnicirile urbane.
Industria, declarată pompos de noua șleahtă de oameni politici, ca fiind „un
morman de fiare vechi”, le închidea iremediabil porțile, dar fără să pună
altceva temeinic și credibil în loc.
Noua clasă de proletari-țărani se întorcea la obârșii unde nu-i aștepta
nimeni „cu pâine și cu sare”, unde nu-i dorea nimeni, unde legile juridice noi
nu-i ajutau de fel și nu le ofereau vreo benefică perspectivă. Cei mai slabi de
minte și de virtute s-au dedat la tot soiul de fărădelegi, rar întâlnite în satul de
altădată: jafuri, violuri, sinucideri, beții, crime, tot soiul de alte păcătoșenii.
(Astfel încât noile generații de ziariști vânduți străinilor și unor interese care
mai de care mai abjecte să aibă ce scrie și ce arăta în publicațiile scrise și în
radio-televiziunile lor abjecte!)
Unii dintre noii „cetățeni”, redeveniți „țărani” (prin izgonirea lor din
târguri și din orașe!), au luat, de voie, de nevoie, calea pribegiei ori a bejeniei.
Dar nu și calea către vreo altă industrializare, ci drumul lung și greu al pribe-
giei și al bejeniei dincolo de hotarele țării, departe de ai lor, departe de cei
dragi. Ieri, slugi în țară!... azi, slugi evropienești!
Doamne, Doamne, ce de progrese au mai făcut! Doamne, Doamne, ce de
progrese au mai făcut guvernanții cu țăranii români mai în putere!... Fiindcă
despre „progresele” cu țăranii îmbătrâniți fără vreme sau bătrâni prea fără veste
putem vorbi când vedem satele noastre aproape pe cale de dispariție, când
țăranii sunt umiliți prin policlinici, spitale, farmacii, direcții de muncă și de
ocrotiri (ce fel de ocrotiri, halal să ne fie!) sociale...
82
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
Acum, slugile românești într-ale... implementării noilor reglementări euro-

pene le mai schimbă și regulile conviețuirii ancestrale: să renunțe la transhu-
manță, să-și... tranchilizeze porcii și mieii, să-și facă rachiul altcumva, să-și
care să să-și îngroape morții altfel...
Într-o țară adusă aproape la falimentul general, unde ne sunt țăranii? Ce
soartă au ei astăzi și, mai ales, mâine? În anul 2007, urmașii politici ai...
„politicienilor” care au împușcat țăranii în 1907, ar fi trebuit să caute și să afle
răspunsuri și căi vrednice prin care satul și țăranul român să-și găsească – abia
la începutul mileniului III – rosturile pe care istoria noastră înnegurată nu le-a
aflat. Dar acum, în 2017, este altfel? Ce s-a schimbat în bine și în cât de cât
bine?
Astfel, după câte deocamdată se văd, satul românesc și țăranii săi vor
dăinui tot ca o expresie aproape lipsită de conținut, bună doar pentru vreun
subiect caduc de examen sau ca o formală temă pentru acasă dată unor elevi
din ce în ce în ce mai năuciți de perspectivele deschise de clasa noastră politică
de acum, neamului românesc...
Orice s-ar spune, 1907 a fost, există și, cu certitudine, va fi dacă nu vor
izvorî urgente și radicale schimbări în bine: „Să nu dea Dumnezeu cel sfânt...”
După un veac și un deceniu, istoria noastră se privește în oglindă și caută
adevărurile printre cioburile vremii noastre...
  
„Cherciul” de rezervă...5 N-aş fi îndrăznit să ocup acest spaţiu tipografic

spre a înşirui câteva rânduri și despre centenarul naşterii tatălui meu. Dar s-a
împlinit un veac și un decenal de la naşterea sa, petrecută cu puţină vreme
înainte de marile răscoale ţărăneşti din 1907.
Şi, de aceea ziceam, să ne mai amintim cu veneraţie de ţăranul român
măcar o dată la 100 de ani!
Dar cine şi ce a fost tatăl meu, ca ţăran român?
Cine să fie dacă nu opinca ţării, argat pe la bogaţii satului, apoi argat al
statului? Nou-născut, l-a aşteptat pe tatăl său (bunicul meu) să vină de la oaste
că fusese chemat, în 1907, de guvernarea liberală să împuşte ţărani. Copil fiind,
l-a mai aşteptat o dată să vină de pe la Mărăşti şi Mărăşeşti. La împroprietărirea
din 1921, n-au mai fost chemaţi, că se terminase pământul de împroprietărit…
Când îi mai ieşise praful de puşcă din nările copilăriei, l-au chemat şi pe el la
oaste, fiindcă, în vara lui 1940, după o aşa de bună guvernare a partidelor
istorice, am rămas fără alte două bune bucăţi din ţară: Basarabia şi Nord-vestul
Transilvaniei. I-a alergat pe nemţi până în Tatra şi, când a venit acasă, l-a găsit
pe dr. Petru Groza în jilţ şi o seamă de sovietici dându-ne poveţe. Au venit apoi
83
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
colectivizarea, alfabetizarea, industrializarea, electrificarea, războiul rece,

dictatura proletariatului, cotele obligatorii, cartelele pe ,,puncte”... Au venit
de toate peste el, numai americanii n-au venit la noi... Între timp, am venit şi
noi, copiii, şi el s-o fi întrebat dacă s-a meritat să vină tocmai din Tatra ca să ne
facă. Dar, fiindcă ne-a făcut, ne-a dat pe la şcoli ca să nu-i repetăm soarta care
nu-l lăsase în regimul burghezo-moşieresc să deprindă slovele. Noul regim
măcar ne-a mai lăsat pe la şcoli şi pe unii fii de ţărani. Apoi a murit, după ce a
apucat să se dea liber la cântat Tricolorul, Pui de lei, Imn eroilor, Pe-al nostru
steag…
Bine că n-a mai prins şi dictatura regimului de tristă amintire! Bine că n-a
mai apucat şi brambureala noastră p(r)ost-decembristă – o bălăcăreală cum nici
la nevoiaşii satului nostru nu s-ar fi pomenit ori auzit vreodată!
Azi pot fi fericit când aniversez și anii peste centenarul naşterii tatălui
meu şi mă gândesc cu drag şi pioşenie la ţăranul român? Nu pot fi fericit
pentru că ce n-au distrus cele două războaie mondiale, sovietizarea,
colectivizarea, noua revoluţie agrară au distrus anii noştri de tranziţie, prin
izgonirea ţăranilor români pe ogoare străine. În anii ‘50, pe unii i-au
surghiunit în Bărăgan şi le-a fost greu; dar guvernările post-decembriste i-
au surghiunit pe la alţi arendaşi de-ai noștri și, mai ales, de-ai lor. Stai şi te
întrebi: cum să mai izbucnească o răscoală a ţăranilor români pe tarlalele
din Italia, din Spania, din Franţa?!…
Cum să mai avem o patrie când fiii ei sunt izgoniţi?... Cum să mai avem
iluzii când certitudinile orizonturilor nebuloase ne împresoară? Undeva,
există, totuși, motive de speranță...
1
Vezi și Marin Bucur, Opera vieții. O biografie a lui I. L. Caragiale, vol. II, cap. „XXVI.
Din iarnă până în iarnă: petreceri cu râs și cu plâns (1907)”, pp. 272-306, Editura Cartea
Românească, București, 1994.
2
Vezi revista „Convorbiri critice”, an I, nr. 19, 1 octombrie, sub titlul Supliment politic.
Cauzele răscoalelor ţărăneşti, pp. 765-771.
3
Titlul 1907 din primăvară până-n toamnă. Câteva note de I. L. Caragiale; București,
Tipografia ziarului „Adevărul”, strada Sărindar, 11, octombrie 1907, octombrie. Tirajul 3.000
exemplare.
4
Apud Ion Gr. Cherciu, „Țăranul român, încotro, azi? (În loc de postfață)”, în vol.
Costică Neagu, 1907, ipostaze literare”, pp. 135-137, Focșani, Editura Terra, 2007.
5
Apud „Cherciul de februarie. Sinteze” - „Acolo unde nu e moral e corupție”: Centenar
Grigore Ap. Cherciu, în revista „Vârstele școlii”, seria a II-a, an VI, nr. 18, ianuarie-martie
2007, p. 17.
84
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
MĂRTURII LEGATE
DE RĂSCOALA ŢĂRĂNEASCĂ DIN 1907
DE PE MELEAGURILE PUTNEI ŞI RÂMNICULUI SĂRAT
Prof. Cezar CHERCIU, Focşani
Résumé. L'étude présente les témoignages sur le soulèvement de 1907 dans les
anciens départements de Putna et Rîmnicul Sărat. Le soulèvement a été assez violent,
détruisant plus de 60 maisons et annexes de propriétaires et de locataires. Il y a eu 37
arrestations dans la région de Panciu.
Une importante radiographie historique est présentée, non seulement au niveau
des anciens territoires qui englobent aujourd'hui le département de Vrancea, mais aussi
une possibilité d'établir une dimension des événements qui ont eu lieu. Dans cette
perspective, l'étude historique n'est pas seulement importante dans l'histoire de
l'endroit, contribuant aussi au renforcement de l'histoire de la Roumanie telle qu'elle
était.
În Moldova, răscoala ţărănească s-a declanşat în Satul Flămânzi din Judeţul

Botoşani, împotriva arendaşilor alogeni, sub chemarea - ,,Vrem pământ!”
Răscoala a cuprins Moldova şi judeţele din sud între care Putna şi Râmnicu
Sărat. În zona Panciu, răscoala s-a declanşat la 8 martie în comunele Moviliţa,
Diocheţi, Mănăstioara, Fitioneşti, Străoane şi Crucea de Jos. Ţăranii au atacat Co-
nacul lui Vasile Apostoleanu, cel mai important proprietar funciar din zonă care a
fost apărat de jandarmi, producând pagube minore. Au fost atacate şi alte pro-
prietăţi arendăşeşti, dar şi o serie de prăvălii ale negustorilor evrei amestecaţi şi ei
la stabilirea preţurilor la arendă, cu ocazia încheierii ,,învoielilor agricole”. Răs-
coala a fost suficient de violentă, ducând la distrugerea a peste 60 de case şi anexe
ale proprietarilor şi arendaşilor, evaluate la peste 300.000 de lei. Au fost efectuate
în zona Panciu 37 de arestări.
Furia răscoalei a cuprins şi o serie de comune din şesul judeţului. Astfel, între
8 şi 10 martie ,,locuitorii Comunei Suraia se găseau în plină răscoală”, ,,moşia lui
Chirilă Săveanu a fost devastată”, iar şurile de paie au fost incendiate. Au fost mal-
trataţi şi bătuţi de către răsculaţi Ghiţă Druţă – şeful companiei de jandarmi din
zonă şi perceptorul fiscal Gheorghe Gagea.
Furia răscoalei a cuprins satele Mirceşti, Răduleşti şi Balta Raţei, care s-au
organizat pentru a veni la Focşani. Autorităţile, din ordinul prefectului N. N. Să-
veanu, au reuşit să oprească răsculaţii ajunşi în marginea de nord a oraşului (vezi
placa aşezată pe peretele nordic al Colegiului Naţional ,,Al. I. Cuza”) fără a aduce
prejudicii orăşenilor, primind asigurări de normalizare a situaţiei. Din localităţile
Suraia şi Mirceşti au fost fost chemaţi în judecată un număr de 35 de ţărani care au
85
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
produs pagube. Potrivit documentelor oferite de Curtea de Apel Galaţi, aflăm că:
,,în ziua de 9 martie locuitorii din comunele Gugeşti şi Plaineşti (azi Dumbrăveni)
se adună la cârciuma lui Anton Zaimea unde hotărăsc să plece la Moşia Cucu, ţi-
nută în arendă de fraţii Mendel. Duminică 11 martie, la îndemnul locuitorilor
Fanache Bratu, Moise Burlacu, Năstase Vrânceanu, Anton Zainea, Alexandru Poe-
naru, Ioniţă Ene Oprea, Pavel Ciurciumelea, Trandafir şi Constantin Busuioc,
Constantin Golaguş merg la Moşia Cucu, au formulat cereri de învoieli agricole,
dar au şi devastat conacul pe care l-au adus în stare de ruină; s-au hotărât să facă
revoluţie, după cum mărturisesc unii din martori, precum: Sandu Arghiroiu, Iordan
Cucoş, Lupu Buric şi alţii. După ce au distrus tot ce au găsit la Moşia Cucu, au
distrus măcelăria lui Al. Feret şi brutăria lui Mişoacă din Plaineşti”.
În ziua de 12 martie, ţăranii din Târgul Cucului, sat al Comunei Dumbrăveni,
au atacat conacele arendaşilor Nicolaide, Mendel, Al. Zamfirescu, Chircu şi Gâlcă.
Au intervenit regimentele 7 Vânători de Râmnic şi Buzău, care au reprimat pe
răsculaţi. ,,A fost împuşcat Dumitru Cipotu, au fost executate multe arestări în sat
şi în localităţile învecinate, care au fost închişi în beciul reşedinţei Plasei Pla-
ineşti”.
,,Pe 12 martie, locuitorii Satului Oreavu (azi Comuna Gugeşti) având în frunte
ţărani răsculaţi G. Gologus, Nicolae Nichifor, Nicolae Băluţă, Ion D. Băluţă, Gh.
Băluţă, Tudor Băluţă şi Ion Zăbavă se unesc cu cei din Gugeşti şi atacă reşedinţele
moşiilor lui Iorgu Slăvescu, Ghiţă Ion, Marin Rădulescu, Polixenia Jilişteanu,
Eugen Calistrat şi Constantin Niculescu, distrugând tot ce au găsit în cale. Cu
această ocazie, au devastat şi cancelaria depozitului de lemne Walter şi Dorfel de
pe lângă Gara Gugeşti”. ,,La 10 martie, 400 de ţărani din Călieni au atacat reşe-
dinţa marelui proprietar Georgiade, aducând pagube în valoare de 60.000 lei. Ei au
cerut învoielile cu 25 lei falcea de pământ. Răscoala a fost potolită prin intervenţia
promptă a forţelor militare aduse de la Fortul Hanu Conache şi artilerişti de la
Tecuci”.
Comunele Lacul lui Baban, Dealul Lung şi Odobasca din fostul judeţ Râmnicu
Sărat s-au aflat în plină răscoală, având în frunte o parte din autorităţile locale.
Astfel, ,,Vasile Robu, fost primar al Comunei Lacul lui Baban, Radu Damaschin,
fost ajutor de primar, Neculai Brătilă, fost secretar comunal, Gheorghe Costache,
fost şef de garnizoană, toţi din Lacul lui Baban, Neagu Băruş, fost primar, Gh.
Dobrescu, fost secretar, Ion Popa, fost şef de garnizoană, cu toţii din comunele
Lacul lui Baban, Dealul Lung, Odobasca, pentru că în zilele de 12 şi 13 martie
1907, punându-se în fruntea sătenilor din aceste comune, i-au aţâţat contra pro-
prietarilor şi arendaşilor de prin împrejurimi, au devastat conacele fraţilor Mendel
din Dealul Lung, Georgescu Caţafani, Zilişteanu din Lacul lui Baban şi domnii
Orleanu şi Radu Apostoleanu din Comuna Odobasca. De remarc at este faptul că
în frunte s-au aflat autorităţile comunale: Gh. Costache, şeful garnizoanei din Co-
muna Gura Caliţei, preşedinte la Lacul lui Baban şi cu ajutorul de primar Radu
Damaschin au aţâţat oamenii, făcând propagandă în ziua de duminică, 11 martie.
86
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
În ziua de 12 martie, au devastat conacul arendaşului Ion Georgescu, în aceeaşi zi

cei din Dealul Lung în frunte cu autorităţile, au devastat conacul fraţilor Mendel şi
apoi au venit la Lacul lui Baban şi au devasta conacele Caţafani şi Zilişteanu. În 13
martie, locuitorii din Dealul Lung conduşi de primarii Băruş, Dobrescu şi Ion Popa
s-au dus la Raşca şi au devastat o casă a fraţilor Mendel”.
O pagină interesantă de istorie socială o reprezintă mişcarea foştilor clăcaşi ca-
re s-au găsit într-o permanentă luptă pentru cauze sociale. Astfel, în Comuna An-
dreiaşu, Judeţul Râmnicu Sărat, au fost deschise anchete ,,contra lui Niţă Năstase,
fost ajutor de primar, Ion Popa, fost şef de garnizoană şi un număr de locuitori de
acolo, pentru că în zilele de 11 şi 13 martie, punându-se în fruntea satului, l-a
îndemnat să se pornească contra avutului personal al celor mai cu stare de acolo şi
după ce au mai bătut pe chiaburul Teodor Popan şi pe administratorul moşiei dl M.
Orleanu au devastat în urmă atât casa lui Popan, cum şi conacul lui M. Orleanu”.
,,În Comuna Broşteni, acelaşi judeţ, în fruntea răsculaţilor s-au aflat Stan
Rotaru, Ion Ene Marcu, Negoiţă Burboi, Teodor Burboi, Ilie Dumitraşcu şi Gh.
Săraru, care au îndemnat şi armat lumea din Vulcăneasa (ce aparţinea de Broşteni)
să comită devastări la conacul Moşiei Şutzu în zilele de 13 martie 1907. Cei 6
făptuitori erau socotiţi de autorităţi agitatori, îndrumători şi făptuitori”.
,,Rechizitoriul Curţii de Apel Galaţi pune sub acuzare pe Radu Ichim, Puşcaşu
I. al II-lea, Ion C. Neagu, Ion Stanciu şi Dumitru Coman, plugari români din Co-
muna Slobozia Mihălceni, pentru că în zilele de 12 şi 13 martie 1907, atentat,
ridicând şi înarmând pe locuitori contra arendaşilor care au avut ca rezultat distru-
gerea condicelor de învoieli şi jefuind armanul arendaşului Serghiescu. Răsculaţii
au fost împrăştiaţi de armat adusă din oraşul apropiat, Râmnicu Sărat”.
Şi în Comuna Băleşti au avut loc în martie, devastarea conacelor Gheorghiu şi
Serghiescu, la care au participat 34 de ţărani. În fruntea lor se afla Dumitru Cons-
tantinescu care în cârciuma satului, dar şi la şcoală a cetit o broşură sătenilor săi la
10 februarie, scrisă de Vasile M. Kogălniceanu, fiul omului politic şi de stat,
,,tălmăcind-o în sensul vederilor lor şi îndemnându-i a se porni contra avutului
proprietăţii arendaşilor”. Ţăranul Gheorghe Safti a luat cu forţa goarna din primă-
rie, înlăturând brutal pe şeful garnizoanei de jandarmi, sunând ,,adunarea ţăranilor”
din trompetă.
Din Comuna Dumitreşti, Stan Pavel Băjenaru, Avram Cristea, Stan Olteanu,
Pavel Băjenaru, Constantin Cristea şi Ştefan I. Grigore Rpşu au fost anchetaţi
pentru că în ziua de 13 martie 1907, au comis un atentat în scopul de a aţâţa răz-
boiul civil, ridicând şi înarmând locuitori din Comuna Dumitreşti spre a jefui
conacele de pe Moşiile Lăstuni şi Poeniţa. Moşia Lăstuni era proprietatea dlui Gh.
Damian, iar conacul de la Poeniţa era proprietatea dlui Demetriade şi era arendată
dlui Mateescu.
La 18 martie, documentul de acuzare arăta: ,,Ţăranii satelor Tătăranu, Vâjâi-
toarea şi Mărtineşti au robit din tată-fiu pe moşiile fără margini ale celor doi
proprietari Al. Plagino şi Cristodorescu, în suprafaţă de 2850 ha în timp ce po-
87
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
pulaţia celor 655 de familii de ţărani stăpâneau doar 1000 de ha. Potrivit spuselor
declarate de bătrânul Stan Tatu din Tătăranu şi Radu N. Baciu din Vâjâitoarea,
răscoala s-a declanşat la 18 martie la Tătăranu când mulţimea avea în frunte pe Al.
Pavel, Stan Constantin, Trifan şi Vasile Biţoc, iar din Mărtineşti pe Gh. Sandu Pai-
nangiu, care s-au îndreptat spre conacul lui Al. Plagino. La Vâjâitoarea, ţăranii
s-au înarmat cu topoare, coase şi furci, având în frunte pe Niţă Dragu şi Gh.
Moldoveanu. Au incendiat conacul lui Cristodorescu şi au distrus condicile de
învoieli”.
Pe Evanghelia bisericii, preotul Ion Chiriţă a notat: ,,Un duh rău s-a abătut
asupra satului nostru, venit din Moldova, care a ridicat oamenii contra stăpânirii
lui Dumnezeu. Răscoala a fost înăbuşită de un detaşament de cavalerie venit de la
Rm. Sărat”.
,,Locuitorii Satului Voetin robeau şi ei pe moşia grecului Spiru Capatos care
avea Conacul La greci sau Mincu. Sforile privind extinderea răscoalei au fost
aduse de învăţătorul Radu Ciurciumelea din Voetin, astfel că la 20 martie, satul a
fost cuprins de furia răsculaţilor, având în frunte pe trompetistul Marin Murgu. La
conacul boierului cerialele au fost împărţite, registrele şi mobila distruse şi arse,
maşinile agricole distruse.
Reîntorşi în sat, cârciumile Gh. Cristea, Zamfir Anghel, conacul lui Lupaşcu,
sunt arse, arhiva primăriei distrusă, iar primarul Nicolae Mavrodin a fost alungat.
După două zile când răsculaţii se pregăteau să atace conacul proprietarului
Perieteanu, au intervenit două corpuri din Regimentul 9 – Infanterie, Rm. Sărat,
executând două arestări”.
Prefectul de Putna de la acea vreme Nicolae N. Săveanu a dovedit mult tact şi
moderaţie, ordonând eliberarea ţăranilor din Arestul Central, luând măsuri energi-
ce în domeniul financiar, destituind şeful Serviciului Financiar ,,pentru lipsa de
precauţie în relaţiile sociale, desfăşurate de preceptorii săteşti”.
Focşani, 19 iulie 2017
88
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
RĂSCOALA DIN 1907

ÎN ARHIVELE NAŢIONALE, VRANCEA
Florin DIRDALA, arhivist,
Arhivele Naţionale, Vrancea
Résumé. À propos du soulèvement de 1907, il n'y aura probablement jamais de
vérité complète, à savoir: combien de morts, combien de blessés, combien ont-ils été
arrêtés et combien de condamnés ont été enregistrés exactement parmi ceux qui ont
participé à son développement. Pour diverses raisons, surtout idéologiquement, à la
fois le régime au temps du royaume et l'ordre communiste, mais dans une direction
opposée ont masqué autant qu’ils pouvaient et ils ont réussi assez bien à cacher à
l’opinion publique : le premier les horreurs et le second la véridicité de ce qui s'est
passé pendant la dernière et la plus grande révolte de l'Europe du 20ème siècle.
Néanmoins, les fragments de vérité se détachent parfois des anciennes archives,
en particulier celles créées au niveau central, mais aussi de celles émanées par des
institutions du département. Voici une petite tentative pour rassembler une partie de la
documentation existante sur diverses sources afin que nous puissions obtenir une
image aussi proche de la vérité que possible.
Despre Răscoala din 1907, probabil ca nu se va afla niciodată adevărul

deplin, anume: câţi morţi, câţi răniţi, câţi arestaţi şi câţi condamnaţi s-au înre-
gistrat exact dintre cei care au luat parte la desfăşurarea ei.
Din diverse motive, în special de ordin ideologic, atât regimul din vremea
regalităţii cât şi orânduirea comunistă, dar fiecare în sens invers, au mas-
cat, pe cât au putut şi au reuşit destul de bine să ascundă opiniei publice, pri-
mul ororile şi secundul veridicitatea a ceea ce s-a întâmplat în timpul ultimei şi
celei mai mari răscoale din Europa secolului al XX-lea.
Cu toate acestea, frânturi de adevăr se mai desprind uneori din vechile ar-
hive în special cele create la nivel central, dar şi din cele emanate de către
instituţiile de rang judeţean. Iată, în continuare, o mică încercare de a pune cap
la cap o parte din documentaţia existentă, pe diverse surse, aşa încât să obţi-
nem o imagine cât mai apropiată de adevăr.
Reacţia autorităţilor din Capitală se poate analiza din următoare-
le documente:
- 13 martie 1907: Ordin circular al Ministerului de Război către Corpurile
de armată privind măsurile care trebuie luate pentru reprimarea răscoalelor
ţărăneşti;
89
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
- Nr. 6, 13.03.1907, ora 11,20 p.m.

- Telegramă ordin circular, Ministerul de Război*către Corpurile de
Armată,
Pentru potolirea răscoalelor, cu onoare vă rog să binevoiţi a face să se
aibă în vedere următoarele:
1) Teritoriul ţării este împărţit în zone corespunzătoare regiunilor divizii-
lor.
2) Domnii generali, comandanţi de divizii, vor avea sub comandă toa-
te trupele, ce se vor găsi în zona respectivă.
3) Aceste trupe vor fi întrebuinţate, după situaţie, pe districte, în detaşa-
mente de o singură, două sau trei arme. Fiecare comandant de detaşament va
distribui la rândul său, în părţile răzvrătite sau numai suspecte, detaşamente
mai mici, fixe sau coloane mobile.
4) Detaşamentele fixe vor consta din infanterie şi fracţiuni de cavalerie.
5) Fiecare detaşament va avea de supravegheat un anumit grup de comune;
grosul [trupelor] va ocupa una din ele, iar în celelalte se vor trimite numai
posturi, care să se ţie în legătură cu grosul, fie prin fir telefonic, fie prin patrule.
Îndată ce se semnalează o adunare de ţărani, comandantul merge cu o parte sau
chiar cu toată trupa sa şi somează pe locuitori să se împrăştie. Coloanele
mobile vor consista din o secţie de artilerie, escortată de cavalerie. Ele vor fi
întrebuinţate în contra bandelor de ţărani, care umblă din localitate în localitate,
în scopul de a devasta şi jefui.
6) Când este cu trupa un agent administrativ sau judiciar, acesta va face
somaţiile; în caz contrar, le va face comandantul trupei.
7) Comandantul va începe somaţiile la distanţe de cel puţin una sută paşi;
ele vor fi energice şi la scurte intervale, trecute [sic!]. După a treia somaţie se
va comanda „la ochi” şi „foc”. Dacă după prima salvă ţăranii nu se retrag, va
urma o a doua şi tot asemenea o a treia. Oamenii vor ochi la picioare, pentru a
evita ca gloanţele, trecând peste răsculaţi, să lovească în nevinovaţi.
8) În contra bandelor, se va trage la distanţă mare, dacă nu se supun la
somaţia de a se opri, sau dacă [se] opun rezistenţei la avizare. În caz când sunt
prea răzvrătite, se va trage chiar fără somaţie.
9) Se va recomanda în modul cel mai de aproape, comandanţilor de unităţi
sau detaşamente, [o] riguroasă respectare a prescripţiilor de sub numărul 6 şi 7,
fiind răspunzător orice ofiţer care va lăsa pe răsculaţi să se apropie de trupa sa,
care va parlamenta cu oameni care au o atitudine ostilă şi care nu va comanda
imediat, după a treia somaţie, „foc”.
90
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
10) Repartiţia trupelor, atât pe districte, cât şi în mici detaşamente sau

coloane se va face de către comandanţii respectivi, ţinând seamă de indicaţiile
autorităţilor administrative; acestea arată care puncte sunt răzvrătite, gradul de
răzvrătire, iar comandanţii militari hotărăsc măsurile de luat pe a lor răspundere.
11) În fiecare zi, domnii comandanţi de divizii vor înainta ministerului,pe
cale ierarhică, un rezumat asupra evenimentelor petrecute.
12) Protecţia liniilor telegrafice, telefonice şi căilor ferate se va asigura
prin patrule, iar paza gărilor prin detaşamente de gardă, când se vor cere de şe-
fii de gări.
MINISTRU DE RĂZBOI,
General Averescu
(În, Mihail Roller – Documente despre 1907, vol. 1, Editura de Stat, 1948,
pp. 796-797)
* * *
14 martie 1907. Ordin al Ministrului de Război privind folosirea armelor
de foc şi a artileriei pentru reprimarea răsculaţilor Nig. expediat la
destinaţie copie dlui Sturdza.
Averescu,
* * *
Ministerul de Război
TELEGRAMĂ
Prezentată la Ministerul de Război, nr. 158 [...] Corpului Armată Craiova,
Galaţi, Iaşi
Pentru a se pune capăt mişcării ţărăneşti, care se lăţeşte cu repeziciune în

toată ţara, luând un caracter din cele mai îngrijitoare, cu onoare vă rog, d-le ge-
neral, în modul cel mai stăruitor, a face să se aplice întocmai dispoziţiile urmă-
toare: ordinele ce [se] primesc se vor executa imediat întocmai, se va raporta
telegrafic şi imediat executarea sau greutăţile ce se întâmplă.
Măsurile ordonate se execută fără cea mai mică întârziere şi cu toată ener-
gia impusă de gravitatea situaţiei. Prin posturi, la telefoanele primăriilor sau
unde sunt, prin patrule de cavalerie se va ţine din ochi populaţia şi la cel mai
mic simptom de mişcare se vor lua măsuri energice. Contra grupărilor cu ca-
racter paşnic se vor face somaţii, contra celor cu caracter de vădită răzvrătire se
vor uza armele cu hotărâre şi maximum de efect. În contra bandelor devasta-
toare se vor întrebuinţa, mai cu seamă, coloane mobile de artilerie, escortate de
91
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
cavalerie. Coloanele vor fi puse pe urmele bandelor pentru a le putea cu

puterea focului [sic!].
Cea mai mare disciplină se va observa la trupe, care afară din cazarmă vor
fi ţinute numai în cantonamente de alarmă, interzicându-li-se orice comunicaţie
cu populaţia. Ofiţerilor le este oprit a parlamenta. Ei vor face numai somaţii le-
gale când nu este un agent civil prezent. Somaţiile vor fi făcute energice, la
scurte intervale, şi va urma imediat salva. Infanteria va ochi la picioare, ofiţerii
vor sta pe flanc şi vor controla. Cea mai mare abatere va fi semnalată şi vino-
vaţii imediat arestaţi şi trimişi la cazarmă. Toţi ofiţerii vor trebui să aibă o ati-
tudine liniştită şi energică, pentru a insufla încrederea populaţiei, care începe a
fi cuprinsă de panică, exagerând prin aceasta pe deoparte pericolul, iar de alta
dând mai mult curaj răzvrătiţilor. Comandanţii de subzonă, cerând concursul
prefecţilor, vor face să se aducă la cunoştinţa populaţiei, chiar şi în locurile
răzvrătite, că trupa are ordin să tragă atât cu armele, cât şi cu tunurile. Răscoala
nemaiputând fi potolită decât cu armele, fiecare ofiţer să fie pătruns de răspun-
derea ce avem, căci pe lângă celelalte grave consecinţe şi prestigiul armatei
este în joc.
MINISTRU DE RĂZBOI,
General Averescu,
(Mihail Roller – Documente despre 1907, vol. 1, Editura de Stat, 1948, pp.
803-804)
* * *
29 martie 1907. Ordin de zi al regelui Carol I prin care mulţumeşte
armatei pentru contribuţia la potolirea răscoalelor
Ostaşi,
Evenimente grave s-au dezlănţuit asupra noastră, zguduindu-se instituţiile
Statului până în temeliile sale şi punând în primejdie munca a jumătate de veac.
În acele grele împrejurări armata a fost chemată să restabilească liniştea
tulburată. Fără şovăire, ea şi-a îndeplinit datoria şi, în toate unghiurile ţării,
ostaşii au răspuns grabnic la apel.
În 5 zile oştirea a ajuns la numărul de 140 000[de] oameni. Mobilizarea
repede şi dislocarea trupelor cu ordine şi fără întârziere sunt o puternică che-
zăşie că armata va fi întotdeauna în stare a face faţă oricărei primejdii ce ar
ameninţa Statul.
92
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
Ţara datorează oştirii şi atitudinii ei hotărâte, că o mare nenorocire a fost

înlăturată şi ordinea în scurtă vreme restabilită. Aţi avut o datorie dureroasă de
împlinit; dar unde este omor, foc şi jaf, trebuiesc ocrotite cu orice preţ averea
cetăţenilor şi buna rânduială.
Vă mulţumesc cu inima caldă şi privesc cu dragoste şi nemărginită încre-
dere spre scumpa Mea armată care s-a arătat la înălţimea chemării sale oricând
o primejdie a ameninţat fiinţa scumpei Noastre ţări.
Dat în Bucureşti la 29 martie 1907.
CAROL
(Arhivele Militare Române, Colecţii arhivistice, fond 1 054, dosar nr. 2, f. 49)
93
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
UN PATRIARH AL ARTEI PLASTICE VRÂNCENE

LEONARD SLAVU
Prof. Silviu Cristescu,
Focşani
L'article est un hommage au peintre, né à Garoafa, près de Focsani, à l'occasion
du 90e anniversaire, une occasion pour réaliser une exposition personnelle aux
Galeries d'art du siège du département. L'article est un curriculum vitae, complété par
une petite entrevue présentant la situation actuelle de la peinture en Roumanie.
Trebuie să mărturisesc din capul locului că ideea de a scrie despre pictorul

Leonard Slavu am avut-o în urmă cu mai mult timp, mai precis într-o zi de
februarie a anului 2015 când, la Galeriile de Artă din Focșani, a fost vernisată
retrospectiva ce cuprindea o mică parte din creațiile acestuia, rodul foarte
multor decenii de activitate. Evenimentul a fost în același timp și un cadou pe
care Leonard Slavu și-l oferise. Peste o lună împlinea 90 de ani.
În ciuda vârstei înaintate la care se afla, aveam să constat că am în fața
mea un personaj care nu-și arată în niciun fel lungul șir al anilor. Cu o gândire
sprințară și o bună dispoziție demne de invidiat, jovial și cu privirea neastâm-
părată, semne parcă ale unei tinereți perpetue, maestrul Ledonard Slavu își
deapănă amintirile.
S-a născut în satul Bizighești, Comuna Garoafa, Județul Vrancea la 8
martie 1925, avându-i părinți pe Maria - casnică și Ilie Slavu - morar.
Între 1932 și 1936 face școala primară, primii doi ani în satul natal și-l
are învățător pe Bunea Dumitru, ultimii doi la Râmnicu-Sărat cu învățătoarea
Enescu. Fiindcă mergea încet la caligrafie și desen aceasta îi spunea ,,melcul”.
Amândurora le va păstra o pioasă amintire.
În anul 1937 se înscrie la Liceul Comercial din Râmnicu-Sărat unde era
director în acea vreme, Emil Butnariu. Va termina liceul în 1941, cu amintirea
pe tot restul vieții a frumuseții profesoarei de limba franceză, soția directorului
(aici maestrul zâmbește și-mi face cu ochiul ștrengărește).
După absolvirea liceului pleacă la București și duce o viață boemă, atras
de toate ,,binefacerile” capitalei. Nu uită însă că trebuie să se și întrețină. În tot
acest timp face cursuri pregătitoare în vederea examenului de admitere la
Facultatea de Arte Plastice.
În anul 1948 susține examenul de admitere. Probele de concurs au fost
orale (istoria artei – prof. Nicolae Moraru) și aplicate (desen – prof. Camil
Ressu, iar pictură – prof. Nicolae Dărăscu).
94
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
Prima probă de desen a constat în executarea a trei schițe după model,de

câte cinci minute fiecare – la planșetă de 50x70. La a doua probă de desen li
s-a cerut candidaților reprezentarea unui personaj din mitologia greacă. A fost
ales Laocoon.
La proba de pictură s-a cerut reprezentarea lui Moise, pe parcursul unei
săptămâni.
Deși concurența a fost foarte mare (800 de candidați pentru 80 de locuri),
Leonard Slavu este declarat admis.
Printr-o fericită întâmplare, aceiași Nicolae Dărăscu și Camil Ressu îi vor
fi profesori pe toată perioada studiilor, îndrumându-l cu rigurozitate și
copleșindu-l, în același timp, cu personalitatea lor.
În facultate, Leonard Slavu s-a dovedit a fi un student foarte conștiincios și
dornic în a-și însuși cât mai mult cu putință din tainele artelor plastice.
,,Eram însetat ca un buret(sic!) uscat de a cunoaște” – își amintește cu
mândrie în glas și fără artificială modestie maestrul ajuns aproape centenar.
De la Nicolae Dărăscu, Leonard Slavu a deprins preocuparea pentru culoa-
re, iar de la celălalt mentor al său, Camil Ressu, simțul proporțiilor. Aceste
două atribute ale picturii vor rămâne constante ale creației sale.
Termină facultatea în 1953 și este repartizat în București, la Palatul
Copiilor (actualul palat Cotroceni), ca profesor la cercul de desen.
Între 1954 și 1955, la solicitarea directorului Secției Culturale a Capitalei
de atunci, Grigore Daia, este numit inspector în cadrul acestei instituții.
Este perioada în care, pe lângă o activitate intensă cerută de fișa postului,
Leonard Slavu pune și multă pasiune. Astfel, împreună cu Corneliu Medrea,
colindă țara pe tot cuprinsul ei, adunând lucrări în vederea constituirii fondului
muzeului ce va purta numele renumitului sculptor.
Contribuie la organizarea colecțiilor dr. Iliescu și a muzeului Cecilia
Cuțescu-Stork.
Cu această ocazie, îl cunoaște pe C. D. Anghel, autorul sculpturii din fața
Ateneului Român, închinate lui Eminescu.
Peste vremuri, Leonard Slavu își va aminti de eleganța vestimentară și de
comportamentul aristocrat ale marelui dăltuitor, chiar dacă acesta trăia momen-
te destul de neplăcute legate de faptul că, în ciuda notorietății sale, nu izbutise
să aibă încă o locuință proprie.
Maestrul Leonard Slavu va dovedi aceeași abnegație în organizarea muze-
ului ce va adăposti vasta colecție a doctorului Raul Dona,soțul Niculinei (Pica
1890-1981, la rândul ei pictoriță cu un talent desăvârșit), una din fiicele lui
Barbu Delavrancea.
95
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
Leonard Slavu va contribui la înființarea și organizarea muzeului

Zambaccian. Faimosul colecționar ce va da numele său muzeului nu este
nimeni altul decât Hagienuș din celebrul roman ,,Scrinul negru” al lui George
Călinescu.
Pe Krikor Zambaccian Leonard Slavu l-a cunoscut foarte bine și era chiar
foarte mândru pentru aceasta. Îl descrie ca pe un om robust, extrem de comuni-
cativ, dar mai cu seamă, ca și Hagienuș din romanul amintit, exaltat până la
patologic când se afla în fața unui tablou pe care trebuia neapărat să-l achizi-
ționeze, își trecea mâna pe suprafața lui, parcă mângâindu-l.
Cu pasiunea și fervoarea omului încă tânăr, Leonard Slavu, împreună cu
Ana Nottara, văduva muzicianului C. C. Nottara,pe parcursul a doi, ani va pune
umărul la fondarea muzeului de pe Bulevardul Dacia menit să cinstească
memoria marelui actor C. Nottara și a fiului său.
În urma unor intrigi, este nevoit să părăsească postul. Rămâne în Bucu-
rești, unde, pe strada Eminescu, la numărul 58, va sta împreună cu soția, Elena
și fiica sa, Anny, într-o locuință repartizată de stat. Acum va picta mult creân-
du-și propriul atelier.
Între 1962 și 1970 predă în învățământ, timp în care deschide trei expozi-
ții: două în capitală și una la Ploiești foarte mult apreciate de iubitorii de artă.
Deoarece casa care-i fusese repartizată cu ani în urmă făcuse obiectul
naționalizării, după 1989 foștii proprietari o revendică. Pleacă de aici și, în
baza Legii 112, cumpără imobilul din Strada Caragiale nr. 8, dar și aici îl ur-
mează același ghinion.
În anul 2013 Leonard Slavu se retrage definitiv în satul în care s-a născut
și care-i este atât de drag, Bizigheștiu, unde trăiește în prezent. Duce o viață
tihnită într-o casă modestă, dar confortabilă, înconjurată de o frumoasă livadă
și multă viță-de-vie.
Fiindcă a refuzat unele compromisuri, tablourile sale nu s-au bucurat de
prețuirea cuvenită din partea statului, deși ar fi meritat asta peste măsură. Cu
toate acestea maestrul nu poartă ranchiune și nu are resentimente, accesorii
afective atât de întâlnite în lumea creatorilor.
* * *
Maestrul Leonard Slavu a avut amabilitatea de-a ne acorda și un mic
interviu pe care îl redăm mai jos:
Silviu Cristescu: Mai întâi, maestre, vreau să vă mulțumesc pentru amabi-
litatea pe care ați avut-o de-a ne oferi acest mini interviu și să vă urez bine ați
revenit în vechea noastră urbe. Aș vrea, pentru început, să ne spuneți ce a stat
la originea pasiunii dumneavoastră pentru pictură?
96
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
Leonard Slavu: Adevărul adevărat este că eu am luat acest destin, acest

har, mai mult de nevoie. Vedeți, dumneavoastră, eu trebuia să mă înscriu în
cercul de tineri, de atunci, care mergeau la baluri, la diverse plimbări și eram
constrâns, fie de faptul că nu aveam pantofi, fie că nu aveam îmbrăcămintea
corespunzătoare. Iar lucrurile acestea pe mine mă făceau de rușine. Și atunci
rămâneam acasă, unde pictam pereții cu cărbunele, spre disperarea mamei. Din
cauza sărăciei am devenit retras, neavând posibilitățile celorlalți prieteni ai mei
pretinși ,,de viță nobilă”. Am preferat să rămân singur și să desenez. La început
pe pereți cum am mai spus, necăjind-o rău de tot pe mama. Cu timpul, am
început să-mi cumpăr blocuri de desen și să fac portretele ba unui băiat, ba unei
fete, ba unui bătrân, care veneau și-mi pozau. Și în felul acesta am început să
lucrez portrete în cărbune.
S.C.: Care v-au fost maeștrii din facultate?
L.S.: Nicolae Dărăscu care era și un pictor colorist și Camil Ressu care era
un mare desenator. Pe cel din urmă parcă-l văd și acum. Era bătrân, dar cu o
mână fermă reușea să încadreze modelul. Și acum păstrez corecturile pe care
mi le-a făcut la un portret.
S.C.: Despre Nicolae Dărăscu, celălalt maestru al dumneavoastră, ce ne
puteți spune?
L.S.: Era un colorist. Mai puțin desenator, dar un foarte mare colorist.
Dacă Ressu acorda proporțiilor cea mai mare atenție, Dărăscu mergea direct la
culoare și asta mi-a plăcut cel mai mult la el. El prin culoare își aranja totul: și
fondul și tonul de bază.
S.C.: Sper să nu mă înșel, dar văzându-vă picturile constat că sunteți
promotorul artei tradiționaliste.
L.S.: Da, pentru că sunt român, îmi place frumosul, îmi place natura foarte
mult și, cum am mai spus, datoria unui pictor este să lucreze din natură, așa
cum este ea, nu s-o strâmbe în fel și chip.
S.C.: Ce părere aveți despre celelalte curente, cum ar fi dadaismul, erme-
tismul, avangardismul?
L.S.: Eu nu sunt împotriva niciunui curent, dar curentul să fie curent artis-
tic, nu imitație de curent.
La Paris am avut ocazia să vizitez Luvrul, unde erau săli dedicate unor
curente mai noi, unde pictura, desenul își păstrau structura intelectualistă.
Lasă, domnule, natura așa cum e ea, fiindcă e frumoasă și fără să o băgăm
ba în curentul ăla, ba în curentul ăla. Pictura e frumoasă, hai s-o lăsăm fru-
moasă, să intre omul în ea ca la biserică, ca în ceva curat. Pictura trebuie să
mângâie, să dea o stare bună. Pictorul trebuie să fie sfios, cu multă sinceritate.
Pictura nu trebuie să rupă picioarele oamenilor, ea trebuie să înalțe, să înalțe.
97
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
Acum eu sunt de acord că depinde și de sentimentul omului, cum înțelege

el arta.
S.C.: Sunt convins că sunteți și un atent observator al picturii românești
actuale. Din această ipostază ce ne puteți spune?
L.S.: Părerea mea este că în loc să progresăm, regresăm în acest domeniu.
S.C.: De ce?
L.S.: Nu se mai nasc pictori în stare să ne lase o moștenire valoroasă cu
adevărat, pictura nu progresează. Mă gândesc că de la Andreescu, Dărăscu, Re-
ssu, Schweitzer-Cumpăna, n-am mai văzut un pictor care să prezinte atât de
frumos peisajele țării noastre. A mai crescut cineva? Nu, n-a mai crescut ni-
meni.
S.C.: Care credeți că sunt motivele acestei stagnări?
L.S.: Neseriozitatea și slaba pregătire în domeniu. Omul bine pregătit nu
mai este luat în calcul. Relațiile și prieteniile sunt tot ce contează și nu buna
educație.
S.C.: În încheiere mi-aș permite o curiozitate, dacă nu vă este cu supărare.
Cum reușiți la anii aceștia să vă mențineți într-o formă care-ar stârni multe in-
vidii?
L.S.: Prin muncă, prin muncă, prin multă muncă. Aș vrea ca munca mea să
îmbie oamenii la viață, dar nu la orice fel de viață, ci la o viață frumoasă, nu
amărâtă. În general, mă bucur că duc tradiția picturii românești mai departe.
Părerea mea este că nu trebuie să ne batem joc de ceea ce ne-au lăsat cei de
dinaintea noastră, pictorii clasici. După mine, clasicism înseamnă realism.
98
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
CABINETUL NEGRU
DE LA SOCIETATEA DE TELEFOANE (1934)
Arhivist Bogdan-Constantin DOGARU,
Focşani
Abstract. In the second half of the interwar period a Black Cabinet functioned
within the Romanian Telephony Society. This special unit has been involved in the
interception of telephone conversations and was suspected of illegal political police
activities.
Rezumat. În a doua jumătate a perioadei interbelice, în cadrul Societății Române
de Telefoane a funcționat un Cabinet Negru. Această unitate specială a fost implicată
în interceptarea convorbirilor telefonice și a fost suspectată de activități ilegale, de
poliție politică.
„Regi și miniștri fără niciun scrupul de omenie au pătruns în secrete de familie, în intime
relațiuni, cari trebuiau să rămână, pentru cinstea societății, totdeauna îngropate cu extremă
discreție în conștiința a cel mult două ființe. Cei Puternici, furând, la întunericul Cabinetului
Negru, secrete de afaceri și de onoare au ruinat oameni cinstiți, au dezolat familii”. (Ion Luca
Caragiale, „Cabinetul Negru” în nr. din 28 iulie 1900 al ziarului Universul)
Conform unei legi adoptată în 1930, serviciile române de telefonie au fost

concesionate societății americane International Telephone and Telegraph
Corporation (ITT) pe o durată de 20 de ani. Pentru executarea contractului de
concesiune a fost creată, la începutul anului 1931, Societatea Anonimă Română
de Telefoane (SART) care avea 90% capital străin (american) și un consiliu de
administrație în care partea română era majoritară.
În baza legii de concesiune o serie de servicii telefonice nu erau supuse
contractului. Între acestea se numărau cele ale Ministerului Apărării Naționale,
Marelui Stat Major, Ministerului de Interne, Siguranței Generale a Statului,
Regiei Autonome CFR 1 . Acestea cât și liniile și aparatele telefonice care
aparțineau județelor au rămas mai departe sub supravegherea Regiei Autonome
a Poștelor Telegrafelor și Telefoanelor (PTT) subordonată Ministerului
Lucrărilor Publice și Comunicațiilor2.
1
Ion Glodeanu, Oscar Hoffman, Doina Dragomirescu, Actorii sociali ai promovării
tehnologiilor informaţiei şi comunicaţiilor, Ed. Mica Valahie, București, 2003, p. 108.
2
*** Statistica P.T.T. pe anul 1931, Imprimeria Centrală, București, 1933, p. 13.
99
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
Preşedinte al consiliului de administrație al SAR Telefoane a fost ales

Grigore N. Filipescu3, iar vice-preşedinţi, Max Auschnitt şi Geoffrey Ogilvie4.
Concesionarea serviciilor de telefonie către S.U.A. a stârnit protestul unor
elemnete din conducerea PTT între care și inginerul Ion Pitulescu care a
devenit celebru în istorie și pentru faptul că, în cadrul instituției pe care o
conducea, înființase un Cabinet Negru prin care intercepta în special
corespondența adversarilor Camarilei Regale și a Elenei Lupescu, amanta lui
Carol al II-lea.
Conform unui raport din 6 septembrie 1933 adresat ministrului Lucrărilor
Publice și Comunicațiilor de unii funcționari ai PTT în frunte cu fostul director
general Dimitrie Marinescu, o serie de informații obținute de Pitulescu prin
structura sa secretă erau furnizate și fruntașilor PNL, Nicolae Săveanu și
Nicolae Chirculescu (proveniți din organizația PNL de la Focșani) prin
intermediul lui Vasiliu Vasile. Se pare că, în componența Cabinetului Negru
de la PTT intrau și cei 3 consilieri intimi ai lui Pitulescu: Vasiliu Vasile
(membru pe față al Partidului Liberal-Ducist, angajat cu diurnă de 15.000 de lei
pe lună în Administrația Centrală a PTT, însărcinat cu organizarea PTT și
nelipsit din cabinetul directorului general ing. Pitulescu), Pascal Popescu
(angajat la PTT cu diurnă de 10.000 de lei pe lună la care se adăuga o altă
diurnă zilnică de 500 de lei, încasînd astfel un venit total lunar de 25.000 de
lei) și Preutu Ion (funcționar PTT)5.
Totodată, din raportul de sinteză întocmit de Siguranța Statului la 1
decembrie 1934 rezultă că în perioada 22-24 noiembrie 1934 directorul general
al Poștei Telegrafului și Telefoanelor, inginerul Ion Pitulescu a întocmit câteva
rapoarte informative pe care le-a înaintat Elenei Lupescu. Între altele, în
transcrierile rapoartelor lui Pitulescu, ce se regăsesc în documentul redactat de
Siguranță, se consemnau următoarele:
Dl. Grigore Filipescu și Virgil Madgearu au devenit dușmanii dv., prin dl.
Iuliu Maniu și constituie noi pivoți puternici pe cari acesta se sprijină în Țară
pentru distrugerea dv. În ceea ce-l privește însă pe Grigore Filipescu, d-sa se
deosebește de ceilalți dușmani ai dv. Prin felul de luptă deschisă ce o duce în
3
Grigore Filipescu (1886-1938), fiul marelui om politic Nicolae Filipescu, a fost
președintele consiliului de administrație al Societății de Telefoane din România în anii 1930-
1938; membru al Partidului Conservator până în 1916, al Partidului Conservator Democrat
până în 1917, al Partidului Muncii până în 1918 apoi al Ligii Poporului (Partidul Poporului)
condusă de Al. Averescu până în 1929; în 1929 înființează Liga Vlad Țepeș, redenumită în
1932 Partidul Conservator; odată cu moartea sa în 1938 dispare atât Partidul Conservator cât și
ziarul Epoca pe care îl patrona.
4
Andrei Popescu, Grigore N. Filipescu (1886-1938): Repere biografice în „Analele
Universității București”, nr. 14/2012, p. 32.
5
Arhivele Naționale Istorice Centrale, fond Casa Regală-Diverse, ds. 4/1933, f. 4.
100
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
toate ocaziunile. D-sa a instituit la Palatul Telefoanelor un serviciu de filaj

cu ajutorul căruia urmărește orice activitate a dv. și Majestății Sale, activitate
ce o comunică imediat d-lui Iuliu Maniu și d-lui Titulescu. E un dușman
periculos, care poate fi însă contracarat, datorită luptei deschise ce o
practică6.
Exista o doză mare de adevăr în informările trimise Elenei Lupescu, bazate
pe interceptările făcute de Cabinetul Negru al lui Pitulescu. Încă din 1932,
ziarul Epoca, al cărui proprietar era Grigore Filipescu, declanşase o aprigă
campanie împotriva unor membri ai Camarilei Regale.
Mai mult, la 28 iunie 1934, avusese loc o întâlnire între Dinu Brătianu
(șeful PNL) și Iuliu Maniu (șeful PNȚ) pentru a forma un front comun
împotriva Camarilei. Generalul Alexandru Averescu și președintele Societății
de Telefoane, Grigore Filipescu urmau să joace un rol important în această
operațiune. Conspiratorii urmau să ceară lui Carol al II-lea: despărțirea de
Elena Lupescu și trimiterea ei în străinătate, îndepărtarea colonelului Gabriel
Marinescu din funcția de Prefect al Poliției Capitalei și îndepărtarea generalului
Ilasievici din funcția de mareșal al Palatului Regal7.
Se anunțau atacuri multiple împotriva Camarilei pe tema rapoartelor
Pitulescu. Gheorghe Brătianu proiectase să citească în Camera Deputaților, în
februarie 1935, o serie de materiale care condamnau activitatea de poliție
politică a directorului general al Poștei, Telegrafului și Telefoanelor. La Senat
tema urma să fie tratată de Grigore Filipescu8.
Între timp însă, a avut loc un eveniment extrem de important care a scos
cumva afacerea Pitulescu-Lupescu din prim planul opiniei publice și a aruncat-
o într-un con de umbră: descinderea de la Societatea de Telefoane.
Despre descinderea de la S.A.R. Telefoane, din seara zilei de 30 noiembrie
1934, aflăm chiar din discursul ținut în plenul Senatului (7 decembrie 1934) de
către președintele societății, senatorul Grigore N. Filipescu9:
În seara de 30 noemvrie curent, pe la ora 9, 30 d-l colonel Bălșeanu,
însoțit de d-l inspector de poliție Parizianu și de vreo 20 funcționari ai Poștei
și de agenți de poliție, au pătruns la Societatea de Telefoane îmbrâncind pe
portar. La acea oră au găsit numai personalul inferior. Fiind întrebați dacă
există vreo legătură între centrala interurbană și casele particulare, mecanicii
au răspuns că nu. Punându-li-se alte întrebări, mecanicii au propus să cheme
6
Petre Țurlea, România sub stăpânirea Camarilei Regale (1930-1940) (II), în Analele
Universității Creștine „Dimitrie Cantemir”, Seria Istorie, Serie Nouă, Anul 1,București, nr.
3/2010, p. 152.
7
Ibidem, p. 162.
8
Ibidem, p. 155.
9
Monitorul Oficial al României nr. 10/13 decembrie 1934, p. 78 și 80.
101
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
la societate pe d-nul Fotiade, șeful înaltei frecvențe. S-a telefonat d-lui

Fotiade, care a fost oprit de a intra în clădire de către agenții de poliție. După
ample explicațiuni, d-l Fotiade, însoțit de un agent, a fost autorizat să intre.
Pătrunzând în sala centralei automate, a găsit zece agenți de poliție care
fumau printre rame, deși li se atrăsese atenția că fumatul este interzis. D-l
Fotiade a întrebat pe d-l comisar regal ce dorește și dacă are autorizația de a
pătrunde în clădirea societății când serviciul este suspendat. D-l colonel
Bălșeanu a răspuns că, fiind comisar regal și pe baza stării de asediu, poate
intra la orice oră, oriunde, și că a venit să ceară informațiuni.
Răspunzând întrebărilor comisarului regal, Fotiade a precizat că
interceptarea convorbirilor telefonice se poate face doar la solicitarea Marelui
Stat Major sau a Siguranței Statului și că nu există o legătură directă între
centrală și locuința directorului general al societății, acesta având un număr
telefonic obișnuit, ca orice alt abonat.
Cu toate acestea, în aceeași noapte de 30 noiembrie, un comisar regal
având gradul de căpitan, însoțit de 6 agenți de poliție, au făcut o percheziție la
domiciliul directorului general al societății, Geoffrey Ogilvie, ale cărei
rezultate nu au fost făcute publice.
Grigore N. Filipescu, contestând acuzațiile aduse, a considerat percheziția
ca fiind tendențioasă deoarece niciunul din cei 3 reprezentanți ai guvernului în
consiliul de administrație al societății (deputatul Roșca din partea Ministerului
de Finanțe, generalul Ignat din partea Ministerului Apărării Naționale și
Buhman de la Ministerul Comunicațiilor) nu a fost anunțat și nu a fost prezent
la acțiunea desfășurată inopinat.
Dacă Ministerul Apărării Naționale ar fi rugat pe d-l general Ignat, un
distins ofițer de geniu, să asiste, dacă Ministerul Comunicațiilor ar fi delegat
pe unii din inginerii săi, ancheta era să aibă ceva mai mare valoare decât
aceea pe care ați făcut-o cu experți ca d-l Giga de la Poștă, care a scris
articole insultătoare la adresa Societății de Telefoane pentru că a fost respinsă
candidatura sa.
În ședința Adunării Deputaților din 5 decembrie 1934, deputatul Partidului
Național Țărănesc, Virgil Madgearu a interpelat pe subsecretarul de stat din
Ministerul de Interne, liberalul Eugen Titeanu în chestiunea Societății de
Telefoane iar acesta a venit cu unele precizări 10 . El susținea că o serie de
autorități ale Statului precum Prefectura Poliției Capitalei, Inspectoratul
General al Jandarmeriei, Siguranța Generală a Statului, Ministerul Apărării
Naționale și Marele Stat Major ar fi făcut mai multe rapoarte în care sesizau
faptul că la Societatea de Telefoane s-ar fi interceptat ilegal convorbirile
10
Monitorul Oficial al României nr. 9/11 decembrie 1934, p. 103-105.
102
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
telefonice, inclusiv cele cu caracter secret care priveau chestiuni de siguranță

națională.
Rezultatele descinderii din data de 30 noiembrie 1934 fuseseră consemnate
în cele 2 procese-verbale întocmite de cei 2 comisari regali, colonelul Bălășanu
și maiorul Zeciu. În opinia lui Eugen Titeanu aceste documente constituiau
dovada clară că atât la centrala telefonică din Calea Victoriei cât și la cea din
Bulevardul Dacia se practica interceptarea permanentă, completă și
sistematizată a convorbirilor telefonice.
La centrala din Calea Victoriei, unde există un tablou al verificărilor, la
care se poate practica în mod normal și vizibil intercepțiuni, mai există pe
lângă aceasta o cameră secretă, cu un personal adecvat acelui serviciu,
cameră în care accesul altui personal dinlăuntrul societății nu este permis.
Adaug ca detaliu tehnic: pe lângă tabloul general de verificări,
intercepțiunea se poate face, dar nu se poate lua note pentru că personalul este
numeros. În camera secretă, evident, nimeni nu poate ști ce operațiuni se
petrec, căci cum vă spuneam, însuși personalul societății neselecționat nu are
acces în acea cameră.
A doua constatare care se regăsește în textul procesului-verbal, este că
personalul interogat despre existența acestei camere secrete de interceptare a
refuzat să deie orice lămuriri; (...)
La centrala din Bulevardul Dacia s-a constatat exactitatea unei
informațiuni primită de către autoritățile de siguranță și de informație ale
Statului-Major: anume că deoarece intercepția și supravegherea unui anumit
număr presupune imobilizarea permanentă a unui personal numeros, s-ar fi
adus aparate perfecționate care să dea și posibilitatea unui apel al numărului
respectiv. Cu alte cuvinte, când o conversație între X și Y începe, aparatele
acelea numite microtelefoane dau apelul, pentru ca interceptarea să se facă în
mod automat. Adaug: sistemul general de interceptare din camera secretă de
la palatul din Calea Victoriei, mai are și acea proprietate tehnică că permite
transmiterea intercepției la orice număr dorit, al oricărui curios din oraș. Cu
alte cuvinte, cel ce practică intercepția, nu este ținut să rămână în Palatul
Telefoanelor pentru a urmări operația, ci o primește, cu foarte multă
serviabilitate, la domiciliu.
Supravegherea tehnică și cronometrarea conversațiilor se poate foarte
bine face la tabelul general de verificări unde funcționarii lucrează în văzul
tuturor. Camera secretă a rămas pentru toți cei cari sunt specialiștii noștri
(...)-inexplicabilă, total inexplicabilă.
În mod tendențios, subsecretarul de stat de la interne a citit și o listă cu
salariații tehnici de origine străină ai societății, majoritatea americani, care ar fi
putut spiona convorbirile telefonice.
103
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
Referitor la așa-zisa cameră secretă la care făcea referire Eugen Titeanu,

în ședința din 7 decembrie 1934, președintele Societății de Telefoane, Grigore
N. Filipescu explica că într-adevăr în instituția pe care o conduce exista o
încăpere specială unde se interceptau convorbirile telefonice ale persoanelor
care ceruseră să fie puse sub control deoarece primiseră amenințări și insulte la
telefon11.
Un oarecare număr de abonați au cerut să fie supuși acestui regim
special, pentru a afla de unde provin anumite apostrofe injurioase. Pentru
aceasta trebuie să faci o cerere scrisă. În al doilea rând trebuie să formezi un
anumit număr la cadranul aparatului când dorești să fii ascultat. Pot să vă
spun chiar numărul: este vorba de Nr. 1. (...) Rezultatul, adică numărul de
unde pornesc aceste amenințări nu este comunicat decât cu autorizațiunea
parchetului. (...)
Desigur, d-lor senatori, că atunci când Societatea de Telefoane nu
comunică rezultatele investigațiunilor sale decât cu autorizația parchetului, ea
nu oferă ceaiuri și nu stă la taifas în odaia aceea.
Chestiunea spionării corespondenței de către Cabinetul Negru al Societății
de Telefoane a încins spiritele în Camera Deputaților. În ședința din 8
decembrie 1934 deputatul Atta Constantinescu 12 a protestat față de măsura
excepțională luată de autorități de a pune serviciile de interceptare ale societății
sub directa supraveghere a organelor civilo-militare mai ales că, în urma
descinderilor făcute, nu se putuse demonstra, pe baza unor probe irefutabile, că
s-ar fi desfășurat activități de spionaj13.
Atta Constantinescu lăsa să se înțeleagă că autoritățile Statului ar fi putut
utiliza incidentul drept pretext pentru lărgirea activităților de poliție politică:
Cu această ocazie am putut afla că, încă de la înființarea Societății de
Telefoane, funcționează o cameră secretă în care organele Siguranței
interceptează convorbirile interurbane și externe. Cunoaștem și numele unora
din acești funcționari. Prin urmare, serviciul de control pentru convorbirile
interurbane și externe există demult, chiar utilat cu un fonograf care
recepționează convorbirile personalităților politice.
Deci, prin măsura anunțată de d-l subsecretar de stat, departe de a se
pune capăt abuzului de până acum, el este dimpotrivă extins și la
11
Idem, nr. 10/13 decembrie 1934, p. 79.
12
Atta Constantinescu (1896-1954) era un liberal-georgist, membru al PNL (Gheorghe I.
Brătianu). La cel de-al doilea congres general al PNL (Gh. I. Bărtianu) din 2 decembrie 1934 a
fost condamnat vehement servilismul guvernului PNL condus de Gh. Tătărăscu și amestecul
Camarilei în viața politică.
13
Monitorul Oficial al României nr. 11/14 decembrie 1934, p. 135.
104
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
convorbirile urbane, ceea ce constituie o gravă încălcare a libertăților

cetățenești.
Faptul că salariații americani de la Societatea de Telefoane fuseseră
indirect acuzați de spionaj fără ca descinderea operată de autorități să fie
urmată de o anchetă serioasă și fără ca justiția să instrumenteze vreun dosar de
spionaj a creat suspiciune peste Ocean și a declanșat o campanie furibundă a
presei din S.U.A. împotriva regelui Carol al II-lea. Una din cele mai vehemente
publicații a fost revista Time din New-York care consemna, în numărul 26/24
decembrie 1934, următoarele14:
Unul din primele acte ale flecarului și amorosului Carol al II-lea, după
lovitura ce l-a făcut rege, a fost să ordone înlăturarea firului telefonic
particular care lega budoarul Reginei Mame, flecara și amoroasa Regină
Maria, cu măsuța de noapte a favoritului ei, Prințul Barbu Știrbey (Time, 23
iunie 1930). De atunci România n-a mai cunoscut alt scandal telefonic până la
cel de săptămâna trecută.
Pe neașteptate Poliția Secretă a Regelui a tăbărât asupra managerului
Geoffrey Ogilwie și asupra altor persoane oficiale americane de la Societatea
de Telefoane (...) Șuera ministrul de Interne, d-l Eugen Titeanu 15 : „Se
interceptează conversațiile telefonice ! La locuința d-lui Ogilwie s-au găsit
aparate de interceptare. Ei au ascultat chiar conversațiile particulare ale
Majestăței Sale !”
În mijlocul unei ședințe senzaționale în Parlament, oficialii Statelor Unite
au fost acuzați de a intercepta secrete de stat. Ignorat a fost faptul că cele mai
multe telefoniste de pretutindeni se distrează în momentele lor libere ascultând
la conversații telefonice, lucru pe care-l pot ușor face la masa de comandă,
printr-o simplă mișcare a fișei. (...)
Cu demnitate, managerul Ogilwie a informat pe anchetatorii săi din
București că, în timp ce, bineînțeles, nu s-a făcut nicio interceptare de către
Compania de Telefoane, este necesar „pentru motive de ordin technic” a
asculta la cele mai multe telefoane pe distanță mare.
Impresionat, Majestatea Sa a ordonat imediat ca un contingent special
de electricieni militari să se mute în clădirea Societății Telefoanelor și să
facă spionajul necesar de o manieră disciplinată, soldățească.
14
Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, fond Documentar, ds. D 15216, f.
22-23.
15
Informația prezentată de jurnaliștii de la Time este inexactă. La acea dată Eugen Titeanu era
subsecretar de stat la Ministerul de Interne, ministru fiind Ion Inculeț.
105
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
Într-adevăr, începând de la 8 decembrie 1934 în cadrul Companiei de

Telefoane a fost instituit un serviciu de inspecţie alcătuit din tehnicieni
militari16.
Controlul Casei Regale asupra Cabinetului Negru a fost întărit în aprilie
1935 prin numirea ca membru în consiliul de administrație al SAR Telefoane a
lui Eugeniu Buchman, ca reprezentant al Ministerului Lucrărilor Publice și
Comunicațiilor17. Cu puțin timp în urmă (ianuarie 1935) acesta primise postul
de director al secretariatului particular al Regelui Carol al II-lea, după
înlăturarea lui Constantin (Puiu) Dumitrescu18.
Dar însuși Eugen Titeanu, informator al șefului SSI Mihail Moruzov, care
cu numai doi ani în urmă critica vehement în paginile publicației oficiale a
PNL, Viitorul acțiunile de poliție politică desfășurate de Ioan Pangal prin
serviciul său secret de la Subsecretariatul Presei și Informațiilor, era o
personalitate extrem de controversată. În numărul din 22 august 1935 al
ziarului Adevărul a apărut un scurt articol în care erau condamnate practicile
sale neortodoxe:
Activitatea polițistă a d-lui Titeanu (...) provoacă și indignarea celor mai
docili dintre membrii guvernului. D. Titeanu spionează convorbirile telefonice
ale miniștrilor, deschide corespondența fruntașilor din partid, controlează
până și activitatea zilnică a d-lui Dinu Brătianu19. (...)
D-l prim ministru ar trebui să potolească zelul d-lui Titeanu care, de la o
vreme, și-a luat și sarcina de a rezolva toate chestiunile de stat.(...)
E d. Titeanu răspunzător de politica Ministerului de Interne ? Sistemele
folosite de d. Titeanu sunt aprobate de Guvern ?
Istoria serviciilor secrete din România interbelică este departe de a fi
scrisă.
16
*** Foreign Relations of the United States. Diplomatic Papers. 1935, vol. II, United
States Goverment Printing Office, Washington, 1952, p. 682.
17
Ziarul Adevărul, nr. din 18 aprilie 1935, p. 7.
18
Idem, nr. din 8 ianuarie 1835, p. 2.
19
Dinu Brătianu (1866-1950) a fost, începând de la 4 ianuarie 1934 președinte al
Partidului Național Liberal. Era un adversar al practicilor autoritare ale lui Carol al II-le,
militând pentru valorile democratice. În acele vremuri exista un conflict între „bătrânii liberali”
reprezentați de șeful PNL, Dinu Brătianu și „tinerii liberali” reprezentați de primul ministru
Gh. Tătărăscu.
106
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
RELIGIA, ELEMENT AL DIVERSITĂŢII CULTURALE

ÎN CONTEXTUL GLOBALIZĂRII
studiu de caz – Islamul
(La religion, comme élement de la diversité culturelle
dans un monde globalisé,
étude de cas - l’Islam)
Prof. dr. Nicolae DAMIAN,
Şcoala Pufeşti – Vrancea
Résumé. La religion est considérée comme un type spécial de la culture,
provenant dès l’apparition des groupes humains qui visaient à trouver de la nourriture
et de la protection contre les vicissitudes de la nature.
L’origine de l’Islam comme espace géographique est la zone désertique du
Proche et Moyen Orient-l’Asie de Sud-Ouest. La religion islamique est basée sur les
trois prophètes, Jésus, Abraham et Noé. Le Coran est le livre saint du monde
musulman, est dédié à Allah, et Mohamed est considéré comme un personnage clé.
Religia se constituie ca un gen aparte de cultură, avându-şi originea încă

din momentul apariţiei grupurilor umane ce aveau ca scop căutarea hranei şi
protecţia faţă de vicisitudinile naturii. Oamenii au adaptat la o anumită credinţă
evenimentele majore din viaţa sa (naşterea, uniunea de cuplu, moartea) şi în
aceiaşi măsură fenomenele naturale (poziţia şi mişcarea astrelor pe bolta ce-
rească, geneza Universului etc.). Moartea a fost privită ca o eliberare, o trecere
şi o speranţă de viaţă după sucombare. În acest context, ,,speranţa vieţii după
moarte a întărit suportul pe anumite teorii şi dogme legate de anumite spirite
atotputernice’’1.
Religia este studiată de hagiografi, istorici ai religiilor, de geografi prin
prisma geografiei religiei şi a geografiei culturale, sociologi, în aceiaşi măsură
ca teologii sau filozofii. Religia are rolul de a impune omului să respecte anu-
mite reguli de conduită civică şi morală, de a se supune unei fiinţe superioare,
stabilind relaţii interpersonale între enoriaşi şi preoţi. De asemenea, poate juca
un rol de echilibru la nivel global, statal, regional şi local. Din acest motiv
unele state cer o separare clară între biserică şi stat, deoarece există numeroase
ţări unde cele două instituţii se confundă, precum: Vaticanul, Peru, Ecuador,
Arabia Saudită2.
1
Voiculescu, Sorina, Creţan., R.,(2005), Geografie culturală, Teme, evoluţii şi
perspective, Ed. Eurostampa, Timişoara, p.121
2
Ibd. p.121
107
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
După apariţia conceptelor religioase, a început o difuzie a lor, la nivel

global. Din acest motiv, vom analiza factorii răspândirii religiilor, migraţiile
religioase şi rolul globalizării asupra fenomenului religios. Există doi factori ce
au determinat diseminarea ideilor religioase: naturali şi antropici (omul). Dintre
cei naturali: formele de relief, clima (păstrarea animismului în zonele cu un
climat cald – Amazonia, Africa sau cu unul rece – Groenlanda, Siberia), dis-
tanţele geografice, resursele, apele. Toate aceste elemente au fost sublimate în
contextul globalizării. Factorul antropic este cel mai complex. Dintre cei isto-
rici, exemplificăm prin colonialism, prăbuşirea sistemelor de conducere, con-
flictele armate şi religioase, colonialismul din Africa. Un alt factor este cel de-
mografic: sporul natural, interzicerea avorturilor, migraţia, convertirile, rolul
familiei etc. Climatul politic şi conflictele religioase au un rol limitativ în pro-
pagarea dogmelor religioase. Sunt ţări emiţătoare şi ţări receptoare de populaţie
religioasă. Istoria a consemnat şi consemnează forme grave ale persecuţiei
religioase: holocaustul, jihadismul etc. Nu trebuie să omitem şi condiţiile so-
cio-economice. Cele precare declanşează migraţiile, iar statele dezvoltate
economic sunt o atracţie pentru populaţiile cu un nivel de trai deficitar. Se
ajunge la un metisaj religios.
Migraţia religioasă se profilează ca un tip specific, uneori suprapunându-se
pe turismul religios. Migraţia religioasă se conturează din totalitatea deplasări-
lor populaţiei în teritoriul geografic din considerente religioase, cum ar fi:
misionarismul, persecuţiile religioase, pelerinajele, turismul religios etc. Există
o tipologie3 a migraţiilor religioase, pe criterii multiple, aspect ce îl redăm în
rândurile următoare: după raportul faţă de domiciliu sunt definitive (cu schim-
barea domiciliului) şi temporare (pelerinajele); după perioada de timp pot fi
definitive, semipermanente, sporadice; după poziţia geografică sunt locale,
regionale, naţionale şi internaţionale; după vechime sunt antice (Pelerinajele la
Oracolul din Deplhi), medievale (pelerinajele Cavalerilor Templieri), moderne
sau contemporane; după dimensiune: masive (deportări, refugieri), medii,
minore (individuale sau grupuri mici).
Globalizarea religioasă a determinat reducerea unor bariere internaţionale.
Au apărut unele concepte precum ,,the global religious village’’ (,,satul religios
global’’) ca fenomen actual generat de noile tehnologii informatice, de compri-
marea distanţelor, de integrarea pieţelor financiare, dezvoltarea unor identităţi
multinaţionale. Internaţionalizarea creează oportunităţi extraordinare şi aduce
progres în anumite domenii, însă globalizarea poate aduce şi o tensiune între
3
Nelson, R.,E., et all., (1996), Geography of religions, Ed. John Wiley and Sons, New
York, p238 – 248;
108
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
structuri sociale şi economice lipsite de maleabilitate. Se remarcă o antiteză în-

tre homoglobalus şi identitatea etnică, religioasă, familială.4
Originile Islamului ca spaţiu geografic e zona deşertică a Orientului Apro-
piat şi mijlociu – Asia de Sud-Vest. Religia islamică se bazează pe cei trei
profeţi: Isus, Avraam şi Noah. Coranul este cartea sfântă a lumii musulmanice,
fiind închinată lui Allah, iar Mohamed este perceput ca un personaj cheie.
Alături de Coran există şi o carte de profeţii ale profetului Mahomed, numită
Hodith. În cartea sfântă sunt şi concepţii animiste.5
Bazele Islamismului sunt puse în anul 570 î.Hr., în oraşul Mecca, situat în
apropierea Mării Roşii. Anul 550 î.Hr. a fost anul când Mohamed a părăsit
oraşul sfânt Medina cu scopul de a crea o nouă religie monoteistă.
Doar un mileniu a fost necesar ca islamul să facă numeroşi prozeliţi dato-
rită cuceririlor geografice ale arabilor. Ulterior decesului profetului Mahomed
(632 b.C), musulmanii ocupă Mecca şi islamul se propagă în toată peninsula
arabă. În sec. al V-lea este cucerită Africa de Nord (Maroc, Algeria, Tunisia şi
Egipt), alte regiuni din Africa (Somalia, Etiopia, Sudan, Niger, Mali), dar şi din
Europa de Sud Vest – Spania. În Europa de Sud Est, pătrunde prin intermediul
Turciei, ce ocupă Balcanii: Albania şi Bosnia, Bulgaria (Cadrilaterul), România
(Dobrogea). Acesta, va ajunge prin intermediul mongolilor (a mogulilor) până
în India.
Islamismul are două ramuri: Şiiţii (10%) şi Suniţii (90%). Şiiţii sunt majo-
ritari în Iran (93%), Uzbekistan şi Turkmenistan şi este minoritară în Irak, Si-
ria, Liban, Arabia Saudită. Autoritatea religioasă a suniţilor (califul) funcţio-
nează în baza unui drept electiv, pe când la şiiţi acesta este ereditar, limitat la
descendenţii lui Mohamed.
Cel mai vechi drum musulman din capitala Arabiei Saudite şi până la
Mecca, are o distanţă de 725 km. Musulmanii sunt atraşi de locurile sfinte, în-
trunindu-se tot timpul la Kaba, construită în sec. al VIII-lea, având formă
cubică. Cea mai importantă perioadă de rugăciune şi de post durează o lună
(din noiembrie până în decembrie), cunoscută sub numele de ramadan. Peleri-
nii au haine albe şi turbane, având ca substrat ferirea corpului de căldură, dar
motivul religios îl constituie păstrarea purităţii corpului.
Islamul reprezintă aproximativ 20% din populaţia Terrei, adică 1,2 mili-
arde locuitori. Etimologia cuvântului ,,islam’’, provine din cuvântul arab asla-
ma - ,,a se supune’’, iar musulman, semnifică - ,,cel care se supune’’. Musul-
manii cred că voia lui Dumnezeu se transmite prin Coran, cartea arată profe-
4
Johnston R.J., Taylor P.,J.,Wats M.,J., (2002), Geographies of global change.
Reampping the world, Ed.Blackwell Publishers, Kentuky, p. 283.
5
Sourdel D., (1993), Islamul, Ed. Humanitas, Bucureşti, p. 34.
109
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
tului Mahomed. 6 Profetul a vrut să integreze islamul în tradiţia aramaică prin

simboluri şi scenarii din Coran, ascensiunea celestă a lui Mohamed, rolul
arhanghelului Gabriel. Trebuie să avem în vedere şi tradiţia zicerilor transmise
mai întâi pe cale orală şi cunoscute sub denumirea de hadit (,, Zicerile Profe-
tului’’).7
Viaţa religioasă e reglementată prin norme juridice, considerate cei cinci ,,
Stâlpi ai credinţei’’. Cel mai important stâlp este şalat, cultul rugăciunii cano-
nice, de cinci ori pe zi; al doilea este zakat – sau pomana legiuită, darurile ce se
fac celor nevoiaşi; şawm – desemnează postul Ramadamului, cu aplicare diur-
nă; al patrulea stâlp este pelerinajul la Mecca (hagg); iar al cincilea stâlp este
,,profesiunea ca o credinţă’’ (sahadat) – ce constă în repetarea formulei: ,,Nu
există alt Dumnezeu în afara lui Allah şi Mohamed este trimisul său’’, doar
această expresie fiind necesară pentru convertirea la islam şi nimic altceva.8
Războiul sfânt – jihadul, nu a putut fi considerat un al şaselea stâlp.
În ultimul secol s-a observat o modernizare a islamului în Turcia. Aici a
fost abolit califatul (1924), s-a renunţat la voal, a fost aplicat dreptul european
în detrimentul Coranului (1926), s-a trecut la alfabetul latin şi au fost introduse
numele de familie (1934), a fost desfiinţat jurământul religios (1928). O
revoluţie culturală, mai întâi prin interzicerea bigamismului a fost adoptată şi în
Tunisia lui Bourguiba Habib. Acestui modernism i se opune conservatorismul
Arabiei Saudite, care a adoptat wahhabismul, mişcare politică ce se bazează pe
aplicarea strictă a legii coranice. De asemenea, reguli la fel de stricte sunt şi în
Afganistan. 9
Concluzie: ,, Dar, la fel ca şi judaismul şi creştinismul, islamul va sfîrşi,
prin a accepta un anumit număr de intermediari şi intercesori.’’10
Bibliografie:
1. Cordellier, S., (dir. de), (1997), La mondialisation au – dela des mythes, Ed.
La Decouverte and Syros, Paris.
2. Eliade M., (1992), Istoria Credinţelor şi Ideilor Religioase, vol. 3, Ed.
Chişinău Universitas, Chişinău.
3. Săgeată R., (2011), Globalizarea Culturală şi cultura globalului, Ed.
Universitară, Bucureşti.
6
Voiculescu Sorina, Creţan R., (2005), Op. cit. p. 135 ;
7
Eliade M., (1992), Istoria Credinţelor şi Ideilor Religioase, vol. 3, Ed. Chişinău
Universitas, Chişinău, p. 87
8
Eliade M., (1992), Op. cit. 86;
9
Apud Voiculescu Sorina, Creţan R., (2005), Op. cit. p. 135.
10
Eliade M., (1992), Op. cit. p. 87.
110
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
4. Tomlinson, J., (1999), Globalization and culture, Polity Press & Blackwell
Publishers, în lb. română Globalizare şi cultură, Ed. Amarcord, Timişoara, 2002.
5. Voiculescu, Sorina, Creţan., R.,(2005), Geografie culturală, Teme, evoluţii şi
perspective, Ed. Eurostampa, Timişoara.
6. http://en.unesco.org/themes/protecting-our-heritage-and-fostering-creativity -
accesibilă la 17 mai 2015. https://www.alislam.org/ - accesibil la 17 mai 2015.
111
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
VÂRFUL LUI CRAI,

o interpretare a toponimului din Munţii Tătaru
Alexandru-Ionuţ CRUCERU
Abstract. Vârful lui Crai is well known as the highest point (1502 m) of Tătaru
mountains in the Curvature Carpathians. Due to its imposing status between the locals
and its position on the medieval trade road of Teleajen, the toponym gained the
attention of researchers in human sciences, which had tried to find out its meaning and
age. This article aims to present a review of the folk traditions related to the Vârful lui
Crai toponym and also to expose a geographical viewpoint on the condition in which
had tooks its shape.
Keywords: Vârful lui Crai, Tătaru Mountains, Curvature Carpathians, Romanian
toponymy
Munții Tătaru reprezintă o subunitate a Carpaților de Curbură cu înălțimi

cuprinse între 1400-1500 m, situată în prelungirea Masivului Ciucaș, la est de
Telejenel. Morfologic se prezintă ca o culme orientată pe direcția nord-sud, din
care se desprind câteva vârfuri mai proeminente: Tătaru Mic (1411 m), Tătaru
Mare (1476 m), Mănăilă (1407 m) și Vârful lui Crai (1473 m şi 1502 m).
Datorită poziției geografice favorabile şi accesibilităţii pasului Tabla Buţii,
acest sector montan a constituit vreme îndelungată cea mai folosită rută comer-
cială între Muntenia şi sud-estul Transilvaniei. Prezența munţilor Tătaru în via-
ța locuitorilor îşi găseşte expresia în vestigiile arheologice de remarcabilă com-
plexitate şi elementele de patrimoniu imaterial, precum: tradițiile orale,
cântecele, legendele şi toponimele. Unul dintre oronimele locale care au atras
atenția datorită nuanţelor etimologice a fost Vârful lui Crai. Primele încercări
de a explica prezenţa termenului „crai” în toponimia românească le aparțin
lingviștilor. Sextil Pușcariu (1921), făcând referire la masivul Piatra Craiului,
în „Dacoromania”, sublinia dualitatea semantică a numelui topic: „Nu știm
dacă în numirea muntelui Piatra Craiului sau Piatra lui Craiu, cum îi zic Bră-
nenii, avem să vedem craiu „rege” precum reiese din traducerea nemțească
Konigstein, sau crai „margine”“1. Ideea a fost reluată de Iorgu Iordan (1963)
care va include toponimele Craiul (atestat de cinci ori), Craiova (de trei ori),
Craiovița (de două ori), Crăiești (de șapte ori), Craiul lui Giuvan, Craia, Crai
Nou, Crăiasa, Mormântul Crăiesei, Crăiasca, Crăișani (atestate câte o dată) în
categoria „Toponimice care arată poziția socială a oamenilor”2. Acesta ezită
1
S. Pușcariu, Dacoromania, 1921, p. 161.
2
I. Iordan, Toponimia românească, 1963, p. 213-214.
112
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
să îi atribuie însă apelativului doar înţelesul de rege, pentru că uneori „tema

acestor toponimice ar putea fi și slav. (ucr. rus) kraj (genitiv kraja) „mar-
gine”“ 3 . M. Homorodean (1980) opina că „termenul crai (invechit„rege;
domn”) arată, în general, că locurile respective au constituit o proprietate
domnească sau, prin extensiune, de stat, ori, cel puțin, ca atare au fost
considerate” 4 . Toponimele încadrate de Homorodean în această grupă sunt:
Calea Craiului (în zona Orăștie), Șeaua lu Crai (în zona Orăștie), Vârfu
Craiului (în Județul Prahova) și Râtu Crăiesc (fâneață în județul Cluj)5. Nu în
ultimul rând, trebuie reținută părerea lingvistului Ioan Pătruț (1984), care subli-
niază o posibilă legătură cu antroponimul Crai. În opinia sa, numărul mare al
toponimelor cu forma Crai(ul) trebuie să ridice un semn de întrebare cu privire
la raportarea exclusivă la apelativul crai „principe, domn, domnitor”6. În par-
ticular, cea mai recentă interpretare a toponimului Vârful lui Crai din Munţii
Tătaru sugerează că „originea toponimului poate fi legată de craiul sau voie-
vodul care își avea reședința într-una din cetățile de la Slon, în mod deosebit
cetatea fortificată de pe terasa Grohotișului, imediat la poalele muntelui,
având în vedere atât proveniența slavă a etimologiei invocată de unii cerce-
tători dar și de etimologia daco-romană” 7 .Pentru a stabili cea mai veridică
ipoteză (crai = domn, crai = margine, crai = nume de persoană) am recurs la
investigarea surselor documentare și a tradiţiilor folclorice. Una dintre primele
atestări documentare ale oronimului Vârful lui Crai se găsește în harta Valahiei
(1700), a Stolnicului Constantin Cantacuzino (Kορυφή τοῦ Kράλη)8. Existența
toponimului în secolul al XVII-lea devine astfel certă, dar nu poate fi garantată
pentru secolele anterioare. Determinarea cauzelor care au determinat apariția
numelui topic și încadrarea lor cronologică rămân, deocamdată, dincolo de po-
sibilitățile cercetării directe. Chiar și așa, o modalitate de a dobândi unele infor-
mații vizează cunoașterea istorică prin intermediul folclorului.
Cunoaşterea istorică prin intermediul folclorului are valoare subiectivă.
Înainte de faptul istoric este evenimentul istoric. Evenimentul istoric există obi-
ectiv, faptul istoric este investit cu subiectivitate9. Potrivit lui A. Van Gennep,
durata memoriei populare dăinuieşte de-a lungul unei perioade cuprinse între
150 şi 200 de ani, după care „faptul se dezistoricizează şi este asimilat cu altele
3
Idem, p. 214, nota 3.
4
M. Homorodean, Vechea vatră a Sarmizegetusei în lumina toponimiei, 1980, p. 82.
5
Idem, p. 82-83.
6
I. Pătruț, Nume de persoane și nume de locuri românești, 1984, pp. 31-32.
7
T. Tr. Cepoiu, Cronica Cerașului. 2000 de ani de istorie, 2012, p. 104.
8
C. Giurescu, Harta Stolnicului Constantin Cantacuzino: O descriere a Munteniei la
1700, 1943, p. 6.
9
C. C. Bodea, Românii şi otomanii în folclorul românesc, 1998, p.44.
113
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
asemănătoare, încât nu se mai poate reconstitui evenimentul pe care îl oglin-

dea”10. Tradiția consemnează câteva legende toponimice care au legătură cu
„craiul” din Munții Tătaru. Din spusele bătrânilor, aici „a fost stând un crai dă
Tătari, și nu l-a fost putând scoate nimeni” până s-a găsit un văcar care „a re-
pezit vacile în el”. Doar cu „orăcăitul vacilor l-a mișcat din loc dă la scos”11.
Într-o altă versiune, consemnată în Chestionarul arheologic al lui Alexandru
Odobescu (1894), cel care a alungat tătărimea cu „un sgomot, o gălăgie, un
halaiu de se cutremurau munţii”, spre Soare Răsare, a fost Negru Vodă12.
Altă legendă, comunicată de învăţătorul Dumitru Bazilescu din Drajna de
Sus, afirma că „aici [pe Vârful lui Crai n.n.] s-a bătut Matiaş Craiul cu turcii
şi i-a biruit şi de atunci muntele s-a numit Craiul. Matiaş a ridicat o cruce de
piatră în vârful muntelui şi a făcut o fântână”13. În sfârşit, se spune că în acest
loc s-a purtat un război de către români şi unguri şi că în luptă „ar fi perit un
Craiu”. De la el şi-ar fi luat numele Poiana Faţa Craiului14. Un lucru este cert,
dincolo de toate ipotezele populare enunțate, că pasul Buzăului a fost traversat
de numeroși domnitori în timpul incursiunilor militare. Faptul că Mihai Vitea-
zul, de pildă, a avut contact cu drumul Teleajenului se poate vedea nu numai în
documente ci și în numărul de legende, credinţe şi toponime care îl evocă: Ma-
sa lui Mihai, valea, fântâna, stânca, pădurea, Dealul lui Mihai15. În trecut se
credea că unul dintre locurile unde s-au descoperit urme de locuire dacică a
10
Idem, p. 42.
11
Gh. Zagorit, Trecătorile Teleajenului, 1913, p. 69.
12
„Bătrânii spun că aici s-a bătut Negru Vodă cu Tătarii, pe care i-a biruit şi i-a pus pe
goană. Negru Vodă a potcovit caii dandoasele ca să nu-i poată da de căpătâiu Tătarii şi să nu
scie din ce parte să-l aştepte. Când Negru Vodă a venit de Dincolo a făcut un vicleşug mare să
sperie tătărimea de aici: a strâns foarte multe vaci cu viţei, epe cu mânji, oi cu miei, capre cu
ezi şi scoafe cu purcei, a despărţit viţeii, mânjii, ezii şi purceii de mamele lor, dând cu unele pe
o parte şi cu altele pe alta parte. La toate vitele a pus clopote mari şi mici, iar oamenii suflau
în buciume şi în trâmbiţe. Sberetul vacilor, nechezatul epelor, zberetul oilor, caprelor, meilor
şi ezilor, guiţatul porcilor, sunetul clopotelor, rasunetul buciumelor şi al trâmbiţelor, făceau
un sgomot, o gălăgie, un halaiu de se cutremurau munţii. – Tătarii de spaima acestui freamăt
mare, au fugit spre Soare Răsare pe Valea Buzăului. – Negru Vodă s-a înăpustit asupra lor
când pe o parte când pe alta până a scăpat bine de ei”. Răspunsul lui Dumitru Bazilescu,
învăţător în comuna Drajna de Sus jud. Prahova, la Chestionarul Academiei relativ la
tradiţiunile istorice, Martie 1894, Biblioteca Academiei Române, Ms. Rom. 4546, fila 282.
13
Răspunsul lui Dumitru Bazilescu, învăţător în comuna Drajna de Sus jud. Prahova, la
Chestionarul Academiei relativ la tradiţiunile istorice, Martie 1894, Biblioteca Academiei
Române, Ms. Rom. 4546, fila 229.
14
P. Brătescu et al. Dicţionar Geografic al Judeţului Prahova, 1897, p. 191
15
I. Bocioacă, Vălenii de Munte, 2002, p. 22.
114
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
avut legătură cu Mihai Viteazul16. La Movila de la Gura Vitioarei „s-ar fi ținut

resbelu în zilele Dacilor și ale lui Mihail Bravul de unul Radu Buzescu. De
unde i s-a dat [movilei n.n.] și titlu de Buzești”17. Pe teritoriul aceleiași co-
mune, la sfârșitul secolului al XIX-lea, se cunoșteau urmele unui șanț despre
care localnicii credeau „că ar fi fost făcut pentru bătălie, tot pe vremea tăta-
rilor și a lui Mihail Bravul”18. Elementele naturale au fixat tradiţiile istorice,
transformându-l pe Mihai Viteazul într-un erou mitic. Asemenea împăratului
Traian, devenit simbolic în tradiţia populară a Europei de Sud-Est pentru orice
construcţie monumentală atribuită Imperiului Roman, Mihai Viteazul a căpătat
în conştiinţa poporului calități supranaturale. Edificatoare rămâne informația
culeasă de fraţii Zagoriţ, în Satul Strâmbeni de lângă Blejoi: „nu e mort [Mihai
Viteazul n.n.], nu m-ai crede: păzeşte hotarul dă Ungur”19. Tot acestuia i s-a
atribuit construcția drumului de piatră de pe Valea Teleajenului, numit drumul
roman sau drumul tătarilor20. Asemenea tradiții mai persistă în jurul legenda-
rului Negru Vodă, a lui Radu Şerban şi Marcu Viteazul21. Domnitorul Radu
Şerban a rămas în memoria colectivă prin victoria de la Ogretin şi Teişani, ob-
ținută în toamna anului 1602, împotriva lui Simion Movilă. Numele său se re-
găsește astăzi într-un odonim de pe culmile munților Grohotiș, Plaiul Şerban
Vodă. Luând în considerare complexitatea istorico-geografică a Văii Teleaje-
nului, urmele materiale (fortificaţiile de la Slon, cetatea de la Tabla Buţii),
tradițiile folclorice şi toponimia istorică (Valea Cetăţii, Șanțurile tătărăști, Ce-
tatea Dudescului) a Munţilor Tătaru, considerăm întemeiată analogia dintre
„Vârful lui Crai” şi sensul comun de „rege, domn”. Cât privește personalitatea
învăluită în mister care a stat la baza toponimului, aceasta a trăit înainte de se-
16
Vezi E. Comşa, V. Georgescu, Cetăţuia geto-dacă de pe dealul Movila, de la Gura
Vitioarei, Studii şi cercetări de istorie veche şi arheologie, 2 Tomul 32 aprilie-iunie, Editura
Republicii Socialiste România, 1981.
17
Răspunsuri la chestionarul arheologic al lui Alexandru Odobescu, R. Panaitescu.
Învățătorul com. Gura Vitioarei, 24 martie 1871 , Biblioteca Academiei Române, Ms. Rom.
288, fila 733.
18
Idem.
19
Gh. Zagorit, Trecatorile Teleajenului, 1913, p. 78.
20
Idem.
21
“Marcu Viteazul a fost numai un viteaz care s-a bătut cu turcii. – Unii susţin că acest
Marcu ar fi fost din satul Teişani şi aduc ca dovadă pârâul ce curge prin acest sat care se
numesce „Pârâul Marcului Viteazul”; peste acest pârâu mai la vale de Teişani a fost o dată un
pod de lemn ce se numea podul lui Marcu Viteazul. Pe culmea dealului dintre comuna Oltenii
şi Bughea de sus a fost o icoană şi o cruce numită „Crucea lui Marcu Viteazul” pusă acolo
spre aducere aminte, că în acel loc Marcul Viteazul a fost ucis în luptă de către turci, pe ce
vreme nu se ştie. Alţii susţin că n-a fost din Teişani ci despre Călăraşi şi aduc ca dovadă că în
Teişani nimeni nu ştie unde ar fi fost casa acelui Marcu şi cine s-ar trage din neamul lui”.
Biblioteca Academiei Române, Ms. Rom. 4546, fila 287.
115
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
colul al XVIII și trebuie să fi avut un impact puternic asupra conștiinței colec-

tive. Dacă dăm crezare lui Van Gennep în privința duratei memoriei populare,
ne aflăm în etapa evenimentelor istorice „dezistoricizate”, în care sensul lor ini-
țial s-a pierdut prin contopire și contaminare. O ultimă certitudine care întărește
raționamenul expus, este că termenul „crai” se folosea în cronicile și letopise-
țele medievale la adresa domnitorilor, fiind învestit cu valoare de supranume
sau cognomen22.
Bibliografie:
Bocioacă, I., Vălenii de Munte, Editura ASA, Bucureşti, 2004.
Bodea, C. C., Românii şi otomanii în folclorul românesc, Editura Krite-
rion, Bucureşti, 1998.
Căpăţână, D., Cetatea de la Tabla Buţii, Materiale şi Cercetări Arheo-
logice, Serie Noua IV, Editura Academiei Române, Bucureşti, 2008.
Cepoiu, Tr., T., Cronica Cerașului. 2000 de ani de istorie, Editura Scrisul
Prahovean – Cerașu, 2012.
Comşa, E., Georgescu, V., Cetăţuia geto-dacă de pe dealul Movila, de la
Gura Vitioarei, Studii şi cercetări de istorie veche şi arheologie, 2 Tomul 32
aprilie-iunie, Editura Republicii Socialiste România, 1981.
Costin, N., Letopisețul Ţării Moldovei de la zidirea lumii până la 1601,
ediţie cu o introducere de Ioan St. Petre, Fundaţia Regală pentru Literatură şi
Artă, Bucureşti, 1942.
Densuşianu, N., Chestionariul despre tradiţiunile şi antichităţile ţerilor
locuite de români, Biblioteca Academiei Române, Ms. Rom., cota 4546, 1894.
Brătescu, P., Moruzi, I., Alessandrescu, C., Dicţionar Geografic al Ju-
deţului Prahova, publicat prin îngrijirea D-lui C. Alessandrescu, Tipografia şi
Legătoria de Cărţi „Viitorul”, Elie Angelescu, Târgovişte, 1897.
Giurescu, C., Harta Stolnicului Constantin Cantacuzino: O descriere a
Munteniei la 1700, Extras din Revista Istorică Română, vol. XIII, Imprimeria
Naţională, 1943.
Grecianu, P. Şt., Din scrierile inedite ale lui Ştefan D. Grecianu.
Genealogiile Documentate ale familiilor boiereşti, vol II, Tipografia
“Cooperaţia”, Bucureşti, 1916.
Homorodean, M., Vechea vatră a Sarmizegetusei în lumina toponimiei,
Cluj-Napoca, 1980.
22
După izbânda contra lui Andrei Báthory, Mihai Viteazul supuse Ardealul şi cuprinse
„oraşele pre sama sa şi i să inchină şi cetăţile, numindu-l domnu lor, priimind pren cetăţi
oşteni de a lui. De pre atunce are nume de-I zic Mihai Craiu-”. N. Costin, Letopisețul Ţării
Moldovei de la zidirea lumii până la 1601, 1942, p. 593.
116
_?????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
??????????????????????????????????????????????????????>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
Iordan, I., Toponimia românească, Editura Academiei, București, 1963,

p. 213-214.
Jercan, I., Cetatea Teleajenului la Teleajen-Homorâciu, Direcţia Jude-
ţeană Prahova pentru Culte şi Patrimoniu Cultural Naţional, Ploieşti, 2005.
Odobescu, A., Chestionarul arheologic, Biblioteca Academiei Române,
Ms. Rom., cota 288, 1871.
Pătruț, I., Nume de persoane și nume de locuri românești, Editura Știin-
țifică și Enciclopedică, București,1984.
Popescu, D., P., Prahova şi Ploieştii în timpul epopeei lui Mihai Viteazul,
Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova, Ploieşti, 1997.
Pușcariu, S., Dacoromania. Buletinul „Muzeului Limbei Române”,
Universitatea Română din Cluj, Anul I 1920-1921, Editura Institutului de Arte
Grafice „Ardealul”, Cluj, 1921.
Tartler- I., L., Th., Cronica comunei Prejmer după un manuscript al
pastorului Thomas Tartler din Prejmer dela anul 1750, continuat de alţi pastori
evangelici. În Ţara Bârsei, Anul IV, No 6, Noemvrie-Decemvrie, 1932.
Zagoriț, GH., Trecătorile Teleajenului, Anuar de geografie și antropo-
geografie, an III (1911-1912), 1913.
117

Milcovia Nr. 24

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Milcovia Nr. 24

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

MILCOVIA

Revistă regională de studii

†Acad. Valeriu D. COTEA

Conf. univ. dr. Costică NEAGU

Alexandru Vlahuţă 1907 ………………………………………………………………… 5

Minciuna stă cu regele la masă... limanul,

Ce țară fericită, maiestate!... Oștiri, cetăți, palate lume nouă,

Păstor acestui neam ce sta să piară, Azi la cuprinsul tău râvnește-o

Tot crugul sună de slăvitu-ți nume.

Dar tu ești fericit. Lingușitorii *

Mântuitorul lui credea că-i vine. În vaiete se prăbușește-o lume

Că n-ai putut spre el întinde-o Uscata brazdă cere iarăși sânge.

societatea românească a timpului, o adevărată Apocalipsă ce va să vină: ,,Se

- de a se înlesni ţăranilor putinţa de a deveni proprietari;

oameni interpuşi, fie naturalizându-se, fie punând ipoteci grele pe dânsele şi

comercianţilor, industriaşilor, funcţionarilor etc. Cum s-ar putea ca solicitudi-

Sub această formă, proiectul dă loc la o obiecţiune anume, că Statul devine

avantagiul ar fi că s-ar accelera împroprietărirea unui număr cât mai mare, de

Interesul arendaşului, om străin de moşie diferă şi de al sătenilor şi de al

nu totdeauna justificate, şi de care în orice caz, ţăranii care le plăteau nu au

Adversarii vor striga desigur, că prin aceasta se restrânge dreptul proprie-

regim nu mai poate dura astăzi, căci e necompatibil cu instituţiunile fundamen-

Îmbunătăţirea culturii pământurilor cultivate de ţărani. Fâneţe şi

se va face cumpărarea sau arendarea şi tot Banca va trebui să aibă un serviciu

Asigurarea proprietăţii efective a ţăranului asupra pământului lui

Fracţionarea excesivă a parcelelor ţărăneşti

Negreşit, legea noastră de succesiuni, care nu admite nici un fel de ma-

Revizuirea tabelelor de impozit fonciar al pământurilor ţărăneşti

Docuri. Silosuri. Serviciul fluvial

acorde protecţie şi ţăranului, căruia în imposibilitatea lui de a face altfel, i se

Deoarece ţăranii nu reclamă , iar proprietarii şi arendaşii nu au interes să

Felurile de măsuri întrebuinţate la ţară

Asigurarea recoltelor contra secetei, grindinei şi a focului.

ţăranilor ajunşi la bătrâneţe sau deveniţi infirmi. Chestiunea este la ordinea

Lege contra cametei

Organele cari vor conlucra la realizarea reformei

corpuri deliberative, nu se potrivesc cu trebuinţa de acţiune repede, energică şi

Primarul, notarul, consiliul comunal

modestă a plăţii lor ar fi pentru ei o mare încurajare pentru că ar considera-o ca

Cercurile culturale. Cursuri de adulţi. Şcolile rurale

Aceasta este nu numai un rău, pentru că nicio reformă nu poate fi temei-

laţia pe care o face cineva în casa sa şi cu aparatul său, în schimb va fi aproape

PROBLEMA AGRARĂ LA 1907

Înainte de a prezenta evenimentul, condiţiile economice, sociale şi politice,

a). Cadrul economic, social şi politic. Secolul al XIX-lea a debutat

Regulamentul Organic (1832) dă lovitura de graţie drepturilor străvechi.

ocupările oamenilor noştri de stat, şi să se întreprindă rezolvarea ei în între-

găini, unt, ouă etc”9, la care se adaugă abuzurile la măsurarea pământului, la

Din aceste cauze şi a altora neexprimate aici, în preajma Războiului de In-

cizat că datorită dezvoltării unei clase muncitoreşti şi prin înfiinţarea PSDMR,

pământul pentru că ,,proprietatea mare şi cea mijlocie nu au forţe pentru cultura

propriu-zisă. Tot atât de apăsătoare erau şi darurile în natură (plocoanele). Erau

unui contemporan: „Oamenii par bătuţi de brumă, aşa-s de galbeni şi de

Concluzia unui spirit limpede şi lucid, care cunoaşte problema agrară în

Când în judeţele din nordul Moldovei răscoala înregistra maximum de in-

Un rol deosebit în organizarea şi desfăşurarea răscoalei din Muntenia l-au

În zona sudică a Munteniei, semnalul începerii răscoalei l-au dat rezerviştii

Intervenţia forţelor represive a înăbuşit şi aici cu brutalitate lupta ţărănimii

„1907 – DIN PRIMĂVARĂ PÂNĂ-N TOAMNĂ”

Liniștea dinaintea prăpădului...

evenimentele. Delavrancea îi confirmă tragica știre că prietenul lor, colonelul

credincioasă a stării de lucruri de azi”. Ziarul „Opinia” l-a omagiat în edi-

În aceeași măsură, notațiile autorului pot fi înțelese ca un studiu de psiho-

Capitolul continuă cu analiza altor compartimente: partidele politice,