ACADEMIA ROMAHA-FtLiAL

Ă-1Âş;
JHSTITIJTlJt. DE AAHEot.OGIE
,

Victor S PINEI BIBLIOTECA

S4r Th C�� IW 6.P
7004,.l_S.
evillol1\.I•
i

!i
f
IA.� R(J.Wp!A . (
Cota f!f _. "§'6!J7 V I
Inventar - Ij_:_�t±___
·--··--- ·
- .
.

urrtN\E!.E VJ.\!.URl N\lGRJ.\ 'fOJ.\RE U\ i'IORDU!.

� �

1'1\J.\RU i'IEGRE St J.\!. DUi'IJ.\RU DE JOS

#
 VASILE CHIRICA - editor
BIBLIOTHECA ARCHAEOLOGICA IASSIENSIS
X

Victor SPINEI

...

LES DERi'llERES VJ.\GUES N\IGRJ.\TRICES

J.\U i'IORD DE LJ.\ N\ER i'IOIRE
ET DU BJ.\5-DJ.\i'IUBE

Ilustraţia: Emilia DRUMEA

Coperta: Waltraud DELIBAŞ
Tehnoredactare computerizată: Isabella PRISTAVU
Rezumat În limba franceză: Michaela SPINEI
 ACADEMIA ROMAAA-flLIAlA IAŞI
IHSTITVT\Jl oe ARHEOLOGIE
BIBUOTEC�.
Str Th Cndr<MCV nr 8,Pe"t'ik'OUI H
7�9. IAŞl-ROMÂNIA . I
Cota (// 56 9� �
Academia Română - Filiala laşi .13 J_ 77
„

.- i-1_::t_
Inventar ll ,
Institutul de Arheologie
·

IAŞI

Victor S PINEI

UL"f IN\ELE VJ.\LURI 1'1\IGfU.YfOJ.\RE !J.\ i'IORDUL

V V

1'1\J.\R.U �IEGRE SI J.\L DUi'IJ.\R.11 DE JOS

#

Editura HELIOS
IAŞI• 1996
Lucrarea a fost rea lizată în cadrul Institutului de Arheologie din
Iaşi şi al Facultăţii de Istorie a Universităţii "Al.I.Cuza"

Ilustraţia de pe copertă:
Reprezentarea incizată a unui călăreţ din regiunea Tuva
(Secolele IX-X)

ISBN - 973 - 98011 - 2 - 9

 CUPRI N S

NOTĂ PRELIMINARĂ „ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7

UNGURII . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 10
N umele şi structura etnică . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . .. . . . . 1O
Modul de trai şi viaţa economică . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 14
Org anizarea social - politică . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . .. .. . . . . . . . . . .. . 19
Credinţele şi practicile religioase . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . 21
Evoluţia politică . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . 23
Repere bibliografice . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . .. . . ... . . . .... . . . . . . . . . . . .. 48

PECENEGII . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 52
N umele şi structura etnică . 52
Modul de trai şi viaţa economică . . . . „. „ „ . . „ . . . „ . . . „. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 55
Organizarea social-politică . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . .. . . .. .... . .. ....... . . . . . . . .. 60
Credinţele şi practicile religioase . . . . . . . . . . . . . . . .. . . ... . .. . ... . . . ..... ... .. . .. ... . 63
Evoluţia politică . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . ... . . . . . . . . . . . ... .. . .... . ....... . . . . . . ... . . .. 66
Repere bibliografice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . ... . . . ...... ... . . . . . . . . 81

UZII . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 83
Numele şi structura etnică 83
„ „. „ . . . . • . „ „ „ . . „ „ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . „. . . . . . . . . .

Modul de trai şi viaţa economică 85

„ „ „ • . . „ „ „ „ „. „ „ „. „ • . . . „ • . • . „ „ „. . . .

Organizarea social-politică . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ... . . . . ....... . . . . 88

Credinţele şi practicile religioase . . 92
. . . . . „„„ . . . . . . . . . „ „ . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . ..

Evoluţia politică . .
. . ... . . . . .... . . . . . .. . . .. . . .. .. ....... . . .. 9 5
. . ... . ...... .. .. . . . . . . . .. . . . .. . .

Repere bibliografice . . . . . . . .
.. . . . . .. . . . . . . . . . . . . . .. . . . 1 14. . . . . .. ....... ..... . . . . . . . . . . . . .

CU MANII . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. .. . . . . . . . . . . 116
Numele şi structura etnică . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 116
. „. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Modul de trai ş i viaţa economică . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 1 9

.
 Organizarea social-politică . .. . . . . . . ... .. . .. .. .... . .
. .. .. . . .. . . . . . . .. ... 1 24
. . . . . .. . . ..

Credinţele şi practicile religioase „ „„ „ „ „. „ „ „ „ „ „„„ „ „ „ „ „ „ „ „ „ 1 28

Evoluţia politică . . . . . . . . . .. .
... . . ... .. . . . .. . . . . . . .. ..... . .. .. . . .
.. . . . . .. . . . . . . . . . 1 31
. . . . . . ..

Repere bibliog rafice „. „ „ „ „ „ „ „ „. „ „ „ „. „. „. „ „ „ „. „ „ „ „ „ „ „ „ „. „. 1 62

MONGOLII . . . . . . . . . . . . . .. . . .. . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 166
Numele şi structura etnică „ „. „ „ „ „ „ „ „ „ „„. „ „ „ „.. „ „ „. . . . . „ „ . . „. 1 66
Modul de trai şi viaţa economică „ „ „ „ „ „ „ „ „ „ „. „. „ „ „ „ „ „ „. „ „. 1 68
Organizarea social-politică . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
. 1 73
Sistemul legislativ şi organizarea armatei „ . „ „. „ „ „ „ „ „. „ „ „ „ „ „ 1 76
Religia şi aspectele culturale „ „ „. „. „. „. „. „ „. „ „ „ „ „ „ „. „ . . „ „ „ „. 1 83
Evoluţia politică . . . .. ..... „„ . . . ... . . . . .. . . .. . .. . . . . . . „ „ . „. . . . . . . . . . . . . . . „. .. .. . . . „ 1 89
A. Etnogeneza şi unirea triburilor mongole . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 89
B . Formarea imperiului lui Ging is-han . „ „ „„ „ „. „ „ „ „ „ „ „ „ „ „. 1 93
C. Expansiunea în jumătatea răsăriteană a Europei „ „„ „ „ „. 203
O. Urmările marii i nvazii din 1 236-1 242 „ „ . „ „ . „ „ „„ „ „ „ „ „ „ „
_
224
Repere bibliografice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 236

BIBLIOGRAFIE GENERALĂ . . . . . . . . . . „ . . .. . . . . . . • .. . . . . . .. . . . . . . „ . . . . . . . 241

LISTA ABREVIERILOR „ .. . ... .. . . .„ ... . .. .. ....... .. . .. „ . . . . . . . . . . . . . . „ .. 243
SURSELE ILUSTRAŢIEI . . „„ .. „„„.„„. . „.„. .. .. . .„ • . • .„„. . . „ . . . . . 244
RESUME. Traduit par MICHAELA SPINEI „ • . .. . • . .„„ • . . . • „„„. 247
INDICE . . . .
. . . . . . . . . . . . . .. . . „.„.. . . „.„ . . . . . . . . . .. . . . „„.„„„.„ . ..„ .. „„„ . . .. 251
ILUSTRAŢIE . . . . . . . „. . . . . . . . . .„ . . . . . . . . . . . „.„„ . . . . . . . . „... . . „. . ..„ . . . . . .. . . . 277
 N OTĂ PR E L IMI NARĂ
Migraţiile reprezintă u n fenomen de proliferare universală, ce a
însoţit evoluţia umanităţii de la geneza sa pînă în perioada contempo­
rană, îmbrăcînd forme de manifestare plurivalentă în timp şi spaţiu.
Răspîndirea statornică a elementului antropic în întreg mapamondul,
în strădania tenace de a supravieţui şi a prospera , constituie efectul
său cel mai important. Cînd spaţiul ecumenic a egalat în extensie pe
cel terestru, continuarea periodică a deplasărilor de populaţii a creat
liantul între comunităţile dispersate spre cele patru puncte cardinale.
U niversul uman, cu toată luxurianta sa diversitate în sfera
antropologică, lingvistică şi culturală şi în pofida stratificării n ivel ului
de dezvoltare, a dobîndit totuşi numeroase puncte de convergenţă.
Dacă transferurile componentelor civilizaţiei pe arealuri limitate ş1
înfiriparea formelor de aculturaţie se pot produce şi prin contacte
zonale, difuzarea lor la scară planetară , ca şi iradierea raselor
omeneşti, este de neimaginat, cel puţin pentru epocile vechi , fără o
amplă şi alertă circulaţie etnico-demografică .
Î n traiectoria lor existenţială, anumite colectivităţi umane şi-au
însuşit, în raport de strînsă dependenţă faţă de mediul ambiant,
trăsăturile modului de viaţă nomad. Pentru exigenţele sale, uriaşele
întinderi ale ţinuturilor de .cîmpie ale Eurasiei s-au dovedit cvasiideale.
i n mei o parte a lumii nomadismul pastoral nu a dispus de o scenă de
exteriorizare atît de propice şi atît de cuprinzătoare a propriilor valen­
ţe. Prin însăşi structura sa particulară, nomadismul a etalat pecetea
dinamismului conferit de strămutările sezoniere ritmice, menite să
asigure teritorii adecvate păşunatului intensiv. Necesitatea protecţiei
turmelor şi hergheliilor, surse vitale de subzistenţă , ca şi tentaţia de
sporire a acestora pe . seama vecinilor, au militarizat societatea
nomadă, care nu manifesta cîtuşi de puţin apetenţă pentru stările de
letargie. Dimpotrivă, veleităţile sale războinice şi spiritul întreprinzător
au purtat-o frecvent spre înfruntări tranşante atit pe plan intern cit şi
pe cel extern, în zonele locuite de com unităţile sedentare agricole
Din cauze nu întotdeauna satisfăcător d1agnost1cate în resortu-

7
ri le lor intime, mase umane s-au revărsat periodic ca un torent im pe­
tuos din inima Asiei spre extremităţile meridionale ale Europei Răsări­
tene, antrenînd reacţii în lanţ pe întinderi imense . În com pa raţie cu
arealuri le montane, unde cadrul geografic oferea condiţii favorabile
de protecţie în cazul ivirii pericolelor im placabile, s uprafeţele plane
ale stepei erau mult mai expuse ingerinţelor, iar, în condiţiile unor
şocuri destabilizatoare. grupuri etnice masive a u devenit g rav
pericl itate şi nu arareori au dispărut subit de pe scena istoriei ,
'2xLrpate sau asimilate de adversari cu robu steţe superioară.
Spre deosebire de occidentul Europei, unde marile migraţii se
încheie în linii generale la începutul celei de-a doua j u m ătăţi a m ile­
niului I de după l . Ch„ în partea sa răsăriteană ele a u contin uat cu
intensitate aleatorie pînă în primele secole ale mileniului u rm ător.
Aceste masive deplasări antropice, reprezentînd momentul culmi­
nant, dar şi crepuscular, al unui proces de amplitudine transcontinen­
tală, demarat cu m ult timp înainte, au avut reverberaţii profunde
asupra tuturor mecanismelor vieţii umane din arealul geografic
afectat, m aterializate prin perturbaţii de substanţă în spectrul etnico­
demografic, în evol uţia economică , în dinamica structurilor social­
politice, în sfera culturală, în rosturile confesionale etc.
Largul diapazon tem poral şi spaţial al m arilor migraţii recla m ă o
abordare epistem ologică, ce nu se poate circumscrie n u m a i unor
perimetre reg ionale lim itate, impu nîndu-se o vastă extindere de ori­
zont. Pe de altă parte, stud ierea fenomenelor în d iscuţie întîmpină
reale dificultăţi de recoltare şi i nterpretare a m aterialului informativ,
diseminat adesea în surse aride şi lacunare, de origine şi factură
foarte diversă. În pofida acestor obstacole, fascinaţia subiectului a
generat pe plan mondial o consistentă literatură de specialitate , cu
numeroase reuşite notabile . Înrîurirea preg nantă a m arilor migraţii
asu pra trecutului medieval al teritoriului carpato-dunărean s-a reper­
cutat în mod firesc şi în interesul istoriografiei româneşti pentru
anumite secvente ale temei în discutie, chiar dacă nu s-au m a nifestat
. '

întotdeauna preocupări persuasive şi m ultil aterale. I mperativul

radiografierii şi elucidării lor globale reclamă i nfuzii de noi date
revelatoare şi o coroborare nuanţată a inform aţi ilor narative , lingvis­
tice . arheolog ice şi de altă natură, cercetările interd isciplinare fiind
singurele în măsură să decantez� aspectele răm ase controversate .
Textul pe care îl supunem atenţiei prezumtivilor cititori seru-

8
tează doar ultimul segment al mari lor migraţii din zona de cîm pie de
la nordul Mării Negre şi al Dunării I nferioare , derulat pe parcursul
unei jumătăţi de mileniu , important nu numai pentru ansamblul eveni­
mentelor din evul mediu, ci şi prin consecinţele de durată, perceptibi­
le pînă astăzi în ambianţa etnice-demografică şi culturală din estul şi
centrul Europei. Î n paginile prezentului volum ne-am propus să oferim
repere generale asupra evoluţiei principalelor grupuri migratoare din
secolele I X-XIII, în conexiune cu populaţiile şi organismele statale
afectate de deplasările lor.
Î n această ordine de idei, ne-am ocupat de prospectarea
aspectelor esenţiale legate de semantica numelui, structura etnică ,
modul de trai, viaţa econom ică , organismele social-politice , credinţele
şi practicile religioase şi reliefarea pe plan politic a ungurilor, pecene­
gilor, uzilor, cumanilor şi mongolilor, la aceştia din u rmă investigîn­
d u-se succint sistemul legislativ şi organizarea armatei. Î n mod
constant, enunţurile formulate au pornit nemijlocit de la substanţa
informaţională a izvoarelor istorice şi arheologice, iar aprecierile
concluzive au ţinut cont şi de rezultatele celor ce ne-au precedat în
preocupări.
N ucleul iniţial al acestui text l-au constituit capitolele solicitate
pentru un tratat de istorie universală în mai multe volume, ce urma să
fie tipărit in jurul anului 1 980 prin contribuţia prioritară a corpului
profesoral al Universităţii din Bucureşti, sinteză pe care diriguitorii
politicii editoriale a momentului n-au mai considerat oportun să o
concretizeze. Î n schimb, respectivele capitole - prevăzute cu inerente
completări - ne-au servit pentru alcătuirea cursului ţinut la Facultatea
de Istorie a Universităţii „Al .I. Cuza " din l aşi începînd din anul 1 99 1 ,
multiplicat în 1 995 într-un volum purtînd titlul "Marile migraţii din
spaţiul nord-pontic in secolele IX-Xllf', avîndu-i drept referenţi
ştiinţifici pe d-nul prof.dr. I on Toderaşcu şi pe d-nul cont.dr. Gheorg he
Pungă. La forma actuală, cu un volum dublat faţă de acela al cursu­
lui, s-a ajuns prin augmentarea sa succesivă şi prin adăugarea
notelor de subsol şi a materialului ilustrativ.
În încheiere, ne revine agreabila îndatorire de a adresa mulţu­
miri Academiei Române pentru finanţarea tipăririi lucrării şi d-lui
cercetător principal I dr. Vasile Chirica pentru rîvna depusă în mate­
rializarea acestui proiect.
laşi, noiembrie 1 996.

9
 UNGURII

Din momentul apariţiei hunilor în extrem itatea răsăriteană a

Europei şi pînă la pătru nderea mongolilor, stepele nord-pontice s-au
aflat sub dominaţia autoritară a tri burilor de neam turcic. S pre m ijlocul
acestei îndelungate perioade de aproximativ un mileniu s-a interpus
breşa datorată ungurilor, alcătuind o notă d istinctă în peisajul învolbu­
rat al stepelor. Ung urii sînt singura ramură a m arii fam ilii de popoare
fino-ugrice, care, desprinzîndu-se din ambianţa geog rafică ances­
trală, s-a înscris pe o traiectorie evol utivă cu un destin aparte, într-un
alt mediu etnic şi cultura l .

NUMELE ŞI S TRUCTURA ETNICĂ

Ca şi celelalte populaţii de călăreţi nom azi , ung urii sînt nomi­

nal izaţi în izvoarele vremii prin etnonime de factură variată . Termenul
prin care ung urii se a utodesem nează - Magyar - se compune d i n
d o u ă pă rţi: cea dintîi , Magy, apare u şor deformată ş i î n etnon i m i a
ugriană, la voguli şi ostiaci , i a r a d o u a , -ar I er(i), preluată din turcică
sau fino-ug rică . are sensul de .. om/fi inţă umană "
Cea mai veche menţiune scrisă a acestui termen - sub forma
al-Madjghariyya - fig urează în tratatul de geog rafie a l arabului l bn
Rusta , alcătuit în primii ani ai secolului al X-lea, pornind de la u n
tratat similar redactat d e com patriotul s ă u al-Djayhani a proxim ativ în
aceeaşi vreme, pe baza lucrării unui autor arab rămas necunoscut
din a doua jumătate a veacului a l IX-iea . Acest text pare să fi fost
folosit şi de cunoscutul cronicar al-Bakri în descrierea pe care o face
„ţării" (bi/ad) al-Madjgharyya. Prima atestare persană a etnonimului în
discuţie este inserată în aşa-num ita Hudud al'A/am, o descriere
anonimă a lumii întocm ită în anul 982 .
în deceniile şi secolele următoare , menţiu nile de acest fel d i n
izvoarele arabe şi persane s e m ultiplică. N umele clanului Megere,
evocat la m ijlocul secolulul al X-lea de Constantin VI I Porphyrogene-

10
tos - in faimoasa sa lucrare dedicată fiului său Roman, cunoscută
sub titlul impropriu De administrando imperio, conţinind ample referiri
la configuraţia etnice-politică a vremii -, derivă desigur de la etnoni­
mul Magyar. Aceeaşi provenienţă se poate întrevedea şi pentru Ma­
gog, despre care cronicarul anonim al regelui Bela ( I I I ) (1172 - 1196),
aşa-zisul Anonymus, pretinde că ar fi fost un strămoş al lui Arpad , in
realitate el fiind un erou eponim al maghiarilor.
Numele de unguri - ce avea să capete o largă proliferare şi să
se impună in etnonimia europeană medievală şi modernă - ar deriva,
potrivit unor opinii, din acela al onogurilorlogurilor, una din populaţiile
de neam turcic, atestată de izvoarele bizantine încă la mijlocul mile­
niului I , alături de care triburile ungurilor au convieţuit în extremitatea
răsăriteană a Europei. Etnonimul este citat sub forma al-Unkali de
către al-Bakri , care l-a preluat din însemnările călătorului evreu
spaniol l brahim ben Yakub (Abraham l akobsen) din Tortosa de la
jumătatea secolului al X-lea. Dacă in textele orientale el apare relativ
rar, în schimb a fost foarte răspîndit in izvoarele bizantine (Uggro1) ,
vechi slave ( Ugri, Ugri, Viagri) şi latine din vestul Europei (Ungari,
Hungan).
Î n evul mediu, atit in lucrările autorilor unguri, cit şi a celor
străini, s-a făcut frecvent asocierea intre numele (H)ungari şi Huni, in
ultimii mulţi dintre ei văzind pe strămoşii celor dintii, datorită faptului
că aveau acelaşi mod de trai şi veleităţi războinice similare, precum şi
pentru că ambele populaţii şi-au stabilit principalul nucleu tribal în
Cimpia Pannonică. Forma arhaizantă de Huni/Unnoi a fost adesea
aplicată pentru unguri in izvoarele occidentale şi bizantine . Î n acestea
din urmă ei erau desemnaţi şi prin etnonimul arhaizant de sciţi
(Skytha1), la fel ca şi hunii, bulgarii, avarii, chazarii, pecenegii, uzii,
cumanii. mongolii şi alte triburi nomade din stepele ponto-caspice.
Dualitatea nomenclaturii acceptată pe plan intern şi european
explică geneza legendelor medievale despre Hunor şi Magor - ates­
tate la sfirşitul secolului al X I I I-iea in Gesta Hungarorum a lui Simon
de Keza şi ulterior în alte cronici -, consideraţi eroi eponimi ai unguri­
lor (eventual şi ai hunilor, socotiţi strămoşi ai lor), la fel cum Ceh şi
Lech aveau să fie etichetaţi drept eroi eponimi ai cehilor şi leşilor
(polonezilor) , iar Roman şi Vlachata ai românilor.
Pe lingă denumirile enumerate, o anumită răspindire - îndeo­
sebi în literatura cronicărească bizantină - a avut-o şi cea de turci

11
(turkoi în izvoarele greceşti), explicabilă prin convieţu irea îndelungată
a ung urilor cu diverse triburi turanice. al căror mod de trai nomad l-au
adoptat. Dacă la autorii islamici acest etnonim apare foa rte ra r, în
schimb ei au utilizat adesea pe cel de başchiri, împrum utat de la
tribul omonim de sorginte tu rcică , din bazinul Volgăi, în vecinătatea
cărora ung urii au locuit în secolul al I X-iea . O primă nominalizare a
ungurilor cu termenul de başchiri (Badjghird) se întîlneşte la renu mitul
geograf şi cronicar arab al-Mas'udi , de la mij locul secolului al X-lea,
în perioada ulterioară acest nume fiind atestat atît pentru unguri cît şi
pentru başchirii propriu-zişi şi la alţi a utori din lumea mahomedană.
Extrem de controversate sînt pasajele din Oe administrando imperio,
unde se mentio nează că vechea denumire a ,,turcilor", adică a
ungurilor, ar fi fost Savar101 Asta/oi, despre care se mai precizează că
ar fi reprezentat o ram ură a lor emigrată în Persia . Obscuritatea
informaţiei rezidă în faptul că ar putea exista o filiaţie între acest
etnonim şi tribul sa birilor - activ în secolul al Vl-lea în ţinuturile nord­
caucaziene -, aparţinînd din punct de vedere lingvistic etniilor turcice,
prin numele de sabiri fiind mai tîrziu desemnaţi şi chazarii. N u este
excl us ca numele respectiv să fi fost atribuit tem porar şi ung urilor,
evident în mod im propriu, la fel cum li s-a conferit, de a ltfel , şi de­
numirea de turci şi başchiri. 1
Ung urii descind din ramura ug rică a familiei de tribu ri fino­
ugrice, ca re, la rîndul lor, alcătuiau o branşă a populaţiilor de lim bă
uralică . Fondul principal de cuvinte şi structura gramaticală a
maghiarei au fost preluate d in limbile fino-ug rice, mai precis din cele
ug rice . Desprinderea ugrienei din fino-ug rică s-ar situa din punct d e
vedere cronologic aproxim ativ î n mileniile I I I - l i înainte de l . C h . , ea
menţinîndu-şi unitatea, potrivit opiniilor lingviştilor, pina spre
j u m ătatea mileniului I înainte de l . Ch„ cînd s-a u detaşat alte două
grupuri : ug rienii propriu-zişi (vog u li, ostiaci) şi ungurii sau maghiarii .

1 T Lewicki , Madjar, p. 1 0 1 0- 1 022 . Cf. şi H. Marczali, Ungarns

Geschichtsquellen 1m Zeitalter der Ârpaden, Berl i n , 1 882; H. Vambery, Oer
Ursprung der Magyaren. Eine ethnologische Studie, Leipzig , 1 882; C.A.
Macartney, The Magyars„„ passim; Gy. Moravcsik, Byzantinoturcica, 11, ed .
a 2-a , Berlin, 1 958, p.279 şi urm.; T. Lewicki, „Mad}'ary" u srednevekovych
arabskich i pers1dskich geografov, în Vostotnaja Evropa v drevnosti i
srednevekovye, Moscova, 1 978, p.56 şi urm . ; P . B. Golden, An lntroduction,
p.258-262
12
Precizare locului de origine al staimoşilor vorbitorilor acestor limbi
ca şi al momentului separării ramurii finice de cea ugrică , rămîn încă
probleme controversate. Î n ultima vreme, cei mai m ulţi specialişti
fixează patria primitivă a fino-ugrilor fie între Volga şi M unţii U ral, fie
între U ral şi Obi sau , mai exact, între U ral şi bazinul Tabelului şi
l simului, afluenţi de pe stînga l rtîşului.
Spre mijlocul mileniului I după l . Ch. ungurii intră în strînse
co ntacte cu bulgarii şi cu alte seminţii turcice din bazinul m ij lociu al
Volgăi. Ceva mai tîrziu , probabil prin secolul al VI I-iea, ei al,I coborît
spre sud, de-a lungul cursului marelui fluviu, stabilindu-se în reg iunea
Başchiriei, pe care izvoare medievale ulterioare o vor desemna prin
denumirea de Magna Hungaria. Deplasarea spre sud-vest, din
motive greu de determinat, i-a adus în perimetrul dominaţiei politice şi
culturale a Chaganatului chazar. Vecinătatea sau chiar convieţuirea
cu bulgarii, başchiri i , chazarii şi alte comunităţi turanice, ori , eventual,
chiar fuziu nea cu unele di ntre ele explică influenţa profu ndă pe care
aceste etnii au exercitat-o asupra ungurilor, atît din punct de vedere
al modului de trai şi al organizării social-politice, cit şi în sfera
lingvistică. î n limba maghiară s-a adoptat un bogat fond terminologic,
colectat din diverse domenii, de origine veche turcică . Un număr
însemnat de cuvinte priveşte creşterea animalelor (ârtany = purcel,
bika = taur, borju = viţel, diszn6 = porc, gyapju = lină, okor = bou , tino
= juncan, tyuk = găină etc.) şi agricultura (arpa = orz, bor = vin, buza
= griu, eke = plug, sar/6 = seceră, szolă = strug ure, tar/6 = mirişte
etc.), ceea ce relevă că înrîurirea neamurilor turanice din răsăritul
Europei a afectat şi aceste domenii . 2
Din punct de vedere antropologic, populaţia din Pannonia peri­
oadei ulterioare cuceririi ungare era eterogenă, predominînd elemen­
tele nordice şi mediteranoide, alături de care apar şi acelea cromag­
noide, aflate într-un procentaj asemănător cu cel înregistrat în epoca

2 E. Molnar, Problemy. . . , passim; l . F . Erdelyi, Fouilles arch(lologiques

en Bachkirie et la prehistoire hongroise, în Acta Orienta/ia Academiae
Scientiarum Hungaricae, XXV, 1 972, p.30 1 -3 1 2 ; G. Barezi , Quelques
conclusions tirlles et l'tJtude des plus anciens mots d'emprunt turcs du
hongrois in ibidem. p 383-390: EA Halikova. Magna Hungaria. în Voprosy
1stom, 1975, 7. p. 37-42; I . Fodor, The mam 1ssues of Fmno-Ugnan
archaeology, în Ancient cultures of the Uralian peoples, ed . P. H aj d u ,
Budapesta, 1 976. p. 73 şi urm .
13
avară, în tim p ce frecvenţa tipurilor brahicefale şi mongoloid e
cunoaşte o evidentă scădere . Anumite deosebiri de ordin antropolo­
gic sînt perceptibile la nivelul d iferitelor pături sociale. Astfel ,
trăsăturile rasiale turanoide, uraliene şi pamiroide s-au dovedit a fi
specifice pentru vîrful ierarhiei, iar cele mediteranoide, nord ice şi
pamiroide pentru stratul mijlociu . Masa populaţiei com une se carac­
teriza prin varietatea tipurilor, fiind dominată de com ponentele
mediteranoide şi nord ice, u rmate de acelea cromagnoide . Aceste
d iferenţieri se datorează desigur fenomenelor de m etisaj produse
încă în momentul staţionării ungurilor în regiu nile est-europene,
contin uate şi poate chiar amplificate o dată cu stabilirea în bazinu l
mij lociu al Dunării. 3

MODUL DE TRAI ŞI VIAŢA ECONOMICĂ

S pre deosebire de ceilalţi confraţi fino-ugrien i - vînători şi

culegători răspîndiţi în zone cu întinse arealuri forestiere -, ungurii,
prin contactele şi convieţuirea cu tribu rile nomade turanice, au fost
contam inaţi nu numai din punct de vedere lingvistic de influenţa lor, ci
şi în privinţa modului de viaţă , mai ales prin faptul că s-au deplasat
prog resiv spre ţinuturile de silvostepă şi apoi spre acelea de stepă,
cadru predilect pentru creşterea anim alelor în turmă. Dat fiind că ,
după m igraţia hunilor, şesurile ponto-caspice a u devenit u n adevărat
apanaj al nea m u rilor turcice, ele a u impus specificul propriilor norme
de existenţă nomadă tuturor com unităţilor din zonă, cre uzetul stepei
avîn� tendinţa de a topi identitatea tuturor celor pătru nşi în cadrul
său. Acest fapt explică şi desemnarea ungurilor în unele categorii d e
izvoare c u nu mele de turci.
Asupra modului lor de trai în zona meridională a E u ropei
Răsăritene cîteva informaţii succinte sînt oferite de a utorii islamici.
Astfel , l bn Rusta consemna că ungurii erau nomazi, m igrînd în
căutare de păşuni, şi că se adăposteau în corturi. La venirea iernii, ei
se repliau pe malurile a două fluvii care se vărsau în Marea Rum
(= Neagră), ocupîndu-se cu pescuitul. 4 Date în m are parte

3P. Liptak, A vars. . . , p. 1 55-162.

4 lbn Dasta [l bn R usta], lzvestija o chazarach, burtasach, bolgarach,
mad}arach, slavjanach i russach, ed. O.A. Hvolson, S . - Peterb u rg , 1 869,

14
asemănătoare se reîntilnesc şi la alţi cărturari arabi şi persani: al­
Bakri , 5 Gardizi , 6 Marvazi 7 etc. Preocuparea pentru pescuit, ocupaţie
în mai m ică măsură agreată de comunităţile nomade, deţinea o pon­
dere importantă în economia ungurilor încă din perioada anterioară
desprinderii din cadrul confederaţiilor tribale fino-ug rice din arealurile
păduroase din vecinătatea munţilor Ural.
Î n schimb, preceptele nomadismului, incluzînd şi folosirea
corturilor drept locuinţe temporare. s-au adoptat desigur în momentul
coborîri1 spre întinderile de stepă de la nordul Mării Caspice şi al M ării
Negre. Î n prima jumătate a secolului al X I I I-iea, misionarii şi călătorii
occidentali ajunşi în bazinul Volgăi (Ethyl) aveau să constate trăsături
similare ale felului de viaţă la locuitorii Başchiriei, consideraţi ca fiind
descendenţi ai ungurilor. Despre această populaţie, care vorbea o
limbă asemănătoare cu cea a rudelor lor din Pannonia, dominicanul
Ricardus pretindea că nu cultivă pămîntul , că deţinea herghelii u riaşe
şi că erau viteji în războaie, specificînd că se hrănea cu carne de cal
şi de lup (?!) şi cu lapte şi sînge de cal. 8
După transplantarea în regiunea Dunării Mijlocii, ungurii şi-au
menţinut mai multe decenii modul de trai predominant nomad , pusta
oferind condiţii adecvate creşterii intensive a animalelor. Revelatoare
în acest sens sînt mărturiile contemporane ale lui Regino (Reginald),
călugăr la Prum, în vestul Germaniei, între 892 şi 899, şi ulterior la
Trier, la începutul secolului al X-lea , care le atestă pendulările din
Pannonia, unde, pentru asigurarea resurselor alimentare, apelau la

p.25-27.
5 Extrait d'Abou-Obeid Al-Becri, în Fragments de geographes et
d'historiens arabes et persans inedits relatifs aux anciens peuples du
Caucase ef de la Russie Meridionale ed Ed Defremery în Journal
As1at1que, Ser a 4-a. XI I I , 1849, 6, p.474.
6 P. Martinez. Gardizi's two chapters on the Turks, în Archivum
Eurasiae Medii Aevi, li, 1982, p. 159-160. Cf. şi A. Decei, Asupra unui
pasagiu din geograful persan Gardizi (a. 1 050), în Fraţilor Alexandru şi Ion I.
Lapedatu la împlinirea vTrstei de 60 de ani, Bucureşti, 1936, p. 881-883.
7 Sharaf al-Zaman Tahir Marvazi, On China, the Turks and India, ed .
V . Minorsky, Londra, 1942 , p. 35.
8 H. DOrrie, Orei Texte zur Geschichte der Ungarn und Mongolen, în
Nachrichten der Akademie der Wissenschaften in G6ttingen, Phil. -hist. Kl. .

1956. 1, p . 157; Ricardus, Descoperirea Ungariei Mari (/IR, VI), 1935, p . 13 şi

21.

15
 vîn ătoare şi pescuit. Totodată , el le recunoaşte dibăcia de arcaşi,
, menţionînd că în lupte utilizau tactica retrage ri lor sim ulate, fără să
d ispună de abi litate în asedierea cetăţi lor. 9 Pe de altă parte,
Anonymus consemnează staţionarea curţii lui Arpad pe insula Sepel
(Csepel) din aprilie în octom brie, 10 adică pe durata păşunatului de
vară , ceea ce relevă perpetuarea s istemului deplasărilor sezoniere la
u nguri şi după ocuparea Cîm piei Pannonice .
Faptul c ă ei alcătuiau o populaţie ecvestră este reflectat de
descoperirile cu caracter funerar făcute în bazin u l m ij lociu a l D u nări i .
în numeroase morminte din secolul al X-lea ş i de la începutul veacu­
lui următor, alături de înhumat era depus u n schelet întreg de cal sau
numai părt1 din acesta, împreună c u piese d e harnaşament diverse
(fi g . 5), reflectînd leg ăturile trainice di ntre om şi animal, ce n u se
cuv� nea să fie rupte nici în viaţa de apoi. Aceste trăsături de ritual
sînt specifice îndeosebi triburilor de călăreţi . Datele evocate mai sus
evidenţiază clar ponderea esenţială a creşterii vitelor în economia
ungurilor, atît în timpul staţionării în spaţiul nord-pontic, cit şi d u pă
stabilirea în Pannonia.
Există anumite indicii care sugerează că , a lături de această
ocupaţie, u ngurii ar fi avut şi u nele preocupări agricole. Textul lui l bn
Rusta se dovedeşte şi de această dată preţios, deşi nu îndeaj u n s d e
limpede . D u p ă ce specifică faptul c ă ţara u ng u rilor - de la nordul M ă rii
Neg re - ar fi bogată în copaci şi ape curgătoare , autorul arab
aminteşte că acolo s-ar fi aflat „multe ogoare" .11 Neprecizînd că ele ar
fi lucrate de alte comunităţi , s-ar ded uce im plicit că cei ce s-ar fi
ocupat de cultivarea lor ar fi fost unguri i . Această concluzie nu este
absolut certă , ştiut fi ind că uneori în teritoriile uni u nilor tribale puter­
nice subzista u şi enclave minoritare de alt nea m , cu preocupări nei­
dentice cu cele ale comun ităţilor predomina nte , dar care de obicei n u
sînt individualizate în izvoare, pentru c ă n u reprezentau decît g rupuri
colaterale, nerevelatoare pentru ansam blul societătii . în ce măsură
I

asemenea situaţie ar fi valabilă şi în cazul pasajelor semnate de l bn

9 Reginonis Chronicon, în MGH, Scriptorum, I, ed. G . H . Pertz,

Hannoverae, 1 826, p . 599.
1 0 P . Magistri qui Anonymus dicitur, Gesta Hungarorum, ed . A. Jaku bo­
vich, D. Pais, în SRH, I , p.89; Secretarul anonim al regelui Bela, Faptele
ungurilor (/IR, I ) , 1 934, p . 57 şi 1 09.
_11
l bn Dasta [l bn Rusta] , p.26.

16
Rusta este g reu de apreciat cu toată certitudinea.
Dacă textul evocat păstrează ineluctabile enigme, în schimb
anumite descoperiri arheologice făcute în ultimele
par a fi mai elocvente pentru problema aflată în discuţie. Avem în
vedere prezenţa în inventarul funerar a cîtorva morminte din secolul
al X-lea a unor unelte agricole: o seceră , o ramă de hîrleţ din fier, o
rîşniţă de piatră etc. , care relevă că , pe lingă creşterea animalelor,
vînătoare şi pescuit, ungurii începuseră să se ocupe într-o m ică
măsură şi de cultivarea plantelor. 12 Î n actualul stadiu al cercetărilor.
este dificil de precizat dacă respectivele unelte vor fi fost adoptate de
la populaţia locală din_ Pannonia sau au fost aduse din arealul nord­
pontic, ambele ipoteze fiind la fel de plauzibile.
î ntrucît ungurii au locuit o perioadă relativ îndelungată în teri­
toriile supuse dominaţiei chazarilor - corespunzînd în mare cu aria de
răspîndire a culturii Saltovo-Maiaţk, unde există numeroase dovezi de
practicare a agriculturii -, se poate admite că ei au putut dobîndi
anumite cunoştinţe în legătură cu această ocupaţie în perioada cit
s-au aflat sub obedienţa politică a Chaganatului. Nu trebuie omis, de
asemenea , nici faptul că şi alte etnii fino-ugrice din nord-estul E uropei
aveau preocupări agricole, evidenţiate de uneltele de arat şi recoltat
descoperite prin investigaţiile metodice efectuate îndeosebi în ultima
jumătate de secol. 1 3 Cu toate acestea, rolul cultivării plantelor în
cadrul societăţii maghiare din secolele IX - X nu a fost decît
subsidiar, nedeterminant pentru ansamblul economiei tribale.
Un interes aparte s-a acordat meşteşugului prelucrării
metalelor, despre care dispunem de date consistente , furnizate de
săpăturile arheologice . Majoritatea materialului recuperat provine din
bazinul Dunării Mijlocii , întrucît acela din spaţiul ponto-caspic, care
poate fi atribuit cu certitudine ungurilor, este deocamdată foarte
redus, din ca uza imposibilităţii de a fi diferenţiat de cel pus pe seama
altor etnii nomade . Acest material constă din obiecte de uz gospodă­
resc (amnare , foarfece) , arme (săbii, vîrfuri de săgeată şi de l ance ,

12
I. Fodor, Einige kulturgeschichtliche Beziehungen der ungarischen
Urgeschichte, tn A M6ra Ferenc Muzeum Evkt:Jnyve, 1971, 2, p. 172-173; A.
Bartha, Hungarian Society.. . , p. 114.
13 S . A Pletneva, Ot ko�evij k gorodam. Saltovo-majatzaja ku/'tura
.

(MIA, 142), Moscova, 1967, p. 114 şi urm.; Finno-ugry i balty v epochi sred­
nevekov'is. ed. V.V. Sedov (Archeologis SSSR), Moscov�. 1987, passim.

17
plăci ornamenta le pentru tolba cu săgeţi), piese de harnaşament
(plăcuţe decorative pentru şa şi frîu, zăbale, psalii, scări de şa,
distribu itoare de curele), de podoabă (cercei, verigi de tîm plă,
pandantive , aplice, inele, brăţări , coliere) şi de vesti mentaţie
(cata rame, apl ice de curea, bumbi) etc. , de o varietate tipolog ică
remarcabilă. Dacă uneltele, armele şi piesele de harnaşament erau
prod use din fier. obiectele de podoabă şi accesoriile vesti menta re a u
fost real izate din a ra m ă , bronz, argi nt ş i , m a i ra r, din a u r (fig . 1 -4,
6-9). Ornamente din argint simplu sau au rit şi din ara m ă se apl icau
adesea şi unor părţi ale armelor şi pieselor de harnaşament. De
a ltfel, obice i u l împodobirii armelor de către unguri este atestat şi de
cronicarii pe rsani contempora n i . Pentru decorarea obiectelor
meta lice, gi uvaergiii preferau motivele vegetale stilizate - între care
foa rte răspîndite erau palmetele - şi geometrice , o pondere mai mică
revenind celor zoomorfe . Prelucrarea metalelor şi orfevrăria poartă
amprenta infl uenţei pregnante a artei ira niene şi turcice , recepţionată
4
în extrem itatea răsăriteană a continentului. 1
Alte domenii meşteşugăreşti, asupra cărora investigaţiile arheo­
log ice oferă unele date , privesc olăritul, ţesutul, prelucrarea cornul u i,
osu lui şi pieilor etc. , ocupaţi i de natură să acopere anum ite necesităţi
ale traiului cotidian.
Schim burile comerciale nu par să fi jucat u n rol foarte important
în economia triburilor maghiare. Di ntre piesele de orig ine străină
g ăsite în co mplexele lor funerare, amintim spadele de tip occidental ,
obiecte le de podoabă ş i de cult ş i garniturile de îmbrăcăm i nte de
factură biza ntină ş i oriental ă etc., la care se adaugă un număr destul
de mare de monede arabe, bizantine, germane, ital iene etc. 1 5 Din
păcate , în cele mai m u lte cazu ri , nu se poate preciza dacă aceste
piese au fost procurate pe calea schimbului sau dacă provin d i n
jafu ri, cadouri ori a u a ltă sursă de provenienţă.

1 4 J. Hampei, Alterhumer„ ., 1-111; idem, Ujabb tanulmanyok a honfogla­

lasi kor em lekeirol, Budapesta, 1 907; N . Fettich , Die Metallkunst der landneh­
menden Ungarn (Archaeologia Hungarica, XXI ) , Budapesta, 1 937; Gy.
Laszlo, A honfog/a/6 magyar nep e/ete, Budapesta, 1 9 44 ; Cs. B a l i n t , Die
Archăologie „. ,p. 1 99-2 1 7 .
1 5 L . Kovac s , Munzen aus der ungarichen Landnahmezeit, Budapesta,
1989.

18
 ORGANIZAREA SOCIA L - POLITIC Ă

Î n afara menţionării unor dem nităţi din virful ierarhiei tribale,

izvoarele scrise nu oglindesc decit foarte palid spectrul vieţii sociale a
comunităţilor maghiare. Î n schimb, descoperirile arheolog ice iniţiate
în necropole sugerează departajări de avere destul de evidente în
rindul celor înhumaţi: pe lingă mormintele de călăreţi cu inventar
divers şi bogat, apar inmormintări modeste sau chiar sărăcăcioase,
care pot fi puse pe seama populaţiei de rind. Mormintul de la
Gesztered , presupus a fi aparţinut unui membru al familiei Arpadiene,
cuprindea , intre altele, o sabie cu minerul ferecat în aur, de acelaşi
tip cu aşa-numita „sabie a lui Atti la" din secolul al X-lea, al cărei
proprietar a fost, de asemenea, un reprezentant al clanului princiar.
Baza societăţii maghiare o constituia familia patriarhală, menţi­
nîndu-se practica leviratului şi poligamia, abolite de-abia după creşti­
nare. Mai multe familii alcătuiau o gintă, care, la rîndul lor, cînd se
reuneau sub autoritatea unui şef, formau un trib. Aceste n uclee
social-politice reglementau împărţirea terenurilor de păşunat,
devenind mai închegate în momentul iniţierii intreprinderilor militare .
Un anumit rol î n viaţa economică ş i socială revenea sclavilor,
procuraţi în timpul expediţiilor războinice. Prizonierii care nu se
puteau răscumpăra erau folosiţi în diverse munci de stăpînii lor.
Despre statutul acestora în decursul secolului al X-lea şi începutul
veacului următor deţinem lămuriri explicite şi sugestive în cronica lui
Simon de Keza, redactată în ultima parte a dom niei lui Ladislau IV
Cumanul (1 272 - 1 290): „Cind ungurii, după cucerirea Pannoniei ,
după dreptul ginţilor pe prizonierii creştini şi păgini sau ii omorau,
dacă li se împotriveau, sau pe cei voinici ii luau cu ei la război şi le
dădeau şi lor o părticică din prăzi, s-a intimplat ca pe unii prizonieri
să-i ia la ei acasă , pentru diferitele servicii la proprietatea lor şi să-i ţie
de obicei pe lingă corturile lor, avind să-şi ducă traiul, întocmai ca şi
cumanii . numai din prăsila vitelor lor şi din pradă După ce însă
unguru au primit noua credinţă ş1 botezul , biserica romană se zice că
a impus, in mod sever [ . ], să se lase de a mai face jafu ri, iar pe
. .

prizonierii creştini - şi intre aceşti prizonieri erau mulţi şi nobili - să-i

lase liberi ca şi mai înainte. Fiind însă regatul foarte întins şi lipsit de
populaţie, fiindcă comunitatea , în totalitatea ei. nu era de acord în
această privinţă cu Sca· u nul apostolic, papa a dispus în felul următor:
ca prizonierii de război să fie lăsaţi să cultive păminturile şi să trăias-
19
că din rod ul pămîntu lui, întocmai ca şi ceilalţi creştini . De aceea,
prizonierii, fii ndcă n u aveau pămîntu ri , au fost primiţi să plătească
pe ntru acestea dări de venit [„.]. Cu trecerea vre m i i , întărindu-se
cred i nţa şi puternicii ţării dorind să trăiască fă ră m uncă, fi i ndcă avea u
nenumăraţi prizonieri de război , n u i-au m a i lăsat p e aceştia să-plece
libe ri , cum a voit Scaunul apostolic, ci au reţin ut la curţile lor pe u nii
ca slujitori. " 1 6
În perioada migrării din spaţiul nord-pontic spre bazinul Dunării
M ijloci i , unguri i erau organizaţi în şapte triburi , ale căror nume a u fost
reconstituite astfel de către specialişti: Nyek, M egyer, Kurt-Gyarmat,
Tarjan , Jenă, Ker şi Keszi. Denumirea lor a fost împru mutată de m a i
m u lte toponim e de p e valea Dunării şi Tisei. Cu excepţia lui Megye r,
ca re este probabi l de factură fino-ug rică , celelalte nume sînt de
orig ine turcică , ca , de altfel, şi o mare parte din antroponimia specifi­
că aristocraţiei . 1 7 După circa o jum ătate de secol de la descălecare a
î n pusta Pannoniei, î n departaj area tribală începuse s ă se întrevadă
anumite fisuri , contu rîndu-se reg rupări ale . comu ntăţilor nomade, în
ra port cu dispoziţia pe care o aveau în funcţie de principalele cursuri
de apă din zonă , atunci cînd porneau în raiduri prădalnice .
Cond ucerea su premă a confederaţiei tribale a ung urilor era
divizată între kende şi gyula . Cel di ntîi deţi nea poziţia p redominantă,
avînd atri butele unui principe/han sacral. Puterea operativă era
cumulată în real itate de către gyu/a. Sistemul dublei hegemonii
fusese desigur adoptat ca urmare a infl uenţei chazarilor, sub domi­
naţia că rora u n g urn s-au aflat mai multă vreme.18 Denumirea celor
două demn ităţi a trecut în antroponimia şi toponimia mag h i a ră , iar
ulterior, în decursul evului med i u , chiar şi în cea românească, sub
formă de Cîndea/Cîndeşti şi Giulea/Giuleşti etc.

16
Simon de Keza, Cronica ungurilor (/IR, IV), 1 935, p.64-65 şi 1 1 4-
115; Simonis d e Keza Gesta Hungarorum, ed. Al. Domanovszky, în SRH, I ,
p . 1 92-193.
17 A. Berta, Ungarische Stammesnamen Wrkischen Ursprungs, în
Ural-Altaische Jahrbucher, N F , 9, 1 990. p . 3 1 -37. Cf. şi Gy. Gyorffy , Konig
Stephan p.27.
. „

18 A. Bartha, op. cit„ passim; Gy. Gyorffy , Dual Kingship and the
Seven Chieftains of the Hungarians in the Era _of the Conquest and the
Raids, în Acta Orienta/ia Academiae Scientiarum Hungaricae, XLVII, 1 994, 1 -
2, p.87-104.

20
 CREDINŢELE ŞI PRA CTICILE RELIGIOASE

Asupra opţiu nilor confesionale ale ungurilor, izvoarele narative

nu oferă decît informaţii succinte şi nu îndeaj uns de revelatoare.
Reconstituirea lor parţială este facilitată prin recurgerea la comparaţii
cu mitologia populaţiilor fino-ug rice şi siberiene.
Î ntruchiparea forţelor supranaturale era legată de credinţa în
diferite spirite ale naturii . Adularea acestora , ca şi propagarea ritua­
lurilor şamanice, la fel ca la voguli şi ostiaci , poate fi dedusă din
studierea vocabularului arhaic maghiar din s ubstratul ugric. Între fiinţa
umană şi lumea animală se statornicise o solidaritate m istică , ceea
ce relevă anumite reminiscenţe ale totem ismului. 1 9 Astfel, concepţia
că fetusul din corpul u nei femei gravide se formează cu participarea
unei păsări , întîlnită în diverse variante la mai multe popoare încă din
a ntichitate, este semnalată de Anonymus cînd istoriseşte naşterea
miraculoasă a lui Al mos. 20
Ritualuri complexe existau în conexiune cu vînătoarea, care,
precum s-a arătat, deţinea un rol important în asig urarea subzistenţei
comunitătilor tribale. În unele situatii, animalele hăituite erau
I '

imaginate ca fiind înzestrate cu valenţe supranaturale, fapt ilustrat în

cronicile latino - maghiare din secolele XI I I - XV. Acestea relatează
peripeţiile eroi.lor eJ<il imi ai ungurilor, Hunor şi Magor, care, urmărind
o cerboaică, a u !oit conduşi de aceasta în reg iunea mănoasă a
bălţilor Meotide (denumirea antică a Mării de Azov), după care a
dispărut în mod .straniu. 2 1 În Gest a Hungarorum a cronicarului ano­
nim al regelui Bela se consemnează o povestire cu esenţă m itică
identică despre omorîrea la vînătoare a unui cerb de către Borsu
(Bors) - fiul lui Bunger, un şef al ncumanilor" (cabarilor) , care îi însoţi­
seră pe unguri "fn migraţia spre vest - , pe un munte unde a r fi fost

19 J. Deer. Heidnisches. . p . 50 şi urm .: I. Dienes, Die Ungarn . p 57-

„ .

68: idem, Les Hongrois ti l'epoque de la conqu�e et leurs croyances ances­

tra/es, în Les peuples ouraliens. Leur cu/ture, leurs traditions, ed . P Hajdu,
Roanne-Budapesta. 1 980, p.85- 1 2 3
20
Anonymus, p. 38.
21 Simonis de Keza Gesta Hun garorum p 1 44; Cronica pictata de la
,

Viena (llR, XI). 1 937, p.4 şi 1 1 7; Chronicon Posoniense, ed. Al

Domanovszky, Tn SRH, li, p.14; Chronicon Budense, ed. I Podnradczky.
Budae, 1 838. p.8. Cf. şi Chronicon Henrici de MOgeln germanice
conscriptum, ed. E. Travnlk, Tn SRH, li, p . 1 08

21
 22
ridicată cetatea omonimă. Ambele n a raţiun i se încadrează în seria
legendelor privind an im alele călăuză , prin a căror urmărire sau,
eventual, sacrificare, se consfinţea ocuparea u n u i teritoriu sau fon­
darea unei fortificaţii , aşezări urbane sau ţări . M iturile din această
categorie erau cunoscute în a ntichitate şi în evul mediu la numeroase
populaţii din Eurasia. 2 3
Cronicile medievale înreg istrează şi alte ritualuri arhaice. Astfel ,
cînd s e dobîndeau l ucruri foarte rîvnite , zeităţilor sau spiritelor
protectoare li se aduceau jertfe caii cei mai fal n ici . În cazul prestării
ju rămi ntelor solemne, se colecta într-un recipient sînge de la cei
impl icaţi şi se consuma în cad ru l unui ceremonial special.
Obiecte ale veneratiei com unitătilor tribale aveau tendinta de a
' ' '

deveni şi principalii ei conducători (Almos, Arpad), cărora , în scopu!

sporirii prestigiului dinastiei , li se atribuiseră după moarte descenden­
ţe ilustre, calităţi umane alese şi fapte excepţionale, adesea
im aginare . 24
În perioada sălăşluirii în stepele de la nordul M ării Caspice şi a!
Mării N egre , cînd a u intrat în orbita politică a Chaganatului chazar,
stat plurietnic şi plu riconfesional, este posibil ca anumite influenţe ale
creşti nismului, islamismului şi mozaismului să fi afectat societatea
magh iară . dar acestea nu au fost în nici un caz pregnante. În sch i m b.
în deceniile u lterioare stabilirii în· Cîm pia Pannonfă, ungurii a u deve­
nit receptivi la prozelitismul creştin, dat fi ind că atît populaţia găsită
de ei în pustă , în Slovacia şi în Transilvania, cît şi cea d i n cuprinsul
statelor învecinate: I m peri ul franc de răsărit, Cnezatul moravia n şi
Ţaratul bulgar, fusese de mai multă sau mai puţină vreme
eva nghelizată . Propulsîndu-se ca o forţă politică de temut, m agh iarii
3 u constiruit ţinta m isionarismului coordonat de biserica constantino­

politană şi de cea romană. Dacă l a început balanţa s uccesu l ui a

atîrnat de partea bizantini lor, spre sfîrşitul secol ului al X-lea s ituaţia

22 '
Anonymus, p. 76 .
23 M . Eliaded Oe Zamo/xis a Gengis-Khan, Paris, 1 970, p. 1 35-1 38; Gy.

Gyărffy, Erfundene Stammesgronder, în Fălschungen im Mittelafter.

lnternationaler Kongress der Monumenta Germaniae H1storica, Munchen, 16.
-19. September 1986, I (MGH, Schriften, 33, I ) , Hannover, 1 988, p. 1 43- 1 50.
24 Anonymus, p . 38; Simonis de Keza Gesta Hungarorum, p. 1 65;

Cronica pictată de la Viena, p. 1 8 şi 1 32 ; Chronicon Posoniense, p.3 1 ;

Chronicon Monacense, ed. Al. Domanovszky, în SRH. l i , p.6 1 .

22
s-a schimbat în favoarea papalităţii.
î n legătură cu pract icile funerare şi concepţiile despre moarte
ale ungurilor deţinem date substanţiale şi variate datorită m aterialului
arheologic abundent. scos la ivea lă încă din secolul al XIX-iea şi ca re
continuă să se · i mbogăţească pe măsu ra extinderii i nvestigaţiilor de
teren. Pînă în prezent, în arealul pannonian al Cîmpiei Dunări i au fost
descopente cîteva mii de complexe funerare din perioada anterioară
creştinării (fig . 1 O). Ungurii practicau ritul înhumării în necropole plane,
nefiindu-le cunoscută incinerarea. Decedaţii erau depuşi în poziţie
întinsă pe spate, de regulă cu braţele de-a lungul corpului, cu orien­
tarea vest-est, prin urmare cu privirea îndreptată s pre răsărit. Pînă în
a doua jumătate a secolului al X-lea nu există indicii privind utiliza rea
sicrielor, decedaţii fiind aşezaţi direct în groapă. Pe lingă accesorii
vestimentare şi obiecte de podoabă, în morm i nte erau puse. cu
diverse rosturi rituale, arme (vîrfuri de săgeată şi de lance, a rcuri,
tolbe de săgeţi, săbii etc.), unelte şi piese de harnaşament (fig . 1 -4 ,
6-9) . Obiceiul depunerii monedelor - obolul l u i Charon, întîln it î n egală
măsură la comunităţile păgîne şi creştine - în gura , mîna sau pe
pieptul defunctului, a fost însuşit şi de către unguri . Mormintele de
călăreţi , specifice perioadei descălecării în Cîmpia Pannonică, e ra u
de mai multe tipuri: numai cu piese de harn aşament, cu cra niul
oasele de la picioare şi pielea calului , îm preună cu zăbale , psa lii ,
scari de şa etc., cu pie lea calului umplută cu paie etc. 25 (fig.5).

EVOLUTIA POLITICĂ
,
Cele mai vechi men�uni scrise asupra maghiarilor se referă la
secolul al I X-iea. Cu toate acestea, ce r cetă ri l e de ordin Jing·11istic,
arheologic, antropologic etc. permit conturarea unor 3s::iecte ale
trecutului lor dintr-o perioadă anterioară. N ume roase elemente turco­
bulgare din limba maghiară - evocate deja în paragrafele de mai sus
- evidenţiază înrîuriri pregnante din partea b u lgari l o r de pe Volga
Mijlocie şi Kam a . Totodată , se remarcă faptul că t i puri l e antropologi­
ce atestate pentru secolele X-X I la comunitătile mag h i are din

25 Cs. Bâlint, A honfoglalds kori lovastemetkez�sek n(jhany k�rdese.

ln A M6ra Ferenc Muzeum �vk6nyve, 1 969, I, p . 1 07- 1 1 4; idem. Sudungarn
. . . , p. 1 9 şi urm.
23
Pan nonia, cu deosebire la pătura aristocratică, sînt în mare parte
similare: cu acelea stabilite l a Bolşie Tarhanî şi în a lte necropole d i n
Bulgaria d e p e Volga de l a sfirşitul m ileniului I . C h i a r l ocalitatea
amintită şi rîu l pe care este situată - Tarhanka -, precum şi etnonimul
tarhanî, au denumiri foa rte asemănătoare cu topon imul Tarkany, larg
răspîndit pe teritoriul Ungariei.
în aceeaşi ordine de idei, trebuie relevate a nalogiile pe care
unele categorii de obiecte (săbii, zăbale , scări de şa, catarame,
aplice , cercei etc.), descoperite în bazinul m ij lociu al Volgă i , le a u cu
piesele similare semnalate în mormintele călăreţilor magh iari d i n
pusta Pannoniei. Toate aceste date atestă conexiu n·i directe ş i
îndelungate intre ung uri şi bulgari î n zona Volgăi probabil în cel de-al
treilea sfert a l mileniului I. Contacte durabile s-au stabilit, de aseme­
nea, cu başchirii, al căror nume l-au şi adoptat temporar, în perioada
cît au săl ăşluit în ceea ce m isionarii dom i nicani din secolul al XI I I -iea
numeau Magna H ungaria, teritoriu situat în stîng a Volgăi, la sud de
punctul de confl uenţă cu Kam a . Denumirea tribului· maghiar Tarjan
d e r i v ă f o a rt e proba bil d e la demnitatea de tarkhan existentă la
başch i ri . 26
Prin migrarea ung urilor spre sud-vest şi prin extinderea domi­
naţiei chazarilor spre nord , cei dintîi au fost nevoiţi să recunoască
su premaţia politică a Chaganatu l u i . Aceste raporturi de subordonare ,
semna late documentar î n prima jum ătate a secolului al I X-iea , n u
este exclus s ă fi fost statornicite încă dintr-o perioadă anterioară. Ele
presupuneau in primul rînd obligativitatea vasalilor de a-i însoţi pe
chazari în exped iţiile cu caracter războinic. Din i nformaţiile consem­
nate de Constantin Porphyrogenetos în Oe administrando imperio,
re i e se că suveranul chazar ar fi fost mulţumit de prestaţiile m i l itare
a le u r, g u n l o r ş1 1-ar fi oferit pe fiica sa drept soţie con ducătoru l u i
acestora , Leved ias . 2 7 Îm păratul cronicar pretinde totodat ă c ă ung urii

26
E. Dark6, Zur Frage der urmagyarischen und urbulgarischen
Beziehungen, în K6r6si Csoma-Archivum, I , 1 924, 4, p.292-301 ; l . F. Erdelyi,
op. cit. , p.301 şi urm . ; I. Fodor, Altungarn, BulgarenWrken und Ostslawen in
SOdrussland (Archăologische Beitrăge) (Acta Antiqua et Archaeo/ogica, XX ,
Opuscula byzantina, IV), Szeged , 1 977; idem, Die grosse Wanderung . . . ,
p 1 83 şi u rm
� I DAI, p 1 70- 1 7 1
s-ar fi aflat în stăpînirea chazară numai timp de trei ani, 28 dar unii
specialişti estimează că în textul său s-ar fi transcris în mod eronat 3
în loc de 30 sau 300.
Statul chazar se întărise considerabil încă din secolul al VI 1-lea
în regiunile de la nordul şi vestul Mării Caspice, extinzîndu-şi treptat
dominaţia directă şi asupra teritoriilor populaţiilor vecine (alani,
bulgari etc.), în timp ce alte triburi mai îndepărtate - intre care şi cele
slave (polianii, viaticii , severianii, radimicii) - au fost supuse obligaţiilor
tributare. După ce a stopat ofensiva arabă pe crestele Caucazulu i ,
Chaganatul a reuşit s ă tempereze o perioadă relativ îndelungată
bulversările etnice din arealul stepelor ponto-caspice, instituind aşa­
numrta pax Chazarica. În sfera arheologică epoca supremaţiei
politice a Chaganatului chazar se reflectă în vestigiile culturii Saltovo­
Maiaţk, avind o Iar şi Nipru. Această cultură ,
î n cadrul căreia s e pot separa m a i multe variante regionale, incorpo­
rează componente etnica-culturale diverse, mai bine conturate fiind
acelea ce se pot atribui alanilor, bulgarilor şi chazarilor. 29
Regiunea locuită la mijlocul secolului al IX-iea de unguri -
Levedia - a preluat numele şefului uniunii lor tribale. Î n lipsa reperelor
cit de cit substanţiale, localizarea ei rămîne controversată , majori­
tatea specialiştilor oscilînd a o plasa fie între Volga şi Don, fie între
Don şi Nipru . Î n Rusia Meridională au fost sem nalate mai multe
hidronime şi toponime avînd rădăcina Lebed , 30 dar faptul că ele sînt
răspîndite într-o arie foarte întinsă le diminuează relevanţa pentru
problema delimitării teritoriilor ocupate de triburile maghiare.
Supremaţia chazarilor nu a fost de natură să paralizeze integral
iniţiativele politico-militare ale ungurilor. Dimpotrivă , din mai multe
izvoare orientale nici nu rezultă că s-ar fi aflat sub o hegemonie
străină, de vreme ce erau angajaţi în dispute războinice cu vecinii,

28 Ibidem.
29 G Feher. Zur Geschichte der Steppenv6/ker von Sudrussland 1m 9-
1 0. Jahrhundert, în Studia Slavica. V, 1 959. 3-4. p. 286 şi urm . ; I Baba ,
Nomads, Northmen and Slavs. Eastern Europe in the Ninth Century, Haga,
1 967. p.39 şi urm . ; P . B . Golden , Khazar Studies, I , Budapesta, 1 980; O.
Ludwig, Struktur und Gesellschaft des Chazaren-Reiches im Licht der
schriftlichen Quellen, MOnster (Westf.), 1 982, p .69 şi urm ; S.A. Pletneva,
Chazary, ed. a 2-a. Moscova, 1 988, p.24 şi urm.
30 G. Vernadsky, M. de Ferdinandy, Studien , p. 1 4 - 1 6 .
. .

25
că rora le provocau mari neaj u nsuri. Prin raidurile întreprinse îm potri­
va slavilor (Saqlab) şi ruşilor (Rus), ei îşi procurau prizon ieri , pe care
apoi îi vindeau în I m periul bizanti n (Rum) . 31 Pe unele triburi s lave
învecinate au reuşit să le constrîngă la plata tributul u i , aşa cum
procedaseră , de altfel, ş i chazarii . Potrivit aceloraş i surse orientale,
u ng urii ar fi dispus, pe cînd nomadizau la nordul Mări i N eg re , de
efective militare estimate la 20000 de războinici, conduse de un
.
„rege " , n u m 'ti JUIa ( = gyuIa ) . 32
Atît vechiul letopiseţ rusesc, 33 cît şi cronica lui Anonym u s 34
relatează că . în migratia lor spre Cîmpia Dunări i Mij locii u ngurii ar fi
trecut pe lîngă Kiev, izvorul lati no-mag hiar adăugînd şi faptul că între
„ducele Almos" şi „ducele Kievului" ar fi izbucnit u n război atunci cînd
.
acesta din urmă ar fi refuzat plata tributul u i , pe care totuş i , în faţa
iminenţei înfrîngerii, a trebuit să-l accepte . Dacă substratu l legendar
ce învăluie prezentarea conflictului n u i nspiră încredere , în sch i m b o
eventuală stare tensionată între călăreţii de stepă ş i cnezatul de pe
Nipru n u este excl usă. Presiunile nomazilor, din proprie i niţiativă sau
ca ma ndatari ai chazarilor, trebuie să se fi exercitat cu mai m u lte
decenii înainte de a se fi pus în m işcare spre vest, cînd astfel de
acţiuni ar fi fost nerealizabile. De altfel, chiar în letopiseţul rusesc
t o po n i m u l Ugorskoe gorî ( M unţii ungurilor) de lîngă K iev este a m 1 nt1t
pentru prim a dată cu prilejul expunerii evenimentelor din 882 referi­
toare la înlăturarea şi executarea lui Askold şi Dir de către Oleg . 3 5 î n
aceeaşi ordine de ide i , se cuvine a avea în vedere că obiecte de
metal specifice u ngurilor (aplice, catarame, piese de harnaşament)
se întîlnesc izolat atît la Kiev cît şi în a lte cent� vech i ruseşti . 3 6
Aproximativ în aceeaşi perioadă se situează probabil d i n punct

31 l bn Dasta [lbn Rusta] , p . 2 7 ; P . Martinez, Gardizi, p . 1 6 1 - 1 62 ;

Marvazi , p 3 5 Cf ş i J .
d e Hammer, Sur Ies origines russes. Extraits des
manuscrits orientaux , St. Peters bourg , 1 82 7 , p . 4 7 , 65 şi 7 î .
32 Hudud, p . 1 00. Cf. şi P. Ma rti nez Gardazi, p . 1 60 ; M arvazi, p. 35.
,

3 3 PVL, I, p .2 1 . Cf. şi Ip. Jet. , col. 1 8.

34 Anonymus, p .42-44.
3 5 PVL, I , p . 2 0 .

3 6 K. Mesterhazy, Die Landnahme der Ungarn aus archăologischer

Sicht, în Ausgewăhlte Probleme europăischer Landnahmen des FrOh- und

Hochmittelalters, 1 1 , ed. M. MOller-Wille şi R. S c hne i de r S i g m a ri n g en , 1 994 ,
,

p . 26 şi urm.

26
de vedere cronologic angajarea de raporturi cu triburile alane origi­
nare din spaţiul nord-caucazian. Ele explică adoptarea în limba
maghiară a unor termeni de sorginte iraniană. Pe de altă parte,
legăturile respective se reflectă în naraţiunea cu iz legendar din
Gesta Hungarorum a lui Simon de Keza şi din lucrările cronicăreşti
ulterioare cu privire la căsătoria lui Hunor şi Magor cu fiicele unui
principe alan. 37
Obişnuitele convulsiuni din lumea stepelor nu au ocolit nici pe
unguri: după un război nefericit cu chazarii, pecenegii au fost obligaţi
să-şi abandoneze teritoriile şi i-au atacat pe vecinii lor din Levedia.
Şocul recepţionat s-a dovedit a fi deconcertant, de vreme ce a
provocat destrămarea şi exodul confederaţiei tribale a ungurilor: o
parte a lor, purtînd numele de Savartoi Asfaloi, s-a refugiat spre
P e rs ia u nde curînd li s-a pierdut urma . iar o alta. sub conducerea lui
,

Levedias, spre vest, în aşa-numitul Atelkuzu/Etelkuzu . 38

Majoritatea medieviştilor consideră că acest toponim ar
reprezenta o deformare a vechiului termen maghiar Etel-kiizu, avînd
semnificaţia de „Mesopotamia", adică „intre riuri" . Conform unui alt
punct de vedere, exprimat recent, Etelkuzu ar fi o corupere din
Etelkăz, denumire ce ar avea sensul de "ţinutul Donului", 39 opinie
bazată pe precizarea cronicilor latino-maghiare din secolele X I I I -XV,
potrivit cărora ungurii din „Scythia" ar fi desemnat Donul prin forma
Etul. 40 Dintr-un pasaj din De administrando imperio s-ar deduce că
Atelkuzu/Etelkuzu ar fi fost situat în bazinul a cinci rîuri : Baruh, Kubu,
Trullos, Brutos şi Seretos. 4 1 Dacă identificarea primelor două cursuri
de apă cu Niprul şi Bugul de Sud rămîne discutabilă, în schimb
echivalenţa celorlalte trei cu Nistru!, Prutul şi Siretul este în afara
oricăror dubii. Opiniile specialiştilor moderni în legătură cu localizarea

37 Simonis de Keza Gesta Hungarorum, p. 1 45; Cronica pictat� de la

Viena, p.4 şi 1 1 7; Chronicon Posoniense, p. 1 5 ; Henric de MOgeln, p. 1 08.
38 DAI, p. 1 72-1 73, 1 76-1 77.
39 P . VtJczy, Etelk6z - die frOhere Heimat der Ungam, î n Mitteilungen
des Archaologischen lnstitufs der Ungarischen Akademie der Wissenschaft
1 4 , 1 985. p 1 69- 1 7 5 .
40 Simonis d e Keza Gesta Hungarorum, p. 1 45- 1 46; Cronica pictata de
la Viena. p.5. 1 2 , 1 1 8 şi 1 25; Chronicon Posoniense. p. 1 5 şi 24. Cf. şi Henrlc
de Mogeln, p. 1 09.
4 1 DAI, p. 1 74-1 75.

27
 Atelkuzului, şi i m plicit a ungurilor, sînt departe de a converge spre
identitate. Cei mai m ulţi dintre ei îi fixează l i m itele estice pe cursul
N i pru lui sau al Don u l u i , iar cele vestice pe Siret şi la g urile Dunări i ,
migrarea din Levedia spre Atelkuzu/Etelkuzu fiind situată d i n punct
de vedere cronologic în ultimele decenii ale secolului al I X-ie a .
Din păcate, î n actualul stad i u al cercetărilor, vestigi i le ungurilor
·di n spaţiu l nord-pontic nu se pot d iferenţia cu claritate decît arareori
de acelea aparţinînd chazari lor, bulgarilor, peceneg ilor etc. , ceea ce
ne frustrează de posibil itatea de a cunoaşte zonele în care a u
sălăşluit , c a şi diferite aspecte a l e culturii lor materiale şi spirituale.
Una din puţinele necropole care se pot pune pe seama ungurilor a
fost reperată la Subbotiţa (ra i o n u l Znamensk reg Kirovg rad) . pe
m a l u l rîu l u 1 AdJ a m k a din bazinul l ng u l u l u i , afluent al N i pru l u i . fi ind
compusă din numai trei morm i nte cu i nventar bogat, dintre care unul
de bărbat, conţi nînd un craniu ş i picioare de cal4 2 (fig.6-7). Alte cîteva
m orm inte, cu aceeaşi atribuire, au fost identificate în afara cadru l u i
stepei , p e N istru! Superior, Vişnia ş i San, la Krîlos, Sudovaia Vişnia
(fig . 8) şi Przemysl (fig.9), 43 care probabil aparţinuseră cetelor ce se
deplasau spre Pannon ia. Săpăturile arheologice ne oferă însă d ate
preţioase asupra reţelei etnico-demografice din reg iunile extracarpati­
ce din secolul al IX-iea , din perioada corespunzătoare evoluţiei cultu­
rii Drid u . 44 Densitatea aşezări lor româneşti şi a altor etnii de la nordul
Dunări i I nfe rioare , inclusiv din zona sudică a Moldovei şi cea răsări­
teană a Mu ntenie i , cu relief de cîm pie, indică faptul că teritorii le res­
pective nu au suferit perturbaţii din partea unor i nvadatori stră i n i . Prin
urmare, ungurii, chiar dacă au întreprins anumite raiduri la vest de

42 N . M . Bok ij S . A. Pletneva, Zachoronenie sem 'i voina-kocevnika X v.

,

v bassejne lngula, în Sovetskaja archeologija, 1 988, 2 , p. 99-1 1 5 .

43 A Koperski, M . Parczewski, Wczes gr6b Wşgna-
koczownika z Przemysla, în Acta Archaeologica Carpathica, XVI I I , 1 978,
p 1 5 1 -1 99: E . Dabrowska . Elements hongrois dans Ies trouvailles archeolo­
g1ques au nord des Karpates, în Acta Archaeolog1ca Academiae Scientiarum
Hungaricae, XXX I , 1 979, 3-4, p.341 -356; The Ancient Hungarians, 1 996,
p.439-448.
4 4 D. Gh. Teodor, Contribuţii la cunoaşterea culturii Dridu pe teritoriul
Moldovei, în Studii şi cercetări de istorie veche, 1 9, 1 968, 2 , p.227-278; Şt.
Oltean u , Societatea românească la cumpănă de milenii (Secolele VIII-XI),
Bucureşti, 1 983, p.22-57.

28
Nistru , nu au produs dislocări în masa populaţiei locale şi n u şi-au
stabilit sălaşele în ţinuturile din afara arcului carpatic.
I nfiltrări ale lor spre gurile Dunării au avut loc încă din al doilea
sfert al secolului al IX-iea. în anul 837 ei sînt chemaţi în ajutor de
bulgari , pentru a zădărnici repatrierea adrianopolitanilor colonizaţi
forţat la nordul marelui fluviu de către hanul Krum (803-8 1 4) cu
aproape un sfert de veac înainte. Reuşind să cucerească Adrianopo­
lul în 8 1 3, hanul decisese mutarea a 1 0000 sau 1 2000 localnici în
aşa-numita " Bulgarie de dincolo de fluviul lstros" , cu scopul de a-şi
întări dominaţia pe malul său stîng . Cum adrianopolitanii nu se
împăcau cu noua lor postură , iar, pe de altă parte, disponibilităţile
Hanatului bulgar de a controla ţinuturile nord-dunărene se diminua­
seră vizibil în vremea succesorului lui Krum, Omurtag (81 4-831 ), s-a
g ăsit soluţia de a se apela la sprijinul ungurilor. I ntervenţia călăreţilor
de stepă nu s-a soldat cu succes, ei fiind respinşi de deportaţi cu
sprijinul flotei bizantine trimise să-i îmbarce. 4 5 Faptul că ungurii au
putut răspunde la solicitarea bulgarilor arată că nu se găseau atunci
la distanţă prea mare de malul drept al Dunării, probabil nu mai
departe de cursul Niprului.
Reputaţia potenţialului militar al ungurilor s-a propagat şi la
curţile suveranilor din Europa Centrală, unde existau mai multe foca­
re de disensiuni . Unul dintre acestea îl constituia Cîmpia Pannonică,
care, după prăbuşirea Chaganatului avar în urma loviturilor conjugate
ale francilor şi bulgarilor, devenise obiect al disputelor dintre statele
din vecinătate . Veleităţile cele mai tranşante în acest sens erau
afişate de I mperiul franc de răsărit, Cnezatul moravian şi Ţaratul
bulgar, cu atît mai mult cu cit locuitorii romanici şi slavi din regiunile
de şes de pe cursul mijlociu al Dunării erau prea puţin numeroşi şi
prea slabi pentru a alcătui un organism politic viabil.
Î n prima jumătate a secolului al IX-iea , pe malul vestic al
Dună rn . în Pannonia propriu-zisă . I m peri u l franc org a n izase m a i
multe mărci (Avaria, Carinthia şi Friul), iar pe cel estic şi în bazi n u l
Tisei se extinsese Hanatul bulgar. Î n anul 827 bulgarii şi-au impus
dominaţia asupra principilor slavi din Slavonia, ceea ce a declanşat o

45 Georgii Monachi Vitae imperatorum recentiorum, in Theophanes

Continuatus. loannes Cameniata, Symeon Magister, Georgius Monachus,
ed. Im. Bekker, Bonn, 1 838, p.81 7-8 1 9; Leonis Grammatici Chronographia,
ed . Im. Bekker. Bonn. 1 842, p. 268-269.

29
contraofensivă din partea lui Ludovic cel Pios (8 1 4-840) şi a fi ului său
Ludovic 1 1 Germanicul, devenit din 826 rege al Bavariei . Conflictele s­
au perpetuat şi în deceniile următoare, com plicînd u-se prin interven­
ţiile Moraviei Mari.
Cea mai veche prezenţă a unui contingent de călăreţi maghiari
pe scena politică central-europeană s-a produs în anul 862 , ea fiind
înregistrată în analele mănăstirii Sfîntului Bertin. 4 6 I ncursiunea a fost
prilej uită de revolta lui Karlmann contra tatălui său, Ludovic Germa­
nicul - nepot al lui Carol cel Mare , împărat al francilor răsăriteni şi
rege al Germaniei -, aflat în conflict cu cneazul m oravian Ratislav, cel
care este de presupus că i-a şi contactat pe unguri . Aceştia s-au
dedat la m ăcelărirea supuşilor lui Ludovic, probabil în teritoriile
pannoniene detinute pe malul drept al Dunări i . Pentru a contraba­
l a n s a a cţi u n i l e a d v e r s a r i l o r s ă i , împăratul a r e c u r s la aj u t o r u l b u l g a ri ­
lor, care î n 863 l-au atacat p e Ratislav. 4 7
Î n anul 881 ung urii întreprind o nouă expediţie spre vest,
ajungînd pînă în zona Vienei . De data aceasta ei au fost întovărăşiţi
de cabari , care a u ales însă un itinerariu propriu. 4 8 I nvazia s-a
produs, după toate probabilităţile, la fel ca şi cea din 862, prin pasul
Verecke din Carpaţii Păduroşi, cu complicitatea cneazului Moraviei
Mari Svatopluk, succesorul şi continuatoru l politicii lui Ratislav.
Cabarii, care i-au însoţit pe unguri în campania org a nizată în
anul 881 , făceau parte - după cum ne informează Constantin Porphy­
rogenetos - „din neam ul chazarilor" , ceea ce le relevă sorgintea
t � rcică . Răzvrătind u-se îm potriva chaganului, ei au fost înfrînţi şi s-au
refugiat în teritorii le ungurilor, care, atunci cînd se aflau în război , îi
aşezau în avangardă, deci în partea cea mai vul nerabilă a a rm atei.
Cabarii erau divizaţi în trei tri buri, ce recunoşfeau a utoritatea u n u i
singur conducător. 49 Î n cronica lui Anonym us ei a pa r desem naţi c u
nu mele de „cu m a n i " , precizîndu-se, î n dezacord c u textul împăratului
cărturar, că în fruntea lor s-ar fi găsit şapte „ d uci". 5 0
Spre sfîrşitul secolului al IX-iea, numărul atestărilor asupra

46 Annales Bertianini,
în MGH, Scriptorum, I , p.458.
47 Annales Fuldenses, în ibidem, p . 374.
4 8 Annales ex annalibus luvavensibus antiquis excerpti, ed . H .
Besslau, în MGH, Scriptorum, XXX, 2 , Lipsiae, 1 926, p.742.
49
DAI, p. 1 74-1 75.
5 0 Anonymus, p.46-47.

30
ungurilor în sursele narative ale vremii se multiplică , reflectînd o
perceptibilă dinamizare a iniţiativelor belicoase pe seama vecinilor
mai apropiaţi sau mai îndepărtaţi . Reaprinderea conflictului din cen­
trul Europei i-a readus pe călăreţii nomazi din nou în prim-planul
evenimentelor, de data aceasta împotriva vechilor lor aliaţi moravieni.
În anul 892, regele Arnulf a reuşit să-i atragă de partea sa, ungurii
51
deva stî nd ţinuturile Moravie1 M a r 1 . Doi ani m a i t îrz 1 u . e1 revin în
bazinul mij lociu a l Dunării, prădînd şi luînd în captivitate pe locuitorii
Pannoniei , făcînd jocul intereselor moraviene. Moartea lui Svatopluk
în 894, pe cînd expediţia de jaf era în plină desfăşurare , 5 2 lăsa
cnezatul epuizat de războaie şi lipsit de suverani capabili să-l scoată
din impas.
Aproximativ în aceeaşi vreme, ungurii s-au lăsat implicaţi într-o
nouă şi îndîrjită conflagraţie, care avea să le marcheze în mod
pregnant destinul. La scurt timp după urcarea pe tronul Bulgariei,
ţarul Simeon cel Mare (893 - 927) , supărat de prej udiciile aduse
comercianţilor din ţara sa, a declanşat energice operaţiuni militare
împotriva Imperiului bizantin. În spiritul preceptelor strateg ice -
întotdeauna şi pretutindeni profitabile - de instigare a altor forţe
împotriva adversarilor periculoşi, împăratul Leon VI cel Înţelept (886 -
9 1 2), ale cărui trupe erau angajate într-un război cu arabii, a făcut
apel la sprijinul ungurilor. Emisari ai săi s-au prezentat cu daruri
consistente la Arpad şi Kurszan , care deţineau demnitatea de gyula
şi, respectiv, cea de kende, înduplecîndu-i să pornească împotriva
bulgarilor. Corpul expediţionar, pus sub comanda lui Liunticas/
Levente, fiul lui Arpad, a fost trecut de flota bizantină la sudul Dunării,
unde a reuşit să înfrîngă armatele lui Simeon şi să înainteze pînă la
Preslav, capitala ţaratului. Pentru a-i convinge să se retragă din
teritoriile sale , suveranul bulgar a fost nevoit să remită ungurilor un
preţ mare de răscumpărare a prizonierilor luaţi în timpul expediţiei .
Totodată , el a trebuit să sisteze ofensiva împotriva Bizanţului şi să
încheie pace cu împăratul. 53

51 Annales Fuldenses. p. 408.

52 Ibidem. p.41 O; Reginonis Chronicon, p.606.
53 Georgii Monachi Vitae . . „ p. 853-855; Leo Grammaticus. p. 257-268;

Theophanes Continuatus. Chronographia, în Theophanes Continuatus . . . ,

1 838, p 358-359. Symeonis Mag1stri Annales. în ibidem. p . 70 1 , DAI. p . 1 76-
1 77, 250-251 , Annales Fuldenses. p 41 1 -4 1 2 .

31
 Am biţiosul şi abilul ţar nu a consimţit însă să renu nţe la
planurile sale şi, imediat după ce s-a descătuşat din încleştarea
bizantinilor şi ungurilor, a întreprins unele importante demersuri
d iplomatice. Spre a nu mai risca o lovitură dinspre hotarele nord ice
ale ţaratului, el a încheiat o alianţă cu pecenegii pentru o acţiune
comună împotriva ungurilor. Potrivit notificării din analele de la
mănăstirea Fulda (Annales Fuldenses) , atacul pecenegilor şi bulgari­
lor s-ar fi declanşat în anul 896. 5 4 Constantin . Porphyrogenetos
precizează că ei au profitat de plecarea grosului efectivelor maghiare
într-o expediţie, pentru a le nim ici familiile şi pe cei lăsaţi să le
protejeze. 55
Un alt cronicar contemporan, Regino (Reginald) de P rO m , arată
că înfruntarea decisivă dintre pecenegi şi unguri ar fi avut loc lîngă
gu rile Thanaisului 5 6 (Donului), ceea ce ar pleda pentru ideea că o
parte a confederaţiei tribale a acestora din urmă nomadiza în preaj­
ma fluviului amintit. Pe de altă parte, Anonymus înreg istrase tradiţia
că strămoşii ungurilor erau numiţi Dentumoger (DentOmogyer) ,
printr-un termen omonim fiind desem nată şi Scythia, ţara pe care o
ocupaseră înai nte de a se deplasa spre vest. 5 7 Denum irea în d iscuţie
derivă, după cum s-a argumentat, de la hidron i m u l Den ( = Don) şi de
la etnonimul moger (= maghiari) , avînd sensul de „ung urii de pe Don" .
Această nomenclatură sugerează faptul că tradiţia orală din p usta
Pannoniei ar fi înregistrat ultimul lor sălaş din răsăritul continentului
înainte de a se fixa în noua patrie.
Migrare a spre vest a triburilor maghiare a fost pusă de unii
cercetători în conexiune cu perturbaţiile ecologice produse în
extremitatea meridională a Europei de Est spre sfîrşitul mileniului I .
Potrivit constatărilor prilejuite d e anumite investigaţii paleogeografice,
s-ar fi creat mari alternanţe între reg imul pluvial din zonele forestiere
şi de şes . repercutate . între altele, în nivelul Mării Caspice şi din Delta
Volg ăi. ln vreme ce aceasta din urmă se confru nta cu i n u ndaţii
catastrofale, în stepe se instaura un climat arid, care ar fi cauzat
daune com unităţi lor de păstori nomazi, obligîndu-i să se replieze spre

54 Annales Fuldenses, p.4 1 2-4 1 3.

55 DAI, p. 1 76-1 77.
5 6 Reginonis Chronicon, p. 599-600.
57 Anonymus, p . 34 şi 39.

32
regiuni mai puţin afectate de flagelul secetei. 5 8 Fără a contesta rolul
covîrşitor al dereglărilor climatice în producerea deplasărilor triburilor
de crescători de animale din întinderile Eurasiei, în cazul migraţiei
ungurilor din ultimul deceniu al secolului al IX-iea ele nu par să fi avut
decît cel mult un aport indirect.
Chiar dacă în 896 au resimţit şi şocul loviturii aplicate de arma­
tele bulgare , principalul pericol care plana atunci asu pra comunităţilor
m ag hiare , de natură să le pună în cumpănă însăşi su pravieţuirea ca
neam, venea din partea peceneg ilor, ei singuri victime ale reacţiilor
destabilizatoare în lanţ din lumea stepei. În anul 892 , Samanizii
provocau, în apropierea Lacului de Aral, o grea înfrîngere uzilor, care
erau siliţi să-şi caute refugiu în teritoriile comunităţilor învecinate.
Presiunile exercitate asupra pecenegilor i-au determ inat pe aceştia
să încerce , la rîndul lor, să-şi dobîndească spaţiu vital în dauna
ungurilor. 59 Coalizarea fructuoasă cu bulgarii lui Simeon şi im plicarea
detaşamentelor lui Arpad şi Kurszan în viitoarea confruntărilor franco­
moraviene au uşurat misiunea peceneg ilor.
Realizînd i maginea dezastrului şi nesimţindu-se capabili să
stăvilească avansarea hoardelor pecenege, ung urii au decis să
abandoneze ţinuturile nord-pontice şi - împreună cu aliaţii lor cabari -
să se aşeze în Cîmpia Pannonică, care oferea condiţii de trai propice
nomadismului ecvestru. Participările la expediţiile din 862 , 88 1 , 892 şi
894 fuseseră admirabile prilejuri de a se familiariza nu numai cu
ambianţa peisagistică a pustei de la Dunărea Mijlocie , ci şi cu forţele
politice din zonă. Nu este exclus ca ideea strămutării să se fi înfiripat
tocmai în asemenea circumstanţe.
În legătură cu ocuparea noii patrii (honfoglalas) , în cron icile
latino-maghiare din secolele X I I I - XV este inserată naraţi unea de
factură l ivrescă privind precedarea descălecatului ungurilor de acela
al hunilor. Cele două etni i erau considerate înrudite, ceea ce se

58 L . N . Gumilev, A kaztJrok ut6dai, in T6rtenelmi szemle, X I , 1 968, 1 -2,

p . 1 2- 1 3; P . Veres, Le rO/e des facteurs ecologiques et economiques dans la
conqu�e du bassin des Carpathes par Ies Hongrois en 896, in Les questions
fondamentales du peuplement du bassin des Carpathes du Vl/f au x8 siecle.
Budapesta. 1 972, p . 2 1 3-230
59 Gy. GyOrffy , HonfoglaltJs, megtelepedes es kalandotsok, în Magyar
6st6rteneti tanulmtJnyok. ed . A Bartha. K. Czegledy. A R6na-Tas.
Budapesta. 1 977. p 1 25- 1 26

33
 60 Î n aceeaşi
reflectă şi în legenda celor doi fraţi Hunor şi Magor.
ordine de ide i . la sfîrşitul secol u l u i al XI I-iea, Anonymus îl socotea pe
61
Attila drept un strămoş al lui Almos, tatăl lui Arpad. Dacă unor
asemenea fa bulatii medievale nu li se recu noaşte decît o relevantă
' '

istoriografică, teza precedării ung urilor de către nişte descălecători d e

acelaşi neam şi-a găsit reiterarea î n literatura şti i nţifică magh iară
contemporană. Promotori i teoriei „dublei descălecări" preti nd că
onog urii i nfiltraţi în Pannonia în j u ru l anului 670 vorbea u o l i m bă
cvasiidentică cu cea a ung urilor şi că rămăşiţe ale lor şi ale avarilor s­
ar fi menţi n ut pînă în momentul pătru nderii cetelor lui Arpad,
contopindu-se organic cu noii ven iţi. Li psa de argu mente pere m ptorii
în susţinerea prezumtivei continuităţi a protomaghiarilor din 670 pînă
în 896 a fost atît de evidentă, încît ch iar şi specialiştii din U ng aria s­
au simţit datori să a bjure aserţiunea evocată, 62 în care transpar
tendenţiozităţi cu conotaţi i politice .
Migra rea celor şapte tri buri ale ung urilor şi a cabarilor din
şesurile de la nordul Mării N egre în bazinul m ij lociu al Dunării s-a
desfăşurat în anul 896 (după alte opinii în 895), traversarea Carpaţilor
fă cîndu-se prin pasul Verecke , util izat şi în precedentele lor
desci nderi spre vest , ca şi de numeroase alte populaţi i . M ă rtu riile
e x p l i c i te în acest s e n s ale tuturor cron icilor latino-magh iare sînt
confirmate de cercet ă r i l e a rheolog ice, potrivit că rora majoritatea celor
mai vechi vestig i i atri buibile călăreţilor maghiari se localizează pe
cursul s u pe r i o r al Tisei şi pe afluenţii săi din vecinătatea trecători i
Verecke . Cele cîteva morm inte ale ungurilor de pe cursul s uperior a l
N istru l u i şi c e l a l Sanului (fig. 8-9) nu este exclus, de asemenea, s ă fi
ja lonat dru m u l lor spre pasul am intit. Pe baza unor pasaje puţin
releva nte din cronici tîrzii , diverşi reprezentanţi ai i storiografiei
maghi are au încercat să arg umenteze că , în avansarea lor, unguri i a r
f i f ? losit şi pasurile montane din Carpaţii Orientali şi Merid ional i , pri n
aceasta urmărind u-se să se acred iteze ideea că Transilvania ar fi fost

50 S 1 11_1 o n i s de Keza Gesta Hungarorum, p . 1 44 ş i urm . ; Cronica pictată

de la Viena, p 4 - 1 7 şi . 1 1 6- 1 3 2 ; Chronicon Posoniense, p . 1 4-30; Chronicon
Monacense, p 58-6 2 ; Chronicon Budense, p . 8 ş i u rm. Cf. şi Henric de
M u g e l n , p 1 08 ş i u r m .
61
Anonym u s , p . 4 0 .
62 I . Fodor, Die grosse Wanderung . . . , p . 2 92 -296; Cs. Balint, Die
A rchăologie . . . , p . 2 3 3-23 5 .

34
ocupată de noii veniţi în acelaşi timp sau chiar înainte de Pannonia,
ceea ce este cu totul neplauzibil.
Pătrunderea ungurilor şi cabarilor în bazinul mijlociu al Dunării
leza interesele francilor, moravienilor şi bulgarilor, care însă, fie
datorită implicării în conflicte din alte zone, fie din cauza incapacităţii
de a opune o rezistenţă eficientă , nu au fost în măsură să riposteze
în mod tranşant. U ngurii au dat dovadă de abilitate diplomatică , nein­
trînd concomitent în dispute cu toate forţele din regiune, ci, dimpotri­
vă, speculînd disensiunile dintre ele. Principala cheie a succesului
întreprinderii lor rezidă însă în remarcabilul potenţial militar de care
dispuneau, bazat pe puternice efective de cavalerie, capabile să
execute şarje viguroase şi deplasări rapide şi surprinzătoare. Aceste
calităţi le-au creat reale avantaje în confruntările cu adversarii euro­
pen i , neversaţi cu tactica călăreţilor de stepă . Majoritatea specia­
liştilor unguri estimează că , în momentul stabilirii în noua sa patrie,
confederaţia tribală maghiară ar fi dispus de 400 OOO sau 500 OOO de
oameni, cifre care ni se par însă exagerate. Luarea în posesiune a
Cîmpiei Pannoniei s-a desfăşurat - în lipsa unei opoziţii cit de cit
robuste - într-un ritm alert, pînă în anul 900 acest deziderat esenţial
fiind deja realizat.
Populaţia locală, eterogenă din punct de vedere etnic, a fost în
parte măcelărită , în parte supusă . Elementul slav, care din punct de
vedere numeric era cel mai consistent, a exercitat o influentă incon-
,

testabilă asupra cuceritorilor, pînă cînd a fost supus asimilării. Fiind

mai experimentaţi în îndeletnicirile agrare, slavii au contribuit ca
această ocupaţie să capete cu timpul o pondere însemnată în
economia comunităţilor maghiare şi să nu rămînă doar complemen­
tară , ceea ce transpare din terminologia referitoare la anumite unelte
şi munci agricole. O înriurire slavă se constată , de asemenea, şi în
nomenclatura maghiară legată de administraţia statală, instituţii ,
proprietatea funciară ş i formele juridice. Chiar demnitatea d e rege
(kiraly) este de origine slavă (kra� (în româneşte crai).
Pe plan arheologic, convieţuirea maghiaro - slavă se reflectă în
monumentele de tip Bielo-Brdo, denumite aşa după necropola
eponimă din Slovenia, datată în a doua jumătate a secolului al X -lea
şi în veacul următor. Mormintele de această factură nu sint specifice
unei populaţii de călăreţi , lipsindu-le din inventar piesele de
harnaşament şi resturile osteologice de cabaline. Dacă în ceea ce

35
priveşte �tri buirea etnică a vestig iilor de la Bielo-Brdo, iniţial era
acceptată ideea apartenenţei lor gru purilor slave , în ultimul timp a
că pătat audientă - îndeosebi în literatura de special itate din Ungaria -
3
opinia că ele s �ar datora colectivităţilor maghiare nenomade. 6 Rezol­
varea corespunzătoare a acestei probleme implică i nvestigaţii de
natură pluridisciplinară şi, nu în u lti mul rînd, deba rasarea de sed uc­
ţiile subiective .
î n noile teritorii unde s-au înd reptat, ungurii au i ntrat în contact
şi c·u rom â n i i , fapt consem nat în două izvoare deosebite, nei nfl uenţa­
te între ele: Povest' vremennÎCh Jet („Povestirea vre m urilor de
demult") , letopiseţ vechi-rusesc întocm it lîngă Kiev în pri m i i ani ai
seco l u l u i al XI l-lea, 64 şi Gesta Hungarorum, elaborată de Anonyr:n u s ,
nota rul regelui Bela I I I ( 1 1 72 - 1 1 92). 6 5 Î n ambele cronici s e
menţionează ciocn i rile tri burilor maghiare c u vlahii (B/asi/B/aci, volohl)
şi siavi i , i med iat după ce au stră bătut lanţul carpatic. U n alt cronicar
ungur, Simon de Keza , care şi-a term i nat opera spre sfîrşitul
secol u l u i al X I I I -iea , aprecia în mod anacronic că vlahii (Blackt) ar fi
locuit în Pannonia în timpul lui Attila şi după moartea sa. 66 I m plicarea
vlahilor în d iverse evenimente contem porane cu faimosul rege al
huni lor ar reieşi şi din lucrările aferente ciclului de poeme e roice
medievale care i s-au dedicat în occidentul Europei: Nibelungenlied,
Die Klage. L a guerre d'A ttila de N iccolo da Casola etc . 67 Chiar dacă
asemenea referiri cu tentă legendară sînt evident neverosi m i l e , ele
prezi ntă interes graţie colportării trad iţiei asupra vech i m i i foarte m a ri
a elementului neolatin din Cîm pia Pannonică .
O populaţie româ nească relativ numeroasă exista însă î n reg i­
unile transilvănene, care suscitau un viu interes pentru ung u ri datorită
salinelor, zăcă mintelor de metale feroase şi neferoase, teren urilor de

6 3 A . Kiss, Zur Frage der Bjelo Brdo Kultur, î n Acta Archaeologica

Academiae Scientiarum Hungaricae, XXV, 1 973, 3-4 , p. 327-340; Cs. Balin t,

Sadungarn , p . 1 59- 1 93.
. .

6 4 P VL , I , p. 2 1 , Cf. ş i Ip. let. , col. 1 8.

6 5 Anonymus, p.45, 65, 66, 90.
66 Simonis de Keza Gesta Hungarorum, p. 1 56-1 57.
67 Der Nibelunge Noth und die Klage, ed. a 1 3-a K. Lach mann, Berlin,

1 9 1 O , p. 1 35 şi 247 ; N iccolo da Casola, La guerra d'Attila. Poema franco-

1taliano, ed . G . Stendardo, I, Modena, 1 94 1 , p.26, 242, 272, 324, 386; l i ,
1 94 1 , p.40, 1 76 , 278, 29 1 .

36
păşunat etc. Î n ţinuturile menţionate , cronica lui Anonymus atestă
prezenţa mai m u ltor formaţiuni statale româno-slave : în Crişana
stăpînea Menumorut, în Banat Glad, iar în i nteriorul a rcului carpatic
Gelu. Unii specialişti presupun că în zonele transilvănene excentrice
68
s-ar fi constituit şi alte cnezate şi voievodate ale localnicilor.
La scurt timp după descinderea pe cursul mijlociu al Dunării,
ung urii au atacat voievodatele din exteriorul şi i nteriorul arcului
carpatic. Cea dintîi vizată a fost formaţiu nea condusă de Menumorut,
î m p o triva căreia Arpad a trimis o ar m ată avind în frunte pe Tas ,
Szabolcz ş 1 Tuhutum (Teteny) . I ntim idată de forţa năvă litorilor,
populaţia nu le-a opus rezistenţă decît la adăpostul cetăţilor, astfel că
aproape întreg teritoriu l de la vest la poarta Meseşul u i a fost ocupat.
Pentru a-şi consolida dominaţia, ungurii au fost însă nevoiţi să trim ită
un alt detaşament în Crişana . După lupte îndîrjite, care nu se
desfăşurau în favoarea sa, Menumorut a găsit soluţia încheierii păcii
în baza unei înrudiri dinastice , fiica sa căsătorindu-se cu Zolta n , unul
din fiii lui Arpad. 6 9
U rmătoarea ţintă a expansiunii maghiare a fost Terra Ultrasil­
vana. unde domnea „voievodul românilor" (dux Blacorum) Gel u . Cu
dirijarea operaţiunilor militare a fost însărcinat Tuhutum (Teteny) ,
care, înainte de a porni cam pania, a trimis iscoade pentru a se
informa asupra disponibilităţilor teritoriilor vizate . Nereuşind să stope­
ze avansarea adversarilor la poarta Meseşului, Gelu şi-a desfăşu rat
efectivele pe cursul rîului Almaş, un afluent al Someşu lui. 7 0 Anony­
mus ne oferă o descriere destul de amănunţită a derulării şi epilogului
confruntărilor: „Atunci ambele armate au ajuns faţă în faţă , aflîndu-se
între ele numai rîul . Iar ducele Gelu, cu arcaşii săi , voia să-i oprească
acolo. Iar făcîndu-se dim ineaţa , înainte de auroră , Tuhutum şi-a
împărţit arm ata în două părţi şi a doua jumătate a trimis-o ceva mai
sus, pentru ca . trecînd peste rîu . fără să afle soldaţii lui Gel u , să
înceapă l upta , după cum s-a şi întîmplat. Ş i fiindcă trecerea le-a fost
uşoară , ambele linii au ajuns deodată la luptă . Şi s-au luptat între ei
cu înverşunare , dar ostaşii ducelui Gelu au fost biruiţi şi mu lţi d intre ei

68 M . R usu, FrOhformen der Staatsentstehung in Rumanien -

Betrachtungan zur sozial6konomischen und politischen Lage, în Zeitschrift
fOr Archaologie. 1 8, 1 984 , p. 1 89-207; 1 . -A. Pop, Rom�nii. . . p 84 şi urm
811 Anonymus, p . 59-64, 70, 1 0 1 - 1 05.
1 0 Ibidem, p.65-69.

37
emeriţi şi încă şi mai mulţi făcuţi prizonieri. Cind a văzut aceasta,
ducele Gel u , ca să-şi scape viaţa, a luat-o l a fugă cu puţini din ai săi.
Ş i pe cind fugea grăbit spre fortăreaţa sa, situată lingă riul Someş,
soldaţii lui Tuhutu m , urmărindu-l în fuga mare, a u emerit pe Gelu
lingă riul Căpuş. " 7 1 S uccesul cetelor maghiare a fost uşurat de faptul
că în aceeaşi perioadă voievodatul transilvănean avea de înfruntat şi
ra idurile turanicilor din stepele nord-pontice.
O a ltă exped iţie a fost intreprinsă împotriva form aţiunilor statale
conduse de „d ucele" Glad, despre care Gesta Hungarorum a lui
Anonymus pretinde că ar fi venit de la Vidin cu ajutorul „cum anilor" ,
etnonim ce desemna în cazul respectiv probabil pe peceneg i . Armata
sa ar fi fost alcătuită din „cum ani" . bulgari şi vlahi (Blac1) . După ce a u
traversat Mureşu l , contingentele maghiare a u înaintat fără o prelişti
pină pe Timiş, unde au fost întim pinate de oştile lui Glad. Fiind
înfrinte, ele s-au repliat în cetăţile din sudul voievodatului, dar nu au
fost capabile să opună o rezistenţă de d u rată . Estimind că este li psit
de şanse în faţa adversarilor, G lad a preferat să li se supună. 72
Toponimia bănăţeană din evul mediu ii păstrează memoria în două
sate cu numele de Galâd . U n u rmaş al său, Ohtum/Achtum (Ajtony) ,
avea să intre în confl ict cu Ştefan I cel Sfînt, căru ia îi ignorase
prerogativele regale. Gestul de nesupunere l-a costat viaţa , domeniile
sale intrînd nemijlocit în com ponenţa statului arpadi a n . 7 3
I ncursiunile ung urilor îm potriva voievodatelor româno-slave din
Crişana, Banat şi Transilvania propriu-zisă n u sînt d atate foarte
precis în cron ica notarului anonim a l regelui Bela, care le plasează în
timpul vieţii lui Arpad, deci anterior anului 907 , cind faimosul gyu/a,
întemeietor a l unei dinastii ce a deţinut putere a vreme de patru
secole, a trecut în nefiinţă . 74 Este foarte probabil ca ele să fi fost
in iţiate foarte curind d upă anul 900 , data cind s-a desăvîrşit ocupare a
Cim piei Pannonice .
Declanşarea lor nu a însemnat luarea în stăpînire efectivă a
spaţiului intracarpatic, triburile maghiare fiind incapabile în acel
moment să organ izeze administrarea unor ţinuturi întinse ş1 rel ativ
îndepărtate de principalele lor sălaşe de pe Tisa şi Dunăre , într-o

7 1 Secretarul anonim al regelui Bela, Faptele ungurilor, p . 96.

72
Anonymus, p.49-50, 89-91 . •

73 Ibidem, p.50, 89.

74 Ibidem, p . 1 06.

38
perioadă cînd erau implicaţi în acţiuni militare de anverg ură spre
centrul şi vestu l Europe i . De a ltfel, mormintele de călăreţi data bile în
vremea lui Arpad şi în anii imediat următori lipsesc, cel puţin pînă în
prezent, de pe teritoriu l transilvănean . Din acest areal l i psesc, de
asemenea, toponimele derivate de la numele lui Tuh utum (Teteny) şi
de la acela a l fiului său Horea (Harka), frecvente însă la vest de valea
Tisei, în timp ce doar amintirea descendenţilor lor, ca şi a altor
căpetenii maghiare , se păstrează în mai multe nume de localităţi de
la răsărit de versanţii apuseni ai Carpaţilor. 7 5 Cartarea respectivelor
toponime sugerează că penetraţia cetelor venite din Cîm pia
Pannoniei se făcuse de-a lungul Mureşului şi Someşului, principalele
axe de circulaţie spre interiorul arcului montan . Pe cursul ce lor două
rîun se grupează , totodată , şi complexele funerare ale călăreţilor
unguri de la m ijlocul şi din a doua jumătate a secolului al X-lea .
Avînd î n vedere topografia toponimelor şi a descoperi ri lor
arheologice evocate , precum şi trăsăturile modului de trai nomad,
bazat pe pendulări ritmice pentru păşunat, se poate admite că , în
primele decenii după stabilirea în pusta pannonică , unele tri buri
maghiare sălăşluiau în anotimpurile răcoroase în şesurile de lingă
Dunăre şi Tisa, iar în timpul verii urcau împreună cu turmele şi
hergheliile de-a lungul văilor Mureşului şi Someşului, unde puteau
valorifica şi bogatele zăcăminte de sare şi de metale din a pro pie re
Deplasările cu caracter sezonier nu presupuneau o staţionare
permanentă în cuprinsul cununii carpatice, la aceasta aj ungîndu-se
pe măsură ce societatea maghiară a avansat în procesul sedentari­
zări i , în a doua parte a secolului al X-lea (fig . 1 O).
Afirmarea pe plan european a războinicilor unguri interven ea
.
într-un moment cînd diverse fenomene de criză erodaseră structurile
principalelor state, confruntîndu-le cu spectrul decăderi i sau al deza­
gregării. Cel mai impozant edificiu monarhic din Occident. imperiul
făurit de Carol cel Mare , îşi pierduse unitatea şi autoritatea , alu necînd
spre o fază crepusculară . Dilema opţiunilor strategice ale suveranilor
germani - Drang nach Osten sau Sehnsucht nach Sl1den - era de p a r­
te de a-ş1 găsi o soluţie v1ab1lă, în condiţiile în care, atît în Germania
cit şi în Italia, fărîmiţarea statală şi disputele teritoriale sau pentru

75 Gy. GyOrffy, Systeme des rtJsidences „ . , p 45 şi urm . ; V Spinei.

Migraţia„ p. 1 38 şi urm .
..

39
succesiune se activizau. Celălalt imperiu de pe conti nent - Bizanţul -.
ţinut în şah de d iverse conflicte externe, n u se remontase com plet
du pă pierderi le cîtorva reg iuni prospere în dauna arabilor, slavilor şi
bulgaril or.
Profitînd de friabilitatea şi vulnerabilitatea form aţi unilor politice
din j u m ătatea apuseană a Europe i , unde epoca ma rilor invazii luase
sfîrşit de cîteva veacu ri , u nele etnii au provocat în secol u l a l I X-iea o
adevărată resurecţie a manifestă ri lor migraţioniste . De-a lungul
ţărmurilor Mări i Baltice, Mării Nordului şi a Canalului Mîneci i , extrem
de întrepri nzători s-au dovedit a fi normanzi i , în timp ce în i ns u lele şi
fîşiile pe r:i insulare ale Meditera nei s-au afirmat arabii. Cum aceşti
năvă litori erau versaţi în navigaţia marină, ravagiile cele m a i m a ri ,
constînd din jafuri şi anexi uni teritoriale. le-au produs în zonele de
ţărm .
Î ntr-un moment cînd normanzii şi arabii îşi dimi nuaseră frecven­
ţa iniţiativelor belicoase, tabloul tenebros a l i nvaziilor este completat
de u nguri , ca re, spre deosebire de predecesorii lor, au avut drept
cîmp principal de acţiune arealurile continentale. Sintagma de „biciul
lui Dum nezeu" (flagellum De1), care li se apl ica în epocă, este cît se
poate de semnificativă , rememorînd campaniile pustiitoare ale lui
Attila îm potriva celor două i m perii romane. I zvoarele contem porane i­
au incri mi nat adesea pentru raidurile terifia nte şi cruzimile săvîrş ite ,
pierzînd însă cîteodată din vedere că, în multe cazuri , întreprinderi le
lor ra pace au fost sti mulate - atît în faza iniţială , cît şi mai tîrziu - de
au ru l unor principi creştin i .
C e l di ntîi raid extern organ izat din noua l o r patrie din Cîm pia
Pa nnon ică a avut loc în anul 899, cînd împăratul Arnulf îi sol icită în
Lombardia îm potriva rivalului său Bere ngar de Friul (888 - 924), a
cărui armată o zdrobesc pe rîu l Brenta , la 24 septembrie. Moartea lui
Arnulf, la 8 decem brie 899, la Regensburg , îi eli berează pe u ng u ri de
obligaţiile alianţe i , producîndu-se reconcil ierea cu regele Italiei şi
evacu area cîm piei fluvi ului Po, u nde îşi petrecuseră iarna din 899 -

900, prădînd Vercelli, Modena şi alte centre , în timp ce Berengar se

refugi ase la Pavia . Pe drumul de întoarcere , ei încea rcă să captureze
Veneţia . dar Oraşul lagunelor nu putea cădea pradă unor atacatori
lipsiţi de flotă . care s-au m ulţumit să-i i ncendieze periferiile de pe
terra firma Î n plus. în anul 900 ei ocupă ţinuturile pannoniene aflate
în stăpînire fra nco-bavareză, ceea ce le asigura dom inaţia întreg u l u i

40
şes din bazinul Dunării Mijlocii. Bavarezii nu au renunţat la această
posesiune, astfel că starea conflictuală s-a prelungit mai mulţi ani. La
sfirşitul lui 900 şi în anul următor, ungurii prădau regiunile u nde astăzi
se găseşte Austria, inaintînd şi în Bavaria, dar riposta marg rafului
Liutpold le provoacă o înfrîngere la 20 noiembrie 900. În faţa raidu­
rilor cutezătoare ale cavalerilor nomazi , vechile divergenţe franco­
moraviene sint date uitării şi - mai mult - se conturează o alianţă
împotriva pericolului comun. Cneazul Moimir 1 1 , urmaşul lui Svatopl uk,
reuşeşte 's ă zădărnicească un atac al ungurilor, în timp ce oştile
bavareze nu se dovedesc capabile să facă faţă ciocnirilor.
Cum ajutoarele franco - bavareze nu au sosit cu promptitudine,
unguri i s-au putut concentra însă îm potriva moravienilor, pentru a le
aplica o lovitură decisivă . Consolidarea stăpinirii ungurilor în Cîmpia
Pannoniei s-a realizat prin distrugerea şi acapararea Cnezatului
moravian în 902 (în istoriografia mai veche era acceptat anul 906) ,
ceea ce nu numai că a permis o substanţială extindere teritorială, dar
a şi înlăturat din imediata vecinătate un adversar incomod . Descătu­
şaţi de acest prezumtiv pericol şi conştienţi de eficienţa şarjelor
decla nşate îm potriva oponenţilor, ei s-au lăsat absorbiţi de ispita jafu­
rilor pe seama altor popoare , începute . de altfel , încă înainte de a
nimici Moravia Mare. Asemenea expediţii de pradă s-au desfăşurat
într-o cadenţă alertă, semănînd teroare într-o mare parte a
continentului (fig . 1 1 ) .
Î n anul 902 (după alte izvoare în 904) kende-le Kurszan este
atras într-o cursă şi omorit de bavarezi pe malul riului Fischa, ceea
ce a permis lui Arpad să preia întreaga putere . autoritatea fiindu-i
sporită de succesele în intreprinderile militare . În acel moment se
presupune că ar fi avut în jur de 50 de ani. În ultimii săi ani de viaţă , a
iniţiat incursiuni în nordul Italiei (904 - 905) şi în Saxonia (906) . Pentru
J ;: '..: t e 3 pătru n d e în Lom b a rd 1 a u n g u r i i ut i l i z a u a ş a - n u m ita Strada
Ungarorum, ce corespundea cu via Pannonica din antichitatea roma­
nă, urmînd un traseu pe care se aflau oraşele de astăzi Ptuj , Celje şi
Ljubliana, pină spre extremitatea nordică a Golfului Veneţiei .
Prezenţa la sud d e Alpi s-a datorat solicitării regelui Berengar,
aflat în vehement conflict cu Ludovic de Provence, care - încoronat la
Roma în 90 1 ca împărat de către papa Benedict IV şi recunoscut ca
atare de mai multe oraşe din centrul Italiei - a încercat să tranşeze
rivalitatea printr-o expediţie în Lombardia , organizată în anul 904 .

41
I ntervenţia în luptă a cavaleriei maghiare a înclinat însă balanţa
succesului în favoarea lui Berengar, în a n u l următor Ludovic fiind
nevoit să se retragă pe domeniile deţinute iniţial. Considerînd că
sprijinul ung urilor putea să-i fie util în disputele cu pri ncipii italieni şi
temător de noi desci nderi nomade în teritoriile sale, regele Berengar
a co nsi mţit să le pl ătească u n tribut anual de zece ban iţe de monede
de arg int, reprezentînd echivalent u l a circa 375 kilograme de argint. 76
Î n anul 907 , margraful Li utpold, reunind im portante forţe d i n
Bavaria, s-a decis să le aplice o lovitu ră hotărîtoare , dar l a ' 4 i ulie a
suferit o înfrîngere dezastruoasă la Pressburg (Bratis lava), unde şi-a
pierdut şi viaţa , împreună cu arhiepiscopul Theotmar de Salzburg ,
episcopii Uto de Freising şi Zacharia de Saben, 1 9 conţi şi n u meroşi
oşteni. N u este exclus ca ofensiva lui Li utpold să fi fost decla nşată la
_
vestea decesului lui Arpad , de natură să-i surpri ndă nepregătiţi pe
adversari . Î n ultimul timp, unii istorici contestă că lupta s-ar fi angajat
la Pressburg , preti nzînd că ea ar fi avut loc în vecinătatea lacului
Balaton .
Dacă local izarea sa rămîne problematică , în sch imb victoria
călăreţi lor de stepă a fost ind iscutabilă. Domeniile controlate de ei
s-au extins spre vest pînă pe cursul Enns u l u i , afluent de pe d reapta
Dunări i , la aproape 1 50 km vest de Viena, rîu ce despărţea la un
moment dat teritoriile avari lor de acelea ale franco-bava rezi lor. Biru­
inţa din 907 zădărnicea tentativele carolingieni lor, repetate vreme de
mai multe decenii, de a anexa pusta pannon iană. Î n sch i m b , în a n u l
morţii lui Arpad, cel c e a p u s bazele d i nastiei care s-a m enţinut la
cîrma Ungariei pînă în 1 30 1 , se consfinţea succesul eforturilor
conaţionaiilor săi de a-şi consolida stăpînirea în noua lor patrie.
Triburile maghiare aveau totodată porţile deschise spre Occi­
dent, şansă de care au uzat cu prom ptitudine, dezlănţuind a proa pe
anual raiduri în ţinuturile germanice. În 908 devastează Thuringia şi
Saxonia, în 909 Bavaria şi Suabia, în 9 1 O Suabia, în 9 1 1 Bavaria, în
9 1 2 Franconia şi Thuringia, în 9 1 3 Suabia şi Burg undia, în 9 1 5
'
Th uringia, Suabia şi Saxonia, în 9 1 7 Burg undia, Alsacia şi Lorrena, în
9 1 9 Westpha lia, Saxonia şi Lorrena, în 924 Saxonia şi Burgundia, în
926 Bavaria, Franconia, Suabia, Alsacia şi Lorrena etc. (fig . 1 2) , întor-

76 Gy. Gyorffy , Honfoglalas „ „ p . 1 47.

77
C h . R . Bowlus, Franks„ . , p.258 şi urm.

42
cindu-se cu nenumărate bunuri, robi şi vite. Capturarea prizonierilor
era profitabilă, pentru că , prin răscumpărarea lor de către cei intere­
saţi, se obţineau venituri deloc neglijabile. I ncursiunile ungurilor prin
teritoriile germane şi franceze sint marcate şi prin citeva vestig ii
arheologice izolate, constînd din săbii, vîrfuri de lance şi de săgeată,
scări de şa şi catarame specifice nomazilor. Un mormint de călăreţ
ungur, datat cu o monedă de a rgint, emisă la Pavia de Berengar I în
calitate de împărat (91 5 - 924) , s-a descoperit la Apres-les-Corps, pe
traseul unei trecători din Alpi, ce făcea legătura intre B urg undia şi
Lombardia. 7 8
Mobilitatea deosebită a cavaleriei lor uşoare permitea declanşa­
rea atacurilor şi replierilor surprinzătoare, deplasările rapide şi oco­
lirea abil� a armatelor superioare numeric. Î ntrucit nu erau versaţi în
tactica asedierii cetăţilor impozante, nu-şi iroseau vremea în acţiuni
de acest gen, preferînd să prade oraşele mai mici , mănăstirile şi
satele. Nu întotdeauna au putut evita confruntările cu adversari
puternici . Astfel, în vara anului 909, tînărul duce al Bavariei , Arnulf,
fiul margrafului Liutpold, ucis la Pressburg , i-a surprins şi înfrînt pe
malurile l nnului, pe cînd se întorceau încărcaţi de prăzi din Suabia.
încurajat de acest succes. regele Germaniei Ludovic Copilul (900-
9 1 1 ) , ultimul reprezentant al dinastiei carolingiene a francilor de răsă­
rit, a adunat în anul următor mari efective din Suabia, Franconia şi
Bavaria, pe care ungurii au reuşit însă să le nimiceasă în două
reprize.
Fiind în mai mare măsură expus raidurilor călăreţilor din
Pannonia şi intrînd în conflict cu noul rege german Konrad I (91 1 -
9 1 9), Arnulf a socotit prudent să încheie un tratat cu ungurii, ceea ce
i-a pus la adăpost ducatul pentru mai mulţi ani. În schimb, el le
permitea trecerea prin teritoriile Bavariei. pentru a-i prăda pe unii din
adversarii săi. Pe lingă incursiunile din Germania, între 922 şi 927
triburile maghiare au iniţiat un şir de invazii în Italia, care de această
dată au afectat nu numai Lombardia, ci şi Toscana , Campania şi
Apulia. Sudul Peninsulei Apeninice se afla atunci în stăpinirea Bizan­
ţului , dar I mperiul avea mari dificultăţi de a-l menţine sub control,
datorită confruntărilor cu arabii şi a haosului întreţinut de principii
locali, dornici să se debaraseze de tutela Constantinopolului.

78 M. Schulze, Oas ungarische Kriegergrab . , p.473 şi urm .

. .

43
 Nes1mt1ndu- se apt să le dea ungurilor o ri postă eficientă , regele
Heinrich der Vog ler (Păsăraru l) (9 1 9-936) a adoptat pol itica lui
Berengar şi Arnulf, acceptînd în anul 926 rem iterea unui tribut anual
în sch imbul păci i . Răgazul oferit de întreruperea ostil ităţi lor a fost
folosit pentru lichidarea anarhiei interne şi întări rea s iste m u l u i
defensiv din sud-estul reg iun ilor germane, u n d e au fost ridi cate m a i
m u lte cetăţi . Considerînd c ă măsurile militare luate î i perm it o altă
abordare a ra porturilor cu unguri i , Heinrich a decis în 933 sistarea
plăţii tributul u i , ceea ce în mod firesc a atras o expediţie de represal i i .
Întîm pinată la Merseburg , armata maghiară a suferit o g rea înfrîngere
s i t i m p de cîti v a ani n u a mai îndrăznit să-şi facă a paritia în
Germ a n i a . ' "
Disponibilităţi le agresive ale ung urilor erau însă departe de a fi
epu izate , cu atît mai mult cu cît şefii confederaţiilor tribale încuraja­
seră atragerea în Pannonia a unor contingente de luptători nom azi
din răsăritul Europei, dispuşi să-şi ofere serviciile ca mercenari. Î n
anul 934 unguri i , în alianţă cu peceneg i i , foşti i lor adversari de moarte
din spaţi ul nord-pontic, au pus la cale o invazie în I m periul bizant i n ,
beneficiind probabil d e complicitatea bulgarilor, aflaţi s u b sceptrul
unui ţar lipsit de personalitate, Petru (927-970). Atacul a produs m a ri
devastări în Tracia, pînă în apropierea zidurilor Constanti nopo l u l u i .
fiind captu raţi numeroşi prizonieri. 8 0 Bizanţul s e găsea î n d ificultate,
întrucît în aceeaşi vreme forţele i m periale erau angaj ate în dispute cu
principii longobarzi în jumătatea sud ică a I taliei şi cu emirii a rabi în
estul Asiei Mici.
Î nainte de exped iţia din anul 934, unguri i avuseseră puţine
tangenţe cu zona Balca nilor, neacordîndu-i interes deosebit atît
pentru că erau preocupaţi prioritar de acţiunile din vestul conti nentu­
l u i , cît şi pentru că Bulgaria lui Simeon cel Mare , în apogeul puteri i ,

79 R L U ttich Ungamzuge . passim: B H6ma n . Geschichte .

. . I,
.

G Fasoli , Le incursioni„ „ pass1m; S . d e VaJay, Oer Eintritt„ „

p. 1 1 6-1 3 7 ,
passim; C h . R . Bowlus. op. cit. , p. 235-267 .
8 0 Ma9oud i , Les prairies d'or, e d . C . Barbier de Meynard şi A. Pavet de
Courteille, l i . Paris, 1 863, p. 58-64; idem, Le livre de f'avertissement et de la
revission, ed. B . Carra de Vaux, Paris, 1 896, p. 244-245; Theophanes
Continuatus, p422-423; Symeon is Mag istri Annales, p. 746; Georgii M onachi
Vitae „„ p. 9 1 3-9 1 4: loannis Skylitzae Synopsis historiarum, ed. I. Thurn,
Berolini et Novi Eboraci, 1 973, p.228.
44
reprezenta un adversar redutabil . După ce ungurii i-au smuls teritori­
ile pe care le controla în Cîmpia Tisei. între cei doi vecini nu s-au mai
semnalat conflicte majore vreme de mai multe decenii. Cînd s-a
răspîndit ştirea trecerii în nefii nţă a ţarului Simeon , petrecută la 27
mai 927 , ungurii, croaţii şi alţi vecini ai Bulgariei au găsit de cuviinţă
să profite de obişnuita stare de degringoladă ce urmează de obicei
decesului unui suveran , pentru a se deda la prădăciuni, cu atît mai
mult cu cit un avantajos acord de pace încheiat în Germania stăvilea
momentan iniţiativele belicoase ale ungurilor spre vest. 8 1 O scriere
grecească cu caracter hagiografic asupra Sfîntului Gheorghe
menţiona o acţiune comună a bulgarilor, ungurilor, sciţilor ( = pece­
negilor?}, moesienilor (?) şi turcilor îm potriva Bizanţului, 8 2 presupusă
a se fi desfăşurat în anul 91 7, dar reunirea într-o singură tabără a
unor populaţii cu interese divergente pare cel puţin suspectă, astfel
că în textul citat este posibil să se fi strecurat anumite confuzii .
Atacuri ale ungurilor asupra I mperiului bizantin , c u traversări ale
Ţaratului bulgar, s-au succedat însă în 943, 959 şi 96 1 . 83 Raidul din
943 a obligat pe Roman I Lakapenos (920-944) să încheie o înţele­
gere pe timp de cinci ani, prin care - cu garanţia deţinerii de ostatici -
se obliga să le remită un tribut periodic. 84 Cu totul nefastă s-a dovedit
i ncursiunea din anul 959 din Tracia, întreprinsă în ultimele luni de
domnie a lui Constantin VII Porphyrogenetos, care, cu toate că patro­
nase o perioadă îndelungată de raporturi bune cu unguri i , le-a
întrerupt probabil plata tributului după înfrîngerea de la Lechfeld . Cînd
cetele lor se întorceau spre casă încărcate de prăzi , ele au fost
surprinse şi nimicite de detaşamentul comandat de Argyros Pathos. 8 5
Relaţiile cu Constantinopolul au îmbrăcat şi forme am iabile,
extinzindu-se în sfera confesională. Î n momentul pătrunderii u ngurilor

81
T h . v Bogyay, Ungarnzuge gegen und far Byzanz: Bemerkungen zu
neueren Forschungen, în Ural-Altaische JahrbOcher, 60, 1 988, p . 33-34.
82 Miracula S. Georgii, ed . J . B. Aufhauser, Lipsiae, 1 9 1 3, p . 20.
83
R L uttich . o p cit . p 1 43- 1 49: Th . v Bogyay. op cit , p 27-38: P T
Antonopoulos. Byzantium. the Magyar Raids and Their Consequences. în
Byzantinoslavica, LIV, 1 993, 2. p. 254-267.
s.c Theophanes Continuatus. p.430-4 3 1 ; Symeonis Magistri Annales,
p 748, Georgii Monachi Vitae . „ , p . 9 1 7 ; Skylitzes, p.23 1 .
5
8 Theophanes Continuatus, p.462-463; Symeonis Magistri Annales,
p 755-756

45
în bazinul mijlociu al Dunării, în acest spaţiu creştinism u l tindea să
devină preponderent graţie rîvnei misionarilor trimişi din Bizanţ, Italia
şi Germania, care impuseseră util izarea atît a liturghiei latine cît şi a
celei slave. Stabilirea masei nomade păgîne în pustă, concom itent cu
exterminarea sau alungarea com unităţilor locale, a u provocat un
recul preg nant al creşti nism ului în zonă, cu atît mai mult cu cît o
anumită receptivitate a vîrfurilor com unităţii tri bale faţă de religia cea
mai răspîndită şi cea mai vig uroasă din conti nentul european nu s-a
manifestat decît de-abia după ci rca o j u m ătate de secol de la
străm utarea lor din stepele nord-pontice .
Primele reuşite notabile dobînd ite de prozelitismul g rec s-au
consumat în anul 948, cînd unul din cei mai însemnaţi principi
maghiari , Bulcsu, a acceptat să fie botezat la curtea constantinopoli­
tană , naş fi indu-i însuşi împăratul Constantin VI I , care l-a g ratificat
totodată cu titlul de patriciu şi i-a dăruit o însemnată sumă de bani la
plecarea spre ţara sa. Bu lcsu a fost în soţit î n metropola de la Bosfor
şi de alţi conaţionali, între care se detaşa Term acsu (Tormas), un
strănepot al lui Arpad . 86 N u se ştie dacă convertirea sa în capitala
imperială a reprezentat o iniţiativă strict personală sau dacă a avut
consimţămîntul marelui duce Fajsz. Oricu m , acest gest nu a avut u n
impact im portant asu pra societăţii maghiare , care parcurgea m omen­
te cînd autoritatea centrală era subminată de tendinţele centrifuge ale
princi pilor locali .
L a numai cîţiva ani după călătoria l u i Bulcsu l a Constantinopo l ,
la curtea bizantină este semnalat un a l t d inast ungur, Gylas (Gyula?) ,
dar nu este cu totul sig u r dacă acest nume desem na un antroponim
sau dem nitatea de gyula deţinută de o căpetenie tribală. Rămîne , de
asemenea, neprecizat dacă respectivul Gyula era identic cu princi­
pele transilvănean omonim - tatăl lui Sarolta , soţia l u i Geza şi m a m a
lui Vayk/Ştefan -, p e care acesta din urmă l-a înlăturat pri n campania
întreprinsă în anul 1 002 I 1 003. Se ştie însă că după ce a fost botezat
la Constantinopol, Gyula s-a repatriat însoţit de episcopul Hierotheus ,
menit s ă devină primat al bisericii d i n U ngaria. î n scopul de a
continua opera de evang helizare, Patriarhia a trimis în Ungaria mai
mulţi misionari, fi ind întemeiată o episcopie şi ridicîndu-se biserici şi

86 Skylitzes, p.239; Georg i i Ced reni Compendium historiarum, l i , ed.

Im. Bekker, Bonn, 1 838, p . 328; DAI, p. 1 78- 1 79.

46
mănăstiri . La propaga rea incipientă a creştinismului printre unguri un
anumit rol a îndeplinit preoţimea din mediul slavo-bulgar, contind , de
asemenea, inriurirea populaţiei slave şi, eventual, româneşti din
Ungaria, Slovacia şi Transilvania, care se convertise mai înainte. Aşa
se explică , de altfel, adoptarea în limba maghiară a cîtorva termeni
bisericeşti de origine slavă : barat (= călugăr), karacsony (= Crăciun),
kereszt (= cruce) , pap (= preot), szent (= sfint), vecsernye (=
vecernie) , veternye (= utrenie) etc. 8 7
Starea anarhică ce a succedat morţii regelui Heinrich I a
prilejuit ungurilor reluarea incursiunilor în Germania , profitind şi de
faptul că fi ul şi urmaşul său Otto I cel Mare îşi dispersase preocupă­
rile în prea multe direcţii . După descinderi în Bavaria , Suabia, Saxo­
nia, Thuringia, Alsacia şi Burgundia, ei s-au avintat de-a lungul între­
gii Peninsule Apeninice, iar apoi în Champagne, Brabant, Aq uitania şi
Spani a , unde au efectuat prădăciuni periodice vreme de aproape
încă două decenii. Temerarul raid din Peninsula I berică , produs în
942 , a vizat domeniile Califatului de Cordoba, fără să fie însă prea
fructuos . Mai practici decît principii europeni de la nord de Alpi şi
Pi rinei . care executau de obicei pe călăreţii capturaţi în luptă . arabil
i-au obligat pe prizonierii unguri să servească în garda califului.
Tracasat de tenacele şi sîciitoarele incursiuni care produceau
pag ube însemnate supuşilor săi, energicul şi ambiţiosul Otto I, care
intre timp îşi consolidase poziţiile în Germania şi Italia, a hotărit să le
pună capăt, cu atit mai mult cu cit ungurii luaseră partea unor adver­
sari ai săi. Pe cind erau absorbiţi de asedierea Augsburgului, ·1a 1 0-
1 2 august 955 regele Otto I (viitor îm părat din 962) a dezlănţuit
împotriva lor un atac viguros la Lechfeld , producindu-le un dezastru
total . Căzuţi prizonieri în mîinile învingătorilor, Bulcsu şi Lei, princi palii
conducători ai cavaleriei maghiare, au fost executaţi prin spin­
zurătoare 8 8 În pofida rezultatului luptei, învinşii au avut totuşi marea

87 E . v . lvânka. Griechische Kirche und griechisches M6nchtum im

mittelalterlichen Ungarn. în Orienta/ia Christiana Periodica, VI I I , 1 942 , p. 1 83
şi urm ; Gy Moravcsik, Byzantium and the Magyars, passim; R . Marsina,
Christianization of the Magyars and Hungary between the East and the West,
în Studia historica Slovaca, XIX, 1 995, p. 37-52 .
88 R . LOttich, op . cit. p. 1 50-1 70; G. Fasoli, op. cit„ p. 202-2 1 2 ; B. Eberl.
.

Die Ungarnschlacht auf dem Lechfeld (Gunzeu/�) im Jahre 955. Augsburg­

Basel. 1 955.

47
şansă ca suveranul german - în continuare profund preocupat de
complexele probleme pol itice de pe cei doi versanţi a i Alpilor şi în
principal de dobîndirea coroanei imperiale - să n u fie dispus să
in iţieze o amplă ofensivă îm potriva ţării lor, ofensivă ce ar fi putut
avea acelaşi deznodă mînt ca cea organizată de Carol cel Mare (768-
8 1 4) contra avarilor.
Înfrîngerea catastrofală de la Lechfeld reprezintă un pu nct
nodal al istoriei ungurilor nu numai pentru că ea a însemnat decima­
rea u nei părţi a el itei lor militare şi a curmat defi nitiv şiru l invaziilor
spre Occident, ci şi pentru repercusiunile înregistrate în deceniile
u rmătoa re în sfera economică, confesională şi politică. Potrivit unor
esti mări . din 899. anul primei incursiuni în afara pustei , pînă în 970,
unguri i ar f i întreprins un număr de ci rca 50 de exped iţii î n ţări le
învecinate , ceea ce ind ică o frecvenţă deosebit de ridicată . Chiar
dacă ele le-a u fu rnizat cantităţi însemnate de bunuri , obţinute prin
prădăciuni sau prin perceperi de dări şi daruri, elementul m ilitar nu
putea evita pierderile de efective , cu atît mai m ult cu cît n u meroase
întreprinderi războinice s-a u încheiat în mod nefericit.
Î n perioada ulterioară luptei amintite, în societatea magh iară
s-au accentuat treptat tendi nţele de debarasare de normele tra i u l u i
nomad , concom itent c u adoptarea ocupaţiilor agricole şi a vieţii
sedentare . Această evoluţie s-a derulat în vreme ce Ungaria i ntra în
o rbita eclez1ast1că a Romei pri n intermed iul m isionarism u l u i german
Procesele de sedentarizare şi convertire, desfăşurate în linii generale
în mod paralel, au avut în momentul adoptări i oficiale a creştinis m u l u i
în a n u l 1 OOO, sub sceptrul regelui Vayk/Ştefan I cel Sfînt (997- 1 038),
un reper cu relevanţă aparte .

REPERE BIBLIOGRAFICE

• Les anciens Hongrois et Ies ethnies voisines a /'Est, red . I . E rdelyi,

Budapesta , 1 977. •

• Ancient cultures of the Ura/ian peoples, red . P . H ajdu , Bud apesta,

1 976.
• The Ancient Hungarians, ed. I . Fodor, Budapesta , 1 996.
• CS. BALI NT, Die Archăologie der Steppe, Viena-Koln, 1 989.
• I de m , Sudungarn im 1 0. Jahrhundert, Budapesta , 1 99 1 .
• A. BARTHA, Hungarian Society in the 9th and 1 Oth Centuries,
48
 Budapesta , 1 975.
• Bevezetes a magyar 6st6rtenet kutatasanak f6rrasaiba, ed . P.
Hajdu, Gy. Krist6, A. Rona-Tas, Budapesta , I, 1 , 1 988; l i , 1 985.
• TH . v BOGYAY, Grundzuge der Geschichte Ungarns, ed. a 3-a ,
.

Darmstadt, 1 977.
• CH. R . BOWLUS , Franks, Moravians, and Magyars. The Struggle
for the Middle Danube, 788-907, Philadelphia, 1 995.
• J . DEER, Heidnisches und Christliches in der a/tungarischen
Monarchie, ed . a 2-a, Darmstadt, 1 969.
• I. DIENES, Die Ungarn um die Zeit der Landnahme, Budapesta ,
1 972.
• Erdely t6rtenete, red . B. Kăpeczi, I , Budapesta , 1 986 .
• G . FASOLI , Le incursioni Ungare in Europa ne/ seco/o X, Firenze ,
1 945.
• I . F OD O R , Die grosse Wanderung der Ungarn von Ural nach
Pannonien, Budapesta, 1 982.
• H. GOCKENJAN, HilfsvO/ker und Grenzwăchter im mittelalterli­
chen Ungarn, Wiesbaden, 1 972.
• Idem , Die Landnahme der Ungarn aus der Sicht der
zeitgenossischen ostfrănkisch-deutschen Quellen, în Ural­
Altaische Jahrbucher, NF, 1 3, 1 994, p. 1 - 1 7 .
• GY. GYORFFY, Systeme des residences d'hiver et d'ete chez Ies
nomades et Ies chefs hongrois au )( siecle, în Archivum Eurasiae
Medii Aevi, I , 1 975, p.45- 1 53.
• Idem , Wirtschaft und Gesellschaft der Ungarn um die
Jahrtausendwende, Budapesta, 1 983.
• Idem , Landnahme, Ansiedlung und Streifzuge der Ungarn, în Acta
Historica Academiae Scientiarum Hungaricae, 31 , 1 985, 3-4 ,
p.231 -270.
• Idem, Konig Stephan der Heilige, Budapesta , 1 988.
• L. HALPHEN, Les Barbares. Des grandes invasions aux
conqu�es turques du Xf siecle, ed . a 2-a, Paris, 1 930.
• J. HAM PEL, Alterthumer des fruhen Mittelalters in Ungarn, 1 - 1 1 1 ,
Braunschweig, 1 905.
• Histoire de la Hongrie des origines a nos jours, red . E . Pa mle n yi
,

Budapesta, 1 974.
• B. HQMAN , Geschichte des ungarischen Mittelalters, I , Berlin,

49
 1 940.
• K. HOREDT, Contribuţii la istoria Transilvaniei În secolele I V-XIII,
Bucureşti, 1 958 .
• N . ! O RGA . Istoria românilor, 1 1 1 , Ctitorii, ed . V. Spin , Bucureşti,
1 993.
• I . LAZA R , Petite histoire de Hongrie, Budapesta, 1 989 .
• T. LEWI CKI , Madjar, Madjaristan, în The Encyclopaedia of Islam,
NE, V, Leiden , 1 980, p. 1 0 1 0- 1 022.
• P . L I PTA K , A vars and Ancient Hungarians, Budapesta , 1 983.
• R . LUTT I C H , Ungarnzuge in Europa im 1 0. Jahrhundert, Berl i n ,
1 91 O.
• C.A. MACARTNEY, The Magyars in the Ninth Century,
Cam bridge, 1 930.
o Magya r ostonenett tan ulm â nyo k ed A Bartha . K Czegledy. A.
.

Rona-Tas , Budapesta , 1 977.

• GY. MORAVCSI K, Byzantium and the Magyars, Budapesta­
Amsterdam , 1 970.
• J. MARQUART, Osteuropăische und ostasiatische StreifzOge,
Lei pzig , 1 903.
• E. MOLNĂR, Problemy etnogeneza i drevnej istorii vengerskogo
naroda , Budapesta , 1 955.
• ŞT. PASC U , Voievodatul Transilvaniei, I , Cluj , 1 97 1 .
• 1 . A. POP, Românii şi maghiarii În secolele IX-XI V. Geneza statului
-

medieval în Tran silva nia , Cluj-Napoca . 1 996 .

• Popoli de/le steppe: Unni, A vari, Ungari, 1 - 1 1 , Spoleto, 1 988.
• Problemy archeologii i drevnej istorii ugrov, Moscova , 1 972.
• Les questions fondamentales du peuplement du bassin des
Carpathes du Viile au X! siecle, Budapesta , 1 972.
• E . SAYO U S, Les origines et /'epoque paienne de /'histoire des
Hongrois, Paris, 1 874.
• H. SCHO N E BA U M , Die Kenntnis der byzantinischen Geschicht­
schreiber von der ăltesten Geschichte der Ungarn von der
Landnahme, Berlin-Leipzig , 1 922.
• .M S C H U LZ E , Oas ungarische Kriegergrab von Aspres-les-Corps.
Untersuchungen zu den Ungarneinfăllen nach Mittel-, West- und
Sudeuropa (899-955 n. Chr.), în Jahrbuch des Romisch­
Germanischen Zentralmuseum Mainz, 3 1 , 1 984, p.473-5 1 4 .

50
• M . SCHULZE-DQRRLA M M , Untersuchungen zur Herkunft der
Ungam zum Beginn ihrer Landnahme im Karpatenbecken, în
Jahrbuch des Rămisch-Germanischen Zentralmuseums Mainz,
35, 1 988, p. 373-478.
• V. SPI NEI , Migraţia ungurilor În spaţiul carpato-dunărean şi con­
tactele lor cu românii in secolele IX-X, în Arheologia Moldovei,
XI I I , 1 990, p. 1 03- 1 48.
• G . SZEKELY, Le râle de /'element magyare et slave dans la
formation de l'Etat hongrois, în L 'Europe aux !><'3-><'3 siecles. A ux
origines des Etats nationaux, Varşovia , 1 968, p. 225-239.
• S. de VAJ AY, Der Eintritt des ungarischen Stămmebundes in die
europăische Geschichte (862-933), Mainz, 1 968.
• G . VERNADSKY, M . de FERDI NANDY, Studien zur ungarische
Fruhgeschichte, I. Lebedia, li, A /mos, Munchen, 1 957.
• A . O . XENOPOL, Istoria românilor din Dacia Traiană, I , ed . a I V-a
V. Mihăilescu-Bîrliba, Bucureşti, 1 985.
• H . ZIMMERMANN, Veacul Întunecat, Bucureşti, 1 983 .

51
 P E C E N E GII

Cu migrarea pecenegi lor din vestul Asiei spre ţinuturile meridi­

onale ale Europei Răsăritene, etniile turanice redobîndesc su prema­
ţia în ste pele nord-pontice , întreru ptă prin i nterpunerea tem porară a
ungurilor.

NUMELE ŞI STRUCTURA ETNIC Ă

Confederaţie tribală de neam turcic, pecenegii apar desem naţi

în izvoarele contem porane sub d iferite forme : Bjnak/Bjanak!Bajanak
la a ra bi ş1 pe r s a n i , Be-ca-nag la tibeta n 1 , Pacanak-1 l a georg i e n i ,
Pacinnak la armen i , Patzinakitai/Patzinakoi la greci, Peceneghi/Pece­
nezi la slavii răsărite n i , Besenyă/Becenăk la unguri , Pieczyngo­
wie!Piecinigi la polonezi, Pizenaci, Bisseni, Bessi în textele latine
redactate în ţări le Europei Centrale etc. Pornindu-se de la sensul de
„cum n at" , pe care termenul bajanaq/bajinaq îl avea în vechile limbi
turcice , numelui pecenegilor i s-a atribuit sem nificaţia etim ologică de
„cla n/trib înrudit prin al ianţă". 1
În tu rca osmană bacanaklbacinak deţinea u n sens circumscris
tot noţi unilor desem nînd înrudirile: „soţul surorii soţiei " . În alte idio m u ri
t u rcice există , de asemenea , cuvi nte cu rădăcină identică cu cele
enumerate mai sus. Astfel, în limba ciag hatai baca înseamnă „soră
mai în vîrstă" , la fel ca bagi în osmană, azeră şi turkmenă, în timp ce
în iacută baca indică alianţa matrimonială. Pri n adăugare a la acest
termen a sufixului -nakl-nek nu se prod uce o modificare de sens.
Încă de la sfîrşitul m i leniului I este posi Qil ca prin respectiva j ux­
tapunere să se fi aj uns la diversele forme ale numelui pecenegi lor. 2

1 A . M . Shcerbak, Znaki na keramike i kirpicach iz Sarke/a-Beloj Vezi,

în MIA . 7 5 , Moscova-Len ingrad, 1 959, p. 368-370; P B Golden, An
lntroduct1on, p. 264-265, idem, Pecenegs, în The Encyclopaedia of Islam, N E ,
V I I I , Leiden , 1 993, p . 289.
2 L . Bazin , A propos du nom des „Petchen egues", în Passe turco-tatar,

52
 Preocupat îndeaproape de puternicul neam de călăreţi din
arealul nord-pontic, Constantin Porphyrogenetos consemna, la
mijlocul secolului al X-lea , că peceneg ii din trei „ provincii" - adică
a parţinînd la trei triburi - era u denumiţi şi Kangar, fiind mai vitej i şi de
obîrşie mai aleasă decît ceilalţi conaţionali ai lor. 3 Acest etnonim nu
constituie o apariţie singulară, fiind atestat anterior în zona transcau­
caziană la cronicarul armean Lazar P'arpec;i de la sfîrşitul secolului al
V-lea ş i în două martirologii siriace redactate u n veac mai tîrzi u . E l
derivă probabil de la cuvîntul tocharian kank, însem nînd „piatră". 'Intr­
e inscripţie runică turcică din anul 732, de la Kul Tig in, se întîl neşte
numele Kăngărăs, care, în concepţia cunoscutului orientalist Omelj a n
Pritsak, ar reprezenta o asociere hibridă, obţinută prin alăturarea
etnonimului iranian aorsoi (= avrs-ars-as) la termenul kank, astfel că
respectivul Kăngărăs ar putea fi interpretat ca derivînd de l a Kăngăr
As, ceea ce ar însemna „As-ii de piatră" 4 , ipoteză ce trebuie privită cu
toată prudenţa , cu atît mai m ult cu cît ea nu are numai o relevanţă
strict lingvistică, ci şi una etnică , sugerînd o componentă ase-ira n iană
a pecenegilor.
Caracterul turcic al pecenegilor este relevat în mod explicit de
mai mulţi cronicari şi geografi arabi, care i-au cunoscut încă din peri­
oada cînd sălăşluiau în vestul Asiei şi în extrem itatea răsăriteană a
Europei. P uţinele antroponime păstrate de la pecenegi probează , de
asemenea, originea lor turanică . Pe seama lor a u fost puse anu mite
inscripţii runice scrijelate în piatră , recuperate în arealul meridional a l
Europei de Est, precum şi cele de pe faimosul tezaur din piese de aur
de la Sînicolaul Mare Uud. Timiş). descoperit în anul 1 7 99 şi păstrat
la Kunsthistorisches M useum din Viena, a cărui atribuire rămîne încă
controversată . unii specialişti punîndu-1 pe seama bulgarilor. avarilor
sau ungurilor. Termenii redaţi în ru ne , cu paralelisme în 1d1omur1 le
turcice arhaice , de la Sînicolaul Mare par - după anum ite opinii - a fi
concepuţi de o persoană cu cunoştinţe precare de limbă pecenegă
sau aflată într-o stare avansată de asimilare. 5

pr�sent sovi�tiqua. �tudas offertes a Alexandre Bennigsen, ed . Ch Lemer­

cier-Quelquejay, G. Veinstein , S . E . Wimbush , Louvain-Paris. 1 986, p.67-77
3 OA/, p. 1 70-1 7 1 .
4 O. Pritsak , PeCenigi, p . 95; idem, The PeCenegs, p 6-8.
5 J . Nemeth, Oia lnschriften des Schatzes von Nagy-Szent-Mikl6s.
Budapesta, 1 932 , p . 9-44; A M . Shterbak, op. cit. , p. 385-388

53
 Renumitul cărturar M a h mud al- Kasg hari d i n secolul a l X I -i e a .
iniţiat îndeaproape în dialectele turanicilor, susţinea c ă limba pece­
neg ilor ar aparţine u nei categori i mai alterate î � raport cu l i m ba
kirkizilor, kipciacilor (cumanilor) ş i og h uzilor. 6 l n schimb, Anna
Comnena, biog rafa tatălui său, îm păratul Alexios I Comnenos ( 1 08 1 -
1 1 1 8), releva faptul că peceneg ii (denumiţi de ea „ sciţi") vorbeau
aceeaşi limbă ca şi cumanii. 7 Turcologul N . A. Baskakov includea
limba peceneg ilor. uzilor şi găgăuzilor în subgrupa oghuzo-bulgară
din grupa oghuză a li mbilor turcice-vest-hunice. Potrivit clasificării
sale, limbile turcice se departajează în două bra nşe: turcica-vest­
h un ică şi turcica-est-hunică. Din cea dintîi făceau parte g ru pele
limbilor bulgare , oghuze , kipciace şi kargule . La rînd u l ei, grupa
oghuză era divizată în subgrupele ogh uzo-turkmenă , oghuzo-bulgară
şi oghuzo-selgiucidă . Î n evoluţia lim bilor turcice , reputatul savant
întrevedea mai multe etape : altaică, h unică (pînă în secolul V d . l . Ch),
turcica veche (secolele V-X), mijlocie (secolele X-XV), nouă (secolele
XV-XX) şi contem porană. 8
În ceea ce priveşte limbile turcice , acestea ar alcăt u i , potrivit
anumitor opin i i , o ramură com ună cu cele mongolice , familia de limbi
turco-mongolice incl uzîndu-se în marele tru nchi lingvistic altaic, d i n
care m a i fac parte fa miliile d e limbi manciu-tunguse şi japonezo­
coreene. 9 Potrivit unui alt punct de vedere , grupul de limbi a ltai ce ar
cuprinde patru mari familii: h un ica , turcica , mongolica şi tungusa. 1 0
Populaţiile turcice d e astăzi , răspîndite într-un areal imens din
Asia Centrală şi Anterioară şi din Europa de Est şi de S ud-Est, sint
de o mare diversitate somatică , li ngvistică şi culturală, rod al proce­
selor de mixtizare , interconexiune şi aculturaţie, ce au angaj at şi
reprezentanţii altor etnii pe parcursul mai m u ltor secole. I niţial, ele se
grupau în centrul Asiei, fără să se poată deocamdată d eterm ina
exact arealul lor de etnogeneză . Unii savanţi a u postulat, încă d i n a

6 C . Brockelmann, Mahmud al-Kasgari uber die Sprachen und die

Stămme der TOrken im 11. Jahrh. , în Korosi Csoma-Archivum, I , 1 92 1 , 1 ,
p. 37-38 .
7 Anne Comnene, Alexiade, 1 1 , ed. B. Leib, Paris, 1 943, p. 1 42 .

6 N . A. Baskakov, Tjurkskie jazyki, Moscova, 1 960, p . 2 1 şi urm.

9 P . B . Golden, An lntroduction, p. 1 7.
1 ° K. H . Menges, The Turkic languages and peoples. An introduction to
Turkic studies, Wiesbaden, 1 96 8 , p.56-57.

54
doua jumătate a secolului al XIX-iea, că originea triburilor turcice
trebuie căutată în zona Altaiului, dar este riscant de precizat dacă
poate fi avută în vedere întreaga reg iune, care , d u pă cum se ştie,
prezenta deja în primele secole ale mileniului I mari deosebiri în ceea
ce priveşte spectrul geografic, etnico-demografic, a ntropologic şi
11
economic intre jumătatea sa nordică şi cea sudică.

MODUL DE TRAI ŞI VIA ŢA ECONOMIC Ă

Pecenegii duceau o viaţă predominant nomadă , deplasînd u-se

în funcţie de anotimp, împreună cu familiile, turmele şi întregul avut,
de-a lungul unor trasee prestabilite . în căutare de terenuri de păşu n at
adecvate . Asupra modului lor de tra i există mai m ulte referiri ale
izvoarelor vremii . Cronicarul arab al-Bakri din secolul al X I -iea arăta
că „pecenegii sînt un popor nomad care umblă după locuri udate de
ploi şi bogate în păşuni", 1 2 ceea ce confirmă şi unele texte bizantine.
Astfel, în relatarea succintă a lui Constantin Porphyrogenetos despre
traversarea N iprului de către pecenegi şi despre staţionarea lor în
preajma fluviului de-a lungul întregii veri 1 3 se avea desig ur în vedere
migrarea lor în cursul anotimpului călduros spre zone cu vegetaţie
adecvată. Î n altă ordine de idei, în cronica ri g u ros documentată a l u i
l oannes Skylitzes, redactată l a sfîrşitul secolului al XI-iea, se
apreciază numărul mare al peceneg ilor. precum �1 fa ptul că e r a u
„nomazi" şi că aveau predilecţia de a-şi pet rece viaţa î n cortu ri. 1 4
Judecăţile conaţionalului său l oannes Mauropus, datînd cu numai
cîteva decenii înainte, sînt m u lt m a i p u ţi n binevoitoare faţă de
pecenegi , ca urmare a unor nefaste experienţe personale: „nom azi
după felul lor de viaţă , cu moravuri săl b at ice [ . . ] nu cunoşteau nici
, .

11 L . P . Potapov, The Ongin o f the Altayans, în Studies m Sibenan

Ethnogenesis, ed. H . N . M ichael, Toronto, 1 962 , p. 1 69 ş1 urm .
1 2 Extrait d'Abo u-Obeid Al-Becri, in Ed . Defremery, Fragments de

gtJographes et d'historiens arabes et persans inedits relatifs a ux anciens

peuples du Caucase et de la Russie MtJridionale, în Journal Asiatique, Ser a
4-a. XII I . 1 849, 6. p.466.
1 3 DAI, p . 56-57.

1 4 l oannis Skylitzae Synopsis historiarum, ed. I. Thurn, Bero l i n i et Nevi

Eboraci, 1 973, p.455. Cf. şi Georgii Cedreni Compendium historiarum, ed .

I m . Bekker. l i , Bonn, 1 839, p.582 .

55
cuvînt. nici lege, nici religie, nu-şi rînduiau viaţa după nici u n fel de
organ izare civilă, [. „ ] jefuiau tot ce întîlneau în cale şi treceau prin
sabie tot ce le cădea în mîinile pîngărite de crimă". 1 5
Potrivit descrierilor altor a utori contemporani, pecenegii nu
dispuneau de locuinţe stabile, adăpostind u-se în corturi şi în căruţe
sau ca re. Atunci cînd efectuau deplasări , ei locuiau îm preună cu
fa mili ile în asemenea veh icole, unde îşi depozitau întregu l avut.
Aşezate în cerc şi leg ate strîns între ele, acestea erau uti lizate ca
ţarcuri pentru cirezi şi turme, precum şi ca tabere întărite în timpul
confru ntă rilor cu caracter războinic. Cu toate că le d i m i n u a conside­
rabil mob1 l1tatea în acţiunile m1l1tare, peceneg ii le luau cu ei ch iar în
exped iţiile îndepărtate, pentru a le servi d rept sălaşe şi pentru tra ns­
portul prăzilor.
Mai m u lte mărturii despre folosirea carelor în luptele pecene­
gilor - consem nate în izvoare narative de obîrşie d iversă - se referă l a
acerba dispută angajată î n anul 1 091 c u arm atele lui Alexios I
Comnenos. Cronicarul armean Matei din Edessa (Urha), contempo­
ran CIJ evenimentele. pe care le înregistrează scriptic însă cîteva
decenii mai tîrzi u , relatează că , în faţa şarjei bizantinilor, pecenegii se
urcaseră pe care , de unde aruncau cu săgeţi. Înfrîngerea lor s-a
conturat n u m a i în momentul incend ierii carelor. 1 6 Ecouri ale fa imoasei
înfruntări decisive cu turanicii s-au propagat pînă în nordul scandinav.
Astfel, în aşa-num ita Heimskringla („Cercul lumii"), 1 7 compusă de
Snorri Sturluson prin 1 220-1 230, ca şi în varianta extinsă d i n „Saga
Sfîntului Olaf' ( O/afs saga ins helga) , 1 6 atribuită tot literatului islandez,
se aminteşte , de asemenea , despre amenajarea unei tabere d i n
care , prevăzută ş i c u un şanţ de apărare î n exterior, de către u n
11eam păgîn î n Pessinavăllu/Pezinavol/u ( = Cîmpia pecenegilor) , d u pă
ce invadaseră Grikklandi!Griclandi ( = G recia), în vremea domniei l u i

1 5 FHDR, 1 1 1 , p.4-5; Johannis Euchaitorum metropolitae Quae m codice

Vaticano graeco 676 supersunt, J . Bollig de sc ri ps i t, P . de Lagarde edidit,

Gottingae. 1 882, p. 1 44 .
16
Matth ieu d' E desse, Chronique, ed. Ed . Dulaurier, Paris, 1 858,
p. 200.
17
Snorri Stu rluson. Heimskringla, 1 1 , ed. B.S. Kristjansd6ttir, B .
Halld6rsson , J . Torfason, D . Thorsson , R eykjavik, 1 99 1 , p . 8 1 4.
18
Saga Olăfs konungs hins he/ga. Oen stare saga om Olav den
Heillige, I , ed. O.A. Johnsen şi J . Helgason, Oslo, 1 94 1 , p.633.

56
Kirjalax/Kiria/ax ( = Alexios I ) . Chiar dacă atacatorii nu sînt nomina- ·

l izaţi , este limpede că fuseseră avuţi în vedere pecenegii, mai ales că

este menţionată "Cîmpia " lor. 1 9 Nu lipsit de interes este faptul că în
anturajul lui Alexios I se considera că pecenegii devin vulnerabili
dacă angajează lupte fără a se servi de care . 20 Utilizarea în defensivă
a taberei de care este atestată în două cronici greceşti 2 1 şi în una
siriacă22 şi cu prilejul ultimei expediţii întreprinse de pecenegi în
Bizanţ în timpul domniei lui I oan li Comnenos, la începutul deceniului
al treilea din secolul al XII-iea. Această tactică militară nu a
reprezentat o inovaţie pecenegă, fiind cunoscută anterior hunilor şi
chazarilor, care au folosit-o în luptele împotriva romanilor2 3 şi,
respectiv, a arabilor. 24
Î n legătură cu modul de viaţă al turanicilor, o geog rafie univer­
sală persană anonimă Hudud a/'Alam
- definitivată în anul 982 .
- ,

preciza că una din cele două ramuri ale nomazilor, cea a „pecene­
gilor turci" , nu dispunea de oraşe, 2 5 în vreme ce despre cealaltă - a
"pecenegilor chazari" - arăta că locuiau în iurte de fetru şi în corturi,
m igrînd în căutare de păşuni, 26 ceea ce, de asemenea, excludea
sedimentarea unei vieţi de factură citadină. Î n total dezacord cu
aceste informaţii se află datele inserate în tratatul de geografie
elaborat de Abu'I Fida (1 273-1 33 1 ), cărturar arab orig inar din
Damasc, care a compilat paragrafe întinse din opera predecesorului
său, Abu Sa'id, din ultimele decenii ale secolului al X I I I-iea. Î n lucra­
rea amintită se relevă că pe malurile unui lac şi ale unui rîu din ţara
pecenegilor ar exista mai multe oraşe . La unul dintre ele, situat ling ă

1 9 E . Lozovan , Vikings et Valaques au Moyen Age, în Revue

lntemationa/e d'Onomastique, 1 5, 1 963, 2, p. 1 1 2-1 1 4 ; V. Spinei, Informaţii
despre vlahi în izvoarele medievale nordice, l i , în Studii şi cercet�ri de istorie
veche, 24, 1 973, 2, p.27 1 -272.
20
Anne Comn�ne, 1 1 , p.96.
2 1 loannis Cinnami Epitome rerum ab loanne et Alexio Comnenis

gestarum, ed . A. Meinecke, Bonn , 1 836, p.8; N icetae Choniatae Historia, ed .

I m . Bekker, Bonn. 1 835, p . 2 1 .
22 M ichel le Syrien Chronique. 1 1 1 . ed J -B Chabot Paris . 1 9 05 p 207
.

2 3 lordanes. Getica (/IR. XIV) . 1 939 . p.59. 1 30

24 D . Ludwig , Struktur und Gesellschaft des Chazaren-Reiches im

Licht der schriftlichen Quellen. M Onster (Westf. ). 1 982. p.2 1 7

25 Hudud, p. 1 01 .

57
u n alt lac, i se ind ică şi n umele: Theygna, unde îşi avea reşedinţa o
căpetenie aflată în raporturi ostile cu şeful suprem al peceneg ilor,
chaganul. 27 Aceste aprecieri ale geog raful u i arab sînt sus pecte nu
numai prin conţinutul lor intrinsec, ci şi prin faptul că sînt alătu rate de
date cu totul neverosimile pentru u n iu nile tribale turanice. Î ntre altele,
se pretinde că în ţara peceneg ilor s-ar afla m u nti , că respectivii
nomazi ş1-ar 1nc1 nera morţ1 1 ş1 că demn itatea su premă de chagan s-ar
tra nsm ite de la tată la fi u , 2 8 i nformaţii ce contravin flagrant cu ceea ce
ştim despre ei din sursele orientale şi bizantine, aşa încît, pe d rept
cuvînt, sîntem îndreptăţiţi să adm item că în textul lui Abu'I Fida s-au
strecurat grave confuzi i , astfel că m ajoritatea informaţiilor despre
pecenegi trebuie recuzate .
Nomadism ul ecvestru era incompatibil cu îndeletnici rile ag rico­
le, care nu au putut fi practicate de pecenegi în condiţi ile m od u l u i lor
de trai caracterizat prin mobilitate cvasipermanentă . De altfel, epis­
copul german Otto von Freising relevă explicit că nici pecenegii şi nici
cumanii care locuiau în vecin ătatea Reg atului ungar n u cu noşteau
m unca cîmpului. 2 9 M ij loacele lor de subzistenţă proveneau a proape
exclusiv de pe u rma creşterii vitelor. Această ocupaţie princi pală le-a
im primat şi trăsăturile modului de trai, prin faptul că i-a obligat la
migraţii pendulatorii sezoniere în a realul stepic, pentru a putea
asig u ra păşunarea turmelor. Textele arabe şi persane enumeră între
animalele crescute de pecenegi vitele , oile şi ca ii, 30 despre care u n
izvor biza ntin precizează c ă erau oferite d e ei î n cadrul sch imburilor
comerciale. 3 1 Resursele de trai erau completate prin jafu rile făcute în
cursul exped iţi ilor întreprinse frecvent în teritoriile învecin ate.
Pentru natura meşteşugurilor practicate de peceneg i şi pentru
nivelul tehnic atins de aceştia , extrem de sugestive, cu tot caracterul
lor unilateral, sînt descoperirile arheologice . P rezenţa în i nventarul
fu nerar al nomazilor a unui număr mare de a rme, piese de h a rn aşa-

2 6 Ibidem, p. 1 60 .
27 Abou lfeda, Geographie, 1 1 , 1 , ed. T . J . Reinaud , Paris, 1 848, p.293.
28 Ibidem, p. 292-293.
29 Ottonis episcopi Frisingensis et Rahewin i Gesta Frederici seu
rectius Cronica, ed. F . -J . Schmale, Oarmstadt, 1 965, p. 1 92- 1 93 .
3 0 Hudud p 1 60· A l Bec ri p 467: Sharaf al-Zaman Ta hir Marvazi On
- .

C l i 1 n a . tlie Turks and India , ed . V M inorsky, Londra, 1942, p . 3 3 .

3 1 DA/, p. 50-5 1 .

58
ment, obiecte de uz casnic şi de podoabă, lucrate cu precădere din
metal (fier, aramă , a rgint, aur), dar şi din corn şi os, lasă să se
întrevadă o adevărată specializare în metalurgie şi orfevrărie, ca şi
dexteritatea de a realiza piese variate tipologic şi de bună calitate.
Cea mai mare frecvenţă în cadrul inventarului descoperit o au virfurile
de săgeată şi de lance . săbiile. cuţitele, accesoriile de la a rc şi tolba
::Jc s ă g et i topoarele . scările de şa . zăbalel e . cataramele , pandanti­
vele , amnarele, cazanele, cerceii , inelele etc. , revelatoare pentru o
populaţie de călăreţi , cu reale aptitudini războinice, dar cu preocupări
şi pentru latura estetică 32 (fig . 1 3, 1 5, 1 6) .
Mult m a i puţină apetenţă au avut pecenegii î n domeniul olăritu­
lui, vasele lor fiind de regulă lucrate cu mina în manieră prim itivă
(fig . 1 4), ceea ce i-a determ inat uneori să procure exemplare de
calitate superioară pe calea schimbului de la vecini. Pe seama
pecenegilor au fost puse de arheologii din mai multe ţări căldările de
lut tronconice sau cilindrice, răspîndite în număr mare în regiunile
nord-pontice. carpato-balcanice şi de la Dunărea Mij locie. Dat fiind
faptul că ele apar cu precădere în aşezări cu caracter stabi l , situate
în special în zone unde turanicii nomazi nu s-au stabilit niciodată ,
această atribuire este cu totul improbabilă. Numai un număr infim de
căldări, cu prioritate cele modelate cu mina, ar fi putut fi adoptate în
repertoriul ceramic al pecenegilor, formele respective fiind în realitate
produ�e şi utilizate de numeroase populaţii din răsăritul Europei şi din
bazinul inferior şi mijlociu al Dunării. 33
i ntre piesele importate mai trebuie enumerate diverse categorii
de arme (coifuri) , bijuterii , obiecte vestimentare etc. Nu întotdeauna
se poate preciza dacă aceste obiecte provin din schimburile comerci­
ale sau dacă au fost primite ca daruri ori au fost prădate din centre
mai civilizate . Deţinind un număr mare de animale, pecenegii aveau,

32 SA Pletneva, Pecenegi p. 1 53- 1 6 1 ; G.A. Fedorov-Davîdov,

„ . ,

Kotevniki Vostotnoj Evropy pod vlast'iu zolotoordynskich chanov, Moscova,

1 966, p. 1 1 şi urm . ; V. Spinei, Realitl'Jţi etnice şi politice în Moldova
Meridionala Tn secolele X-XIII. Romani şi turanici, laşi, 1 985, p. 1 1 0-1 23; A.O.
Dobroliubskii, Kotevniki Severo-Zapadnogo PriCernomorJa v epochu
srednevekovJa, Kiev, 1 986, passim.
33 M . Takâcs. Die arpadenzeitlichen Tonkessel im Karpatenbecken.
Budapesta, 1 986; Die Keramik der Saltovo-Majaki Kultur und ihrer Varianten,
ed . Cs. Bâlint. Budapesta, 1 990.

59
precum s-a menţionat, disponibilităţi pentru a le comercializa . Speci­
ficul de viaţă nomad şi caracteru l războinic al societăţii pecenege a
fost de natură să împiedice drastic stabilirea unor raporturi de schi m b
constante şi intense c u vecinii. D e altfel, aceste trăsături a l e modului
de tra i au contribuit la menţinerea comunităţi lor nom ade într-un stadiu
de dezvoltare puţin evol uat.

ORGANIZAREA SOCIA L-POLITICĂ

Societatea pecenegă era structurată în clase , la pol ul superior

aflîndu-se fa miliile conducătorilor de clanuri şi triburi . I nventarul bogat
al unor complexe funerare , compus din piese de podoabă şi de
vesti mentaţie, lucrate din metale preţioase, reflectă departajările de
avere la care se aj unsese în sîn ul com unităţilor nomade. Funcţi ile din
conducerea tri burilor deveniseră ereditare, dar succesiunea n u se
transm itea de la tată la fiu , ci de la unchi la nepoţii de frate sau fiii
acestora . Mărturia lui Constantin Porphyrogenetos este elocventă în
această privi nţă 3 4 şi ea corespunde cu datele pe care le deţi nem
despre alte colectivităţi nomade din Eurasia. Autoritatea că peteniilor
creştea în perioada marilor angajări m i l itare externe cind se m a n i ­
festa tendi nţa d e sudare a uniunilor tribale şi, impl icit, d e centralizare
a puterii.
Ca şi în cazul celorla lte societăţi nomade aflate pe o treaptă
preca ră de civil izaţie , sclavajul nu a deţinut un rol important n ici l a
comunităţile pecenege, organizarea profitabilă a m uncii robilor pe
scară largă fi ind un apanaj al statelor cu nivel de dezvoltare ridicat.
După toate aparenţele, ca pturarea prizonierilor avea în principal
menirea de a le furniza va lori de la cei care erau interesaţi să-i reţină
ca robi sau să-i răscu mpere , fiind în măsură mai redusă destinată
fol osirii lor în activităţi de util itate publ ică sau gospodărească .
în răsăritul Europei, peceneg ii întreprindeau raiduri în reg i u nile
locu ite de slavi (Saqlab) , pentru ca pe cei prinşi să-i poată plasa
neg ustorilor de sclavi . 35 Prizonierii care le cădea u în mîini în timpul
expediţiilor din I m periul bizantin erau fie ucişi , fie vînd uţi pentru un

34 DAI, p. 1 66-1 67.

3 5 P . Martinez, Gardizi's two chapters on the Turks, în Archivum
Eurasiae Medii Aevi, 1 1 , 1 982, p. 1 5 1 .

60
preţ mare, îndeosebi cei provenind din familii bogate. 36 La rîndul ei,
ramura aşa-numită a pecenegilor chazari devenise, înainte de mijlo­
cul secolului al X-lea, victimă a incursiunilor chazarilor în acelaşi
scop, captivii fiind comercializaţi în ţările islamice. 3 7 O soartă similară
îm părtăşea o parte a celor care se predaseră armatelor bizantine, în
ti m p ce alte grupuri ale lor erau colonizate în reg iuni slab populate
sau erau încadrate în armatele imperiale.38 î n situaţii specia le pece­
negii se dedau la robirea conaţionalilor, aşa cum aveau să procedeze
hoardele lui Kegen din dreapta Dunării, care vindeau în Bizanţ
femeile şi copiii din triburile conduse de Tyrach , aflate pe malul opus
al fluviului. 39
Î n decursul perioadei istorice pentru care beneficiem de un
material informativ mai consistent asupra pecenegilor, adică pentru
secolele X-XI , ştirile privind structurile tribale poartă pecetea diversi­
tăţii. Astfel, în geog rafia persană anonimă din 982 se evocă două
grupuri: .,pecenegii turci" şi „peceneg ii chazari" . 40 Lucrarea menţio­
r: at ă colporta informatii d i ntr-o epocă anterioară redactării e i , cînd o
parte a pecenegilor intraseră sub dominaţia politică a Chaganatului
chaza r, de la care le-a fost adoptat şi numele.
Date mult mai consistente asupra organizării lor deţinem de la
Constantin Porphyrogenetos şi de la Mas'udi, ale căror informaţii
concordă in anumite privinţe . Cel dintîi arată că ţara peceneg ilor era
divizată în opt ţinuturi (themata), împărţite, la rîndul lor, în 40 de
districte (mere) . Ţinuturile respective corespundeau in real itate
grupurilor tribale, iar districtele clanurilor. Patru triburi , anume Giazi-
. chopon, Kato Gyla, Charaboi şi /abdiertim, îşi aveau sălaşele în
drea pta N i prului (Oanapris) , iar celelalte patru Kuartzitzur, Syrukal­
-

pei, Borata/mat şi Bulatzopon - in stînga fluviului .41 Denumirea lor

provine de regulă de la culoarea cailor asociată numelui vechiului

36 M ichel Psellos. Chronographie ou Histoire d'un siec/e de Byzance.

ed. E. Renauld , l i , Paris. 1 928, p. 1 27 .
37 Hudud. p . 1 6 o .

38 Joannis Zonarae Annales, l i , in Patrologia Graecae, ed . J . -P . Migne.

CXXXV, Paris, 1 887, col. 303-304; Choniates, p.22.
39 Skylitzes p 4 5 7 · Kedrenos li p 5 8 4
,,
Hudua. p 1 0 1 ş 1 1 60
41 DAI, p . 1 66-1 69.
61
conducător al formaţiunii politice 42 Transcrie rea g recească n u s-a
făcut în modul cel mai corect, i nformatorul împăratului cărturar nefi ind
desig ur u n cunoscător versat al lim bii pecenegilor, astfel că forma
corectă a n umelor a fost reconstituită în felul urm ător: Yazi- Qapan,
(Qabuqsin)- Yu Qara Bay, Yavdi ertim, Kuerci- C ur, Suru Kul Bey,
-_

43
Boru To/mac şi Bula- Copan. Aceasta a fost transm isă d e il ustrul
cronicar arab Mas'udi în variante parţial modificate: Ă rtim, C ur, Jyla,
44
Kulpej, Charawoj, Ta/mac, Chopon şi Copon.
Pecenegii din două triburi sta bil ite la vest de N i pru - Yavdi ertim
şi Qabuqsin- Yula - şi unul de pe malul opus - Kuerci- C ur - purtau
n u mele de Kangar, fiind socotiţi mai dotaţi şi de neam mai ales, 4 5
ceea ce ar putea sugera o ascendenţă diferită de aceea a celorlalţi
conaţionali ai lor. Specificarea făcută de Constantin Porphyroge­
netos, potrivit căreia triburile Giazichopon ( Yazi-Qapan) şi Kato Gyla
(Qabuqsin- Yula) s-ar localiza în vecinătatea Bulgariei şi, respectiv, a
Turciei ( = Ungaria), ind ică faptul că ele se stabiliseră în reg i u nile
extracarpatice româneşti. Celelalte două triburi ce sălăşluiau la apus
de cursul Nipru l u i , Charaboi (Qara Bay) şi /abdiertim ( Yavdi ertim) , se
înveci nau cu Rusia Kieviană şi, respectiv, cu populaţiile slave
tributare acesteia: ulici i , drevlenii şi polonezi i . 46
Spre deosebire de autorii citaţi anterior. la începutul secolu l u i al
X I -iea, episcopul Bru no von Querfurt ami ntea doar de patru tri b u ri
pecenege, 4 7 l u i fii ndu-i cu noscute probabil numai com u n ităţile stabilite
la vest de Nipru , în rîndul cărora îşi desfăşurase activitatea d e
m isionar. Împărţirea „sciţilor" (pecenegilor) î n mai m ulte confederaţii
tri bale este confirmată , fără să se ofere detalii, de Michael Attal iates ,

4 2 J . Nemeth , Die petschenegischen Stammesnamen, î n Ungarische

Jahrbucher, X, 1 930, p.27-34; K.H. Menges, Etymological Notes on some
Pacănăg Names, în Byzantion, XVI I , 1 944- 1 945, p. 260-265; P . B . Golden, An
lntroduction , p_266.
4 3 A. N . Kurat, Pec;enek„ „ p. 52-53; G . Gyorffy , Sur la question„ „ p.289;
P . B . Golden , An lntroduction, p.266.
44 J. Marquart, op. cit„ p .65.
45
DAI, p. 1 70-1 7 1 .
6
4 Ibidem, p_ 1 68- 1 69.
4 7 Epistola Brunonis ad Henricum regem, în Monumenta Poloniae

Historica, I , ed. A. Bielowski, Lwow, 1 864 , p.225.

62
atunci cînd evocă realităţi de la mijlocul veacului al Xl-lea, 4 8 şi de
Nicetas Choniates, care se referea la evenimente din prima parte a
domniei lui I oan l i Comnenos , implicînd enclavele pecenege trecute
din stînga în d reapta Dunării. 49
La mijlocul secolului al XI-iea, cu toate că teritoriul pe care îl
controlau se diminuase considerabil datorită ofensivei uzilor, înti nzîn­
du-se numai între Nipru şi Dunăre, pecenegii aveau 1 3 triburi. Potrivit
cronicii lui l oannes Skylitzes , 1 1 dintre ele, cu un efectiv estimat la
800 OOO de oameni, se aflau reunite sub comanda lui Tyrach, iar
celelalte două sub cea a lui Kegen. 5 0 Din datele evocate mai sus
rezultă friabilitatea înjghebărilor tribale din lumea turanicilor, reflec­
tare a instabilităţii politice din regiunile de stepă unde îşi fixaseră
sălaşele.

CREDINŢELE ŞI PRA CTICILE RELIGIOASE

Î n ceea ce priveşte religia peceneg ilor, informaţiile disponibile

sint foarte succinte şi adesea ambigue sau inexacte. Î ntre altele , nu
se poate accepta ideea lui l oannes Mauropus - citată mai sus - că ei
nu ar fi avut nici o religie şi nici cea a lui Michael Psellos că nu ar
venera nici un fel de divinitate. 51 Î n realitate, la fel ca şi alte triburi
turanice, pecenegii practicau anumite forme ale cultelor şamanice,
amestecate cu elemente animiste, totemiste etc. 52 Numai grupuri
foarte reduse numeric ale pecenegilor din spaţiul ponto-caspic s-au
dovedit receptive la prozelitismul creştin şi musu lman , marea lor
masă rămînind păgînă , fapt certificat de imu abilitatea ritualului
funerar, cunoscut din cercetările arheologice intreprinse de peste un
secol în regiunile de la nordul Mării Negre şi a l gurilor Dunări i . într-o
operă a geografului arab al-Bakri , redactată spre sfirşitul secolului al
XI-iea pe baza unor lucrări anterioare, după ce se precizează că

48 Michaelis Attaliotae Historia, ed. I . Bekker, Bonn , 1 853, p.67.

4 9 Choniates. p.20.
50 Skylitzes, p . 455-456 : Kedrenos, l i . p . 58 1 -583; Zonaras, Annales, 1 1 ,
col . 223-226.
5 1 Psellos. 1 1 , p . 1 26.

57 E TryJarsk1. Les relig1ons des Petchen egues. în Traditions religi­

euses et para-rel1g1euses des peuples alta t/ues, Paris, 1 972 , p . 1 39- 1 48; O
Pritsak. Pecenegi, p 98.

63
pecenegii ar îm brăţişa religia idolatră, se adaugă că în rîndurile lor s­
ar fi propagat islamism ul, ceea ce ar fi dus la confru ntări acerbe între
musulmani şi necredincioşi . Confl ictul s-ar fi tranşat în favoarea celor
dintîi , care ar fi obligat pe învinşi să adopte noua confesiune, 53
apreciere a cărei veridicitate era desigur mai mult rîvnită decît reali­
zată .
Creştinismul a obţi nut, de asemenea , numai s uccese minime
printre turanicii din stepe. Î n anul 988, principele peceneg M etigai a
sol icitat botezul cneazului kievian Vladi m ir, 54 el singur convertit doar
de foarte puţină vreme în cetatea bizanti nă de la Cherson. Demersul
său a fost urmat în 99 1 de cel al unei alte căpetenii d i n ţinutu rile
nord-pontice Kuciug , care . în acelaşi scop, apelează tot la stăpin1-
torul Kievului, 5 5 desig ur satisfăcut că dispune de posibil itatea de a-ş1
manifesta aspiraţiile prozelitice nu numai asupra propriului popor, ci
şi asupra vecinilor învăluiţi în ceaţa deasă a necredinţei.
Atunci cînd peceneg ii s-au stabilit pe teritoriul I m periului bizan­
tin , au fost constrînşi să adopte preceptele religiei creştine. I l u strativ
în acest sens este cazul triburilor lui Kegen. La scurt timp d u pă - ce îi
fuseseră oferite teritorii pentru aşezare în reg iun ile situate la nordul
lanţu lui balcanic, Kegen a fost prim it cu toată cinstea la cu rtea cons­
tantinopolitană de chiar îm pă ratul Constantin IX Monomachos (-1 042-
1 0 5 5 ) , fiindu-i smulsă promisiunea că se va boteza împreună cu
s u p u ş 1 1 s ă i , ceea ce s-a real izat g raţie of1c1en 1 că lugăru l u i Eftim 1os
prin cufu ndarea în apele Dunări i . 56 Se reitera modelul lui I isus Chris­
tos, care prim ise sfîntul botez în I ordan (Matei 3, 1 3 ; Marcu 1 , 9) . La
rîndul lor, ruşii kievieni schiţaseră gestul simbolic de adoptare a
creşti nismului pri n cufundarea în N ipru . 57 După ce hoardele conduse
de Tyrach, ca re trecuseră şi ele în I m peri u , a u fost înfrînte şi pacifi­
cate , conducătorului lor i s-a impus acelaşi tratament ca şi conaţiona­
lului şi rivalului său Kegen. Acesta a fost condus la Constantinopol,
unde a fost botezat împreună cu 1 40 din apropiaţii săi. 58
I n iţiative de natură simi lară s-a u înregistrat şi în deceniile u rm ă-

53 Al-Becri, p.467-468.
54 Nik. Jet. , în PSRL, IX, p.57.
55 Ibidem. p.64 .
56 Skylitzes, p.457; Kedrenos, l i , p. 583-584.
57 PVL, I , p . 80; Ip. let. , col. 1 02 .
58 Skylitzes, p.459; Ked renos, 11, p . 587.

64
toare. Astfel, pecenegii scăpaţi din măcelul de la Lebunion au fost, de
asemenea , convertiţi , de data aceasta prin strădaniile Sfîntului Chirii
din Philea . 5 9 în aceeaşi ordine de idei, atunci cînd Kinnamos se
referea la acceptarea deprinderilor localnicilor de către pecenegii
căzuţi prizonieri după înfruntarea cu I oan li Comnenos şi înglobaţi în
corpul stratioţi lor. 60 el avea desigur în vedere în primul rînd
creştinarea lor. Acţiunile de convertire a populaţiilor pătrunse în
I mperiu făceau parte din politica curentă a Bizanţului, care o aplica cu
toată rigoarea şi stăruinţa , concomitent cu colonizarea, ceea ce
antrena implicit civilizarea şi grecizarea lor.
Asemenea acţiuni s-au dovedit eficiente numai în cuprinsul
statului bizantin, nu şi în ţinuturile de obirşie ale nomazilor, unde
aceştia şi-au păstrat cu obstinaţie credinţele ancestrale. Pe parcursul
celor cinci luni cit a predicat în ţara pecenegilor, în primii ani ai
secolului al XI -iea, episcopul Bruno von Querfurt nu a dobîndit decît
rezultate modeste nereuşind să evanghelizeze . cu toată stăruinţa sa .
1
d ecit ceva mai m ult de 30 de persoane 6
Nici chiar cînd ajungeau în serviciul suveranilor străini, grupurile
pecenege nu acceptau întotdeauna cu uşurinţă religia acestora . U n
caz de sustragere de l a cultul oficializat ni-l oferă Thonuzoba , venit
din terra Byssenorum în Ungaria în vremea domniei marelui duce
Thocsun (Taksony). Cind regele Ştefan cel Sfînt şi-a obligat supuşii
să se convertească , căpetenia pecenegă, căreia i se concedase un
ţinut în stinga Tisei , a reuşit ca împreună cu soţia sa să se eschiveze
de respectivele demersuri , fără ca mai tîrziu să fie urmat însă şi de
fiul său Urcan. 62
În arealul stepei atitudin ile refracta re faţă de evanghel izare au
degenerat uneori în forme violente, cu .toate că în general nomazii
stepelor Eurasiei au manifestat . mai multă flexibilitate şi toleranţă
confesională decît vecinii lor sedentari. în mod tragic s-au încheiat
întreprinderile misionare ale celor doi înalţi prelaţi din anturajul lui
Otto I I I (985-1 002), Sf. Adalbert, arhiepiscop la Praga, şi Sf. Brunon,
episcop la Augsburg şi văr al împăratului. După misiuni cu rezultate

59 p. 1 60- 1 6 1 (Nikolaos Kataskepenos).

FHDR. I I I .
60 loannis Cinnami Epitome p.8.
81
. „ ,

Epistola Brunnon1s . p 223-228

P Magism qu1 Anonymus 01c1tur, Gesta Hungarorum. ea A
Jakubovich . D. Pais. Tn SRH, I , p . 1 1 6 1 1 7 .
-

65
fructuoase în Polonia, Sf. Adalbert a reuşit să pred ice numai opt zile
în t a ra pece n e g i l o r . în cea de-a noua deven i n d ţinta a rc a ş i l o r t u ra n ic i .
A u re o l a t de su ccese l e creştinării ungurilor, Sf. B r u n o n a fost, de
asemenea , marti rizat pe cînd propaga dogmele Sfi ntelor Scriptu ri
printre peceneg i. 63 Asemenea acte sîngeroase n u erau cîtuşi de puţin
neobişn uite în epocă , revărsarea credinţei în I isus Christos spre n or­
dul Europei soldîndu-se cu numeroase victim e printre propovăd u itori .
Michael Psellos, cărturarul biza ntin d i n secolul al X I -iea, citat în
rîndu ri le de mai sus, n u avea dreptate n ici atunci cînd afi rm a că
peceneg i i ar fi fost încred i nţaţi că moartea ar pune capăt oricărei
existente . 6 4 Practicile rituale funerare constatate cu prilej u l cercetării
mormintelor turcice tîrzii relevă dim potrivă credi nta în viaţa de apo i .
d e vreme c e alături de defunct era u depuse arme şi d ive rse obiecte
uzuale (fig . 1 3 , 1 5 , 1 6 , 1 8) şi i se sacrifica calul favorit. 6 5

EVOLUTIA POLITICĂ
,

Ca şi în cazul m ajorităţii populaţiei turcice , etnogeneza pece­

negilor trebuie căutată în reg iun ile Asiei Centrale, fă ră însă să se
poată stabili cu precizie momentul detaşării lor din masa altor tri buri
înrudite. U n i i oriental işti presupun că prima lor atestare scrisă s-ar
afla în analele ch inezeşti Sui-shu din secolul al V I I -iea sub n umele de
Pei-J u , p o p u l aţie l o c a l i z a t ă l ingă E n - c h ' u (onog uri?) ş1 A-la n ( a l a n i ) , l a
est de Fu-lin (Rom a = l m periul bizanti n). 66 În condiţiile în ca re această
identificare ră mîne incertă , iar asu pra sa pla nează inerente s uspici­
u n i , cea mai veche menţiune scrisă sig ură asu pra peceneg ilor pare a
fi conţin ută de o traducere tibetană din secolul al VI 1 1 -lea a u n u i text
uigur, care , referindu-se la „popoarele nordice" , amintea de o con­
fruntare dintre Be-ca-nag (pecenegi) şi Hor (uzi), probabil în bazin u l
Sîr-Dariei. 6 7 Confl ictele avute c u uzii şi alte seminţi i , î n u ltima parte a
secolului al IX-iea, i-au obligat pe pecenegi să se replieze în i nterflu­
viul U ral-Volga, u nde periclitau poziţiile chazarilor. Coalizîndu-se cu

63 G. Duby, Anul 1000, trad. M. lvănescu , laşi, 1 996, p . 2 1 5-2 1 7 .

64 Ps e l l os 1 1 , p. 1 26.
,

65 Cf. nota 32.

66 P . B . Golden, An lntroduction, p.264; idem, Pecenegs, p.289.
67 O . P rits a k The Petenegs, p . 9 .
,

66
uzii , aceştia au reuşit să se debaraseze de vecinătatea lor incomo­
dă, 6 8 silindu-i să-şi continue migraţia spre vest, în arealul nord-pontic,
unde au intrat în coliziune cu ungurii. Pentru a le contracara alianţa
cu Bizanţul, ţarul Simeon a căutat să-i atragă de partea sa pe pece­
negi , împreună cu care a provocat o grea înfrîngere triburilor
maghiare, constrîngîndu-le în anul 896 să se stabilească în Cîmpia
Pannonică.
Teritoriile de la nordul Mării Negre părăsite de acestea au intrat
pentru mai bine de un secol şi jumătate în posesia pecenegilor. Î n
jurul anului 900 ei traversează lanţul carpatic oriental, atacînd
voievodatul româno-slav condus de Gelu, 69 ameninţat concomitent
dinspre vest de triburile lui Arpad . Această invazie a contribuit desig ur
la slăbirea capacităţii sale de apărare. Pentru a nu risca expunerea la
atacuri pe două fronturi şi a face faţă pericolului ungar, Glad,
voievodul din Banat. a apelat - potrivit inform aţiilor lui Anonym us - la
sprijinul militar al " cumanilor" . : o Prin acest etnonim cronicarul de la
curtea lui Bela I I I avea în vedere în cazul evocat pe pecenegi, a căror
prezenţă în Banat este atestată de unele toponime şi descoperiri
arheologice.
Stabilirea triburilor pecenege în stepele de la nordul Mării Negre
a avut consecinţe importante pentru toată zona de răsărit a Europei.
Redutabilul lor potenţial militar era de natură să redimensioneze
raporturile de forţe din regiune. Pe lingă iniţiativele războinice proprii,
pecenegii au fost adeseori atraşi în conflictele dintre statele veci ne,
de pe urma cărora beneficiau de diverse avantaje. i ntrucît un extins
segment al renum1tulu1 „drum de la va regi la greci" . de pe cursul
inferior al N iprului străbătea reg iunile stăpînite de pecenegi, ei şi-au
impus, în chip firesc, controlul asupra acestei căi comerciale de
importanţă continentală. Cei ce navigau de-a lungul Niprului erau
extrem de vulnerabili în special în zona pragurilor, unde corăbiile,
trebuind trase pe mal , puteau fi cu uşurinţă capturate şi jefuite de
călăreţii nomazi . Prin urmare, fără o înţelegere prealabilă cu aceştia ,
navigaţia devenea practic imposibilă. Chiar dacă triburile de stepă nu
erau interesate în dezactivarea căii de legătură dintre Marea Baltică
şi Marea Neagră. l ipsa de securitate a contribuit la decăderea sa.

68 DAI, p 1 66- 1 68 .
69
Anonymus, p. 66.

67
ceea ce a însem nat o putern ică lovitură dată raportu rilor comerciale
din răsăritul continentului.
Rel iefa rea pecenegilor pe scena politică est-europeană i nter­
venea la scurt timp după ce enclavele scandinave stabilite în pu ncte­
le nodale d i n răsăritul continentului reuşiseră să unifice triburile slave
şi să pună bazele vig urosului cnezat kievian. Î n locul cong lomeratului
tribal măcinat de d isensiuni interne şi fragil în faţa tendinţelor agresi­
ve ale vecinilor, dinastia varegă a Ruricizilor a vertebrat un org a n is m
statal c u mari disponibilităţi demog rafice şi economice, care s-a întărit
constant după ce Oleg şi-a impus stăpînirea la Kiev, „mama oraşelor
ruseşti", în anul 882 . 7 1 Profitînd de decăderea Chaganatu l u i chazar,
Oleg a desprins de sub obedienţa sa politică com un ităţi le slave din
vecinătatea stepelor nord-pontice şi le-a supus Kievul u i . Î n nord-est
autoritatea l u i s-a extins asupra unor populaţii de neam finic.
Consolidarea coeziunii politico-administrative şi a mpla extensie
teritorială a permis cnejilor de la Kiev să impună o altă anverg u ră
in iţiativelor lor m ilitare , care , între a ltele, a u vizat penetra rea spre
principalele artere comerciale ale vremii din jumătatea d e răsărit a
Europe i : Volga, Niprul, Marea Caspică şi Marea Neagră, ce d ucea u
spre Orient şi Biza nţ. 7 2 Î n aceste tentative , Rusia Kieviană s-a inter­
ferat în mod constant de elementul nomad din arealul ponto-caspic.
Vecin ătatea de-a lungul unei g raniţe de sute de kilometri între
Rusia Kieviană şi teritori ile pecenege, ce se suprapunea în g eneral
lim itei de demarcaţie dintre stepă şi silvostepă, ar fi fost firesc să
cond ucă spre contacte statornice şi înrîuriri reciproce. Aceste feno­
mene ar fi trebuit, de asemenea , să se manifeste şi ca urmare a
interferenţelor d i ntre pecenegi şi populaţia rom ânească, a căror dura­
tă a depăşit un secol şi jumătate . Marile diferenţe între modul de trai
al păstorilor nomazi şi cel al agricultorilor sedentari s-au repercutat
însă negativ asupra naturii raporturilor dintre ei, acestea îm brăcind
adesea forma confruntărilor războinice .

ltJ1cJe m . p 4 9 - 5 0
7 1 PVL, I , p.20; Ip. let. , col . 1 6- 1 7 .
7 2 B . D. Grekov Kievskaja Rus', Moscova-Leningrad, 1 939; G .
,

Vernadsky, A History o f Russia, I , Ancient Russia, ed . a 7-a, New H aven­

Londra , 1 969, p.26 1 şi urm . ; 1 1 , Kievan Russia, ed. a 5-a, 1 966; H. Paszkie­
wicz, The Origin of Russia, New York, 1 969; O . Pritsak, The Origin of Rus', I ,
Old Scandinavian Sources other than the Sagas, Cambridge, Mass . , 1 98 1 .

68
 Cea dintîi invazie a pecenegilor în Rusia este înregistrată în
anul 9 1 5, fără ca să fie succedată de o ripostă a celor atacaţi.
Dimpotrivă , conform vechii cronici ruse, cneazul Igor a considerat
prudent să încheie un acord de pace cu peceneg ii, ca re s-ar fi
îndreptat ulterior spre Dunăre. 73 Letopiseţul amintit nu ne relevă ce
mobiluri i-au îndemnat spre o asemenea deplasare, fapt suplinit de
izvoarele greceşti, din care reiese că aceasta s-a datorat im plicării
într-un nou conflict bizantino-bulgar. Ambele părţi ostile au încercat
cu perseverenţă să-şi asigure alianţa turanicilor încă înainte de a se
ajunge la confruntări tranşante. 74 Sesizînd că opţiunea lor iniţială
părea să-i favorizeze pe bulgari, diplomaţia constantinopolitană a
depus eforturi pentru a şi-i atrage, desigur prin remiterea de daruri
sau stipendii consistente. Faptul că emisarii bizantini i-au abordat pe
pecenegi în vecinătatea posesiunilor Imperiului din Crimeea arată că
principalele lor efective se grupau atunci într-o regiune apropiată . Cu
toate că nomazii au fost convinşi să li se alăture, neînţelegerile dintre
comandanţii flotei bizantine, care trebuiau să le asigure trecerea
Dunării, i-au determinat în ultimul -moment să renunţe la implicarea în
război Nem aifiind obligat să-şi disperseze forţele. ţarul Simeon (893-
927) a putut să le concentreze integral contra armatelor duşmane,
împotriva cărora a repurtat o victorie co ncludentă în 9 1 7. 7 5
În anii următori , intre pecenegi şi bulgari s-a ajuns la o reconci­
liere, astfel că în 934 ei iniţiază împreună cu ungurii o expediţie de
amploare în Imperiul bizantin. 76 Cu acest prilej s-a produs probabil
cea dintii traversare a Dunării şi totodată a Munţilor Balcani de către
hoardele pecenege. Pentru a zădărnici acţiuni de asemenea anver-

73 PVL, I , p. 31 ; Cf. şi Ip. let. , col.32 .

74 Nicholas I . Patriarch of Constantinople. Letters. ed . R J H J e n ki n s ş i
L . G . Westennk, Washington, D . C . 1 9 73, p . 6 1 -63 .
7 5 Theophanes Continuatus. Chronographia, în Theophanes Contm u­
atus. loannes Cameniata. Symeon Magister, Georgius Monachus. ed I m .
Bekker, Bonn , 1 838, p. 387, 389-390; Symeonis Magistri Annales. î n ibidem,
p. 722 . 724; Georgii Monachi Vitae imperatorum recentiorum, în ibidem.
p. 879, 882 ; Leonis Grammatici Chronographia, ed . Im. Bekker, Bonn , 1 842 .
p.293. 296 : Skylitzes. p.20 1 -205; Kedrenos. l i , p. 286-288; Zonaras . Annales.
l i , col. 85-88; PVL. 1 , p.31 -32; Ip. let„ col. 32
78 Mac;oudi, Les Prairies d'or. ed . C . Barbier de Meynard şi P de
Courteille, l i , Paris, 1 863. p. 58-64; Idem. Le Livre de l'avertissement et de la
rf!wision. ed . B Carra de Vaux. Paris. 1 896 , p.244-245
69
gură . di plomaţia bizantină a încercat să-i determ ine pe ung uri să-i
atace pe turanici. Acest demers a rămas fără urmări , fie pentru că
ung urii erau în acel moment absorbiţi de incursiunile lor spre centrul
şi vestul Europei, fie că păstrau încă a m i ntirea g ravei înfrîngeri
provocate de pecenegi în anul 896. 77 Temerile Constantinopolului n u
s-au dovedit gratuite, căci atunci cînd, î n 944 , a organizat a doua s a
expediţie antibizantină navală ş i terestră , cneazul Igor şi-a asigurat
colaborarea pecenegi lor. Înd uplecat, la g urile Du nării, de tri mişii
împăratului să renunţe la conti nuarea campaniei, pri ncipele kievian
şi-ar fi sfătuit aliaţii - precum pretind letopiseţele ruseşti - să atace
Bulgari a . vechiul duşman al Biza nţului. 78 Nu ştim dacă îndem n u l u i lui
1 g or, s u g e rat poate de emisaru greci , i s-a dat atunci curs. i n orice
caz, însă, există mărturii certe că spre sfîrşitul primei j u m ătăţi a
secolului al X-lea pecenegii s-ar fi dedat la i nvazii în Bulgaria şi
Croaţia Albă. 79
Întreprinderile prădalnice în Peninsula Balcanică n u a r fi fost
posibile fără existenţa u nor solide baze de atac pe malul stîng al
Dunării I nferioare , unde pecenegii se infiltraseră treptat după izgoni­
rea ungurilor din Pannonia. La mijlocul secolului a l X-lea , Constantin
Porphyrogenetos preciza că domeniile deţinute de triburile pecenege
se întindeau între malul opus Distrei (Silistra) şi cetatea Sarkelului de
pe Don , fi ind separate de acelea ale Ţaratului bulgar, aflate la o
80
dista nţă de numai o j u m ătate de zi de mers, de cursul Dunării.
Atunci cînd renumitul lexicon Suidas , alcătuit la o dată apropiată de
cea în care scria împăratul-cronicar, specifica faptul că dacii erau
numiţi peceneg i , 0 1 se avea în vedere faptul că vechile lor teritorii
intraseră sub controlul nomazilor tu ranici . Această apreciere cu
a p a 1·enţă an acronică se reg ăseşte exprimată fără mari deosebiri şi
într-un alt lexicon g recesc, cel redactat în prima jumătate a secolu l u i
al XI I -iea d e l oan nes Zonaras, care nota c ă pecenegii ar f i fost
„numiţi odinioară daci". 82 Prezenţa lor în preajma Dunări i este atesta­
tă şi în l u crarea ebraică anonimă Josippon , întocm ită la m ij locul

�7
DAI, p. 56-57 .
78 PVL, I, p . 34 ; Ip. let. , col. 34-35.
79 DAI, p. 52-53, 1 52-1 53.
8 0 Ibidem, p. 1 68-1 69, 1 82-1 83 .
81
Suidae Lexicon, ed. A. Adler, l i , Lipsiae, 1 93 1 , p.2.
82 loannis Zonarae Lexicon, ed. I .A. Tittmann, I , Lipsiae, 1 808, p.464.

70
secolului al X-lea, 83 ceea ce rezulta şi din însemnările lui Liudprand
din C remona din a doua jumătate a aceluiaşi veac, care plasa pe
pecenegi printre popoarele ce locuiau în regiunile de la nord de
Constantinopol, 84 la fel ca şi evreul Abraham lakobsen (l brahim ben
Yakub). 8 5
Cu toată penetrarea g rupurilor de călăreţi nomazi spre ţinuturile
nord-dunărene (fig . 1 5. 1 6 . 1 8) . populaţia locală românească nu a fost
1 nlâtu rată , ceea ce rezultă din prezenţa numeroasă a aşezărilor de tip
Dridu în reg iunile extracarpatice în secolul al X-lea. Chiar dacă s-au
putut stabili anumite reglementări ale raporturilor dintre autohtoni şi
migratori , este evident că pătrunderea acestora din urmă spre ţinutu­
rile din vecinătatea gurilor Dunării nu putea fi benefică pentru evoluţia
firească a societăţii româneşti. O opoziţie tranşantă a acesteia faţă
de tendinţele dominatoare ale pecenegilor ar fi fost fără îndoială inefi­
cientă şi nu ar fost tolerată de o com unitate războinică capabilă să
pună în dificultate chiar şi statele cele mai puternice de pe continent.
Î n regiunile est-carpatice, pecenegii au intrat în conflict cu
t1verţ11 . cărora unu cercetători le atribuie monumentele arheologice
răspîndite cu prioritate între Răut şi Nistru . Î n a doua jumătate a
secolului al X-lea şi eventual în prima parte a veacului următor, s-a
produs distrugerea aşezărilor lor fortificate de la Alcedar, Echimăuţi,
Rudi etc. , probabil drept consecinţă a incursiunilor grupurilor nomade
din stepele nord-pontice. 86 Tot atunci a avut loc incendierea şi aban­
donarea cetăţuii de tip Dridu de la Calfa, situată în apropierea con­
fluenţei Bîcului cu Nistrul. 87 Se poate presupune că dezactivarea
acestor aşezări s-a făcut pentru a se preîntîm pina prezumtivele
tentative de opoziţie ale populaţiilor învecinate.

83 Ska za m1a evre1skich pisatele} o chazarach i chazarskom tzarstve.

e d . A . J a . Garkavi, San ktpeterburg. 1 874, p . 3 9 .
8 4 L iutprand, Antapodos1s, î n Quellen zur Geschicflte der Sachsischen
Kaizerzeit. ed. A. S au er şi R. Rau, Darmstadt, 1 977, p.258-259.
85 Pramene z dejintJm Ve/'kej Mora vy ed. P. Ratko�. B ratislava, 1 964,
,

p . 340.
88 G. B . Fedorov, Naselenie · Jugo-Zapada SSSR v I-natale li
tysja teletija naSeJ ery, în Sovetskaja etnografija, 1 96 1 , 5. p. 1 06; VV. Sedov ,
VostoCnye slavjane v VI-XIII w. , Moscova. 1 982, p. 1 28.
11 7 G F Cebotarenko. Kalfa - gorodiSte VIII-X vv. n a Onestre. C h i ş i n ă u
1 973.

71
 Pecenegii s-au lăsat implicaţi în desfăşurarea războiului bizan­
tino-bulgaro-rus din 967-972, în care a u avut un rol destul de i mpor­
tant, chiar dacă nu s-au evidenţiat pe prima scenă a teatru lui de
o pe rati u n i din n o rd u l P e n i n s u l e i Balcan ice În etapa in cipientă a
conflictu lui efective pecenege, despre al căror loc de provenienţă n u
detinem informati i, sînt semnalate d e partea cneazului kievian
sv i atoslav. 88 Atu � ci cînd acesta a decis să-şi consolideze s uccesele
împotriva bulgarilor, refuzînd să predea Bizanţului teritoriile cucerite,
conform înţelegerii prealabile, pecenegii au invadat Rusia şi a u
asediat Kievul î n anul 968. N u este exclus ca respectiva acţiune să fi
fost inspirată de Constantinopol, interesat să intre în posesiunea
reg iunilor balcanice revendicate de am biţiosul cneaz. Fiindu-i a me­
ninţată capita la, el a fost obligat să se înapoieze în propria-i ţară , dar,
după alungarea în stepe a turanicilor. a revenit în Bulgaria. fără însă
să reuşească să reziste ofensivei bizantine. 8 9 Pe d ru m u l de
întoarcere arm atele kievene, slăbite de asprimea campaniei din
Balcani, au fost atacate în zona pragu rilor N iprului de peceneg i ,
înştiinţaţi d e locuitorii d i n Pereiaslaveţ - u nde cneazul i ntenţionase să­
şi fixeze capitala în nord-estul Peninsulei Balcanice - că s-ar întoarce
încărcate de prăzi . Neizbutind să forţeze trecerea, ele a u fost nevoite
să ierneze în condiţii foarte grele la Beloberejie, ling ă g u rile N i prul u i ,
i a r î n primăvara anului 972 au pornit din n o u spre Kiev. În lupta
angajată cu pecenegii cond uşi de Kuria, Sviatoslav şi-a găsit sfîrşitul
şi. potrivit u n u i obicei barbar, atestat, printre alţi i , la sciţi. germani şi
bulgari, craniul, placat cu metal , i-a fost transformat în pocal de către
adversarul biruitor. 9 0
Raporturi încordate între pecenegi şi ruşi sint înregistrate şi în
timpul domniei lui Vladimir cel Sfînt (978- 1 0 1 5) , care a decis rid icarea
u nei centu ri de fortificati i la hotarele sudice ale statului s ă u , 9 1 menite
'
să stăvi lească raidurile nomazilor din stepe. În 988 92 şi 992 93 au avut

88
Sky l itzes , p.288-290; Kedrenos , l i , p. 384-386; Zonaras, Annales, 11,
col . 1 35-1 36.
89
PVL , I , p.4 7-48; Novgorodskaja pervaja letopis' starsego i mladsego
1zvodo v, ed A N Nasonov, Moscova-Lening rad , 1 950, p . 1 1 8- 1 1 9; Ip. let.
col. 53-55.
90 •

PVL, I , p. 52-53; Ip. Jet. , col . 6 1 -62.

9 1 PVL, I, p. 83; Ip. Jet. , col. 1 06.
92
P VL, I, p. 83; Ip. Jet. , col . 1 06
.

72
loc ciocniri cu aceştia , încheiate cu biruinţa ruşilor. Î n schimb,
confruntarea din 996 de lingă Vasilev, la sud-vest de capitala lor, în
care Vladimir le-a opus o armată cu efective reduse, nu le-a mai fost
favorabilă, marele cneaz sustrăgîndu-se cu greu primejdiei de a fi
capturat. 94 Î ncurajaţi de această reuşită , pecenegii au invadat
ţinuturile ruseşti şi în anul următor, dar încercarea lor de a cuceri
Bielgorodul, oraş întemeiat în 991 pe riul l rpen , la vest de Kiev, nu a
fost încunun ată de succes, 95 relevind incapacitatea călăreţilor de
stepă de a periclita centrele dotate cu întărituri puternice. În ultimile
săptămîni de viaţă ale marelui cneaz. pe cînd o boală neiertătoare îl
ţintuise pe patul de suferinţă în 1 0 1 5 , un nou atac al pecenegilor s-a
abătut asupra Rusiei. Trimis în fruntea unei oşti ca să-i înfrunte, fiul
său Boris nu a reuşit să-i intercepteze, 96 probabil pentru că tura nicii
găsiseră prudent să se replieze în stepe.
De-a lungul perioadei destul de îndelungate cit a deţinut tronul
Kievului, Vladimir cel Sfint a avut şi contacte amiabile cu unele
grupuri pecenege. Precum am menţionat, în prima parte a domniei
sale, doi principi pecenegi i-au solicitat să le mijlocească convertirea.
În vremea predecesorului său laropolk, o altă căpetenie a tura nicilor,
l ldei, se pusese în serviciul cneazului kievian, obţinînd în schimb o
;::i - � pnetate 1 n a n u ! 979 9:" Gestul său s-a datorat probabil d ise ns i u n ilor
acute din sinul societăţii nomade, ceea ce obliga pe cei mai slabi să
se expatrieze.
Pecenegii s-au arătat uneori dispuşi să-i sprijine pe adversarii
lui Vladimir. La ei avea să-şi caute refugiul Variajko, unul din apro­
piaţii marelui cneaz l aropolk (972-980) , deposedat de prerogative şi
suprimat de fratele său Vladimir. Vechiul letopiseţ rusesc pretinde că
Variajko ar fi luptat în mai multe rînduri alături de pecenegi împotriva
lui Vladimir, 98 dar nu p re cizează dacă a fost implicat în expediţiile
amintite din 988 , 992 , 996, 997 şi 1 0 1 5 sau eventual în altele . Î n

93 PVL, I , p.84-85; Ip. Jet„ col. 1 06-1 08

a. PVL, I , p.85; Ip. Jet. , col. 1 09.
95 PVL, I, p.87-88; Ip. let. , col. 1 1 2-1 14.
98 PVL. I , p.89-90; Ip. let„ col. 1 1 5 şi 1 1 8.
97 Nik. let. , Tn PSRL, IX, p. 39. Potrivit acestui letopiseţ, cu un an înainte
pecenegii ar fi fost infrTnţi de laropolk şi obligaţi sa-i plateasca tribut (Ibidem},
informaţie care trebuie privita cu circumspecţie.
118 PVL, I , p. 55; Ip. Jet„ col.66.

73
afara propriilor incursiuni, grupuri pecenege s-a u alăturat regelui
polon Boleslav I cel Viteaz, atunci cînd a atacat Rusia Kieviană în
1 0 1 3 99 şi 1 0 1 8. 1 00
În disputele pentru tronul kievian izbucn ite după moartea lui
Vladimir cel Sfînt în 1 0 1 8- 1 0 1 9 , pecenegii ( Tyrkir) împreună cu vlahii
1 1
(816kumenn) au fost atraşi de partea cneazului Sviatopolk. 0 După
ce l aroslav cel înţelept a tranşat în chip hotărîtor conflictul cu fratele
său călăretii turanici nu mai sînt semnalati în conexiune cu eveni-
. . '

mentele din Rusia Kieviană timp de mai bine de u n deceniu şi

jumătate , fiind probabil absorbiţi de alte confruntări , fie cu uzii, fie cu
biza ntinii şi unguri i . Totuşi, încă înainte de marea exped iţie din 1 036,
l a roslav a luat anumite măsuri defensive la graniţa merid ională a
statului său, semn că avea motive de îngrijorare: în 1 03 1 a colonizat
in bazi n u l R o s u l u i la s u d de Kiev. pe c a pt i vi i l uat1 într-o c a mp a n i e din
1 02
Polon ia, iar în anul următor a dispus rid icarea u nor cetăţi în
aceeaşi zonă , 1 03 situată la li mita de demarcaţie a silvostepei de
stepă.
Î nfruntarea cu pecenegii s-a amînat pînă în 1 036, cînd , profitînd
că laroslav se găsea la Novgorod, aceştia îi asediază capitala. Era a
doua lor tentativă de a cuceri Kievul numai cu propriile resurse, după
cea eşuată din 968. Cu toate că a fost nevoit să se opună unor
efective foarte n umeroase , l a roslav - dispu nînd de o arm ată puterni­
că , compusă din varegi şi sloveni - le-a provocat o grea înfrîngere,
ceea ce a dus la înlăturarea pericolului reprezentat de pecenegi
pentru Rusia Kieviană. Pe locul bătăliei, cneazul victorios avea să
ctitorească faimosul lăcaş de cult cu hramul Sfintei Sofia , 1 04 devenită
biserică mitropolita nă, cu menirea de a exprima gratitudinea faţă de
divinitate pentru biruinţa obţin ută şi totodată de a-i reliefa aspiraţiile

99 Th ietmar von Merseburg , Chronik, ed. W. Trillmich, Darmstadt,

1 962, p. 340-34 1 .
1 00 Ibidem, p.474-475.
101
Olafs saga hins helga, în Flateyjarbok. En samling af norske konge­
c;agaer ! I C h ri s t i a n i a . 1 86 2 . p 1 26 (Eymundar pattr Hringssonar) Cf şi R
Cool<., Russ1an H1story, lceland1c Story, and Byzantme Strategy 1n Eymundar
pattr Hringssonar, în Viator, 1 7 , 1 986, p.65 şi urm.
1 02
PVL, I , p. 1 0 1 ; Ip. let. , col . 1 37.
103
PVL, I, p. 1 0 1 ; Ip. let. , col. 1 37 .
1 04
PVL, I , p. 1 0 1 - 1 02 ; Ip. let. , col. 1 38-1 39.

74
autocratice. Lupta s-a dat într-un moment cînd grosul efectivelor
pecenegi lor, sub presiunea uzilor, avea tendinţa de a se deplasa din
bazinul Niprului spre Dunărea de Jos.
Ca şi cu alţi vecini, contactele pecenegilor cu unguri i au oscilat
între animozitate şi colaborare. Cum distanţa dintre teritoriile pe care
le ocupau era destul de mare, raporturile lor nu au putut deveni
constante. Dispunînd de resurse umane insuficiente pentru a stăpîni ,
valorifica şi apăra bazinul mijlociu al Dunării, conducătorii ungurilor au
promovat încă din primele decenii de la stabilirea în pusta · Pannoniei
o politică perseverentă de atragere a altor comunităţi umane cu virtuţi
militare. intre cei dispuşi să accepte postura de trupe auxiliare s-au
numărat ş i anumite grupuri pecenege O primă prezenţă a lor în
U ngaria în această calitate este înregistrată la începutul secolului al
X-lea , in vremea cînd puterea fusese preluată de Zoltan, urmaşul lui
Arpad . 1 05 U n nou detaşament peceneg, condus de Thonuzoba , s-a
stabilit în teritoriile ungurilor în timpul domniei lui Taksony (955-
970) , 1 06 succedat de un altul în vremea lui Ştefan cel Sfint (997-
1 038) . 1 07 Î n perioada ulterioară şi alte cete de pecenegi au fost
primite în Regatul arpadian , fiind colonizate în special în apropiere de
cursul Dunării şi al Tisei1 08 (fig . 1 7) .
î n prima jumătate a secolului al XI I I-iea , ele sînt semnalate şi în
partea sudică a Transilvaniei. Astfel, armata cu care comitele I oachim
din Sibiu pornea spre Vidin , în juru l anului 1 2 1 0 , era compusă din
saşi, români, secui şi pecenegi . 1 09 î n anul 1 224 , bula de aur acordată
saşilor de Andrei 1 1 menţiona „pădurea românilor şi pecenegilor"
(Silva Blacorum et Bissenorum) . 1 10 De altfel, în teritoriul transilvănean

105 Anonymus, p. 1 1 3-1 1 4.

1 06 Ibidem, p. 1 1 6-1 1 7.
107 Legenda S. Stephani regis maior et minor, atque legenda ab
l;fartvico episcopo conscripta, ed. E. Bartoniek, in SRH, 1 1 , p. 398 şi 425-426
1 08 H G6ckenjan, Hilfsv61ker . . „ p.97 şi urm . ; A Pâl6czi Horvâth ,
Petschenegen p 2 7 şi u rm
I LN
DRH, O, I . ed . Şt. Pascu. C. C1hodaru, K. G . GOndisch, O. M 1oc, V.
Pervam, 1 977. nr. 1 1 .
1 10 E. Hurmuzaki, Documente privitoa istoria romanilor, I, ed. N
Densuşianu, Bucureşti, 1 887, p.84. O .padure a pecenegilor (Silva Pieczyn­
garum) era menţionata într-un act din secolul al XVI-iea în sud-estul
Regatului polon. Cf. M. Parczewski, Poczatki ksztaltowania sie polsko-ruskiej
rubiezy etnicznej w Karpatach, Cracovia, 1 99 1 , p.42 .
75
sînt atestate în diplomatica medievală mai multe toponime derivate
de la numele pecenegilor. În anumite reg iuni enclave ale lor au reuşit
să-şi menţină individualitatea şi vechile privilegii m u lt timp d u pă ce se
străm utaseră din arealul nord-pontic. Astfel, printr-un act emis la 7
aug ust 1 369, regele Ludovic I de Anjou confirma domeniile
peceneg ilor din Beşenova (Bessenew) , din comitatul Cenad ,
conferite de tatăl său Carol Robert (1 308- 1 342), interzicînd cu
fermitate autorităţilor ad ministrative şi judecătoreşti locale să le
lezeze interesele, semn că încă se punea preţ pe serviciile lor. 1 1 1
În vreme ce anum ite clanuri ale peceneg ilor îşi oferea u servici­
ile suveranilor unguri , alţi confraţi a1 lor organizau raiduri de pradă în
regatul arpadian. O astfel de invazie s-a produs asupra Transilvaniei
în a doua parte a domniei lui Ştefan cel Sfint. 1 1 2 U ltima incursiune de
acest fel , care a afectat nu numai Transilvania, ci şi estul Ungariei, a
avut loc, după toate probabilităţile, în anul 1 068. 1 1 3
În acelaşi timp, una din principalele ţinte ale raidurilor turanicilor
a devenit I m periul bizantin , după ce tratatul încheiat în anul 97 1 , ce
asigurase liniştea la Dunărea de Jos pentru mai m u lte decenii, nu a
mai fost reînnoit. Şirul invaziilor la sudul marelui fluviu a fost reluat în
1 025/1 027 şi a continuat în 1 032/ 1 033 , 1 034, 1 035 şi 1 036, afectînd
reg iunile de pe ambii versanţi a1 lanţului balcanic. Î n 1 025/ 1 027
teritoriul vizat de pecenegi a fost cel al Bulg ariei, de unde, d u pă ce a u
luat numeroşi captivi, a u fost alungaţi î n stîng a Dunării, î n urma unor
ciocniri succesive cu unităţile militare regionale. I nvadarea Bulgariei ,
inclusă atunci î n I m peri u , s-a repetat în 1 032/1 033, pentru c a î n 1 034
să fie prădată Moesia, pînă la Thessalonik, iar în 1 035 Moesia şi

111
DRH. C, XI I I , ed. I . Dani, K. GOndisch, V. Pervain, A. R ăd uţiu , A.
R usu, S. Andea, 1 994, nr.4 1 O.
2
11 Legenda S Stephani . . . p 389. 397 . 423: Chronicon Henrici de
1v1 u g e 1 n germamce conscnp tum , ed. E . Travnik, în SRH, l i , p. 1 09-1 1 1 .
1 1 3 Simonis de Keza Gesta Hungarorum, ed. Al. Domanovszky, în

SRH, I, p. 1 82 ; Annales Posonienses, ed. E. Madzsar, în ibidem, p. 1 26 (unde

expediţia este plasată în timpul domniei lui Salomon). î n alte cron ici atacul
este pus pe seama cumanilor, dar datat în vremea regelui Ladislau I cel
Sfint. Cf. Chronicon Posoniense, ed. Al. Domanovszky, în SRH, l i , p. 38-39;
Chronicon Monacense, ed. Al. Domanovszky, în ibidem, p.75; Chronici
hungarici compositio saeculi XI V, ed . Al. Domanovszky, în SRH, I , p . 3 66 -
368; Chronicon Budense, ed. I . Podhradczky, Budae, 1 838, p. 1 27-1 29.

76
Tracia . În anul următor au fost întreprinse trei i ncursiuni, soldate cu
mari daune aduse bizantinilor. Mai multe căpetenii ale arm atelor
t r i m ise împotriva călăretilor nomazi au căzut atunci în mîinile lor
îm preună cu alţr numeroşi oşteni, prizonieri i fiind trataţi cu brutalitate
excesivă . 1 1 4 Cadenţa şi intensitatea acestor acţiuni prădalnice relevă
întărirea puternică a confederaţiei tribale de pe malul stîng al Dunării,
din sudul Moldovei şi Munteniei, ca urmare a migrării treptate a masei
pecenege din arealul nord-pontic spre vest. Reglementarea raportu­
rilor nomazilor cu Bizanţul printr-un nou tratat a stopat pentru un timp
atacurile asupra Peninsulei Balcanice.
Spre sfîrşitul primei jumătăţi a secolului al XI-iea, datorită
ameninţărilor externe, în societatea pecenegă s-au făcut simţite
tendinţe de unificare politică , manifestate concomitent cu dispute
acerbe pentru supremaţie. Confruntările pentru putere i-au avut în
prim plan pe Tyrach , a cărui autoritate era recunoscută de 1 1 triburi ,
şi pe Kegen , care dispunea de numai două triburi. Forţele angrenate
în conflict erau cu totul inegale, astfel că hanul Kegen , cu toate că
era mult mai întreprinzător şi capabil decît rivalul său, a fost nevoit
să-şi găsească refugiul, în 1 046, în I m periul bizantin, unde, în
schimbul obligaţiilor de natură militară , a obţinut pentru cei 20 OOO de
supuşi ai săi un teritoriu pentru aşezare pe malul Dunării. Presiunile
din ce în ce mai puternice ale uzilor au silit cele 1 1 triburi ale lui
Tyrach să-şi urmeze conaţionalii la sud de fluviu, unde au provocat
m a n prădăci u n i . Profrti n d de o mol i m ă care a fă c ut ravag 1 1 în rîndunle
lor, armatele bizantine, susţinute de contingentele lui Kegen, au
reuşit să le înfrîngă, dar nu au socotit oportun să le nimicească sau
să le respingă dincolo de hotarele Imperiului. După ce l i s-a impus
creştinarea, turanicii au fost dispersaţi în mai multe regiuni. Utilizarea
lor în luptele cu turcii selgiucizi din Asia Mică nu a dat rezultatele
scontate , întrucit ei s-au răsculat. înapoindu-se în Peninsula Balca­
nică. 1 1 5

1 1 4 Skylitzes, p.373, 385, 397, 399; Kedrenos. l i , p.483, 499, 5 1 2 , 5 1 4-

5 1 5 M ichaelis Glicae Annales. ed I m . Bekker. Bonn. 1 836 . p. 584
1 1 5 Skylitzes, p.455 şi urm . ; Kedrenos, l i , p.58 1 şi urm . ; Zonaras.
Annales. l i . col.223 şi urm . ; FHOR, I I I , p.2 şi urm . {Ioan Mauropus); Sovety i
rasskazy Kekavmena, ed . G . G . litavrin. Moscova, 1 972, p. 1 50- 1 53, 1 62-
1 67; Cf. şi P Diaconu. Les Petch�n egues . . . , p.39 şi urm . ; A.P. Kaidan, Ioan
MatJropod, petenegi i russkie v seredine XI v. , Tn Zbomik Radova

77
 Peceneg ii colonizaţi între Munţii Balcani şi Dunăre . d rastic
frustraţi 1n l i bertate a lor d e acţi u n e . nu se a răta u d 1 s p u ş 1 s ă accepte
rigorile impuse de funcţionarii şi demnitarii locali biza ntini şi încercau
să se debaraseze de ele ori de cîte ori li se ofereau împrejurări favo­
rabile. O astfel de ocazie s-a profilat atunci cînd ungurii au atacat
I m periul în vremea domniei lui l saak I Com nenos (1 057-1 059) . I nter­
venţia decisă a împăratului a d ispersat însă destul de uşor pe adver­
sari, astfel că majoritatea căpeteniilor turanicilor s-a grăbit să i se
supună. Singurul şef peceneg care a continuat rezistenţa , Selte , nu
dispunea de forţe suficiente pentru o confruntare tranşantă cu a rma­
tele bizantine, astfel că a fost curînd învins într-o zonă stîncoasă din
1 16
preaj ma D u nă r ii Înfrîngerea suferită din partea lui I saac I Com ne­
nos nu a tem perat decît pentru moment veleităţile nomazilor de
redobînd ire a independenţei.
Convu lsiun ile etnice şi sociale din jumătatea nordică a Penin­
sulei Balcanice au fost folosite de pecenegi pentru a se alătura
elementelor ostile administraţiei centrale bizantine. Efectivele lor a u
fost reîm prospătate prin stabilirea la sud de Dunăre a altor hoarde
înrudite . Îm preună cu populaţia locală din Paristrion, ele au reuşit să
se desprindă mai m ulţi ani de sub autoritatea Constantinopolului. La
Dristra ( = Silistra), Vicina şi în alte oraşe de la Dunărea I nferioară în
fru ntea g ru p u ri l o r rebele se afl a u Tatos ( n u m it şi C h alis) Sesthlav ş i
Satza , a că ror anihilare a impus mari eforturi d i n partea I m peri u l u i . 1 ' '
Î n unele cazuri peceneg ii şi-au asociat la raidurile lor pe cu m a n i şi pe
unguri, fără însă ca aceste alianţe să aibă un caracter stabil, întrucît
bizanti nii se străduiau permanent să speculeze în propriul inte res
disensiunile dintre ei.
Roadele acestei politici au fost culese la 29 aprilie 1 09 1 , în
marea luptă de la Lebunion , în care armatele lui Alexios I Comnenos ,

Vizantoloskog lnstituta, VI I I , 1 963, 1 , p. 1 77-1 84; J . Shepard , John

Mauropous . . . p 6 1 -89: J Lefort, Rhetorique et politique: Trois discours de
Jean Mauropous en 1 04 7, î n Tra vaux et memoires, 6, 1 976, p . 265-303, E .
Mala mut, L 'image . . p. 1 1 8 şi urm.
1 16
„

Psellos, l i . p . 1 24- 1 26; Attaliates, p.66-67; Excerpta ex breviario

historico loannis Scylitzae Curopalatae, în Kedrenos, l i , p.645-646; Anne
C ene, I, 1 937, p. 1 27- 1 29; Matth ieu d' E desse, p. 1 05-1 06; M ichel le
Syrien, 1 1 1 , p. 1 65 .
117
Anne Comnene, 1 1 , p.81 şi urm.

78
avînd de partea lor pe cumani, au provocat o înfrîngere decisivă
pecenegilor, ceea ce i-a înlăturat de pe eşichierul politic din Balcani.
„A fost g rozav măcelul sciţilor (pecenegilor - n.n.) - relata Anna
Comnena în biografia tatălui său -, ca şi cum a r fi fost mai dinainte
părăsiţi de divinitatea atotputernică ( . . . ) Un neam întreg , nu foa rte
numeros, ci de-a dreptul de nenumărat, cu femei şi copii, a fost
complet nimicit în acea zi " . 1 1 8 Rămăşiţele pecenegilor au fost înca­
drate ca trupe auxiliare în armatele bizantine, fiind menţionate, între
altele , în actiunile de hărtuire ale convoaielor cruciate ce străbăteau
teritoriile bal �anice ale Bi �anţului în drum spre Locurile Sfinte . 1 1 9
Aprox1mat1v în aceeaşi vreme, cete a le pecenegilor rămase în
spaţiul nord-pontic au intrat în serviciul cnezilor ruşi, ipostază ce le
punea într-o oarecare măsură la adăpost de loviturile cumanilor.
Curînd ele aveau să fie asimilate de alte populaţii, după 1 1 69 1 20
nemaifiind menţionate în letopiseţele ruseşti. O ultimă invazie a
pecenegilor de la nordul Dunării Inferioare în I mperiul bizantin se
produce în anii 1 1 22- 1 1 23, dar intervenţia fermă a lui I oan l i
Comnenos s-a dovedit eficientă pentru eliminarea pericolului. 1 2 1 Se
pare că enclave pecenege au reuşit să se menţină mai m ulte decenii
în regiunile extracarpatice, ca şi în alte zone periferice ale stepelor de

1 18
Ibidem, p. 1 42; Ana Comnena, Alexiada, trad. M . Marinescu , l i ,
Bucureşti, 1 977, p. 1 9-20.
1 19 Petrus Tudebodus, Historia de Hierosolymitano itinere. ed . J . H . Hill
şi L . L. Hill, Paris, 1 977, p.44; Raymond d'Aguilers, Le „Liber'', ed. J . H . Hill şi
L.L. Hill, Paris, 1 969, p.38; Anonymi Gesta Francorum et aliorum
Hierosolymitanorum, ed. H. Hagenmeyer. Heidelberg, 1 890, p. 1 42 , 1 62 ;
Willermo Tyrensi archiepiscopo, Historia rerum in partibus Transmarinis
gestarum a tempore succesorum Mahumeth usque ad annum Domini
MCLXXXI V, in Gesta Oei per Francos, I , ed. I . Bongarsius. Hanoviae. 1 6 1 1 ,
p 663; Robertus Monachus , Historia Hierosolimitana. in ltinera
H1t:1 0so1ym1tana C1 uces1gnatorum ( saec. XII-XIII) , I. ed S de Sanda l i .
Ierusalim. 1 978, p. 204
120 Ip. let„ col 533.
121
loannis Cinnami Epitome „ p. 7-8; Choniates, p. 1 9-23; Rhetoris
„

anonymi Oratio ad loannem Comnenum imperatorum, Tn Fontes rerum

Byzantinarum. 2 , ed . W. Regel, Petropoli, 1 91 7, p. 334; FHDR, 1 1 1 , p. 1 82-1 83
(Eustathios al Thessalonikului); IV, p.62-63 ( Typica). 70-7 1 (Theodoros
Prodromos). Potrivit unui izvor siriac de la sfirşitul secolului al X I I -iea
agresiunea ar fi fost comisa de cumani. Cf M ichel le Syrien , 1 1 1 , p. 206-207 .

79
la nordul Mării Negre. fără să fie absorbite de triburile cumane, care
îşi im puseseră supremaţia politică în acest areal încă de la m ij locul
celui de-al trei lea sfert al secolulu i al X I -iea
Stabilirea în masă a peceneg ilor în ţinuturile de cîm pie de la est
şi sud de Carpaţi , cu prioritate în Bugeac şi Bărăgan (fig.22), a avut
loc, după cum ne sugerează izvoarele scrise şi arheologice, în prima
parte a secolului al X I-iea , perioadă cînd li se activizează i niţiativele
militare în teritoriile înveci nate şi cînd încep să d ispară aşezările
localnicilor, repliaţi spre reg iunile colinare, u nde învelişul forestier le
asigura mai multă securitate . Exod ul turanicilor este atestat, între
altele, de prezenţa a numeroase complexe funerare în spaţiul delimi­
tat de N istru şi Olt. Î n ţinuturile extracarpatice româneşti a u fost
descoperite mai multe sute de morminte ce se pot pune pe seama
tri burilor turanice tîrzii . În stadiul actual al cercetărilor nu este, din
păcate, posibilă întotdeauna datarea şi atribuirea etnică precisă a
acestor categorii de descoperi ri , în sensul că u neori lipsesc criteriile
de separare a vestig iilor pecenege de acelea ale uzilor, cumanilor şi
ale altor grupuri turcice . Complexele funerare ale etniilor turanice
nomade tîrzii prezintă în general trăsături com une. Majoritatea lor sînt
amplasate în movile ridicate de triburile de stepă anterioare . O parte
a acestora conţi n resturi de la scheletul calului şi piese de
harnaşament, inventar specific pentru o societate la care se i m pu­
sese nomadismul ecvestru . 1 22
De la pecenegi şi de la celelalte populaţii turanice pătru nse în
spaţi ul carpato-dunărean, s-au adoptat în limba română mai m u lţi
termeni comuni, precum şi antroponime, hidronime şi toponime. Ca şi
în ceea ce priveşte descoperirile arheolog ice , departajarea aportului
lingvistic a fiecărui grup turcic nu se poate face în toate cazurile cu
întreaga certitudine. Este interesant de relevat că cele mai n ume­
roase toponime derivînd de la numele pecenegilor nu s-au păstrat în
ţinuturile de stepă de la nordul Mării Caspice şi al Mării Negre , unde
ei s-au stabilit în masă , ci în teritoriile învecinate , în care a u fost
colonizaţi sau au întreprins raiduri de pradă . Astfel de toponime se
întîlnesc în Peninsula Balcanică, U ngaria, Slovaci a . România .
Ucraina, Polon ia, Anatolia etc. Totodată , în timp ce rămăşiţele pece-

1 22
V. Spinei, Realittlţi . . . , p . 1 1 0-1 24; idem, Les Petchen egues . . ,
.

p.285-290

80
negilor din arealul ponto-caspic au fost asimilate destul de repede de
alte confederaţii tribale nomade, după ce g rosul populaţiei a migrat în
Bizanţ, enclave ale lor au reuşit să se menţină ceva mai multă vreme
în unele din teritoriile în care fuseseră colonizate.

REPERE BIBLIOGRAFICE

• I . BAR N EA , ŞT. ŞTEFĂNESCU, Din istoria Dobrogei, 1 1 1 , Bucu­

reşti, 1 97 1 .
• P. DIACON U , Les Petchen egues au Bas-Danube, B u c ure şt i ,
1 970.
• Idem, Pătrunderea pecenegi/or in Cimpia Română şi argumentul
numismatic, în Studii şi cercetări de istorie veche şi arheologie, 3 5 ,
1 984 , 1 , p. 68-73.
• H. GOCKENJAN , Hilfsvolker und Grenzwăchter im mittelalterli­
chen Ungarn, Wiesbaden , 1 972.
• P B G O L D E N . No m a ds and their Sedentary Neigh b ours m Pre­
Cinggisid Eurasia, în Archivum Eurasiae Medii Aevi, VI I , 1 987-
1 99 1 , p.4 1 -8 1 .
• P. GOLU BOVSKl l , Pecenegi, torki i polovtzy do nasestvija ta ta r,
Kiev, 1 884.
• GY. GYORFFY, Sur la question de /'etablissement des
Petchen egues en Europe, în Acta Orienta/ia Academiae Scientia­
rum Hungaricae, XXV, 1 972, 1 -3 , p. 283-292.
• A . P . KAZDAN , Once More about the „Alleged" Russ o-Byzan tin e
Treaty (ca. 1 04 7) and the Pecheneg Crossing of the Danube, în
Jahrbuch des Osterreichischen Byzantinistik. 2 6 , 1 97 7 . p 65-77
• A . N . KURAT, Pe�enek tarihi, I stanbul, 1 937.
• E. MALAMUT, L 'image byzantine des Petchen egues. în Byzanti­
nische Zeitschrift, 88, 1 995, 1 , p. 1 05- 1 4 7.
• J MARQUART, Osteuropăische und ostasiatische Streifzuge,
Leipzig , 1 903.
• ST. M LADENOV, Pecenezi i uzi-kumani vă bălgarskata istorija, în
Bălgarska istoriteska biblioteka , IV, 1 93 1 , 1 , p . 1 1 5- 1 36 .
• A. PALOCZl-HORVĂTH, Petschenegen, Kumanen, Jassen.
Steppenvolker im mittelalterlichen Ungarn. Budapesta , 1 989.
• ŞT PASC U Voievodatul Trans1lvame1. 1 . C l uj 1 9 7 1

81
• S.A. PLETN EVA, Pecenegi, torki i polovtzy v juznorusskich ste­
pjach, în MIA , 62 , Moscova-Leningrad , 1 958, p. 1 5 1 -226.
• O. P R I TSAK. Pecenigi, în Ukra ihs 'kij istorik, VI I , 1 970, 1 -3 (25-27),
p . 9 5-1 0 1
• Idem. The Pecenegs, î n Archivum Eurasiae Medii A , I , 1 975,
p 4-29
• O . A . RASSOVS KY, Pecenegi, torki i berendei na Rusi i v Ugrii, în
Seminarium Kondakovianum, VI , 1 933, p. 1 -66.
• Idem, Rus ' i kocevniki v epochu Svjatogo V/adimira, în Vladimirskij
sbornik v pamjat ' 950-letija krescenija Rusi, 988- 1 938, Belgrad,
1 938, p. 1 49-1 54 .
• M . SÂM PETR U , Înmormîntări pecenege din Cîmpia Dunării, în
· Studii şi cercetări de istorie veche, 24, 1 973, 3 , p . 453-464 .
• J . S H E PARD, John Mauropous, Leo Tornicius and an Alleged
Russian Army: The Chronology of the Pecheneg Crisis of 1 04 8-
1 04 9 . i n Jahrb uch des Osterre1ch1schen Byzant1mst1k . 24 1 975.
p . 6 1 -89.
• V. SP I N E I , Les Petchen egues au nord du Bas-Danube aux xe-Xle
siecles, în Actes du X/le Congres Jntemational des Sciences
Prehistoriques et Protohistoriques, Bratislava, 1 - 7 septembre
1 99 1 , red . J . Pavuk, 4, Bratislava , 1 993, p. 285-290 .
• E . TRY JARSKI , A Note on the Relations between the Petchenegs
and Poland, în Studia Turcica, Budapesta , 1 97 1 , p.46 1 -468.
• Idem, Pieczyngowie, în K . Dabrowski, T. Nagrodzka-Majchrzyk, E .
Tryjarski , Hunowie europejscy, protobulgarzy, chazarowie, pie­
' ' ) ! ! : :·:T, , f · '/\l :c c l a v - V a rşovi a - C racov i a - G d a ri s k 1 9 7 5 p 4 8 1 - 6 2 5
• v . G . VA S I L I EV S K l l , Vizantija i pecenegi ( 1 04 8- 1 094) , în ide m ,
Trudy, I , Sanktpetersburg , 1 908, p. 1 - 1 1 7 .

82
 UZII
Dintre confederaţiile tribale turanice constituite în a doua
jumătate a mileniului I în zona răsăriteană a Eurasiei, una din cele
mai puternice şi ramificate a fost cea a uzilor, care, la fel . ca şi alte
u niuni de triburi nomade, a încorporat şi a absorbit în decursul
timpului diverse grupuri umane inferioare din punct de vedere
numeric şi militar

NUMELE ŞI STRUCTURA ETNICĂ

î n izvoarele contem porane uzii sînt desemnaţi sub forma Oghuz
de către populaţiile turcice, Ghuzz de către arabi şi persani , Ouzoi de
bizantini, torki I tortzi de ruşi etc. Etnonimul Oghuz derivat probabil
-

din rădăcina turcică og, însemnînd ,,înrudire" sau ,,trib" - avea sensul
etimologic de „clan/trib" , „subunitate tribală", „uniune de clanuri/ triburi
înrudite".
Potrivit unui alt punct de vedere Oghuz ar putea proveni de la
oq, care însemna „săgeată" , dar, întrucît această armă devenise un
.
simbol al conducerii , sensul primar al termenului se lărgise, căpătînd
şi accepţiunea de 11trib/organizaţie tribală". 1
Pe lingă etnonimele enumerate mai sus, s-au mai utilizat şi
denumiri provenite de la unele elemente specifice ale confederaţiei
uzilor, dintr-un moment incipient al evoluţiei lor. Dintre acestea mai
proliferate au fost cele precedate de un numeral, indicîndu-se
numărul grupurilor tribale constitutive: Oe Oghuz, Sekiz Oghuz şi
Toquz Oghuz, insemnind trei, opt şi respectiv, nouă grupări tri bale
oghuze . Din citeva surse orientale s-ar deduce existenţa unei
departajări intre uniunea tribală a uzi lor ş1 aceea a Toq uz Og h uz-i lor.
fiind de presupus că cele doua entităţi s-au separat dintr-un trunchi

1 A N . Kononov, Rodoslovnaja turkmen. SoCinenie Abu-1-Gazi chana

Chivinskogo, Moscova-Leningrad, 1 958, p.82 ş i urm . ; P.B. Golden , The
Migrations. . . . p.45 şi urm . ; idem. An lntroduction, p.206-207.

83
com u n . 2
După deplasarea din ţinuturile de astăzi ale Mongoliei spre
vestul Asiei, uzii încep să fie desem naţi în textele vrem i i şi sub
denumirea de turkmeni, ca re însă se apl ica concomitent şi a ltor etnii
înrudite . Termenul menţionat viza de obicei pe uzii islamizaţi ,
diferentiindu-i de confratii lor ră maşi păgîni numiti în contin uare tot
Oghuz!Glwzz , fără ca să existe totuşi o consecvenţă fermă a
izvoarelor în acest sens. U n i u nile tribale ale uzilor erau nominalizate
în anumite cazu ri şi prin etnonimul turci, cu toate că de reg u l ă acesta
se apl ica unui întreg conglomerat de populaţii i ndividualizate d i n
pu nct d e vedere li ngvistic. 3 N u este mai puţin adevă rat c ă u neori
autorii orienta li şi biza nti ni au inserat, evident în mod eronat, în
categ oria res pectivă diverse g rupuri etnice străine (unguri , slavi ,
ala n i , mongoli etc.) din vecinătatea turcilor autentici, aşa cum , în
antichitate şi în zorii evu lui med i u , sub termenul g eneric de sciţi se
i ncludeau neamuri de obîrşie diversă din a realul euroasiatic.
Mai mu lte scrieri contemporane islam ice relevă apartenenţa
uzi lor la marea familie a popoarelor turcice, ceea ce confirmă şi
letopi seţele ruseşti. Din observaţi ile consemnate de Mahmud
al- Kasg hari rezultă apropierile li ngvistice dintre oghuză ş i kipciakă. 4
Pe baza aprecierilor sale, a analizei inscripţiilor turcice, a termenilor
co muni şi a antroponimelor uzilor menţionate în cronici etc. ,
speci aliştii moderni au diferenţiat în cadrul g rupei de limbi og h uze trei
subgrupe: oghuza-tu rcmenă, og huza-bulg ară şi oghuza-selgiucidă. În
cea d i ntîi s-a inserat limba uzilor (og h uzilor) din centru l Asie i , în cea
de-a doua limba uzilor din arealul ponto-caspic, iar în cea de-a treia
l i m b a t u rci l o r selg 1 u cizi . descendenţi d i n uzi La a c e a s t ă s e p a r a re s - a
aJ uns după un stag iu mai îndelungat de evoluţie a com u nităţilor
tri bale central-as iatice, în perioada de cumpănă dintre primele două
m i lenii de după I isus Christos , departajările lingvistice fi ind m i nore. 5

2 J H a m i lton , Toquz-Oguz et On-Oygur, în Journal Asiatique, CCL,

1 962 , p . 2 3 63.
-

3 V.V. Barthold , A History. , p. 78-84.

. .

4 C Brockelmann, Mahmud al-Kasghari Ober die Sprachen und die

Stămme der Turken im 1 1 . Jahrh. , în Kărăsi Csoma-Archivum, /, 1 92 1 , 1 ,

p 3 7- 39
c

N . M BaskaKov , T1urksk1e 1azyk1, Moscova , 1 960, p. 1 1 5- 1 4 1 . Cf. ş1

clasificarea lim b i lor turcice propusă de K. H . Menges, The Turkic

84
î n întinderile uriaşe ale Eurasiei turca dobîndise statutul de limbă de
cultură şi de comunicare de largă circulaţie internaţională, fiind o
a d e v ă rat ă lmgua franca , rival izînd în regiunile orientale vestice şi
centrale cu ara ba . Este interesant de consem nat că în secolul a l
XI -iea tradiţia d i n mediul islamic reţinuse o recomandare pusă pe
seama profetului Mahomed : „învăţaţi limba turcilor, căci lor le este
dată o îndelungată stăpinire!"
Monumentul cel mai vechi şi cel mai revelator de limbă
paleoturcică ii constituie celebrele inscripţii din secolul al V l l l -lea de
pe Orhon , rîu de la sudul lacului Baikal, nu departe de Karakoru m ,
unde, jumătate d e mileniu m a i tîrziu, va fi fixată capitala I m periului
mongol . I mportante deopotrivă pentru lingvişti şi pentru istorici, chiar
dacă descifrarea l o r c o m p o rtă i nc ă unele controverse. 1nscripţ1 1le
proiectează realităţi etn ice, sociale şi politice din sînul com u nităţi i
turcilor oriental i . Î ntre altele, ele semnalează înrudirea turcilor cu
" cele nouă (triburi) oghuze" (Toquz Oghuz) , încercarea acestora din
urm ă de a-şi dobîndi autonomia politică, eşuarea unor asemenea
tendinţe centrifuge etc. 6

MODUL DE TRAI ŞI VIA ŢA ECONOMICĂ

Mai m ulţi geografi şi cronicari oriental i relevă expressis verbis

n o m a d i s m u l uzilor . Potrivit inform aţiilor înregistrate de un cronicar
egiptean din secolele XI V-XV, selg iucizi i , una din ra murile principale
ale uzilor, îşi petreceau vara în ţara bulgarilor (de pe Volga - n . n . ) , iar
iarna în Turkestan , 7 ceea ce însemna că ei practicau deplasări
sezoniere de-a lungul unor itinerarii prestabilite . De asemenea , un
tratat de geografie alcătuit de un autor persan anonim în anul 982
aminteşte permutările de vară şi de iarnă ale uzilor în că utare de
terenuri cu păşuni. 8 Aceleaşi date sint enumerate şi pentru Toq uz

1dnyudgt::;, p 59 ş1 urm
6 W. Barthold , H1stoire des Turcs d'A sie Centrale. Paris, 1 945, p . 6 şi
urm . ; S . E . Malov. Pam1atniki drevnetjurkskoj pis 'mennosh Mongolii i Kirgizii,
M oscova-Leningrad, 1 959.
7 Makrizi, Histoire d'�gypte, trad. E. Blochet ( extras din Revue de
/'Orient Latin, VI , VIII-XI), Paris, 1 908, p.84.
8 Hudud, p. 1 00.

85
Oghuz, despre care se mai precizează că „migrau din loc în loc" . 9 În
schimb, în timp ce despre uzi tratatul specifica faptul că trăiau în
corturi şi că nu dispuneau de oraşe, 1 0 despre rudele lor gru pate în
confederatia Toq uz Oghuz se consem nează că locuiau într-o reg iune
în care sî � t nominalizate două oraşe de d imensiuni nu prea m ari. Î n
perioada la care se referă geograful persan, ţara Toquz Oghuz-ilor se
mărg inea la est cu China, cunoscută prin reţeaua sa urbană densă şi
prosperă N u întîm plător oraşul lor mai i m portant. unde se afla şi
s ed i u l a d m i n i strativ al tă r i i purta nu mele de J i nanJkat h , al că rui nume
,

se traduce prin „oraşul chi nezesc" . 1 1

Aceste date trebuie completate , între altele, cu cele înregistrate
la m ij locul secolului al XI -iea de persanul Gardizi din statul Gazne­
vizilor, care arăta că palatul chaganului Toq uz Oghuz-ilor ar fi fost
întărit cu palisadă şi valuri, 1 2 ceea ce releva o fortificaţie de o factură
specifică nucleelor urbane.
Notificările geografiei din anul 982 despre aşezările uzilor nu
concordă cu acelea pe care le întîlnim în a lte izvoare. Astfel,
geograful arab ldrisi din secolul al X I I -iea pretindea că uzii ar fi ridicat
m a i m u lte cetăţi fo arte puternice , în care prinţii l o r se apărau de
atacuri le duşmanilor şi îşi păstrau avuţiile. 1 3 Un alt geograf orienta l ,
originar d i n Azerbaidjan, Abd ar-Rasid al-Bakuvi , amintea c ă uzii
posedau un oraş constru it din piatră , lemn şi stuf. 1 4 Chiar dacă şi-a
redactat lucrarea la începutul secolului al XV-iea , informaţiile sale pot
fi luate în consideraţie, întrucît colportează date preluate din scrieri
mu lt anterioare . În aceeaşi ordine de idei , se ştie că yabg h u ,
căpetenia uzilor d i n zona Aralului, îşi avea reşed inţa princi pală la
Yang ikent, al cărui nume, de origine turcică , avînd sensul de
„aşezare/oraş nou(ă)" , este ilustrativ pentru caracterul său urban. 1 5

9 Ibidem, p . 94.
10
Ibidem, p. 1 00
11
Ibidem. p . 94 .
1 2 P. Martinez, Gardizi's two chapters on the Turks, î n Archivum
Eurasiae Medii Aevi, 1 1 , 1 982 , p . 1 35 .
1 3 Geographie d' E drisi, 1 1 , e d . A. Jaubert, Paris, 1 840, p.339.
1 4 ' A b d ar-Răsid al-Bakuvi, Kitab talchis a/-asar va 'a di.a 'ib al-malik al­

kachchar (Sokra!;cenie [knigi o] „Pamjatnikach" i cudesa tzarja mogu­

cego) ,ed. Z . M . Buniiatov, Moscova , 1 97 1 , p. '1 04.
1 5 V V Barthold , A. History. . . , p.92; O . P ritsak. The Decline of the

86
 Existenta mai multor oraşe în teritoriul ocupat de uzi în Asia
Centrală este atestată ş1 de alte izvoare orientale. 1 6 Dacă o parte a
lor fusese cucerită de la populaţiile învecinate sau dacă le-au
construit singuri ori dacă a u acceptat în acest sens iniţiativele unor
g rupuri etnice străine, ce acumulaseră o anumită experienţă în
domeniul vieţii citadine, este destul de g reu de precizat, d u pă cum
sînt cu totul riscante estimările în ceea ce priveşte structura etnică a
locuitori lor acestor aşezări urbane. U nele d i n oraşe a u putut apare
pr.in evoluţia centrelor de iernare cu o oarecare sta bilitate , unde
comu n ităţile pastorale erau obligate de rigorile climatice să ră mînă
anual vreme de mai multe luni. Plasarea acestor centre în vecinăta­
tea unor căi comerciale le-a aj utat desig ur să devină şi pieţe de
schimb.
Chiar dacă rudimente ale traiului în mediul orăşenesc fuseseră
însuşite de un nucleu limitat din cadrul confederaţiei tribale a uzilor,
marea lor m ajoritate a continuat să rămînă ancorată în preceptele
modului de viaţă nomad. Evident că un astfel de trai era generat de
condiţia lor de mari crescători de vite şi de ignorarea cvasitotală a
îndeletnicirilor agricole. Animalele cu rolul cel mai însemnat în
economie era u caii, vacile şi oile. 1 7 Reprezentanţii înstăriţi ai societăţii
d ispuneau de herghelii şi turme imense. După cum pretinde arabul
lbn Fadlan . care călătorea de-a lung ul cursului inferior al Volgă1 s p re
sfirşitul primului sfert al secolului al X-lea, uzii bogaţi s-ar fi aflat în
posesia a 1 O OOO de cai şi 1 00 OOO de oi. 1 8 Întrucît aceste cifre ni se
par excesiv de mari , considerăm că ele nu trebuie raportate la averea
unei singure persoane, ci a unui clan sau unui trib întreg . Potrivit u n u i
a l t izvor, de data aceasta bazat prioritar p e elemente ale tradiţiei,
atunci cind grupul de o sută de călăreţi din subordinea lui Selg i uc
şi-ar fi părăsit domeniile, el ar fi dispus de 1 5 OOO de cămile şi 5 OOO
de oi. 1 9 Şi în acest caz ne aflăm probabil în faţa unei exagerări : în

Empire of the Ogh uz Yabghu, in idem . Studies in medieval Eurasian history,

Variorum Reprints, Londra, 1 981 , XIX, p.28 1 .
16
S P To Istov, Goroda guzov. in Sove tskaja etnografija, 1 94 7 . 3 .
p. 52- 1 02; idem. Po sleda m . . . p 244-265.
1 7 Hudu d. p. 1 00

18 M . Canard . L a relation du voyage d'lbn Fadlan chez Ies Bulgares de

la Volga, în Annales de /'Institut d'�tudes Orienta/as. Alger, XVI . 1 958, p 83
1 9 C . Cahen. La Malik-ndmeh.
„ , p.43

87
timp ce numărul oilor este pe deplin rezonabil, cel al cămilelor avem
toate motivele să credem că a fost hiperbolizat.
Dacă preocupările vînătoreşti ale uzilor sînt numai arareori
menţionate, în schimb acţiunile prădal nice, întreprinse pe seama
vecini lor, au reţinut atenţia contemporanilor în mai m ulte rînduri .
Virtutile lor militare rezultă atît d i n relatările asupra unor viguroase
inva � ii, cît ş i din precizarea că erau deţi nători a numeroase arme, 2 0
pe ca re probabil în cea mai mare parte şi le produceau singuri .
Atît d i n perioada cînd nucleul principal al confederaţiei uzi lor se
găsea încă în Asia Centrală, cit şi din cea în care aceştia migraseră
spre bazinul inferior a l Volgăi, există referiri potrivit cărora printre ei ar
fi circulat un număr apreciabil de neg ustori . 21 Dacă această pătură
socială se recruta din rîndul uzilor sau dacă provenea din cal ifate sau
din alte reg iuni cu tradiţii în schim burile comerciale este în anum ite
situaţii greu de precizat. Specificul modului de trai ai uzilor şi
caracteru l neevoluat al vieţi i urbane ar pleda mai curînd pentru cea
de-a doua posibil itate , fără ca prin aceasta să se excludă total
i m plicarea nemij locită a unor mem bri ai uniunii lor tribale în activităţile
22
n e g u s t oreş t i
.

ORGANIZAREA SOCIA L-POLITICĂ

N ucleul de bază al comunităţilor tribale îl constituia fam ilia.

Pentru a se putea căsători , un bărbat avea obligaţia să ofere tutorelui
fetei - părinţi sau fraţi - o dotă compusă din ţesături , cămile sau cai .
L a fel c a şi î n lumea musulmană, s e accepta poligamia, d a r desig ur
că numai cei înstă riţi erau în măsură să întreţină mai m u lte soţi i .
Cazurile rare de adulter erau sancţionate prin pedepse d e asprime
e xt r e m a c o n st 1 n d din o m o rîrea celor în c u l p ă Î n scopul n ei·n stră i n ă ri !
avut u l u i fam i l i a l şi d i n alte raţiuni s e păstrau practicile leviratul u i ,
specifice colectivităţilor a rhaice, d e tipul celor descrise î n Vechiul
Testament: fi ul cel mare a l defu nctului trebuia să se căsătorească cu
văduva acestu ia dacă nu îi era mamă. 23

---- -------

20
Hudud, p. 1 00.
21
M . C a n a rd , La relation . . , p. 70-72 ; Hudud, p. 1 00.
22
.

'Abd a r-R ăS1d al-Bakuvi, p. 1 04 .

23 M . Canard, La relation . . . , p.69-70.

88
 În cadrul societăţii se aju nsese la departajări accentuate de
avere Trecînd peste hiperbolizarea cifrelor, cazul evocat în notele de
călătorie ale lui l bn Fadlan - citat deja în paragrafele a nterioare -
despre uzii posesori de herg helii şi turme uriaşe, este cît se poate d e
s ugestiv. Din acelaşi izvor rezultă c ă persoanele bogate d ispuneau
d e robi folosiţi în m uncile cu caracter gospodăresc. Tratamentul ce li
se aplica era pe m ăsura precarităţii poziţiei ocupate: în timp ce cei
avuţi, atinşi de boli, erau izolaţi de familie în corturi speciale, pentru
evitarea eventualelor contam inări, şi daţi în îng rij irea robilor, cînd
aceştia din urmă aveau neşansa de a se îmbolnăvi, e i se puteau
aştepta - la fel ca şi cei săraci - să fie pur şi simplu a bandonaţi în
întinderea stepelor 24
l n decursul timpului evoluţia internă a comunităţilor uzilor, dar şi
i nstabilitatea politică ce convulsiona cong lomeratul de etn ii din zonă,
care producea coagulări şi destrămări ale formaţiu nilor statale, a
condus inerent spre permanente dar fragile remanieri în structurile
organizatorice ale uzilor. Prezenţa unor entităţi ce purtau numele de
LJc Oghuz = ,.Cele trei (triburi) oghuze" , Sekiz Oghuz = „Cele opt
(triburi) oghuze" şi Toq uz Oghuz = „Cele nouă (triburi) oghuze"
reflectă apariţia unor asemenea structuri încă dintr-o etapă cînd
procesul lor de etnogeneză nu se definitivase . După ce acest proces
se încheiase. cărturarul arab Mas'udi d iferenţia la m ijlocul secolului
d l A-1ea lre1 g r u p u r 1 în cadrul uzi lor propri u-zişi: superior, inferior ş 1
mijloci u . specificînd că ei sînt cei mai vitej i d intre turci . 2 5
i n afară de datele evocate mai sus, unele informaţii asupra
compoziţiei confederaţiei uzilor sînt furnizate în literatura istorică
islamică ulterioară m igraţiei lor din Asia Centrală, care însă
consemnează realităţi dintr-o perioadă mai veche. probabil din j urul
anului o mie. Astfel, autorul arab Marvazi amintea la începutul
secolului al XI I-iea 1 2 triburi ale uzilor, "dintre care unul era numit
Toquz Oghuz, altul Uigur şi altul U cgur (?)" . I ncluderea Toquz Oghuz­
ilor in confederaţia uzilor nu are darul de a surprinde: in sch imb . cea
d u i g u r i l o r pare puţin verosimilă. raportul de subord onare fiind total

altul spre sfirşitul mileniului I , cind uiguri i reuşiseră să închege un stat

omnipotent in centrul Asiei . În alte izvoare orientale, uzii şi Toquz

24
Ibidem. p . 74-75.
25
Al-Mas'Udi. Bis zu den Grenzen der Erde Auszage aus dem „Buch
der Goldwsschen #. ed. G. Rotter. TObingen-Basel. 1 978, p.37.
89
Oghuz-ii sînt menţionaţi ca uniuni de triburi diferite . 2 6
Mahmud al-Kasg hari, ca re şi-a redactat ope ra la Bagdad , în a
doua j u mătate a secolului al X I -iea, pretindea că iniţial turcii se
1 m o ă rte a u l n 20 de tri b u ri cele m a i a p ro pi ate de .. ro m a n i" (= b i z a n t 1 n 1 )
fiind peceneg ii, kipciacii şi uzii. 27 Cărturarul amintit enumera totodată
22 clanuri sau triburi ale uzilor. În schimb, renumitul cronicar persan
Răsid od-Din ( 1 247-1 3 1 8) , aflat în sluj ba mongolilor şi beneficiar al
unor bog ate surse orientale de informaţii, avea cunoşti nţă de 24 de
formaţiuni tribale. Acelaşi număr de triburi ale uzilor este ind icat şi în
cronica redactată în dialectul ciaghatai de Abu 'l-Ghazi ( 1 603- 1 664) ,
care îl urmează îndeaproape pe confratele său persan d e orig ine
evreiască .
În 2 1 de cazuri numele folosite de Mahmud al-Kasg hari sînt
redate de Răsid od-Din fie identic. fie într-o g rafie apropiată
(reprodusă de noi, cînd a fost cazul , în paranteză): Qiniq, Qayigh
(Qayi), Bayundur, lve sau l yve (Yive), Salghur (Salur) , Afshar
(Avshar), Bektili (Bekdili), Bukduz, Bayat, Yazghir (Yazir) , Eym ur
Qara-buluk (Qara-evli), Alq a-bUluk (Alqir-evli), l gder (Yigder) , O rekir
sau Yurekir ( O rekir) , Tutirqa (Dudurgha), Ula-yondlug (Ula-yontli) ,
Tuker (Duker) , Becheneg (Bij ne) , Juvaldar (Juvu ldur) şi Jebni
(Chebn i). Cel de-al 22-lea nume prezent în l ista lui M a h m ud a l­
Kasg hari - Jaruklugh sau Charuklugh - nu apare la encicloped istul din
Persia ilhanidă, du pă cum şi trei denum i ri notificate de acesta din
u r m ă - Yayirli Qariq (Q iriq ?) şi Qarqin - lipsesc din înşiru i rea
28
1 r 1 v a \a t u l u 1 oe n e a m turcic d i n I rak.
În faza arhaică de organizare se im pusese conceptul eg alizării
triburilor, a cărui amintire s-a perpetuat chiar la colectivităţile ce
părăsiseră arealul stepic euroasiatic, cînd structurile lor sociale
îmbrăcaseră o altă configuraţie. Vigoarea acestei tradiţii este probată
de faptul - consemnat în secolul al X I I -iea de un episcop-cronicar al
cruciaţilor de pe litoralul est-mediteranean - că reprezentanţi ai

26 Al-l stachri, in Materialy pa istorii kirkizov i Kirkizii, ed. V.A. Romodin ,

Moscova. 1 97 3 . p 1 6 şi 25: Ya'kubi, Les Pays. ed G Wiet. Cairo . 1 937
p 1 1 3 , Hudud. p 94-95 şi 1 00 .
27
C . Brockelmann, op. cit. , p . 36 .
28
V.V. Barthold, A History. . . , p. 1 1 0- 1 1 1 . Cf. şi P . B . G o l den An ,

lntroduction, p.207-208; M . Th. H outsma, Die Ghuzenstămme, în Wiener

Zeitschrift far die Kunde des Morgenlandes, l i , 1 888, p .2 1 9 şi urm .

90
comunităţilor turcomane se mai reuneau pentru a trage la sorţi tribul
căruia urma să i se atribuie temporar poziţia predominantă. 29
Atît în enumeta rea lui Mahmud al-Kasghari, cit şi în cele ale lui
Răsid od-Din şi Abu'l-Ghazi figurează şi Becheneg/Bijne/Becene,
etnonim prin care erau denumiţi pecenegii. Autorii menţionaţi n u
aveau evident î n vedere întreaga confederaţie tribală a pecenegilor,
ci doar un grup desprins din ea, ajuns sub obedienţa politică a uzilor
în circumstanţe neelucidate. Î ncorporarea respectivului g rup, confir­
mată şi de Constantin Porphyrogenetos. 30 reprezenta un fenomen
uzu a l î n practicile comunităţilor nomade din stepele Euras1ei în timpul
derulării migraţiilor, cînd clanurile mărunte erau dislocate şi asimilate
de marile uniuni tribale. Cu siguranţă că şi alţi turanici avuseseră
soarta pecenegilor, după cum şi efective ale uzilor au putut fi ataşate
confederaţiilor înrudite .
Spre deosebire de alţi turanici nomazi , uzii aveau drept
căpetenie supremă - cel puţin în secolul al X-lea, cînd au ajuns în
ţinuturile dintre Aral şi Caspica - un yabghu. La unele din neamurile
turanice învecinate , prin acest titlu se desemnau rudele chaganului,
aflîndu-se prin urmare pe o treaptă ierarhică inferioară . Adoptarea sa
de către uzi s-a făcut desig ur într-un moment cînd aceştia se găseau
sub autoritatea unor etnii străine, dar a fost menţinut şi atunci cînd
şi-au dobîndit autonomia. Pe treapta imediat ulterioară , după yabghu
se situau aşa-numiţii kudherkin. 3 1
Î n schimb, în fruntea confederaţiei tribale a Toquz Oghuz-ilor
fig ura chaganul, 32 întocmai ca la majoritatea nomazilor de neam tur­
cic din spaţiul euroasiatic. 33 Acest chagan - denumit de fapt Toquz-

29 C Cahen Le Malik- n a me h . p 52
'\O DA I p1 6 8- 1 69
j · M Ca nard La relation , p 76- 77
32 P M arti n ez. Gardizi , p . 1 32-1 33. 1 35 ; Sharaf al-Zaman T a h i r
Marvazi On China, the Turks and India, ed . V. Minorsky, Londra, 1 942, p 29 .

33 lncercTnd sa sintetizeze nomenclatura demnitaţilor de vîrf din arealul

central-asiatic, lbn Khurdadbeh, carturar arab din secolul al IX-iea, specifica:

.Regii turcilor, tibetenilor şi chazarilor se numesc la toţi chagani". Cf. Sbornik
materialov dlja opisanija mestnastej i plemen Kavraza, XXXI I , Svedenija
arabskich pisatelej o Kavkaze. Armenii i Azerbajdlane, ed. N . A Karaulov.
Tiflis. 1 903. p 5

91
chagan - dispu nea de o g a rdă de 1 OOO război nici şi de 400 sclave, 34
ceea ce reflecta o îndepărtare de a usteritatea nomadismului ecves­
tru, în paralel cu contaminarea de apetiturile opulente ale monarhilor
orientali.
Organizarea fn tri buri constituia atît o necesitate i nternă , men ită
să reg lementeze raportu rile dintre diversele straturi sociale, cît şi
externă în conditiile unor confru ntări violente cu alte com un ităti
' ' '

nomade. I nscripţiile de pe Orhon şi vechea epopee n aţională Oghuz-

name înregistrează concepţia caracterului d ivin al suveranului turcilor
og huzi şi aspiraţia lor la hegemonia asupra lumii întregi. 35
În ti mp ce , spre mijlocul secolului al X-lea, lui Selgiuc i se
conferea de către yabghu demnitatea de „şef de armată" (sil-basht) ,
u n veac mai tîrziu nepotul s ă u Tug hril, încă înai nte de a pătrunde î n
Bagdad, prel uase , într-un exces de megalomanie, titu latura persană
supremă de „ rege al reg ilor" (şahanşah) , înlocu ită apoi cu cea
echi va lentă din arabă de sultan. 36 Prom ptitudi nea însuşirii sale ar
părea poate surprinzătoare dacă nu am avea în vedere ascendenţa
uzilor, coborînd adînc în cli matul clocotitor al stepelor, u nde tradiţia
imperiilor propulsate năva lnic pe scena istorie i se păstra cu veneraţie.

CREDINŢELE Ş I PRA C TICILE RELIGIOASE

Cred inţel e relig ioase ale uzilor din perioada preislamică

însumau, potrivit opiniei specialiştilor, trăsături com une şi pentru
celelalte neam uri tu rcice din Asia Centrală. Zeitatea cea mai
î n s e m n a t ă e r a Tăngri - al cărei nume avea semnificaţia de „zeu" şi
„cer" -. rînduitor al ordinii cosmice şi a celei te restre. Totodată erau
venerate elemente din natură , atît de n uanţă uranică, cit şi htonică:
astrele cereşti, pămîntu l , apele. O anumită proliferare a u avut-o şi
cred inţele animiste ce pornesc de la concepţia că d iverse obiecte a r fi
însufleţite . De tradiţie foa rte veche erau ritual urile şamanice, bazate

34 Marvazi , p . 2 9 .
3 5 O . T u ran The Ideal o f World Oommation among the Medieval Turks,
,

'1 n Studia Islamica . I V . 1 955. p 77-90; P . B . Gold e n . Imperial Jdeo/ogy and the
� ' 1w ces uf Po11t1ci::l l Un ity amongst the Pre- Ginggis1d Nomads of Western

Eurasia, în Archivum Eurasiae Medii Aevi, l i , 1 982, p. 37-76.

36 V V Barthold, A History. .. , p. 1 08.

92
pe ideea că şamanul, prin dotare cu vocaţie mistică şi prin calităţi de
teolog , m ag icia n , doctor şi erudit, era în măsură - în urma unui
îndelungat proces de iniţiere şi prin recurgerea la ceremonialuri
variate - să asigure protecţia · împotriva spiritelor rele, să trateze
bolile, să protejeze de duşmani comunităţile um ane şi turmele, să
g hideze expediţiile de vînătoare, să călăuzească sufletele viilor şi
morţilor etc. Î n scopul captării bunăvoinţei spiritelor bune şi a
înlăturării celor malefice se aduceau jertfe în locuri sacre . 37
Pentru un iversul supranatural al Toquz Oghuz-ilor, care nu
diferea desigur prea mult de acela al uzilor, prezintă interes mărturia
lui al-Bakuvi, care apreciază că ei nu dispuneau de temple şi că se
închinau cailor. Totodată , la el găsim următoarea specificare:
„Sărbătoresc apariţia curcubeului. Acolo [în ţara Toquz Oghuz-ilor -
n . n . ] este « piatra sîngelui » . Dacă această piatră se atîrnă de un om
în care circulă sîngele, circulaţia sa se întrerupe instantaneu". 38
Î n lumea turco-og huză se propagaseră diverse mituri de natură
cosmogonică, despre geneza universului, apariţia popoarelor turcice ,
separa rea triburilor. dirijarea expansiunii etc. Unele din legende
reflectă înrîurirea cred inţelor totem ice. O largă vehiculare au avut
miturile despre Oghuz-Han - erou eponim al uzilor -, în care elemente
reale se îmbină cu cele fantastice. Potrivit uneia din legendele vechi
turcice, Oghuz-Han şi oastea sa a u fost călăuziţi în expediţiile de
cucerire de un lup miraculos înzestrat cu darul vorbirii. 39 în schimb, în
cronica lui Mihail Siriacul se pretinde că turcii selgiucizi urmau în
expansiunea lor un animal asemănător cu un ciine. 4 0 Am bele istorisiri
se integrează în categoria miturilor despre animalele călăuză de
natură divină, răspîndite la numeroase etnii originare din Asia şi

"' J . - P . Roux, La re/1g1on des Turcs et des Mongols, Pans, 1 984, idem,
La religion des peuples de la steppe, în Popoli delle steppe: Unni, A vari,
Ungari (Settimane di studio del Centra Italiano d i Studi sull'Alto Medioevo,
XXXV, 23-29 aprile 1 987) , 11 , Spoleto, 1 988, p.51 3-532 ; M . Eliade, A History
of Religious ldeas, 3, From Muhammad to the Age of Reforms, Chica g o­
Londra, 1 985, p . 1 -22.
38 Al-Bakuvi, p. 1 03 .
39 w Radlotf, Das Kudatku Bilik des Jusuf Chass-Hadschib aus
Balasagun, I, St. Petersburg. 1 89 1 . p. X I ; R Nour. Oughouz-name,
Alexandria. 1 928. p. 52-53.
4 0 Michel le Syrien , Chromque I I I . ed J -B Chabot. Paris. 1 905 p 1 53

93
E u ro p a
1n generai, n o m az11 turan1c1 dâdeau dovadă de t o l e r a n ţă
confesională atît faţă de reprezentanţii altor etn ii, pri păşite în areal u l
stepei, cît ş i faţă d e conaţionalii receptivi la lncercările m isionarilor
străini de a-i atrage. Totuş i , această toleranţă îşi avea limitele sale.
· Astfe l , atunci cînd unul din principii (mulil<) uzilor din zona Volgăi s-a
convertit la islamism, supuşii săi i-au condiţionat m enţinerea
prerogativelor de abjurarea noii credi nţe. 4 1 Atitudinile mai concesive
în chestiunile dogmatice s-au păstrat de regulă atîta vreme cît
opţiunile spre alte confesiuni au fost izolate , dar, în momentul cînd
acestea şi-au sporit aud ienţa , ciocnirile nu au putut fi evitate. Despre
o astfel de confru ntare afl ăm din opera geog rafică a l u i M a rvazi -

că rturar orig inar, precum îi indică numele, din Merv/Marv , aj uns în

serviciul fa imosului suveran selgiucid Melik-şah -, care relatează că ,
du pă ce uzii intraţi în contact cu ţările musu lmane le-au îmbrăţişat
religia, primind numele de turkmeni, s-ar fi declanşat un confl ict
deschis cu cei ce nu au acceptat islam ismul, aceştia din urmă fiind
însă înfrînţi şi obligaţi să părăsească Horezmul şi să m igreze în
ţi nuturile peceneg i lor. 4 2
Fiind o popu laţie dinam ică şi avînd legături cu civilizaţi ile
înconj urătoare , uzii au avut disponibilitatea de a recepta influenţe ale
bud1smulu1 m a n i h e i m ului nesto rianismulu1 c reşt i n , 1 u d a i s m u l u 1
.

ch aza r etc. I nformaţia privind creştinarea uzilor, inserată într-un tratat

de geog rafie de la începutul secol ului al XV-lea , 4 3 este desig ur
eronată , eva nghelizarea avînd forţă de contaminare lim itată în l u mea
stepelor. Pornindu-se de la observaţia că doi din cei patru fii a i l u i
Selgiuc - M i h a i l , Arslan (l srail), Yusuf şi Musa - ar avea nume
specifice pentru creşti ni şi evrei, pe lîngă acelea musulmane, s-a
lansat ipoteza aud ienţei ortodoxismului, pe de o parte, şi a
mozaismului, pe de altă parte, în familia prinţu lui turanic, supoziţie
care, fără să fie neverosimilă, nu poate fi din păcate verificată. 44
Mai pregnantă şi mai perenă a fost însă înrîurirea prozelitis­
m ul u i islam ic, care s-a man ifestat cu timiditate încă din secolul al Vl l l ­
lea , dar a dobîndit succese notabile, îndeosebi în mediul urban, l a

41 M. Canard , L a relation . . . , p. 7 3.
42 Marvazi, p.29.
43 Al-Bakuvi, p. 1 04 .
44 I . Kafesoglu, Seljuks, p.23.

94
selgiucizi , de-abia în secolul al X-lea . Propagarea mahomedanis­
mului, produsă în etape , prin diferite canale de contaminare, a mijlocit
adoptarea unor însem nate elemente de cultură arabă şi persană.
Totod ată . apa rtenenta la Islam a insuflat sentimentul universalismu­
l u i confes1onal ş 1 p o l itic turcii oghuzi devenind la rîndu l lor unii dintre
,

cei mai eficienţi propovăduitori ai idealurilor relig ioase ale P rofetului.

Î n pofida succeselor I slamului, o mare parte a uzilor nomazi a
continuat să rămînă păgînă , aşa cum indică ritualul funerar atestat la
mormintele descoperite în stepele ponto-caspice (fig . 1 9) , mai
îndepărtate de epicentrele prozelitismului mahomedan din sud-vestul
şi centrul Asiei. Analiza acestor com plexe funerare evidenţiază
conservatorismul manifestat în practicile înhumării. Uzii se înmormîn­
tau împreună cu caii sacrificaţi , aşezaţi deasupra pe o podină din
bîrne . în mormînt punîndu-se piese de harnaşament şi de podoabă ,
arme etc (fig . 20) . I nventarul şi dispunerea sa relevă credi nţa în
prelungirea vieţii în lumea de apoi. 4 5
Î n legătură cu ritualul funerar al uzilor din bazinul Volgăi se
păstrează descrierea făcută de l bn Fadlan. Potrivit însemnărilor sale
de călătorie, defunctului i se săpa o g roapă de mari dimensiuni, unde
era depus înveşmîntat, avînd împreună cu el cureaua, arcul, banii şi
un pahar de lemn cu băutură . Deasupra mormîntului se ridica o
movilă de pămînt. lingă care se sacrificau caii proprietarului decedat.
Călătorul arab mai relatează că pe mormintele celor căzuţi vitejeşte
în luptă se aşezau statui de lem n, numărul lor fiind în funcţie de acela
al adversarilor omorîti 46 Această observaţie este de natură să
sugereze că cel puţin o parte din statuile antropomorfe de piatră -
aşa-numitele kamennie babi - din stepele nord-pontice, atribuite de
majoritatea specialiştilor triburilor cumane, ar putea fi puse şi pe
seama uzilor.

EVOLUŢIA POLITICĂ
Î nceputurile istoriei uzilor se pierd în negura vremurilor, geneza
lor avînd loc în alambicatul creuzet etnic care a fost de-a lungul
întregului ev mediu Asia Centrală . Cu toate progresele sale nota bile

'5 S.A. Pletneva. Petenegi. . . p. 1 6 1 şi urm .

.

46 M . Canard , L a relation . p.75-76

..

95
din ultimele decen i i , cercetările arheologice n u sînt în măsură să
ofere verdicte în ceea ce priveşte desfăşurarea amănunţită a
procesului lor de etnogeneză, astfel că deocamd ată dispunem pentru
clarifica rea acestei probleme doar de inscri pţiile de pe Orhon şi de
textele u nor cronici şi geografi i orientale.
Strămoşii uzilor făceau parte din grupul turcilor orienta l i , al
căror chaga nat corespundea în mare cu teritoriul actual al Mongoliei.
După ce mai multe decenii această reg iune s-a aflat sub vasalitatea
dinastiei chi neze Tang , ea şi-a redobîndit independenţa la mij locul
secolului al VI 1 1 -lea , cînd s-a constituit Chaganatul uigur, ca re a
dăinuit timp de un veac. N u este încă pe deplin lămurită problema
dacă , în vremea su premaţiei chi neze, uzii şi Toquz Og h uz-i i a lcătuiau
o sing ură confederaţie tribală sau se separaseră com plet . După toate
probabi lităţile , Toquz Ogh uz-ii nu trebuie identificaţi - cum pretindeau
unii specialişti - cu uiguri i , aceste populaţii menţi nîndu-şi individuali­
tatea în cadrul Chaganatu lui uigur.
În a doua j u m ătate a secolului al VI I I -iea a avut loc deplasarea
uzi lor spre vest, aceştia străm utînd u-se pentru început între cursul
i nferior al l rtîşului şi Sîr-Dari a . Migraţia lor a fost probabil determ inată
de extinderea hegemoniei karlucilor. În primele dece n i i ale veacul u i al
I X-iea uzii sînt menţionaţi în apropierea Cal ifatului abbasid ,
războindu-se cu g uvernatorul Khorasan u l u i , Abdallah ibn Tahir.
Acesta a trimis îm potriva lor o armată comandată de fi ul său Tahir,
care le-a prădat ţara , smulgîndu-le chiar anumite ţi n uturi şi
capturîndu-le m ulţi prizonieri. Veci nătatea cu ţări cu populaţie
persană şi arabă a m ijlocit începutu l penetraţiei islamismului în
rîndurile u n i u n ilor tribale ale uzilor. Extinzîndu-şi domeniile spre Sîr­
Daria şi Lacul de Ara l , uzii s-au ciocnit cu peceneg i i , pe care i-au
determinat să emigreze . În perioada deplasărilor lente spre vest. o
parte a grupurilor de uzi au aj u n s . după cît se pare , sub dominaţia
tem porară a altor state turcice din centrul Asiei. 4 7
În disputele teritoriale cu veci n i i , în sîn ul comun ităţilor uzilor
s-au man ifestat tend inţe de u nificare , ceea ce a condus la constitui­
rea , în secolul al X-lea, a aşa-numitului stat al uzilor yabg h u , desem­
nat astfel după titulatura propriilor căpete n i i . Această form aţi une

47 P B Goid e n . The Migra tions p 48-52 idem A n ln troduction

p . 206 ş1 u r m .

96
statală se întindea intre bazinul Sir-Dariei şi Marea Caspică, inveci­
nindu-se cu kimekii la nord , cu statul horezmian şi cu cel samanid la
sud , cu karlucii la est şi cu chazarii la vest, capitala sa, o veche reşe­
dinţă de iarnă a păstorilor nomazi , aflîndu-se la Yangikent, identificat
cu actualul Djankent-kala, situat pe malul stîng al Sir-Dariei , înainte
de vărsarea sa în Lacul de Aral (fig . 2 1 ) . Confruntările cu alte etnii,
asociate cu contradicţiile interne, au erodat treptat unitatea forma­
ţiunii uzilor yabghu, ceea ce a condus la destrămarea sa.
Î n ultima parte a secolului al X-lea, din cadrul masei uzilor s-a
desprins un grup vig uros. aflat sub conducerea l u i Selgi uc. şeful
tribului Qirnq, care trebuie să fi fost dintre cele mai im portante de
vreme ce este amintit primul în enumerarea triburilor uzilor făcută de
cărturarii orientali. Tatăl lui Selg iuc, Dukak, poreclit „arc de fier"
( Timur- Yaligh) , deţinea o poziţie de prim rang în ierarhia uzilor,
poziţie m oştenită şi de fiul său, crescut sub tutela yabghu-lui, care i-a
acordat titlul de „comandant de armată" (sil-bash1) . Potrivit unei
naraţiuni cu iz legendar, Selgiuc ar fi intrat în disgraţiile soţiei yabghu­
lui şi implicit a acestuia din urmă, astfel că a fost silit să emigreze ,
împreună cu numai o sută de credincioşi , pe malul stîng al Sir-Dariei ,
stabilindu-şi reşedinţa la Jand . Aflîndu-se într-o zonă învecinată direct
c ...; l u m e a m u s u l m a n ă , Selgiuc a acceptat convertirea la islamism,

gest de însem nătate covîrşitoare pentru evoluţia ulterioară a supu­

şilor săi , la care recursese desigur în primul rînd din raţiuni politice .
Confederaţia tribală a turcilor selg iucizi , care şi-a preluat
numele de la eroul ei eponim Selgiuc, şi-a început expansiunea spre
sud la sfîrşitul secolului al X-lea şi în primii ani ai veacului următor. Ea
a fost încurajată în măsură considerabilă de diverşi suverani locali,
care, dind dovadă de miopie politică , au apelat la potenţialul lor
militar, sperînd să-l poată folosi numai în propriul interes, calcul ce
s-a dovedit iluzori u .
Spre mijlocul primei ju mătăţi a secolului al XI -iea s e prod uce o
sciziune în sinul uzilor din ramura selgiucidă, atraşi de principalele
forţe care îşi disputau supremaţia în Asia Centrală: karahanizii şi
Gaznevizii. U na din branşe, aflată în subordinea lui Arslan/l srail, fiul
lui Selgiuc, s-a pus la dispoziţia Gaznevizilor din Khorasan. Î n
schimb, branşa condusa de Tughril/Togrul şi Chaghri , fiii lui Mihail,
omorît într-o luptă încă pe cînd tatăl său , Selgiuc, se mai găsea în
viaţă . au ajuns pentru un timp în serviciul karahanizilor. Detaşindu-se

97
re lativ repede de sub tutela puternicilor lor veci n i , cele două grupuri
selgi ucide s-a u si mţit atrase de reg iunile islamice din sud. Prin b reşa
creată de cete le lui Arslan , cu rol de ava ngardă în avansarea turci lor
selg iucizi, şi-au făcut loc hoardele mai numeroase şi mai puternice
comandate de Tughril şi Chaghri .
După ce au dobîndit ţi nuturi pentru aşezare la sud-estul Mări i
Caspice, î n teritoriile incluse î n statul Gaznevizilor, faţă d e care aveau
oblig aţii m i l itare, pretenţi ile selgi ucizilor au crescut dincolo de lim itele
accepta bile. Încercînd să le tempereze zel u l expansiv, sultanul
gaznevid a suferit în anul 1 040 o zdrobitoare înfrîngere la Danda­
nakan, în urma că reia adversarii săi au acaparat bog ata reg i u n e a
Khorasanului ş i , u lterior, I ranul şi I rakul, punînd bazele unui puternic
s t a t al a ş a - n u m 1 t i l o r selgi ucizi ma ri , avîndu-1 în fru nte pe Tug h ril-beg
nepotul lui Selg1uc. Ofensiva selgiucidă a provocat distrugeri pe scară
larg ă la nordul golfului Persic, ţinuturi întinse fi ind devastate şi
depopulate prin exod ul populaţiei agricole, ale cărei domenii au fost
�
ocu pate de aristocraţia nomadă. 4
Aderarea la preceptele doctrinei islam ice sunnite a apropiat pe
turcii selgi ucizi de califul de la Bagdad, dornic să se debaraseze de
protecţia emirilor buyizi , care , fi ind şi iţi , erau consideraţi mem bri ai
unei secte eretice în cadrul mahomedanism u l u i . În acest context, în
anul 1 055 Tughri l-beg şi-a făcut intra rea în Bagdad fără să recu rg ă la
violenţă . La puţin timp du pă aceasta . califul a l-Qaim i-a conferit titl ul
de sulta n , ceea ce însemna o legitimare a expansiunii selg i ucizilor,
contri buind la consolidarea prestig iului lor în lumea m usulmană.
Acest prestigiu era sporit şi de faptul că îşi impuseseră controlul asu­
pra unei metropole de talia Bagdadului, capitala Califatului a bbasid ,
deve n it la sfîrşitul m i leniului I , pentru mai m u lte secole, cel mai m a re

48 Pentru staţionarea uzilor în partea de vest a Asiei Centrale şi

momentul desprinderii ra m u rii selgiucide, c f . V . V . B a rthold , A History„ . , p . 9 1 -
1 0 8 : C h D i e h l , G Man;:ais, Histoire„ „ p. 572-58 1 ; S . P . Tolstov, Po sledam . . ,
.

P 2 4 4 -2 6 5 . 2 7 0 -2 7 3 : C Cahen . Le Malik-nâmeh , p 3 1 -6 5 · O P ritsak . The

Decim e . , p 2 7 9-292 , B S p u le r . M1ttelas1en se1t dem Auftreten der TLirken, în
Handbuch der Orientalistik, Erste Abtei l u n g , V. 5, Geschichte Mittelasiens,
ed B S p u le r , Leiden-Ko l n , 1 966 , p. 1 8 1 şi urm . ; M .A. Mehmed, Istoria . . . , p.72
ş i u r m , P B . Golde n , The Migrations. „ , p. 52-80; M .A. E k rem Civilizaţia
,

turc ă , B u c u reşt i . 1 98 1 , p . 56 şi urm . ; I . Kafe so glu Seljuks, p.2 1 -42; S . G .

,

Agadzanov , Gosudarstvo sel'dzukido v„ . , p. 1 6-6 1 .

98
şi prosper centru urban din lume, cu care putea rivaliza numai
Constantinopolul.
Despre ceea ce reprezenta Bagdadul pentru Orient în secolul al
X-lea , mărturia lui Yakubi, cu toate notele sale de subiectivism , este
cit se poate de elocventă , explicind atracţia pe care o deştepta acest
centru . Cărturarul arab aprecia că megalopolisul în care se născuse
„este inima I rakului, oraşul cel mai însem nat, fără de egal atît în
Răsărit cit şi în Apus în ceea ce priveşte întinderea, importanţa ,
prosperitatea , abundenţa în a pă şi puritatea climei. Este locuit de
indivizii cei mai diferiţi, orăşeni sau ţărani; către el se emigrează din
toate ţările, de departe ca şi de aproape; şi de peste tot, numeroşi
sînt oamenii care l-au preferat propriei lor patrii . Toate popoarele de
pe lume dispun acolo de un cartier, de un centru de negoţ şi de
comerţ: de aceea se găseşte laolaltă ceea ce nu există în nici un alt
oraş din lume [. „] Căci cu cel mai mic efort fiecare obiect de negoţ
este transportat acolo în mod permanent, din Răsărit şi din Apus. din
regiunile m usulmane şi nemusulmane. în adevăr, mărfurile sînt
i mportate din I ndia, Sind, China, Tibet, din ţările turcilor, delamiţilor,
chazarilor şi a abisinienilor, din toate părţile într-un cuvînt, astfel incit
le găseşti la Bagdad într-o a bundenţă mai m are decît în ţara lor de
origine. Ţi le procuri cu atîta uşurinţă şi atît de sigur, încît ai putea
crede că toate bunurile pămîntului sînt îndreptate către acolo, toate
comorile lumii adunate, toate binecuvîntările universului concen·
trate" . 49
Condominiul între Califatu l abbasid şi Sultanatul selgiucid,
realizat în avantajul ambelor organisme. s-a menţi nut pînă la destră­
marea statului urmaşilor lui Selg1uc. Tog hril şi nepotul ş1 succesoru l
său, Alp Arslan ( 1 063- 1 072), şi-au continuat cu tenacitate înai ntarea
spre vest, prădînd şi distrugînd zone întinse ale teritori ilor arabe ,
caucaziene şi bizantine şi, totodată , anexînd şi colonizînd noi regiuni,
ceea ce a condus la modificarea treptată a structurii lor etnice . De la
impetuoasa irupere a arabilor în secolul al VI I-iea , nici o forţă politică
n u se manifestase cu atîta vigoare în Asia Anterioară precum au
făcut-o turcii selgiucizi .
intre ţinuturile vizate de incursiunile selgiucide s-au numărat şi
cele caucaziene. în acel moment puternic fragmentate din punct de

49 Ya'kub1. p 4.

99
vedere politic, ceea ce le-a dimi nuat posi bil itatea îm potrivirii eficiente
faţă de duşmani. N ici I m periul bizantin, care încorporase Armenia în
prima j umătate a secolului al XI -iea. nu a dispus de mijloace suficien­
te pentru a - 1 a s i g u ra protecti a . a stfe l că turcii selg 1 u c 1 z 1 au prădat-o în
mai multe rînduri . Atacul care a avut ecoul cel mai puternic s-a
produs în 1 064 , cînd vechea capitală a reg ilor armen i , Ani, în pofida
puternicilor sale fortificaţii, a fost devastată şi jefuită . În anii u rm ători
majoritatea regiu nilor caucaziene a u fost ocu pate sau a u devenit
tributare selgi ucizilor. Drept consecinţă a acestor cataclisme, g rupuri
masive de armeni au emigrat spre sud-estul Asiei Mici, constitu ind în
Ci licia mai multe principate , reunite în secolele XI I-XIV într-un singur
organ ism stata l . Efectele cele mai pregna nte ale cuceriri lor selg i ucide
s-au resi mţit în Azerbaidj a n , unde popu laţia locală - de orig ine i rania­
nă - a fost în mare parte tu rcizată . pri n aceasta desăvîrşindu-se pro­
cesul de form are a etn icului azer. O opoziţie tenace îm potriva hege­
mon iei selgiucide s-a contu rat în G ruzia, care , exti nzîndu-şi suverani­
tatea sau i nfl uenţa asu pra unor părţi din Abhazia, Şirvan şi Armenia,
a reuşit să se degajeze de sub împovărătoarea vasal itate străină în
secolul al Xl l-lea . 5 0
Întrucît singur nu putea să-şi asume conducerea efectivă a
înti nselor domenii cucerite , Alp Arslan şi-a însărcinat cu adm inis­
trarea lor fraţi i , fii i şi alte rude, măsură îndreptăţită pentru m oment, ·
dar cu efecte nefaste în viitor, pentru că a stat la obîrşia dezi ntegrării
statu l u i s e l g i u c i d în deceniile următoare . Dificu ltăţi le de a asig ura
pacifica rea , echilibrul şi unitatea imperiului său multietnic şi pl uri­
confesiona l , moşten itor al unor tradiţii culturale ş i politice secu lare
greu de estompat , nu-i permiteau multe clipe de răgaz. La scurt timp
după capturarea cetăţii Ani, energ icul şi întreprinzătorul sultan s-a
deplasat spre ţinuturile selgiucide răsăritene, care încercau să se
sustragă autorităţii sale. În anul 1 065 el a pătruns în Turkestan, iar
apoi a avansat spre ţărmurile Mări i Caspice . Înfruntînd hoardele
cumane din zonă , le-a obligat să i se supună.

5° Ch Diehl. L . Oeconomos, R Guilland. R G rousset, Histoire . ,

p 5 1 6-524 , A F n endly, The Dreadful Oay. The Battle of Manzikert, 1 0 7 1 ,
Londra - Melbourne - Sidney - Auckland - Johannesburg , 1 98 1 , p.99-1 1 5;
P . B . Golden , The Turkic Peoples and Caucasia, în Transcaucasia.
Nationalism and Social Change. Essays in the History of Armenia,
Azerbai

1 00
 Căpeteniile turcilor selgiucizi au lezat inte resele Bizanţului nu
numai în Transcaucazia, ci şi în Anatolia , . unde, de asemenea, a u
intreprins mai multe raiduri prădalnice. Decis să pună capăt acestor
acţiuni, îm păratul Roman IV Diogenes a organizat în 1 068, 1 069 şi
1 07 1 trei expediţii în preajma graniţelor răsăritene ale statu lui său ,
care nu s-au terminat însă cu rezultate pozitive. Dimpotrivă, ultima
dintre ele s-a soldat cu o veritabilă catastrofă militară pe cîm pul de
luptă de la Mantzikert (Malazgirt) la nord-est de lacul Van, pe data de
26 august 1 07 1 , cînd însuşi suveranul grec a fost luat prizonier de
către Alp Arslan. Î n componenţa armatei bizantine comandate de
Roman IV se aflau şi efective de uzi , recrutate desigur din rindu l
hoardelor d e la nordul Dunării ce s e stabiliseră în I m periu î n 1 064 . O
parte a acestor efective nu au consimţit să lupte împotriva confraţilor
lor, de care se despărţiseră cu aproape un secol în urmă în stepele
din jurul Lacului de Aral, şi au trecut în tabăra selgiucidă împreună cu
un grup de pecenegi, chiar înainte de înfruntarea decisivă . 5 1 Î n pofida
deznodămintului înfruntării de la Mantzikert, care a însemnat unul din
cele mai mari dezastre militare din întreaga istorie bizantină. conse­
ci n ţele sale imed iate nu au fost excesiv de grave pentru poses i u n i l e
asiatice ale I m periului, concesiile teritoriale revendicate de învingător
fiind minime. Alp Arslan a pretins, în schimb, un tri but anual. aj utoare
militare şi predarea prizonierilor musulmani, acceptind să-şi elibereze
adversarul, după numai citeva luni de detenţie, poate mai puţin din
cavalerism - după cum apreciază anumiţi istorici -, cit din calcule
pragmatice, preţul de răscumpărare a unui împărat nefiind desig ur de
neglijat. Pe de altă parte, sultanul turc era în acel moment mai puţin
interesat de noi anexiuni în vest, preocupîndu-se cu prioritate de
consolidarea cuceririlor anterioare şi extinderea autorităţii în reg iunile
central-as1at1ce . Aşa se explică plecarea sa. în anul 1med1at următor
bătăliei de la Mantzikert, într-o expediţie în îndepărtata Transoxiana.
unde , de altfel, îşi va găsi sfirşitul. Î n ceea ce priveşte Imperiul
bizantin, dacă înfruntarea cu Alp Arslan s-a tranşat prin zdrobirea
armatei şi prin îndatoriri financiare. fără să aibă repercusiuni
importante instantanee asupra traseului hotarelor orientale, în schimb

51 G eo rgi i Cedreni Compendium historiarum, l i , ed . Im. Bekke r, Bonn.

1 839, p.691 -692 ; Joannis Zonarae Anna/as, li, în Patrologia Graecae, ed . J -

P. Migne, CXXXV , Paris. 1 887, col.269-270; Matthieu d' i= desse. Chronique,

ed Ed Dulaurier Paris 1 858 . p 1 69

101
confl i ctele din acelaşi nefast an 1 07 1 . din alte extrem ităţi ale statu l u i .
s-au dovedit a fi cel puţin la fel de păg ubitoare: ung urii cucereau
Belgradul, iar normanzii Bari , prin aceasta pierzîndu-se ultimul punct
al stăpînirii bizantine din Italia. 5 2
Fiul şi urmaşul lui Alp Arslan, Melik-şah ( 1 072-1 092), i-a
continuat în linii mari politica , lărgind şi mai m ult întinderea statului
selg i ucid , care cunoaşte în vremea sa punctul maxim de dezvoltare .
În timpul domniei lui Mel i k au fost aduse în stare de vasalitate
Transoxiana şi Yemenul şi au fost cuprinse Siria, Anatolia etc. , fără
să se reuşească însă să se stopeze tendinţele separatiste , care s-au
exieriorizat cu preg na ntă mai ales după moartea sa.
Ultim ul din aşa-zişii selgiucizi mari, Sandjar ( 1 1 1 7- 1 1 57), avînd
nucleul stăpînirii în Khorasa n , a încercat să-şi asigure dominaţia în
Transoxiana controlată de karahanizi şi în Horezm. În perioada de
apogeu a puterii sale el a pri m it o dură şi neaşteptată lovitură de la
conaţionalii săi uzi , care îşi aveau sălaşele în regi unea Balh, situată
în bazinul superior al Am u-Dariei. Nemulţum iţi de rigorile
administrative şi fiscale de inspiraţie persană, la care erau supuşi,
aceşti nomazi s-au răsculat şi au devastat cu mplit principalele oraşe
din Khorasan. De slăbirea Sultanatului selgiucizilor mari a profitat
H o rezm u l care în u ltimele decenii ale veacu lui al X I I -iea l-a anexat
1 m preuntl cu vechile sale domenii din I ranul de vest.
Drept consecinţă a procesului de destrămare a statului tu rci lor
selgi ucizi , la sfîrşitul secolului al X I -iea şi începutul secolului următor
au luat fii nţă su ltanate în Siria , Asia Mică , I rak şi Kerma n şi mai m ulte
emirate autonome. Cel mai viabil d intre acestea s-a dovedit
Sultanatul de R u m , creat în Asia Mică în ulti mul sfert al secolului al
X I -iea, ca rezultat al ofensivei conduse de Soliman. Sultanatul a
preluat n umele I m periului romano(-biza ntin) (Remania, Rumelia), ale
cărui teritorii asiatice le cucerise în anii de du pă lupta de la
Mantzikert. În timp ce . în decurs de mai puţin de u n seco l . elementele
tu rcice dis persate în Siria şi I rak s-au arabizat , iar cele din Kerm a n
s-au iran izat, fi ind inferioare numeric şi din punct de vedere al

52 S . Vryonis, Jr. , The Decline . . . , p.69 ş i u r m ; M .A. Mehmed, Istoria„ . ,

p . 76 ş i urm; O.A. Zakythinos, Byzantinische Geschichte . . . , p.255 ş i u rm ; J . C .

Cheynet, Mantzikert, un desastre militaire ? î n Byzantion, L, 1 980, 2 , p.4 1 0-
438; A. Friendly, op. cit„ p. 1 63 şi urm; M. Angold , The Byzantine empire
1 025- 1 204, Lond ra-New York, 1 984, p. 2 1 -25.

1 02
civilizaţiei. colonizarea progresivă a zonei centrale a Anatoliei cu
grupuri masive de păstori selgiucizi . care au alungat o m are parte a
băştinaşilor, a conferit regiunii o nouă coloratură etnica-demografică .
Profitînd d e gravele perturbaţii produse d e neamurile tu ranice
în provinci ile balcanice ale I m periului bizantin, turcii selgiucizi a u
avansat pînă la Marea d e Marmara şi Marea Egee, stabilindu-şi
capitala la N iceea . nu departe de Constantinopol. Dind dovadă de o
remarcabilă capacitate de adaptare la condiţiile oferite de teritoriile
anexate , emirul Tzachas (Ceaka) a trecut la orga nizarea unei flote ,
spre a ataca insulele greceşti d i n Marea Egee, iniţiativă de-a d reptul
surprinzătoare pentru căpetenia unei populaţii predominant nomadă
sau sem inomadă Revigorarea I m periului bizantin în timpul ener­
gicilor şi înzestraţilor bazilei din dinastia Comnenilor: Alexios I ( 1 08 1 -
1 1 1 8), Ioan l i (1 1 1 8-1 1 43) ş i Manuel I (1 1 43-1 1 80) ş i războaiele
purtate cu un Sultanat de Rum frămîntat de lupte dinastice , i-au
diminuat drastic posesiunile din Anatolia. Cucerirea N iceei în 1 097 de
bizantini, cu sprijinul participanţilor la prima cruciadă , a im pus
transferarea capitalei la l conium (Konya) , unde a rămas pînă la
dispariţia sultanatului în primii ani ai secolului al XIV-iea , cînd a fost
încorporat în statul turcilor otomani. Ofensiva bizantină a fost stopată
prin strălucita victorie obţinută în 1 1 76 de sultanul Kilindj-Arslan 1 1 la
Myriokephalon , comparată adesea cu cea repu rtată cu un secol
înainte la Mantzikert. 53
În anii scurşi după înfruntarea de la Myriokepha lon, grupuri
masive de turci selgiucizi au putut să se stabilească în zonele
centrale ale Podişului Anatolian. U n nou aflux de populaţie turcofonă
din centrul Asiei a găsit acolo adăpost după şocul campaniilor lui
Gingis-han, ceea ce a diminuat şi mai mult ponderea elementului
grecesc� Toponimia şi alte surse indică infiltrarea în Asia Mică a
reprezentanţilor diverselor triburi ale uzilor ami ntite de Mahmud al-

sJ Pentru istoria turcilor selgiucizi de la sfîrşitul seco l u l u i a l X I -iea ş 1 d i n

veacul urmator. cf. C h . D1ehl, L . Oeconomos, R . Guilland . R G rousset.
Histoire p.43-46, 75-78, 295-299; T . Talbot R ice. The Seljuks in Asia
. . „

Minor, Lon d ra, 1 96 1 : eadem, Die Seldschuken, KOl n , 1 963; S. Vryonis. J r .

The Declina . . p. 1 0 1 şi urm; I . KafesoOlu, Seljuks. p 4 3 şi urm . : C . Cahe n . La
.

Turquie prd-ottomane, Istanbul-Paris, 1 988, p. 1 1 şi urm : S G . Agad�anov.

Gosudarstvo sel'dlukidov. p. 79 şi urm ; C E Boswort h . Saldjukids. p 938-
. „

950.

1 03
Kasg hari şi Răsid ad-Din: Qiniq, Qayig h , Bayundur, Yve , Salghur,
Afshar, Qara-bOIOk, Becheneg etc. 54
în deceniul trei al secolului a l X I I I -iea Sultanatul de Rum s-a
a ve n t u rat într-o temerară şi su rprinzătoare acţiune nava l ă , exti nzîn­
du-ş1 domi naţia asu pra prosperului port de la Sudak din Crimeea, cel
mai activ punct comercial prin care se făcea legătura între Levant şi
ţin uturile nord-pontice , aj uns sub controlul cumanilor. Turcii selgiucizi
profita u şi de slăbirea I m periului grecesc de la Trapezunt - apărut în
1 204 , după cucerirea Constantinopolului de cruciaţi -, care m oştenise
domeniile bizantine din sudul Crimeei. Încercarea cumanilor de a
recuceri Sudakul cu aj utorul ruşilor, i nteresaţi ş i ei de fluxul negoţu l u i
dirijat pri n acest centru , s-a soldat prin înfrîngerea l o r de către selg i u­
cizi. 55 Succesul întreprinderii sultanatului fusese facilitat de asigu­
rarea controlului asu pra u nei porţiuni a litoralului pontic al Anatoliei şi
de echiparea corespu nzătoare a flotei care a 1 n iţ1at atacu!. 5 6
S u ltanatul de Rum a traversat u n moment de extremă g ravitate
la pătru nderea mongolilor în Asia Mică în 1 243, fii nd constrîns să se
recunoască vasal. Ajuns în conflict cu m ongolii din I ran, s u ltanul l zz
ed-Din Kaikaus s-a refug iat cu un grup de supuşi pe teritoriu l
bizantin , dar u lterior îm păratul Mihail VI I I Paleologu! le-a propus în
1 263/ 1 264 să se stabilească în Dobrogea, unde ar fi plecat s u b
comanda lui Sarî-Saltuk-Baba. În conform itate c u datele tradiţiei
locale tu rceşti , mormîntul său s-ar afla lingă oraşul Babadag , toponim
derivat după anumite păreri de la numele acestui a . În expediţiile
o rg a n izate de-a lungul timpului împotriva Moldovei ş1 Poloniei, sulta n i i
şi vizi ri i otomani s e opreau întotdeauna la Babadag , spre a se rug a l a
mormîntul legendarului Sarî-Saltuk-Baba . N u este mai puţin adevărat
că şi alte localităţi d i n I m periul otoman îşi revendicau meritul de a-i
adăposti rămăşiţele pămînteşti , invocînd tot elemente ale tradiţiei . 5 7

54 I . Kafesoglu , Seljuks, p.97.

5 5 H . W. Duda, Oie Seltschukengeschichte des lbn Bibi, Copenhaga ,
1 959, p. 1 30- 1 39. Cf. ş i A . l akubovski i , Rasskaz lbn-al-Bibi o pochode
maloazijskich turok na Sudak, polovtzev i russkich v natale XIII v. , în
V1zan t1JSk1J vremennik, XXV, 1 92 7 p 53- 76
,

56 Gh. I . Brătian u , Marea Neagră. De la origini pînă la cucerirea

otomană, 1 1 , trad. M . Spinei, ed. V. Spinei, Bucu reşti , 1 988, p.23-25; C .

Cahen, L a Turquie . . . , p. 1 24-1 26.
57 G . D . Balascef, Împăratul Mihail VIII. . . , passim; P., Wittek, Yazijioghlu

1 04
 Dintre numeroasele ipoteze privind originea găgăuzilor din
Dobrogea şi nord-estul Bulgariei - atraşi în epoca modernă în sudul
Basarabiei de Imperiul rus -, majoritatea sufragiilor specialiştilor le
întruneşte cea care ii consideră drept strămoşi ai lor pe turcii
selgiucizi transferaţi în teritoriul dintre Dunăre şi Marea Neagră la
începutul domniei lui Mihail VI I I . Î n favoarea acestei opinii pledează şi
argumente de ordin lingvistic. De altfel, chiar numele găgăuzilor pare
a păstra amintirea strămoşilor lor uzi . Unii istorici sint de părere că
descendenţi ai turcilor selgiucizi , colonizaţi şi trecuţi la creştinismul
ortodox în Dobrogea, ar fi şi „arhonţii" Salica (Balik) şi Dobrotici . 5 8
Prin aşezarea grupurilor de selgiucizi în nord-estul Peninsulei
Balcanice, venind din sud, se comitea o abatere netă de la o uzanţă
milenară în circuitul migraţiilor din jumătatea răsăriteană a Europei,
care s-au propagat prin stepele ponto-caspice întotdeauna de l a est
spre vest, bifurcindu-se apoi spre Cimpia Pannonică şi spre ţinuturile
balcanice.
Î ncă înainte ca grupul condus de Selgiuc să se fi detaşat din
trunchiul principal al confederaţiei tribale, o parte a uzilor avansase
pînă spre Marea Caspică şi spre cursul inferior al Volgăi, într-o
regiune unde sălăşluiau pecenegii, care era învecinată cu Chagana­
tul chazar. Î n disputele pentru acapararea respectivei regiuni uzii au
recurs la alianţa chazarilor, 5 9 care probabil avuseseră de indurat
atacuri ale pecenegilor şi doreau să-i înlăture din preajma propriului
stat, ceea ce au reuşit spre sfirşitul secolului al IX-iea. Dacă pentru
moment coalizarea cu uzii s-a arătat benefică pentru chaganat, în
deceniile următoare vecinătatea lor s-a dovedit a fi o sursă de
tulburări, cronicile contemporane atestind stări încordate intre chazari
şi uzi . Anumite texte medievale sugerează implicarea uzilor în atacul
declanşat în 965 de cneazul kievian Sviatoslav împotriva chagana-

'Ali on the Christian Turks of the Dobruja, în Bulletin of the School of Oriental
and African Studies. University of London, XIV, 1 952, 3, p.639-668; A. Oecei,
Problema colonizlJrii turcilor selgiucizi Tn Dobrogea secolului al XIII-iea, în
idem , Relaţii romano-orientale, red . M . D. Popa, Bucureşti, 1 978, p. 1 69-1 92 .
58 A I . Manoff, Originea gfJglJuzilor, trad . N . Batzaria, Bucureşti, 1 940,

p. 1 1 şi urm . ; P. Wittek, Les Gagaouzes . . p. 1 2-24; W. Zajaczkowski,

„

Gagauz. ln The Encyclopaedia of Islam, NE, l i , Leiden-Londra. 1 965, p. 972-

973
"" DAI p 1 66 - 1 6 7

1 05
tului, care a contri buit decisiv la prăbuşirea sa. 60 Este foarte probabil
că uzii au încercat să profite de pe urma şocului acuzat de chazari ,
pentru a le smulge teritorii din preaj ma Mării Caspice.
Cîtiva ani mai tîrziu, în 985, se înregistrează o altă amplă
'

acti une războinică , la care Rusia Kieviană a con l ucrat cu uzii: este
vo �ba de expediţia împotriva bulgarilor de pe Volga . 6 1 Închegarea
acestei alianţe nu era întîmplătoare pentru că, pe de o parte , uzii îşi
aveau sălaşele în apropierea Bulgariei , iar, pe de altă parte, ruşii, în
condiţiile în care raporturile cu pecenegii evoluau spre forme
tensionate optaseră pentru cooperarea cu adversa rii lor i n dezira bili
d i n a re a l u l stepe i . În c e e a c e priveşte statu l bu lgari lor de pe Volga
M ijlocie, acesta devenise, spre sfîrşitul mileniului I , una din form aţi­
unile politice cele mai puternice din răsăritul Europei, beneficiind de o
aşezare geografică favorabilă , la confluenţa cîtorva drumuri comerci­
ale de im portanţă continentală, unde s-au dezvoltat o seamă de
centre urbane (Bolgar, Biliar etc.) cu o viaţă economică înfloritoare .
Prosperitatea s a , dezvăluită şi de fructuoasele cercetări arheologice
întreprinse în ultimele decenii, expl ică şi atacurile prădalnice pe care
a trebuit să le suporte, cu toate că desig ur nu-i lipsea capacitatea de
ri postă 62
Încă de la mij locul secolului al X-lea . uzii se profi lau ca o forţă
de şoc de temut în perimetrul meridional al Europei de Est. N u
întîmplător, îm păratul Constantin VI I Porphyrogenetos - î n inform aţiile
şi sfaturile pe ca re le dădea succesorului său la tron, Roman (ce
avea să devină al 1 1-lea din şirul bazileilor omonimi), în vederea
asigurării securităţii statului - opina că uzii ar fi fost în măsură să se
dedea la agresiuni împotriva pecenegilor6 3 şi a chaza rilor. 64 Prin
aceste aprecieri se viza cooptarea lor de partea Constantin opolu l u i ,

60 P B G olden The Migrations . p 78-80

P VL, I, p . !:> 9 , lp. let. , col . 7 1 .
62 A . P . Smirnov, Voliskie bulgary, Moscova , 1 95 1 ; lssledovanija
Velikogo goroda, red . V. V. Sedov, Moscova, 1 976; Kul'tura Biljara.
Bulgarskie orudija truda i oruiie X-XIII vv„ red . A. H . Halikov, Moscova, 1 985;
Gorod Bolgar. Ocerki istorii i kul'tury, red. G.A. Fedorov-Davîdov, Moscova,
1 987; Gorod Bolgar. Romeslo metallurgov, kuznetzov, litejscikov, red . G . A.
Fedorov-Davîdov, Kaza n , 1 996.
63 DAI, p.62-63.
64 Ibidem.

1 06
în eventualitatea contracarării anumitor acţiuni ostile, relevîndu-se
totodată preţuirea de care se bucurau disponibilităţile militare ale
uzilor din partea cercurilor diplomatice de pe malurile Bosforului.
Pentru mai multe decenii după atacul din 985 nu mai deţinem
informaţii exacte despre mişcările uzilor din extremitatea răsăriteană
a Europei. Există anumite indicii asupra convulsiunilor din sinul
confederaţiei tribale a uzilor în secolul al X-lea , ceea ce explică
desigur şi desprinderea hoardelor lui Selgiuc aproximativ în aceeaşi
epocă în care se producea expediţia contra bulgarilor de pe Volga .
Dacă aceste frămîntări interne explică acalmia relativă d i n a realul d e
cimpie d i n estul Europei, î n prima parte a secolului al XI-iea, este
greu de precizat.
Obişnuitele tulburări din stepele nord-pontice s-au reaprins spre
mijlocul veacului amintit, ca urmare a migraţiilor în lanţ a mai multor
triburi mongole şi turcice din Asia Centrală, a căror ultimă verigă au
constituit-o cumanii. Presiunea lor a determinat pe uzi să se
rj � p 1 aseze s p re reg i u n i l e de la norelul Mărn Negre u nde s-au
intersectat din nou cu pecenegii. î n perioada anterioară strămutării
triburilor conduse de Kegen şi Tyrach în Imperiul bizantin în 1 046,
avuseseră loc ciocniri între cele două neamuri turanice înrudite, nu
departe de gurile Dunării. Cu toate că Kegen dispunea de efective
puţin numeroase, prin ardoarea cu care a ripostat la atacurile uzilor a
reuşit să le respingă. Î n schimb, Tyrach, în pofida faptului că în
subordinea sa să găseau 1 1 triburi , nu a îndrăznit să primească
lupta deschisă şi s-a repliat în zona lacurilor situate de-a lungul
cursului inferior al Dunării. 65 Cronicile greceşti, care dau relaţii asupra
acestor evenimente , aveau probabil în vedere ţinuturile din sudul
Bugeacului , preferate de nomazi în special pentru iernare . î n cele din
urmă, combatanţii cu resurse inferioare au fost nevoiţi să-şi caute
adăpost în Peninsula Balcanică .
După plecarea lor în I mperiu, este aproape sigur că triburile
uzilor s-au grăbit să intre în posesia ţinuturilor de cîmpie din regiunile

65 loannis Scylitzae Synopsis historiarum, ed . I. Thurn, Berolini et Novi

Eboraci, 1 973, p.455; Kedrenos, l i , p . 582 La presiunile uzilor asupra
pecenegilor se refera şi alţi autori bizantini, care utilizeaza însa etnonime
arhaizante Cf M1chel Psellos. Chronographie ou Histoire d'un siecle de
Byzanca ( 9 76- 1 0 7 7) ed E Renauld , l i . Paris. 1 92 8 . p 1 2 5 . Anne C o m n e n e
Alaxiade. ed B Leib, I , Paris, 1 937 , p. 1 27-1 29.

1 07
extraca rpatice . Grupurile pecenege rămase la nord u l Du nării de Jos
au trebuit în mod firesc să accepte supremaţia uzilor şi să le pună la
dispoziţie cele mai bune terenuri de păşunat. Din păcate, n u meroa­
sele morminte ale nomazilor turanici descoperite în j u m ătatea sud ică
a Moldovei şi în estul Mu nteniei, datate în secolul al XI-iea (fig.22), n u
pot fi diferenţiate î n actualul stadiu a l cercetărilor, pentru a perm ite
concluzii în privinţa unor eventuale grupări zonale ale com u nităţilor
de uzi şi de peceneg i .
În a n i i imediat u rmători izgonirii pecenegilor. uzii sînt semnalaţi
l a hotarele R u s 1 e 1 , u n d e a u i ntrat tn co nfl ict cu p n n c 1 p 1 1 l o ca l i . P o t r i v i t
i nformaţii lor cronicăreşti , în 1 055 cneazu l Vsevolod de la Pereiaslavl
a întreprins împotriva lor un atac încununat de succes în timpul
iern i i . 66 Cinci ani mai tîrziu , în 1 060, lziaslav, Sviatoslav ş i Vsevolod -
fiii şi u rmaşii lui l aroslav cel Înţelept, cnej i la Kiev, Cernigov şi
Pereiaslavl, aj utaţi de Vseslav B riacislavici , cneaz de Poloţk, a u
organizat o m a re expediţie î n stepe , concentrînd efective u ri aşe de
călăreţi şi pedestraşi, acestea din urmă fiind tra nsportate cu corăbiile
pe Nipru. N u avem cunoştinţă dacă această campanie a fost
declanşată ca răspuns la u nele raiduri ale tu ra nicilor, dar o
3 s e rn e n e a e v e n t u a li tat e pare oricum foa rte firească Înfricoşaţi de
mulţimea adversarilor, uzii s-au retras în derută , pierind de frig, de
foame şi de bol i . După cum pretind vechile letopiseţe, ei nu ar mai fi
reven it niciodată la sălaşele lor. 67
D rept consecinţă a atacului coaliţiei cnezilor d i n Rusia, dar mai
cu seamă a pericolului cuman, uzii au migrat în masă în regi u nile de
la nordul Dunării I nferioare, u nde însă n u au rămas decît cîţiva a n i .
Teama de cumani, insuficie nţa teritoriilor s a u atracţia faţă de
ţinuturile bogate din Balcani, ori şi una şi alta, i-au decis în 1 064 să
treacă preci pitat în d reapta Dunării. Din cronicile bizantine rezultă că
t r a v e rs a rea m a re l u i f l u v i u s-a făcut cu aj utoru l coră b i i l o r , b ă rc i l o r ş i a
burdufurilor din piele. Aşa cum se ştie, populaţi ile nomade de stepă

66 PVL, I, p. 1 09, unde atacul fig u rează în anul 6562 (= 1 054), pentru că
anul 6563(= 1 055) a fost omis din greşeală din manuscrisul utilizat (Cf. PVL,
p. 390-39 1 ). O situaţie identică se întîlneşte şi în Radzivilovskaja letopis', în
11,
PSRL, 38, Leningrad, 1 989, p.69. î n schimb, în alte letopiseţe evenimentul
este raportat anului 6563. Cf. Ip. let. , col. 1 5 1 ; Nik. let. , în PSRL, IX, p. 9 1 ;
Gustinskaja letopis ', în PSRL, 1 1 , Sanktpeterburg, 1 843, p . 269.
67
PVL, I , p . 1 09; Ip. let. , col. 1 5 1 - 1 52 .

1 08
se foloseau în mod curent pentru a trece peste cursurile de apă cu
debil î nsemnat de burdufuri confecţionate din piei de anim ale
Menţionarea utilizării concomitente a coră biilor şi bărcilor conduce
spre concluzia că aceste ambarcaţiuni din lemn au fost procurate de
la com unităţile locale, ceea ce reprezintă o dovadă că , în pofida
valurilor de migratori ce se succedau într-o cadenţă alertă, populaţia
românească s-a mentinut şi în preajma axului dunărean. 6 8
I •

Stratul cu masive urme de incendiere şi de distrugere, datat în

deceniul şapte al secolului al XI-iea, de la Garvăn-Dinogetia6 9 din
nordul Dobrogei, precum şi tezaurele monetare şi de obiecte de
podoabă din localitatea amintită mai sus70 şi de la Păcuiul lui Soare , 7 1
ascunse î n aceeaşi vreme, a u fost puse î n legătură c u evenimentele
aflate în conexiune cu pătrunderea impetuoasă a uzilor în Balcani.
Aceste descoperiri relevă că migrarea lor în I m periul bizantin s-a
făcut prin Bugeac şi Dobrogea. 72
Cronicile bizantine susţin că numărul invadatorilor se ridica la
600 OOO de oameni. Cu toate că această cifră este desigu r exagerată
şi nu poate fi acceptată ca veridică, este cert că puhoiul năvălitorilor a
fost totuşi copleşitor. Armatele trimise ca să le împiedice traversarea
Dunarii au fost anihilate făra dificultate, iar conducătorii acestora au
căzut prizonieri , astfel că uzilor li s-au deschis căile de pătrundere în
adincul teritoriului bizantin . Î n fervoarea de a prăda cit mai mult,
unele cete ale lor au avansat pînă la l llyricum şi în Elada, ajungînd
sub zidurile Thessalonikului. Neputinţa oştilor imperiale de a contra­
cara invazia a fost suplinită de asprimea extremă a iernii dintre 1 064
şi 1 065, care a provocat uzilor daune atît de grele incit o parte dintre
ei s-au hotărît să se înapoieze la nord de Dunăre. Această decizie

68 M ichaelis Attaliotae Historia, ed. I m . Bekker, Bonn, 1 853, p.83;

Excerpta ex breviario historico loannis Scylitzae Curopalatae, in Kedrenos, 1 1 ,
p 654 FHDR, I I I , p.60-6 1 , 70 7 1 .
. , -

69 E Comşa, in Gh. Ştefan, I . Barnea, M . Comşa , E Comşa ,

Dinogetia, I , Bucureşti, 1 967, p.29.
7 0 E . Comşa şi Gh. Bichir, O noua descoperire de monede şi obiecte
de podoaba din secolele X-XI Tn aşezarea de la Garvan (Dobrogea), in Studii
şi cercetari de numismatica, 1 1 1 , 1 960, p.223-244.
7 1 P. Diaconu, Un tezaur de monede bizantine din sec. al XI-iea
descoperit la Pacuiul lui Soare. in Muzeul Naţional, I I I , 1 976, p.235-239 .
72 Idem. Les Petchlm egues„ . . p. 79-80.

1 09
le-a fost încurajată şi de darurile trim ise din ordinul împăratu lui
Constantin X Dukas ( 1 059-1 067) . Efectivele care n u s-au grăbit să
facă cale întoarsă a u fost decimate de foamete şi epidemii, astfel că
m isiunea garnizoanelor loca le, ajutate de trupele a uxiliare ale
pecenegi lor. de a le nimici sau a le face inofensive a fost mult uşura­
tă . Cei ce au reuşit să se salveze şi-au oferit serviciile bazi leului, ca re
a dispus să fie colonizaţi în Macedon ia. 7 3
Conti ngentele uzilor încadrate în armatele bizantine a u fost
folosite în diverse întreprinderi militare , atît în provinciile asiatice , cît
şi în cele europene ale I mperiului. După cum am arătat, utilizarea lor
în confruntarea de la Mantzikert nu s-a dovedit inspirată, datorită
l i psei de loialitate faţă de bazileu, manifestată într-un moment de
cumpănă. 74 Cînd armatele primei cruciade parcurgeau reg iunile
balcanice în anul 1 097, dedîndu-se la prădăciu n i , autorităţi le bizan­
tine au trimis îm potriva lor şi detaşam ente de uzi , ca re le-au provocat
pierderi , perturbîndu-le avansarea spre Locurile Sfinte . 75
O soartă în parte asemănătoa re au avut şi uzii refugiaţi în
stîng a Dunări i , u nde, după cum pretinde cronicarul M ichael Attaliates,
s-au pus în sluj ba „arhontelui mirmidonilor" , 7 6 termen prin care era
desem nat, după toate probabilităţile, u n cneaz rus . I nterpretarea
aceasta devine mai convingătoare dacă se au în vedere şi
informaţii le presărate în letopiseţele ruseşti. În condiţiile în care
stăpînii necontestaţi ai stepelor ponto-caspice în ultima treime a
secolului al XI -iea deveniseră cumanii, şansa grupurilor nomade de
alt neam de a supravieţui în acel spaţiu consta fie în a se supune
că peteni ilor acestora , fie în a se subordona statelor puternice din
veci nătate . Ca şi peceneg ii, uzii s-au aflat în dublă ipostază .
După eşecurile înregistrate în Bizanţ în 1 064- 1 065, îi reîntîl nim
pe uzi la nordul Mării Negre de-abia în 1 080 în ci rcumstanţe
insuficient clarificate. În anul respectiv, aşa-nu m iţii „tortzi (uzi)

73 Attaliates, p. 83-87; Skylitzes, Excerpta „ . , în Ked renos, 1 1 , p.654-657 ;

M ichaelis Glicae Annales, ed. I m . Bekker, Bonn, 1 836 , p.605; Zonaras, l i ,
col . 251 -254; M atthieu d' E desse, p. 1 26-1 27 .
74 Cf. notele 5 1 -52 .
75 Petrus T u d e b od u s . Historia de Hierosolymitano itinere . ed J H Hill
ş1 L. L. Hill, Paris, 1 977, p.44; Raymond d'Aguilers, Le „Liber", ed. J . H . Hill şi
L . L . Hill, Paris, 1 969, p . 38.
76 Attaliates, p.87 .

1 10
pereiaslavleni" au lansat un atac asupra Rusiei Kieviene, dar fiul
marelui cneaz Vsevolod I laroslavici, Vladim ir, a reuşit să-i înfrîngă. 77
Nominalizarea lor cu apelativul de „pereiaslavleni" este întrucîtva
ciudată, dacă ţinem seama de faptul că, numai cu un an înainte.
Vsevolod îşi impusese prerogativele puterii la Pereiaslavl şi încheiase
pace cu cumanii. 78 De aceea, este de presupus că g rupul de uzi
stabilit în teritoriul cnezatului de la sud-est de Kiev acţionase fie din
p r o p r i e i n itiativă . fi e l a instigarea adversarilor marelui cneaz
La scurt timp după incidentul evocat, uzii au intrat în serviciul
cnezilor kievieni, o primă atestare explicită a respectivei posturi
datînd din 1 093, 79 an cînd - în acelaşi context - este menţionat şi
oraşul (grad) Torcesk, al cărui nume derivă fără nici o îndoială de la
etnonimul torki/tortzi , prin care ruşii desemnau pe uzi. Faptul că el
dispunea de o populaţie relativ numeroasă şi că era prevăzut cu
fortificaţii destul de puternice, care rezistaseră timp de cîteva
săptămini atacurilor tenace ale cumanilor, 80 relevă că fusese fondat
cu mai mulţi ani înainte, desigur cu consimţămîntul şi, eventual, chiar
cu asistenţa tehnică a principilor de la Kiev.
Grupurile de uzi figurează în naraţiunile cronicilor vechi ruseşti
în ultimile două decenii ale secolului al XI-iea şi în primele trei sferturi
ale veacului următor. După 1 1 9381 ele nu mai sînt semnalate în
Letopiseţul de la Mănăstirea Sf. lpatie decît o singură dată , şi anume
î n anul 1 235. 82 Î n cele mai multe cazuri apar în ipostaza de mercenari
ai cnezilor kievieni, fiind colonizate în extremitatea sudică a dome­
niilor acestora , situate în bazinul rîului Ros, afluent de pe dreapta
Niprului . Tot acolo fuseseră concedate teritorii berendeilor, pecene­
gilor, tichiilor negre şi unor grupuri, probabil tot de neam turcic, mai
putin numeroase precum cele ale turpeilor, kouilor şi kaepicilor.
Toate aceste tribun trebuiau să alcătuiască un baraJ l a hotarele

77
PVL. I, p. 1 35; Ip. let„ col. 1 96.
78
PVL, I . p. 1 35; Ip. let. , col. 1 95.
79
PVL, I , p. 1 45; Ip. let„ col . 2 1 2 .
80 p
VL. I , p. 1 44- 1 45, 1 47; Ip. let„ col.209, 2 1 1 -2 1 2, 2 1 5. Pentru
sondajele arheologice iniţiate la Torcesk, cf. BA Ribakov, Tortesk-gorod
�ernych klobukov, în Archeologi�eskie otkrytija 1 966 goda, Moscova, 1 967,
p 243-245
81
Ip. let . col.679.
82
Ibidem col 7 7 5

111
Rus1e1 Kiev1ene cu stepa , menit să îm piedice penetrarea cumanilor
spre nord , şi, totodată , să servească drept avangardă corpurilor
expediţionare ale cnej ilor.
î n literatura de specialitate din ultimile decenii s-a im pus opinia
că uniunea tribală a tichiilor negre (ciornÎe klobukt) , atestată în
sursele ruseşti între 1 1 46 şi 1 201 , ar fi inclus pe berendei şi resturile
pecenegilor şi uzilor. 8 3 Faptul că - la fel ca şi uzii - peceneg ii şi
berendeii continuă să fie menţionaţi în pag inile letopiseţelor, cu
propriul nume, pînă în 1 1 69 84 şi, respectiv, pînă în 1 206, 8 5 adesea
chiar împreună cu tichiile negre , arată că n u se prod usese o
a s 1 m 1 l a re a lor. Despre o preponderenţă a tichi ilor negre în cadrul
tri burilor turan ice de pe Ros se poate vorbi de-abia spre sfîrşitul
secolului al XI 1-lea, după care ele îşi pierd în mod perceptibil
însemnătatea . O succintă informaţie despre tichiile negre apare în
cronica lui Răsid ad-Din , cu prilejul relatării invaziei m ongole din 1 23 9
în Rusia Meridională. 86 Sugestiv pentru caracterul l o r turcic este
faptul că ei apar nominalizaţi - sub grafia Qara-bOIOk/Qa ra-evli,
etnonim traductibil prin ,,tichii negre" - între cele 22 sau 24 triburi ale
uzilor enumerate de Mahmud al-Kasg hari , Răsid ad-Din şi Abu'l­
G hazi . 87 î n schimb, după formarea Hoardei de Aur, Qara boklO/borkli
sînt incluşi în rîndul hoardelor turcice mai mici din cad rul triburilor
00
cu mane rămase sub dominaţia mongolilor.
Raporturile uzilor, care îşi menţinuseră sălaşele în sudul Rusiei,
cu cnejii de la Kiev au cunoscut uneori şi asperităţi , din m otive ce nu
ne sînt dezvăluite. Astfel, în 1 1 2 1 , Vladimir li Vsevolodovici , zis
Monomahul ( 1 1 1 3- 1 1 25) a izgonit din teritoriile sale pe berendei, iar
aceştia a u fost însoţiţi de uzi şi pecenegi . 8 9 Diferendul s-a doved it a fi
doar tem porar, aplanîndu-se curînd, pentru că , la moartea lui
Vladimir Monomahul, la o tentativă a cumanilor de a prăda ţinuturile

63 S.A. Pletneva, Drevnosti. . . p.24 şi urm . ; T. Nagrodzka-Majchrzyk,

.

Czarni klobucy, passim.

84 Ip. Jet. . col.533.
8 5 Nik. Jet. , în PSRL, X, p . 5 1 , col.637.
86 R a si d a d D i n , Sbornik /etopisej, 11, ed. l . P. Petruşevski, Moscova-
- -

Leningrad, 1 960, p.45; Tiesenhausen, l i , p. 37.

87 Cf. nota 28.
88 Tiesenhausen, I, p.54 1 ; J . Marquart, Ober das Volkstum . . . , p. 1 57 .
89 Ip. Jet. , co l . 28 6
.

112
ruseşti, uzii erau în măsură să li se opună. 90 Ultima lor menţionare la
nordul Mării Negre, în serviciul principilor din Rusia, datează, după
cum specificam , din anul 1 235, cînd marele-cneaz Vladimir I I I
Rurikovici a trimis un detaşament de uzi în ajutorul confratelui său din
Halici-Volinia, Daniil Romanovici, ameninţat de răscoala halicienilor
aliaţi cu cnezii bolohoveni, într-un moment în care acesta se afla în
relaţii foarte proaste cu cu manii. 91
Vestigiile funerare ale tichiilor negre şi ale celorlalte g rupuri
turcice de pe rîul Ros au fost depistate de arheologi în număr destul
de mare, fiind încadrate din punct de vedere cronologic din secolul al
XI-iea şi pînă la începutul secolului al XI I I-iea. Ele se caracterizează
prin depunerea înhumaţilor în sicrie de lemn , în poziţie întinsă pe
spate , cu capul orientat spre vest şi braţele aşezate de-a lungul
corpului . Deasupra gropii mormîntului se ridica o movilă de pămînt
Alături de decedat se depunea, în dispoziţie anatomică firească, un
cal sacrificat sau numai părţi din acesta, constind din cap şi membre
(fig . 1 9). I nventarul funerar cuprindea arme (săbii, vîrfuri de lance şi
săgeată , arcuri, coifuri, cămăşi de zale), piese de harnaşament
(zăbale, psalii, scări de şa, distribuitoare de curele), obiecte de
podoabă (cercei, mărgele , coliere), accesorii vestimentare (catarame,
bumbi, aplice) şi alte obiecte (amnare, foarfece, oglinzi , căldări ,
cuţite, fusaiole, vase)92 (fig.20, 23).
Cîteva analogii ale acestor complexe funerare s-au semnalat şi
în stepa Bugeacului. Prezenţa lor într-o reg iune atît de îndepărtată de
ţinuturile iniţiale ale tichiilor negre a fost explicată prin dispersarea
datorată declanşării marii invazii mongole . Î n ceea ce priveşte
antichităţile uzilor din regiunile extracarpatice , răspîndite mai ales în
zonele de şes din apropierea Dunării şi Nistrului, ele se pot separa
deocamdată destul de greu de acelea ale pecenegilor, cu atît mai
mult cu cit cele două populaţii au convieţuit o perioadă îndelungată . 93

90 Ibidem. col. 289.

91 Ibidem, col.775.
92 SA Pletneva. Drevnosti . . passim: T. Nagrodzka-Majchrzyk Czarm
l<lobucy, p. 1 02 ş1 urm .
83 A.O. Dobroliubskii, Etniteskij sostav kotevogo naselenija Severo­
Zapadnogo PriCemomor'ja v zolotoordynskoe vremja. în Pamjatniki rimskogo
i srednevekovogo vremeni v Sevenrlapadnom Pritemomor'e. Kiev. 1 982 .
p. 30-34.
1 13
 REPERE BIBLIOGRAFICE

• S . G . AGADZANOV, Gosudarstvo se/'dzukidov i Srednjaja Azija v

XI-XII vv. , Moscova, 1 99 1 .
• G . D . BALASCEF, Împăratul Mihail VIII Paleologu/ şi statul aguzilor
pe ţărmul Mării Negre, ed . G . I . Brătianu, l aşi, 1 940.
• V.V. BARTHOLD, A History of the Turkman People, în ide m , Faur
studies on the history of Central Asia, trad. V. şi T. M inorsky, I I I ,
Leiden, 1 962.
• C . E . BOSWO RTH , Saldjukids, în The Encyclopaedia of Islam, N E ,
VI I I , Leiden, 1 995, p. 936-959 .
• C. CAH E N , Le Malik-nâmeh et /'histoire des origines seljukides, în
Oriens, 2 , 1 949, 1 , p . 3 1 -65 .
• Idem. Ghuzz. în The Encyclopaedia of Islam, N E , 1 1 , Leiden­
Londra , 1 965, p. 1 1 06- 1 1 1 0.
• P . D I ACON U , Les Petchen egues au Bas-Danube, Bucu reşti ,
1 970.
• C H . D I E H L , G . MAR<;A I S , Histoire du Moyen  ge, 1 1 1 , Le monde
oriental de 395 a 1 08 1 (Histoire generale, ed. G . G lotz) , Paris ,
1 936.
• CH. D I E H L , L. OECONOMOS , R. G U I LLAN D , R. G R O USSET,
Histoire du Moyen  ge, IX, 1 , L 'Europe Orientale de 1 08 1 a 1 453
(H istoire generale, ed. G . Glotz) , Paris, 1 945.
• P . B . GOLDEN, The Migration of the Ot}Jz, în Archivum
1 97 2 , p . 4 5-84 .
Ottom anicum . l'J ,
• P . GOLU BOVSKl l , Pecenegi, torki i polovtzy do nasestvija tatar,
Kiev, 1 884.
• I . KAFESO G LU, Seljuks, în A History of the Seljuks. lbrahim
Kafasogu's lnterpretation and the Resulting Controversy, ed. G .
Leiser, Carbonda le-Edwardsville, 1 988, p . 2 1 - 1 36 .
• Istoria universală, 1 1 1 , red . N .A. Sidorova (red. respons.), N . I .
Konrad, 1 . P . Petruşevski , L.V. Cerepnin, Bucureşti, 1 960.
• J. MARQUART, Ober das Volkstum der · Komanen, în W . Bang şi
J. Marquart, Osttarkische Dialektstudien, în Abhandlungen der
Kăniglichen Gese/lschaft der Wissenschaften zu Găttingen, Phil. ­
hist. Kl. , NF, X I I I , 1 9 1 4, 1 , p. 25-238.
• M .A. M E H M E D , Istoria turcilor, Bucureşti , 1 976.
• K . H . M E NGES, The Turkic languages and peoples. An
1 14
 lntroduction to Turkic studies, Wiesbaden , 1 968.
• A. M IQUEL, Islamul şi civilizaţia sa, trad. G.D. Ceacalopol şi R.
Florescu, 1 - 1 1 , Bucureşti , 1 994.
• T. NAGRODZKA-MAJCHRZYK, Czami klobucy, Varşovia , 1 985.
• Eadem , Les Torks-Ogouzes en Russie de Moyen-Â ge, în IX. Turk
Tarih Kongresi, Ankara: 21-25 Eyliil 1 98 1 . Kongreye Sunulan
Bildiriler, l i , Ankara , 1 988, p. 593-599.
• C. N ECŞULESCU, Năvălirea uzilor prin Ţările Române in Imperiul
bizantin, în Revista istorică română, IX, 1 939, p. 1 85-206.
• S.A. PLETNEVA, Pecenegi, torki i polovtzy v juinorusskich
stepjack, în MIA , 62, Moscova-Leningrad, 1 958, p. 1 5 1 -226.
• Eadem , Drevnosti cemych klobukov (Archeologia SSS R , Svod
archeologiceskich istocnikov, E 1 -1 9), Moscova , 1 973.
• O. PR ITSAK, The Decline of the Empire of the Oghuz Yabghu, în
idem . Studies in medieval Eurasian history (Variorum Reprints) ,
Londra , 1 98 1 , XIX, p. 279-292.
• D . RASSOVSKY, Pe�enegi, torki i berendei na Rusi i v Ugrii, în
Seminarium Kondakovianum, VI , 1 933, p 1 -64 .
• A.G.C. SAWI DES, Byzantines and the Oghuz (Ghuzz) , în Byzan­
tium and its Neighbours from the mid-9th fiii the 1 2th Centuries,
ed . Vl. Vavfinek (=Byzantinoslavica, LIV, 1 ) , Praga, 1 993, p. 1 47-
1 55.
• D. SOURDEL, J . SOURDEL-THOM I NE, Civilizaţia islamului clasic,
1 -1 1 1 , trad. E . Filloti, Bucureşti, 1 975.
• T . TALBOT RICE, Die Seldschuken, Kăln, 1 963.
• S . P . TOLSTOV, Po sledam drevnechorezmijskoj tzivilizatzii,
Moscova-L� ningrad, 1 948.
• A.A VASI LI EV, Histoire de l'Empire byzantin, 1 - 1 1 , Paris, 1 932 .
• V.G. VASILI EVSKl l , Vizantija i pe�enegi (1048- 1 094), în idem,
Trudy. I . Sanktpetersburg , 1 908, p. 1 - 1 1 7 .
• S. VRYON I S , Jr. , The Decline of Medieval Hellenism in Asia Minor
and the Process of lslamization from the Eleventh through the
Fifteenth Century, Berkeley - Los Angeles - Londra, 1 97 1 .
• P . WITIEK, Les Gagaouzes = Les gens de Kaykaus, în Rocznik
orientalistyczny, XVI I ( 1 95 1 - 1 952), 1 953, p. 1 2-24 .
• O.A. ZAKYTHI NOS , Byzantinische Geschichte, 324- 1 07 1 , Viena -
KOln Graz. 1 979.
-

115
 C UM A NII

Unul din triburile turanice cele mai numeroase şi puternice din

arealul euroasiatic, im plicat activ în derularea principalelor eveni­
mente din primele secole ale mileniului al 1 1 -lea, a fost fără îndoială al
cum anilor.

NUMELE ŞI STRUCTURA ETNICĂ

Modul lor de desemnare de către populaţiile contem porane

poartă amprenta diversităţii . Grupurile turcice i-au n u m it Kipcak,
Kuman şi Kun (etnonime preluate şi de etniile islamizate - arabi,
persani - sub forma Kifgak, Kibjak etc.), chinezii K'in-ca, georgienii
Kivcak, armenii . Khartes, Khbsah, ruşii Polovtzi, grecii Komanoi,
francezii Commains, Comans, ungurii Kun (termen pri n care
desemnau şi pe alţi turanici nomazi}, germc;inii Valwen, Falben etc . , în
vreme ce în textele latine med ievale cent1 ltl şi vest-europene se
întîlnesc denumirile Comani, Cumani, Cuni, Phalagi, Falones (derivat
de la Falben) etc. 1
Semantica acestor etnonime a d ivizat opiniile specialiştilor,
conducînd spre controverse ale căror asperităţi se menţin în parte şi
astăzi. Pe cînd cei mai mulţi istorici moderni identifică integ ra l pe
ki pciacii din Asia Centrală cu cumanii din estul Europei - ceea ce
rezultă, de altfel, explicit dintr-o lucrare hagiografică georgiană
copiată în secolul al X l l -lea 2 şi din însemnările misionarului flamand
Wilhelm de Rubruck (Commani qui dicuntur Capthat [=kipcak], a
3
Teutonic1s vero dicuntur Va/am) de la mijlocul secol ului al Xl l l -lea - ,

1 Gy. Gyorffy. A kun es koman nepnev eredetenek kerdesehez, in

Antiquitas Hungarica, l i , 1 948, 1 -2, p. 1 58-1 76; O. Pritsak, The Polovcians„ . ,
p . 32 1 -335.
2 P . B . Golden, An lntroduction, p. 273.
3 Guillelmus de Rubruc, ltinerarium, in Sinica Franciscana, I, ltinera et

relationes fratrum minorum saeculi XIII et XIV, ed . A.v.d. Wyngaert, Ad

Claras Aquas (Quaracchi-Firenze), 1 929, p. 1 94.
1 16
alţi specialişti au avansat ideea că iniţial cumanii nu ar fi reprezentat
decît un element dominant. desprins din cadrul confederaţiei tribale a
kipciacilor. Persanul Rasid od-Din pretinde că numele strămoşului
eponim al tribului kipciak ar deriva de la cuvîntul kabuk, avînd
accepţiunea de "copac scorburos", 4 explicaţie reţinută şi de anumiţi
cercetători moderni . Unii orientalişti consideră că termenul comun
kivcak dintr-un dialect turcic ar fi avut sensul de nenorocos" , iar
"
kipcak de „mînios" . În ce măsură numele kipciacilor avea o
semnificaţie similară este greu de spus.
Dacă problema etimologiei etnonimului kipcak rămîne în zodia
incertitudinii, aceea a termenului cuman nu pare a fi insolubilă.
Majoritatea specialiştilor îi atribuie înţelesul de (popor) palid I galben
"
I luminos" , pe care l-ar fi avut în vechile dialecte turcice. Este foarte
probabil ca denumirile prin care acest neam era desemnat îndeosebi
de vecinii săi caucazieni şi europeni să fie traduceri ale etnonimului
turcic, pentru că în armeană cuvîntul khartes avea accepţiunea de
blond I palid" , iar în germană Valwen cea de „palid" . De altfel, în a
"
doua jumătate a secolului al XI-iea, Adam von Bremen nici nu
foloseşte numele original al cumanilor sau forma germană, ci
traducerea sa în latină: Pallidi. La fel procedează contemporanul său
armean Matei din Edessa (Urha), care îi numeşte palizi I galbeni". Î n
"
ceea ce priveşte etnonimul slav Polovtzi, acesta a fost explicat, între
altele. printr-o derivare de la termenul pale = „cîmp" s a u de la polov =
„palid" ori polovii = gălbui" , astfel că ar avea fie semnificaţia de
"
„popor de stepă", fie cea de popor palid" . 5
"
Apartenenţa cumanilor la marea familie a popoarelor turcice
este atestată de numeroase izvoare contemporane orientale. Cea
mai veche menţiune sigură a lor, inscripţia chaganului uigur El-Elmis
(747-759) de pe rîul Selenga ( S ine-Usu) din Mongolia, îi
nominalizează - fapt semnificativ pentru originea lor - sub forma Turk­
Kib�ak. 8

4 Ra�id-ad-Din . Sbomik letopisej. I . 1 . trad L A Hetagurov . red

A . A Semenov , Moscova-Leningrad, 1 952, p. 84.
.

5 J . Marquart, Ober das Volkstum„ . , p. 1 73-1 86 ; A. Ponomarev, Kuman­

polovtzy, Tn Vestnik drevnej istorii, 3-4 (1 2-1 3), 1 940, p. 366-370; O Pritsak,
The Polovcians„ „ p. 328-331 .
• S.G. Kljaltomyj, Die Kiptschaken auf den runischen DenkmSlem, rn
Central Asiatic Journal, 32, 1 988, 1 -2, p. 73-76; P . B . Golden, An lntroduction.

1 17
 Antroponimele cumane păstrate în diverse cronici şi acte
orientale, bizantine, ruse şi occidentale dezvăluie, de asemenea,
ca racteru l turanic a l cumanilor. Dacă astf�I de surse informative de -

reg u l ă nu exce s i v d e b o g a t e , dar tot u ş i revelatoa re pentru a s pectele

de ordin lingvistic - există în mai mare sau mai mică măsură şi pentru
limbile celorlalte triburi nomade turanice, acestea nu se află însă în
situaţia privileg iată a idiomului cuman de a d ispune de u n izvor de
talia aşa-numitului Codex Cumanicus. Codexul respectiv, alcătuit de
misionari italieni şi germani în zona nord-pontică, se păstrează în
prezent în faimoasa bibliotecă Marciana din Veneţia şi se p resupune
că o vreme s-a aflat în posesia marelui poet Petrarca . Acesta
cuprindea două glosare, unul tematic şi altul a lfabetic, latino-persano­
cu man, secondate de o culegere de texte religioase creştine, în
p ro z ă ş i în versuri , traduse în limba cumană. G losarele au fost
a 1 catu1te , d u pă toate probab1lităţ1 le, spre sfîrş1tu l secol u l u i al X I I I -iea
în colon iile genoveze din C rimeea pentru uzul neg ustorilor italieni şi
recopiate în 1 303 şi, încă o dată , în anii următori , cînd franciscani
germani i-au adăugat glose, imnuri, psalmi, rugăciuni etc. I nd icare a
corespondentului latin ş i persan pentru 2859 de cuvinte constituie u n
consistent Sl,.lport pentru cunoaşterea lexicului cum a n . 7 P resupunerea
că anumiţi termeni cumani din.codex a r fi de origine românească 8 ·nu
se confi rmă , respectivii termeni dovedindu-se în realitate preluaţi d i n
italiană.
Relicve interesante ale limbii cumanilor, afectate parţial de
t ra n s c ri eril e tîrz i i , se reg ăsesc în texte ale comunităţilor armeneşti de

p. 270-27 1 .
7 G . Kuun, Codex Cumanicus bibliothecae ad templum Divi Marei
Venetiarum, Budapesta, 1 880; Codex Cumanicus, Cod. Marc. Lat. DXL/X in
Faksimile, ed. K. Gronbech, Copenhaga, 1 936, Gy. Gyorffy , Autour du Codex
Cumanicus, în Analecta orienta/ia memoriae Alexandri Csoma de Kărăs
dicata, Budapesta, 1 942 , p 1 1 0-1 37; O. Ori.iii, Der Codex Cumanicus.
Entstehung und Bedeutung, Stuttgart, 1 979; L. L i ge ti , Prolegomena to the
Codex Cumanicus, în Acta (')rientalia Academiae Scientiarum Hungaricae,
XXXV. 1 98 1 , 1 , p. 1 -54; V. D ri m b a Sur la datation de la premiere partie du
,

Codex Cumamcus, în Oriens, 27-28, 1 98 1 , p. 388-404.

8 W.Tomaschek, Zur Kunde der Hamus-Halbinsel, în Sitzungsberichte
der phil. -hist. Classe der kais. Akademie der Wissenschaften, X C I X , 1 882, 2 ,
p. 485-486; N . l orga, Istoria românilor, I I I , Ctitorii, e d . V.Spinei, Bucureşti,
1 993, p. 49.

118
la Kameneţ-Podolsk din secolele XVI-XVI I , redactate în alfabetul
armean, care dovedesc proliferarea procesului de cumanizare şi
asupra altor etnii din arealul controlat de turanici şi, totodată,
menţinerea în uz a limbii respective multă vreme după dispariţia
cumanilor din prim-planul scenei istoriei. 9 Împreună cu celelalte
populaţii turanice intrate în componenţa Hoardei de Aur, cumanii au
avut . de asemenea, o contribuţie importantă la turcizarea mongolilor
din acest stat. De altfel, cumana a devenit în secolele XI-XIV o limbă
de largă circulaţie în toată zona meridională a Europei Răsăritene,
menţionată ca atare în diverse izvoare contemporane. 1 0 Î ntrucît
cîtorva termeni cumani, atestaţi înainte de declanşarea marii ofensive
a lui Gingis-han , li se atribuie o origine mongolă , unii orientalişti
presupun că în migraţia triburilor cumane au fost antrenate şi
elemente proto-mongole. 1 1

MODUL DE TRAI ŞI VIA ŢA ECONOMICĂ

Ocupînd teritorii de stepă din Asia Centrală şi estul Europei,

cumanii au adoptat, la fel ca şi comunităţile din rîndurile cărora s-au
desprins, modul de trai nomad. În căutare de locuri favorabile pentru
păşunatul turmelor, ei efectuau deplasări de vară şi de iarnă pe
trasee situate de obicei de-a lungul cursurilor de apă . Preceptele
nomadismului se impregnaseră atît de adînc în felul lor de viaţă , incit,
atunci cînd grupuri cumane au fost primite în ţări unde populaţia era
sedentara , ele au opus o rezistenţă îndîrjită presiunilor de a accepta
r i n d u 1 e h l e locale
Semnificativă pentru ataşamentul cumanilor faţă de ambianţa

9 Dokumenty na polovetzkom jazyke XVI v. (Sudebnye akty Kamenetz­

Podol's koj armjanskoj ob!tiny), trad. T. I . Gruşin, red. E.V. Sevortian,
Moscova. 1 967; E. Schotz, An Armeno-Kipchak Document of 1 640 from Lvov
and its Background in Armenia and in the Diaspora, in Between the Danube
snd the Caucasus. ed. G. Kara, Budapesta, 1 987, p 247-330 .
10 Paschalis de Victoria, Epistola, în Sinica Franciscana, I , p. 503 : F .
Balducci Pegolotti, L a pratica delia mercatura, ed. A. Evans, Cambridge,
Mass. 1 936. p 2 1 : Vincentius Bellovacensis. Speculum historiate
(81bl1otheca mund1 seu Specull ma1ons, IV}, Duac1 , 1 624 (reimprimat G raz ,
1 965). p. 1 294 .
1 1 O. Pritsak. The Polovcians . . . p. 334-335.
.

1 19
stepei este naraţiunea cu nuanţă legendară , inserată în Letopiseţul
de la Mănăstirea Sf. l patie, despre modul cum hanul Sîrcian
(Şarukan) a reuşit să-l înduplece pe fiul său Otrok să revină în Deşt-i
Kipcak, de unde se expatriase din cauza presiunilor exercitate de
Vladimir 1 1 Monomahul. Un mesager al hanului ar fi încercat mai întii
să-l ademenească prin cîntece cumane, fără să aibă însă succes, şi
numai sensibilizîndu-1 cu mireasma ierburilor specifice stepei l-ar fi
12
determinat să revină pe meleagurile natale.
În pofida predominării nomadismului ecvestru în teritoriile
stăpînite sau dominate de uniunile tribale ale cumanilor, au existat şi
centre de tip urban sau pe cale de a dobîndi u n specific orăşenesc.
Astfel, pe fluviul Sir-Daria se afla oraşul Signak, intrat sub controlul
Horezmului în secolul al XI I-iea. Potrivit vechilor letopiseţe ruseşti , în
stepele nord-pontice se găseau în posesia cumanilor întărituri (veji) şi
oraşe (gorodi) . Cele dintîi erau desigur simple fortificaţii ale locurilor
de iernare ale turanicilor, menite să facă fată eventualelor atacuri ale
cnejilor ruşi şi ale aliaţilor lor de la marg inea stepei . 1 3 Aşa-zisele
„oraşe" - denumite Saru kan, Sugrov şi Salin 1 4 şi aflate probabil în
bazinul Doneţu lui de Nord , deocamdată neidentificate pe teren - erau
desigur ceva mai evoluate ca cele dintîi prin faptu l că deveniseră
centre temporare ale unor puternici hani cumani. Aceasta rezultă din
faptul că primele două localităţi citate mai sus preiau numele unor
hani. Nu mele celui de-al treilea punct, Salin, reprezintă o formă
alterată a termenului turcic balik, avînd accepţiunea de „oraş". 1 5
Pe lingă deţinerea acestor localităţi, care tindeau să
dobîndească un specific urban , cumanii şi-au extins protecţia şi
asu pra unor centre orăşeneşti cu importante virtuţi comerciale:
Saksinul, aflat lingă locul de vărsare a Volgăi în Marea Caspică, şi
Sudakul, situat pe ţărmul Mării Neg re, în sudul Crimeei. Controlul
asupra acestor două centre portuare, plasate în puncte cu intens
trafic comerci al, asigura desigur hanilor cumani venituri consistente.
Pentru efervescenţa comerţului practicat în centrul saksinilor,
sugestivă este remarca lui al-Sakuvi, care arată că printre ei „sînt

12
Ip. let. , col. 7 1 6.
13 S.A. Pletneva, Kotevniki srednevekovJa, Moscova, 1 982, p . 58-59;
S . M . Ahinjanov, Kipcaki„ . , p. 1 3 1 -1 37 .
1 4 PVL, I , p. 1 9 1 , 201 ; Ip.Jet. , co l . 266, 284.
15 Cf. nota 1 3.

1 20
 atîţia străini şi negustori , incit nimeni, nici chiar Allah, nu este în
8
măsură să-i numere" . 1
în legătură cu specificul modului de trai al cumanilor există mai
multe referiri contemporane sugestive. Revelatoare în acest sens sînt
• observaţiile francezului Robert de Clari, participant la Cruciada a
IV-a: "Sînt un neam sălbatic, care nici nu ară, nici nu seamănă, n-au
nici colibe, nici case, dar au nişte corturi de postav, locuinţe în care
circulă, şi trăiesc din lapte, brînză şi carne" . 1 7 I maginile miniaturale ce
însoţesc textul Letopiseţului Radziwill din secolul al XVI-iea red a u
căruţe c u coviltir. c u două şi patru roţi, a le cumanilor. 1 8 Aceste căruţe
nu serveau numai pentru transportul fa miliilor şi al bu nurilor proprii , ci
constituiau şi adăposturi cotidiene ale turanicilor nomazi (fig . 2 5 , 34).
în timp ce Otto von Freising 19 şi Robert de Clari 20 contestă
tranşant existenţa îndeletnicirilor ag ricole la cumani , a lte izvoare lasă
să se întrevadă totuşi anumite preocupări în această direcţie . Astfel,
rabinul Pethachia din Ratisbona (Regensburg), care călătorea în
teritoriile de la nordul Mării Negre în secolul al X I I -iea , rem a rcase
cîmpuri însămînţate ,precum şi faptul că localnicii îşi preparau
1
mincarea din orz şi mei. 2 Dacă de cultivarea pămîntului se ocupau
chiar cumanii sau eventual grupuri etnice supuse lor este dificil de
apreciat în mod ferm . Aşa cum se ştie din cercetările etnog rafice , de
regulă nomazii nu renunţau la păstorit în favoarea ag riculturii decît
prin constringere.
Principala îndeletnicire economica a cumanilor a rămas, cel
puţin pîna la marea invazie mongola din 1 236- 1 242, creşterea
intensivă a animalelor, ocupaţie care le furniza cele necesare traiului

18
Abd ar-RaAid al-Bakuvi. Kitab talchis al-asar ba 'ad1a 'ib al-malik al­
kachchar (Sakra$�enie {knigi o) „Pamjatnikach" i �udesa tzarja magu�ego).
ed . Z . M . Buniiatov, Moscova. 1 97 1 , p. 1 07 .
1 7 Robert d e Clari. L a conquMe de Constantinople. T n Historiens et

chromqueurs du Moyen Aga, ed. A. Pauphilet, Ed . Pognon. Paris. 1 952, p.

50
11
S. A . Pletneva, Pe�enegi„ p. 200.
„

1 9 Ottonis episcopi Frlsingensis et Rahewini Gesta Frederici seu

rectlus Cronica, ed. F . -J. Schmale. Darmstadt, 1 965, p. 1 92-1 93.
20 Cf. nota 1 7 .
21
Tour du monde ou voyage du rabbin P6thachia de Ratisbonne dans
le douzi""6 sitlcle. ed. E. Carmoly Paris. 1 83 1 . p. 1 0- 1 3.
,

121
zilnic: carne şi produse lactate pentru alimentaţie ş i piei pentru
îm brăcăminte. Specific pentru cu mani, mongoli şi alte populaţii de
păstori nomazi din stepele Eurasiei era kumîsul, băutură preparată
prin fermentarea laptelui de iapă, care intra în consumul alimentar
zilnic. Din informaţiile inserate în letopiseţele ruseşti, rezultă că •

incursiunile armatelor cneziale din 1 1 03, 22 1 1 1 1 , 23 1 1 52 24 şi 1 1 85 25

asu pra sălaşelor cumanilor s-au soldat cu capturarea u nui număr
mare de oi, boi , cai şi cămile, fapt ce atestă mărimea turmelor.
cirezilor şi hergheliilor acestora. N u mai puţin revelatoare , în aceeaşi
ordine de idei . este precizarea cronicilor în legătură cu cadourile
oferite în 1 223 de hanul cuman Kuthen (Kotian) cnejilor ruşi pentru
a-i îndupleca să-l ajute îm potriva mongolilor, daruri care ar fi cuprins
ca i , căm ile, bivoli, dar şi fete. 26 l m portanţ� cailor în viaţa cumani lor
este og lindită, între altele, de sacrificarea lor în morm i nte, ceea ce
arată că şi în lumea de apoi aceste animale erau considerate
indispensabile pentru stăpînii lor.
I nventarul fu nerar al cumanilor este semnificativ şi pentru
aptitud inile lor în domeniul meşteşugăresc. Acesta se compunea de
reg ulă din vîrfuri de săgeţi şi lance , săbii, scări de şa, zăbale de fier,
plăcuţe de la arcuri , tolbe pentru săgeţi şi minere de cuţite din corn ,
obiecte de podoabă şi accesorii vestimentare din bronz. argint. aur
etc. 27 (fig. 26) . Piesele enumerate prezintă o remarcabilă unitate
tipolog ică , ceea ce dovedeşte că erau lucrate în perimetrul stepei de
meşteş ugarii propri i , capabili să asigure prod uselor lor u n nivel
calitativ elevat.
Necesităţile societăţii cumane erau completate prin expediţii de

22
PVL, I , p. 1 85; Ip.Jet„ col 255.
23 PVL, I , p. 1 92 ; Ip. Jet. , col 268.
24
Nik. let. , î n PSRL, IX, p. 1 96.
25
Ip. Jet. , col . 637.
26 Novgorodskaja pervaja letopis ' starsego i mladsego izvodov, red .

A . N . Nasonov, Moscova-Leningrad, 1 950, p. 6 2 ; Nik. let. , î n PSRL, X, p. 8 9 .

2 7 S A Pletneva, Pecenegi, p . 1 65-1 85; G.A. Fedorov-Davîdov,

Kocevniki Vostocnoj Evropy pod vlast'ju zolotoordynskich chanov, Moscova,

1 966, p. 1 20 şi urm . ; V. Spinei , Realităţi etnice şi politice în Moldova
Meridională în secolele X-XIII. Români şi turanici, laşi, 1 985, p. 1 1 O . ; A.O.
Dobroliubskii, Kocevniki Severo-Zapadnogo Pricernomor'ja v epochu
srednevekov'ja, Kiev, 1 986, p. 3 1 şi urm.

1 22
pradă, perceperi de tribut şi schimburi comerciale. I n cursiunile erau
organizate de căpeteniile tribale în propriul interes, dar concomitent
cumanii răspundeau şi solicitărilor sosite de la diverşi suverani din
ţările învecinate de a li se alătura în acţiuni războinice împotriva
duşmanilor acestora din urmă. Cu toate riscurile pe � re le implicau
asemenea practici, cumanii se arătau mereu dispuşi să pornească,
individual sau în diverse companii , în expediţii de jaf oriunde se
profilau posibilităţi de cîştig, fără să fie încorsetaţi de alianţe
statornice cu vecinii lor. Pe lingă procurarea unor bunuri diverse .
raidurile serveau şi pentru capturarea de prizonieri . O parte a lor era u
răscumpăraţi d e statele ai căror supuşi erau, î n vreme ce alţii erau
expediaţi pe pieţele tradiţionale de robi. Portul cel mai im portant din
acest punct de vedere era Sudakul, oraş cu o populaţie mozaicată în
privinţa compoziţiei etnice, aflat sub controlul cumanilor, unde aceştia
cumpărau stofe, vînzînd în schimb negustorilor din Levant robi şi
blănuri. 28 Sursa cea mai eficientă a robilor pare a fi fost cnezatele
ruseşti, de unde cumanii s-au întors adesea cu nenumăraţi captivi .
Anumite informaţii ale izvoarelor scrise relevă contacte comer­
ciale cu Rusia şi Bizanţul . Descoperirea în cîteva morminte turanice a
unor monede izolate sau a unor tezaure compuse din emisiuni
bizantine lasă să se întrevadă utilizarea monedelor - ce-i drept într-o
măsură foarte limitată - în tranzacţiile de schimb. Totodată, în
mormintele cumanilor bogaţi se întîlnesc uneori obiecte de factură
străină, provenind din centre deosebite. Astfel, faimosul mormint
princiar din curganul Cingul de la Zamojnoe (reg . Zaporojie, Ucraina),
descoperit în anul 1 98 1 , cuprindea mai multe veşminte , arme şi
obiecte de podoabă de mare preţ de origine orientală, rusească şi
occidentală (fig .27-28) , relevînd contacte diversificate. 29 Arme şi
piese de podoabă de provenienţă străină conţin , de asemenea , şi
alte m o r m i nte F ă ră îndoială că unele din a c e ste obiecte din
inventarul funerar a u putut ajunge î n posesia cumanilor atunci cînd
au întreprins prădăciuni în diverse teritorii sau le-au fost oferite drept

28 Extrait d'lbn-Alathir, Tn Ed. Defremery, Fragments de glJographes et

d'historiens arabes et persans inlJdits relatifs aux anciens peuples du
Caucase et de la Russie MlJridionale, Tn Journal Asiatique, Ser. a 4-a, XI I I ,
1 849. 1 1 - 1 2 , p . 457: Tiesenhausen. 1 , p . 26.
29 V Otro§tenko, l u . Rassamakin, Grobnitzy tzarej nachodjatsja v
Gerrach. în Znanie-sila, 6. 1 982, p. 1 6- 1 9 .

1 23
cadouri spre a li se obţine alianţa sau neutralitatea. Trebuie însă de
admis şi faptul că o parte considerabilă a lor au fost dobîndite pe
calea schimburilor angajate cu diverşi negustori străin i . Desele
înfruntări militare din arealul stepelor ponto-caspice au adus desigur
serioase prej uicii tentativelor de angajare a raporturilor normale de
schimb, de pe urma lor avînd de suferit şi comerţul de tranzit. Din
raţiuni neprecizate, cumanii recurgeau uneori la blocarea drumurilor
de contact dintre Rusia şi I m periul bizantin, ceea ce i-a determinat pe
cneji să declanşeze împotriva lor expediţii de represalii şi intimidare .

ORGANIZAREA SOCIAL-POLITICĂ

Din punct de vedere social comunităţile cumane erau destul de

stratificate. La polul superior al societăţii se grupau marii proprietari
de turme, din rîndul cărora se recrutau şi hanii triburilor. Cercetarea
com plexelor funerare atestă departajări evidente de avere. Dacă o
parte a lor era lipsită aproape cu totul de inventar sau acesta era
modest, în schimb unele morminte epatează prin bogăţia şi
diversitatea obiectelor depuse lingă trupul defunctului. 30
Cumanii deţineau un număr im portant de robi , probabil mai
mare decît a l predecesorilor lor din cîmpiile ponto-caspice. Această
categorie socială provenea , se pare , numai din rîndul ca ptivilor. fiind
de fapt de alt neam decît comunităţile majoritare . Cronicile medievale
- în special acelea ruseşti - consem nează adesea preocuparea
tenace a cumanilor de a captura cit mai m ulţi prizonieri în timpul
incursiunilor întreprinse în teritoriile învecinate. Totodată , descinderile
adversarilor asupra sălaşelor lor aveau între scopuri şi eliberarea
celor înrobiţi de nomazi . Ţelul prioritar al rapturilor de fiinţe umane
era subsumat interesului de a se obtine remunerări în urma
I

răscumpărării ori a comercializării lor. De asemenea , ele erau

utilizate în anumite îndeletniciri gospodăreşti din cadrul triburilor, fapt
reflectat mai mult sau mai puţin explicit în diverse categorii de
izvoare . O cron ică georgiană, spre exem plu, relatează că cei 40 OOO
de războinici cumani, care îşi oferiseră serviciile suveranului g ruzin ,
dispuneau d e 5 OOO d e sclavi . Precizarea c ă aceştia din urmă erau în
totalitate creştinaţi , spre deosebire de cumani, la care procesul de

3° Cf. nota 27.

1 24
convertire se afla în curs, 3 1 sugerează şi originea lor diferită . U n
statut inferior î n cadrul confederaţiilor tribale l e era rezervat desigur şi
grupurilor nomade străine, care acceptaseră hegemonia cumanilor şi
li se incredintaseră diverse atributii militare .
. .

Uriaşul teritoriu ocupat de cumani în perioada lor maximă de

expansiune, delimitat de Lacul de Aral şi de bazinul inferior al Dunării,
era lipsit de unitate politică, datorită tendinţelor centrifuge manifestate
de grupări le tribale. Observaţia călătorului evreu Pethachia, potrivit
căreia cumanii nu ar avea "rege, ci numai principi şi familii nobile", 32
este cit se poate de sugestivă în această privinţă. Arabul l drisi,
autorul unei lucrări de geografie redactată în 1 1 54 la curtea regelui
normand al Siciliei, Roger l i , menţiona existenţa Cumaniei Albe şi a
Cumaniei Negre, 33 care, după reperele oferite, par să se fi localizat
în dreapta şi, respectiv, în stinga Niprului. î n schimb, din informaţiile
cronicilor latino-maghiare din secolele XI I I-XV, rezultă răspindirea
cumanilor negri spre vest, iar a celor albi spre est, 34 adică exact
invers decit lăsa să se întrevadă ldrisi . Potrivit cronicarului ungur
35
S 1 rn o n de Keza şi a celui veneţian Andrea Dandulo, 3 6 spaţiului est­
carpatic 1 se atribuise denumirea de "Ţara cumanilor negri". Mai
explicit se dovedeşte Ioan de Thur6czi, la sfirşitul secolului al XV-iea,

3 1 Histoire de la Gllorgie depuis l'Antiquitll jusqu'au XIX- siecle, I ,

Histoire ancienne, jusqu'en 1 469 de J. -C. , trad . M . Brosset, St.-Pl!!tersbourg,
1 849, p. 363 (Cronica lui Wakhtang).
32 Pl!!t hachia, p. 1 O.
33 Gtlographie d' i=drisi, 1 1 , ed . A. Jaubert, Paris, 1 840, p. 400-40 1 .

34 Simonis de Keza Gesta Hungarorum, ed . Al. Domanovszky, în SRH,

I , p. 146, 148 , 1 65; Chronici Hungarici compositio saeculi XIV, ed. Al.
Domanovszky, în ibidem, p. 257; Cronica pictata de la Viena (/IR, XI), 1 937,
p. 6-7. 1 1 9-1 20; Chronicon Posoniense, ed . Al. Domanovszky, în SRH. l i , p.
16, 1 8 ; Chronicon Monacense, ed. Al. Domanovszky, în ibidem, p . 58;
Chronicon Budense, ed. I. Podhradczky, Buda , 1 838, p. 1 1 , 1 4, 36;
Johannes de Thurocz, Chronics Hungarorum, I, Textus, ed . E. Galtmtai şi J .
Krist6. Budapesta, 1 985, p. 26, 34, 60.
35 Simon de Keza, p. 1 48. Cf. şi Chronici Hungsrici„ . , p . 257; Cronica
pictata de la Viena, p. 7, 1 20; Chronicon Posoniense, p. 1 8; Chronicon
Monacense. p. 58; Chronicon Budense. p. 14.
39 Andreae Danduli Chronics per extensum descripts 88. 46- 1 280
d C ed E Pastorello. Tn Rerum lt81ic8rum scriptores. NE. X I I . Bologna.
1 9 36 p 53

1 25
cînd identifică Cu mania Neagră cu Moldova, 3 7 în vreme ce Petru de
Reva , în veacul al XVI I -iea, îi extindea sensul şi asupra Ţării
38
R omaneşt1.
A
"

O altă separare a lumii cumane este sugerată de letopiseţele

din Rusia, ca re amintesc în mai multe rînduri , în legătură cu
evenimentele petrecute în secolul al X I I -iea, pe „polovţienii (cumanii)
sălbatici" (polovtzî diki1) , apelativ ce ar presupune şi existenţa unor
„ polovţieni nesălbatici". Marele orientalist Omelian P ritsak a avansat
supoziţia că reg iunea Cumania Neagră ar corespunde domeniilor
„polovţienilor (cu manilor) săl batici", care grupa ram u ra intransigentă a
tu ran icilor în raport cu cnezatele ruseşti , în timp ce confederaţia
„nesă lbaticilor" ar fi avut o poziţie mai maleabilă, fiind predispusă
u neori la cola borare cu vecinii de la nord 39
Diviziunile menţionate sînt departe însă de a reflecta îm părţirile
reale ale triburilor cumane, care numai arareori se reu neau temporar.
Î n conform itate cu informaţi ile lui Sams addin ad Dimasq i , care scria
la începutul secolului al XIV-iea, inspirînd u-se dintr-o lucrare
concepută a nterio�. ar fi existat opt triburi im portante ale cumanilor, la
care se adăugau altele şase mai mici. 4 0 Î n aceeaşi vreme, egipteanul
an-Nuwa iri , secondat de l bn Chaldu n , enumera 1 1 triburi turcice în
cuprinsul teritori ilor anexate Hoardei de Aur, 4 1 dintre care cele mai
multe aparţineau cumanilor. Pornind de la datele fu rnizate de
cronicile ruseşti, specialiştii au diferenţiat în stepele ponto-caspice
42 43 44 45 . .
c1nc1 , o pt sau 1 2 g ru p u r i cumane diferite . Aşa cum se
.

şase,

37 Johannes de Thurocz, p. 34.

38 Petri de Reva De monarchia et sacra corona regni Hungariae, în

Scriptores rerum Hungaricarum, ed. l . G . Schwandtner, l i , Vindebonae, 1 746,

p. 832.
3 9 O. Pritsak, Non-„ Wild" Polovtsians, în idem Studies in medieval
Eurasian history, Variorum Reprints, Londra , 1 98 1 , X I I I , p. 1 623. Cf. şi P . B .
Golden, The „Pa/ovei Dikii", î n Harvard Ukrainian Studies, I I I -IV, 1 979-1 980,
1 , p. 296-309. ..
4 0 J Marquart Uber das Volkstum , p. 1 57 .
41 Ţ"
. .

1 e s e n h a u s e n , I , p. 54 1
42 O . Rassovsky, Polovtzy, în Seminarium Kondakovianum, X, 1 938, p.
1 66- 1 75.
43K.V. Kudriaşov, Polovetzkaja step', p. 1 30-1 38; G.A. Fedorov­
Davîdov, op. cit. , p. 1 47-1 50.
4 4 S.A. Pletneva, Polovetzkie kamennye izvajanija, p. 23.

1 26
observă, sînt perceptibile neconcordanţele dintre estimările făcute de
autorii medievali şi contemporani, care în multe cazuri se datorează
instabilităţii înjghebărilor comunităţilor tribale, acestea constituindu-se
şi dezagregîndu-se cu rapiditate în funcţie de necesităţile rec1amate
de implicarea lor în diferite confruntări externe .
Tendinţele de închegare a unor ample uniuni de triburi se
exteriorizau îndeosebi în perioadele cînd asupra teritoriilor cumanilor
planau ameninţări sau cînd aceştia conveniseră să org a nizeze
incursiuni de anvergură împotriva statelor din jur. Deosebit de
puternice au fost, intre a ltele, uniunile de triburi conduse de Boniak şi
Togorkan din dreapta Niprului, de la sfirşitul secolului al XI-iea , cea a
lui Şarukan din stînga fluviului amintit, ca şi cea a lui Konceak, din
veacul următor. Demnitatea de han nu se moştenea de către fiu, ci
de regulă de frate sau de nepot. Acest sistem cunoaşte modificări,
probabil ca urmare a influenţelor străine, în primele decenii ale
secolului al Xl l l-lea46 ori poate chiar mai înainte, 47 titlul de han
începînd să se transmită în linie directă de la tată la fiu. în cazurile în
care anumite iniţiative ale conducătorilor de triburi lezau interesele
globale ale supuşilor, aceştia puteau impune înlocuirea lor. O astfel
de destituire este înregistrată în anul 1 1 03, cînd hanul Urusoba,
neagreat pentru lipsa sa de decizie, a fost substituit cu m ult mai
activul Altunopa . 4 8
Forţa militară , mobilitatea deosebită a cumanilor, ca şi
întinderea teritoriilor controlate de ei, inspirau circumspecţie, nelinişte
şi teamă în tot estul şi sud-estul Europei. Pentru a le capta
bunăvoinţa ş1 a-1 i mp l i ca în confruntăr.i războinice , hanilor l i se
remiteau cadouri bogate sau stipendii periodice. în aceleaşi scopuri
se recurgea, pe de a ltă parte, şi la alianţele matrimoniale, fete ale
hanilor fiind luate în căsătorie, după ce primeau botezul, de diverşi
principi creştini. Astfel de alianţe cu cumanii s-au perfectat de către

45 O. Pritsak, The Polovcians . . . , p. 342-368 (unde sint stabilite

următoarele grupuri: Volga, Don , Doneţ, Nipru-malul stîng, Nipru-lunca ,
Az.ov. Crimeea. Nipru-malul drept, Kiev-Cherson. Bug, Lukomor'e (= Cotul
marii) şi Dunare). _

46 I A Fedorov. G S Fedorov, Rannye tjurki na Sevemom Kavkaze,

Moscova, 1 978, p 236-239
47 S . M . Ahinjanov. Kiptaki . . . . p. 1 38-1 39.
48 PVL, I. p. 1 84; lp.let. , p. 253-254.

1 27
mem bri ai caselor regale şi cneziale sau de nobili din Gruzia, Rusia,
U ngaria, Bulgaria, Imperiul bizantin şi I m periul latin de Răsărit.

CREDINŢELE ŞI PRA CTICILE RELIGIOASE

La fel ca şi ceilalţi turanici tîrzii din stepele Eurasiei, cumanii

erau adepţi ai şamanismului, proslăvind totodată pe zeul Tăngri . Într­
a geog rafie orientală se arată că ei venerau astrele , preocupindu-se

de studierea lor,4" iar într-o altă lucrare de acest gen , care enumera
triburile de neam turcic - kimekii, turkmenii, kipciacii , uzii, bulgarii
etc.-, intilnim specificarea că ele erau idolatre şi adoratoare a le
focului. 5 0 Pe lingă aceste tendinţe ancestrale, proliferate pe scară
largă, s-au făcut simţite şi influenţele maniheismului, nestorianis­
mului, iudaismului carait şi ale islamismului. După migrarea g rosului
confederaţiilor cumane în estul Europei, succese intrucîtva mai
notabile a dobîndit prozelitismul creştin. Evanghelizarea a fost
acceptată de grupuri ajunse în serviciul Gruziei, Rusiei, Bizanţului,
Ungariei şi Bulgariei. rămăşiţe ale cumanilor convertiţi menţinîndu-se
ş i d u pă fo r m a rea H o a rdei de Aur. Cronicile medievale înregistrează
l aconic şi citeva cazuri izolate de notabilităţi cumane creştinate în
cuprinsul cnezatelor ruseşti, fără să dezvăluie din păcate m otivele
care le-au determinat să-şi abandoneze religia strămoşească . Astfel,
sintem informaţi de acceptarea botezului de către Amurat la Riazan
în 1 1 32 , 5 1 de către Aidar în Principatul kievian în 1 1 68 5 2 şi de către
Bastî în 1 223, în momentul cind armatele cnejilor se reuniseră spre a
face joncţiunea cu cumanii atacaţi de mongoli. 5 3
O iniţiativă proprie de convertire, de această dată în cadrul
Regatului arpadian, a avut loc în anul 1 227 , cînd fiul unui han cuman,
B ortz/ B u rch/Bo ric1 u s . însoţit de mai mulţi supuşi, s-ar f i a d res a t
pentru evanghelizare arhiepiscopului de Strigoniu (Esztergom), aflat
ocazional în Transilvania. 54 În legătură cu n umărul celor ce au primit

49 Aboulfeda, Geographie, l i , 1 , ed. T.J. Reinaud, Paris, 1 848, p. 291 .

50 Edrisi, p. 35 1 .
5 1 Nik. let. , în PSRL, IX, p. 1 58.
5 2 Ibidem, p. 236.
53
Ip. fel. , col. 74 1 .
54 Chronica Alb rici monachii Trium Fontium, ed. P. Scheffer-Boichorst,
în MGH, Scriptorum, XXI I I , H ann ove r, 1 874, p. 920; Emonis Chronicon, ed.

1 28
confesiunea catolică, izvoarelor le lipseşte unitatea de vederi , astfel
că este dificil să ne facem o imagine cit de cit precisă în acest sens.
în orice caz, el nu era neînsemnat, de vreme ce Scaunul apostolic a
decis înfiinţarea unei episcopii speciale prin cooperarea cu Casa
regală. Cumanii creştini întilniţi pe Volga în anul 1 253 de emisarul
regelui Franţei la mongoli, franciscanul Wilhelm de Rubruck, care
1-au mărturisit că primiseră sfrntul botez de la domin icanii din
U ngaria , 55 nu este exclus să fi fost cei din subordinea lui Bortz. La
îndrumarea lor către Biserica lui I isus Christos u n rol aparte a revenit
apostolatului dominicanilor, cărora li s-au încredinţat, de altfel,
atribuţii de seamă şi în cadrul diecezei cumanilor, unde primul titular -
Theoderic - va fi recrutat din ordinul fondat de spaniolul Domenic de
Guzman. 56 Penetrabilitatea şi audienţa sa în lumea nomazilor nu au
avut şanse reale de reuşită în prima jumătate a secolului al X I I I -iea
nu numai datorită tradiţionalismului turanicilor, ci şi fiindcă acesta nu
izbutise să se familiarizeze cu specificul vieţii din stepe, dovedindu-se
eficient în propovăduiri cu prioritate în mediul urban, care atunci era
aproape cu desăvîrşire absent în arealul meridional al Europei de
Răsărit. Este în afara oricărui dubiu faptul că diplomatul arab l bn
Battuta, care străbătea Deşt-i Kipcakul în primii ani ai deceniului
patru al secolului al XIV-iea, greşea cînd desemna pe toţi cumanii
ajunşi sub sceptrul mongolilor drept adepţi ai creştinismului. 57 Spre
deosebire de comunităţile periferice, mai receptive la influenţele
confesionale străine, majoritatea cumanilor din regiunile ponto­
caspice nu au renunţat la vechea lor religie, dovada peremptorie
constituind-o menţinerea practicilor rituale funerare tradiţionale chiar
după marea i n v azi e mongolă. 58

L. We ila n d în ibidem. p. 5 1 1 ; Commentariolum de provinciae Hungariae

,

originibus. în N . Pfeiffer. Oie ungarische Dominikanerordensprovinz von ihrer

Grandung 1 22 1 bis zur Tatsrenverwostung 1 24 1 - 1 242, Zorich. 1 9 1 3 , p. 1 44-
1 45; Acta Honorii III (1216- 1227) et Gregorii IX (1227- 1 24 1), ed . A. L. Ta utu
(Fontes. Se r . a 1 1 1-a, I I I ) . Vatican , 1 950, p. 206-208; DRH, O, I , ed. Şt. Pascu.
C. Cihodaru. K . G . Gondisch, O. Mioc. V. Pervain . 1 977, nr.6.
56 Rubruc, p. 2 1 7.
58 Albric, p 921 .
57 The Travels of lbn Bsttuta A . O. 1 32� 1354, ed . H.A. R . Gibb. l i .
Cambridge. 1 96 2 . p 470
se G .A. Fedorov-Davldov, op. cit. , p . 1 50-1 63; A.O. Dobroliubski1.

1 29
 Cumanii aveau preferinţă pentru înmormîntările tumula re,
utilizînd adesea movi lele ridicate de triburile de stepă anterioare.
Ungă înhumat se depuneau obiecte de uz personal şi arme, precum
şi ca lul acestuia ori numai părţi din corpu l său (capul şi picioarele). 59
U n i i cronicari occidentali ne relevă că, pe lîngă jertfirea cailor, se
practicau şi sacrificiile umane, acestea însă numai la m oartea căpe­
teniilor mai im portante, aj u nse în teritoriu l I mperiului latin de Răsărit
din sud-estul Peninsulei Balcanice la mijlocul secol ului al Xl l l -lea . 60
Î n legătură cu cultul stră moşilor a u fost puse faimoasele statui
de pi atră denumite de neamurile turcice balbals şi de ruşi kamennie
babî (=femei de piatră) , care înfăţişează atît bărbaţi cît şi femei în
poziţii statice , aşezaţi pe un piedestal , ţinînd de regulă o cupă în
mîini. I maginile antropomorfe au redate nu numai detalii anatomice,
ci şi îmbrăcămintea, obiecte de podoabă şi de folosinţă curentă, arme
etc (fig . 29-3 1 ) . Pînă în prezent s-au recuperat peste o mie de astfel
de statui de mari dimensiuni, răspîndite în principal în interfl uviul deli­
m itat de Nipru şi Doneţ, ca şi la nord-est de Marea de Azov. Într-un
număr mai redus ele se întîlnesc în bazinul Donului şi Volgăi, între
Ni pru şi l ngul şi în Crimeea. 61 La vest de rîul l ngul au fost semnalate
numai în mod cu totul excepţional. O statuie de piatră cu trăsături în
parte asemănătoare cu cele descrise mai sus provTne din j u m ătatea
nordică a Basarabiei de la Năduşita (=Gribova , raionul Drochia) 62 şi
altele două din nord-estul Bulgariei de la Ţarev B rod (=Endje ,
districtul Şumen). 6 3

op.cit„ p. 65-79.
59 Cf. nota 27.
60 Joinville, Histoire de Saint Louis, în Historiens et chroniqueurs„ . , p.
3 1 1 ; Albric, p. 950.
6 1 G.A. Fedorov-Davîdov, op. cit„ p. 1 66-1 93; S.A. Pletneva,
Polovetzkie kamennye izvajanija; J . R. Daszkiewicz, E. Tryjarski, Kamennye
baby pricernomorskich stepe}, Wroclaw-Varşovia-Cracovia-Gdar'lsk-L6dz,
1 982; L.S. Geraskova, Skul'ptura seredn 'ovicnich kocovikiv stepiv Schidnoi
Evropi, Kiev, 1 99 1 . Cf. şi V.V. Barthold, J . M . Rogers, The Burial Rites of the
Turks and the Mongols, în Central Asiatic Journal, XIV, 1 970, 1 -3 , p. 1 95 şi
u rm . ; J .-P. Roux, La religion des Turcs et des Mongols , P a ris 1 984, p. 260-
,

262
62 E . A . Rikman, Chudoiestvenye sokrovisca drevnej Moldavii, Chişi­
n ă u , 1 969, p. 56-57 .
63 R . Raşev, Prabălgarski li .sa „Kamennite babi" ot Endie, în Muze} i

1 30
 Neamurile turcice au preluat tradiţia executării statuilor
antropomorfe din piatră de la etniile iraniene din Eurasia, la care ele
a par cu mai multe secole înainte de I isus Christos. Despre existenţa
statuilor la cumani ne informează Wilhelm de Rubruck, care arată că
acestea erau aşezate pe movilele lor funerare, avînd privirea spre
răsărit şi o cupă în mîini. 64 Venerarea statuilor de către cumani este
atestată la sfirşitul secolului al XI I-iea de poetul Nizami. 65 Aceste date
au fost completate de observaţiile recente făcute de arheologi în
regiunile nord-pontice, potrivit cărora unele din statui erau amplasate
în altare. 66

EVOLUŢIA POLITICĂ

Inscripţia de pe Selenga ( S ine-Usu) de la mijlocul secolului al

Vl l l -lea, în care cumanii ( TOrk-Kibtak) sînt menţionaţi pentru prima
dată în mod cert în izvoarele scrise, îi localizează în cuprinsul
Mongoliei, în cadrul Chaganatului uigur. După destrămarea acestuia,
la mijlocul veacului următor, mai multe popoare au migrat spre vest,
între acestea numărîndu-se kimekii şi cumanii, care se stabilesc în
stepele din Siberfa Apuseană . Kimekii , consideraţi de specialişti
turanici sau un conglomerat turcic şi proto-mongolic, i-au încorporat
în sistemul lor politic şi pe cumani (denumiţi în acel moment în
izvoarele contemporane kipciaci) . Persanul Gardizi pretindea că aşa­
numiţii hftak (=kip�ak) alcătuiau unul din cele şapte triburi ale
confederaţiei kimeke. Ele sălăşluiau în bazinul lrtîşului , răspîndindu­
se şi spre stepele de lingă Lacul de Aral, cursul inferior al U ralului ,
Kazahstanul central şi de la vestul lacului Balhaş. Momentul exact al
incorporării cumanilor în orbita uniunii tribale a kimekilor este dificil de
fixat cronologic. Din enumerarea triburilor turcice făcută de cărturarul
arab l bn Khurdadbeh, care scria la sfirşitul secolului al IX-iea ,
bazindu-se pe surse anterioare, nu rezultă o dependenţă a cumanilor
de k1meki, situaţie la care nu s-a ajuns probabil imediat după ce cele

pamjatniki na kulturata, XI I , 1 972, 1 , p. 1 7-20.

64
Rubruc, p. 1 86.
65 G . A . Fedorov-Davtdov, lskusstvo kocevnikov. . p. 92.
„

11 M . L. Şveţov, Polovetzkie svjatiliS�a. î n Sovetskaja archeologija,

1 979, 1 , p. 1 99-209.

1 31
două grupuri nomade au migrat la vest de lrtîş. 6 7 În schimb, în
geografia persană anonimă Hudud a/- 'A lam („Regi unile lum ii") din
anul 982 se arată că , deşi cumanii locuiau separat de kimeki, aceştia
d i n urm ă le desemnau „regele", ceea ce presupunea o anumită stare
de dependenţă. Din acelaşi izvor aflăm că, în partea sudică a reg iunii
..
pe care o ocu pau, cuman11 se 1 nvec1nau cu peceneg u . 6 8
.. � .

în circumstanţe istorice încă neelucidate, cumanii - revigoraţi se

pare de infuzia cu elemente turcice sau turco-mongole din est - a u
dobîndit o poziţie predominantă î n cadrul confederaţie i kimekilor. Din
cauza presiunii altor nomazi , ei s-au deplasat spre vest, probabil la
sfîrşitul secolului al I X-iea şi în prima j u m ătate a secol ului al X-lea, în
viitoarea aceloraşi mişcări de populaţii în care au fost antrenaţi uzii ş i
peceneg i i . C a urmare a acestor migraţi i , cumanii au aj uns vecini cu
h o rezm 1 e n 1 i . Avansarea spre stepele de la nordul Mării Caspice a
contin uat şi în deceniile u rm ătoare. La mijlocul secolului al X I-iea
armea nul Matei din Edessa înregistrează atacul poporu lui
„ pal id/galben", nume prin care el desemna pe cumani, îm potriva
uzilor şi peceneg i lor. La rîndul lor, „palizii/galbenii" fuseseră agresaţi
de pqporul „şerpilor" , 69 pe ca re unii specialişti îl identifică cu qay.
Despre aceştia Marvazi scria, la sfîrşitul primului sfert al secolului al
X I I -iea , că i-au obligat pe kuni să-şi găsească noi teritorii cu păşu n i ,
provocînd reacţii în l a n ţ şi asupra altor populaţii: sari, turkmeni, u z i ş i
peceneg i . 7 0 Identificarea unora d i n aceste tri buri continuă să fie
controversată. În timp ce o parte a specialiştilor consideră pe kuni
drept cu mani, alţii opi nează că ei ar fi în realitate kimeki, în vreme ce
sari ar fi cumani, întrucît în idiom urile altaice, mongole şi turcice
antroponimul sari avea sensul de „galben/palid" , l a fel ca şi numele
cumani lor în varianta sa turcică sau străină (Khartes, Valwen,

67 ..
J. M a rquart, Uber das Volkstum . , p. 97 şi urm . ; B . E . Kimekov,
. .

Gosudarstvo . . . , p. 42 şi urm . ; S . M . Ahinj anov, Ob etniceskom sostave kipca­

kov srednevekovogo Kazachstana, în Prosloe Kazachstana po archeologi­
cesk1m istocnikam, Alma-Ata, 1 976. p. 8 1 -93: i d e m Kipcaki. . , p . 9 şi u rm . . :
, . .

S . A Pletneva , Po/ovtzy, p. 25 şi urm.

68
Hudud, p. 1 0 1 .
69 Matth ieu d' E desse, Chronique, ed. Ed. Dulau rier, P a ri s, 1 858, p . 89.
7 0 Sharaf al-Zaman Tahir Marvazi On China, the Turks and India, e d .
V. Minorsky, Londra, 1 942, p. 30.

1 32
Polovtzi). 71
Dacă aceste aspecte - avînd implicaţii foarte importante pentru
problema structurii etnice a cumanilor - rămîn din păcate sub
incidenţa incertitudinii, în schimb este de necontestat realitatea
penetraţiei lor în stepele ponto-caspice spre jumătatea secolului al
XI-iea . Aceste regiuni vor primi numele de Deşt-i Kipca k, adică de
„Stepa kipciacilor (cumanilor)" , termen folosit pentru prima oară în
secolul al XI-iea de către Nasir-i Khusrav7 2 şi menţinut în uz în mediul
islamic timp de circa 700 de ani, chiar după ce cumanii au dispărut ca
popor, iar zona de cîmpie din sudul Rusiei a ajuns sub stăpînirea
mongolilor şi, ulterior, a turcilor otomani. Potrivit notificaţiei lui
Kazwini, Deşt-i Kipeak s-ar fi suprapus peste Deşt-i Chazar ( " Stepa
cazarilor") , astfel incit ar rezulta că iniţial această primă denumire e ra
a plicată doar regiunii de la nordul Mării Caspice, unde se găseau
anterior domeniile chazare. 7 3 Pe măsura înaintării cumanilor spre
ve s t . accept1unea termenului în discuţie s-a extins pînă la g uri le
Dunării. Izvoare egiptene din secolul al XV-iea (al-Qalqasandi)74 şi
turceşti din secolul al XVI I-iea (Mustafa Ali, Kiatip Celebi) 7 5
menţionează învecinarea Deşt-i Kipcak-ului cu " ţara vlahilor" şi,
respectiv, cu Moldova. întrucît după 1 484 Bugeacul a fost desprins
de sub autoritatea domnilor Ţării Moldovei, este posibil ca în evul
mediu tîrziu denumirea de Deşt-i Kipcak să se fi aplicat deci şi
ţinutului de cîmpie dintre gurile Nistrului şi ale Dunării.
Pătrunzînd în teritoriile părăsite de uzi, cumanii au ajuns pînă la
hotarele cnezatelor ruseşti . în anul 1 055 ei sînt semnalaţi pentru
prima dată în apropiere de Pereiaslavl, în stînga Niprului. sub condu­
cerea lui Boluş. Vechiul letopiseţ rusesc - Povest' vremennÎch let
(„Povestirea vremurilor de demult") -, terminat la începutul secolului al
XI I-iea . arată că Vsevolod, cneazul de la Pereiaslavl. care de curînd

71 O. P ritsak, The Polovcians . p. 334-338; P . B Golden. An lntroduc­

. „

tion. p 274-276.
72 A. Za1aczkowski, La chronique des Steppes Kiptchak Tevarih-i De$t-
; Qip�ak du Xll-e si6cle , Varşovia , 1 966 , p. 1 3.
73 Ibidem
·• T 1esenhausen. I . p 404 . nota 4
75Cronici turceşti privind Ţlrile Romane. Extrase. Bucureşti, I . ed
M . Guboglu şi M. Mehmet. 1 966 , p. 35 1 ; l i , ed . M. Guboglu , 1 974, p 1 23

1 33
i nv1nsese pe uzi , ar fi încheiat pace cu cumanii. 76 Chiar dacă în
cronică nu se oferă alte amănunte în acest sens , putem deduce că
întoa rcerea cumanilor nu s-a produs decît după ce au primit a n um ite
daruri. Dacă prezenţa lor la graniţa Pereiaslavlului aproape în acelaşi
timp în care Vsevolod îi înfrunta pe uzi avea vreo legătură cu acest
eveniment - ceea ce n-ar fi cu totul exclus - , este d ificil de precizat.
Simptomatic este întrucîtva şi faptul că , la numai un an de la
alungarea uzilor din stepele nord-pontice de către coaliţia cnejilor
ruşi. în 1 06 1 cumanii, conduşi de Soka l , au declanşat un atac asupra
Rus1e1. înfrîngîndu-1 pe Vsevolod , ca re a încercat să li se opună. 7 1
Aceasta a fost prima lor invazie asupra cnezatelor ruseşti , deschizînd
un şir îndelungat şi sîngeros de confruntări , care s-au prelungit t i m p
de peste un secol şi jumătate.
La scurt timp după disputele evocate, g rosul triburilor uzilor a u
trecut î n I m periul bizantin î n 1 064, ceea c e a permis cumanilor să-şi
extindă supremaţia pînă la Dunărea de Jos. Chiar dacă , după ce au
fost decimaţi de armatele bizantine, o parte a uzilor au revenit la
nordul marelui fluviu, unde mai sălăşluiau şi grupuri pecenege, aceşti
turanici din reg iunile extracarpatice nu erau în măsură să se opună
eficient cumanilor. În a doua jum ătate a secolului al X I-iea ei devin
stăpînii unui teritoriu imens, cuprinzînd toată fîşia de cîm pie dintre
Lacul de Aral şi cursul inferior al Dunării (fi g . 35) . În afară de cumani,
acest spaţiu era locuit şi de alte etnii , nu numai de neam turcic, ci şi
iranian şi mongol. Cu tot ataşamentul faţă de credinţele relig ioase
strămoşeşti, cumanii s-au arătat toleranţi faţă de celelalte confesi u n i ,
permiţînd diverse iniţiative prozelitice în teritoriile lor.
Consolidîndu-şi stăpînirea în zonele de la nordul M ării Negre ,
unde s-au masat, de altfel, şi cele mai vig uroase grupări tri bale,
cumanii şi-au folosit cu prioritate remarcabilul lor potenţial m ilitar
îm potriva cnezatelor ruseşti , desigur şi ca urmare a învecinării
nemij locite de-a lungul unor hotare foarte întinse, nedublate de
obstacole de relief sau acvatice. În anul 1 068 cumanii a u atacat din
nou Rusia cu forţe importante. Îm potriva lor s-au coalizat, la fel ca în
1 060, cînd i-au izgonit pe uzi , cei trei fii ai lui l a roslav cel Înţelept:
lziaslav, Sviatoslav şi Vsevolod , cneji de Kiev, Cernigov şi

76
PVL, I, p. 1 09; l i , p. 390-39 1 ; Ip.Jet. , col. 1 5 1 .
77
PVL , I, p. 1 09; Ip.Jet. , col. 1 52 .

1 34
Pereiaslavl. De data aceasta succesul a fost de partea nomazilor.
I ndignată de comportamentul ezitant al lui lziaslav într-un moment
cînd cumanii jefuiau ţara , mulţimea din Kiev şi-a răsturnat cneazul ,
oferind tronul unui rival al său. Situaţia critică a ruşilor a fost depăşită
prin replierea curajoasă a lui Sviatoslav, care a reuşit cu mari eforturi
să înfrîngă pe agresori. 7 8 Hoardele cumane au repetat incursiunile în
Rusia şi în anii următori, profitînd de haosul provocat de războaiele
civile. i ncepînd cu 1 078 se înregistrează o primă solicitare a
turanicilor din partea rusă de a se implica în disputele fratricide, 7 9
demersuri ce aveau să fie reiterate şi de-a lungul deceniilor
ulterioare.
Raza de acţiune a cumanilor s-a amplificat şi spre vest, printr-o
serie de expeditii de pradă în Bizanţ şi Ungaria În acelaşi an 1 07 8 a
avut loc cea dintii incursiune a lor în I mperiul bizantin, iniţiată
împreună cu pecenegii la sud de lanţul balcanic, pînă sub zidurile
Adrianopolului. 8° Conlucrarea cu pecenegii se profila a fi atunci utilă.
fie pentru că nu cutezau încă să se bazeze numai pe efectivele
proprii , fie pentru că aliaţii lor erau deja familiarizaţi cu regiunea
invadată. Regatul arpadian se confruntă pentru prima dată cu
cumanii în 1 085-1 086, cînd, avîndu-1 în frunte pe Kutesk . ei au
avansat pînă la U ngvar şi Borsova, în comitatul Bereg din nordul ţă ri i ,
ceea ce arată că pătrunderea lor avusese loc prin pasul Verecke din
Carpaţii Nordici . I niţiativa declanşării expediţiei nu a aparţinut
nomazilor, ci fostului rege ungur Salomon , dispus să le cedeze
Transilvania drept recompensă pentru ajutorul dat la redobîndirea
tronului. 8 1 Zădărnicirea acestor proiecte, prin intervenţia decisă a
armatelor lui Ladislau cel Sfint ( 1 077-1 095) , nu a anulat colaborarea
dintre cumani şi Salomon , pe care îi reîntilnim în anul 1 087 integraţi
în coaliţia dirijată de pecenegii aflaţi sub comanda lui Tzelg u .

8 p
7 VL, I , p. 1 1 2- 1 1 5; Ip. lat, col. 1 56- 1 6 1 .
711 PVL . I . p 1 32 : Ip let. col 1 91
� M 1chaehs Attaliotae H1stona, ed I m Bekker, Bon n . 1 8 5 3 , p 300-
301 ; Excerpta ex breviario historico loannis Scylitzae Curopalatae, Tn Georgii
Cedreni Compendium Historiarum, ed . l m . Bekker, l i , Bonn . 1 839, p. 645-
646.
,, Chronici Hungarici„ „ p. 408-409; Cronica pictata de la Viena , p. 73-
74, 1 95-1 96; Chronicon Monacense. p . 78 .

1 35
acţionînd în provinciile balcanice ale I m periului bizantin. 8 2 După
uciderea lui Tzelgu şi destrămarea alianţei, cumanii s-au repliat în
stînga Dunări i , de unde au fost curînd solicitaţi îm potriva biza ntinilor
de către Tatos, care îşi i mpusese stăpînirea la Dristra (Silistra),
profitînd de revolta populaţiei locale de la nord de Munţii Balca n i ,
asociată c u t u r an i c i i pătru nşi din stepele ponto-caspice 8 3
Neînţelegerile cu peceneg i i , provocate de disputele pentru
împărţirea prăzilor din centrele Bizanţului , au condus s pre erodarea
colaborării di ntre cele două etni i turanice înrudite , fapt care a
degenerat ulterior în conflicte deschise. Este posibil ca g rupuri
cum ane să fi intenţionat să-şi extindă dom inaţia asupra unor zone de
pe malul drept al Dunări i , unde se ignora u prerogativele administraţiei
consta nti nopolitane, speculîndu-se starea de haos activizată de
peceneg i . Poate de aceea împăratul Alexios I Com nenos ( 1 08 1 -
1 1 1 8) s-a arătat o vreme circumspect faţă de soluţia d e r:1 face front
com u n cu cuman i i , la ca re a recurs numai atunci cînd pericolul
peceneg s-a accentuat în mod deosebit. Apelul la aj utorul lor mi litar,
produs într-un moment în care animozităţile dintre uniunile tribale
nomade alu necaseră pe o pantă ireconciliabilă, a avut loc în anul
1 09 1 , cu prilejul înfru ntării cu caracter decisiv de la Lebunion. Grosul
efectivelor cumane impl icate în confl ictul din Balcani provenea din
bazinul N i prul u i , de unde sosiseră sub com anda lui Tugorkan
(=Tugor-han?) şi Boniak, care se ilustraseră prin acţiuni vig u roase
îm potriva Rusiei Kieviene. Ferocitatea cu care bizantinii s-au răfuit cu
peceneg i i învinşi la Lebunion a alertat pe cumani, astfel că au socotit
prudent să se reîntoarcă dincolo de Dunăre . 84
Replierea n u a însemnat acceptarea unei posturi lipsite de
in iţiative războinice. Dimpotrivă , la scurtă vreme după revenirea din
Balcani , cum anii a u organizat în 1 09 1 /1 092, sub conducerea lui
Kopu lch , o amplă expediţie în Transilvania şi U ng aria, unde a u trecut
proba bil din Moldova prin pasurile Carpaţi lor Orientaii. După ce a u
traversat interiorul arcului carpatic, e i au pătruns î n zona Bihoru l u i , iar
apoi au înaintat pînă la Tisa, Timiş şi Dunăre, în trei grupuri distincte .
Profitînd de faptul că invadatorii îşi dispersaseră forţele, iar
mobilitatea le era d i m inuată datorită acaparării de prăzi abundente.

3� Anne Comnene. Alexiade . ed . B Leib. 1 1 , Paris, 1 94 3 . p 87

o� p. 95- 1 05.
Ibidem,

1 36
 85
Ladislau cel Sfint i-a atacat cu succes şi i-a izgonit din reg atul său.
Victoriile regelui sanctificat de biserica romano-catolică sînt g lorificate
în cronicile latino-maghiare, iar imagini ale luptelor sale cu cumanii se
regăsesc, între altele, pe fresce ale lăcaşelor de cult din Regatul
arpadian . inclusiv pe acelea din ţinuturile ardelene şi slovace
(fig 32-33). ş1 pe cahle din Transilvania şi Moldova medievală. 86
Reţinuţi de confruntările din Imperiul bizantin şi Regatul
arpadian , hoardele cumane nu au mai fost semnalate timp de cîţiva
ani în cuprinsul cnezatelor ruseşti. Asemenea semnalări se reiau în
1 092, cînd raidurile lor afectează aşezările de pe ambele maluri ale
Niprului. 6 7 în anii următori incursiunile au devenit şi mai incisive.
întrucît noul mare-cneaz al Kievului, Sviatopolk l i lziaslavici ( 1 093-
1 1 1 3) a făcut greşeala de a le întemniţa emisarii în 1 093, cumanii s­
au revărsat asupra teritoriilor sale şi, după ce l-au înfrînt în luptă, au
ţinut să se răfuiască şi cu uzii colonizaţi la hotarele cnezatului,
cuce rindu-le p ri n c ip a l a reşed i n ţă de la Torcesk . 88 I ntim idat d e
ravagiile săvîrşite de nomazi, peste numai un an Sviatopolk s-a decis
pentru încheierea unei păci mai durabile, pecetluind-o prin propria
căsătorie cu fiica principalului lor han, Tugorkan. 89 Cu toate acestea,
Rusia, care, la fel ca şi confederaţiile tribale cumane, nu mai alcătuia
în vremea respectivă un stat unitar, nu a scăpat de prădăciunile
turanicilor, căci chiar în 1 094 grupul cuman de pe ţărmul estic al Mării
de Azov. din jurul Tmutarakanului, a însoţit pe cneazul Oleg într-o
expediţie asupra Cernigovului, în urma căreia Vladimir Vsevolodovici,
zis Monomahul, a fost nevoit să-i cedeze oraşul lui Oleg , el

� Ibidem, p. 1 05-1 06, 1 36-1 45.

8 5 Chronici Hungarici„ „ p. 41 2-4 1 4 ; Cronica pictata de la Viena. p. 75-
76, 1 97- 1 98; Chronicon Monacense, p. 78; Johannes de Thurocz. p. 1 1 6-
1 1 7 ; Antonii Bonfinii Historia Pannonica sive Hungaricarum rerum decades
IV et dimidia, Coloniae Agrippinae. 1 690, p. 1 60.
88 Gy. LâszlO. A Szent Lllszl�legenda kOz(1pkori fa/k(1pei, Budapesta ,
1 993: L. BAtrTna şi A. BAtrina. Legenda "eroului de frontiera" in ceramica
monumenta1' din Transilvania şi Moldova, Tn Studii şi cercetdri de istorie
t
veche i arheologie , 4 1 1 990, 2 . p 165- 1 83
.

PVL. I . p. 1 4 1 ; Ip. Jet. , col. 206.

88
PVL, I . p. 1 43-1 47; Ip. Jet„ col. 209-2 1 5.
89
PVL, I , p . 1 48; Ip. Jet„ col. 2 1 6.

1 37
stabilindu-se la Pereiaslavl. 90
Cu toate că letopiseţele ruseşti sînt pline de acuze, evident în
cea mai mare parte îndreptăţite, la nelegiuirile turanicilor, n u numai
aceştia se aflau la obîrşia învrăjbirilor. Astfel, în 1 095, cînd hanii
cumani ltlar şi Kitan se prezentaseră la Pereiaslavl pentru a media
încheierea unui acord cu Vlad imir Monomahul, cneazul i-a s uprimat
prin viclenie. 9 1 Nu este deci de mirare că, un an mai tîrziu . atunci cînd
Sviatopolk 11 ş1 Vladimir erau angajaţi într-o exped iţie îm potriva
cneazului Oleg de la Cernigov, abilul han Boniak a distrus cartierele
Kievului din afara incintei fortificate, iar Kuria şi Tugorkan au invadat
principatul Cernigovului. Ciocnirile din 1 096 nu s-au derulat n u m a i în
favoarea cumanilor, ci s-au soldat ş i cu insuccese, notabilă fiind
înfrîngerea şi omorîrea lui Tugorkan într-o luptă cu arm atele g inerelui
său. 9 2
În disputele acerbe pe care le-a avut cu principii din reg iunile de
vest ale R usiei, marele cneaz Sviatopolk li a solicitat în 1 097 aj utorul
unguri lor, iar rivalii săi pe acela al cumanilor. Cu toate efectivele lor
numeroase. comandate personal de regele Koloman, unguri i nu au
reuşit să facă faţă înfruntării, căzînd în capcana întinsă de Boniak şi
Altu nopa. 93 M ulţi oşteni şi înalţi demnitari , printre care doi episcopi,
a u rămas pe cîm pul de luptă , iar tezaurul regal a fost capturat de
cumani. 94 Dezastrul suferit nu a fost de natură să-i facă pe d inaştii
unguri nereceptivi la ideea avantajelor decurgînd din folosirea
disponibilităţilor militare ale cumanilor, ca şi în cazul pecenegilor şi al
altor turanici din estul Europei. U rmaşul lui Kolom an, Ştefan l i ( 1 1 1 6-
1 1 3 1 ) avea la dispoziţie un detaşament de cu mani condus de Tatar,
căru ia îi acorda favoruri deosebite , tolerîndu-i abuzurile săvîrşite pe
seama localn icilor, cu toate răbufniri le lor de nemulţumire . 95
Cumanii şi-au reîndreptat atenţia spre Balcani în 1 094/1 095,

90 p
VL, I , p. 1 48; lp. let. , col . 2 1 6-2 1 7.
91
P VL, I, p. 1 48-149; Ip. let. , co l. 2 1 7-2 1 8.
92
P VL, I , p. 1 50-1 52 ; lp. let. , col. 220-222.
93
PVL, I, p. 1 79; lp.let. , col . 245-246.
94 Cronica pictată de la Viena, p. 79-80, 202; Chronicon Monacense,
p.80.
95 Cronica pictată de la Viena, p. 87, 2 1 0; Johannes de Thurocz, p .
1 28; Chronicon Henrici de MOgeln germanice conscriptum, ed. E. Travnik, î n
S R H l i p 1 94 - 1 9 5

1 38
cînd un pretins fiu al lui Roman IV Diogenes a făcut apel la ei pentru
a-l sprijini să preia coroana imperială. Contactarea nomazilor, al căror
şef era Tugorkan, se realizase în Crimeea, la Chersones, ceea ce
arată că nucleul lor principal nu provenea de la Dunărea de Jos, ci
din arealul nord-pontic, probabil din zona Niprului. După ce au trecut
în dreapta fluviului , ei au fost ajutaţi să străbată pasurile Munţilor
Balcani de către vlahi, care erau lipsiţi de ataşament faţă de
administraţia centrală a statului. Capturarea pretendentului la tron a
produs demoralizare în tabăra sa, cetele cumane fiind învinse şi
alungate din lmperiu. 96 Unele grupuri desprinse din triburile
cumanilor. care acţionaseră în Balcani în 1 087. 1 09 1 sau, eventual,
în 1 094/1 095. s-au pus în serviciul bazileului, fiind utilizate, între
altele, alături de pecenegi şi uzi , contra detaşamentelor cruciate ce
străbăteau ţinuturile europene ale Imperiului în drum spre Locurile
Sfinte. 97
Pentru declanşarea expediţiilor spre Bizanţ şi Ungaria cumanii
au folosit drept baze de atac regiunile extracarpatice locuite de
români. Primele contacte dintre aceste două popoare sînt destul de
palid oglindite în izvoarele scrise. La sfirşitul secolului al XI 1-lea,
patriarhul monofizit Mihail Siriacul relata că ramura nordică a
neamurilor turcice - cumanii (Qumanay� - s-ar fi stabilit în preajma
graniţei Imperiului bizantin, unde s-a „alăturat poporului creştin" care
locuia acolo. 98 Prin această formulare se aveau desigur în vedere
românii, singurul neam convertit la creştinism din vecinătatea
hotarelor septentrionale ale Bizanţului, care a convieţuit vreme
îndelungată cu cumanii. l nformatii revelatoare în acest sens se află
'

inserate într-o variantă a celei mai vechi cronici turceşti, Oghuz-

name. păstrată în transcrierea lui Abu'l-Ghazi ( 1 603-1 663), de unde
rezultă că eroul eponim al cumanilor - Kipceak - ar fi supus mai multe

96 Anne Comn�ne. 1 1 , p. 1 9 1 şi urm . Cf şi M ichaelis Glicae Annales,

ed I m . Bekker. Bonn. 1 836. p. 62 1 ; Joannis Zonarae Annales. l i . Tn

Patrologia Graecae, ed J.-P Migne. CXXXV, Paris, 1 887. col. 305-306.
97 Petrus Tudebodus. Historia de Hierosolymitano itinere, ed . J . H . Hill
şi L . L. Hill. Paris. 1 977. p. 44 ; Raymond d'Aguilers, Le wLiber", ed. J . H . Hill şi
L.L. Hill, Paris. 1 969, p . 38.
98 Michel le Syrien. Chronique, I I I , ed. J.-B. Chabot, Paris, 1 905. p.
1 55

1 39
 99
ţări , între care şi cea a rom ânilor ( U/âq). Evenimentele evocate în
Oghuz-name nu se pot raporta secolului al IX-iea, cum greşit s-a
acreditat 'in l iteratu ra istorică rom ânească recentă . ci cel mai
devreme ultimelor decenii ale veacului al X I-iea, cînd a u avut loc
primele infiltrări ale cumanilor în regiunile carpato-dunărene.
Î n primii ani ai secolului al XI I -iea, cnejii ruşi a u reuşit să
riposteze cu eficienţă sporită la acţiunile agresive ale veci nilor lor d i n
stepe, împotriva cărora coaliţia avînd c a principal nucleu p e
Sviatopolk l i lziaslavici şi Vladimir Monomahul a repurtat cîteva
victorii răsunătoare în 1 1 03, 1 1 07 şi 1 1 1 1 , continuate cu acelea
obţin ute de Vladimir ( 1 1 1 3- 1 1 25) în calitate de m are-cneaz. 1 00 Î n
timpul domniei sale nu prea îndelungate el s-a străduit, valorificîn­
du-şi realele ca lităţi de diplomat şi militar, să-şi impună autoritatea în
întreaga R usie Kieviană, a cărei coezi une s-a putut realiza pentru
u ltima dată în decursul existenţei ei. El îns uşi nepot al împăratului
bizantin Constantin I X Monomahul - de unde îi provine şi cog nomenul
-, Vladimir s-a căsătorit cu fiica regelui Ang liei, sora sa cu s uveranul
I m periului romano-germanic, iar fiica sa cu regele Ungariei.
Stabil itatea politică, la care a contribuit esenţial, a reprezentat un
solid su port al evoluţiei ascendente a tuturor domeniilor de activitate,
al intensificării relaţiilor comerciale cu ţările din jur, al prog reselor d i n
sfera culturală şi al consolidării prestig iului internaţional a l Rusiei.
Cu toate succesele dobîndite în confruntările cu cumanii.
v 1 d a 1 rn 1 r M o n o m a h u l era departe de a le subaprecia forţa ş1 tocmai

de aceea a încercat ca în raporturile cu ei să recurg ă la diferite

abilităţi d iplomatice. Între altele, speculînd lipsa de unitate d i n cadrul
uniunilor tribale, a căutat să se apropie de unii din cond ucătorii
acestora , pentru a evita o a mplă coaliţie antirusă a nomazilor. Î n
1 1 07 , pe cînd era cneaz la Pereiaslavl ( 1 094- 1 1 1 3) , chiar în anul în
care , în alia nţă cu alţi principi Ruricizi , zdrobea hoardele lui Boniak şi
Şarukan, omorînd pe Taz, fratele celui dintîi , el a abordat pe cei doi
hani Aepa, pentru a le propune o înţelegere. Demersul său a găsit
audienţă , pactul fiind întărit prin căsătoria fiului lui Vladim ir, l urii
Dolgoruki i , cu fi ica unuia din Aepa , în timp ce fi ului lui Oleg

99 Aboul-Ghâzi Behâdour Khan, Histoire des Mongols et des Tatares,

l i , ed . Desmaisons, St. Petersbourg , 1 874, p. 1 9.
1 00 PVL, I , p. 1 83 şi urm . ; Ip. Jet. , col. 252 şi urm.

1 40
Sviatoslavici, vărul lui Vladimir, i s-a hărăzit fiica celuilalt han Aepa. 1 01
în spiritul aceloraşi precepte diplomatice, după ce devenise mare­
cneaz, Vladimir Monomahul avea să-şi căsătorească în 1 1 1 7 un alt
fiu, Andrei, cu nepoata hanului Tugorkan, 1 02 omorît cu peste două
decenii în urmă - ironie a soartei! - într-o luptă cu Sviatopolk li şi
Vladimir.
După dispariţia lui Vladimir l i Monomahul de pe scena istoriei,
procesul de fărîmiţare politică a Rusiei Kieviene şi-a urmat cursul
ireversibil, conturat încă din ultimele decenii ale secolului al XI-iea, în
contrast cu situaţia din numeroase ţări europene, precum Franţa ,
Anglia, Danemarca , Ungaria, Bizanţ etc. , unde, dimpotrivă , s-a
evidenţiat o întărire a autorităţii centrale, proces derulat · adesea
simultan cu cel al unificării teritoriale. Profitînd de decăderea treptată
a Kievului, unele principate şi-au consolidat autonomia, deşi teoretic
marele cneaz care rezida în metropola de pe Nipru deţinea suprema­
tia Î n timp ce stăpînirea în toate cnezatele se transmitea pe cale
ereditară , în secolul al X I I -iea tronul de la Kiev putea fi revendicat de
cel mai puternic dintre principalii dinaşti ruşi, astfel că ambiţia de a-l
obţine l-au transformat într-un adevărat măr al discordiei între
Ruricizi , contribuind la depotenţarea progresivă a atributelor sale
iniţiale. De lipsa de unitate a Rusiei Kieviene şi de accentuarea
disensiunilor dintre aspiranţii la domnie au profitat din plin hanii
cumani, interesaţi să-şi asigure un cîmp de jaf avantajos, cu o cotă
de risc cit mai limitată.
Ţinuţi în şah de fermitatea marelui cneaz, cumanii nu se
împăcau deloc cu ideea pasivităţii în raporturile cu ruşii. Cînd le-a
parvenit vestea morţii lui Vladimir Monomahul, s-au grăbit să atace
sudul Rusiei în asociere cu uzii, mizînd pe obişnuitele momente de
descumpănire ce se ivesc cu prilejul schimbărilor de domnie. Calculul
lor nu s-a dovedit prea exact în acest caz, pentru că riposta lui
laropolk, unul din fiii cneazului decedat, a fost neezitantă. 1 03 Luptele
interne din Rusia, activizate în anii următori , le-a permis însă să-şi
exteriorizeze din plin veleităţile războinice , dat fiind că erau adesea
chemaţi în ajutor de cnejii angajaţi în dispute, care puneau mai mult

101
PVL, I , p. 1 86- 1 87; lp. let„ col. 258-259; Nik. let . . în PSRL, IX, p.
1 40
1 02
PVL, I , p. 202; lp. let. , col. 285; Nil<.let„ tn PSRL, IX, p. 1 50.
103 lp. let. , col. 289-290; Nik. let. , Tn PSRL, IX, p . 1 53.

141
 preţ pe interesele personale decît pe acelea ale ţării lor.
Diverse conflicte fratricide au dus la solicitarea lor în
1 1 27/1 1 28, 1 04 1 1 35, 1 0 5 1 1 36 1 06 etc. , pentru ca în 1 1 38/1 1 39, profitînd
de extinderea învrăj birilor, să-şi permită noi prădăciuni şi d istrugeri. 1 07
După ce un timp raporturile cu Kievul s-au menţinut deteriorate, în
· 1 1 39/1 1 40 hanii din Ţara cumanilor (Polovetzkaia zemlia) au i niţiat
demersuri pentru încheierea păci i , ceea ce m arele cneaz Vsevolod l i
Olegovici ( 1 1 39- 1 1 46) a acceptat cu satisfacţie . 1 0 0 Reconcilierea cu
turanicii avea să-1 fie avantajoasă atunci cînd, în 1 1 44 , a întreprins o
mare expediţie îm potriva cneazului halician Vladimirko. Pe lîngă
contingente de polonezi , ceh i şi unguri, armatelor lui Vsevolod li s-a
a lăturat şi un mare număr de cumani, care s-au dovedit eficienţi în
operaţiunile de capturare a oraşelor Uşiţa şi Mikulin. 1 0 9
U rm aşul lui Vsevolod l i la tronul Kievului, lziaslav l i Mstislavici,
a considerat util să menţină relaţii bune cu vecinii din stepe şi, în
1 1 47, a încheiat cu ei pace la Voina, lîngă Riazan. 1 1 ° Ca şi în a lte
ocazii , cumanii s-au vădit a fi aliaţi puţin statornici. Cînd interesele
imed iate le d ictau schimbări de atitudine, ei nu pregetau să-şi
părăsească foştii tovarăşi şi să treacă nonşalant în tabăra
adversari lor acestora . lgnorînd stipulaţiile tratatului de l a Voina,
cumanii s-au asociat cu duşmanii lui l ziaslav Mstislavici. În l u ptele
pentru tron derulate în anul 1 1 50 ei i s-au a lăturat lui l urii Dolgorukii,
care avea între a liaţi şi pe Vladi m i rko a l Haliciului, fostul lor inamic.
Participarea la aceste războaie le-a oferit posibilitatea de a prăda cu
m u lt profit teritorii le ruseşti. 1 1 1
Cumanii l-au însoţit pe l urii Dolgorukii şi în campania s a
împotriva Cnezatului kievian d i n 1 1 52, d upă ce l ziaslav 1 1 şi-a
recîştigat calitatea de mare-cneaz. Ei a u întreprins un atac plin de
vigoare asupra Cernigovului, unul din centrele urbane cele mai vechi
şi mai im portante ale R usiei, reuşind să-i escaladeze valurile de

104 lp. let. , col. 290-291 ; Nik. let. , în PSRL, IX, p. 1 54 .

1 0 5 lp. let. , col. 295--296; Nik. let. , în PSRL, IX, p. 1 58.
106
/p.let„ col.298; Nik. /et„ în PSRL, IX, p. 1 60.
1 07
lp. let. , col. 301 ; Nik. let. , în PSRL� IX, p. 1 6 1 .
1 08
lp. let. , col. 308; Nik./et. , în PSRL, IX, p. 1 64.
109 Nik. let. , în PSRL, IX, p. 1 67 . Cf. şi lp. let. , col. 3 1 5-3 1 6 .
110
Nik. let. , în PSRL, IX, p. 1 73 .
111
lp. let. , col.404; Nik. let. , în PSRL, IX, p. 1 85.

1 42
apărare din afara oraşului şi să-i incendieze suburbiile. 1 1 2 Î n relatarea
unui cronicar anonim se nota în mod plastic că, din cauza mulţimii
săgeţilor aruncate, nici "cerul nu se mai putea vedea " . 1 1 3 Î n această
situaţie extremă, riposta ruşilor a fost din cele mai hotărite,
rememorînd operaţiunile tranşante din vremea lui Vladimir l i
Monomahul. O armată numeroasă, ce îngloba ş i efective de
pecenegi , berendei şi uzi din bazinul Rosului , pusă sub comanda lui
Mstislav, fiul marelui cneaz, a fost trimisă în stepe, surprinzînd
nepregătiţi pe cumani, astfel că li s-au incendiat adăposturile şi li s-au
capturat mulţi prizonieri şi turmele de cai, boi , cămile şi oi, eliberîndu­
se totodată captivii creştini aflaţi în detenţia lor. 1 14 Î n anul următor,
marele cneaz lziaslav l i şi-a însărcinat din nou fiul cu o misiune
împotriva hoardelor cumane, dar de data aceasta Mstislav a găsit
prudent să evite pătrunderea în adîncul stepei , 1 1 5 mai ales că
incursiunea putea fi anticipată. Oricum însă, demonstraţia sa de forţă
pare să fi avut efect, căci nomazii nu au mai cutezat o vreme să
încalce ţinuturile kieviene.
După ce l urii Dolgorukii a redobîndit în 1 1 55 puterea la Kiev,
foştii săi tovarăşi de arme i-au agresat teritoriile, luînd numeroşi
captivi, dar pe drumul de întoarcere au fost surprinşi de atacul
berendeilor din serviciul marelui cneaz. Cînd cumanii şi-au manifestat
disponibilitatea de a încheia pace cu l urii în schimbul eliberării
confraţilor căzuţi în miinile berendeilor, aceştia din urmă au refuzat să
se conformeze solicitării marelui cneaz de a le satisface doleanţa . 1 1 6
Respectiva atitudine reflecta adînca animozitate ce scinda cele două
populaţii nomade, explicînd şi înfruntările sîngeroase avute ulterior, în
care au fost antrenate şi celelalte grupuri turcice de pe rîul Ros,
compuse din pecenegi, uzi , tichii negre etc„ din subordinea Rusiei
Kieviene .
În cursul secolului al XI I-iea prezenţa cumanilor în ţinuturile de
la nordul Dunării de Jos este atestată în numeroase izvoare. Anna

1 i:i Ip let , col.456-458; Nik. let. , în PSRL , I X , p. 1 95.

1 1 3 Nik. let. ,în PSRL , IX, p. 1 95.

1 1 4 Ibidem. p 1 96 . l n lp. let. , col. 459-460, care conţine date mult mai
saracac1oase despre aceasta campanie. se menţioneaza între însoţitorii lui
Mstislav numai tichiile negre.
1 15
/p. /et. , col. 465; Nik.let. , în PSRL, IX, p. 1 97 .
1 16
lp.let. , col. 480-48 1 ; Nik.let. , Tn PSRL, IX, p. 201 .

1 43
Comnena relatează despre un raid a l lor întreprins în anul 1 1 1 4 în
zona Vidinului . I ntervenţia operativă a armatelor lui Alexios I i-a
obligat să se reînapoieze în stînga marelui fluviu, unde au fost
urmăriţi timp de trei zile. 1 1 7 După acea stă confruntare . disputele
bizantino-cumane încetează · pentru mai mult de trei decenii. Dacă
întreruperea invazii lor s-a datorat s ubvenţiilor constantinopolitane sau
presiunilor exercitate de principii ruşi asupra turanicilor este d ificil de
precizat. De-abia în prima parte a domniei lui Manuel I Com nenos
( 1 1 43-1 1 80) se reia şirul incursiunilor lor în Peninsula Balcanică . Ca
răspuns la un atac din 1 1 48, îm păratul a traversat Dunărea spre a-şi
înfrunta adversari i . În cronica lui l oannes Kinnamos se consem nează
că armatele bizantine au trecut pe lîngă „muntele Tenu Ormon", a
cărui identificare cu Teleormanul (=„pădurea nebună") din Cîm pia
Română nu este acceptată de toţi specialiştii , în pofida apropierii de
n u me. În decursul luptelor a fost luat prizonier unul din cond ucătorii
„barbari lor" , Lazăr, 1 1 8 antroponim creştin ce nu pare să desem neze
un turanic, ci mai curînd un reprezentant al com u n ităţilor locale
româneşti, aliat cu cumanii. Aceştia repetă incursiunile prădalnice în
Bizanţ la începutul 1 1 9 şi în u ltima parte a deceniului şase al secolului
al X l l -lea. 1 20
Frecvenţa năvăl irilor în Balcani indică întărirea u n i unilor tribale
a le cumanilor din cîm piile aflate în vecinătatea Dunării I nferioare s pre
mijlocul secolului al XI I-iea. Acest fapt prejudicia desigur i nteresele
populaţiei româneşti din zonă, pentru că i se bara accesul spre
i m portantul ax de navigaţie şi de comerţ al Dunări i . Spre deosebire
de români, I m periu l bizantin dispunea de m ij loace de contracarare a
înclinaţiilor agresive ale turanicilor. În 1 1 52/1 1 53 este înreg istrată o
acţiune militară a sa pe coastele Mării de Azov, care probabil se
dorea a fi o replică la raidurile nomazilor în Peninsula Balcanică . 1 2 1

1 1 7 Anne Comnene, 1 1 1 , 1 945, p. 1 77-1 78, 1 82- 1 83.

1 1 8 Joannis Cinnami Epitome rerum ab Joanne et Alexio Comnenis
gestarum, ed . A. Meinecke, Bonn , 1 836, p. 93-95.
1 1 9 Nicetae Choniatae Historia. ed . I m . Bekker, Bonn , 1 835, p. 1 23-
1 24
I Lu c
p. 2 0 1 -202 .
1nnamus,
121
M ichaelis R hetoris Oratio ad Manue/em imperatorem, în Fontes
rerum Byzantinarum, 1 , ed. W. Regel, Petropoli, 1 9 1 7, p. 1 52. Cf. şi A. P .
Kazhdan, Some Little-Known o r Misinterpreted Evidence about Kievan Rus '

1 44
Discreţia izvoarelor greceşti în ceea ce priveşte rezultatul debarcării
în teritoriile inamice lasă să se întrevadă un eşec.
·
Cum în politică interesele imediate conduc adesea la ignorarea
experimentelor faste sau nefaste din trecut, în raporturile lui Manuel I
Comnenos cu stăpînitorii stepelor ponto-caspice din a doua parte a
domniei sale se constată dispariţia asperităţilor. Î n 1 1 61 bazileul s-a
adresat mai multor " regi " din Orient, între care şi celui din Comania ,
s pre a-1 atenţiona cu privire la i nt e nţ i i l e expansive a l e cel u i lalt împărat
de pe continentul european , Friedrich I Barbarossa din dinastia
Hohenstaufen. 1 22 Contactul diplomatic cu cumanii avea probabil în
vedere o cooperare în cazul eventualelor iniţiative belicoase a le
monarhului german, de natură să aducă prejudicii Bizanţului. Cîţiva
ani mai tîrziu - în 1 1 66 -, Manuel I a dispus trimiterea unei armate
comandate de Leon Vatatzes - avînd recrutări şi din rîndul vlahilor, -
împotriva provinciilor transilvănene ale Regatului arpadian, 1 23 care a
străbătut regiunile extracarpatice aflate sub dominaţia hoardelor
cumane, ceea ce presupunea inerent asentimentul lor. Ulterior,
efective de cumani de lingă Dunăre au fost înrolate ca mercenari în
oştile dislocate de Manuel I în Asia M ică contra Sultanatului de
l conium (Konya). 1 24
Cumanii de la Dunărea de Jos şi-au manifestat disponibilitatea
de a se alătura şi lui Ivan Rostislavici, zis Berladnicul, pretendent la
tronul Rusiei Haliciene, ocupat de laroslav Osmomîsli (1 1 53- 1 1 87).
Acţiunile ostile lui, declanşate în anul 1 1 59, au debutat cu prădarea a
două corăbii ale pescarilor halicieni de pe Dunăre. Ulterior, Ivan
Rostislavici a pornit cu o armată numeroasă, compusă din berladnici
şi cumani, împotriva rivalului său, dar, fiind înfrînt, s-a refug iat la
Kiev. 1 25 Ideea extinderii teritoriale a Rusiei Haliciene pină la g urile
Dunării, îmbrăţişată îndeosebi de reprezentanţi ai istoriografiei ruse ş 1

in Twelfth-Century Greek Sources, in Harvard Ukrainian Studies, VI I, 1 983

(= Okeanos. Essays presented to lhor Sev�enko on his Sixtieth Birthday by
his Colleagues and Students, ed. C . Mango şi O . Pritsak), p. 344-358 .
1 22 Annales Co/onienses Maximi, ed. K. Pertz, în MGH, Scriptorum,

XVI I . Hannover. 1 86 1 p. 774.

,

1 23 Cinnamus, p. 260.
1 24 Choniates. p. 230.
1 25 lp. let. , col. 497-498; Letopis' po Voskresenskomu spisku, în PSRL.

VI I . Sanktpeterburg . 1 856, p. 68.

145
ucrainene , nu se poate accepta, între a ltele, pentru că ignoră poziţi ile
dobînd ite de cumani de-a lungul fîşiei de cîm pie de la nord u l ITJ.arelui
fl uvi u .
Î n decursul secolului al XI I-iea, cumanii s-au reliefat ca
războin ici de tem ut şi în vecinătatea ju m ătăţii răsăritene a domeniilor
lor. Constrîns să plece din zona nord-pontică datorită ofensivei lui
Vladimir li Monoma hul, unul din fi ii hanului Şaru kan - Otrok (Ătră k) -
şi-a oferit serviciile regelui David IV Agmasenebeli ( 1 089- 1 1 25) în
anul 1 1 1 8 . Suveranul gruzin l-a primit cu m u ltă bunăvoi nţă , oferindu-i
mîna f11cei s a l e spre a co n so l i d a a l i a n ţ a c u turanici i . C u aj utorul
.

cavaleriei cumane, estimată în u nele izvoare la 40 OOO de oameni, el

a frînt opoziţia nobilimii turbu lente şi a luptat cu succes îm potriva
turci lor selgiucizi . 1 26 U na din înfruntările cu caracter decisiv s-a
consumat în anul 1 1 2 1 , cînd, în apropiere de Tiflis, g ruzinii şi cumanii
au barat îna intarea u nei n u meroase armate a emirilor selgiucizi , care
a fost în mare pa rte nim icită, iar cîteva mii de oşteni a u căzut
prizonieri. Soarta bătă liei a fost tranşată chiar de la începutul e i ,
g raţie ploii d e săgeţi lansate d e 200 d e arcaşi cumani, care a p u s în
derută pe adversari . 1 27 După revenirea lui Otrok în vechile sale
p o s e s i u n i , d e t a ş a me n te ale cumani lor au rămas în conti nuare în
solda reg ilor din Gruzia , u nde s-au convertit la creştinism, fi ind în
parte asimi late de-a lungul timpului de com unităţile băşti naşe.
În vremea domniei reginei Tamar ( 1 1 84-1 2 1 2) , cînd statul
gruzin cunoaşte o epocă de apogeu, efectivele cumane contin u a u să
deţi nă un rol însemnat în aparatul m ilitar al ţării, în fruntea lor fiind
atestat un anume Savalti, despre care o cronică locală pretindea că
ar fi fost fratele lui Sevinj i , „regele kipciacilor" . 1 28

1 26
Histoire de la Georgie . . , p. 362-363. Cf. şi P. B. Golden, The Turkic
.

People p . 58-6 0 , idem. C uman ica /. . „ p 4 5 şi urm

1 2 7 l bn-Alath ir, ed. cit. , în Journal Asiatique, Ser. a 4-a, X I I I , 1 849. 6, p.

479 (care esti mează numărul turcilor la 30 OOO); Matthieu d' E desse, p . 304-
305 (u nde efectivele turcilor sînt fixate la un cuantum în afara lim itei
cred ibilităţii: 400 OOO de călăreţi, în vreme ce acelea ale regelui Georgiei ar fi
fost doar de 40 OOO de oşteni, la care s-ar fi adăugat 1 5 OOO de cumani,
5 OOO de ala ni şi 1 00 de franci).
1 28
Life of the Queen of Queens. Tamar, în The Georgian Chronicle.
The Period of Giorgi Lasha, ed . S. Qaukhchishvili, trad. K. Vivian ,
Amsterdam, 1 99 1 , p. 1 27.

1 46
 Î n a doua jumătate a secolului al X I I -iea implicarea cumanilor în
disputele intercneziale din Rusia a cunoscut o nouă revitalizare .
Totodată, au continuat raidurile ce aveau drept obiectiv jafurile ş i
capturarea d e prizonieri . Pentru a l e contracara acţiunile. belicoase,
cnejii au încercat să dirijeze împotriva lor rămăşiţele peceneg ilor şi
uzilor, care au fost grupate împreună cu berendeii şi tichiile negre
(ciomie klobuk1) în sudul Rusiei Kieviene. Triburile cumane preferau
să se plaseze în tabăra opusă marelui cneaz de la Kiev, pentru a-i
putea prăda domeniile, aflate în imediata vecinătate a Deşt-i
Kipcakului. Cu tot caracterul 'destructiv, acţiunile lor nu au periclitat în
mod real integritatea teritorială a statelor ruseşti. La rîndul lor, dinaştii
ruşi nu erau capabili să pună în pericol stabilitatea hoardelor din
reg iu nile ponto-caspice
Dificultăţile insurmontabile pentru nivelul tehnic al epocii nu
permiteau transformarea stepei nedesţelenite, cu vegetaţia şi clima
sa specifică , într-o zonă cultivabilă, aşa că ea nu constituia un
teritoriu rîvnit de pătura agricultorilor. De altfel, respectiva unitate de
relief a rămas în cea mai mare parte în afara circuitului agricol pînă în
zorii epocii moderne. Cu toate că nu erau vizate extinderi teritoriale
decît cel mult pentru zone limitate spaţial, vecinătatea dintre lumea
slavă răsăriteană şi cea turanică a reprezentat o permanentă sursă
de confruntări violente. Î n timp ce arealul stepei se dovedea din cele
mai multe puncte de vedere aproape impenetrant pentru societăţile
sedentare, teritoriile acestora din urmă au fost mai uşor accesibile,
astfel că grupuri turcice au pătruns acolo în calitate de tovarăşi de
arme ale fractiunilor cneziale, de convertiti la ortodoxism etc.
' '

Î n juxtapunerea comunităţilor turanice şi ruseşti , elementul care

a constituit fermentul agresiunilor a aparţinut celor dintîi , societatea
nomadă fiind, prin natura modului ei de viaţă , predispusă la
completarea resurselor de trai prin prădăciuni curente pe seama
vecinilor. Pe de altă parte, cu toate că , în general, contraloviturile de
factură similară din partea ruşilor îndreptate spre spaţiul
nomadismului ecvestru s-au înregistrat într-o cadenţă mai redusă .
societatea lor nu era cît u ş1 de puţin i m u n ă la apet1tunle rapace Deşi
iniţiativele agresive fuseseră întrucîtva diminuate prin adoptarea
creştinismului, acestea au continuat să se manifeste într-o
succesiune alertă , ele vizind pe toţi vecinii susceptibili de a fi
deposedaţi de anumite bunuri: bizantini, alani, bulgari, mordvini,

1 47
polonezi etc. Faptul că nomazii de neam turcic au reprezentat ţinte
îm potriva că rora s-au îndreptat ceva mai rar în scop de pradă s-a
d a t o r a t r a t 1 u n 1 1 c ă e1 e r a u m a i dificil de spoliat şi nu cu mulau surse de
atracţie ieş ite d i n com u n .
C h i a r dacă, î n a doua jumătate a secolului al XI I-iea , î n paralel
cu ascensiunea Vladimir-Suzdalulu i , se produsese o lentă reg resiune
a C n ezatu l u i kievia n , acesta rămăsese totuşi suficient de vig uros
spre a zădărn ici loviturile cumanilor şi a prelua uneori ofensiva, aşa
cum s-a întîm plat spre sfîrşitul veacu lui amintit. Pentru a le diminua
resursele mi litare, dar şi în scopul jafului, cîrm uitori i de la Kiev a u
continuat s ă s e angajeze î n expediţii î n stepe, vizînd cu prioritate
reg iunile di ntre N i pru şi Don. Ca să evite riscurile, ei făceau apel şi la
aj u t o r u l c n ej i l o r cu c a re întreţi n e a u raport u ri cord i a l e .
O m a re exped iţie a nticumană a fost organizată în a n u l 1 1 85 , ea
dobîndind notorietate îndeosebi pentru că a constituit sursa de
inspiraţie a faimosului poem vechi ruses c CÎntec despre oastea lui
Igor, 1 2 9 a cărui autenticitate a fost la un moment dat contestată .
Această întreprindere războin ică era dirijată de I gor Sviatoslavici,
cneaz la Novgorod-Seversk. Încurajaţi că o primă confruntare s-a
soldat cu succesul lor, ruşii au continuat avansarea în stepe , fără să­
şi asigure provizii îndestulătoare de apă . Cu o mobil itatea m u lt
d i m i n uată , ei nu au avut capacitatea de a contra lovitura adversarilor,
în aj u t o r u l că rora se reu n iseră hoardele înrud ite , astfel că au suferit o
dezastruoasă înfrîngere . 1 30 Însuşi conducătorul lor a aj uns în detenţia
cu manilor, dar printr-un fericit concurs de îm prejurări a reuşit să
evadeze curînd , astfel că, în 1 1 9 1 , era în măsură ca , împreună cu
fraţii săi, să reia ostilităţile îm potriva vechilor săi inam ici . 131
U n eveniment ale căru i implicaţii a u avut darul de a absorbi
multă e nerg ie din partea hoardelor cumane a fost marea revoltă a
vlahilor şi bulgarilor d i n Balcani, declanşată în anul 1 1 85 şi condusă
de fraţii Asan şi Petru . Nedispu nînd de suficiente resurse pentru a
neutral iza exped iţia de pacificare in iţiată în 1 1 86 de l saak 1 1 Anghelos
( 1 1 85 - 1 1 95 ) , ei s-au repliat la nordul Dunări i , unde au făcut apel la
sprij i n u l mi litar al turanicilor. Aceştia s-au grăbit să dea curs

1 29
Slovo o polku lgoreve, ed . a 2-a D . S . Lihacev, Moscova-Leningrad,
1 9 54
1 30 lp. let„ co l. 6 37-644; Nik. let. , în PSRL, X, p. 1 2 1 4 .
-

1 3 1 lp. let„ col. 678.

1 48
solicitărilor, fiind desigur atraşi de perspectiva de a prăda zonele
prospere din cadrul Imperiului bizantin . Considerînd în mod eronat că
flacăra răzmeritei a fost stinsă definitiv, împăratul nu a lăsat
'

garn izoane adecvate în regiunile vlahilor şi bulgarilor, astfel că, atunci

cînd Asan şi Petru au revenit cu ajutorul călărimii cumane în dreapta
marelui fluviu, le-au preluat fără dificultate . În faţa acestei stări de
fapt, neevaluată la justa sa gravitate, l saak l i n-a mai găsit de
cuviinţă să se ocupe personal de pacificarea lor, încredi nţînd
comanda armatelor bizantine unor strategi nehăruiţi sau nedevotaţi ,
care au fost înfrînţi de localnicii aliaţi cu cumanii. O a doua campanie
dirijată de bazileu a avut de înfruntat un adversar mult mai puternic şi
mai decis, care, cu toate că a suferit unele înfrîngeri , nu s-a arătat
dispus să cedeze. Stratagema tradiţională de luptă a că lăreţi lor
nomazi , de îmbinare a retragerilor înşelătoare cu revenirile
intempestive, a pus deseori în derută oştile Bizanţului, îndelung
experimentate. dar cu un grad de mobilitate inferior 1 3 2
Nici după detronarea lui l saak l i de către fratele său Alex1os I I I
Anghelos ( 1 1 95-1 203) situaţia în jumătatea nordică a Peninsulei
Balca nice nu a putut fi restabilită în folosul Imperiului, cu toate că
Asan şi Petru au pierit succesiv, suprimaţi în comploturile de la curte.
Fratele mai mic şi succesorul lor, Ioniţă, zis Kaloianul (1 1 97-1 207), 1 3 3
comandant de oşti şi diplomat abil şi activ, a menţinut colaborarea
strînsă cu cumanii, consolidîndu-şi stăpînirea între Balcani şi Dunăre.
Pentru a nu-şi diminua potenţialul militar, el a continuat să primească
contingente turanice de la nordul Dunării, de unde au venit totodată şi
grupuri de români. Cu aceste ajutoare Ioniţă a reuşit să înfrîngă
arm atele bizantine tr i m i s e îm potriva sa şi chiar a cutezat s ă in1tieze
incursiuni prădalnice în Tracia. În scopul de a întări conlucrarea pe
plan militar cu nomazii din stepele ponto-caspice, Ioniţă Kaloianul a
contractat o căsătorie cu fiica unui han cuman. Aceleaşi calcule
politice l-au determinat pe ţarul Borilă ( 1 207- 1 2 1 8) să se însoare cu

1 32
Chon1ates. p. 487 şi urm . ; FHDR, I I I , p 1 78- 1 8 1 (Eustathios al
Thessalonikului), 258-309 (Choniates), 380-383 (Euthymios Tornikes) , 398-
403 (Georgios Akro po l ites) , 41 7-433 (Teodor Skutariotes), 462-473 (Efrem).
530-531 (Pseudo-Kod1nos); IV, p. 88-91 (Cronică universală) 94-9S
(Joannes Staurakios).
1 33 Choniates. p. 663.

1 49
văduva unchiului său I oniţă, 1 34 conformîndu-se unui obicei decurgînd
din tradiţiile leviratului prol iferat în mediul nomad euroasiatic.
Datorită stăruintei i nterventiilor la evenimentele din Balcani,
I I

cu manii au adus o contribuţie foarte i mportantă la m od ificarea hărţii

politice din zonă prin sprijinul dat constituirii celui de-al doilea ţarat
bulgar, menţi nut vreme de două veacuri, pînă cînd iureşul ofensivei
unui alt popor turcic - cea a otomanilor - i-a pus definitiv capăt
existenţei.
O p a rte a efectivelor cumane angajate în luptele antibizantine
îşi avea sălaşele în bazinul N iprului, care, de a ltfel, în l ipsa lor, a u
reprezentat ţinta agresiunilor ruşilor şi ale tichiilor negre în 1 1 87 1 35 ş i
1 1 90. 1 3 6 Nereuşind s ă contracareze loviturile cumane - adăugate
acelora ale vlahi lor şi bulgari lor -, îm păratul Alexios I I I Anghelos a
făcut apel la sprijinul lui Roman M stislavici, cneazul din Halici-Volînia,
pe ntru a-i ataca în reg iunile nord-d unărene. Principele rus a d at curs
acestei solicitări în primii ani a i secolului al X I I I -iea, dar intervenţiile
sale nu au oprit decît vremelnic pe cumani să treacă în Balcani. 1 37
La scurt timp după ce Roman Mstislavici al Haliciului a preluat
puterea şi la Kiev, în primii ani ai secolului al XI I I -iea . izgonindu-şi
p r o p r i u l s o c r u , R u ri k li Rostislavici , cu manii au întreprins o exped iţie
de jaf, dar Roman i-a urmărit şi i-a înfruntat în stepe. N om azii au
izbutit să se revanşeze curînd , acceptînd să-l aj ute pe R u rik să-şi
redobîndească tronul. Aceasta nu l-a împiedicat însă pe R uri k, d u pă
ce s-a reconciliat cu Roman, să iniţieze o temerară expediţie contra
cumanilor în anul 1 203, în timpul unei ierni geroase. Surprinşi de
atacul său, turanicii n-au reuşit să-şi evacueze taberele, astfel că ruşii
le-au luat n umeroşi captivi şi turmele. 1 38 Este g reu de precizat dacă şi
această acţi une militară a fost organizată la sugestia d iplomaţiei
constantinopolitane sau dacă a reprezentat pur şi simplu o urmare a
unor disensiuni bilaterale.
Cumanii au putut profita de disputele pentru succesiunea la

1 34 FHDR, I I I , p 402-403 (Georg ios Akropolites).

1 3 5 Ip. Jet. , col . 659.
1 36Ibidem, col. 670.
1 37Choniates. p. 69 1 -692.
1 6
3 Ip. Jet. , col. 7 1 7 şi urm . ; Lavrent'evskaja letopis'. Suzda/'skaja
letopis' po Lavrent'evskomu spisku, ed . a 2-a, red . E . F . Karskii, în PSRL, I , 2 ,
Leningrad, 1 927, col . 4 1 9-420; Nik. let. , î n PSRL, X, p. 34-36.

1 50
tronul cnezatului de Halici-Volinia, după ce, în 1 205, Roman
Mstislavici şi-a găsit sfirşitul într-o expediţie îndreptată împotriva
Poloniei. Ca şi în nenumărate alte situaţii, ei fuseseră solicitaţi de
părţile angajate în conflict. Î n fruntea hoardelor cumane care au
atacat pe halicieni, sprijinindu-I pe cneazul Rurik li al Kievului, se
aflau Kuthen (Kotian) şi Somogur. 1 39 în această perioadă U ngaria s-a
implicat cu mult aplom b în evenimentele tulburi din Rusia Haliciană,
. ntent.cnînd să o ane xeze coroane i . N u întî m p l ă tor începînd din
,

1 206, Andrei li ( 1 205-1 235), proaspăt încoronat, şi-a adăugat la titluri

şi pe ·acela de " rege al Hal ici ului şi Vladimirului" ( Ga/iciae
Lodomeriaeque rex). 14° Forţele locale refractare acestor tendinţe au
avut la un moment dat în sprijinul lor şi efective ale cumanilor. 1 4 1
După crearea Imperiului latin de Răsărit în 1 204, cumanii au
continuat să rămînă fideli statului Asăneştilor, cu care latinii îşi
disputau moştenirea Bizanţului în Peninsula Balcanică . În lupta a nga­
jată în 1 205 sub zidurile Adrianopolului, noul suveran de la Constan­
tinopol, Balduin I , a căzut prizonier în mîinile călăreţilor cumani, fiind
predat ţarului loniţă . 1 4 2 În cursul operaţiunilor militare din anul următor
acesta a ajuns împreună cu aliaţii săi nomazi pînă la porţile oraşului
imperial. Ei l-au întovărăşit şi în 1 207 la asediul Thessalonikului, unde
Ioniţă Kaloianul îşi va găsi moartea în circumstanţe insuficient
clarificate. Potrivit unei versiuni cu iz legendar, ar fi fost victima u nui
complot, în care erau implicaţi chiar şefii asociaţilor săi. Efectivele
cumane vor fi , de asemenea . prezente în armatele ţarului Ioan Asan
1 1 , victorioase în anul 1 230 la Clocotniţa , în bătălia îm potriva

139 Ip. let. , col. 7 1 7.

1 40
G Feier Codex diplomaticus Hungaricae ecclesiasticus ac civifis
I X, 4, Buda, 1 834, p . XVI I I .
141
Ip. let. . col. 725.
142
Choniates, p. 81 1 -8 1 4 ; Nicephori Gregorae Byzantina historia, ed .
L. Schopen, I , Bonn , 1 829, p. 1 5- 1 6; Robert de Clari, p. 50-5 1 , 79;
V1llehardouin , La conqu�a de Constantinople, l i , ed. Ed. Faral, Paris, 1 96 1 ,
p. 1 65- 1 7 1 ; Ricardus de Gerboredo, în Exuvie sacrae Constantinopolitanae.
I, Genova. 1 877, p. 36; Lectiones Longipratenses, Tn Exuvie . . , 1 1 , 1 878. p.
.

1 3; Recueil des historiens des Gaules et de la France, XIX, ed . J . Naudet şi

C F. Daunou. Paris, 1 833, p. 248 (Selecta ex variis chronicis); XX, 1 840, p
751 (Chronicon Guillelmi de Nangis); XXIV, 2 , ed. L. Delisle, 1 904, p 762
(Extrait d'une Chronique fram;aise des rois de France. par un anonyme de
Bethune) etc
1 51
împăratului Theodor Anghelos al Thessalonikului. 1 43 Î n a doua
jumătate a secolului al XI I I -iea pe tronul Bulgariei s-a instalat dinastia
de orig ine cumană a Terterilor.
Angajarea plină de fervoare în vîltoarea evenimentelor din
Balcani nu a dimi nuat interesul cumanilor pentru reg iunile carpato­
dunărene, unde se aşezaseră efectiv în arealul de cîm pie. Atunci
cînd , în jurul anului 1 2 1 O, com itele I oachim din Sibiu străbătea
Oltenia în drum spre Vidin, a fost atacat de „trei că petenii din Cuma­
n 1 a " . d i ntre care n u m ai pentru una singură s-a transmis n u mele
Karaz, 1 4 4 , antroponim tipic pentru neamurile turcice. M a n ifestînd u-şi
agresivitatea şi în direcţia Regatului ungar, cumanii din teritoriile
extraca rpatice reprezentau un vecin incomod . Unul din raţionamen­
tele mărturisite a le aducerii ordinului cavalerilor teuton i în Ţara Bîrsei
de către Andre i 1 1 , în anul 1 2 1 1 , l-a constituit şi necesitatea apărării
îm potriva incursiunii cumani lor. 1 45 De altfel, nurr.ele de
Cumaniaflerra Cuma orum s-a extins şi asupra reg iunilor de l a est ş i
"n
s u d d e Carpaţi, dovadă elocventă că turanicii le dominau din pu nct de
vedere politico-mil itar.
În zona curburii exterioare a Carpatilor, domeniile intrate sub
controlul teutonilor se întindea u , potrivit unor acte din 1 222 , „ pînă la
hotarele brodnicilor" , 1 4 6 iar în anii următori , izvoarele diplomatice
loca lizau Cumania şi „ţara" Brodnic în jumătatea meridională a
Moldovei . Brodnicii veniseră la nordul Dunării de Jos din estul
Europei, unde letopiseţele îi atestă în 1 1 46 1 4 7/1 1 4? 1 4 8 ş i 1 2 1 6 1 49 în
subordinea cnejilor de la Suzdal, pentru ca în anul 1 223 să participe
la lupta de la Kalka de partea mongolilor. 1 50 în preaj m a Dunării ei
apar pentru prima dată - sub numele de Bordones 151 - curînd d u pă

143 FHDR, 1 1 1 . p . 402-403 (Georgios Akropolites)

1 44 DRH D I nr. 1 1 .
I I '

1 4 5 E. H u rm u z aki , Documente privitoare la istoria românilor, I , ed. N .

Densuşianu, Bucureşti, 1 887, p . 57.
146 o
RH, O, I , n r 1 , 2.
.

147 Letopis' po Voskresenskomu spisku, p. 38.

8
1 4 lp. let. , col. 342.
1 4 9 Letopis' pa Voskresenskomu spisku, p. 1 22.
5
1 0 Ibidem, p. 1 32; Novgorodskaja pervaja letopis . . . , p. 63, 266; Nik. let. ,
în PSRL, X, p . 9 1 .
5 . . .
1 1 N 1ce tae Ch oniatae Orat1ones et epistulae, ed. l .A.v. D ieten ,
1 52
izbucnirea răscoalei Asăneştilor. Problema caracterului etnic al
brodnicilor a stîrnit încă din secolul al XIX-iea o susţinută controversă
istoriografică, nestinsă nici în zilele noastre. Faptul că ei dispuneau
de o mare mobilitate, că se perindau de-a lungul unui teritoriu uriaş şi
că se întîlnesc adesea în compania sau în vecin ătatea cumanilor
pare a sugera caracterul lor nomad sau seminomad şi apartenenţa la
etniile de sorg inte turcică. Î n ţinuturile de la Dunărea I nferioară nu
este exclus să fi venit la remorca hoardelor cumane.
Dispersarea de-a lungul unui areal supradimensionat (fig. 35),
nerealizarea unităţii politice şi uzarea potenţialului militar au adus
uniunile tribale cumane. în pragul secolului al X I I I-iea, în situaţia de a
fi vulnerabile la şocurile externe mai puternice. La începutul veacului
amintit aceste uniuni nu au făcut faţă loviturilor statului horezmia n ,
care a anexat ţinuturi întinse din extremitatea răsăriteană din Deşt-i
Kipcak. 1 5 2 De asemenea . cînd flota Sultanatului de Rum (lconium) a
luat în stăpînire marele port şi antrepozit de la Sudak (Soldaia), în
dece niul al treilea, riposta cumanilor a fost ineficientă, cu tot ajutorul
primit de la cnejii ruşi, 1 53 preocupaţi şi ei ca fluenţa traficului asigurat
de centrul de pe coastele Crimeei să nu sufere.
Lovitura cea mai deconcertantă a venit însă din partea
mongolilor. După ce l-a învins pe şahul Horezmului, detaşamentul
condus de Jebe şi SObodai a traversat munţii Caucaz în anul 1 222,
ciocnindu-se de cumani şi alani. Dezbinîndu-le cu a bilitate alianta, .

mongolii i-au înfrînt separat şi au avansat spre vest în Deşt-i

Kipcak. 1 54 în faţa acestui grav pericol, hanul cuman cu cel mai mare
prestigiu în stepele nord-pontice, Kuthen (Kotian), s-a deplasat
personal la cneazul halician Mstislav Mstislavici , cumnatul său, pentru
a-i expune dificultatea extremă a împrejurărilor şi a-i solicita sprijinul,
avertizindu-1 că o eventuală substituire a vecinătăţii cumanilor cu cea
a mongolilor se configura a fi mult mai primejdioasă pentru statele

Berolini et Nevi Eboraci . 1 972, p. 93

1 52 W. Barthold, Turkestan down to the Mongol lnvasion, ed. a 3-a,
Londra, 1 968, p. 369-370; S. M . Ahinjanov, KypCaki. . . , p. 2 1 6 şi urm.
1 53 H.W. Duda, Die Seltschukengeschichte des lbn Bibi, Copenhaga,
1 959, p . 1 30-1 39.
1 54 r·1esen h ausen, I , p. 25-26 (lbn el Asyr), 502 (al-'Aini); 1 1 , p. 32

(RMid od-Din)

1 53
ruseşti . 1 55 în perioada imediat anterioară acestui moment, raporturile
lui M stislav cu cumanii erau destu l de bune, de vreme ce ei i s-au
alăturat cînd a avut de luptat cu armatele ungureşti şi poloneze Cu
acest prilej săgeţile nomazilor i-au fost fatale uneia din că peteniile
ungurilor, Uz, al cărui nume este revelator pentru originea sa. 1 5 6
Răspunzînd apelului lui M stislav, susceptibilizat de Kuthen,
numeroşi cnej i ruşi - 1gnorînd vechile şi profundele d isensiuni - a u
venit î n aj utoru l cu manilor însoţiţi de mari efective d e oşteni. N u este
exclus ca la decizia intervenţiei ruşilor să fi contat hotărîtor şi faptul
că arm ata mongolă cucerise şi jefuise Sudaku l , port de mare
importanţă , prin care îşi comercializau mărfurile spre arealul pontic şi
leva nti n . Cu toate că forţele aliaţilor le erau superioare nu meric,
mongolii au repurtat o categorică victorie pe rîul Kalka în anul
1 2 2 3 . 1 5 7 după ca re s-au repliat spre Asia Centrală. Salvat m i raculos
din măcelul de la Kalka - unde cu manii, sesizînd în ce parte se încli n ă
balanţa victoriei , părăsiseră primii cîm pul de bătaie -, cneazu l
M stislav M stislavici şi-a păstrat şi u lterior relaţiile bune cu turanicii. În
lunile următoare marii înfru ntări din apropierea litoralului Mări i de
Azov, detaşamente ale lor, conduse de Kuthen , i s-au alăturat în
coliziunile cu rivalii de la tronul Haliciului. 1 5 6
La scurt timp după aceste evenimente, în 1 229 şi în anii
u lteriori , în cealaltă extrem itate a teritoriilor controlate de cumani,
mongolii au avut mai m ulte ciocniri cu ei şi cu alte populaţii din
i nterfl u v i u l d e l i m itat de U ral şi Volga. 1 5 9 Nesesizînd m a rele perico l

1 55 Novgorodskaja pervaja letopis '. . . , p. 62 , 265; Nik. let. , în PSRL, X, p.

89.
1 56 Ip. Jet. , col. 737.
1 57 Ibidem, col. 741 -745; Novgorodskaja pervaja letopis '„ . , p. 6 1 -63,
264-265; Letopis ' po Voskresenskomu spisku, p. 1 29-1 32; Nik. let. , în PSRL,
X, p. 89-92 ; Tiesen hausen, I , p. 25-27 (lbn el Asyr) ; l i , p. 32-33 (Răsid od­
Din); Săchsische Weltchronik, ed. L. Weiland , în MGH, Deutsche Chroniken
und andere GeschichtsbtJcher des Mittelalters, 1 1 , 1 , Han nover, 1 876, p. 243 .
1 5 6 Ip.Jet. , col . 746.
1 59 J uvain i . The History of the World-Conqueror ed. JA Boyle, 1 .
Manchester, 1 959, p. 1 9 0 ; Tiesenhausen, I , p. 73 ( l bn Wasil); Lavrent'­
evskaja letopis'. . . , col. 445-446; Troitzkaja letopis', ed. M . D . Priselkov,
Moscova-Leningrad, 1 950, p. 3 1 2. Cf. şi Th.T. Allsen, Pre/ude to the Western
Campaigns: Mongol Military Operations in the Wolga-Ural Region, 1 2 1 7-
1 237, în Archivum Europae Medii Aevi, 111 , 1 983, p. 1 3 şi urm.
1 54
care se profila prin întărirea vecinilor dinspre răsărit, triburile cumane
Durut şi Toksoba nu numai că n-au pus capăt luptelor dintre ele, dar
6
au şi făcut apel la sprijinul mongolilor. 1 0
Bulversate de expediţia lui Jebe şi SObădai, unele g rupuri
cumane au manifestat disponibilitate pentru stabilirea de raporturi
mai bune cu statele învecinate . Semnificative sînt, între altele .
tentativele de apropiere de Ungaria . unde cîteva căpetenii au solicitat
în 1 227 arhiepiscopului de Strigoniu convertirea la creştinism .
I nteresată de o lărgire a sferei de influenţă spre răsărit, conducerea
regatului, avînd acordul deplin al papalităţii , a sprijinit întemeierea, la
începutul anului 1 228, a unei episcopii a cumanilor, menită să dirijeze
difuzarea creştinismului în zona meridională a Europei de Est. 1 61 Sub
jurisdicţia episcopului cumanilor se afla un teritoriu ce cuprindea sud­
estul Transilvaniei, nord-estul Munteniei şi sud-vestul Moldovei, unde
predomina populaţia românească , iar numărul cumanilor era redus.
De aceea. denumirea diecezei era în neconcordantă cu realitătile
etnice din zonă, fi ind adoptată într-un moment cind s e antici pa
lărgirea sa . teritorială spre răsărit, în ţinuturi ocupate efectiv de
turanici, aspiraţie care nu s-a putut materializa .
Decizia evanghelizării grupului cuman din 1 227 a reprezentat o
opţiune care îl privea numai pe acesta, neangajînd asentimentul
masei turanicilor şi nici măcar al elementelor preponderente din punct
de vedere politic din spaţiul nord-pontic. Dacă s-ar fi obţinut
consimtămîntul acestora din urmă, ar fi fost firesc să se schiteze o
' '

convergenţă - măcar pe durată limitată - în iniţiativele de ordin militar,

ceea ce nu s-a întîmplat. Chiar în anul întemeierii eparhiei în zona
curburii Carpaţilor, marele cneaz de la Kiev, Vladimir I I I Runkovici l-a
convocat pe Kuthen să-l sprijine la asediul Kameneţului stăpînit de
Daniil Romanovici . aflat atunci în dispută pentru Halici cu ungurii,
care ii instalaseră acolo pe Andrei, unul din fiii regelui Andrei l i . Hanul
cuman s-a lăsat însă convins de emisarii lui Daniil să renunţe la
atacul Kameneţului şi - mai m ult - a găsit cu cale ca, înainte de a se
înapoia în Deşt-i Kipcak, să jefuiască teritoriul halician de sub
182
controlul ungurilor.
Lipsa de congruenţă în acţiunile comunităţilor cumane a

180 Tiesenhausen. I. p 54 1 (an-Nuwairi ) . 542 ( l b n C h a ldun)

·&i Cf. nota 54 .

1 55
căpătat tente şi mai acute cînd a reizbucnit războiul d i ntre Ungaria şi
Rusia de Sud-Vest, declanşat în 1 230 în urma recuceririi Halici u l u i de
către cneazul Daniil Rom anovici. În armatele de care dispune� prinţul
moştenitor Bela se aflau şi conti ngente cumane comandate de
Begovars . La rîndul său, Daniil a făcut apel la aj utorul polonezilor şi al
cumanilor lui Kuthen . 1 63 Situarea turanicilor în tabere d iferite era cît
se poate de sugestivi pentru accentuarea tendi nţelor centrifuge,
erodarea inexorabilă a unităţii şi pertu rbarea clarvizi unii politice în
cadrul confederaţiilor tribale nomade , profilate epatant tocmai cînd
pericolul expans1un11 mongole devenise 1 m 1nent.
Capotînd în încercarea de a redobînd i Halici u l , răm ăşiţele
oştilor lui Bela au trecut Nistru! pe la Vasi leu (Vasilev) şi, trave rsînd
Bucovina, şi-au căutat scăparea mărşăluind în derută s pre pasurile
carpatice . 1 6 4 Cum luptele cu ungurii s-au prelungit şi în 1 233, Daniil a
apelat din nou l a concursul cumanilor lui Kuthen. 1 65 Întrucît nomazii
au pornit u lterior îm potriva a liatului său Vladimir I I I R urikovici, în anul
următor Daniil s-a s imţit dator să-l ajute , dar în confruntarea cu
cumanii a fost la un pas de a-şi pierde viaţa. 1 66 Cneazul halician
considerase că îşi putea perm ite să renunţe la con lucrarea cu ei pe
plan m i l itar, pentru că , între timp, îşi îmbunătăţise relaţi ile cu Regatul
arpadian. Calculul său nu s-a dovedit prea fericit, deoarece cu manii
i-au devastat domeniile atunci cînd l-au însoţit pe cneazul M ihail a l
1
Cern igovu l u i î n cam pania sa din Halici în anul 1 236 . 67
Amînată din cauza morţii lui Gingis-han, ca mpania mongolă de
luare în stăpîn ire a j u m ătăţii sudice a Europei Răsăritene s-a
declanşat în anul 1 236, antrenînd efective uriaşe, care s-au precipitat
pentru început asupra popoarelor din bazinul m ij lociu şi i nferior a l
Volgă i . Cu deosebită îndirj i re s-a opus invadatori lor căpetenia
cumană Bacman, care a fost înfrîntă cu mare d ificu ltate . 1 66 În a . H .

1 62
Ip. Jet. , col. 753.
3
16 Ibidem, col. 760-76 1 (unde evenimentele sînt raportate anului
1 229).
1 64 Ibidem, col. 76 1 .
1 65 Ibidem, col. 770-77 1 .
1 66 Ibidem, col . 772-774.
1 67 Ibidem, col . 775 (unde evenimentele sînt atribuite anului 1 235) .
1 68 J uvaini, 11, p. 553; Tiesenhausen, l i , p. 24 (J uvaini), 35-36 (Răsid
od-Din).

1 56
635 (= 1 237-1 238) hoardele mongole au pătruns în Deşt-i Kipcak, 1 6 9
unde în primele confruntări hanul Kuthen (Kotian) a repurtat u nele
succese, dar, în cele din urmă, superioritatea adversarilor l-a
copleşit. 1 7 0 I nvazia a provocat un veritabil exod al cumanilor, care au
încercat să se pună la adăpost în mai multe direcţii: un grup s-a
refugiat în Caucaz, 1 7 1 un altul în Balcani şi un al treilea în Ungaria.
Triburile care s-au îndreptat spre Peninsula Balcanică, cu un
efectiv de circa 1 O OOO de oameni , au avut de înfruntat opoziţia
bulgarilor la trecerea Dunării. Neputînd fi oprite , ele au traversat
Bulgaria, stabilindu-se în Macedonia şi Tracia, unde s-au dedat la
prădăciuni . 1 72 Cu toate acestea, atît Imperiul de la Niceea, cit şi
I m periul latin de Răsărit au încercat să le cîştige de partea lor, întrucît
se găseau în stare de război. În acest scop, principii latini au recurs
la soluţia alianţelor matrimoniale, unii dintre ei căsătorindu-se cu
fiicele notabilităţilor turanice. Succese şi mai mari în atragerea
detaşamentelor cumane au dobîndit suveranii de la Niceea, începînd
cu Ioan I I I Dukas Vatatzes (1 222-1 254), care le-a folosit ca trupe
auxiliare, la fel ca şi urmaşii săi Theodor 1 1 Laskaris ( 1 254- 1 258) şi
Mihail VI I I Paleologu! (1 258-1 282), aceştia transferîndu-le în parte în
Anatolia. i ntre acţiunile la care ele s-au ilustrat se numără şi cea de
recucerire a Constantinopolului de la latini, din anul 1 26 1 . 1 7 3
După restaurarea Imperiului bizantin, în armatele sale au mai
pătruns diverse contingente cumane pripăşite în Peninsula Balcanică.
Din raţiunea de a se consolida bunele raporturi cu cumanii, nu a fost
ignorată nici practica înrudirilor matrimoniale, o membră a familiei
imperiale a Paleologilor acceptînd căsătoria cu Sytzigan, fiul unei
căpetenii cumane, în vremea domniei lui Andronikos li ( 1 282-
1 328) . 1 74 Cu toate privilegiile care li s-au concedat şi a eforturilor de

1 69 Tiesenhausen, l i , p. 37 (RMid od-Din).

10
1 Rogerii Carmen miserabile (Cintecul de jale) (/IR, V), 1 935, p. 23,

"'
T 1esen ha usen , 1 1 , p 38 (Răs1d od - Din)
1 72 Tiesenhausen, I , p. 542 (lbn Tagribirdi); FHDR, 111, p. 404-405
(Georgios Akropolites); Gregoras, I , p. 36-37.
1 73 M C Bartusis, The Late Byzantine Army. Arms and Society, 1 204-
1 453, Philadelphia , 1 992, p. 26-27.
m Joannis Cantacuzeni Historiarum libri IV, ed. L. Schopen, I, Bon n ,

1 828. p 1 8; Gregoras, I . p. 296.

1 57
a-i sedentariza şi asimila, anumite cete ale turanicilor nu ofereau
întotdeauna garanţia încrederii , aşa că , pentru a nu se risca
coalizarea lor cu mongolii pătrunşi la sud de Dunăre , în deceniul trei
al secolului al XIV-iea ele au fost d ivizate şi apoi m utate din Tracia în
trei mari i n sule din Marea Egee . 1 75 În cuprinzătorul creuzet al
Bizanţu lui milenar, identităţi le etnice şi relig ioase fără antecedente
vechi în spaţi ul cu ltural balcanic s-au metam orfozat şi au dobîndit
forme noi, purtînd pecetea elenismului şi a ortodoxismului, a stfel că
nu au lăsat decît urme discrete în onomastică şi toponimie.
Concom itent cu confraţii lor pripăşiţi la sudul Dunării de Jos,
triburi le aflate sub autoritatea lui Kuthen au obţinut în 1 239 permisi­
unea regelui Bela IV de a se aşeza în U ngaria. Potrivit esti m ări lor lui
Rogerius, numărul războinicilor ven iţi se rid ica la 40 OOO, la care se
adăugau membrii familii lor lor. Acestora li s-au repartizat mai m u lte
locuri de aşezare nu numai pentru că mulţimea nu le permitea
amplasarea într-o zonă com pactă , ci şi pentru a-i d ispersa, întrucît
reprezenta u o veritabilă forţă, capabilă să pună în pericol stabilitatea
stata lă. Pereg ri nările neautorizate, distrugerea recoltelor şi diverse
a lte abuzuri i-au făcut nepopulari în tot regatul , ceea ce a dus l a
asasinarea lui Kuthen , bănuit de legături secrete c u mongol i i , care
tocmai trecuseră graniţele Ungariei. Su primarea conducătoru lui
su prem a provocat indignarea conaţionalilor săi , care a u decis să
plece în Bulgaria , părăsindu-l pe Bela IV cînd avea cea mai mare
nevoie de sprijin împotriva oştilor lui Batu-han. 1 7 6 Ei a u revenit în
Ungaria prin 1 245 sau 1 246 , fiind colonizaţi în bazinul Tisei şi al
Dunării M ij loci i , chiar în centru l Cîmpiei Pannon ice (fig . 36), ce s ufe­
rise dist � ugeri şi depopulări masive de pe urma marii i nvazii m ongole.
Cercetările arheologice efectuate în localităţile unde se
stabiliseră cumanii au relevat, pentru secolul al XIV-iea , menţi nerea
trad iţi ilor vieţi i din stepă , cu preponderenţa economiei bazate pe
creşterea vitelor. De-abia în veacu rile următoare dispar trăsăturile
traiului seminomad , integ rarea deplină în societatea locală derulîndu­
se concom itent cu deznaţionalizarea turanicilor. În a doua j u mătate a
secolului al XI I I -iea şi în veacul următor, cavaleria uşoară cumană
alcătuia tru pele de şoc ale arm atei reg i lor Arpadieni şi Angevi ni,

17 5 Joannes Cantacuzenos, I , p. 259.

176 Rogerius, p. 22-30, 35-37, 6.1 -69, 74-76.

1 58
menţionate adesea în cam paniile întreprinse împotriva Austriei,
Boemiei şi a altor vecini. 1 77
în pofida decimărilor şi a valurilor de transfugi din perioada
marii invazii mongole , în stepele ponto-caspice s-au menţinut mase
importante de cumani. Acestea sînt atestate în componenţa Hoardei
de Aur de călătorii străini care au străbătut regiunea în decursul
secolelor XII I -XIV: Giovanni Pian del Carpine. Wilhelm de Rubruck.
i u n Battuta etc k l te categon1 de izvoare atestă păstrarea î n uz, pină

în veacul al XIV-iea , în nordul Mării Negre a limbii cumanilor (lingua

cumanesca) . De asemenea, descoperirea în reg iunea menţionată a
unor morminte tumulare, cu un ritual funerar specific turanicilor tîrzii ,
datate în secolele X I I I-XIV, dovedeşte persistenţa comunităţilor
cumane m ult timp după ce şi-au pierdut independenţa . 1 7 8
U n destin cu adevărat spectaculos le-a fost hărăzit cumanilor
vînduţi ca robi sultanilor din Egipt şi Siria din dinastia de origine kurdă
a Ayyubizilor, care au alcătuit din ei o unitate de elită � armatei.
Membrii acestui corp au fost denumiţi mameluci de la termenul arab
mamluk. avînd sensul de „ sclav" . Traficul de robi din bazinul pontic
spre pieţele levantine cunoscuse o anumită fluenţă şi în perioada
premongolă, dar s-a activizat considerabil d upă invazia din 1 2 36-
1 242, datorită numărului mare de prizonieri aj unşi în mîinile noilor
stăpînitori ai stepelor de la nordul Mării Negre. În anul 1 250
mamelucii, a căror componenţă cumană era majoritară, s-au răzvrătit
împotriva stăpînilor lor şi au preluat conducerea sultanatului, d inastia
lor menţinindu-se pînă în 1 5 1 7 , cînd Egiptul a fost anexat de I m periul
otoman. I nteresul deosebit pe care suveranii mameluci l-au arătat
Hoardei de Aur în secolele XII I-XIV, evidenţiat pe plan politic şi
confesional . ascundea desigur şi nostalgia după ţinuturile lor de
obîrşie . 1 79
Staţionarea cumanilor in regiunile carpato-dunărene în decursul
unei perioade destul de îndelungate a condus implicit la contacte cu

1 77 A Pâloczi-Horvâth, L 'immigration . . . , 31 9-333; idem, Petschene­

gen . . p. 54 şi urm
1 78
Cf. notele 1 0 şi 58
1 79
P . M . Hoit. Mamluk. p. 314-331 . Cf. şi F . I . Uspenskii, Vizantijskie
istoriki o mongolach i egipetskich mamljukach, in Vizantijskij vremennik.
XXIV. 1 923-1 926, p. 1 -1 6: Amin al'-Holi. Svjazi me2du Ni/om i Volgoj v XII/­
XI V vv . trad Z I Levin, Moscova. 1 962

1 59
populaţia românească şi la infl uenţări reciproce . Cumanii ş i-au fixat
sălaşele în zonele de cîm pie din sudul Moldovei şi M u nteniei - mai cu
seamă în Bugeac -, ocupate anterior de pecenegi şi uzi de la
com un ităţile ag rare locale. De aici efectuau deplasări sezoniere spre
nord , u rcînd de-a lungul principalelor cursuri de apă în căutarea
arealurilor cu vegetaţie ierboasă neafectată de căldu rile toride din
timpul verii. Ducîndu-şi traiul îndeosebi în corturi şi căruţe , ale căror
u rme arheolog ice nu sînt detectabile, singurele vestigii păstrate de l a
nomazii turanici tîrzii sînt complexele fu nerare . Marea lor m ajoritate
slnt d e tip t u m u l ar , în humaţii fi ind frecvent orie ntaţi est-vest , adică
invers decît fuseseră depuşi pecenegii ş i uzii . Faptul că morm i ntele
n u s-au descoperit de reg ulă decît izolat sau gru pate în necropole
mai m ici indică mobilitatea sălaşelor nomazilor şi deplasarea
acestora în cete puţin numeroase.
I nstabilitatea creată de peregrinările şi agresivitatea cumanilor
a influenţat reţeaua demografică din ţinuturile extracarpatice , care în
secolele X I I -X I I I continuă să fie rarefiată . Populaţia rom â nească,
repliată spre reg iunile del u roase şi protejate de învelişuri forestiere
dense, a trebuie să accepte desigur anumite prestaţii tri butare ,
pos ibil itatea unei opoziţi i deschise faţă de nişte tri buri cu u n
su bstanţial potenţial militar, temut î n toată Europa de Est şi de Sud­
Est, fiind exclusă într-o etapă cînd societatea românească avea încă
u n nivel precar de organizare politică.
Marile deosebiri existente în privinţa m od u l u i de trai, al
structurilor economice şi sociale, a l rînduielilor confesionale etc. între
comunităţile locale şi cele a logene a u reprezentat o frînă în calea
contactelor mai apropiate dintre ele. Cu toate acestea, a n u m ite
legături , implicînd domenii variate, au putut să se înfiri peze . G rupuri
mici de turanici s-au sedentarizat şi s-au asimilat treptat în masa
autohtonilor. Antropon imia românească medievală şi modernă conţi­
ne mai m ulte nume de origine turanică: Balaban, Basarab, Coman,
Talabă, Toxabă etc. Pornindu-se de la rezonanţa turcică a numelui
Basarab şi de la o presupusă analogie cu propulsarea pe tronul
Ţaratului bulgar a Terteri lor de neam cuman, unii istorici a u s usţinut
că ş i întemeietorul statului independent a l Ţării Româneşti ar fi de
aceeaşi obîrşie. Desig u r că această aserţiune nu este cu totul
exclusă. În legătură cu problema în d iscuţie trebuie l uată însă în
calcul şi posibilitatea ca numele Basarab să fi fost adoptat în

1 60
onomastica locală în perioada dominaţiei turanicilor tîrzii , la fel cum
s-a întîmplat şi în cazul lui Coman, etnonim care a devenit prenume
nu numai în mediul românesc, ci şi la alte popoare. Utilizarea de
către reprezenta nti ai boierimii din Ţara Românească şi Mo:dova a
unor antroponime de origine turanică arhaică , atestate încă în cele
mai vechi acte de cancelarie de la sfirşitul secolului al XIV-iea şi din
prima j umătate a veacului următor, sugerează aportul turanic la
solidificarea clasei suprapuse . Nu este mai puţin adevărat că astfel
de antroponime se întîlnesc şi la membrii păturilor de j os ale
1 80
societătii .
I

La fel ca şi în Ungaria, Bulgaria, Macedonia, în regiunile

româneşti există numeroase toponime şi hidronime de origine veche
turcică . Unele toponime derivă de la numele cumanilor sau de la
antroponime de factură turanică: Coman , Coman a . Comăn ăuti .
Comăneasa , Comăneşti, Talabă, Tocsăbeni, Vadul Cumani lor etc.
Luindu-se în consideraţie faptul că în spaţiul extracarpatic, la fel ca şi
în Siberia şi Asia Centrală, există mai multe cursuri de apă care
contin
'
sufixul uillui, avind sensul de "vale/riu" , s-a admis că ele se
datorează turanicilor. Astfel de hidronime se intîlnesc în număr destul
de mare atit în Muntenia, cit şi în Moldova: Bahlui, Băldălui, Bărlui,
Bănăgui, Călmăţui, Călui , Covurlui, Derlui, Suhurlui , Teslui . Turlui,
Urlui, Vaslui etc. Dacă ele reprezintă aportul lexical a pecenegilor, al
uzilor sau al cumanilor, ori al tuturor acestor triburi turanice, nu se
poate din păcate stabili în actualul stadiu al cercetărilor. I ncertitudini
şi mai mari se menţin şi în cazul atribuirii unor termeni comuni d i n
181
limba română d e certă origine turcică. Î n absenţa criteriilor clare d e
separare, în unele situaţii este dificil, dacă n u chiar imposibil, s ă se
departajeze cuvintele pecenege şi cumane de acelea tătărăşti sau
turco-osmane .

1 80
V Spinei, RealiUJţi„ „ p. 147 şi urm .
181
I. Conea şi I. Donat Contribu tion a l 'etude de la topo n ymie petch e ­
n �ue-co ma n e de la Pfame Roumaine d u Bas-Danube, î n Contributions
onomast1ques publlee s a I occas1on du V„ Congres mternatlonal des
sciences onomastiques a Munich du 24 au 28 aoa 1 958, Bucureşti, -, �58 . p
1 39-169; H . F Wendt, Die torkische Elemente„ . ; P. Diaconu, Les
Coumsns . . . . p 26-34; A Pandrea. Pecenegii şi cuma n ii dm Ţara Loviştei,
Aalborg , 1 994.

161
 REPERE BIBLIOGRAFICE

• S . M . AH I N ZANOV, Kypcaki v istorii srednevekovogo Kazachstana.

Alm a-At a , 1 989.
• N . ARI STOV, O zemle polovetzkoj, Kiev, 1 877.
• 1 . BAR NEA, ŞT. ŞTEFĂ NESCU, Din istoria Dobrogei, I I I ,
Bucureşti, 1 97 1 .
• M . V. B I B I KOV, lstocnikovedceskie problemy izucenija istorii
kocevnikov, în Revue roumaine d'histoire, XIX, 1 980, 1 , 47-52 .
• O. BLAU, Ueber Voksthum und Sprache der Kumanen, în
Zeitschrift der Oeutschen Morgenlăndischen Gesellschaft, XXIX,
1 875, 1 , p. 556-587 .
• F . CHALANDO N . Les Comn ene. l i , Jean li Comn ene (1 1 1 8- 1 1 43)
e t Man uel I Comn i§ne ( 1 1 43- 1 1 80) , P a r i s , 1 9 1 2 .
• P . DIACO N U , Les Coumans au Bas-Danube aux Xl et X/l
e e
siecles, Bucureşti, 1 978.
• Idem, A propos de /'invasion cumane de 1 1 4 8, în Etudes
byzantines et post-byzantines, I , coord . E . Stănescu şi N . -Ş.
Tanaşoca , B ucureşti, 1 979, p. 1 9-27.
• G.A. FEDOROV-DAVÎDOV, lskusstvo kocevnikov i Zolotoj Ordy,
Moscova , 1 976.
• I . FER ENŢ, Cumanii şi episcopiile lor, Blaj , 1 93 1 .
• I . G H E RG H E L , Cercetări privitoare la istoria cumanilor, în Revista
Tinerimea română, N S , 1 1 , 1 899, p. 263-269, I I I , 1 899, p.387-392;
V, 1 900, p. 1 1 4- 1 1 8 .
• C . C . G I U RESC U , D . C . G I U RESC U , Istoria românilor, 1 , Bucureşti,
1 975.
• Gold der Steppe. Archăologie der Ukraine, ed. R . Rolle, M . Muller­
Wille şi K. Schietzel , Schleswig, 1 99 1 .
• P.B. GOLD E N , The Turkic People and Caucasia, în
Transcaucasia. Nationalism and Social Change. Essays in the
History of Armenia, Azerbaijan, and Georgia, ed. R . G . Suny , Ann
Arbor, 1 983, p .45-67 .
• I de m , Cumanica I: The Qipcaqs in Georgia , în Archivum Eurasiae
Medii Aevi, IV, 1 984, p.45-87 .
• P . GOLU BOVSKl l , Polovtzy v Vengrii, Moscova , 1 889.
• P . M . HOL T, Mamluk, în The Encyclopaedia of Islam, N E , VI , tas e .
1 03-1 04, Leiden, 1 987, p . 3 1 4-33 1 .
1 62
• N . I ORGA, Imperiul cumanilor şi domnia lui Băsărabă. Un capitol
din colaboraţia româno-barbară in evul mediu, în idem , Studii
asupra evului mediu românesc, ed. Ş. Papacostea , Bucureşti,
1 984, p.67-72.
• V.V. KARGALOV, Polovetzkie nabegi na Rus', în Voprosy istorii,
1 965, 9, p.68-73.
• B . E . KI M E KOV, Gosudarstvo kimakov IX-XI vv. po arabskim
istocnikam, Alma-Ata, 1 972.
• B . KOSSĂNYI , Az uzok es komanok t6rtenetehez a XI-XII.
szazadban, în Szazadok, LVI I-LVI I I , 1 923-1 924, p.51 9-537.
• K.V. KUDRIAŞOV, Polovetzkaja step', Moscova , 1 948.
• M. LĂZĂ RESCU-ZOBIAN, Cumania as the Name of Thirteenth
Century Moldavia and Eastem Wallachia: Some Aspects of
Kipchak-Rumanian Relations, în Turks, Hungarians and Kipchaks.
A Festschrift in Honor of Tibor Halasi-Kun (= Journal of Turkish
Studies. 8, 1 984) , Harvard University, p. 265-272.
• ST. MLADENOV, Pecenegi i uzi-kumani vă bălgarskata istorija, în
Bălgarska istoriceska biblioteka, IV, 1 93 1 , 1 , p. 1 1 5- 1 36.
• PH. MALI NGOU DIS, Die Nachrichten des Niketas Choniates Ober
die Entstehung der Zweiten Bulgarischen Staates, în Byzantina,
1 0, 1 980.
• J. MARQUART, Ober das Volkstum der Komanen, în W. Bang şi
J . Marquart, Osttiirkische Dialektstudien, în Abhandlungen der
K6niglichen Gesellschaft der Wissenschaften zu G6ttingen, Phil. ­
hist. Kl. , NF, XI 1 1 , 1 , 1 91 4, p.25-238.
• GH . I . MOISESCU . Catolicismul in Moldova pină la sfirşitul
veacului XI V, Bucureşti, 1 942.
• P.Ş. N ĂSTUREL, Valaques, Coumans et Byzantins sous le regne
de Manuel Comn ene, în Byzantina, I , 1 969, p. 1 77- 1 86.
• A. PA LOCZl-HORVATH, L 'immigration et /'etablissement des
Comans en Hongrie, în Acta Orienta/ia Academiae Scientiarum
Hungaricae, XXIX, 3, 1 975, p.31 3-333.
• Idem, Petschenegen, Kumanen, Jassen. Steppenv6lker im
mittelalterlichen Ungam, Budapesta, 1 989.
• P. PAVLOV, Srednovekovna Bălgarija i kumanite. Voennopoliti­
teski otno�enija (1 1 86- 1 24 1 g.) (Trudove na Velikotărnovskija
� n ivers1tet „S 11 . Sv. Kiril i Metodij" , 2 7 , 3, 1 989) , Veliko Tărno110,

1 63
 1 992 , p. 1 -6 1 .
• P. PELLIOT, A propos des Coumans, în Journal Asiatique, Ser. a
1 1 -a, XV, 1 920. p. 1 25- 1 85.
• P . P ETROV, Văzstanovjavane na Bălgarskata dări.ava 1 1 85-
1 1 9 7, Sofi a, 1 985.
• S.A . P LETN EVA, Pecenegi, torki i polovtzy v juznorusskich
stepjach, în MIA , 62 , Moscova-Leningrad, 1 958, p. 1 5 1 -226.
• Eadem . Polovetzkie kamennye izvajanija (Archeologija SSSR ,
Svod archeolog iceskich istocni kov, E4-2) , Moscova , 1 97 4 .
• Eadem , Polovetzkaja zemlja , în Drevnerusskie knjazestva X-XIII
vv. , Moscova , 1 975, p . 260-300.
• Eadem, Polovtzy, Moscova , 1 990.
• A. I . POPOV, Kypcaki i Rus '. în Ucenye zapiski [Len. Gos. Univ.],
Serija istoriceskich nauk, 1 4 , 1 949, p . 94-1 1 9 .
• G . P R I NZI N G , Oie Bedeutung Bulgariens und Serbiens in den
Jahren 1 204- 1 2 1 9 im Zusammenhang mit der Entstehung und
Entwicklung der byzantinischen Teilstaaten nach der Einnahme
Konstantinopels infolge des 4. Kreuzzuges, M u nchen , 1 972.
• O . P RI TSAK, Polovtzi, în Ukrains 'kij istorik, X, 1 -2 (37-38), 1 973,
p 1 1 2-1 1 8 .
• I dem, The Polovcians and Rus ', în Archivum Eurasiae Medii Aevi,
1 1 , 1 982 , p.321 -380.
• O.A. RASSOVS KY , Polovtzy, în Seminarium Kondakovianum, VI I ,
1 935, p.245-262 ; VI I I , 1 936, p. 1 6 1 - 1 82; IX, 1 937, p . 7 1 -85; X ,
1 938, p. 1 55- 1 78; XI , 1 940, p . 95-1 28.
• I dem , Les Comans et Byzance, în Actes du I V Congres
international des etudes byzantines, Sofia, septembre 1 934, Sofi a ,
1 935 ( = lzvestija n a Bălgarskija Archeologiceski lnstitută, IX,
1 935), p. 346-354 .
• Răscoala şi statul A s ă n e ş tilo r, coord E Stă nescu Bucu reşti ,
1 989.
• B.A. R Î BAKOV . Kievskaja Rus ' i russkie knjazestva XII-XIII vv. ,
Moscova , 1 982.
• J . R I CHARD, La papaute et Ies missions d'Orient a u Moyen Age
(XI/le -x v siecles) , Roma, 1 977.
• S . SALAVI LLE, Un peuple de race turque christianise a u Xllt
siecle: Ies Comans, în L 'Echos d'Orient, 1 7 , 1 9 1 4/1 9 1 5 , p . 1 93-

1 64
 208.
• V . G H . S I B I ESCU . Episcopatul cuman de la Milcovia (1 227(1 228)-
1 24 1) , în Spiritualitate şi istorie la Întorsătura Carpaţilor, I , coord .
Antonie Plămădeală, Buzău, 1 983, p. 284-320.
• V. S P I N E I . Populaţiile nomade turce În regiunile româneşti În
secolele X-XI V: Aprecieri sintetice, în Suceava. Anuarul Muzeului
Judeţean, X I I I -XIV, 1 986- 1 987, p. 1 1 9- 1 28.
• L. ŞĂI N EANU, Influenţa orientală asupra limbii şi culturii române,
I , Bucureşti , 1 900.
• H F . WENDT, Die Wrkische Elemente im Rumanischen, Berlin,
.

1 960.
• R . L. WOLFF , The „Second Bulgarian Empire". lts Origin and
History to 1 204 , în Speculum , XXIV. 1 949, 2, p. 1 67-206 .
• A. ZAJACZKOWSKI . Das Verhaltnis der nomadischen Bevă/­
kerung zu den sesshaften Bodenbauern in der Kiptschakischen
Steppe (Dest-i Kipcak) bis zum 1 5. Jahrhundert, în Das Verhaltnis
von Bodenbauern und ViehzOchtern in historischer Sicht, Berl i n ,
1 968, p. 229-233.

1 65
 M O N G O LII

Di ntre popoarele nomade care au dominat i mensele şesuri ale

Eurasiei nici unul nu a dispus de o putere atît de covîrşitoare şi n u a
avut o influenţă atît de profundă şi amplă asupra spectrului etnico­
demografic şi politic al vremii ca mongolii. Ascensiunea lor, fără
precedent ca vigoare, penetra bilitate şi extensie în întreaga istorie a
omeniri i , a purtat un caracter exploziv: în mai puţin de jumătate de
secol a fost cuprins un teritoriu enorm , delimitat de Oceanul Pacific la
răsărit, de cursul inferior al Dunări i la apus, de taigaua S iberiei la
nord şi de golful Persic şi culmile Himalaiei la sud.

NUMELE Ş I S TRUCTURA ETNICĂ

În cadrul cong lomeratului de populaţii de neam m ongol s-au

diferenţiat mai multe tri buri, fiecare d ispunînd de un ţinut propriu şi
avînd trăsături specifice , ceea ce a impus necesitatea departajări i lor
terminologice . I niţial numai un singur trib era desem nat cu numele d e
mongoli şi de-abia î n prima parte a secolului al XI I I -iea acest etnonim
a început să fie aplicat şi comunităţilor înrudite.
M ongolii nomadizau în stînga rîului Kerulen, extinzîndu-se spre
vest pînă la bazi nul rîului Onan şi pe versanţii m untelui Burq a n
O a l d u n Prima l o r atestare , s u b forma Meng-wu sau M ong-wa , apare
i ntr-un text chinez Chiu T'ang-shu - de la sfîrşitul secolului al X-lea ,
-

dar priveşte evenimente petrecute cu două secole înainte. 1

Î n vecinătatea lor trăiau şi alte triburi de acelaşi neam . S pre
sud-est, pe malul d rept al Kerulenului era u răspîndiţi tătarii. În
inscripţiile vechi turcice de la Koso-Tsaidam din secolul al Vl l l -lea
tătarii sînt menţionaţi în cadrul confederaţiei tri bale Otuz-Tatar ( =
,,treizeci [triburi] de tătari") şi Toquz Tatar ( = „nouă [triburi] de tătari").
Izvoarele chineze îi am intesc - sub form a dada, dadan, talan - pentru

1 P . B. Golden, An lntroduction, p.283-284.

1 66
prima dată în anul 842, ca aliaţi ai ultimului chagan uigur. 2 Desemna­
rea tătarilor drept turanici în cîteva izvoare orientale nu pare verosi­
milă, aceasta datorindu-se probabil convieţuirii lor cu populaţiile de
neam turcic sau posturii lor de subordonaţi faţă de respectivele
triburi .
Mai multe grupuri înrudite nomadizau la vest de domeniile
tătarilor şi mongolilor, ajungînd pînă pe cursul superior al l rtîşului.
i ntre acest rîu şi Orhon, la nord de lanţul Munţilor Altai, erau răspîndiţi
naimanii, unul din triburile mongole cele mai civilizate. Spre est, ·de-a
lungul Orhonului şi pe malul său sudic. locuiau keraiţii , iar spre nord ,
pe nul Selenga, 1a sud de lacul Ba1kal, merk1z11. Pe ţărmul opus a l
Baikalului, l a nord-est d e naimani, sălăşluiau oiraţii, aflaţi într-un
stadiu primitiv de dezvoltare. Ei erau desemnaţi şi sub forma Sekiz
Miiren („Opt fluvii " ) , nume derivat de la un termen turcic (sekiz =
"opt") şi de la l:m altul mongol (muren = Jluviu"), semnificativ pentru o
zonă de contact dintre două mari grupuri lingvistice. Despre naimani
şi keraiţi unii specialişti presupun fie că reprezentau etnii turcice
mongolizate, fie că doar pătura lor dominantă ar fi fost de origine
turcică . Acest fapt şi-ar găsi explicaţia în învecinarea nemijlocită cu
diverse neamuri de limbă turcică , a căror supremaţie politică au
suportat-o o perioadă relativ îndelungată.
Adoptînd drept criteriu definitoriu nivelul de civilizaţie, chinezii
departajau intre vecinii lor de la nord de Marele zid pe tătarii „albi " ,
„negri " şi „sălbaţici" , aceştia din urmă desemnaţi de mongoli ca
„popoare ale pădurilor" . Cei dintii locuiau în vecinătatea hotarelor
Chinei şi erau mult mai evoluaţi decit confraţii lor răspîndiţi spre nord .
Ca şi alte popoare asiatice, chinezii nominalizau global triburile de
neam mongol prin apelativul de tătari , deşi , iniţial, tătarii propri u-zişi
reprezentau , precum am amintit, doar o parte din conglomeratul etnic
mongol. Atunci cînd Gingis-han a învins şi a încorporat pe tătari în
anul 1 202 în confederaţia sa tribală, al cărei n u cleu l-au a l cătuit
mongolii, aceştia din urmă le-au preluat numele pentru că pînă în
acel moment se bucurau de o reputaţie mai mare printre popoarele
învecinate decit celelalte grupări ale mongolilor. Astfel se explică de
ce şi în Europa secolelor XIII-XIV năvălitorii asiatici au fost cunoscuţi

2 KljaAtomyj, Das Reich der Tataren in der Zeit vor Cinggis Khan,
S G.
ln Central Asiatic Joumal, 36. 1 992. 1 -2 . p. 75-77.

1 67
îndeosebi sub denumirea de tătari. 3

MODUL DE TRAI ŞI VIA ŢA ECONOMICĂ

: n ceea ce p riveşte modul de trai şi s i ste m u l economic, m a s a

mongolă s e departaj a destul d e tra nşant î n două ramuri . U na dintre

ele era formată din comunităţi care locuiau în pădu ri , agonisindu-şi
cele necesare traiului cotidian prin vînătoare şi pescuit. Acest fel de ·

viată izoiat îi menţinea într-o reală stare de primitivism , m otiv pentru

care au suscitat în mică măsură atenţia vecinilor. Despre e i deţinem
i nformaţii foarte succinte, cu atît mai mult cu cît locuiau în preaj m a
Baikal u l u i , deci m a i departe de chinezi , ca re i-au denumit „tătari
săl batici". În vremea supremaţiei politice a popoarelor turcice (u iguri ,
ki rkizi etc . ) , în ultimile secole ale mileniului I , se pare că în ţinuturile
d i ntre lacul Baikal şi deşertul Gobi ponderea mongolilor con strînşi să
v1eţu1ască în zone acoperite de vegetaţie forestieră era m u lt m a i
mare decît î n primul sfert al mileniului u rmător, cînd raportul numeric
se modifică în favoarea celor ce practicau nomadismul ecvestru în
st0 p e .
În rîndul mongolilor nomazi se diferenţiau, de asemenea, două
categ orii: cei la care predomina creşterea cailor şi cei ce manifestau
predilecţie pentru creşterea oilor. Un statut social privilegiat deţineau
posesorii de hergheli i , întrucît cabalinele, pe lingă rolul lor economic
impo rtant , erau indis pensabile atît pentru paza turmelor şi cirezi lor, cit
ş i ca element com ponent al oştilor de cavalerie. 4 Bivalenţa lor în viata

3 R G rousset, L 'Empire des steppes. A ttila, Gengis-Khan, Tamerlan,

,o, j _ a 4-a , Paris. 1 969, p·. 2·4 3 şi urm . : L Hambis, Gengis-Khan, p . 7 şi u rm . ;
L . L Vikto rova Mongoly. Proischoidenie naroda i istoki kul'tury, M oscova ,
.

1 98CJ, p. 1 6 şi u r m . ; L. de Hartog, Gengis Khan. „ , p.2 şi urm . ; S . G . Kljastornyj ,

op. cit„ p . 7 2-83; J . -P. Roux, His toire „ p . 3 1 şi urm . ·
. ,

4 B. Vladimirtsov, Le regime social. . . , p.39 şi urm . ; R . Fox, Gingis-Han,

p . 3 1 şi u rm . ; O . Lattimore , The Social History of Mongol Nomadism, în
i-!istorians of China and Japan, ed. W.G. Beasley şi E . G . Pulleyblank,
Londra , 1 96 1 , p . 328-343; J . J . Saunders, The History... , p.9 şi u rm . ; L.
Kwa n ten Imperial Nomads. p 208 ş i u rm · S J a g c h i d şi P Hyer. Mongolia 's
Cu!iure a n d Soc1ety Bou lder. Col - Folkestone, 1 9 7 9 p 1 9 şi u r m „ C h .
,

Commea u x , La vie quotid1enne chez Ies Mongols de la conquete (Xllf

si kle) , Paris, 1 972, p.45 şi urm . ; J .-P. Roux, Histoire . . . , p.47 şi u rm . ;

1 68
mongolilor a fost surprinsă cu acuitatea-i binecunoscută de către
Hegel . care. informat fiind că ei "se hrănesc cu lapte de �al",
concluziona în mod lapidar: "calul le este atît h r a n ă , cît ş i armă'' . 5
La fel ca şi predecesorii lor din stepele Eurasiei, mongolii
urmau cu rig urozitate preceptele nomadismului, pendulind în
permanenţă , în funcţie de anotimp, în căutarea terenurilor optime
pentru păşunat. Iernarea se făcea în vecinătatea deşertului Gobi şi a
Munţilor Altai, unde perioada geroasă este mai scurtă şi cu puţină
zăpadă . Î n celelalte anotimpuri se migra spre nord , pe distanţe de
sute de kilometri , pînă în ţinuturile mai răcoroase, străbătute de o
reţea abundentă de cursuri de apă. Asemenea deplasări ciclice,
pentru asigurarea păşunării, s-au menţinut în lumea mongolă - fără a
avea amplitudinea de odinioară - pină în zilele noastre. Chiar şi în
timpul . campaniilor războinice de anvergură fluxu! expediţiilor era
influenţat de necesităţile de furajare a herg heliilor ce însoţeau pe
luptători . Astfel , în mai multe rînduri acţiunile militare din reg iunile
caucaziene au fost întrerupte în vremea sezonului friguros, pentru a
se amenaja tabere de iernare în arealurile transmontane, unde
procurarea nutreţului pentru animale nu ridica probleme.
Din faimoasa Istorie secretă a mongolilor rezultă că , înainte de
a reunifica triburile din Mongolia , Temugin - viitorul Gingis-han -
obişnuia să-şi petreacă vara în vecinătatea munţilor GOrelgO şi
Burqan Qaldun, unde îşi aveau izvoarele riurile Onan ş i Kerulen. 6
Succesorul său la tron, O godai ( 1 229-1 24 1 ) , care stabilise capitala
imperiului la Karakorum, o părăsea pe timp de vară, plecind într-o
zonă muntoasă, unde rămînea pină la apropierea anotimpului
friguros. 7 La rîndul său , al doilea fiu al lui Gingis-han, Chagatai, îşi

C. Dalai, Mongolija. „ , p 8 1 -1 0 1 ; J. Bosson, Who Are the Mongols, and Why,

în Mongolia. The Legacy of Chinggis Khan, ed . P. Berger, T.T. Bartholomew,
San Francisco. 1 995. p 1 O şi urm.
5 G.W F. Hegel, Prelegeri de filozofie a istoriei, trad . P. Drflghici şi R .
Stoichiţa, Bucureşti, 1 968, p . 88-89.
,; Histo1re secrete des Mongols (Mongghol-un ni'uca tobc1yan).
Chronique mongole du XIII" sitkle, ed. M . -0. Even şi R . Pop, Paris, 1 994 ,
p.65, 66-7 1 , 78, 80-8 1 , 1 04, 1 74.
7 Rashid al-Din, The Succesors of ufingh1s Khan, ed . J.A. Boyle, New
York - Londra, 1 97 1 . p.61 Cf. şi J .A. Boyle, The Seasonal Residences of the
Great Khan Ogedei, în Central Asiatic Journal, XVI , 1 972. p. 1 25-1 3 1 .

1 69
fixase reşed i nţa de vară la Q uyash , punct s ituat pe valea rîul u i I i i , în
preaj ma m unţilor Kăk, iar cea de iarnă la Maraurik (Mara uzic)-lla,
care se presupune că se afla pe acelaşi curs de apă. 8 R udele sale
din I ran - ilhanizii - rezidau, în prima jumătate a secolului al XIV-iea ,
împreună cu întreaga curte , la Uga n , o periferie a Taurizului, şi u neori
la Bagdad , iar vara se deplasau în reg iu nea Kara Bag (= Grădina
Neagră), apreciată pentru aerul sănătos, apa curată şi păşu n ile
bog ate. 9
Menţionă m , d e asemenea, c ă potrivit inform aţiilor mesagerilor
occidentali la mongoli , G iovanni da Pian del Carpine ( l ohannes de
Plano Carpini) 1 0 şi Wilhelm de Rubruck, 1 1 triburile din cuprinsul
Hoardei de Aur efectuau pendulări sezoniere pe traseu l pri ncipalelor
cursuri de apă. Obiceiul permutării ciclice de-a lungul Volgăi s-a
menţi n ut chiar la hanii Hoardei de Aur, care petreceau iarna la
reşedinţa de la Sara i , iar vara plecau împreună cu curtea spre m u nţi ,
unde era o climă răcoroasă m ult mai plăcută. 1 2
În pofida i nstabilităţii taberelor nomade, deplasările n u se
făceau în mod haotic, ci pe trasee bine determinate, toate loturile de
păşunat aflîndu-se în proprietatea u nui clan sau trib. D ivizarea
teritoriilor din estul Europei între principalele căpetenii m ongole este
atestată de Pian del Carpine imediat după încheierea m arii i nvazii d i n
1 236- 1 242. 1 3 Dacă stabil itatea delimitărilor era adesea efemeră ,
aceasta n u s e datora lipsei reg lementărilor, ci perm anentelor
convu lsii din sin ul societăţilor de păstori .
Mongolii nomazi îşi d uceau traiul în corturi , iurte şi căruţe.

8 V.V. Barthold, History of the Semirechye, în idem, Faur Studies on

the History of Central Asia, I , Leiden, 1 956, p. 1 1 4 .
9 Das mongolische Weltreich. Al-' U mari's Darstellung der
mongolischen Reiche in seinem Werk Masalik al-abşar fi mama/ik al-amşar,
ed. K. Lech , Wiesbaden, 1 968, p. 1 49.
1 0 Johan nes de Plano Carpin i , Ystoria Mongalorum, în Sinica
Franciscana, I , ltinera et relationes fratrum minorum saeculi XIII et XIV, ed.
A. v.d. Wyngaert, Ad Claras Aquas (Quaracchi-Firenze) , 1 929, p. 1 08 .
1 1 Guillelmus de R ubruc, ltinerarium, în Sinica Franciscana, I , p.2 1 2 .
12 B.
Spuler, Geschichte der Mongolen nach ostlichen und
europaischen Zeugnissen des 1 3 und 14 Jahrhunderts. ZOrich-Stuttga rt .
1 968, p . 78.
1 3 Plano Carpini, p. 1 07-1 08.

1 70
Corturile şi iurtele, denumite orda şi Orgii, erau făcute din fişii de pislă
înălţate pe suporturi lemnoase . Unele iurte se puteau demonta în
timpul deplasărilor proprietarilor, fiind transportate în căruţe trase de
boi , cai sau de cămile. Dimensiunile şi decorarea lor erau în funcţie
de rangul celor care le deţineau. Corturile hanilor aveau capacitatea
de a adăposti sute de persoane. Chiar şi atunci cînd mongolii au
dispus de edificii confortabile şi impozante, în oraşele cucerite, ei au
continuat să locuiască multă vreme în corturile şi iurtele lor
tradiţionale.
Strict dependentă de modul de trai era şi economia mongolă,
bazată prioritar pe păstorit. Comunităţile din stepe dispuneau de cai,
oi, bovine, capre şi cămile, pe care le creşteau în număr foarte mare,
pentru că ele le asigurau aproape în totalitate resursele alimentare,
furnizîndu-le totodată pieile şi lina necesară confecţionării îmbrăcă­
m intei, adăposturilor. harnaşamentului etc. Hrana lor se compunea
îndeosebi din produse lactate şi din carne. Ei consumau carne de
diverse animale, fiartă, prăjită sau crudă , dar o preferau pe cea de
cal . Din laptele de iapă se prepara kumîsul, băutura tradiţională a
nomazilor, folosită curent pînă în perioada contemporană. Necesi­
tăţile de proteine erau completate prin vînătoare şi, într-o măsură
mult mai redusă, prin pescuit, atît la mongolii ce locuiau în păduri cit
şi la cei care controlau întinderile stepelor. Animalele sălbatice
prezentau interes şi datorită blănurilor şi pieilor, necesare îmbrăcă­
mintei, dar şi comercializării. Î n scopul prevenirii diminuării drastice a
efectivului faunei . erau în vigoare restricţii de vînătoare în perioadele
de înmulţire 14

Vînătorile erau pregătite minuţios timp de mai multe săptămîni,

ceea ce impunea o largă participare a comunităţii, încqnjurarea unor
zone întinse, hăituitul metodic al animalelor vizate etc. Pe lingă
rosturile economice , vinătorile reprezentau un prilej de antrenament
pentru minuirea armelor şi dezvoltarea aptitudinilor ostăşeşti.

14 Cf. nota 4 şi B . Spuler, Die Goldane Horde , p.439-446; idem . Die

. . .

Mongolen in Iran . . . , p.442-444 ; L. Hambis, L 'histoire des Mongols avant

Gengis-Khan d'apres Ies sources chinoises et mongoles, et la documentation
conservee par Ra!idu-d- 'Din, în Central Asiatic Journal. XIV, 1 970, 1 -3,
p. 1 25-1 33; S. Szynkiewicz, Nahrungsmittel und ihre Zubereitung, Tn Die
Mongolen, ed . W. Heissig, C . C . Maller, lnnsbruck-Frankfurt/Main, 1 989,
p. 1 42-1 49.
171
Funcţiile sale complexe explică frecvenţa metaforelor inspi rate de
sa crificarea vînatului din li mba mongolă arhaică . 1 5
Meşteşugurile practicate de mongoli se aflau în strînsă
conexiune cu modul de viaţă bazat pe nomadism, cu apetenţă pentru
întreprinderile războinice, fi ind menite să le asigure arme, piese de
harnaşament, ustensile cu destinaţie gospodărească etc. , astfel că
şi-au dezvoltat o anumită dexteritate în prelucrarea metalelor, piei lor,
corn ului etc
Pe parcursul epoc11 de formare a I m peri u l u i mongol, cînd s-au
convins de performanţele net superioare ale meşteşugurilor din
reg iunile mai civil izate , hanii au devenit interesaţi să le pună în
valoare talentul ş i inventivitatea în propri ul folos. Această preocu pare
este vădită în tratamentul d iferenţiat aplicat apărătorilor oraşelor
cucerite, care nu respectaseră somaţia de a se preda . În vreme ce
majoritatea populaţiei era masacrată - în mod prioritar bărbaţii -, cei
cu îndeletniciri meşteşugăreşti , prin nimic mai puţin culpabili de
organ izarea oponenţei, erau adesea cruţaţi în total itate. 1 6
Neavînd încl inaţii speciale spre comerţ, acesta era dominat de
n e g u s t o r i i u 1 g u r i . uzbeci ş 1 c h 1 nez 1 , c a re vindeau mongoli lor diverse
produse meşteşugăreşti şi agricole, ţesături etc. , achiziţionînd de la ei
vite , blănuri , piei etc. Căpeteniile mongole aveau tot interesul să
asig ure securitatea drumurilor şi protejarea comerţului , de pe u rm a
căruia obţineau, ca pretutindeni , im portante profituri m ateriale.
Dorinţa de a controla principalele căi şi puncte de negoţ a dat n aştere
u neori la dispute atît pe plan extern cît şi intern . 17 Cînd u n u l d i n
principii mongoli, Tagudah, s-a dedat la prădarea caravanelor, ilhanul
Abaqa ( 1 265-1 282), urmaşul lui H Oleg O , a organizat o adevărată
expediţie îm pothva sa, apelînd şi la aj utorul gruzinilor şi armenilor
su bordonaţi 1 8 P e de altă parte, unii hani au căutat să dinam izeze

15 B. Spuler, Die Goldene Horde . . . , p.387; R. Fox, op. cit. , p.43; Ch.
Commeaux, op. cit„ p. 55-57; M . Tatar, Die Jagd bei den Mongolen, în Die
Mongolen, 1 989, p. 1 50- 1 53.
1 6 Ala-ad-Din 'Ata-Malik J uvaini, History of the World-Conqueror, I, ed.
J .A. Boyle, Manchester, 1 958, p. 1 27-1 28 , 1 35, 1 62 .
17 B . Spuler, Die Mongolen in Iran . . . , p.430-435; Th.T. Allsen,
Mongolian Princes and Their Merchant Partners, 1 200- 1 260, în Asia Major,
Ser. a 1 1 1 -a, l i , 1 989, 2, p. 83-1 26; J .-P. Roux, Histoire„ „ p.463-464.
1 6 G ri go r of Aka ne' , History of the Nation of the Archers (the Mongols),

1 72
fluxul comertulu1 Însuşi G ing is-han , înainte de a porni războiul cu
H orezm ul, încercase să atragă neg ustorii din acest h �nat pe
domeniile sale. 1 9 Dind dovadă de mai mult spirit de iniţiativă , nepotul
său, Batu-han - după ce pusese bazele noului centru de reşedinţă de
la Sarai - căuta să ispitească negustorii străini plătindu-le pentru
mărfu ri sume incomparabil mai mari decît cele ce i se solicitau . 20
Pe drumurile de caravană ce străbăteau ţinuturile acaparate de
mongoli existau sau au început să apară popasuri negustoreşti ,
aşezăminte religioase şi tabere m ilitare, care a u evoluat treptat în
centre urbane. Aportul mongolilor la constituirea acestora pare să fi
fost cu totul insignifiant, pătrunderea lor în perimetrul citadin
plasîndu-se în general după crearea imperiului lui G ingis-han, în
urma contactelor cu populaţii care dispuneau de o practică
îndelungată în domeniul vieţii orăşeneşti . Aceste aşezări urbane nu
erau numai pieţe de schimb, ci îşi asumau şi rosturi agricole,
hinterlandul lor fiind uneori cultivat şi irigat de orăşeni.

ORGANIZAREA SOCIAL-POLITICĂ

Structura socială a mongolilor din perioada anterioară unificării

lor de către Ging is-han este puţin cunoscută .
Com ponenţa familiei era asemănătoare cu cea a a ltor nomazi
ai stepelor Eurasiei . Î ntrucît elementul masculin era inferior numeric,
fiind diminuat curent în întreprinderile militare , un bărbat putea avea
mai multe soţii , cea dintîi păstrînd prerogative speciale. La moartea
tatălui. fiii de la alte neveste includeau în propriile familii m amele
vitrege, iar bărbaţii erau datori să se însoare cu văduvele fraţilor, 2 1 în
conformitate cu tradiţiile ancestrale ale leviratului. Aceste obicei uri
s-au menţinut în uz şi la comunităţile care se străm utaseră de multă
vreme din Mongolia natală, fiind respectate şi la nivelul vîrfu lui

ed . R P . Blake ş 1 R N . Frye, în Harvard Journal of Asiatic Studies. 1 2 , 1 949,

2. p.275, 277
1 9 Juvaini, I, p. 78-79.
20
Ibidem. p.267.
21
Plano Carpini, p.33; Hayton. La fior des estoires de la terre d'Orient,
în Recueil des historiens des Croisades. Documents armlmiens, l i , Paris,
1 906, p . 2 1 7 , 337; Relation du voyage de frtJre Bieul (Ricold de Monte­
Croce). în L de Backer, L 'Extr�e Orient au Moyen-Age, Paris. 1 877, p.281

1 73
ierarh iei sociale. Asertiunea se poate exem plifica, între altele, prin
informaţia potrivit căreia hanul Hoardei de Aur Berke ar fi luat-o de
s o ţ i e pe văd uva frate lui său Batu .
22
în mod firesc, cei cu su bstanţiale disponibilităţi m ateriale - în
primul rînd hanii - îşi permiteau să aibă mai m u lte soţii şi concubine.
U nele dintre acestea proveneau din diverse case princiare şi aveau
rolul de a consfinţi şi consolida anumite raporturi de ord i n diplomatic.
În situatii frecvente , sotiile unor hani s-au manifestat cu m u ltă
I I

personalitate , implicîndu-se în chesti uni m ajore de natură politică sau

confesională. Cu toate acestea ş i în pofida prerogativelor foarte
im portante asumate în compartimentul gospodăresc, n u pot fi
acceptate evaluările exagerate privind statutul privi leg iat al persoa­
nelor de sex fem inin în societatea nomadă, puse în circulaţie încă din
c: " .... : i nt:� d i .... d e către R i cold de M o n te C roce . 2 3 De a ltfe l , c h i a r î r.
relatările acestui vred nic misionar este inserat amănuntul că, pentru a
se însura , m ongolii aveau obligaţia să-şi cum pere miresele de la
părinţi, iar, în cazul cînd soţul deceda înaintea soţiei , aceasta d i n
urmă n u că păta dreptul să s e întoarcă la casa părintească, trebuind
să intre în fam i l ia unui „ prieten" (rude? - n . n . ) al soţul u i , care putea să
o transforme în sluj n ică . 2 4 Aceste date sînt desig ur s uficient d e
revelatoare pentru adevărata poziţie concedată femeilor în cadrul
comunităţi lor tri bale.
Rămăşiţele organizării gentilice s-au menţinut destul de m u lt
tim p , reflectîndu-se în form a de proprietate colectivă asu pra vitelor şi
păşunilor pe bază de kuren. Acest termen, avînd semn ificaţia de
„cerc" , desemna un tip de tabără circulară, formată din căruţe şi
gru pată în j u ru l cortului căpeteniei, adăpostind famil iile, a n i malele şi
tot avutul unei ginte nomade. Restructurările datorate îndeosebi
adîncirii inegalităţii de avere a u condus la înlocuirea sistemului
kuren-ului cu cel al ai/-ului (termenul are sensul de ,,fa mi lie"), în care
nucleul economic era alcătuit din membrii u nei mari familii ş i de cei
dependenţi de aceasta . În cazul ai/-ului forma de proprietate asu pra
cirezilor, herghelii lor şi turmelor devenise ind ividuală, în vreme ce

22 Maulana, Minhaj-ud-Di n , Abu-'Umar-i-'Usman [Guzgani), Tabakat-i­

naşiri. A general history of the Muhammadan dynasties of Asia, l i , ed. H . G .
Ra verty , Londra , 1 88 1 , p. 1 292.
2 3 R icold de Monte-Croce, p.28 1 -283.
24 Ibidem, p.283.

1 74
repartiţia locurilor de păşunat era asumată de conducătorul clanului
sau tribului. 25
i n secolele XII-X I I I sistemul bazat pe ai/ se generalizase în
societatea mongolă, în care departajările de avere detaşaseră din ce
în ce mai tranşant pătura aristocratică a noianilor, ca şi categoriile
dependente recrutate din rîndurile comunităţilor tribale sărăcite sau
dezmembrate din clanurile învinse. Decalajele de avere între păturile
sociale erau relativ mai puţin sensibile în vremea cînd mongolii
sălăşluiau în patria lor primitivă, dar, pe măsura derulării expansiunii,
acumularea de bogăţii prin spolierea neamurilor supuse a favorizat
cu prioritate pe cei din clanurile conducătoare. i ntre altele, sugestivă
este mărturia lui Wilhelm de Rubruck potrivit căreia tătarii avuţi din
stepele ponto-caspice ar fi dispus între 1 00 şi 200 de iurte, plasate pe
care trase de mai multe perechi de boi sau cămile, alcătuind
gospodării cu aspectul unui sat de dimensiuni mari. 26 Distribuţia
disproporţionată a mij loacelor materiale, evidenţiată şi de ritul
funerar, este relevată , de asemenea , în paginile însemnărilor de
călătorie ale lui Pian del Carpine. 27
La polul cel mai de jos al societăţii se găseau robii, proveniţi în
cea mai mare parte din prizonierii de război. Î n afară de această
categorie majoritară , şi oamenii liberi de condiţie inferioară puteau să
fie înrobiţi în anumite circumstanţe de către cei cărora le pricinuiseră
mari neajunsuri . 28 Urmaşii lor, integraţi în angrenajul societăţii
mongole, se pare că se sustrăgeau condiţiei de robi, răminînd în
categoria vasalilor, ceea ce sugera că structurile sclavajului nu aveau
trăinicia specifică comunităţilor sedentare din Orientul meridional.
Atunci cind triburile mongole şi-au întărit potenţialul militar, iar
raidurile lor au devenit eficiente, acestea au manifestat un interes
special pentru sporirea numărului robilor, preocupindu-se asiduu de
capturarea prizonierilor. O parte a lor era vîndută negustorilor de robi,
fiind o sursă importantă de venituri .
Cronicarii islamici , armeni. occidentali etc. au încriminat în mod
constant pe mongoli pentru rapacitatea de a înrobi cit mai multă

25 B. Vladimirtsov, Le rtJgime social. . . , p.73 şi urm . ; C . Da l a i ,

:J
Mongo a . . . , p. 1 02 şi urm .
Rubruc, p. 1 73- 1 74.
2 7 Plano Carpini, p.36, 42-44.
1
2 Rubruc. p 1 85

1 75
lume, dar trec cu vederea aproape întotdeauna - probabil neinten­
t1onat - real itatea că onerosul comert cu fiinte umane era stim u lat
'
' '

chiar de com patrioţi de-ai lor, deveniţi clienţii neg ustorilor sau chiar
negustorii care cu mpă rau şi vindeau pe cei capturaţi în expediţii .
Mongolii erau divizaţi î n mai multe triburi ş i clanuri , purtînd
nume proprii şi ocupînd poziţii diferite în mecanismul social-politic din
lu mea stepei. Astfel , în cea mai veche cronică mongolă se
menţionează cîteva clanuri ale tătarilor: Ayiri' ut-tatar, Buiri' ut-tatar,
Ca'a'an (Caqan)-tatar, AICi-tata r, Duta'ut-tata r şi Aluqai (Aruqai)-tatar
şi trei a le merkizi lor: Huas (Uvas), Ka'at şi Uduj it. La rîndul său, Răsid
ad-Din enumera şi el şase clanuri ale tătarilor, dar numele lor n u
corespund decît î n parte c u cele citate mai s u s Tutuku lyut, Anei ,
tătarii albi (Cagan), Kyu i n , Nereit şi Barg u i . 2 9
Ierarh izarea şefi lor de triburi era fl uctuantă , fiind în fu ncţie de
descendenţă şi mai a les de potenţialul militar. Alianţele dintre e i ,
înjghebate î n raport c u interesele imediate , aveau u n cara cter
efemer. În uniunile tribale erau înglobate frecvent şi com u n ităţi
nomade de altă etnie.
Pentru reg lementarea problemelor de interes com u n , im plicînd
aspecte litigioase, notabilităţile tri bale organizau adună ri deliberative
denum ite kuriltai-uri . Demnitatea su premă în cadrul confederaţiilor
tribale mongole e ra deti nută de h a n . Începînd cu Ogădai ( 1 229- 1 24 1 )
suveranii mongoli preiau însă titulatura de chag a n . 3 0

SIS TEMUL LEGISLA TIV ŞI ORGANIZAREA A RMA TEI

Principalele repere ale normelor juridice din societatea mongolă

sînt oglindite în fa imoasa culegere de legi „marea yasa " , întocmită
sub directa supraveg here a lui Ging is-han şi completată cu mici
detalii în vremea urmaşilor s ă i . Ea păstrează multe din prescri pţiile
dreptu lui cutu miar ancestral , augmentate cu reglementări corespun-

29 Histoire des campagnes de Gengis Khan. Cheng-wou Ts 'in- Tcheng

Lou, I , ed P. Pelliot şi L. Hambis, Leiden , 1 95 1 , p . 3 ; K. U ray-Koha l m i ,
Gesellschaftsstrukturen, în Die Mongolen, 1 989, p. 1 1 8 .
3 0 L. Krader, Qan-Qagan and the Beginnings of Mongol Kingship, în
Central Asiatic Journal, I, 1 955, p. 1 7-35; J. F l etcher, The Mongols: Ecologica/
and Social Perspectives, în Harvard Journal of Asiatic Studies, 46, 1 986, 1 ,
p . 2 1 -24.

1 76
zătoare stadiului la care se propulsase societatea după unificarea
triburilor mongole şi primele anexiuni ale teritoriilor străine. Forma
iniţială a acestui cod de legi nu ne-a parvenit, dar poate fi parţial
reconstituită după anumite pasaje din ls_toria secretă a mongolilor şi
alte texte orientale din secolele X I I I-XIV (Juvaini, Makrizi, Abu'l­
Faraj/Bar Hebraeus, Grigore din Akanc, al-Umari , Răsid cd-Din etc.).
Se presupune că de redactarea sa s-ar fi îngrijit Shigi-Qutuqu , frate
sau fiu adoptiv al marelui han, investit cu înalte prerogative
judecătoreşti la kuriltaiul din 1 206 . 3 1
Deciziile legislative , expuse fără o grupare prea strictă, privesc
aspecte de viaţă foarte diverse. Î ntîlnim între ele norme şi dispoziţii
privind cultul religios, organizarea armatei, a vînătoarei, a sistemului
de impozitare, încheierea păcii cu duşmanii, desfăşurarea jafului
teritoriilor cucerite, întemeierea familiilor, dreptul de moştenire,
atribuţiile soţilor în gospodărie, măsurile punitive în caz de hoţie ,
adulter, spionaj , vrăjitorie, neîndeplinirea obligaţiilor m ilitare, tăinuirea
robilor fugari, însuşirea ilegală a demnităţilor înalte etc. I m punerea
respectării stricte a unor norme legislative , care în majoritate nu
făceau decît să reitereze reglementări patriarhale, reflectau, pe de
altă parte, anumite stări haotice ce măcinau societatea mongolă, iar
pe de altă parte, decizia lui Ging is-han de a-i asigura o osatură
riguroasă, într-un moment cînd se profilau acţiuni militare de
anvergură . 3 2 Cele mai multe din respectivele prevederi au rămas în
uz şi după moartea sa. Unele dintre ele erau extrem de aspre,

3 1 O. Morgan, The Mongols, p.97.

32 V.A. Riasanovsky, Fundamental Principie . . „ passim; G. Vemadsky,
The Scope and Contents of Ghingis Khan 's Yasa, in Harvard Journal of
Asiatic Studies, 3, 1 938, p. 337-360; idem, Juwaini's Version of Ghingis
Khan 's Yasa, in Annales de /'Institut Kondakov (Seminarium
Kondakovianum) , X I , 1 940, p . 33 -4 5 D. Ayalon , The Great Yasa of Ghing1s
,

Khan A reexamination, in Studia Islamica, XXX I I I , 1 97 1 , p.97- 1 40; XXXIV,

1 97 1 , p. 1 5 1 -1 80; XXXVI , 1 972, p. 1 1 3- 1 58; XXXVI I I , 1 973, p. 1 07- 1 56; M .
Haider, The Mongol Traditions and their Survival in Central Asia (XIV-XV
Centuries), în Central Asiatic Journal, 28, 1 984 , p. 57-79; O . O . Morgan, The
"Great Yasa of Ghingiz Khan" and Mongol Law in the llkhanate, in Bulletin of
the School of Oriental and African Studies. University of London, XLIX, 1 986,
1 . P 1 63-1 76; P. Ratchnevsky, Die Rechtsverhaltnisse bei den Mongolen im
1 2 - 1 3 Jahrhundert, in Central Asiatic Journal, 3 1 , 1 987, p.64-1 1 0; idem.
Genghis Khan . . . , p

1 77
sentinţa capitală aplicîndu-se, între altele, în caz de omucidere ,
adulter, furt de valori im portante, simulare de solie şi profanare, î n
vreme c e hoţiile mici s e pedepseau doar c u biciuirea.
U nificarea triburilor de acelaşi neam şi, mai cu sea m ă ,
succesele eclatante dobînd ite î n expediţiile de cucerire din exterior ar
fi fost de neconceput fără o organizare exemplară a armatei, element
cardinal în cadrul statului mongol. La buna desfăşurare a campaniilor
era implicată practic întreaga populaţie , toţi bărbaţii adulţi avînd
obligaţia de a lua parte la lupte , în timp ce femeile confecţionau
săgeţi şi echi pament militar, iar uneori îşi însoţeau soţii în expediţii cu
carele. Practicarea generalizată a nomadism ului ecvestru m otivează
de ce mongolii nu dispuneau decît de trupe de cavalerie. Arta
călăritului, îndeletnicire cotidiană încă d i n copilărie, nu avea secrete
pentru mongoli, cărora , datorită participărilor periodice la vînători li se
oferea prilejul de a efectua antrenamente foarte utile pentru pregăti­
rea militară . În timpul înfru ntărilor ei dispuneau aproape întotdeauna
de cai de rezervă, astfel că animalele n u erau împovărate şi se
deplasau în mod constant cu vivacitate . Deplin edificat asupra rolului
cav a l e ri e i 1 n exped iţi ile mongoli lor, u n erudit orientalist contemporan -
Urgunge Onon - făcea îndreptăţita şi inspirata observaţie că ei „şi-au
constituit imperiul de pe cal , la fel cum , 700 de ani mai tîrziu , britanicii
şi l-au întemeiat pe al lor de pe corăbii". 33
Pe lîngă posibilitatea de a mobiliza în caz de necesitate
întreaga popu laţie bărbătească validă, mongolii obligau constant
neamurile învinse sau vasale să-i acompanieze în expediţii , plasîn­
du-i de reg ulă în avangardă, partea cea mai pericl itată a arm atelor.
Prin aceasta forţa de şoc sporea în mod considerabil.
Esti marea efectivelor reale ale oştilor lor este extrem de d ificilă.
pentru că inform aţiile precise provenite din propria tabără sînt rare ,
iar acelea furnizate de autori oriental i sau occidentali le hiperboli­
zează de obicei numărul fără prea mult discernămînt. Avansarea
u nor cifre ce se apropie de un milion de luptători călări sînt puţin
plauzibile pentru reg iuni care , în condiţii le demog rafice şi economice
a le vrem i i , erau incapabile să le asigure hrana şi n utreţul necesar. 34

33 U . Onon, l ntroduction , la The History and the Life of Ghinggis Khan

(The Secret History of the Mongols), ed. U. Onon, Leiden-New York­
Copenhaga-Kăln, 1 990, p.XIV.
34 Pentru s i stem u l organ i zator i c al a rmatei, ca şi pentru a rmamentu l ,

1 78
 Există însă şi izvoare care par să concorde mult mai mult cu
realitatea. Astfel, din Istoria secretă reiese că în perioada kuriltaiului
din 1 206 Gingis-han ar fi dispus de circa 1 05 OOO de războinici, în
vreme ce marele cronicar persan Răsid od-Din arată că în 1 227, la
moartea marelui han, forţele urmaşului său s-ar fi ridicat la 1 29 000
de oameni. După divizarea I mperiului mongol, armatele Hoardei de
Aur şi ale l lh anatului din Persia sînt creditate cu 200 000-300 000 de
35
luptători , număr ce pare însă exagerat.
Organizarea armatelor mongole se făcea în conformitate cu
sistemul zecimal · existînd unităţi de 1 O, 1 00 , 1 OOO şi 1 O OOO oa­
-

meni -, specific nu numai lor, ci şi unor triburi turcice ce stăpîn iseră

anterior stepele Eurasiei. Unitatea cea mai mare, formată din 1 O.OOO
de războinici, purta numele de tomen, 36 dar nu este exclus însă ca , în
anumite situaţii, să fi acţionat şi cu efective mai diminuate, aşa cum
s-a constatat în China dinastiei Yuan. Î mpărţirea corpurilor armatei
după sistemul zecimal era statutat chiar în codul legislativ - yasa -,
elaborat din porunca lui Gingis-han, care mai specifica faptul că
dobîndirea calităţii de oştean se făcea după împlinirea vîrstei de 20
37
de ani. O respectare absolut strictă a acestor norme în cursul
operaţiunilor militare nu era desigur întotdeauna posibilă, astfel că
strategii mongoli trebuiau să dea dovadă de flexibilitate. Î n cazuri
extreme, la lupte participau şi femeile, care, aşa cum pretind diverse
categorii de izvoare, călăreau foarte bine şi se dovedeau versate în

strategia şi tactica de lupta a mongolilor, cf. C.C. Walker, Jenghiz Khan,

Londra, 1 939, p.9 şi urm . ; B. Spuler, Die Goldene Horde„ . , p. 373 şi urm . ;
idem. Die Mongolen in Iran„ „ p. 399 ş i urm . ; F. Lot, L 'art militaire„ „ l i , p. 323
şi urm . ; G. Vernadsky, A History of Russia, I I I , The Mongols and Russia,
New Haven, 1 953, p. 1 1 0 şi urm . ; P. Poucha, Die Geheime Geschichte der
Mongolen als Geschichtsquelle und Literaturdenkmal, Praga, 1 956. p. 1 1 O şi
urm ; J. Richard, Les causes des victoires mongoles d'apres Ies historiens
occidentaux du XII„ siecle, in Central Asiatic Journal, XXI I I , 1 979,
p. 1 04- 1 1 7; J . Chambers, The Devi/'s Horsemen, p 5 1 şi urm . ; L. de Hartog,
Genghis Khan. p.42-54.
„ .

35 O. Morgan. The Mongols, p 87-88.

Je Plano Carpini. p. 76-77; Juvaini. I , p. 3 1 .
37 Gregory AbU'l-Faraj (Bar Hebraeus), The Chronography, I , ed. E.A.
Wallis Budge, Londra. 1 932. p. 354.

1 79
util izarea arcului. 3 8
În afara formaţiunilor de luptă obişnuite, Gingis-han a creat o
gardă impe rială , aşa-num ita keshig, al cărei nucleu l-au alcătuit
nokerii, completaţi cu alte elemente de încredere şi bine instru ite .
Corpul nokerilor (= „ prieteni", „tovarăşi") fi inţa încă d i ntr-o perioadă
mult anterioară, fi ind format din cete înarmate cu atri buţii de
mercenari, organizate de noiani în scopul de a-şi consolida
autoritatea şi a se întări în disputele cu comunităţile învecinate şi cu
populaţiile străine, care, atunci cînd rămîneau o vreme mai
îndel ungată în servici ul şefi lor de clanuri, dobîndeau calitatea de
vasali . În 1 206 garda personală a marelui han se com punea din
1 O OOO de oamen i , care deţinea un statut privilegiat, fiind o pepinieră
pentru pătura suprapusă din im periul nou creat. 3 9
În a n u m ite situaţi i , gărzi speciale se constituiau din oşteni
recrutaţi din rîndul altor popoare. Folosirea mercenarilor în corpurile
de gardă personală avea avantaj ul că acestea prezentau mai m ultă
încredere decît acelea compuse din localnici, prin faptul că se
com utau cu dificu ltate la disputele interne ce degenerau adesea în
comploturi . O astfel de gardă şi-a organ izat ilhanul HUlegO din I ra n ,
care recurgea la o experienţă reiterată relativ frecvent de alţi suvera n i
din evul mediu şi d i n epoca modernă , apelînd la tineri a rmeni ş i
g ruzini cu constituţie fizică impozantă , 4 0 după c u m î n Bizanţ s-a făcut
uz de varang i , anglo-saxoni etc. , în Rusia de vareg i , în Egipt de
ma mel uci . în Anglia de scoţie n i , la Vatican de elveţieni etc.
Promovarea în conducerea corpurilor de a rmată avea d rept criteriu
de bază nu numai poziţia în ierarhia dinastiei conducătoare a
confederaţiei tribale, ci şi calităţile de strateg doved ite în campanii şi
devota mentul faţă de marele han.
În perioada lor tim purie de existenţă mongolii se servea u de u n
armament specific şi com unităţilor nomade anterioare, acesta
com pletîndu-se pe măsura extinderii ariei cuceririlor, prin adoptări de
la alte popoare , necesar pentru eficienţa acţi unilor mil itare îndeosebi

38 Annales de Burton , în Annales monastici. I , ed. H . R Luard , Londra .

l bo4 , p . L i 4 , R 1co1a a e Monte-Croce , p . 2 8 3 , J . v . Somogy1, Em arab1scher
Bericht Ober die Tataren im Ta 'rih al-Islam" von ad-Dahabi, în Der Islam,
„

XX IV, 1 935, p. 1 1 4.
. .
39 H1s t01re secrete . . . , p. 1 98, 202 .
.

40 Grigor of Akanc', p . 345.

1 80
în zone beneficiind de sisteme complexe de fortificaţii. Armele lor
tradiţionale, folosite cu m ultă dexteritate de toţi membrii com unităţilor,
erau arcul şi săgeţile, confecţionate din lemn , cu vîrful din fier sau
corn . I mportanţa lor excepţională în conceperea intreprinderilor
războinice ale nomazilor, dar şi pentru vinătoare, se reflectă în
tipologia extrem de diversă a virfurilor de săgeată din metal , aflate în
uz în te
mileniului l i . Cercetările arheologice au relevat utilizarea concomi­
tentă . a unor categorii diferite de astfel de arme, coexistînd virfurile
pl ate şi trilobate cu ped u n c u l de ata ş a re în corp u l lem n o s . cu
dimensiuni variabile4 1 (fig . 39-40) . Unul din cărturarii armeni bine
informaţi în legătură cu modul de trai al mongolilor arăta că
angajarea confruntărilor cu ei era de regulă m ult mai sîngeroasă
decit cea cu alte naţii, datorită numeroaselor victime pe care le
făceau lansările succesive de săgeţi, chiar în situaţia cînd se aflau în
retragere precipitată. 42
Pentru lupta de aproape , mongolii foloseau lăncile, săgeţile cu
un singur tăiş şi coifurile din fier, precum şi platoşele şi scuturile din
piele . Un bun portret al oştenilor lui Batu-han, pătrunşi în Regatul
ungar în 1 24 1 - 1 242, este schiţat de episcopu l Thoma de S p a l ato .
care preciza ca aceştia erau dotaţi cu platoşe din piele de bovideu ,
coifuri din fier sau din piele d e bou, sabii scurte, arcuri ş i săgeţi cu
virful din fier, os şi corn, avind cai mici , dar robuşti , ce nu erau
potcoviţi . 43 La rîndul său, Giovanni da Pian del Carpine arăta că
fiecare luptător mongol era înzestrat cu cel puţin două sau trei arcuri
ori numai cu unul singur de foarte bună calitate, cu trei tolbe ticsite de
săgeţi şi un topor, iar pentru protejare cu un coif şi cu o platoşă din
piele, săbii uşor curbate, cu un singur tăiş , deţinind doar cei înstăriţi . 44

41 Ju S Hud1akov. Kollektz1a teleznych nakonecnikov strel Citinskogo

muzeja, in Archeologija Severno1 Azii, Novosibirsk, 1 982, p. 1 35-1 48; idem,
leleznye nakoneCniki strel iz Mongolii, in Orevnie ku/'tury Mongolii,
Novosibirsk, 1 985, p.97- 1 1 4.
42 H ayton, p.2 1 8, 238.

43 Thomas Archidiaconus, Historia Salonitana, ed Fr. Ratki, în

Monumenta spectantia historiam Slavorum Meridionalium, XXVI , Scriptores,
I I I . Zagreb, 1 894, p 1 70
"
Plano Carpini, p 77-78. Cf. şi Simon de Saint-Quentin, Histoire des
Tartares, ed . J Richard, Paris, 1 965, p.42-43.

1 81
 Arsenalul iniţial al arm atelor mongole a fost completat de la
strateg ii din China şi Asia Centrală cu d iverse m aşini de război
destinate asedierii cetăţilor, care propulsau proiectile grele şi
s ubstante inflam abile. Contactul cu civil izatiile învecinate a i nfluentat
'
' '

într-o oarecare măsură sistemul de luptă al mongolilor. Pe lingă

cavaleria uşoară, au apărut contingente de cavalerie grea, echi pată
cu armuri şi cu lănci masive, care nu ocupa totuşi decît un loc
secu ndar în ansamblul oştilor. Dispunerea armatelor pe cîm pul de
luptă se făcea în principiu în trei gru pări principale: aripa sţîngă
(djagun-gar) la est, nucleul central (qo� şi aripa d reaptă (baraghun­
gar) .
Cu toate c ă nu era u versaţi î n luptele d i n zonele montane, pe
care de regulă le evitau, ca şi alţi nomazi, pentru că acolo nu puteau
să-şi pună în aplicare sistemul tactic specific, atunci cînd apăreau
importante interese strategice , mongolii au cutezat să forţeze pasu­
rile de pe înălţi m i , dind dovadă de spirit de iniţiativă şi îndrăzneală.
Prin asemenea acţiuni ei a u reuşit, între altele, să traverseze în mai
multe rînduri culm ile Caucazului şi ale Carpaţilor, însoţiţi de maşini de
r ă z b o i ş i de bagaje numeroase.
Succesele lor în războaie se datorau în mare măsură rapidităţii
etalate în luptele propriu-zise, precum şi apariţiile surprinzătoare ,
posibile doar prin deplasări extrem d e prompte ale cavaleriei uşoare.
De asemenea, tactica de repliere şi învăluire înşela adesea vigilenţa
adversarilor, atît prin faptul că le dispersau forţele, cit şi pentru că se
efectuau în mod neaşteptat. La victoriile lor eclatante a contribuit, de
asemenea, hotărîtor d isciplina şi rigurozitatea sistemului organizato­
ric. De la recrutare , dotare cu armament, respectarea strictă a
dispoziţiilor superiorilor în deplasări şi în angajarea luptelor şi pînă la
d e r u l a rea p rog ram ată a j afuri l o r ş i a î m p ă rt i r i i prăz i l o r tot u l era b i n e
orînduit, iar neîndeplinirea ordinelor se sancţiona în chipul cel m a i
drastic. 4 5
O a ltă caracteristică a expediţiilor mongole consta în excesiva
lor cruzime, manifestată nu numai pe cîmpul de luptă, ci şi faţă de
populaţia inofensivă . Pentru a slăbi forţa de rezistenţă a reg iunilor
invadate n u se excludea nici o metodă menită să d ucă l a s u punerea
lor, indiferent dacă era vorba de pustiiri sau de nimicirea în masă a

45 Cf. nota 34.

1 82
locuitorilor. fără să se tină seama de sex şi vîrstă Tentativele de
rezistenţă a centrelor somate să se predea erau reprimate cu o
brutalitate ieşită din comun: de regulă toţi bărbaţii erau m ăcelăriţi ,
femeile şi copiii luaţi în robie, construcţiile jefuite şi incendiate ,
fortificaţiile dărîmate. Teroarea sălbatică era menită să intimideze şi
să descurajeze pe prezumtivii opozanţi din oraşele aflate în calea
ofensivei nomazilor şi să excludă posibilitatea izbucnirii revoltelor în
spatele frontului.

RELIGIA ŞI ASPECTELE CUL TURALE

în credinţele religioase ancestrale ale mongolilor un loc

primordial l-a deţinut şamanismul, care în esenţă reunea un
ansamblu de practici de cult, predestinate să stăvilească acţiunea
elementelor malefice, materializate în moarte, boli , distrugeri etc. , şi,
pe de altă parte , să ajute la . reuşita unor întreprinderi . Pentru
ocrotirea comunităţilor umane îm potriva spiritelor rele şi pentru a le
asigura pro� peritatea (succese la vînatoare, protecţia turmelor etc.)
se practicau diverse ritualuri în care sacrificlile, purificarea prin foc şi
venerarea figurinelor cu valoare apotropaică ocupau un loc însemnat.
Drept intermediari pentru comunicarea cu forţele supranaturale
serveau şamanii - în egală măsură teologi şi vraci - , care, beneficiind
de experienţă i niţiatică de natură extatică, dar şi de cunoştinţe
pragmatice referitoare la viaţa de zi cu zi , coordonau latura spirituală
a traiului colectivităţilor, înriurind însă , într-o oarecare măsură , şi
raporturile familiale şi sociale. Din acest motiv, la un moment dat, s-a
ajuns la anumite rivalităţi cu putere laică, care , la rîndul său, a
încercat unele cumulări de atribute din sfera vieţii religioase. Atît
Gingis-han, cit şi alţi membri ai familiei sale , nu numai că se implicau
în practici de magie, dar şi-au autoatribuit şi calitatea de mediatori ai
dialogului cu Tengri (Tangri la etniile turcice) .
Mongolii venerau aştri cereşti ş i diverse elemente d i n natură
(apele. pămintul etc. ). Î n vîrful ierarhiei transcendentale se găsea
Cerul ( Tengn) Albastru (K6ke) şi Etern (M6ngke) , care îşi împărţea
uneori prerogativele cu alte divinităţi . Zeiţa ltugen patrona pămîntul şi
fertilitatea, calitate în legătură cu care era imaginată o lume complexă
de spirite . l n conexiune cu viaţa familială se afla cultul strămoşilor,
menit să asigure protecţia în traiul cotidian. Acest cult includea şi

1 83
venerarea imaginilor strămoşilor, aşa-num itele ongghot, în care erau
impl icaţi şi şamanii. 4 6
Prin diverse ca nale în lumea mongolă s-au propagat i nfluenţe
1 n c1 d e n t a l e a le bud i s m u l u i , creşti nismului nestona n , islamis m u l u i .
maniheismului, taoismului ş i zoroastrismului, care a u conta minat, m a i
m ult s a u m a i puţin efemer, concepte şi practici şamanice , fără însă
să le perturbe statutul predom inant. Toleranţa manifestată de
şamanism faţă de celelalte religii a fost transferată şi în pol itica
confesională urmată de către conducători i mongoli în timpul m arilor
ca mpanii din Asia şi estul Europei. O anumită intransigenţă s-a
man ifestat doar faţă de islam ism , nu pentru că s-ar fi detestat esenţa
s a dog matică . ci pentru că acesta devenise un simbol al opoziţiei
generalizate faţă de agresori în Orient. Uneori s-au în reg istrat chiar
acte de ostil itate sad ică , menită să ră nească senti mentele credin­
cioşilor şi să-i constrîngă la abj u rarea ritua lurilor strămoşeşti. Vom
cita în acest sens doar măsura ilhamului HOlegO, care, la un moment
dat, a emis ordinul ca musulmanii de pe domeniile sale să fie oblig aţi
să consume sîm băta carne de porc, refuzul fi ind sancţionat cu
decapitarea. 4 7 Resentimentele virulente la adresa adepţilor I slamului
nu s-au exteriorizat de reg ulă decît pentru perioade rel ativ scurte, în
conexi une cu anumite confruntări militare, după care se aj u ngea la
reconci liere .
Extrem d e grăitor pentru modul ind ulgent c u care era acceptată

J . A . Boyte, Turk1sh and Mongol Snamamsm in the M1ddle Ages, î n

i d e m , The Mongol Wor/d Empire . . . , XI I , p. 1 77-1 93; L. Lorincz, Die mongo­
lische Mythologie, în Acta Orienta/ia Academiae Scietiarum Hungaricae,
XXVI I , 1 9 73 , 1 , p. 1 03- 1 26; L Kwanten, Imperial Nomads. . , p . 2 1 6-220; S .
.

Jagchid şi P. Hyer, op. cit. , p . 1 63 şi u rm . ; J .-P. Roux, La religion des Turcs et

des Mongols, P a ri s , 1 948, passim; M. Eliade, A History of Religious ldeas, 3 ,
From Muhammad to the Age o f Reforms, trad . A. H iltebeitel şi D . Apostolos­
Cappadona, Chicago-Londra, 1 985, p. 1 -22; R. Kaschewsky, Die Religion der
Mongolen, în Die Mongolen, ed. M. Weiers, în colab. cu V. Veit şi W.
H e is s i g , Darmstadt, 1 986, p . 87-1 24; D. Morgan, The Mongols, p.40-44; E.
Taube, Schamanen. Geisterbeschwărer und Gesundbeter, în Die Mongolen,
1 9 8 9 , p 2 1 6-2 1 8 ; W Heissi g , Die a/ten Gătter der Mongolen, în ibidem ,
p. 223-226; C . C . M U i ier, Die Religion der Mongolen, în Die Mongolen und ihr
Weltreich, ed. A. Eggebrecht, în colab. cu E. Eggebrecht şi M . Gutgesell,
Mainz am Rhein, 1 989, p. 1 69-1 84.
4 7 Grigor of Akanc' , p.343.

1 84
practicarea a numeroase religii în cuprinsul Imperiului mongol, dar şi
pentru abilitatea de a se flata orgoliile confesionale a le supuşilor, este
edictul l ui Kubilai din 1 275, ce pretindea că reproduce un text de
aceeaşi factură a lui Gingis-han. Prin acest act preoţimea budistă ,
nestoriană. taoistă şi musulmană era exceptată de la taxele funcia re
şi comerciale şi de la rechizitorii în schimbul rugăciunilor adresate
cerului pentru fericirea marelui han. 48
Palidele succese ale prozelitismului nestorian la keraiţii ,
naimanii şi onguţii înrudiţi cu mongolii, ca şi la neamurile turcice
învecinate , explică raportarea faimoasei legende a lui Ioan Preotul -
presupusul monarh creştin atotputernic din inima Asiei - la. I m periul
mongol , printr-o ciudată amalgamare de realităţi nebuloase şi de
elemente fanteziste, realizată într-o vreme cînd idealurile cruciate de
extindere a învăţăturilor Evangheliilor în tot Orientul înfierbîntau
imaginaţia lumii apusene. 49
Şamanismul s-a dovedit mult timp viabil şi după crearea
vastului imperiu al călăreţilor asiatici . Primul îm părat mongol al
Chinei. Kubilai (1 260-1 294) (fig .44), a impus prin decrete prerogative
însemnate pentru şamani, care, între altele, se preocupau să aducă
ofrande în memoria lui Gingis-han şi a dinastiei sale, ca şi pentru
venerarea focului. Tendinţele de zeificare a întemeietorului I m periului
mongol s-au înregistrat şi în alte părţi ale acestuia . Î n Orientul
Apropiat se încerca să se acrediteze ideea că suveranul ilhanid ar fi
fost, nici mai mult, nici mai puţin, egalul lui Dumnezeu şi că Gingis­
han s-ar fi născut printr-o intervenţie supranaturală a unei lumini
cosmice. 50
Fiii şi nepotii-lui Gingis-han au rămas statornici în ataşamentul
l o r faţă de credinţele ancestrale. dovedindu-se totuşi receptivi la
anumite influenţe confesionale străine, pe care nu arareori le-au şi
protejat. Astfel , Chagatai s-a manifestat nu întîmplător ca protector a l
creştinilor. exercitîndu-şi prerogativele puterii într-un teritoriu unde

48 C . Lemercier-Quelquejay, La paix mongole. Joug tatar ou paix

mongole ?, Paris. 1 970, p.75.
4 9 G.A. Bezzola. Die Mongolen . . . . p. 1 3 şi urm . ; L . N . Gumilev, Searches
for an lmagmary Kingdom. The Legend of the Kingdom of Prester John, trad .
R E F Smith , Cambridge-New York-New Rochelle-Melbourne- Sidney, 1 987.
50 Guirag os în Les Mongols d 'apres Ies h1stonens armemens. ed Ed
Dulauner. în Journal Asiatique, Ser a V-a. XI. 1 958. 2-3. p.249.

1 85
nestorianismul avea vechi tradiţii şi se interfera cu budism u l şi
islamismul, acesta din u rmă nefiind însă agreat de han. 5 1 N epotul
său, Guyuk, investit mare-han la ku riltaiul din 1 246, era şi el ostil
adepţilor Coranului, poate şi datorită educaţiei creştine pe care o
prim ise în tinereţe. 52
O certă atracţie faţă de creştinism a vădit Sarta k ( 1 256- 1 257),
fiul şi urmaşul lui Batu pe tronul Hoardei de Aur. Cînd a fost vizitat în
1 2 53 de Wilhelm de Rubruck, em isarul francisca n nu se edificase
dacă credea cu adevărat în I isus Christos, cu atît mai m u lt cu cît
refuza să se a utodesemneze pe faţă d rept creştin . 53 Aderenţa s a la
învătătura
. Mîntuitorului este însă confirmată de cronicarii o rientali,
inelu siv de cei islamici, 54 iar u n cărturar armean preciza chiar că
fusese botezat de prelaţii siriaci. 55 în sch i m b, hanul Berke ( 1 257-
1 267), căruia i se pu ne pe seamă s uprimarea prin otrăvire a lui
Sartak, nepotul său de frate, a fost atras de islam ism , devenind
primul s uveran al Hoardei de Aur ce a adoptat această religie. În
respectiva opţi une el fusese puternic încurajat de suveranii mamel uci
din Egipt şi Siria. 56 Cu toate acestea, se pare că Berke nu a depus o
' 1 v n ă s uficientă pentru a-şi determ i n a supu ş i i să-l u rmeze pe plan
confesional, astfel că opera de convertire a trebuit să fie asumată
d u pă peste jumătate de veac de către Ozbăg ( 1 3 1 3- 1 342). 57
Misiunea sa a fost m ult uşurată de faptul că, între timp, crescuse

5 1 V.V. Barthold, op. cit. , p. 1 1 6.

52 Ibidem, p. 1 1 8.
53 R u bruc, p. 209.
54, J uvaini, I , p.268; Extrait de /'Histoire universelle de Vartan , în Les
Mongols d'apres Ies historiens armeniens, ed. E d . Dulaurier, în Journal
Asiatique, Ser. a V-a, XVI , 1 860, 1 0- 1 1 , p.29 1 .
55 Gu1ragos, ed. cit. , în Journal Asiatique, Ser. a V-a, X I , 1 858, 4-5,
p.459.
56 Tiesenhausen, I, p. 1 2 1 (Baibars), 1 52 (an-Nuwairi), 379 (lbn
Chaldun); Taki-Edd in-Ahmed-Makrizi, Histoire des Sultans Mamlouks, de
l'Egipte, trad. Quatremere, I , 2, Paris, 1 840, p . 56, 83; lstorija mongolov po
armjanskim istotnikam, I , ed. K. P. Patkanov, S .-Peterburg , 1 873, p.26 (Iz
istorii Vardana). Cf. şi J. Richard , La conversion de Berke et Ies debuts de
f'islamisation de la Horde d'Or, în Revue des etudes islamiques, XXXV,
1 967, p. 1 73-1 84 .
5 7 B. Spuler, Die Goldene Horde. . . , p.2 1 6-220; B . D. Grecov şi A. I .
l acubovschi, Hoarda de A ur. . . , p. 1 55-1 56.

1 86
substanţial numărul aşezărilor urbane, în populaţia cărora elementul
musulman deţinea o pondere însemnată.
În imperiul mongol de la sud de Marea Caspică şi de M unţii
Caucaz, cel al ilhanilor, încă de la întemeierea sa creştinii s-au
bucurat de anumite concesii pentru că s-au desolidarizat de lupta
populaţiilor turcice , persane şi arabe islam izate, p ri m i n du i pe -

mongoli ca pe nişte eliberatori . În multe cazuri , masacrele şi înrobirile

i-au ocolit şi au dobîndit chiar privilegii în sfera ecleziastică . La
intervenţia expresă a principalei soţii a ilhanului HOlegO, Dâkhuz­
khathun, care era creştină, la cucerirea Bagdadului în 1 258,
nestorienii din oraş au obţinut clemenţă, în vreme ce restul
concitadinilor a fost măcelărit. 58 Cu toate aceste gesturi în favoarea
creştinilor, făcute în primul rînd din raţiuni politice, HOlegO rămăsese
legat de vechile credinţe, ridicînd temple impozante idolilor şi
acordînd înaltă consideraţie magicienilor specializaţi în arta vrăjitoriei,
în care t rebuie să recunoaştem pe şamani 59 Su ccesorul lui Huleg u ,
Abaqa (1 265- 1 282), a arătat, d e asemenea , bunăvoinţă faţă de
creştini, 60 nu însă şi nepotul său de frate, TekOder/Ahmed, care a
evoluat spre islamism, 8 1 ca şi alţi urmaşi ai săi.
Î n general, în regiunile unde mongolii s-au suprapus peste
populaţiile sedentare, la care tradiţiile mahomedanismului erau
puternic impregnate, ei au adoptat relativ repede religia supuşilor . iri
schimb, în arealul stepei credinţele şamanice s-au perpetuat, într-o
formă mai mult sau mai puţin alterată, pînă în zilele noastre.
Ritul funerar al mongolilor, caracterizat prin practicarea inhuma­
ţiei (fig .41 ) , prezenta anumite note specifice pentru diversele categorii
sociale. Dacă pentru populaţia de rind ritualul era mult mai simplu,
cel rezervat hanilor şi membrilor marcanţi ai familiilor acestora implica
un fast deosebit şi alte particularităţi. Rămăşiţele trupeşti ale
conducătorilor erau transportate în arealuri montane, iar inmorminta­
rea era însoţită adesea de sacrificii umane. Potrivit unor mărturii

58 Guiragos, ed. cit. în Journal Asiatique, Ser. a V-a, X I . 1 858, 6 ,

.

p.49 1 ; Vartan . p.29 1 .

59 Guiragos, ed. cit. , în Journal Asiatique, Se r . a V-a, X I , 1 858, 6,
p . 507.
60 Stephannos Orbelian . H1sto1re de la Sioume. I , trad Brosset. Samt­
P6tersbourg, 1 864, p.235.
81
Ibidem, p. 237.

1 87
cron icăreşti din secolul al X I I I-iea, jertfele umane erau aduse şi
fl uviilor. î n morminte se depuneau , de asemenea, diverse obiecte, în
ideea folosirii lor în viaţa de apoi. În scopul prevenirii jefuirii
amenajărilor funerare ale han ilor amplasarea acestora era ţinută
strict secret, iar toţi participanţii la ceremonial ce nu prezentau
încredere deplină, la fel ca şi cei întîlniţi de convoiul fu nebru, era u
masacraţi . Din aceleaşi precauţiu n i , nu se lăsau urme exterioare
deasupra g ropii mormintelor. Aceasta explică de ce nu se cunoaşte
l o c u l exact unde au fost î n m o rmîntaţi G i n g i s - h a n ş i u n i i d i n u r m a ş i i
� · OL
sa1,
Cu toată asprimea traiului nomad, anum ite preocupări artistice
şi-au făcut loc şi în societatea mongolă (fig .42) . Călătorii catolici
occidentali care au străbătut întinderile Eurasiei în mij locul secolului
a l X I I I-iea au observat că mongolii îşi îm podobeau cu broderii pînza
corturilor, iar femeile aveau veşmi nte scumpe cu diferite ornamente şi
piese de podoabă din metale preţioase.
Creaţiile lor folclorice , legate de preocupările cotidiene predomi­
nante, nu ne-a u parvenit decît d intr-o etapă tîrzie. O imagine a
acestora , dar şi asupra mitologiei şi istoriei ascensiunii triburilor din
Mongolia, ne putem totuşi face din materialul divers inserat în
aşa-numita Istoria secretă, redactată . potrivit celor mai m u lte păreri ,
în anul 1 240 , în scrierea uiguro-mongolă de către un cărturar mongol
rămas anonim, dar păstrată numai în traducere ch i neză . S crierea
uig ură fusese adoptată se pare mai întîi de tribul naimanilor, u lterior
fiind preluată treptat şi de cîteva g rupuri mongole veci ne, începînd
încă în epoca de tinereţe a lui Gingis-han. Anexînd reg i u n i întinse
locuite de chinezi , turanici şi iranieni, mongolii au preluat nu numai
g rafia lor, dar şi numeroase alte elemente de cultură , facilitînd
totodată transferul acestora de-a lungul unor spaţii întinse. De
a cestea au benefi ciat îndeosebi păt u r i l e a ristocratice şi cele i m p l icate
în administraţie, sta bilite în centrele urbane cu coloratură etnică
diversă , şi doar într-o m ică măsură m asa populaţiei rămasă

62
J . - P . Roux, La mort chez Ies peuples altaiques anciens et
medievaux d'apres Ies documents ecrits, Paris, 1 963, p. 1 1 7 şi u rm . ; idem, La
religion . . . , p.247 şi urm . ; J.A. Boyle, The Thirteenth-Century Mongols '
Conception of the After Life: the Evidence of their Funerary Practices, în
Mongolian Studies. Journal of the Mongolia Society, I, 1 974, p . 5- 1 4 .

1 88
nomadă. 6 3

EVOLUTIA POLITICĂ
•

A . Etnogeneza şi u n i rea tri b u rilor mongole

Etnogeneza mongolilor se lasă g reu desluşită, pentru că înainte

de propulsarea tumultuoasă pe prim-planul scenei politice a Eurasiei,
în vremea lui Gingis-han, existenţa lor a ieşit prea puţin în relief din
anonimatul frămîntărilor etniilor din stepe . Mozaicate în ceea ce
priveşte structurile organizatorice , stadiul economic şi nivelul cultural,
triburile mongole - răspîndite între lacul Baikal, pustiul Gabi, munţii
.A:ltai şi fluviul Amur - s-au aflat la sfirşitul mileniului I în penumbra
confederaţiilor tribale turcice, înrîuririle reciproce punîndu-şi puternic
amprenta pe evoluţia lor ulterioară .
După �unele opinii, ele descindeau din triburile Hsien-pi, care
alcătuiau unul din grupurile mai importante ale aşa-numiţilor Tung-hu
(„barbari răsăriteni") din izvoarele cronicăreşti chineze. Specialiştii
consideră că strămoşii mongolilor erau acei M�ng-wu , aparţinînd
confederaţiei Shih-wei din vremea dinastiei Tang (6 1 8-907). Izvoarele
chineze le apreciază forţa şi apetitul războinic, consemnînd că nu-şi
gătesc mîncarea, observaţie de natură să le releve caracterul
primitiv.
Pe lingă mongolii propriu-zişi, din marea familie a populaţiilor
de limbă mongolă sau eventual mongolizate făceau parte şi alte
triburi : tătarii , naimanii, keraiţii, merchizi i , oiraţii , taiciuzii etc. Primele
trei să găseau într-un stadiu de dezvoltare mai evoluat, în parte
datorită vecinătăţii cu popoare situate la un nivel relativ înalt de
civilizaţie : chinezii , kitanii, kara-kitaii, uigurii etc. Î n secolul al XI I-iea
tătarii au ajuns temporar tributari împăraţilor din dinastia Kin din
nordul Chinei. Dispunînd de păşuni mănoase în dreapta rîului Kerulen
-;, . je z ă c ă m i n t e de a r g i n t , t ă t a ri i a u devenit m a i bog aţi şi put e r n i c i

6 3 L L Viktorova, Mongoly. . , p 60 şi urm . ; C . D a la i , Mongolija . . , p. 1 47

. .

şi urm ; V Ronge, Kunst und Kunstgewerbe bei den Mongolen, in Oie

Mongolen, 1 986, p 1 25 şi urm. ; J. Bosson, Script and Literacy in the Mongol
World, fn Mongolia. The Legacy. , p 88-95

1 89
decît ceilalţi confraţi a i lor, astfel că la un moment dat ei a u dobîndit o
poziţie predominantă din punct de vedere politic. Aceasta explică de
ce numele lor a aj uns să fie un termen colectiv pentru toate rasele
înrudite din Mongolia în nomenclatura folosită în secolele X I I I -XIV de
majoritatea popoarelor asiatice şi europene . Dintre triburile mongolice
s-au rem arcat , se asemenea, keraiţii , care dispuneau de structuri
mil itare bine alcătuite. La cum păna d intre secolele X şi XI ei au fost
convertiţi la creştinismul nestorian. Între clanuri şi triburi se angajau
adesea dispute crîncene pentru supremaţie sau pentru Gcuparea de
păşuni şi capturarea turmelor şi robilor, d isensiuni extinse şi spre
teritoriile etniilor din vecinătate . 64
Cea mai veche încercare - înregistrată de izvoare - de a unifica
clanurile mongole a aparţinut chaganului/hanului Qabul în al doilea
sfert al secolului al X I I -iea. Din Istoria secretă reiese că sub
a utoritatea sa se g ăseau toţi mongolii, 65 etnonim pri n care a utorul
anonim al lucrării înţelegea, după toate probab
mongol propri u-zis, nu întreaga populaţie înrudită cu acesta, care îi
va prelua ulterior numele. U rmaşul lui Qabul, Ambaqai, a căutat să
menţină unitatea mongolilor, dar intrînd în conflict cu giurcenii de
neam tungus din Manciuria, care i-au asmuţit împotriva sa pe tătari , a
fost înfrînt şi omorît. 66 Succesorul său, Qutula, a avut de înfruntat
aceiaşi adversari, mult mai puternici, sub ale căror lovituri n ucleu l
tribal închegat de Qabul s-a destrămat. 6 7 Potrivit Istoriei secrete,
nepotu l acestuia, Yesugai - descendent din clanul Kiya n-Borjigin -,
tatăl lui G ing is-han, nu mai deţinea demnitatea de chagan sau han, ci

64 F. E.A. Krause, Cingis Han. Die Geschichte seines Lebens nach den
chinesischen Reichsannalen, Heidelberg , 1 922, p.8 şi urm . ; R . G rousset, op.
cit. , p.243 şi urm . ; B. Vladimirtsov, Gengis-Khan, p . 7 şi urm . ; L. Hambis,
L 'histoire des Mongols. . . , p. 1 25 şi urm . ; J . J . Saunders, The History. . , p . 3 1 şi
.

urm . ; Sh. Sandag, Obrazovanie edinogo mongof'skogo gosudarstva i

Cingischan, în Tataro-mongoly. . . , p.23-26; O. Morgan, The Mongols, p .44-50;
L. de Hartog , Gengis Khan. . . , p. 1 2 şi urm . ; P. Ratchnevsky, Genghis Khan . . . ,
p. 1 şi urm . ; P . B . Golden, An lntroduction, p.283-287 ; S.G. Kljastornyj , op. cit. ,
p. 72-83; J .-P. Roux, Histoire. p. 36 şi urm .
. „

.
65 H1s tolfe
. secrete . . , p.48.
. .

66 Ibidem.
6 7 Ibidem, p . 50.

1 90
 8
pe aceea inferioară de ba 'atur, 6 ceea ce echivala cu şefia unui clan
măru nt. Unii istorici s-au întrebat dacă genealog ia ce îl leagă pe
Ging is-han de chaganul Qabul nu a fost plăsmuită în scopul de a-i
întări prestig iul şi autoritatea.
în luptele cu diverse clanuri şi triburi riva le din stepe , şi
îndeosebi cu tătarii, Yesugai s-a aliat cu Togrul, hanul keraiţilor.
Prima sa soţie, Hăelun, din clanul olkunut, răpită de la bărbatul ei de
neam ,merkid, i-a dăruit mai multi. fii , dintre care cel mai mare a fost
Temugin (viitorul Gingis-han), născut la o dată incertă, aproximativ
între anii 1 1 55 şi 1 1 67, în regiunea DulOn-Boldaq , în d reapta rîului
Onan. Numele său, avînd semnificatia . de " fierar" , fusese adoptat
după acela al unui şef tătar, luat captiv la Yesugai într-un raid din
care se întorsese tocmai cînd i se născuse fiul. 69 La moa rtea lui
Yesugai, otrăvit în mod perfid de tătari în anul 1 1 67 , clanul său s-a
destrămat, familia lui Temug in, dirijată în vremea cit a fost minor de
Hoelun, .(iind nevoită să se întreţină din vînătoare şi cules în munţii
Burqan Qaldun. 70
Rămas orfan, Temugin a avut o adolescenţă agitată , înfruntînd
cu obstinaţie privaţiuni şi primejdii, care l-au oţelit şi l-au constrîns să
se familiarizeze în detaliu cu toate dificultăţile vieţii din stepe. Datorită
energiei, curajului, ambiţiei, dibăciei şi intransigenţei a reuşit treptat
să adune în jurul său mai mulţi aderenţi devotaţi şi numeroase
elemente fluctuante din lumea nomadă . Alianţa cu o altă proeminen­
tă căpetenie mongolă, Djamuqa, din · tribul djadjirat, şi acceptarea
temporară a statutului de supus al hanului kerait Togru l , fostul
a sociat al tată lui său Yesug a 1 , au contri buit la întări rea poz1ţ1e1 l u i . Cei
trei aliaţi s-au războit cu tribul merkizilor şi apoi cu cel al tătarilor, fiind
instigaţi şi de împăratul chinez din dinastia Kin, care l-a recom pensat
pe Togrul cu demnitatea de Wang (în mongolă Ong) (= rege)-han, iar
pe Temugin cu titlul mai modest de " căpitan de graniţă " . 71 Pentru a
conferi viabilitate sistemului de alianţe existent, Temugin intenţiona
să-şi căsătorească pe ·primul născut, Jochi, cu fiica lui Togrul , iar pe
fiul acestuia din urmă cu una din fiicele sale. Proiectul său nu a putut
fi însă finalizat poate şi ca urmare a intrigilor altor căpetenii mongole,

68 Ibidem, p.48 şi 260.

69 Ibidem, p . 5 1 -53.
70 Ibidem, p. 57-60.
7 1 Ibidem, p 95 şi urm.

1 91
care, în dorinţa de a se reliefa , suscepti bilizau a mbiţiile principa lilor
aspiranţi la puterea supremă, sădind neîncrederea faţă de ceilalţi
concurenţi . 7 2
l m pu nîndu-se prin calităţile sale de războinic şi organizator,
Temugin a fost proclamat de unele căpetenii mongole drept h a n ,
primind apelativul de Gingis, care, după anumite o p i n i i , avea sensul
de „oceanic" , iar prin extrapolare „universal" . Propulsarea spre vîrfu l
i e r a r h i e i t r i b a l e d i n Mongolia l-a pus în stare de opoziţie cu vech i i s ă i
aliaţi nu mai puţin am biţioşi , Dj amuqa şi Tog rul (Wang/Ong-han) , pe
care i-a înfrînt nu fără dificultate. Totodată şi-a continuat ofe nsiva
îm potriva tătarilor, naimanilor şi merkizilor, reuşind să-i subordoneze
după lupte îndîrj ite . 7 3
Încununarea acestor biruinţe , care echivalau cu supunerea şi
u nificarea întreg ii populaţii mongole, s-a consfinţit prin kuri ltaiul
convocat în anul 1 206 pe rîul Onan, unde Ging is-han a fost investit în
mod solemn cu titlul de han al tuturor celor care „locu iau în corturile
de pîslă". 7 4 I m porta nţa acestei adunări s-a dovedit excepţională nu
n u m a i pentr,u mongoli , prin crearea unei puteri ce n t ralizate ci ş i ,

pentru popoarele d i n jur, puse î n situaţia confru ntării tranşa nte c u o

forţă militară de o vigoare , tărie şi agresivitate fără precedent în
spaţiul euroasiatic. Pe de altă parte, însemnătatea sa rezidă atît în
recu noaşterea autorităţii lui Ging is-han, cît şi în măsurile de
organizare riguroasă a confederaţiilor tribale mongole, germenele
viitoru lui imperiu extins în două continente. 7 5 Începînd din m omentul

72 F. E.A. Krause, op. cit„ p.20.

73 Histoire secrete„ . , p. 1 09 şi urm.
74 Ibidem, p. 1 70.
75 M . Prawdin, Tschingis-Chan und sein Erbe, Stuttgart-Berlin, 1 938,

p. 1 7 şi urm . ; R . Grousset, op. cit„ p.254 şi u rm . ; B. Vladimirtsov, Gengis­

Khan, p. 1 2-66; M . de Ferdinandy, Tschingis Khan„ „ p.40-98; W. Bingham,
H . Conroy, F.W. l kle, A History of Asia, I , Boston, 1 964, p.409 şi u rm . ; E . D .
Ph illips, The Mongols, p . 3 7 şi u rm . ; P. Brent, The Mongol Empire. Genghis
Khan: His Triumph and his Legacy, Londra, 1 976 , p. 1 1 şi urm . ; J . Abbot,
Makers of History. Genghis Khan. Life and Conquests, New Delhy, 1 975,
p.62 şi u rm . ; F. Mackenzie, Dschingis Khan, trad . M . Csollany, Berna­
M unchen, 1 977, p. 1 5 şi urm . ; Sh. Sandag , op. cit„ p.27-45; L. Kwante n ,
Imperial Nomads, p. 1 08 ş i urm . ; L. Lărincz, Histoire de la Mongolie„ „ p.44 ş i
u rm . ; P. Ratchnevsky, Genghis Khan„ „ p. 1 5 şi u rm . ; J .-P. Roux, Histoire„ „
p 5 8- 1 38

1 92
kunltaiulu1 s-a elaborat faimosul cod legislativ denumit „marea yasă",
cu reglementări esenţiale în sfera vieţii religioase, economice,
sociale, familiale, dar şi pentru sistemul militar, cheia de boltă a
expansiunii mongole . 76
Cind vîrfurile aristocraţiei nomade s-au reunit la kuriltaiul de
lingă izvoarele Onanului, Gingis-han era deja căpetenia de facto a
triburilor mongole, supuse treptat prin forţa a rmelor. Confirmarea la
adunarea din 1 206 era menită să-i confere puterii - pe care o deţi nea
deja - un statut legal şi să anihileze atitudinile ostile prezente şi
viitoare. Faţă de alţi conducători din lumea stepei. Ging is-han a făcut
dovada unor aptitudini organizatorice net superioare, care, du blate de
celelalte calităţi ale sale, i-au sporit treptat prestigiul într-o asemenea
măsură incit · a dobîndit curînd un nimb supranatural, acţiunile
coordonate de el fiind percepute de supuşi drept misiuni inspirate de
divinitate . I deea monarhiei universale, suport ideologic al expansiunii,
colportată deja în timpul domniei lui Gingis-han, s-a perpetuat şi sub
urmaşii săi direcţi .

B. Formarea imperi u l u i l u i G i n g is-han

Din ce în ce mai conştienţi de potenţialu� lor militar, exteriorizat

ef1c1ent încă în anu premergători kuriltaiului din 1 206 . mongolii şi-au
continuat politica agresivă pe seama vecinilor şi după nominalizarea
lui Gingis-han ca suveran suprem în Mongolia , sporindu-i însă cu
mult anvergura . Ei au realizat faptul că postura de crescători de
animale nu era de natură să le asigure decit resurse modeste , spre
deosebire de expediţiile de pradă , furnizoare într-un timp rapid a unor
bunuri de mare valoare, la care se adăugau tributurile percepute
periodic şi diverse prestaţii în muncă şi de natură militară .
Printre primele popoare vizate d e raidurile mongole după 1 206
au fost kirkizii şi alte .,triburi de pădure " , care ocupau ţinuturile din
bazinele superioare ale fluviilor lenise1 ş i Lena. 7 7 Cit de departe spre
nord s-a extins dominaţia mongolă în imensitatea taigalei siberiene
nu se ştie cu precizie, pentru că populaţiile de vinători şi culegători

76 Cf nota 32
77 P O Buell. Early Mongol Expansion in Western Siberia and
Turkestan ( 1 207- 1 2 1 9) · a Reconstruction. în Central Asiatic Journal. 36.
1 992 , 1 -2. p . 1 şi urm : J -P Roux, Histoire . , p 149- 1 50

1 93
d i n a ceste reg i u n i , prim itive şi cu resurse g reu de valorificat, n u a u
atras atenţia contempora n ilor. N ici mongolii nu erau prea i nteresaţi
să-şi ri sipească energ i a războin ică în arealuri cu potenţial demografic
şi economic red us, cu atît mai mult cu cît reg iun ile de dincolo de
frunta riile lor meridionale erau i ncom parabil mai prospere .
!J u p ă ce a u a n i h ilat tentativele de nesupunere ale naiman ilor şi
,.- . ..: ' � , c · ou a t a ca t pe t a n g u ţ 1 1 ( H s 1 - H s i a ) de origine tibeta n ă ,
care , c u toată îm potrivirea tenace, au fost nevoiţi în 1 209 s ă li s e
recu noască vas a l i ş i s ă l e plătească tribut. Tot atunci a u acceptat
statutu l de vasal itate şi uigurii, aflaţi anterior sub suzeranitatea kara­
kita ilor. 78
î n a n u l 1 2 1 1 Gingis-han a luat decizia cu repercusiuni
covîrşitoare de a ataca China, care în acel moment era divizată în
două mari state : K i n , în j u mătatea nordică , şi Song , în cea sudică, l a
ca re s e adăuga statul Hsi-Hsia din partea de nord-vest, controlat de
tang uti . dar locuit şi de chinezi. uiguri etc. De-a lungul secolelor,
C h i n a suferise adesea de pe urma i nvaziilor neam urilor de călăreţi de
stepă , care u neori au reuşit să-şi i m pună dinastia pe tronul i m perial,
sfîrşind inevita bil pri n a se topi în masa autohton ă , aflată într-un
stad i u de civil izaţie mult superior, dar fără robusteţea militară a
„barbarilor" din nord . I nvazia mongolă a fost probabil cea care a
bu lversat în cea mai mare măsură societatea chineză.
Ging is-han a profitat de fa ptu l că , în anii premergători
agresiunii, tribul de onguţi - folos iţi de suveranii Kin drept federaţi,
pentru a controla teritori ul de la nordul Marelui zid - , s-au aliat cu
mongol i i . Pe de altă parte, statul Kin era frămîntat de acute
convuls i u n i sociale şi etnice. de tendi nte separatiste şi de ostilităţi le
faţă de cîrm u itorii ce aparţineau unei di nastii străine, descendentă d i n
g i u rce nii d e obîrşie tungusă. Cu tot decl inul s ă u , I m periul K i n a opus
o dîrză rezistenţă năvălitorilor, d ispunînd de forţe m u lt s uperioare
numeric, dotate cu echipament m il itar de cal itate , precum şi de o
reţea complexă de fortăreţe . Aceste ava ntaje au fost parţial anihilate

78 B Vlad i m i rtsov, Gengis-Khan. p 72-74 W. Bingha m , H. Conroy,

F . W l k le. op cit. p.4 1 6-4 1 7 ; T. N . D u p u y , The Military Life . . , p .2 7-30; L .

. .

Kwa n te n , Chingis Kan 's Conquest o f Tibet. Myth o r Reality?, î n Journal of

Asian History, 8, 1 974, p . 1 -20; E . l . Kycanov, Mongolo-tangutskie vojny i
g1bel gosudarstva Si Sja, în Tataro-mongoly. . . , p.46 şi urm . ; L . de H artog ,
Genghis Khan. , p . 5 8 şi urm . ; P . Ratchnevsky, Genghis Khan . . . , p. 1 03-1 04.

1 94
de atacurile de deosebită mobilitate şi impetuozitate ale cavaleriei
nomade coordonată cu a bilitate . care a repurtat o seamă de victorii
decisive, ocupînd în 1 2 1 5 Pekinul şi cea mai mare parte a i m periului,
pusă de Gingis-han sub administraţia lui Muquli, unul din generalii săi
de încredere. Retragerea marelui han împreună cu elita efectivelor a
permis supravieţuirea statului Kin în domeniile sale meridionale, de la
sud de Fluviul Galben (Huang-he) , luptele continuînd neîntrerupt, cu
succese schimbătoare , şi după moartea lui Gingis-han. Oe-abia
urmaşul său, Ogodai, a reluat în 1 23 1 la scară mare operaţiunile
îm potriva rămăşiţelor acestui stat, pe care ii zdrobeşte definitiv şi îl
anexează în anul 1 234, avînd şi aj utorul celuilalt imperiu chinez,
Song . a că r u i mi opie po l i t i că avea să fie sancţion ată în deceniile
ulterioare în urma războaielor declanşate de marele han Kub1 la1.
Acapararea teritoriilor din China de Nord , devastate în chip
sălbatic, a fost importantă nu atît prin dobîndirea unei prăzi uriaşe, cit
prin influenţa profundă recepţionată de-a lungul deceniilor de
invadatori , prin contactul nemijlocit cu o cultură de vechi tradiţii şi cu
remarcabile realizări în diferite sfere de activitate. Înrîurirea civilizaţiei
chineze s-a dovedit benefică pentru început îndeosebi în arta militară ,
dar şi în sistemul j uridic, administrativ şi fiscal , ca şi în domeniile
cultural-artistice, fiind de o reală însemnătate pentru continuarea
expansiunii spre alte orizonturi şi pentru cîrm uirea eficientă a
uriaşelor reg iuni alipite . În anumite circu mstanţe , armata , economia şi
instituţiile Imperiului mongol au avut de profitat de pe urma folosirii -
benevole sau coercitive - a producătorilor de armament, funcţiona­
rilor, meşteşugarilor şi artizanilor chinezi atît în China cit şi în celelalte
provincii ocupate . 79

79 F . E . A. Krause. Geschichte Ostasiens. I , Altere Geschichte.

GOttingen , 1 92 5 , p 1 7 1 şi urm . ; F. Grenard, Gengis-Khan, p. 1 05 şi urm . : M .
Prawdin, op. cit. , p. 1 09 ş i urm ; C . C . Walker, op. cit. , p . 33 ş i urm . ; O. F ra n k e
,

Geschichte des chinesischen Reiches. IV Berlin. 1 94 8 p 265 şi urm : M d e

Ferdinandy, Tschmg1s Khan, p 1 08 ş1 urm. , T . N . D u p u y , The M1/1tary L i fe
p . 3 1 şi urm „ E . D . Phillips , The Mongols, p . 5 1 şi urm . ; L. Hambis. Gengis­
Khan, p.96 şi urm . ; P . Brent, op. cit. , p. 54-60; G.V. Mehchov , Ustanovlenie
vlasti mongo/'skich feodalov v Severo- Vostotnom Kitae, în Tataro­
mongoly. . . , p . 62 şi urm ; M . Hoang, Gengis-khan, Paris, 1 988, p . 209 şi urm . ;
L . Kwanten , Imperial Nomads, p. 1 1 4 şi urm . ; L . LOrincz, Histoire de la
Mongolie . , p.94 şi urm. ; L. de Hartog, Genghis Khan . . . , p . 60 şi urm . : P .
.

1 95
 În cu rsul prelung itelor operatiuni m i l itare din nordul C h i n e i .
optica mongolilor privind avantajele decurgînd din desfăşurarea
ca m paniilor a cunoscut m ici modifică ri , accentu ate în deceniile
următoare. Ei au realizat, pe măsura derulării evenime ntelor, că
activitatea prod uctivă protej ată a populaţiilor supuse - meşteşugă­
rească . ag rico l ă , comercială -, i m pozitată rig u ros era de n atură să
fu rn izeze venituri mai m ari şi mai sig u re decît jafu l nemilos. La
inocularea acestei concepţi i o contribuţie aparte a avut turco­
mongolul sinizat Ye-liu Ci'u-ts'ai, care , după ce servise la curtea
îm pă raţilor Kin, intrase în serviciul lui Gingis-han, devenind unul
dintre sfetnicii săi cei mai respectaţi . În cîteva situaţii el l-a convins pe
marele han să pună stavilă masacrării locuitorilor şi să le dea
posibil itatea să lucreze , pentru a prod uce bun u ri a căror im pozita re
putea fi o sursă de profituri consistente . 8 0
În cuprinsul I m periului mongol s-au util izat mai m u lţi te rmeni
pentru desemn area principalelor taxe percepute de la co m u n itătile
nomade şi sedentare : qubcur, qalan, tamgha etc . Cu strîngerea lor
erau investiţi diverşi fu ncţionari selectaţi din rînd u l mongolilor sau a
populaţiilor supuse. Coordonarea colectării tributului era asig urată de
aşa-numiţii baskaci (termen turcic de o rigine persan ă , avînd sensul
de „opresori") sau darugas (cuvînt de o rigine mongolă cu aceeaşi
semnificaţie), ale că ro r atribuţii a u cunoscut schim bări în timp şi în
spaţiu. 8 1
După reîntoa rcerea din China de Nord , Ging is-han şi-a
con centrat atenţia asu pra statului ka ra-kitailor, contu rbat de dispute
i nterne pentru putere şi de d isensi uni re lig i oase . unde se refu g iase
că petenia naimanilor KOclOg , coordenatoru l actiunilor ostile îm potriva

Ratchnevsky, Genghis Khan, p. 1 05 şi u rm . ; J.-P. Rou x , Histoire . . . , p. 1 64 şi

u rm .
8 0 B. Vladim irtsov, Gengis-Khan, p.85-86 ; R . Grousset, op. cit. , p . 292,

3 1 4-3 1 5 .
1
8 H F . Sch urma n n , Mongolian Tributary Practices o f the Thirteenth
Century, în Harvard Journal of Asiatic Studies, 1 9 , 1 956. p. 304-389; J . M .
Smith , Jr . Mongol and Nomadic Taxation, î n ibidem, 3 0 , 1 970, p . 46 - 85; J .
Vasary, The Golden Horde Term Daruga and its Survival in Russia î n Acta
Orienta/ia '-1 C cJ L 1 e 1 1 1 w e :::i Ctenuarum H ungancae , XXX 1 976, 2 , p 1 87 - H J7 .
idem, The Origm of the lnstitution of Basqaqs, în ibidem, XXX I I , 1 978, 2 ,
p 2 0 1 -206

1 96
mongolilor. Armata comandată de înzestratul strateg Jebe a supus
fără prea mare d ificultate pe kara-kitai şi pe aliaţii lor în anul 1 2 1 8 .
Prin lărg irea hotarelor spre vest, mongolii a u ajuns vecini cu
Horezmul, care în anii a nteriori , profitînd de decăderea turcilor
selgiucizi şi a kara-kitai lor, anexase regiuni întinse din centrul Asiei şi
devenise sub conducerea şahului Muhammad cea mai puternică
monarhie islamică a vremii.
Ciocnirile dintre cele două imperii aflate în plină ascensiune.
i nteresate să controleze marile drumuri transcontinentale de
caravane, nu au întîrziat să se producă . Pretextul pentru declanşarea
ostilităţilor l-a constituit masacrarea cîtorva sute de neg ustori
m usulmani, acuzaţi de spionaj în favoarea mongolilor, din ordinul
unui guvernator horezmian, ca şi qmorîrea solilor lui Ging is-han,
trimişi să protesteze şi să solicite despăgubiri şi pedepsirea
vinovatului în anul 1 2 1 8 . Uciderea solilor a constituit întotdeauna ş i
pretutindeni casus belli, astfel că gestul horezmian avea sensul unei
provocări, cu totul neinspirate într-un moment cînd şahul era
confruntat cu mişcările centrifuge din cuprinsul statului său .
Atitudinea instigatoare a Horezmului venea în întimpinarea aspiraţiilor
agresive ale elitei militare mongole, atrase de perspectiva prădării şi
preluării unor domenii bog ate ale vecinilor, unde se aflau prosperele
oraşe Samarkand. Buhara , Urghenci, Merv. Balh, Harat, Nisapur etc . .
centre meşteşugăreşti , comerciale . culturale şi religioase ren um ite şi
locuri de întretăiere a drumurilor de caravană.
Potrivit mărturiei unor cronici orientale, G ingis-han ar fi fost
incitat pentru a-l ataca pe Muhamrnad de către califul abbasid de la
Bagdad , intrigat că şahul îi ig noră şi submineaza s uprema ţ ia
confesională în lumea mahomedană sunită . I ndiferent de au tentici­
tatea respective lor 1nformat1i este clar că dec1z1a marelui han a t 1 n 1 1!
cont in mod prioritar de interesele mongolilor şi nu de ce le ale
califului
Atacul s-a declanşat în toamna anului 1 2 1 9 , la operaţi uni
part ic ipind cei mai experimentaţi comandanţi , în frunte cu Gingis-han.
Deşi avea în subordine efective mai numeroase decît ale adversa­
rului, şa� ul Muhammad nu a avut curajul să angajeze o l uptă directă
cu inamicul , temindu-se nu numai de forţa sa de şoc. ci şi d e
trădarea unora din supuşi. Tactica d ispe rsări i armatei ş1 a rez1stenţe1
pa sive în cetiţi s-a dovedit cu totul nei n spi rată , pentru că a oferit

1 97
pos1 bll 1tatea oponenţi lor să se g ru peze nestingheriţi şi să-1 înt rî n gă
tru pele în bătălii succesive . Dotarea cu un număr considerabil de
a rme de asediu şi experienţa acumulată în asaltul fortificaţiilor din
China a u facilitat succesele acţiu nilor mongolilor de cucerire a princi­
palelor oraşe: în 1 220 ei au pus stăpînire pe Buhara şi S a markand,
iar în anul următor pe Urg henci (Gurg anj) , Merv etc. , unde s-au luat
prăzi imense. după ce popu laţia a fost masacrată şi înrobită . U n
trata ment preferenţial s-a aplicat doar m eşteşugari lor, care au fost
cruţaţi , pentru a fi folosiţi de învingători după bunul plac, în locurile lor
d e obîrşie sau în alte părti ale i m periului Paralizat de team ă şi
incapa bil să organ izeze eficient apărarea statul u i său, în pofida
marilor resurse disponibile, M uhammad s-a repliat în zone neafectate
de ravagiile războiului, unde Ging is-han a trimis să fie urmărit de o
armată comandată de Jebe şi SObădai . Neîndrăznind să-i înfrunte,
şahul s-a refug iat pe o insulă din Marea Caspică, u nde a m urit cu rînd
cu totu l neglorios, probabil de extenuare , în iarna din 1 220- 1 22 1 . 82
Conducerea I m periului horezmian a fost preluată de fiul s ă u ,
J a l a l ad-Di n , care , deşi nu era lipsit de calităţi reale de oşte a n , n u a
reuşit decît succese minore îm potriva mongoli lor, într-un m oment
cînd aceştia controlau reg iuni întinse ale statului şi cînd psihologia
· - - �, '""' J .:'J 1 „ c c.; : ; � , c r : a S p i r i t u l d e; : u pt ă a l s u p u ş i l o � ră m a ş i cred 1 r. c i o ş 1
l n primăvara a n u l u i 1 22 1 Ging is-han a traversat fluvi u l Am u-Dari a ,
avansînd spre s u d pentru a lua î n stăpînire Khorasa n u l şi
Afganistanul. Cu toate că au suferit şi înfrîngeri , . armatele mongole a u
contin uat cucerirea ţinuturilor meridionale a l e I mperiului horezmi a n ,

8 2 W . Barthold, Turkestan . . . , p . 37 şi u rm . ; M. Prawd i n , op. cit. , p. 1 50 şi

urrn , C C . Walker, op. cit. , p . 7 1 şi u rm . ; M . d e Fe rd inandy Tschingis Khan, ,

p. 1 1 4 şi urm . ; B . Spu ler, Oie Mongolen in Iran . . . , p.22 şi urm . ; T. N . Dupuy,

The Milita ry L ife . . p 59 şi u rm : JA Boyle. Dinastic and Politica/ History of
uw i i - t\ l 1 a n s în Th e Cambridge History of Iran, 5 . Th e Sal1uq and Mongol

Pe riods ed. J . A. Boyle, Cambridge , 1 968, p. 303 şi urm . ; E . D . Phi ll i p s The

, ,

Mongols, p . 57 şi urm . ; J . Abbot, op. cit. , p. 1 95 şi u rm . ; F. Mackenzie, op. cit. ,

p . 1 93 şi urm . ; P . B rent op. cit. , p.61 -73 ; l . P. Petruşevski , Pochod
,

mongol 'skich vojsk v Srednjuju Aziju v 1219- 1224 gg. i ego posledstvija, în
Tataro-mongoly. . . , p. 1 07 şi urm . ; M. Hoang, op. cit. , p.271 ş i u rm . ; E . M .
Bunijatov, Gosudarstvo chorezmsachov-Anusteginidov 1097- 1231, M oscova,
1 986, p.45 şi u rm . ; L. de Hartog , Genghis Khan . . . , p.94 şi u rm . ; P .
Ratchnevsky, Genghis Khan, p. 1 1 9 şi u rm .

1 98
pînă cind J alal ad-Din a renunţat la rezistenţă , refugiindu-se la curtea
sultanului indian de la Delhi, după ce familia i-a fost capturată de
invadatori . 8 3 Faţă de copiii săi de sex bărbătesc s-a acţionat în chip
necruţător. fiind imediat exterminaţi, iar fiicele i-au fost împărţite între
principalele căpetenii ale învingătorilor, devenindu-le concubine sau
soţii, 84 fapt semnificativ pentru prestigiul menţinut de casa domnitoare
horezmiană, în pofida ipostazei deplorabile în care se afl a . Referin­
d u-se la ravag iile produse de campaniile mongole in timpul războ 1 u l u 1
cu Horezmul, un autor oriental contem poran cu evenimentele
concluziona că de la apariţia Profetului şi pînă în momentul respectiv
musulmanii nu avuseseră parte încă de atîtea daune şi suferinţe. 8 5
La fel ca şi supunerea Chinei de Nord . anexarea Horezm ului a
avut o importanţă majoră pentru evoluţia ulterioară a I m periului
mongol , devenit stăpîn asupra unor regiuni civilizate din perimetru l
lumii musulmane. care a exercitat o pregnantă înrîurire asupra sa pe
multiple planuri . După ce au fost implantate garnizoane în punctele
de cel mai mare interes. grosul armatelor lui Gingis-h an s-a deplasat
d , n A fg a n i s t a n la nord de A m u - D a r i a l a sfîrş 1 t u i a n u l 1.. 1 1 2 2 2 1 e v e r1 1 : "..:�
în Mongolia de-abia în toamna lui 1 22 5 .
î n acelaşi timp Jebe şi SObădai prădau vestul I ranului ş i nordul
I rakului, de unde - în iarna dintre 1 220 şi 1 22 1 pătrund în reg iunea -

caucazianA , apărată cu îndirj ire de georgieni . 66 Pe versanţii nordici ai

Caucazului s-au ciocnit de alani •şi cumani, pe care i-au învi ns
separat, după ce au reuşit printr-o stratagemă vicleană să le des­
trame alianţa. Avansînd în stepele ponto-caspice. grupul expediţio n a r

83 W. Barthold. Turkestan . . . , p.427 ş i u rm . ; J A Boy i e , Om:Jstic and

Politica/ History p 3 1 9 şi urm : P Jackson . Jalal al-Din th e Mo1 1 qo/s a n c�
the Khwarazmian Conquest of the Panjab an d Smd în Iran Jou rnal of th e
British Institute of Persian Studies. XXVI I I , 1 990. p45 şi u rm
84 Juvaini. 1 1 , p 468 .
es Extrait de la chronique intitulee Kamel-Altevarykh par l bn Alatyr. î n
Recueil des historiens des Croisades. Historiens orie nta ux . l i . 1 . Pari s , 1 8 8 7 .
p 1 57
88 Ib ide m , p. 1 54-1 59; Guiragos, ed cit. , în Journal As1a tique Ser a
V-a. XI, 1 858, 2-3, p . 1 97-200; Vartan . p. 278-279: lstorija m on golov . 1 .
1 87 3 . p 2-3 (/z Istorii Vardana); 1 1 , 1 874, p. 1 � (Iz ls toni Kirakosa
Gandzaketzi); Simon de Saint-Quentin , p . 56 . Cf şi G. Altu n i a n 01e
Mongolen p 1 7 şi urm : Th T Al l sen Mongols and North Cauras1a ir
.

rl / c111 vum Euras1ae Medu A ev1. V I I . 1 987 - 1 99 1 p 1 1 1 5

1 99
..:; o n d u s de J e be ş i Subbda i s-a îndreptat apoi în C rimeea, unde a u
jefuit portul Sudak. 8 7 Nesimţindu-se ca pabili să-i înfrunte din n o u ,
c u m a n i i au solicitat aj utor-ul cnezilor ruş i , care a u venit cu efective
co nsistente în sprijinul foştilor inamici . Cu toate acestea, în bătălia
a n g aJ ată pe rîu ! Kalka de la nordul Mării de Azov mongolii a u obţinut
o victorie deplina îm potriva coaliţiei ruso-cu mane la 1 6 iunie 1 223. 88
Fiind slăbit de pe u rm a unei campanii excesiv de îndelu ngate şi
anevoioase , detaşamentul lui Jebe şi Subbdai s-a retras încărcat de
prăzi spre răsărit, fără să fie în măsură să ia în posesiune teritoriile
popoarelor învinse, ceea ce , de a ltfe l , des igur că n ici nu îşi
pro pusese . Pe d rumul de întoarcere , făcînd ocol spre reg iu nile de pe
Voiga M ij !ocie stăpînite de bulgari, a fost s urprins şi înfrînt într-o
ambuscadă pusă la cale de localnici. 8 9 Î n timpu! desfăşurării
operat1unilor militare din Deşt-i Kipcak legăturile com erciale cu
reg i u n ile levantine au trebuit să fie com plet întrerupte şi c.u putut fi
re l u ate de-abia după retragerea corpului expediţionar mongol. 90
Reîntorşi din războiul epuizant cu Horezmul în vechile lor
sălaşe, mongolii nu şi-au oferit perioade prea îndelungate de relaş,
p!�nuincJ noi invazii asupra reg iunilor tanguţilor şi chinezilor.
Suveranul celor dintîi - din regatul Hsi-Hsia - cutezase să n u dea curs
-.i 1 :::: poz1ţie1 a c: a - ş 1 m m 1te trupe ir, exp e d 1 ţ 1 a d i n H o rezm , ceea ce îl
făcea i ndezirabil. Decis să pedepsească exem plar nesupunere a şi să
n i m i cească defi nitiv statul tang ut, în anul 1 226 Ging is-han a prel uat
personal conducerea operaţiunilor m ilitare . Î n aceeaşi peri oadă se
conturau neînţelegeri cu fi ul său mai mare, J ochi (Joci), care schiţa

57 Extraits d ' l bn-Alathir, în Fragments de geographes et d"historiens

arD:'.;es et persans inedits relatifs aux anciens peuples du Caucase et de la
Russie Meridionale (l i ) , ed . Defremery, în Journal Asiatique, S e r. a IV- a XI I I ,,

1 84 9 . 1 1 - 1 2 , p . 455-457.
88 Ibidem, p 4 57-459; Tiesenhausen, 11 , p. 32-33 (Răsid ad-Din);
ivovgoroosl1a;a perva;a le top is starsego i mladseyo izvodov, ed . A.N
Nasonov, Moscova-Len ingrad, 1 950, p. 6 1 -63 264-265; Ip. let. , col. 74 1 -745;
,

La vn�nt'e vskaja letopis 3 , Priletenija: Prodolzenie Suzda/'skoj letopis ' po

',

Akademiceskomu spisku, ed. a 2-a . red. E . F. Karskij , in PSRL I , Leningra d ,

,

r n2 e , c ol 503-509 ; Sofijskaja pervaja letopis ' p o spisku l. N. Tzarskogo, red .

.

V . I Buganov, B . .A . Rîbakov, i n PSRL, 3 9 , Moscova, 1 994 , p.73-75.

.

89 l bn-Alath ir, ed. cit. , în Journal Asiatique, Ser. a I V-a, X I I I , 1 849, 1 1 -

1 2 . p . � 5 9 -460
90 Ibidem, p460.

200
gesturi de desprindere de sub autoritatea m�relui han pe domeniile
ce i s-au atribuit ca a panaj . Sfirşitul acestuia, în februarie 1 227, în
circumstanţe controversate. a pus capăt disensiunilor ce ar fi putut
aegenera 1n con f r u ntări deschise. T atăl său avea sâ-1 u r m eze 1 n
acelaşi an, la 1 8 august, moartea surprinzîndu-1 î n timpul cam pa n iei
împotriva tanguţilor, încheiată curînd prin anexarea teritoriilor
invadate. Ging is-han a fost înmormîntat într-un loc necunoscut din
munţii Burqan Qaldun, cu fastul datorat unei căpătenii de talia sa, din
care nu au lipsit sacrificiile umane şi de cai. 9 1
Cind moartea l-a răpit dintre cei vii lăsa un imperiu vast şi
viguros în mare forţă expansivă . Datorită excepţionalelor sale valenţe
de strateg şi om de stat, Gingis-han (fig .43) se profilează fără
îndoială drept una din personalităţile cele mai marcante ale istoriei
omenirii, c o m n. a r a t adesea cu Alexan dru cel Mare I uliu s C a e s a r s 1
f\l a po 1 eo n . Într-un anumit fel le-a fost chiar superior, pentru c ă a
pornit de la o poziţie socială precară ş1 nu a avut la dispoziţie o
armătură stataiă complexă , căreia a trebuit singur să-i pună bazele.
N ici un popor nu şi-a datorat în aşa măsură ascensiunea precum
mongolii unei singure personalităţi. Crearea într-un ritm atît de rapid a
unui imperiu uriaş nu îşi găseşte, de asemenea, paralele în istoria
mondială, fapt ce a fascinat şi continuă să captiveze deopotrivă pe
specialişti şi scriitori, care au dedicat respectivului fenomen o i mensă
literatură.
Făgaşul evolutiei statului mongol în deceniile de după disparitia
de pe eş1ch1erul pollt1c a întemeietorului său a fost trasat încă de
acesta. Cu mai mulţi ani înainte de a-şi da obştescul sfirşit, fără să
renunţe la prerogativele puterii supreme, el divizase administrativ
teritoriul I m periului intre cei patru fii ai săi de la prima soţie, Borte:
Jochi , Chagatai , Ogodai şi Tului, concedîndu-le anumite părţi, aşa­
numite u/us-uri . Lui Jochi i s-au repartizat ţinuturile de la vest de
bazinul fluviului Obi, ele revenindu-i , în urma morţii sale premature ,
celui de-al doilea fiu, Batu . Chagatai a primit fostele domenii ale kara­
k1tailor şi uigurilor, ce se întindeau de la nord de lacul Balhaş pină

'' Histoire secrete , p 2 3 1 -234 ş1 308 , nota 1 6. Juva1ni, I . p . 1 82 - 1 8 3

Cf. ş1 E . Haenisch. Die letzten Feldzuge Cinggis Han ·s und sein Tod nach
der ostasiatischen Uberlieferung, rn Asia Major, IX, 1 933, p. 503-55 1 ; W
Barthold. Turkestan„ „ p.457�62; B. Vladimirtsov, Gengis-Khan, p 1 1 2-1 1 6 :
P Ratchnevsky, Genghis Khan. p. 1 4 1 - 1 44 .

201
spre Pamir şi pustiu l Tacla-Macan. Spre nord-vest se aflau reg iunile -
de pe cursul superior al l rtîşului şi Eniseiului - ce au fost acordate lui
Ogăda i. în timp ce lui Tului i s-a atribuit nucleul iniţial al teritoriilor
triburilor mongole, de la sud-est de lacul Baikal, unde însă îşi exercita
dominaţia şi marele han. Ging is-han l-a desemnat drept urmaş în
calitate de mare han (chagan, după term inologia mongol ă , adoptată
de la confederatiile tribale turcice central-asiatice) pe cel de-al treilea
,
fi u al său , Ogo dai, apreciindu-i abilitatea şi inteligenţa. 9 2 În pofida
recom andării sale. Ogădai a trebuit să se conformeze ritualului
confi r m ă r i i k u ri lta i u l u i . convocat de-abia în pr i m ă v ar a an u l u i 1 22 9 . pe
malurile Kerulenului. 93 Nostalgia după ţinuturile de obîrşie l-a
determ inat probabil să îşi fixeze cartierul general pe rîul O rhon . la
Karakorum (fig.45).
Încă de la urcarea sa pe tron, în diverse extre m ităţi ale
I m periului mongol apăruseră focare de război, aţîţate de cei ce nu se
com plăceau în postu ra de supuşi ai nomazilor. Riposta mongolilor a
venit însă cu toată ferm itatea , Ogădai continuînd politica tatălui său
cu acelaşi aplomb şi aceeaşi com petenţă , extinzînd şi mai m u lt
hotarele statului. În 1 224 Jalal ad-Din a reven it în I ran, unde nu
numai că şi-a consolidat autoritatea , dar şi-a perm is o pol itică
agresivă îm potriva mai m ultor vecini (Siria, Azerbaidj a n , Georgia) .
I ntervenţia oştilor mongole comandate de Chormaqan în 1 230- 1 23 1
a pus însă capăt veleităţilor sale. Înfrînt ş i părăsit d e aderenţi , Jalal
ad-Din a căzut victimă unui atac al localnicilor din Kurd istan , unde era
cu totul impopu lar. În 1 23 1 şi în anii u rmători mongolii şi-au conti nuat
acţiunile în zona caucaziană, pe care a u prădat-o şi supus-o în cea
mai mare parte. În aceeaşi perioadă alte arm ate ale lor îngenun­
cheau definitiv I m periul Kin din China de Nord . 94

C . Expansiunea în j u mătatea răsăriteană a Europei

Temerarul raid din 1 220- 1 223 al g rupului exped iţionar condus
de Jebe şi Subădai - doi dintre com andanţii cei mai versaţi şi abili ai

9 2 Histoire secrete . . . ,
p . 2 1 9-223; J uvaini, I, p. 1 80- 1 82 .
9 3 Histoire secrete . . . ,
p.234-235; W . Ab ra m ows k i, Die chinesischen
Annalen von godei und Guyuk - Obersetzung des 2. Kapitels des Yuan­
O
shih, în Zentralasiatische Studien, 1 0, 1 976, p. 1 24; J uvaini, I , p. 1 83- 1 87.
94 Cf. nota 83.
202
epocii - a polarizat interesul aristocraţiei mongole asupra ţinuturilor
caucaziene şi a stepelor meridionale ale Europei Răsăritene . O
atracţie deosebită stîrniseră întinsele terenuri adecvate păşunatului
din arealul ponto-caspic, întrucît ofereau condiţii propice modului de
trai nomad, de care societatea mongolă continua să rămînă profund
ataşată. Revelatoare pentru ispita ce o exercita „Stepa cumanilor"
(Deşt-i Kipcak) faţă de cercurile de la curtea marelui han sînt
aprecierile entuziasmate puse de un cronicar persan contempora n pe
seama lui Jochi: „în toată lumea nu pot exista pămîntu ri mai plăcute
ca acestea. aer mai bun ca acesta, ape mai dulci ca acestea. şesuri
mai înverzite şi păşuni mai întinse ca acestea". 95
i ntrucît regiunile din extremitatea vestică a I m periului m ongol
1 e preLe n t a u fieful hărăzit de Ging is-han fiului său Joch 1 . Deşt-i
Kipcak-ul - aflat în prelung irea firească a respectivelor domenii - urma
să-i completeze ulusul . Moartea lor, în cursul anului 1 227, a amînat
proiectul invaziei în estul Europei . Pentru prospectarea ambianţei
demografice şi politice din spaţiul vizat şi testarea potenţialului de
ripostă al viitorilor adversari , incursiunea din 1 220- 1 223 fusese un
prilej binevenit . Mongolii se edificaseră desigur că pentru a le lua în
stăpînire teritoriile erau indispensabile pregătiri temeinice. ce
reclamau un timp relativ îndelungat. Se impunea. de asemenea,
înăbuşirea focarelor conflictuale din zonele unde autoritatea marelui
han nu era implantată statornic. pentru ca ele să nu sustragă efective
armate importante , vitale materializării prog ram ului preconizat .
Drept măsură preparativă pentru o mare invazie în jumătatea
răsăriteană a Europei s-a întreprins o extindere a limitelor I m periului
mongol spre vest, ce asigura amenajarea unor baze de atac
necesare viitoarelor acţiuni războinice. Regiunile anexate suferiseră
anterior de pe urma atacurilor mongole , ceea ce le diminuase forţa şi
le accentuaseră vulnerabilitatea. Chiar în anul kuriltaiului din 1 229. ce
·
propulsase pe tron pe Ogodai, au fost angaj ate înfruntări cu cumanii,
saksinii şi bulgarii din bazinul Volgăi . 96 Anumite informaţii din cronicile
l"\ r r e n t a l e ş 1 ruseşti at e s t ă alte ciocniri cu cumanu în anul 1 2 3097 ş1

95 Guzga n i . Tabakat-i-naşiri, p. 1 1 01 ; Tiesenhausen, 1 1 , p. 1 4 .

96 Lavrent'evskaja letopis ', 2. Suzdal'skaja letopis ' po Lavrent'e vskomu
spisku. ed a 2-a. red . E.F Karskij, Tn PSRL, I . Leningrad , 1 927. col 453;
J uvaini. I. p 1 90
97 T1esenhausen, I . p. 73 (lbn Wasil)

203
respectiv, cu bulg arii în 1 23 1 9 8/ 1 232 9 9 , îm prejurare cînd este foa rte
probabil ca mongolii să-şi fi consolidat dominaţia în stepele de l a
nordul Mării Caspice, între gurile U ralului şi ale Volgă i . Î n anul 1 2 3 1 ei
au reluat totodată ofensiva îm potriva g ruzinilor, armenilor şi a
celorlalte populaţii din Caucaz, pe care le-au supus în lupte s uccesive
purtate pînă în 1 236 . Capacitatea lor de împotrivire fusese d rastic
şubrezită datorită uzări i în vremea războaielor sîngeroase pu rtate în
a : i 1 : 1 m e d 1 a t anieriori cu şahul h o rezm i a n Jalal ad- D i n . 1 00
Decizia declanşării unei invazii de mare amploare asu pra
101
Europei de Răsărit s-a luat la kuriltaiul din 1 235. Conduce rea
supremă a operaţiunilor a fost încredinţată de marele han Ogădai lui
Batu , fi ul lui Joch i , care avea să devină şi principalul beneficiar a l
campaniei. Aşa c u m Gingis-han a fost urmat î n funcţia de m a re-han
de cel de-al treilea fiu al său de la prima sa soţie , Ogod a i , calitatea
de succesor al lui Jochi în ulusul acestu ia i-a fost atribu ită lui Batu, cu
toate că mai avea un frate mai m are, Ordu (după unele izvoare , mai
în vîrstă decît Ordu şi Batu ar fi fost Bog h al/Bowal1 0 2 ) . Dacă a legerea
l u i Ogodai a fost decisă de însuşi tatăl său, în prezenţa membrilor
1 03
familiei, în cazu l lui Batu-han nu ştim cum au stat l ucrurile. Este
însă puţin probabil ca Jochi să fi avut de spus vreun cuvînt în acest
sens, pentru că moartea l-a s urprins în mod neaşteptat, la o vîrstă
relativ tînără. 1 04

98 Letopisnyj svod 1 497 g. , ed. M . N . Tihomirov, în PSRL, 28, Moscova­

Lening rad, 1 963, p.52; Letopisnyj svod 1 518 g. (Uvarovskaja /etopis ') , în
ibidem, p.209; Holmogorskaja /etopis ', red . K. N . Serbin, în PSRL, 33,
Leningrad, 1 977, p.66.
9 9 Lavrent'evskaja letopis', 2 , col . 459; Nik. let. . în PSRL . X , p . 1 0 3 ;
-:-1 ouzka1a letop1s . r e c.J M D P n se l kov , M oscova- L e n 1 ng ra d , 1 95 0 , p 3 1 2 .
1 00
G u i rag o s , ed cit. , în Journal Asiatique, S e r . a V-a, XI , 1 85 8 , 2 - 3 ,
p . 2 1 6 ş i urm . ; Vartan , p.282; ArmjanskJe istocniki o mongolach izvlecenija iz
rukopisej XIII-XI V v. , ed. A G . Galstia n , Moscova, 1 962, p . 34 ; J u v a i n i , l i ,
p.438-440 ; Rashid al-Din , The Successors . . . , p. 43-45.
101
Juva i n i , I , p. 1 96-200, 268-269; Rashid al-Din, The Successor
p. 6 1 , 1 07-1 08. Cf. şi W. Abramowski, op. cit. , p. 1 29 (unde data k u rilta i u ! u i
este fixată î n a n u l 1 234) .
1 02
J uvain i , I , p.266.
1 03
Cf. nota 92.
1 04
I nformaţia potrivit căreia Batu ar fi fost instalat în u l u s u l tatălui său
d e către G i n g i s - h a n ( G uzg a n i , Tabakat-i-'naşiri, p . 1 1 64-1 1 65) n u n i se pare

204
 Alături de Batu acţionau, din dispoziţia marelui han, cîteva din
cele mai de seamă căpetenii mongole din familia domnitoare, precum
şi încercatul ba'atur Subădai. Obiectivele campaniei erau deosebit d�
ambiţioase, fiind de o anvergură fără precedent în momentul
respectiv. Ele nu au fost identice pentru toate teritoriile vizate de
invazie . pentru că unele dintre acestea - precum zona Volg ăi
1 n t d 1 o a r e ş i M 11 l o c 1 1 . spat1 u l nord-pontic ş 1 Cîmp1a Pannon ică . cu mari
întinderi de şes adecvate păşunatului - se doreau ocupate efectiv, în
timp ce altele, precum Rusia, Polonia, Moravia etc. , erau atractive
prin prisma posibilităţilor de a fi prădate , de a furniza robi, tribut etc.
În scopul realizării acestor deziderate, iniţiatorii invaziei nu s-au
mulţumit numai cu informaţiile parvenite de la participanţii la
incursiunea 1. ui Jebe şi Subădai, ci au recurs şi la alte surse, spre a
evita surprizele neplăcute, ce le-ar fi periclitat reuşitele.
Eval uarea numerică a unităţilor angajate în expediţie nu este
cîtuşi de puţin facilă. întrucît ele acţionau separat, concentrîndu-se
parţial cînd interesele stringente o impuneau. Totodată . ori de cite ori
se ivea ocazia, contingentele erau completate chiar în· timpul invaziei,
prin constrîngerea celor învinşi să-i însoţească pe învingători
împotriva următorilor adversari . Pe de altă parte, impresionaţi de
impetuozitatea năvălirilor, contemporanii au fost tentaţi să le prezinte
în mod exagerat efectivele, încercind uneori să le explice succesele
prin covirşitoarea superioritate numerică în raport cu oponenţii . N u
este . totuşi, m a i puţin adevărat că ş i ponderea cantitativă a unităţilor
mongole nu poate fi ignorată cînd se caută justificări pentru victoriile
lor răsunătoare. Din acest punct de vedere considerăm că acestea
c o n t a u pe mai m u lt de 1 00 OOO de oameni
Campania. excelent organ izată şi coordonată . s-a desfăşurat
pe parcursul a circa şase-şapte ani - din 1 236 pină în 1 242 şi a avut -

rezultate majore pentru destinul Europei Răsăritene. Ea a început

prin atacarea bulgarilor de pe Volga şi Kama, u rmînd invadarea
teritoriilor başkirilor, merilor, mordvinilor, burtaşilor, alanilor, cumanilor
şi a altor popoare din estul continentului . Cronicile orientale şi ruseşti
oferă unele date despre asaltul capitalei bulgarilor, Bolgar. centru

sigura . dupa cum nu este credibila. nefiind confirmata de alte izvoare, nici
ştirea referitoare la implicarea lui Gingis în presupusa asasinare a lui Jochi
( Ibidem . p 1 1 01 ) . chiar daca raporturile dintre cei doi intraseră într-o turnură
încordata .

205
întins şi înfloritor, cu popu laţie numeroasă, care în parte a fost
măcelărită cu cruzimea specifică nomazilor asiatici , iar în parte
înrobită , după ce oraşul a deven it obiectul j afului nemilos şi lăsat
pradă flăcărilor. 1 05 U rmele de distrugere şi incendiere de la Bolgar,
Biliar şi alte importante aşeză ri urbane ale bulgarilor au fost depistate
de cercetările a rheologice întreprinse în ultimile decenii. 1 06 O
îm potrivire înverşunată au întîm pinat hoardele lui Satu din partea
cumanilor conduşi de Bacman şi a iasilor, care îl aveau în frunte pe
Kacir-Ukule. Fiind îndeaproape familiarizat cu topog rafia văii Volgăi,
detaşamentul lui Bacman acţiona cu abilitate în pădurile şi i ns ulele
marelui fluvi u , de unde hărţuia trupele i nvadatori lor. Pentru
înfrîngerea sa au fost necesare eforturi îndelungate ale corpului
comandat de Măngke , fiu al lui Tului şi viitor mare-han. 1 07
După supu nerea populaţi ilor din bazinul Volgăi, la sfîrşitu l
a n u l u i 1 2 3 7 , rn o n g o l 1 1 s-au îndreptat îm potriva cnezatelor ruseşti. Cu
toate că dezastrul de la Kalka era încă proaspăt în m em orie, iar
ecourile cuceririi i ntem pestive a ţării bulgarilor de pe Volga se
propag aseră cu repeziciune, ele nu a u alcătuit u n front com u n contra
tem utu lui duşman, ci l-au înfru ntat în mod separat. Învrăj birile ce
alteraseră raporturile dintre familiile cneziale, perspectiva îng ustă
asupra ansamblului politic a l momentu lui şi ignorare a crasă a
pericolelor ce planau asu pra lor au împiedicat coag ularea unei alianţe
menită să opună o rezistenţă fermă şi perseverentă. În anu mite
situaţii coalizările nu s-au realizat poate şi pentru că se estim a că
acti u n i l e mongole vor fi lim itate spaţial şi vor afecta doar domeniile
veci n i l or, aşa că din prudenţă , teamă sau egoism n u s-a aj uns la

1 05 J u vai n i , I,p.269; Rashid al-Din, The Successors. . „ p. 56-57;

La vrent'evskaja letopis ', 2, col. 460; Lavrent'evskaja letopis ', 3, col. 5 1 3;
Letopis ' po Voskresenskomu spisku, în PSRL, VI I , Sanktpeterburg , 1 856 ,
p. 1 38; Nik. Jet. , în PSRL, X, p. 1 04; Rogoiskij letopisetz, în PSRL, XV, 1 ,
P etrograd 1 922, col . 29; Letopisnyj svod 149 7 g„ p . 52; Letopisnyj svod 1518
,

g„ p. 2 1 0 ; Holmogorkaja letopis ', p.66.

1 06 lssledovanija Velikogo goroda, red . V.V. Sedov, Moscova, 1 976,
p a ssim Gorod Bolgar. Oterki istorii i ku/ 'tury, red GA Fedorov-Davidov ,
Moscova , 1 9 8 7 , pass1m.
1 07 J uvai n i , 1 1 , p. 553-554; Rashid al-Din, The Successors. . , p. 58-59; P .
.

Pelliot, A propos des Comans, î n Journal Asiatique, Ser. a X I - a , XV, 1 920,

p. 1 65- 1 67.

206
întrajutorări.
Primul cnezat silit să înfrunte urgia invaziei a fost Riazanul.
Apropiindu-se de hotarele sale. Satu-han a pretins să i se pună la
dispoziţie o zecime din oştenii şi din caii disponibili şi, desig ur, a lte
bunuri . Găsind solicitarea inacceptabilă, cneazul l urii lgorevici a
încercat să-l înduplece cu daruri pe Satu să renunţe la pretenţiile
formulate şi a trimis totodată după ajutor la marele cneaz de Vladimir,
! t.< r i i Vse volodov1 c. . precum ş1 la omo l o g i i săi d i n Cern1gov şi
Novgorod-Seversk. Rezultatele demersurilor fiind negative, a fost
nevoit să facă singur faţă atacurilor hoardelor mongole, care la 1 6
decembrie 1 237 a u început asediul Riazanului. După lupte prelungite
pe parcursul citorva zile, capitala cnezatului omonim a căzut la 2 1
decembrie în mîinile armatelor lui Satu-han, care a u prădat-o cu
brutalitate şi i-au masacrat locuitorii, între victime numărîndu-se şi
l urii lgorevici . O soartă similară au împărtăşit-o şi alte oraşe din statul
1 oe
său .
Următorul obiectiv al invaziei l-a reprezentat cnezatul învecinat
3 1 V l a d i ni 1 ru l u 1 la acea d ată pr ob a b i l cel m a i putern ic d i n cupri n s u l

R u s 1 e 1 . O armată trimisă de l urii Vsevolodov1ci să stopeze înai ntarea

oştilor duşmane a fost nimicită în întregime. Mongolii au ocupat fără
mare dificultate Kolomna şi Moscova, apoi au asediat Vladimirul,
care, după o împotrivire de numai cinci zile, a fost cucerit la 7
februarie 1 238 în lipsa marelui cneaz, plecat din oraşul său de
reşedinţă pentru a aduna noi trupe. în acelaşi timp, alte subunităţi
expediate de Satu-han intrau în stăpînirea Suzdalului şi a principa­
lelor centre urbane din regiune. Î nfruntarea cu l urii Vsevolodovici de
pe rîul Sit s-a soldat cu infringerea armatelor ruseşti, însuşi marele
cneaz găsindu-şi sfirşitul pe cimpul de luptă . Mongolii s-au îndreptat
apoi spre Novgorod , oraş faimos datorită comerţului său dinamic Din
motive rămase necunoscute, atacul nu a mai avut loc, fie pentru că
strategia adoptată de comandantul suprem viza momentan alte ţeluri,
fie pentru că drumurile de acces spre centrul de pe riul Volhov
deveniseră impracticabile datorită dezgheţului şi a inundaţiilor de
primăvară . Repliindu-se spre sud , oştile lui Satu-han au împresurat

1 08
Ip Jet. , col . 778-779; Lavrent'evskaja letopis ', 2, col 460:
Lavrent'evskaja letopis ', 3. col 5 1 4 : Novgorodskaja pervaja /etopis ' . . p 74- . .

75. 285: Letop1s ' po Voskresenskomu spisku. p. 1 39; Nik. Jet. , în PSRL. X,
p 1 05
207
ora ş u l Kozelsk . care a opus o rezistenţă eroică timp de şapte
săptămîni ş1 nu a putut fi ca pturat decît după ce asediatori lor li s-a
alăturat detaşamentul comandat de Kadan şi Buri . Ca represalii
pentru pierderile provocate , întreaga populaţie a localităţii a fost
măcelărită cu sălbăticie. 1 0 9
în vara anului 1 238 hoardele mongole s-a u concentrat în Deşt-i
Kipca k , cu intenţia de a pune capăt definitiv opoziţiei cumanilor. 1 1 ° Ca
şi în cazu l ruşilor, misiunea le-a fost înlesnită de li psa de coeziu ne a
confederaţiilor tribale ale turan icilor. Această carenţă , exploatată d i n
p l i n d e armatele din subordinea lui Batu-han , era desem nată c u
re marca bilă acu itate drept principala cauză a înfrîngerii l o r încă î n
ulti mii ani a i seco l u l u i a l X I I I -iea, în fasci na ntele mem ori i ale lui Marco
111
Polo. dictate în atm osfera sum bră a unei temn iţe genoveze . Pentru
a se pune la adă post de ravagiile înfruntărilor, unele triburi cumane
şi-au că utat refugiul spre Ca ucaz, în Pen insula Balcanică şi în
U ngari a . Cel mai numeros a fost g rupul comandat de Kuthen
(Kotian), colonizat de Bela IV în pusta Pannoniei. 1 1 2 Potrivit
i nformaţiilor deţinute de prelatul italian Rogerius d i n Torre Maggiore ,
martor ocular a l marii invazii asu pra Regatului arpad ian, Kuthen ar fi
învins în două rînduri pe agresori şi doar la al treilea atac al lor,
dezlănţuit prin surprindere . cetele sale ar fi intrat în degringoladă. 1 1 3
Din Deşt-i Kipcak mongolii au pătru ns în Crimeea, care le era
cu noscută încă din vremea ra idului din 1 223. Alte detaşa mente ale
lor s-au repliat în ţara mordvinilor, unde erau preocupate să-şi
rei nsta ureze ferm autoritatea . 1 1 4
Cu toate că erau angajaţi şi pe alte fronturi de operaţi u n i ,

1 09 Ip. let. , col . 779-78 1 ; Lavrent'evskaja letopis', 2 , col.460-467;

Lavrent'evskaja letopis ', 3, col . 5 1 4-523; Novgorodskaja pervaja /etopis '„ . ,
p . 7 5-77; Letopis ' pa Voskresenskomu spisku, p. 1 3 9- 1 44; N!k. let. , î n PSRL,
X p 1 05-1 1 3
1 1 (1
R a s n 1d a l - u 1 n , Th e Successors. p . 6 0 , 6 9 , Ip /el , col . 7 8 1 , N!k Jet .
___..,

· ,

în PSRL, X , p . 1 1 3
111
Marco Polo, La description du monde, ed . L . H ambis , P a ri s , 1 955,
p . 326
112
Ragerii Carmen miserabile (Cintecul de jale) (/IR, V), 1 93 5 , p.22-
23, 6 1 .
1 1 3 Ibidem, p.22, 6 1 .
1 1 4 Lavrent'evskaja letopis', 2 , col.4 70; Nik. let. , în PSRL, X, p. 1 1 5

208
mongolii au acordat o atenţie specială regiunilor nord-caucaziene. Î n
1 238 Mongke şi Kadan a u pornit împotriva circasienilor, care locuiau
la nora-estul Mării Negre, în bazinul rîului Kuban, iar în anul următor
Mongke s-a îndreptat contra alanilor de la nord de Caucaz. Planul
său de a-i separa şi dezbina a dat rezultatul scontat, astfel că unele
căpetenii ale lor au acceptat să i se subordoneze şi chiar să participe
la înfrîngerea conaţionalilor. Rezistenţa alanilor a fost totuşi îndîrj ită,
ei apărîndu-şi poziţiile la adăpostul palisadelor de lemn ridicate în
zonele muntoase. Principalul lor oraş, M agas, nu a putut fi cucerit
decît la începutul anului 1 240. după mai multe săptămîni de
asediu. 1 1 � încă înainte de a desăvîrşi cuprinderea teritoriilor ala ne,
detaşamente mongole au atacat şi Daghestanul, unde opoziţia
localnicilor şi terenul predominant muntos le-a creat, de asemenea,
mari dificultăţi . Î n pofida eşecurilor înregistrate în faţa unor a rm ate
mult superioare, alanii şi celelalte populaţii nord-caucaziene nu a u
acceptat ideea supunerii ş i , atunci cînd au întrevăzut posibilitatea de
a se debarasa de dominaţia străină, nu au pregetat să se ridice
1 16
împotriva ei.
După o întrerupere de peste un an, au fost reluate operaţiunile
împotriva cnezatelor din Rusia. de data aceasta fiind vizate cele din
zona sa meridională. care sub raport militar erau inferioare acelora
din jumătatea nordică. Nu se cunoaşte cînd au căzut Pereiaslavlul şi
Cernigovul şi chiar momentul cuceririi Kievului, „mama oraşelor
ruseşti " , este controversat: unele letopiseţe indică data de 1 9
noiembrie, iar a ltele cea de 6 decembrie 1 240. înainte de a porni
atacul, o avangardă a armatei mongole. condusă de Mongke
(Mangu-han din cronicile ruseşti), a înaintat pînă în preajma
metropolei de pe Nipru , solicitîndu-i supunerea . Uciderea solilor
trimişi să trateze însemna iminenţa războiului, perspectivă în care
cneazul Mihail Vsevolodovici a părăsit oraşul şi s-a refugiat în
U ngaria lăsînd conducerea eforturilor de apă r a re în seama bo1eru l u 1
Dimitrie . Concentrînd forţe uriaşe - menite s ă continue ulterior
ofensiva spre vest -, Satu-han a dirijat personal asaltul asupra
Kievului. După ce cu ajutorul maşinilor speciale au produs fisuri în
zidurile de incintă, trupele mongole au pătruns in oraş, dedindu-se la
1 15
Juvaini, I , p. 269; Rashid al-Din, The Successors . p.60.
1 18
. „

Th.T. Allsen, Mongo/s and North Caucasia. în Archivum Eurasiae

Medii Aevi, VII , 1 987-1 991 , p. 1 7-25

209
 17
devast a rea s a . 1 La fe l ca ş i în a lte oraşe ruseşti - Riazan, Vîşgorod,
R a i k i . K o l o d e aj i n etc. - , s ă pă t u r i l e a rheolo g ice efectuate la Kiev au
s u rp r i n s u rm e l e d i s t r u g e r i l o r ş1 m a s a cre lor provocate de i nvadatori.
între ru i n e l e unor clădiri au fost descoperite schelete ale a pă rătorilor
o ra ş u l u i , căzuţi în luptele cu adversarii. Un interes aparte prezintă în
a cest s e n s obse rva ţ iile făcute cu prilejul cercetărilor iniţiate la biserica
D e s i a ti n n a i a , p ră b uş it ă deasupra mulţimii refugiate sub bolţile sale
pentru a se ascunde şi a-şi salva cîteva bunuri de preţ (piese d e
podoa b ă , a rm e , fo rme de turnat). 1 1 8
C u ce r i rea c a p i t a l e i Cnezatului kievia n , corolar al acţiunilor
m o n g o l e î n R u s i a , a produs o descuraj are totală în Halici-Volînia,
u nd e - î n l i psa cneazu l u i Daniil Romanovici, fug it la curtea regelui
u i -1 :::! â (
- O [:.iGZl l i ci faţă d e O forţă I nf i n i t m a i p u te r n i c ă a fost Cotată
d rept 1 n ut 1 l ă ş1 i n o p o rt u n ă . l n i a r n a din 1 240- 1 24 1 grosul efectivelor
m o n g o l e s-a concentrat î n Rusia Hal iciano-Volîniană, în vederea
cel or d i n urmă pregătiri pentru atacul ţărilor din centrul continentu­
lu i . 1 1 9 C o m a n d a m e n t u l suprem a decis invada rea concomitentă a
P o l o n i e i şi U n g ari e i , tactică ce excludea acţiunile de ajutorare între
ce i a g resaţi şi nu l ă s a timp pentru consolidarea măsurilor de apărare.
Operaţ i u n i l e d e amploare îm potriva Poloniei a u fost precedate
de u ne l e ra i d uri în tre p r i n s e în ianuarie şi februarie 1 24 1 , avînd , se
pa re . în p r i mul rînd raţiuni de recunoaştere. Cu ace st prilej
deta ş a m e nte m o n g ole au a va n s at în direcţia Lublinului şi
S a n d o m i e rzu l u i p î n ă în v a l e a Vistulei. I ncursiunile a u căpătat o
exte n s i e ş i v i t a l itate considerabil s porită începînd cu luna martie, cîn d
ofe n s i v a s-a desfă ş u ra t î n m a i multe direcţii , s u b comanda l u i Baidar,
Ordu şi Ka i d u . U n grup a pornit din zona S a ndomierzului spre
C racovi a , pe p a rte a stingă a Vistulei , îndreptîndu-se apoi spre
B re s l a u (Wroclaw) , după ce a d istrus oraşele Oppeln (Opale) şi
Ratibor (Raciborz). U n a lt g rup şi-a propus să aj ungă, de asemenea ,

1 1 7 Ip . Jet. , col . 784-786; Letopis' po Voskresenskomu spisku, p. 1 45;

L a vre n te vskaja letopis', 3 . col . 52 3 : Letopisnyj svod 1 49 7 g. , p . 54 ; Letopisnyj
svod 1 5 1 8 g. , p . 2 1 2 ; Holmogorskaja letopis ', p .67 ; Rashid al-Di n , The
Successors. . . . p.69.
1 18
A . L . M ongait, Arheologia în U. R. S. S. , Bucureşti, 1 96 1 , p . 342 ş i
urm.
1 19 I .
p Jet. , col. 786-790; Letopis ' p o Voskresenskomu spisku, p. 1 45;
Nik. let. , în PSRL, X, p . 1 1 7- 1 1 8.

210
în Silezia, făcînd însă un ocol spre nord-vest, astfel că a traversat
sudul Kujaviei şi sud-estul Poloniei Mari . î n sfirşit, un al treilea grup ar
fi fost investit, potrivit opiniei unor specialişti , cu sarcini de acoperire a
oştilor concentrate în Polonia Mică şi Silezia, din părţile Lituaniei şi
ale Prusiei. între Sandomierz şi Cracovia, armata poloneză care a
încercat să oprească duşmanul la Chmielnik a fost înfrîntă la 1 8
martie. Lipsită de forţe suficiente pentru a-şi asigura apărarea,
Cracovia a căzut în mîinile invadatorilor zece zile mai tîrziu .
Distrugerea Poloniei Mici ş i avansarea mongolilor pînă la
Sreslau, unde la începutul lui aprilie Kaidu şi Saidar au făcut
joncţiunea, a provocat mare nelinişte în Silezia, deşi ducele Henric l i
adunase o oaste destul de numeroasă; compusă în principal din
germani şi poloni , precum şi din ajutoare primite de la cavalerii
teutoni, templierii francezi, ioaniţi şi moravieni. Părţile adverse s-au
aflat faţă în faţă la Wahlstatt, lingă Liegnitz (Legnica) - localitate
situată la nord-vest de Sreslau, în stînga Oderului -, cu puţin timp
înainte ca lui Henric 11 să i se alăture trupele cehe ale lui Waclaw I ,
astfel că mongolii şi-au menţinut o vădită superioritate numerică. Î n
lupta angajată la 9 aprilie 1 241 , cu toată ardoarea de care a dat
dovadă, armata ducelui silezian a fost înfrîntă, el însuşi pierzîndu-şi
viaţa (fig .46-48). Resimţind şocul confruntării, mongolii au renunţat la
atacul Germaniei, indreptîndu-se spre Moravia şi Soemia, unde au
învins contingentele locale şi au prădat mai multe oraşe , fără să
p o a ta cuceri î n s a ş 1 Olomucul. De aici au continuat replierea spre
sud , pătrunzind în bazinul mijlociu al Dunării, spre a se ralia nucleului
1 20
principal al corpului expediţionar, comandat de către Satu-han.
Principala ţintă a invaziei spre Europa Centrală a reprezentat-o
fără îndoială Regatul arpadian, unde au fost concentrate efectivele
cele mai numeroase şi elita strategilor mongoli, în frunte cu Satu. în
perioada pregătitoare a atacului, în regiunile din vecinătatea imediată

1 20
G . Bachfeld , Die Mongolen in Polen. . . , passim; G. Strakosch­
Grassmann Der Emfall p 3 7 -6 7 . S l wamura Mongol lnvas1an of Poland m
the Th1rteenth Century, in Memo"s of the Research Oepartment of the Toyo
Bunko (The Oriental Library), Tokyo, 1 O, 1 938, p. 1 03 şi urm . : St. Krakowski,
Polska . . . passim; G. Labuda, Wojna z Tatarami. . . , p . 1 89-224; Wahlstatt
1 24 1 - 1 99 1 . Orei Vortrsge anlSsslich des 2 1 . Liegnitzer Patenschaftstreffens
vom 1 5. - 1 7. Juni 1 990 in Wuppertal, Lorch/VVO rtt, 1 990; Wahlstatt 1 24 1.
Beitrage. . WOrzburg , 1 99 1 .
„

21 1
a U ngariei s-au evitat j afu ri le, pentru ca, la l"ntoarcerea din expediţie,
să fie apte să ofere anumite resurse, în scopul asigu rării a provizion ă­
ri i tru pe lor, iar, pe de altă parte, să n u s usceptibilizeze avanposturi le
2
maghiare. 1 1 În pofida acestor măsuri de precauţie, şti rile privi nd
u nele acţi uni prădalnice la g raniţa cu Rusia erau col portate încă de la
sfîrş itul anului 1 240. 1 22 Aceleaşi raţi uni de a asig u ra procurarea
provizii lor pentru campanie a determinat pe mongoli să oblige în 1 24 1
pe bolohoveni s ă cultive pentru e i g rîu ş i mei. 1 2 3 Grija d e a dirija
strîng erea şi stoca rea recoltelor, ca ş i de a colecta turme şi cirezi .
avea să se releve şi pe parcursul expediţiei din U ngari a . 1 24
Cucerirea monarhiei Arpad ienilor intrase în calculele mongolilor
încă l a kurilta iul din 1 235, 1 2 5 iar în momentul demarării invaziei în
zona Vo lgăi acest plan căpătase u n contu r şi mai clar. 1 2 6 Pentru
m ate ria lizarea lui s-a manifestat o atenţie cu totu l aparte, Regatul
ungar avînd reputaţia de a fi unul din statele cele mai puternice ale
Europei primei jumătăţi a veacului al XI I I-iea , cu văd ite a m biţii
expansion iste spre răsăritul continentu l u i , de natură să genereze
circumspecţie oricărui adversar, inclusiv mongolilor, care n u
dis puseseră încă de posibil itatea d e a-i testa capacitatea militară .
cum reuş iseră să facă a nterior în cazu l bulgarilor de pe Volg a , a
cuman ilor şi a ruşi lor. Avizat în repetate rînduri asupra intenţiilor
nomazilor asiatici , regele Bela IV a făcut apel l a sprij i n u l unor
suverani catolici , dar aceştia s-au arătat prea puţin receptivi la
demersu l întreprins. Cele două puteri de la care în m od firesc s-ar fi
putut sconta pe un aj utor substanţial, Papalitatea şi I m peri u l , erau
prea absorbite de disputele di ntre ele pentru a realiza marele pericol
ce plana asu pra U ngariei. De altfe l , nici raporturile personale dintre
Bela IV ş i Friedrich l i n u traversa u o perioadă prea fertilă , astfel că
îm păratul nu avea motive să-şi afişeze solicitudinea. Mesch inăria ce
p a t r o n a p o l 1t 1 c a europeană, într-un moment de grea cu mpănă pentru

121 Rogerius, p.32, 7 1 .

1 22 Ibidem, p.29, 68.
1 23 Ip. let. , col . 792.
2
1 4 Rogerius, p.49-5 1 , 89-9 1 .
1 25
J uvai n i , I , p. 1 99.
1 26 Der Bericht des fr. lulianus, în H . D o rri e Orei Texte zur Geschichte
,

der Ungarn und Mongolen, în Nachrichten der Akademie der Wissenschaften

in Gottingen, Phil. -hist. Kl. , 1 956, 1 , p. 1 77- 1 78.

21 2
creştinătate, este probată de predicarea cruciadei în U ngaria , chiar în
preziua invaziei. dar nu împotriva mongolilor. ci a îm păratu l u i .
Hoard• mongole au primit dispoziţia d e a s e pune î n mişca re
la începutul lui martie 1 24 1 . Principalul corp al armatei , comandat
personal de Batu, ajutat de SObodai, a pornit din regiunea haliciană
direct spre pasul Verecke, denumit în izvoarele vrem ii „ Poarta
Rusiei " . Î n acelaşi timp, cîtorva corpuri mai m ici li s-a încredinţat
m isiunea efectuării unor acţiuni de învăluire, spre a lovi Regatul
arpadian prin puncte diferite din Transilvania. Pentru a duce la bun
sfirşit însărcinarea asumată , g rupurile respective au trebuit să fie
desfăşurate de-a lungul teritoriilor româneşti. Tactica operaţiunilor
dispersate avea un dublu rost: împiedicarea concentrării forţelor
adversarilor şi, pe de altă parte , facilitarea posibilităţilor de aprovi­
zionare şi jefuire.
Cu toate că Bela s-a preocupat de întărirea fortificaţiilor din
trecătorile carpatice dintre Ungaria şi Rusia Haliciană şi a implantat
acolo garnizoane puternice, mongolii au reuşit să le străpungă.
Forţarea trecerii prin pasul Verecke, dotat cu întăritu ri putern ice ,
constind din palisade masive - aşa-numitele gyepii (indagines în
izvoarele în limba latină) -, a fost pregătită cu cea mai mare grij ă .
Potrivit relatării l u i Thoma d e Spalato, corpuri le d e oaste ale
năvălitorilor ar fi fost precedate de 40 OOO de oameni dotaţi cu securi
pe ntru a crea spaţ11 largi de pătrundere prin des1şur1le pădurilor 2 7
Respectivii deschizători de drumuri, al căror număr fusese desigur
exagerat, proveneau probabil din rindul ruşilor din Halici-Volîn ia,
obligaţi să se pună la dispoziţia invadatorilor pentru că erau buni
cunoscători ai locurilor.
Penetrînd pe teritoriul regatului, mongolii au avansat pînă pe
valea Tisei, provocînd panică la curtea regală. Pe lingă efectivele de
călăreţi mongoli, Satu dispunea şi de contingente de cumani , ruşi ş i
islamici . obligaţi să-l însoţească în campanie , după ce i-a adus în
stare de dependenţă. În schimb, suveranul ungur nu a putut să
conteze decit pe ajutoare extrem de reduse, care nici măcar nu au
rămas alături de el pe întreaga durată a războiului. Este cazul ducelui
Friedrich de Austria, care, după o participare efemeră la lupte, a
încercat chiar să profite de pe urma stării precare a vecinului său În

127
Thomas Archidiaconus, p. 1 54.

213
plus, imed iat după forţarea întăriturilor de la pasurile montane, Bela
IV s-a văzut părăsit, într-un moment foarte critic, de cei 40 000 de
războinici cumani, refugiaţi de curînd din Deşt-i Kipcak, care nu au
iertat ungurilor asasinarea conducătorului lor, hanul Kuthen. 1 2 8
La 1 1 apri lie 1 24 1 cei doi redutabili adversari s-au înfruntat la
!Vl o n 1 1n a p ro p i e re a confluenţei r1 u l u 1 SaJ6 c u Tisa . Manevrele a bi l e ş1
forţa de şoc a mongolilor au pus în derută armata ung ară , care a
suferit o înfrîngere zd robitoare , l ăsînd pe cîmpul de luptă cîteva zeci
de mii de morţi , între aceştia numărîndu-se doi arhiepiscopi , trei
episcopi şi nu meroşi nobi l i . Regele a reuşit să se salveze cu mare
dificultate şi s-a refugiat la ducele Austriei, care l-a sechestrat un
timp, sil indu-l să-i predea o parte din tezaur şi să-i prom ită cedarea a
trei ţinuturi de lîngă g raniţă . După eliberare s-a stabilit temporar la
Zag reb, de unde făcea eforturi spre a-şi reorganiza teritoriile
neafectate de invazie din dreapta Dunări i .
Î n vre m e ce oştile lui Batu-han îşi focal izaseră loviturile spre
inima regatu lui, alte contingente mongole se manifestau cu energ ia
specifică în vecinătatea hotarelor sale estice şi sud-estice, prilej cu
care au intrat în coliziune şi cu românii. Nedispunînd de formaţiuni
statale consolidate, de structuri militare rutinate şi de reţele de
fortificaţii corespunzătoare, aceşti a nu erau în m ăsură să le opună o
rezistenţă eficientă . Urme ale trecerii mongolilor din Halici-Volînia
spre Moldova au fost înreg istrate în nordul Bucovinei , unde, în mai
multe aşezări întărite cu şanţuri , valuri de pămînt şi palisade din
bîrne, s-au depistat resturi de ardere şi distrugere, d atate cu puţin
timp îna inte de mijlocul secolului al Xl l l-lea . 1 29
U n g rup vig uros al nomazilor, aflat sub comanda lui Kadan şi
Buri , a străbătut nordul Moldovei, iar după traversarea Carpaţilor
Orientali a ajuns pe valea Someşului Mare, pînă la Rodna, importantă
aşezare m inieră , locuită în majoritate de către saşi. Pentru a-i deruta
pe apărători , mongolii au simulat renunţarea la atac, dar au revenit
prin surprindere şi au cucerit fără dificultate localitatea la sfîrşitul lunii
martie 1 24 1 . Mimarea retragerii şi replierile inopi nate i ntra u în
arsenalul obişnuit a l tacticii lor de luptă. dovedindu-se foarte adesea
eficiente. Profitînd de luarea în stăpîni re a oraşului, ei au constrîns
1 28 .
Rogenus, p . 35-36, 74-75.
129
B.O. Timoscuk, Pivnitna Bukovina - zemlja slavjans 'ka, Ujgorod,
1 969.

214
600 de saşi bine înarmaţi să li se alăture în expediţia spre vest şi
totodată să le servească drept călăuze. 1 30 Î nainte de a face
joncţiu nea cu trupele dirijate de Satu, Kadan s-a remarcat prin
cucerirea cetăţii Oradea, făcînd breşe în ziduri cu ajutorul maşinilor
de catapultat pietre. Măcelul ce a urmat nu a ţinut cont nici de sexul
şi nici de vîrsta locuitorilor. 1 3 1
În subordinea lui Kadan este de presu pus că se afla ş1
detaşamentul care a încercat să pătrundă spre Transilvania pe valea
Bistriţei, distrugînd aşezarea întărită de la Bitca Doamnei-Piatra
Neamţ - amplasată pe o poziţie dominantă -, cu menirea de a asigura
supravegherea trecerii de-a lungul rîului. Dat fiind că stratul de locuire
medievală din această cetăţuie nu conţine materiale arheologice
posterioare primei jumătăţi a secolului al X I I I-iea, cu siguranţă că ea
a fost părăsită de apărătorii săi la venirea mongolilor. Rămăşiţele
palisadei arse şi bogatele descoperiri de arme şi de alte obiecte
1 32
abandonate vorbesc despre sfirşitul violent al întăriturii .
Un alt grup a traversat l ongit udi na l Moldova. proba bil de-a
l u n g u l Prutulu1 sau a S1retulu1 . avînd drept pri mă ţintă Episcopia
cumanilor, situată în zona curburii Carpaţilor. Potrivit relatărilor l u i
R ogerius, î n fruntea l u i s-ar f i aflat un anume Bochetor, prezentat
drept una din căpeteniile cele mai de vază din „statul major" al lui
Batu-han. Cu siguranţă că, la fel ca şi în alte cazuri , numele său
fusese înregistrat greşit, reprezentind desigur o deformare fie de la
termenul ba'atur - ce desemna o demnitate din ierarhia m i l itară
nomadă, avind semnificaţia primară de „erou"/„viteaz"-, fie de la u n
antroponim {eventual d e la Bocek, fiul l u i Tului, sau d e la Bărkăcar,
fiul lui Jochi şi frate cu Batu) . După trecerea Siretului, Bochetor a
învins oastea ce 1-a ieşit în întimpinare şi a ocupat întreaga „ţară a
episcopului cumanilor" . 1 33 i ntre cei ce l-au înfruntat se numărau
desigur şi românii, care, după cum se ştie, constituiau popu laţia
majoritară din cuprinsul eparhiei .
Date importante despre invazia din ţinuturile carpato-dunărene

1 30 Rogerius. p . 33 72. Cf. şi Rashid al-Din , The Successors„ p. 70

. „

131 Rogerius. p 45�6 85-86.

. .

1 32 V. Spinei. Contribuţii la istoria spaţiului est-carpatic din secolul al

XI-iea pini la invazia mongoli din 1 24 1 , Tn Memoria Antiquitatis. V I -VI I I .

1 9 74-1 976 p 1 4 5- 1 48
u.1 R ogenus. p 33, 72 .

21 5
sînt consemnate în cronica lui Răsid od-Din ( 1 247-1 3 1 8), bazată pe
surse info rmative extrem de revelatoare. În lucrarea a utorului persan
se arată că u n corp comandat de Băcek, „trecînd pe d ru m u l Kara­
U l ag h-ilor prin munţii de acolo. a învins acele popoare U lagh", iar
ulterior a aj uns la hotarele lui M islav, îm potriva căruia a repurtat un
nou succes. 1 34 Sub denum irea de Kara-Ulagh sînt desem naţi „vlahii
negri", care locuiau în afara arcului carpatic, în timp ce aşa-num iţii
Ulagh (= vlahi) par a se fi localizat în arealul subcarpatic al Ţări i
Româ neşti ori eventual în sudul Transi lvaniei. În ceea ce priveşte
Mislav, acesta era probabil căpătenia unei formaţiuni politice locale.
În zona centrală ş i de vest a Ţării Româneşti se constitu iseră
cîteva nuclee statale, dintre care u nele se plasau pe traseul urmat d e
hoardele mongole î n avansarea lor spre Regatul arpadian. Diploma
ioaniţilor din 1 247 menţiona cnezatele lui I oan şi Farcaş şi voievo­
d atul lui L1tovoi în Oltenia şi un a lt voievodat, al lui Seneslau, la est de
Olt, afl ate în stare de vasal itate faţă de Coroana ungară , într-un grad
mai mic sau mai mare de dependenţă. 1 3 5 Aceste formaţiuni politice
existau fără îndoială încă înainte de marea i nvazie m ongolă, căci ar fi
fost desigur im posibil ca în numai cinci ani de la retragere a hoardelor
invadatoare, care prod useseră, ca peste tot, mari d istrugeri şi bulver­
sări . să se fi creat condiţii pentru înjghebarea unor forme s uperioare
de organizare. Nerealizabilă ar fi fost, de asemenea, şi o extindere a
autorităţii Ungariei la sud de culmile carpatice într-un răstimp cînd
fo rţele sale erau sleite. Prezenţa la m ij locul secolului al X I I I -iea , în
z o n a s u b c a rpatică a Munteniei . a nucleelor statale inci piente este
sugerată , între altele, de descoperiri le foarte relevante de la C u rtea
de Argeş , de pe rîul omon i m , 1 36 şi Cetăţeni, de pe valea Dîmbovi­
(ei . 1 37 Formaţi unile de acest fel nu a u putut desig ur stăvili înaintare a
mongolilor, ci, cel m u lt, a u tem porizat-o prin d iverse acţiu n i de

1 34
Rashid al-Din, The Successors . . , p.70; Tiesenhausen , l i , p.38; A .
.

Decei , L in va sion . . . ,
' p. 1 03 .
1 35 DRH, 8, ed . P . P . Panaitescu şi O. M ioc, 1 966, n r. 1 . Cf. şi Şt.

Ştefănescu, Ţara Românească de la Basarab I ,. Întemeietoru/" pînă la Mihai

Viteazul. Bucureşti, 1 970, p.24-26: Ş . Papacostea. Românii. . . , p. 1 38-1 4 1 .
1 36 .
N . C onstant1nescu , Curtea de Argeş (1200-1400) . Asupra
inceputurilor Ţării Româneşti, Bucureşti, 1 984.
1 37 L. C h iţescu, Cercetări arheologice la Cetăţeni, jud. A rgeş, în

Cercetări arheologice, 11, 1 976 , p. 1 70-1 73 .

21 6
hărţuire, la adăpostul arealurilor deluroase şi împădurite.
După ce au distrus Episcopia cum anilor, mongolii s-au
îndreptat spre Ţara Bîrsei, unde au ajuns la sfirşitul lunii martie.
Tentativa voievodului Transilvaniei de a le stopa înaintarea n u a avut
1
sorţi de izbîndă, armata sa fiind înfrîntă, iar conducătorul ei omorît. 38
Traversarea lanţului montan s-a făcut foarte probabil prin pasul Oituz.
ct: a mai rac11a cale de legătură d i ntre Moldova ş 1 Transilvania în evul

mediu. Apărarea trecătorilor carpatice fusese încredinţată românilor

şi secuilor, 1 39 care însă nu au reuşit să-i oprească pe agresori. La 1 1
aprilie aceştia ocupau şi devastau Sibiul, continuînd apoi înaintarea
spre U ngaria. 1 40
Reunirea armatelor care acţionaseră în Polonia, Moravia,
Moldova , Ţara Românească şi Transilvania cu acelea de sub coman­
da directă a lui Batu (fig.49) a consolidat şi mai mult poziţiile mongole
în provinciile maghiare de la est de Dunăre, unde, după cucerirea
principalelor oraşe şi cetăţi , s-a trecut la împărţirea terenurilor între
căpeteniile n o m az i l o r 1 4 1 . fapt ce releva intenţia indubitabilă de a le l u a
în stăpînire nemijlocită . U ngurii au reuşit un timp să protejeze cu
succes linia Dunării, perioadă cînd s-au luat măsuri suplimentare de
fortificare a centrelor urbane din dreapta fluviului. Raidurile mongolilor
nu au putut fi totuşi stăvilite, astfel că ei au ocupat Buda şi au asediat
Esztergomul (Strigonium) - reşedinţă regală şi sediu arhiepiscopal -,
unde localnicii beneficiau de ajutorul unor contingente de francezi şi
lombarzi . După o rezistenţă temerară, oraşul a trebuit să fie
abandonat în mîinile duşmanilor, care nu au izbutit însă să pătrundă
în citadelă , apărată de o garnizoană comandată de spaniolul

1 38 Anna/es Frisacenses, ed. L. Weiland, în MGH, Scriptorum, XXIV,

Hannoverae, 1 879, p.65 (Notiţa de la Echternach).
1 39 A. F . Gombos, Catalogus fontium historiae Hungaricae, l i ,
Budapesta, 1 937, p. 1 332 (lohannes Longus d e Ypra); Bruchstacke aus der
Weltchronik des Minoriten Paulinus von Venedig (/. Recension), I , ed. W.
Holtzmann (Texte zur Kulturgeschichte des Mittelalters, 3), Roma, 1 927,
p 29
140
Annales Frisacenses (Notiţa de la Echternach), p.65; Cronica S.
Petri Erfordensis moderna, ed. O. Holder-Egger. în Scriptores rerum
Germanicarum in usum scholarum ex Monumentis Germaniae historici
separat1m ed1t1. (42 ,) Hannoverae et L1psiae. 1 899, p.237.
141
Rogerius, p.42, 82 .

217
Simeon . 1 42
Dacă vestea ravagiilor provocate de i nvaziile din Bulgaria de pe
Volga, Cumania şi Rusia fusese recepţionată în Occident cu destulă
detaşare - ca un lucru plin de g ravitate , dar fără posibile repercusiuni,
e c o u l dezastre l o r de la Lieg nitz şi de pe rîul Saj6 şi a cortegiului de
u r m ă r i fun este abătute a s u pra Poloniei, M ora viei ş i , în speci a l , a
Ungariei a produs o vie emoţie. Curia şi rezidenţele reg ale şi
princiare a u fost şocate de violenţa nemaiîntîlnită cu care hoardele
asiatice s-au revărsat asupra teritoriilor creştine din j u m ătatea
răsăriteană a continentului, fiind vădit alarmate că val u l pustiitor va
conti nua să înai nteze implacabil. Între a ltele, teama de extinderea
conflagraţiei a generat perturbări serioase în schim burile comerciale
pînă în nordul Europei. 143
Apelurile disperate ale lui Bela la ajutorul Scaunului a postolic şi
al principilor creştini au avut totuşi în general puţine urm ări pozitive,
regele pri m i nd în sch imb din belşug aprecieri com pătim itoare , sfaturi ,
încurajări şi promisiuni. D e o anumită receptivitate a dat dovadă
îm păratul Friedrich li de Hohenstaufen ( 1 2 1 2-1 250) , care a găsit un
bun pri lej de a încerca să concentreze în j urul său pe s uveranii din
lumea romano-catolică, în perspectiva im inenţei pericolului mongol,
cu scopul de a-şi întări prestigiul parţial eclipsat din cauza
d iferendului prelungit cu papa Grigore IX ( 1 227-1 24 1 ). Îm păratul l-a
determ inat pe fiul său, regele Konrad IV, să plece în sprijinul
ungurilor, dar acesta , constatînd o stagnare tem pora ră a luptelor
de-a lungul axu lui dunărean, a revenit în propria ţară fără să perturbe
I'-"-- � ' : ' " "'
, .� ...:, :·i � v : c J i n stînga fl u v i u l u i . S it u a ţ ia din Regatul a rp a d i a n
ră mînea extrem de critică , astfel că nu este cu totul surprinzătoare
notiţa mai m ult decît pesi m istă , cu iz de epitaf, inserată de u n analist
bavarez contemporan, Hermann, de la mănăstirea de la N iedera l­
taich, în relatarea concisă ce o face evenimentelor din anul 1 24 1 : ,,În
acest an, regatul Ungariei, după o existenţă de 350 de ani, a fost
nim icit de neamul tătarilor" . 1 44

142
lb1'dem, p.54 , 94.
143 G.A. Bezzola, Oie Mongolen„ . , passim; Ch.W. Connell, Western
V1ews of the Tartars. 1 240- 1 340 (A thesis submitted to the Graduate School
of Rutgers University, N
Michigan , 1 977, p.75 şi urm . ; F. Schmieder, Europa . , p.73 şi urm. . .

1 44 Hermanni Altahensis Annales, ed. Ph. Jaffe, in MGH, Scriptorum,

218
 Fiind conştienţi că prestigiul suveranului avea efect revigorator
pentru forţele oponente, mongolii au expediat împotriva lui Bela IV o
puternică armată, cu m isiunea expresă de a-l captura. Î n fruntea sa
se afla Kadan - fiul marelui han Ogodai -, unul din strategii de elită
din subordinea lui Batu. Î ntrucît nu dispunea de efective capabile să-i
asigure protecţia, regele a fugit din Croaţia pe coastele Dalmaţiei,
refugiindu-se succesiv pe mai multe insule de lîngă coastele
Adriaticii: întîi pe Trau (Trogir), apoi pe Arba (Rab) şi Veglia ( Kerk),
unde a aşteptat cu înfrigurare pînă la îndepărtarea pericolului. Din
motive de siguranţă , soţia sa - Maria Laskaris, fiica împăratului
Theodor I de la Niceea, - şi prinţul moştenitor, Ştefan, pe atunci
minor, fuseseră trimişi, de asemenea, în Dalmaţia , unde şi-au găsit
adăpost în cetatea de la Klis (Clissa) de lingă Spalato (Split) . Eşuînd
în încercarea de a-l prinde pe Bela. întrucît nu dispuneau de flotă,
detaşamentele mongole s-au răspîndit după pradă în regiunile vest­
balcanice. Cel mai mult au avut de suferit Croaţia şi Dalmaţia, unde
armatele lui Kadan au staţionat la sfirşitul iernii şi începutul primăverii
anului 1 242. 14 5 Cu toate eforturile depuse, ele nu au reuşit să
cucerească puternicile cetăţi de la Spalato şi Ragusa (Dubrovnik), 1 46
dovedindu-se încă o dată că în faţa ofensivei mongole singurele în
măsură să opună cu succes rezistenţă rămîneau centrele fortificate ,
într-o vreme cind înfruntările în cimp deschis s-au vădit invariabil a fi
reprezentat experienţe dezastruoase pentru toţi adversarii din Asia şi
Europa.
Acţiunile din Peninsula Balcanică au afectat totodată Bosnia şi
Serbia. Potrivit mărturiilor arhidiaconului Thoma de Spalato, mongolii
ar fi incendiat Cattaro (Kotor), important port de pe ţărmul Mării
Adriatice, iar apoi ar fi pustiit şi depopulat oraşele Svac şi Drivasto. 147
Un detaşament al lor a avansat pină în Tracia , unde a primit replica
oştilor lui Balduin 1 1 , împăratul latin de la Constantinopol. î ntr-o primă
• ciocnire corpul mongol a fost înfrînt, dar el a revenit şi a reuşit să-şi ia
revanşa . 1 4 8

X \/ 1 1 H a n noverae 1 86 1 . p 394
"!> A. Tres1c Pav1c1c. lzgon mongola . . . . p.85 şi urm .
148
Thomas Archidiaconus, p. 1 75-1 77.
1 47
Ibidem. p. 1 77.
1 48 Paltrami seu Vatzonis Chronicon Austriacum. în Scriptores rerum
Austriacarum, I , ed. H Pez. Lipsiae. 1 72 1 , col . 7 1 4; Anonymi Leobiensis

21 9
 La începutul verii anului 1 242 , cete ale mongoli lor, care îşi
stabiliseră bazele de atac în pusta Pannoniei, au întreprins mai m ulte
raiduri în reg iunile estice ale Austriei, de u nde s-au întors cu prăzi şi
cu robi. I ncursiunile au avut probabil şi scopul de a le verifica
ca pacitatea de ripostă în cazul declanşării unei invazii de proporţii
spre Germa nia , proiect aflat de mai m ultă vreme în orbita i nteres ului
lui Batu şi al celorla lţi strateg i din fru ntea armatei mongole. C u acest
prilej s-a evidenţiat din nou parţiala friabilitate a sistemului defe nsiv al
statelor din centrul Europei, ca re desig ur că s-ar fi dovedit vulnerabil
în cazu l preconizatului asalt al că lăreţilor asiatici .
Prevenit asupra ameninţărilor ce se profi lau asupra statului s ă u ,
ducele Friedrich 1 1 al Austriei a reuşit să mobilizeze o viguroasă
coaliţie antimongolă , alcătuită din regele Waclaw I al Boe m iei ,
patriarhul Berthold al Aq uileiei, ducele Bernard al Carinthiei, contele
H ermann d i n Baden etc . , pusă în mişcare cînd oraşul de scaun de la
Wiener Neustadt se găsea în pericolul de a fi îm presurat. Reunirea
ace stor Torte releva că ideea de cruciadă şi spiritul de solidaritate a
suveranilor din Occidentul catolic n u se atrofiase cu totul . S urpri nşi
de operativitatea măsurilor defe nsive ale d ucelui Austriei, g rupul
exped iţionar mongol , dispu nînd desigur de efective reduse, a
considerat prudent să evite confruntarea şi a reven it în U ng aria .
Avînd de reg ulă o viteză de deplasare superioară adversarilor,
călăreţii de stepă nu angajau bătălii cînd estimau că n u-şi pot apropia
victoria, spre deosebire de armatele duşmane, care , nefiind în
măsură să se replieze cu rapid itate, trebuiau să accepte înfru ntările
chiar în condiţii inadecvate .
C înd destinul Regatului ungar ş i al zonelor lim itrofe se afla în
g rea cumpănă, la 1 1 decem brie 1 24 1 survenea moa rtea m arelui han
Ogodai în reşedi nţa sa de la Karakorum . Cu tot sistem u l de
com unicaţie ra pid şi practic, perfecţionat chiar în vremea domniei lui
Ogodai, vestea decesului n u a putut parveni în tabăra lui Satu decît
după mai multe luni, deplasarea mesagerilor fi ind îng reunată n u
numai d e distanţa uriaşă c e separă Mongolia de U ngaria, c i desig ur
şi de i ntemperiile anotimpului friguros. Problemele succesiunii la tro n
şi a structurării I m periului m.ongol prezenta u o i m portanţă prea mare
pentru ca Batu şi ceilalţi principi gingishanizi să le ig nore. De acee a ,

- - -- - - - ----- --- -------'

Chronicon, în ibidem, col . 8 1 6.

220
s-a luat decizia evacuării Ungariei, unde localnicii continuau să
controleze mai multe cetăţi şi ţinuturi în extremitatea apuseană a
regatului . mizînd şi pe ajutoare din Germania şi din alte părţi .
Prelungirea rezistenţei ung urilor şi menţinerea controlului
asupra a cel puţin o treime din întinderea regatului s-au datorat în
chip hotărîtor existenţei reţelei de cetăţi şi oraşe întărite, g rupate în
comitatele din vest, care nu au putut fi cucerite de nomazi. Cîteva
puncte fortificate rezistaseră chiar în ţinuturile din nordul ţării, din
apropierea principalelor căi de penetrare a invadatorilor. 1 4 9 Totuşi,
numărul lor, ca şi mărimea garnizoanelor, erau insuficiente, ceea ce
recunoştea explicit Bela I V într-o scrisoare adresată papei în anul
1 250, 1 5 0 motiv pentru care, în perioada de după război, a im pus un
program intensiv de construire a cetăţilor. Supunerea teritoriilor
respective necesita prin urmare eforturi şi timp, în condiţi ile cînd
trupele mongole se resimţeau după o campanie îndelungată şi
extenuantă , întîmpinînd dificultăţi de aprovizionare într-o ţară vlăguită
de ingerinţele războiului. La toate acestea se adăugau disensiunile
ce erodaseră profund raporturile dintre unii membri ai clanului
conducător al armatei mongole.
Unul din marile impedimente întîmpinate de mongoli în U ngaria,
care a constituit, de altfel, o cauză a evacuării ei, s-a datorat
dificultăţilor de aprovizionare. Ravagiile produse de cam panie şi
perturbarea lucrărilor agricole. începînd cu semănatul şi terminînd cu
re coltatul 1n cursul anului 1 24 1 , au împ1ed1cat obţinerea alimentelor
vegetale în cantităţi satisfăcătoare, cu atît mai mult cu cît la populaţia
existentă s-au adăugat citeva zeci de mii de invadatori. Î n mod firesc,
în regiuni întinse s-a instaurat flagelul foametei, cei mai crunt loviţi
fiind localnicii. Lui Răsid od-Din îi parvenise informaţia, transmisă
desigur prin filiera participanţilor mongoli la expediţie, că în U ngaria şi
Polonia „domnea [ . . ] o aşa foamete şi o aşa mizerie, încît oamenii
.

1 '9 E Fogedi, Castle and Society in Medieval Ungary (1000- 1 437).

Budapesta , 1 986 . p 42-49
150 E. Hurmuzaki, Documente privitoare la istoria romanilor, I , ed . N .

Densuşianu, Bucureşti, 1 887. p.259-262 (unde scrisoarea este datata greşit

Tn 1 254); Der Mongolensturm. Berichte von Augenzeugen und Zeitgenossen,
1 235- 1 250. ed . H . GOckenjan şi J.R. Sweeney, Graz-Viena-KOln, 1 985,
p. 285-288.

221
mîncau carne de copii". 1 5 1 Mai îndreptăţit să facă aprecieri, pentru că
singur suferise pătim irile înfometării , Rogerius relatează că aju nsese
la un moment dat să consume un fel de pîi ne făcută din făină
amestecată cu coajă de stejar măcinată. 1 5 2
în scopul de a disponibiliza numai în propriul folos resursele de
h ran ă . mongolii s-au dedat la măcelărirea sătenilor, după ce în
prealabil îi obligaseră să culeagă recolta . 1 5 3 Cu toate precauţiunile
luate , pe parcursul retragerii din Ungaria în Cumania, ei n u îşi mai
puteau permite să-şi hrănească prizonieri i în mod norm a l , oferindu-le
doar părţile de regulă necomestibile din animalele sacrificate . 1 54 î n
aceeaşi ordine de idei, un cărturar dominican pretindea că spectrul
morţii prin înfometare determ inase pe unii locuitori să m ă nînce
cadavre umane, cîini, pisici etc. , 1 55 iar unii cronicari occidental i , în
consonanţă cu aprecierile l u i Răsid ad-Din, citate mai sus, veneau cu
mărturia şi mai îngrozitoare . potrivit căreia mamele ar fi fost aduse în
stare a de a - ş i devora propriii prunci . 1 5 6 Făcînd un succint bilanţ al
cataclism ului. cronicile latino-m ag hiare pretind că , datorită i m posibili­
tăţii desfăşurării muncilor cîm pului, numărul locuitorilor m orţi din
cauza foametei ar fi depăşit pe cel al captivilor şi al celor care
pieriseră de sabie. 1 57
Retragerii din reg iunile invadate , începută în pri măvara anului
1 242 , i s-a im primat o derulare organizată , mongolii avînd tot

1 5 1 Rasid al-Din Fadl Allah Abul-Khair, Histoire universe/le, I. Histoire

des Francs. ed. K. Jahn, Leiden , 1 95 1 , p.65.
1 52 Rogerius, p.57 , 96.
1 5 3 Ibidem, p. 50-5 1 , 90-9 1 .
1 54 Ibidem, p.55, 95.
1 55 Johann de Columna, în Recuei/ de historiens des Gaules et de la
France, XXI I I , ed. Wailly, Delisle şi Jourdain, Paris, 1 876, p. 1 1 3 .
1 56 Martini Oppaviensis Chronicon Pontificum et lmperatorum, în MGH,
Scriptorum, XXI I , Hannoverae, 1 872, p.472; lohannis Vitodurani Chronica, în
MGH, Scriptores rerum Germanicarum, NS, 1 1 1 , ed . a 2-a Fr. Baethgen,
Berlin, 1 955, p.5; loannis Dlugossii Annales seu Cronica incliti regni
Poloniae, [IV,] ed. O. Turkowska, Varşovia, 1 975, p. 3 1 .
1 57 Chronicon Posoniense, ed . Al. Domanovszky, în SRH, l i , p.43;
Chronici Hungarici compositio saecu/i XIV, ed . Al. Domanovszky, în SRH, I ,
p.468; Chronicon Budense, ed . I . Podhradczky, Buda, 1 838, p. 200;
Johannes de Thurocz, Chronica Hungarorum, I, Textus, ed. E. Galantai şi J.
Krist6, Budapesta, 1 985, p. 1 37.

222
interesul să nu irosească nenumăratele bunuri acumulate prin jafuri
sistematice. Pe drumul de întoarcere se sconta chiar pe o spori re a
acestora , dat fiind că, în mod firesc, se evitau traseele utilizate la
venire, de-a lungul unor ţinuturi deja secătuite de prădăciuni (fig.49) .
O parte a efectivelor s-au repliat prin Transilvania, care -
datorită parcurgerii lor precipitate de invadatori în urmă cu un an,
cînd se grăbeau să ajungă cît mai curînd în Ungaria, - rămăsese cu o
reţea demografică destul de consistentă. În răstimpul cit mongolii se
deplasaseră în pusta Pannoniei, fără să implanteze garnizoane în
locurile străbătute, localnicii se preocupaseră de ridicarea cîtorva
cetăţi , fiind deplin conştienţi că pericolele se menţineau . Noul contact
cu călăreţii asiatici s-a dovedit a fi cel puţin la fel de dezastruos.
Avînd neşansa de a ajunge în captivitatea lor timp de cîteva luni şi de
a-1 însot1 pe cind se înapoiau prin Transilvania spre stepele Eurasiei,
călugărul Rogerius ne relatează că „în afară de cîteva fortăreţe, au
cu prins tot pămîntul şi, pustiindu-l în trecere, l-au lăsat deşert" . 15 8
Sugestivă pentru imaginea unei aşezări devastate este descrierea cu
accente dramatice, pe care tot el o face oraşului Alba (I ulia), unde nu
a „putut găsi nimic altceva afară de oasele şi capetele celor ucişi,
precum şi zidurile dărîmate şi risipite ale bisericilor şi ale palatelor, pe
care le stropise sîngele creştinesc vărsat cu îmbelşugare". 1 5 9
O altă parte a trupelor s-a reîntors prin Serbia şi Bulgaria, pe la
nord de lanţul Munţilor Balcani, trecînd în stînga Dunări i probabil prin
Dobrogea Acest it1nerariu este sugerat de specificarea inserată în
cronica lui Răsid od-Din, potrivit căreia armata lui Kadan ar fi distrus
1 60
Qirqin şi Qila din ţara Ulaqut. Primele două toponime au fost
identificate cu Tirnovo şi Chilia, iar cel de-al treilea cu „Ţara vlahilor"
din Balcani , nomenclatură care în izvoarele medievale - atît a celor
orientale, cit şi a celor occidentale - desemna frecvent statul
Asăneştilor. Asupra evenimentelor din Bulgaria există referiri şi în
cronica rimată a lui Philippe Mousket. Poetul francez preti nde că
„regele din ţara vlahilor" (li rois de la fiere as Blas) ar fi repurtat o
161
victorie strălucită împotriva mongolilor, el avînd în vedere ţaratul

158 Rogerius, p . 55, 94-95.

1 58 Ibidem, p . 56, 96.
180
Rashid al-Din, The Successors. . . , p . 1 1 ·, A . Dece1· , L '"n
/ vas1·on . . .
,

p. 1 04, 1 20-1 2 1 .
181
Philippe Mousket, Fragment de la Chronique riml>e, în Recueil des

223
Asăneştilor, al cărui nume derivase de la etnicul întem eietorilor săi,
Asan şi Petru . Veridicitatea informaţiei rămîne suspectă n u numai
pentru că în acel moment suveranul bulgar Koloman (Căliman) Asan
era minor şi deci nu avea cum să se im plice în lupte, ci şi pentru că
se ştie din alte surse că , imediat după term inarea i nvaziei , ţaratu l
fusese i m pu s l a tribut În legătură cu faptele evocate se poate doa r
a d m ite ca b u l g a r i i a r fi obţi nut u n succes l i m itat, l i psit de consecinţe
importante, a cărui dimensiune a parvenit cu totul h iperbolizată pînă
la literatul fra ncez.
Sistarea operaţiunilor ofensive după sosirea ştirii obştescu lui
sfîrşit al marelui han Ogodai nu a însemnat a bandona re a tuturor
cuceririlor făcute în decursul campaniei din 1 236-1 242, ci numai a
celor din Regatul u ngar, care , precum s-a precizat a nterior, n u se
încheiaseră pe depl i n . Dimpotrivă , ţările unde disputele m i l itare
fuseseră tranşate fără echivoc în favoarea mongolilor, iar o
răsturnare a situaţiei era cu totul i m previzibil ă , a u fost i nteg rate în
peri metrul domi naţiei lor pol itice .
Încă înai nte ca să se fi desem nat succesorul lui Ogodai,
mongolii a u prădat din nou Armenia şi Georg i a în 1 243, supunînd
apoi Sultanatul de l conium (Kenya). Este g reu de crezut că la aceste
expediţii fuseseră implicate aceleaşi contingente care participaseră la
campaniile d i n Rusia, Polonia şi Ungaria. Acţiunile din Caucaz şi Asia
Mică atestă faptul că pentru declanşarea unor operaţiu n i m i l itare de
anverg ură nu era absolut necesară avizarea şi coordonarea lor de
instanţele supreme ale im periului, ele realizîndu-se şi din iniţiativa
notabilităţilor reg ionale.

D . Urmările marii i nvazii din 1 236-1 242

I nvazia i m petuoasă şi brutală asupra Europei, încheiată

inopinat în anul 1 242, a fost fără îndoială una din întreprinderile
războinice cele mai ample cunoscute de-a lungul tim purilor, cu
rezultate durabile, de însemnătate m ajoră pentru evoluţia întregii
jumătăţi răsă ritene a conti nentului.
Dacă din perspectiva mongoli lor expediţia reprezenta o nouă şi
stră lucită exteriorizare a disponibilităţilor cuceritorilor, o confirmare

historiens des Gaules et de la France, XXI I , ed. Wailly şi Delisle, Paris, 1 865,
p. 77 .

224
concludentă a superiorităţii deţinute pe planul artei militare,
materializată printr-o extensie teritorială exorbitantă în dauna vecin ilor
din vest, pentru popoarele afectate de masacrele şi distrugerile
nomazilor asiatici conflagraţia însemna o lovitură cu repercusiuni din
cele mai nocive. Hecatomba dezlănţuită încă din vremea campaniei ,
completată cu devastările ulterioare, a modificat configuraţia etnico­
demografică şi politică din zona meridională a Europei Răsăritene.
Populaţii întreg i , decimate sau asim ilate, au dispărut din antropo­
geografia continentală sau, în cazuri mai fericite , au fost dislocate din
teritoriile de obîrşie şi colonizate în regiuni străi ne. Altele s-au văzut
reduse vremelnic la o existenţă precară , cvasianonimă şi deperso­
nalizată, o dată cu dispariţia unor formaţiuni statale. Un teritoriu
imens, delimitat de cele două fluvii mai mari ale Europei - Volga şi
Dunărea -, a fost anexat domeniilor cuceritorilor veniti din inima Asiei,
I

multiplicînd numărul comunităţilor înrobite .

Unii contemporani au văzut în invazie un semn prevestitor al
apocalipsului , considerîndu-i pe mongoli drept em isari ai infernului.
Această asociere a făcut ca la popoarele din Occidentul catolic
numele originar de tătari să fie deformat în cel de Tartari (de la
latinescul tartarus = „ iad") , avînd semnificaţia de ,,făpturi ale iadului".
Atrocităţile săvîrşite cu sălbăticie , de o amploare nemaiîntîlnită ,
de o populaţie cu trăsături somatice mult diferite de acelea ale
victimelor, explică prezentarea ei în culori din cele mai întunecate şi
apelul la comparaţii denigratoare cu patrupedele şi alte specii
faunistice . Sugestivă în acest sens este descrierea pe care le-o face
armeanul Grigore din Akanc, a cărui patrie suferise enorm de pe
urma raidurilor repetate ale mongolilor, ceea ce îi motivează , pînă la
un anumit punct , exagerările şi tonalităţile pătimaşe: „Aceştia
(mongolii - n . n . ] erau îngrozitori şi de nedescris ca înfăţişare, cu un
cap mare ca de bivol , cu ochi lunguieţi ca de pui, cu nasul cîrn ca de
pisică , cu boturile ieşite în afară ca la cîine, cu şalele înguste ca de
furnică. cu picioarele scurte ca de porc şi, de la natură , cu totul fără
barbă . Cu o forţă ca de leu, ei au glasurile mai stridente ca a
vulturilor. Ei apar unde te aştepţi cel mai puţin" . 1 62
O prezentare a prototipului invadatorului, dublată de zugrăvirea
unui tablou mai larg al ravagiilor produse, cu obişnuitele note patetice

1s2 .
G ngor of Aka ne' , p 295

225
şi îngroşări de reg istre , datorăm şi com patriotului l u i G rigore din
Akanc, Kirakos (Guiragos) , apreciat pentru iscusinţa relatări lor
evenimentelor ce au zg uduit Orientul în cursul secolului a l X I 1 1 -lea :
„Tăta rii aveau o înfăţişare· respingătoare şi inimi nemiloase; rămîneau
neînduplecaţi la plînsetele mamelor, fără respect pentru pă rul alb al
bătrîn ilor. Alergau cu bucurie cînd era vreun măcel, ca la o nuntă sau
la o petrecere . Peste tot cadavre , cărora nimeni n u le făcea mormînt.
P r i ete n u l nu mai avea lacri m i pentru cel care-i fu sese d rag : nimeni n u
1 n d ră z n e a s ă verse lacri m i pentru cei ca re pieriseră , d e tea m a
acestor ticăloşi . Biserica s-a cernit î n dol i u , frum useţea şi splen­
doarea sa dispă ruseră; s l uj bele ei au fost oprite , sfînta jertfă a încetat
să m a i fie ofe rită la altar, vocea cîntăreţi lor din strană nu s-a m a i
făcut auzită, i a r cîntările religioase n u au mai răsunat . Ţin utu l era
acoperit ca de o ceaţă deasă . Populaţiile prefera u noaptea zilei, iar
pă mîntul a rămas li psit de locuitorii săi . Fiii străinului îl străbăteau,
în hăţînd tot ce găsea, mobile şi obiecte preţioase. Sordida lor
lăcomie era de neostoit . Toate casele şi camerele a u fost scotocite;
1 63
n i m ic nu le-a scă pat"
E xte rm i n a r e a ş 1 aservirea e lementu lui u m a n a u fost com pletate
prin distrugeri iraţionale de valori materiale şi spirituale irecuperabile,
fără precedent la sca ra spaţială şi tem porală a evu l u i med i u . Cele
mai prej udiciate par să fi fost populaţiile situate pe o treaptă elevată
de civi lizaţie , la care s-a constatat o decădere spectaculoasă . Ele a u
aj u ns în situaţia d e a f i condam nate la o stag nare îndelungată , într-o
perioadă în ca re Occidentul cunoştea o ascensiune evidentă, bazată
pe o dezvo lta re dinamică , impl icînd creşterea demografică, uti lizarea
unor metodologii ag ricole noi, prog rese în domeniul mineritul u i ş i a
tehnologiză ri i , activizarea şi extinderea relaţi ilor comerciale, perfecţio­
narea m ij loacelor de navigaţie, monetizarea economiei, revita l izarea
şi expansi u nea fenomenului citadin, avîntul în creaţia arhitecturală,
artistică şi culturală etc„ ceea ce a cond us treptat la adîncirea
departajării între nivelul de civilizaţie din vestul şi estul Europei.
Cu toate că nu au reuşit să încorporeze Ungaria şi a u renunţat
la i nvadarea I m peri ului romano-germanic, mongolii nu au abandonat
ideea domi naţiei mondiale, preconizînd să-şi extindă supremaţia spre

1 63 G u i ragos, ed. cit„ în Journal Asiatique, Ser. a V-a, XI , 1 856, 2-3 ,

p.2 1 8

226
;; __. : ş , s vc: ·i e s t S e m nifi cativ, între altele , pentru asemenea tendinţe
este răspunsul prezumţios adresat în 1 246 de marele han Guyuk
papei l nnocentiu IV, căruia îi pretindea supunerea şi prezentarea
personală imediată la curtea sa pentru a i se confirma prerogative­
le. 1 64 La fel de arogante au fost cererile de a le fi recunoscută
hegemonia adresate diverşilor suverani din Orientul Apropiat şi din
Europa.
Î n pofida neîndeplinirii tuturor obiectivelor marii invazii din 1 236-
1 242 - anexarea U ngariei, jefuirea Germaniei etc. -, aceasta a
însemnat un remarcabil succes al expansiunii mongolilor, care au
i ntrat în posesiunea unui teritoriu vast . inclus în com ponenţa ulusului
lui Jochi. Nucleul său iniţial îl formase ţinutul dintre l rtiş şi Munţii Altai ,
concedat d e Gingis-han fiului său Jochi prin 1 207-1 208, după
expediţia împotriva "triburilor de pădure " . La începutul celui de-al
treilea deceniu al secolului al XI I I-iea Jochi şi-a extins apanajul prin
cuceririle făcute în bazinul Sir-Dariei şi în jurul Mării de Aral,
preconizind să şi-l completeze, potrivit dispoziţiei marelui han, cu
Deşt-i Kipcak-ul, aspiraţie împlinită , precum s-a amintit, de-abia prin
expediţia din 1 236- 1 342. Neţinîndu-se seama că Satu nu era cel mai
virstnic fiu al lui Jochi, el a fost investit cu autoritatea supremă în
domeni i le moştenite de la tatăl său şi în cele anexate în estul
Europei, ce purtau denumirea de Ulus-Jochi.
Respectivul teritoriu a fost divizat în două părţi principale: aşa­
numita aripă (sau mină) dreaptă a intrat în subordinea lui Satu-ha n ,
iar cea stingă a repartizat-o l u i Ordu şi celorlalţi fraţi ai săi, fără ca
prin aceasta să-şi piardă formal prerogativele. Totodată, apreciindu-i
comportarea în campania europeană, Satu a cedat fratelui său mai
mic Siban reg iunea delim itată de Munţii U ral, Marea de Aral şi riurile
Sir-Daria şi Tobol , pe care unii specialişti o identifică cu Hoarda
Albastră (Kăk Orda) menţionată în cronicile orientale. La est de ea şi
pină pe lrtîş şi I ii, rîu ce se varsă în lacul Salhaş, se întindeau
ţinuturile din aripa/mina sti ngă preluate de Ordu, nominalizate uneori
,

în izvoarele vremii sub forma de Hoarda Albă (Ak Orda). Aceste

entităţi administrative au rămas vremelnic în dependenţă vasalică
nominală faţă de Satu şi urmaşii săi direcţi , dar în timpul succesorilor
•

1 64
Guyuk Khan 's letter to Pape lnnocent IV (1246), în C . Dawson, The
Mongol Mission, Londra-New York, 1 955, p.85-86.

227
hanilor Ordu ş i Siban şi-au dobîndit treptat neatîrna rea.
Dome n i i le lui Batu - mărginite la est de tundra siberiană, la vest
de g u rile Du nări i , la nord de cnezatele ruseşti şi la sud de Marea
Neagră , M u nţii Ca ucaz şi Marea Caspică - sînt cunoscute în l iteratu ra
de special itate sub numele de H oarda de Aur, preluat din letopiseţele
şi celela lte izvoare medievale ruseşti, care, la rîndul lor, l-au adoptat
foarte proba bil de la mongoli sau de la a lte populaţii din Asia, unde
: : _ a a v u t t o t u ş i o răspînd 1 re prea m a re . Noţi u nea de Hoarda d e Aur

a p a re 1 n c1dental numai în cîteva cronici persane, din care n u rezultă

d i n păcate accepţiunea sa exactă. În lumea o rientală acest stat era
desemnat adesea sub denumirea de Ulus-Jochi sau ·de hanatul
Kipcak, dat fi ind că precedenţii ocupanţi ai stepelor ponto-caspice
fuseseră ki pciacii (cumanii), care şi după pătrunderea mongolilor
continuau să deţină o pondere însemnată în structura demografică a
. 165
zo nei .
Batu-han ( 1 23711 242- 1 256) şi-a fixat reşed i nţa principală la
Sara i . pe malul stîng a l Volgăi, n u departe de g u rile de vărsare în
Marea Cas pică , într-o reg iune u nde se i ntersectau d ru m u ri comer­
ciale fl uviale şi terestre de însemnătate continental ă , cu vechi tradiţii
în viaţa citadină. U n u l din fraţii şi urmaşii săi, Berke (1 257-1 267), a
transferat-o curînd spre nord , tot pe cursul inferior al Volgă i , într-o
local itate că reia izvoarele contemporane îi atribuie, de asemenea,
n u mele de Sara i . Î n scopul de a le departaj a , pentru cea dintîi ,
loca lizată la Selitrionnoie, se foloseşte denumirea de Sarai-Satu sau
Saraiul Vech i , în timp ce pentru cea de-a doua, identificată la Ţarevo ,
se util izează toponimul convenţional de Sarai-Berke sau Saraiul N o u .
C h i a r d u p ă crea rea de facto a statului Hoardei de A u r şi
rid i c a re a ca pita lei de la Sara i , persi sta u zone în care a utoritatea
hanilor nu era pe deplin recunoscută . Anum ite atitudini de afişare a
autonomiei şi-a permis Rusia de Halici-Volîn ia, la adăpostul politicii
abile, dar nel ipsite de mari riscuri, a cneazului Daniil Romanovici . 1 66

1 65
N . N . M i n g u l ov K nekotorym voprosam. . . , p . 79 ş i urm . ; Th.T. Allsen ,
,

The Princes of the Left Hand: an lntroduction to the History of the Ulus of
Orda in the Thirteenth and Early Fourteenth Centuries. în Archivum Eurasiae
Medii Aevi, V, 1 98 5 , p . 5 şi urm.
1 66
Ip. let. , col . 792 şi urm . Cf. şi M . B. Zdan, Ukraina pid panuvannjam
Zolotoj Ordy, în Ukrains'kij istorik, Vi l , 1 970, 1 -3 (25-27) , p.82-94; C h . J .
H alperi n , The Tatar Yoke, p . 5 3-56

228
O ostilitate şi mai epatantă faţă de Hoardă se înreg istra la populaţiile
nord-caucaziene. Aflat în drum spre Sarai şi Karakorum, Wilhelm de
Rubruck consemna în 1 253 faptul că alanii creştini lupta u în acel
moment cu tătarii. 167 Doi ani mai tîrziu, la întoarcerea din misi unea sa
la marele han, călugărul flamand menţiona din nou că alanii şi
lenzienii continuau să reziste în zonele montane în faţa tătarilor. 1 68 Se
pare că nu toate comunităţile alane adoptaseră atitudinea de frondă
în raport cu oficialităţile Hoardei, pentru că, într-un alt context al
însemnărilor sale de călătorie, şeful soliei regelui Franţei la mongoli
îşi amintea că em isari ai mai multor popoare, între care şi a i alanilor,
treceau pe la reşedinţa lui Sartak înainte de a se îndrepta spre cu rtea
lui Batu-han. 169 Dubla ipostază a alanilor - de obedienţi 1 70 şi de
rebeli 1 7 1 faţă de mongoli - este confirmată şi de Pian del Carpine.
Rezistenţa alanilor şi a altor etnii din ţinuturile învecinate cu Caucazu l
nu avea desig ur condiţii să se perpetueze prea mult timp, pentru că
hanii nu erau dispuşi să tolereze nesupunerea pe domeniile anexate .
Î n ultimii ani ai secolului al XI I I-iea întîlnim contingente alane
înregimentate în armatele mongole care se înfruntau în apropierea
gurilor Dunării. Cu toate acestea, aspiraţiile lor de li bertate nu se
atrofiaseră, iar în momentul cînd li s-a oferit ocazia au încercat să se
smulgă de sub autoritatea Saraiului. Profitînd de haosul cauzat d e
războiul civil din cadrul Hoardei de Aur, în anul 1 302 ei au apelat la
mitropolitul de Vicina pentru a le media primirea în I mperi ul
bizantin . 1 72
Dintre regiunile asupra cărora s-a abătut marea i nvazie, mai
afectate au fost acelea corespunzînd întinderilor de cîmpie, oferind
condiţii propice de păşunat, preferate de mongoli , dat fiind că îşi
păstraseră modul de trai nomad, bazat pe creşterea intensivă a
animalelor. în aceste arealuri ei s-au aşezat efectiv, ocupîndu-se în
mod direct de exploatarea lor din punct de vedere economic.
Hotarele Hoardei de Aur corespundeau în mare parte cu acelea ale

187 Rubruc. p 1 99.

1 68 Ibidem, p . 3 1 7-3 1 8.
1 69 Ibidem. p. 209.
1 70
Plano Carpini, p.89.
1 7 1 Ibidem. p . 9 1 .
1 72 Georgii Pachymeris De Michaele et Andronico Paleolog1s. ed Im.
Bekker, l i . Bonn. 1 835, p. 307.

229
Deşt-i Kipcaku l u i , a cărei structură etnica-demografică a m oştenit-o
în linii generale. Cu toate că numeroşi cumani au pierit în timpul
luptelor sau au fost siliţi să emigreze din stepe , ei au conti n uat să
ră mînă com un itatea etnică cea mai prol iferată din tot s paţi u l ponto­
caspic. Ca o iron ie a destinului, miile de robi cumani şi de altă
naţionalitate , vînd uţi de mongoli şi aj unşi în corpul de elită al
mamelucilor din Egipt, le-au cauzat cele mai categorice înfrîngeri pe
care le-au s uferit în a doua j u m ătate a secol ului al XI I I -iea , în m ari le
bătălii din zona est-mediteraneană angajate în 1 260, 1 28 1 şi 1 300,
pri lej uind o revanşă tardivă şi nepremeditată celor ce îşi pierduseră
patria şi libertatea .
în teritoriile de la nordul Mării Caspice şi a Mării Negre mai
locuiau şi alte tri buri de neam turcic: horezm ien i , bulgari . uzi , başch iri
etc. În u rma contactelor strînse şi diverse cu aceste popu laţ11 ,
mongolii d i n cuprinsul Hoardei de Aur s-au turcizat î n decurs d e
aproximativ u n secol d e coabitare , î n pofida faptului c ă deţineau
preponderenţa politică absolută în cadrul statul u i . 1 7 3 P rin aceasta se
reitera fenomenul de asimilare a entităţilor străine suprapuse în masa
majoritară aservită , întîlnit în mai multe rînduri în peisaj u l medieval
european. Avem în vedere cazurile fra ncilor absorbiţi de gallo-romani,
a bulgarilor de slavii din Balcani, a longobarzilor de populaţia
romanică din nordul Italiei, a vareg i lor de slavii răsărite n i , a
normanzilor de ang lo-saxoni etc.
1n s c � ;::- ,_ : i 3 (1 >Y] i n 1 s t r ă r i 1 efi c i e nte a t u t u ro r te rito rn l o r H o a rd e i d e
Aur, Batu-han le-a distribuit unor căpetenii mongole de vază ,
separarea fiind făcută - potrivit mărturiilor lui Pian del Carpine,
trimisul papei l nnocenţiu IV la curtea marelui han în 1 245- 1 247 de -

cursul principalelor fluvii din zonă : N ipru , Don, Volga şi U ra l .

Regiu nea de-a lungul Volgăi, unde s e găsea şi capitala Hoardei, a
fost păstrată în stăpîn irea directă a l u i Satu. Alte ţinuturi înti nse,
situate la vest de Nipru , a u fost concedate, aşa cum se menţionează
în acelaşi izvor, lui Corenza , identificat de exegeţii contemporani cu
Qurumsi, fi ul lui Ord u . El dispunea de o armată permanentă alcătuită
din 6 OOO de călăreţi , 1 74 întinzînd u-şi a utoritatea asupra cnezatelor din

1 73 W . Barthold, Histoire des Turcs d'Asie Centrale, Paris, 1 945, p. 1 36,

1 55-1 56 ; B . D . Grecov, A. I . l acubovschi , Hoarda de Aur. p.65-66, 99; G . A. . „

Fedorov-Dawydov, Die Goldene Horde, p.94 şi urm .

1 7 4 Plano Carpini, p. 1 06, 1 08.

230
vestul Rusiei şi probabil a spaţiului românesc extracarpatic. Prin
prerogativele sale, destul de limitate, nu se substituia hanului de la
Sarai, care păstra totalitatea iniţiativelor politice importante .
U n alt statut a fost rezervat cnezatelor ruseşti şi ţinuturilor
dintre lanţul balcanic şi Dunăre şi de la est şi sud de Carpaţi , care au
devenit vasale mongolilor, păstrîndu-şi în mare parte structurile
interne, în schimbul obligativităţii remiterii periodice a tributului şi a
participării cu trupe la anumite operaţiuni războinice in iţiate de hani.
Îndatoririle faţă de mongoli nu au rămas imuabile, ci au cunoscut o
evoluţie în ti mp şi spaţiu, în dependenţă de m u ltipli factori
conjuncturali. Pentru a li se confirma rangul, în anii imediat ulteriori
marii invazii , conducătorii formaţiunilor statale aservite trebuiau să
meargă la curtea marelui han de la Karakorum , spre a presta
omagiu de vasalitate. Pe măsura desprinderii Hoardei de Aur de sub
autoritatea marelui han, recunoaşterea înaltelor dem nităţi a fost
asumată numai de către hanul de la Sarai, menţinîndu-se ritualul
umilitor al prezentării personale a omagiului. Î n ţările în care jugul
mongol se exercita în forme mai aspre , suveranii locali fuseseră
constrînşi să distrugă cetăţile existente şi să nu ridice altele noi ,
măsură - adoptată cîteva secole mai tîrziu şi de turcii otomani -
menită să preîntîmpine apariţia unor focare de rezistenţă îm potriva
opresorilor. Din aceleaşi raţiuni, în principalele centre strategice din
cuprinsul statelor subordonate au fost implantate detaşamente cărora
li se încredinţaseră misiuni de supraveghere . 1 7 5
I nteresaţi să asigure o percepere eficientă a tributului, la scurtă
vreme după constituirea Hoardei de Aur, mongolii au iniţiat recensă­
minte amănunţite a populaţiei din teritoriile dependente . Astfel de
operaţiuni, realizate desigur după modele preluate din ţările orientale ,
sînt atestate la ruşi şi la iasi la mijlocul şi în a doua jumătate a
secolului al X I I I-iea Ele intrau în atribuţia baskacilor (den umiti ş i

1 75 B . Spuler, Oie Goldane Horde . . . ; B D . Grecov, A I . lacubovschi,

Hoarda de Aur. . ; G. Vernadsky, A History of Russia, I I I ; B. l sch bold i n ,
.

Essays on Tatar History, New Delhi, 1 963; G A Fedorow-Dawydov, Oie

Goldane Horde; idem. OM�estvennyj stroj. . ; P . H . Silfen, The lnfluence . . ;
. .

Ch J . Halperin, Russia in the Mongol Empire in Comparative Perspective. în

Harvard Journal of Asiatic Studies, 43, 1 983 , 1 . p.239-26 1 ; idem , Russia . . ;
M . Weiers, Die Goldene Horde oder Oas Khanat Qyptschaq, în Oie
Mongolen, 1 986, p.345 şi urm .

231
darugas), prevăzuţi cu escorte puternice de călăreţi, care aveau ş i
înd atorirea d e a ţine sub strictă observaţie p e localnici. Activitatea
baskacilor este reflectată nu numai în textele letopiseţelor, ci ş1 de
toponimie. Mai m u lte localităţi din cnezatele din sudul Rusiei
(Baskaci, Baskaki, Baskakovo etc.), 1 7 6 precum şi din extrem itatea
nordică a Moldovei (Bascacouţi , Băscăceni), au nume derivate de l a
acelea a l e functionarilor a m i ntiti . Satul Bascacouti este mentionat
1 I I I

pentru prima dată la 30 aprilie 1 43 1 într-un act emis de către

Alexandru cel Bun. 1 7 7 El se afla, după toate probabil ităţile, în ţinutul
Dorohoi u l u i , unde documentele din secolele XV I -XV I I I atestă localităţi
cu denumiri asemănătoa re pe Başeu şi pe J ijia. Î n ţinutul Hotinului se
găsea, de asemenea, un sat numit Băscăceni, atestat în acte datînd
,_,. ,,..., ,... � 1 C C: � '8
J,r. 1 •.:· ...; 0 :;. • cA .J
,

Aplicarea sistemului fiscal impus de hani în ţinuturile

extracarpatice este sugerat, pe de a ltă parte, de adoptarea în l i m ba
romană a termenilor tamga şi tarcan de origine m ongolă. Cel d intîi
desemna în Moldova o taxă achitată la trecerea Nistrului, fiind
nominalizat în anul 1 420, în însem nă rile de călătorie ale
ierodiaconu l u i Zosima, aflat în drum spre Locurile Sfinte. Despre
tarcan, care era o scutire de vam ă , avem cunoştinţă dintr-un act din
1 3 se ptembrie 1 439, emis de l liaş, precum şi din altu l , purtînd d ata
de 27 august 1 449, acordat de Alexăndrel.
I m p l i carea mongolilor în istoria spaţi u l u i ca rpato- d u n ă re a n se
reflectă în toponimia, hid ronimia şi antroponimia locală medieva l ă ,
care aminteşte d e numele lor. Astfel, î n documentele din secolele
X I V-XV întîlnim diverse nume de sate (Tătari , Tătăraş , Tătără i ,
Tătăreşti/Tatarfalva, Tătăreuca, Tătăruşi), pîraie (Tatarcea, Tătărea) ,
munţi (Tăta rul) ş i persoane (Tartar, Tatar, Tatara , Tătarul), atît în
Moldova şi Ţara Românească, cît şi în Transilvania. 1 79
Extinderea dom inaţiei Hoardei de Aur asupra reg i unilor
româneşti este probată de numeroase izvoare narative , diplomatice,
arheologice, num ismatice şi epigrafice . î ncă în anul 1 250 regele Bela
I \/ îl informa pe papa l n nocenti u I V că sub obedienţa mongolilor au

1 76
A . N . Nasonov, Mongoly. . . , p. 1 8 - 1 9.
1 77 DRH, A , I , ed. C . Cihodaru , I . Caproşu şi L. Şimanschi , 1 975,
n r . 1 02 .
1 78
V. Spinei. Moldova în secolele XI-XIV, Chişinău, 1 994, p.277-278.
1 79 lb 1"dem, p . 2 7 8.

232
ajuns, intre altele, Cumania şi Brodnic, 1 80 ce se localizau la est de
Carpaţii Orientali. Pentru realităţile politice din arealul nord-pontic şi
balcanic extrem de relevante sint aprecierile din însemnările de
călătorie ale lui Wilhelm de Rubruck, emisarul trimis în 1 253- 1 255 de
regele Ludovic IX cel Sfint al Franţei la reşedinţa marelui han: „ De la
�'"'' 1 1 t:: 1 a1 1a1su1u1 \ u o n u 1 u1) spre a p u s , pina l a D u n a re, totul este a l lor
(al mongolilor) şi chiar peste Dunăre, spre Constantinopol, Vlahia,
care este ţara lui Assan , şi Bulgaria mică, pînă în Sclavonia, toţi le
plătesc tribut". 1 8 1 Din aceleaşi însemnări ale solului flamand aflăm că
românii (Blac1), la fel ca şi alte populaţii din estul şi sud-estul Europei,
mergeau la curtea lui Satu-han, spre a-i oferi daruri. 1 82 Regiunile lor
sint enumerate intre posesiunile subjugate de mongoli în mai multe
cronici orientale. Totodată , arabul al-Umari includea în teritoriile
subordonate hanului de la Sarai fluviile Turlu (N istru) şi Dunărea,
precum şi oraşul Akkerman (Cetatea Albă). 1 83 Acest important port de
l a li m a nu l Nistrului este reprezentat - cu numele de Mauro Castro - în
cîteva hărţi nautice italiene din secolul al XIV-iea împreună cu un
steag cu tamga, simbol al suzeranităţii gingishanide. 1 84
I nteresul mongolilor pentru ţinuturile din jurul gurilor Dunării era
întreţinut atît pentru că ofereau condiţii adecvate păstoritului nomad,
cit şi pentru că reprezentau zone strategice extrem de utile exercitării
controlului politico-militar asupra nord-estului Peninsulei Balcanice.
Nu este de mirare că , la sfirşitul secolului al X I I I -iea, am biţiosul
tumen-noian Negai, desprins de sub autoritatea hanilor de la Sarai,
şi-a fixat temporar reşedinţa la Isaccea, unde se afla cel mai propice
punct de trecere peste Dunăre din Moldova în Dobrogea . Pentru a-şi
consolida dominaţia la nordul gurilor Dunării şi a valorifica mai bine
potenţialul economic al zonei, în prima jumătate a veacului al XIV-iea
mongolii au sprijinit întemeierea a două aşezări cu caracter urban la
Orheiul Vechi pe valea Răutului şi la Costeşti pe cursul Botnei, după
ce - la sfirşitul secolului anterior - concedaseră mari drepturi
negustorilor genovezi la Cetatea Albă , devenit unul din porturile

1 80
E. Hurmuzaki. I, p.260.
181
Rubruc, p. 1 67-1 68.
1 82
Ibidem. p.209.
183
Al-'Umari, p. 1 42 .
HM
A E . NordenskiOld, Periplus, a n essay on the early history o f charts
and sa1ling-directions, New York, 1 897 , passim.

233
foarte importante în bazinul pontic. Măsurile ce a u stim u l at
exploatarea resurselor comerciale ale Dunării de Jos explică în pa rte
circulaţia monetară intensă atît în nordul Dobrogei, cît şi în sud-estul
Mo ldovei , unde . pe lîngă emisiunile provenind din aşezările din
arealul central al Hoardei, a u fost în uz şi piese bătute în atelierele
locale. 1 8 5
I mensitatea I m periului mongol , întemeiat de Ging is-han ş i
urmaşii s ă i prin juxtapunerea u n o r entităţi teritoriale extrem de etero­
gene din pu nct de vedere etnico-demografic . economic, cultural şi
confesional, dar şi în ceea ce priveşte relieful , clima, vegetaţia şi
reţeaua hidrog rafică , îl făcea foarte greu de cîrm u it, cu atît m a i m u lt
cu cît primii hani erau lipsiţi de experienţă în acest sens. Chiar dacă
ei s-au străd uit să supli nească respectiva carenţă prin preluarea unor
modele de g u vern a re din tările cucerite . d ifi c u ltăţil e erau prea m a ri
pentru a f1 depăşite în chip satisfăcător cu mijloacele disponibile în
epocă .
ln statu nascendi germenii destrăm ării uriaşului organism politic
au căpătat o prefig urare estom pată - în chip paradoxal - încă înainte
ca opera lui G ingis-han să fi fost dusă la bun sfirşit, cînd , la scurt
timp după kuriltaiul din 1 206, marele han a distribuit ulusuri celor
patru fi i avuţi cu prima soţie , u l usuri a căror întindere a fost
completată şi defin itivată în deceniile următoa re. La d i m i n ua rea
a utorităţii centrale a u contribuit într-o oarecare măsură interregnurile
prelungite de terg iversările în alegerea succesorilor m ari lor hani
decedaţi . Astfe l , cu toate că Ogădai a murit în 1 24 1 , urmaşul ş i
primul s ă u născut - GUyUk - a fost investit cu atributele puterii de-abia
în 1 245, pentru ca, la dispariţia acestuia din urmă în anul 1 24 8 , tronu l
s ă rămînă vacant pînă în 1 25 1 , cînd a revenit l u i Mongke. Divergen­
ţele di ntre moştenitorii imperiului lui Gingis-han a u accentuat şi mai
m ult tendinţele se paratiste. Î n 1 248, între Batu şi GUyUk - aflaţi în
osti litate încă din timpul marii invazii din Rusia şi Cumania - s-a creat
o situaţie extrem de încordată , care a dus la masive concentrări
reciproce de trupe . Dezamorsarea d iferendului s-a produs o d ată cu
moartea prematură a marelui han. 1 86 Aj ungînd în pragul senectuţii şi
sprij i n i nd decisiv ascensiunea lui Măng ke pe tronul de mare-ha n ,

1 65
L . L. Polevoi, Oterki istoriteskoj geografii Moldavii XIII-XV vv„
Chişinău , 1 979; V. Spinei, La gen ese„ „ p. 209 şi urm.
1 66 .
Al -' U man, p. 1 0 1 .

234
Satu a dobindit un statut egal în importanţă cu cel al protejatului său.
Stări conflictuale au apărut şi intre alte clanuri gingishanide. Notorie a
fost îndeosebi cea avind drept măr al discordiei regiunile caucaziene,
care a degenerat într-un indirjit război intre hanii Hoardei de Aur şi
ilhanii din I ran, prelungit cu intermitenţe - la fel ca acela izbucnit opt
decenii mai tirziu intre Anglia şi Franţa - de-a lungul a circa o sută de
a n i D i n a m ica centrifugă a căpătat u n caracter ireversibil mai cu
seamă în perioada de după moartea marelui han Mongke în anul
1 259, cind Hoarda de Aur a devenit de facto un stat independent.
Hoarda s-a im pus ca o forţă politico-militară de temut în Asia
Centrală şi în tot estul şi sud-estul Europei , iniţiind adesea expediţii
împotriva statelor vecine în cursul secolelor X I I I -XV. După apogeul
atins spre mijlocul veacului al XIV-iea, a început lenta sa decădere ,
facilitată de acute frămintări interne. Acestea au dus la dezmem­
brarea statului, din care . la sfirşitul primei jumătăţi a secolului al XV­
iea s-au detaşat hanatele de Kazan, Crimeea şi Astrahan. Hoarda de
A u r a dispărut ,.oficial" de pe eşichierul politic est-european în anul
1 ':.J u L 1 1 1 u r m a 1 o v 1 t u n l o r p n m 1te de la h a n u l Crimee i , care d i n 1 4 7 5

devenise vasal a l Imperiului otoman. Hanatele de Kazan ş i Astrahan

au dăinuit pină în 1 552 şi, respectiv, în 1 557, cind au fost anexate de
ţarul Ivan cel Groaznic, în timp ce incorporarea Crimeei la I m periul
rus a avut loc în anul 1 783. Tătarii au locuit în peninsuls din nordul
Mării Negre pină în anul 1 944 , cind, acuzaţi de colaborare cu
germanii in cel de-al doilea război mondial, au fost deportaţi în masă
din ordinul lui Stalin. Obţinind amnistierea, o parte a celor salvaţi din
genocidul sovietic a revenit treptat în vechile sălaşe în ultimele
decenii ale secolului XX.
Î n Moldova poziţiile Hoardei de Aur s-au menţin ut pină în J u rul
anului 1 370. După cucerirea Cetăţii Albe şi a Chiliei în 1 484, turcii
i-au readus pe tătari în Bugeac în primii ani ai secolului al XVI-iea .
pentru a constitui un tampon între aceste cetăţi şi voievodatul
Moldovei. Vreme de trei secole ei au continuat să ocupe Cim pia
Bugeacului, de unde au fost evacuaţi de trupele ţariste la începutul
războiului ruso-turc din 1 806- 1 8 1 2 .
Cuceririle începute de Gingis-han şi desăvîrşite de succesorii
săi s-au dovedit a avea urmări durabile pentru configuraţia etnică ,
culturala ş i politică a Asiei ş i Europei Răsăritene. î n locul spectrului
0011t1c moza icat com pus din numeroase con fede r at i i tribale şi

235
formaţiuni statale, presărate pe întinderile Eurasiei , a a părut u n
singur organism politic g igantic, care, atît t i m p cît s - a menţinut viabil,
a în lesnit circulaţia oamenilor, m ărfurilor, ideilor. Diverse realizări ale
ştiinţei şi culturii epocii , orig inare din China, centru l Asiei , Orientul
Apropiat ori din zona est-europeană, s-au putut prolifera cu faci l itate
sporită , dobîndind u niversalitate . Totodată , s-au creat pu nţi de
legătură între epicentre de civil izaţie situate la mare distanţă între ele,
lărgindu-se orizontul cog nitiv al umanităţi i .

REPERE BIBLIOGRAFICE

• T H . T . ALLS E N , Pre/ude to the Western Campaigns: Mongol

Military Operations in the Wolga-Ural Region, 1 2 1 7- 1 237, în
Archivum Europae Medii Aevi, 1 1 1 , 1 983, p. 5-24 .
• Idem, Mongol Imperialism. The Policies of the Grand Qan Măngke
in China, Russia, and the Islamic Lands, 1 25 1 - 1 259, Berkeley-Los
Angeles-Londra , 1 987.
• G ALTU N I AN , Die Mongolen und ihre Eroberungen in
kaukasischen und kleinasiatischen Lăndem im XIII. Jahrh undert,
Berlin 1 9 1 1 .
• G . BACHFELD, Die Mongolen in Polen, Schlesien, Băhmen und
Măhren. Ein Beitrag zur Geschichte des grossen Mongolenstur­
mes im Jahre 1 24 1 , l n nsbruck, 1 889.
• G . BAK O , Invazia tătarilor din anul 1 24 1 în sud-estul Transilvaniei,
în Culegere de studii şi cercetări. Muzeul Regional Braşov, I , 1 967,
p . 1 1 5- 1 1 9 .
• J . BARCKHAUSEN , L 'Empire jaune de Gengis-Khan, Paris, 1 94 2 .
• W BARTHOLD, Turkestan down to the Mongol lnvasion , ed.
a 3 - a , L o n d ra . 1 96 8
• G.A. B EZZOLA, Die Mongolen in abendlăndischer Sicht ( 1 220-
1 2 70) , Berna-Munchen , 1 974.
• J .A. BOYLE, The Mongol World Empire, 1 206- 1 370 (Variorum
Reprints) , Londra, 1 977.
• E . B R ETSC H N E I DER, Mediaeval Researches from Eastern
Asiatic Sources, 1-1 1 , Londra, 1 9 1 0.
• J . CHAMBERS, The Devi/'s Horsemen. The Mongol lnvasion of
Europe, Londra, 1 979.

236
• V C I OCÎL TAN . Geneza politicii pontice a Hoardei de Aur (1 26 1 -
1 265) . î n Anuarul Institutului de Istorie „A. O. Xenopo/", XXV I I I ,
1 99 1 p . 8 1 - 1 o 1 .
'

• 'C. DALA I . Mongolija v XIII-XI V vekach, Moscova, 1 983.

• A. DECE I , L 'invasion des Tatars de 1 24 111 242 dans nos regions
selon la Djami ot- Tevarikh de Făzl ol-lah Răsid od-Din, în Revue
Roumaine d'Histoire, X I I , 1 973, 1 , p. 1 0 1 -1 2 1 .
• T . N . DUPUY. The Military Life of Genghis, Khan of Khans, New
York, 1 969.
• G.A. FEDOROV-DAVYDOV, Obscestvennyj stroj Zo/otoj Ordy,
Moscova , 1 973.
• Idem , Die Goldene Horde, trad. Al. Hausler, Viena-MOnchen ,
1 973.
• Idem , Stădte der Goldenen Horde an der unteren Wolga,
MOnchen , 1 984.
• Idem , Zolotoordynskie goroda PovolzJa, Moscova, 1 994 .
• J . FENNELL. The crisis of medieval Russia, 1 200- 1 304, Londra­
New-York, 1 983.
• M. de FERDINANDY, Tschingis Khan. Der Einbruch des
Steppenmenschen, Hamburg , 1 958.
• R . FOX . Gingis-han , trad . I . Comşa , Bucureşti. 1 958.
• Al . GONŢA , Românii şi Hoarda de Aur, 1 24 1- 1 502, MOnchen,
1 983.
• B . D . GRECOV şi A. I . IACUBOVSCH I , Hoarda de Aur şi
decăderea ei, Bucureşti . 1 953.
• F . GRENARD, Gengis-Khan, Paris, 1 935.
• R . GROUSSET, L 'empire mongol (1er phase) , Paris , 1 94 1 .
• C h . J . HALPER I N , Russia and the Golden Horde, Bloomington,
1 985.
• I dem, The Tatar Yoke, Columbus, Ohio, 1 986.
• L HAMBI S . Gengis-Khan. Pa ri s 1 973.
.

• J. HAMMER-PURGSTALL, Geschichte der Goldenen Horde in

Kiptschak. Die Mongolen in Russland, Pesta, 1 840.
• L. de HARTOG , Genghis Khan, Conqueror of the World, Londra ,
1 989.
• W. HEISS I NG, Die Mongolen, ed . a 2-a , Munchen, 1 978.

237
• H . H . HOWO RTH , History of the Mongols from the 9th to the 1 0th
century, I-IV, Londra, 1 876- 1 888.
• N. I ORGA, Istoria românilor, 1 1 1 , Ctitorii, ed. V. Spinei, Bucureşti,
1 993 .
• M KA F A l... 1 , A 1t11 1 Orda Hanlign11 1 Kur uluş ve Yuksel1ş Oe v1rlen,
I stanbul, 1 976.
• ST. KRAKOWS K I , Polska w walce z najazdami tatarskimi w XIII
wieku, Varşovia, 1 956.
• L . KWANTE N , Imperial Nomads. A History of Central Asia, 500-
1 500, U niversity of Pennsylvania Press, 1 979.
• G. LAB U DA , Woyna z Tatarami w roku 1 24 1 , în Przeglad
historyczny, L, 1 959, 2 , p. 1 89-224 .
• H . LAM B , Chinghis-han, trad. Gh. Popescu-Telega, Bucureşti, f. a .
• L. LOR I NCZ, Histoire de la Mongolie des origines a nas jours.
Bud apesta, 1 984.
• F. LOT, L 'art militaire et Ies armees au Moyen Age en Europe et
dans le Proche Orient, l i , Paris, 1 946.
• N . N . M I N G U LOV, K nekotorym voprosam izucenija istorii A k-Orda,
în Kazachstan v epochu feodalizma, Alma-Ata, 1 98 1 , p. 79-95 .
• O. MORGA N , The Mongols, Oxford-New York, 1 987.
• Die Mongolen, ed. M . Weiers, în colab. cu V. Veit şi W. Heissig ,
Darmstadt, 1 986.
• Die Mongolen, ed . W. Heissig , C . C . M ul ler, l nnsbruck-Frankfurt/
Main . 1 989.
• 01e Mongolen und 1hr Weltre1ch , ed . A. Eggebrecht, în colab. cu E .
Eggebrecht ş i M . G utgesell, Mainz a m Rhein, 1 989.
• A . N . NASONOV, Mongoly i Rus', Moscova-Leningrad, 1 940.
• C . D'OHSSO N , Histoire des Mongols depuis Tchinguiz-Khan
jusqu'a Timour Bey ou Tamerlan, 1-1 1 , Haga-Amsterdam , 1 834.
• Ş . PAPACOSTEA, Românii În secolul al XIII-iea Între cruciată şi
Imperiul mongol, Bucureşti, 1 993.
• ŞT. PASCU, Voievodatul Transilvaniei, I , Cluj , 1 97 1 .
• P . PELLIOT, Notes sur /'histoire de la Horde d'Or, Paris, 1 949.
• M . PERCHERON, Sur Ies pas de Gengis Khan, Paris, 1 956.
• E . D . P H I LLIPS, The Mongols, Londra , 1 969
• M . P RAWDI N , Genghis Khan, Paris, 1 980.

238
• I . de RACH EWI LTZ, Papal Envoys to the Great Khans, Londra,
1 97 1 .
• P . RATCHNEVSKY, Genghis Khan. His Life and Legacy, Oxford­
Cam bridge, Mass . , 1 992.
• V.A. R IASANOVSKY, Fundamental Principie of Mongol Law,
Tientsin, 1 937.
• J. R I CHARD, Orient et Occident au Moyen Age: contacts et
relations (Xl f - X \f s.) (Variorum Reprints), Londra, 1 976 .
• G . RONAY, The Tartar Khan 's Englishman, Londra , 1 978.
• J . -P. ROUX, Histoire de l'Empire Mongol, Paris, 1 993.
• A. SACERDOŢEANU, Guil/aume de Rubrouck et Ies Roumains au
milieu du Xllf siecle, în Melanges de l'Ecole Roumaine en France,
1 929, 2, p. 1 59-335.
• Idem, Marea invazie tătară şi sud-estul european, Bucureşti, 1 933.
• M . G . SAFARGALI EV, Raspad Zolotoj Ordy, Saransk, 1 960.
• J . J . SAU NDERS, The History of the Mongol Conquest, Londra ,
1 97 1 .
• 1 S C H I O P U L Tănle româneşti înainte de secolul al XIV-iea
Bucureşti , 1 945.
• F. SCHMI EDER, Europa und die Fremden. Die Mongolen im Urteil
des Abendlandes vom 1 3 bis in das 1 5. Jahrhundert, Sigmaringen,
1 994.
• P . H . S I LFEN, The lnfluence of the Mongols on Russia: A
Dimensional History, Hickville, New York, 1 974.
• O. SI NOR , History of Hungary, Londra , 1 959.
• Idem , lnner Asia and its Contacts with Medieval Europa (Variorum
Reprints), Londra , 1 977.
• G SORANZO li Papato. /'Europa cristiana e i Tartari Un secolo
di penetrazione occidentale in Asia, Milano, 1 930.
• V. SPI N E I , La gen ese des vi/Ies du sud-est de la Moldavie et Ies
rapports commerciaux des Xllf - Xl \f siecles, în Balkan Studies ,
35, 1 994, 2 , p. 1 97-269.
• B. SPULER, Die Mongolen in Iran. Politik, Verwaltung und Kultur
der llchanzeit, 1220- 1 350, ed . a 2-a, Berlin, 1 955.
• Idem, Die Goldene Horde. Die Mongolen in Russland, 1 223- 1 502,
ed . a 2-a, Wiesbaden, 1 965.
• Idem, Les Mongols, Paris, 1 981 .

239
• G . STRAKOSC H-GRASSMA N , Oer Einfall der Mongolen in
Mitteleuropa in den Jahren 1 24 1 und 1 242, I nnsbruck, 1 893.
• Tataro-mongoly v Azii i Evrope, ed. a 2-a S . L . Tichvinskii,
Moscova , 1 977.
• A . TRES I C PAVI C I C , lzgon mongola iz Hrvatske, Zagreb, 1 94 2 .
• B. VLADI M I RTSOV, Le regime social des Mongols. Le feodalisme
nomade, trad. M . Carsov, Paris, 1 948.
• Idem , Gengis-Khan, trad. M . Carsow, Paris, 1 948.
• Wahlstatt 1 24 1 . Beitrăge zur Mongolenschlacht bei Liegnitz und zu
ihren Nachwirkungen, ed. U. Schm i lewski, WOrzburg , 1 99 1 .
• O . WO LFF, Geschichte des Mongolen ader Tartaren, Bres l a u ,
1 872.
• I . ZI MONYI , The Volga Bulghars between Wind and Water (1 220-
1 236) , în Acta Orienta/ia Academiae Scientiarum Hungaricae,
XLV I , 1 992/93, 2-3, p. 347-355.

240
 B I B L I O G R A F I E G E N E RA L Ă
• W. BARTHOLD, Histoire des Turcs d'A sie Centrale, ed. M .
Donskis, Paris, 1 945.
• GH. I . B RĂTIANU, Marea Neagră. De la origini pină la cucerirea
otomană, 1 -1 1 , trad. M. Spinei , ed . V. Spinei , Bucureşti , 1 988.
• The Cambridge History of Early lnner Asia, ed. D. Sinor,
Cambridge, 1 990.
• Dictionary of the Middle Ages, ed . J . R . Strayer, New York, 1 ,
1 982; 2-3, 1 983; 4, 1 984; 5-6, 1 985; 7, 1 986; 8-9, 1 987; 1 0- 1 1 ,
1 988; 1 2- 1 3, 1 989.
• A . O . DOBROLI U BSKl l , Kocevniki Severo-Zapadnogo Price_ rno­
mor'ja v epochu srednevekov'ja, Kiev, 1 986.
• The Encyclopaedia of Islam, NE, I , ed . H.A.R. Gibb, J . H . Kramers ,
E . Levi-Proven�al, J. Schacht, B. Lewis, Ch . Pellat, Leiden­
Londra, 1 960; 1 1 , ed . B. Lewis, Ch. Pellat. J. Schacht, Leiden­
Londra , 1 965; I I I , ed. B. Lewis, V.L. Menage, Ch. Pellat,
J. Schacht, Leiden-Londra , 1 97 1 ; IV, ed. E.v. Donzel, B. Lewis,
Ch. Pellat, Leiden 1 978; V, 1 984; V I , 1 987, ed. C . E . Bosworth, E.
v. Donzel, B . Lewis, Ch. Pellat. Leiden ; VI I I , ed. C.E. Bosworth ,
E.v. Donzel, W.P. Heinrich, G . Lecomte, Leiden , 1 995.
• G A FEDOROV-DAVÎ DOV . Kocevniki Vostocnoj Evropy pod
vlastju zolotoordynskich chanov, Moscova , 1 966.
• P . B. GOLDEN , An lntroduction to the History of the Turkic
Peoples, Wiesbaden , 1 992.
• R. GROUSSET, L 'Empire des steppes. Attila, Gengis-Khan,
Tamerlan, ed . a 4-a, Paris, 1 969.
• Handbuch der Geschichte Russland, ed . M . Hellmann, K. Zernack,
G . Schramm, I , Stuttgart, 1 981 .
• Handbuch der Orientalistik. ed. B. Spuler. Ser. I , V, 6, Leiden-KOln,
1 966 .
• Is toria României. Bucureşti . 1 red C Daicoviciu . E Condurachi . I
..

Nestor, Gh. Ştefan . M . D. Matei , 1 960; l i , red. A. Oţetea , M . Berza .

B.T. Câmpina, Şt. Pascu, Şt. Ştefănescu, 1 962 .
24 1
• N . M . KARAMZI N, lstorija Gosudarstva Rosijskogo, red . A. N .
Sah arov, Moscova, 1 1 -1 1 1 , 1 99 1 ; IV, 1 992; V, 1 993.
• A . M . KHAZANOV, Nomads and the outside world, trad. J .
Crookende n , Ca mbridge, 1 984 .
• GY. MORAVCS I K, Byzantinoturcica, ed. a 2-a, Berlin, 1 958, I , Die
byzantinischen Quellen der Geschichte der Tilrkvălker, 1 1 ,
Sprachreste der Tilrkvălker in der byzantinischen Quellen.
• S . A . PLETN EVA, Kocevniki srednevekovja, Moscova , 1 982.
• O P R I TSA K . Studies in medieval Eurasian history (Variorum
Reprints), Londra, 1 98 1 .
• Relations between the autochthonous population and the migra­
tory populations an the territory of Romania, red . M . Constanti­
nescu, Şt. Pascu şi P. Diaconu, Bucureşti , 1 975.
• J . -P. ROUX, La religion des Turcs et des Mongols, Paris, 1 984.
• D. S I N O R , lntroduction a l'etude de l'Eurasie Centrale,
�iesbaden, 1 963.
• V. SPI N E I , Moldova În secolele XI-XIV, Bucureşti, 1 982; ed. a 3-a,
Chişin ă u , 1 994 .
• I d e m . Realită ti etnice şi politice În Moldova Meridională În secolele
X-XIII. Români şi turanici, l aş i , 1 985.
• Step ' Evrazii v epochu srednevekovja (Archeolog ij a SSSR), red .
S . A . Pletneva , Moscova , 1 98 1 .
• G . VERNADSKY, A History of Russia, New Haven-Londra , I ,
Ancient Russia, ed. a 7-a , 1 969; l i , Kievan Russia, ed . a 5-a ,
1 966; 1 1 1 , The Mongols and Russia, ed. a 4-a, 1 966.

242
 L I S TA A B R E V I E R I L O R
DAI = Constantinus Porphyrogenitus, De administrando imperio, ed.
G . Moravcsik - R . J . H . Jenkins,Washington, 1 967.
DRH A;B; C;D = Documenta Romaniae historica, A. Moldova; B. Ţara
Românească; C. Transilvania; O. Relaţii intre Ţările române,
Bucureşti.
FHDR I I I . I V = Fontes historiae Daco-Romanae. Bucureşti . I I I , ed . A.
Elian, N . -Ş. Tanaşoca , 1 975; IV, ed . H . Mihăescu , R.
Lăzărescu, N . -Ş . Tanaşoca, T. Teoteoi, 1 982 .
P . B . Golden An lntroduction = P . B. Golden, An lntroduction to the
History of the Turkic Peoples, Wiesbaden, 1 992.
Hudud = Hudud a/-'Alam. n The Regions of the World". A Persian
Geography 372 A . H. - 982 A . O. , ed. V. Minorsky, Londra , 1 937.
/IR = Izvoarele istoriei românilor, ed. G . Popa -Lisseanu, Bucureşti,
Ip. Jet. = lpat'evskaja letopis', ed. a 2-a, A.A. Şahmatov, în PSRL , l i ,
S. -Peterburg , 1 908.
MGH = Monumenta Germaniae historica.
1V1 1 M "- iv1a1�1 1d1y 1 1::;::;u�aovan1Ja po arcneolog11 S S .Sk.
Nik. Jet. = Letopisnyj sbornik, imenuemyj Patriarseju iii Nikonovskoju
letopis}u, în PSRL, Sanktpeterburg , IX, 1 862; X, 1 885.
PSRL = Polnoe sobranie russkich letopisej.
PVL, I , l i = Povest' vremennych let, I , ed. D.S. Lihacev, red . V.P.
Adrianova-Peretţ; 1 1 , Priloienija, ed . D.S. Lihacev, Moscova­
Leningrad , 1 950.
SRH, I , 1 1 , = Scriptores rerum Hungaricarum, ed . E. Szentpetery,
Budapesta , 1 , 1 937; 1 1 , 1 938.
Tiesenhausen. I . li = Sbomik materialov otnosjascichsja k istorii
loloto) Ordy, I , ed . V . Tiesenhausen, Sanktpeterburg , 1 884 ; 1 1 ,
extrase de V.G. Tiesenhausen, prelucrate d e A.A. Romaskevici
şi S . L . Volin, Moscova-Leningrad , 1 94 1 .

243
 S UR S E L E I LUS T RA T' I E I

COPE RT ;.\: L . R . KÎZLASOV, lstorija Tuvy v srednie veka, M oscova,

1 969, p. 1 09.
F I G :t : M . KOH EGYI , în Acta Archaeologica Academiae Scientia­
rum Hungaricae, 32, 1 980, p. 2 1 7 .
F I G .2 : CS. BĂLI NT, Sudungam„ . , p. 43.
FIG.:r K. BAKAY, Honfoglalas-es allamalapitaskori temetok iz
lpoly menten (Studia Comitatensia 6), Szentendre, 1 978,
p . XLI .
F I G .4 : L. SELMECZI , în Acta Archaeologica Academiae
Scientiarum Hungaricae, 32, 1 980, p. 208 .
F I G .-5 : CS. BALI NT, în A M6ra Ferenc Muzeum Evkonyve, I, 1 969,
p. 1 09 .
F I S /_; N M BOK I J . S A PLETN EVA. în Sovetskaja archeologija .
1 988,2 . p . 1 02 .
FIG.7: Ibidem, p. 1 03 .
FIG.�: E. DABROWSCA , î n Acta Archaeologica Academiae
Scientiarum Hungaricae, XXXI , 1 979, 3-4, p. 347.
FIG.9: A. KOPERS KI , M . PARCZEWSK I , în A cta Archaeologica
Carpatica, XVI I I , 1 978, p. 1 58.
F I G :t o : A. K I S S , în Die Bayem und ihre Nachbam, 1 1 , ed. H .
Friesi nger, F . Daim, Viena, 1 985, p i . I .
FIGJl M . SC H U LZE. în Jahrbuch des Romisch-Germanischen
Ze , 3 1 , 1 984, p. 480.
F I G .·1 2: Ibidem, p. 48 1 .
F I G .n : S .A. PLETN EVA, în MIA, 1 09 , 1 963, p. 248-249.
FIGJ4: A . M . SHCERBAK, î n MIA , 7 5 , 1 959, pi I I I .
F I G .l5 : A. I U . C I R KOV, în Archeologiceskie issledovanija molodych
ucenych Moldavii, Chişinău , 1 990, p. 1 60.

244
 V S P I N E I Realităţi etnice . , p 204
,

F l f'.i .17: A. PĂLOCZI HORVĂTH, Petschenegen„ . , p. 28-29.

Flf'.i.la: V. LEAHU şi G . TROHAN I , în Studii şi cercetări de istorie
veche şi arheologie, 29, 1 978, 4. p. 532.
Flf'.i.19: S.A. PLETNEVA, Drevnosti cernych klobukov, p. 1 3 .
FIG .20: Ibidem, p. 1 6.
Flf'.i.21 : S.P. TOLSTOV, Po sledam. „ , harta 4.
FIG .22: V. SPI N E I , în Suceava. Anuarul Muzeului Judeţean, X I I I ­
XIV, 1 986-1 987 , p. 1 2 1 (cu com pletări) .
F I G.23: S.A. PLETN EVA, Drevnosti cernych k/obukov, p . 46 .
Flf'.i.24: Ibidem, pi . 42.
Flf'.i.2S: S.A. PLETNEVA, în MIA , 62, 1 958, p. 2 0 2 .
Flf'.i.26: A. I U . CI RKOV, op. cit, p . 1 62.
Flf'.i.27: V.V. OTRO S CENKO şi I U . I U . RASSAMAKI N , în Gold der
Steppe. „ , p. 269 .
F I G .2a: Ibidem, p. 270.
Flf'.i.29: S.A. PLETNEVA, Polovetzkoe kamennye izvajanija, pi. 1 1 .
FIG.JO: Ibidem, pi . 65.
FIG .31 : Ibidem, pi. 82.
Flf'.i .32: GY. LASZLO, A Szent Laszl6-legenda„ . , fig . 47, 64 , 1 07 .
F I G .33 : Ibidem, fig . 1 88, 1 25, 1 77.
F l f'.i .J4l: S.A. PLETN EVA, în MIA , 62 , 1 958, p. 201 , 203.
Flf'.i .JS: J. ROTH , în Gold der Steppe„ . , p. 260.
Flf'.i .36: A. PĂLOCZI HORVĂTH, Petschenegen. „ , p. 55.
Flf'.i.37: W. HEISSIG, Die Mongolen„ . , p. 1 97 .
F l t'.i.3;s: G.A. FE DOROV-DAVÎ DOV, î n Stepi Evrazii„ . . p. 277 .
F l�.:J�. IU.S. H U DIAKOV , i n Drevme ku/'tury Mongolu, Novos1b1rs k ,
1 985, p. 1 04.
F I G .40: Ibidem, p. 1 05.
FIG.41 : G.A. FEDOROV-DAVÎ DOV, în Stepi Evrazii„ . , p. 276.
FIG.42: Ibidem, p. 278
Fl'.i.43: D. MORGAN , The Mongols, p. 58

245
F I G .4 4 : Ibidem, p. 1 1 9.
F I G .41-� : L. K. M I N ERT, în Drevnie kul'tury Mongolii, p. 1 90, 1 99.
F I G .�1�: V. SCH M I LEWSKI , în Wahlstatt 1 24 1 . . . , p. 1 78 .
F I G. 47: W. TU N K-NORN BERG, în Jomsburg. Vălker und Staaten
im Osten und Norden Europas, 5, 1 94 1 , 2, pi. XXXV.
F I G .,la : V. SCHMI LEWSKI , î n Wahlstatt 1 24 1 . , p. 1 88 .
. .

F I G . 49 : Der Mongolensturm . . , ed . H . Gockenjan şi J . R . Sweeney,

.

p. 3 1 8.
F I G .50: G . A . FEDOROV-DAVÎDOV, în Gorod Bolgar. Ocerki istorii i
kul'tury, Moscova, 1 987, p. 1 67 .

246
LES DERNIE RES VA G U E S M I G RAT RI C E S
A U N O RD D E L A M E R NOIRE
E T D U B A S - D A NUB E
R E S UME
Les migrations representent u n phenomene de proliferation
universelle, qui a accompagne l'evolution de l'humanite a partir de sa
genese et jusqu'ă la periode contemporaine, connaissant des formes
ăe manifestation plurivalente sur l'axe du temps et de l'espace. La
dissemination permanente de !'element anthropique dans toute la
mappemonde, dans ses efforts tenaces de survivre et de prosperer
const1tue son effet le plus important Quand l'espace oecu menique a
egale en extension l'espace terrestre, la continuation periodique des
deplacements de populations a cree le liant entre Ies com munautes
dispersees vers Ies quatre coins du monde.
L'univers humain, malgre sa luxuriante diversite dans la sphere
anthropologique, linguistique et culturelle, et en depit de la
stratification de son niveau de developpement, a acquis cependant
pas mal de points de convergence. Si Ies transferts des com po­
santes de la civilisation sur des surfaces limitees et le commence­
ment de realisation des formes d'acculturation peuvent se produire
en eq a l e mesure par des contacts zonaux. leur diffusion a l'eche lle

planeta1re. de meme que la d1spers1on des races humaines. sont

impossibles a imaginer, tout au moins pour Ies epoques anciennes,
sans une ample et vive circulation ethnique.
Dans leur trajectoire existentielle, certaines collectivites
humaines se sont approprie, grâce au rapport d'etroite dependance
face au milieu ambiant, Ies traits du mode de vie nomade . Pour leurs
exigences , Ies immenses etendues des regions de plai nes de
l'Eurasie se sont averees quasi-ideales. Nulle part au monde le
nomadisme pastoral n'a dispose d'une scene d'exteriorisat1on si
propice et si vaste pour Ies propres valences. C'est justement par sa
structure particulit!tre que le nomadisme a re�u le sceau du

247
dynamisme confere par Ies deplacements saisonniers rythmiques,
voues a assurer des territoires adequats pour le pacage intensif. La
necessite de proteger Ies troupeaux, sources vitales de s ubsistance,
de meme que la tentation de Ies a ugmenter a u compte des �oisins,
o n t m i litarise l a societe nom ade , q u i ne manifestait aucune
appetence pour Ies etats de lethargie. Bien a u contraire , ses velleites
g uerrieres et l'esprit entreprenant l'ont conduite souvent vers des
affrontements tranchants a utant sur le plan interieur que sur le plan
exterieur aussi , dans Ies territoires habites par Ies communautes
sedentaires agricoles.
Pour des raisons pas toujours suffisam ment diagnostiq uees
dans leurs ressorts intimes, des mass_es h u maines ont . deferle
periodiq uement, comme un torrent impetueux, du coeur de l'Asie vers
Ies extremites meridionales de !'Europe Orientale, tout en entraînant
des reactions en chaîne sur de vastes etendues. Â la d ifference des
reg ions montagneuses, ou le m i lieu am biant offrait des conditions
favorables de protection face a u perils implacables , Ies surfaces
planes de la steppe etaient exposees aux ingerences de toutes
sortes . ainsi que, en l'occurrence de certains chocs destabilisateurs ,
d e com pacts groupes ethniques s e sont trouves serieu sement m i s e n
danger, et i i n'y a pas eu peu d e situations o u i l s ont su bitement
disparu de la scene de l'histoire, extirpes ou assimiles par des
adversaires doues d'une robustesse superieure.
 l'encontre de !'occident de !'Europe, ou Ies g randes
er
m 1 g ra t 1 o n s f i n i s s e nt en gros au debut d e l a seconde moitie du I
millenaire apres Jesus-Christ, dans sa partie orientale elles ont
continue avec une intensite aleatoire jusqu'aux premiers siecles d u
millena ire suivant. Ces massifs deplacements anthropiq ues,
representa nt le moment culminant et a la fois crepusculaire d'un
processus d'amplitude transcontinentale, demarre beaucoup de
temps a uparavant, ont eu de profondes reverberations sur tous Ies
mecanismes de la vie humaine de !'areal geographique affecte par
l u i , materialisees par des perturbations de substance dans le spectre
demographique, dans l'evolution econom ique, dans la dynamique
des structures sociales et politiques , dans la sph ere culturelle et
confessionnelle, etc.
Le large d iapason tem porel et spatia! des g randes migrations

248
reclame un moyen d'approche epistemolog ique, qui ne peut pas �tre
circonscrit seulement a des perimetres regionaux limites, mais, bien
au contraire, ii impose une vaste extension de l'horizon. D'autre part,
l'etude des phenomenes en discussion se heurte a de reelles
diffi cultes de recherche et d'interpretation du materiei i nformatif,
dissemine souvent dans des sources arides et lacunaires, d'origine et
de facture fort diverses. Malgre ces obstacles, la fascination du sujet
-:i 'J e '1ere s � i r le plan mondial une consistante litteratu re de
spec1ahte , avec bien des reussites notables. L'influence pregnante
des grandes migrations sur le passe medieval du territoire carpato­
danubien s'est repercutee, naturellement, . dans l'inter�t de
l'historiographie roumaine pour certains segments du theme ci­
mentionne, m�me s'il n'y a pas toujours eu des preoccupations
consequentes et multilaterales. L'imperatif de realiser a la fois leur
radiographie et leur elucidation globale exige des infusions de
nouvelles donnees revelatrices et une corroboration nuancee des
informations narratives, linguistiques, archeologiques et d'autre
nature Ies recherches interdisciplinaires etant Ies seules en mesure
de decanter Ies aspects restes sujets a controverse.
Le texte que nous soumettons a l'attention des possibles
lecteurs se doit de scruter seulement le dernier segment des g randes
migrations de la zone de plaine du nord de la mer Noire et du Bas­
Danube , deroule tout au long de la moitie d'un millenaire , important
autant pour l'ensemble des evenements du Moyen Âge, que pour Ies
consequences de duree , perceptibles jusqu'a nos jours dans
l'ambiance ethnique et culturelle de l'est et du centre de l'Europe .
Dans Ies pages du present ouvrage nous nous sommes propose
d'offrir des reperes generaux sur l'evolution des principaux groupes
migrateurs des IXe - Xl l l8 siecles, en connexion avec Ies populations
et Ies organismes d'Etat affectes par leurs deplacements. Dans cet
ordre d'idees, on s'est interesse a la prospection des aspects
essentiels lies a la semantique de l'eponyme, a l'organisation sociale
et politique, aux croyances et aux pratiques religieuses et a
l'evolution politique des Hongrois, des Petchenegues, des Ouzes ,
des Coumans et des Mongols, pour Ies derniers etant investigues
d'une maniere succinte le systeme legislatif et l'organisation de
l'armee. D'une maniere constante, Ies enonces formules ont eu

249
� � rn "! '? i-' O : n t la substa nce i nformat1onnelle des sources
d'3 ppui
historiques et archeologiques, tandis q ue Ies appreciations
conclusives ont tenu compte egalement des resultats de ceux q u i
nous ont precede dans Ies preoccupations.
L'espace lim ite qu'on a eu a la d isposition ne nous a pas permis
une retrospection exhaustive d u theme plurifacette de l'ouvrage,
nous obligeant a une severe selection des faits et des phenomenes
presentes , tout en nous frustrant de la possibilite de Ies explorer avec
!'acribie souhaitee.
Traduit par Michaela SPINEI

250
 INDICE
Alcedar 7 1
•
- A -
Alti-tatar 1 76
Alexandru cel Bun 232
Abaqa 1 72, 1 87 Alexandru cel Mare 201
Abbasizi 1 97 Alexăndrel 232
Abbot J. 1 92, 1 98 Alexios I Comnenos 54, 56, 57, 79,
Abdallah ibn Tahir 96 1 03, 1 36, 1 44
Abhazia 1 00 Alexios I I I Anghelos 1 49, 1 50
abisinieni 99 Allsen Th.T. 1 54, 1 72, 1 99, 209,
Abraham lakobsen 1 1 , 7 1 228, 236
Abramowsk1 W 202 , 204 Almaş 37
Abu'l-Faraj/Bar Hebraeus 1 77, 1 79 Almos 2 1 , 22, 26, 34
Abu'I Fida 57, 58, 1 28 Alp Arslan 99- 1 02
Abu'l-Ghazi 90, 9 1 , 1 1 2, 1 39, 1 40 Alpi 4 1 , 43, 47
Abu Sa'id 57 Alqa-bOIOk 90
Adam von Bremen 1 1 7 Alsacia 42, 47
Adjamka 28 Altai 1 67 , 1 69, 1 89, 227
Adler A. 70 Altunian G. 1 99, 236
Adrianop� 29, 1 35, 1 5 1 Altunopa 1 27 , 1 38
Adrianova-Peretţ V.P. 243 Aluqai (Aruqai)-tatar 1 76
Adriatica 2 1 9 Ambaqai 1 90
Aepa 1 40 . 1 4 1 Amu-Dana 1 02 1 98 1 99
Afganistan 1 98 , 1 99 Amur 1 89
Afshar 90, 1 04 Amurat 1 28
Agad:!anov S.G. 98, 1 03, 1 1 4 Anatolia 8 1 , 1 01 -1 04
Ahinjanov S . M . 1 20, 1 27 , 1 32, Anti 1 76
1 53, 1 62 Andea S. 76
Aidar 1 28 Andrea Dandulo 1 25
al-' Ai ni 1 53 Andrei, fiul lui Andrei l i 1 55
Akkerman (Cetatea Albă) 233 Andrei, fiul lui Vladimir l i 1 4 1
Akropolites 1 49, 1 50, 1 52, 1 57 Andrei 1 1 75, 1 5 1 , 1 52 , 1 55
alani 25, 27, 66, 84, 1 46, 1 47 , 1 53, Andronikos l i 1 57
1 99, 206, 209 , 229 Angevini 1 59
Alba (I ulia) 223
Anglia 1 40, 1 4 1 , 1 80, 235
Albric (Alberic de Trois Fontaines) anglo-saxoni 1 80, 230
1 29, 1 30 Angold M. 1 02

251
Ani 1 00 Attaliates, Michael 62, 78, 1 09,
Anna Comnena 54, 57, 78, 79, 1 1 0, 1 35
1 07, 1 36, 1 39, 1 44 Attila 1 9, 34, 36, 40, 1 68, 241
Anonymus 1 1 , 1 6, 2 1 , 22, 26, 30, Aufhauser J.B. 45
32, 34, 36-38, 65, 67, 75 Augsburg 47, 65
Antonopoulos P.T. 45 Austria 4 1 , 1 59, 2 1 4, 220
aorsoi 53 avari 1 1 , 48, 53
Apostolos-Cappadona O. 1 84 „ Avaria 29
Apres-les-Corps 43 Ayalon O. 1 77
Apulia 43 Ayiri'ut-tatar 1 76
Aquitania 4 7 Ayyubizi 1 59
arabi 1 0, 1 2 , 1 5, 1 6, 40, 44, 47, 52, Azerbaidjan 86, 1 00, 202
53, 55, 57, 58, 62, 63, 83, 86, Azov 1 27
87, 89, 9 1 , 95, 99, 1 1 6, 1 25,
1 29, 1 32, 1 59, 233 -8-
Arba (Rab) 2 1 9
Argyros Pothos 45 Babadag 1 04
Aristov N. 1 62 Bachfeld G . 2 1 1 , 236
armeni 52, 53, 56 , 1 00, 1 1 6, 1 1 7 , Backer L. de 1 73
1 32 , 1 72 , 1 75, 1 80, 1 8 1 , 1 86, Bacman 1 57, 206
204, 225 Baethgen Fr. 222
Armenia 1 00, 224 Bagdad 90, 92, 98, 99, 1 70, 1 87 ,
Arnulf 3 1 , 40. 44 1 97
Arnu lf, fiul lui Liutpold 43 Bahlui 1 6 1
Arpad 1 1 , 1 6, 22, 3 1 , 33, 34, Baibars 1 86
37-39, 4 1 , 42 , 46, 67, 75 Baidar 2 1 0, 2 1 1
Arpadieni 1 59, 2 1 2 Baikal 85, 1 67 , 1 68, 1 89, 202
Arslan (l srail) 94, 97 Bakay K. 244
Asan 1 48. 1 49, 224, 233 Bak6 G. 236
Asăneşti 1 5 1 , 1 53 , 223, 224 al-Bakri 1 O, 1 1 , 1 5, 55, 58, 63, 64
Asia 8, 44, 52-54, 84, 89, 93, 95, al-Bakuvi 86, 88, 93, 94, 1 2 1
96, 1 03 , 1 84 , 1 85 , 1 97 , 2 1 9, Balaban 1 60
2 2 5 2 2 8 2 36
Balascef G O . 1 04 . 1 1 4
Asia Anterioară 99 Balaton 42
Asia Centrală 54, 66, 87-89, 92, Balcani 44, 72, 78, 79, 1 08, 1 09,
95, 97, 98, 1 07 , 1 1 6, 1 1 9, 1 54, 1 36, 1 38, 1 39, 1 44, 1 48-1 50,
1 6 1 , 1 82, 235 1 52, 1 57 , 223, 230
Asia M ică 44, 77, 1 00, 1 02-1 04, Balduin I 1 5 1
1 45 , 224 Balduin l i 2 1 9
Askold 26 Balh 1 02 , 1 97
Astrahan 235 Balhaş 1 3 1 , 202 , 227
Atelkuzu 27 Salica (Balîk) 1 05
Salin 1 20

252
Bâlint Cs. 1 8, 23. 34, 36, 48, 59, Bărlui 1 6 1
244 Băscăceni 232
L,.:a a � :. -;- 3 8 , 6 -:-
. • Bătrîna A. 1 3 7
Barbier de Meynard C. 44, 69 Bătrîna L. 1 37
Barckhausen J. 236 Beasley W.G. 1 68
Bârczi G. 1 3 Be-ta-nag 66
Bargui 1 76 Becheneg 90, 9 1 , 1 04
Bari 1 02 Begovars 1 56
Barkatar 2 1 5 Bekker I m . 29, 46, 55, 57, 69, 77,
Barnea l . 81 , 1 09, 1 62 1 01 , 1 09, 1 1 0, 1 35, 1 39, 1 44,
Bartha A. 1 7 , 20. 33, 48, 50 229
Barthold V.V.0N.) 84-86, 90, 92, Bektili 90
98, 1 1 4, 1 30, 1 53, 1 70, 1 86, Bela I I I 1 1 , 36, 67
1 98, 1 99 . 201 , 230. 236, 241 Bela IV 1 1 , 2 1 , 38, 1 56 , 1 58 , 208 ,
Bartholomew T.T. 1 69 2 1 2-2 1 4, 2 1 8, 2 1 9, 22 1 , 233
Bartoniek E . 75 Belgrad 1 02
Bartusis M .C. 1 57 Beloberejie 72
Baruh 27 Benedict IV 4 1
Basarab 1 60. 1 6 1 Bereg 1 35
Basarabia 1 05, 1 30 berendei 1 1 1 , 1 1 2 , 1 43, 1 47
Bascacouţi 232 Berengar I de Friul 40, 4 1 , 43, 44
Baskaci 232 Berger P. 1 69
Baskaki 232 Berke 1 74, 1 86, 228
Baskakov N .A. 54, 84 berladnici 1 45
Baskakovo 232 Bernard al Carinthiei 220
baSll 1 .2b Berta A. 20
başchiri 1 2 , 1 3, 24, 206, 230 Berthold al Aquileiei 220
Başchiria 1 3, 1 5 Berza M. 24 1
Başeu 232 Besslau H. 30
Batu-han 1 58, 1 73, 1 74, 1 8 1 , 1 86, Beşenova 76
202, 204-208, 2 1 0-2 1 5, 2 1 7, Bezzola G.A. 1 85, 2 1 8, 236
2 1 9-22 1 , 227-230, 233-235 Bibikov M.V. 1 62
Batzaria N . 1 05 Bichir Gh. 1 09
Sauer A. 7 1 Bielgorod 73
bavarezi 4 1 Bielo-Brdo 35
Bavaria 30, 4 1 -43, 47 Bielowski A. 62
9ayat 90 Bihor 1 36
Bayundur 90, 1 04 Biliar 1 06, 206
Bazin L. 52 Bingham W. 1 92, 1 94
Blldllui 1 6 1 Bistriţa 2 1 5
Banagui 1 6 1 bizantini 23, 32, 66, 69, 74, 77-79,
BArlgan 80 83, 84, 90, 1 03, 1 07 , 1 36, 1 47

253
8 :2 3 '"' 1 3 1 4 0 4 '3 4 4 - 4 6 57 6 1 Bowlus Ch R 42 4Ll . 4 9
65, 67, 68, 70, 72, 77, 79, 8 1 , Boyle J . A. 1 54 , 1 69, 1 72, 1 84, 1 88 ,
1 0 1 , 1 1 0, 1 23, 1 28, 1 35, 1 36, 1 98, 1 99, 236
1 39, 1 4 1 , 1 44, 1 45, 1 49, 1 5 1 , Brabant 47
1 58, 1 80 (v. şi I m periul bizantin) Bratislava 42
Bic 7 1 Brătianu Gh. I. 1 04, 1 1 4, 24 1
Bitca Doamnei-Piatra Neamţ 2 1 5 Brent P. 1 92 , 1 95 , 1 98
Blaci 36, 38, 233 Brenta 40
Blake R . P. 1 73 Breslau (Wroclaw) 2 1 1
Blasi 36 Bretschneider E. 237
Blau O. 1 62 britanici 1 78
Blochet E 85 Brockelmann C 54, 84 , 90
B/6kumenn 74 Brodnic 233
Soba I . 25 brodnici 1 52, 1 53
B()cek 2 1 5, 2 1 6 Brosset M . 1 25, 1 87
Bochetor 2 1 5 Bruno von Querfurt 65
Boemia 1 59, 2 1 1 , 220 Brutos 27
Boghal/Bowal 204 Bucovina 1 56, 2 1 4
Bogyay Th. v. 45, 49 Bucureşti 9
Bokij N . M . 28, 244 Buda 2 1 7
Boleslav I cel Viteaz 74 Buell P. D. 1 93
Bolgar 1 06, 206 Buganov V . I . 200
Bollig J 56 Bugeac 80, 1 07 , 1 09 , 1 1 3 , 1 33 .
bolohoven1 1 1 3 , 2 1 2 1 60, 2 3 5
Bolşie Tarhani 24 Bugul de S u d 2 7 , 1 27
Boluş 1 33 Buhara 1 97 , 1 98
Bonfin i A. 1 37 Buiri'ut-tatar 1 76
Bongarsius I . 79 BOkdOz 90
Boniak 1 27 , 1 36, 1 38, 1 40 Bulatzopon 6 1
Bordones 1 53 Bulcsu 46, 47
Borilă 1 49 bulgari de pe Volga 1 3, 23, 24, 85,
Boris 73 1 06, 1 07 , 1 28, 1 47 , 200, 204,
Borotalmat 6 1 206, 2 1 2, 2 30
Borsova 1 35 bulgari din Balcani 28, 29, 3 1 , 33,
Borsu (Bors) 2 1 3 5 , 38. 40 44 , 45 5 3 , 69, 72
Borte 201 1 48-1 50, 224
Bortz/Burch/Boricius 1 28 bulgari din zona nord-pontică 1 1 ,
Bosfor 46, 1 07 25
Bosnia 2 1 9 Bulgaria de pe Volga 24, 1 06, 2 1 8
Bosson J . 1 69, 1 89 Bulgaria din Balcani 29, 3 1 , 44, 45,
Bosworth C . E . 1 03, 1 1 4, 24 1 62, 70, 72, 77, 1 05, 1 28, 1 3 1 ,
Botna 233 1 52, 1 57, 1 58, 1 6 1 , 223, 233

254
Bunger 2 1 Cernigov 1 08, 1 35, 1 37, 1 38, 1 42,
Buniiatov Z . M . 86, 1 2 1 , 1 98 207, 209
Burgundia 42, 43, 47 Cetatea Albă 233-235
B u ri 2 0 8, 2 1 4 Cetăţeni 2 1 6
Burqan Qaldun 1 66, 1 69, 1 91 , 201 Chabot J.-8. 57, 93, 1 39
burtaşi 206 Chaganatul avar 29
Chaganatul chazar 22, 25, 6 1 , 68,
- C- 1 05
Chaganatul uigur 96, 1 3 1
cabari 30, 33, 34 Chagatai 1 69, 1 85, 201
Caesar, Iulius 201 Chaghri 97
Cahen C . 87, 91 , 98, 1 03, 1 04, 1 1 4 Chalandon F. 1 62
Calfa 7 1 Chalis 78
Califatul abbasid 96, 98, 99 Chambers J . 1 79, 237
Campania 43 Champagne 47
Canalul Minecii 40 Charaboi 6 1
Canard M . 87, 88, 91 , 94, 95 Charon 2 3
Caproşu I. 232 Charuklugh 90
Carinthia 29 chazari 1 1 - 1 3, 1 7, 20, 24, 25, 28,
Carmoly E. 1 2 1 30, 57, 6 1 , 66, 9 1 , 97, 99, 1 05,
Carol cel Mare 30, 39, 48 1 06
Carol Robert 76 Cherson, Chersones 64, 1 27, 1 39
Carpaţi 34 , 39, 80, 1 35, 1 36, 1 52 , Cheynet J . C . 1 02
1 55, 1 82, 2 1 4, 2 1 5, 231 , 233 Chilia 223, 235
Carpaţii Păduroşi 30 China 1 5, 58, 86, 99, 1 79, 1 82 ,
Carra de Vaux B 44, 69 1 85, 1 89, 1 94-1 96 , 1 98 , 1 99.
C: 3 �SCV M 2 4 0 202 , 236
Cattaro (Kotor) 2 1 9 chinezi 1 1 6, 1 67, 1 68, 1 72 , 1 88,
Caucaz 1 53, 1 57, 1 82, 1 87, 1 99, 1 91 , 1 94, 200
204, 208, 209, 224, 228, 229 Chirica V. 9
caucazieni 1 1 7 Ghiţescu L. 2 1 7
Călmăţui 1 6 1 Chmielnik 2 1 1
Călui 1 6 1 Choniates, Nicetas 57, 6 1 , 63, 79,
Căpuş 38 1 44, 145, 1 49- 1 5 1 , 1 53, 1 63
Campina B.T. 24 1 Cihodaru C . 75, 1 29, 232
Ceacalopol G . D . 1 1 5 Cilicia 1 00
Cebotarenko G . F . 7 1 Cingul 1 23
Cedrenos. v Kedrenos Cinnamus. v Kinnamos
Ceh 1 1 Ciocîltan V. 237
cehi 1 1 , 1 42 ciomTe klobuki 1 1 2 , 1 47
Celje 4 1 circasieni 209
Cenad .76 Cirkov A.lu. 244, 245
Cerepnin L. V. 1 1 4

255
Cimpia Dunării 23, 26 Crimeea 69, 1 04, 1 1 8, 1 20, 1 27,
Cimpia Pannonică 1 1 , 1 6, 22, 23, 1 30, 1 39, 'i 53, 200, 208, 235
29, 33, 35, 36, 38-4 1 , 67, 1 05, Crişana 37, 38
1 58, 205 (v. şi Pannonia) croaţi 45
Cimpia Română 1 44 Croaţia 2 1 9
Cindea 20 Croaţia Albă 70
Cindeşti 20 Crookenden J . 242
Cnezatul moravian 22, 29 Csollany M. 1 92
Comşa E. 1 09 cumani 1 1 , 30, 38. 54. 58. 67 . 76.
Comşa I . 237 79, 80, 1 00, 1 04 , 1 08, 1 1 0- 1 1 3,
Comşa M. 1 09 1 1 6- 1 65, 1 99, 206, 2 1 3, 2 1 4 ,
Coman 1 60, 1 6 1 2 1 6, 228, 230
Comana 1 6 1 Cumania 1 52 , 2 1 8, 222, 233, 2 34
Comania 1 45 Cumania Albă 1 25
Comănăuţi 1 6 1 Cumania Neagră 1 25, 1 26
Comăneasa 1 6 1 Curtea de Argeş 2 1 6
Comăneşti 1 6 1 Czegledy K. 33, 50
Commeaux C h . 1 68, 1 72
Comneni 1 03 - c -

Condurachi E. 24 1
C a'a'an ( C aqan)-tatar 1 76
Canea I . 1 6 1
C agan 1 76
Connell Ch .W. 2 1 8
Conroy H . 1 92 , 1 94
Constantin VI I Porphyrogenetos - D -

1 1 , 24, 30, 32, 45, 46, 53, 55,

D'Ohsson C 238
60-62 , 70, 9 1 , 1 06, 243
Dabrowska E. 28, 244
Constantin IX Monomachos 64,
Dabrowski K. 82
1 40
daci 70
Constantin X Dukas 1 1 O
Daghestan 209
Constantinescu M . 242
Daicoviciu C. 241
Constantinescu N . 2 1 6
Daim F. 244
Constantinopol 43-46, 64, 70-72 ,
Dalai C. 1 69, 1 75 , 1 89, 237
78, 99, 1 03, 1 04 , 1 06, 1 5 1 , 1 57 ,
Dalmaţia 2 1 9
2 1 9, 233
Damasc 57
Cook R . 74
Danapris 6 1
Cordoba 47
Dandanakan 98
Corenza 230
Dandulo, v. Andrea Dandulo
Costeşti 233
Danemarca 1 4 1
Courteille P. de 69
Dani I . 76
Covurlui 1 6 1
Daniil Romanovici 1 1 3, 1 55, 1 56,
Cracovia 2 1 1
2 1 0, 228
Dark6 E. 24

256
Daszkiewicz J R 1 30 Domenic de Guzman 1 29
Daunou C.F. 1 51 Don 25, 27, 32, 70, 1 27 , 1 30, 1 48 ,
David IV Agma�enebeli 1 46 230, 233
Dawson C. 227 Donat I. 1 6 1
Deşt-i Chazar 1 33 Doneţ 1 27 , 1 30
Deşt-i Kiptak 1 20, 1 29, 1 33 , 1 47 , Doneţul de Nord 1 20
1 53, 1 55, 1 57 , 200, 203, 208, Donskis M . 241
2 1 4, 227, 230 Donzel E..v . 241
Decei A. 1 5, 1 05, 2 1 6, 223, 237 Dorohoi 232
Deer J . 2 1 . 49 DOrrie H. 1 5, 2 1 2
Defremery Ed. 1 5, 55, 1 23, 200 Drăghici P. 1 69
delamiţi 99 drevleni 62
Delhi 1 99 Dridu 28, 7 1
Delisle L. 1 5 1 , 222 Drimba V . 1 1 8
Den 32 Dristra (= Silistra) 78, 1 36
Densuşianu N. 76, 1 52, 221 Drivasto 2 1 9
Dentumoger 32 Drochia 1 30
Dentomogyer 32 DrOll D. 1 1 8
Derlui 1 6 1 Duby G . 66
Desmaisons 1 40 Duda H .W. 1 04, 1 53
Diaconu P. 78, 8 1 , 1 09, 1 1 4 , 1 61 , Dukak 97
1 62, 242 Dulaurier Ed . 56, 1 01 , 1 32 , 1 85,
Diehl Ch. 98, 1 00, 1 03, 1 14 1 86
:J , .:: nes I 2 1 , 4 9 Dulu n-Boldaq 1 9 1
Dieten l . A.v. 1 53 Dunăre passim
D im a�qi 1 26 Dupuy T . N . 1 94, 1 95, 1 98, 237
Dimitrie 2 1 O Durut 1 55
Dir 26 Duta'ut-tatar 1 76
Distra (= S il i stra ) 70
Dimboviţa 2 1 7 -E-
Djamuqa 1 9 1 , 1 92
Djankent-kala 97 Echimăuţi 7 1
al-Djayhani 1 O Edrisi v . ldrisi
Dlugosz, Jan 222 Efrem 1 49
Dobrogea 1 04 1 05 1 09 223 2 3 3 Eftimios 64
234 E ggebrec h t A. 1 84 , 238
Dobroliubskii A . O . 59, 1 1 3, 1 22 , Eggebrecht E. 1 84 , 238
1 30, 24 1 Egipt 1 59, 1 80, 1 86, 230
Dobrotici 1 05 egipteni 85. 1 26
DOkhuz-khathun 1 87 Ekrem M .A. 98
Domanovszky Al. 20-22, 76, 1 25, Elada 1 09
222 El-Elmi� 1 1 7
Eliade M . 22, 93, 1 84

257
Elian A. 243 Fischa 4 1
elveţieni 1 80 flamanzi 229, 233
Emoni 1 29 Fletcher J . 1 76
Endje 1 3 1 Florescu R . 1 1 5
Enisei 202 Fluviul Galben (H uang-he) 1 95
Enns 42 Fodor l . 1 3, 1 7 , 24, 34, 48, 49
Erdelyi I . F. 1 3, 24, 48 Fox R. 1 68, 1 72 , 237
Esztergom (Strigonium) 2 1 7 (v. şi francezi 1 1 6, 1 2 1 , 2 1 1 , 2 1 8, 223
Strjgon iu) franci 29, 35, 43, 1 46
Etelkuzu 27 franco-bavarezi 42
Etul 27 F ranconia 42, 43
Eurasia 7 , 22, 33, 60, 65, 8 1 , 83, Franke O. 1 95
85, 9 1 , 1 22, 1 28 , 1 3 1 , 1 66, 1 69, Franţa 1 29, 1 4 1 , 229, 233, 235
1 73, 1 79 , 1 88, 1 89, 223, 236 Friedrich l i de Austria 2 1 4, 220
Eustathios al Thessalonikului 80, Friedrich I Barbarossa 1 45
,1 4 S F nednch l i de Hohensta ufen 2 1 3 ,
Euthym ios Torn 1 kes 1 49 218
Evans A. 1 1 9 Friendly A. 1 02
Even M . - D . 1 69 Friesinger H . 244
evrei 1 1 , 94 , 1 25 Friul 29
Eym U r 90 Frye R . N . 1 73
Fugedi E. 2 2 1
- F - Fulda 32

Fajsz 46 - G -

Faral Ed. 1 5 1
Farcaş 2 1 6 Galâd 38
Fasoli G . 44 , 47, 49 Galantai E. 1 25 , 222
Fedorov G . B . 7 1 gallo-romani 230
Fedorov G . S . 1 27 Galstian A.G. 204
Fedorov I . A. 1 27 Gard izi 1 5, 60, 86, 1 3 1
Fedorov-Davîdov G .A. 59, 1 06, Garkavi A.Ja. 7 1
1 22, 1 27 , 1 30, 1 3 1 , 1 62, 206, Garvăn-Dinogetia 1 09
230, 231 , 237, 24 1 , 245, 246 gaznevizi 86, 97
Feher G. 25 găgăuzi 54, 1 05
Fejer G. 1 5 1 Gelu 37, 67
Fennell J . 237 Georgia 1 46, 202, 224
Ferd i n a ndy M de 2 5 5 1 . 1 92 , 1 95 . georgieni 52 . 1 1 6 , 1 99
i �o . .:... .::i 1 Georg 1 u s M o n a c h u s 2 9 , 3 1 , 44, 4 5 ,
Ferenţ I . 1 62 69
Fettich N . 1 8 Geraskova L.S. 1 30
Filloti E. 1 1 5 german i 39, 48, 58, 72, 1 1 6, 1 1 8,
fino-ugri 1 3, 1 4 1 45, 2 1 1 , 235

258
Germania 1 5, 30, 39, 43-47, 2 1 1 , Grikk/andi 56
220, 22 1 , 227 Gronbech K. 1 1 8
Gesztered 1 9 Grousset R . 1 00, 1 03 , 1 1 4, 1 68,
Geza 46 1 90, 1 92 , 1 96, 237, 241
Gherghel I. 1 62 Gruşin T. I . 1 1 9
Ghuzz 83, 84 Gruzia 1 00, 1 28, 1 46
Giazichopon 6 1 gruzini 1 24, 1 46, 1 72 , 204
Gibb H . A . R . 1 29, 24 1 Guboglu M . 1 33
Gingis-han 1 03, 1 1 9, 1 56, 1 67, Guilland R . 1 00, 1 03, 1 1 4
1 69, 1 73, 1 76, 1 77, 1 79, 1 80, Guillelmus de Nangis 1 51 .
1 83, 1 85, 1 88-204, 227, 234, Guiragos 1 85-1 87, 1 99, 204, 226
2 36 Gumilev L . N 33, 1 85
Giuleşti 20 GOndisch K.G. 75, 76, 1 29
Giulea 20 GOrelgO 1 69
giurceni 1 90, 1 94 Gutgesell M . 1 84, 238
Giurescu C.C. 1 62 Goyok 1 86, 221, 234
Giurescu D.C. 1 62 Guzgani 1 74, 203, 205
Glad 37, 38, 67 Gylas 46
Glotz G . 1 1 4 GyOrffy Gy. 20, 22, 33, 39, 42, 49,
Glykas. M ichael 77, 1 1 0, 1 39 62, 8 1 , 1 1 6, 1 1 8
Gabi 1 68, 1 69, 1 89 Gyula 46
GOCkenjan H. 49, 75, 8 1 , 22 1 , 246
Golden P.B. 1 2, 25, 52, 54, 62, 66, - H -

81 , 83, 90, 92, 96, 98, 1 00, 1 06,

1 1 4, 1 1 6, 1 1 8, 1 26, 1 33, 1 46, Haenisch E. 201
1 62, 1 66, 1 90, 241 , 243 Hagenmeyer H . 79
Golful Persic 98, 1 66 Haider M. 1 77
Golful Veneţiei 41 Hajdu P. 1 3, 2 1 . 48, 49
Golubovskii P. 8 1 , 1 1 4, 1 63 Halici 1 42, 1 50, 1 5 1 , 1 54-1 56
Gombos A. F. 2 1 7 Halici-Volînia 1 1 3, 1 50, 1 5 1 , 2 1 0,
Gonţa Al. 237 2 1 3, 2 1 4
greci 52 , 67, 70, 1 0 1 , 1 1 6 Halikov A . H. 1 06
Grecia 56 Halikova E.A. 1 3
Gregoras Nicephoros 1 51 . 1 57 , Halld6rsson B. 56
Halperin Ch J 231 . 237
Grekov B . D. 68, 1 86, 230, 23 1 , Halphen L. 49
237 Hambis L. 1 68, 1 7 1 , 1 76, 1 90, 1 95,
Grenard F. 1 95, 237 237
Gribova 1 30 Hamilton J. 84
Grigore din Akanc 1 72, 1 77, 1 80, Hammer-Purgstall J . 26, 237
1 84, 225. 226 Hampei J . 1 8, 49
Grigore IX 2 1 8 Hanatul bulgar 29
Harat 1 97

259
H a rtog L. de 1 68, 1 79, 1 90, 1 94, Hudiakov l u . S . 1 8 1 , 245
1 g5, 1 98, 238 HOleg O 1 72, 1 80, 1 84, 1 87
Hăusler Al. 237 huni 1 0, 1 1 , 1 4, 33, 36, 57
H a yton 1 7 3 1 8 1 H u nor 1 1 2 1 . 2 7 . 34
Hegel G . W F 1 69 Hurmuzaki E. 76, 1 52 , 22 1 , 233
Heinrich I der Vog ler (Păsărarul) Hvolson O.A. 1 4
44, 47 Hyer P . 1 68, 1 84
Heinrich W . P . 24 1
Heissig W. 1 7 1 , 1 84, 238, 245 - 1 -

Helgason J . 56
Hellmann M. 24 1 labdiertim 6 1
Henric l i 2 1 1 lakubovskii A. I . 1 04 , 1 86, 230, 2 3 1 ,
H ermann 2 1 8 237
Hermann din Baden 220 laropolk 73, 1 4 1
Hetagurov L A 1 1 7 laroslav cel Î nţelept 74, 1 08, 1 34
H 1 e ro t h e u s 46 l a roslav O s m o m i s l 1 1 45
H i l l J . H . 79, 1 1 0, 1 39 iasi 232
H i ll L . L 79, 1 1 0, 1 39 l aşi 9
Hiltebeitel A. 1 84 l bn Alatyr, v. l bn el Asyr
H imalaia 1 66 l bn-Alathir, v. l bn el Asyr
Hoang M . 1 95 , 1 98 l bn Battuta 1 29, 1 59
H oarda Albă (Ak Orda) 227 l bn Chaldun 1 26 , 1 55 , 1 86
Hoarda Albastră (Kăk Orda) 227 l b n el Asyr 1 23, 1 46, 1 53 , 1 54 ,
Hoarda de Aur 1 1 2 , 1 1 9 , 1 26, 1 28, 1 99 , 200
1 59 , 1 70, 1 74 , 1 79, 1 86, 228- l bn Fadlan 87, 89, 95
2 3 2 , 234. 2 3 5 237 l bn Khurdadbeh 9 1 , 1 32
H o e l L.. n 1 9 ; l bn R u sta 1 0 . 1 4 . 1 6 . 1 7 26
Hohenstaufen 1 45 l bn Tagribird i 1 57
Hoit P . M . 1 59 , 1 63 lbn Wasil 1 54 , 204
Holtzmann W. 2 1 7 l brahim ben Yakub 1 1 , 7 1
H6man B . 44, 49 l conium (Konya) 1 03
Hor 66 ldrisi 86, 1 25, 1 28
Horea (Harka) 39 lenisei 1 93
Horedt K. 50 lgder 90
Horezm 94 , 1 02 , 1 20 , 1 53 , 1 73 , Igor 69, 70
1 97 , 1 99, 200 Igor Sviatoslavici 1 48
horezm ieni 1 32 , 1 97, 204, 230 l kle F.W. 1 92 , 1 94
Hotin 232 l ldei 73
Houtsma M . T h . 90 l liaş 232
Howorth H . H . 238 l llyricum 1 09
Hsi-Hsia 1 94, 200 I m periul bizantin 26, 3 1 , 44, 45, 60,
Huas (Uvas) 1 76 64, 66, 69, 76, 77, 79, 1 00, 1 0 1 ,

260
 1 03, 1 07 , 1 09, 1 24, 1 28, 1 34- l rtiş 1 3, 96, 1 3 1 , 1 32, 1 67, 202,
1 37 , 1 39, 1 44, 1 49, 1 57, 229 227
I m periul franc de răsărit 22, 29 lsaak I Comnenos 78
I m periul horezmian 1 98 lsaak l i Anghelos 1 48, 1 49
Imperiul latin de Răsărit 1 28, 1 30, I saccea 233
1 5 1 , 1 57 lschboldin B. 2 3 1
I mperiul mongol 85, 1 72 , 1 79, 1 85, islandezi 56
1 95, 1 96 , 1 99 202 203, 22 1 ,
, , al-lstachri 90
234 I talia 39. 40, 4 1 , 43, 44, 46 , 4 7 .
I m periul otoman 1 04, 1 59, 235 1 02 , 230
Imperiul romano-germanic 1 40, italieni 42, 1 1 8, 208
227 ltlar 1 38
I m periul rus 1 05 ltugen 1 83
India 99 lurii Dolgorukii 1 40, 1 42 , 1 43
l ngul 28, 1 30 l urii lgorevici 207
lnn 43 l urii Vsevolodovici 207
l nnocentiu IV 227 230, 233
, Ivan cel Groaznic 235
Ioachim din Sibiu 75, 1 52 Ivan Rostislavici, zis Berladn icul
Ioan 2 1 6 1 45
I oa n Asa n l i 1 52 l văn escu M 66
Ioan de Thur6cz1 1 25. 1 26, 1 37 , lve 90
1 38, 222 lwamura S. 2 1 1
Ioan l i Comnenos 57, 63, 65, 79, lziaslav I laroslavici 1 35
1 03 lziaslav l i M stislav ici 1 42 , 1 43
Ioan I I I Dukas Vatatzes 1 57 lzz ed-Din Kaikaus 1 04
Ioan Preotul 1 85
loannes Cameniata 29, 69 -J-
loannes Cantacuzenos 1 58
loannes Skylitzes, v. Skylitzes Jackson P. 1 99
lohannes Longus de Ypra 2 1 7 Jaffe Ph. 2 1 9
lohannes Vitoduranes (Winterthur) Jagch� S. 1 68, 1 84
222 Jahn K. 222
loniţA Kaloianul 1 49- 1 5 1 Jakubovich A. 1 6, 65
Iordan 64 Jalal ad-Din 1 98, 202, 204
lordanes 57 Jand 97
Iorga N . 50, 1 1 8, 163, 238 Jaruklugh 90
I rak 90, 98, 99, 1 02 , 1 99 Jaubert A. 86, 1 25
I ran 98, 1 02, 1 04, 1 70, 1 80, 1 99, Jebe 1 53, 1 55, 1 97-200, 203, 205
235 Jebni 90
iranieni 1 88 Jenkins R . J . H . 69, 243
l rpen 73 Jeno 20
Jijia 232
Jinanjkath 86

261
Joch i (Joci) 1 9 1 , 201 . 203, 204, Kataskepenos, Nikolaos 65
2 1 5, 227 Kato Gyla 6 1
Johann de Columna 222 Kazahstan 1 3 1
Johnsen O.A. 56 Kazan 235
Joinville 1 30 Kazdan A. P . 78, 8 1 , 1 44
Jourdain 222 Kedrenos 55, 6 1 , 63, 64, 69, 72,
J uvaini 1 54. 1 57. 1 72, 1 73, 1 77 , 77, 78, 1 01 , 1 07 , 1 09, 1 1 0, 1 35
1 86, 1 99, 201 , 202, 204, 206, Kegen 6 1 , 63, 64, 77, 1 07
209, 2 1 2 Kekaumenos 78
J uvaldar 90 Ke r 20
keraiţi 1 67 , 1 85, 1 89, 1 90, 1 9 1
- K - Kerman 1 02
t<erulen 1 66, 1 69, 1 89 , 202
Ka'at 1 76 Keszi 20
Kadan 208, 209, 2 1 4 , 2 1 5, 2 1 9, Khazanov A. M . 242
223 Khorasan 96-98, 1 02, 1 98
Kacir-Ukule 206 Kiatip Celebi 1 33
kaepici 1 1 1 Kiev 26, 36, 64, 68, 72-74, 8 1 , 1 08,
Kafali M . 238 1 1 1 , 1 1 2, 1 1 4 , 1 27 , 1 35, 1 37 ,
Kafesoglu I . 94, 98, 1 03 , 1 04, 1 1 4 1 38, 1 4 1 -143, 1 45 , 1 47 , 1 48,
Kaidu 2 1 1 1 50, 1 51 , 1 55, 1 62 , 209, 2 1 0,
Kalka 1 52 , 1 54 , 200, 206 24 1
Kama 23, 24, 206 Kilindj-Arslan l i 1 03
Kameneţ-Podolsk 1 1 9. 1 55 kimeki 97 . 1 28, 1 3 1 , 1 32
Kangar 53, 62 Kimekov B . E . 1 32 , 1 63
Kăngăr As 53 Kin 1 9 1 , 1 94 , 202
Kăngărăs 53 Kinnamos, l oannes 57, 65, 79,
Kara Bag 1 70 1 44, 1 45
Kara G. 1 1 9 Kipceak 1 39
karahanizi 97, 1 02 kipciaci 54, 90, 1 1 6, 1 1 7 , 1 28, 1 3 1 ,
kara-kitai 1 89, 1 94 , 1 96, 1 97 , 202 1 46, 228 (v. şi cumani)
Karakorum 85, 1 69, 202, 220, 229, Kipcak 228
231 Kirakos, v. Guiragos
Karamzin N . M . 242 Kirjalax 57
Kara-U lagh 2 1 6 kirkizi 54. 1 68. 1 93
Karau lov N . A. 9 1 Kirovgrad 28
Karaz 1 52 Kiss A. 36, 244
Kargalov V.V. 1 63 Kitan 1 38
Karlmann 30 kitani 1 89
karluci 96, 97 Kiyan-Borj igin 1 90
Karskii E . F . 1 50, 200, 204 Kizlasov L. R. 244
Kaschewsky R. 1 84 Klis (Clissa) 2 1 9

262
Kljaătomyj S.G. 1 1 7, 1 67, 1 68, 1 90 Kuria 72, 1 38
KOhegyi M . 244 Kurszan 3 1 , 33, 4 1
KOk 1 70 Kort-Gyarmat 20
Kolodeajin 2 1 0 Kutesk 1 35
Koloman 1 38 Kuthen (Kot1an) 1 22 , 1 5 1 , 1 53- 1 58,
Koloman (CAliman) Asan 224 208, 2 1 4
Kolomna 207 Kuu n G . 1 1 8
Konceak 1 27 Kwanten L. 1 68, 1 84 , 1 92, 1 94 ,
Kononov A.N. 83 1 95, 238
Konrad 1 43 Kytanov E.1. 1 94
Konrad IV 2 1 8 Kyuin 1 76
Konrad N . I . 1 1 4
KOpeczi B. 49 - L -

Koperski A. 28, 244

Kopulch 1 36 Labuda G. 2 1 1 , 238
Ko�o-Tsaidam 1 66 Lachmann K 36
Kossânyi B. 163 Lacul de Aral 33, 86, 9 1 , 96, 97,
Kotian, v. Kuthen 1 01 , 1 25, 1 3 1 , 1 34, 227
koui 1 1 1 Ladislau I cel Sfint 76, 1 35, 1 37
Kovâcs L. 1 8 Ladislau IV Cumanul 1 9
Kozelsk 208 Lagarde P. de 56
Krader L. 1 76 Lamb H . 238
Krakowski St. 2 1 1 , 238 Lâszl6 Gy. 1 8, 1 37 , 245
Kramers J . H . 24 1 latini 1 57
Krause F.E.A. 1 90, 1 92, 1 95 Lattimore O. 1 68
Krtlos 28 Lâzâr I . 50
Kristjânsd6ttir B.S. 56 Lazar P'arpec;i 53
KristO Gy. 49 Lazar 1 44
Krist6 J. 1 25, 222 Lazarescu R. 243
Krum 29 Lazarescu-Zobian M. 1 63
Kusrtzitzur 61 leşi 1 1
Kuban 209 Leahu V. 245
Kubilai 1 85, 1 95 Lebed 25
Kubu 27 Lebunion 65, 79, 1 36
Kuciug 64 Lech 1 1
Kudriaşov K V. 1 26, 1 63
.
Lech K. 1 70
KO�IOg 1 96 Lechfeld 45, 47, 48
Kujavia 2 1 1 Lecomte G. 24 1
KL.ii Tigin 53 Lefort J 78
kuni 1 32 Leib B. 54, 1 07, 1 36
Kurat A.N. 62, 8 1 Leiser G. 1 1 4
Kurdistan 202 Lel 47
Lemercier-Quelquejay Ch. 53, 1 85
263
Lena 1 93 -M-
lenzien 1 229
Leo Gram maticus 29, 3 î , 69 Macartney C.A. 1 2 , 50
Leon Vatatzes 1 45 Macedonia 1 1 0 , 1 57 , 1 6 1
Leon VI cel Î nţelept 3 1 Mackenzie F . 1 92 , 1 98
Levant 1 04, 1 23 Ma<;oudi 44, 69
Levedia 25, 27, 28 al-Madjgharyya 1 O
Levedias 24, 27 M adzsar E. 76
Levente, v. Liunticas Magas 209
Levi-Proven<;al E. 241 Magna H ungaria 1 3, 24
�ewicki T. 1 2 , 50 Magor 1 1 , 2 1 , 27 , 34
Lewis B. 24 1 Magyar 1 O, 1 1
Liegnitz (Legnica) 2 1 1 , 2 1 8 Mahmud al-Kasghari 54, 84 , 90,
9 1 , 1 04 . 1 1 2
L i h acevD . S . 1 48 , 243 Mahomed 85
Liptak P. 1 4 , 50 Makrizi 85, 1 77 , 1 86
Litavrin G . G . 78 Malamut E . 78, 8 1
Litovoi 2 1 6 Malazg irt 1 0 1 (v. şi Mantzikert)
Lituania 2 1 1 Malingoudis Ph. 1 63
Liudprand din Cremona 7 1 Malov S . E. 85
Liunticas I Levente 3 1 mameluci 1 59, 1 80, 1 86, 230
L iutpold 4 1 -43 M anciuria 1 90
Lj ubliana 4 1 Mango C. 1 4 5
Locurile Sfinte 7 9 , 1 1 O , 1 39 , 232 Mangu-han 209
L o m b a rd i a 4 0 . 4 1 , 4 3 Manoff A. I . 1 05
lom barzi 2 1 8 Mantzikert 1 0 1 - 1 03, 1 1 0
longobarzi 44, 230 Manuel I Comnenos 1 03 , 1 44 , 1 45
L ărincz L. 1 84, 1 92 , 1 95, 238 Maraurik (Marauzic)-1 la 1 70
Lorrena 42 Mar<;ais G. 98, 1 1 4
Lot F. 238 Marco Polo 208
Lozovan E. 57 Marcu 64
Lublin 2-1 0 Marczali H. 1 2
L udovic cel Pios 30 Marea Adriatică 2 1 9
Ludovic Copilul 43 Marea Baltică 40. 67
Ludovic de Provence 4 1 Marea Caspică 1 5 , 22, 2 5 , 32, 68,
Ludovic I d e Anjou 76 8 1 , 9 1 , 97, 98, 1 00, 1 05 , 1 06 ,
L u d o v i c l i Germ a n i c u l 30 1 20 , 1 32 , 1 3 3 , 1 8 7 , 1 98 , 2 04 ,
Ludovic I X cel Sfint 233 228, 230
L udwig O. 25, 57 Marea de Azov 2 1 , 1 30, 1 37 , 1 44 ,
Lukomor'e 1 27 1 54, 200
Luttich R . 44, 45, 47, 50 Marea de Marmara 1 03
Marea Egee 1 03 , 1 58

264
Marea Neagră passim M ihail al Cemigovului 1 56
Marea Nordului 40 Mihail Siriacul 57, 78, 80, 93, 1 39
Marea Rum 1 4 M ihail VI I I Paleologu! 1 04 , 1 57
Maria Laskaris 2 1 9 M ihail Vsevolodovici 209
Marinescu M . 79 M ihăescu H. 243
M a rq u a rt J 5 0 6 2 8 1 1 1 2 1 14. Mihăilescu-Birliba V 5 1
1 1 7, 1 26, 1 32 , 1 63 Mikulin 1 42
Martinez P. 1 5, 26, 60, 86, 91 Minert L . K. 245
Martin Oppaviensis 222 Mingulov N . N . 228, 238
Marv v. Merv M lng-wu 1 66, 1 89
Marvazi 1 5, 26, 58, 89, 91 , 92, 94, Minorsky T. 1 1 4
1 32 Minorsky V. 1 5, 58, 91 , 1 1 4, 1 32 ,
al-Mas'udi 1 2, 6 1 , 62, 89 243
Matei 64 Mioc D. 75, 1 29, 2 1 6
Matei din Edessa (Urha) 56, 78, Miquel A 1 1 5
1 0 1 , 1 1 0, 1 1 7 , 1 32, 1 46 mirmidoni 1 1 O
Matei M . D 24 1 M i�lav 2 1 6
Mauro Castro 233 M ladenov St. 82, 1 63
Mauropus, loannes 63, 78 Modena 40
Mediterana 40 Moesia 77
Megere 1 0 moesieni 45
Megyer 20 Mohi 2 1 4
Mehmed (Mehmet) M .A. 98, 1 02 , Moimir 1 1 41
1 1 4, 1 33 Moisescu Gh.I. 1 63
Meinecke A. 1 44 Moldova 28, 51 , 77, 1 04, 1 08, 1 26 ,
Melichov G.V. 1 95 1 33, 1 36, 1 37 , 1 52 , 1 55, 1 60,
Melik-şah 94, 1 02 1 6 1 , 2 1 4, 2 1 5, 2 1 7, 2 32-235
Menage V L 24 1
. . Molnăr E. 1 3. 50
M e n g e s K H 54 , 62 84 . 1 1 4 Mongait A L 2 1 0
Menumorut 37 Mongke 1 83, 206, 209, 234, 235
Meoti de 2 1 mongoli 1 0, 1 1 , 84, 1 04, 1 1 2 , 1 1 9,
meri 206 1 22, 1 28, 1 29, 1 33, 1 52-1 55,
merkizi 167. 1 76, 1 89, 1 91 , 1 92 1 58, 1 66-240
Merseburg 44 Mongolia 84, 96, 1 1 7, 1 31 , 1 69,
Merv 94, 1 97, 1 98 1 73, 1 88, 1 90, 1 92, 1 93 , 1 99,
Meseş 37 220
Mesterhâzy K. 26 Moravcsik Gy . 1 2 , 50, 242, 243
Metigai 64 Moravia 30, 205, 2 1 1 , 2 1 7, 2 1 8
M ichael H N . 55
.
Moravia Mare 30. 41
M ichael Rhetor 1 44 moravieni 3 1 , 35, 4 1 , 2 1 1
Migne J . -P. 6 1 , 1 01 , 1 39 mordvini 1 47 , 206 , 209
M ihail 94, 97

265
Morgan D. 1 77, 1 79, 1 84, 1 90, 1 33, 1 37, 1 39, 1 4 1 , 1 48, 1 50,
238, 245 209, 230
Moscova 207 N isapur 1 97
Mousket, Phillipe 223 Nistru 27, 29, 7 1 , 80, 1 1 3, 1 33,
Mstislav 1 43 1 56, 232, 233
Mstislav Mstislavici 1 53, 1 54 Nizami 1 3 1
M ugeln, Henric de 2 1 , 27, 34, 76, Negai 233
1 38 Nordenskiăld A E. 233
Muhammad 1 97, 1 98 normanzi 40, 1 02 , 1 25 , 230
M u ller c C 1 7 1 1 84 238 Nour R 93
M u ller-Wille M. 1 62 Novgorod 7 4, 207
M untenia 28, 77. 1 08, 1 55, 1 60, Novgorod-Seversk 1 48, 207
161, 216 an-Nuwairi 1 26, 1 55, 1 86
Munţii Balcani 69, 1 36, 1 39 Nyek 20
M uquli 1 95
Mureş 38, 39 - 0 -

M usa 94
Mustafa Ali 1 33 Obi 1 3, 201
Myriokephalon 1 03 Oceanul Pacific 1 66
Oder 2 1 1
- N -
Oeconomos L. 1 00, 1 03 , 1 1 4
Oghuz 83, 84
Nagrodzka-Majchrzyk T. 82, 1 1 2 , Ogh uz-Han 93
1 1 3, 1 1 5 ogh uzi 54, 92
naimani 1 67, 1 88, 1 89, 1 92, 1 94, Ohtum/Achtum (Ajtony) 38
1 96 oiraţi 1 67 , 1 89
Napoleon 201 Oituz 2 1 7
Nasir-i Khusrav 1 33 Oleg 26, 68,
Nasonov A N . 72, 1 22, 200, 232, Oleg Sviatoslavici 1 37 , 1 38, 1 4 1
238 Olomuc 2 1 1
Naudet J . 1 5 1 Olt 80, 2 1 6
Năduşita 1 30 Olteanu Şt. 28
Năsturel P . Ş . 1 63 Oltenia 1 52, 2 1 6
Necşulescu C . 1 1 5 Omurtag 29
Nemeth J . 53, 62 Onan 1 66, 1 69, 1 91 -1 93
Nereit 1 76 onguţi 1 94
Nestor I . 24 1 onoguri 66
Niccol6 da Casola 36 Onon U . 1 78
N iceea 1 03. 1 57, 2 1 9 Oppeln (Opale) 2 1 1
N icholas I 69 Oradea 2 1 5
N iederaltaich 2 1 9 Orbelian s . 1 87
N ipru 25-27, 29, 55, 6 1 -64, 67, 68, Ordu 204, 2 1 1 , 227, 228, 230
72, 75, 1 08, 1 1 1 , 1 25, 1 27 , 1 30, Orheiul Vechi 233

266
Orhon 85. 92. 96, 1 67. 202 Paszkiewicz H . 68
:, , c i ', '. 62. 9 9 . ; 4 s : 7 5 . 1 84, 1 85, Patkanov K P 1 86
226 Paulinus din Veneţia 2 1 7
Orientul Apropiat 227. 236 Pauphilet A . 1 2 1
ostiaci 1 0, 1 2, 2 1 Pavet d e Courteille A. 44
otomani 1 50 Pavia 40, 43
Otrok (Ătrak) 1 20, 1 46 Pavlov P. 1 64
Otro�tenko V.V. 1 23, 245 Păcuiul lui Soare 1 09
Otto I 47 pecenegi 1 1 , 28, 32, 33, 38, 44,
Otto I I I 65 45, 52-82, 90, 9 1 , 94, 96, 1 0 1 ,
Otto von Freising 58, 1 2 1 1 05, 1 06, 1 08, 1 1 0-1 1 3, 1 32,
Otuz-Tatar 1 66 1 35, 1 36, 1 39, 1 43, 1 47, 1 60,
Ouzoi 83 161
Oţetea A. 24 1 Pegolotti, F. Balducci 1 1 9
Pei-ju 66
-0- Pekin 1 95
Pellat Ch. 24 1
Ogodai 1 69, 1 76 , 1 95, 201 -204, Pelliot P. 1 64, 1 76, 206, 238
2 1 9, 220, 224, 234 Peninsula Apeninică 43, 47
Ozbag 1 86 Peninsula Balcanică 70, 72. 77, 78,
8 1 , 1 05, 1 07, 1 30, 1 44, 1 49,
-P- 1 51 , 1 57, 208, 2 1 9, 233
Peninsula Iberică 47
Pachymeres, Georgios 229
Percheron M . 238
D�IS 0 16 65
Pere1aslave\ 72
Paleolog1 1 5 7
Pereiaslavl 1 08, 1 1 1 , 1 33-1 35,
Pâl6czi-Horvâth A. 75, 82, 1 59,
1 38, 1 40, 209
1 63, 244, 245
persani 1 5, 1 8, 52, 83, 85, 86, 90,
Paltramus 220
1 1 6, 1 1 7, 1 1 8, 1 3 1 , 1 79, 203,
Pamir 202
216
Pamlenyi E. 49
Persia 1 2, 27, 90, 1 79
Panaitescu P. P. 2 1 6
Pertz G. H. 1 6
Pandrea A . 1 6 1
Pertz K. 1 45
Pannonia 1 3, 1 5- 1 7 , 1 9, 24, 28, 29,
Pervain V. 75, 76, 1 29
31 , 32, 34-36, 43, 44 , 70, 75,
P{jssinavollu 56
220, 223
Pethachia 1 2 1 , 1 25
Papacostea Ş. 2 1 6 , 238
Petrarca 1 1 8
Parczewski M. 28, 76, 244
Petrov P. 1 64
Paristrion 78
Petru 1 48, 1 49, 224
Paschalis de Victoria 1 1 9
Petru, ţar bulgar 44
Pascu Şt. 50, 75, 82, 1 29, 238,
Petru de Reva 1 26
24 1 , 242
Petruşevski l . P. 1 1 2, 1 1 4, 1 98
Pastorello E. 1 25

267
Petrus, v. Tudebodus Prinzing G. 1 64
Pez H. 220 Priselkov M . D. 1 54 , 204
Pfeiffer N . 1 29 Pritsak O. 53, 63, 66, 68, 82, 86,
Phillips E.D. 1 92, 1 95, 1 98, 239 98, 1 1 5-1 1 7, 1 1 9, 1 26, 1 27 , 1 33,
Pian del Carpine 1 59, 1 70, 1 73, 1 45, 1 64, 242
1 75, 1 79, 1 8 1 , 229, 230 Prodromos, Theodoros 80
Pirinei 47 Prum 1 5, 32
Plano Carpini, v. Pian del Carpine Prusia 2 1 1
Pletneva S.A. 1 7, 25, 28, 59, 82, Prut 27, 2 1 5
95, 1 1 2 , 1 1 3, 1 1 5 , 1 20-1 22 , 1 27 , Przemysl 28
1 30 , 1 32 , 1 64 , 242 , 244 , 245 Psellos, M ichael 6 1 , 63. 66, 78.
Po 40 1 07
Podh radczky l . 2 1 , 76 , 1 25 , 222 Pseudo-Kodinos 1 49
Podişul Anatolian 1 03 Ptuj 4 1
Pognon Ed . 1 2 1 Pulleyblank E . G . 1 68
Polevoi L . L . 234 Pungă Gh. 9
poliani 25
Polo, v. Marco Polo -Q-
polonezi 1 1 , 52, 62 , 74, 1 42 , 1 48,
21 1 Qabul 1 90
Polonia 66, 74, 8 1 , 1 04 , 1 5 1 , 205, al-Qaim 98
2 1 0, 2 1 7, 2 1 8, 222, 224 al-Qalqasandi 1 33
Polonia Mare 2 1 1 Oara btiklu 1 1 2
Polonia M ică 2 1 1 Qara-buluk 90, 1 04 , 1 1 2
Poloţk 1 08 Qariq 90
Polovetzkaia zemlia 1 42 Qarqin 90
Polovtzî 1 1 6, 1 1 7 Qaukhchis h vili S . 1 46
polovtzi dikii 1 26 Qayigh 90, 1 04
polovţieni 1 26 Qiniq 90, 97, 1 04
Ponomarev A. 1 1 7 Quatremere 1 86
Pop 1 . -A. 37, 50 Qurumsi 230
Pop R . 1 69 Qutula 1 90
Popa M . D. 1 05 Quyash 1 70
Popa-Lisseanu G 243
P o pescu-Telega Gh. 2 3 8 -R-
Popov A. I . 1 64
Rachewiltz I . de 239
Potapov L. P . 55
Racki Fr. 1 8 1
Poucha P . 1 79
Praga 65 radimici 25
Radloff W. 93
Prawdi n M . 1 92, 1 98, 239
Ragusa (Dubrovnik) 2 1 9
Preslav 3 1
Raiki 2 1 0
Pressburg ( = Bratislava) 42, 43

268
RMid od-Din 90, 91 , 1 04, 1 1 2, Rogers J . M . 1 30
1 1 7, 1 53, 1 54, 1 57 , 1 69, 1 76, Rolle R . 1 62
1 77, 1 79, 200, 204, 206, 208, Roma 4 1 , 48, 1 65
2 1 0, 2 1 6 , 221 -223, 237 Roman 1 06
R assamakin lu. lu. 1 23, 245 Roman, erou eponim 1 1
Rassovsky O.A. 82, 1 1 5, 1 26, 1 64 Roman I Lakapenos 45
Raşev R. 1 3 1 Roman IV Diogenes 1 01 , 1 39
Ratchnevsky P. 1 77 , 1 90, 1 92 , Roman Mstislavici 1 50, 1 5 1
1 94, 1 96, 1 98, 201 , 239 romani 57
Ratibor (Raciborz) 2 1 1 Remania 1 02
Ratisbona (Regensburg) 1 2 1 Romaskevici A.A. 243
Ratislav 30 romani 1 1 , 36, 75, 1 39, 1 40, 1 44,
Ratko§ P. 7 1 2 1 4 , 2 1 7 , 233
Rau R. 7 1 Remania 81
Raverty H.G. 1 74 Romodin V.A. 90
Raymond d'Aguilers 7 9 , 1 1 0, 1 39 R6na-Tas A. 33, 49, 50
Răduţiu A. 76 Ronay G. 239
Răut 7 1 , 233 Ronge V. 1 89
Regatul arpadian 1 37 , 1 45, 1 56, Ros 74, 1 1 1 -1 1 3,. 1 43
208, 2 1 2, 2 1 3, 2 1 6 , 2 1 8 Roth J . 245
Regatul polon 76 Rotter G. 90
Regatul ungar 1 52, 1 8 1 , 2 1 2 , 220, Roux J .-P. 93, 1 30, 1 68, 1 72 , 1 84,
224 1 88, 1 90, 1 92 , 1 93, 1 96, 239,
Regel W. 80, 144 242
Regensburg 40, 1 2 1 Rubruck, Wilhelm de 1 1 6 , 1 29,
Regino (Reginald) 1 5, 31 , 32 1 3 1 , 1 59, 1 70, 1 75, 1 86 , 229,
Reinaud T . J 58, 1 28 233
Renauld f:. 6 1 , 1 07 Rudi 71
Riasanovsky V.A. 1 77, 239 Rumelia 1 02
Riazan 1 28, 1 42, 207, 2 1 0 Ruricizi 68, 1 40, 1 4 1
Ricardus 1 5 Rurik l i Rostislavici 1 50, 1 51
Ricardus de Gerboredo 1 51 Rusia 25, 69, 72, 74, 1 08, 1 1 2 ,
Richard J . 1 64, 1 79, 1 8 1 , 1 86, 239 1 1 3, 1 23, 1 24, 1 26, 1 28 ,
Ricold de Monte Croce 1 73, 1 74 1 33-1 35, 1 37 , 1 38, 1 40-1 42,
Rikman E .A. 1 30 1 47 , 1 80, 205, 207, 209, 2 1 0,
Ribakov B.A. 1 1 1 , 1 64, 200 2 1 2, 2 1 8, 224, 231 , 234
Robert de Clari 1 2 1 , 1 5 1 Rusia de Halici-Volinia 228
Robertus Monachus 79 Rusia de Sud-Vest 1 56
Rodna 2 1 4 Rusia Haliciană 1 45, 1 5 1 , 2 1 3
Roger l i 1 25 Rusia Kieviana 62 , 68, 74 , 1 06 ,
Rogerius 1 57 , 1 58. 208, 2 1 2, 2 1 4, 1 1 1 , 1 1 2, 1 36 , 1 40, 1 4 1 , 1 43,
2 1 5, 2 1 7, 222, 223 1 47

269
R usu A. 76 Sayous E. 50
Rusu M . 37 Sâmpetru M. 82
ruşi 64 , 72, 73, 79, 83, 1 04, 1 06, Schacht J . 24 1
1 1 0, 1 1 1 , 1 1 6, 1 20, 1 22, 1 30, Scheffer-Boichorst P . 1 29
1 34 , 1 35, 1 40- 1 44, 1 47 , 1 50, Schietzel K. 1 62 ·

1 53, 1 54, 200, 2 1 3, 232 Schiopul I . 239

Schmale F.-J. 58, 1 2 1
- 5 -
Schm ieder F . 2 1 8 . 239
S c h m i l ewski U 2 4 0
saşi 75, 2 1 4, 2 1 5 Schmilewski V. 245, 246
sabiri 1 2 Schonebau m H. 50
Sacerdoţeanu A. 239 Schopen L. 1 5 1 , 1 58
Safargaliev M . G . 239 Schramm G . 24 1
Saharov A . N . 242 Schulze M . 43, 50, 244
Saj6 2 1 4, 2 1 8 Schulze-Dorrlamm M . 5 1 (v. şi
Saksin 1 20 Schulze)
saksini 1 2 1 Schurmann H . F. 1 96
Salaville S . 1 65 SchOtz E. 1 1 9
Salghur 90, 1 04 Schwandtner l . G . 1 26
Salomon 76, 1 35 sciţi 1 1 , 45, 54 , 62, 72, 84
Saltovo-Maiaţk 1 7. 25 Sclavonia 233
Samanizii 33 scoţieni 1 80
Samarkand 1 97 , 1 98 Scythia 27, 32
San 28, 34 secui 75, 2 1 7
Sandag Sh. 1 90, 1 92 Sedov V.V. 1 7, 7 1 , 1 06, 206
Sandjar 1 02 Sekiz MOren 1 67
Sandoli S . de 79 Sekiz Oghuz 83, 89
Sandomierz 2 1 0, 2 1 1 Selenga 1 1 7 , 1 3 1 , 1 67
Sarai 1 70, 1 73, 228, 229, 2 3 1 , 233 Selgiuc 87, 92, 94, 97-99, 1 05, 1 07
Sara i-Satu 228 selgiucizi 77, 84, 94, 95, 98-1 05,
Sarai-Berke 228 1 46 (v. şi turci selgiucizi)
Saraiul Nou 228 Selitrionnoie 228
Saraiul Vechi 228 Selmeczi L. 244
Sari-Saltuk-Baba 1 04 Selte 78
Sarkel 70 Semenov A.A. 1 1 7
Sarolta 46 Seneslau 2 1 6
Sartak 1 86, 229 Sepel 1 6
Satza 78 Serbia 2 1 9, 223
Saunders J . J . 1 68, 239 Serbin K . N . 204
Savalti 1 46 Seretos 27
Savartoi Asfaloi 1 2, 2 7
Sesthlav 7 8
Savvides A.G.C. 1 1 5 severiani 2 5
Saxonia 4 1 , 42 , 47

270
Sevinji 1 46 Slavonia 29
Sevortian E.V. 1 1 9 Slovacia 22, 47, 81
Sf. Ad a l b e rt 65 sloveni 74
Sf. Brunon 65 Slovenia 35
Sf. l patie 1 1 1 , 1 20 Smirnov A.P. 1 06
Sfintul Bertin 30 Smith J M . , Jr. 1 96
.

Sfintul Chirii din Philea 65 Sokal 1 34

Sfintul Gheorghe 45 Soliman 1 02
Shterbak A . M . 52, 53, 244 Someş 37, 39
Shepard J . 78, 82 Someşul Mare 2 1 4
Shigi-Qutuqu 1 77 Somogur 1 5 1
Shih-wei 1 89 Song 1 94
Siban 227, 228 Soranzo G . 239
S1berra 1 3 1 1 6 1 1 66 Sourdel O 1 1 5
Sibiescu V.Gh. 1 65 Sourdel-Thomine J . 1 1 5
Sibiu 2 1 7 Spalato (Split) 2 1 9
Sicilia 1 25 Spania 47
Sidorova N .A. 1 1 4 spanioli 1 29, 2 1 8
Signak 1 20 Spinei M . 1 04, 241
Silezia 2 1 1 Spinei V. 39, 50, 5 1 , 57, 59, 80, 82,
Silfen P . H . 231 , 239 1 04, 1 1 8, 1 22 , 1 6 1 , 1 65, 2 1 5,
Silistra 70, 78, 1 36 232, 234, 238, 239, 241 , 242,
Simeon 2 1 8 244, 245
Simeon cel Mare 3 1 , 33, 44, 45, Spuler B. 98, 1 70-1 72, 1 79, 1 86 ,
67. 1 98, 231 , 239, 24 1
Simon de Keza 1 1 , 1 9-22 , 27, 34, Stalin 235
36, 76, 1 25 Staurakios 1 49
Simon de Saint-Quentin 1 81 , 1 99 Stanescu E. 1 62 , 1 64
Sind 99 Stendardo G. 36
Sinor D. 239, 24 1 , 242 Stoichiţa R. 1 69
Siret, rîu 27, 2 1 5 Strakosch-Grassmann G. 2 1 1 , 240
Siria 1 02, 1 59, 1 86, 202 Strayer J . R . 241
siriaci 1 86 Strigoniu (Esztergom) 1 28, 1 55,
Sit 207 217
STnicolaul Mare 53 Sturluson , Snorri 56
STrcian 1 20 Suabia 42, 43. 47
Sir-Daria 66, 96, 97, 1 20, 227 SubOdai 1 53 , 1 55, 1 98-200, 203,
Skutariotes 1 49 205, 2 1 3
Skylitzes, loannes 44-46, 55, 61 , Sudak (Soldaia) 1 04, 1 20, 1 23,
63, 64, 69, 72, 77, 78, 1 07, 1 09, 1 53, 1 54, 200
1 35 Sudovaia Vişnia 28
slavi 29, 35, 36, 40, 52, 60, 84 , 230 Sugrov 1 20

271
Suhurlui 1 6 1 -T-
Suidas 70
Sultanatu l de l conium (Konya) 1 45, Tacla-Macan 202
224 (v. şi Sultanatul de Rum) Tagudah 1 72
Sultanatul de Rum (lconium) Tahir 96
1 0 2 - 1 04 , 1 5 3 ta iciuzi 1 8 9
Su ltanatul selgiucid 99 Takacs M. 59
Suny R . G . 1 00 Taksony 75
Suzdal 1 52, 207 Talabă 1 60, 1 6 1
Svac 2 1 9 Talbot R ice T . 1 03 , 1 1 5
Svatopluk 30, 3 1 , 4 1 Tamar 1 46
Sviatopolk 1 1 lziaslavici 1 37 , 1 38, Tanaşoca N .-Ş . 1 62 , 243
1 40, 1 4 1 Tanais 233
Sviatoslav 72, 1 05, 1 08, 1 35 Tang 96, 1 89
Sweeney J . R . 221 , 246 Tăngri 92, 1 28
Symeon Magister 29, 3 1 , 44, 45, tanguţi 1 94, 200
69 tarhani 24
Syru1<alpe1 6 1 Tarhanka 24
Sytzigan 1 57 Tarjan 20, 24
Szabolcz 37 Tarkany 24
Szekely G . 5 1 Tartar 232
Szentpetery E . 243 Tas 37
Szynkiewicz S . 1 7 1 Tatar 232
Tatar, şef cuman 1 38
-5- Tatar M . 1 72
Tatara 232
sari 1 32, 1 33 Tatarcea 232
S ine-Usu 1 1 7 1 3 1
' Tatos 78, 1 36
Taube E. 1 84
-Ş- Tau riz 1 70
Taz 1 40
Şahmatov A.A. 243 tătari 1 66-1 68, 1 75 , 1 76, 1 89-1 9 1 ,
Şarukan 1 20, 1 27 , 1 40, 1 46 1 92 , 2 1 9, 225, 229, 232, 235
Şăineanu L. 1 65 Tătarul 232
Şimanschi L. 232 Tătăraş 232
Şirvan 1 00 Tătărăi 232
Ştefan 2 1 9 Tătărea 232
Ştefan G h . 1 09, 241 Tătăreştifîatarfalva 232
Ştefan I cel Sfînt 38, 65, 75, 76 Tătăreuca 232
Ştefan li 1 3 8
Tătă ruş1 2 32
;;ite1anescu �l. 8 1 , 1 62 , 2 1 6 , 24 1 Tăutu A.L. 1 29
Şumen 1 3 1 TekOder/Ahmed 1 87
Şveţov M . L. 1 3 1

.272
Teleorman 1 44 Tmutarakan 1 37
Temugin 1 69, 1 9 1 , 1 92 Tobei 1 3, 227
Tengri (Tangri) 1 83 Tocsăbeni 1 6 1
Tenu Ormon 1 44 Toderaşcu I . 9
Teodor D. Gh. 28 Toghril 99
Teoteoi T. 243 Togorkan 1 27
Termacsu (Tormas) 46 Togrul 1 9 1 , 1 92
Terteri 1 60 Toksoba 1 55
Teslui 1 6 1 Tolstov S.P. 87, 98, 1 1 5, 245
teutoni 1 52, 2 1 1 Tomaschek W. 1 1 8
Thanais 32 Toquz Oghuz 83, 85, 86, 89, 91 ,
Theodor Anghelos 1 52 93, 96
Theodor l 21 9 Toquz Tatar 1 66
Theodor l i Laskaris 1 57 Torcesk 1 1 1 , 1 37
Theophanes Continuatus 29, 3 1 , Torfason J . 56
44, 45, 69 torki 83, 1 1 1
Theotmar de Salzburg 42 Torre Maggiore 208
Thessalonik 77, 1 09, 1 5 1 , 1 52 Tortosa 1 1
Theygna 58 tortzi 1 1 0
Thietmar von Merseburg 7 4 Toscana 43
Thocsun (Taksony) 65 Toxabă 1 60
Thoma de Spalato 1 8 1 2 1 3 . 2 1 9 Tracia 44 . 45. 7 7 . 1 49. 1 57 . 1 58 .
Thonuzoba 65, 75 219
Thorsson O. 56 Transcaucazia 1 0 1
Thuringia 42, 47 Transilvania 22, 34, 38, 47, 50, 75,
Thurn l . 44, 55, 1 07 76, 1 29, 1 35-1 37 , 1 55, 2 1 3, 2 1 5-
Tibet 99 2 1 7, 223, 232, 236, 238
tibetani 52 , 91 Transoxiana 1 01 , 1 02
tichii negre 1 1 1 , 1 1 2, 1 43, 1 47, 1 50 Trapezunt 1 04
Tichv1nskii S . L . 240 Trau (Trogir) 2 1 9
Tiesenhausen V. 1 1 2, 1 23, 1 26, Travnik E . 2 1 , 76, 1 38
1 33, 1 53-1 55, 1 57, 1 86, 200, Tresit Pavitit A 2 1 9, 240
203, 204, 243 Trier 1 5
Tifhs 1 46 Trillmich W . 74
Tihomirov M N. 204 Trohani G. 245
Timiş 38, 53, 1 36 Trullos 27
Timo�tuk B . O . 2 1 4 Tryjarski E. 63. 82, 1 30
Tisa 20, 2 9 , 34 , 38, 39, 4 5 , 65, 75, Tudebodus, Petrus 79, 1 1 O, 1 39
1 36, 1 58, 2 1 3, 2 1 4 TughrilfTogrul-beg 92, 97, 98
Tittmann I . A . 70 Tugorkan 1 36-1 39, 1 4 1
tiverţi 7 1 Tuhutum (Teteny) 37, 39
Tîrnovo 223 Tuker 90

273
Tului 2 0 1 , 202 , 206, 2 1 5 Uig u r 89
Tung-hu 1 89 uig uri 89, 96 , 1 1 7 , 1 67 , 1 68, 1 72 ,
Tunk-NUrnberg W. 245 1 89, 1 94, 202
T 1 1 r ;::i n () q2 U lagh 2 1 6
turanici pass1m U la-yondlug 90
turci 1 1 , 1 2 , 1 4, 45, 57, 6 1 , 84 , 85, Ulâq 1 40
89-9 1 , 96, 99, 1 46, 235 ulici 62
turci og huzi 95 Ulus-Jochi 227, 228
turci otomani 1 03, 1 33, 2 3 1 al-' Umari 1 70, 1 77 , 233, 235
turci selgiucizi 8 4 , 9 3 , 97-1 05, 1 46, U ngaria 1 5, 1 7 , 24, 34, 36, 42,
1 97 46-48, 62, 65, 75, 76, 8 1 , 1 28,
Tu rkestan 85, 1 00 1 29, 1 35, 1 36, 1 39-1 4 1 , 1 5 1 ,
TUrk-Kibcak 1 1 7 , 1 3 1 1 55- 1 58, 1 6 1 , 208-2 1 3, 2 1 6-227
turkmeni 1 28, 1 32 unguri 1 0-53, 66, 69, 70, 74-76, 79,
Tu rkowska D. 222 84, 1 02 , 1 1 6, 1 25 , 1 35, 1 38,
Turlu (N istru) 233 1 42 , 1 54-1 56, 2 1 3, 2 1 8
Turlui 1 6 1 Ungvar 1 35
turpei 1 1 1 al-Un kali 1 1
Tutirqa 90 U ral, fluviu 1 3, 66, 1 3 1 , 1 54 , 230
Tutu ku lyut 1 76 U ral, munţi 1 3, 1 5, 227
Tyrach 6 1 , 63, 64 , 77, 1 07 U ray-Kohalmi K. 1 76
Tzachas (Ceaka) 1 03 U rcan 65
Tzelgu 1 35 , 1 36 U rg henci (Gurganj) 1 97 , 1 98
Urlui 1 6 1
T U rusoba 1 27
'
- -

Uspenskii F . I . 1 59
Tara Bîrsei 1 52 . 2 1 7 Uşiţa 1 42
Ţara Brod nic 1 52 Uto de Freising 42
Ţara Românească 1 26, 1 60, 1 6 1 , Uz 1 54
2 1 6 , 2 1 7 , 232 uzbeci 1 72
Ţaratul bulgar 22, 29, 45, 70, 1 60 uzi 1 1 , 54, 63, 66, 75, 77, 80,
Ţarev Brad 1 3 1 83-1 1 5, 1 28, 1 32-1 34, 1 37 , 1 39,
Ţarevo 228 1 43 , 1 47 , 1 60, 1 6 1 , 1 63 , 230

-U- - 0 -

Ucraina 8 1 , 1 23 Oe Oghuz 83, 89

Ucg u r 89 O rekir 90
U d Uj l t 1 76
Ugan 1 70
-V-
Uggroi 1 1
Ugorskoe gorî 26 Vaczy P . 27
ugrieni 1 2 Vadul Cumanilor 1 6 1

274
Vajay S. de 44, 51 Vladimir l i Vsevolodovici, zis
Vâmbery H . 1 2 Monomahul 1 1 1 , 1 1 2 , 1 20, 1 37-
Van 1 01 1 4 1 , 1 43 , 1 46
varangi 1 80 Vladimir I I I Rurikovici 1 1 3, 1 55,
Vardana 1 86 1 56
varegi 67, 74, 1 80, 230 Vladimir-Suzdal 1 48
Variajko 7 3 Vladimir Volinsk 1 51
Vartan 1 86, 1 87 , 1 99, 204 Vladimirko 1 42
vasary J. 1 96 Vladimirtsov B. 1 68, 1 75, 1 90, 1 92 ,
Vasileu (Vasilev) 1 56 1 94, 1 96, 20 1 , 240
Vasilev 73 �ahi 38, 57, 74, 1 39, 1 45,
Vasiliev A.A. 1 1 5 1 48-1 50, 2 1 6
Vasilievskii V.G. 82, 1 1 5 Vlahia 233
Vaslui 1 6 1 voguli 1 0, 1 2, 2 1
Vatican 1 80 Voina 1 42
Vavrinek VI. 1 1 5 Volga 1 2, 1 3, 1 5, 2 3-25, 32, 66, 68,
Vayk I Ştefan I cel Sfint 46, 48 85, 87, 88, 94, 95, 1 05-1 07 , 1 20,
Veglia (Kerk) 2 1 9 1 27 , 1 29. 1 30. 1 54, 1 56 , 1 70,
Veinstein G . 53 200, 203-206 , 2 1 2 , 2 1 8, 225,
Veit V. 1 84, 238 228, 230
Veneţia 40, 1 1 8 Volhov 208
Vercelli 40 Velin S. L. 243
Verecke 30, 34, 1 35, 2 1 3 volohi 36
Veres P . 33 Vryonis S . , J r. 1 02, 1 03 , 1 1 5
Vernadsky G. 25, 51 , 68, 1 77, 1 79, Vseslav Briacislavici 1 08
231 , 242 Vsevolod I laroslavici 1 08, 1 1 1 ,
Vişnia 28 1 34, 1 35
viatici 25 Vsevolod 1 1 Olegovici 1 42
Vicina 78. 229
' l • rl • n l� 7') 1 4 4 1 ') ? - W -

Viena 22. 27, 30, 34, 42, 53. 1 25.

1 35 Waclaw I 2 1 1 , 220
Viktorova L.L. 1 68, 1 89 Wahlstatt 2 1 1
Vincentius Bellovacensis 1 1 9 Wailly 222
Vistula 2 1 0, 2 1 1 Wakhtang 1 25
Vivian K. 146 Walker C . C . 1 79, 1 95, 1 98
Vişgorod 2 1 0 Wallis Budge E.A. 1 79
Vlachata 1 1 Wang/Ong-han 1 92
Vladimir. oraş 207 Weiers M . 1 84, 231 , 238
Vladimir cel Sfînt 64, 72-74 Weiland L. 1 29, 1 54, 2 1 7
Wendt H F 1 6 1 1 65
Westennk L G 69
Westphalia 42

275
Wiener N e u stadt 220 -Z-
Wiet G . 90
Wimbush S. E. 53 Zacharia de Săben 42
Wittek P. 1 04, 1 05, 1 1 5 Zag reb 2 1 4
Wolff O . 240 Zajaczkowski A . 1 33 , 1 65
Wolff R . L. 1 65 Zajaczkowski W. 1 05
Wyngaert A . v . d . 1 1 6, 1 70 Zakythinos O.A. 1 02 , 1 1 5
Zamojnoe 1 23
-X- Zaporojie 1 23
Zernack K. 241
Xenopol A . O . 5 1 Zimmermann H. 5 1
Zimonyi I . 240
- V - Znamensk 28
Zoltan 37, 75
Ya'kubi 90, 99 Zonaras, loannes 6 1 , 63, 69, 70,
Y a n g ike n t 86, 97 72, 78, 1 0 1 , 1 1 0, 1 39
Yayirli 90 Zosima 232
Yazg h i r 90
Ye-l i u C i ' u-ts ' a i 1 96
- z
-

Yemen 1 02
Yesugai 1 90, 1 9 1 Z: da n M . B . 228
Y ...; a n 1 7 9

Yve 1 04

276
 ./.I
� :,:
. · . .,:
. . . . . ' .. • :
'•
. . .. „i „

Fig. 1. Piese de harnaşament dintr-un mormint unguresc din secolul al

X-lea de la Madaras.

277
 2 l

&
.
7 .. 8

·· · · · · · "

11

Fig. 2. Obiecte de podoabă şi piese de harnaşament din morminte

ungureşti din secolul al X-lea de la Gadoros.

278
 o
· - O ·-O
2 4

5 6

" 11 .

12
lO

co
13 16

Fig. 3. Obiecte de podoab' şi accesorii vestimentare din mormintele

un gureş ti din secolul al X-lea şi de la inceputul secolu/ul al XI-iea de la
Letkes- Teglaegeto.

279
 5 6 7

9 10

- lJ
$ l 12

• .

15

·�·„
'

I
\
,ţf... .
•'

I
17

:�
I ·;�
>.'
•.

I 19
I
20

' �

Fig. 4. Pies e din in ventarul funerar al unui m o rmÎnt unguresc

din secolul al X-lea de la Ketpo.

280
 ��
\'t

Fig. 5. Principalele tipuri de morminte de călăreţi din

secolele X-XI din CÎmpia Pannonică şi arealul Înconjurător.

281
 i:I „ '

____ ,
" ' �- · " ' �,, .· ·.

t-"\; ,.

, '
I
I

/J I
I-
-
I

,- - - - - - ,
1i - - - - - 1'
' '
I I
I I
I I
I

O JO

Fig. 6. Planul şi o parte din inventarul funerar al unui mormint de

călăreţ ungur din secolul al IX-iea de la Subbotiţa.

282
�:
8 •

:'6
'-'

:rr •
' ..

_ _ _ „ '..,,' ' , ' ,

- - - - ' ... .... _ _ .., _
- - - - -

Fig. 7. Piese din inventarul funerar al unui mormint de călăreţ

ungur din secolul al IX-iea de la Subbotiţa.

283
Fig. 8. Obiecte de podoabă dintr-un mormint unguresc din
·

secolul al IX-iea de la Sudovaia Vişnia.

' .

284
 o Sem

Fig. 9. Piue de bamapment dintr-un mormlnt unguresc din

aecolul al IX-iea de I• Przempl.

• ' ' •f
.\
 ;:.
). I
�·
.

„ .

J
j
„

\ J:
... �
o

.._, • L
.

• •
- -,
"'li__,..�,
.
L.,__
)

8
J

.
-.

Fig. 10. Harta răspÎndirii mormintelor maghiare din secolele X-XI

În CÎmpia Pannonică şi arealul Înconjurător.

28S-
 • A

I TA LIA
901/.lO ;

Fig. 1 1. Harta teritoriilor afectate de incursiunile ungurilor

intreprinse in perioada 899-907.

A - prădăciuni, incendieri;
B - atacuri eşuate;
C - lupte;

1 - Vercelli, 2 - Milano,
3 - Pavia, 4 Bergamo,
-

5- Brescia, 6 - Reggio,
7- Modena, 8 - Nonantola,
9- Verona, 1 O - lingă Brenta,
11 - Padua, 1 2 - Cavarcere,
1 3 - Malamocco, 14 - Treviso,
15 - Veneţia, 1 6 - A quileia,
1 7 lingă Fischa, 1 8 - Pressburg (Bratislava),
-

1 9 Linz, 20 - Kremsmiinster.
-

287
 Fig. 1 2. Harta teritoriilor afectate de incursiunile ungurilor
Întreprinse În perioada 908-926.
A - prădăciuni, incendieri; B - atacuri eşuate; C lupte: -

1 - (909), 2 Ob er-Niederaltaisch (9 1 0), 3 Osterhofen (9 1 0),

/Îngă Rott - -

4 Regensburg (9 1 0), 5 A bbach (9 1 0), 6 Freising (909), 7 Neuching (91 0),

- - - -

8 Aschbach (9 1 3), 9 Tegernsee (9 1 O), 1 O Polling (9 1 O), 1 1 Wessobrunn

- - - -

(91 O), 12 Fiissen (9 1 O), 1 3 Diessen (91 O), 14 Sandau (91 O), 15 A ugsburg
- - - -

(9 1 01926), 1 6 Thierhaupten (91 0), 1 7 Waldsee (926), 18 Konstanz (926),

- - -

1 9 St. Gallen (926), 20 Rheinau (926), 21 Săckingen (926), 22 Base/ (9 1 7),

- - - -

23 L uxeui/ (91 7), 24 Remiremont (9 1 7), 25 Moyonmoutier (91 7),

- - -

26 - Senones (9 1 7), 27 Etiva/ (9 1 7), 28 St. Di> (9 1 7), 29 Lure (926),

- - -

30 Besan9on (927), 31 Nimes (924), 32 Narbonne (924), 33 Pa via (924),

- - - -

34 Taren t, 35 Gi/lamont (91 7), 36 Gorze (9 1 7), 3 7 Verdun (921), 38 Maifeld

- - - - -

(9 1 1), 39 Ahrgau (91 1), 40 Eresburg (9 1 5), 41 Herzfeld (91 8), 42 Fu/da
- - - -

(9 1 5191 8), 43 Hersfe/d (924), 44 IÎngă VUcea (Mulde) (924), 45 Piichen (9 1 9),
- - -

46 Bremen (9 1 5191 8) -

288
 ·� I I
I j
I I
I I
I I

• .. .
.. . .,�
· .�
fi �·
l

.� �
' 4) q "'::.""1.

..
�.

' I '
--- .J

Fl9. 11. Sdrl de fa din monnlntel• tumul.,.. pec•n•11• din

•ecoltd al X_,_ de l1ngj S.rlrel-Belal• Ve}•.

281
QT [\
~
� el- �
� ��
� ��\
& �
Fig. 1 4. Ceramică lucrată cu mÎna avÎnd semne alfabetiforme
din secolele IX-XI, aparţÎnÎnd nomazilor turanici
de la Sarkel-Belaia Veja.

290
 2 3

u 20
�

6 7

Fig. 15. Planul şi inventarul funerar al unui mormint peceneg

din secolele X-XI de la Petreşti.

29 1
((\ o - c::>
. �::.: :.:·
· · · . ·.
: . .

ti '/IT'\ ·· · · ·
: „ „ . :.·

I ·

1
.
2
..
I �l:" .
@ „.
.. : . ·.:� ·.'·

3 ·
·:;.
�: i·::.:i
:. . .

s
;.�
{�·- · .:·
.:_-
. . .
.
:„;.
c=:::> - ·„ · ·
:
·
. · ·.

. ·r
.�_:{
· · · ··

. -��
-o
I I
I
' I
10
8
11

o
�
·

o��
.

· ·. ·.

\·= ,: „
.
..

o ;„·:·:�·
· .·

Fig. 1 6. Piese din inventarul funerar al unui mormint p.�ceneg din

·

secolele X-XI de ·fa Pav/ovca.

292
 „

)
.,
„�
... -"'
'
\.

Fig. 1 7. Locurile de aşezare ale pecenegilor În Ungaria

arpadiană. 1 - grupări indicate de documente şi toponime;
2- descoperiri arheologice: 3 - centre ale clanurilor.

293
Fig. 1 8. Piese de harnaşament şi accesorii vestimentare din
mormintele pecenege din secolele · x�x1 de ia Vităneşti.

294
Fig. 1 9. Tipuri de inmormintări ale nomazilor (pecenegi, uzi,
tichii negre) din secolele XI-XIII, stabiliţi in bazinul riului Ros

295
 � I

Fig. 20. Tip uri de zăbale,

să bii şi scări de şa din mo
no mazilor, din se colele rm intele
XI-XII,I din bazinul riului
Ro s.

296
 _)

_J
� ::::i
,_
4.
<t
,_
�
V'l
ci

lfl

Fig. 2 1 . Statul oghuzilor yabghu şi regiunile in vecinate

in secolul al X-lea.

297
 o

•A
•B

Fig. 22. Harta descoperirilor de motminte ale turanicilor din

secolele X-XIII din regiunile româneşti extracarpatice.
A - Descoperiri sigure; B - Descoperiri incerte.
1 �Alecseevca-Svetlii; 2 - Bălăbani; 3 - Banca; 4 - Baştanovca;
5 - Bădragii Vechi; 6 - Belolesie; 7 - Bereşti; 8 - Birlad -„Moara lui
Chicoş"; 9 - Bir/ad -„ Parc "; 10 - Bolgrad; 1 1 - Borisăuca;
12 - Bucureşti -„Lacul Tei"; 13 - Budachi (= Primorscoe);

298
 14 - Buzău; 1 5 - Calanciac; 1 6 - Camenca; 1 7 - Cap/ani;
18 - Căuşani; 1 9 - Chircăeşti; 20 - Chisliţa; 2 1 - Ciauş;
22 - Ciociltani; 23 - Cirnăţeni; 24 - Cocicovatoe; 25 - Copanca;
26 - Corjova; 27 - Corpaci; 28 - Costeşti; 29 - Cuconeş tii Vechi;
30 - Curcani; 3 1 - Dridu-Snagov; 32 - Dubosarii Vechi; 33 :. Etulia;
34 - Fridensfeld (= Mirnopole); 35 - Frumuşica; 36 -
Garvăn­
Dinogetia; 37 - Grădeşti; 38 - Grădiştea; 39 - Grivita-Galati;
, ,

40 - Griviţa- Vaslui; 4 1 - Grozeşti; 42 - Gura Bicului;

43 - Hagimus; 44 - Hăncăuţi; 45 - Histria; 46 - Holboca;
47 - Holmscoe; 48 - lablona; 49 - lvanovca; 50 - Jeltii Iar;
5 1 - Jilava; 52 - Lieşti; 53 - Limanscoe-„ Fricăţei";
54 - Lişcoteanca; 55 - Matca; 56 Mărculeşti; 57 - Mindreşti;
-

58 - Moscu; 59 - Moviliţa; 60 - Nagornoe; 6 1 - Novocamenca;

62 - Ogorodnoe; 63 - Olăneşti; 64 - Olteniţa; 65 - Opaci;
66 - Pavlovca; 67 - Petreşti; 68 Pirteş tii de Jos; 69 - Plavni;
-

70 - Pogoneşti; 71 - Primorscoe; 72 - Probata; 73 - Purcari;

74 - Răscăietii Noi; 75 - Rimnicelu; 76 - Roma; 77 - Saita;
, ,

78 - Sărata; 79 - Selişte; 80 - Strumoc; 8 1 - Suvorovo;

82 - Şabalat (Sadovoe); 83 - Şevcenkovo (Pomezani);
8 4 - Ştiubei; 85 - Tangiru; 86 - Tarac/ia; 8 7 Todireni;
-

88 - Trapovca; 89 - Tudora; 90 - Tuzla; 9 1 - Ulmeni;

92 - Umbrăreşti; 93 - Ursoaia; 94 - Vasilevca; 95 - Vinogradovca­
„ Curci"; 96 - Vişnevoe; 97 - Vităneşti; 98 - Zărneşti; 99 -
Ziduri;
1 00 - Zinelor (Staţia-).

299
 7

I
�
9

Fig. 23. Piese din inventarul funerar al unor morminte ale

nomazilor din secolele XI-XIII de la Sabiei (bazinul rÎului Ros).

300
 2

I
[J
o 6 ; JJ��s=au.;a..

,ţJ.l
6 6 7

Fig. 24. Piese din inventarul funerar a unor morminte ale

nomazilor din secolele XII-XIII de la Kamenka (regiunea
Kamenet-Podolsk).
,

301
 . .. „ .....„
.'
. " -
'
M ..
!•! :1'/.J. �i<-:t {)�;<i� ((f<, f� 'rT" J \�·.\ J A · -; .-,.-
n 1 1� cr .: r �� „ �- . i5 'E c�:·,:, c .�. o o
. :
••
'.\ !1 il At'

Fig. 25. Miniaturi din Letopiseţul Radziwill reprezentÎnd

care ale cumanilor.

302
 2 3

• · -)5 6

I
IO .' 1

13
I
12
@
. -
·

....____.
15
�-� �
17

Fig. 26. Planul şi inventarul funerar al unui mormint cuman din

secolele XII-XIII de la Bădragii Vechi.

303
 \

\
\
\
�

\
t
l
ţ

Fig. 2 7. Reprezentare schematică a mormÎntului hanului cuman

din curganul din secolele XII-XIII de la Cingul.

304
305
 /; ::' '�
/ � ' // /� �-
I

! .:

o 50

Fig. 29. Statui de piatră (kamennÎe babÎ) atribuite cumanilor,

păstrate În Muzeul de Istorie din Dnepropetrovsk.

306
 O &O
'���..��- .J

Fig. 30. Statui din piatră (kamennie .b abi) atribuite cumanilor,

păstrate in muzeele de istorie de la Simferopol şi Eupatoria.

307
Fig. 3 1 . Statui din piatră (kamennÎe babÎ) atribuite cumanilor,
păstrate la Muzeu1 de Stat de Istorie din Moscova şi la Muzeul
Ermitaj din Sankt Peterburg.

308
 c A
Fig. 32. Reprezentări ale luptei lui Ladislau cel Sfint cu hanul
cuman de pe frescele bisericilor de la Moacşa (A), Chilieni (B) şi
Vel'ka Lomnica (C) din Transilvania şi Slovacia.

309
 C B A
Fig. 33. Reprezentări ale luptei lui Ladislau cel Sfint cu hanul
cuman de pe frescele bisericilor de la Rimavska Bana (A),
Vitkovce (B) şi Karaskovo (C) din Slovacia.

310
Fig. 34. Miniaturi din Letopiseţul Radziwill reprezentind lupte ale
cumani/or cu ruşii.

31 1
 I
� .

. ,

l'>J )
� ·
� 3
. 6
r:".:'l 7
L.;_:_;J

.
..
· · · · ·
. .. . .
... .. .. .
„ . . „

. � ::: . : �
„ . .. ,
. , „, , , , , , .„ .„.
.
.
. . � � .� .� � � : > .· �:
: : .: .: :. •: :. .: •: .: .: .: ::. �:. :. .: �. .. .. .· : .: .:
: :. .: .: .: : :. .: .: .: „
� ���� ������� � � �
. . . . ... . . . .... ... . . . . .
N
]
.

·.
..

bă: : : : : '.;;�����;+ :u
. . . . . . . . . . . . . . . .
. . . „ . . . . . . . . . . . . . „ . .

Fig. 35. Harta răspindirii cumanilor şi a populaţiilor Învecinate.

1 - polovţieniilcumanii/kÎpciacii; 2 - triburile cumane; 3 - Rusia
Kieviană; 4 - pecenegii şi uzii stabiliţi În sudul Rusiei; 5 - bulgarii
de pe Volga; 6 - gruzinii; 7 - horezmienii; 8 - Ungaria; 9 - Bulgaria
(pină in 1 1 85 cuprinsă in Bizanţ); 10 - Bizanţul.

312
 • 3

\J 4

o 5

Fig. 3 6. Locurile de aşezare ale cumanilor şi iasilor În Ungaria.

1 Regatul ungar la mijlocul secolului al XIII-iea; 2 locurile de
• •

aşezare a triburilor de cumani şi iasi În secolul al XIV-iea;

3 centre ale cumanilor şi ale iasilor În secolul al XV-iea;
-

4 - morminte ale cumanilor (1 Kigyospuszta, 2 Cs61yos,

• •

3 Felsoszentkiraly, 4 Balotapuszta, 5 Kiskunhalas-lnoka,

• - •

6 - Kunszentmarton, 7 Homok, B - Bankut, 9 Erdotelek) şi

- -

lasilor (10 - Jaszdozsa); 5 - alte descoperiri medievale de origine

rclsărlteană (1 1 Artand·Zomlinpuszta, 12 - Demecser).
•

31 3
Fig. 3 7. Războinic mongol din secolele XV-XVI redat intr-o
gravură chinezească pe lemn.

314
 I I

Q 1

Fig. 38. Obiecte descoperite la Ţarevo (Sarai-Berke).

315
 o
.J

Fig. 39. Tipuri de vÎrfuri de săgeată din Mongolia de la �nceputul

mileniului li.

316
Fig. 40. Tipuri de vlrfurl de •lgeatl din Mongolia de la lnceputul
mileniului li.
 l r

dJ,
6

O,S 1• ,

Fig. 41. Tipuri de morminte din perioada Hoardei de A ur

descoperite in necropola de la Vodiatisk.

•\

318
 Fig. 42. Plăcuţe decorative din os de la tolbe de săgeţi
descoperite În morminte nomade din secolele XIII-XIV În
regiunea Volgăi.

319
 : ţ"' , ...„�
� .� /!
�

"'
' •

„., . . .

i :'

�< �·
i' ·(?î::..f
•

"':�.

�ţc. ,• :

\
j
l
l
'

Fig. 43. Chipul lui Gingis-han reprezentat in Galeria portretelor

imperiale chineze.

320
 . . �.: t

, .

;•

Fig. 44. Chipul lui Kubi/ai, nepotul lui Gingis-han, reprezentat in

Galeria portretelor imperiale chineze.

32 1
 I
„
111
.•
\ w,
...
J
+ ... ...
..

!j

+ + + 1 • :J •
+ . + I • •

• • + I • • „ .
I� l
I

10 D za
1„„ 1„„1

Fig. 45. Reconstituirea fatadei sudice şi planul palatului marelui

han Ogădai de la Karakorum.

322
Fig. 46. Armata mongolă În faţa fortificaţiilor Liegnitzului
Înfăţişată pe Codexul Hedwigei din 1353.

323
Fig. 4 7. Lupta de la Wahlstatt de lingă Liegnitz redată pe
Codexul Hedwigei din 1353.

324
 Fig. 48. Lupta de la Wahlstatt de lingă Liegnitz redată pe o
incunabulă despre legenda Hedwigei, tipărită in 1 504 de Konrad
Baugarten.

325
 ·-:.�•.„ � -�... -

Fig. 49. Principalele trasee ale marii invazii m ongole din Ungaria
şi din regiunile Învecinate (1241-1242).

326
 l

li

Fig. 50. Monede de argint din secolul al XIII-iea, emise de

autorităţile Hoardei de Aur la Bolgar.

327
Tipărit sub comanda 96
S.C. "Dosoftei" S.A. laşi
str. Sf. Lazăr nr. 49
d�J.t.e �al<_ Gh . rea do r
I