EROUL ROMÂNIEI ŞI AL BASARABIEI cpt.

MIHAI ŢANŢU –
FIUL DEPUTATULUI STATULUI ŢĂRII maiorul VASILE ŢANŢU

„... Este foarte bine pregatit pentru razboiu. Nu a fost pedepsit. In concluzie este - Foarte bun
ofiter parasutist. Indeplinind conditiile de stagiu cerute, il propun - Merita a fi inaintat la gradul de
capitan parasutisti la alegere. Ofiţerul Mihai Ţanţu este mândria acestei serii noi de absolvenţi..”
Comandantul Centrului de Instrucţie Aeronautică Popeşti-Leordeni.
Căpitanul paraşutist Mihai Ţanţu s-a născut la 16 iulie 1914 la Ghermăneşti, judeţul
Bălţi, Basarabia, fiul lui Vasile şi al Mariei. Tatăl său, învăţătorul Vasile Ţanţu, a fost
deputat în Sfatul Ţării de la Chişinău, unul dintre principalii partizani ai Unirii Basarabiei cu
România la 25 martie 1918. La 20 noiembrie 1919, în sala mare a Ateneului Român, la
deschiderea lucrărilor primului Parlament al României întregite, din care făceau parte şi
trimişii Basarabiei, Vasile Ţanţu se reprezenta ca deputat al judeţului Chişinău. A fost
prefect de Chişinău de trei ori, deputat şi preşedinte al Camerei de Agricultură. Dezamăgit de
viaţa politică, s-a retras la ţară, profesând în continuare ca învăţător. La 30 ianuarie 1937, la
vârsta de 55 ani, în urma unei boli grave, a fost operat la Iaşi, dar nu a supravieţuit.
Autorităţile române i-au făcut funeralii naţionale. A fost înmormântat la Cimitirul Central
din Chişinău. Ioan Pelivan afirma cu acest prilej: „Cu Vasile Ţanţu dispare unul dintre cei mai vajnici luptători
basarabeni pentru realizarea idealului naţional: Unirea.”
Mihail Ţanţu urmeaza studiile militare la Liceul Miulitar din Iasi si dupa absolvirea acestuia cu brio se
prezinta la sectia pregatitoare a Scolii de Ofiteri Activi Bucuresti, absolvind-o in 1932, urmand imediat Scoala
de Ofiteri Infanterie Activi „Principile Karol” din Sibiu(abs. 1935). Proaspatul sublocotenent Mihail Ţanţu este
repartizat in Regimentul 53 Infanterie. Dupa un singur an, comandantul unitatii, colonelul Seracin, apreciindu-i
capacitatile militare si spiritul de caracter l-a propus la Scoala de Aplicatie a Infanteriei(1935-1937).
Comandantul scolii militare, generalul Gheorgheiu l-a apreciat cu calificativul un bun ofiter sub toate
raporturile. Colonelul Caraman l-a socotit ca ofiter sub toate raporturile. Un foarte bun ofiter, cu tendinte
frumoase de carieră.
La 25 octombrie 1939, la doar 25 de ani, sublocotenentul activ Mihai Ţanţu este avansat la gradul de
locotenent infanterie. Deja la 10 iunie 1940, prin Decretul Consiliului de Ministri al Romaniei se formeaza
PRIMA Companie cu Misiuni Speciale in frunte cu locotenentul Soverth. Printre primii ofiteri propuşi la
unitatea elitară a fost locotenentul Ţanţu. Comandantul Centrului de Instructie Aeronautică Popesti-Leordeni, l-a
caracterizat exceptional ca un ofiter excelent, sub toate raporturile de activitate, putand fi intrebuintat in foarte
buni conditiuni in orice misiuni de razboi, precum si ca instructor la noile serii de parasutisti... Spiritul de
sacrificiu dezvoltat la maximum. Are o mare putere de munca. Compania comandata de la 01.04-01.10 a.c a
fost compania-scoala, unde s-au instruit seria noua de parasutisti. Este foarte bine pregatit pentru razboiu. Nu a
fost pedepsit. In concluzie este - Foarte bun ofiter parasutist. Indeplinind conditiile de stagiu cerute, il propun
- Merita a fi inaintat la gradul de capitan parasutisti la alegere.
La propunerea comandamentului este detaşat în Germania în fruntea la peste 20 de ostaşi, unde vreme de
trei luni urmează un curs intensiv de paraşutism alpin şi de vânătopri alpini, cu practicarea luptelor martiale,
Judo-ului sub instructajul lui Otto Skorţeni. Revenind în Partie, prin ÎDR este numit comandant al Primului
Batralion de Paraşutişti cu Destinaţie Specială al Armatei Române.
În dimineaţa zilei de 22 iunie 1941, în fruntea Batalionului de Paraşutişti cu Destinaţie Specială,
locotenentul Mihai V. Ţanţu trece Prutul şi participă la luptele pentru eliberarea Basarabiei. La Chişinău Mihai
Ţanţu află că cei doi fraţi mai mari, unul profesor şi altul funcţionar, au fost împuşcaţi de bolşevici. Căpitanul
Mihai Ţanţu îşi răzbuna fraţii săi care după 28 iunie 1940 au rămas sub puterea sovietelor şi au fost...împuşcaţi
din simplul motiv: tatăl, Vasile Ţanţu a fost deputat în Sfatul Ţării şi în Parlamentul României, iar el, căpitanul
Mihai Ţanţu era un ofiţer al Armatei Române Din 11 decembrie 1942 pana la 19 aprilie 1943 face parte din
Divizia 1 Vanatori de Munte, evidenţiindu-se in luptele din Munţii Kaukazului. După 25 iulie 1941, împreună
cu oştenii săi traversează Nistru şi duce lupte în Ucraina, Krimeea, munţii Kaukazului, la Cotul Donului, sub
zidurile Stalingradului. De fiecare dată îndeplinind misiuni speciale riscante în spatele liniei de apărare a
bolşevicilor. Despre faptele de eroism ale „Detaşamentului capitan Mihai Ţanţu” se comunica cu amănunte în
rapoartele comandamentului Armatei Române, iar sovieticii i-au botezat „nevăzuţii paraşutişti alpini români”...
La 23 august 1944, comandantul Batalionuluii de Paraşutişti cu Destinaţie Specială Mihai Ţanţu este
chemat la Cartierul General al Armatei Române din Bucureşti unde i s-a pus sarcina de a curăţi oraşul de...
germani şi totodată, să lupte contra nemţilor. I s-a propus sa ocupe pozitiile de lupta - la apararea aeroportului
Baneasa...
La ordinul Subsecretariatului de Stat al Aerului, Detaşamentul Operativ al căpitanului Mihai Ţanţu a
intrat în dispozitiv cu: un pluton de paraşutişti sub comanda slt. paraşutist Petre Ghica, pe aerodromul Băneasa;
pluton de paraşutişti sub comanda slt. paraşutist Vasile Fulicea, pe aerodromul Boteni (Titu), unde se afla
dislocat Statul Major al Aerului; un pluton de paraşutişti sub comanda slt. paraşutist Vasile Frugină, pentru paza
Subsecretariatului de Stat al Aerului (Bucureşti); un pluton de paraşutişti sub comanda lt. paraşutist Grigore
Meteş, la Comandamentul Artileriei Antiaeriene din Parcul Carol. Cele mai bune cadre din acest Detaşament –
denumit şi Compania de Misiuni Speciale – au intrat sub conducerea personală a cap. Mihai Ţanţu, care
avea ordinul de a avea o trupa de comando, gata de acţiune. Au beneficiat de stagii de pregătire în Germania sub
conducerea unor instructori japonezi. Instrucţia lor de paraşutişti încuraja iniţiativa, originalitatea în luptă,
trucurile, şiretlicurile din jiu-jitsu, orientarea în teren, abilitatea şi curajul fără margini…
Aici se găseau la 23 august 1944, Grupul aerotransport, comandat de maiorul de aviaţie Mihail
Pavlovschi, un basarabean din Sudul Basarabei, Erou al luptelor de
la Prut şi Stalingrad, care avea doar un efectiv de de militari,
amplasat în cele 6 bărăci de pe latura de sud a aeroportului. În
dimineaţa zilei de 24 august 1944, în jurul oriei 7, un grup numeros
de soldaţi şi ofiţeri germani din „Baza de aprovizionare germană” au
trecut la atacul forţelor româneşti. Luptele au durat şi la 26 august,
unde grupa lui Mihail Pavlovschi a intrat în componenţa
„Detaşamentului comandor aviator Marin Anton(vezi foto), altul – la
apararea aeroportului Boteni si altul – la apararea Comandamentului
Artileriei Antaeriene. Luptele desfăşurate în zona de nord a Capitalei, au durat până în seara zilei de 28 august
1944. Hitleriştii au aruncat în lupte tehnica de război, aviaţia, artileria, tancurile şi tanchetele. Aerodromurile
Pipera şi Băneasa, malul nordic al Lacului Herestrău şi localitatea Băneasa au trecut de câteva ori din mâinile
„Detaşamentului Comandor aviator Marin Anton” în cele ale inamicului şi apoi recâştigate.(vezi, Marin Anton,
Aripi în furtună, Bucureşti, Ed-ra Militară,1979, pag.20-22). De o slavă vădită s-au acoperit în aceste lupte
locotenent-colonel I. Cochia, locotenent-colonel Constantin Georgescu, căpitan comandor paraşutist Teodor
Dobre, căpitan paraşutist Mihail Ţanţu, sublocotenent Polizu Dănulescu...
Marele Stat Major al Armatei Române comunica în ziua de 28 august 1944: „După 5 zile şi 5 nopţi de
lupte foarte îndârjite, trupele române ale capitalei au reuşit să înfrângă de deplin încercarea perfidă a forţelor
germane de a pune stăpânire pe capitala ţrii. Numeroase trupe şi formaţiuni SS au fost nimicite sau
capturate”(vezi, Revista, Universul, nr. 238, din 30 august 1944).
Pierderile suferite de Centrul de Instrucţie al Aviaţiei şi de Batalionul 4 Paraşutişti în luptele de la Pipera şi
Băneasa s-au ridicat la 79 militari morţi şi răniţi(vezi, Arhiva M.Ap.N., dos.1041-98, fila 688). Dupa care
primeste ordinul stupid de a se retrage din Cazarma Panteleimon la 28 august 1944 „Detasamentul de parasutisti
M. Tantu” suferea pierderi colosale – 19 morti, 53 raniti si 3 disparuti. Grupa locotenentului Ioan Tetcu din 6
militari au capturat 25 de masini si 150 militari ai inamicului. Si din nou capitanul Mihai Tantu a fost apreciat:
„... Capitanul Tantu i-a condus spre aceasta victorie sigura, fara nici o precupetire. Unde a voit, a suprimat
orice rezistenta. Are foarte multa grija de soldat.... pentru viitor promite a fi un comandant de batalion
parasutisti. Cu ocazia luptelor de la Baneasa-Otopeni(23-29 august 1944) a dat dovada de foarte multa energie,
pricepere si un deosebit spirit de sacrificiu. Pentru faptele de eroism si inalt spirit de sacrificiu, manifestate in
lupte, capitanului Mihai ŢANŢU i s-a acordat Ordinul STEAUA ROMANIEI, cu Spade, cls. V-a si
Panglica de Virtute Militara.
Peste cateva zile, la insistenta comandamentului sovietic, Batalionul de Parasutisti cu Destinatie Speciala a
lui Mihai Ţanţu a fost transformat in batalion de ... paza. Ofiterii s-au revoltat. A doua zi a aliniat batalionul
celor neînfricaţi, cerându-le să depună armele sau să le îndrepte contra germanilor si sa indeplineasca misiunile
de ...paza a comandamentului sovietic de la Bucuresti..
Unitatea a refuzat. În fruntea a peste 150 de combatanţi-eroi căpitanul Mihai Ţanţu a pornit pe calea
mişcării de rezistenţă anticomunistă şi de eliberare naţională şi lupta contra bolşevicilor pe teritoriul României,
plecând în Munţii Carpaţi(1944-1946). Apoi se refugiaza pe teritoriul Austriei, făcând parte din Guvernul din
opoziţie în exil şi din Serviciul Special de Informaţii Român. La 26 aprilie 1946, cu ocazia trecerii clandestine în
România, ofiţerul-paraşutist Ţanţu este capturat de sigurantă si condamnat la inchisoare. In anul 1949 evadează
din Închisoarea Aiud şi pleaca la Viena, de acolo – la Paris, unde generalul Dumitru Petrescu si comandorul
aviator Mihai Opran, fac parte din Serviciul de Informatii al Militarilor Romani din Exil. Este instruit la Biroul II
Francez si trimis ilegal in Romania. Din nou este capturat, aplicându-i-se pedeapsa capitală, înlocuită cu 25 de
ani închisoare la Jilava, Aiud, fiind eliberat abia in anul 1964.
Legendarul comandant al Batalionului de Pasrasutisti cu Destinatie Speciala Mihai Tantu, Cavaler al
Ordinului Steaua Romaniei si a Crucii de Fier, cls. II-a de Aur a fost eliberat din inchisoare in 1964 si pana in
anul 1979 nu i s-a restituit decoratiile, n-a fost acceptat in armata, desi la acea perioada avea doar 55 de ani,
muncind ocazional.
Neînfricatul căpitan-paraşutist Miahi Vasile Ţanţu, fiul deputatului Sfatului Ţării şi al Parlamentului
României Vasile Ţanţu a trăit ultimii ani de viaţă în condiţii extrem de grele. De acest Erou al Basarabiei şi al
României Întregite îşi aduceau aminte doar camarazii de luptă. A decedat în anul 1979 în condiţii sub nivelui
vieţii, fiind înmormântat creştineşte şi cu onor militar(riscant) de foştii săi ofiţeri şi paraşutişti ai Batalionului de
Paraşutişti Alpini cu Destinaţie Specială, or, cum erau numiţi „Detaşamentul paraşutiştilor neînfricaţi capitan
M. Ţanţu”.
Locotenent-colonel r. Andrei CALCEA, directorul Muzeului de Istorie şi Etnografie Orhei, Cavaler al
Ordinului Credinţa Patriei.