LEGENDELE SERVICIULUI INTELEGENT

ORHEIENII TROFIM MACRINICI ȘI FIODOR KARIN-KRUTEANSKI

După mai bine de șapte decenii multe dintre marile personalități ale Serviciului Intelegent ies din
anonimatul vremii. Unii dintre aceștia au devenit așii serviciului contraspionaj și contrainformații, nume
notorii în rândurilor marilor somități ale spionajului internațional.

Printre ei sunt și pământenii noștri, ai ținutului Orhei, Basarabia. După o muncă îndelungată am
înmănunchiat povestirea documentară LEGENDELE SERVICIULUI INTELEGENT - ORHEIENII TROFIM
MACRINICI ȘI FIODOR KARIN-KRUTEANSKI. Unul dintre aceșita s-a născdut în septembrie 1896 în comuna
Susleni, fiind vorba de Fiodor Karin-Kruteanski, comisar de corp de trupă(echivalent cu gradul militar de
general-locotenent) al Serviciului de Contraioformații și contraspionaj ai Direcției Generale de
Recunoaștere a Armatei Roșii și colonelul(r.) Trofim Macrinici, născut la 23 iulie 1898 în comuna Biești,
director general al Serviciuluii Special de Informații Român. Primul a plecat de la baștină în la 1 iulie 1918 în
România, cel de-al doilea, Fiodor Karin URSS în aprilie anul 1920.

Viitoarea legendă a Serviciului Special de Informații român Trofim MACRINICI a

trecut în România după Unirea Basarabiei cu România, la 1 iulie 1918, fiind
sublocotenent în Regimentul 36 Infanterie. La 1 noiembrie 1920 urmează Școlile
serviciului special de informații român. La 1 ianurie 1921, când i s-a acordat gradul de
locotenent, a fost mutat în Regimentul 7 Vânători, dislocat în municipiul Chișinău. De
aici începe calea glorioasă a legendei orheiene Trofim Macrinici în rândurile Serviciului
Special de Informații Român, unde în anii 1925-1945 au activat basarabenii Dionisie
Bădărău(Soroca), Timofei Botezatu(mun. Chișinău), Dumitru Bogoș(Lăpușna), Victor
Siminel (Lăpușna). Astfel, între anii 1925-1946 Trofim Macrinici a fost în Serviciul Special de Informații
Român.

Pentru îndeplinirea unor misiuni speciale, căpitanul Trofim Macrinici, prin Decretul Regal nr. 4168
din 14 noiembri 1922, la doar 24 de ani a fost distins cu Ordinul Coroana României în Grad de Cavaler. A
fost în mai multe regiuni ale României Întregite. A fost comandant al Cercului de Recrutare Tighina, apoi -
detașat profesor de tactică militară la Liceul Militar Regele Ferdinand I din Chișinău. În 1933-1937 este
comandant al Cercului Militar de Recrutare a Județului Orhei, după care în 1937-1939 numit comandant al
Batalionului 7 Vânători din Județul Orhei. Comandant al Regimentului 7 Vânători era distinsul colonel
Alexandru SAIDAC, ex-prefect al Județului Soroca și prefect al județului Orhei, numit în locul colonelului
Virgil Mironescu, Cavaler al Ordinului Mihai Viteazul, decedat într-un accident de tren la Frecăței,
Basarabia.

....O carieră uluitoare a fost și cea a lui Fiodor Karin(pseudonimul Kruteanscki). Fiodor Karin s-a
născut în septembrie 1896 în familia de 6 copii ai lui Iankel Karin din comuna Susleni, județul Orhei,
Basarabia. După absolvirea gimnaziului, Fiodor Karin s-a dat la Orhei, unde a absolvit o Școală de Meserii.
De aici este luat pe front într-un regiment al Armatei Ruse, fiind rănit pe râul Siret. Apoi a revenit în
Basarabia, unde se încadrează în Brigada lui Iona Iachir. Devine membru al VCK-OGPU din Ucraina. După
delegarea la Moscova, Fiodor Karin a fost colaborator al Serviciului Contrainformației a DGR al Armatei
Roșii. Și în anul 1922, la 24 de ani cercetașul militar Fiodor Karin este trimis într-o misiune specială în
România, unde doi ani a lucrat sub acoperișul de comerciantul Alexandru Korețki. În România a avut ocazie
să se întâlnească cu mulți studenți basarabeni.
 În timpul aflării în România nu s-a întâlnit cu orheieni, deoarece cineva putea sâ-l recunoască.
Deoarece, nu departe de București, la Constanța, la Școala Militară de Aviatori Marini făcea studiile
pământeanul său Vlad Stângaciu, iar la București-Cotroceni, la Școala de Aviatori Militari învățau orheienii
Nicolae Galațchi(Mitoc), Sergiu Ceachir(Mihuleni) și Vasile Mândrescu(Bogzești).

Alături de Fiodor Karin mai lucrau în rândurile serviciului special de

contrainformații sovietic trei frați și soția sa, Sima Aleksandrovna Karin. Cot la cot au
lucrat, au fost în diverse misiuni speciale și prietenii săi, basarabenii Grigore
Krabătă(Hâncești), viitor general-locotenent, fost diversionist, Leonid
Asnulov(Hâncești), fost în misiune diplomatică la Ankara, Turcia, SUA și Marea
Britanie, Isai Parfeliuk(Chițcani, jud. Tighina) și Fiodor Gaidarov. Cu Grigore Krabătă
au fost în misiune specială în Franța, Germania, Bulgaria, Polonia, Cehia. Întodeauna
alături de Fiodor Karin-Kruteanski(nume conspirativ, dat în anul 1930) și soția Sima
A. Karina, radiotelegrafistă specială. În anii 1930, Fiodor Karin participă la descompirarea și lichidarea
organizației teroriste a lui Boris Savinkov....

....După îndeplinirea cu succes a misiunii de la București, apoi și din Franța în anul 1925-1928 este
rezidentul DGR a Armatei Roșii la Harvin(Kina). Între anii 1924-1927 a fost conducătorul rezidenturii
sovietice în Harvin şi Şanhai(China) sub acoperişul Ambasadei sovietice la Beijing. După revenire din
„deplasarea” din China este decorat cu Insigna „Cekhist-Eminent VCK-OGPU”. Urmează deplasarea în
Germania şi Franţa(1928-1933). Din mai 1934 - colaborator special al Direcţiei Generale de Recunoaştere a
Statului Major al Armatei Roşii. Între 20 ianuarie 1935-aprilie 1937 funcţionează ca şef al Secţiei Externe de
Recunoaştere DGR a Armatei Roşii. În caracteristica de atestare din 1935, Ian Berzin, şeful DGR a Armatei
Roşii, sublinia:” Fiodor Kruteanski are un potenţial de experienţă în serviciul de recunoaştere extern. Este
capabil de a lua decizii concrete, convingătoare şi exacte în timpul acţiunilor de serviciu. Manifestă
iniţiativă. Poate conduce cu unitatea. Este demn de a fi folosit la un înalt post de conducere ”. Împreună cu
cekiştii experimentaţi Artuzov şi Ian Berzin, Fiodor Karin a fost avansat la gradul de comisar de corp de
trupă(echivalent cu gradul de armată „general-locotenent”). În anul 1935 este distins cu a doua Insignă
„CEKHIST EMINENT VCK-OGPU”.

În anii 1925-1937 a condus Grupa de rezidenţi ilegali RAMZAI a ilustrului cekhist sovietic sub
acoperire RICHARD ZORGHE.

Comisarul de corp Fiodor Kruteanski de nenumărate ori a fost în deplasare în Japonia, în China şi
Germania şi de fiecare dată se convingea de potenţialul excepţional de muncă a rezidentului militar Richard
Zorghe. S-a evidenţiat în timpul obţinerii documentului secret TRATATUL TANAKI care dezvăluia intenţia
militariştilor niponi de a cuceri China, Mongolia, Asia Mică şi un atac asupra URSS.

Fiind înalt apreciată activitatea Direcţiei Generale de Recunoaştere a Armatei Roşii de către Iosif
Stalin şi Klementi Voroşilov, şi, în ultima instanţă, de noul şef DGR a Armatei Roşii, comisarul de corp de
trupă Simion Uriţki, totuşi, în 1937, la întrunirea corpului ofiţeresc al DGR Uriţki şi-a trădat camarazii de
luptă: Ian Berzin, Artur ARTUZOV, Fiodor KARIN, Ivan MAKSIMOV, Aleksandr NOVIKOV, Iosif
ZILBERT(printre altele, unul din cei mai străluciţi cekhişti ilegali), Otto ŞTEINBRIUK, Lev BOROVICI(curatorul
din Secţia a II SER DGR a Armatei Roşii, care răspundea de Grupul RAMSAI a lui Richard Zorghe), Lev MEIER-
ZAHAROV, Anatolii NIKONOV ş.m.a. Primii trei au fost arestaţi la 16 mai 1937, iar la 21 august 1937 –
împuşcaţi la Cimitirul KOMUNALKA din regiunea Moscova. În acelaşi an a fost arestată şi soţia comisarului
de corp de trupă, Ema Aleksandrovna Karin care s-a ales cu 10 ani de lagăre.
 Neînfricata cercetaşă militară Sima Aleksandrovna Karin Kruteanski a fost condamnată de „ troica”
nkvd-ului la 8 ani de lagăre şi alţii 8 ani în închisorile enkavedeului pentru „ activitate contrarevoluţionară şi
legături de spionaj în favoarea Germaniei, României, Chinei şi Japoniei” şi ca „…este soţie a duşmanului
clasei muncitoare şi ţărănimii colhoznice”.

Împreună cu fiica Polina(Lina) care a văzut lumina zilei la o lună de la împuşcarea tatălui, ilustrului
cercetaş militar, comisarului de corp de trupă Fiodor Karin Kruteanski, a trecut prin lagările şi închisorile
pentru copii minori ai „duşmanilor clasei muncitoare şi ţărănimii colhoznice din urss.” După arestarea
soţului a mers după susținere și adăpost la unul dintre cei mai buni prieteni, Serghei Şpighelglos, care le-a
….refuzat. În 1938 este împuşcat ca „duşman al poporului”. Peste ani Polina Karin se căsătoreşte cu fiul
acestuia, Aleksandr Şpighelglos, de la care au avut un copil pe nume Leonid.

După pronunţarea sentinţei „troicii”, soţiile condamnaţilor la moarte au pornit pe drumul disperării.
Cu corabia care avea gratii pe la ferestrele scunde pe Volga au fost aduse la Kazan, unde au stat până la
începutul celui de-al Doliea Război Mondial 1941-1945. De astă dată alături de maică-sa Sima
Aleksandrovna s-au pomenit în lagărul pentru copii minori de lângă Mănăstirea din apropierea micului
cătun Vasilievo. Lagărul prezenta un imens teritoriu, îngrădit cu sârmă ghimpată şi bărăci sărăcăcioase, cu
paturi din lemn, pe care erau aşternute saltele pline cu paie sau rumeguş de lemn de pădure. Mamei Sima
Karin Kruteanski i s-a permis să facă lecţii cu copii minori. Conducerea lagărului, făcând cunoştinţă cu
„dosarul duşmanuluii poporului” au rămas şocaţi. În faţa lor era nu o pur şi simplu condamnată: Sima A.
Karin cunoştea la perfecţie căteva limbi străine, avea un scris caligrafic ca al unei profesoare, era inteligentă
şi cu studii alese. I-au permis să facă lecţii cu minorii. Iar pentru început i-au dat o clasă de ceiu mai mari
criminali: ucigaşii, dezertori, „buzunăraşi” care nu se supuneau nimănui. Într-o doar singură lună, clasa
„răzvrătiţilor şi criminalilor de speţă” din rândurile minorilor a devenit cea mai liniştită. În clasă se auzeau
doar muştile. De ce? Sima Aleksandrovna le povestea copiilor cu lux de amănunte despre Ţara Soarelui-
Răsare – Japonia, despre Zidul istoric al Chinei fără margini, despre Turnul Eifel al Parisului, oceanele ce
despărţeau Statele Unite ale Americii, despre România şi Basarabia. Într-u an minorii erau denerecunoscut.
Lagărul s-a transformat într-o instituţie de corecţie exemplară. Sima Aleksandrovna nu numai a obţinut
încrederea conduceri, dar i s-a permis să meargă şi în oraşul Kazan după cumpărături.

...În altă parte a Europei, în România, lucra iscusitul ofițer al Serviciului Special de Informații, maiorul
Trofim Macrinici. De la 12.09. 1939-26.01. 1940 este secretar general în Statul Major al Regimentului 7
Vănători după care la 15.11. 1940 este disponibilizat cu gradul de maior.

Între timp, maiorul Trofim Macrinici s-a căsătorit cu Liza Buiuc din familie bogați de la Chiperceni. Au
avut 2 fiici care, după arestarea tatălui, Trofim Macrinici au rămas pe pământul românesc, la București.

La o distanţă de doar 6 luni, prin Înalt Decret Regal nr. 1798/22 iunie 1941 şi Ordinul de Zi nr. 1/1941,
maiorul rezervist Trofim Macrinici este mobilizat cadru militar la Ministertul Apărării Naţionale a României,
Cabinet Serviciu Special de Informaţii Bucureşti. Ofiţerul de informaţii Trofim Macrinici participă în luptele
Războiului de Dezrobire 1941-1945 cu Escadronul operativ mobil Vulturul al S. S. I. alături de ofiţerii
superiori basarabeni maiorii Dionisie Bădărău(jud. Soroca), Victor Siminel(Alcedar jud. Lăpușna, părinții
fiind credincioși din Alcedarul județului Orhei), Dumitru Bogos(jud. Lăpuşna), Timofei Botezatu(Chişinău).
În perioada 22 iunie 1941-1 noiembrie 1941 maiorul Macrinici funcționează ca director general SSI din
Basarabia, recomandându-se ca un adevărat specialist al contrainformații. Apoi, între 1 noiembrie 1941-6
mai 1942, maiorul Trofim Macrinici este şef al Centrului de Informaţii SSI pe Frontul de Est. În această
calitate a condus şi a organizat foarte bine reţeaua informativă şi contrainformatică din zona sa de acţiune.
Prin muncă şi pricepere a reuşit să obţină importante date de ordin informativ, afirmându-se ca un element
foarte activ şi de nădejde. Astfel a fost apreciată activitatea şi bravura maiorului Trofim Macrinici de către
conducerea SSI Român. Prin Înaltul Decret nr. 619 din 27 februarie 1942, maiorului de informaţii Trofim
Macrinici i s-a acordat Ordinul Steaua României în grad de Cavaler. La doar un an, la 20.03. 1943 i s-a
acordat gradul militar de locotenent-colonel de informaţii, iar prin Î.D.R. nr. 756 din 23.03. 1943, înainte de
termin i s-a acordat gradul militar de colonel. Pentru acte înalte de eroism, curaj şi bărbăţie, de care a dat
dovadă pe linia întâia a frontului de Est, prin Î.D.R. nr. 1492 din 09.05.1942, colonelului de informaţii Trofim
Macrinici i s-a acordat Ordinul Coroana României în grad de Ofiţer.

Posibil, că în luptele de la Cotul Donului, apoi în cazanul de la Stalingrad, colonelul de informații

Trofim Macrinici să se întâlnească cu generalul de brigadă Alexandru Saidac, comandantul unei divizii de
infanterie, unul din cei 4 generali de armată fideli mareșalului Ion Antonescu. În luptele crâncene de la
Cotul Donului, Stepa Kalmucă și de la Stalingrad, generalul Saidac a devenit unul dintre puținii comandanți
care avea cele mai înalte distincție ale Statului Unitar Român: Ordinile Mihai VITEAZUL, cls, III-a,
COROANA ROMÂNIEI(4), STEAUA ROMÂNIEI(3) și Crucea de Fier, Clasa Crucea de Aur. După 23
septembrie 1944 până în octombrie 1944, generalul de armată Alexandru Saidac a fost prizonier de război
la sovietici, deoarece refuzase să îndrepte unitatea sa contra germanilor.

La 24 martie 1943, colonelul Macrinici este retras în aparatul Ministerului Apărării, Secretariatul Gl
S.S.I.

Pentru curaj şi bărbăţie, eroism şi spirit de sacrificiu, bună organizare a activităţii în timpul aflării pe
linia întăia a războiului din Est, prin Î.D. nr. 654 din 1943, O.Z. nr. 4082 din 1943, colonelul de informaţii
Trofim Macrinici a devenit Cavaler al Ordinului Steaua României în grad de Ofiţer. După care revine în ţară
pentru întărirea sănătăţii, fiind detaşat la Cabinetul S.S.I. din Bucureşti. Vreme de 9 luni a activat în aparatul
central S.S.I.

În perioada martie-aprilie 1944, când se duceau luptele crâncene de retragere de pe teritoriul

Basarabiei, colonelul serviciului de informaţii Macrinici ţinea legătură cu locotenent-colonelul Dionisie
Bădărău de la Centrul Informaţii „A”şi „H”, şeful Subcentrului „H-1” maiorul Dumitru Bogos şi a
Subcentrului „H-5” a maiorului Timofei Botezatu.

La 21 iulie 1944, Detaşamentul de Informaţii şi Contrainformaţii a locotenent-colonelului de

informaţii Dionisie Bădărău comunica „Centrului „ SSI următoarele:„ S-a adus la cunoştinţă Mitropoliei
Basarabiei, că în Biserica din s. Brăneşti, jud. Orheiu(în sectorul german) se găseau obiecte de artă
neevaluate: icoane, sfeşnice, steaguri, etc”. La 04.08. 1944, o delegaţie de la Episcopia Chişinăului, în frunte
cu protoiereul T. Procopan, la indicaţia colonelului Trofim Macrinici şi a locotenent-colonelului Dionisie
Bădărău au evacuat obiectele valoroase de cult. Prin preotul Simion Mihnea din Parohia Peresecina urma
să le transmită în comuna Costeşti, judeţul Lăpuşna. La propunerea alarmantă a colonelului Macrinici,
generalul Petre Dumitrescu, comandantul Armatei a III-a română a dispus să fie pedepsite cadrele militare
superioare române şi germane, care în martie-august 1944 au transformat Biserica din comuna Ulmu în
lagăr de corecţie pentru dezertori.

După o scurtă întrevedere între cei doi aşi ai Serviciului Special de Informaţii român, colonelul
Macrinici şi locotenent-colonelul Bădăru s-a convenit ca în Basarabia să rămână pentru activitate în spatele
inamicului agenţii experimentaţi „Mircea”(în sectorul de Nord Orhei), agentul „Bucur”(regiunea Vest
Orhei(vezi, Arhiva Naţională RM, Fond 2042, inv. 2, Dosar 12, fila 102). În agenturile judeţene din Basarabia
activau agenţii experimentaţi: Nicolae Gheorghiu din comuna Puţunteii Mari, jud. Orhei, Constantin
Munteanu din comuna Drăgăşeni, jud. Bălţi, Ion Marian, agent extern, Emil Orban, Nicolae Zbârnea și
Gheorghe Dumbraveanu din s. Slobozia-Doamnei(vezi, AN RM, Fond 2042, inv. 2, Dosar 30, filele 88-
88verso). La 23 august 1944, colonelul Macrinici este înapoiat pe Frontul din Moldova, ofiţer operativ
informaţii SSI, conform Ordinului de Zi nr. 217-1944.

La 16 septembrie 1944, colonelul de informaţii şi contrainformaţii Trofim Macrinici depune

Jurământul de Credinţă Magestăţii Sale Regele Mihai I. În perioada 30 noiembrie 1944-24 martie 1945
plecat pe Frontul de Vest cu Escadronul operativ al Serviciului Special de Informaţii. Participă la luptele de
pe teritoriul României împotriva hitleriştilor şi hortiştilor. În componenţa Corpului III Armată român a
generalului Petre Dumitrescu a luptat pe teritoriul Poloniei, Cehiei, Ungariei contra detaşamentelor naziste
şi hortiste, spionilor care apăreau în zona activităţii trupelor Corpului III Armată român. În perioada 24
martie 1945-1 aprilie 1945 participă pe Frontul de Vest cu Regimentul 15 Infanterie. În ziua de 24 martie
1945, colonelul de informaţii şi contrainformaţii SSI Trofim Macrinici este rechemat de pe front.

Pe parcursul anilor 1945-1949, colonelul Trofim Macrinici a activat în cadrul Regimentului 15

Infanterie la Piatra-Neamţ. La 31 augutst 1946 este transferat la Cercul Teritorial Bucureşti, care, conform
unei hotărări stupide a urss, Eroul României, colonelul de informaţii şi contrainformaţii Trofim Macrinici a
fost aruncat în stradă ca „element periculos clasei muncitoare şi ţărănimii colhoznice care a luptat contra
URSS pe Frontul de Est 1941-1944”. În 1949 este predat NKVD-ului sovietic, care-l judecă pe viaţă şi este
trimis într-un lagăr dincolo de Polul Nord, unde şi decedează la vârsta de 51 de ani. Soția Liza Buiuc
împreună cu cele două fiici, după arestarea tatălui, Trifim Macrinici, au rămas pe pământul românesc, la
București....

.... La 15 decembrie 1955 s-au deschis larg porţile lagărului de lângă Saratov în faţa fostei deţinute
politice Sima Aleksandrovna Karin Kruteanski. Polina împlinise 18 ani, pe care i-a petrecut dincolo de sârma
ghimpată a închisorilor şi lagărilor staliniste, pedepsită ca fiica „duşmanului clasei muncitoare şi a ţărănimii
colhoznice, agentului s serviciilor de contraspionaj străine” Fiodor Karin Kruteanski.

În anul 1956, când la Plenumul cc pkus urss a fost dat citirii Scriosorii secrete a lui Nikita S. Hruşciov
despre represiile lui Stalin, Ejov şi Beria în URSS, Sima Aleksandrovna s-a deschis fiicei şi nepoţilor. Pentru
prima dată au aflat adevărul despre activitatea Simei Aleksandrovna şi a lui Fiodor Karin Kruteanski. Sima A.
Karin-Kruteanski toată viaţa şi-a dorit să meargă la Suslenii judeţului Orhei din Basarabia. Bolile care
curgeau asupra acestei femei curajoase nu i-au dat posibilitate să vină în Moldova pentru a merge la rudele
soţului–legenda contraspionajului sovietic şi mondial Fiodor Karin-Kruteanski, fiul lui Iankel Karin care a dat
viață la 6 copii, dintrte care 3 s-au consacrat viața serviciului de contrainformații sovietic.

În anul 1983, la 46 de ani Polina Efimov(Karin-Kruteanski) a mers la Madrid la Conferinţa

internaţională pe tema represiunilor politice în URSS. Aici a făcut cunoştinţă cu profesorul universitar
Robert Konkvest, care povestea în cărţile sale despre soarta cechiştilor militari împuşcaţi sau exterminaţi de
regimul sovietic. Anume de la profesorul universitar Konkvest a aflat multe lucruri importante despre
legendarul său tată. Ceva mai târziu a făcut cunoştinţă cu cartea desidentului Aleksandr Orlov„ Istoria
represiunilor staliniste”(The Secret History of Stalins, Crimes”).

După eliberare din lagăr Sima Aleksandrovna Karin Kruteanski şi fiica Polina s-au
mutat la Moscova. Peste 20 de ani(1975), comisarul de corp de trupă(general-locotenent
de armată) Fiodor Karin-Kruteanski şi soţia-sa, Sima Aleksandrovna Karin Kruteanski au
fost reabilitaţi. Fiica Polina şi nepotul Leonid au primit distincţiile tatălui şi a mamei şi nişte
sume băneşti pentru deplasări. În anii 1990 Polina Efimov(Karin Kruteanski) s-a refugiat în
SUA, unde a fondat o editură proprie.
 Peste ani, Polina Efimov-Karin-Kruteanski a scris povestirea documentară КАК ОДНА ПЛОТЬ despre
viaţa şi activitatea celor doi mari cercetaşi militari - Sima Aleksandrovna şi Fiodor Karin-Kruteanski. Mama şi
Tatăl.

Astăzi, după 120 ani de anonimat, am aflat că alături de cekhistul Fiodor Karin Kruteanski au fost aşa
mari personalităţi militare sovietice ca: mareşalul Tuhacevski, comandanţii de armate Iona Iakir, Mihail
Frunze, viitorul mareşal CIUIKOV, agentul secret Rudolpf ABBEL(nume adevărat William Fischer(1903-
1971), Richard ZORGHE. Despre legenda contraspionajului sovietic Fiodor Karin-Kruteanski am aflat încă în
anii studenției, fiind într-o excursie la Moscova. Într-unul din Muzee mi-a atras atenția o fotografie a unui
cechist în tunica militară pe care era scurt scris: Fiodor Karin-Kruteanski, Cavaler al 2 Insigne Cechist de
Onoare. Născut s. Susleni, jud. Orhei, Basarabia. Deși am încercat să aflu ceva, ghidul mi-a dat de înțeles că
este un tabu. Mai târziu, câtre anul 2000 am adresat o scrisoare către marele cartier al Armatei URSS, de
unde am primit un răspus sec: Fiodor Iankel Karin Kruteanski. Născut în sept. 1896 s. Susleni, județul Orhei,
Basarabia. Comisar de corp de trupă al Secției a II-a DGR al Armatei Roșii. Cavaler a două Insigne Cechist de
Onoare. Împușcat în 12 august 1937.

În anul 1975 legendarul cechist, comisarul de corp de trupă Fiodor I. Karin – Kruteanski împreună
cu soția Sima Al. Karin au fost reabilitați….

….În anul 2006, fiind la București am aflat despre legenda Serviciului Special de Informații Român,
colonelul basarabean Trofim Macrinici, fiul lui Cristofor Macrinici și al Domnicîi Buiuc din Bieștii Județului
Orhei. Din păcate la baștină, nimic nu se cunoștea despre soarta lui Trofim Macrinici. Nici acasă la Biești,
dar nici la București nu există o Cruce-Monument în memoria legendarului specialist al SSI Român Trofim
Macrinici, Cavaler al Ordinilor STEAUA ROMÂNIE(2) și COROANA ROMÂNIEI(2), Medalia Winterschleacht im
Osten 1941-1942, propus pentru acordarea Ordinului Mihai VITEAZUL, clasa III-a.

Nu s-a cunoscut nimic despre aceste două legende ale serviviului intelegent poate și din cauza dictonului:
Al său printre dușmani și necunoscut printre ai săi. Și totuși, au fost ei doi – Trofim Cristofor MACRINICI din
Biești și Fiodor Iankel Karin-Kruteanski din Suslenii județului Orhei, Basarabia.

Andrei CALCEA, locotenent-colonel(r.), directorul Muzeului de Istorie şi Etnografie Orhei, Cavaler al

Ordinului Credinţa Patriei.