APROB

Comandant companie 2 infanterie motorizată

căpitan Ianăc DELI
„_____”_______________________ 2013

Plan – conspect
al desfăşurării şedinţei cu efectivul
plutonului 3 infnaterie motorizată

DISCIPLINA: Pregătirea tactică

TEMA 4 : Grupa în marş şi în siguranţa marşului.

ŞEDINŢA 1: Marşul condiiţiile modul de desfăşurare. Destanţa dintre maşini viteza medie de deplasare.
Ordinea de deplasarea a grupei de patrulare. Acţiunile grupei în timpul controlului localităţilor, trecerii
podurilor şi a altor locuri inguste. Acţiunile pe timpul întîlnirii grupuri mici care sunt superioare forţelor
inamicului.

SCOPUL EDUCATIV ŞI DE ÎNVĂŢĂMÎNT:

1. De a da militarilor cunoştinţe despre acţiunile grupelor în marş;
2. Să cunoască vitezele şi distanţele între personal şi maşini;
3. Acţiunile pe timpul întîlnirii

METODA DIDACTICĂ: explicare, lămurire, demonstrare.

FORMA DE ORGANIZARE: şedinţă practică.

DURATA: 250 min.

LOCUL DE DESFĂŞURARE: teren.

ASIGURAREA MATERIALĂ: Plan conspect .

BIBLIOGRAFIE: Manualul grupei de infanterie.

Nr. T Indicaţii
Întrebări instructive şi esenţa conţinutului
d/r min metodice
1 2 3 4

I I. PARTEA ÎNTRODUCTIVĂ – 10 min

1. primesc raportul şi salutul.

2. controlez prezenţa efectivului şi gătinţa pentru şedinţă.
3. înlăturarea neajunsurilor depistate.
II 4. controlul însuşirei tmei precedente
5. anunţ tema şedinţei, scopurile, modul de prelucrare a întrebărilor de
studiu şi măsurile de siguranţă

II. PARTEA DE BAZĂ -180 min

Marşul constă în deplasarea organizată a subunităţilor în coloană, cu
mijloace proprii, pe drumuri amenajate sau neamenajate, în scopul de a
ajunge în raionul (pe aliniamentul) fixat, la timp şi cu capacitatea de luptă
completă, în vederea îndeplinirii misiunii de luptă. Se execută, de regulă,
noaptea sau în alte condiţii de vizibilitate redusă. Ziua marşul se execută
numai cînd este impus de condiţiile situaţiei, pe timpul desfăşurării
acţiunilor de luptă, cînd se execută deplasări la depărtări mari înapoia
dispozitivului forţelor proprii din contact cu inamicul.

Marşul pe timp de zi se execută pe coloane de subunităţi, cu distanţe

mari între ele şi necesită măsuri de siguranţă eficace, în special în punctele
obligate de trecere.
Plutonul (grupa) de infanterie execută marşul fie pe TAB sau
MLD, fie pe jos, în cadrul eşalonului superior sau independent.
În funcţie de urgenţa impusă de situaţie, efortul cerut personalului şi
viteza de deplasare, marşul poate să fie normal sau forţat.
Marşul normal se execută, de regulă, pe timp de noapte şi în alte
condiţii de vizibilitate redusă (ceaţă, ploi şi ninsori abundente, viscole), cu
respectarea vitezei medii de deplasare.
Marşul forţat se execută cînd situaţia impune trecerea în timp scurt
la îndeplinirea unei misiuni de luptă, precum şi atunci cînd se prevede
întîlnirea cu inamicul, pe timpul retragerii şi în toate cazurile cînd există
pericolul de întrebuinţare de către inamic a armelor de nimicire în masă şi
mijloacelor incendiare. Se execută cu viteze maxime admise de teren, fără
opriri, folosindu-se pentru deplasare majoritatea timpului de zi şi de noapte.
Marşul se execută în condiţiile când se prevede sau nu întâlnirea cu
inamicul.
Când se prevede întâlnirea cu inamicul, marşul trebuie pregătit şi
executat, astfel încât forţele să fie în permanenţă gata de acţiune, capabile
să se desfăşoare cu repeziciune şi să intre la timp în luptă; în acest scop, se
iau măsuri pentru constituirea unui dispozitiv de marş adecvat.
Când nu se prevede întâlnirea cu inamicul, marşul se pregăteşte şi
se execută, astfel încât subunităţile să ajungă în noul raion în condiţiile unor
eforturi normale; pentru aceasta se aleg cele mai bune drumuri care se
pregătesc din timp; coloanele se formează din subunităţi care au aceeaşi
viteză de marş şi capacitate de trecere.
 Indicii posibilităţilor de marş sunt etapa de marş şi viteza medie de
marş.
Etapa de marş este distanţa parcursă de pluton în 24 ore.
Viteza medie de marş este media vitezelor parţiale realizate pe
diferite porţiuni de itinerar şi se exprimă în km/oră.
Mărimea etapei şi a vitezei medii de marş depinde de misiune,
pregătirea comandanţilor, antrenamentul militarilor, pregătirea con-
ducătorilor de autovehicule (mecanicilor-conductori), starea tehnică a
autovehiculelor şi a itinerarului, condiţiile de timp şi stare a vremii, precum
şi modul de pregătire şi asigurare a plutonului (grupei) pentru marş.
În teren şes şi deluros etapa de marş pe autovehicule poate fi de
pînă la 250 km, uneori mai mare, iar în teren deluros-împădurit pînă la
150 km.
Cînd subunitatea se deplasează pe jos, mărimea etapei de marş
poate fi pînă la 30 km.
Viteza medie de marş a plutonului (grupei), cînd se deplasează pe
transportoare amfibii blindate (maşini de luptă sau automobile) în teren şes
sau deluros, ziua este de 30-40 km/oră, iar noaptea - de 20-30 km/oră.
Cînd se deplasează în cadrul coloanelor mixte viteza medie ziua este de
20-30 km/oră, iar noaptea - de 15-20 km/oră. Cînd subunităţile se
deplasează pe jos viteza medie de marş este de 4-5 km/oră, iar pe schiuri -
de 5-7 km/oră. Deplasarea pe drumuri cu pante mari sau cu obstacole
(bolovani, grohotiş) se execută cu viteză redusă, ajungînd pînă la
1 km/oră.
În teren deluros-împădurit viteza de marş se reduce cu 20-30% faţă
de cea din teren şes sau deluros.
Pe timp de îngheţ (dezgheţ), pe drumuri desfundate şi în condiţii de
vizibilitate redusă, viteza medie de marş pe autovehicule poate fi de 10-
15 km/oră; la urcarea pantelor cu declivitate de 6-8% viteza este de pînă
la 10 km/oră, iar la coborîre de pînă la 15-20 km/oră.
Pe căldură mare, pe drumuri cu praf, pe timpul trecerii prin localităţi
mari, pe ceaţă şi ninsoare sau noaptea, viteza de marş se reduce cu 15-20%
şi chiar mai mult.
Noaptea, când autovehiculele sunt echipate cu aparate de vedere pe
timp de noapte sau când luminează luna, pe drumurile cu indicatoare
luminoase şi cu circulaţie într-un singur sens viteza medie de marş poate fi
aceeaşi ca pe timpul zilei.
În toate cazurile, marşul trebuie efectuat cu viteză maximă posibilă în
condiţiile date.
Pe timpul pregătirii plutonului (grupei) către marş comandantul de
pluton (grupă) este obligat:
- să controleze dacă transportoarele amfibii blindate (maşinile de
luptă, automobilele), armamentul, mijloacele de protecţie şi stingere a
incendiilor, aparatele de vedere pe timp de noapte, mijloacele de legătură şi
de camuflare a luminii sînt în stare bună, dacă asupra plutonului se află
cantitatea de muniţie ordonată, dacă sînt făcute plinurile la autovehicule şi
dacă materialele sînt aranjate în acestea;
- să controleze completarea plinurilor cu carburanţi la autovehicule,
mijloacele de tratare specială, uneltele de geniu, completul de deminare,
existenţa şi corectitudinea stivuirii muniţiilor;
- să verifice dacă autovehiculele sînt asigurate cu mijloace pentru
mărirea capacităţii de deplasare (bîrne, grile, fascine şi alte materiale);
 - să ia măsuri ca militarii să primească la timp hrana caldă şi să-şi
completeze apa în bidoane;
- să organizeze observarea aeriană şi terestră pe timpul marşului,
haltelor şi în raioanele odihnei de zi (noapte), să stabilească modul de
executare a focului asupra avioanelor şi elicopterelor care zboară la înălţime
mică şi să controleze dacă militarii cunosc semnalele de alarmare;
- să verifice dacă militarii cunosc semnalele de înştiinţare şi
alarmare despre pericolul întrebuinţării armelor de nimicire în masă
şi mijloacelor incendiare, precum şi modul de acţiune în cazul folosirii
acestora.
Cînd marşul urmează să se execute pe jos, comandantul de pluton
(grupă) este obligat să controleze dacă subordonaţii au respectat regulile de
igienă, cum s-au pregătit şi şi-au ajustat (aranjat) echipamentul. Dacă
marşul se execută pe schiuri - să controleze legarea acestora la picioare
pentru a asigura circulaţia normală a sîngelui şi a nu provoca degerături.

TIPURI DE ZONE DE PERICOL ŞI PROCEDEE DE

TRAVERSARE

Zone - câmp deschis. Plutonul rămâne ascuns în apropiere şi se

observă zona; postul de siguranţă dă avertismente din timp; se trimite un
element în faţă pentru a elibera zona îndepărtată; în continuare, restul
plutonului trece pe drumul cel mai puţin expus şi cât mai rapid posibil.
Drumuri şi poteci. Se traversează drumurile sau potecile pe la
apropierea unei curbe, prin locuri de joasă înălţime care să asigure
mascarea.
Sate. Trecerea pe lângă acestea se va face în sensul invers direcţiei
din care bate vântul şi cât mai departe de ele; se evită animalele, în special
câinii, care ar putea trăda prezenţa plutonului.
Poziţii ale inamicului. Se trece prin zona spre care bate vântul
(inamicul ar putea avea câini cercetaşi); se menţin în supraveghere
permanentă sârmele de la minele surpriză şi dispozitivele de avertizare.
Câmpuri minate. Se ocolesc câmpurile minate dacă este posibil,
chiar dacă acest lucru implică schimbarea drumului cu unul mult mai lung;
se execută un culoar prin câmpul de mine doar dacă nu există altă soluţie.
Cursuri de apă. Se alege un loc îngust pe cursul de apă (vad) care să
permită mascarea pe ambele maluri; se observă cu mare atenţie zona
îndepărtată; se amplasează elemente de siguranţă în zona apropiată, cât şi
în cea îndepărtată pentru avertizarea timpurie; se eliberează zona
îndepărtată, apoi se trece rapid, evitându-se zgomotele.
Obstacole din sârmă. De regulă, aceste obstacole care se află
permanent sub observarea şi focul inamicului, se evită.
Traversarea prin zone periculoase. Când plutonul traversează o
zonă periculoasă independent sau în compunerea unor forţe, el trebuie să:
- desemneze punctele de adunare din zona apropiată sau cea
îndepărtată;
- asigure zona apropiată (flancurile şi spatele dispozitivului);
- recunoască şi să asigure zona îndepărtată;
- execute traversarea prin zona de pericol;
- decidă cum va traversa plutonul având la bază timpul la dispoziţie,
mărimea subunităţii, mărimea zonei de pericol, câmpurile de foc din zonă şi
modul de realizare a siguranţei.
 O subunitate mică traversează zona astfel: cu toţi militarii odată, pe
perechi sau câte un militar.
O subunitate mare traversează, de regulă, zona cu câte un element
component odată.
După ce fiecare element traversează zona, comandantul de pluton se
deplasează către o poziţie de siguranţă sau către punctul de adunare din
zona îndepărtată, unde aşteaptă până când i se ordonă să continue
deplasarea.

Traversarea unor zone mari de câmp deschis. Aceste zone nu pot

fi ocolite în timp util de către pluton pentru îndeplinirea misiunii.
Traversarea zonei se execută printr-o combinaţie de marş cu
siguranţă sporită şi în salturi.
Traversarea zonelor mici de câmp deschis. De regulă, aceste zone
se ocolesc în timpul alocat îndeplinirii misiunii, utilizându-se următoarele
tehnici:
- drumul de ocolire - folosind întoarceri de 90 grade la dreapta sau
la stânga, plutonul se deplasează în jurul zonei deschise până când ajung în
partea îndepărtată, apoi îşi continuă misiunea;
- deplasarea în jurul zonei deschise - comandantul indică azimutul
un punct de adunare în partea îndepărtată, hotărăşte care parte a zonei
deschise să o înconjoare (după ce a luat în considerare distanţa, teritoriul,
acoperirea şi mascarea) şi se deplasează în jurul zonei deschise; foloseşte
terenul pentru acoperire şi mascare; când plutonul soseşte la punctul de
adunare pe partea îndepărtată, comandantul verifică încă odată azimutul
zonei obiective şi continuă misiunea.
Când unele obstacole nu pot fi trecute sau ocolite, se prevăd din timp
măsuri pentru transbordarea efectivelor, tehnicii şi materialelor,
folosindu-se în acest scop toate mijloacele la dispoziţie. În acest caz,
dincolo de obstacol, subunităţile continuă marşul pe jos, muniţia,
materialele pe militari (purtători) şi autovehiculele vor fi trimise pe
rute ocolitoare până la ajungerea din urmă a coloanei sau vor relua
mişcarea după deschiderea drumului.
În siguranţa de marş plutonul poate fi destinat ca pichet mobil de
cap (de flanc, de spate), pichet fix de flanc sau patrulă de siguranţă cînd
pichetul mobil este de valoare companie.
Plutonul ca pichet mobil (fix) poate primi ca întărire un pluton de
aruncătoare de mine, o grupă de mitraliere, 1-2 pionieri, 1-2 cercetaşi
chimici.
Pichetul mobil de cap se trimite la distanţa de 5-10 km, iar pichetul
mobil (fix) de flanc şi de spate - pînă la 5 km.
În localităţi, păduri, munţi, pe timp de noapte sau cînd marşul se
execută pe jos, aceste distanţe se pot micşora pînă la jumătate.
Misiunile pichetului mobil de cap (de flanc) sînt:
- să asigure coloana căreia îi face siguranţa împotriva atacului prin
surprindere al inamicului terestru, să captureze sau să nimicească cercetaşii
inamicului sau grupurile de cercetare-diversiune ale acestuia;
- să atace cu îndrăzneală inamicul de pe itinerarul de deplasare, să
cucerească punctele din teren favorabile pentru luptă şi să-l oblige pe
inamic să se desfăşoare prematur, asigurînd astfel condiţii favorabile pentru
desfăşurarea şi intrarea în luptă în mod organizat a coloanei căreia îi face
siguranţa.
 Misiunile pichetului mobil de spate sînt:
- să asigure coloanei căreia îi face siguranţa, posibilitatea de a se
desprinde de inamic şi a executa marşul în ordine;
- să nu permită inamicului terestru să atace prin surprindere coloana
căreia îi face siguranţa, interzicînd îndeosebi acţiunile elementelor de
cercetare-diversiune, subunităţilor aeromobile şi desantului aerian ale
acestuia.
Pichetul fix de flanc are misiunea de a menţine poziţia indicată de
comandantul subunităţii căreia îi face siguranţa, asigurînd coloana
împotriva atacului din flanc executat prin surprindere de către
subunităţi ale inamicului, grupuri de cercetare-diversiune, subunităţi
de desant aerian şi aeromobile.
Pentru siguranţa lor nemijlocită, de asemenea pentru cercetarea
terenului , pichetele mobile trimit patrule de siguranţă (de cap, de flanc, de
spate), iar uneori şi cercetaşi la distanţa, care asigură ducerea observării
asupra acestora şi susţinerii lor cu foc.
Valoarea patrulelor de siguranţă poate fi de la o echipă de
2-4 militari pînă la o grupă.
În cadrul pichetului se organizează observarea circulară asupra
inamicului terestru şi aerian, se numeşte observator pentru primirea
semnalelor de la patrulele de siguranţă şi de la cercetaşi şi se asigură gătinţa
permanentă în caz de întîlnire cu inamicul.
Pentru legătura între pichet şi coloană se folosesc agenţi de legătură,
precum şi semnale (optice şi acustice).

III. SECVENŢA FINALĂ 10 min

- fac bilanţul şedinţei;
- aduc la cunoştinţă notele;
- pun sarcini pentru studiul individual;
- anunţ tema şi şedinţa următoare.

Conducătorul şedinţei : locotenent E.FLUIER