APROB

Comandant companie 2 infanterie

căpitan Ianăc DELI
„_____”________________2016

Plan – conspect
al desfăşurării şedinţei cu efectivul
plutonului 3 infanterie

DISCIPLINA: Pregătirea tactică

TEMA 3 : Grupa în ofensivă.

ŞEDINŢA 4: Ofensiva în oraş. Acţiunile grupei în timpul ofensivei de-a lungul străzii,
însuşirea căilor de acces spre clădiri, trecerea curţilor şi ruinelor, lupta în interiorul
clădirii şi întărirea în aceasta.

SCOPUL EDUCATIV ŞI DE ÎNVĂŢĂMÎNT:

1. De a da militarilor cunoştinţe despre acţiunile grupelor în ofensivă din starea
contactului nemijlocit cu inamicul
2. Educarea şi organizarea la militari a patriotismului.

METODA DIDACTICĂ: explicare, lămurire, demonstrare.

FORMA DE ORGANIZARE: şedinţă practică.

DURATA: 250 min.

LOCUL DE DESFĂŞURARE: teren.

ASIGURAREA MATERIALĂ: Plan conspect .

BIBLIOGRAFIE: Manualul grupei de infanterie.

Nr. T Indicaţii
Întrebări instructive şi esenţa conţinutului
d/r min metodice
1 2 3 4
PARTEA ÎNTRODUCTIVĂ 10
I
1. primesc raportul şi salutul.
2. controlez prezenţa efectivului şi gătinţa pentru şedinţă.
3. înlăturarea neajunsurilor depistate.
4. controlul însuşirei tmei precedente
5. anunţ tema şedinţei, scopurile, modul de prelucrare a întrebărilor de studiu şi
măsurile de siguranţă
PARTEA DE BAZĂ
Ofensiva în localităţi

Art.169 - Acţiunile militare în localităţi (mediul urban) se definesc prin 80

II totalitatea acţiunilor planificate şi desfăşurate în terenuri cu construcţii, care afectează
opţiunile tactice ale comandantului. Acest tip de acţiuni necesită o cunoaştere amănunţită a
particularităţilor de teren, o planificare riguroasă a acţiunilor până la nivelul celei mai mici
subunităţi şi un raţionament trainic la toate nivelele de conducere. Detalii privind acţiunile
militare în localitate (mediu urban) sunt cuprinse în anexa B.
Art.170 - (1) Când se trece la ofensiva din contact, grupa primeşte un obiectiv de
atac care constă în cucerirea unei clădiri mici sau a unei părţi dintr-o clădire mai mare.
(2) Obiectivele pentru plutonul (compania) în care grupa acţionează pot fi: clădiri politico- 10
administrative şi militare importante; staţii de cale ferată (metrou); centrale telefonice
sau telegrafice; staţii de radiodifuziune şi televiziune; întreprinderi (secţii)
industriale.
(3) Grupa de infanterie poate fi o componentă a grupului de asalt, de sprijin sau de
înlăturare a barajelor.
Art.171 - (1) Ofensiva în localitate este precedată, de regulă, de pregătirea de
foc; pe timpul acesteia grupurile de asalt se apropie de punctele de sprijin ale inamicului şi
creează culoare prin barajele de mine ale acestuia; tancurile şi TAB sau MLI acţionează în
cadrul echipelor de sprijin nimicind prin foc mijloacele inamicului instalate în clădiri sau
între acestea.
(2) După executarea culoarelor de către echipele de înlăturare a barajelor,
tancurile din compunerea grupurilor de asalt atacă, executând foc din mers cu scurte opriri;
grupurile de asalt acţionează sub protecţia blindajului tancurilor şi a focului artileriei şi
cuceresc clădirile.
(3) Grupele de infanterie pătrund în clădiri şi nimicesc inamicul rămas în interior.
(4) Grupele de sprijin ocupă în acest timp intervalul dintre clădiri executând foc
asupra inamicului descoperit în clădirile învecinate, înapoia gardurilor, parcurilor şi pe
alei, interzicând executarea contraatacului.
Art.172 - (1) Când grupa nu intră în compunerea detaşamentului (grupului) de
asalt, acţionează de regulă de-a lungul străzilor, aleilor, parcurilor, locurilor virane,
nimicind inamicul care se apără în acestea, în clădirile mici sau cele care nu au fost bine
pregătite pentru apărare.
(2) Tehnica pătrunderii într-o clădire şi a modului de acţiune pentru lupta în
interiorul acesteia, precum şi alte detalii sunt cuprinse
Art.401 - Există câţiva factori pe care trebuie să îi aibă în vedere subunităţile de
infanterie pentru viitoarele acţiuni de luptă în mediu urban. Odată cu extinderea procesului
de urbanizare, importanţa oraşelor din punct de vedere militar va creşte şi ea proporţional.
Art.402 - Implicaţiile pentru viitor sunt clare, procesul de urbanizare şi populaţia
din regiunile de litoral vor continua să se extindă. Militarii vor trebui să acţioneze în aceste
zone şi să facă faţă unei game largi de operaţiuni în peisajul urban. Conceptul de “război
printre blocuri /clădiri” presupune ca militarii să fie pregătiţi să acţioneze pe o scară largă,
pornind de la acţiuni umanitare până la conflicte de intensitate maximă sau medie (în
acelaşi timp şi probabil, în aceeaşi zonă operaţională).
Art.403 - Categorii de zone cu multe construcţii se clasifică în :
a) Sate (populaţie de maxim 3000 de locuitori);
b) Zone - fâşie (zone urbane de-a lungul şoselelor care leagă două oraşe);
c) Oraşe mici şi medii (populaţie de maxim 100.000 de locuitori, dar nu
componente ale unui complex urban mai mare);
d) Oraşe mari cu suburbii (populaţie de ordinul milioanelor de locuitori;
întindere pe o suprafaţă de sute de kilometri pătraţi).
Art.404 - În general, satele şi zonele – fâşie sunt apărate sau atacate de formaţiuni
militare mai mici (companie sau batalion). Pentru oraşele mici şi medii sunt implicate
unităţi mai mari (de la un batalion până la o brigadă sau chiar mai mari). Pentru
complexele urbane mari poate fi nevoie de un întreg corp de armată.
Art.405 - Termenii de “ teren urbanizat ” , “ zonă cu multe construcţii “ şi “
mediu urban “ sunt sinonimi.
Art.406 - Punctele cheie din teren sunt structurile cheie şi locurile publice
critice care domină o zonă urbană şi care pot avea valoare strategică, operaţională
sau tactică; exemple de astfel de structuri pot fi:
a) clădiri întărite sau din material foarte solid ce acoperă o mare parte din
căile de acces;
b) intersecţiile mari;
c) uzinele de curent electric şi cele de furnizare/purificare a apei;
d) centrele de transport şi de comunicaţii;
e) clădirile de importanţă istorică sau religioasă;
f) clădirile guvernamentale şi podurile;
g) zonele din jurul centrelor urbane (care pot facilita intrarea în interior sau
pot împiedica ieşirea în afară).
Art.407 - Teritoriul decisiv constă din zone publice critice sau structuri cheie al
căror control oferă atacatorilor un avantaj decisiv asupra celor aflaţi în defensivă. Într-o
localitate, de exemplu, o şosea ce se întinde pe toată lungimea oraşului, fiind principala
arteră de circulaţie, este considerată drept obiectiv “ decisiv “.
Art.408 - Zonele publice critice în cadrul unei arii mai întinse cu clădiri constituie
amplasamente pentru cucerirea sau apărarea cărora e necesară o coordonare specială.
Spitalele, de exemplu, pot constitui zone critice, deoarece, pe timp de război legea
interzice atacul asupra lor (mai puţin atunci când sunt folosite în alte scopuri militare şi nu
pentru îngrijirea răniţilor). Dispozitivele civile de apărare, adăposturile antiaeriene şi
depozitele de alimente pot deveni şi ele puncte critice atunci când sunt asaltate de
populaţia civilă.
Art.409 - Observarea câmpului de tragere. Aceasta se rezumă la zonele delimitate
de străzi şi alei. Observarea mai este limitată de fumul, praful şi dărâmăturile rezultate în
urma unei lupte puternice. Datorită vizibilităţii reduse, luptele se poartă într-un perimetru
restrâns, rezultatul depinzând de iniţiativa şi gradul de agresivitate adoptat de comandanţii
subunităţilor mici (în general, o luptă se angajează la un tir de sub 50 de metri). Zonele de
tragere sunt stabilite în funcţie de tipul sau de înălţimea clădirilor. De aceea, un deosebit
accent se pune pe capturarea şi asigurarea securităţii clădirilor şi structurilor înalte, ce pot
fi folosite ca posturi de observare. Molozul şi dărâmăturile rezultate în urma distrugerii
clădirilor pot constitui o piedică majoră atât pentru procesul de observare, cât şi pentru
stabilirea zonelor de tragere (uneori, se pot distruge în mod deliberat unele părţi ale unei
clădiri, tocmai pentru a asigura atât o mai bună observare, cât şi o zonă de tragere mai
bună). În timpul unui atac se pot folosi diverse dispozitive fumigene şi se pot distruge
posibilele posturi de observaţie inamice pentru a facilita înaintarea.
De asemenea, molozul reduce mobilitatea şi sporeşte vulnerabilitatea tancurilor,
a blindatelor şi a altor vehicule, în faţa unui atac neaşteptat din partea unor forţe
pedestre (ce acţionează pe jos, neâmbarcate).
Art.410 - Zone nevăzute şi ascunzători. Zonele cu multe clădiri pot oferi o
camuflare excelentă, atât pentru cei care atacă, cât şi pentru cei care se apără. Totuşi,
aceştia din urmă dispun de avantajul că atacatorii trebuie să se expună, în cele din urmă,
atunci când se deplasează în zonă. Acest avantaj poate fi exploatat şi prin stabilirea unor
poziţii de apărare în clădirile solide care asigură un câmp de tragere bun. Cei aflaţi în
apărare pot să distrugă (parţial sau total) clădirile care ar asigura camuflarea inamicului şi
să amplaseze obstacole în calea acestuia. Eficacitatea camuflării depinde atât de densitatea
clădirilor (de exemplu, un cartier dintr-un oraş mare comparativ cu o suburbie), cât şi de
natura materialului de construcţie (lemn, cărămidă, beton armat). Clădirile construite din
material inflamabil pot constitui în capcane ale morţii pentru cei care le folosesc. Clădirile
din piatră şi zidărie, şi care au ziduri groase oferă o camuflare excelentă, chiar şi după un
bombardament puternic. Clădirile cu subsol sau pivniţă şi cele cu două sau mai multe etaje
oferă o mai bună camuflare pe verticală. Participanţii la un atac pot dispune mai bine de
avantajele camuflării proprii, dacă iniţiază o recunoaştere adecvată şi dacă se folosesc de
hărţi ale oraşului sau de schiţe ale clădirilor (în cazul în care dispun de ele).
Art.411 - Obstacole. Acestea există din abundenţă în cadrul unei astfel de
operaţiuni şi pot fi consolidate prin amplasarea altor obstacole pentru a spori contra-
mobilitatea. Clădirile dispuse după un model geometric (într-un spaţiu restrâns) reprezintă
obstacole atât în calea trupelor, cât şi a vehiculelor. Este cazul mai ales al zonelor cu
construcţii tip bloc, cum sunt cele din centrul unui oraş. Străzile sunt relativ uşor de
baricadat şi de acoperit cu foc, astfel îmbunătăţindu-se eficacitatea obstacolelor. Molozul
rezultat în urma focului de artilerie, aerian sau direct şi cel produs de explozibili se
constituie şi el într-un obstacol ce întrerupe sau blochează deplasările în teren. Obstacolele
sunt, de asemenea, foarte eficiente în interiorul clădirilor. În casele scărilor, holuri, uşi şi
ferestre pot fi foarte uşor instalate baricade şi/sau capcane pentru a ucide, întârzia sau
hărţui membrii unei unităţi în timpul unui atac. Atât atacatorii, cât şi cei aflaţi în defensivă
trebuie susţinuţi de numeroase trupe de genişti pentru a putea face faţă luptelor în mediu
urban. De asemenea, într-o zonă cu multe construcţii sunt necesare cantităţi mai mari de
echipament pentru creare de breşe şi obstacole, precum şi o cantitate mai mare de material.
Art.412 - Căi de acces. Cele mai evidente căi de acces din mediul urban sunt
străzile (mai mari sau mai mici), precum şi alte zone deschise. Combatanţii aflaţi în
defensivă , vor baricada şi acoperi cu foc multe din aceste căi de acces. Adesea, cea mai
bună cale de acces este prin clădirile existente, pe acoperişuri, prin tuneluri subterane, sau
prin sistemele de canalizare. Diferite căi de acces sunt alese în funcţie de momentul când
are loc operaţiunea (noaptea sau ziua). De asemenea, atât atacatorii cât şi atacaţii trebuie să
ia în calcul atât căile de acces spre zona urbană, precum şi pe cele de ieşire din zona
urbană.
Art.413 - Vreme (condiţii meteo). Pentru operaţiunile în mediul urban trebuie să
se ţină cont de vreme la fel ca şi pentru operaţiunile din orice alt mediu. Temperaturile
extreme (atât cele foarte ridicate, cât şi cele foarte scăzute) îi pot determina pe combatanţi
să ocupe interiorul clădirilor fără a mai asigura securitatea în exterior. Precipitaţiile
(ploaie, zăpadă, lapoviţă sau grindină) pot exclude posibilitatea înaintării vehiculelor pe
anumite rute. De asemenea, sistemele de canalizare şi tunelurile care constituie căi de
acces către zonele urbane pot deveni impracticabile pentru trupele pedestre. În oraşele
mari cu construcţii de tip bloc, schimbările de direcţie şi viteză a vântului pot afecta
negativ eficacitatea dispozitivelor fumigene, a folosirii S.T.L (CS) sau a fosforului alb.
Deplasările straturilor de aer deasupra oraşelor mari pot menţine fumul şi praful pentru
mai mult timp decât este normal, reducând astfel vizibilitatea. În cazul în care sistemul de
electricitate funcţionează, luminile amplasate pe clădiri sau de-a lungul străzilor pot mări
vizibilitatea pe timp de noapte, însă în acelaşi timp, pot reduce eficacitatea echipamentelor
pentru vederea nocturnă (AVN, DVN). Performanţa acestor echipamente atât in interiorul
cât şi în jurul clădirilor poate fi afectată pe de o parte din cauza lipsei de iluminare, sau
datorită unei iluminări foarte puternice.
Pătrunderea în interior şi evacuarea unei clădiri
Art.414 - Grupa, probabil nu va deţine planul clădirii pe care o atacă. Prin urmare,
pătrunderea în interior şi verificarea clădirilor (sau a unor părţi dintr-o clădire) desemnate
pentru fiecare grupă trebuie făcută în mod agresiv (hotărât). Pentru a asigura succesul unui
astfel de atac, tehnica folosită trebuie să fie sistematizată şi bine coordonată (verificarea
trebuie făcută încăpere cu încăpere). Mai jos sunt descrise câteva din aceste tehnici.
Indiferent de metoda abordată, înainte de a intra în clădire, militarul trebuie să verifice,
toate ascunzătorile, orificiile, intrările şi ferestrele (în care ar putea fi amplasate diferite
dispozitive – capcană)..
Art.415 - Intrarea pe la un etaj superior. Aceasta este de preferat pentru că într-o
clădire este mai uşor să lupţi de sus în jos decât de jos în sus. Gravitaţia şi planul de nivel
al clădirii pot fi folosite ca avantaje atunci când se aruncă grenadele de mână sau pentru
deplasările între etaje. De asemenea, un inamic forţat să se retragă pe acoperiş şi încolţit se
poate lupta cu disperare, pe câtă vreme un inamic forţat să se retragă spre parter poate
părăsi clădirea expunându-se astfel tirului de afară. Există mai multe mijloace cu ajutorul
cărora se poate ajunge la etajul superior sau chiar pe acoperişul unei clădiri. Cele mai
uzuale ar fi scările mobile, burlanele, tulpinile plantelor agăţătoare sau orificiile existente
în pereţii clădirilor învecinate. Utile ar mai fi frânghiile cu articulaţii sau cârligele de fixare
tip ancoră. Deplasarea se poate face (dacă situaţia permite) chiar prin salt de pe o clădire
alăturată.
 Art.416 - Intrarea pe la un etaj mediu. Dacă accesul în clădire nu se poate face pe
la etajul cel mai de sus, se încearcă abordarea următorului etaj (în jos) cu ajutorul
tehnicilor descrise mai sus. Prima dată se verifică şi se evacuează încăperea prin care se
face accesul, apoi grupa verifică etajele superioare şi, la sfârşit, etajele inferioare, încăpere
cu încăpere.
 Art.417 - Intrarea pe la parter. Când situaţia reclamă accesarea clădirii pe la
parter, trebuie evitate uşile şi ferestrele pentru că în astfel de locuri pot fi foarte uşor
amplasate dispozitive – capcană şi, totodată, pot fi acoperite de tirul inamic. De obicei,
pentru evitarea capcanelor, se creează alte porţi de acces în clădire, folosindu-se explozivi,
foc de artilerie şi lovituri de tun, foc de arme antitanc. Esenţial este ca pătrunderea în
clădire să se facă rapid, profitându-se de explozie şi de şoc. Şi în acest caz, prima încăpere
verificată este cea care se află în imediata apropiere a punctului de acces, apoi se coboară
spre subsol. Întreaga echipă continuă operaţiile de verificare şi evacuare până la ultimul
etaj.

Metode de pătrundere şi verificare a încăperilor

Art.418 - (1) Există mai multe modalităţi de pătrundere şi verificare a unei clădiri
în timpul unui atac, indiferent de metoda aleasă pentru aceasta, fiecare militar trebuie să
ştie exact ce are de făcut şi ce sarcini îi revin în cadrul echipei; verificarea unei încăperi
este o acţiune care necesită rapiditate, forţă de şoc şi acţiune violentă, indiferent de
metodele sau tehnicile folosite.
(2) Elementul de asalt, este compus din:
a) servantul - ca Trăgătorul 1;
b) comandantul grupei - ca Trăgătorul 2;
c) comandantul echipei antipersonal - ca Trăgătorul 3;
d) trăgătorul cu puşca mitralieră - ca Trăgătorul 4.
(3) Elementul de sprijin, este compus din:
a) servantul - ca Trăgătorul 1;
b) conducătorul echipei antiblindate - ca Trăgătorul 2;
c) servantul - ca Trăgătorul 3.
Art.419 - Metode de pătrundere. Unitatea de bază folosită în procesul de aplicare
a fiecărei din aceste metode este echipa de trăgători (elementul de asalt), ca parte
componentă a grupei combatante. Metoda aleasă depinde de mărimea şi de amplasarea
încăperii. Fiecare metodă descrie modul cum procedează echipa de verificare pentru a
trece de pragul fiecărei încăperi. Se poate utiliza unul din următoarele procedee :

1) “ Cârlig ”

2) “ Cruce ”

3) Combinaţie a “ Cârligului “ cu “ Crucea”

Art.420 - (1) În “Cârlig” membrii echipei se răsucesc în jurul punctului de

acces.
(2) În “Cruce” se deplasează intersectându-se în punctul de intrare.
(3) O a treia tehnică pe care militarii trebuie să o folosească în cazul asaltului unei
încăperi de pe aceeaşi parte a intrării este o “Combinaţie“ a “Cârligului“ cu “Crucea“; în
figură este reprezentată o astfel de tehnică de combinare. În funcţie de tehnica folosită,
elementul de asalt înainte de a intra în încăpere se poziţionează fie de aceeaşi parte a uşii în
formaţia denumită “grup compact“ (când uşa este deja deschisă), fie de o parte şi de alta a
uşii, formând, astfel, un “ grup divizat “ (când uşa este închisă).
 Organizarea elementului de asalt
Art.421 - Elementul de asalt poate utiliza tehnici de verificare a încăperilor cu
doi, trei sau patru oameni, în funcţie de mărimea încăperii, de nevoia de forţe suplimentare
de foc, de asigurare a securităţii în afara camerei, sau în funcţie de obstacolele existente în
aceasta. Elementul de asalt trebuie să stăpânească foarte bine toate aceste metode şi să nu
decidă folosirea uneia sau alteia dintre ele până nu vede situaţia la faţa locului.
Aruncarea grenadelor
Art.422 - Ori de câte ori permite situaţia, elementul de asalt trebuie să se
folosească şi de grenade în operaţiunea de verificare a încăperii. Este de preferat aruncarea
unei grenade de mână (ofensive sau defensive) cu o aşa putere încât să sară de câteva ori
de la podea (pentru a nu putea fi prinsă şi aruncată înapoi de inamic înainte de explozie). O
tehnică mai eficace ar fi detonarea unei grenade (scoaterea cuiului, eliberarea pârghiei) şi
aruncarea ei în încăpere după 2 secunde (numărate “ o mie unu “, “ o mie doi “). Această
tehnică se va folosi numai în timpul luptei, niciodată la antrenamente ! Dacă nu dispunem
de grenade ofensive, atunci se pot folosi grenadele defensive, totuşi, acestea trebuie
mânuite cu grijă. Indiferent ce grenade sunt folosite în interiorul unei clădiri, trebuie să se
aibă în vedere tipul construcţiei şi materialul din care este făcută aceasta pentru a
împiedica rănirea accidentală a propriilor soldaţi.

Art.423 - Proceee de aruncare a grenadelor:

Aruncarea unei grenade printr-o breşă

 Aruncarea unei grenade printr-o breşă

Aruncarea unei grenade printr-o fereastră

Avertizări verbale şi non-verbale
Art.424 - Pentru a atenţiona asupra faptului că va fi aruncată o grenadă, militarul
respectiv îi va avertiza pe ceilalţi că e pe punctul de a o arunca şi va primi din partea lor un
semn vizual (arătând că au înţeles).
Art.425 - O avertizare non-verbală este de preferat pentru că, astfel, inamicul va fi
total surprins când grenada va fi aruncată.
Art.426 - Atunci când situaţia o cere, poate fi folosită şi avertizarea verbală, dar
elementul surpriză se va pierde. Avertizarea verbală, într-un astfel de caz va fi :“ARUNC
GRENADĂ “.
 Art.427 - Pentru cazul când se depistează o grenadă inamică se strigă
“GRENADĂ INAMICĂ”. Astfel, militarii vor şti când e vorba de o grenadă inamică sau
de una ce urmează să fie aruncată de unul dintre ei.
Art.428 - Alte avertizări verbale pot fi folosite pentru a-ţi anunţa intenţiile atunci
când intri într-o încăpere/clădire ocupată de forţele prietene (pentru a-i împiedica să
deschidă focul). Această tehnică este valabilă şi pentru cazurile când urmează să părăsiţi o
încăpere/clădire pe care camarazii tăi o mai supraveghează încă de afară. Când un militar
urmează să intre, strigă “X - INTRU” (îşi poate striga numele sau numărul său din cadrul
echipei). Cei dinăuntru răspund “INTRĂ !”, iar cel de la uşă poate intra. Aceeaşi tehnică
se foloseşte pentru a ieşi dintr-o încăpere / clădire.
Deplasarea pe coridoare
Art.436 - Coridoarele lungi cu uşi de o parte şi de alta reprezintă un adevărat
pericol pentru echipa care verifică clădirea respectivă. Pe tot parcursul operaţiunii de
verificare a unui coridor trebuie să se menţină principiul apărării circulare. Odată ce
militarul observă sursa de pericol, el se va concentra asupra acesteia până când un alt
camarad îl va sprijini.

Art.437 - În deplasarea pe coridoare se vor folosi aceleaşi tehnici şi aceeaşi

organizare ca şi în cazul unei grupe de verificare.

Art.438 - În cadrul unei acţiuni se pot întâlni diferite tipuri de coridoare:

a) drepte
b) în formă de L
c) în formă de T
d) alte tipuri
Art.439 - Modul de ţinere a armei şi modul de privit după colţ:

a)

b)
 Art.440 - (1) Verificarea unui coridor drept. Pentru a se putea deplasa de-a
lungul unui coridor drept, elementul de asalt va trebui să verifice încăperile ce dau în
acesta, pe măsură ce înaintează.
(2) Dacă verificarea încăperilor nu este făcută cum trebuie, se pot omite poziţii
inamice instalate aici, ceea ce ar putea avea drept rezultat iniţierea unui atac din spate
asupra elementului de asalt.
(3) În figură se poate vedea modul de avansare de-a lungul unui coridor, cu
verificarea încăperilor pe măsură ce se înaintează, astfel :
a) trăgătorii 1 şi 2 vor lua poziţie de tragere în genunchi şi vor acoperi cu
foc intrările din imediata lor apropiere (cele din faţă);
b) trăgătorii 1 şi 3 vor face un pas către centrul coridorului, rămânând în
picioare acolo şi acoperind cu foc axa longitudinală a acestuia;
c) dacă elementul de asalt acţionează singur, verificarea încăperilor va
trebui făcută pe rând, pentru a se putea menţine securitatea coridorului;
d) dacă mai există o echipă în spatele elementului de asalt, încăperile
dispuse faţă în faţă vor putea fi verificate simultan (în acest timp, echipa din spate trece în
faţă şi preia sarcina asigurării securităţii);
e) echipa care iese din încăperea pe care tocmai a verificat-o se va alinia în
spatele echipei care a trecut în faţă şi va asigura securitatea acesteia din urmă;
f) astfel, cele două echipe vor înainta în salturi de-a lungul coridorului, pe
măsură ce execută acţiunea de verificare (vezi fig.).
Art.441 - Verificarea unui culoar în formă de L cu o echipă de 2 oameni:

Art.442 - Într-o astfel de verificare, fiecare trăgător din cadrul echipei ia o poziţie
adecvată, astfel:
a) trăgătorul 2 va îndrepta arma astfel încât să acopere spaţiul mort;
b) trăgătorul 2 va diviza spaţiul mort pe o distanţă cât mai mare şi va înainta
pentru a mări unghiul de tragere în interiorul spaţiului mort
c) trăgătorul 1 se deplasează în funcţie de trăgătorul 2;
d) trăgătorul 2 încetează divizarea pe sectoare înainte de a ajunge în poziţia
din care poate fi observat de pe cealaltă porţiune de culoar
 e) trăgătorul 1 se opreşte imediat după ce intră pe coridor, ia poziţia în
genunchi şi strigă “GATA!”;
f) trăgătorul 2 strigă “MERGI !”;
g) ambii trăgători se deplasează simultan pentru a verifica coridorul după
colţ ;
h) trăgătorul 2 rămâne în picioare;
i) trăgătorul 1 rămâne în poziţia "în genunchi" în timpul pivotării pe după
colţul peretelui.

Art.443 - Verificarea unui coridor în formă de T:

a) ambii trăgători se apropie de intersecţia coridorului în formă de T
trasându-şi sectoare individuale cu arma în poziţie de tragere;
b) îşi ocupă poziţiile fără a pătrunde în intersecţie;
c) trăgătorul 1 verifică sectorul său de tragere, apoi spune “GATA”;
d) trăgătorul 2 procedează la fel şi strigă, la rândul lui “MERGI !”;
e) ambii se deplasează în poziţiile următoare prin metoda “Cârlig”;

f) verifică zonele imediate de-a lungul pereţilor, începând cu cel mai

apropiat colţ până la cel mai îndepărtat;
g) îşi stabilesc poziţii adecvate din care să poată controla coridorul şi uşile
care dau în acesta;
h) este chemată echipa de acoperire care asigură paza în timp ce încăperile
de pe coridor sunt verificate sistematic de către echipele de verificare.
 Art.444 - Verificarea casei scărilor:
f) casa scărilor constituie o altă problemă pentru echipele însărcinate cu
verificarea unei clădiri;
g) cea mai indicată metodă pentru verificarea casei scărilor este cea de sus
în jos;
h) principiul securităţii circulare este vital;
i) comandantul elementului de asalt trebuie să desfăşoare în casa scărilor
numai echipa de verificare;
j) trăgătorul 1 este primul care urcă scările (la un pas înaintea trăgătorului
2);

f) chiar înainte de a ajunge în punctul în care s-ar putea expune focului

inamic de deasupra, trăgătorul 1 se întoarce şi asigură planul de deasupra;
g) din acest moment începe să urce scările cu spatele, acoperind totodată
spatele şi planul de deasupra;
h) trăgătorul 2 îl urmează în timp ce urcă scările, la un pas în spate şi spre
lateral;
i) când trăgătorul 1 se întoarce pentru a acoperi planul de deasupra,
trăgătorul 2 rămâne orientat către înainte acoperind casa scărilor drept în sus;
j) viteza de deplasare a echipei de verificare este determinată de trăgătorul
III 1;
k) ceilalţi membri încearcă să-şi împartă în sectoare o zonă cât mai mare
posibil, la fiecare treaptă urcată.

Art.445 - În cadrul acţiunilor de verificare a casei scărilor, grenadele trebuie

folosite cu mare atenţie, deoarece există pericolul ca acestea să fie aruncate înapoi
atât de inamic cât şi să cadă înapoi datorită atracţiei gravitaţionale.

SECVENŢA FINALĂ
- fac bilanţul şedinţei;
- aduc la cunoştinţă notele;
- pun sarcini pentru studiul individual;
- anunţ tema şi şedinţa următoare.

Conducătorul şedinţei : ____________________________________________