Elaborat: st. gr.

M1 – TMLC
Brașoveanu Victor
Cherim Nadir

TEHNOLOGIA LUCRĂRILOR
DE DEMOLARE
Demolarea clădirilor prin explozii controlate

Elaborat: st. gr. M1 – TMLC: Brașoveanu Victor

Cherim Nadir
 În procesul de dezvoltare și modernizare a
așezămintelor urbane și rurale apare, necesitetea
demolării unor immobile izolate, grupări de immobile
sau chiar cartiere întregi. Cel mai adesea, demolările
sunt necesare pentru înlocuirea clădirilor vechi, lipsite
de confort și ocupând suprafețe întinse, cu blocuri
înalte, care, pe lângă confort superior, permit o
utilizare mai bună a terenului și dau posibilitatea
creării unui peisaj urbanistic adecvat epocii
contemporane.

În anumite situații trebuie dărămate chiar clădiri în

stare bună, atunci când cerințele majore de
sistematizare o impun (de exemplu, crearea unui mare
bulevard sau amenajarea unei intersecții mari).
Orice situație și obiect supus demolării este unic și astfel fiecare modalitate de
demolare are condițiile și trăsăturile sale specifice de la caz la caz. Fiecare
metodă include detalierea tuturor procedurilor și un proiect alcătuit și proiectat
după specificul cerințelor.

O parte din construcţiile din România, au depǎşit sau vor depǎşi în perioada
urmǎtoare, durata de exploatare prevǎzutǎ. Clădirile care şi-au depăşit vârsta de
utilitate, sunt atât clădiri destinate activităţilor economice, cât şi clădiri pentru
locuinţe. Ele constituie un pericol social şi se impune stabilirea unei strategii de
înlocuire sau reabilitare a acestor construcţii.

În cazul înlocuirii, o posibilǎ cale de rezolvare o constituie demolarea structurilor

în cauză. Pentru demolare, este necesarǎ aplicarea unei metode performante care
sǎ permitǎ obţinerea rezultatelor cât mai rapid, sigur şi la un cost cât mai scǎzut.
Una din metodele care rǎspunde într-un grad ridicat acestor cerinţe, este
demolarea prin explozie controlată a construcţiilor cu ajutorul explozivilor.
 Ideea de bază în demolarea explozivă este destul de simplă: dacă scoatem structura de susținere a unei clădiri la
un anumit punct, secțiunea clădirii care se află deasupra structurii de susţinere va pica. Dacă această secțiune
superioară este suficient de mare, va afecta şi partea de jos a clădirii, cauzând pagube semnificative. Explozibilii sunt
doar factorii de declanşare pentru demolare. Forţa de gravitate aduce clădirea jos.
Demolare prin explozie – Metodă explozivă ce se bazează
pe folosirea energiei de explozie. Pentru distrugerea
clădirilor se utilizează explozivi care se află la același nivel
la baza clădirii de-a lungul perimetrului său (nu mai puțin de
0,5 m față de sol), formând astfel o scădere continuă. 

Explozibilul trebuie amplasat astfel încât fiecare etaj să

cadă spre centrul clădirii sau în locul special, adicent
construcției care a fost prognozat. Când explozivii sunt
detonaţi în ordinea corectă, toată cantitatea de moloz este
colectată așa cum a fost presupus prin calcule. O altă opțiune
este de a detona coloanele de la centrul clădirii înainte de
alte coloane, astfel încât celelalte părți ale clădirii să cadă în
interior. În general vorbind, echipajul de detonare se va axa
mai întâi pe distrugerea stâlpilor de susținere de la etajele
inferioare mai întâi și apoi de la cele superioare.
 În unele cazuri, se folosesc programe 3-D a structurii, astfel încât echipajul poate testa
detonarea mai întâi în lumea virtuală. Principala provocare în demolarea unei clădiri este controlul
modului în care se vor încadra ruinele. În mod ideal, clădirea ar trebui să fie poziţionată într-o zonă
deschisă. Însă, de regulă, este nevoie de echipaj suplimentar de sporire a siguranţei, cabluri de oțel,
spre exemplu, pentru sprijinirea coloanelor din clădire, astfel încât să poată fi dirijat modul în care se
năruie, fără a aduce pagube construcţiilor aferente.
 Practica a demonstrat că explozivii militari pot fi folosiţi cu
succes la demolarea prin explozie controlată a clădirilor. Pe plan
mondial sunt consacrate două metode de demolare a clădirilor
prin explozie controlată:

 Metoda blocurilor mari este folosită cu predilecţie în SUA şi

presupune distrugerea capacităţii portante a clădirii, fără a face o
împărţire în trepte a acesteia.

 Metoda blocurilor mici, folosită îndeosebi în Franţa (unde

coeficientul care ia în considerare natura solului este mai mare
comparativ cu SUA) presupune, spre deosebire de celelalte
metode, folosirea unor trepte de întârziere.
 Etapele de pregătire pentru demolarea cu explozivi

 În primul rând, un studiu al informațiilor furnizate de client ce trebuie realizat de echipa de gestionare a
demolărilor, explozivi și ingineri structurali. Se evaluează riscurile asociate metodei de colaps propuse,
împreună cu suprapresiunea anticipată a aerului, infrastructura locală și modelul meteorologic istoric;

 Sunt, de asemenea, determinați cei care ar putea fi afectați de eveniment și punerea în aplicare a zonei de
excludere solicitate. Sunt identificate procedurile necesare pentru a asigura siguranța terților în timpul
demolării;

 Înainte de a trece la etapa următoare este necesară confirmarea că propunerea poate fi efectuată în
conformitate cu legislația;

 După studiu, se poate începe planificarea meticuloasă și pregătirea fizică a structurii în cauză.

 Asigurarea unei abordări sincronizate și o comunicare eficientă între toate părțile afectate de lucrări, de
exemplu autoritatea locală, utilitățile de serviciu, poliția și serviciul de pompieri. Reuniunile de coordonare
ordinară sunt organizate și prezidate de către managerul de proiect, cu participarea Explozivilor și a
Inginerilor Structurali;
 Etapele de pregătire pentru demolarea cu explozivi

 Detectarea și izolarea tuturor serviciilor furnizate și cuprinse în structură;

 Identificarea și implementarea tuturor cerințelor de monitorizare a zgomotului și a vibrațiilor;

 Inginerii constructori efectuează un studiu al clădirii și stabilesc locațiile care duc la slăbire;

 Alte sondaje includ sondaje de stare pre și post demolare a tuturor clădirilor și infrastructurii adiacente;

 Pregătirea structurii: adică banda moale, îndepărtarea tuturor elementelor de fixare, a fitingurilor și a
geamurilor;

 Inginerii structurali și explozivi stabilesc în comun categoria / rezistența explozivilor, confirmată de

explozia pe șantier. Aceasta va determina modelele de încărcare explozive, secvența de detonare,
cronometrele și cerințele de ecranare împotriva exploziilor;

 Găurire / tăiere atentă pentru a se conforma modelului de detonare predeterminat. Încărcarea / plasarea

explozivilor;
 Etapele de pregătire pentru demolarea cu explozivi

 În ziua loviturii înainte de detonare trebuie inițiată o gestionare coordonată a zonei de excludere;

 În cele din urmă, demolarea controlată a structurii este efectuată de inginerul exploziv care trage
explozivii dintr-o locație prestabilită, care demonstrează linii bune de vedere și comunicare;

 În urma procesului de eliminare a prafului și după toate verificările de siguranță necesare, zona de
excludere trebuie ridicată și este necesar inițierea un program comunitar de curățenie.

 Deșeurile sunt mai târziu eliminate și reciclate.

Activitățile detaliate mai sus sunt realizate de cei care au abilitățile, cunoștințele și experiența,
în conformitate cu sistemele de lucru sigure, care includ evaluări detaliate ale riscurilor și declarații
de metodă. 
CLASIFICAREA EXPLOZIVILOR ȘI
DESCRIEREA APĂRĂTURII
 Clasificarea explozivilor

Explozivii DETONANȚI sunt de două feluri:

 Explozivi pe pază de nitrați, dintre care cei mai cunoscuți sunt dinamitele
pe bază de nitroglicerină. Se prezintă sub formă pulverulentă sau sub
formă de parstă în cartușe cilindrice înfățurate în hîrtie parafinată.

Există numeroase tipuri de dinamite care se diferențiază în funcție de

conținutul în nitroglicerină. În afara dinamitelor, există și alți explozivi
nitrați, dar sunt numai de uz militar.

 Explozivi pe bază de nitrați, care au nitratul de amoniac drept component

principal. Mai puțin distrugători decât dinamitele, aceștea sunt sensibili
la umiditate și se prezintă sub formă de praf.

Explozivii DEFLAGRANȚI, cel mai cunoscut fiind ”pulberea neagră”

cunoscută dintr-un amestec de salpetru (nitrat de potasiu), de sulf și de
cărbune de lemn. Acest tip de exploziv este mult mai folosit în cariere
decît în demolări.
 Descrierea apărăturii

Încărcătura

Încărcătura poate fi constituită din cartușe (exploziv preambalat) sau din exploxiv în vrac sub formă de
pulbere. În practică se întâlnesc încărcături concentrate pentru realizarea unui efect punctual (gaură
într-un perete, ruptura unei grinzi sau uni stîlp), încărcături liniare pentru lucrări de mare lungime
(pereți, planșee) sau încărcături perforate cu efect dirijat.

Burarea

Burarea constă în obturarea unei găuri în care a fost plasată încărcătura sau în acoperirea unei
încărcături amplasate la suprafață, în scopul obținerii unui randament maxim al explozivului, deoarece
gazele, fiind împiedicate să se degajeze liber, își concentrează presiunea asupra piesei de demolat.

Dispozitive de aprindere

Dispozitivele de aprindere cele mai utilizate sunt cele electrice. Există dispozitive ”instantanee” și
dispozitive ”cu întîrziere”. Un dispozitiv de aprindere constă dintr-o serie de elemente:
 Descrierea apărăturii
 Un explozor, care furizează curentul electric ce face să explodeze detonatorul.

 Linii de tir, constând din doi conductori izolați, care leagă explozorul de detonator. În cazul folosirii
mai multor detonatoare acestea sunt legate în serie;

 Un detonator, care amorsează reacția de detonare, în general, acesta este un tub de cupru de 7 mm în
diametru racordat la un capăt la linia de tir. Se poate folosi pentru propagarea primei explozii la
încărcătură și fitil detonator pe bază de pentrită, spre exemplu (detonator electric)
Detonator electric
TEHNOLOGII DE DEMOLARE PRIN EXPL
CONTROLATE
 Demolarea cu ajutorul încărcăturilor aplicate
Se aplică la suprafața exterioară a piesei de demolat, una sau mai multe încărcături acoperite de
un buraj de argilă. Încărcăturile pot fi punctuale sau liniare în funcție de forma lucrării de demolat. La
demolarea elementelor de beton armat, explozivul trebuie plasat cât mai aproape de armături pentru a
degrada la maxim betonul și a provoca întreruperea aderenței între armătură și beton. În consecință,
randamentul explozivului este destul de slab și depinde de tipul lucrării.

Toate încărcăturile aplicate pe aceeași structură trebuie detonate simultan pentru ca impulsurile
provocate de primele explozii să nu dezlipească celelalte încărcături, făcându-le inoperante. Acest
procedeu este zgomotos, iar utilizarea lui este neeconomică pentru distrugerea unor mase importante.
 Demolarea cu ajutorul încărcăturilor de dislocare

Metoda constă în amplasarea explozivului în interiorul construcției de demolat și astuparea tuturor

orificiilor pentru a transforma expansiunea gazului în presiune asupra construcției, ceea ce permite
reducerea considerabilă a cantității de exploziv față de metoda precedentă.

Dacă este posibilă etanșarea construcției. Aceasta va fi umplută în întregime cu apă după amplasarea
în centru a încărcăturii. La deflagrație, mărimea subită a unui volum de gaz considerabil într-o masă
aproape incompresibilă, antrenează transmiterea de presiuni foarte mari, uniforme pe toți pereții.

Golurile trebuiesc astupate cu o zidărie de cel puțin două cărămizi grosime iar în afară cu un ecran
care să oprească proiectarea dărămăturilor.

Această tehnilogie conduce la distrugerea fără fragmente prin ruperea în cîteva elemente mari în
lungul liniilor de slabă rezistență. De aici necesitatea de a practica noi distrugeri parțiale cu o altă
metodă a acestor elemente prea voluminoase spre a fi transportate. Metoda este lentă, necesitând
timp pentru astuparea cu zidărie a golurilor, întărirea mortarului
 Demolarea cu ajutorul încărcăturilor plasate în găuri

Este metoda cea mai utilizată în prezent
datorită randamentului și eficacității sale ce mai
poartă numele de demolare prin împușcare.
Punerea în operă i-a mai mult timp deoarece
necesită forarea unei serii de găuri cu diametrul
de aproximativ 50mm în elementul de demolat.
În scopul asigurării securității maxime acest
procedeu tehnologic comportă un număr de
operații:
 Se introduce un tampon de hîrtie viu colorată,
după ultimul cartuș;
 Se umple gaura cu un material de granulație fină.
d) Aprinderea electrică
 Se verifică circuitul de împușcare;
 Se verifică buna stare a explozivului
 Se conectează la linia explozivului

a) Realizarea unei găuri de mină  Se efectuează împușcarea după un timp de

așteptare de 5 minute.
 Forarea găurii
 Curățarea găurii cu aer comprimat
 Verificarea găurii
b) Punerea încărcăturilor
 Amorsarea primului cartuș (punerea în
 Demolarea cu ajutorul încărcăturilor plasate în găuri
Tehnica împuşcării cunoaşte astăzi noi domenii de aplicabilitate, printre care şi cel al lucrărilor
de demolare, care în etapa actuală de modernizare şi extindere a vechilor capacităţi productive
precum şi de urbanizare a localităţilor, ocupă o pondere din ce în ce mai mare.

Datorită consumului redus de timp şi forţă de muncă precum şi cheltuielilor reduse, demolarea
prin lucrări de împuşcare a devenit cea mai competitivă, asigurând în acelaşi timp şi un grad ridicat
de securitate. Introducerea tehnicii împuşcării în acest domeniu a devenit în ultimul timp tot mai des
aplicată şi în acelaşi timp mai complicată.
Demolarea elementelor constructive individuale din beton armat

Din cadrul acestei categorii fac parte grinzi, stâlpi, coloane de susţinere, ziduri şi fundaţii
de tot felul, plafoane şi planşee care trebuie demolate separat. Grinzile şi stâlpii de susţinere
sunt, de cele mai multe ori, de demolat împreună, sub formă de schelete de beton armat.
A) B)

Împuşcarea de grinzi, stâlpi şi coloane de susţinere din beton armat, cu găuri A) verticale sau B) orizontale
Demolarea elementelor constructive individuale din beton armat

Împuşcarea de ziduri din beton armat, beton sau zidărie cu una sau două suprafeţe libere, cu
găuri verticale: a – ziduri cu două suprafeţe libere; b – ziduri cu o suprafaţă liberă.
Demolarea elementelor constructive individuale din beton armat

Împuşcarea de ziduri din beton armat cu una

sau două suprafeţe libere, cu găuri
orizontale: a – ziduri cu două suprafeţe
libere; b – ziduri cu suprafaţă liberă.

Împuşcarea de fundaţii şi ziduri din beton

armat cu găuri verticale: a – ziduri sau
fundaţii cu două suprafeţe laterale libere; b –
ziduri sau fundaţii cu o suprafaţă laterală
liberă; c – fundaţii fără suprafeţe laterale
libere.
 Demolarea clădirilor din zidărie
Clădirile din zidărie sunt construcţii din cărămidă, bolţari sau piatră naturală sau la care parte,
portantă este constituită din aceste materiale. Pentru demolarea clădirilor, se creează o secţiune de
rupere plasată la parterul clădirii sau în pivniţă, iar în unele situaţii, la ambele nivele. Plasarea
secţiunii de rupere în pivniţă, sub nivelul solului, în ziduri cu o suprafaţă liberă, elimină complet
efectul de aruncare a bucăţilor de material.

Împuşcarea de ziduri de clădiri cu două sau o suprafaţă liberă, cu găuri orizontale: a – ziduri de
clădire cu o două suprafeţe laterale libere; b – ziduri de clădire cu o suprafaţă laterală liberă.
 Demolarea clădirilor din zidărie
Secţiunea de rupere la nivelul parterului se plasează la 0,5 – 0,8 m deasupra pardoselei, pe un
număr de rânduri de găuri orizontale în funcţie de grosimea zidurilor. Dacă clădirea are în zidurile
exterioare multe goluri (ferestre, uşi), secţiunea de rupere se plasează la acest nivel.

Împuşcarea colţurilor de ziduri ale clădirilor: a – colţuri de clădire cu ziduri de aceeaşi grosime şi
două suprafeţe laterale libere; b – colţuri de clădire cu ziduri de aceeaşi grosime şi o suprafaţă
laterală liberă; c – colţuri de clădire cu ziduri de grosimi diferite şi două suprafeţe laterale libere; d
– colţuri de clădire cu ziduri de grosimi diferite şi o suprafaţă laterală liberă.
 Demolarea bolţilor
Bolţile sunt construcţii din zidărie de cărămidă, bolţari, piatră naturală şi foarte rar din beton. Acest
tip de construcţii este întâlnit la acoperirea de încăperi, în construcţia tunelurilor, acoperirea de canale
subterane şi construcţia de poduri.

În funcţie de forma bolţilor se alege modul de demolare:

1) cu şliţuri;

2) pe întreaga suprafaţă.

La demolarea prin şliţuri plasate în coamă sau coamă şi baza bolţii, acestea trebuie să aibă o
lăţime dublă faţă de grosimea bolţii. La bolţi în formă de semicerc, şliţul se lărgeşte cu un rând de
găuri, executându-se şi şliţuri la baza bolţii. La împuşcarea pe întreaga suprafaţă, găurile se amplasează
pe rânduri dispuse paralel cu deschiderea bolţii.

La împuşcarea pe întreaga suprafaţă se aplică împuşcarea cu întârziere, cu un interval de timp de

23-50 m/s între rânduri, de la o margine la cealaltă a bolţii sau concomitent dinspre ambele margini
înspre rândul din mijloc.
Demolarea bolţilor

Împuşcarea bolţilor: a – împuşcarea unui şliţ în coamă,

la bolţi sub formă de segment de cerc; b – împuşcarea de
şliţuri la baza bolţii şi în coamă, la bolţi sub formă de
semicerc; c – împuşcarea de rânduri de găuri pe întreaga
suprafaţă, la bolţi cu două suprafeţe libere; d –
împuşcarea de rânduri de găuri pe întreaga suprafaţă la
bolţi cu o suprafaţă liberă
 Demolarea coşurilor industriale
Coşurile industriale au de regulă secţiune circulară şi în cazuri mai restrânse pătratică,
dreptunghiulară sau hexagonală. Ele sunt constituite din zidărie de cărămidă sau din beton armat.

La demolarea coşurilor industriale deosebim trei procedee:

 răsturnarea coşului într-o anumită direcţie;

 căderea în sine pe locul construcţiei;

 răsturnarea coşului cu lungime scurtă într-o anumită direcţie.

Plasarea găurilor pentru demolarea prin răsturnarea coşurilor din zidărie

 Demolarea coşurilor industriale

Plasarea găurilor pentru demolarea prin cădere pe loc în sine a

coşurilor din zidărie

lasarea găurilor pentru demolarea prin răsturnare a coşurilor

din beton armat
 Demolarea turnurilor
Turnurile se deosebesc de celelalte construcţii, prin
zvelteţea lor. Pentru demolare prin împuşcare, o
construcţie se încadrează la turnuri când înălţimea lor
este de cel puţin 10 m, iar dimensiunea cea mai mare a
bazei, respectiv diametrul exterior, este < 1/3 din
înălţime.

Valori orientative pentru încadrarea construcţiilor în categoria

turnurilor.
 Demolarea turnurilor

Procedeele de demolare a turnurilor sunt

identice cu cele ale coşurilor industriale. Dacă un
turn trebuie răsturnat într-o anumită direcţie,
atunci prin împuşcare trebuie desprinsă din turn o
pană de detaşare. Lungimea penei trebuie să fie
de 2/3 din suprafaţa bazei, iar cele rotunde 2/3
din circumferinţă

Dimensiunile penei de detaşare la demolarea turnurilor de

zidărie prin răsturnare într-o anumită direcţie.
 Demolarea turnurilor
Stabilirea grafică a înălţimii penei de detaşare

Înălţimea penei este dependentă de dimensiunile bazei

turnului şi de grosimea zidului şi poate fi cuprinsă între 3
şi 20 ori grosimea zidului. Această înălţime se poate stabili
şi grafic. Prin rotirea în punctul O a centrului de greutate
M a turnului până în M/ pe faţa exterioară a zidului de
răsturnare, obţinem unghiul ∝, care va fi unghiul de vârf al
penei de detaşare
TEHNICI UTILIZATE PENTRU DEMOLAREA PRIN
EXPLOZII CONTROLATE
 După modul de prăbuşire al construcţiilor rezultă două tehnici de demolare prin explozii:

 demolarea cu prăbuşire pe verticală;

 demolare cu prăbuşire laterală.

Demolarea unei construcţii pe verticală: a) construcţia înainte de demolare;

b) colaps (implozie); c) prăbuşire pe verticală cu împrăştiere mică; d) prăbuşire pe
verticală cu împrăştiere mare
Aceste moduri de prăbuşire a construcţiilor stau la baza celor două tehnici de demolare a construcţiilor
care se folosesc cu precădere pe plan internaţional: metoda volumelor mari şi mici.
Referitor la modalitatea de fragmentare a construcţiilor şi de formare a volumelor principale, în
prezent cele mai folosite metode pe plan mondial la demolări cu ajutorul explozivilor sunt: metoda
americanǎ cu origini nipono-sud-africane, metoda francezǎ şi metoda americanǎ îmbunǎtǎţitǎ.

Demolarea unei construcţii prin prăbuşire laterală: a) construcţia înainte de demolare; b)

începutul basculării; c) momentul rupturii; d) sfărâmăturile construcţiei după prăbuşire
 Metoda de demolare americană:
a) Construcţia înainte de demolare; b), c), d) Formarea
volumelor 1 - frontul exploziilor ; 2 - volum;
3 - undă seismică; 4 - undă de şoc aeriană

Metoda de demolare franceză: construcţia se

fragmentează în volume mici prin explozii la intervale
mici de timp (de ordinul zecilor de milisecunde);
exploziile pot forma mai multe fronturi care se
deplasează în diverse direcţii, alese astfel încât să se
obţină anumite efecte

Metoda de demolare americană îmbunătăţită. a)

Faza I - formarea volumelor mari şi începutul
prăbuşirii pe verticală a primului volum; b) Faza II
- sfârşitul prăbuşirii pe verticală a primului volum;
c) Ultima fază - prăbuşirea prin basculare al celui
de-al doilea volum.
METODE DE APLASARE A EXPLOZIVULUI
 Protecția vecinătăților
În urma calculelor preliminare, se face și  ecrane din pâslă industrială;
calculul efectelor pe care le poate avea  împletitură din sârmă;
explozia asupra construcţiilor vecine. Aceste
calcule se referă la unda seismică şi la unda  ecrane din pânză.
de şoc aeriană. În calculul undei de şoc se Cele două tipuri de materiale se
ţine cont de viteza oscilaţiilor ce se transmit utilizează frecvent împreună.
prin sol, precum şi de amplitudinea acestora.
Pentru evaluarea efectului seismic al
exploziilor este necesară înregistrarea undelor
ce se transmit prin sol şi compararea
rezultatelor acesteia cu limitele maxime,
admisibile pentru fiecare criteriu sigur de
deteriorare.
Materialele de protecţie, care se folosesc
pentru sporirea gradului de securitate faţă de
acţiunea bucăţilor şi schijelor, sunt de două
tipuri:

 material greu – utilizat pentru evitarea

proiectării fragmentelor mari de rocă, de tipul
ecranelor de cauciuc, ecrane cu inel din fier
 Avantaje și dezavantaje
Dintre avantajele majore ale demolării clădirilor cu ajutorul explozivilor putem enumera:

• Consumul redus de timp;

• Consumul redus de forță de muncă;
• Cheltuieli reduse (apoximativ 5% din costul altor metode)
• Valorificarea mai bună a materialelor rezultate din demolare;
• Grad înalt de securitate.

Există însă și dezavantaje. Unele dintre acestea pot fi rezolvate cum ar fi:

• Protejarea seismică a clădirilor învecinate

• Continuitatea traficului imediat după împușcare
• Menținerea în funcțiune a procesului de producție pe timpul demolării.

Altele cum ar fi afectarea factorilor de mediu și a biodiversității, daune aduse ecosistemelor sunt de
cele mai multe ori ireversibile.
 CONCLUZIE

În concluzie, utilizarea explozivilor pentru demolarea clădirilor prin explozie controlată

prezintă foarte multe avantaje, dar din păcate sunt prezente și o mulțime de dezavantaje foarte
grava cel puțin pentru biodiversitate.
După părerea noastră, această tehnologie de demolare ar trebui folosită mai des în România
pentru o eficiență mai bună, și o rapiditate mai mare de lucru, dar nu trebuie de uitat și de
mediul înconjurător pe care trebuie să-l protejăm.
După toate metodele descrise mai sus, credem că cea mai bună metodă de demolare este
demolarea construcției pe verticală cu căderea pe talpă prin împușcare, deoarece această metodă
presupune un control mai sigur și nu este necesară multă manoperă și timp în comparație cu alte
metode.