Sunteți pe pagina 1din 9

REVOLUTIA IN

AFACERI MILITARE
CUPRINS

I. Revolutia in afaceri militare-delimitari conceptuale

II.Particularitati ale revolutiei in afaceri militare

III. Determinări ale “revoluţiei” contemporane

IV. Bibliografie selectiva

Concepte cheie

1. Paradigma- un model acceptat care serveste ca model de baza unui


segment din operatiile militare.
2. Jucator dominant- organizatie militara care poseda un set de capacitati
dominatoare intr-o zona de operatii militare.
3. Dimensiunea de razboi- dimensiunea pe care se desfasoara
razboiul(cea mai veche dimensiune de razboi este terenul.)
4. Paradigma schimbare- schimbare profunda in cadrul modelelor
fundamentale care stau la baza operatiilor militare.
REZUMAT

Revolutia in afaceri militare reprezinta o perioada de inovatie in care fortele


armate isi dezvolta conceptele implicand schimbari de doctrina, tactici,
proceduri si tehnologii.RMA se desfasoara exclusiv la nivelul operativ al
razboiului.
Din perspectiva contemporana, nevoia de revolutie in afaceri militare este
data de avantul tehnologic militar care, prin integrare in toate sistemele
operationale permite obtinerea de avantaje in domeniile cheie ale razboiului.
Este de asteptat ca revolutia in afaceri militare sa aduca mutatii substantiale
indeosebi in strategia fortelor.
Mai mult decat atat, actuala RMA se deruleaza in contextul unor amenintari
de natura militara ce nu pot fi neglijate, fiind repercusiunile trecerii de la
amenintare sau risc la actiune.

Revolutions in Military Affairs represent a period of progress in which


military forces develop concepts involving chenges of doctrine, tactics,
procedures and technologies.
Nowadays, the need of RMA is given by the technological progress, which,
by combining all the operational systems provides advantages in the most
important domains of the war.RMA is expected to offer substantial changes,
especially in the strategy of forces.
More then that, RMA is influenced by the military vulnerabilities that can
not be negleted, being the repercutions of going from risks to action.

I. Revolutia in afaceri militare-delimitari concptuale


Începând cu anii ’90, revoluţia în afacerile militare a devenit un concept cheie în
gândirea strategico-militară americană. De fapt, “antecedentele” acesteia se regăsesc în
revoluţia tactică a sovieticilor, care încercau să definească mutaţiile produse în conceptul
lor de apărare, în organizarea lor militară, ca şi în doctrinele lor prin apariţia armelor
nucleare şi a rachetelor. Sovieticii puneau accentul pe dezvoltarea tehnologică, pe
componentele tehnice ale luptei, pe armament şi mai puţin pe posibilitatea adaptării
doctrinei de întrebuinţare a tehnicii şi armamentului la inovaţiile tehnologice.
Conceptul american al revoluţiei în afacerile militare a apărut într-un context
strategie conturat de o dublă revoluţie – cea a informaţiei şi cea a globalizării, din
necesitatea adaptării strategiei militare americane la noul mediu de securitate. De fapt, ca
să putem vorbi de o revoluţie, trebuie să avem o schimbare de fond în doctrină şi în
organizare. Tocmai de aceea, nu putem spune că avem o revoluţie în afacerile militare
dacă ea nu e precedată şi de o transformare socială, pentru că, deşi în denumire, conceptul
surprinde termenul “militar”, nu este totuşi un fenomen rezervat elitei militare, ci are ca
bază chiar ansamblul societăţii în care se dezvoltă. Stricto sensu, termenul de “revoluţie”
se aplică schimbărilor tehnologiei, descoperirile revoluţionând efectiv lumea, implicit şi
războiul. În acest sens, Toffler spunea că o revoluţie militară se produce numai atunci
când se iveşte o nouă civilizaţie, spre a o sfida pe cea existentă. Astfel, el vorbeşte de
“subrevoluţii” – adică, nu facem decât să adăugăm alte elemente, să creăm alte
combinaţii de elemente vechi în cadrul unui scenariu existent.
O revoluţie în afacerile militare are drept condiţie sine qua non o schimbare
instituţională profundă, ceea ce, fundamental, pragmatic, înseamnă profesionalizarea
forţelor şi modularitatea acestora, integrarea noilor tehnologii ale informaţiei în sistemele
de arme existente. Context în care serviciile armate sunt nevoite să se schimbe la toate
nivelurile, simultan, de la tehnologie şi cultură până la organizare, strategie, tactică,
instrucţie, doctrină, logistică. Un colonel de aviaţie din Departamentul Apărării al
Statelor Unite, citat de Toffler în “Război şi antirăzboi”, spunea că “războiul din Golf a
fost un război în care un dram de silicon dintr-un computer a putut avea mai mult efect
decât o tonă de uraniu”. Acest conflict, care, practic, a “deschis” calea revoluţiei în
afacerile militare, i-a făcut pe mulţi dintre strategi să se oprească asupra schimbării
naturii şi a conducerii războiului.
Din pleiada definiţiilor care există pentru revoluţia în afacerile militare, cea a lui
Andrew Marshall, directorul Oficiului de Evaluări din Departamentul American al
Apărării, din care reiese “schimbarea majoră în arta conducerii războiului, datorată
apariţiei noilor tehnologii militare”, pare a fi de largă şi statornică înţelegere. Pe aceste
coordinate, în faţa ameninţărilor multipolarităţii şi a conflictelor asimetrice, Statele Unite
ale Americii au întreprins ceea ce putem numi o revoluţie, pentru că este prima concepţie
strategică ce ţine cont de cele două dimensiuni indisolubile de însuşirea conceptului de
blitzkrieg: forţele armate, în ansamblul lor, şi apărarea populaţiei civile, un vector
economic fundamental pentru dezvoltarea noilor tehnologii.
Într-o altă accepţiune, a profesorilor Williamson Murray şi MacGregor Knox,
„Revoluţiile în afaceri militare sunt perioade de inovaţie în care forţele armate îşi
dezvoltă conceptele implicând schimbări de doctrină, tactici, proceduri şi tehnologie.
Revoluţia în afaceri militare se desfăşoară exclusiv la nivelul operativ al războiului. Dar
foarte rar afectează nivelul strategic, excepţie făcând faptul când succesul operativ poate
determina ecuaţia strategică. Mai mult, revoluţia în afaceri militare apare întotdeauna
în cadrul unui anumit context politic şi strategic – iar acest context este cel mai
important“.Într-o mică sau mare măsură, definiţiile mai sus rezultate scot în evidenţă
câteva elemente de natură să particularizeze domeniul în relaţii cu alte procese:
– vizează schimbări fundamentale, profunde şi determinate;
– acordă primatul absolut tehnologiei („primum inter pares“);
– sunt dependente de necesitatea existenţei unui context favorabil pentru a declanşa
schimbări esenţiale;
– revoluţiile se circumscriu unui proces de lungă durată, şi nu reprezintă o stare de
fapt, o finalitate în sine;
– revoluţiile în afaceri militare nu se rezumă la simple modernizări, revitalizări sau
adaptări, ci presupun progrese majore în capabilităţi militare. Mai mult, obligă la inovaţii
pe toate palierele de manifestare: organizaţional, tehnologic şi conceptual. De asemenea,
impun experienţe planificate deliberat pentru verificarea valabilităţii în planul execuţiei şi
a capacităţilor de învăţare din experienţe acumulate.

II.Particularitati ale revolutiei in afaceri militare


Recent, revolutia in afaceri militare este privita ca fiind o revolutie militara
tehnologica ce implica progrese tehnologice in supraveghere, C3I(comanda, control,
comunicatii si informatii), dar si noi concepte precum razboi informational, operatii
intrunite, precum si managementul riscurilor.
Caracteristicile notabile ale RMA sunt urmatoarele:
• RMA este rareori determinate de un singur jucator dominant.
• RMA ofera un avantaj considerabil si imediat primei natiuni care le exploateaza
in lupta.
• RMA este adesea adoptata si pe deplin exploatata de o alta natiuni decat de cea
inventatoare de noi tehnologii.De exemplu, desi inventatorii mitralierei au fost
americani,acestea au fost pentru prima data folosite intr-o maniera decisiva de
armatele europene in Africa in 1870.
• RMA nu este intotdeauna bazata pe tehnologie.De exemplu,in timpul razboiului
revolutionar american, elementul de noutate nu l-a constituit alte tehnologii,ci
schimbarea tacticilor folosite in lupta.
• Succesul RMA este determinat de combinarea mai multor tehnologii, nu de
exploatarea unei singure tehnologii.
• Nu toate tehnologiile oferite de RMA implica armament.
• in viziunea majorităţii specialiştilor revoluţia în afaceri militare vizează trei
domenii de referinţă (tehnologic, doctrinal-operaţional şi organizaţional). În cele
ce urmează vom încerca să surprindem relaţiile de intercondiţionare dintre acestea
şi influenţa fiecăruia şi a tuturora la un loc asupra fizionomiei revoluţiei în afaceri
militare.
Revoluţiile tehnologice şi impactul lor asupra domeniului militar reprezintă o sferă
de investigaţii de mare interes de natură interdisciplinară tehnică, economică şi militară.
Pentru atingerea scopurilor politico-strategice ale unui stat, este cunoscut că
potenţialul militar deţine rolul esenţial, alături de cel economic, ştiinţific şi tehnic.
De aceea, azi, asistăm la o preocupare tot mai accentuată a statelor pentru creşterea
parametrilor de eficienţă a industriilor de armament în general şi a tehnologiilor militare
în special, de natură să dezvolte componentele de bază ale războiului modern.
Este cunoscut faptul că revoluţiile industriale sunt însoţite nu numai de revoluţii
ştiinţifice şi tehnice, ci şi de revoluţii tehnologice. Elucidarea conceptului de revoluţie
tehnologică necesită, în primul rând, clarificarea noţiunii de tehnologie. Aceasta
reprezintă un ansamblu de cunoştinţe tehnice necesare pentru proiectarea, fabricarea,
întrebuinţarea şi eventual comercializarea unor produse sau a anumitor elemente ale lor,
ca şi orice combinaţie a acestor operaţii.
• Exista mai multe RMA esuate decat cele de succes.De exemplu, aeronavele
militare fara motor, arma electromagnetica si in general incercarile de a folosi
armele bazate pe HEL (High Energy Laser).
• De cele mai multe ori, RMA are nevoie de o perioada indelungata de timp pentru
a se dovedi de succes.
• Utilitatea militara este frecvent controversata si pusa la indoiala pana in momentul
in care se dovedeste in lupta.

Revoluţia tehnologică militară contemporană se particularizează prin următoarele


trăsături şi direcţii de acţiune:
– arie mare de cuprindere, deoarece „afectează“ întregul „sistem de sisteme“ din
rândul categoriilor de armamente, muniţii şi tehnică de luptă;
– extensia dimensiunii cosmice prin producerea de armamente care să poată
acţiona în acest mediu (arme satelit şi antisatelit şi navete spaţiale);
– cooperarea şi coagularea unor resurse umane, materiale şi financiare uriaşe din
partea statelor, a unor firme şi subvenţionarea puternică de către organismele
guvernamentale.
Este de aşteptat ca noua revoluţie tehnologică militară să aducă modificări de
substanţă asupra performanţelor tuturor categoriilor de armamente, dar în special a celor
cu putere distructivă remarcabilă.
Aşadar, din aceste perspective, direcţiile de acţiune în cadrul revoluţiei tehnologice
militare contemporane ar putea fi:
– îmbunătăţirea indicatorilor tehnico-tactici ai mijloacelor de luptă prin aplicarea
largă a realizărilor din domeniul electronicii, al microelectronicii şi al laserilor;
– utilizarea eficientă a resurselor de energie nucleară şi termonucleară, pentru
sporirea capacităţilor distructive ale armamentelor convenţionale;
– creşterea performanţelor rachetelor cu rază mare de acţiune ca principal vector de
transport la ţintă a încărcăturilor explozive, radioactive şi chimice de luptă;
– perfecţionarea parametrilor tehnico-tactici ai „armelor inteligente“ (remarcabile
succese s-au înregistrat la rachete de diferite tipuri, bombe de avion, mine
antitanc, proiectile de artilerie, avioane fără pilot etc.), pentru a fi în măsură să
îndeplinească misiuni de luptă dintre cele mai complexe;
– intensificarea cercetărilor în domeniul inteligenţei artificiale pentru
extinderea utilizării sistemelor-expert (experţi informaţionali – cele mai importante
produse ale inteligenţei artificiale) şi a robotizării în domeniul militar;
– utilizarea biotehnologiilor ca arme de luptă, care ar duce la purtarea unui veritabil
„război genetic“.

III. Determinări ale “revoluţiei” contemporane


“Raţiunea” revoluţiei în afacerile militare este acţiunea militară. Revoluţia în
afacerile militare este răspunsul strategiilor – mai ales a celei americane – la noul mediu
internaţional. Şi acest răspuns venea pe “încrengătura” consecinţelor războiului rece, dar
şi pe anumite nedumeriri în legătură cu definirea unei strategii atunci când nu se cunoaşte
cu precizie inamicul, într-un context în care trebuie definite şi mijloacele militare pe
termen scurt, mediu sau lung. Mai mult, se punea întrebarea cum pot fi pregătite forţele
armate atât pentru conflicte de anvergură, cât şi pentru noile ameninţări reprezentate, de
exemplu, prin crimă organizată sau terorism ? Se pare că revoluţia în afacerile militare a
găsit soluţia la aceste incertitudini ! Să nu uităm că orice inovaţie tehnologică le este utilă
şi teroriştilor ! Odată asimilate schimbările tehnologice în domeniul comunicaţiilor şi al
informaticii îndeosebi, teroriştii au putut face modificări importante în activitatea lor atât
în plan organizatoric, cât şi în plan operaţional.
Parafrazând sau, mai bine spus, adaptând una dintre definiţiile revoluţiei în
afacerile militare, consider că revoluţia în afacerile militare teroriste poate fi caracterizată
prin natura activităţii teroriste, ca o consecinţă a inovaţiilor tehnologice care, asociate cu
schimbări în obiectivele grupărilor teroriste, modifică esenţial caracterul şi conduita
operaţiilor teroriste. Aceste schimbări le-au permis organizaţiilor teroriste să facă faţă la
noile pericole la adresa securităţii internaţionale contemporane, dar au dus şi la
eficacitatea operaţiilor. Nu în ultimul rând, le-a permis modificarea structurilor ierarhice.
Cu atât mai mult, cu cât aceste organizaţii au o conducere specifică războiului în reţea.
Aş aminti aici, ca un instrument important furnizat de către tehnologia informaţiei
grupărilor teroriste cyberplanificarea, care se axează pe utilizarea tehnologiilor
informaţiei, în special Internetul, dar şi pe cea a telefoanelor celulare, pe mesageria
electronică, pe efectele extraordinare ale acestora în supravegherea activităţilor unui grup.
Prin Internet, un grup terorist nu mai are nevoie să recurgă la atentate pentru a atinge o
anumiră audienţă. Are nevoie doar de un site web !
Revoluţia în afacerile teroriste modifică maniera în care grupările teroriste pot
folosi asimetria. Tradiţional, putem defini asimetria în două moduri: pozitivă şi negativă.
Cea negativă se referă la exploatarea slăbiciunilor adversarului – lovituri “sub centură”;
cea pozitivă presupune raţionamentul invers: folosirea forţelor acestuia împotriva lui
însuşi ! Ceea ce este nou în terorismul contemporan este că el aduce o altă formă de
asimetrie: cea pozitiv-negativă. Este pozitivă, pentru că foloseşte forţele inamicului, şi
negativă, pentru că reia aceste forţe pentru a le utiliza împotriva punctelor slabe ale
societăţii. Cred că putem vorbi, astfel, în planul afacerilor teroriste, de o stare specifică
revoluţiei.
Cartea de vizită a unei revoluţii în afacerile militare se prezintă sub forma unei
triade: tehnologie – doctrină – organizare, sinergia acestora definind o nouă manieră în
ducerea unui război şi oferindu-i iniţiatorului un avantaj considerabil asupra potenţialilor
săi inamici. Din punctul de vedere al doctrinei, accentul se pune pe interoperabilitatea
interarme şi multinaţională, în timp ce, la nivel organizaţional, cuvintele cheie sunt
desfăşurare de forţe, mobilitate, modularitate, descentralizare. Armatele trebuie să fie
alcătuite din unităţi mai mici care se pot deplasa într-un timp relativ scurt, având la
dispoziţie un material de înaltă tehnologie, care să le permită să cunoască şi să controleze
spaţiul de luptă. Relativ la tehnologie, sistemele de recunoaştere şi de supraveghere
permit culegerea şi exploatarea informaţiilor pe câmpul de luptă advers.
În încheiere, această revoluţie, care este, întâi şi întâi, o evoluţie, are ca repere
patru aspecte: observaţia, focul, protecţia şi comunicaţiile şi comanda. În domeniul
observaţiei, este posibilă detectarea cu precizie prin sateliţi, prin radare terestre, în timp
real, a tot ceea ce se petrece în teatrul de operaţii. Relativ la foc, putem vorbi despre
rachete dirijate, de croazieră şi de “lovituri chirurgicale”, în domeniul protecţiei, forţele
armate beneficiază de arme antiaeriene şi antirachete din ce în ce mai sofisticate, iar în
ceea ce priveşte comunicaţiile şi comanda, acestea înlesnesc compararea şi schimbul, la
toate nivelurile şi în timp real, a informaţiilor necesare pentru conducerea luptei. Nu este
greu de tras concluzia că această gamă de mijloace face ca bătălia să se poată desfăşura
simultan, fără un contact direct între adversari.
Succint, principiile care ghidează o acţiune militară a unei revoluţii în afacerile
militare se referă la lovituri de înaltă precizie, la rapiditate, la dezmembrare, la
imobilizare şi la sufocare sau distrugere. Armele ofensive au devenit mult mai precise şi
performante, ceea ce stă la baza ideii de “lovituri chirurgicale”, despre care aminteam.
Electronica permite administrarea informaţiilor pe câmpul de luptă, ajutând, la rându-i, la
neutralizarea electronicii adverse. Un paradox, totuşi, dar unul ale cărui efecte sunt din ce
în ce mai evidente. În acelaşi timp, progresul tehnologic este caracterizat şi susţinut, şi
prin supravieţuirea combatanţilor: un soldat trebuie să stăpânească atât metodele
tradiţionale de ducere a luptei, cât şi noile mijloace tehnice. De exemplu, în mod regulat,
armata americană se dedică exerciţiilor experimentale de genul “Louisiana Menuvers”,
destinate să integreze noile tehnici şi să dezvolte tactici operaţionale, iar la Universitatea
Naţională de Apărare de la Washington se formează “războinici operaţionali”, apţi pentru
războiul comunicaţional.
Analiştii în domeniu au ajuns la concluzia că se poate vorbi despre o revoluţie în
afacerile teroriste ca o formă de a exploata slăbiciunile inerente unei societăţi, dar şi de a
limita efectele pozitive ale revoluţiei în afacerile militare prin utilizarea tehnologiilor ce o
susţine. Acest fenomen constituie, între altele, un fel de contrarevoluţie în afacerile
militare. Pentru a supravieţui, trebuie să cucerim, spunea Zbigniew Bryeyinski. Totuşi,
contrar a ceea ce istoria ne-a obişnuit, această contrarevoluţie nu se caracterizează printr-
o putere politico-socială, în sensul clasic al termenului. Pentru prima dată, ea se găseşte
în mâinile organizaţiilor care nu răspund unei puteri politice centralizate, ci unor interese
ale unor grupuri de indivizi, aflaţi oriunde pe Glob.
Inamicul de moment este terorismul internaţional, ale cărui operaţii sunt
organizate pe principiul operaţiilor militare, dar prin mijloace clandestine şi civile.
Inamicul este parţial invizibil. Contra acestui tip de inamic trebuie să lupte revoluţia în
afacerile militare, şi aceasta pentru că, pe de o parte, terorismul trebuie distrus, ca sursă,
iar revoluţia în afacerile militare trebuie să insiste asupra capacităţii sale de a duce
operaţii la ţintă, precise, rapide şi de distrugere. Pe de altă parte, revoluţia în afacerile
militare îşi adaptează mijloacele militare faţă de statele care susţin terorismul, ducând un
război aşa-zis nedeclarat, dar eficace. Nu în ultimul rând, revoluţia în afacerile militare,
insistând asupra necesităţii unor forţe de protecţie mai numeroase şi mai rapide, trebuie să
stopeze declinul în regiunile-victimă ale conflictelor interetnice, religioase, ale intereselor
mafiote şi de criminalitate internaţională.

Bibliografie selectivă
1.Alvin şi Heidi Toffler, Război şi antirăzboi, Editura Antet, 2000.
2.Philippe Braillard et Gianluca Maspoli, La révolution dans les affaires militaires –
paradigms stratégiques, limites et illusions, http://www.diplomate.gouv.fr
3.Alain Joxe, Révolution dans les Affaires Militaires, http://www.ehess.fr
4.Saida Bedar, La révolution dans les affaires militaires et la “course aux capacites”,
http://www.unog.ch-unidir
5.Revue de l’OTAN, nr. 1, printemps/été, 2000, http://www.nato.int/docu/revue, 2000-
2001