ACADEMIA FORTELOR TERESTRE “NICOLAE BALCESCU”

SIBIU

Razboiul de gherila.
Cea mai eficienta forma de conflict armat

Student, Academia Fortelor Terestre “Nicolae Balcescu”

Coordonatori: Prof dr. col. Neag Mihai
Lect. univ. cpt. Ratiu Aurelian
 Abstract:

Termenul de razboi de gherila, in spaniola inseamna razboi mic si a fost folosit

inca din secolul 18. Razboiul de gherila reprezinta conflictul intre o armata de civili si o
armata straina sau nationala. Deasemenea in cazul invazie statului de catre o armata
superioare din toate punctele de vedere, armata nationala sprijinita din toate punctele de
vedere de catre populatie, chiar si cu civili care sa formeze grupe care sa contina
aproximativ 5 oameni sau plutoane pentru actiunile de mai mare anvergura. Forma
aceasta a conflictului armat a fost utilizata cu succes inca din cele mai vechi timpuri de
catre romani in timpul invaziei lui Hanibal, de domnitorul roman Vlad Dracul in timpul
invaziei otomane din 1462 cand neputand sa opreasca turcii sa intre in tara a recurs la
tactici ale razboiului de gherila (raiduri, sabotaje etc.) iar in secolul 20 de Armata
Populara de Eliberare in timpul razboiului civil din China, de armata lui Fidel Castro in
timpul revolutiei cubaneze sau de Armata de Eliberare a Kosovo in timpul razboiului din
Kosowo. Cel mai mare succes l-a avut Armata Nord-Vietnameza care a reusit sa
infranga armata SUA, chiar daca aceasta le era superioara din toate punctele de vedere,
dovedind astfel eficienta acestei forme de conflict. Chiar daca Armata SUA s-a
confruntat de mai multe ori cu armate care au adoptat aceasta forma de conflict inca nu
a reusit sa se adapteze cu succes si sa invinga un inamic care foloseste aceste tactici.
Rezulta astfel ca razboiul de gherila a fost este si va fi o forma de conflict foarte eficienta
impotriva unei armate mari si greoaie.
 Introducere

Schimbarile din domeniul politic militar si economic din ultimul

secol, unele state devenind foarte dezvoltate din toate punctele de vedere si
altele mai putin dezvoltate, le-au determinat pe cele din urma, in cazul unui
conflict sa abordeze o forma de conflict armat care sa le ofere o sansa de a
castiga razboiul de gherila devenind astfel cunoscut ca razboiul celui slab
impotriva celui puternic. Tacticile razboiului de gherila au fost folosite cu
succes inca din antichitate, de-a lungul celui mai mare razboi (al doilea) si
pana in prezent in razboaiele din Irak si Afganistan. Chiar daca tacticile
razboiului de gherila nu au adus tot timpul victoria, acestea au epuizat
adversarul determinandu-l sa foloseasca mai multe resurse umane si naturale
decat planuisera initial si demonstrandu-le ca : “Niciun plan nu rezista
primului contact cu inamicul”1. Datorita faptului ca din ce in ce mai multe
state adopta tacticiile razboiului de gherila, fortele care in viitor vor trebui sa
invadeze o alta tara vor trebui sa fie mult mai bine pregatite si sa poata
adopta aceleasi tactici, sa se poata adapta tacticilor inamicului.
Experienta razboaielor din ultimii ani (Afganistan, Irak) a aratat faptul ca
fortele invadatoare nu au fost destul de bine pregatite, pe parcursul
desfasurarii actiunilor de stabilizare a statului cucerit piredandu-se mai multe
resurse naturale si umane decat in primele saptamani ale conflictului, cand
intensitatea acestuia ar trebui sa fie maxima.

Descriere pe larg a problemelor ridicate

Prin lucrarea mea vreau sa evidentiez unele chestiuni cum ar fi:
necesitatea pregatirii trupelor in vederea ducerii luptei impotriva unei armate
care va folosi tactici specifice razboiului de gherila si necesitatea instruirii si
pregatirii trupelor si populatiei pentru rezistenta in fata unei invazii.
In razboi se folosesc tot mai putini oameni, razboiul modern bazandu-
se mult pe tehnica si din ce in ce mai mult pe unitati speciale tip commando

1
Helmuth Graf von Moltke
care utilizeaza tactici ale razboiului de gherila. In viitor datorita urbanizarii
se vor folosi foarte mult tacticiile razboiului de gherila datorita avantajelor
pe care mediul urban le ofera

Caracteristici ale temei studiate

Razboiul de gherila este forma de conflict asimetric in care o armata

relativ mica si bine organizata foloseste manevra pentru a obtine avantaje
fata de inamic si pentru a-l nimici. In razboiul de gherila se folosesc
ambuscadele (anexa 1) sau raidurile pentru a hartui, slabi si in final pentru a
nimici o armata inamica mai mare si mai putin mobila.
Obiectivele strategice ale unei armate care organizeaza rezistenta
impotriva unei armate superioare din mai multe puncte de vedere, utilizand
tacticiile razboiului de gherila este sa epuizeze inamicul, sa-l hartuiasca, sa-l
nimiceasca sau sa-l determine sa renunte la ofensiva. Aceste obiective sunt
realizate prin: folosirea grupurilor mici dar foarte mobile de oameni care
actioneaza impotriva unei armate inamice mai mari dar mai dezorganizate si
mai putin mobila. Grupurile actioneaza relativ independent avand obiective
clare de nimicire a inamicului, de sabotare a tehnicii militare si a
infrastructurii sau de culegere de informatii. Fortele gherilei se bazeaza pe
populatia locala pentru suport logistic (mancare adapost) si pe capturile de la
inamic pentru munitie si armament cu putere mai mare de foc. Sabotajul are
un rol extrem de important in realizarea obiectivelor strategice: se pot lovi
anumite obiective de importanta deosebita care sunt indispensabile armatei
invadatoare (depozite de alimente, munitie, combustibil; center de
comunicatii, baze aeriene etc.)
Din punct de vedere tactic unitatiile care duc lupta de gherila nu
trebuie sa se angajeze in lupta cu un inamic superior din punct de vedere
numeric si al tehnicii doar daca terenul le ofera un avantaj foarte mare,
putanduse organiza ambuscade. Unitatiile trebuie sa caute grupuri mici de
militari inamici pe care sa-i nimiceasca fara probleme estenuand astfel
inamicul. Mao Zedong, teoretician militar din China secolului 20 a definit
razboiul de gherila prin urmatoarele reguli:“legatura stansa a luptatorilor din
gherila cu populatia; repliere in fata unei inaintari inamice in forta, hartuire
si atac in fata unei retrageri inamice; strategie 1 contra 5, tactica 5 contra 1;
concentrarea fortelor in timpul replierii, aprovizionare si armament gratie
capturilor de la inamic”2. Clausewitz de asemenea a afirmat ca in cadrul
razboiului de gherila sau a razboiului popular din punct de vedere strategic
esti in defensiva iar din punct de vedere tactic esti in ofensiva.
Actiunile proprii trebuie sa se ajusteze actiunilor inamicului, ele
trebuie sa-l surprinda tot timpul. Nu este voie sa se foloseasca aceleasi tactici
de prea multe ori pentru a nu-i da inamicului sansa de a se adapta. Bazandu-
se pe mobilitate, de foarte multe ori trupele de gherila reusesc sa
incercuiasca inamicul, atacandu-l din toate partile. Prin aceasta metoda
Grupurile de gherila reusesc sa imobilizeze coloane armate, demoralizand
militarii.
Trupele de gherila actioneaza des noaptea, avand astfel posibilitatea sa
se infiltreze in dispozitivul inamic si sa distruga anumite obiective strategice
de foarte mare importanta. De asemenea trupele de gherila surprind inamicul
atacandu-l sau miscandu-se pe timp de noapte sau prin deplasarii fara
zgomote care sa atraga atentia (iarna este foarte eficienta deplasarea pe
skiuri). Trupele speciale care se deplasau pe skiuri au avut un impact foarte
mare in castigarea razboiului de catre finlandezi impotriva rusilor

De obicei grupurile de gherila nu sunt nevoite sa se apare, acestea

lovesc inamicul dupa care dispar. Totusi daca se ajunge la situatia de a se
apara acestea trebuie sa aleaga cu mare atentie terenul, acesta trebuind sa
ofere grupruilor de gherila avantaje mari asupra atacatoriilor. Terenul in care
se desfasoara razboiul de gherila este unul inaccesibil (munti, deserturi cu
suprafata mare, zone impadurite, mlastini), care sa limiteze accesul tehnicii
si care sa dea posibilitatea de manevra si de mascare, „Terenul favorabil
razboiului de gherila este în zone greu accesibile, în care se află munţi
abrupţi, deserturi de nestrăbătut sau mlaştini\ ... \. In zonele muntoase,
acţiunile de luptă pot avea o mai mare continuitate în timp, folosind forţe
proprii reduse şi împiedicând pătrunderea rezervelor duşmanului spre locul
acţiunii.“3

2
Mao Zedong- On guerilla warfare
3
Ernesto Che Guevara-Guerilla Warfare
 Grupurile de gherila folosesc des pusti semiautomate sau neautomate
care au o precizie si o distanta de tragere eficace superioara pustiilor de asalt
automate. Dar sunt utilizate si cele din urma in cazul in care este nevoie de o
putere mai mare de foc.

Tacticiile razboiului de gherila se pot adopta si in teren nefavorabil,

plane, care nu sunt impadurite dar mobilitatea trupelor trebuie sa fie foarte
mare. Inamicul trebuie sa fie surprins, astfel acestea fiind nevoite sa atace
noaptea sau in conditii de vizibilitate reduse. Apropierea de obiective trebuie
sa se desfasoare in liniste iar dupa ce obiectivul a fost nimicit sau distrus
indepartarea catre locurile sigure trebuie sa se desfasoare de asemenea in
liniste, pentru a evita urmarirea si capturarea.
Trebuie evitate actiunile previzibile, desfasurate dupa algoritmi,
pentru a evita ca inamicul sa se adapteze la tacticile utilizate si pentru a evita
ca inamicul sa afle dinainte de atac. Astfel atacurile trebuie sa fie asupra
unor obiective diferite, la ore diferite si prin metode diferite.
In situatia terenului nefavorabil este nevoie de o putere mai mare de
foc, astfel folosindu-se armele automate intr-o cantitate mai mare.
Grupurile de gherila actioneaza independent in anumite zone. Totusi
acestea primesc ordine de la esalonul superior care le coordoneaza actiunile
astfel incat victoriile pe plan tactic sa se transforme in victorii si pe plan
strategic

Rezultate obtinute

Astfel lupta de gherila este cea mai eficienta forma de conflict armat,
as putea spune ca este forma de conflict armat a viitorului.
Toate trupele ar trebui sa foloseasca tacticiile acestei forma de conflict
daca inca nu o folosesc, chiar daca din punct de vedere strategic se afla in
ofensiva sau in defensiva. Trupele de tip commando folosesc de mult timp
aceste tactici cu foarte mare succes.
Aceste tactici sunt relativ simple si logice, trebuind sa fie respectate
anumite principii ale luptei de gherila.
Resursele umane si naturale utilizate in cazul razboiului de gherila
sunt mici in comparatie cu cele ale adversarului care ataca cu trupe
conventionale.
 Evaluare a aplicabilitatii rezultatelor

Avand in vedere urbanizarea excesiva si faptul ca tacticiile razboiului

de gherila sunt aplicabile mediului urban, razboiul de gherila este considerat
forma de conflict armat a viitorului. Avantajele acestuia sunt:
1. orasele asigura o resursa umana importanta
2. in oras se pot culege informatii despre inamic usor
3. spatial orasului este relativ mic, distantele dintre diferite puncte
fiind mici;
4. daorita detalilor de palimetrie formele de lupta precrum
surprinderea, hartuirea, ambuscada, raidul
5. cladirile pot fi aparate cu forte putine

In lupta impotriva grupurilor de gherila este de preferat sa se

foloseasca forte speciale, care sunt capabile sa utilizeze tacticile specifice
razboiului de gherila, sa loveasca inamicul cu “propriile arme”

Modalitati de dezvoltare a aspectelor studiate

Armata care foloseste tactici ale razboiului de gherila trebuie sa fie

foarte bine organizata. In razboiul de gherila se folosesc de obicei unitati
mici, cu mobilitate mare, care actioneaza independent:
1. echipa de gherila 5 oameni
2. grupa de gherila, formata din 2 echipe, coordonate de un
commandant.
3. detasamentul de gherila format din 3-5 grupe, actioneaza in zone
mai mari sau asupra unor obiective de foarte mare importanta

Misiunile care ar putea fi indeplinite de aceste unitati sunt diverse:

sabotarea unor obiective de importanta strategica pentru armata inamica
(poduri, drumuri, depozite de munitie sau combustibil,); nimicirea unor
unitati inamice prin abuscade sau raiduri, nimicirea coloanelor armatei
inamice, nimicirea fortelor logistice.
 Pentru lupta de gherila a viitorului, lupta de gherila urbana luptatorii
trebuie sa fie agresivi deoarece aceasta are un caracter foarte ofensiv dar sa
nu fie impulsive, trebuie sa gandeasca, nu sa actioneze impulsive. Pentru
indeplinirea misiunilor cu succes luptatorii trebuie sa surprinda inamicul si
sa nu-si descompire pozitia pana in momentul atacului propriu-zis.
Luptatorii de gherila trebuie sa fie pregatiti sa improvizeze, sa
construiasca capcane, ambuscade, sabotaje prin orice mijloace pe care le are
la dispozitie.
Ei trebuie sa hartuiasca inamicul prin raiduri, dar sa evite
confruntariile cu forte inamice mult superioare din punct de vedere tehnic si
numeric.

Concluzii

Avand in vedere conflictele armate din cel de-al doilea razboi mondial
(razboiul finlandezo-rus, lupta partizanilor etc.) dar si conflictele ultimilor
ani: razboiul afgano-rus, razboiul din Vietnam, razboiul afgano-american
razboaiele din Irak, unde tacticile razboiului de gherila au fost folosite cu
mare succes putem afirma ca razboiul de gherila este cea mai eficienta forma
de conflict armat.
De asemenea datorita evolutiei umanitatii aceasta forma de conflict va
deveni probabil cea mai folosita forma de conflict armat a viitorului. Fiecare
armata este nevoita astfel sa isi pregateasca trupele pentru a putea desfasura
actiuni specifice razboiului de gherila sau pentru a putea respinge cu succes
atacurile celor care folosesc astfel de tactici.
 Bibliografie
Sun Tzu-Arta razboiului, Editura Militara Bucuresti 1976
Carl von Clausewitz-Despre Razboi, Editura Militara
Mao Zedong-On Guerilla Warfare
Ernesto Che Guevara-Guerilla Warfare
Mr. Daniel Solescu-Gherila Urbana, Forma de rezistenta a mileniului 3