“Pregătirea Tactică Specială“

Tema Nr. 4 Compania infanterie moto în luptă.

Prelegere Nr.1 Bazele apărării companiei infanterie moto.
BIBLIOGRAFIA: 1. Tactica generală.
2. Manual “Principiile de bază ale luptei de arme întrunite”
3. RLTU (III).
SUBIECTE DE STUDIU
Secvenţă instructivă Nr. I
Organizarea armamentul, componenţa Cp.I.Mo.
Secvenţă instructivă Nr. II
Locul şi misiunile de luptă a Cp.I.Mo. în apărare.
Mijloacele date ca întărire.
Secvenţă instructivă Nr. III
Constituirea apărării companiei Cp.I.Mo.
Secvenţă instructivă Nr. IV
Posibilităţile de luptă Cp.I.Mo.
Secvenţă instructivă Nr. V
Amenajarea genistică a punctului de sprijin a Cp. I.Mo.

Secvenţă instructivă Nr. I

I. Organizarea armamentul, componenţa Cp.I.Mo.
Conform anexe Nr. 1.

II. Locul şi misiunile de luptă a Cp.I.Mo. în apărare. Mijloacele date ca întărire.

Compania de infanterie motorizată (Cp.I.Mo.), este o subunitate tactică, în cooperare cu

subunităţi de alt gen de armă şi trupe speciale de sine stătător este capabilă :
- să nimicească inamicul cu focul tuturor mijloacelor de foc pe căile de acces spre limita de
înainte;
- să respingă atacurile cu tancurile şi infanteria inamicului;
- să creeze condiţii favorabile pentru trecerea la contraatac;
- să menţină cu dârzenie punctul de sprijin ocupat.
Compania poate trece la apărare în următoarele condiţii (se înţelege prin condiţii de trecere la
apărare situaţia care influenţează la organizarea, pregătirea apărării şi ducerea luptei).
Rolul determinant la organizarea apărării în afară de misiunile şi caracteristicile terenului îl are
şi caracterul acţiunilor inamicului.
Deci, condiţiile organizării apărării sunt:
1. Trecerea la apărare în contact nemijlocit cu inamicul, organizarea apărării este mai dificilă
fiindcă ea se pregăteşte în timpul luptei, nu dispunem de timp. Aceasta va avea loc de regulă, după
îndeplinirea misiunilor în ofensive cu scopul; respingerii contraatacurilor, asigurarea flancurilor
subunităţilor care atacă, întăririi aliniamentelor şi obiectivelor cucerite, asigurării ieşirii din luptă şi
retragerii subunităţilor în urma desfăşurării nefavorabile a luptei de întâlnire.
2. Trecerea la apărare în afara contactului cu inamicul, în această situaţie pregătirea apărării
este favorizată prin dispunerea de mai mult timp pentru pregătirea apărării.
 Cp.I.Mo., trece la apărare în afara contactului cu inamicul în următoarele situaţii: pentru
acoperirea frontierii de stat, la retragere, la aflarea în rezervă, şi în alte situaţii. Necesitatea trecerii
la apărare o determină comandantul de batalion, iar trecerea se execută cu permisiunea şefului
superior.
Cp.I.Mo., acţionează de regulă în componenţa batalionului, locul ei se determină în
dependenţă de misiunea de luptă primită care poate fi:
- în primul eşalon al batalionului;
- în eşalonul 2 al batalionului;
- în fâşia de asigurare;
- pe poziţia înaintată;
- să constituie rezerva de arme întrunite;
- să se afle în rezervă antidesant.
La ieşirea din luptă sau pe timpul retragerii Cp.I.Mo. poate fi numită în pichetul mobil de
cap (spate) sau ca subunitate de acoperire, pe timpul luptei de apărare locul ei poate fi schimbat, din
eşalonul I poate fi trecută în eşalonul II sau în rezervă – condiţiile de trecere a companiei la apărare
şi locul ei este determinat de acţiunile inamicului.
Misiunile de luptă a Cp.I.Mo., în apărare în dependenţă de situaţie poate fi diferită, mai dificilă
când se află în eşalonul I pe direcţia principală de atac cu tancurile, deoarece prima va primi asupra
sa focul masiv şi lovitura cea mai puternică a tancurilor şi infanteriei.
Misiunea în eşalonul I constă că în cooperare cu mijloacele de foc primite ca întărire şi luate în
sprijin, cu vecinii şi cu subunităţile altor genuri de armă şi unităţi speciale să producă pierderi mari
eşalonului I al inamicului în primul rând tancurilor şi infanteriei pe TAB, să impună infanteriei să
debarge iar apoi de a nimici-o şi să nu permită ruperea de către inamic a punctului de sprijin al
companiei.
Misiunile din eşalonul II care ocupă punctul de sprijin indicat în adâncimea apărării pe
direcţia principală de interzis, este pregătirea contraatacurilor pe direcţiile indicate aflându-se în
gătinţă pentru nimicirea inamicului care atacă, pătruns în intervale sau care ocoleşte punctul de
sprijin, menţinerea cu fermitate a punctului de sprijin, întărirea (înlocuirea) unor subunităţi din
eşalonul I care şi-au pierdut capacitatea de luptă.
În rezerva de arme întrunite ocupă raionul de concentrare, pregăteşte pentru apărare punctul
de sprijin şi este gata pentru a îndeplini misiunile apărute în timpul luptei sau să înlocuiască
subunităţile din eşalonul I.
În rezerva antidesant, ocupă raionul indicat, execută cercetarea inamicului, instalează baraje
antidesant, pregăteşte ambuscade de foc în raioanele posibile de desantare a desantului aerian şi pe
direcţiile posibile de acţiune.
Cp.I.Mo., poate primi ca întărire: o baterie de artilerie, o subunitate antitanc, o subunitate de
grenade antitanc, o subunitate antiaeriană, o subunitate de pionieri, cercetaşi chimişti, o subunitate
de aruncătoare de flăcări, un pluton de tancuri.
Cp.I.Mo., poate fi sprijinită de o baterie de artilerie.
Compania apără un punct de sprijin cu o dezvoltare frontală până la 1500 m şi 1000 m în
adâncime, iar plutonul până la 400 m pe front şi până la 300 m în adâncime.

III. Constituirea apărării companiei Cp.I.Mo.

Constituirea apărării companiei include: dispozitivul de luptă, sistemul punctelor de sprijin

şi poziţiilor de foc, sistemul de foc, sistemul de baraje genistice. Ia trece la apărare constituind un
dispozitiv de luptă.
 Dispozitivul de luptă este constituit în funcţie de caracteristicile terenului şi alte condiţii ale
situaţiei, pe 1 eşalon uneori pe 2 eşaloane, fiind posibilă întrebuinţarea mai completă a
posibilităţilor de luptă a armamentului, asigurarea manevrei cu focul şi subunităţile.
În dependenţă de caracterul terenului punctul de sprijin poate fi dispus în triunghi cu vârful
înapoi (înainte), eşalonat spre stânga (dreapta) sau în linie.
Maşinile de luptă şi tancurile se dispun în punctul de sprijin pe front şi în adâncime la distanţa
de 200 m între ele. TAB se dispun pe poziţii de tragere în adâncimea punctului de sprijin al
companiei (plutonului) în locurile, care asigură executarea focului din mitraliere cu maximă
eficacitate prioritar spre flancuri şi în intervale. Plutonul de mitraliere se dă ca întărire, de regulă, la
grupelor plutoanelor de infanterie. Uneori, el în componenţă deplină se întrebuinţează pe direcţia de
concentrare a forţelor principale a companiei. Intervalele între punctele de sprijin de plutoane pot fi
până la 300 m., iar intervalele între punctele de sprijin de companie - până la 1500 m. în intervalele
punctelor de sprijin de companie (plutoane) se amenajează poziţii de rezervă, tranşee şi şanţuri de
comunicaţie false.
Pentru apărarea circulară a punctului de sprijin de companie, plutoanelor se indică sectoare de
tragere suplimentare pentru mijloacele de foc se pregătesc poziţii de tragere de bază şi de rezervă.
Sistemul punctelor de sprijin şi poziţiilor de foc include:
- punctele de sprijin de plutoane;
- poziţiile de foc ale tancurilor, MLI (TAB), R.AT.D. şi altor mijloace de foc organice şi
primite ca întărire;
- barajele, tranşeele şi căile de comunicaţii.
Sistemul punctelor de sprijin şi poziţiilor de foc se pregăteşte în dependenţă de hotărârea luată,
posibilităţile de luptă a companiei, existenţa timpului şi caracteristicile terenului.
Mijlocul principal de nimicire a inamicului este focul subunităţilor de infanterie, tancurilor şi
artileriei. pentru obţinerea efectului maxim a focului din toate tipurile de armament, acestea se
constituie într-un singur sistem, care se numeşte sistem de foc.
Sistemul de foc al companiei în apărare constă în folosirea şi dispunerea cu iscusinţă a
mijloacelor de foc, pregătirea focului pe căile de acces îndepărtate, în faţa limitei dinainte, la
intervale, flancuri şi în adâncimea apărării pentru nimicirea, în primul rând al tancurilor şi a altor
obiective blindate ale inamicului, la fel în concentrarea rapidă a focului pe orice direcţie de
ameninţare sau sector. El se constituie în corespundere cu posibilităţile de foc a tuturor tipurilor de
armament a companiei şi mijloace de foc primite ca întărire, în strânsă cooperare cu îmbinarea
barajelor genistice şi obstacolelor naturale.
Sistemul de foc al companiei în apărare include:
- sectoarele de foc concentrat şi de baraj ale artileriei şi aruncătoarelor, pregătite pe căile de
acces, în faţa limitei dinainte a apărării, la flancuri şi în adâncimea apărării;
- zonele de foc a mijloacelor antitanc şi focul continuu suprapus a tuturor tipurilor de armament
în faţa limitei dinainte, în intervale, la flancuri şi în adâncimea apărării;
Baza sistemului de foc a subunităţilor o constituie focul antitanc. Acesta este focul R.AT.D.,
artileriei antitanc, tancurilor, MLI (TAB), de asemenea şi focul elicopterelor de luptă.
La organizarea sistemului de foc o importanţă deosebită are dispunerea corectă a mijloacelor de
foc de aceea, tancurile, MLI (TAB), RATD, aruncătoarele de grenade, piesele şi alte mijloace de
foc este necesar de dispus ascuns, dispersat, în aşa mod, ca să poată executa focul la distanţă
maximă şi de nimicit inamicul cu foc de flanc încrucişat şi pumnal cu densitate mare, să aibă
legătură reciprocă de foc şi să creeze pungi de foc. Dispunerea liniară a mijloacelor de foc nu se
admite. Pentru mijloacele de foc în afară de poziţii de tragere de bază, se pregătesc şi de rezervă, iar
pentru tancurile de serviciu, MLI (TAB),în afară de aceasta se pregătesc şi poziţii de tragere
vremelnice.
 Gătinţa sistemului de foc se determină prin ocuparea de către tancuri, MLI (TAB), piese de
artilerie şi alte mijloace de foc a poziţiilor, pregătirea datelor pentru tragere şi existenţa muniţiilor.
Pentru ca inamicul să nu descopere sistemul de foc al subunităţilor îndeosebi din eşalonul I este
necesară mişcarea mijloacelor de foc, amenajarea genistică a poziţiilor.
Misiunile de bază ale amenajării genistice în apărare sunt: amenajarea fortificată a punctelor
de sprijin, crearea barajelor, pregătirea căilor pentru manevră, executarea măsurilor genistice pentru
mascare. Se organizează de către comandantul de companie şi include: săparea locaşelor,
tranşeelor, căilor de comunicaţie; amenajarea poziţiilor de tragere, aliniamentelor de tragere, de
desfăşurare pentru contraatac; amenajarea P.C.O.; amenajarea blindajelor, adăposturilor pentru
efectiv şi tehnică; executarea barajelor genistice, pregătirea căilor pentru executarea manevrelor şi
mascarea.
Amenajarea punctului de sprijin începe imediat după ce sau determinat poziţiile subunităţilor,
mijloacelor de foc şi organizarea sistemului de foc, se execută în acelaşi timp pe toată adâncimea
apărării în succesiunea asigurării gătinţei permanente de luptă pentru respingerea atacului
inamicului şi protecţia lor împotriva tuturor mijloacelor de nimicire şi se execută în ascuns.
La trecerea la apărare din contact nemijlocit cu inamicul în primul rând se sapă locaşele
individuale pentru pistolari,, locaşele pentru mitraliori, ahgeişti, lunetişti, tancuri, MLI (TAB),
instalaţiile R.AT.D. şi alte mijloace, se curăţă fâşiile de observare şi de tragere; se execută lucrările
pentru pregătirea PCO; s execută baraje în faţa limitei dinainte, în intervale şi la flancuri.
Dacă compania de infanterie moto pe MLI trece la apărare în eşalonul II al batalionului ea
pregăteşte căile de deplasare spre aliniamentele de desfăşurare pentru executare contraatacurilor şi
spre aliniamentele de tragere.
În al doilea rând se sapă locaşele pentru grupe, locaşele pentru tancuri, MLI (TAB) şi alt
mijloace de foc pe poziţiile de tragere, de rezervă, (vremelnice); se termină amenajarea PCO, se
execută şanţ-adăposturile acoperite (adăposturile) pentru fiecare grupă; se sapă locaşe pe
aliniamentele de foc, se execută adăposturile pentru armament, tehnică, de asemenea la punctul de
aprovizionare cu muniţii; suplimentar se execută baraje în faţa limitei dinainte, în intervalele dintre
punctele de sptijin şi la flancuri.
Ulterior se definitiveză amenajarea genistică a punctului de sprijin, continuă amenajarea
adăposturilor pentru tehnică, se sapă tranşeele şi căile de comunicaţie, se execută adăposturi pentru
companie, se pregătesc poziţii false.
În timpul trecereii companiei la apărare în afara contactului cu inamicul, amenajarea genistică a
punctelor de sprijin se execută în aceeaşi succesiune dar cu întrebuinţarea pe larg a tehnicii de
geniu.
Mascarea punctului de sprijin se execută neîntrerupt odată cu începerea amenajării genistice.

IV Posibilităţile de luptă Cp.I.Mo.

Sistemul de foc se întrebuinţează în corespundere cu concepţia luptei a mijloacelor de foc

pentru nimicirea inamicului în timpul apropierii lui spre LDA, desfăşurării şi trecerii la atac,
respingerea atacurilor, tancurilor şi infanteriei în faţa LDA, la flancuri şi în caz de pătrundere în
punctul de sprijin.
Asigură:
1. Nimicirea forţelor principale ale inamicului pe timpul deplasării spre aliniamentele de
desfăşurare şi pe baza de plecare la ofensivă.
2. Sprijinirea subunităţilor care duc lupta în fâşia de asigurare, pe poziţia înaintată şi cea a
siguranţei de luptă.
3. Respingerea atacurilor şi nimicirea inamicului în faţa LDA, în special al blindatelor.
 4. Realizarea barajului general în faţa şi la flancurile punctului de sprijin al companiei şi al
plutoanelor.
5. Nimicirea inamicului în adâncimea apărării, a subunităţilor de desant aerian şi aeromobil.
6. Participarea la pregătirea de foc şi sprijinul subunităţilor pe timpul executării contraatacului.
7. Executarea manevrei de foc prin repartizarea, transferarea şi concentrarea lui în timp scurt în
orice sector şi pe orice direcţie ameninţată.
8. Acoperirea cu foc a flancurilor şi intervalelor, barajelor genistice şi obstacolelor naturale.
Sistemul de foc include:
1. Sectoarele de foc concentrat şi de baraj a artileriei şi aruncătoarelor.
2. Zonele de foc a mijloacelor antitanc şi focul continuu a tuturor tipurilor de armament în faţa
LDA la flancuri şi în adâncime a apărării.
3. Manevra pregătită cu focul pe orice direcţie ameninţată.
Baza sistemului de foc – focul tancurilor, MLI sau TAB cu scopul nimicirii tancurilor, ţintelor
blindate în faţa LDA şi adâncimea punctului de sprijin.
Mijloacele de foc se dispun în ascuns şi dispersat pe front în adâncime punctelor de sprijin Cp.,
Pl., o parte din ele pe contrapante a înălţimilor pentru lovirea inamicului cu focul frontal, între
P.Spr. se asigură legătura reciprocă de foc şi crearea de pungi de foc.
Nu se admite dispunerea liniară a mijloacelor de foc. Pentru asigurarea manevrei mijloacelor
de foc se pregătesc poziţii de tragere vremelnice şi de rezervă.
Mijloacele de foc antitanc, tancuri RATD, MLI şi alte mijloace. Zona apropiată determinată de
aliniamentul LDA, îndepărtată de bătaia maximă a mijloacele antitanc. Pentru CIMOo este
determinată de distanţa de lansare RAD. Limitele acestor zone se numesc aliniamentele de
deschidere a focului mijloacelor antitanc, la aceste aliniamente focul deschid instalaţiile RAD
tancurile MLI. Adâncimea zonei a focului mijloacelor antidesant ajunge 0,8-3 km (lovitura directă
pentru SPG-9, tunul “GROM” – 0,8 km, pentru tanc 2,1 km, pentru rachetă până la 3 km.
Zona focului continuu – asupra căruia din timp sau în timpul luptei compania pregăteşte şi duce
focul continuu din toate tipurile de armament care se află în companie în faţa limitei dinainte a
punctului de sprijin, la flancuri, cu intervalele dintre plutone şi în adâncimea punctului de sprijin,
nimicind cu foc mijloacele antitanc, maşinile blindate, iar cu focul armelor de infanterie – infanteria
inamicului în lupta apropiată. În fiecare caz adâncimea zonei focului continuu va fi determinat de
condiţiile terenului şi de distanţa focului eficace a mijloacelor de foc participante şi poate fi 600 –
800 m. pentru nimicirea inamicului pe direcţiile probabile de ofensivă a lui, se pregăteşte manevra
cu focul în scopul concentrării lui în timp scurt. De aceea din timp se planifică pregătirea focului
concentrat de către subunităţilor de tancuri şi infanterie moto.
Din misiunile sectoarelor de foc concentrat pe front şi adâncime se determină posibilităţile de
foc concentrat ale subunităţilor: plutonul de tancuri –sectorul FC. După lăţime poate fi până la 120
m, în adâncime până la 100 m, pentru plutonul de infanterie pe MLI sectorul FC pe front până la 75
m, în adâncime – 50 m, pentru armamentul cu glonţ al plutonului SFC cu densitatea de 10-12 pe un
metru de front poate să fie până la 100 m. Lăţimea SFC a companiei de infanterie moto poate fi
până la 300 m, iar la compania de tancuri până la 480 m.
Focul concentrat cu armele cu glonţ se duce la distanţele: din AK şi RPK până la 100 m, din
mitraliere PK şi PKT până la 1000 m, din mitralierele instalate pe TAB până la 2000 m, din tunurile
MLI – 1000-1300 m, din tancuri 1800-2500 m. În apărare se întrebuinţează focul concentrat al
plutonului la distanţe mari şi poate fi numit pentru companie pe MLI la distanţa de 2-2,5 km, pentru
compania de tancuri 3, 5-4,5 km, de la limita dinainte.
Sistemul de foc se consideră că este organizat când mijloacele de foc au ocupat poziţiile de
tragere, sunt pregătite datele pentru tragere, de asemenea, sau adus rachetele şi muniţiile la poziţii.
Sistemul de baraj genistice include:
1. Câmpurile de mine.
 2. Grupuri de mine.
3. Baraje.
4. Abatize.
5. Alte obstacole antitanc şi antiinfanterie şi obiecte pregătite pentru distrugere, create în
faţa poziţiei siguranţei de luptă, limitei dinainte a apărării, în intervale şi la flancurile companiei pe
întreaga adâncime a punctului de sprijin al companiei în corespundere cu concepţia luptei în
combinarea cu sistemul de foc, obstacolele naturale luând în consideraţie manevra subunităţilor
proprii şi vecine.
Baza de sisteme de baraj genistice o constituie barajele de mine – explozive, care sunt instalate
de subunităţile de pionieri – genişti afectată şi numite pentru acest scop subunităţile de infanterie
moto.
Ordinea de distrugere a obiectelor în adâncimea apărării o determină comandantul superior.
În timpul luptei amplificarea barajelor pe direcţiile descoperite de ofensivă a inamicului se
execută de către subunitatea de pionieri genişti dată ca întărire.
În dispozitivul de luptă a companiei în dependenţă de situaţie pot intra grupa blindată şi
ambuscadele de foc. Grupa blindată – creşterea activităţii apărării şi înaintării la timp a rezistenţi ei
pe cele mai ameninţătoare direcţii, închiderea breşelor, care sau format în rezultatul loviturilor de
foc a inamicului şi rezolvarea altor misiuni, care cer acţiuni de manevră şi o nimicire prin foc a
inamicului, de asemenea, întrebuinţarea maximă a posibilităţilor de luptă a tancurilor, MLI şi TAB.
În componenţa ei pot intra câteva tancuri şi MLI (TAB), repartizate de subunităţile eşalonului I sau
II, care se apără în afara direcţiilor de concentrare a eforturilor principale.
Tancurile şi MLI (TAB), care sunt destinate pentru acţiuni în componenţa grupei blindate,
odată cu ocuparea apărării la început pot să se dispună şi să se pregătească pentru lupta în punctele
de sprijin a plutoanelor sale.
Comandantul grupei blindate poate fi numit: în batalionul – unul din comandanţii de plutoane
din companie eşalonului doi, în companie – unul din locţiitorii comandanţilor de plutone.
Ambuscada de foc se instalează în scopurile producerii inamicului, pierderilor maximale cu foc
prin surprindere executat prin lovire directă, foc pumnal şi cu întrebuinţarea barajelor de mine –
explozive.
În ambuscadele de foc se poate repartiza un pluton (grupa, tanc), care este întărit de aruncătoare
de flăcări şi genişti.
Subunitatea, repartizarea în ambuscada de foc, din timp după poziţia indicată şi minuţios
maschează. Poziţiile ambuscadei de foc se aleg de obicei pe direcţiile expuse atacului cu tancurile
în punctele de sprijin, în intervalele dintre ele sau la flancuri. Cele mai favorabile locuri pentru
poziţiile ambuscadei de foc sunt contraaparente înălţimilor, cutele terenului marginile de localităţi
de păduri şi tufişurile.

V. Amenajarea genistică a punctului de sprijin al companiei.

Se execută cu scopul:
- asigurării rezistenţei subunităţilor, care se apără;
- protecţia efectivului, armamentului şi tehnicii contra mijloacelor de nimicire a armamentului;
- dispunerea lor în ascuns şi întrebuinţarea cu eficacitate a armamentului, tehnicii de luptă în
timpul luptei.
Subunităţile care trec la apărare întrebuinţează condiţiile favorabile ale terenului execută
mascarea poziţiilor, aplică barajele de mine şi explozive, creează lucrări de fortificaţie ridicând
viabilitatea trupelor. Amenajarea genistică începe imediat după determinarea poziţiilor pentru
subunităţi, mijloace de foc.
Include:
 - săparea locaşelor, tranşeelor, căilor de comunicaţie pentru efectiv;
- săparea poziţiilor de tragere (de bază, de rezervă) pentru MLI, tancuri şi alte mijloace de foc;
- săparea PCO şi pentru protecţia efectivului, adăposturilor, şanţ-adăposturi;
- amenajarea punctului de alimentare cu muniţii şi a postului medical;
- executarea barajelor de mine şi de exploziv;
- pregătirea căilor pentru executarea manevrei şi mascarea.
Se execută în acelaşi timp pe toată adâncimea apărării a Cp., care asigură gătinţa permanentă
pentru respingerea atacului inamicului şi protecţia lor împotriva tuturor mijloacelor de nimicire, se
petrece în ascuns cu întrebuinţarea maximală a mijloacelor mecanizate lucrărilor de geniu,
construcţiilor şi materialului de construcţie din zonă.
La trecere la apărare din contact nemijlocit cu inamicul în primul rând se sapă:
- locaşele individuale pentru pistolari, mitraliori, agheişti lunetişti, tancuri, MLI (TAB),
instalaţii RAD;
- se curăţă fâşiile de observare şi de tragere;
- se amenajează lucrări pentru PCO şi postul medical;
- se execută barajele în faţa LDA, în intervale şi la flancuri.
Notă: Dacă Cp.I.Mo. pe MLI trece la apărare în eşalonul II, pregăteşte căile de deplasare spre
liniamentele de desfăşurare pentru executarea contraatacurilor şi spre aliniamentele de foc.
În al doilea rând se sapă:
- locaşe penru grupe;
- locaşe pentru tancuri, MLI (TAB) şi alte mijloace de foc pe poziţiile de foc de rezervă
(vremelnice);
- se termină amenajarea PCO;
- se execută şanţ-adăposturile acoperite (adăposturile)pentru fiecare grupă;
- se sapă locaşe pe aliniamentele de foc, se execută adăposturile pentru armament, tehnica, de
asemenea la punctul de aprovizionare cu muniţii;
- adăugător se execută baraje în faţa LDA, în intervalele dintre punctele de sprijin şi la flancuri.
Ulterior se perfecţionează amenajarea genistică a punctului d sprijin, continuă amenajarea
adăposturilor pentru tehnica, se sapă tranşee şi căile de comunicaţie, se execută adăposturi, se
pregătesc poziţiile false.
Toate lucrările de geniu în companie se execută de către personal cu întrebuinţarea lopeţilor de
infanterie, de gospodărie şi de geniu, rangelor şi tirnacoapelor. Pentru pregătirea materialului
lemnos în compani se folosesc topoarele şi ferestrăile. În afară de aceasta, pe fiecare maşină de
luptă se află un complet de amenajare genstiac a terenului: ranga, lopata de geniu, topor şi ferastrau
joagar.
Punctul de comandă – observare a companiei se amenajează de obicei în adâncimea punctului
de sprijin la distanţa de 800 m de limita dinainte a apărării în aşa loc, de unde se asigura ducerea
observării, după teren în faţa frontului şi la flancurile apărării companiei, de asemenea
supravegherea dacă este, posibilitatea a întregului punct de sprijin şi comoditatea conducerii cu
subunităţile.
Postul de observare tehnic al companiei se desfăşoară în apropierea PCO al companiei. Punctul
de aprovizionare cu muniţii al companiei şi postul medical al companiei se desfăşoară în punctul de
sprijin al companiei într-un loc adăpostit, care este accesibil pentru apropierea de el ascuns a
mijloacelor de transport.
În timpul trecerii companiei la apărare în afara contactului nemijlocit cu inamicul, amenajarea
genistică a punctului de sprijin se execută în aceiaşi succesiune cu întrebuinţarea pe larg a
mijloacelor mecanizate.
Mascarea punctului de sprijin, se execută neîntrerupt odată cu începerea amenajării genistice.