Cabluri de campanie.

Pentru organizarea legăturii fir în Armata Naţională în afară de liniile de transmisiuni

permanente sunt folosite şi cele cu fir din cabluri de campanie.
Liniile din cablu de campanie sunt destinate pentru realizarea legăturilor telefonice sau
telegrafice, pentru acţionarea de la distanţă a staţiilor radio şi radioreleu, pentru realizarea
diferitelor racorduri, precum şi pentru distribuirea alimentării în cadrul unor centre de
transmisiuni (organizarea sistemului de transmisiuni).
Centrul de transmisiuni – ansamblul forţelor şi mijloacelor de transmisiuni întrunite din
punct de vedere organizatoric sub o comandă unică, instalat într-un raion determinat şi cu misiuni
precise în cadrul sistemului de telecomunicaţii.
Linia de transmisiuni – ansamblul de mijloace şi instalaţii pentru realizarea legăturii între
doi corespondenţi, fără aparatura terminală a acestor mijloace şi instalaţii (telefon, telegraf,
manipulator etc.).
Sistem de transmisiuni – ansamblul de centre şi staţii de transmisiuni interconectate prin
linii de transmisiuni, folosindu-se mijloacele din înzestrarea trupelor sau posibilităţile sistemului
de telecomunicaţii teritorial.
Într-un sistem de transmisiuni , liniile pot fi grupate pe ax sau pe direcţie.
Calea (canalul) de legătură – ansamblul tehnic prin care se realizează o comunicare între
doi corespondenţi şi care cuprinde atât linia, cât şi aparatura terminală.
În raport cu aparatura terminală folosită, căile pot fi telefonice, telegrafice,
fototelegrafice, de televiziune şi de transmiteri de date .
Mijloacele tehnice de transmisiuni – mijloacele care asigurpă transmiterea şi recepţionarea
informasţiilor telefonice, telegrafice, fototelegrafice, de televiziune şi de date. În funcţie de
destinaţie poate fi: aparatură terminală, aparatură şi materiale pentru formarea liniilor sau căilor
şi mesajelor, aparatură de secretizare, aparatură de comutare a liniilor, căilor şi mesajelor,
apararură de control şi verificare şi aparatură de detectare şi corectare automată a erorilor.
Axul de transmisiuni – totalitatea liniilor realizate cu diferite categorii de mijloace,
grupate pe direcţia de deplasare a centrului de transmisiuni al punctului de comandă propriu sau
pe direcţia de dispunere a forţelor principale şi prin care se asigură legăturile cu gruparea
principală de forţe şi între punctele de comandă proprii. Axul de transmisiuni începe de la centrul
de transmisiuni începe de la centrul de transmisiuni al punctului de comandă al serviciilor şi se
realizează până pe linia centrelor de transmisiuni ale punctelor de comandă ale trupelor din
eşalonul întâi subordonate nemijlocit.
Direcţia de transmisiuni - totalitatea liniilor realizate cu diferite categorii de mijloace
grupate pe un anumit traseu pentru asigurarea legăturii între două centre de transmisiuni.

Destinaţia, cerinţele liniilor din cablu.

Cablurile de campanie de transmisiuni se desfăşoară pe calea întinderii cablurilor de

campanie şi se destină pentru asigurarea legăturii la mică şi mare distanţă (între punctele de
comandă) şi a legăturii interioare (în interiorul punctului de comandă).
În dependenţă de destinaţie cablurile de campanie se clasifică în:
- cabluri de campanie uşoare (П – 297, П – 275, П – 274, П – 274M, ПTФ – 7,
ПTГ - 19), folosite pentru organizarea legăturii la distanţe relativ nu prea mari;
- cabluri de campanie de legătură la mare distanţă (П – 272, П – 271, П – 271M,
П - 270)
- cabluri fluviale (П – 273, П – 276, П - 277), folosite pentru dispozitive subacvatice de
trecere a liniilor prin cablu aeriene sau de campanie (din cabluri vechi: ПTФ – 7,
ПTГ – 19, П – 271, П – 271M) peste râuri şi lacuri de mărimi mici;
- cabluri de conexiune-racord şi cabluri de distribuţie (BCKП-5×2, BCK-в/ч - 5×2,
TTBK - 5×2, ПTPK cu capacitatea de cinci, zece, douăzeci perechi), folosite pentru
dotarea cutiilor de distribuţie cablurilor de campanie şi aeriene în centrele de transmisiuni
şi la punctele de control-încercare, conexiunea a elementelor lor între ele, şi de asemenea
pentru întinderea reţelei de distribuţie a legăturii interioare la punctele de comandă.
 După numărul conductoarelor folosite pentru realizarea unui circuit, liniile din
cablu de campanie pot fi: simple (cu un singur conductor) şi duble (cu două conductoare).
La liniile simple cel de-al doilea conductor îl constituie pământul.
Cablurile de campanie enumerate mai sus, cu excepţia П – 297, П – 275, ПTФ – 7,
ПTГ – 19, П – 273, П – 276 şi TTBK - 5×2, odată folosite pentru telefonia de joasă
frecvenţă şi telegrafia infratonală prin punctele medii sunt destinate pentru multiplexarea
de către aparatura de multiplexare de înaltă frecvenţă în spectrele corespunzătoare
echipamentelor, şi telegrafiei tonale.
Cablurile de campanie spre deosebire de cele staţionare comparativ sunt uşoare,
permit o întindere rapidă şi strângere şi sunt pentru folosire multiplă. Liniile din cablurile
de campanie se desfăşoară fiecare dată, ca regulă, într-un timp relativ limitat. Însă numai
cablul П – 270 este prevăzut pentru folosirea în condiţii semistaţionare pe un termen
îndelungat la întinderea cablurilor prin pământ. Totodată este necesar să se efectueze
lipirea înfierbântată şi ermetizarea adăugătoare a mufelor de conexiune.
Pentru asigurarea legăturii stabile cablurile de campanie trebuie să corespundă
următoarelor cerinţe:
- să corespundă caracteristicilor electrice prevăzute în tabelele anexate;
- să fie protejate de acţiunile mecanice, radiaţiei solare etc. şi nmascate;
- să fie comode pentru deservire în exploataţie;
- să fie uşor de întreţinut;
- să fie păzite.
Îndeplinirea acestor cerinţe se asigură prin:
- folosirea pentru întindere a cablului întreg şi bun pentru exploatare;
- cunoaşterea şi folosirea corectă a materialului de linii;
- antrenarea temeinică a subunităţilor de construcţii linii cablu;
- îndeplinirea lucrărilor conform cerinţelor tehnice;
- mascarea minuţioasă şi amplasarea judicioasă a liniei;
- deservirea şi exploatarea normală a liniei.
- întrebuinţarea cablului cu caracteristici electrice corespunzătoare;
- asigurarea la timp a materialului necesar pentru construcţia liniilor.
Deservirea liniilor prin cablu de campanie include în sine:
- lucrări de pregătire;
- întinderea cablului cu mascarea liniei;
- folosirea trecerilor prin diverse căi, râuri etc.;
- montarea cablurilor;
- măsurarea liniară, care includ în unele cazuri simetrizarea pe liniile magistrale
din cablu de tip П – 270;
- acoperirea exploataţională a liniei;
- demontarea (strângerea) cablurilor;
- aducerea cablurilor, mijloacelor mecanizate în stare de strângere;
- protecţia şi păstrarea cablurilor, mijloacelor mecanizate şi sculelor inclusiv şi
repararea lor.
Cablurile de campanie de transmisiuni, de regulă, se desfăşoară prin pământ
(metode de întindere deschisă sau închisă) şi în cazuri aparte, în dependenţă de condiţiile
de luptă, caracterul localităţii, anotimpul etc. se pot desfăşura pe pământ şi obiecte locale.
La întinderea cablurilor de campanie în pământ se asigură cea mai mare protecţie a
liniilor contra defecţiunilor mecanice de exploziile bombelor, minelor, diverse tipuri de
transport, tehnică de luptă etc.
Construcţia liniilor din cablu de campanie se execută de către subunităţilor de
construcţii linii cablu – grupe, plutoane şi companii – cu folosirea mijloacelor mecanizate
de construcţie a liniilor din cablu: maşini de construcţii linii din cablu П – 283M
(П – 283), П – 284M (П – 284), derulatoare cabluri П – 281M (П – 281), maşini speciale
П – 278, maşină / excavator de săpat tranşee etc. pentru îndeplinirea lucrărilor de
construcţia liniilor din cablu grupele se împart pe echipe (calcule, echipaje).
 Grupele, echipele se împart în numere de lucru, care îndeplinesc anumite obligaţii. Fiecare
număr al echipei trebuie să fie gata în orice moment să îndeplinească obligaţiile altui număr sau
să-i ajute altui număr la necesitate.
Succesiunea şi condiţiile de îndeplinire a lucrărilor îndeplinite de către subunităţi (grupe,
echipe)în condiţii de pace şi război pot fi diverse, însă în toate cazurile lucrările de construcţie a
liniilor din cablu este necesar de a se îndeplini rapid, în termenul indicat şi din punct de vedere
tehnic justificat.
Rapiditatea, construcţia la timp a liniilor din cablu şi întinderea conform cerinţelor tehnice
se asigură prin organizarea judicioasă a lucrărilor de construcţie a liniilor din cablu, antrenare
permanentă a efectivului, şi gradul de închegare a grupelor (echipelor), conducerea continuă a
subunităţilor de construcţie a liniilor din cablu, cunoştinţe şi folosirea tehnicii destinate
construcţiei liniilor din cablu, mijloacelor mecanizate şi a sculelor, lucrul detaliat al fiecărei
subunităţi, schimbarea la necesitate a numerelor, prezenţa materialelor necesare exploatării şi a
pieselor de schimb.
Pe timpul lucrului militarii din subunităţile de construcţii linii cablu trebuie să poarte
asupra lor armamentul individual din dotare, lopata mică de infanterie şi masca contra gazelor,
fiind în măsură să le folosească la nevoie, oportun, cu hotărâre şi din proprie iniţiativă lupta cu
inamicul.
Subunităţile construcţii linii cablu trebuie să ia toate măsurile pentru observarea şi
înştiinţarea despre pericolul atacului aerian. La semnalul de alarmare aeriană mijloacele de
transport părăsesc drumurile şi se maschează, iar oamenii se adăpostesc, folosind proprietăţile
terenului.
Întinderea şi strângerea liniilor de campanie se execută conform dispoziţiunilor date de
şeful transmisiunilor. Misiunile subunităţilor se dau, de regulă, verbal, iar la nevoie pe hartă.
Construcţia unei linii din cablu de campanie trebuie să fie precedată de recunoaşterea în
teren a traseului. Când nu se poate executa recunoaşterea, caracteristicile traseului se determină
prin studiul hărţilor la scara mică. Comandantul grupei (echipei) de construcţii linii i se poate
indica traseul pe schemă, cu precizarea azimutului pentru toate schimbările pe direcţii.
Deservirea cablurilor de campanie se organizează imediat după întinderea lor şi se execută
de către acele subunităţi ce au executat întinderea. Pentru aceasta pe linii se instalează posturi
telefonice de control (PTC) şi se organizează serviciul supraveghetorilor de linie şi a grupelor de
avarie pe liniile magistrale sau supraveghetori de linie pe linii uşoare de campanie.
În procesul de întindere a cablurilor de campanie subunităţile execută verificările necesare
în cea ce priveşte integritatea cablurilor, lungimile cablurilor (integritatea conductoarelor de
curent şi a izolatoarelor), şi la finalizarea montării porţiunii amplificatorului (liniei) – volumul
minim necesar de verificare sau măsurările liniare în dependenţă de tipul şi destinaţia liniei, şi de
asemenea condiţiile situaţiei.
Lucrul privind întinderea şi deservirea liniilor din cablu de campanie este necesar să se
efectueze în ascuns faţă de inamic după posibilitate şi cu mascarea necesară a liniilor. Mascarea
liniilor din cablu de campanie se asigură prin alegerea corectă a direcţiilor de întindere şi
folosirea corectă a cutelor (depresiunilor) şi obiectelor din teren. Deosebit de minuţios este
necesar de a se masca liniile din cablu de campanie, inclusiv şi tranşeele, îndeplinite de către
derulatoarele mecanizate de cablu, în apropierea punctelor de comandă. Pe timp de război
atârnarea liniilor din cablu în prejma şi la centrul de transmisiuni este interzisă.
În condiţii de luptă organizarea legăturii la timp prin cablu depinde de posibilităţile
subunităţilor de a acţiona în condiţiile de lucru în teren infectat radioactiv, cu substanţe
otrăvitoare etc., şi de asemenea în prezenţa unor zone mari de distrugere, alunecări de teren,
baraje de mine şi alte obstacole.
Subunităţile de construcţii linii din cablu (grupele, echipele) sunt obligate permanent să
ducă cercetarea radioactivă, minuţios să cerceteze itinerele, traseele de întindere a liniilor din
cablu de campanie, distruse şi cu baraje.
Subunităţile de construcţii linii din cablu, grupele, echipele şi soldaţii la întinderea şi
deservirea liniilor sunt obligaţi să acţioneze cu dârzenie, cu iniţiativă, permanent cunoscând că
cât de greu nu ar fi condiţiile de lucru, legătura este necesar de a se stabili la timp şi să
funcţioneze neântrerupt.
 La instalare PTC este necesar din timp de a se pregăti aceste puncte pentru apărare şi de a
lua măsuri pentru protecţia nucleară. Pentru instalarea PTC se aleg locuri în teren ce oferă o
posibilitate mare de mascare, se execută mascarea locului ales împotriva cercetării terestre şi
aeriene a inamicului. Efectivul PTC permanent trebuie să fie atent şi să se găsească în gătinţă
permanentă de luptă.
Misiunile pentru întinderea şi deservirea liniilor din cablu de campanie se stabilesc pe
hartă sau în teren de către şeful transmisiunilor, comandantul unităţii (subunităţii) de transmisiuni
sau şeful direcţiei de transmisiuni.
La stabilirea misiunii comandantului de subunitate se indică:
- datele necesare despre situaţia concretă;
- destinaţia liniei, direcţia ei şi specificul traseului;
- forţele şi mijloacele repartizate pentru întinderea liniilor;
- procedeele de întindere a liniilor din cablu şi misiunile pentru mascarea ei;
- organizarea deservirii liniei (locul de instalare a staţiilor finale, posturilor de
amplificare, PTC, indicativele acestora, particularităţile de deservire a liniilor
etc.)
- termenii de îndeplinire a lucrărilor şi misiunea premărgătoare a subunităţii.
Pentru întinderea cablului de legătură la mare distanţă prin pământ mai întâi de toate, de
regulă, se va executa proiectarea traseului, iar pe timp de pace şi cooperarea cu organele
administraţiei locale, pe teritoriul cărora va trece linia dată. În caz de întindere a unei astfel de
linii pe pământ şi pentru un timp limitat exploatarea ei se permite în locul proiectării liniei de a se
efectua doar numai recunoaşterea traseului în localitate.
Recunoaşterea direcţiei stabilite a liniei cu scopul stabilirii concrete a traseului de
întindere a liniilor din cablu de campanie şi a particularităţilor ei se efectuează şi la întinderea
liniilor di cabluri uşoare de campanie.

Viteza de întindere, calculul necesarului de cablu.

Când grupa acţionează pe jos în teren şes, pe timp frumos şi pe lumină, viteza de întindere
şi de strângere este de 3 – 4 km/oră pentru cablul uşor şi de 1,5 – 3 km/oră pentru cablul greu. Pe
zăpadă, în teren mlăştinos sau cu sol tare, în păduri sau în munţi (până la
1 000 m altitudine) aceste viteze se reduc cu 30 %. În localităţi şi în teren muntos (la peste 1 000
m altitudine) vitezele se reduc la 50 %. Pe timp de noapte baremele pentru întindere şi pentru
strângere se reduc la 20 %.
Când întinderea şi strângerea unei linii din cablu uşor se execută de către o echipă,
baremele se reduc la jumătate.
Dacă întinderea şi strângerea se execută de pe maşină, baremele se stabilesc prin
instrucţiunile care cuprind regulile de folosire a maşinilor pentru construcţia liniilor.
Dacă întinderea şi strângerea se execută cu diferite alte mijloace (de pe cai, de pe schiuri
etc.), vitezele se precizează odată cu darea misiunilor, fiind stabilite în funcţie de factorii care
determină aceste activităţi.
Pentru întinderea şi strângerea liniilor din cablu special nu se stabilesc bareme.
La calculul necesar pentru realizarea unei linii trebuie să se adauge un procent de
15 – 20 % în teren şes, 20 – 30 % în teren mediu frământat şi în localităţi şi 40 – 60 % în teren
muntos.
Succesul lucrului subunităţilor de construcţie a liniilor din cablu depinde de tipul liniei,
metoda de întindere, caracterul localităţii şi alte condiţii concrete şi în mediu în perioada de vară
viteza de întindere a liniilor din cablu este:
a) la întinderea cablurilor uşoare de campanie:
- cu maşina П – 283M (П – 283) cu îngroparea în pământ a cablului la adâncimea
de 30 – 40 – cm – în tranşeea deschisă – 3 – 4 km/oră, în şanţul acoperit – 4 – 6
km/oră şi pe suprafaţa pământului 10 – 15 km/oră;
- cu folosirea colacului de cablu pentru întindere, amplasate pe mijloacele de
transport, până la 20 km/oră;
- cu grupa manual pe suprafaţa pământului – 4 – 5 km/oră;
b) la întinderea cablurilor de campanie de legătură la mare distanţă:
 - cu maşina П – 284M (П – 284) cu îngroparea cablului la 40 – 50 cm în pământ –
2 – 2,5 km/oră, pe suprafaţa pământului – 6 – 8 km/oră;
- cu personalul grupei (echipei) Manual cu utilizarea derulatoarelor П – 281M
(П – 281) pe suprafaţa pământului – 2 – 3 km/oră.
Viteza de strângere a liniei este:
a) cu maşina П – 283M (П – 283):
- pe pământ – 10 – 12 km/oră;
- din pământ – 1 – 2 km/oră;
b) cu maşina П – 284M (П – 284):
- de pe pământ 3 – 4 km/oră;
- din pământ 1 km/oră.
Vitezele de întindere şi strângere a liniilor din cablu în condiţii de noapte de regulă se
micşorează de două ori şi mai mult.
Pe timp de iarnă liniile din cablu de campanie se întind, de regulă, pe pământ (pe zăpadă),
iar viteza de întindere şi strângere se micşorează cu 25 – 40 %.
La determinarea necesarului în cablu destinat întinderii liniei şi a deservirii ei este necesar
ca pe distanţa măsurată pe hartă orientativ, în dependenţă de relieful localităţii de a se adăuga:
- pentru liniile din cablu de campanie uşor – 15 25 %;
- pentru liniile din cablu de campanie greu – 15 – 20 %.
Îndrumarul respectiv descrie întrebările privitor la dispozitivele desinate exploatării liniilor
din cablu, reieşind din dotarea actuală a trupelor de transmisiuni cu utilaj, linii din cablu.
Introducerea în exploatare a altor tipuri de linii din cablu şi dotarea cu aceste a trupelor de
transmisiuni, şi de asemenea în ceea ce priveşte întinderea şi strângerea lui în diverse localităţi va
necesita introducerea unor schimbări în îndrumarul respectiv pe baza experimentală executată.

II. Cablurile de legătură la mare distanţă, de racord şi distribuţie

Cablurile de legătură la mare distanţă pot fi:

a) pupinizate;
b) nepupinizate.
Liniile din cablurile de legătură la mare distanţă pot fi construite după sistemul:
a) monocablu;
b) bicablu.
La moment sunt folosite cablurile de legătură la mare distanţă pupinizate, desfăşurate pentru
magistralele de transmisiuni militare prin metoda sistemului de cablu monocablu. Aceste cabluri
a câte patru fire se deosebesc între ele prin elementele de construcţie, materialul folosit pentru
construcţie, şi a sistemului de pupinizare, care la rândul său determină spectrul de frecvenţă
asigurat de către acest cablu.
Se ştie că distanţa de legătură telefonică depinde de atenuarea kilometrică a circuitului,
care la rândul său depinde de parametrii electrici ai ei.
La o relaţie determinată a parametrilor electrici primari atenuarea kilometrică este
minimă, iar distanţa de legătură – maximă. Această condiţie reprezintă următoarele relaţii ale
parametrilor primari:

Însă pentru circuitele prin cablu:

Cea mai simplă şi efectivă metodă apropiată de relaţiile dintre parametrii secundari
privitor la condiţia de prezenţă a unei atenuări introduse de linie cât mai mici este mărirea pe
calea artificială a inductivităţii. În cablurile de campanie acesta se asigură prin includerea în
circuit pe anumite distanţe stabilite a unor bobine inductive. O astfel de metodă de mărire a
inductivităţii circuitelor prin cablu se numeşte pupinizare, iar bobinele inductive – bobine de
pupinizare. Distanţa dintre bobinele de pupinizare medii se numeşte pas de pupinizare sau pas
de conectare a bobinelor (S).
 Pe calea măririi inductivităţii circuitelor cablurilor de campanie a legăturii la mare
distanţă a telefoniei de joasă frecvenţă se poate mări de 2 – 2,5 ori.
Mai jos sunt descrise dispozitivele şi sunt aduse la cunoştinţă caracteristicile tehnico-
tactice a cablurilor de legătură la mare distanţă.
Cablurile de legătură la mare distanţă sunt prevăzute pentru utilizarea multiplă în condiţii
de campanie cu întrebuinţarea mijloacelor tehnice de întindere şi strângere a cablului.
Întinderea şi strângerea cablului pe pământ cu mijloacele de mecanizare sau manual se
poate executa în limitele de temperaturi de la – 40 ˚C până la + 50 ˚C. Întinderea cablului pe calea
mecanizată în pământ este admisă la temperatura de la – 5 ˚C şi mai sus, deci atunci când solul nu
este îngheţat sau acesta a îngheţat la adâncimi de până la 8 – 10 cm.
Cablul P – 271M este destinat pentru utilizarea sa în spectrul de frecvenţă de până la 16
kHz. Sistemul de pupinizare al cablului reprezintă: inductivitatea bobinelor este de 3,5 mH, pasul
de conectare a bobinelor de inductivitate - 250 m. Cablul are patru conductoare, fiecare dintre
care este compusă din 19 fire din cupru răsucite cu diametrul de 0,32 fiecare. Conductoarele sunt
izolate în stea prin intermediul unui cauciuc cu grosimea de 0,8 mm şi sunt răsucite între miezul
cablului cu diametrul de 1,2 mm din plastic polivinilhlorid receptura 489, destinat pentru
stabilizarea coeficientului legăturii capacitative. Pentru diferenţierea conductoarelor cablului
două dintre acestea sunt acoperite cu cauciuc de culoare albă, iar altele de culoare neagră.
Deasupra răsucirii conductoarelor în patru aranjată în spirală acoperită cu bandă din
policlorură de vinil, care are rolul de ecran electrostatic.
La suprafaţă cablul este îmbrăcat cu o cămaşă din cauciuc rezistent la ger cu grosimea
radiară de 1,66 mm.
Diametrul exterior al cablului este de 11,5 ± 0,5 mm, rezistenţa la rupere este de nu mai
mult de 180 kg.
Cablul se fabrică de lungimile a câte 250 ± 3 m, care se finisează cu semimufe de cuplare.
Greutatea unei lungimi de cablu P – 271 fără tambur este de nu mai mult de 50 kg, iar cu tambur
şi cu grătarul de protecţie este de nu mai mult de 80 kg.
În paralel cu producerea cablului de tip cablu P – 271M cu un singur furtun, până în anul
1959 se producea cablul de tip cablul P – 271M aşa numitul cu construcţie cu două furtunuri.
Construcţia conductoarelor ce conduc curentul electric a acestui cablu este aceeaşi ca şi pentru cel
cu un singur furtun. Conductoarele sunt izolate prin intermediul cauciucului cu grosimea de 0,6 –
0,7 mm şi sunt răsucite între ele în stea. Pentru deosebirea circuitelor în cablu unul dintre
conductoare unui circuit sunt izolate prin intermediul izolatorului din cauciuc de culoare albă, iar
conductoarele altui circuit – de culoare neagră.

Inimă din polivinilhlorid

Conductor
Izolamentul conductorului
Ecranul cu banda cu grafit
Stratul furtunul

Cablul П – 271M de construcţie monocablu

Pentru ca forma cablului să fie rotundă şi stabilitatea construcţiei cablului răsucirea
conductoarelor este presată de către izolatorul din cauciuc cu grosimea de 0,9 mm (adăugirea
izolatoare sau primul furtun). Deasupra adăugirii este amplasat furtunul de protecţie (al doilea) ce
constă din cauciuc semiconductor (amestec din cauciuc şi grafit) cu grosimea de 1,4 mm. Acest
furtun, în afară de protecţia cablului contra defecţiunilor mecanice, mai are şi rolul ecranului
electrostatic, care stabilizează parametrii electrici ai cablului.
Caracteristicile de mărime-greutate şi mecanice ale cablului P – 271M de construcţie cu
două furtunuri sunt aceleaşi ca şi ale cablului de construcţie cu un furtun.
Semimufa de legătură constă din cinci elemente componente, constructiv întrunite în unul
întreg: sistemul de contact 1, care constă din două jacuri şi două tije 2, construite din aliaj de tip
neizilber şi care sunt întărite de placa izolatoare 3; bobinele de inductivitate 4, scoaba de alamă 5,
de care se prinde bobina de inductanţă şi din ciorap de oţel 6 cu şaibă de bază 7 (scoaba serveşte
ca inelâ de conexiune pentru toate detaliile mufei de cuplare, iar ciorapul – pentru menţinerea
mecanică rigidă a cablului în interiorul semumufei); dispozitivul de închidere, care include în sine
un lacăt cu şurub din aliaj de aluminiu şi siliciu, bucşa din aliaj de aluminiu cu siliciu cu ieşiri cu
limitatoare şi ieşiri inelare etanşatoare din cauciuc ale semimufei; capacul semimufei, ce constă
din scoabă şi cană.

Toate detaliile semimufei de

Semimufa de legătură a cablului P – 271M:
1. locaşuri; 2. tije; 3. placa de izolaţie; 4. bobina de inductanţă; 5. scoabă din alamă; 6. ciorap din oţel;
7. şaiba de bază (sprijin).

conexiune, cu excepţia dispozitivului de închidere şi a capacului de protecţie a semimufei, sunt

presate în cauciuc, totodată semimufa capătă forma unui conus, la capătul căreia se îmbracă bucşa
piedică şi lacătul.
În cablul P – 271M este folosită bobina de inductivitate de mărimi mici, care are un miez
din feromagnet închis sub formă inelată (toroidală), confecţionat din alsifer (aluminiu siliciu fier)
de tipul TЧ – 60, cu mărimea de 24×13×14 mm, şi două semiânfăşurări, îndeplinite din conductor
de tipul PЭЛШО cu diametrul de 0,33 mm.
Schema de principiu de conectare a bobinelor de inductanţă în circuitul cablului P – 271M
este reprezentată în figura de mai jos.
Conexiunea semimufelor cablului se execută manual. Pentru aceasta picioruşele unei
semimufe se îndreptă în jacurile semimufei a doua, semimufele se interconectează prin apăsare,
după care se execută rotirea lacătelor în sensuri opuse până la refuz. În acest timp inelele de
etanşare din cauciuc se apasă, asigurând în felul acesta ermetizarea locului de conexiune.
Capetele cablurilor constructiv sunt îndeplinite din cablu liniar P – 271M. Fiecare capăt al
cablului la capăt are o semimufă de conexiune, iar în alt capăt – mănuşă din cauciuc.
Unul din capetele cablului final în semimufa de cuplare conţine o bobină inductivă. Pe
conul din cauciuc al semimufei de cuplare a acestui cablu se găseşte inscripţia „PК”. Acest cablu
este destinate pentru asigurarea aceeaşi finalităţi a ambelor circuite din cablu P – 271M şi pentru
conectarea la aparatura finală.

Schema de principiu de conectare a bobinelor de inductanţă în circuitul cablului P – 271M

În semimufa de conexiune al altui cablu final lipseşte bobina inductivă şi inscripţia „PK”.
Manşonul intermediar instalată la PTC (posturile telefonice de control), este destinată
pentru asigurarea testarea electrică a circuitelor cablului în procesul de exploatare şi pentru
organizarea legăturii de serviciu între PTC prin intermediul canalului (căii) de joasă frecvenţă a
unuia din circuitele fizice ale cablului.
Manşonul intermediar constă din corp din cauciuc, în care este presată placa de contact din
ebonită cu patru perechi de locaşuri la care sunt legate conductoarele cablului, şi patru ştepsele
pare scurtcircuitate. Prin intermediul ştepselelor scurctcircuitate se poate executa ruperea sau
conectarea directă a fiecărui circuit de bază.
În pereţii laterali ai corpului sunt instalate presat sistemele de contact al semimufelor de
conexiune cu dispozitivele de închidere.
Cordonul de control este îndeplinit din cordon ce are două conductoare cu diametrul de
0,75 mm 2 , izolate prin intermediul cauciucului de tip ПTИ – 1, şi furtunul de protecţie din
cauciuc. Diametrul exterior al cordonului este de 7,5 mm, lungimea de 1,6 ± 0,2 m. La unul din
capetele cordonului este montată o furcă specială, presată în cauciuc, iar la celălalt capăt -
mănuşă din cauciuc.
Cordonul este destinat pentru conectarea la circuitele cablului în procesul de exploatare.
Tamburul pentru cablul P – 271M este destinat pentru amplasarea (înfăşurarea) a unei
lungimi de fabricaţie a cablului. Construcţia tamburului este reprezentată mai jos.
Tamburul este format din două discuri laterale exterioare, un disc intermediar şi un
cilindru. Pe cilindru se găseşte o săgeată care indică sensul de înfăşurare a cablului.
Discul intermediar compartimentează spaţiul dintre cele două discuri laterale. În
compartimentul mai mare se înfăşoară cablul, iar în compartimentul mai mic se fixează
semimufele de legătură cu ajutorul a două brăţări (una fixă şi alta mobilă).
Pe tambur se pot înfăşura 250 m cablu P – 271M.greutatea tamburului fără cablu este de
circa 28 kg.
Pentru protecţia cămăşii cablului P – 271M pe timpul manipulării bobinelor se folosesc
huse de protecţie din şipci de lemn, legate între ele cu două curele.
Cablul P – 271M se completează pentru linii a câte 12 km.
Fiecare linie constă din:
- 48 lungimi ale cablului constructiv;
- 48 tambure din fier cu huse de protecţie;
- 6 cabluri pentru capete cu bobine inductive;
- 12 cordoane de control;
- 3 manşoane intermediare;
- 180 m de cablu liniar cu catetele de lungimea de nu mai puţin de 15 m, utilizat
pentru necesităţile de exploatare şi reparaţie.
Pentru utilizarea circuitelor multiplexate prin cablul P – 271M poate fi întrebuinţată
aparatura de telefonie de înaltă frecvenţă şi de telegrafie tonală.
Circuitele cablului P – 271M pot fi folosite atât pe sistemul de patru fire cât şi pentru
sistemele de două fire de sistem monocablu. Pentru aceasta cablul asigură următoarele tipuri de
legături:
Parametrii electrici ai cablului P – 271M

Parametrii
Nr.
Denumirea parametrului (caracteristicii) Pentru lungimea
d/o Pentru 1 km
fabricată
1. Rezistenţa conductoarelor la curent continuu, pentru
temperatura de + 20 ˚C:
- pentru circuitul de culoare neagră (tije) ...... ≤ 6,25 ohmi ≤ 35 ohmi
- pentru circuitul de culoare albă luând în
consideraţie rezistenţa bobinei (locaşe) ...... ≤ 11,25 ohmi ≤ 35 ohmi
2. rezistenţa izolaţiei fiecărui conductor a lungimii de
fabricaţie a cablului relativ celorlalte trei conductoare
şi furtun, unite la pământ, pentru temperatura aerului ≥ 800 ohmi ≥ 200 Mohmi
de + 20 ˚C ......
3. Capacitatea de lucru a circuitelor de bază ..... 23,5 nF ± 10% 94,0 nF ± 10%
4. Mărimeamedie a coeficientului legăturii capacitative
K 1 pentru linia din cablu cu lungimea de 12 km ...... ≤ 25 pF -

Pentru intervale de fabricaţie ale cablului se permite -

K 1 ..... 50 pF
- ≤ 40 mNp
5. Coeficientul de atenuare pe frecvenţa de 800-1000 Hz.
6. Rezistenţa caracteristică pe frecvenţa de 800-1000 Hz. 425 ± 10% 425 ± 10%
7. Atenuarea de trecere la capătul apropiat al liniei cu
lungimea de 12 km pe frecvenţa de 800 Hz ..... - ≥ 9,2 Np/12km
8. Protecţia între circuitele cablului la capătul îndepărtat
pe frecvenţa de 16 kHz pe linia cu lungimea de 12 km. - ≥ 9,2 Np/12km
9. Rezistenţa izolaţiei la aplicarea tensiunii de curent
alternativ cu frecvenţa de 50 Hz timp de 2 min între
conductoarele cablului, şi de asemenea între
conductoare şi furtunul exterior (ecran) ..... 1000 v 1000 v

- patru canale (căi) de înaltă frecvenţă, formate de către aparatura P – 309 – 1 şi

P – 309 –2 sau P – 312M (P - 312) şi P – 311 cu lungimea porţiunii de amplificare pentru
aparatura primului canal de 85 km şi cu distanţa maximă de până la 340 km şi pentru aparatura
canalului al doilea corespunzător 50 – 55 km şi 200 – 220 km;
- două canale telefonice de joasă frecvenţă la distanţa de până la 50 km, reieşind din
posibilitatea de amplificare aparaturii, egală cu 1,6 Np. În cazul folosirii aparaturii P – 310M se
poate obţine doar o legătură de joasă frecvenţă, deoarece în completul ei are doar un complet de
filtre de tip DK-5,7 în locul a două necesare.
Pentru primirea a canalului (căii) de joasă frecvenţă prin intermediul circuitului al doilea
este necesar de a avea un complet de filtre liniare de tipul DK-5,7.
- prin intermediul aparaturii telegrafice de tip P – 100 sau CT – 35 prin punctul mediu
oricărui circuit din cele două existente a unei căi de până la 50 km; legătura telegrafică prin două
puncte medii în acelaşi timp se poate organiza la distanţe de până la 10 km.
Canalele (căile) de înaltă frecvenţă se pot multiplexa secundar prin intermediul aparaturii
de telegrafie tonală P – 318 sau P – 313. în acest caz în locul a unui canal telefonic se poate primi
prin intermediul aparaturii P – 313 patru – douăsprezece canale telegrafice, iar prin intermediul
aparaturii P – 313 (P - 314) la păstrarea canalului telefonic de înaltă frecvenţă.
Cablul P – 271 este destinat pentru folosirea în spectrul de frecvenţă de până la 13 kHz.
Sistemul de pupinizare al cablului constă: inductanţa bobinelor – 10 mH, pasul de conectare a
bobinei – 250 m.
După construcţie cablul P – 271 este acelaşi ca şi cablul P – 271M de construcţie de cablu
bifilar (două furtunuri) cu deosebirea, că în acesta lipseşte inima de centrare a cablului.
Semimufa de legătură constă din cinci elemente componente, constructiv întrunite în una
singură şi presate de cauciuc: sistemul de contacte, bobina de inductanţă, scoaba metalică, şaiba
cu ciorapul din parâme din oţel şi dispozitivul de închidere.
 a

Manşonul intermediar a. pentru cablul П – 271M

b. pentru cablul П – 271
b
Capete finale: a. ale cablului П – 271M b. ale cablului П – 271

Sistemul de contacte constă din două tije, prinse de sabotul di ebonită, presată în cauciuc.
În fiecare simimufă de legătură la tije sunt conectate conductoarele de culoare neagră, iar în
locaşe conductoarele de culoare albă. O astfel de construcţie asigură în fiecare semimufă de
legătură conectarea pe rând a conductoarelor de culoare albă cu cele de culoare neagră şi
conectarea bobinelor de inductanţă în fiecare circuit peste 250 m. Conectarea în circuitul cablului
a bobinelor de inductanţă micşorează atenuarea introdusă de circuite.

a
b
Cordoanele de control a. ale cablului П – 271M; b. ale cablului П – 271

Scoaba metalică reprezintă element de legătură pentru toate

componentele semimufei.
Şaiba de sprijin cu ciorapul din parâme din oţel serveşte pentru întărirea
cablului. Ciorapul menţine cablul şi la întindere acesta rigid se prinde de
stratul de protecţie, asigurând conectarea semimufei cu cablul.

Bobina de
inductanţă
 Dispozitivul de închidere constă din semimufa presată care apasă asupra inelului din
cauciuc, care este destinat pentru asigurarea ermetizării locului de legătură, şi a şi a bucşei de
legătură, care menţine semimufa şi se prinde de aceasta prin intermediul unui şurub. Bucşa are
ştifturi şi cârlige.
În semimufele de legătură se pot amplasa de asemenea şi condensatoarele de simetrizare.
Bobina de inductanţă a cablului P – 271 constă din miez din feromagnet sub formă
toroidală (inelară), fabricat din alsifer (aluminiu, siliciu, fier) de tip BЧ – 32, cu dimensiunea de
36×25×14 mm, şi două semi înfăşurări, îndeplinite din conductor de tipul PЭВ – 2 cu diametrul
de 0,51 mm.

Discul interior

Capace protecţie

Discul exterior
Fixator mobil

Tambur metalic pentru cablul П – 271M şi П – 271 Husa de protecţie fixată pe bobină

Conectarea semimufelor cablului se execută manual. Pentru aceasta tijele uneia dintre
semumufe se îndreaptă spre locaşele alteia şi se strâng până când, stifturile nu vor pătrunde în
ulucul cârligului. După acesta ambele semimufe se vor roti în sens opus până la refuz, pentru care
ştifturile vor intra în locaşul cârligului. Totodată cauciucurile de etanş se vor comprima asigurând
astfel ermetizarea locului de conexiune.
Cablurile finale din completul P - 271 se deosebeşte de cablurile finale ale cablului P –
271M numai prin semimufe.
Manşonul intermediar al cablului P – 271 se deosebeşte de cea a cablului P – 271M prin
mărimi mai mari şi prezenţa ştepselelor scurtcircuitate, şi de asemeneaq sistemul de închidere.
Cordonul de control al cablului P – 271 în comparaţie cu cel al cablului P – 271M are
lungimi mari dintre tije şi locaşele prizei, lungimea prizei mai mare, cauciucul presat, şi de
asemenea prin lipsa devierii părţii finale în direcţia tijelor.
Tamburul din fier practic nu se deosebeşte de tamburul cablului P – 271M, cu deosebirea
cu pentru cablul P – 271 că în unul din fixatoare se prinde de bucşa mobilă.
Destinaţia elementelor cablului P – 271, şi de asemenea lungimile capetelor cablurilor şi a
cordonului de control sunt aceleaşi caşi pentru cablul P – 271M.
Husa de protecţie este aceeaşi ca şi pentru cablul P – 271M.
Cablul P – 271 este completat cu liniile cu lungimi de 2 km. Fiecare linie din cablu constă
din:
- opt lungimi de fabricaţie de cablu;
- opt tambure cu huse de protecţie;
- două cabluri finale (unul cu bobină inductivă, altul fără ea);
- două cordoane de control;
 - un manşon intermediar;
- treizeci metri de cablu liniar la capete cu lungimea de 15 m, utilizat pentru
necesităţile de reparare sau exploatare.

Conductor
Izolament

Umplutură
Furtun Cablul П – 271
Semimufa de legătură a cablului П – 271
Pentru multiplexare folosirea circuitelor din cablu P – 271 se poate folosi aparatura de
telefonie de înaltă frecvenţă P – 309 – 1, P – 312M (P - 312) sau olată aparatură, care lucrează în
spectrul de frecvenţe de până la 13 kHz, şi de asemenea aparatura de telefonie tonală P – 314M (P
- 314), P – 313 şi P – 318 pentru condiţia de multiplexare secundară a canalului de înaltă
frecvenţă.
Circuitele cablului P – 271 pot fi folosite pentru cablu pe patru sau două fire de sisteme
monocablu. Pentru această condiţie cablul asigură următoarele tipuri de legături:
- două telefonice de înaltă frecvenţă pe canalele, formate de aparatura P – 309 – 1 sau
P – 312M (P - 312) cu lungimea de până la 65 km (luând în consideraţie
posibilitatea de amplificare a aparaturii – 4,6 Np). Distanţa maximă de legătură prin
intermediul acestor canale – 260 km;
- două telefonice de joasă frecvenţă cu distanţa de până la 50 km (atenuarea acoperită
de către aparatură – 1,6 Np) şi până la 100 km la conectarea în linie a aparatelor
telefonice (atenuarea acoperită – 3 Np).
Posibilităţile cablului P – 271 pentru organizarea legăturii telegrafice tonale sunt aceleaşi
ca şi ale cablului P – 271M.
Pentru asigurarea trecerilor liniilor din cablu P – 271M sau P – 271 peste obstacolele de
ape de mărimi mari se recomandă folosirea cablului subacvatic P – 277.

Parametrii electrici ai cablului P – 271

Parametrii
Nr.
Denumirea parametrului (caracteristicii) Pentru lungimea
d/o Pentru 1 km
fabricată
1. Rezistenţa conductoarelor la curent continuu, pentru
temperatura de + 20 ˚C:
- pentru circuitul de culoare neagră (tije) ...... ≤ 6,25 ohmi ≤ 35 ohmi
- pentru circuitul de culoare albă luând în
consideraţie rezistenţa bobinei (locaşe) ...... ≤ 11,25 ohmi ≤ 35 ohmi
2. Rezistenţa izolaţiei fiecărui conductor a lungimii de
fabricaţie a cablului relativ celorlalte trei conductoare
şi furtun, unite la pământ, pentru temperatura aerului ≥ 800 ohmi ≥ 200 Mohmi
de + 20 ˚C ......
3. Capacitatea de lucru a circuitelor de bază ..... 23,5 nF ± 10% 94,0 nF ± 10%
4. Mărimea medie a coeficientului legăturii capacitative
K 1 pentru linia din cablu cu lungimea de 12 km ...... ≤ 25 pF -

Pentru intervale de fabricaţie ale cablului se permite -

K 1 ..... 50 pF
- ≤ 30 mNp
5. Coeficientul de atenuare pe frecvenţa de 800-1000 Hz.
6. Rezistenţa caracteristică pe frecvenţa de 800-1000 Hz. 700 ± 10% ohmi 700 ± 10%ohmi
7. Atenuarea de trecere la capătul apropiat al liniei cu
lungimea de 12 km pe frecvenţa de 800 Hz ..... - ≥ 9,2 Np/12km
8. Protecţia între circuitele cablului la capătul îndepărtat
pe frecvenţa de 16 kHz pe linia cu lungimea de 12 km. - ≥ 9,2 Np
9. Rezistenţa izolaţiei la aplicarea tensiunii de curent
alternativ cu frecvenţa de 50 Hz timp de 2 min între
conductoarele cablului, şi de asemenea între
conductoare şi furtunul exterior (ecran) ..... 1000 v 1000 v
Cablul P – 270 este destinat pentru utilizare în spectrul de frecvenţă de până la 60 kHz.
Sistemul de pupinizare al cablului constă: inductivitatea cablului – 1,3 mH, pasul de conectare a
bobinelor de inductanţă – 250 m. Cablul are patru conductoare ce conduc curentul electric fiecare
din care este răsucită din şapte fire din cupru cu diametrul de 0,49 mm. Conductoarele sun izolate
prin intermediul polietilenului. Diametrul nominal conductorului izolat este de 3,47 mm. Cele
patru conductoare izolate sunt răsucite între ele prin înfăşurarea în stea cu pasul de 80 mm.
Conductoarele dispose de sens contrar în răsucire sunt izolate prin intermediul
polietilenului de o culoare şi formează corespunzător două circuite ale cablului.
Conductoarele răsucite sunt presate de un strat din polietilen (de formă rotundă). Diametrul
nominal al cablului este de – 10,6 mm.
Deasupra cablului se află un ecran din bandă din aluminiu cu grosimea de 0,15 mm,
înfăşurarea de carcasă sau înfăşurarea (blindaj), ce constă din 24 fire din oţel cu diametrul de 0,25
mm fiecare, şi furtunul exterior de protecţie din plastic de pilivinil hlorid cu grosimea de 1,3 mm.
Diametrul nominal al cablului este de 14,4 mm.

conductoare
izolament

umplutură

ecran
Semimufa de legătură a cablului P – 270
1. corp (pahar); 2. mufa de contact; 3. locaşe; 4. tije; 5. contactul filier;
Înfăşurare de carcas 6. bobina inductivă; 7. ciorap din oţel; 8. inel din cauciuc; 9. şaibă de
sprijin; 10. con din cauciuc; 11. lacăt; 12. inel de etanşare; 13. capacul de
furtun protecţie.

Cablul P - 270
 Cablul are lungimile de fabricaţie ± 3 m, care finisează prin semimufele de legătură.
greutatea unei lungimi de fabricaţie a cablului este de 60 kg fără tambur, iar cu tambur şi husa de
protecţie nu mai mult de 85 kg. Rezistenţa la rupere a cablului la rupere – nu mai mult de 250 kg.
Semimufa de legătură este formată dintr-un corp de cauciuc, un sistem de contacte, o
bobină de inductanţă şi un dispozitiv de cuplare.
Bobina de inductanţă se compune din două înfăşurări dispuse pe un miez feromagnetic în
formă toroidală. Înfăşurările bobinei de inductanţă sunt confecţionate din sârmă de cupru, izolată
cu email-mătase.
Cablul terminal cu lungimeade 5 ± 0,25 m este destinat pentru conectarea liniei (pe care
nu se execută alimentarea de la distanţă a punctelor de amplificare nedeservite PAN) la aparatura
de multiplexare, pentru executarea măsurărilor în procesul de construcţie a liniei şi exploatare a ei
sau pentru trecerea liniei P – 270 pe alte linii pentru asigurarea unei aceleiaşi finalităţi a ambelor
circuite ale cablului.

Mănuşa cu cinci ieşiri ale cablului final P - 270

Cablul terminal are la unul din capete o semimufă de legătură, în care este montată bobina
inductivă, conectată în unul din circuite (care iese la locaşuri), în fiecare circuit sunt conectate
condensatoarele cu capacitatea de 5000 – 5500 pF, destinate pentru imitarea capacităţii cablului
la producerea sfârşitului în semipas a circuitelor. La alt capăt cablul are o mănuşă cu cinci capete,
la capătul mediu al căreia este conectat „ecranul”, iar la capetele laterale – circuitele de bază ale
cablului.
Notă: 1. Este posibilă conectarea condensatoarelor în mănuşa cablului final.
2. în cablul P – 270 de producţie veche capetele cablurilor aveau lungimea de 125 m, condensatoarele
în acestea nu se montau.
Mufa de control este destinată pentru încercările electrice ale circuitelor din cablu la
exploatare, căutarea deteriorărilor din linie şi pentru organizarea legăturii de serviciu a
intervalului de exploatare a magistralei (prin care nu se asigură alimentarea de la distanţă a
punctelor de amplificare deservite PAD) pe canalul de joasă frecvenţă în unul din circuitele fizice
sau prin circuitul „ecran-pământ” în cazul acţiunilor mici induse în acest circuit.
 Mufa de control P – 270: Mufă de încrucişare a cablului P - 270
1. corp; 2. placa de contact; 3. capac; 4. semimufa echipamentului;
5. mufă cu cuplare; 6. ştepsel scurtcircuitat; 7 – placă din metal cu
schema de principiu pe ea. Mufa constă din corp din siluminiu1, placa de
contact şi capacul de protecţie 3. Pe pereţii
laterali ai corpului sunt montate două
semimufe 4, la care se conectează cablul. Pe peretele frontal al corpului, este amplasată o pereche
de cleme 5, pe care este legat „ecranul” cablului. În placa de contact esunt montate locaşele, la
care sunt conectate circuitele cablului şi ecranul. Prin intermediul ştepselelor scurtcircuitate se
poate rupe sau conecta direct fiecare din circuitele de bază şi conductorul „ecran”. După
perimetrul capacului este amplasat garnitura din cauciucul pentru ermetizare.
În partea interioară a capacului se întăreşte o placă din metal 7, pe care este amplasată
schema electrică de principiu a semimufei. Mărimile mufei sunt 360×242×120 mm.
Mufa de încrucişare este destinată pentru simetrizarea cablului P – 270 pe cale încrucişării
unui circuit de bază la construirea liniilor de legătură la mare distanţă. În cilindrul din siluminiu
din două părţi sunt montate saboţii de contact ale semimufelor de legătură şi are dispozitiv de
închidere. Unul din circuitelle de bază (o pereche de tije de o parte şi o pereche de locaşuri pe de
altă parte) este încrucişată, iar alta şi contactele de ecran sunt conectate direct. Montajul interior
al mufei este ermetizat masă-umplutură, turnată prin două orificii din cilindrul din siluminiu. Pe
suprafaţa mufei se găseşte o înscriere care reprezintă încrucişarea conductoarelor circuitului şi
sunt reprezentate literele A şi Б, care semnifică poziţia de fixare a mufei la încrucişarea
conductoarelor circuitului întâi şi al doilea.

Cordonul de control al cablului P - 270 Tamburul metalic al cablului P - 270

Parametrii electrici ai cablului P – 270

 Parametrii
Denumirea parametrului Pentru
lungimea de Pentru 1 km Pentru 10 km
fabricaţie
Rezistenţa circuitului la curent continuu nu mai mult 9,0 ohmi 36,0 ohmi 360 ohmi
Asimetria de rezistenţă la curent continuu a
conductoarelor în pereche nu mai mult de ... 0,15 ohmi - -
Rezistenţa ecranului şi a înfăşurării de carcasă la
curent continuu nu mai mult de .... 2,25 ohmi 9 ohmi 90 ohmi
Rezistenţa izolaţiei dintre conductoare, şi de
asemenea a fiecărui conductor relativ celor trei şi a
ecranului, conectate la pământ la temperatura de 1000
+ 20°C, nu mai jos de ....... 4000 Mohmi Mohmi -
Rezistenţa izolaţiei furtunului cablului, la
temperatura de + 20°C, nu mai jos de ...... 50 kohmi - -
Capacitatea dintre conductoarele circuitului
(perechii de conductoare) ....... 10,6 nF±0,5 42,4 nF±2,0 -
Coeficientul legăturii capacitive K 1 nu mai mare .... 15 pF ( 10 %
Coeficientul de atenuare pe frecvenţa de 60 kHZ nu pentru cablu de
mai mare ......
până la 25 pF ) - -
Modulul caracteristic rezistenţei pe frecvenţa de 60
- 100mNp
kHz de nu mai mare ....... -
Parametrii de acţionare dintre circuite pe frecvenţa
- 520 ohmi±15%
de 60 kHz: -
- atenuarea de trecere la capătul apropiat nu mai
mult .... -
-
- protecţia la capătul îndepărtat ..... - 6,0 Np
-
Rezistenţa izolaţiei în cazul aplicării curentului 5,5 Np
alternativ cu frecvenţa de 50 Hz, timp de 2 minute
dintre conductoare şi de asemenea dintre fiecare
conductor şi ecran ......
1000 v 1000 v
1000 v

Cordonul de control serveşte pentru conectarea aparatului telefonic la circuitele cablului

şi la ecranul cablului în semimufele de legătură şi a mufelor de control în procesul de construcţie
a liniei sau a exploatării ei, şi de asemenea pentru verificarea electrică a cablului şi armatură.
Cordonul constă din un ştepsel cu locaşe şi tije, cauciuc presat, şi conectată la ea a cablului
cu trei conductoare ecranat de tipul PШM – 3 × 1 mm 2 cu lungimea de 1,5 m şi cu diametrul de
11 mm. Capătul al doilea al cordonului are o mănuşă pentru conectarea aparatului telefonic.
Înfăşurarea de ecran a cordonului de control este scoasă la contactul central al ştepselului.

Husă de protecţie
 Tamburul este format din două discuri laterale exterioare, un disc intermediar şi un
cilindru. Discul intermediar compartimentează spaţiul dintre discuri laterale. În compartimentul
mai mare se înfăşoară cablul, iar în compartimentul mai mic semimufele de legătură.
Pe tambur se pot înfăşura 250 m de cablu. Greutatea tamburului fără cablu este de circa 20
kg. Pentru protecţia cămăşii cablului P – 270 pe timpul manipulării bobinelor se folosesc huse de
protecţie.
Adaptorul armat reprezintă în sine bucăţi din cablu P – 270 de lungime 3 – 5 m, la
capetele cărora sunt montate semimufele de legătură fără bobine inductive. Ele sunt destinate
pentru conectarea în linie a cablului P – 270, întins prin pământ cu mijloacele mecanizate, la
schimbarea liniilor de construcţie deteriorate cu accese adăugătoare pozitive (250 –253 m), cu
accese adăugătoare negative (247 – 250 m).
La întrebuinţarea adaptorului dispare necesitatea de a executa lăsarea de rezervă de cablu
la desfăşurarea liniei în locul de legătură a semimufelor de legătură la întinderea cablului prin
pământ.
Cablul P – 270 este completat pe linii a câte 10 km. Fiecare din ea constă din:
- patruzeci lungimi de fabricaţie a cablului liniar;
- patruzeci de tambure din metal, din care patruzeci de tambure sunt destinate pentru
înfăşurarea cablurilor armate şi unul pentru bucăţile de cabluri nearmate;
- patruzeci şi unu huse de protecţie;
- două cabluri finale;
- două mufe de control;
- cinci mufe de încrucişare;
- patru cordoane de control;
- două adaptoare armate;
- 250 m de cablu liniar nearmat pe bucăţi, folosit pentru necesităţile de exploatare şi
reparaţie.
Aparatura de bază de multiplexare a cablului dat este aparatura de tip P – 304, care funcţionează
în spectrul de frecvenţă de până la 60 kHz.
Cablul P – 296 este destinat pentru organizarea legăturii prin intermediul aparaturii de
formare a canalelor (căilor) cu spectrul liniar de până la 252 kHz.
Caracteristici electrice:
- lungimea de fabricaţie (se finisează din ambele părţi cu semimufe de legătură) –
500 m sau 100 m;
- diametrul exterior – 11 mm;
- greutatea tamburului cu cablu – 111 kg;
- rezistenţa la rupere – 250 kg;
- protecţia la capătul apropiat – 8,8 Np;
- rezistenţa la curent continuu – 53 ohmi/km;
- modulul caracteristicii de rezistenţă – 130 ohmi.

f (kHz) 1 2 6 12 20 30 40
Atenuarea , Np/km 0,08 0,11 0,165 0,2 0,225 0,24 0,252
Modulul caracteristicii de rezistenţă, Ohmi 435 311 196 160 144 136 134

Caracteristicile tehnico-tactice a derulatorului de mână de tip TK – 2 şi a căruciorului P

- 281.

Derulatorul cablu de tip TK – 2, este folosită la exploatarea cablurilor (întindere şi

strângere) P – 297, P – 275, P – 274M (P - 274) şi PTF – 7, constă din tambur şi dispozitiv
special. Două plăci laterale ale derulatorului sunt confecţionate din plăci din oţel care sunt întărite
între ele prin intermediul a patru bare, la unul din care este sudat (lipit) scoaba pentru
direcţionarea cablului la întinderea şi strângerea lui.
În centrul fiecărei plăci laterale sunt amplasaţi rulmenţii, în care se prind semiaxele
tamburului. Tamburul constă din două discuri din oţel, întărite de trei bare, care reprezintă baza
pentru înfăşurarea cablului.
 Pe unul din discurile derulatorului sunt amplasate două orificii pentru fixarea cablului.
Tamburul se pune în mişcare prin intermediul manivelei cu ajutorul a două roţi dinţate.
Diametrul roţii dinţate a manivelei este de două ori mai mare decât diametrul roţii dinţate a
tamburului, de aceea pentru o rotaţie a manivelei, tamburul face două rotaţii.
La întinderea cablului roţile tamburului şi a manivelei se deconectează prin intermediul
dispozitivului de cuplare. Manivela derulatorului de asemenea se instalează în poziţia „fără
lucru”. Derulatorul are o curea de umăr pentru transportul pe umăr a derulatorului.
Greutatea derulatorului fără cablu este de – 4,5 kg, capacitatea derulatorului – o lungime
de fabricaţie a cablului (500 ± 10 m).
Cărucior pentru cablu este destinat pentru întinderea şi strângerea tamburelor cu cablu
P – 271M (P - 271) şi P – 272, P – 296. el se compune din : şasiu, două roţi, sistemul de
transmisie, sistemul de cuplare şi axul tamburului.
Şasiul este format din două ţevi metalice paralele prinse între ele. La un capăt al şasiului
se găsesc două mânere pentru tracţiune, iar la celălalt capăt, două tije telescopice fixate cu ştifturi
cu rac. Când căruciorul trebuie transportat pe braţe se trag tijele telescopice, care constituie astfel
cea de-a doua pereche de mânere.
De şasiu sunt fixate suporturile şi lagărele pentru axa tamburului, dispozitivul pentru
închiderea lagărelor şi dispozitivul de frânare.
Dispozitivul de închiderea lagărelor este format din două zăvoare, un ax pe care se află trei
întinzătoare şi un mâner care se găseşte fixat pe bara din stânga şasiului. Când se apasă pe mâner,
zăvoarele se ridică şi eliberează lagărul, iar când mânerul se lasă liber, zăvoarele fiind strânse de
arc, se închid lagărele.
Dispozitivul de frânare este montat pe bara din dreapta a şasiului şi se compune dintr-un
mâner, cablul pârghiei, tija cu discul de frânare, un întinzător şi un arc. Când se apasă pe mâner,
tija cu discul de frânare presează pe discul tamburului şi îl frânează, iar când mânerul se
eliberează, tija se depărtează de discul tamburului, lăsându-l să se învârtească liber.
Roţile căruciorului sunt montate pe osii, de care se prind cu ajutorul unor butoane cu arc.
Roata din stânga este prevăzută cu manivelă, care serveşte la înfăşurarea cablului de pe loc.
Roţile sunt prevăzute cu gresoare pentru ungere.
Sistemul de transmisie se compune din două roţi dinţate şi un lanţ. Una din roţile (cea mai
mare), cuplată cu roata din stânga a căruciorului, transmite mişcarea, cu ajutorul lanţului, la cea
de a doua roată dinţată (mai mică), iar de la aceasta la axul tamburului.
Sistemul de cuplare se compune dintr-un mâner de schimbare, o bucşă cu arc, introdusă în
interiorul osiei, şi o pârghie, prevăzută la un capăt cu o furcă ce acţionează asupra tijei cu cap
pătrat. Sistemul de cuplare face legătura dintre roata din stânga căruciorului şi axul tamburului,
pe timpul strângerii cablului. În poziţia de lucru mânerul se găseşte în adâncitura butucului roţii,
iar capătul pătrat al tijei se introduce în axul tamburului se trage mânerul în afară şi se roteşte cu
90 ° spre stânga sau spre dreapta.
Axul tamburului este prevăzut la un capăt cu un orificiu, în care se introduce capătul pătrat
al tijei de la roata din stânga atunci când se cuplează axul cu roata căruciorului. În celălalt capăt
al axului se găseşte o piedică cu arc.
Montarea tamburului pe cărucior se execută în următoarea ordine:
- se introduce axul în tambur;
- se potrivesc plăcile de ghidaj în dreptul capetelor axului tamburului;
 - se ridică în sus mânerele şasiului;
- se apasă pe mânerul dispozitivului pentru închiderea lagărelor, ca lagărele să se
deschidă, şi să primească axul tamburului;
- se eliberează mânerul dispozitivului de închidere;
- se lasă şasiul în jos, apăsând pe mânerele acestuia, pentru ca axul cu tamburul să
alunece pe plăcile de ghidaj în lagăre.
Tamburul se aşează pe cărucior în aşa fel, încât cablul să se desfăşoare pe deasupra. Pe
timpul desfăşurării cablului axul se decuplează de roata căruciorului, pentru ca tamburul să se
învârte liber.
Scoaterea tamburului de pe cărucior se execută în următoarea ordine:
- se decuplează roata din stânga a căruciorului de axul tamburului, cu ajutorul
mânerului de schimbare;
- se ridică în sus de mânerele şasiului, sprijinindu-se căruciorul pe capetele tijelor
telescopice;
- se pasă scurt pe mânerul dispozitivului pentru închiderea lagărelor şi, cu o mişcare
bruscă spre înainte, se ridică de mânerele şasiului până aproape de poziţia verticală.
Căruciorul pentru cablu este tras de către un singur militar ; în teren greu (în munţi, pe
zăpadă) acesta poate fi tras de către doi militari.
Când pentru întinderea sau pentru strângerea cablului nu se poate deplasa pe roţi,
căruciorul poate fi transportat ca o targă de către doi militari, scoţându-se tijele telescopice din
ţevile şasiului.