Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
BUCURESTI
REFERAT
MODUL : RETELE ELECTRICE
1
LINIILE ELECTRICE SUBTERANE
Distribuţia energiei electrice
Se realizează printr-un sistem de reţele aflat în prelungirea reţelelor de transport până la consumatori. Pe
aceste reţele se găsesc staţii de reducere a tensiunii, astfel încât la consumatori acesta să ajungă la valoarea de
10-6 KV sau 380 / 220 V.
Distribuţia energiei electrice se executa de regulă prin linii electrice subterane (LES) sau îngropate în
elementele de constructii. Mai rar se executa şi prin linii aeriene (LEA).
Energia electrică astfel transportată trebuie să ajungă a fi utilizată de receptoarele electrice pentru a o
transforma în energie mecanică, luminoasă, termică permitand omului sa-şi desfăşoare activitatea zilnica.
2
El constituie punctul de separare între cele două reţele de distribuţie.
Tabloul electric - reprezintă un ansambiu de aparate ce asigură distribuţia energiei electrice către
receptoare. Tabloul electric general ( TG ) este tabloul cel mai important al consumatorului. Acesta asigură
distribuţia energiei către un numar de tablouri principale (TP), iar acestea la rândul lor asigură distribuţia energiei
la tablourile secundare ( TS ). Ultimele asigură distribuţia energiei electrice la receptoare.
Coloana electrică reprezintă legatura electrică dintre două tablouri electrice.
Circuitui electric reprezintă legatura electrică dintre tabloul secundar şi un receptor (corp de iluminat, priză
electrică, motor).
3
Manşoanele de legătură sunt utilizate pentru înădirea a două cabluri de-a lungul LES. În figură este
reprezentat un manşon pentru înădirea cablurilor cu manta de plumb. Acesta se compune dintr-un manşon
exterior de fontă şi un manşon de plumb.Conductoarele cablurilor se leagş intre ele cu cleme de legatură în
prelungire.
Fig.3 Manşon de legatură: a - manşon exterior din fontă, b - manşon interior din plumb
Manşoanele pentru cablurile cu mantaua din pvc sunt tot din material plastic şi au o construcţie
asemanatoare.
Mansoanele de derivaţie sunt utilizate pentru realizarea conexiuniior intre cablurile care nu sunt în
prelungire. Capetele acestor cabluri se prind în clerne de derivaţie sau nedemontabile. Cutiile terminale sunt
utilizate de cate ori este necesara protejarea faţă de mediu a capătului cablului ce a fost dezizolat pentru a
permite montarea papucilor de conductoare. Exista cutii terminale pentru unul pana la şase cabluri. Ele se
execută din tablă, silumin sau pvc.
4
numeroaselor gospodarii de cabluri şi de alte instalaţii obliga la montarea acestora în canale special amenajate.
Acestea pot fi vizitabile sau nevizitabile. Principalele unelte şi utilaje necesare la execuţia LES sunt urmatoarele:
1. Unelte pentru masurat-ruleta, franghie de canepa, nivela cu bula de aer
2. Unelte pentru sapat pamantul şi refacut pavajul-lopeţi, cazmale, ciocane de 5kg cu coada lunga.
ciocane pneumatice, roaba, targa de lemn, mai
3. Utilaje mecanizate pentru saparea sanţurilor
4. Utilaje pentru transportul tamburilor cu cabluri
5. Dispozitive de ridicare a tamburilor - vinciuri de 4-7 tone, arbore metalic pentru tambure de 1-7 tone,
troliu de 5 tone sau macara.
6. Unelte pentru desfacut cablul de pe tambur - clesti de cuie, ciocane, dalţi, ranga
7. Unelte pentru fasonat şi imbinat cablurile - ferastrau pentru metale, pile, cuţit de
cablu, ciocan de lipit, lampa de benzina, cositor, perii metalice, pensula, surubelniţe,
presa hiuraulica pentru lipit papuci.
8. Unelte pentru tragerea cablurilor - ciorapi de tras cablul, role de lemn sau aluminiu şi dispozitiv de
tragere mecanizata a cablului.
Pentru montarea direct în sol a LES este necesara executarea urmatoarelor operaţii:
1. Marcarea traseului.Traseul este stabilit prin proiect, el se parcurge cu piciorul în vederea verificarii
tuturor locurilor care necesita traversari, necesita eventuale devieri pentru ocolire de obstacole şi din loc în loc
se planteaza în pamant ţarusi pentru a jalona traseul în vederea sapaturilor.
2. Executarea traversarilor pe porţiunea în care linia traverseaza un drum carosabil sau o cale ferata se
prevad pentru protecţia cablurilor, tuburi din beton, din oţel sau din pvc dur. Secţiunea transversala a tuburilor
poate fi circulara sau patrata prevazute cu goluri practicate în paralel cu linia traseului.Pentru traversari se
executa sapari pe jumatatea traversarii în asa fel incit circulaţia prin restricţie sa se poata continua. Pentru
traversarile pe sub caile ferate se foloseste metoda de forare orizontala prin metoda manuala sau mecanica.
5
utilizând sprijin cu plăci de scândură de dimensiuni potrivite.
4. Derularea şi pozarea cablurilor: Tamburul cu cablul se depozitează pe o platforma şi se ridică pe un
suport tip capră pe un ax rotitor. Pentru derulare se foloseşte fie forţa umana fie un troliu mecanic de tragere. La
traseuri lungi şi cu deviaţii faţă de linia dreaptă se prevăd role de sprijin montate atat pe fundul sanţului cât şi pe
părţile laterale inspre unghiul mai mic al curburii pentru reducerea frecărilor. Pentru pozarea cablurilor se execută
aşa numitul pat de nisip adică se asigură un strat de circa 10-15 cm grosime de nisip fin peste care se aşează
cablul derulat, se completează incă un strat de 10-15 cm nisip fin. Dacă pe acelaşi traseu se montează în paralel
mai multe cabluri, acestea se distanţează cu câ e o lăţime de cărămida care se montează din loc în loc. Deasupra
patului de nisip pe toată lungimea traseului se amplasează un strat compact de caramidă pentru protecţie şi
avertizare.
7
Fig.9 Schema de principiu a punţii simple
Unde R1, R2, R4 şi sunt rezistenţe cunoscute iar Rx rezistenţa conductorului cablului electric, care
trebuie determinată. Între punctele C şi D se montează un galvanometru. Sistemul este conectat la sursa de
curent continuu prin intrerupatorul K. Cu ajutorul rezistenţelor reglabile R2 şi R4 se echilibrează puntea până
când prin galvanometru curentul este nul în această condiţie se scriu ecuaţiile tensiunii:
R 1 I1 R x I1 0
R 2 I1 R 4 I 2 0
R 2 I1 R 4 I 2
R 1 I1 R x I 2
R1 R x R1
Rx R4
R2 R4 R2
Măsurarea se realizează în general la o temperatură diferită de temperatura de referinţă de 20° C pentru
care sunt indicate valorile rezistentelor pe Km de cablu astfel incat este necesara recalcularea valorilor măsurate
pentru a putea fi comparată cu valoarea de catalog.
R
R 20 / km
1 20 L
Măsurarea rezistenţei de izolaţie
Încercarea la o tensiune mărita aplicând între conductor şi izolatie o tensiune de 5 ori
tensiunea nominală a cablului. În aceste condiţii o eventuală defecţiu
ne de izolaţie incipientă se va pune în evidentă clară producându-se străpungerea, aceasta se va indica prin
creşterea bruscă a curentului de fugă (de la ordinul mtcroamperilor la ordinul mili sau zecimi de amperi ).
Dacă cablul rezista incercarii de inaltă tensiune se trece la etapa urmatoare: măsurarea cu megohmetrul
MΩ a rezistentei de izolaţie. Pentru cabluri de joasa tensiune se folosesc MΩ de 1000 V. Pentru cabluri de inaltă
tensiune se folosesc MΩ de 2500 V.Se masoară rezistenta de
izolatie intre conductor şi izolatie fie direct pe mansoanele de legatura fie pe cutia terminala. O
borna a aparatului MΩ se leaga la conductorul activ, cealalta borna ( minusul ) la cutia terminala (
partea metalica ).Se actioneaza butonul de masurare a MΩ urmărind cadranul timp
de 15 sec timp în care acul indicator nu trebuie sa-şi modifice pozitia. Pe toată perioada montării
LES se va da atenţie masurilor specifice de tehnica securităţii muncii la :
descărcarea tamburilor cu cabluri;
rostogolirea acestora se face numai în sensul indicat de sageată, spirele cablului
strângându-se pe tambur;
executarea şanturilor în special în zonele care există gospodării de cabluri sau alte
conducte deja montate;
peste şanţuri se vor prevedea podeţe pentru trecerea pietonilor sau poduri pentru
8
autovehicule;
pozarea cablurilor şi executarea lucrărilor de refacere a pavajelor;
verificările şi punerile sub tensiune ce se fac inainte de a se da în exploatare LES. La capetele
LES se execută îngrădiri, se aşează la vedere plăcuţe avertizoare sau se posteaza persoane de
pază pe toata durata verificărilor.
Fig.10 Schema de principiu pentru determinarea punctului de defect în cablu prin metoda
inductivă
(de exemplu: scurt circuit trifazat cu punere la pamânt):
G/F - Generator de înalta frecvenţa, SO - sonda, A - amplificator, C - cască telefonică
9
un impuls de sondaj de la capătul cablului, acesta se reflecta la locul defectului şi impulsul poate fi receptionat pe
ecranul unui osciloscop. Se determină diferenţa de timp ∆t între momentul când s-a inregistrat impulsul reflectat şi
momentul cand a pornit impulsul de sondaj. Distanta pana la punctul de defect este:
t
l x Vi
2
După determinarea punctului de defect în cablu se procedează la repararea acestuia. Dacă defectul este
chiar în manşon, acesta se desfsce cu lampă de benzină. Manşoanele din pvc nu mai pot fi refolosite, cele din
plumb şi din fonta se pot recupera. Dupa îndepartarea defectului se fac masurari ale rezistentei electrice a
conductoarelor şi a izolatiei. Apoi se face incercarea la tensiune marita. Pe timpul repararii unui cablu defect, se
iau aceleasi masuri de tehnica securitatii muncii ca şi în cazul montării cablurilor LES.
Metoda acustică
Aceasta metoda se poate aplica pentru determinarea punctului de defect, în cazu! punerii unei faze la
pamant, daca rezistenta electrica a defectului este mica. Pentru masurare intre faza defecta şi mantaua metalica
a cablului se aplica socuri de tensiune cu o anumita fregventa. Acestea produc vibratii sonore care se propaga
prin sol şi pot fi receptionate la suprafata cu stetoscop sau microfon etc. Socurile de tensiune se pot produce
utilizandu-se un transformator de inalta tensiune T, un tub electronic (kenotron) K pentru redresare, un eclator E
şi un condensator cu capacitatea C = 2- 4 pF. Deasupra punctului de defect sunetul din cască se modifică
sensibil, permiţând identificarea acestuia.
Fig.11 Schema de principiu pentru determinarea punctului de defect în cabluri prin metoda
acustica:
7- transformator de inalta tensiune, K- kenotron, E- eciator, CT- casca telefonica,
S – stetoscop
Metoda în buclă
R1 R 2
R3 R4
Aceasta se utilizează când în cablu există cel puţin un conductor lipsit de defecte şi neîntrerupt. La unul
dintre capetele conductorului lipsit de defecte SS' se leaga conductorul defect TT' prin legatura S'T' ce se
realizează din funie de cupru cu papuci de alama. La celalalt cablu se conecteaza o punte de măsură, la care
rezistenţele R1 şi R2 sunt reglabile astfel incat galvanometrul G să indice zero. Când puntea este în echilibru
există relaţia:
Distanţa până la punctul de defect este:
R3
l x 2l
R1 R 3
10
Fig.12 Schema de principiu pentru determinarea punctului de defect în cablu prin metoda în buclă
Pentru a se verifica daca masurarea este corecta se reface măsurarea capătul opus. Va
trebui să rezulte o distanţă până la punctul de defect egală cu:
l lx
11
instructajul la locul de muncă; durata nu depaşeşte 8 ore; conţinutul, instructajul şi verificarea
cunostintelor se consemnează în fişa individuală de protecţia muncii;
instructajul periodic se executa în urmatoarele cazuri:
lucrătorul a suferit un accident de muncă soldat cu incapacitate de muncă;
lucrătorul a lipsit mai mult de 40 de zile;
s-a modificat procesul tehnologic, utilaje şi tehnici noi;
cand s-au modificat “normele de partamentare a muncii”
se interzice întrebuinţarea radiatoarelor şi a reşourilor electrice în alte locuri decât cele stabilite
sau în condiţii ce prezinta pericol de incendiu;
se interzice utilizarea receptoarelor de energie electrica (fiare de calcat, reşouri, radiatoare, etc.),
fără luarea măsurilor de izolare termică, faţă de elemente inflamabile din încapere;
se interzice lăsarea neizolată a capetelor conductoarelor electrice în cazul demontarii parţiale a
unei instalaţii;
BIBLIOGRAFIE:
[1.]Niculae, Mira; Constantin,Negus — ″Instalaţii şi echipamente electrice″ , manual pentru clasele a Xl-a
şi a Xll-a licee industriale şi de matematica-fizica cu profil de electrotehnică şi şcoli profesionale.
12