RETELE ELECTRICE

Energia electrica nu poate fi stocata si de aceea ea se consuma chiar in momentul

producerii sale. Instalatiile de producere, transport, distributie si utilizare a energiei electrice
formeaza un sistem unic, numit Sistem Energetic National (SEN).
Retea electrica = partea din SEN pentru transportul si distributia energiei electrice.
Aceasta cuprinde linii electrice aeriene - LEA, in cablu - LEC, statii, posturi de transf – PT,
puncte de alimentare – PA, tablouri de distributie.
La inceput retelele erau regionale de tipul generator – retea – consumator

Apoi zonele s-au interconectat si au format SEN. Orice instalatie noua se racordeaza la
SEN conform reglementarilor tehnice si Regulamentului de racordare – RED.
Avantajele SEN:
- reducerea vârfului de putere la nivel national, datorita nesimultaneitatii
vârfurilor consumatorilor
- eficacitatea utilizarii resurselor - centralele electrice aproape de sursa
- aplatizarea curbei de sarcina
Dezavantaje:
- puterea de scurtcircuit la barele statiilor creste - aparataj de comutatie mai
performant
- stabilitatea SEN este mai dificila datorita necesitatii functionarii sincrone a
generatoarelor
- regimul normal si de avarie al functionarii SEN este mai greu de controlat
- aparataj de protectie si comutatie complexe
Statie de transformare = ansamblu de instalatii si constructii care transforma energia
electrica de o anumita tensiune in energie electrica de alta tensiune de la I.T. la M.T.
Post de transformare = transforma energia de la M.T. la J.T.
Punct de alimentare = distribuie energia la aceeasi tensiune
Linii electrice = asigura legatura intre statii, statii – posturi, posturi si consumatori

CLASIFICAREA RETELELOR ELECTRICE

Criterii de clasificare:
 tensiune
 functie
 structura topologica
 sistem
 constructie
Dupa tensiune:
- joasa tensiune = 400/230 V
- medie tensiune = 6, 10, 20 kV – 110
- inalta tensiune = 220, 400, 750 kV

Dupa functie:
- retele de utilizare, alimenteaza de regula receptoare casnice si mici motoare
 - retele de distributie, prin care se transmite energia electrică în zonele de consum şi se
distribuie la consumatori. Reţeaua include linii electrice cu tensiunea de cel mult 110 kV, instalaţii
electrice şi echipamente de măsurare.
- retele de transport, reţele electrice de înaltă tensiune, de 220 kV şi mai mult, prin care
se transportă la distanţă puteri electrice importante.
- retele de interconexiune folosesc tensiuni intre 110 – 750 kV si realizeaza legaturi intre
doua sau mai multe SE.
Dupa topologie:
- retele radiale = consumatorul primeste tensiune dintr-o singura sursa; siguranta
in functionare este redusa, dar sunt ieftine si usor de exploatat
- retele buclate = fiecare consumator primeste energie din doua parti, cu avantajul
unei sigurante crescute, dar si cu costurile de rigoare
- retele complex buclate = se poate primi energie din mai mult de doua surse
Dupa sistem:
- continuu
- alternativ mono sau trifazat

LINII ELECTRICE AERIENE

Liniile electrice aeriene sunt instalatiile la care conductoarele care asigura circulatia
energiei electrice sunt montate in aer liber.
Liniile electrice aeriene sunt instalatiile la care conductoarele care asigura circulatia
energiei electrice (cele active si cele destinate sa protejeze linia impotriva descarcarilor
atmosferice -conductoare garda) sunt montate in aer libcr.
Principalele notiuni si terminologia folosita la liniile electrice aeriene se pot sistematiza
astfel:
-conductoarele liniilor aeriene sunt firele sau funiile metalice neizolate intinse liber intre suportii
liniei (stalpi) si fixati dc accstia prin intermediul izolatoarelor.
-conductoarele active pot fi simple ( un conductor pe fiecare faza ) sau fasciculare ( doua sau mai
multe conductoare pe faza ). Trci conductoare active simple sau fasciculare formeaza un circuit
trifazat al liniei. O linie poate avea unul sau mai multe circuite.
- conductoarele de protecte sunt simple, montate cate unul sau doua pe coronamentul stalpilor
deasupra conductoarelor active.
- sectiunea reala a unui conductor este suma exacta a sectiunilor firelor componente.
- secfiunea nominala este valoarea rotunjita a sectiunii reale si serveste pentru identificarea
conductorului cu precizarea materialului din care este fabricat acesta.
-rezistenfa de rupere a unui conduclor este raportul dintre valoarea fortei dc tractiunc din
momentul care precede ruperea firului din care este construit conductorul, supus la tractiune
simpla, fara socuri si sectiunea reala initiala a firului respectiv.
- deschiderea este distanta dintre axele a doi stalpi consecutivi ai liniei, masurata pe orizontala.
- denivelarea apare in terenurile accidentate, ca fiind distanta pe verticala intre cele doua puncte
de prindere a conductorului dintr-o deschidere.
- sageata unui conductor dintr-o deschidere este distanta pe verticala, intre dreapta care uneste
punctele de prindere a conductorului si paralela la aceasta dreapta, tangenta la conductor, Tn
punctul cel mai de jos.
- panoul este porfiunea de linie, formata din una sau mai multe deschideri consecutive si
delimitate de doi stalpi la care conductoarele se monteaza prin intindere.
- traseul este proiectia pe plan orizontal a intregii linii intre cele doua capete: stalpul de plecare
si stalpul de sosire al liniei, de obicei, amandoi de tip terminal: Lungimea traseului este egala prin
urmare cu suma lungimilor tuturor deschiderilor sale. In mod practic, prin traseu se intelege
culoarul afectat liniei.
- izolatoarele sunt elemente de portelan, sticla sau alte materiale izolatoare care servesc la izolarea
fata de pamant si prinderea de suporti a conductoarelor active.
- armaturiie si clemele cuprind totalitatea pieselor metalice care se folosesc la montarea
conductoarelor si izolatoarelor.
- stilpii din lemn, beton sau metal sustin conductoarele liniei la distante prescrise.
- fundatiile sunt formate din ansamblul elementelor constructive prin care se fixeaza stalpii in sol.
- instalatia de legare la pamint are un rol dublu:
- inbunatatirea protectiei liniei prin legarea la pamant, din loc in loc, a conductoarelor de
protectie;
- protejarea fiintelor in cazul unei eventuate atingeri a stalpilor, atunci cand in mod accidental,
prin defectarea izolatiei, acestia pot primi tensiune.
- gabaritul este distanta cea mai mica dintre un conductor activ si sol sau un alt obstacol natural
sau artificial.

STILPI

Stalpii sunt elemenle care sustin conductoarele active si de protectie, la distantele prescrise
atat intre ele, cat si deasupra solului ori de alte constructii sau obstacole de pe traseu, asigurandu-
se astfel stabilitatea liniei din punct de vedere mecanic, izolatia si gabaritele prevazute.
Stalpii trebuie sa suporte:

a -eforturile propii;
b-conductoarele;
c -izolatoarele;
d - armaturile.
 Prin amplasarea si forma lor constructiva stalpii trebuie sa faca fata si altor servituti:
- ocuparea unor suprafete minime de teren;
- functionarea altor utilitati din zona liniei ( cai de comunicatie, drumuri, cai ferate, rauri
navigabile, linii de telecomunicatii si alte linii electrice etc.), traversarea sau ocolirea estetica a
localitatilor (in special a oraselor mari), integrarea in peisajul natural etc..
Stalpii pot fi clasificafi functie de materialele folosite la executarea lor in:
- stalpi de lemn;
- stalpi de metal;
- stalpi de beton armat.
Indiferent de felul materialului, stalpii se confectioneaza dupa doua conceptii constructive,
principial diferite:
- stalpi rigizi, autoportanti;
- stalpi articulati, ancorti.
Stalpii, trebuie sa indeplineasca anumite functiuni mecanice si electrice pe care le impune
traseul ales.
Din punct de vedere al functiei indeplinite in linie, stalpii se clasifica dupa cum urmeaza:
- stalpi de sustinere, servesc la sustinerea conductoarelor active si de protectie si pot
fi folositi numai pe portiunile drepte ale traseului liniilor. Fiecare stalp de sustinere suporta
greutatea conductoarelor corespunzatoare la cate o jumatate din deschiderile adiacente.
Stalpii de sustinere formeaza cea mai mare parte, in mod curent 80% din stalpii L.E.A.
au greutatea unitara cea mai redusa fata de celelalte categorii din aceeasi linie.

- stalpii de intindere, formeaza punctele de rezistenta in lungul liniei si servesc pentru preluarea
tractiunii in conductoare, in anumite locuri determinate de conditiile de functionare si montare
a liniei, precum si in cazurile precizate de prescriptii. Stalpii de intindere formeaza puncte de
separare a conductoarelor intre panouri si la traversari, astfel incat in cazul avariilor grave (
ruperi de conductoare, caderi de stalpi de susfinere), limiteaza defectul la panoul sau traversarea
respective.

- stalpi de colt, sunt destinati a prelua tractiunea in conductoare, in punctele in care

aliniamentul liniei se schimba, formand un unghi. La unghiuri mici de intersectie a
aliniamentelor se pot folosi ca stalpi de colt si stalpi de susfinere, de obicei intariti, in timp ce la
unghiuri mari, se folosesc stalpi de intindere, in care caz acestia, preluand si traciunea
conductoarelor, sunt denumiti stalpi de colt si de intindere.

- stalpi terminali, se utilizeaza la capetele liniilor, preiau intrega tracfiune a conductoar

dintr-o singura parte.

- stalpi de traversare, se folosesc la incrucisarea cu alte constructii sau obstacole ( drmuri,

cai ferate, linii de telecomunicafii, rauri, canale etc.) pot fi de sustinere sau intindere si trebuie
sa asigure in deschiderea de traversare, inaltimea corespunzatoare prevederilor prescriptiilor.

- stalpi de derivatie, servesc pentru a permite luarea unei derivatii din linie, intr-o alta
directie.

- stalpi de rotire a fazelor, servesc pentru rotirea conductoarelor de faza ale liniei, in ca
scop sunt dimensionati si construiti special pentru a face posibila aceasta operatie. Rotirea
fazelor are drept scop micsorarea efectelor pertubatoare ale liniilor de energie ( de transport)
asupra liniilor de telecomunicafii invecinate, prin realizarea unei simetrii cat mai bune a
parametrilor electrici ai liniilor de transport.

Principalele elemente componente ale stalpilor sunt:

- partea subterana (in fundatie ) a stalpului, sau elementul de sprijinire pe fundatie a

stalpilor articulati;

- corpul stalpului;

- coronamentul stalpului.

La stalpii metalici si de beton armat, partea subterana este in general incastrata in fundatie
de beton odata cu stalpul, la cei de beton armat, si separat ( picioare de fundatii) la cei metalici.
Corpul stalpului este elemental principal al stalpului, ca volum si ca greutate. El preia
eforturile mecanice aplicate asupra liniei, pe care le transmite fundatiei si asigura gabaritele
conductoarelor fata de sol si alte constructii sau obstacole de pe traseu.
Coronamentul stalpului este format din traverse, console, varfare etc., montate la partea
superioara a corpului stalpului de care sunt suspendate conductoarele active si de protectie.
Stalpi de lemn, se folosesc pentru linii electrice, in special pentru cele de tensiuni joase.
Stalpii de lemn sunt din:
- rasinoase, din care molidul, bradul, pinul;
- foioase tari, din care stejarul si salcamul.
Stalpii de foioase rezista mai bine la putrezire putand fi folositi dupa o simpla carbonizare la
baza. Acestia au inconvenientul ca sunt scumpi si scurti. Stalpii de rasinoase ( conifere ) sunt
lungi, drepti si cu o rezistenta mecanica suficienta, in schimb rezistenta la putrezire este redusa,
astfel ca mi pot fi folositi decat impregnati.
Stalpii metalici, ocupa un loc principal, in special in domeniul tensiunilor foarte inalte.
Stalpii de metal, prin calitatile lor deosebite, raman totusi si pentru viitor, un element de baza in
constructia liniilor de tensiuni inalte si foarte inalte.
Avantajele pe care le prezinta stalpii metalici sunt:
- asigura o durata lunga de exploatare;
- pot fi calulati si executafi in solutii economice pentru gabaritele si sarcinile maxime
care intervin in construc|ia liniilor;
- pot fi executati in conditii industriale, in fabrici si ateliere;
- pot fi asamblati cu usurinta pe traseul liniei, necesitand numai operatii simple, in
general de imbulonare;
- fiind relativ usori si rezistenfi la transport si manipulare, sunt indicati pentru orice linii
si in mod special pentru cele din terenuri accidentate si greu accesibile;
- greutatea lor redusa usureaza si simplifica montajul si in special operatiile de ridicare;
- nu sunt combustibili si nu sunt deteriorati de descarcari electrice;
- asigura o buna legatura electrica la pamant pentru conductorul de protectie, chiar prin
corpul stalpului;
- gabaritul este distanta cea mai mica dintre un conductor activ si sol sau un alt obstacol natural
sau artificial.

Conductoare
 Conductoarelc liniiior electrice aeriene sunt de doua feluri: conductoare active, care
asigura circulatia energiei electrice si conductoare de protectie ( fire de garda ) care au rolul de a
proteja linia impotriva descarcarilor atmosferice. Conductoarelc folosite sunt neizolate.
Conductoarelc liniilor electrice aeriene sunt supuse actiunii (fenomenclor meteorologice (
vant, ploaie, chiciura, variatii de temperatura ), precum si agentilor chimici din atmosfera (
oxigen, azot, gaze sulfurice, vapori de apa sarata etc. ) care au efecte corozive asupra lor.
Pentru a se putea obtine o circulate economica si sigura a energiei electrice, conductoarelc
trebuie sa aiba urmatoarele calitati:
- sa permita trecerea curentului electric cu pi\erderi cat mai mici ( sa aiba o rezisten|a
electrica mica, respectiv o conductivitate electrica buna )
- sa aiba o rezistenja de rupere (daN/ min) la tractiune cat mai mare si sa se comporte bine la
oscilatii si vibratii, sa poata suporta solicitarile mecanice, fara sa se deterioreze sau sa se rupa
- sa fie cat mai putin sensibile la actiunca agentilor chimici din atmosfera;
- sa fie ieftine respectiv sa duca la un pret de cost cat mai redus al liniiior in conditiile date cu
privire la puterile electrice de transport.
Conductoarelc electrice pot fi construite dintr-un singur metal sau din doua metale
(diferitc, unul avand o rezistenta mecanica mare si celalalt o conductivitate ridicata. In general
conductoarelc active se construiesc din materialc cu conductivitate ridicata ( cupru, aluminiu si
aliajele lor ), in timp ce conductoarelc de protectie se construiesc din otel cu exceptia cazurilor in
care in anumite zone este necesara micsorarea influentelor perturbatoare asupra liniilor de
telecomunicatii, cand si conductoarele de protectie se construiesc din materiale de conductivitate
electrica ridicata.
Principalele caracteristici tehnice ale conductoarelor sunt:
rezistivitatea la +20° C ( notata cu p ) se defineste ca fiind rezistenta in ohmi a unui conductor cu
sectiunca de 1mm si lungimea de 1 m si se exprima in 52 x mm2/m;
conductivitatea la +20° C ( notata cu y ) care este inversul rezistivitatii si se exprima in m/S2 x
mm2;
masa specifiea este masa in grame a unui centimetru cub din metalul respectiv si se exprima in
gr/cm 3,sau pentru conductoare liniare, in kg/m x mm?;
a rezistenta la rupere la tractiune este forta maxima de intindere, in daN, la care un conductor
cu sectiunea de 1 mm2 rezista inainte de a se rupe;
b coeficientul de dilatatie liniara este coeficientul care arata cu cat se lungeste conductorul daca
tempcratura lui create cu l°C;
c coeficientul de elasticitate arata cu cat se lungeste un conductor cu lungimea de 1m si sectiunea
de 1mm2, supus unei forte de 1 daN.
Conductoarele neizolate pentru liniile electrice aeriene se executa pe doua principii
constructive:
conductoare unifilare ( sarme sau conductoare masive)
conductoare multifilare ( funii sau cabluri )

Conductoare active si de protectie

Caracteristicile conductoarelor active si de protectie trebuie sa fie bine cunoscute de catre

personalul din erxploatare si revizie pe baza acestor caracteristici se vor determina sagetile de
montaj ale conductoarelor. Tractiunca in conductoare, gabaritele fata de sol sau fata de necesarul
de materiale cleme si armaturi.
Inscriptiile tehnice in vigoare la exploatarea L.E.A. din punct dc vedere al conductoarelor
se vor respecta urmatoarele:
- in deschideri in care conform PE 104/90 sunt necesare masuri de siguranta marita, este
interzisa innadirea sau reparatia conductorului; - in alte deschideri ale L.E.A., altele decit cele
de mai sus se admite innadirea conductoarclor dar cel mult o innadire penlru un conductor si
deschidere; innadirile nu vor fi mai aproape dce 2 m la L.E.A. de medic tensiune si 3 m la L.E.A.
20 - 400 kV falta de punctul de suspensie ( fata dc clema de sustinere, de intindere );
- remediile, reparatiile la conductoare sunt admise in cazurile in care sunt rupte cel mult 15
% din numarul dc fire al stratului exterior al funiei, in cazuri mai grave depasirea procentului
de 15 % se va elimina portiunea defecta si se va executa innadirea conductorului ;
- conducloarclc sc vor intinde cu respcctarca sagetilor calculate si precizate in tabelul dc
sageti existent in documentatia tehnica. Conductoarclc active si de protectie sunt caracterizate
prin sageata conductorului care in functic de conditiile climato meteorologice cxistente la un
moment dat, sageata conductorului intr-un anumit punct poate avea valori diferite.
Sageata se calculeaza penlru fiecare deschidere in parte si este calculata pentru
urmatoarele temperaturi: - 30°C. - 20°C. - 10°C, - 50 C si chiciura , 0oC.5°C, 10°C, 15 0 C, 20 0 C,
25 0 C, 30 0 C, 35 0 C, 40 0 C.
In cazul denivelarilor existente intre stalpii adiacenti sageata maxima se situeaza intre
mijlocul deschiderii si stalpul aflat la cota redusa.
Alungirea conductoarelor datorita fulajului se produce permanent astfel incit dupa 10 ani
de la montare cresterea sagetilor este semnifictliva.
In instructiunilc tehnice se prevede ca odata la 10 ani la L.E.A. sa se efectueze masuratori
de sageti, valorile obtinule sa se compare cu sagetile calculate si daca se constata cresteri
insemnate care pot periclita siguranta in functionare sa se execule corectarea acestora.
Daca operatiueca de masurare a sagetilor se executa la alte temperaturi decat cele
existente in tabelele de sageti dc exemplu 9°C, prin interpolare sc calculeaza sageata la
temperatura existenta care apoi se compara cu sageata obtinuta prin masuratoare.
Pentru prevenirea unor incidente de exploatare produse datorita mentinerii sagetilor
conductoarelor in limitele valorilor calculate, se impun existenta unei evidente pentru fiecare
L.E.A. cu sagetile calculate si evolutia acestora in timp.
Panourilc in care se constata sageti diferite fata de cele calculate conform proicetului au
mai mult de 500 mm vor fi avutc in vedere penlru reglementare la prima lucrare de revizie.
La efectuarca masuratorilor de sageti sc vor respecta fiselc tchnologice pentru revizia
L.E.A. 110 kV si L.E.A. 220 - 400 kV.
Inlocuirea conductoarelor L.E.A. conform PE 127/83 sau a unor portiuni din acestea se va
face in situatii in care starea acestora nu mai prezinta siguranta in functionare respectiv cand
sarcina reala de rupere reprezinta mai putin de 75 % din sarcina de rupere calculata.
Verificarea starii tehnice a conductoarelor se executa preventiv cu prilejul R.T. si
accidental.
Verificarea periodica a starii conductoarelor cand acestea au deposit o durata dc
exploatare de 15 ani pentru LEA. amplasate in zonele I si II dc poluarc si de 5 ani pentru L.E.A.
amplasate in zonele III si IV de poluare.
Daca la controlul periodic se const'ta fire deterioare corodate puncte dc rugina in
adancime, intre fire sau reduceri de sectiune ale firelor, sc vor preleva mostre de conductor care
urmcaza a fi incercate in laborator.
Conform PE 127/83 repararca conductoarelor active si dc protectie care prezinta
defectiuni concretizate prin existenja unor spire rupte se va executa prin matisarea conductorului
daca numarul spirelor rupte este sub 15% din numarul total al spirelor din aluminiu ( la
conductoarc din otel - aluminiu ) sau din numarul total de spire pentru conducloarele din otel.
Daca se depaseste procentul de 15% sau daca sunt afectate si spirele din otel la conductoarele din
otel aluminiu, repararea prin innadire este interzisa.
In exploatarc innadirea conductoarelor se executa cand este necsara inlocuirea unei
portiuni de conductor deteriorat, cu alt conductor nou, utilizand in acest scop clemele de innadire
cu crestaturi sau clemele de innadire prin presare.
-conductoarcle unifilare, sunt constiluite dintr-un singur fir cu sectiunea :
circulara, profile poligonale; sectiunea tubulara. Materialcle folositc in general sunt : aluminiul
si aliajele lui , otelul si combinatii dintrce acestea.

Izolatoare
 lzolatia reprezinta un element foarte important fiind in relatie directa cu tensiunea.
Izolatoarele servesc la fixarea pe stalpi a conductoarelor L.E.A., precum si la izolarea acestora
fata de pamant si fata dc partile mai apropiate ale stalpilor.
Orice defectiune de izolatie reprezinta scoaterea din functiune a instalatiei si din acest motiv,
alegerea izolatiei L.E.A. este o problcma careia i se acorda cea mai mare atentie.

lzolatia L.E.A. se asigura prin:

a) izolatoarele interconectate intre conductoarele sub tensiune si console, respectiv stalpii

legati la pamant;
distanta dintre fiecare din conductoarele sub tensiune si pamant;
distanta dintre conductoarele sub tensiune.
Cele trei parti ale izolatiei externe a L.E.A. prezinta caracteristici diferite, potrivit
modului de realizare constructiva.
Izolatoarele fiind asezate in atmosfera si suportand greutatea conductoarelor si eforturile
din acestea, trebuie sa prezinte si anumite insusiri mecanice, fizice si electrice. Materialul
izolatoarelor trebuie sa fie un bun dielectric, nehigroscopic, sa nu fie influentat de agenti
atmosferici si chimici si sa suporte eforturi mecanice si diferente mari de temperatura.
Izolatoarele trebuie sa aiba o rezistcnta mare la tractiune si la compresiune, caracterizata
prin sarcina de rupere.
Din punct dc vedere electric izolatoarele nu trebuie sa permita descarcarcarea prin aer pe
suprafaja lor ( conturnare) sau prin corpul lor (strapungere).
Izolatia L.E.A. este realizata cu izolatoare suport sau suspendate, ale caror lanturi sunt
montate in geometrie fixa sau geometrica variabila.
Marimile ce caracterizeaza izolatoarele sunt:
- tensiunea de tinere valoarea tensiunii de incercare timp de un minut, la frecventa industriala,
in stare uscata, fara a se produce conturnari sau strapungeri;
- tensiunea de conturnare a unui izolator este acea tensiune, mai mare decat tensiunea sa
nominala, la care pe suprafata izolatorului, sau prin aerul inconjurator, se produc descarcari
electrice intre conductor si suportul sau consola de sustinere;
- tensiunea de strapungere a unui izolator este acea tensiune, mai mare decat tensiunea de
conturnare, la care descarcarca electrica dintre conductor si suportul metalic al izolatorului se
produce direct prin masa acestuia.
Strapungerea izolatorului este urmata dc deteriorarca lui, spre deosebire dc conturnarea
izolatorului, care in majoritatea cazurilor nu deterioreaza izolatorul.
Atat tensiunea de conturnare, cat si cea de strapungere, sunt mai mici pe timp umed.
Luand in considerare solicitarile mecanice la care pot fli supuse, izolatoarele se impart:

- izolatoarc dc sustinere, care preiau greutatea conductoarelor si sarcinile suplimentare care

provin din actiunea asupra conductoarelor si izolatoarelor, a ploii, vantului, chiciurei, din
diferenta de temperatura etc.;
- izolatoare de tractiune, care pe langa solicitarile de mai sus, preiau si eforturile din
conductoare.
Luind in considerare rezistenta la solicitarile electrice, izolatoarele se impart in:

izolatoarc nestrapungibile, acelea care se construiesc astfel incat probabilitatea dc

strapungere este mai mica decit cea de conturnare;
izolatoare strapungibile, sunt acelea la care dlistanta disruptiva prin materialul izolant,
este mai mica decit jumatatea distantei disruptive prin aer. Izolatoarele se executa din materiale
electroceramice si din sticla. Izolatoarele intrebuintate curent la linii electrice aeriene pot fi
grupate in doua mari categorii de tipuri constructive:

izolatoarc suport;
izolatoarc dc suspensie

Caracteristicile si performantele tehnice constructive sunt funetie de materialul, formele

si dimensiunile ca si de tehnologia de fabricatie.
Izolatoarclc clasificate dupa criteriul tensiunii, care se folosesc la constructia liniilor
electrice sunt:
- izolatoare pentru linii electrice aeriene de joasa tensiune pana la 1KV, acestea se construiesc
de obicei din portelan obisnuit, ieftin, cu glazura alba, in gama de tipuri forme si dimensiuni
necesare realizarii diferitelor feluri de linii.
Izolatoarele de joasa tensiune, trebuie sa asigure posibilitatea de sustinere sau intindere a
conductoarelor de diferite sectiuni si o anumita sarcina minima la rupere.
- izolatoare pentru ancore, sunt folosite pcntru izolarea ancorelor intrebuintate la consolidarea
stalpilor liniilor pana la l kV si a liniilor de telecomunicatii. Ele se fabrica in trei marimi,
caracterizate prin fort a de rupere: A3, A6 si A8 ( cifra indica sarcina in tone forta ).
- izolatoarc rola pcntru iluminat public, sunt folosite pentru sustinerea conductoarelor la
circuitele de iluminat public cat si la piesele de suspensie ale corpurilor de iluminat.
Izolatoare pentru linii aeriene de medie, inalta si foarte inalta tensiun.
La liniile de medie tensiune se folosesc izolatoare suport si numai pentru tractiuni de
conductoare foarte mari sau in conditii speciale se folosesc izolatoare de suspensie.
Izolatoarcele suport folosite pentru medie tensiune sunt de tipul nestrangibil IS -NS -
20KV petru sustinere iar pcntru intindere ITfs 60/5; Itfs 60/6; Itfs 65/7. Izolatoarele de suspensie
sunt utilizate la tensiunile de ( 110, 220,400, 750 ) kV. Ansamblul mai multor elemente de
izolatoare de suspensie care asigura izolatia unei faze se numeste " lant dc izolatoarc".
Prin utilizarea acestor izolatoare sunt eliminati suportii de izolatoare, greu dc realizat pentru
efoirturi mari si se poate obtine, dupa necesitate, orice distanta intre : conductor si stalp sau
consola, prin marirea numarului de izolatoarc.
Se deosebcsc doua feluri de lanturi de izolatoare, lanturi de sustinere si lanturi de
intindere.
Exemple de stalpi:

- Stalpi de beton armat centrifugat precomprimat: SCP 10001, SCP 10002, TCP 15006, SC
15007,TC 15014, TC 15015, TC 15016, T 1187, SC 12-2200, SC 18-1300
- Stalpi de beton armat centrifugat: SC 10001, SC 10004, SC 10005
- Stalpi de beton armat centrifugat de folosinta comuna: SF2-10, SF2-11, SF4-10, SF4-11,
etc.
- Stalpi din beton armat vibrat precomprimat (bavp): SE 4, SE 5, SE 10, SE 11, SEl aT, SE
6, SE 7, SE 8, SE9
- Stalpi de lemn: simplu SLS 8-10 m, de intindere SLAI, cu propta SLAP, tip usor, mediu
sau greu
- Stalpi metalici: tip teava, tronsonati sau zabreliti ( de sustinere SN, de intindere si colt ICN,
terminali IT)

FUNDATII

Fundatiile stalpilor se dimensioneaza functie de tipul acestora, de zona meteorologica si

caracteristicile terenului de fundare. Acestea sunt fundatii burate, de regula pentru stalpii de
sustinere si sustinere in colt fundatii tumate, pentru stalpii de intindere fundatii prefabricate,
constau in rigle de beton armat montate la baza stalpului peste care se bureaza pamantul Exista
4 tipuri de teren (moale, normal, tare si foarte tare). Dimensiunile gropilor de fundare sunt date
de proiectant sau se iau din fisele tehnologice.
EXEMPLE DE CONDUCTOARE:

Pentru retele de joasa tensiune:

- conductoare de aluminiu: sectiuni standardizate = (16, 25) , 35, 50, 70,120 mmp
- conductoare torsadate: TYIR 50+3x70+1x16 mmp, TYIR 50+3x50+2x16 mmp
bransamente TYIR 16+25 si cablu coaxial ACBYY sau CCBYY 6x6, 10x10,
16x16, 25x25

Pentru retele de medie tensiune:

- conductoare de otel aluminiu: 35, 50, 70, 95,120,150 mmp

CORONAMENTE

La joasa tensiune:

- coronament vertical: la stalpii de lemn cu izolatoare avand suportii curbi

- coronament orizontal cu console metalice pe care se monteaza izolatoarele de
sustinere si intindere la medie tensiune:
- coronament triunghi
- coronament orizontal
- coronament deformabil
- coronament dezaxat
 Legatura simpla in aliniament cu cond. TYIR

Reprezinta fixarea conductorului torsadat pe stalpii de sustinere care sunt pozati in aliniament
(in linie dreapta). Se compune din
- armatura de sustinere in aliniament AS 400
- consola de sustinere, in care este agatata armatura (barcuta)
- tija filetata sau bratara pentru prinderea consolei pe stalpi
Dupa ce se desfasoara fascicolul de conductoare de pe tambur si se monteaza clema de intindere
retea la capatul panoului, se ridica fascicolul la toti stalpii si se monteaza in corpul de material plastic al
AS 400.

•»'-"■'.■ ■.' i\\v..* '•;■■ *.'...'■:.•'•.

 Legatura de sustinere de m.t. cu ISNS

Realizeaza legatura intre conductoarele de OL - AL si izolatoare. Legatura de sustinere se

face in functie de tipul stalpului
- sustinere in aliniament .
- sustinere in colt
La randul lor, fiecare poate fi simpla (cu un singur izolator) sau dubla (cu doi izolatori).
Conductorul principal se monteaza pe capul izolatorului ISNS, iar conductorul auxiliar prin
gaura izolatorului. Cele doua conductoare se fixeaza intre ele cu cleme alunecatoare. Conductorul
auxiliar se protejeaza cu banda de Al 1 Oxl mm, iar eel principal cu matisaj de sarma Al 0 2,45.
Conductoarele auxiliare si principale sunt de aceeasi secuune.
Pentru legatura dubla de sustinere in aliniament sau in colt, se prevad conductoare
principale, auxiliare si pentru dublarea legaturii.

970

1. Izolator support nestrapungibil IsNs – 20

2. Support izolator
3. Clema de alunecare
4. conductor principal
5. conductor auxiliar
6. banda aluminiu
7. sirma de aluminiu
8. stut din otel
Legatura de intindere cu ITFS

Pot fi simple sau duble. Se realizeaza la fiecare din cei doi stalpi de intindere care
marginesc panoul.La unul din stalpi aceste legaturi se realizeaza inainte de a trage
conductorul la sageata, iar la celalalt dupa aceasta operatie. Legatura se face cu ajutorul
unei cleme de tractiune (cu potcovita) si a unei cleme cu crestaturi (teaca). Clema
potcovita se prinde la extremitatea izolatorului UFS pentru legatura simpla si la jugul
legaturii pentru cea dubla.

1. Izolator support nestrapungibil

2. support pentru izolatoare
3. clema de legatura electrica
4.banda de aluminiu
5.cirlig pentru suspendarea lantului
6. izolator tip tija
7. ochi dublu din platbanda
8. jug simplu
9.clema de tractiune tip furca
10.clema cu crestaturi
11. consola de intindere

Legatura dubla de intindere la LEA M.T. faza de mijloc

 Plantarea stalpilor in fundatie burata si turnata

Indiferent daca stalpul este pentru joasa sau medie tensiune, acesta se planteaza in fundatie
care poate fi:
- burata
- turnata
- prefabricata

Fundatiile burate se executa de regula la stalpii de sustinere in aliniament. Dupa saparea gropii
cu dimensiunile prevazute in proiect, se aseaza stalpul in groapa sustinut in carligul macaralei si se
executa burajul care consta din straturi succcesive de pamant bine batut cu maiul si balast.
Desprinderea stalpului din carlig se face dupa ce burajul a fost executat eel putin 60% din inaltimea
gropii. La sfarsit se face o caciula de pamant in jural stalpului.

Fundatiile turnate se prevad de obicei la stalpii speciali (de intindere, terminal sau de
derivatie). Succesiunea operatiilor este urmatoarea:
- trasarea gropilor
saparea gropilor si sprijinirea peretilor
executia radieralui si cofrarea fundatiilor (un strat de 20 de cm beton B100 pe fundul gropii)
- prepararea si turnarea betonului
decofrarea, la 10 - 20 de ore de la turnare inainte de intarirea betonului
- efectuarea caciulilor, tencuielilor si scliviselilor
Se planteaza stalpul in golul ramas si se fixeaza cu beton B 200. Plantarea se face dupa patra zile
de la turnare in perioada 01.04- 15.11 sau sapte zile in perioada 15.11 -01.04.
Fundatiile prefabricate constau in rigle de beton armat care se monteaza la baza stalpului prin
bratari si buloane. Pot fi 1,2 sau 3 rigle functie de tipul stalpului si de natura terenului. Dupa fixarea
riglelor se executa buraj din pamant.

Manevrarea stalpilor se face aproape intotdeauna cu macaraua respectand toate normele

de protectie a muncii (mecanic utilaj, legatori de sarcina, etc). Stalpii precomprimati (bavp - SE)
se monteaza astfel:
- cei de sustinere in aliniament cu alveolele in axul liniei (partea plina spre strada)
- cei de sustinere in colt - axa laturii pline sa coincida cu bisectoarea unghiului cei de
intindere si terminali - cu latura plina in axul liniei (alveolele spre strada)

Daca este cazul stalpii se ancoreaza

 Prize de pamant

Se folosesc pentru protectia impotriva electrocutarilor prin atingere indirecta si

constau dintr-un ansamblu de elemente conductoare in contact cu pamantul pentru trecerea
curentului in sol. Sunt formate, de regula, din electrozi verticali (tarusi din teava sau cornier),
conductoare principale de legatura din platband zincat 40x4, conductoare de ramificatie si
piesa de separatie necesara pentru masuratori si verificari.
Pentru o mai buna conductivitate a curentului in sol, pamantul se uda si apoi se bate
pentru ca suprafata de contact sa fie mare. Se alege pamant vegetal, bun conducator, fara
pietre. Electrozii nu trebuie sa aiba acoperiri de vopsea, gudron sau alte impuritati.
De asemenea, electrozii trebuie montati in asa fel incat sa nu se influenteze reciproc. In
consecinta distanta dintre electrozii orizontali nu trebuie sa fie mai mica de 5 m, iar distanta
dintre cei verticali sa nu fie mai mica decat lungimea lor (de obicei 2,5 m).
Ordinea operatiilor tehnologice
studierea traseului
pregatirea materialelor
saparea santului
montarea electrozilor verticali (de obicei se bat manual, dar si mecanic, si se introduc
in
santul deja sapat, adancimea de montare masurandu-se de la cota de pe fundul
santului.Nu
se bate direct in electrod ci cu ajutorul unui cap de bater.)
montarea electrozilor orizontali si a conductoarelor de legatura
imbinarea electrozilor (daca priza nu este prefabricata) se face prin sudura sau prin
suruburi
- efectuarea legaturilor la echipamentul protejat
- controlul prizei si intocmirea cu beneficiarul a procesului verbal de lucrari ascunse
- acoperirea prizei si baterea pamantului
- masurarea rezistentei de dispersie a prizei de pamant
- efectuarea eventualelor corecturi (electrozi suplimentari, verticali sau orizontali)
montarea pieselor de separatie. Pentru imbunatatirea calitatii solului si realizarea cu
usurinta a rezistentei de dispersie necesara se foloseste bentopriza, un amestec de bentonita
cu soda. Se obtine o rezistivitate a solului sub 5 Qm.
Dupa verificarea si masurarea prizei de pamant aceasta se preda beneficiarului
care periodic face masuratori si corectii prin lucrarile programate sau accidentale.
 LINII ELECTRICE SUBTERANE

Generalitati

In mediul urban, distributia energiei electrice se face de regula, in cablu subteran. Cablurile sunt
construite, de obicei, din:

- conductor
- izolatie(individuala si/sau generala)
- invelisuri de protectie
Cablurile se clasiflca dupa:
• tipul constructiv
• utilizare
■ comportarea la foc
• material
• tipul izolatiei
Dupa tipul constructiv:
- unifilar ( monopolar) = cu un singur conductor avand sectiunea in forma de cerc, sector de cerc,
poligonal
- multiconductor (multipolar) = cu mai multe conductoare
- cablu cu centura = care are fiecare faza izolata si apoi o izolatie comuna
- cablu cu camp radial = fiecare faza are izolatie proprie si un ecran individual
- cablu cu camp neradial (cu ecran colectiv)
- cablu cu trei mantale = fiecare conductor are peste izolatie o manta, de obicei din plumb

Dupa utilizare:

- de energie (de forta) = cablu de 1 - 400 kV pentru circuite primare din sectorul de producere,
transport, distributie si utilizare a energiei electrice
- pentru comanda si control ( circuite secundare de semnalizare, de comanda, de masura,etc)
de regula cu tensiuni < 400 V
- pentru telemecanica sau cablu fir pilot, cu tensiuni < 60 v

Dupa comportarea la foc:

- fara intarziere la propagarea flacarii = la aparitia flacarii izolatia arde complet, se utilizeaza in special
la pozarea in pamant
- cu intarziere la propagarea flacarii = flacara initiala continua sa arda numai o portiune, utilizate de
obicei in interiorul cladirilor
- rezistent la foc = cablul functioneazanormal dupa un foc prelungit

Dupa material:
- din cupru
- din aluminiu
In Romania cablurile se prevad cu conductoare de aluminiu, cu exceptia urmatoarelor cazuri,
cand este obligatoriu a se prevedea cablu de cupru:
• la alimentarea receptoarelor de importanta deosebita, de exemplu instalatii de stingerea incendiilor,
circuitele vitale din centrale electrice
• la unele circuite din medii cu pericol de explozie
• in mediile corozive pentru aluminiu, daca instalatiile nu se pot executa etans
• la instalatiile de pe utilajele mobile - macarale, poduri rulante,etc
• la instalatiile de protectie prin legate la nul sau la pamant.

In ce priveste sectiunea cablurilor, aceasta se calculeaza functie de puterea ceruta de consumator,

dar se recomanda si urmatoarele sectiuni minime:
- la cablurile de energie 1.5 mmp la cupru si 4 mmp la aluminiu
- la cablurile de comanda 1 mmp (se foloseste numai cupru)
- circuite secundare ale transformatoarelor de curent 1.5 mmp
- circuite telemecanica -0.5 mmp cupru
Dupa izolatie:
- cu izolatie din hartie
- cu izolatie din bumbac ,
- cu izolatie din PVC
- cu izolatie din polietilena (PE)
- cu izolatie din polietilena reticulata (XLPE) Din experienta de pana acum se recomanda
ca pentru cablurile de 1 - 10 kV sa se foloseasca izolatie din PVC, iar pentru tensiuni mai
mari izolatie din polietilena PE sau polietilena reticulata XLPE. Exista in exploatare si
cabluri cu izolatie din hartie uleiata, cauciuc si iuta impregnata.
Simbolizarea cablurilor cuprinde initialele materialelor componente: C -
cablu de energie
A - conductoare din aluminiu (pentru cele de cupru fara simbol)
H - izolatie de hartie impregnata
Y - izolatie din PVC sau polietilena
P - manta din plumb
Ab - armatura din benzi de otel
I - invelis exterior din iuta
2X - izolatie din polietilena reticulate
S - ecran din fire de cupru

De exemplu: ACHPAbI 6 kV, 3x150 mmp reprezinta cablu de aluminiu cu izolatia fazelor de
hartie, manta din plumb, armaturi din banda de otel, invelis exterior din iuta, 6 kV si sectiunea de 150
mmp.
CYY 3x50+16 mmp reprezinta cablu din cupru cu izolatia fazelor din PVC si invelis
exterior tot din PVC, faze de 50 mmp si nul de 16 mmp ( 1 kV ).
A2XSY 20 kV lxl 50 mmp reprezinta cablu de aluminiu monopolar, 150
mmp, cu izolatie din polietilena reticulata si manta exterioara din PVC
Elemente component alecablurilor:
- conductor izolatie
- ecrane
electa ce
mantale
- benzi de
protective
armature
- material de umplutura

Pozarea cablurilor

Cablurile se pot instala in aer pe rastele, pe pereti sprijinite pe console metalice, in pamânt
sau sub apa. Alegerea traseelor se face de proiectant tinând cont de coexistenta cu alte instalatii.
La pozarea in pamânt se prevad rezerve pentru efectuarea ulterioara a mansoanelor si cutiilor
terminale:
- la mansoane, lungimea necesara refacerii de doua ori a acestuia
- la capetele terminale, lungimea necesara refacerii o data a acestuia
Daca traseul are schimbare de directie, raza de curbura se stabileste de fabricant.
Desfasurarea cablurilor de pe tambur si pozarea lor se face numai daca temperatura
mediului ambiant este +5 °C; daca este absoluta nevoie sa se pozeze cablurile acestea se vor
incalzi.
Adâncimea de pozare este pentru 1-20 kV, 80 cm.Distantele pe orizontala intre
cabluri sunt:
- 7 cm intre cabluri trifazate de aceeasi tensiune 1- 20 kV
- 10 cm intre cabluri de energie si cabluri de control
- 25 cm intre doua sisteme de cabluri monofazate pozate in trefla
Pentru coexistenta cu alte instalatii se prevad distante specifice pentru fiecare. De
retinut:
- 60 cm pe orizontala fata de conductele de gaz; când cablurile sunt in tuburi distanta
este de 1.5 m la tevile pentru gaze de joasa presiune si 2 m la gazele de medie
presiune.La intersectare, cablurile se monteaza sub conductele de gaz la 10 cm.
- 60 cm fata de fundatiile cladirilor
- 1 m fata de axul arborilor
- 50 cm fata de stâlpii de joasa tensiune ( daca fundatia este turnata distanta se
masoara de la marginea fundatiei)
- 1 m fata de LEA peste 1 kV
Când cablurile trec din pamânt pe stâlpi, acestea se protejeaza in teava metalica sau
PVC pe o inaltime de 2 m.
Dupa ce se preia traseul de la proiectant si beneficiar si se obtine autorizatia de construire si
de spargere se executa mai intâi traversarile. Sapatura se poate executa mecanic sau
manual. Daca se executa manual se foloseste târnacopul pâna la 40 de cm si apoi numai
lopata. Distanta dintre 2 muncitori trebuie sa fie de minim 2 m. De regula sapatura se face
cu putin timp inainte de pozarea cablului.
La traversari tuburile de protectie pot fi din beton si mai nou din PVC, tip mediu sau
greu. Tuburile se aseaza pe un pat de beton de 10 cm. Daca sunt mai multe tevi in sant
acestea se distanteaza cu caramida intre ele din loc in loc. Capetele laterale ale tevilor se
bercluiesc. Apoi se toarna iarasi 10 cm de beton. Urmeaza:
- la mansoane, lungimea necesara refacerii de doua ori a acestuia ;
-la capetele lerminale, lungimea necesara refacerii a data a acestuia
Daca traseul are schimbare de directie, raza de curbura se stabileste de fabricant.
.La o indoire unica (ce nu se mai repeta), de exemplu, inaintea realizarii cutiei terminate, in
cazuri extreme, raza de curbura poate fi redusa la jumatate, daca este stabilit in mod sigur
procesui tehnologic de specializare (incalzirea peste 30° C, indoirea dupa sablon).
Desfasurarea cabiurilor de pe tambur si pozarea lor se face niunai daca temperatura
mediului ambiant este +5 °C; daca este absoluta nevoie sa se pozeze cablurile acestea se vor
incalzi.
Adancimea de pozare este pentru 1-20 kV, 80 cmDistantele pe orizontala intre
cabluri sunt:
- 7 cm intre cabluri trifazate de aceeasi tensiune 1-20 kV -
10 cm intre cabluri de energie si cabluri de control
- 25 cm intre doua sisteme de cabluri monofazate pozate in trefla
Pentru coexistenta cu alte instalatii se prevad distante specifice pentru
fiecare. De retinut;
- 60 cm pe orizontala fata de conductele de gaz; cand cablurile sunt in tuburidistanta
este de 1.5 m latevile pentru gaze de joasa presiune si 2 m la gazele de medie
presiune.La intersectare, cablurile se monteaza sub conductele de gaz la 10 cm.
60 cm fata de
fundatiilecladirilor 1 mfata de
axul arborilor
- 50 cm fata de stalpii de joasa tensiune (daca fundatia este turnata distanta se
masoara dela marginea fundatiei)
1 m fata de LEA peste 1 kV Cand cablurile tree din pamant pe stalpi, acestea se
protejeaza in teava metalica sau PVC pe o inaltime de 2 m.

Adancimea depozare estedistanta masuratape verticala intrecota 0 a terenului si

cota la care se afla cablul, masurata la mijlocul acestuia.
Denivelarea LES este distanta in plan vertical, avand ca masura diferenta intre cotele
de nivel la care se afla montate cele doua capete terminale ale cablului.
Traseul LES este proiectia in plan orizontal a fntregii LES.
Apropierea LES fata de un element oarecare este o situatie de vecinatate, in care LES
nu se incruciseaza cu elementuI respectiv.
Portiunile speciale de traseu sunt acele portiuni din traseul liniei in care apare
coexistenta LES cu elementete naturale, obiectele, obiectivele sau instalatiile, constructiile
etc., situate in apropierea liniei sau cu care linia se incruciseaza.

Pozarea cablurilor
Este operatia de asezare a cablurilor in pozitia de functionare Ea se desfasoara in
conditii diferite, dependent de traseul pe care urmeaza sa-l aiba cablul.

Pozarea cablurilor direct in pamant

Este metoda de lucru cea mai raspindita si este folosita in mod curent si in tara
noastra. Aceasta metoda este simpa, necesitand cheltuieli de investitii mai mici, dar reclama
insemnate lucari de pamant si desfacere repetata a pavajelor. Deci este nevoie de un volum
mare de munca necalificata, o buna organizare a lucrarilor, in concordanta cu alte
intreprinderi urbane, pentru asigurarea unci corelari optime intre lucrari. Procesul
tehnologic la pozarea cablurilor direct in pamant cuprinde urmdtoarele operatii:
recunoasterea traseului, executarea traversarilor, executarea santurilor, desfasurarea si
asezarea cablurilor, tragerea cablurilor in traversari, executarea profilului, astuparea
santului si refacerea pavajelor.

a) Recunoasterea traseului. Traseul unui cablu se alege cat mai scurt, in orase de-a
lungul strazilor pe trotuare, in piete, parcuri si gradini publice, in incinta intreprinderior
industriale, in cvartale noi de locuinte, de-a lungul soselelor si cailor ferate etc. Pentru
cablurile de inalta si foarte inalta tensiune cu ulei, sau gaz sub presume, traseele trebuie
astfel alese, incdt sa poata asigura o amplasare cat mai rationala a rezervoarelor de
alimentare si a instalatiilor anexe.

b) Executarea traversarilor. Se efectueazd atunci cind traseele de cabluri

intersecteaza strazi si piete in oras, sau drumuri, sosele si cai ferate in afara
localitatilor, in acest caz, cablurile se monteazaq in tuburi de beton, bazalt, otel
sau PVC; in general, cu un avans de citeva zile fata de saparea santuriior si
tragerea cablurilor.

c) Executarea santurilor.

Cuprinde urmdtoarele lucrari:

Trasarea santului, desfacerea pavajului si executarea sdpdturilor. Trasarea are drept scop
stabilirea axei santului cu ajutorul planurilor si reperelor. Se marcheaza marginile sapaturii
cu tarusi plantati din loc in loc, intre care se intinde o sfoara ce delimiteazd conturul santului.
Se fixeaza adincimea santului si se semnaleaza sefilor de echipa eventualele obstacole ce
urmeaza a fi intampinate.
Desfacerea pavajelor se efectueaza pe cat posibil mecanizat, cu ajutorul unor
dispozitive si utilaje adecvate.
Saparea santuriior insumeaza un volum mare de lucrari. Ea se poate executa manual
sau mecanizat. Acolo unde este posibil se vor utiliza mijloace mecanizate de sapare, acestea
avind o productivitate pand la 250 m3/zi de sapatura.
Dimensiunile spatiului de depozitare a pamintului este functie de profilul santului
sapat rigola trotuarului si gurile de canal se lasa libere si se asigura scurgerea apelor catre
acestea. Capacele de strada, caminele pentru vane si robinetele de gaz si apa se lasa
descoperite.
d) Desfasurarea si asezarea cablurilor . Se efecueaza dupd ce in
prealabil pe fundul santului s-a asezat un pat de nisip de 10 cm, care are rol
elastic. Peste acest strat se aseaza cablul, care este pastrat pe tamburi. Operatia se executa
mentinind tamburul in pozitie fixa si derulind cablul, sau
deplasind tamburul, care prin derulare lasa cablul. Tragerea cablului se poate
face fie manual, fie mecanizat, in tot cursul acestei operatii, trebuie acordata cea mare atentie
manevrarii cablului, evitand rasucirea lui.

Restrictia asupra razei minime de curbura in manevrarea sau instalarea cablurilor

este impusa de pericolul ca alungirea izolatiei si mantalei de protectie solicitata la intindere
pe periferia exterioara a curburii, sa nu se apropie de valoarea alungirii si rezistentei la
rupere si sa se produca fisurarea acestora si patrunderea umezelii in interior. Razele de
curbura minime sunt prescrise in normative, in functie de tipul cablului si de diametrul
exterior al acestuia.
e) Tragerea cablurilor in traversari. Se executa cu ajutorul ciorapilor decabluri
necesitind o atentie deosebita.
 f) Executarea profilului. Este operatia executata dupd desfasurarea cablului pentru
asezarea acestuia conform pozitiei din proiect, impreuna cu straturile de protectie si
umplutura. Dupa asezarea cablului in pozitia marcata in proiect, cablurile se vor marca cu
etichete de identificare la capete si din 10 in 10 m pe traseu.
Protectia cablului se asigura cu ajutorul unui strat de caramizi, iar pentru protectia
mecanica suplimentara se pot folosi placi de beton armat, calote cetamice, placi din PVC dur
etc. protectia suplimentara trebuie corelata cu regimul termic de incarcare a cablului
Stabilirea sistemului de racire pentru un cablu ingropat depinde de o serie de parametri:
tensiunea de serviciu, sarcina nominala, conditiile de mediu, cheltuielile de investitie si de
intretinere.
La pozarea alaturata a cablurilor in pamint este necesar a se asigure normativele in
vigoare privind distantele dintre cabluri. Astfel, de exemplu intre cablurile cu tensiunea pana
la 10 kV: 100 mm, intre cele cu 10-60 kV: 250 mm, intre cablurile exploatate de intreprinderi
diferite: 500 mm etc. La cablurile de energie, indiferent de distanta dintre ele, se monteazd
pereti despartitori de caramida, la fel si intre cablurile cu tensiuni diferite, intre cablurile de
c.a. si c.c.
La intersectia traseelor de cabluri intre ele, acestea trebuie separate printr-un strat
de pamint de cel putin 500 mm. De asemenea la intersectare traseelor de cabluri cu conducte
termice, distanta intre armaturile cablurilor si invelisul conductelor termice trebuie sa fie de
cel putin 500 mm,
Adincimea minima de pozare admisa in tara noastra este de 0,8 m pentru cabluri pand
la 10 kV, iar pentru cablurile de 20 kV se recomanda 1 m.
Indiferent de tipul cablului, distantele de la cablurile de orice fel, pozate in pamint
pana la fundatiile cladirilor, trebuie sa fie de cel putin 600 mm, iar succesiunea acestora
incepand de la cladire spre partea carosabila este urmatoarea: cabluri de distribute de jt,
cabluri de distribute de It, cabluri de curent continuu pentru tramvaie sau troleibuze,
cabluri pentru iluminatul public.
g) Astuparea santurilor si refacerea pavajelor. Astuparea santurilor cu pamint se
face in straturi succesive de 20 cm inaltime, udate si batute cu maiul, pentru a evita tasari
ulterioare care duc la refaceri repetate ale pavajelor. Ea se face in general manual, pe trasee
libere, sau mecanizat In final se reface pavajul.

Pozarea cablurilor in canale tuburi sau conducte

Se efectueaza atunci cand numarul de cabluri este mare, agresivitatea solului este
ridicata, sau daca este necesara o protectie mecanica deosebita. Constructiile speciale care se
pot folosi in acest scop sunt: conducte sau tuburi de beton cu una sau mai multe gauri, canale
sau tuneluri, conducte metalice. Aceste constructii maresc costul lucrarilor si inrautatesc
conditiile de racire ale cablurilor. Dar, daca numarul cablurilor pozate in paralel este mare,
duce la economii.

Canalele si tunelurile sefolosesc cand existd un numar mare de cabluri (30- 40).
Canalizarea este construita dintr-un bloc de tuburi paralele, lungi de 4- 5 m, cu
diametrul interior de 5 - 15 cm, confectionate obisnuit din PVC, azbociment, gresie,
fibra etc., inglobate intr-un masiv de beton . Pe traseul canalizarii din 100 - 150 in, se
construiesc camine subterane din caramida, beton monolit sau prefabricate, cu trapa
de acces las suprafata solului si cu 2 - 4 intrari de trasee de tuburi pe laturile
caminului. Caminele servesc ca puncte de tragere si introducerea cablurilor in tuburi
pentru executia si amplasarea mansoanelor de jonctiune, iar in exploatare ca puncte
de supraveghere, probe si masuratori.

Tuburi de beton pentru canalizari subterane

Fazele tehnologice de pozare a cablurilor in canale si tuburi sunt: executia santurilor

si montarea tuburilor, conductelor etc., executia caminelor, tragerea cablurilor in tuburi,
jonctiunea cablurilor in camine, intrucit in asemenea canalizari se monteaza cabluri fara
armatura si invelis de protectie, ci numai cu manta de Pb intarita, tuburile trebuie sa fie
curate si netede.
Pozarea cablurilor in canale, conducte si tuburi prezita urmatoarele
avantaje:
- instalarea cablurilor este independenta de executarea santului si se
poate executa in conditii mai bune si mecanizat; cablul are
o protectie mecanica sigura ;
 ACCESORII PENTRU CABLURI

Accesoriile pentru cabluri sunt mansoanele si cutiile terminale.

Acestea trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii generale:
- sa nu difere d.p.d.v. electric si mecanic de cablul pentru care sunt folosite
- sa asigure protectia cablurilor impotriva patrunderii umezelii si a altor
substante cu actiune nociva sau coroziva din mediul inconjurator
- sa reziste la tensiuni de incercare prescrise pentru cabluri

MANSOANE

Reprezinta o constructie izolanta etansa care serveste la imbinarea a doua sau

mai multor cabluri. Pot fi:
- de legatura (jonctiune)
- de derivatie
La cablurile cu izolatie de hartie si ulei sub presiune se folosesc si mansoane
de stopare.
Mansonul de legatura executat intre doua cabluri de acelasi tip, chiar daca au
sectiuni diferite cu o treapta, se numeste manson de legatura normala. Daca
jonctiunea se executa intre doua cabluri de tipuri diferite mansonul este de
legatura mixta.
Mansoanele trebuie sa asigure:
- continuitatea conductoarelor
- continuitatea electrica si etansietatea mantalei de plumb sau aluminiu
- continuitatea electrica a benzilor si a ecranelor
- nivelul de izolatie
- protectia mecanica
S-au construit la inceputuri mansoane din fonta sau de cauciuc si care, dupa
imbinarea conductoarelor si refacerea izolatiei, se umpleau cu masa galbena si
masa neagra.In prezent se folosesc mansoane cu tuburi termocontractabile la cald
sau la rece. Indiferent de tipul de manson executat, procesul tehnologic cuprinde
urmatoarele faze :
- pregatirea locului de munca
- identificarea, fazarea si incercarea cablurilor care urmeaza sa fie mansonate
- aplicarea masurilor tehnice si organizatorice de securitate a muncii
- realizarea de rezerve la capetele de cablu
- aplicarea tuburilor termocontractibile
- pregatirea capetelor de cablu
- jonctionarea conductorului activ al cablului
-

Manson
de
legatura
din fonta
-refacerea straturilor de izolatie si realizarea continuitatii straturilor
semiconductoare
- executarea ecranului metalic
- aplicarea izolatiei exterioare
Reamintim ca :

- stratul semiconductor din polietilena semiconductoare este aplicat in primul strat pe

conductor si al doilea strat pe izolatia individuala a cablului in scopul uniformizarii
intensitatii campului electric
- ecranul cablului = invelis metalic aplicat peste conductorul izolat pentru dirijarea
campului electric, asigurarea unei cai de trecere a curentilor de defect si a celor capacitivi,
eliminarea pericolelor de electrocutare in cazul perforarii cablurilor
- mantaua de protectie = strat din P VC sa PE aplicat pe ecranul cablului pentru protectie
mecanica si impotriva patrunderii umiditatii si a substantelor corozive

Pregatirea locului de munca:

- verificarea dimensiunilor gropii care se presupune ca a fost executata anterior
- delimitarea materiala a zonei de lucru prin montarea panourilor cu indicatoare rutiere
- daca lucrarile se executa pe carosabil se monteaza doua indicatoare la 50 de m in aval si
amonte de locul de lucru
- daca este cazul se monteaza podetele metalice pentru pietoni
- amplasarea obligatorie a cortului de mansonar
- aducerea in cort a materialelor si sculelor si verificarea acestora.

Trusa de scule pentru mansonari cuprinde clesti de diferite tipuri ( cu varf lat, rotund,
combinat), dalta, ciocane, surubelnite, chei fixe inelare si tubulare, cheie franceza, bomfaier,
pile, cutite pentru taiat metale si pentru cojit izolatia, si altele). Alte scule specifice necesare
pentru mansonare: trusa arzator sau dispozitiv pentru incalzire electrica daca
termocontractarea se face la cald (poate fi si o lampa de benzina), dispozitiv de presare a
mufelor, scule pentru marcarea mansoanelor, dispozitiv pentru taierea in con a izolatiei, tava
pentru colectat deseurile, stingatorul cu praf si C02. De asemenea electricienii vor fi echipati
cu casca, ochelari de protectie, manusi electroizolante, genunchere, veste avertizoare atunci
cand se lucreaza pe cai de circulatie rutiera, salopete, bocanci, cizme daca e noroi,
impermeabil pe vreme umeda, manusi si costum vatuit daca e frig.
Lucrarile se executa numai daca temperatura este mai mare de +5°C.
Identificarea, fazarea si incercarea cablurilor,
se face de obicei de echipa PRAM pentru ca necesita instalatii si aparate speciale
(indicator de corespondenta faze, punte pentru masurare rezistente ohmice -Wheatstone,
megohmetre pentru masurarea rezistentei de izolatie, etc ).
 Trusa de scule pentru mansonari cuprinde clesti de diferite tipuri ( cu varf lat, rotund,
combinat), dalta, ciocane, surubelnite, chei fixe inelare si tubulare, cheie franceza, bomfaier,
pile, cutite pentru taiat metale si pentru cojit izolatia, si altele). Alte scule specifice necesare
pentru mansonare: trusa arzator sau dispozitiv pentru incalzire electrica daca
termocontractarea se face la cald (poate fi si o lampa de benzina), dispozitiv de presare a
mufelor, scule pentru marcarea mansoanelor, dispozitiv pentru taierea in con a izolatiei, tava
pentru colectat deseurile, stingatorul cu praf si C02. De asemenea electricienii vor fi echipati
cu casca, ochelari de protectie, manusi electroizolante, genunchere, veste avertizoare atunci
cand se lucreaza pe cai de circulatie rutiera, salopete, bocanci, cizme daca e noroi,
impermeabil pe vreme umeda, manusi si costum vatuit daca e frig.
Lucrarile se executa numai daca temperatura este mai mare de +5°C.
Identificarea, fazarea si incercarea cablurilor,
se face de obicei de echipa PRAM pentru ca necesita instalatii si aparate speciale
(indicator de corespondenta faze, punte pentru masurare rezistente ohmice -Wheatstone,
megohmetre pentru masurarea rezistentei de izolatie, etc ).