Sunteți pe pagina 1din 406

NORMATIV din 1 noiembrie 2011 privind proiectarea,

execuţia şi exploatarea instalaţiilor electrice aferente


clădirilor - Indicativ I 7-2011
PARTEA 1:
CUPRINS
CAP. 1 DOMENIU DE APLICARE
CAP. 2 TERMINOLOGIE, ABREVIERI
CAP. 3 DETERMINAREA CARACTERISTICILOR GENERALE ALE INSTALAŢIILOR
3.0. Generalităţi
3.0.1. Condiţii generale de bază
3.0.2. Condiţii generale comune pentru echipamente
3.0.3. Condiţii de amplasare şi montare a instalaţiilor electrice. Distanţe minime
3.1. Alimentare
3.1.1. Natura curentului
3.1.2. Tensiunea
3.1.3. Frecvenţa
3.1.4. Curentul de scurtcircuit prezumat
3.1.5. Branşamente
3.2. Puterea absorbita (cerută)
3.2.1. Generalităţi
3.2.2. Determinarea puterii absorbite
3.3. Tipuri de reţele de distribuţie
3.3.1. Generalităţi
3.3.2. Legarea la pământ a reţelelor de tensiune alternativă
3.3.3. Legarea la pământ a reţelelor de tensiune continuă
3.4. Instalaţii de securitate
3.5. Separarea instalaţiilor
3.6. Compatibilitate
3.7. Mentenabilitate
CAP. 4. PROTECŢII PENTRU ASIGURAREA SECURITĂŢII
4.1. Protecţia împotriva şocurilor electrice
4.1.1. Generalităţi
4.1.2. Măsuri tehnice şi organizatorice pentru protecţia de bază (protecţia împotriva atingerilor directe)
4.1.3. Măsuri tehnice pentru protecţia la defect (protecţia împotriva atingerilor indirecte)
4.1.4. Măsuri de protecţie
4.1.5. Măsuri tehnice suplimentare de protecţie
4.1.6. Clasificarea echipamentelor electrice din punctul de vedere al şocului electric
4.2. Protecţia împotriva efectelor termice
4.2.1. Generalităţi
4.2.2. Protecţia împotriva producerii incendiului de către echipamentele electrice
4.2.3. Protecţia împotriva incendiului în amplasamentele cu risc mare de incendiu - BE2
4.2.4. Protecţia împotriva arsurilor
4.2.5. Protecţia împotriva supraîncălzirilor
4.3. Protecţia împotriva supracurenţilor
4.3.1. Generalităţi
4.3.2. Protecţia împotriva curenţilor de suprasarcină
4.3.3. Protecţia împotriva scurtcircuitelor
4.3.4. Prevederi referitoare la natura circuitelor
4.3.5. Caracteristicile dispozitivului de protecţie la scurtcircuit
4.3.6. Coordonarea între protecţia de suprasarcina şi protecţia la scurtcircuit
4.3.7. Selectivitatea protecţiei
4.4. Protecţia împotriva supratensiunilor (supratensiuni datorate trăsnetului şi transmise prin reţele şi supratensiuni de
comutaţie)
4.4.1. Generalităţi
4.4.2. Protecţia instalaţiilor electrice din clădiri împotriva supratensiunilor
4.4.3. Dispozitive de protecţie la supratensiuni (SPD)
4.4.4. Măsuri de protecţie fundamentale
4.4.5. Legarea la pământ şi echipotenţializare
4.4.6. Ecrane magnetice şi trasee pentru linii
4.4.7. Protecţia împotriva supratensiunilor de frecvenţă industrială
CAP. 5. ALEGEREA ŞI MONTAREA ECHIPAMENTELOR ELECTRICE
5.1. Reguli generale
5.1.1. Condiţii de funcţionare conform cu recomandările din SR HD 60364-5-51 şi SR HD 384.3 S2
5.1.2. Influenţe externe şi condiţii de instalare
5.1.3. Accesibilitatea
5.1.4. Identificarea
5.1.5. Independenţa echipamentelor
5.1.6. Montarea instalaţiilor electrice
5.1.7. Materiale
5.2. Sisteme de pozare, alegerea secţiunii conductoarelor
5.2.1. Tipuri de sisteme de pozare
5.2.2. Alegerea şi montarea în funcţie de influenţele externe
5.2.3. Curenţi admisibili în sisteme de pozare
5.2.4. Alegerea secţiunii conductoarelor izolate şi neizolate rigide
5.2.5. Căderi de tensiune maxime admisibile
5.2.6. Conexiuni electrice
5.2.7. Alegerea şi montarea pentru limitarea propagării focului
5.2.8. Apropieri de alte trasee
5.2.9. Pozarea conductoarelor electrice montate liber în exteriorul clădirilor
5.2.10. Pozarea conductoarelor electrice montate pe izolatoare în interiorul clădirilor
5.2.11. Pozarea barelor electrice
5.2.12. Pozarea conductoarelor electrice protejate în sisteme de tuburi, ţevi, sisteme de jgheaburi, de tuburi profilate
pentru instalaţii electrice şi goluri ale elementelor de construcţii
5.2.13. Pozarea cablurilor electrice
5.3. Instalaţii electrice de putere
5.3.1. Generalităţi
5.3.2. Receptoare electrice
5.3.3. Tablouri electrice
5.3.4. Dispozitive de protecţie, separare (secţionare), întrerupere şi comandă
5.4. Instalaţii electrice pentru prize şi iluminat normal
5.5. Sisteme de legare la pământ
5.5.1. Generalităţi
5.5.2. Borna/bară principală de legare la pământ
5.5.3. Conductoare de protecţie
5.5.4. Conductoare PEN
5.5.5. Conductoare de echipotenţializare
5.5.6. Conductoare de legare la pământ
5.5.7. Prize de pământ
5.5.8. Dimensionarea prizelor de pământ
5.6. Sisteme de alimentare cu energie electrică pentru servicii de securitate
5.6.1. Prescripţii generale
5.6.2. Clasificarea surselor pentru servicii de securitate
5.6.3. Sisteme de alimentare
5.6.4. Circuite electrice
CAP. 6. PROTECŢIA STRUCTURILOR ÎMPOTRIVA TRĂSNETULUI
6.1. Generalităţi
6.1.1. Domeniu de aplicare
6.1.2. Termeni şi definiţii proprii
6.1.3. Parametrii caracteristici ai curentului de trăsnet
6.2. Instalaţii de protecţie împotriva trăsnetului (IPT)
6.2.1. Stabilirea necesităţii prevederii unei IPT pentru o construcţie şi alegerea nivelului de protecţie împotriva
trăsnetului. Evaluarea riscului
6.2.2. Cazuri în care IPT este obligatorie
6.2.3. Instalaţii exterioare de protecţie împotriva trăsnetului
6.2.4. Instalaţie interioară de protecţie împotriva trăsnetului
6.2.5. Măsuri de protecţie împotriva vătămării fiinţelor vii datorate tensiunilor de atingere şi de pas
6.3. Instalaţii de protecţie împotriva trăsnetului cu dispozitive de amorsare (PDA)
6.3.1. Generalităţi
6.3.2. Determinarea zonei de protecţie
6.3.3. Conductoare de coborâre
6.3.4. Prize de pământ
6.3.5. Reguli particulare
6.3.6. Turle, clopotniţe, foişoare
CAP. 7. INSTALAŢII ELECTRICE SPECIALE
7.1. Instalaţii electrice în încăperi cu cadă de baie sau duş
7.2. Instalaţii electrice pentru piscine şi alte bazine
7.3. Instalaţii electrice pentru încăperi şi cabine prevăzute cu încălzitoare pentru saune
7.4. Instalaţii electrice pentru şantiere de construcţii şi de demolare
7.5. Instalaţii electrice pentru construcţii agroindustriale şi agrozootehnice
7.6. Instalaţii electrice pentru incinte electroconductoare înguste
7.7. Instalaţii electrice pentru campinguri
7.8. Instalaţii electrice pentru porturi mici şi ambarcaţiuni de agrement
7.9. Instalaţii electrice în amplasamente pentru utilizări medicale
7.10. Instalaţii electrice pentru sălile pentru expoziţii, spectacole şi standuri
7.11. Instalaţii electrice pentru sisteme fotoelectrice de alimentare cu energie
7.12. Instalaţii electrice pentru mobilier
7.13. Instalaţii electrice pentru unităţi mobile sau transportabile
7.14. Instalaţii electrice temporare pentru structuri, dispozitive pentru agrement şi barăci din bâlciuri, parcuri de
distracţie şi circuri
7.15. Instalaţii electrice pentru sisteme de încălzire în pardoseală sau tavan
7.16. Instalaţii electrice pentru rulote sau autorulote
7.17. Instalaţii electrice pentru firme şi reclame luminoase
7.18. Instalaţii electrice pentru alimentarea cu energie electrică a echipamentelor ascensoarelor, maşinilor de ridicat şi
transportat
7.19. Instalaţii electrice pentru echipamente informatice
7.20. Instalaţii electrice în construcţii din lemn
7.21. Instalaţii electrice pentru racordarea bateriilor de condensatoare pentru îmbunătăţirea factorului de putere
7.22. Instalaţii electrice pentru alimentarea receptoarelor cu rol de securitate la incendiu
7.23. Instalaţii electrice pentru iluminatul de siguranţă. Condiţii de alimentare şi funcţionare
7.24 Instalaţii de balizaj
CAP. 8. VERIFICAREA ŞI ÎNTREŢINEREA INSTALAŢIILOR ELECTRICE ŞI A SISTEMULUI DE PROTECŢIE ÎMPOTRIVA
TRĂSNETULUI
8.1. Verificări şi punerea în funcţiune
8.1.1. Verificarea iniţială
8.2. Verificări periodice
8.2.1. Generalităţi
8.2.2. Frecvenţa verificărilor periodice
8.2.3. Rapoarte pentru verificări periodice
8.3. Întreţinerea şi verificări pentru iluminatul de siguranţă
8.4. Verificarea echipamentelor electrice de joasă tensiune
8.5. Verificarea şi întreţinerea sistemului de protecţie împotriva trăsnetului (SPT)
8.5.1. Scopul verificărilor
8.5.2. Ordinea verificărilor
8.5.3. Întreţinerea
CAP. 9. PREVEDERI GENERALE PENTRU EXPLOATAREA INSTALAŢIILOR ELECTRICE
9.1. Principii fundamentale
9.1.1. Securitatea în exploatare
9.1.2. Personalul
9.1.3. Organizarea
9.1.4. Comunicarea
9.1.5. Zona de lucru
9.1.6. Unelte, echipamente şi dispozitive
9.1.7. Planuri şi înregistrări
9.1.8. Semnalizări
9.2. Proceduri de exploatare curentă
9.2.1. Generalităţi
9.2.2. Manevrări
9.2.3. Verificări de funcţionare
9.3. Proceduri de lucru
9.3.1. Generalităţi
9.3.2. Lucru fără tensiune
9.3.3. Lucru sub tensiune
9.3.4. Lucru în vecinătatea pieselor sub tensiune
9.4. Proceduri de întreţinere
9.4.1. Generalităţi
9.4.2. Personalul
9.4.3. Lucrări de reparaţie
9.4.4. Lucrări de înlocuire
CAP. 10. BIBLIOGRAFIE
10.1. Standarde de referinţă
10.2. Acte normative
CAP. 11. ANEXE
5.1. Lista de abrevieri ale influenţelor externe
5.2. Caracteristici ale influenţelor externe
5.3. Gradele de protecţie asigurate prin carcase pentru echipamentul electric (cod IP)
5.4. Gradele de protecţie asigurate prin carcase pentru echipamentul electric împotriva impacturilor mecanice din
exterior (cod IK)
5.5. Moduri de pozare de referinţă
5.6. Moduri de pozare pentru determinarea curenţilor admisibili
5.7. Sisteme de tuburi de protecţie pentru instalaţii electrice
5.8. Paturi de cabluri: Sisteme de jgheaburi (SJ) şi de tuburi profilate (STP) pentru instalaţiile electrice
5.9. Paturi de cabluri: Sisteme de suporturi tip scară
5.10. Curenţi admisibili, în amperi, pentru modurile de pozare de referinţă din anexa 5.5. Conductoare şi cabluri izolate
cu PVC, două şi trei conductoare încărcate, cupru sau aluminiu
5.11. Curenţi admisibili, în amperi, pentru modurile de pozare de referinţă E, F şi G. din anexa 5.5. Cabluri cu izolaţie
din PVC, cu conductoare din cupru
5.12. Curenţi admisibili, în amperi, pentru modurile de pozare de referinţă E, F şi G. din anexa 5.5. Cabluri cu izolaţie
din PVC, cu conductoare din aluminiu
5.13. Curenţi admisibili, în amperi, pentru modurile de pozare de referinţă din anexa 5.5. Conductoare şi cabluri izolate
cu XLPE, două şi trei conductoare încărcate, cupru sau aluminiu
5.14. Curenţi admisibili, în amperi, pentru modurile de pozare de referinţă E, F şi G. din anexa 5.5. Cabluri cu izolaţie
din XLPE, cu conductoare din cupru
5.15. Curenţi admisibili, în amperi, pentru modurile de pozare de referinţă E, F şi G. din anexa 5.5. Cabluri cu izolaţie
din XLPE, cu conductoare din aluminiu
5.16. Curenţi admisibili, în amperi, modurile de pozare de referinţă C din anexa 5.5. Cabluri cu izolaţie minerală,
conductoare şi ecran din cupru, manta din PVC
5.17. Curenţi admisibili, în amperi modul de pozare de referinţă E, F şi G. din anexa 5.5. Cabluri cu izolaţie minerală,
cu conductoare şi ecran din cupru
5.18. Factorii de corecţie pentru temperaturi ambiante diferite de 30°C aplicabili valorilor curenţilor admisibili pentru
cabluri în aer liber (K1)
5.19. Factorii de corecţie pentru grupări de mai multe circuite sau mai multe cabluri multiconductoare aplicabili
valorilor curenţilor admisibili din anexele 5.10 până la 5.17
5.20. Factorii de corecţie ai grupării pentru mai multe cabluri pozate în aer liber
5.21. Factorii de corecţie ai grupării pentru mai multe cabluri monoconductoare pozate în aer liber
5.22. Sarcina admisibilă pentru cabluri pozate în pământ, în condiţii normale de funcţionare
5.23. Factorii de corecţie f1
5.24. Factorii de corecţie f2. Cabluri cu trei conductoare în sisteme monofazate
5.25. Factorii de corecţie f2. Cabluri cu trei conductoare trifazate
5.26 Factorii de corecţie f2. Cabluri cu un conductor, în sisteme trifazate grupate în treflă, la 7 cm distanţă
5.27. Factorii de corecţie f2. Cabluri cu un conductor în sisteme trifazate grupate în treflă la 25 cm distanţă
5.28. Factorii de corecţie f2. Cabluri cu un conductor în sisteme trifazate, pozate alăturat
5.29. Exemplu de alegere a secţiunii conductoarelor de fază şi neutru în funcţie de prezenţa armonicilor de ordinul 3 şi
multiplu de 3
5.30 Exemple de calcul pentru determinarea curenţilor admisibili ai conductoarelor şi cablurilor în funcţie de modul de
pozare
5.31. Exemple de calcul pentru determinarea curenţilor admisibili ai conductoarelor şi cablurilor în funcţie de modul de
pozare în pământ
5.32. Secţiunile minime admise pentru conductoare utilizate în instalaţiile electrice din interiorul clădirilor
5.33. Clasificarea cablurilor.
A. Clasificarea cablurilor electrice privind comportarea la foc
B. Clasificarea şi simbolizarea cablurilor
5.34. Determinarea rezistenţei de dispersie a diferitelor prize de pământ
6.1. Evaluarea numărului anual de evenimente periculoase N
6.2. Evaluarea probabilităţii de avariere Px a unei structuri
6.3. Evaluarea volumului pierderilor Lx într-o structură
6.4. Evaluarea probabilităţii P'x de avariere a unui serviciu
6.5. Evaluarea volumului pierderilor L'x într-un serviciu
6.6. Supratensiuni de comutaţie
6.7. Evaluarea costurilor pierderilor
6.8. Izolaţia electrică a unei ITP exterioare
6.9. Evaluarea riscului. Studiu de caz pentru structuri
I. Casă din mediu rural
II. Clădire de birouri
III. Spital
IV. Imobil de apartamente
6.10. Informaţii suplimentare pentru SPT în cazul unor structuri cu risc de explozie
6.11. Harta keraunică
8.1. Metode de măsurare a rezistenţei/impedanţei izolaţiei pardoselilor şi a pereţilor în raport cu pământul sau în
raport cu conductorul de protecţie
8.2. Măsurarea rezistenţei prizei de pământ (electrodului de pământ).
8.3 Măsurarea impedanţei buclei de defect
PARTEA 2:
CAPITOLUL 1: DOMENIUL DE APLICARE
1.1.Prezentul normativ se aplică la proiectarea, executarea şi exploatarea
instalaţiilor electrice aferente clădirilor, indiferent forma de proprietate, spre
exemplu:
a)clădirilor civile;
b)clădirilor industriale - de producţie şi/sau depozitare;
c)clădirilor mixte (civile şi industriale - de producţie şi/sau depozitare, înglobate
în acelaşi volum construit);
d)clădirilor cu funcţiuni agroindustriale şi agrozootehnice;
e)clădirilor prefabricate;
f)clădirilor aferente porturilor de ambarcaţiuni;
g)instalaţii electrice pentru iluminatul exterior şi similare aferente clădirilor;
h)localurilor medicale;
i)instalaţiilor fotoelectrice aferente clădirilor;
j)grupurilor generatoare de joasă tensiune;
k)instalaţiilor consumatorului situate în exteriorul clădirii;
l)lucrărilor de reconstruire, consolidare, modificare, extindere, reabilitare,
schimbare de destinaţie sau de reparare;
m)echipamentelor electrice amplasate în medii cu risc de explozie, la care se
aplică obligatoriul şi prevederile din NP-099-04.
1.1.1.Prin "instalaţii electrice aferente construcţiilor", conform prevederilor Legii
nr. 50/1991, cu modificările şi completările ulterioare, se înţeleg toate
echipamentele electrice care asigură utilităţile necesare funcţionării construcţiilor,
situate în interiorul limitei de proprietate, de la branşament/racord (inclusiv) la
utilizatori, indiferent dacă acestea sunt sau nu incorporate în construcţie.
Termenii "întreprinderi" şi "instituţii" se referă la teren şi la toate dependinţele,
inclusiv clădirile care le aparţin.
Tensiunile alternative nominale sunt până la 1000 V inclusiv.
Tensiunile continuu nominale sunt până la 1000 V inclusiv.
Frecvenţele care au fost luate în considerare sunt: 50 Hz, 60 Hz şi 400 Hz. Nu este
exclusă utilizarea şi a altor frecvenţe pentru scopuri speciale.
1.2.Prevederile prezentului normativ nu se aplică:
a)instalaţiilor tehnologice, ca instalaţii electrice pe utilaj;
b)instalaţiilor electrice din mine şi cariere;
c)echipamentelor electrice de pe mijloacele de transport (autovehicule, aeronave,
tramvaie);
d)depozitelor de materiale pirotehnice şi/sau explozive;
e)sistemelor de producere şi transport a energiei electrice (de medie şi înaltă
tensiune);
f)împrejmuirilor electrice;
g)echipamentelor de reducere a interferenţelor radio, cu excepţia celor ce
afectează securitatea instalaţiilor;
h)echipamentelor electrice de tracţiune (inclusiv echipamentul rulant şi de
semnalizare);
i)instalaţiilor electrice de la bordul navelor şi al platformelor marine, fixe şi mobile.
1.3.La proiectarea/verificarea şi execuţia instalaţiilor electrice trebuie să se
respecte prevederile Legii nr. 10/1995 privind calitatea în construcţii, cu
modificările ulterioare, referitoare la cerinţele esenţiale de calitate:
a)rezistenţă mecanică şi stabilitate;
b)securitate la incendiu;
c)igienă sănătate şi mediu;
d)siguranţă în exploatare;
e)protecţia împotriva zgomotului;
f)economie de energie şi izolaţie termică
1.4.La proiectarea, execuţia şi exploatarea instalaţiilor electrice trebuie să se
respecte prevederile Legii securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 319/2006 şi ale
Hotărârii Guvernului nr. 1146/2006, astfel încât echipamentele electrice de
muncă care se procură şi/sau se utilizează, trebuie să îndeplinească:
a)prevederile tuturor reglementărilor tehnice române care transpun legislaţia
comunitară aplicabilă sau
b)cerinţele minime prevăzute în anexa 1 (pct. 3.3), în cazurile în care nu se aplică
sau se aplică parţial reglementări tehnice române care transpun legislaţia
comunitară.
1.4.1.Prin echipamentul electric de muncă, în sensul Hotărârii Guvernului nr.
1146/2006, se înţelege orice maşină, aparat, unealtă sau instalaţie folosite la
locul de muncă.
Echipamentele electrice sunt însoţite de declaraţia de conformitate şi au aplicat
marcajul de conformitate CE potrivit dispoziţiilor Hotărârii Guvernului nr.
457/2003 cu modificările şi completările ulterioare sau posedă performanţe
echivalente cu cele menţionate şi sunt comercializate legal într-un Stat Membru al
Uniunii Europene sau Turcia ori sunt fabricate legal într-un stat EFTA, parte la
acordul privind Spaţiul Economic European, corespunzător proiectului.
De asemeni, trebuie să se respecte instrucţiunile producătorilor pentru alegerea şi
montarea echipamentelor utilizate.
1.5.Reglementarea tehnică se referă numai la alegerea şi condiţiile de instalare a
echipamentelor electrice.
1.6.Reglementarea tehnică conţine reguli de proiectare şi montare a instalaţiilor
electrice astfel încât să se asigure securitatea şi funcţionarea corectă în scopul
pentru care sunt prevăzute.
1.7.În cazul în care există şi alte reglementări tehnice în vigoare se vor aplica
prescripţiile cele mai severe.
1.8.În capitolul 10 sunt prezentate actele normative, standardele şi reglementările
tehnice conexe, menţionate în prezenta reglementare tehnică.
CAPITOLUL 2: TERMINOLOGIE ŞI ABREVIERI
(1)TERMINOLOGIE
1.A
alimentare normală cu energie electrică - alimentare cu energie electrică dintr-o
sursă de energie electrică (transformator, generator) prevăzută pentru a se
asigura funcţionarea receptoarelor electrice ale unui consumator, în regim normal.
De regulă aceasta este reţeaua publică de distribuţie.
alimentare de rezervă - alimentare prevăzută pentru a menţine, pentru alte
scopuri decât cele de securitate, funcţionarea unei instalaţii electrice sau a unor
părţi ale acesteia, în cazul întreruperii alimentării normale (UPS, generator).
alimentare de securitate - alimentare prevăzută pentru menţinerea în funcţiune a
echipamentelor şi instalaţiilor electrice importante pentru: - sănătatea şi
securitatea persoanelor şi animalelor domestice si/sau - pentru evitarea degradării
mediului înconjurător şi a altor echipamente, dacă aceasta este cerută prin
reglementări naţionale. Aceasta poate fi UPS, generator, baterie de acumulatoare
etc.
aparataj - echipament electric destinat să fie conectat la un circuit electric pentru
a asigura una sau mai multe din următoarele funcţii: protecţie, comandă,
secţionare, conexiune.
arsuri electrice - arsura pielii sau a unui organ, provocată prin trecerea de-a lungul
suprafeţei sau în profunzime a curentului electric.
atingere directă - contactul direct al persoanelor sau al animalelor cu părţi active.
atingere indirectă - contact electric al persoanelor sau al animalelor cu părţile
conductoare accesibile puse sub tensiune ca urmare a unui defect.
2.B
barieră - element care asigură protecţia împotriva atingerilor directe din toate
direcţiile obişnuite de acces.
barieră de protecţie - parte care asigură protecţia împotriva atingerilor directe în
toate direcţiile de acces obişnuite.
bară de echipotenţializare - bară metalică colectoare care face parte dintr-o reţea
echipotenţială şi care asigură legătura electrică a unui număr de conductoare
electrice pentru scopuri de echipotenţializare.
bornă de echipotenţializare - bornă prevăzută la un echipament sau dispozitiv
destinat să fie conectat cu un sistem de legătură de echipotenţializare.
bornă principală de legare la pământ - bornă sau bară care face parte dintr-o
instalaţie de legare la pământ a unei instalaţii şi care asigură conectarea electrică
a unui anumit număr de conductoare pentru scopuri de legare la pământ.
3.C
canal de cabluri - element de pozare situat pe sau în sol sau planşeu, ventilat sau
închis, având dimensiuni care nu permit persoanelor să circule, dar în care
conductoarele şi cablurile sunt accesibile pe toată lungimea lor, în timpul şi după
instalare.
circuit electric - ansamblu de echipamente electrice al unei instalaţii electrice
protejate prin acelaşi dispozitiv de protecţie.
circuit electric de securitate - circuit electric prevăzut pentru a fi utilizat ca parte
într-un sistem de alimentare electric pentru servicii de securitate.
circuit terminal - circuit electric destinat să alimenteze direct receptorul (aparat
de utilizare) sau prize de curent.
coloană electrică - circuit electric care alimentează unul sau mai multe tablouri de
distribuţie.
comandă funcţională - acţiune destinată să asigure închiderea, deschiderea sau
schimbarea alimentării cu energie electrică a unei instalaţii electrice sau a unei
părţi a acesteia pentru o funcţionare normală.
conductor - parte conductoare destinată să conducă un curent electric specificat.
conductor de echipotenţializare - conductor de protecţie prevăzut pentru
realizarea unei legături de echipotenţializare de protecţie.
conductor de legare la pământ - conductor care asigură o cale conductore sau o
parte a unei căi conductoare, între un punct dat al unei reţele, al unei instalaţii
sau al unui echipament şi o priză de pământ sau o reţea de prize de pământ.
conductor de legare la pământ de protecţie - conductor de protecţie prevăzut
pentru a realiza legarea la pământ de protecţie.
conductor de linie - conductor sub tensiune în funcţionarea normală şi capabil să
participe la transportul sau la distribuţia energiei electrice, dar care nu este nici
conductor neutru nici conductor de punct median.
conductor neutru (N) - conductor conectat electric la punctul neutru al sursei şi
care poate contribui la distribuţia energiei electrice.
conductor PEN - conductor care asigură atât funcţiile de conductor de protecţie
cât şi de conductor neutru.
conductor PEM - conductor care asigură atât funcţiile de conductor de protecţie
cât şi de conductor de punct median.
conductor PEL - conductor care asigură atât funcţiile de conductor de protecţie cât
şi de conductor de linie.
conductor de protecţie (PE) - conductor prevăzut în scopuri de securitate, de
exemplu protecţia împotriva şocurilor electrice.
conductor de punct median (PEM) - conductor electric conectat la punctul median
şi capabil să participe la distribuţia energiei electrice.
contact electric - stare a două sau mai multe părţi conductoare care se ating
accidental sau intenţionat formând o cale conductoare unică şi continuă.
curent admisibil (Iz)- valoarea maximă a curentului electric care poate parcurge
în permanenţă un conductor, un dispozitiv sau un aparat, fără ca temperatura sa
în regim permanent, în condiţii date, să fie superioară valorii specificate.
curent de atingere - curent electric care trece prin corpul uman sau al unui animal
atunci când acesta este în atingere cu una sau mai multe părţi accesibile ale unei
instalaţii electrice sau cu echipamente electrice aflate sub tensiune.
curent în conductorul de protecţie - curent electric care apare într-un conductor
de protecţie, cum sunt curentul de fugă sau curentul electric rezultat dintr-un
defect de izolaţie.
curent convenţional de funcţionare - valoare specifică a curentului electric care
este prevăzută pentru a provoca funcţionarea dispozitivului de protecţie într-un
timp specificat.
curent de defect - curent electric care circulă ca urmare a unui defect de izolaţie.
curent diferenţial rezidual - suma fazorială a valorilor curenţilor electrici în toate
conductoarele active, la acelaşi timp, într-un punct dat al unui circuit electric, într-
o instalaţie electrică.
curent de fugă - curent electric care, în condiţii normale de funcţionare, parcurge
o cale electrică nedorită.
curent nominal - curent electric destinat a fi transportat de un circuit în
funcţionarea normală pe timp nelimitat
curent de scurtcircuit - curent electric într-un scurtcircuit determinat.
curent de serviciu - curent electric destinat să fie transportat într-un circuit electric
în funcţionare normală.
curent de suprasarcină - supracurent care se produce într-un circuit electric, care
nu se datorează curentului de scurtcircuit sau unui defect de punere la pământ.
curent vagabond - curent electric de fugă în pământ sau în structurile metalice
îngropate în pământ şi care rezultă din legarea lor la pământ, intenţionată sau
neintenţionată.
4.D
defect de punere la pământ - apariţia unei căi conductoare accidentală între un
conductor sub tensiune şi pământ.
disjunctor (întreruptor automat) - aparat de comutaţie apt de a stabili, de a
suporta şi de a întrerupe curenţii în condiţii normale ale circuitului, precum şi de
a stabili, de a suporta pe o perioadă specificată şi de a întrerupe curenţii în condiţii
anormale ale circuitului (cum ar fi cele de scurtcircuit etc.).
dispozitiv de protecţie împotriva supracurenţilor - dispozitiv destinat să întrerupă
un circuit electric în cazul în care curentul în conductorul sau conductoarele
circuitului electric depăşeşte o valoare predeterminată în timpul unei durate
prevăzute.
5.E
echipament electric - echipament utilizat pentru producerea, transportul,
transformarea sau utilizarea energiei electrice, cum sunt maşini, transformatoare,
aparataj, aparate de măsurare, dispozitive de protecţie, sisteme de pozare
electrice, echipament de utilizare curentă.
echipament fix - echipament electric fixat pe un suport sau fixat într-un alt mod
într-un loc precizat.
echipament mobil - echipament electric care este deplasat în timpul funcţionării
sau poate fi uşor deplasat rămânând conectat la circuitul electric de alimentare.
echipament portabil - echipament electric prevăzut pentru a fi ţinut în mână în
utilizare normală.
echipament staţionar - echipament instalat într-un loc stabilit sau echipament
electric care nu este prevăzut cu un mâner pentru a fi transportat şi care are o
astfel de masă încât nu poate fi deplasat uşor în timpul funcţionării.
echipament de utilizare curentă - echipament electric destinat transformării
energiei electrice în altă formă de energie, de exemplu luminoasă, termică,
mecanică.
echipotenţialitate - stare a părţilor conductoare având un potenţial electric sensibil
egal.
ecran de protecţie - ecran conductor utilizat pentru a separa un circuit electric
şi/sau conductoarele de părţile active periculoase.
electrocutare - şoc electric mortal.
exploatare - toate activităţile care cuprind lucrările necesare pentru a permite
funcţionarea instalaţiei electrice. Aceste activităţi cuprind domenii cum sunt:
manevrare, comandă, control şi întreţinere atât pentru o lucrare electrică cât şi
neelectrică.
6.F
fibrilaţie - contracţii repetate şi necoordonate ale fibrelor musculare individuale.
fibrilaţie ventriculară - fibrilaţie cardiacă limitată la ventricule şi care provoacă o
deficienţă circulatorie şi apoi oprirea inimii.
7.G
galerie - culoar cu dimensiuni care permit ca persoanele să circule liber pe toată
lungimea, prevăzut cu suporturi pentru cabluri şi joncţiunile lor cu alte elemente
ale sistemului de pozare electrică.
8.I
impedanţă de legare la pământ - impedanţă la o frecvenţă dată între un punct
specificat al unei reţele, al unei instalaţii sau al unui echipament şi pamatul de
referinţă.
inspecţie - examinarea unei instalaţii electrice utilizând toate aptitudinile pentru a
constata dacă alegerea echipamentului electric este corectă şi montarea acestuia
este adecvată;
instalaţie electrică - ansamblu de echipamente electrice asociate care au
caracteristicile coordonate pentru a îndeplini un scop dat.
instalaţie de legare la pământ - ansamblu de legături electrice şi dispozitive care
fac parte din legarea la pământ a unei reţele, a unei instalaţii sau a unui
echipament.
izolaţie de bază - izolaţia părţilor active periculoase care asigură protecţia de bază
izolaţie dublă - izolaţie realizată prin utilizarea împreună a unei izolaţii de bază şi
a unei izolaţii suplimentare.
izolaţie întărită - izolaţia părţilor active periculoase care asigură un grad de
protecţie împotriva şocurilor electrice, echivalent celui unei izolaţii duble.
izolaţie suplimentară - izolaţie independentă prevăzută suplimentar faţă de izolaţia
de bază, pentru protecţie în caz de defect.
încercare - aplicarea de solicitări specificate într-o instalaţie electrică prin
intermediul cărora este probată funcţionalitatea acesteia.
întrerupere automată a alimentării - întrerupere automată a unei linii conductoare
prin funcţionarea automată a unui dispozitiv de protecţie în caz de defect.
întrerupere de scurtă durată a funcţionării - întrerupere de scurtă durată în timpul
funcţionării pentru scopuri, cum sunt: conexiune, comandă, reglare sau
observarea echipamentelor electrice.
întrerupere de scurtă durată pentru întreţinere - întrerupere de scurtă durată
utilizată pentru acces la echipamentele electrice pentru întreţinere.
întrerupere de urgenţă - deschiderea unui dispozitiv de întrerupere destinat
întreruperii alimentării electrice a unei instalaţii electrice pentru evitarea sau
reducerea unui pericol.
întreruptor automat - vezi disjunctor
întreruptor - simplu - dispozitiv destinat să închidă sau întrerupă curentul într-
unui sau mai multe circuite
întreruptor - separator - întreruptor conceput să asigure şi separarea instalaţiei
sau a unei părţi a acesteia de alimentare.
9.L
legătură de echipotenţializare - realizare a unei legături electrice între părţile
conductoare pentru a realiza echipotenţializarea.
legătură de echipotenţializare de protecţie - legătură de echipotenţializare
realizată pentru scopuri de securitate.
legătură de echipotenţializare funcţională - legătură de echipotenţializare realizată
în scopuri funcţionale altele, decât cele de securitate.
legare la pământ - realizarea unei legături electrice între un punct dat al unei
reţele, al unei instalaţii electrice sau al unui echipament şi un pământ local.
legare la pământ funcţională - legare la pământ a unuia sau mai multor puncte
ale unei reţele, ale unei instalaţii sau ale unui echipament pentru alte scopuri decât
cele de securitate.
legare la pământ de protecţie - acţiune de legare la pământ a unui punct sau a
mai multor puncte dintr-o reţea, a unei instalaţii sau a unui echipament, în scopuri
de securitate.
legare la pământ a unei reţele - acţiune de legare la pământ a unuia sau a mai
multor puncte ale unei reţele electrice, pentru asigurarea funcţiilor de legare la
pământ funcţională şi de legare la pământ de protecţie.
lucrare sub tensiune - orice lucrare în cursul căreia lucrătorul intră deliberat în
atingere cu părţile active sau pătrunde deliberat în zona de lucru sub tensiune, fie
cu o parte a corpului său, fie cu unelte, echipamente sau dispozitive pe care le
manevrează.
10.M
masă - parte conductoare accesibilă a unui echipament, care poate fi atinsă şi care
în mod normal nu se află sub tensiune, dar care poate fi pusă sub tensiune în
urma unui defect a izolaţiei de bază.
mediu puţin periculos - spaţiu în care, în condiţii normale, este caracterizat
simultan prin următoarele condiţii:
- umiditatea relativă a aerului, maxim 75%, la temperatura aerului cuprinsă între
15°C şi 30°C;
- pardoseala (amplasamentul) izolantă.
Este sinonim cu loc de muncă puţin periculos (sau normal).
mediu periculos - spaţiu caracterizat prin cel puţin una din următoarele condiţii:
- umiditatea relativă a aerului peste 75% dar cel mult 97% la temperatura aerului
peste 30°C dar cel mult 35°C;
- pardoseală cu proprietăţi conductoare (de exemplu beton, pământ);
- parte conductoare în legătură electrică cu pământul care ocupă cel mult 60% din
zona de manipulare;
- prezenţă de pulberi conductoare (de exemplu pilitură de metal, grafit etc.);
- prezenţă de fluide care micşorează impedanţa corpului uman.
Este sinonim cu loc de muncă periculos.
mediu foarte periculos - spaţiu caracterizat prin cel puţin una din următoarele
condiţii:
- umiditatea relativă a aerului peste 97% la temperatura aerului peste 35°C;
- părţi conductoare în legătură electrică cu pământul care ocupă peste 60% din
zona de manipulare;
- prezenţă de agenţi corozivi.
Este sinonim cu loc de munca foarte periculos.
mediu neconductor - spaţiu în care o persoană sau un animal care atinge o parte
conductoare accesibilă care a devenit o parte activă periculoasă, este protejată
printr-o impedanţa ridicată a mediului său (de exemplu pereţi sau pardoseli
electroizolante):
- 50 k dacă tensiunea nominală a reţelei este sub 500 V în tensiune alternativă
şi tensiune continuă.
- 100 k dacă tensiunea nominală a reţelei este mai mare de 500 V în tensiune
alternativă şi tensiune continuă şi mai mică de 1000 V în tensiune alternativă sau
1500 V în tensiune continuă şi prin absenţa părţilor conductoare legate la pământ
(până la frecvenţa 100 Hz în tensiune alternativă).
mentenanţă - combinaţia tuturor acţiunilor tehnice şi administrative, inclusiv
acţiunilor de supraveghere cu scopul de a menţine un element într-o stare sau a
readuce un element la o stare în care acesta poate să realizeze o funcţie cerută.
11.O
obstacol de protecţie - element care împiedică o atingere directă întâmplătoare,
dar care nu previne o atingere directă printr-o acţiune deliberată.
oprire de urgenţă - acţiune destinată să oprească pe cât de repede posibil o
funcţionare devenită periculoasă.
originea instalaţiei electrice - punctul în care este livrată energia electrică a unei
instalaţii electrice.
12.P
parte activă - conductor sau parte conductoare destinată să fie pusă sub tensiune
în funcţionare normală, inclusiv conductorul neutru (N), dar prin convenţie
exceptând conductorul PEN, conductorul PEM sau conductorul PEL.
parte conductoare accesibilă - parte conductoare a unui echipament, care poate fi
atinsă, şi care nu este în mod normal sub tensiune, dar care poate ajunge sub
tensiune în cazul unui defect al izolaţiei de bază.
pat de cabluri - suport de cabluri constituit dintr-o bază continuă cu margini, dar
care nu este acoperit cu un capac.
pământ - parte a Pământului în contact electric cu o priză de pământ şi al cărui
potenţial electric nu este în mod necesar egal cu zero.
pământ de referinţă - parte a Pământului considerată conductoare, a cărei
potenţial electric prin convenţie este considerat egal cu zero, care este în afara
zonei de influenţă a oricărei instalaţii de legare la pământ.
părţi simultan accesibile - conductoare sau părţi conductoare care pot fi atinse
simultan de către o persoană sau un animal.
pericol electric - risc de afectare corporală datorat unei instalaţii electrice.
persoană calificată - persoană care are o pregătire şi o experienţă corespunzătoare
care să îi permită să prevadă riscurile şi să evite pericolele pe care le poate produce
energia electrică.
persoană instruită - persoană suficient de informată, sau supravegheată de
persoane calificate în domeniul electric, pentru a fi capabilă să prevadă riscurile şi
să evite pericolele pe care le poate provoca energia electrică.
persoană (obişnuită) - persoană care nu este nici persoană calificată, nici persoană
instruită.
prag de nedesprindere - valoare maximală a curentului electric care trece prin
corpul unui om, la care acea persoană încă poate să se elibereze singură.
prag de percepţie a curentului - valoare minimă a curentului electric prin corpul
unui om sau al unui animal care provoacă o senzaţie specifică pentru acel om sau
acel animal.
prelată electroizolantă - prelată rigidă sau flexibilă realizată din material
electroizolant, care serveşte la acoperirea elementelor care sunt sau nu sunt sub
tensiune şi sau a părţilor adiacente pentru prevenirea unei atingeri întâmplătoare.
priză de pământ - parte conductoare care poate fi încorporată în pământ sau într-
un mediu conductor specific, de exemplu beton sau cărbune, în contact cu
pământul.
priză de pământ independentă - priză de pământ suficient de îndepărtată de alte
prize de pământ pentru care potenţialul său electric să nu fie sensibil afectat de
curenţii electrici între pământ şi alte prize de pământ.
priză de pământ în fundaţie - priză de pământ încorporată în pământ sub fundaţia
unei clădiri, sau de preferinţă, în betonul fundaţiei unei clădiri, în general în formă
de buclă.
priză de pământ de protecţie - priză de pământ a unei instalaţii sau a unui
echipament pentru scopuri de securitate.
protecţie de bază - protecţia împotriva şocurilor electrice în absenţa defectului.
Protecţia de bază corespunde protecţiei împotriva atingerilor directe.
protecţie în caz de defect - protecţie împotriva şocurilor electrice în condiţii de
defect simplu. Protecţia în caz de defect corespunde protecţiei împotriva atingerilor
indirecte.
protecţie împotriva şocului electric - ansamblu de măsuri care reduc riscul de şoc
electric
protecţie suplimentară - măsură de protecţie suplimentară faţă de protecţia de
bază şi/sau protecţia în caz de defect.
punct median - punct comun între două elemente simetrice ale unui circuit, ale
cărui extremităţi sunt conectate electric la conductoarele de linie diferite ale
aceluiaşi circuit.
punct neutru - punct comun al unei reţele polifazate conectată în stea sau la
punctul median legat la pământ al unei reţele monofazate.
13.R
reţea echipotenţială funcţională - reţea echipotenţială care asigură o legătură de
echipotenţializare funcţională.
reţea de echipotenţializare - interconectarea părţilor conductoare, care permite
asigurarea unei legături de echipotenţializare între aceste părţi.
reţea de echipotenţializare de protecţie - reţea de echipotenţializare care asigură
o legătură de protecţie.
rezistenţă de legare la pământ - parte reală a impedanţei de legare la pământ.
reţea de prize de pământ - parte a unei instalaţii de legare la pământ care cuprinde
numai prizele de pământ şi interconexiunile lor.
risc - o combinare a probabilităţii de apariţie şi a gravităţii de rănire sau de afectare
posibilă a sănătăţii unei persoane expuse la unul sau mai multe pericole.
14.S
reţea TFJP - reţea electrică a cărei tensiune nu depăşeşte valoarea tensiunii foarte
joase:
- în condiţii normale şi
- în condiţii de defect, exceptând defectele de punere la pământ în alte circuite
electrice
reţea TFJS - reţea electrică a cărei tensiune nu depăşeşte valoarea tensiunii foarte
joase:
- în condiţii normale şi
- în condiţii de defect, inclusiv defectul de punere la pământ în alte circuite
electrice
scurtcircuit - cale conductoare accidentală sau intenţionată între două sau mai
multe părţi conductoare astfel încât diferenţa de potenţial electric între aceste părţi
conductoare să fie zero sau aproximativ zero.
secţionare - funcţie destinată să asigure scoaterea de sub tensiune a unei instalaţii
electrice sau a unei părţi a acesteia, separând instalaţia electrică faţă de orice
sursă de energie electrică pentru scopuri de securitate.
separare - măsură de protecţie în care părţile active periculoase sunt izolate de
toate celelalte circuite electrice, de pământul local şi de orice atingere.
separare de protecţie - separare între două circuite electrice prin intermediul:
- unei izolaţii duble
- unei izolaţii de bază şi a unei protecţii electrice printr-un ecran, sau
- unei izolaţii întărite
separare simplă - separare între circuitele electrice sau între un circuit electric şi
pământul local printr-o izolaţie de bază.
separator - aparat de comutaţie care satisface în poziţia deschis prescripţiile
specifice pentru funcţia de separare.
sistem de alimentare electrică pentru instalaţii de securitate - sistem de alimentare
electrică pentru menţinerea în funcţiune a echipamentelor şi instalaţiilor electrice
importante:
- pentru sănătatea şi securitatea persoanelor şi animalelor domestice, şi/sau
- pentru evitarea degradării mediului înconjurător şi a altor echipamente, dacă
aceasta este cerută prin reglementări naţionale.
sistem de tuburi - ansamblu de protecţie închis, cu secţiunea circulară sau nu,
pentru conductoare izolate, cabluri şi cordoane, permiţând ca acestea să fie
instalate şi înlocuite prin tragere, utilizat în instalaţii electrice.
sistem de jgheaburi de cabluri - sistem de protecţie închis, prevăzut cu o bază şi
cu un capac deplasabil, destinat protecţiei complete a conductoarelor izolate şi a
cablurilor şi/sau pentru amplasarea altor echipamente electrice inclusiv
echipamente de prelucrare a informaţiilor.
sistem de pozare - ansamblu constituit din mai multe conductoare electrice izolate,
cabluri sau bare colectoare şi elementele care asigură fixarea lor şi, dacă este
necesar, protecţia lor mecanică.
şoc electric - efect fiziologic care rezultă din trecerea unui curent electric prin
corpul unui om sau al unui animal.
15.T
tablou de distribuţie - ansamblu care cuprinde diferite tipuri de aparataj asociate
cu unul sau mai multe circuite electrice de plecare, alimentate de unul sau mai
multe circuite de intrare, ca şi borne pentru conductoarele neutre şi de protecţie.
tensiune de atingere - tensiune între părţi conductoare atinse simultan de o
persoană sau de un animal.
tensiune de atingere prezumată - tensiune care apare între părţile conductoare
simultan accesibile, când aceste părţi conductoare nu sunt atinse de un om sau
un animal.
tensiune de defect - tensiune între un punct de defect şi pământul de referinţă, ca
urmare a unui defect de izolaţie.
tensiune foarte joasă - tensiune care nu depăşeşte limitele specificate în domeniul
I prezentat în SR CEI 60449.
tensiune nominală - valoare nominală a tensiunii prin care instalaţia electrică sau
o parte a instalaţiei electrice este numită şi identificată.
tensiune de pas - tensiune între două puncte de pe suprafaţa Pământului situate
la distanţa de 1 m unul faţă de altul, considerată a fi lungimea pasului unei
persoane.
16.V
verificare - toate măsurile cu ajutorul cărora este verificată conformitatea
instalaţiilor electrice cu prescripţiile în uz.
17.Z
zonă de acces limitat - zonă accesibilă numai persoanelor calificate (în domeniul
electric) şi persoanelor instruite (în domeniul electric).
zonă de accesibilitate la atingere - spaţiu cuprins între orice punct al unei suprafeţe
unde stau sau circulă în mod obişnuit persoane şi limita pe care o persoană o
poate atinge cu mâna, în toate direcţiile, fără mijloace auxiliare.
zonă lucru - loc (locuri), amplasament (amplasamente) sau suprafaţă (suprafeţe)
unde vor fi, sunt sau au fost realizate lucrările.
zonă de lucru sub tensiune - spaţiu în jurul pieselor sub tensiune la care nivelul
izolaţiei pentru prevenirea şocului electric nu este asigurat când se pătrunde acolo
fără măsuri de protecţie.
zonă învecinată - spaţiu delimitat care înconjoară zona de lucru sub tensiune.
(2)ABREVIERI
AAR - anclanşarea automată a rezervei;
DDR - dispozitiv de protecţie la curent diferenţial rezidual;
IPT - instalaţie de protecţie împotriva trăsnetului;
IT - reţea cu punctul neutru al transformatorului izolat faţă de pământ (sau printr-o impedanţă de
valoare foarte mare) şi masele legate la pământ;
N - conductor neutru;
PDA - protecţie împotriva trăsnetului cu dispozitiv de amorsare;
PE - conductor de protecţie;
PEN - conductor comun de protecţie şi neutru;
SPD - dispozitiv de protecţie la supratensiuni şi/sau de deviere a curentului de trăsnet;
SPT - sistem de protecţie la trăsnet;
TFJP - tensiune foarte joasă de protecţie;
TFJS - tensiune foarte joasă de securitate;
TN-C - reţea cu punctul neutru al transformatorului legat la pământ şi conductor cu funcţii comune:
de protecţie şi neutru;
TN-S - reţea cu punctul neutru al transformatorului legat la pământ şi conductoare distincte pentru
funcţiile de protecţie şi neutru;
TN-C-S - reţea în care funcţiile pentru conductorul de protecţie şi neutru sunt combinate într-un singur
conductor pe prima parte a reţelei.
TT - reţea cu punctul neutru al transformatorului legat la pământ şi masele legate la prize de
pământ independente.
CAPITOLUL 3: DETERMINAREA CARACTERISTICILOR GENERALE
ALE INSTALAŢIILOR
SUBCAPITOLUL 1: 3.0. Generalităţi
SECŢIUNEA 1: 3.0.1. Condiţii generale de bază
(1)3.0.1.1. La proiectarea şi execuţia instalaţiilor electrice aferente construcţiilor
trebuie să se respecte prevederile din Legea nr. 50/1991, republicată, cu
modificările şi completările ulterioare şi a actelor normative subsecvente acesteia.
(2)3.0.1.2. Proiectele de instalaţii electrice se verifică de către verificatori de
proiecte atestaţi conform Legii nr. 10/1995, cu modificările ulterioare.
(3)3.0.1.3. Începerea execuţiei instalaţiilor electrice este permisă numai după ce
investitorul a obţinut avizul tehnic de racordare. Punerea în funcţiune se face
numai după controlul execuţiei instalaţiilor electrice de către unităţi autorizate.
(4)3.0.1.4. Este interzisă începerea lucrărilor de instalaţii electrice fără proiecte
verificate în condiţiile art. 3.0.1.2.
(5)3.0.1.5. Instalaţiile electrice se execută de către unităţi atestate.
(6)3.0.1.6. Instalaţiile electrice la consumator trebuie astfel realizate încât să
nu afecteze siguranţa utilizatorilor, a bunurilor şi a mediului.
Utilizatorul are obligaţia să nu efectueze modificări faţă de proiect în timpul
exploatării, întreţinerii sau repunerii în funcţiune fără acordul scris al proiectantului
iniţial al instalaţiei electrice sau a unui expert tehnic atestat, potrivit legislaţiei în
vigoare.
(7)3.0.1.7. Instalaţiile electrice trebuie realizate astfel încât să se evite riscul de
aprindere a unor materiale combustibile datorită temperaturilor ridicate sau a
arcurilor electrice, iar utilizatorii să nu fie în pericol de a suferi arsuri.
(8)3.0.1.8. Separarea în vederea întreruperii, verificării, localizării defectelor şi
efectuării reparaţiilor la instalaţiile electrice trebuie asigurată prin prevederea de
dispozitive de separare (siguranţe fuzibile, cleme cu intrare ieşire, întreruptoare
cu acţionare manuală sau automată cu funcţie şi de separatoare).
(9)3.0.1.9. Toate echipamentele electrice trebuie să aibă, prin construcţie,
caracteristicile cerute pentru influenţele externe din încăperea sau spaţiul
respectiv.
Caracteristicile generale ale echipamentelor electrice şi modul lor de instalare
trebuie alese astfel încât să fie asigurată funcţionarea în bune condiţii a instalaţiei
electrice şi protecţia utilizatorilor, bunurilor şi a mediului în condiţiile de utilizare
solicitate de beneficiar (tehnolog) şi ţinându-se seama de influenţele externe.
SECŢIUNEA 2: 3.0.2. Condiţii generale comune pentru
echipamente
(1)3.0.2.1. Echipamentele utilizate în instalaţiile electrice trebuie să aibă aplicat
marcajul CE ori să fie agrementate tehnic sau să fie comercializate legal într-un
Stat Membru al Uniunii Europene sau Turcia ori sunt fabricate legal într-un stat
EFTA parte la acordul privind Spaţiul Economic European, corespunzător
proiectului.
(2)3.0.2.2. Toate echipamentele folosite pentru protecţie, izolare, mascare,
suporturi, trebuie să fie în concordanţă cu clasa de influenţe externe în care se
montează.
Încadrarea în clasele de reacţie la foc şi rezistenţă la foc a materialelor se face în
conformitate cu prevederile reglementărilor specifice.
(3)3.0.2.3. Echipamentele electrice se aleg ţinându-se seama de tensiune, curent,
frecvenţă, curentul de scurtcircuit, factorul de putere, regimul de lucru (continuu,
intermitent) precum şi alte caracteristici particulare, care trebuie luate în
consideraţie la alegerea echipamentelor electrice, conform indicaţiilor
producătorilor.
(4)3.0.2.4. Echipamentele electrice se aleg respectând clasele de protecţie
minime necesare în funcţie de categoria încăperilor, clasificate după influenţele
externe.
(5)3.0.2.5. Dacă într-un amplasament se exercită mai multe influenţe externe,
caracteristicile echipamentelor electrice se aleg astfel încât să fie satisfăcute
condiţiile cele mai dezavantajoase.
(6)3.0.2.6. Caracteristicile echipamentelor electrice alese nu trebuie să provoace
efecte dăunătoare altor echipamente electrice sau să afecteze buna funcţionare a
reţelei de alimentare.
SECŢIUNEA 3: 3.0.3. Condiţii de amplasare şi montare a
instalaţiilor electrice. Distanţe minime
(1)3.0.3.1. Conductoarele electrice, tuburile de protecţie şi barele, se amplasează
faţă de conductele altor instalaţii şi faţă de elementele de construcţie,
respectându-se distanţele minime din tabelul 3.1. Pentru cablurile electrice se vor
respecta distanţele prevăzute în normativul NTE 007/08/00 - a se vedea tabelul
3.2.
(2)3.0.3.2. Conductoarele, barele, tuburile etc. se pot dispune pe trasee comune
cu traseele altor instalaţii cu condiţia ca instalaţia electrică să fie dispusă:
- deasupra conductelor de apă, de canalizare şi de gaze petroliere lichefiate;
- sub conducte de gaze naturale şi sub conducte calde (cu temperatura peste
+40°C).
(3)3.0.3.3. Pe toate porţiunile de traseu pe care nu pot fi respectate condiţiile
de la art. 3.0.3.2. şi distanţele minime din tabelele 3.1. şi 3.2, se vor lua măsuri
constructive de protecţie prin prevederea de separări, izolaţii termice, ţevi
metalice etc. ce vor depăşi cu minim 0,50 m de o parte şi de alta, porţiunea de
traseu protejată.
Tabelul 3.1. - Distanţele minime admise pentru protecţie şi răcire între
conductoare, bare, tuburi şi accesorii şi până la elementele de instalaţii şi
construcţii
Distanţe minime 1) 2)
(cm)
Conductoare,
Conducte sau
bare, tuburi Conducte sau instalaţii cu fluide
instalaţii cu fluide Elemente de construcţie 3)
Elementul de la (acelaşi circuit sau incombustibile
combustibile
care se măsoară circuite diferite)
distanţa Trasee Reci Calde Trasee
Intersecţii Intersecţii Incombustibile Combustibile
paralele T <= +40°C T > +40°C paralele
Trasee Inter- Trasee
Intersecţii
paralele secţii paralele
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11
Conductoare 10 10 10 10 10 10 100 100 10 20
neizolate4)
montate pe
izolatoare, pe
pereţi, la
interior
Conductoare 5 5 5 5 200 150 50 50 5 10
izolate4)
montate pe
izolatoare, pe
pereţi, la
interior
Bare electrice 5 5 5 5 5 5 50 50 5 10
montate pe
izolatoare
Tuburi şi ţevi de
protecţie
montate:
- aparent, în 0 0 5 3 100 50 10 5 0 tub met. 0
ghene;
- sub tencuială 0 0 5 3 20 5 10 5 0 tub PVC 3
înglobate
Conductoare cu 0 0 5 3 20 5 10 5 0 3
izolaţie şi manta
montate sub
tencuială
(înglobate)
1
) Distanţele minime se măsoară de la suprafeţele exterioare ale conductoarelor, barelor, tuburilor, dozelor.
2
) Distanţele faţă de conductoarele electrice şi alte elemente ale protecţiei la trăsnet se stabilesc conform cap. 6.
3
) Pentru construcţii din categoria BE3a, BE3b, cu risc foarte mare de incendiu, distanţele se stabilesc conform
prevederilor din NP 099-04.
4
) Pentru conductoarele electrice montate pe izolatoare, pe pereţi, la exterior, distanţele faţă de elementele din
coloanele 2...7 ale tabelului sunt de minim 15 cm, iar faţă de alte elementele de pe traseu, distanţele sunt de minim
30 cm.
Tabelul 3.2. - Distanţe minime permise pentru cablurile electrice faţă de instalaţiile
tehnologice (conform NTE 007/08/00)
Nr. Distanţa minimă, cm
Denumirea instalaţiei tehnologice Observaţii
crt. Intersecţii Apropieri
incombustibile 3 5 Distanţele se pot reduce până la
Conducte sau
montarea pe conductă sau
1 rezervoare cu fluide
combustibile 50 100 rezervor, când cablul este armat
reci (t <= 40°C)
sau protejat în ţeava metalică
Distanţele se pot reduce în
condiţiile în care cablurile sunt
Conducte sau instalaţii cu suprafeţe calde
2 50 100 rezistente la temperatura
(tizolaţie > + 40°C)
respectivă sau sunt protejate
termic (paravane termice, etc.).
Distanţele nu se normează în cazul
conductelor cu presiunea aerului
3 Conducte de aer comprimat 20 20
sub 12 daN/cm2 care deservesc
instalaţiile electrice
În funcţie de condiţiile locale
Instalaţii care prelucrează materiale
distanţele se majorează conform
4 combustibile solide, inclusiv depozitarea 100 100
prevederilor din normele specifice
materialelor respective
tehnologiei sau mediului respectiv.
Distanţele indicate la pct. 4 nu se aplică pe porţiunea de intrare a cablurilor pentru alimentarea instalaţiilor respective.
(4)3.0.3.4. Trebuie evitată amplasarea instalaţiilor electrice pe trasee comune cu
acelea ale altor instalaţii care ar putea să le pericliteze în funcţionare normală sau
în caz de avarie.
(5)3.0.3.5. Nu se admite amplasarea instalaţiilor electrice sub conducte sau
utilaje pe care poate să apară condens. Fac excepţie instalaţiile electrice în
execuţie închisă cu grad de protecţie minim IP 33, realizate din materiale
rezistente la astfel de condiţii.
(6)3.0.3.6. Se interzice amplasarea instalaţiilor electrice în interiorul canalelor de
ventilare (cu excepţia instalaţiilor aferente instalaţiilor de ventilaţie executate din
materiale fără degajare de fum şi gaze toxice).
(7)3.0.3.7. Montarea în contact direct cu materiale combustibile se admite numai
pentru cabluri rezistente la foc şi cu întârziere la propagarea flăcării (definite
conform NTE 007/08/00), tuburi şi plinte metalice sau din materiale plastice
(omologate pentru montare pe materiale combustibile) şi echipamente electrice
cu grad de protecţie minim IP 54. Se vor respecta şi condiţiile prevăzute la subcap.
4.2 şi 7.20.
(8)3.0.3.8. Montarea pe materiale combustibile a echipamentelor electrice cu
grad de protecţie inferior IP 54 se face interpunând materiale incombustibile între
acestea şi materialul combustibil sau elementele de distanţare care pot fi:
- straturi de tencuială de min. 1 cm grosime sau plăci din materiale electroizolante
incombustibile cu grosimea de min. 0,5 cm, cu o lăţime care depăşeşte cu cel
puţin 3 cm pe toate laturile elementul de instalaţie electrică;
- elemente de susţinere din materiale incombustibile (de ex. console metalice etc.)
care distanţează elementele de instalaţie electrică cu cel puţin 3 cm pe toate
laturile faţă de elementul combustibil;
- sau cele menţionate în art. 4.2.3.4.2.
Măsurile pentru evitarea contactului direct cu materialul combustibil se aplică atât
la montarea aparentă cât şi la montarea sub tencuială a elementelor de instalaţii
electrice.
SUBCAPITOLUL 2: 3.1. Alimentare
SECŢIUNEA 1: 3.1.1. Natura curentului
(1)3.1.1.1. Pentru alegerea soluţiei de alimentare trebuiesc luate în considerare
următoarele:
- natura curentului electric (alternativ sau continuu) şi frecvenţa;
- valoarea tensiunii nominale;
- valoarea curentului de scurtcircuit prezumat la originea instalaţiilor.
(2)3.1.1.2. Dacă este necesară o alimentare la tensiune continuă şi sursa
disponibilă este numai de tensiune alternativă, trebuie prevăzută o sursă de
conversie (redresor) şi locul ei de amplasare. Acelaşi lucru trebuie prevăzut când
este necesară o sursă de tensiune alternativă de frecvenţă diferită. Pentru
determinarea puterii necesare a sursei se va ţine seama de randamentul sursei de
conversie.
SECŢIUNEA 2: 3.1.2. Tensiunea
(1)3.1.2.1. În România tensiunea nominală de joasă tensiune asigurată de
reţeaua de distribuţie publică este monofazată 230 V şi trifazată 400/230 V în
sistem TN-C. Această valoare de tensiune este armonizată internaţional (SR HD
472S1).
(2)3.1.2.2. Limitele de variaţie admise tensiunii de alimentare, dacă nu se
stabileşte altfel prin contractul de furnizare, vor fi (SR EN 50160):
- pentru 95% din săptămână, ±10%;
- pentru restul din săptămână, +10%/-15%.
(3)3.1.2.3. Dacă instalaţiile sunt alimentate dintr-un post de transformare sau
dintr-o sursă autonomă proprie tensiunile pot fi în sistem trifazat:
- 400/230 V;
- 400/690 V;
- 690/1000 V.
Ultimele 2 valori sunt în general folosite în instalaţiile industriale din considerente
tehnologice.
SECŢIUNEA 3: 3.1.3. Frecvenţa
(1)3.1.3.1. Frecvenţa nominală în reţeaua de distribuţie publica din România este
de 50 Hz.
(2)3.1.3.2. Limitele admisibile de variaţie ale frecvenţei, dacă nu se stabileşte
altfel prin contractul de furnizare, vor fi:
- pentru 99.5% din an ±1%;
- pentru restul din an +4%/-6%.
SECŢIUNEA 4: 3.1.4. Curentul de scurt-circuit prezumat
(1)3.1.4.1. Valoarea curentului de scurtcircuit prezumat la originea instalaţiilor
luat în considerare la alegerea echipamentului din instalaţiile de distribuţie şi
utilizare trebuie determinat în conformitate cu normativul NTE 006/06/00.
SECŢIUNEA 5: 3.1.5. Branşamente
(1)3.1.5.1. Branşamentele electrice se proiectează şi se execută respectându-se
condiţiile prevăzute în SR 234, normativul PE 106, pentru branşamentele electrice
aeriene şi pentru branşamentele electrice subterane respectându-se şi condiţiile
prevăzute în normativul NTE 007/08/00.
(2)3.1.5.2. Soluţia de racordare la reţeaua de distribuţie publică se stabileşte de
către furnizorul de energie electrică sau de alţi consultanţi de specialitate atestaţi
în condiţiile legii.
(3)3.1.5.3. Consumatorii alimentaţi direct din reţeaua furnizorului de energie
electrică, pot fi (dacă nu se stabileşte altfel prin contractul de furnizare):
- cu branşament monofazat pentru puteri de până la 11 kVA sau
- cu branşament trifazat pentru puteri peste 11 kVA şi sub 30 kVA
(4)3.1.5.4. Coloanele electrice alimentate din branşamentele clădirilor de locuit,
comerciale, social-culturale şi administrative se proiectează şi se execută
respectându-se pe lângă condiţiile din prezentul normativ şi condiţiile din SR 234.
(5)3.1.5.5. Pentru instalaţiile electrice de iluminat şi putere (forţă) se prevede
tablou electric de distribuţie comun, cu următoarele excepţii:
- dacă se aplică tarife diferenţiate pentru consumul de energie electrică;
- dacă funcţionarea receptoarelor de putere (forţă) provoacă fenomene
supărătoare în instalaţiile de lumină (de ex. pâlpâiri, scăderea fluxului luminos);
- dacă este necesară separarea instalaţiilor tehnologice din considerente de
siguranţă sau din considerente economice.
(6)3.1.5.6. La proiectarea şi executarea instalaţiilor electrice trebuie respectate
condiţiile din HG nr. 90/2008 referitoare la obligativitatea prevederii la
consumator a aparatelor de înregistrare a energiei consumate şi a aplicării, atunci
când este cazul, a măsurilor pentru îmbunătăţirea factorului de putere şi pentru
limitarea regimului deformant, conform prevederilor reglementărilor tehnice
specifice.
(7)3.1.5.7. Amplasarea contoarelor de energie electrică la blocurile de locuinţe
trebuie să permită înregistrarea şi citirea consumului, fără ca acestea să fie
condiţionate de prezenţa sau acceptul abonatului.
(8)3.1.5.8. Repartizarea pe faze şi respectiv pe circuitele de alimentare, a
receptoarelor electrice, trebuie să se facă astfel, încât să se asigure o încărcare
cât mai echilibrată a fazelor.
SUBCAPITOLUL 3: 3.2. Puterea absorbită (cerută)
SECŢIUNEA 1: 3.2.1. Generalităţi
(1)3.2.1.1. Determinarea puterii absorbite (cerută) este esenţială pentru o soluţie
economică şi sigură în funcţionare a instalaţiilor electrice, în limitele corecte de
încălzire şi cădere de tensiune.
(2)3.2.1.2. Pentru determinarea puterii absorbite, pentru o instalaţie sau o parte
a acesteia trebuie ţinut cont de factorul de simultaneitate (ks) şi de factorul de
utilizare (ku).
ks - este valoarea raportului dintre puterea în funcţiune simultană şi puterea
instalată (consumator, tablou electric)
ku - este valoarea raportului dintre puterea reală şi puterea instalată a unui
consumator.
Factorii de simultaneitate şi de utilizare sunt necesari pentru calculul curentului
absorbit de receptoare (tabloului) necesar în alegerea secţiunii conductoarelor,
cablurilor, canalizaţiilor în bare şi a aparatajului. Aceştia se determină de către
proiectant pe baza cunoaşterii în detaliu a condiţiilor de funcţionare şi exploatare.
În lipsa acestor informaţii valori aproximative pot fi luate din tabelele 3.3, 3.4 şi
3.5.
SECŢIUNEA 2: 3.2.2 Determinarea puterii absorbite
(1)3.2.2.1. Pentru consumatorii casnici puterea absorbită se determină cu
relaţia
Pa = Pi ku ks
unde:
Pi - este puterea instalată iar atunci când ku şi ks nu se cunosc se pot lua orientativ
din tabelele 3.3 şi 3.4.
(2)3.2.2.2. Pentru clădirile comerciale, social - culturale şi administrative,
puterea absorbita se determină cu relaţia:
Pa = Pi ku
unde:
Pi şi ku se dau orientativ în tabelul 3.5.
Tabelul 3.3. - Valorile factorului de utilizare ku funcţie de varianta de dotare
Puterea
Varianta de dotare Componenţa apartamentului instalată ku
Pi [kW]
Dotare cu receptoare electrocasnice pentru Garsonieră cu 1 cameră + dependinţe 8 0,650
iluminat, conservare hrană, audiovizual, Apartament cu 2-3 camere + dependinţe 12 0,500
activităţi gospodăreşti şi asigurarea apei
calde, a încălzirii şi al gătitului fără utilizarea Apartament cu 4-5 camere + dependinţe cu 20 0,300
energiei electrice. suprafaţă locuită < 100 m2
Apartament cu 4-5 camere + dependinţe cu 20 0,500
suprafaţă locuită > 100 m2
Vilă <= 5 camere + dependinţe 20 0,600
Vilă > 5 camere + dependinţe 25 0,600
Dotare cu receptoare electrocasnice pentru Garsonieră cu 1 cameră + dependinţe 10 0,650
iluminat, conservare hrană, audiovizual, Apartament cu 2-3 camere + dependinţe 15 0,430
activităţi gospodăreşti şi asigurarea încălzirii Apartament cu 4-5 camere + dependinţe 23 0,390
şi al gătitului fără utilizarea energiei
electrice.
Asigurarea electrică a apei calde. Vilă <= 5 camere + dependinţe 23 0,600
Vilă > 5 camere + dependinţe 28 0,600
Dotare cu receptoare electrocasnice pentru Garsonieră cu 1 cameră + dependinţe 13 0,650
iluminat, conservare hrană, audiovizual, Apartament cu 2-3 camere + dependinţe 18 0,550
activităţi gospodăreşti şi asigurarea încălzirii
fără utilizarea energiei electrice. Asigurarea Apartament cu 4-5 camere + dependinţe 26 0,500
electrică a apei calde şi a gătitului. Vilă <= 5 camere + dependinţe 26 0,650
Vilă > 5 camere + dependinţe 30 0,650
Dotare cu receptoare electrocasnice pentru Garsonieră cu 1 cameră + dependinţe 18 0,550
iluminat, conservare hrană, audiovizual, Apartament cu 2-3 camere + dependinţe 23 0,600
activităţi gospodăreşti. Asigurarea apei
calde, a încălzirii şi al gătitului cu utilizarea Apartament cu 4-5 camere + dependinţe 32 0,600
energiei electrice. Vilă <= 5 camere + dependinţe 32 0,650
Vilă > 5 camere + dependinţe 35 0,650
(3)3.2.2.3. Racordurile şi coloanele electrice se dimensionează astfel încât să fie
satisfăcute condiţiile de stabilitate termică în regim permanent, verificarea
dimensionării făcându-se în condiţiile de cădere de tensiune.
Tabelul 3.4. - Valorile factorilor de simultaneitate ks
Apartamente cu o Apartamente cu 2-3 Apartamente cu 4-5
Nr. de
cameră camere camere ks
apartamente
kW kW kW
1 8 12 20 1
2 16 24 40 0,90
3 24 36 60 0,90
4 32 48 80 0,83
5 40 60 100 0,83
6 48 72 120 0,83
7 56 84 140 0,72
8 64 96 160 0,72
9 72 108 180 0,72
10 80 120 200 0,66
11 88 132 220 0,62
12 96 144 240 0,62
13 104 156 260 0,55
14 112 168 280 0,55
15 120 180 300 0,55
16 128 192 320 0,52
17 136 204 340 0,50
18 144 216 360 0,50
19 152 228 380 0,48
20 160 240 400 0,48
Tabelul 3.5. - Valorile puterii instalate şi a factorului de utilizare pentru
consumatori edilitari
Puterea instalată (orientativă)
Nr.
Destinaţia consumatorului Specifică Totală ku
crt.
U.M. Valoare kW
1 Magazine, spaţii comerciale, servicii (inclusiv W/m2 75...100 - 0,80
reclame)
2 Hoteluri - cameră kW/cam 1 - 0,70
- restaurant - - 15...100 0,90
3 Sedii administrative, politice, economice etc. W/m2 120...200 - 0,90
4 Policlinici - - 20...140 0,65
5 Spitale, clinici, sanatorii W/pat 500...1000 - 0,70
6 Creşe, grădiniţe, cămine W/m2 20...50 - 0,75
7 Şcoli generale licee W/m2 20...50 - 0,75
8 Facultăţi, institute de învăţământ superior W/m2 50...75 - 0,80
9 Teatre, filarmonici, muzee, săli de expoziţie, etc. W/m2 50...75 - 0,60-0,75
10 Cinematografe - - 50...70 0,70
11 Puncte termice - - 80...120 0,85
SUBCAPITOLUL 4: 3.3. Tipuri de reţele de distribuţie
SECŢIUNEA 1: 3.3.1. Generalităţi
(1)3.3.1.1. Tipurile de reţele se clasificăm funcţie de:
- numărul conductoarelor active şi
- moduri de legare la pământ.
(2)3.3.1.2. Tipurile de reţele în funcţie de conductorul activ sunt pentru:
1.Tensiune alternativă
- monofazat cu 2 conductoare;
- monofazat cu 3 conductoare;
- trifazat cu 3 conductoare ;
- trifazat cu 4 conductoare;
- trifazat cu 5 conductoare.
2.Tensiune continuă
- cu 2 conductoare;
- cu 3 conductoare.
(3)3.3.1.3. Tipurile de reţele în funcţie de modul de legare la pământ pentru
tensiune alternativă şi tensiune continuă sunt: TN, TT şi IT.
SECŢIUNEA 2: 3.3.2. Legarea la pământ a reţelelor de tensiune
alternativă
(1)3.3.2.1. Legarea la pământ poate fi de trei tipuri principale: TN, TT şi IT,
simbolurile literare utilizate pentru notarea lor având următoarele semnificaţii:
- prima literă, se referă la situaţia reţelei de alimentare în raport cu pământul:
T - legarea directă la pământ a unui punct activ - punctul neutru, în cazul în care
acesta este accesibil sau a unui conductor de fază, în cazul în care punctul neutru
nu este accesibil;
I - izolarea tuturor părţilor active faţă de pământ, sau legarea la pământ a unui
punct printr-o impedanţă de valoare foarte mare.
- a doua literă, se referă la situaţia maselor electrice în raport cu pământul:
T - legarea direct la pământ a maselor instalaţiei, independent de eventuala legare
la pământ a unui punct al alimentării;
N - indică modul de tratare a funcţiilor conductoarelor neutru şi de protecţie; poate
fi N-C sau N-S;
Alte litere, se referă la dispunerea conductorului neutru şi a conductorului de
protecţie în reţeaua TN:
C - în reţeaua TN arată că funcţiile pentru conductorul neutru şi pentru conductorul
de protecţie pot fi combinate într-un singur conductor (PEN).
S - în reţeaua TN arată că funcţia de protecţie este asigurată printr-un conductor
PE separat de conductoarele active, legat la pământ (în curent alternativ).
(2)3.3.2.2. Simbolurile grafice care se utilizează în schemele de legare la pământ
sunt conform celor indicate în tabel 3.6.
Tabelul 3.6. - Simbolurile utilizate în schemele de legare la pământ.
Conductor neutru (N)

Conductor de protecţie (PE)

Conductor comun de protecţie ş i neutru (PEN)


(3)3.3.2.3. Reţeaua TN are un punct al alimentării legat direct la pământ, masele
instalaţiei fiind legate la acest punct prin conductoare de protecţie. În acest tip de
reţea, curentul de defect între fază şi masă este un curent de scurtcircuit. Se
disting trei tipuri de reţele TN în funcţie de dispunerea conductorului neutru şi a
conductorului de protecţie.
(4)3.3.2.4. Reţeaua TN-S, în care un conductor de protecţie distinct este folosit
pentru întreaga reţea (fig. 3.1.). Se utilizează:
- când trebuie separate PE şi N pentru asigurarea funcţionării protecţiei;
- de la ultimul tablou legat la pământ spre receptor.

Fig. 3.1. Sistem TN-S,trifazat cu 5 conductoare, cu conductorul de protecţie (PE)


separat de conductorul neutru (N).
(5)3.3.2.5. Reţeaua TN-C, în care funcţiile pentru conductorul neutru şi
conductorul de protecţie sunt combinate într-un singur conductor pentru întreaga
reţea (fig. 3.2.).
Se menţionează că în această reţea de la ultimul tablou spre receptor alimentarea
se realizează întotdeauna în sistem TN-S, adică cu conductoare separate PE şi N
sau numai PE, după necesităţile receptorului.
Fig. 3.2. Schema reţelei TN-C trifazat cu 4 conductoare, cu conductor comun de
protecţie (PE) şi neutru (N).
(6)3.3.2.6. Reţeaua TN-C-S, în care funcţiile pentru conductorul de neutru şi
conductorul de protecţie sunt combinate într-un singur conductor pe o porţiune a
reţelei (fig. 3.3).
Sistemul TN-C este întotdeauna înaintea celui TN-S. Este interzisă, în aceiaşi
reţea, realizarea unui conductor PEN (TN-C) după ce acesta a fost separat în PE şi
N (TN-S), într-un punct în amonte.
Fig. 3.3. Schema reţelei TN-C-S trifazat, în care conductorul de protecţie (PE) este
separat de conductorul neutru (N).
(7)3.3.2.7. În toate reţelele TN, atunci când există un conductor PE sau PEN
acestea trebuiesc legate la pământ cât mai des posibil şi obligatoriu când acestea
fac parte din componenţa tablourilor de distribuţie.
(8)3.3.2.8. Reţeaua TT (fig. 3.4 şi fig. 3.5) are un punct al alimentării legat
direct la pământ, masele instalaţiei electrice fiind legate la prize de pământ
independente faţă de priza de pământ a alimentării, în această reţea curenţii de
defect fază - masă, pentru intensităţi chiar mai mici decât ale unui curent de
scurtcircuit, pot fi suficient de mari pentru a provoca apariţia unei tensiuni de
atingere periculoasă.
Fig. 3.4. Schema reţelei TT trifazat cu 5 conductoare, cu conductorul neutru
distribuit, cu PE şi N.

Fig. 3.5. Schema reţelei TT trifazat cu 4 conductoare, cu conductorul neutru


nedistribuit.
(9)3.3.2.9. În reţeaua IT (fig. 3.5 şi fig. 3.6) toate părţile active ale alimentării
sunt izolate faţă de pământ sau legate la pământ prin intermediul unei impedanţe
Z de valoare mare, masele instalaţiei electrice fiind legate la pământ. În această
reţea, un curent rezultat dintr-un prim defect fază-masă are o intensitate suficient
de mică încât nu poate provoca o tensiune de atingere periculoasă. Se utilizează
numai cu dispozitiv de control permanent al izolaţiei conductorului neutru faţă de
pământ şi/sau declanşarea automată în caz de defect.
Se recomandă ca în acest sistem conductorul neutru să nu fie distribuit.
(10)3.3.2.10. În reţeaua IT limitarea curentului rezultat în cazul unui singur
defect se obţine fie prin absenţa legăturii la pământ a alimentării, fie prin
intercalarea unei impedanţe între un punct al alimentării (în general neutrul
reţelei) şi pământ suficient de mari care să limiteze curentul de defect la valori
cuprinse între 150...230 mA pentru a permite semnalizarea defectului.

1 - impedanţă foarte mare sau lipsa legăturii.


2 - conductorul neutru poate fi distribuit sau nedistribuit. Varianta nedistribuit este
recomandată.
Fig. 3.6. Schema reţelei IT, trifazat, cu 4 conductoare.
(11)3.3.2.11. Condiţii pentru conductoarele PEN, PE în reţelele TN, TT şi IT.
1.3.3.2.11.1. Se admite în reţelele TN, în instalaţiile fixe, ca funcţiunile de
conductor de protecţie şi de conductor neutru să fie îndeplinite de un singur
conductor (PEN), cu condiţia ca secţiunea lui să fie cel puţin egală cu 10 mm2 Cu
sau 16 mm2 Al şi porţiunea comună să nu se găsească în aval de un dispozitiv de
protecţie la curent diferenţial rezidual. Conductorul PEN exista numai în reţeaua
TN-C.
2.3.3.2.11.2. Conductoarele de protecţie trebuie să aibă secţiunile cel puţin egale
cu acelea prevăzute în tabelul 5.17.
(12)3.3.2.12. Recomandări pentru utilizarea reţelelor TN, TT şi IT
Pentru alegerea tipului de reţea pentru alimentarea diverşilor consumatori se pot
utiliza recomandările din tabelul 3.7.
Tabelul 3.7. - Recomandări pentru utilizarea diferitelor tipuri de reţea
Tipul de reţea Recomandate Posibile Nerecomandate
Reţea cu fider de alimentare, cu lungime foarte - TT -
mare şi rezistenţă redusă a prizei de pământ (mai TN
mică de 10 ) IT
Reţea cu fider de alimentare, cu lungime foarte TN TT IT
mare şi rezistenţă mare a prizei de pământ (peste
30 )
Reţea cu perturbaţii electromagnetice frecvente TN TT IT
(exemplu: emiterea de unde radio şi televiziune)
Reţea exterioară cu conductoare aeriene TT TN IT
Sarcini sensibile la curenţi de defect importanţi IT TT TN
(exemplu: motoare electrice)
Reţea cu nivel redus de izolaţie (cuptoare electrice, TN TT IT
instalaţii de sudare, elemente de încălzire,
echipamente din bucătărie)
Reţea cu sarcini cuprinzând receptoare cu risc în TN TT IT
serviciu şi cu defecţiuni frecvente (poduri rulante,
macarale, convertoare)
Reţea cu numeroase echipamente electronice TN-S TT TN-C
Reţea care necesită continuitate de alimentare în IT TN TT
serviciu (săli de operaţie, săli de dirijare a
zborurilor)
SECŢIUNEA 3: 3.3.3 Legarea la pământ a reţelelor de tensiune
continuă (TN, TT şi IT)
(1)3.3.3.1. Legarea la pământ poate fi de trei tipuri principale: TN, TT şi IT,
simbolurile literare utilizate pentru notarea lor având aceleaşi semnificaţii ca la
reţelele de tensiune alternativă.
(2)3.3.3.2. Reţeaua TN-S
Un conductor activ (de exemplu L-) sau conductorul median, este legat la pământ
şi separat de conductorul de protecţie (PE) în întreaga instalaţie (fig. 3.7).

Fig. 3.7. Schema reţelei TN-S, în tensiune continuă, cu conductorul L- legat la


pământ separat de conductorul de protecţie PE.
(3)3.3.3.3. Reţeaua TN-C
Funcţiile de conductor activ legat la pământ (de exemplu L-) şi de protecţie sunt
reunite intr-un singur conductor PEL în toata instalaţia (Fig. 3.8.).
Fig. 3.8. Schema reţelei TN-C în tensiune continuă. Conductorul activ (L-) şi cel
de protecţie sunt uniţi într-un singur conductor PEL în toata instalaţia.
(4)3.3.3.4. Reţeaua TN-C-S
Funcţiile de conductor activ legat la pământ (de exemplu L-) şi de conductor de
protecţie PE sunt reunite într-un singur conductor PEL în prima parte a instalaţiei
(fig. 3.9.).

Fig. 3.9. Schema TN-C-S în tensiune continuă. Conductorul activ legat la pământ
(L-) şi cel de protecţie PE sunt uniţi intr-un singur conductor PEL în prima parte a
instalaţiei.
(5)3.3.3.5. Reţeaua TT
Punctul de legare la pământ al conductorului activ (de ex. L-) este separat de
punctul de legare la pământ al conductorului de protecţie PE în toată instalaţia
(fig. 3.10.).
Fig. 3.10. Schema TT în tensiune continuă
(6)3.3.3.6. Reţeaua IT
Un conductor activ (de ex. L-) este legat la pământ printr-o impedanţă relativ
mare (sau izolat), separat de punctul de legare la pământ al conductorului de
protecţie (fig. 3.11.).

Fig. 3.11. Schema IT în tensiune continuă


1)Conductorul activ (L-) poate fi izolat sau legat la pământ printr-o impedanţă
mare.
SUBCAPITOLUL 5: 3.4. Instalaţii de securitate
(1)3.4.1. Prevederea alimentării de securitate cu energie electrică pe lângă
alimentarea normală cu energie electrică, la consumatori, este obligatorie în
următoarele cazuri:
- la consumatori industriali şi similari, cu receptoare care trebuie să funcţioneze
fără întrerupere, în condiţiile date în Ord. ANRE 129/2008.
- la consumatori echipaţi cu instalaţii electrice pentru alimentarea receptoarelor
cu rol de securitate la incendiu şi la consumatori prevăzuţi cu iluminat de
siguranţă, în condiţiile date în acest normativ (subcapitolul 7.22 şi 7.23).
Se poate prevedea la consumator alimentare de rezervă, pe lângă alimentarea
normală şi în alte cazuri decât cele menţionate mai sus, în condiţiile prevăzute în
Ord. ANRE 129/2008, cu acordul investitorului.
(2)3.4.2. Alimentarea de securitate se realizează cu:
- baterii de acumulatoare;
- surse neîntreruptibile (UPS);
- generatoare independente de alimentarea din SEN.
(3)3.4.3. Trecerea la alimentarea de securitate se face în funcţie de durata de
comutare.
Comanda se poate face:
- manual, comutarea fiind făcută de un operator sau;
- automat, fără intervenţia unui operator.
(4)3.4.4. Alimentarea de securitate cu comutare automată, după durata de
comutare poate fi:
- fără întrerupere, alimentare automată care poate fi asigurată în mod continuu,
în condiţii specifice privind perioada de tranziţie (de ex. variaţii de tensiune şi
frecvenţă);
- cu o întrerupere foarte scurtă, durata de comutare fiind mai mică de 0,15 s;
- cu o întrerupere scurtă, durata de comutare fiind mai mică de 0,5 s;
- cu o întrerupere medie, durata de comutare fiind mai mică de 15 s;
- cu o întrerupere lungă, durata de comutare fiind mai mare de 15 s.
(5)3.4.5. Atunci când întreruperea alimentării cu energie electrică poate avea
consecinţe foarte grave, punând în pericol viaţa oamenilor (de ex. în blocul
operator din spitale, centrul de dirijare al zborurilor etc.), se recomandă ca
alimentarea de securitate să se facă în sistemul IT (fig. 3.6.).
(6)3.4.6. Alegerea caracteristicilor alimentării de securitate cu energie electrică
(sursă, comutarea, durata de comutare) se face de către proiectant împreună cu
tehnologul şi investitorul astfel încât să fie respectate condiţiile de siguranţă
impuse.
SUBCAPITOLUL 6: 3.5. Separarea instalaţiilor
(1)3.5.1. Toate instalaţiile trebuie să fie separate în mai multe circuite, după
necesităţi, în scopul:
- evitării tuturor pericolelor şi limitării consecinţelor în eventualitatea unui defect;
- facilitării verificărilor, încercărilor şi întreţinerii;
- evitarea pericolelor care pot rezulta din defectarea unui singur circuit.
(2)3.5.2. Trebuie prevăzute circuite distincte de distribuţie pentru părţi ale
instalaţiei care trebuie comandate separat, astfel încât aceste circuite sa nu fie
afectate de defectarea altor circuite.
SUBCAPITOLUL 7: 3.6 Compatibilitatea
(1)3.6.1. Trebuiesc luate măsuri adecvate pentru micşorarea influenţelor pe care
anumite echipamente electrice le pot avea asupra altor instalaţii electrice, asupra
surselor de alimentare şi asupra reţelei de distribuţie publică.
Aceste perturbaţii pot fi:
a)perturbaţii de tensiune din care:
- variaţii de tensiune;
- goluri de tensiune;
- întreruperi de tensiune de scurtă durată;
- întreruperi de tensiune de lungă durată;
- supratensiuni temporare între faze şi pământ;
- supratensiuni tranzitorii între faze şi pământ;
- nesimetrii de tensiune;
- tensiuni şi curenţi electrici armonici.
b)componente continue;
c)oscilaţii de înaltă frecvenţă;
d)curenţi de fugă.
SUBCAPITOLUL 8: 3.7 Mentenabilitatea
(1)3.7.1. Trebuie realizată o frecvenţă şi o calitate a întreţinerii instalaţiei care
sunt necesare pe toată durata de viaţă normată, conform cap. 8 şi 9. Trebuie luate
în consideraţie acele caracteristici ale instalaţiei ce ţin seama de frecvenţa şi de
calitatea întreţinerii:
- să poată fi efectuată orice verificare periodică, încercare, întreţinere şi reparaţie
necesare pe durata de viaţă normată;
- să se respecte măsurile de protecţie pentru asigurarea securităţii şi sănătăţii în
muncă (conform Legii nr. 319/2006);
- să se utilizeze echipamente cu agremente tehnice care să permită funcţionarea
corectă a instalaţiei pe toată durata de viaţă normată.
CAPITOLUL 4: PROTECŢII PENTRU ASIGURAREA SECURITĂŢII
SUBCAPITOLUL 1: 4.1. Protecţia împotriva şocurilor electrice
SECŢIUNEA 1: 4.1.1. Generalităţi
(1)4.1.1.1. Regula fundamentală (conform cu recomandările din SR EN 61140).
Regula fundamentală a protecţiei împotriva şocurilor electrice constă în aceea că:
a)părţile active periculoase nu trebuie să fie accesibile în condiţii normale de
funcţionare. Aceasta se realizează prin protecţia de bază (vechea denumire era
"protecţie la atingere directă") şi
b)părţile conductoare accesibile ce accidental ar ajunge sub tensiune să nu devină
părţi active periculoase în caz de simplu defect. Aceasta se realizează prin
"protecţia la defect" (vechea denumire era "protecţie la atingere indirectă").
(2)4.1.1.2. O măsură de protecţie trebuie să se realizeze astfel:
1.O combinaţie corespunzătoare dintre o măsură pentru protecţia de bază (la
atingere directă) şi o măsură tehnică pentru protecţia în caz de defect (la atingere
indirectă), cum ar fi:
- protecţia prin întreruperea automată a alimentării;
- utilizarea tensiunilor foarte joase (TFJS şi TFJP);
- separarea electrică pentru alimentarea unui singur receptor electric.
2.O izolaţie dublă sau întărită - clasa II de izolaţie - întrucât asigură atât protecţia
de bază (la atingere directă) cât şi protecţia în caz de defect (la atingere indirectă).
SECŢIUNEA 2: 4.1.2. Măsuri tehnice şi organizatorice pentru
protecţia de bază (protecţia împotriva atingerilor directe)
SUBSECŢIUNEA 1:
(1)4.1.2.1.
A)Măsurile tehnice de protecţie sunt:
- izolaţia de bază a părţilor active;
- bariere sau carcase;
- obstacole (destinate protejării persoanelor calificate sau instruite - nu sunt
destinate persoanelor obişnuite);
- amplasarea în afara zonei de accesibilitate la atingere;
- limitarea tensiunii de alimentare, care să nu depăşească limitele TFJ (conform
recomandărilor din SR CEI/TS 61201);
- folosirea mijloacelor individuale de protecţie electroizolante certificate;
- alte măsuri ce respectă regula fundamentală.
Ca măsură tehnică suplimentară se utilizează protecţia cu dispozitive de curent
diferenţial rezidual (DDR) de cel mult 30 mA.
B)Măsurile organizatorice sunt:
- scoaterea de sub tensiune a instalaţiei la care se lucrează;
- executarea intervenţiilor la instalaţiile electrice numai de către persoane
calificate;
- executarea intervenţiilor în baza uneia dintre formele de lucru, conform
prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 1146/2006;
- elaborarea unor instrucţiuni de lucru;
- alte măsuri organizatorice care sunt prevăzute în cap. 9.
SUBSECŢIUNEA 2: Măsuri tehnice de protecţie pentru protecţia de bază
(1)4.1.2.2. Izolaţie de bază pentru părţile active
Părţile active trebuie să fie acoperite complet cu o izolaţie care se poate îndepărta
numai prin distrugere. Pentru echipament izolaţia trebuie să îndeplinească
prescripţiile din standardele relevante pentru echipamentul electric.
(2)4.1.2.3. Bariere sau carcase
1.4.1.2.3.1. Părţile active trebuie să fie instalate în interiorul carcaselor sau în
spatele barierelor care asigură un grad de protecţie cel puţin IPXXB sau IP 2X, cu
excepţia cazului în care sunt necesare deschideri mai mari în timpul înlocuirii unor
elemente, precum dulii sau elemente de înlocuire ale siguranţelor fuzibile sau a
cazurilor în care sunt necesare deschideri mari pentru a permite funcţionarea
corectă a echipamentului:
- măsuri suplimentare trebuiesc luate pentru a împiedica persoanele sau animalele
domestice să atingă neintenţionat părţile active;
- există asigurarea că persoanele să fie informate despre părţile active care pot fi
atinse intenţionat, prin deschiderea barierelor sau carcaselor;
- deschiderea să fie aşa de mică încât să corespundă prescripţiilor pentru o
funcţionare corectă. Suprafeţele orizontale de sus ale carcaselor, care pot fi uşor
accesibile, trebuie să aibă un grad de protecţie de cel puţin IPXXD sau IP4X.
2.4.1.2.3.2. Barierele sau carcasele trebuie fixate ferm şi să aibă suficientă
stabilitate şi durabilitate pentru menţinerea gradelor de protecţie prescrise şi de
separare corespunzătoare de părţile active în condiţii de funcţionare normală,
ţinând seama de influenţele externe.
Dacă o carcasă este necesar să fie îndepărtată, această operaţie trebuie efectuată
numai:
- prin ajutorul unei chei sau unei scule sau
- după întreruperea alimentarii părţilor active faţă de care barierele sau carcasele
asigură protecţia, restabilirea alimentării fiind posibilă numai după reaşezarea
barierelor sau reînchiderea barierelor sau carcaselor sau
- dacă o barieră intermediară, care asigură un grad de protecţie de cel puţin IPXXB
sau IP2X, previne atingerea cu părţile active, îndepărtarea acestei bariere
intermediare este posibilă, numai prin utilizarea unei chei sau a unei scule.
3.4.1.2.3.3. Dacă în spatele unei bariere sau a unei carcase sunt instalate
elemente ale echipamentului care pot avea sarcini electrice periculoase, după
întreruperea alimentării, este necesară o plăcuţă de avertizare. Condensatoarele
mici care sunt utilizate pentru temporizarea releelor nu trebuie considerate
periculoase.
(3)4.1.2.4. Obstacole
Acestea sunt destinate protejării persoanelor calificate sau instruite. Nu sunt
destinate protejării persoanelor obişnuite.
1.4.1.2.4.1. Obstacolele trebuie să prevină:
- atingerea neintenţionată a corpului de părţile active;
- atingerea neintenţionată cu părţile active pe durata funcţionării echipamentului
sub tensiune în funcţionare normală.
2.4.1.2.4.2. Obstacolele pot fi îndepărtate fără utilizarea unor chei sau scule, însă
trebuie asigurate astfel încât să prevină îndepărtarea neintenţionată.
(4)4.1.2.5. Amplasarea în afara zonei de accesibilitate la atingere
1.4.1.2.5.1. Părţi simultan accesibile care sunt la potenţiale diferite nu trebuie
să fie în zona de accesibilitate la atingere.
Două părţi sunt considerate simultan accesibile dacă sunt la distanţă mai mică de
2.5 m (dimensiunea de accesibilitate este determinată de lungimea mâini fără o
sculă de ajutor).
2.4.1.2.5.2. Dacă o suprafaţă orizontală este restricţionată de un obstacol
(balustradă sau ecran de plasă de sârmă) cu un grad de protecţie mai mare de IP
XXB sau IP2X, zona de atingere trebuie să înceapă de la acest obstacol. În direcţie
verticală (în sus), zona de accesibilitate este de 2.5 m de la suprafaţa S, neţinând
seama de nici un obstacol intermediar care asigură un grad de protecţie mai mic
de IPXXB sau IP2X.

Fig. 4.0. Zonă de accesibilitate la atingere


3.4.1.2.5.3. În locurile în care, în mod normal, sunt manevrate obiecte bune
conductoare lungi şi voluminoase, distanţele de la art. 4.1.2.5.1 şi 4.1.2.5.2
trebuie mărite ţinând seama de dimensiunile acestor obiecte.
SECŢIUNEA 3: 4.1.3. Măsuri tehnice pentru protecţia la defect
(protecţia împotriva atingerilor indirecte)
(1)4.1.3.1. Protecţia la defect (împotriva atingerii indirecte) se realizează printr-
o măsură de protecţie principală, care să asigure protecţia în orice condiţii şi o
măsură de protecţie suplimentară, care să asigure protecţia în cazul defectării
protecţiei principale. Cele două măsuri de protecţie trebuie alese astfel încât să nu
se anuleze una pe cealaltă.
(2)4.1.3.2. Protecţia în caz de defect (protecţia la atingere indirectă) se
realizează numai prin măsuri tehnice.
1.Acestea sunt:
a)măsuri tehnice principale:
- legarea la pământ a părţilor conductoare accesibile (ce accidental ar putea fi
puse sub tensiune) în condiţiile specifice fiecărui sistem de alimentare: TN, TT, IT;
- utilizarea tensiunilor reduse - TFJS şi TFJP;
- separarea de protecţie, pentru un singur receptor;
- izolarea dublă sau întărită a echipamentelor electrice - clasă II de izolaţie;
b)măsuri tehnice suplimentare:
- deconectarea automată la apariţia unui curent electric de defect periculos, prin
utilizarea dispozitivelor de curent diferenţial rezidual DDR;
- legătura de echipotenţializare de protecţie suplimentară;
- izolarea zonei de manipulare a omului (izolarea amplasamentului);
- deconectarea automată la apariţia tensiunii de atingere;
- folosirea mijloacelor individuale de protecţie electroizolante certificate;
- alte măsuri tehnice suplimentare ce respectă regula fundamentală.
2.Măsurile suplimentare însoţesc întotdeauna o măsură tehnică principală şi se
prevăd în:
- instalaţiile electrice din mediile periculoase şi foarte periculoase;
- anumite condiţii de influenţe ale condiţiilor externe şi amplasamente speciale,
aşa cum sunt menţionate în cap. 7;
- cazurile în care se utilizează conductoare din aluminiu cu secţiunea mai mică de
16 mm2.
Protecţia în caz de defect poate fi omisă pentru un echipament cu părţi
conductoare accesibile de dimensiuni sub 50x50 mm2 sau dacă sunt amplasate
astfel încât nu pot veni în contact semnificativ cu o parte a corpului uman şi dacă
racordarea cu un conductor de protecţie se realizează cu dificultate sau este
nesigură.
(3)4.1.3.3. Măsurile de protecţie diferite aplicate în aceeaşi instalaţie pentru
protecţie la defect (la atingere indirectă) nu trebuie să se influenţeze sau să se
anuleze reciproc.
(4)4.1.3.4. Măsurile tehnice de protecţie la defect (împotriva atingerilor indirecte)
menţionate depind de tipul reţelei de alimentare şi condiţiile de defect. Acestea
sunt detaliate în cadrul măsurilor de protecţie din subcap. 4.1.4.
SECŢIUNEA 4: 4.1.4. Măsură de protecţie
Se admit, în general, următoarele măsuri:
1 - întreruperea automată a alimentării;
2 - izolarea dublă sau întărită;
3 - utilizarea tensiunilor foarte joase - TFJS şi TFJP;
4 - separarea electrică pentru alimentarea unui singur receptor.
SUBSECŢIUNEA 1: 4.1.4.1. Întreruperea automată a alimentării
I._
(1)4.1.4.1.1. Este cea mai utilizată măsură de protecţie în instalaţiile electrice,
în care:
- protecţia de bază (la atingere directă) este asigurată printr-o:
- izolaţie de bază a părţilor active sau
- bariere sau
- carcase;
- protecţia la defect (la atingerea indirectă) este asigurată prin legături de
echipotenţializare de protecţie (care să asigure întreruperea automată) ca măsură
principală. Protecţia suplimentară se adoptă conform cu 4.1.2.1.
(2)4.1.4.1.2. Un dispozitiv de protecţie trebuie să întrerupă automat alimentarea
conductorului de linie a circuitului sau a echipamentului în cazul unui defect cu
impedanţa neglijabilă între conductorul de linie şi o parte conductoare accesibilă
sau un conductor de protecţie din circuit sau un echipament în timpul maxim de
întrerupere indicat la 4.1.4.1.3.,4.1.4.1.4. sau 4.1.4.1.5.
Valori ale timpului de întrerupere mai mari decât cele indicate în aceste articole,
pot fi admise în reţelele publice de distribuţie a energiei electrice pentru
producerea şi transportul energiei electrice.
Pentru reţelele IT, întreruperea automata nu este în mod obişnuit necesară la
apariţia primului defect. Prescripţiile privind întreruperea după primul defect vor fi
enunţate în cursul acestui capitol la art. 4.1.4.1.21.
(3)4.1.4.1.3. Timpul maxim de întrerupere stabilit în tabelul 4.1. trebuie aplicat
circuitelor finale din clădiri care nu depăşesc 32 A.
Tabelul 4.1. - Timpul maxim de întrerupere1)
1
)Timpul maxim de întrerupere corespunde pentru o tensiune de atingere UL = 50
V.
Reţeaua 50 V < U0 <= 120 V 120 V < U0 <= 230 V 230 V < U0 <= 400 V U0 > 400
(schema) s s s s
c.a. c.c. c.a. c.c. c.a. c.c. c.a. c.c.
TN 0,8 Nota 1 0,4 5 0,2 0,4 0,1 0,1
TT 0,3 Nota 1 0,2 0,4 0,07 0,2 0,04 0,1
Dacă în reţelele TT întreruperea se realizează de un dispozitiv de protecţie la supracurent şi legătura de
echipotenţializare de protecţie este conectată cu toate părţile conducătoare străine în cadrul instalaţiei, pot fi utilizaţi
timpii maximi de întrerupere aplicabil pentru reţelele TN.
U0 este tensiunea nominală în c.a. sau c.c. între linie şi pământ.
Nota 1 - Întreruperea poate fi necesară pentru alte motive decât protecţia împotriva şocului electric.
Nota 2 - Dacă întreruperea este asigurată de un DDR a se vedea art. 4.1.5.2.
(4)4.1.4.1.4. În reţeaua TN un timp de întrerupere care nu depăşeşte 5 s este
permis pentru circuite de distribuţie şi pentru circuitele neacoperite de 4.1.4.1.3.
(5)4.1.4.1.5. În reţeaua TT un timp de întrerupere care nu depăşeşte 1 s este
permis pentru circuite de distribuţie şi pentru circuitele neacoperite de 4.1.4.1.3.
(6)4.1.4.1.6. Pentru alimentări cu tensiunea nominală U0 mai mare de 50 V
(tensiune alternativă) sau 120 V (tensiune continuă), nu este cerută întreruperea
automată în timpul indicat la 4.1.4.1.3., 4.1.4.1.4. sau 4.1.4.1.5, dacă în cazul
unui defect, tensiunea de ieşire a sursei este redusă într-un timp care nu este mai
mare decât valoarea timpului aplicabil din tabelul 4.1. sau 5 s (după caz) la 50 V
tensiune alternativă sau 120 V tensiune continuă. În asemenea cazuri trebuie
luată în consideraţie întreruperea din alte motive decât şocul electric.
(7)4.1.4.1.7. Dacă întreruperea automată conform 4.1.4.1.2. nu poate fi realizată
în timpul indicat aplicabil la 4.1.4.1.3., 4.1.4.1.4. sau 4.1.4.1.5., trebuie prevăzută
o legătură de echipotenţializare de protecţie suplimentară conf. 4.1.3.2.
II.Măsuri ce se iau în reţelele TN
(8)4.1.4.1.8. Punctul neutru sau punctul median al sistemului de alimentare
trebuie legat la pământ. Dacă punctul neutru sau median nu este disponibil sau
accesibil, un conductor de linie trebuie legat la pământ.
Părţile conductoare accesibile ale instalaţiei trebuie conectate printr-un conductor
la bara principală de legare la pământ a instalaţiei (PEN, PE) care trebuie conectată
la punctul de legare la pământ a sistemului electric de alimentare.
Dacă există alte legări la pământ se recomandă, dacă este posibil, conectarea
conductoarelor de protecţie la astfel de puncte. Legarea la pământ la puncte
suplimentare, distribuite cât se poate de uniform, poate fi necesară pentru a se
asigura ca potenţialele conductoarelor de protecţie rămân, în caz de defect, cât se
poate de aproape de cel al pământului.
În clădirile înalte şi clădirile foarte înalte, definite potrivit reglementărilor tehnice
în vigoare, legarea la pământ suplimentara a conductoarelor de protecţie nu este
practic posibila din motive practice. În astfel de clădiri legătura de protecţie de
echipotenţializare între conductoarele de protecţie şi părţile conductoare accesibile
are o funcţie similară.
Se recomandă ca legarea la pământ a conductoarelor de protecţie (PE şi PEN) să
se facă acolo unde acestea intră în clădire sau dependinţe, ţinând seama de orice
posibili curenţi electrici derivaţi prin conductorul neutru.
(9)4.1.4.1.9. În instalaţiile fixe, un singur conductor poate avea atât funcţia de
conductor de protecţie cât şi pe cea de conductor neutru (conductor PEN). Pe
conductorul PEN nu trebuie montat nici un dispozitiv de protecţie sau separare
(secţionare).
(10)4.1.4.1.10. Caracteristicile dispozitivului de protecţie şi impedanţele
circuitului trebuie să îndeplinească următoarea condiţie:
Zs Ia <= U0
unde:
Zs - impedanţa, în ohmi, a buclei de defect care include:
- sursa;
- conductorul de fază până la punctul de defect şi
- conductorul de protecţie între punctul de defect şi sursă.
Ia - curentul electric, în amperi, care produce funcţionarea automată a
dispozitivului de protecţie în timpul specificat la art. 4.1.4.1.3. sau 4.1.4.1.4.
Atunci când se utilizează un dispozitiv de protecţie la curent diferenţial rezidual
(DDR) acest curent electric este curentul diferenţial rezidual de funcţionare care
asigură întreruperea în timpul specificat menţionat în tabelul 4.1.
U0 - este tensiunea nominală în tensiune continuă sau alternativă între fază şi
pământ, în volţi.
Acolo unde conformitatea cu acest articol se realizează printr-un DDR, timpii de
întrerupere în conformitate cu tabelul 4.1 se referă la curenţii diferenţiali reziduali
de defect prezumaţi, semnificativ mai mari decât curentul nominal diferenţial
rezidual de funcţionare al DDR (de regulă 5 I n).
(11)4.1.4.1.11. În reţelele TN pot fi utilizate următoarele dispozitive de protecţie
pentru protecţia la defect (protecţie împotriva atingerii indirecte):
- dispozitive de protecţie la supracurent;
- dispozitive de protecţie la curent diferenţial rezidual (DDR).
Dacă se utilizează un DDR pentru protecţie în caz de defect, circuitul trebuie
protejat printr-un dispozitiv de protecţie la supracurent conform 4.3.
Un dispozitiv de protecţie la curent diferenţial rezidual (DDR) nu trebuie utilizat în
reţelele TN-C.
Dacă se utilizează un DDR într-o reţea TN-C-S, montarea DDR se face numai pe
partea reţelei TN-S.
III.Măsuri ce se iau în reţelele TT
(12)4.1.4.1.12. Toate părţile conductoare accesibile protejate împreună prin
acelaşi dispozitiv de protecţie trebuie conectate prin conductoarele de protecţie la
o priză de pământ comună tuturor acestor părţi. Dacă sunt utilizate mai multe
dispozitive de protecţie în serie, această prescripţie se aplică separat la toate
părţile conductoare accesibile protejate prin fiecare dispozitiv.
Punctul neutru sau punctul median al sistemului de alimentare cu energie electrică
trebuie legat la pământ. Dacă un punct neutru sau un punct median nu este
disponibil sau accesibil, trebuie legat la pământ un conductor de fază.
(13)4.1.4.1.13. În general în reţelele TT, echipamentele DDR trebuie utilizate
pentru protecţia la defect (protecţia împotriva atingerii indirecte). Ca alternativă,
pot fi utilizate dispozitive de protecţie la supracurent pentru protecţia la defect
(protecţia împotriva atingerii indirecte), numai dacă este asigurată o valoare a
impedanţei Zs conform art. 4.1.4.1.15.
Dacă este utilizat un DDR pentru protecţia la defect (protecţia împotriva atingerii
indirecte) circuitul trebuie protejat de asemenea printr-un dispozitiv de protecţie
la supracurent conform subcap. 4.3.
(14)4.1.4.1.14. Dacă este utilizat un dispozitiv de protecţie la curent diferenţial
rezidual (DDR) pentru protecţia la defect (protecţia împotriva atingerii indirecte)
trebuie îndeplinite următoarele condiţii:
- timpul de întrerupere cerut la 4.1.4.1.3. sau 4.1.4.1.4, şi
Ra I n <= 50 V
unde:
Ra - este suma rezistentei (în ) a prizei de pământ şi a conductorului de protecţie
pentru părţile conductoare accesibile,
I n - este curentul nominal diferenţial rezidual de funcţionare (în A), a DDR.
Protecţia la defect este asigurată în acest caz de asemenea dacă impedanţa de
defect nu este neglijabilă.
Acolo unde rezistenţa electrică Ra nu este cunoscută poate fi înlocuită prin
impedanţa Zs.
Timpii de întrerupere în conformitate cu tabelul 4.1 se referă la curenţii diferenţiali
reziduali de defect prezumaţi, semnificativ mai mari decât curentul nominal
diferenţial rezidual de funcţionare a DDR (de regula 5 I n).
(15)4.1.4.1.15. Dacă este utilizat un dispozitiv de protecţie la supracurent
trebuie îndeplinită următoarea condiţie:
Zs Ia <= U0
unde:
Zs - este impedanţa (în ) buclei de defect care cuprinde:
- sursa;
- conductorul de fază până la punctul de defect;
- conductorul de protecţie a părţilor conductoare accesibile;
- conductorul de legare la pământ;
- priză de pământ a instalaţiei şi
- priză de pământ a sursei.
Ia - curentul (în A) care produce funcţionarea dispozitivului de întrerupere
automată în timpul specificat la 4.1.4.1.3 sau 4.1.4.1.4;
U0 - tensiunea nominală alternativă sau continuă între fază şi pământ, (în V).
IV.Măsuri ce se iau în reţelele IT
(16)4.1.4.1.16. În reţelele IT părţile active trebuie izolate faţă de pământ sau
legate la pământ printr-o impedanţa suficient de mare. Această conectare poate
fi realizată fie la punctul neutru sau median al sistemului sau la un punct neutru
artificial. Acesta din urmă poate fi conectat direct la pământ dacă impedanţa
rezultantă faţă de pământ este suficient de mare la frecvenţa sistemului. Acolo
unde nu există nici un punct neutru sau punct median, conductorul de linie poate
fi conectat la pământ printr-o impedanţa mare.
Curentul electric de defect este mic în cazul unui defect simplu la o parte
conductoare accesibilă sau la pământ şi întreruperea automată conform 4.1.4.1
nu este imperativă dacă este îndeplinită condiţia de la 4.1.4.1.17. Trebuie luate
măsuri de înlăturare (cât mai curând posibil) a primului defect pentru a preveni
posibilitatea de şoc electric la apariţia celui de al doilea defect.
Pentru a reduce supratensiunea sau pentru atenuarea oscilaţiilor de tensiune,
poate fi necesară realizarea legării la pământ prin impedanţe sau puncte neutre
artificiale.
(17)4.1.4.1.17. Părţile conductoare accesibile trebuie legate la pământ
individual, în grup sau colectiv.
Trebuie îndeplinite următoarele condiţii:
- în sisteme de tensiune alternativă Ra Id <= 50 V
- în sisteme de tensiune continuă Ra Id <= 120 V
unde:
Ra - este suma rezistenţelor (în ) a prizei de pământ şi a conductorului de
protecţie la părţile conductoare accesibile;
Id - este curentul de defect (în A) al unui prim defect cu impedanţa neglijabilă între
un conductor de fază şi o parte conductoare accesibilă. Valoarea curentului electric
Id ţine seama de curenţii electrici de scurgere de suprafaţă şi de impedanţa totală
a instalaţiei electrice.
(18)4.1.4.1.18. În reţelele IT pot fi utilizate următoarele dispozitive de
monitorizare şi de protecţie:
- dispozitive de monitorizare a izolaţiei (MI);
- dispozitive de monitorizare a curentului diferenţial rezidual (MDR);
- sisteme de localizarea defectului izolaţiei;
- dispozitiv de protecţie la supracurent;
- dispozitiv de protecţie la curent diferenţial rezidual (DDR).
Dacă se utilizează un dispozitiv acţionat la curent diferenţial rezidual (DDR),
declanşarea unui DDR în cazul unui prim defect nu poate fi exclusă datorită
curenţilor electrici capacitivi de scurgere de suprafaţă.
(19)4.1.4.1.19. În cazurile când se adoptă o reţea IT din motive de continuitate
a alimentării, trebuie prevăzut un dispozitiv de monitorizare a izolaţiei pentru a
indica apariţia unui prim defect de la o parte activă la părţile conductoare
accesibile sau la pământ. Acest dispozitiv trebuie să producă un semnal acustic
şi/sau optic care trebuie să continue atât timp cât defectul persistă.
Dacă există atât semnal acustic cât şi optic, este permis ca semnalul acustic să fie
anulat.
Se recomandă ca primul defect să fie eliminat cât mai curând posibil.
(20)4.1.4.1.20. Cu excepţia cazului în care este instalat un dispozitiv de
protecţie pentru întreruperea alimentării în cazul unui prim defect de punere la
pământ, poate fi prevăzut un MDR sau un sistem de localizare a defectului izolaţiei
pentru a indica apariţia unui prim defect de la o parte activă la părţile conductoare
accesibile sau la pământ. Acest dispozitiv trebuie să producă un semnal acustic
şi/sau optic, care trebuie să se menţină atât timp cât defectul persistă.
Se recomandă ca primul defect să fie eliminat cât mai curând posibil.
(21)4.1.4.1.21. După apariţia unui prim defect, condiţiile pentru o întrerupere
automată a alimentării în cazul unui al doilea defect apărut la un conductor activ
trebuie să fie următoarele:
a)dacă părţile conductoare accesibile sunt interconectate printr-un conductor de
protecţie legat colectiv la pământ la acelaşi sistem de legare la pământ, se aplica
condiţii similare reţelelor TN şi trebuie îndeplinite următoarele condiţii când în
reţelele de tensiune alternativă conductorul neutru nu este distribuit şi respectiv
în reţelele de tensiune continuă dacă conductorul median nu este distribuit:
2 Ia Zs <= U
sau unde conductorul neutru sau respectiv median este distribuit:
2Ia Z's <= U0
unde:
U - este tensiunea nominală alternativă sau continuă (în V) între conductoarele de
linie;
U0 - tensiunea nominală alternativă sau continuă (în V) între conductorul de linie
şi conductorul neutru sau conductorul median;
Zs - impedanţa (în ) a buclei de defect care cuprinde conductorul de linie şi
conductorul de protecţie al circuitului;
Z's - impedanţa (în ) buclei de defect care cuprinde conductorul de linie şi
conductorul neutru respectiv median al circuitului;
Ia - curentul (în A) care produce funcţionarea dispozitivului de protecţie în
intervalul de timp prescris la 4.1.4.1.3. sau 4.1.4.1.4. pentru reţelele TN.
Timpul stabilit în tabelul 4.1 de la 4.1.3.1.3 pentru reţelele TN se aplică la reţelele
IT cu conductorul neutru sau median distribuit sau nedistribuit.
Factorul 2 în ambele relaţii, ia în considerare faptul ca în cazul apariţiei simultane
a două defecte, acestea pot apărea în circuite diferite.
Pentru impedanţa buclei de defect trebuie luat în considerare cazul cel mai
defavorabil, de exemplu un defect la conductorul de fază la sursă şi simultan un
alt defect la conductorul neutru al unui echipament de utilizare curentă al
circuitului considerat.
b)dacă părţile conducătoare sunt legate la pământ în grup sau individual se
aplică următoarea condiţie:
Ra Ia <= 50 V
unde:
Ra - este suma rezistenţelor (în ) prizei de pământ şi a conductorului de protecţie
la părţile conductoare accesibile;
Ia - este un curent electric (în A) care produce întreruperea automată a
dispozitivului de protecţie în timpul corespunzător cu cel pentru reţelele TT din
tabelul 4.1 de la 4.1.4.1.3. sau în timpul corespunzător de la 4.1.4.1.4.
Dacă îndeplinirea prescripţiilor de la b) este asigurată printr-un dispozitiv de
protecţie la curent diferenţial rezidual (DDR) respectarea timpilor de întrerupere
ceruţi pentru reţelele TT în tabelul 4.1 poate necesita curenţi diferenţiali reziduali
semnificativ mai mari decât curentul diferenţial rezidual nominal de funcţionare I
n al DDR (de regulă 5 I n).
SUBSECŢIUNEA 2: 4.1.4.2. Izolarea dublă sau întărită
(1)4.1.4.2.1. Generalităţi
1.4.1.4.2.1.1. Izolarea dublă sau întărită este o măsură de protecţie prin care:
- protecţia de bază este asigurată printr-o izolaţie de bază şi protecţia la defect
este asigurată printr-o izolaţie suplimentară;
- protecţia de bază şi protecţia la defect sunt asigurate printr-o izolaţie întărită
între părţile active şi părţile accesibile.
Această măsură de protecţie este destinată să prevină apariţia de tensiuni
periculoase la părţile accesibile ale echipamentului electric printr-un defect al
izolaţiei de bază.
2.4.1.4.2.1.2. Măsura de protecţie prin izolarea dublă sau întărită este aplicabilă
în toate situaţiile, cu excepţiile unor limitări indicate în cap. 7.
(2)4.1.4.2.2. Prevederi pentru echipamentul electric
1.4.1.4.2.2.1. Dacă se utilizează măsura de protecţie izolarea dublă sau întărită
pentru toată instalaţia sau o parte a ei, echipamentul electric trebuie să
corespundă unuia din următoarele articole:
- 4.1.4.2.2.2. sau
- 4.1.4.2.1.2 şi 4.1.4.2.2.4. sau
- 4.1.4.2.3.
2.4.1.4.2.2.2. Echipamentul electric trebuie să fie dintre tipurile următoare şi
încercat şi marcat conform standardelor relevante:
- echipament electric având o izolaţie dublă sau întărită (clasa II);
- echipament electric declarat ca produs echivalent clasei II, precum şi
ansamblurile de
- echipamente electrice având o izolaţie totală (vezi SR EN 60439-1).
Acest echipament este identificat prin simbolul conform recomandării din CEI
60417 DB, pentru echipament de clasa II de izolaţie.
3.4.1.4.2.2.3. Echipamentul electric având numai izolaţie de bază trebuie să aibă
o izolare suplimentară aplicată în timpul montării instalaţiei electrice, asigurând
un grad de securitate echivalent echipamentului electric conform 4.1.4.2.2.2. şi
respectând 4.1.4.2.3.1. până la 4.1.4.2.3.3.

Simbolul trebuie amplasat într-o poziţie vizibilă la exteriorul şi interiorul


carcasei, conform recomandărilor din CEI 60417 DB-5019.
4.4.1.4.2.2.4. Echipamentul electric având părţile active neizolate trebuie să aibă
o izolaţie întărită aplicată în timpul procesului de montare a instalaţiei electrice,
asigurând un grad de protecţie echivalent echipamentului electric conform
4.1.4.2.2.2. şi respectând 4.1.4.2.3.1. până la 4.1.4.2.3.3. O astfel de izolaţie se
aplică numai unde caracteristicile constructive împiedică aplicarea izolaţiei duble.

Simbolul trebuie amplasat într-o poziţie vizibilă la exteriorul şi interiorul


carcasei, conform recomandărilor din CEI 60417 DB - 5019.
(3)4.1.4.2.3. Prevederi pentru carcase
1.4.1.4.2.3.1. Echipamentul electric fiind pregătit pentru punerea în funcţiune,
având toate părţile active separate numai printr-o izolaţie de bază, acestea trebuie
să fie instalate în interiorul unei carcase electroizolante care asigură cel puţin un
grad de protecţie IPXXB sau IP 2X.
2.4.1.4.2.3.2. Carcasele trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
- nu trebuie traversată de părţi conductoare care pot transmite un potenţial;
- nu trebuie să conţină niciun şurub sau alte mijloace de fixare electroizolante care
trebuie îndepărtate la montare sau întreţinere şi care ar putea fi înlocuite cu altele
metalice care ar putea deteriora izolaţia carcasei;
- dacă carcasa trebuie traversată de elemente metalice (de exemplu pentru
manetele de acţionare a aparatelor încastrate), acestea trebuie să fie amplasate
astfel încât protecţia împotriva şocului electric să nu fie deteriorată.
3.4.1.4.2.3.3. Acolo unde capacele sau uşile carcasei electroizolante pot fi
deschise fără utilizarea unei scule sau a unei chei, toate părţile conductoare
accesibile trebuie să fie în spatele unei bariere izolante (cu un grad de protecţie
cel puţin IPXXB sau IP 2X). Această barieră poate fi îndepărtată numai prin
utilizarea unei scule sau a unei chei.
4.4.1.4.2.3.4. Părţile conductoare închise într-o carcasă electroizolantă nu trebuie
legate la conductorul de protecţie. O excepţie trebuie făcută pentru conductoarele
de protecţie care în mod necesar trec prin carcasă pentru a proteja alte elemente
ale echipamentului electric al cărui circuit de alimentare trece prin carcasă.
Elementele conductoare de protecţie se vor izola ca şi părţile active şi vor fi
marcate cu simbolul PE.
5.4.1.4.2.3.5. Carcasa nu trebuie să afecteze funcţionarea echipamentului
protejat în acest fel.
(4)4.1.4.2.4. Prevederi pentru sisteme de pozare
1.4.1.4.2.4.1. Sistemul de pozare trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
1.1.tensiunea nominală a sistemului de pozare nu este mai mică decât tensiunea
nominală a sistemului, dar cel puţin 300/500 V;
1.2.protecţia mecanică adecvată a izolaţiei de bază este asigurată prin una sau
mai multe dintre următoarele metode:
a)prin mantaua nemetalică a cablului sau
b)jgheaburi închise şi tuburi profilate nemetalice conform standardelor pe părţi
CEI 61084 sau tuburi nemetalice conform SR EN 61386.
SUBSECŢIUNEA 3: 4.1.4.3. Măsura de protecţie prin utilizarea tensiunilor
foarte joase de securitate (TFJS) şi foarte joase de protecţie (TFJP)
(1)4.1.4.3.1. Generalităţi
1.4.1.4.3.1.1. Protecţia prin utilizarea tensiunii foarte joasă este o măsură de
protecţie care constă din unul dintre cele două circuite de tensiune foarte joasă:
- TFJS;
- TFJP.
Această măsură de protecţie necesită:
- limitarea tensiunii în circuitele TFJS sau TFJP la limita superioară a tensiunii
pentru domeniul I de tensiune, 50 V tensiune alternativă sau 120 V tensiune
continuă (a se vedea SR HD 193S2);
- separarea de protecţie a circuitelor TFJS sau TFJP de toate celelalte circuite;
- izolaţie de bază între circuitele TFJS sau TFJP;
- numai pentru circuitele TFJS, izolaţie de bază între circuitele TFJS şi pământ.
2.4.1.4.3.1.2. Utilizarea TFJS sau TFJP este considerata ca o măsură de protecţie
în toate situaţiile.
În anumite amplasamente speciale standardele pe părţi SR HD 60364-7 sau HD
384.7 limitează valoarea tensiunii foarte joase la o valoare mai mică de 50 V
tensiune alternativă sau 120 V tensiune continuă (vezi cap. 7).
(2)4.1.4.3.2. Prevederi pentru protecţia împotriva atingerii directe şi protecţia
împotriva atingerii indirecte.
Protecţia de bază şi protecţia la defect se considera a fi îndeplinită când:
- tensiunea nominală nu poate depăşi limita superioară în domeniul I de tensiune;
- alimentarea provine de la una din sursele de la 4.1.4.3.3.;
- sunt îndeplinite condiţiile de la 4.1.4.3.4.
Tensiunile continui pentru circuitele TFJ generate de un convertor cu
semiconductoare necesită un circuit intern de tensiune alternativă care depăşeşte
tensiunea continuă din motive fizice. Acest circuit intern de tensiune alternativă
nu este considerat ca un circuit cu tensiune mai mare în sensul acestui articol.
Între circuitele interne şi circuitele externe este necesară separarea de protecţie.
În reţelele de tensiune continuă cu baterii, tensiunile pentru încărcarea bateriei şi
tensiunile în regim flotant depăşesc tensiunea nominală a bateriei. Această
tensiune nu necesită nici o măsură de protecţie suplimentară, dacă nu depăşeşte
75 V în tensiune alternativă, sau 150 V în tensiune continuă.
(3)4.1.4.3.3. Surse pentru TFJS şi TFJP
Următoarele surse pot fi utilizate pentru reţelele TFJS şi TFJP:
- un transformator de securitate (conform cu recomandările din SR EN 61558-2-
6:2002).
- sursă de tensiune care asigură un grad de securitate echivalent cu cel al
transformatorului de securitate (de exemplu motor generator cu înfăşurări
asigurând o separare echivalentă).
- sursă electrochimică (de exemplu o baterie) sau altă sursă independentă a unui
circuit cu tensiune mai mare (de exemplu un generator antrenat de un motor
Diesel).
- unele dispozitive electronice unde au fost stabilite măsuri de prevedere pentru a
se asigura că, şi în cazul unui defect intern, tensiunea la bornele de ieşire nu poate
depăşi valorile de la 4.1.4.3.1.1.
Exemple de astfel de dispozitive includ echipamentul de încercarea izolaţiei şi
dispozitivele de monitorizare.
Dacă există tensiuni mai mari la bornele de ieşire, conformitatea cu acest articol
poate fi realizată, dacă tensiunea de ieşire este în limitele de la art. 4.1.4.3.1.1.
când este măsurată cu un voltmetru cu o rezistenţă internă de cel puţin 3000 .
- sursele mobile de alimentare la joasă tensiune, trebuie alese şi montate conform
cu prescripţiile pentru protecţie prin utilizarea unei izolaţii duble sau întărite.
(4)4.1.4.3.4. Prevederi pentru circuitele TFJS şi TFJP
1.4.1.4.3.4.1. Circuitele TFJS şi TFJP trebuie să aibă:
- izolaţie întărită între părţile active şi alte circuite TFJS sau TFJP;
- separare de protecţie intre părţile active ale circuitelor care nu sunt TFJS sau
TFJP, asigurată prin izolaţie dublă sau întărită sau izolaţie de bază şi de ecran de
protecţie pentru tensiunea cea mai înaltă prezentă.
Circuitele TFJS trebuie să aibă izolaţie de bază între părţile active şi pământ.
Circuitele TFJP şi/sau părţile conductoare accesibile ale echipamentului alimentat
prin circuite TFJP pot fi legate la pământ.
Legarea la pământ a circuitelor TFJP poate fi realizată printr-o conectare la pământ
sau la un conductor de protecţie din interiorul sursei.
2.4.1.4.3.4.2. Separarea de protecţie a sistemului de pozare a circuitelor TFJS
sau TFJP de părţile active a altor circuite, care are cel puţin izolaţie de bază, poate
fi realizată astfel:
- conductoarele circuitelor TFJS sau TFJP trebuie să fie închise într-o manta
nemetalică sau o carcasa electroizolanta, suplimentar faţă de izolaţia de bază;
- conductoarele circuitelor TFJS sau TFJP trebuie separate de conductoarele
circuitelor cu tensiuni mai mari decât cele din domeniul I printr-o manta metalică
legată la pământ sau ecran metalic legat la pământ;
- conductoarele circuitului la tensiuni mai mari decât domeniul I pot fi incluse în
cabluri mulţi conductoare sau alte grupări de conductoare dacă conductoarele TFJS
sau TFJP sunt izolate pentru cea mai mare tensiune prezentă;
- prin separare fizică;
- sistemul de pozare al altor circuite este cu izolaţie dublă sau întărită (conform
art. 4.1.4.2.4.1).
3.4.1.4.3.4.3. Prizele şi fişele în reţelele TFJS şi TFJP trebuie să îndeplinească
următoarele condiţii:
- fişele să nu permită introducerea în prize pentru alte sisteme de tensiune;
- prizele nu trebuie să permită introducerea fişelor pentru alte sisteme de
tensiune;
- fişele şi prizele în sistem TFJS nu trebuie să aibă contact pentru conductor de
protecţie.
4.4.1.4.3.4.4. Părţile conductoare accesibile în circuitele TFJS nu trebuie legate la
pământ sau la conductoare de protecţie sau părţi conductoare accesibile ale altui
circuit.
5.4.1.4.3.4.5. Dacă tensiunea nominală depăşeşte 25 V tensiune alternativă sau
60 V tensiune continuă sau dacă echipamentul este imersat, protecţia de bază
(protecţia împotriva atingerii directe) pentru circuite TFJS sau TFJP trebuie
asigurat prin:
izolaţie de bază a părţilor active;
- bariere sau carcase.
Protecţia de bază (împotriva atingerii directe) nu este necesară, în general, în
condiţii de mediu uscat (AD1) pentru:
- circuite TFJS unde tensiunea nominală nu depăşeşte 25 V tensiune alternativă
sau 60 V tensiune continuă;
- circuite TFJP unde tensiunea nominală nu depăşeşte 25 V tensiune alternativă
sau 60 V tensiune continuă şi părţile conductoare accesibile şi/sau părţile active
sunt conectate prin conductor de protecţie la borna principală de legare la pământ.
În toate celelalte cazuri protecţia de bază nu este necesară dacă tensiunea
nominală a circuitelor TFJS sau TFJP nu depăşeşte 12 V tensiune alternativă sau
30 V tensiune continuă.
SUBSECŢIUNEA 4: 4.1.4.4. Măsura de protecţia prin separarea electrică
(1)4.1.4.4.1. Generalităţi
1.4.1.4.4.1.1. Separarea electrică este o măsură de protecţie prin care:
- protecţia de baza este asigurată prin izolaţia de bază a părţilor active sau prin
bariere sau carcase conform art. 4.1.2.3;
- protecţia la defect este asigurată prin separarea simplă a circuitului de alte
circuite sau faţă de pământ.
2.4.1.4.4.1.2. Această măsură de protecţie trebuie limitată la alimentarea unui
singur echipament de utilizare curentă, de la o sursă nelegată la pământ cu
separare simplă.
Atunci când este utilizată această măsură de protecţie, este necesar să existe
conformitatea izolaţiei de bază cu standardul de produs.
3.4.1.4.4.1.3. Dacă mai multe echipamente de utilizare curentă sunt alimentate
dintr-o sursă de separare trebuiesc îndeplinite condiţiile de la art. 4.1.4.4.1.4.
până la 4.1.4.4.1.11.
4.4.1.4.4.1.4. Toate echipamentele trebuie să fie conform prevederilor protecţiei
de bază (împotriva atingerilor directe) de la art. 4.1.2.1.A) şi 4.1.4.2.
5.4.1.4.4.1.5. Protecţia prin separarea electrică a alimentării pentru mai multe
echipamente (receptoare) trebuie să fie asigurată de îndeplinirea condiţiilor din
art. 4.1.4.4.1.1.
6.4.1.4.4.1.6. Trebuie luate măsuri de prevedere pentru a proteja circuitul separat
(rezultat prin separare electrică) de deteriorarea şi defectarea izolaţiei (de
exemplu prin alegerea sistemului de pozare).
7.4.1.4.4.1.7. Părţile conductoare accesibile ale circuitelor separate trebuie
conectate prin legături de echipotenţializare nelegate la pământ. Acestea nu
trebuie conectate la conductoare de protecţie sau părţi conductoare accesibile ale
altor circuite.
8.4.1.4.4.1.8. Toate prizele trebuie să aibă contacte de protecţie conectate la
sistemul de echipotenţializare prevăzut la art. 4.1.4.4.1.7.
9.4.1.4.4.1.9. Toate cablurile utilizate trebuie să conţină un conductor de protecţie
pentru a fi utilizat drept conductor de echipotenţializare conform art. 4.1.4.4.1.7.
Această condiţie nu este necesară când se alimentează un echipament cu izolaţie
dublă sau întărită.
10.4.1.4.4.1.10. Trebuie să existe asigurarea că la apariţia a două defecte
simultane, pe două conductoare de polarităţi diferite, un dispozitiv de protecţie va
întrerupe alimentarea într-un timp mai mic decât cel din tabelul 4.1.
11.4.1.4.4.1.11. Se recomandă ca produsul dintre tensiunea nominală a circuitului
(în V) şi lungimea (în m) a unui sistem de separare să nu depăşească 100.000 Vm
şi ca lungimea reţelei să nu fie mai mare de 500 m.
(2)4.1.4.4.2. Prevederi pentru protecţia de bază împotriva atingerii directe
Toate echipamentele electrice trebuie să fie prevăzute cu una din prevederile
protecţiei de baza de la subcap. 4.1.2. sau din măsurile de protecţie de la subcap.
4.1.4.
(3)4.1.4.4.3. Prevederi pentru protecţie în caz de defect împotriva atingerilor
indirecte
1.4.1.4.4.3.1. Circuitul separat trebuie alimentat de la o sursă cu cel puţin
separare simplă şi tensiunea circuitului separat să nu depăşească 500 V.
2.4.1.4.4.3.2. Părţile active separate nu trebuie conectate la nici un punct al altui
circuit, la pământ sau la un conductor de protecţie. Intre circuite se va asigura
izolaţia de bază.
3.4.1.4.4.3.3. Cablurile flexibile sau cordoanele folosite vor fi vizibile pe tot traseul
pentru prevenirea deteriorărilor mecanice sau de orice altă natură.
4.4.1.4.4.3.4. Pentru circuitele separate se recomandă trasee diferite de ale altor
circuite. Dacă sunt în acelaşi sistem de pozare, trebuie utilizate cabluri fără
acoperiri metalice, conductoare izolate în tuburi electroizolante, tuburi profilate
izolante sau jgheaburi izolante, în următoarele condiţii:
- tensiunea nominală nu este mai mică decât cea mai mare tensiune nominală;
- fiecare circuit este protejat împotriva supracurentului electric.
5.4.1.4.4.3.5. Părţile conductoare accesibile ale circuitelor de separare nu trebuie
conectate la nici una din părţile conductoarele accesibile ale altui circuit, la pământ
sau la un conductor de protecţie.
SECŢIUNEA 5: 4.1.5. Măsuri tehnice suplimentare de protecţie
(1)4.1.5.1. Generalităţi
1.4.1.5.1.1. O măsură suplimentară de protecţie însoţeşte întotdeauna:
- o măsură tehnică de protecţie pentru protecţia de bază (conform 4.1.2.1.) sau
- o măsură tehnică principală pentru protecţia în caz de defect (conform 4.1.3.2.)
2.4.1.5.1.2. O măsură suplimentară de protecţie nu trebuie să împiedice nici una
din măsurile de protecţie menţionate la 4.1.2. şi 4.1.3.
(2)4.1.5.2. Protecţia suplimentară prin deconectarea automată la apariţia unui
curent de defect periculos prin utilizarea dispozitivelor de protecţie la curent
diferenţial rezidual (DDR)
1.4.1.5.2.1. În sistemele de tensiune alternativă trebuie prevăzută o protecţie
suplimentară printr-un dispozitiv de protecţie la curent diferenţial rezidual (DDR)
care nu depăşeşte 30 mA pentru (conform cu recomandările din SR HD 60364-4-
41):
- prize de utilizare generală cu un curent nominal care nu depăşeşte 20 A, folosite
de obicei de persoane obişnuite;
- excepţii pot fi făcute pentru prize utilizate sub supravegherea unor persoane
calificate (de exemplu în unele amplasamente comerciale sau industriale) şi a
prizelor dedicate pentru conectarea unui anumit tip de echipament;
- echipamente mobile cu un curent nominal care nu depăşeşte 32 A pentru utilizări
în exterior.
2.4.1.5.2.2. Utilizarea DDR având un curent diferenţial rezidual nominal care nu
depăşeşte 30 mA, este recunoscută ca protecţie suplimentară în cazul protecţiei
de bază şi/sau a protecţiei la defect sau din neatenţia utilizatorilor.
3.4.1.5.2.3. Utilizarea unor astfel de dispozitive nu este recunoscută ca un mijloc
unic de protecţie şi nu trebuie să împiedice aplicarea uneia dintre măsurile de
protecţie specificate de la art. 4.1.1.1.
4.4.1.5.2.4. Curenţii electrici nominali ai dispozitivului de protecţie la curent
diferenţial rezidual S pentru utilizări casnice şi similare conform recomandărilor
din SR EN 61008-1 şi SR EN 61009-1 sunt: 6-10-30-100-300-500 mA şi 1 A.
5.4.1.5.2.5. Clasificarea dispozitivelor DDR pentru utilizări casnice şi similare,
conform recomandărilor SR EN 61008-1 şi SR EN 61009-1, este:
- de tip "AC" pentru care declanşarea este dată de curentul rezidual sinusoidal
alternativ aplicat brusc sau care creşte lent;
de tip "A" pentru care declanşarea este dată atât de curentul rezidual sinusoidal
alternativ cât şi de curentul rezidual continuu (pulsatoriu) aplicaţi brusc sau care
cresc lent.
6.4.1.5.2.6. Clasificarea dispozitivelor DDR pentru utilizări industriale, conform
recomandărilor din SR EN 60947-2, este:
6.1.de tip "AC" şi "A" şi suplimentar
6.2.de tip "B" pentru care declanşarea este dată de:
- curenţi reziduali sinusoidali;
- curenţi reziduali pulsatorii;
- curenţi reziduali pulsatorii cu o componentă continuă de 6 mA;
- pentru curenţi reziduali care pot proveni de la circuite redresoare cum ar fi:
redresor simplă alternanţă cu sarcina capacitivă care produce un curent continuu
neted;
punte redresoare trifazată în stea sau punte hexafazată;
punte redresoare dublă alternanţă.
Dispozitivele DDR sunt cu sau fără controlul unghiului de fază, independenţă de
polaritate, pentru curenţi electrici care se aplică brusc sau cu creştere lentă.
7.4.1.5.2.7. Clasificarea dispozitivelor DDR pentru utilizări casnice şi similare şi
industriale conform recomandărilor din SR EN 61008-1, SR EN 61009-1 şi SR EN
60947-2 în funcţie de existenţa temporizării este:
- fără temporizare, de uz general, cu timpi de declanşare între 40...300 ms în
funcţie de valoarea curentului diferenţial rezidual de defect comparativ cu curentul
diferenţial rezidual nominal al dispozitivului;
- cu temporizare tip "S" pentru asigurarea selectivităţii, cu timpi de declanşare
între 150...500 ms, în funcţie de valoarea curentului diferenţial rezidual de defect
comparativ cu curentul diferenţial rezidual nominal al dispozitivului.
8.4.1.5.2.8. Dacă dispozitivele diferenţiale reziduale se montează, selectivitatea,
conform recomandărilor din SR CEI 61200-53, se realizează ca în fig. 4.1 sau fig.
4.2.
- în fig. 4.1. se prezintă o schemă unde sunt realizate 2 niveluri de selectivitate
utilizând dispozitive diferenţiale reziduale de tip general, conform recomandărilor
din SR EN 61008-1, cu curent nominal <= 100 mA şi de tip "S" având un curent
diferenţial rezidual nominal >= 300 mA;
- în fig. 4.2. se prezintă o schemă unde sunt realizate 3 niveluri de selectivitate
utilizând un dispozitiv diferenţial rezidual de tip general cu un curent nominal de
30 mA. În amonte este instalat un dispozitiv diferenţial rezidual de tip "S" cu un
curent nominal de 300 mA, iar în amonte de aceasta un dispozitiv diferenţial
rezidual cu temporizare definită conform recomandărilor din SR EN 60947-2, cu
un curent nominal de 1 A;
- selectivitatea între un dispozitiv de tip "S" şi un altul de tip general în serie poate
fi considerată ca realizată dacă raportul între curenţii diferenţiali reziduali nominali
respectivi este de cel puţin 3;
- în reţeaua TT, rezistenţa prizei de pământ trebuie să fie conform cu prevederea
art. 4.1.4.1.14.
Fig. 4.1. Exemplu de circuite cu două niveluri de
Fig. 4.2. Exemplu de circuite cu trei niveluri de selectivitate
selectivitate
(3)4.1.5.3. Protecţia suplimentară folosind legătura de echipotenţializare de
protecţie suplimentară
1.4.1.5.3.1. Legătura de echipotenţializare de protecţie suplimentară este
considerată ca protecţie suplimentară pentru protecţia la defect (împotriva
atingerii indirecte).
2.4.1.5.3.2. Utilizarea legăturii de echipotenţializare de protecţie suplimentară nu
trebuie să excludă necesitatea întreruperii alimentării din alte motive (de exemplu,
protecţia împotriva focului, solicitării termice a echipamentului etc.).
3.4.1.5.3.3. Legătura de echipotenţializare de protecţie suplimentară poate
implica întreaga instalaţie, o parte a acesteia sau un amplasament.
4.4.1.5.3.4. Legătura de echipotenţializare de protecţie suplimentară trebuie să
includă toate părţile conducătoare simultan accesibile ale echipamentului fix şi
părţile conductoare străine inclusiv dacă se utilizează armătura metalică a
betonului armat. Sistemul trebuie conectat la conductoarele de protecţie ale
întregului echipament inclusiv cele ale prizelor.
5.4.1.5.3.5. Dacă există incertitudini referitoare la eficienta legăturii de
echipotenţializare de protecţie suplimentară, trebuie să se confirme ca rezistenţa
R între părţile conductoare simultan accesibile şi părţile conductoare străine
îndeplineşte condiţia:
R <= 50 V/Ia în sisteme de tensiune alterativă
R <= 120 V/Ia în sisteme de tensiune continuă unde:
Ia - este curentul electric de funcţionare în A, a dispozitivului de protecţie:
- pentru dispozitive de curent diferenţial rezidual (DDR), I n
- pentru dispozitive de supracurent, curentul electric de funcţionare la 5 s.
6.4.1.5.3.6. Conductorul pentru legături principale de egalizare a potenţialelor
trebuie să aibă secţiuni cel puţin egale cu jumătate din secţiunea cea mai mare a
conductorului de protecţie din instalaţie, dar minim 10 mm2 Cu; secţiunea lui se
poate limita la maximum 25 mm2 Cu sau o secţiune echivalentă pentru alt
material.
Conductorul pentru legături suplimentare de egalizare a potenţialelor între două
mase trebuie să aibă secţiunea cel puţin egală cu cea mai mică secţiune a
conductoarelor de protecţie legate la acele mase.
Legăturile suplimentare se vor realiza prin elemente conductoare nedemontabile
(de ex. şarpante metalice), prin conductoare suplimentare sau prin combinarea
acestor două soluţii.
7.4.1.5.3.7. Elementele conductoare ale construcţiei sau din construcţii (cum
sunt de exemplu şarpantele metalice, căile de rulare ale utilajelor de ridicat şi
transport) pot fi utilizate drept conductoare de protecţie dacă îndeplinesc simultan
următoarele condiţii:
a)continuitatea lor electrică este asigurată fie prin construcţie fie prin mijloace
adecvate realizându-se astfel încât să fie protejată împotriva deteriorărilor
mecanice, chimice, electrochimice, termice sau de altă natură;
b)secţiunea lor este cel puţin aceea determinată conform subcapitolului 5.5.;
c)demontarea lor nu se poate face decât dacă au fost prevăzute măsuri de
compensare.
8.4.1.5.3.8. Dacă instalaţiile electrice sunt în distribuţie prefabricată în învelişuri
metalice (cutii, carcase), aceste învelişuri pot fi utilizate drept conductoare de
protecţie dacă satisfac următoarele trei condiţii:
a)continuitatea lor electrică este asigurată şi menţinută în timp prin măsuri de
protecţie corespunzătoare împotriva solicitărilor mecanice, chimice,
electrochimice, termice sau de altă natură.;
b)secţiunea lor este cel puţin egală cu aceea rezultată din subcapitolul 5.5.;
c)permit racordarea pe traseul lor a altor conductoare de protecţie.
9.4.1.5.3.9. Structura metalică de susţinere a cablurilor poate fi utilizată drept
conductor de protecţie dacă se iau măsuri în vederea satisfacerii condiţiilor de la
art. 4.1.5.3.8.
(4)4.1.5.4. Protecţia suplimentară folosind legătura locală de echipotenţializare
nelegată la pământ.
1.4.1.5.4.1. Legătura locală de echipotenţializare nelegată la pământ este
prevăzută pentru a preveni apariţia unei tensiuni de atingere periculoase.
2.4.1.5.4.2. Toate echipamentele electrice trebuie să corespundă prevederilor de
protecţie de baza (împotriva atingerilor directe) descrise la subcapitolul 4.1.2.
3.4.1.5.4.3. Conductoarele legăturii de echipotenţializare trebuie să
interconecteze toate părţile conductoare simultan accesibile şi părţile conductoare
străine.
4.4.1.5.4.4. Sistemul local de legături de echipotenţializare nu trebuie să fie în
contact electric cu pământul, nici direct, nici prin părţile conductoare simultan
accesibile ori prin părţi conductoare străine. Dacă această condiţie nu poate fi
îndeplinită se aplică protecţia prin întreruperea automată a alimentării.
5.4.1.5.4.5. Trebuie luate măsuri de prevedere astfel încât orice persoană care
intră în zona de echipotenţializare să nu poată fi expusă la o diferenţă de potenţial
periculoasă, în special dacă planşeul conductor, izolat faţă de pământ, este
conectat la sistemul de echipotenţializare nelegat la pământ.
(5)4.1.5.5. Protecţia suplimentară prin izolarea zonei de manipulare a omului
(izolarea amplasamentului)
1.4.1.5.5.1. Această măsură de protecţie este destinată prevenirii atingerii
simultane cu părţile conductoare care pot fi la potenţiale diferite prin defectarea
părţilor active.
2.4.1.5.5.2. Orice echipament electric trebuie să corespundă unei prevederi
privind protecţia de bază (împotriva atingerii directe) descrisa la cap. 4.1.2.
3.4.1.5.5.3. Părţile conductoare accesibile trebuie dispuse astfel încât în
împrejurări obişnuite o persoană să nu vină simultan în atingere cu:
- două părţi conductoare accesibile;
- o parte conductoare accesibilă şi orice parte conductoare străină, dacă aceste
părţi pot avea potenţiale diferite prin defectarea izolaţiei de bază a părţilor active.
4.4.1.5.5.4. În amplasamente neconductoare nu trebuie să existe nici un
conductor de protecţie.
5.4.1.5.5.5. Conformitatea cu art. 4.1.5.5.3. este realizată dacă amplasamentul
are un planşeu şi pereţi izolanţi şi în plus se aplică una sau mai multe din
următoarele măsuri:
a)distanţarea relativă a părţilor conductoare accesibile şi a părţilor conductoare
străine. Condiţia este îndeplinită dacă distanţa între două părţi este mai mare de
2.5 m. Această distanţă poate fi redusa la 1,25 m în afara zonei de accesibilitate
la atingere;
b)interpunerea de obstacole efective între părţile conductoare accesibile şi părţile
conductoare străine. Obstacolele nu trebuie legate la pământ sau la părţi
conductoare accesibile şi pe cât posibil să fie din materiale electroizolante;
c)izolarea şi măsurile de izolare a părţilor conductoare străine. Izolaţia trebuie să
aibă suficientă rezistenţă mecanică şi să reziste la o tensiune de încercare de cel
puţin 2000 V. Curentul electric de fugă nu trebuie să depăşească 1 mA, în condiţii
normale de utilizare.
6.4.1.5.5.6. Rezistenţa de izolaţie a pardoselii şi pereţilor în fiecare punct de
măsurare în condiţiile specificate în SR EN 61140 şi verificate printr-o metoda
recomandată în Anexa 8.1 nu trebuie să fie mai mică de:
- 50 k , dacă tensiunea nominală a instalaţiei nu depăşeşte 500 V în tensiune
continuă sau alternativă;
- 100 k , dacă tensiunea nominală a instalaţiei depăşeşte 500 V în tensiune
continuă sau alternativă şi mai mica de 1000 V în tensiune alternativă şi 1500 V
în tensiune continuă.
Dacă în orice punct rezistenţa este mai mică decât valoarea specificată, pardoseala
şi pereţii se consideră părţi conductoare străine din punct de vedere al protecţiei
împotriva şocurilor electrice.
7.4.1.5.5.7. Măsurile trebuie să fie permanente şi să nu poată fi făcute inactive.
Acestea trebuie să fie sigure şi în cazul utilizării unui echipament mobil sau
portabil.
8.4.1.5.5.8. Se vor respecta condiţiile de la art. 4.1.5.4.4. şi art. 4.1.5.4.5.
(6)4.1.5.6. Protecţia suplimentară prin deconectarea automată la apariţia
tensiunii de atingere
1.4.1.5.6.1. Se vor utiliza numai echipamente agrementate pentru ca
deconectarea alimentării să se producă în timpi mai mici decât timpii maximi
indicaţi în tabelul 4.1 pentru tensiuni de atingere de 50 V. Aceste echipamente vor
fi prevăzute cu sisteme de simulare a defectului, obligatorii de a fi puse în
funcţiune la începutul fiecărui serviciu.
2.4.1.5.6.2. Echipamentele pentru deconectarea automată la apariţia tensiunii de
atingere se vor conecta între părţile conductoare ce accidental ar putea fi puse
sub tensiune şi priza de pământ - prin conductoarele (bara) de echipotenţializare
legate la pământ.
(7)4.1.5.7. Protecţia suplimentară prin folosirea mijloacelor individuale de
protecţie
1.4.1.5.7.1. Se vor utiliza numai mijloace individuale de protecţia certificate.
SECŢIUNEA 6: 4.1.6. Clasificarea echipamentelor electrice din
punctul de vedere al şocului electric
(1)4.1.6.1. Clasele de protecţie ale echipamentelor electrice sunt:
Clasă 0 (fără marcaj): echipament la care izolaţia de bază constituie măsură
tehnică de protecţie de bază (la atingerea directă) şi nu are prevederi pentru
protecţia în caz de defect (atingere indirectă). Măsurile de protecţie în caz de
defect trebuie prevăzute de proiectant.

Clasă I : echipament la care izolaţia de bază constituie măsură tehnică de


protecţie de bază (la atingere directă) şi conectarea la o legătură de
echipotenţializare constituie măsură tehnică pentru protecţie în caz de defect
(atingere indirectă).
Clasă II : echipamentul la care izolaţia de bază constituie măsură tehnică de
protecţie de bază (la atingere directă) şi izolaţia suplimentară constituie măsură
tehnică de protecţie în caz de defect (atingere indirectă) sau echipamentul la care
izolaţia întărită constituie măsură tehnică de protecţie de bază (la atingere directă)
şi măsură tehnică de protecţie în caz de defect (atingere indirectă).

Clasă III : echipamentul la care utilizarea tensiunilor TFJP şi TFJS constituie


protecţie de bază (la atingere directă) şi nu sunt necesare prevederi pentru
protecţie în caz de defect (atingere indirectă).
(2)4.1.6.2. Clasele de protecţie ale echipamentelor electrice permise în funcţie de
măsurile de protecţie împotriva atingerilor directe şi indirecte aplicate, sunt
indicate în tabelul 4.2.
(3)4.1.6.3. Tensiunile maxime şi măsurile specifice de protecţie împotriva
şocurilor electrice pentru corpuri de iluminat fixe, mobile şi portabile, utilizate
trebuie să fie cele din tabelul 4.3.
În locuri puţin periculoase, valoarea maximă a tensiunii de lucru admisă pentru
corpuri de iluminat, amplasate în afara zonei de accesibilitate, este 230 V.
Pentru corpurile de iluminat amplasate în zona de accesibilitate (sub 2,5 m) se iau
măsurile din coloana 2) a tabelului 4.3.
Tabelul 4.2. - Clasele de protecţie ale echipamentelor electrice
Clasa de protecţie a echipamentelor
Măsura de protecţie Art. nr.
01) I2) II3) III
Fără întreruperea alimentării
- folosirea materialelor şi echipamentelor de clasa II - - A A 4.1.4.2.1.1.
sau echivalente;
- amplasamente neconductoare (izolante) A A(a) A - 4.1.5.5.
- separarea de protecţie; A(b) A(b) A(b) - 4.1.4.4.
- distanţarea sau intercalarea de obstacole; A A(a) A - 4.1.2.4.
- legături locale de egalizare a potenţialelor fără A A(a) A - 4.1.5.4.
legarea la pământ
Cu întreruperea automată a alimentării
- dispozitive automate de protecţie A(a) A A - 4.1.4.1.
Alimentarea la tensiune foarte joasă de securitate - - - A 4.1.4.3.
(TFJS, TFJP)
A - admis, numai în condiţiile precizate la articolele respective;
A(a) - masele echipamentelor nu trebuie legate nici la pământ, nici la un conductor de protecţie;
A(b) - dacă sursa alimentează un singur echipament, masa nu trebuie legată nici la pământ, nici la un conductor de
protecţie.
1
) Echipamentele de clasă 0 nu sunt admise fără măsuri de protecţie.
2
) Echipamentele de clasa I pot fi utilizate în condiţiile aplicării de măsuri de protecţie cu deconectare automată a
alimentării.
3
) Echipamentele de clasa II pot fi utilizate în condiţiile aplicării de măsuri de protecţie fără deconectare automată a
alimentării.
Tabelul 4.3. - Tensiuni admise şi măsurile specifice de protecţie împotriva şocurilor
electrice pentru corpuri de iluminat fixe, mobile şi portabile
Tensiune maximă de lucru Măsuri de protecţie1), 2)
Tipul corpurilor de iluminat Condiţii de aplicare
1 2
230 V
- fixe - Legarea maselor la un conductor de protecţie (reţea TN
fluorescente sau TT) şi prevederea unui dispozitiv DDR;
- Corpuri de iluminat clasa II
incandescente - Corpuri de iluminat clasa II
cu vapori de mercur - Legarea maselor la conductorul de protecţie sau la
cu vapori de sodiu pământ printr-un conductor (reţea TN sau TT) şi una din
(sau alte lămpi cu soclu Edison) următoarele măsuri suplimentare:
- prevederea unui dispozitiv DDR
- o blocare care să nu permită deschiderea corpului de
iluminat decât cu scule speciale sau după scoaterea de sub
tensiune;
- un dispozitiv de deconectare a alimentării lămpii la
scoaterea globului de protecţie
- mobile - Legarea maselor la un conductor de protecţie (reţea IT)
asigurându-se limitarea tensiunilor de atingere la valorile
limită admise.
24 V
- portabile TFJS
- fixe şi mobile Se va controla periodic izolaţia faţă de pământ a circuitului
TFJS şi transformatorului de protecţie
1
) În cazul amplasării în zona de accesibilitate conform art. 4.1.6.3.
2
) Măsurile de protecţie pentru corpurile de iluminat din medii speciale conform cap. 7.
(4)4.1.6.4. Măsurile specifice de protecţie împotriva şocurilor electrice la
echipamentele electromedicale utilizate în vecinătatea pacientului trebuie alese şi
aplicate în condiţiile prevăzute în SR EN 60601-1-1 şi în capitolul 7 al prezentului
normativ.
(5)4.1.6.5. Tensiunile maxime admise de alimentare şi măsurile specifice de
protecţie la şoc electric care se iau la folosirea utilajelor mobile pentru sudare cu
arc electric (conform STAS 2612), trebuie să fie cele din tabelul 4.4.
Tabelul 4.4. - Tensiunile maxim admise de alimentare şi măsurile specifice de
protecţie la şoc electric care se iau la folosirea utilajelor mobile pentru sudare cu
arc electric (conform recomandărilor din STAS 2612)
Tensiuni maxime admise de alimentare Măsuri de protecţie
În tensiune alternativă: Transformatoarele pentru sudare vor fi echipate cu
500 V, pentru alimentarea înfăşurării primare a dispozitiv de protecţie pentru realizarea, fie a deconectării
transformatorului de sudare de la reţea la întreruperea arcului electric, fie pentru
75 V, pentru înfăşurarea secundară a transformatorului de limitarea tensiunii de mers în gol la o valoarea de max. 24
sudare, la mers în gol (la bornele de sudare) V sau cu alte măsuri care asigură condiţii nepericuloase
pentru operator în cazul atingerii accidentale a porţiunilor
neizolate a circuitului de sudură.
În tensiune continuă la bornele de sudare pentru Protecţie împotriva atingerilor directe şi indirecte.
generatoare şi convertoare:
100 V, la suprafaţă;
65 V, în subteran
SUBCAPITOLUL 2: 4.2. Protecţia împotriva efectelor termice (din SR HD
384.4.42 S1)
SECŢIUNEA 1: 4.2.1 Generalităţi
Persoanele, echipamentele fixe şi obiectele fixe din apropierea echipamentelor
electrice, trebuie protejate împotriva efectelor termice periculoase datorate
funcţionarii echipamentelor electrice sau împotriva efectelor radiaţiilor termice şi
anume:
- arderea,aprinderea sau degradarea materialelor;
- riscul de arsuri;
- reducerea siguranţei funcţionarii echipamentelor electrice instalate.
SECŢIUNEA 2: 4.2.2. Protecţia împotriva producerii incendiului de
către echipamentele electrice
(1)4.2.2.1. Echipamentul electric în funcţionare normală, de avarie sau
manevrare greşită, nu trebuie să prezinte pericol de incendiu pentru materialele
din apropiere.
În plus faţă de prevederile normativului trebuiesc respectate instrucţiunile
relevante ale producătorului.
(2)4.2.2.2. Dacă temperaturile exterioare ale echipamentelor fixe pot atinge
valori susceptibile de a provoca incendierea materialelor din apropiere,
echipamentele trebuie să fie:
- montate pe sau în interiorul materialelor care rezistă la astfel de temperaturi şi
care au o conductivitate termică redusă;
- separate de elementele de construcţie prin materiale care rezistă la astfel de
temperaturi şi au o conductivitate termică redusă;
- montate la o distanţă suficientă faţă de orice material pe care astfel de
temperaturi pot să le deterioreze, permiţând o disipare sigură a căldurii,
suporturile echipamentelor având o conductivitate termică redusă.
(3)4.2.2.3. Echipamentele conectate permanent, care pot produce arc electric
sau scântei în funcţionare normala trebuie:
- complet închise în materiale rezistente la arcul electric;
- separate de elemente constructive, asupra cărora arcul electric poate avea efecte
distructive, prin ecrane din material rezistent la arcul electric;
- instalate la o distanţă suficient de mare de elementele constructive asupra cărora
arcul electric ar avea efecte distructive, permiţând o stingere sigură a arcului
electric şi al scânteilor.
În cazul arcului electric, materialele rezistente la efectele acestuia, trebuie să fie
necombustibile şi cu o conductivitate termică redusă şi o grosime
corespunzătoare, pentru stabilitatea mecanică.
(4)4.2.2.4. Echipamentele fixe care prezintă efect de focalizare sau de
concentrare a căldurii trebuie să fie suficient de departe de orice obiect fix şi de
orice element de construcţie, astfel încât aceste elemente sau obiecte să nu poată
fi supuse, în condiţii normale, la o temperatură periculoasă.
(5)4.2.2.5. Atunci când echipamentele instalate în acelaşi loc conţin o cantitate
importantă de lichid inflamabil (ulei), trebuie luate măsuri care să împiedice ca
lichidul aprins şi produsele de combustie ale lichidului (flacără, fum, gaz toxic) să
se propage în alte părţi ale construcţiei.
1.Exemple de astfel de măsuri sunt:
- prevederea unei cuve de colectare în care să se strângă lichidul (uleiul) scurs şi
care să asigure stingerea lui în caz de incendiu;
- instalarea echipamentului într-o încăpere cu pereţi şi planşee din clasa de reacţie
la foc A1, A2 ş1 do, rezistente la foc (EI), corespunzător nivelului densităţii sarcinii
termice prevăzut de reglementările specifice referitoare la securitatea la incendiu
a construcţiilor, prevăzută cu praguri sau alte mijloace care să prevină propagarea
lichidului (uleiului) aprins în alte părţi ale construcţiei, având o instalaţie de
ventilaţie proprie, direct la exterior.
2.O cantitate importantă este o cantitate egală sau mai mare de 25 litri. Pentru
lichide izolante combustibile (uleiuri), limita poate fi mărită la 60 litri.
3.Pentru cantităţi mai mici de 25 litri este suficient să se ia măsuri de prevenire a
scurgerii lichidului.
4.Se recomandă scoaterea de sub tensiune a echipamentului, automat sau
manual, la începutul unui incendiu.
(6)4.2.2.6. Materialele carcaselor care acoperă echipamentele electrice, în
timpul punerii în funcţiune, trebuie să poată suporta temperaturile cele mai
ridicate susceptibile să fie produse de echipamentele electrice.
Materialele combustibile nu pot fi utilizate pentru construcţia acestor carcase, în
afara cazului când sunt luate măsuri de prevenire a incendiilor, cum ar fi
acoperirea cu material incombustibil şi de conductivitate termică redusă.
(7)4.2.2.7. Dispozitivele de protecţie, în caz de incendiu, trebuie să se găsească
la nivelul echipamentelor de protejat, iar organul de manevră trebuie să fie uşor
de recunoscut şi uşor accesibil.
(8)4.2.2.8. Pentru diminuarea riscului de incendiu trebuie utilizat un dispozitiv de
protecţie cu curent diferenţial rezidual (DDR) cu curentul nominal de funcţionare
mai mic sau cel mult egal cu 300 mA amplasat la branşament sau punct de
alimentare. Prevederea este obligatorie pentru clădiri de învăţământ, sănătate,
comerţ, construcţii de turism, construcţii din lemn, unităţi de mică producţie sau
service cu încăperi cu umiditate ridicată, depozite de mărfuri combustibile,
discoteci, săli de dans, încăperi cu aglomerări de persoane şi săli aglomerate,
clădiri înalte şi foarte înalte, clădiri de cult şi cultură cu caracter de monument
istoric la care se efectuează modernizări sau schimbări de destinaţie.
(9)4.2.2.9. Se prevăd obligatoriu cu protecţie diferenţială circuitele destinate
alimentării receptoarelor electronice care trebuie să funcţioneze nesupravegheate
(telefax, computere, televiziune cu circuit închis, instalaţii antiefracţie etc.).
SECŢIUNEA 3: 4.2.3. Protecţia împotriva incendiului în
amplasamentele cu risc mare de incendiu - BE2 (din SR HD 384.4.42
S1)
(1)4.2.3.1. Generalităţi
1.4.2.3.1.1. Prescripţiile acestei părţi trebuie respectate suplimentar faţă de cele
de la 4.2.2.
2.4.2.3.1.2. Obiectul acestui capitol se referă la alegerea şi montarea instalaţiilor
electrice în amplasamente cu risc de incendiu datorate naturii materialelor
prelucrate sau depozitării materialelor inflamabile pentru fabricaţie sau prelucrare,
prezenţa prafului în hambare, în fabrici de prelucrare a lemnului, în fabrici de
textile sau similare (medii BE2).
Pentru medii cu pericol de explozie (BE3) se va utiliza NP-099-04.
3.4.2.3.1.3. Echipamentele electrice trebuie alese şi montate astfel încât în
funcţionare normală, temperaturile lor şi încălzirile previzibile în caz de defect să
nu poată produce un incendiu, ţinând seama de influenţele externe.
Acestea se pot realiza prin măsuri constructive corespunzătoare sau prin măsuri
suplimentare la montarea lor,
Nu sunt necesare măsuri suplimentare dacă temperatura suprafeţei acestor
echipamente nu poate provoca aprinderea materialelor combustibile din
vecinătate.
(2)4.2.3.2. Amplasamente cu risc de incendiu datorat naturii materialelor
prelucrate sau depozitate
1.4.2.3.2.1. În amplasamente unde în vecinătatea echipamentelor electrice pot
exista cantităţi periculoase de materiale combustibile, instalaţiile trebuie limitate,
pe cat posibil, numai la cele strict necesare pentru aceste amplasamente.
2.4.2.3.2.2. Când praful se poate acumula pe carcasele acestor echipamente
electrice în cantitate suficientă pentru a produce un risc de incendiu, trebuie luate
măsuri corespunzătoare pentru ca aceste carcase să nu ajungă la temperaturi
periculoase şi să se îndepărteze periodic depunerile combustibile.
3.4.2.3.2.3. Echipamentele electrice trebuie să fie corespunzătoare pentru aceste
amplasamente. În cazul prezenţei prafului, carcasele lor trebuie să prezinte un
grad de protecţie de cel puţin IP5X.
4.4.2.3.2.4. În principiu sunt aplicate regulile generale referitoare la sistemele
de pozare. Totodată, sistemele de pozare care nu sunt încastrate în materiale
necombustibile precum tencuiala, betonul sau un material similar, trebuie să aibă
caracteristicile de nepropagare a flăcării.
Atunci când riscul de propagare a incendiului este ridicat, de exemplu pe trasee
lungi verticale sau în grupări de cabluri, cablurile trebuie să corespundă
caracteristicilor de întârziere la propagarea flăcării pozate în mănunchi cum sunt
definite în SR EN 50266.
5.4.2.3.2.5. Sistemele de pozare electrică care traversează aceste
amplasamente, dar care nu sunt destinate alimentarii acestor amplasamente,
trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
- să nu aibă nici o conexiune pe traseul lor în interiorul acestor amplasamente, cu
excepţia cazului în care
- aceste conexiuni sunt amplasate într-o carcasă care corespunde la încercări la
foc pentru cofrete definite în SR EN 60670.
6.4.2.3.2.6. Sistemele de pozare care traversează aceste amplasamente trebuie
protejate împotriva suprasarcinilor şi scurtcircuitelor prin dispozitive situate în
afara amplasamentelor.
Sistemele de pozare care au originea în aceste amplasamente trebuie protejate
împotriva suprasarcinilor şi scurtcircuitelor prin dispozitive situate la originea
acestor circuite.
7.4.2.3.2.7. Alte sisteme de pozare decât cele care au cabluri cu izolaţie minerală
şi sistemele de pozare prefabricate trebuie protejate împotriva defectelor de
izolaţie:
a)în reţelele TN sau TT, prin dispozitive de curent diferenţial rezidual mai mic
sau egal cu 300 mA.
Dacă un defect rezistiv poate constitui un risc de incendiu, de exemplu încălzirea
în plafon cu plăci încălzitoare, curentul diferenţial rezidual nominal trebuie să fie
mai mic sau egal cu 30 mA.
b)în reţelele IT, trebuie prevăzute dispozitive de control permanent al izolaţiei
echipate cu alarme sonore şi vizuale. În cazul unui al doilea defect, timpul de
întrerupere a dispozitivului de protecţie împotriva supracurenţilor nu trebuie să fie
mai mare de 5 s. Trebuiesc prevăzute instrucţiuni prin care să se prevadă o
întrerupere manuală cât se poate de repede după producerea primului defect.
Se recomandă utilizarea cablurilor cu manta metalică. Aceste mantale trebuie
conectate la conductorul de protecţie.
8.4.2.3.2.8. Nu sunt admise conductoare PEN, cu excepţia celor care aparţin
sistemelor de pozare care traversează aceste amplasamente.
9.4.2.3.2.9. Fiecare conductor neutru trebuie să poată fi secţionat printr-un
dispozitiv asociat conform cu 5.3.4.5.1.
10.4.2.3.2.10. Nu sunt admise conductoare neizolate. Trebuiesc luate măsuri
pentru prevenirea arcurilor electrice, scânteilor sau particulelor fierbinţi care pot
aprinde materiale combustibile situate în vecinătate.
11.4.2.3.2.11. Pentru cablurile flexibile trebuie alese cabluri şi cordoane conform
recomandărilor din SR HD 516.
12.4.2.3.2.12. Aparatajul trebuie amplasat în exteriorul acestor amplasamente,
cu excepţia cazului când este montat în carcase cu grad de protecţie conform art.
4.2.3.2.3.
13.4.2.3.2.13. Motoarele comandate automat sau de la distanţă, sau care nu
sunt supravegheate în permanenţă, trebuie protejate împotriva temperaturilor
excesive prin dispozitive de protecţie împotriva supracurenţilor cu rearmarea
manuală a releului termic sau prin dispozitive similare.
Motoarele cu pornire stea-triunghi trebuie protejate împotriva temperaturilor
excesive în înfăşurarea stea.
14.4.2.3.2.14. În amplasamente cu risc de incendiu datorita prafului şi/sau
fibrelor, temperatura la suprafaţa corpurilor de iluminat, în caz de defect, să fie
limitată şi fibrele sau praful să nu se poată acumula într-o cantitate periculoasă:
- în condiţii normale: 90° C
- în caz de defect: 115° C
În absenţa informaţiilor din partea constructorului, proiectoarele mici şi spoturile
trebuie situate faţă de materialele combustibile la distanţa de:
- 0.5 m până la 100 W;
- 0.8 m de la 100 W până la 300 W;
- 1 m de la 300 W până la 500 W.
15.4.2.3.2.15. Lămpile şi elementele corpurilor de iluminat trebuie protejate
împotriva deteriorărilor mecanice care se pot produce.
Componentele integrate, de exemplu lămpile şi elementele calde ale lămpilor, nu
trebuie să cadă din corpul de iluminat.
16.4.2.3.2.16. Dacă într-un amplasament se utilizează sisteme electrice de
încălzit sau de ventilaţie, prezenţa prafului şi temperatura aerului nu trebuie să
creeze risc de incendiu. Dispozitivele de limitare a temperaturii trebuie să fie cu
rearmare manuală.
17.4.2.3.2.17. Aparatele electrice de încălzit trebuie montate pe suporturi care nu
sunt combustibile.
18.4.2.3.2.18. Aparatele de încălzit situate în vecinătatea materialelor
combustibile trebuie prevăzute cu bariere corespunzătoare care să împiedice
aprinderea acestor materiale.
Aparatele de încălzit cu acumulare trebuie să fie astfel realizate încât să împiedice
ca aerul să transporte praf sau fibre către elementele rezistive încălzitoare.
19.4.2.3.2.19. Carcasele şi rezistenţele aparatelor de încălzit nu trebuie să aibă
temperaturi mai mari decât cele specificate la art. 4.2.3.2.14. Carcasele trebuie
proiectate pentru acest scop sau instalate astfel încât să se evite depunerea de
materiale care pot afecta disiparea căldurii.
(3)_
(4)4.2.3.4. Amplasamente cu materiale de construcţie combustibile
1.4.2.3.4.1. Pentru ca echipamentele electrice să nu poată provoca aprinderea
unei părţi a clădirii trebuie luate măsuri de prevedere. Aceasta poate fi realizată
prin:
- prevenirea incendiului provocat de defecte de izolaţie;
- proiectare, alegere şi montare corespunzătoare a echipamentelor electrice.
2.4.2.3.4.2. Alegerea şi montarea echipamentelor în pereţi cu alveole
2.1.4.2.3.4.2.1. Echipamentele electrice, de exemplu cofrete sau tablouri de
distribuţie, instalate în pereţi cu alveole care sunt combustibili, trebuie să fie
conform prevederilor standardelor corespunzătoare.
2.2.4.2.3.4.2.2. Dacă echipamentele electrice instalate în pereţi cu alveole nu
îndeplinesc prevederile de la art. 4.2.3.4.2.1, ele trebuie protejate cu fibră de
sticlă sau material similar necombustibil de 12 mm grosime, sau cu vată minerală
de 100 mm grosime. Dacă se utilizează aceste materiale, trebuie luate în
considerare efectele lor asupra disipării căldurii echipamentelor electrice.
Aceste măsuri se aplică, de asemenea, pereţilor cu alveole construiţi din materiale
necombustibile dacă în pereţi sunt încorporate materiale de izolare combustibile,
de exemplu materiale de izolare termică sau fonică.
2.3.4.2.3.4.2.3. Echipamentele electrice cum sunt prizele de curent şi
întreruptoarele nu trebuie fixate prin cleme.
2.4.4.2.3.4.2.4. Cablurile şi cordoanele trebuie să îndeplinească prevederile din
SR EN 50266.
2.5.4.2.3.4.2.5. Tuburile şi jgheaburile de cabluri care nu propagă flacără, trebuie
să respecte recomandările din SR EN 50085 şi SR EN 61386.
SECŢIUNEA 4: 4.2.4. Protecţia împotriva arsurilor
(1)4.2.4.1. Părţile accesibile ale echipamentelor electrice amplasate în zona de
accesibilitate nu trebuie să atingă temperaturi care pot provoca arsuri persoanelor
şi nu trebuie să depăşească valorile indicate în tabelul 4.5.
Toate părţile accesibile care pot atinge, în regim normal de funcţionare, chiar şi
pentru scurtă durată, temperaturi superioare celor din tabelul 4.5, trebuie
protejate împotriva oricărui contact accidental.
Tabelul 4.5. - Temperaturile maxime admise pentru părţile accesibile ale
echipamentelor electrice
Părţi accesibile Materialul părţilor accesibile Temperaturi maxime [°C]
Elemente de comandă manuală Metalic 55
Nemetalic 65
Părţi destinate pentru a fi atinse dar care nu sunt Metalic 70
destinate să fie manevrate manual Nemetalic 80
Părţi care nu sunt destinate să fie atinse în funcţionare Metalic 80
normală Nemetalic 90
SECŢIUNEA 5: 4.2.5. Protecţia împotriva supraîncălzirilor
(1)4.2.5.1. Instalaţie de încălzire prin ventilare artificială
1.4.2.5.1.1. Instalaţiile de încălzire prin ventilare artificială, cu excepţia
încălzitoarelor cu acumulare, trebuie concepute astfel încât elementul de încălzire
să nu poată fi pus sub tensiune decât după stabilirea debitului de aer şi să fie
deconectat când debitul de aer este oprit. În plus ele trebuie prevăzute cu două
limitatoare de temperatură independente, unul de altul, care să împiedice orice
depăşire a temperaturilor admisibile în conductele de aer.
2.4.2.5.1.2. Carcasele corpurilor de încălzire trebuie să fie executate din materiale
incombustibile.
(2)4.2.5.2. Aparate producătoare de apa caldă sau vapori
1.4.2.5.2.1. Orice aparat care produce apă caldă sau vapori trebuie protejat prin
proiectare sau instalare, împotriva temperaturilor excesive, în toate condiţiile de
funcţionare. În caz de nerespectare a standardelor europene (CENELEC), protecţia
trebuie asigurată printr-un dispozitiv fără reanclanşare automată, care să
funcţioneze independent de termostat.
Dacă aparatul nu are scurgere liberă, el trebuie prevăzut în plus, cu un dispozitiv
de limitare a presiunii apei.
SUBCAPITOLUL 3: 4.3. Protecţia împotriva supracurenţilor electrici (din
SR HD 384.4.43-S2 şi SR HD 384.4.473-S1)
SECŢIUNEA 1: 4.3.1. Generalităţi
(1)4.3.1.1. Conductoarele active ale circuitelor electrice trebuie protejate
împotriva supracurenţilor datoraţi suprasarcinilor sau scurtcircuitelor.
a)Protecţia împotriva suprasarcinilor.
Un circuit electric trebuie să fie protejat prin dispozitive care să întrerupă curentul
în circuit dacă unul sau mai multe dintre conductoarele sale sunt parcurse de un
curent ce depăşeşte valoarea curentului maxim admisibil şi care, în cazul unei
durate prea lungi, ar putea produce deteriorarea izolaţiei conductoarelor.
b)Protecţia împotriva scurtcircuitelor.
Un circuit trebuie să fie protejat prin dispozitive care să întrerupă curentul în acest
circuit dacă unul sau mai multe dintre conductoarele lui sunt parcurse de un curent
de scurtcircuit. Întreruperea trebuie să se producă într-un timp destul de scurt
pentru a fi evitată deteriorarea conductoarelor.
Protecţia împotriva suprasarcinilor trebuie să fie coordonată cu protecţia la
scurtcircuit în condiţiile prevăzute la art. 4.3.6.1 şi 4.3.6.2.
(2)4.3.1.2. Trebuie folosite următoarele tipuri de dispozitive de protecţie
împotriva supracurenţilor electrici:
- dispozitive care protejează la curenţi de suprasarcină, relee de protecţie la
suprasarcină (relee termice, disjunctoare, relee de protecţie la supracurenţi,
siguranţe fuzibile);
- dispozitive care protejează la curenţi de scurtcircuit (disjunctoare echipate cu
declanşatoare rapide la scurtcircuit, siguranţe fuzibile);
- dispozitive care protejează atât la curenţi de suprasarcină cât şi la curenţi de
scurtcircuit (disjunctoare echipate cu relee de protecţie la supracurenţi şi cu
declanşatoare rapide la scurtcircuit, siguranţe fuzibile).
SECŢIUNEA 2: 4.3.2. Protecţia împotriva curenţilor electrici de
suprasarcină
(1)4.3.2.1. Amplasarea dispozitivelor de protecţie la suprasarcină
1.4.3.2.1.1. Dispozitivul care asigură protecţia la suprasarcină trebuie să fie
amplasat în locul unde o schimbare antrenează o reducere a valorii curentului
admisibil în conductoare, de exemplu o schimbare de secţiune, un mod de pozare
sau de alcătuire, cu excepţia cazurilor de la art. 4.3.2.1.2 şi 4.3.2.2.
2.4.3.2.1.2. Dispozitivul de protecţie la suprasarcină a unui circuit electric poate
fi amplasat pe traseul acestui circuit dacă pe partea de circuit dintre punctul unde
apare schimbarea (de secţiune, de natura materialului, de modul de pozare sau
de alcătuire) şi poziţia dispozitivului de protecţie nu sunt conectate alte circuite
sau prize şi dacă este îndeplinită una din următoarele condiţii:
a)circuitul este protejat împotriva curentului de scurtcircuit conform prevederilor
de la art. 4.3.3.
b)lungimea traseului nu depăşeşte 3 m şi este realizat astfel încât să reducă la
minimum riscurile unui scurtcircuit şi nu este amplasat în apropierea materialelor
combustibile (a se vedea art. 4.3.2.2).
3.4.3.2.1.3. Caracteristica de funcţionare a unui dispozitiv pentru protecţia unei
distribuţii împotriva suprasarcinilor şi caracteristicile de funcţionare a distribuţiei
respective trebuie să fie coordonate astfel încât să fie îndeplinite condiţiile
exprimate prin relaţiile următoare:
a)pentru disjunctoare:
a.1) Ic <= IN <= Iadm
a.2) I2<= 1,45 Iadm
în care:
Ic - curentul de calcul al distribuţiei (circuitului), în A;
IN - curentul nominal al dispozitivului de protecţie (pentru dispozitive de protecţie
reglabile, IN este curentul de reglaj ales Ir), în A;
Iadm - curentul admisibil în conductorul distribuţiei, ţinând cont de coeficienţii de
corecţie.
I2 - curentul care asigură efectiv declanşarea dispozitivelor de protecţie (Ideclanşare)
în condiţiile stabilite în normele sau în prospectele pentru aparate (cel mai mare
curent de încercare - curent convenţional), în A;
b)pentru siguranţe fuzibile:
Ic <= IN;
k IN <= Iadm
Factorul k are valorile următoare:
k = 1,31 pentru siguranţe fuzibile gG cu IN <= 16 A
k = 1,1 pentru siguranţe fuzibile cu IN <= 16 A
În cazurile în care suprasarcinile sunt de lungă durată şi valorile curenţilor de
suprasarcină sunt superioare valorii curentului convenţional al dispozitivului de
protecţie, este asigurată protecţia completă.
(2)4.3.2.2. Exceptarea de la protecţia de suprasarcină
1.4.3.2.2.1. Cazurile menţionate în acest paragraf nu trebuie aplicate în
instalaţiile situate în locuri ori amplasamente care prezintă riscuri de incendiu sau
de explozie şi acolo unde sunt specificate condiţii diferite în reglementările speciale
stipulate în cap. 7.
1.1.Se admite să nu fie prevăzută protecţia împotriva suprasarcinilor:
a)pe un circuit electric situat în aval de o schimbare de secţiune, de natura
materialului, de modul de pozare şi de alcătuire şi care este protejat împotriva
suprasarcinilor printr-un dispozitiv de protecţie amplasat în amonte;
b)pe un circuit electric care nu este susceptibil de a fi parcurs de curenţi de
suprasarcină, cu condiţia ca acest circuit să fie protejat împotriva scurtcircuitelor
conform regulilor enunţate la secţiunea 4.3.3.
c)în instalaţiile de telecomunicaţii, comanda, semnalizare şi similare.
(3)4.3.2.3. Prevederea sau lipsa protecţiei împotriva suprasarcinilor în reţelele
IT
1.4.3.2.3.1. Posibilitatea de a prevede sau de a nu prevede un dispozitiv de
protecţie împotriva suprasarcinilor de la art. 4.3.2.1.2 şi 4.3.2.2. nu sunt aplicate
la reţelele IT, cu excepţia cazului în care fiecare circuit neprotejat împotriva
suprasarcinilor este protejat printr-un dispozitiv de curent diferenţial rezidual.
(4)4.3.2.4. Renunţarea la protecţia de suprasarcină
1.4.3.2.4.1. Se recomandă să nu se prevadă protecţia la suprasarcina pe circuite
de alimentare a aparatelor, dacă întreruperea neaşteptată a circuitului poate
provoca pericole.
Exemple de astfel de cazuri sunt:
- circuitele de excitaţie ale maşinilor rotative;
- circuitele de alimentare a electromagneţilor de menţinere sau ridicare;
- circuitele secundare ale transformatoarelor de curent;
- circuitele de alimentare ale dispozitivelor de stingere a incendiilor.
În astfel de cazuri se recomandă să se prevadă un dispozitiv de avertizare la
apariţia suprasarcinii.
SECŢIUNEA 3: 4.3.3. Protecţia împotriva scurtcircuitelor
(1)4.3.3.1. Amplasarea dispozitivelor de protecţie împotriva scurtcircuitelor
1.4.3.3.1.1. Un dispozitiv de protecţie împotriva scurtcircuitelor trebuie să fie
amplasat în locul unde o reducere a secţiunii conductoarelor sau o altă schimbare
antrenează o modificare a caracteristicilor definite la 4.3.2.1.1 cu excepţia cazului
de la 4.3.3.1.2.
2.4.3.3.1.2. Deplasarea locului de amplasare a protecţiei împotriva
scurtcircuitelor
2.1.4.3.3.1.2.1. Cazurile menţionate în acest paragraf nu trebuie aplicate în
locurile (sau amplasamentele) care prezintă un risc de incendiu sau de explozie şi
acolo unde se aplică reglementări speciale sau unde sunt menţionate condiţii
diferite.
Se admite să fie amplasate dispozitive de protecţie împotriva scurtcircuitelor în
alte locuri decât cele indicate la art. 4.3.3.1.1, în condiţiile de la art. 4.3.3.1.2.2.
2.2.4.3.3.1.2.2. Partea de circuit electric cuprinsă, pe de o parte, între reducerea
de secţiune sau o altă schimbare şi dispozitivul de protecţie, pe de altă parte,
trebuie să îndeplinească simultan următoarele condiţii:
a)lungimea să nu fie mai mare de 3 m;
b)să fie realizată astfel încât să se reducă la minim riscul de scurtcircuit;
Această condiţie poate fi obţinută, de exemplu, printr-o întărire a protecţiei
circuitelor împotriva influenţelor externe.
c)să fie instalată astfel încât să se reducă la minimum riscul de foc sau pericol
pentru persoane.
2.3.4.3.3.1.2.3. Un dispozitiv de protecţie amplasat în amonte de reducerea
secţiunii sau de altă schimbare trebuie să prezinte o caracteristică de funcţionare
astfel încât el să protejeze împotriva scurtcircuitelor, conform cu regula de la art.
4.3.3.1.2.2 şi circuitul situat în aval.
3.4.3.3.1.3. Renunţare la protecţia la scurtcircuit
3.1.4.3.3.1.3.1. Se permite renunţarea la protecţia la scurtcircuit pentru cazurile
enumerate mai jos:
- pe circuitele de conectare a generatoarelor, transformatoarelor, redresoarelor,
bateriilor de acumulatoare, la tablourile de comandă corespunzătoare,
dispozitivele de protecţie fiind montate la aceste tablouri;
- pe circuitele a căror deconectare ar putea produce pericole pentru funcţionarea
unor instalaţii ca cele arătate la art. 4.3.2.4.1;
- anumite circuite de măsurare cu rezerva că sunt îndeplinite simultan următoarele
două prevederi:
a)circuitul electric este realizat astfel încât să se reducă la minimum riscul de
scurtcircuit;
b)circuitul electric nu trebuie să fie amplasat în apropierea materialelor
combustibile.
SECŢIUNEA 4: 4.3.4. Prevederi referitoare la natura circuitelor
(1)4.3.4.1. Protecţia conductoarelor de fază
1.4.3.4.1.1. Protecţia împotriva supracurenţilor electrici trebuie prevăzută pe
toate conductoarele de fază. Aceasta trebuie să producă deconectarea
conductorului în care este detectat supracurentul, fără a provoca neapărat
deconectarea celorlalte conductoare active, cu excepţia cazului menţionat la art.
4.3.4.1.2. şi 4.3.4.2.
2.4.3.4.1.2. În reţelele TT, pe circuitele alimentate între faze şi în care
conductorul neutru nu este distribuit, este posibil ca detectarea supracurentului
să nu fie prevăzută pe unul din conductoarele de fază, sub rezerva îndeplinirii
simultane a prescripţiilor următoare:
a)există, pe acelaşi circuit sau în amonte, o protecţie diferenţială prevăzută să
producă deconectarea tuturor conductoarelor de fază;
b)conductorul neutru nu este distribuit pe circuitele situate în aval de dispozitivul
de protecţie diferenţial menţionat la punctul a).
Dacă deconectarea unei singure faze poate produce un pericol, de exemplu, în
cazul motoarelor trifazate, trebuie luate măsuri de deconectare trifazată.
(2)4.3.4.2. Protecţia conductorului neutru
1.4.3.4.2.1. Reţelele TT sau TN
a)Atunci când secţiunea conductorului neutru este cel puţin egală sau echivalentă
cu a conductorului de fază, nu este necesar să se prevadă o protecţie de
supracurent pe conductorul neutru.
b)Atunci când secţiunea conductorului neutru este mai mica decât cea a
conductoarelor de fază, este necesar să se prevadă o protecţie de supracurent pe
conductorul neutru, corespunzătoare secţiunii acestui conductor. Această
protecţie trebuie să producă deconectarea conductoarelor de fază şi a
conductorului neutru.
Totuşi este admis să nu se prevadă protecţie de supracurent pe conductorul neutru
dacă sunt îndeplinite simultan următoarele condiţii:
- conductorul neutru este protejat împotriva scurtcircuitelor de un dispozitiv de
protecţie pentru conductoarele de faza din circuit;
- curentul maxim care ar putea să parcurgă conductorul neutru este, în funcţionare
normală, net inferior valorii curentului admisibil prin acest conductor.
Acesta a doua condiţie este îndeplinită dacă puterea transportata este repartizata
cat mai uniform posibil între diferite faze, de exemplu, dacă suma puterilor
absorbite de receptoarele alimentate între fiecare faza şi neutru (iluminat, prize
de curent) este mult mai mică decât puterea totală transportata prin circuitul
respectiv.
În reţelele TN-C, conductorul PEN nu trebuie niciodată deconectat.
c)Deconectarea conductorului neutru este în conformitate şi cu recomandările SR
EN 60898-1b privind separarea circuitelor şi cu prevederile art. 5.3.4.0.3a1.2. din
prezentul normativ.
2.4.3.4.2.2. Reţelele IT
În schemele IT, se recomanda, în special, să nu se distribuie conductorul neutru.
Totuşi, acolo unde conductorul neutru este distribuit, este cazul să se prevadă un
dispozitiv de protecţie de supracurent pe conductorul neutru al întregului circuit,
protecţie care trebuie să producă deconectarea conductoarelor active din acest
circuit, inclusiv a conductorului neutru. Această măsură nu este necesară dacă:
- conductorul neutru considerat este efectiv protejat împotriva scurtcircuitelor
printr-un dispozitiv de protecţie amplasat în amonte, de exemplu la tabloul de
alimentare, conform regulilor enunţate la art. 4.3.3.
- sau dacă circuitul considerat este protejat printr-un dispozitiv de protecţie la
curent diferenţial rezidual, al cărui curent diferenţial rezidual nominal este cel mult
egal cu 0,15 din curentul admisibil prin conductorul neutru corespondent. Acest
dispozitiv trebuie să deconecteze toate conductoarele active din circuitul
corespondent, inclusiv conductorul neutru.
(3)4.3.4.3. Deconectarea şi reconectarea conductorului neutru
Deconectarea şi reconectarea conductorului neutru trebuie să se facă astfel încât
conductorul neutru să nu fie deconectat înaintea conductoarelor de fază şi să fie
reconectat în acelaşi timp sau înaintea conductoarelor de fază.
(4)4.3.4.4. Protecţia la scurtcircuit a conductoarelor în paralel
Un singur dispozitiv de protecţie poate proteja mai multe conductoare în paralel
împotriva curenţilor de scurtcircuit dacă caracteristica sa de funcţionare asigură
funcţionarea efectivă a dispozitivului în cazul apariţiei unui defect în punctul cel
mai dificil al conductoarelor în paralel. Trebuie să se ţină cont de împărţirea
curentului de scurtcircuit între conductoarele în paralel. Un defect poate fi
alimentat din ambele capete ale conductoarelor în paralel.
Dacă funcţionarea unui singur dispozitiv de protecţie poate să nu fie asigurată
atunci se poate lua una sau mai multe dintre următoarele măsuri:
a)poate fi utilizat un singur dispozitiv de protecţie dacă:
- sistemul de pozare este realizat astfel încât să reducă riscul de scurtcircuit în
conductoarele în paralel la minimum, de exemplu prin mijloace de protecţie
mecanică;
- sistemul nu trebuie să fie amplasat în apropierea materialelor combustibile.
b)pentru două conductoare în paralel un dispozitiv de protecţie împotriva
scurtcircuitelor este prevăzut la originea fiecărui conductor în paralel;
c)pentru mai mult de două conductoare în paralel, dispozitivele de protecţie se
vor prevedea la capătul de alimentare şi la celălalt capăt al conductoarelor în
paralel.
SECŢIUNEA 5: 4.3.5. Caracteristicile dispozitivului de protecţie la
scurtcircuit
(1)Fiecare dispozitiv de protecţie la scurtcircuit trebuie să respecte simultan
condiţiile de la 4.3.5.1 şi 4.3.5.2.
1.4.3.5.1. Capacitatea de rupere trebuie să fie cel puţin egală cu cea a curentului
de scurtcircuit prezumat, la locul de instalare, cu excepţia următoare:
- este admisă o capacitate de rupere mai mică, dacă alt dispozitiv de protecţie
având o capacitate de rupere necesară, este instalat în amonte. În acest caz,
trebuie coordonate caracteristicile acestora, astfel ca energia care trece prin
dispozitivul din amonte să fie inferioară capacităţii celui din aval.
În anumite cazuri trebuie să se ţină seama de capacitatea de rezistenţă dinamică
şi capacitatea de rupere a dispozitivului din aval (pe partea sarcinii). Detaliile
caracteristicilor celor două dispozitive ce trebuie coordonate vor fi date de
producătorii acestora.
2.4.3.5.2. Curenţii de scurtcircuit care pot apărea într-un punct de defect trebuie
să fie întrerupţi într-un timp mai mic decât timpul admis pentru stabilitatea
termică a conductorului. Pentru un timp mai mic de 5 s, timpul t în care un
conductor ajunge de la temperatura maximă admisibilă în regim normal la
temperatura maximă admisibilă în caz de scurtcircuit poate fi calculat cu relaţia:
radical din t = k S/I
unde:
t - este durata eliminării defectului în secunde;
S - secţiunea conductorului în mm2;
I - curentul de scurtcircuit, în A, valoare efectivă;
k - un factor care ţine sama de rezistivitatea şi coeficientul de temperatură a
materialului conductorului precum şi de temperaturile iniţială şi finală admisibilă a
acestuia. Pentru materialele uzuale folosite ca izolaţii şi conductoarele uzuale
coeficientul k este dat în tabelul 5.13.
SECŢIUNEA 6: 4.3.6. Coordonarea între protecţia la suprasarcini şi
protecţia la scurtcircuit
(1)4.3.6.1. Protecţia asigurată printr-un singur dispozitiv
Dacă un singur dispozitiv de protecţie la suprasarcina îndeplineşte condiţiile de la
art. 4.3.3 şi are o putere de rupere cel puţin egală cu curentul de scurtcircuit
prezumat la locul de instalare (vezi art. 4.3.5.1), se consideră ca acesta va asigura
atât protecţia la suprasarcină cât şi cea de scurtcircuit.
(2)4.3.6.2. Protecţia asigurată prin dispozitive separate
Se aplică prevederile de la 4.3.2 şi 4.3.3 privind protecţia la suprasarcină şi la
scurtcircuit.
Caracteristicile celor două dispozitive trebuie coordonate astfel încât curentul de
scurtcircuit lăsat să treacă de dispozitivul de protecţie la scurtcircuit să nu fie mai
mare decât cel de stabilitate dinamică şi termică a dispozitivului de protecţie la
suprasarcină.
Aceste cerinţe nu exclud tipul de coordonare recomandat de SR EN 60 947-4-1.
(3)4.3.6.3. Limitarea supracurentului electric de către caracteristicile sursei de
alimentare
Conductoarele sunt considerate a fi protejate împotriva curenţilor de suprasarcină
şi de scurtcircuit acolo unde ele sunt alimentate dintr-o sursă incapabilă de a
furniza un curent mai mare decât curentul admisibil al conductoarelor (de exemplu
în cazul unor transformatoare de sudare, a unor grupuri motor-generator etc.).
SECŢIUNEA 7: 4.3.7. Selectivitatea protecţiei
(1)4.3.7.1. În cazurile în care mai multe dispozitive de protecţie se inserează
într-o distribuţie, caracteristicile lor se aleg astfel încât să fie asigurată
selectivitatea protecţiei. În cazul unei avarii trebuie să funcţioneze protecţia cea
mai apropiată de aceasta, izolând doar porţiunea respectivă, fără a scoate din
funcţiune întreaga instalaţie (de ex. între curenţii nominali ale fuzibilelor a două
siguranţe consecutive, diferenţa să fie de cel puţin două trepte).
Trebuie asigurată corelarea protecţiei la supracurenţii din instalaţia electrică de la
consumator, cu protecţia instalaţiei electrice de racord a furnizorului de energie
electrică, astfel încât să fie realizate condiţiile de selectivitate a protecţiei.
SUBCAPITOLUL 4: 4.4. Protecţia împotriva supratensiunilor
(supratensiuni datorate trăsnetului şi transmise prin reţele şi
supratensiuni de comutaţie)
SECŢIUNEA 1: 4.4.1. Generalităţi
(1)4.4.1.1. Apariţia supratensiunilor în instalaţiile electrice de joasă tensiune
sunt determinate de următoarelor fenomene:
- propagarea supratensiunilor prin conductoarele reţelei electrice de alimentare;
- căderea trăsnetului pe instalaţia de protecţie împotriva loviturilor de trăsnet;
- comutaţii în instalaţii proprii;
- tensiuni induse datorate unor circuite din apropiere;
- defecte în instalaţiile proprii sau în reţeaua de alimentare;
- descărcări electrostatice.
Durata şi amplitudinea supratensiunilor depind de fenomenul care a determinat
apariţia supratensiunii şi de distanţa la care a avut loc evenimentul.
(2)4.4.1.2. Supratensiunile datorate loviturilor de trăsnet în obiective sau în
apropierea acestora au valori ridicate, o creştere rapidă a tensiunii, dar o durată
redusă (circa 100 (.îs) şi determină, în mod obişnuit, cele mai mari pagube în
instalaţiile electrice de joasă tensiune (fig. 4.3). Caracteristicile supratensiunilor
datorate loviturilor de trăsnet sunt indicate în SR CEI/TR 62066.

Fig. 4.3. Supratensiuni datorate propagării prin conductoarele electrice de


alimentare, la căderea trăsnetului în liniile electrice aeriene (a) sau în apropierea
acestora (b) şi datorate căderea trăsnetului pe instalaţia de protecţie împotriva
loviturilor de trăsnet (c) sau în apropierea obiectivului (d).
(3)4.4.1.3. Supratensiunile induse prin cuplaj inductiv, capacitiv sau rezistiv sunt
datorate unor evenimente din circuitele aflate în apropierea instalaţiilor electrice
de joasă tensiune. În figura 4.4 este indicat modul de apariţie a supratensiunilor
în reţeaua de joasă tensiune prin cuplaj rezistiv (curentul electric de trăsnet care
parcurge rezistenţa prizei de pământ a obiectivului).
(4)4.4.1.4. Supratensiunile datorate comutaţiilor, în instalaţiile proprii sau în
sistemul de alimentare şi care se propagă prin conductoarele de alimentare, au o
creştere relativ redusă a tensiunii, amplitudine redusă, dar pot avea durate relativ
mari. Sunt datorate fenomenelor tranzitorii care apar la modificarea configuraţiei
unei reţele electrice. În figura 4.5 este indicat cazul simplu al deconectării unui
circuit RLC. Caracteristicile supratensiunilor de comutaţie sunt indicate în SR
CEI/TR 62066.
(5)4.4.1.5. Supratensiunile datorate defectelor din reţeaua electrică proprie sau
din reţeaua electrică de alimentare sunt datorate, în general, întreruperii
conductorului neutru şi creşterea tensiunii de fază până la valori apropiate
tensiunii între faze. Pentru limitarea efectelor acestor supratensiuni, sistemul de
protecţie trebuie setat la valoarea de 270 V (în sistemele de joasă tensiune de
3x230/400 V).

Fig. 4.4. Supratensiuni datorate cuplajului rezistiv la căderea trăsnetului în


instalaţia proprie de protecţie.

Fig. 4.5. Supratensiuni la închiderea unui întreruptor într-un circuit RLC.


(6)4.4.1.6. Descărcările electrostatice sunt determinate de acumularea de sarcini
electrice pe corpuri bune conductoare şi amorsarea descărcării electrice la
apropierea de instalaţia electrică de joasă tensiune.
(7)4.4.1.7. Caracteristici ale supratensiunilor care pot să apară în reţelele de
joasă tensiune sunt indicate în tabelul 4.6.
Tabelul 4.6. - Caracteristici ale supratensiunilor
Factorul de
Tipul supratensiunii Durata Forma Observaţii
supratensiune
De trăsnet > 4*) foarte scurtă impuls cu pantă foarte
mare
1-100 s
1-1000 kV/ s
De comutaţie 2-4*) Redusă oscilatorie amortizată cu
1-100 ms frecvenţa medie de 1-
200 kHz
Electrostatice >4 foarte scurtă front de impuls foarte scurt Energia depinde de
ns capacitatea obiectului
încărcat
De frecvenţă <= 1,73**( mare sinusoidală neamortizată Durata depinde de
industrială sistemul de protecţie
*) raportat la valoarea de vârf a tensiunii de fază, de frecvenţă industrială;
**) raportat la valoarea efectivă a tensiunii de fază, de frecvenţă industrială.
(8)4.4.1.8. Supratensiunile care apar în instalaţiile de joasă tensiune pot
determina solicitări inadmisibile ale izolaţiei electrice faţă de pământ sau între
faze, cu deteriorarea acesteia şi apariţia de scurtcircuite, însoţite de importante
daune (incendiu, distrugere echipamente, pericole pentru oameni, întreruperea
alimentării cu energie electrică).
SECŢIUNEA 2: 4.4.2. Protecţia instalaţiilor electrice din clădiri
împotriva supratensiunilor
(1)4.4.2.1. Protecţia împotriva supratensiunilor a instalaţiilor din interiorul
clădirilor se realizează în trepte, începând de la intrarea în clădire şi până la
echipamentele sensibile. Problemele legate de coordonarea sistemelor de
protecţie conectate în trepte sunt prezentate în detaliu în SR CEI/TR 62066.
(2)4.4.2.2. Utilizarea protecţiei în trepte împotriva supratensiunilor face ca
izolaţia echipamentelor conectate direct la reţeaua electrică să fie cea mai
solicitată, iar izolaţia echipamentelor din interiorul clădirii să fie mai puţin
solicitată. În acest sens, echipamentele de joasă tensiune se împart în patru clase
de încercare (tabelul 4.7), conform SR HD 60364-4-443.
Tabelul 4.7. - Clasificarea echipamentelor din punctul de vedere al tensiunii de
ţinere
Categoria
Caracteristici Observaţii
echipamentului
IV Echipamente conectate în imediata apropiere a intrării Exemple: bloc de măsurare şi
instalaţiei electrice în clădire. Sunt caracterizate de un protecţie, sisteme de telemăsurare
nivel ridicat al tensiunii de ţinere şi fiabilitate mare.
III Echipamente conectate în instalaţia electrică fixă, în avalul Exemple: dulapuri de distribuţie,
echipamentelor din clasa IV. Sunt caracterizate de un nivel întreruptoare, motoare electrice
de ţinere mai redus faţă de echipamentele din categoria de conectate permanent la instalaţia
supratensiuni IV şi au o fiabilitate ridicată. fixă
II Echipamente conectate în avalul instalaţiilor fixe ale Exemple: aparate electrocasnice,
clădirii, inclusiv a tabloului de distribuţie. Au un nivel scule portabile
normal de fiabilitate.
I Echipamente conectate în clădire, dacă măsurile de Exemple: aparate electrocasnice cu
protecţie adecvate sunt adoptate în exteriorul circuite electronice sensibile la
echipamentului. supratensiuni.
(3)4.4.2.3. În cazul instalaţiilor de joasă tensiune alimentate dintr-o reţea
electrică în cablu, subterană în întregime, nu este necesară protecţia contra
supratensiunilor de trăsnet, determinate de propagarea pe conductoarele de
alimentare.
SECŢIUNEA 3: 4.4.3. Dispozitive de protecţie la supratensiuni
(SPD)
(1)4.4.3.1. Dispozitivele de protecţie luate în consideraţie sunt cele amplasate în
exteriorul echipamentelor de protejat.
(2)4.4.3.2. Realizarea sistemului de protecţie la supratensiuni pentru a se
asigura limitarea perturbaţiilor şi avariilor la supratensiuni a echipamentelor
electrice şi electronice trebuie să aibă în vedere recomandările standardului SR EN
61643-11. Alegerea şi utilizarea SPD se face pe baza conceptului de Zonă de
Protecţie împotriva Trăsnetului (ZPT). Aceste zone se referă la volumele care
cuprind elementele de protejat.
Se definesc următoarele ZPT (a se vedea SR EN 62305-1) - figura 4.6:
- Zone exterioare
- ZPT 0 Zonă pusă în pericol de câmpurile electrice şi magnetice neatenuate ale
trăsnetului şi unde reţelele interioare pot fi supuse curenţilor electrici de trăsnet
integrali sau parţiali. O zonă ZPT 0 se subdivide în:
- ZPT 0A: zonă expusă la căderile directe ale trăsnetului şi la câmp electromagnetic
integral. Sistemele interioare pot suporta acţiunea curentului electric de trăsnet
integral sau a unor părţi din acesta;
- ZPT 0B: zonă protejată împotriva căderilor directe ale trăsnetului, în care
pericolul este reprezentat de câmpul electromagnetic integral. Sistemele
interioare pot fi supuse la curenţi electrici de trăsnet parţiali.
- Zone interioare (protejate împotriva căderilor directe ale trăsnetului)
- ZPT 1 Zonă unde curentul electric de trăsnet este limitat prin divizare şi prin SPD
instalate la frontierele acestei zone. Ecranele metalice pot atenua câmpul
electromagnetic generat de trăsnet.
- ZPT 2...n Zonă unde curentul electric de trăsnet poate fi limitat în continuare
prin divizare şi prin SPD suplimentare instalate la frontierele acestei zone. Ecrane
metalice suplimentare pot fi utilizate pentru a obţine atenuarea suplimentară a
câmpului electromagnetic generat de trăsnet.
Caracteristicile ZPT pot fi îmbunătăţite prin instalarea de protecţii cu SPD
coordonate şi/sau ecrane magnetice. În funcţie de numărul, de tipul, şi de nivelul
de ţinere al echipamentului de protejat, poate fi definită o ZPT corespunzătoare.
Acestea pot include zone mici locale (de exemplu carcasele echipamentelor) sau
zone mari în întregime (de exemplu volumul întregii structuri).
Interconectarea ZPT de acelaşi nivel poate fi necesară dacă două structuri
separate sunt conectate prin linii electrice de alimentare sau de comunicaţii, ori
poate fi redus numărul necesar de SPD.
Frontiera unei ZPT este definită prin măsurile de protecţie care se utilizează.

Fig. 4.6. Zonele de protecţie la supratensiuni de trăsnet.


(3)4.4.3.3. În funcţie de caracteristicile şi solicitările la care sunt supuse,
dispozitivele de protecţie sunt împărţite în trei tipuri de încercare:
- SPD tipul 1 (SPD1) - cuprind descărcătoare cu rezistenţă variabilă, supuse celor
mai intense solicitări şi având capacitatea de a conduce curenţi electrici datoraţi
loviturilor se trăsnet (fig. 4.7). Au rolul de a limita pătrunderea în instalaţiile
electrice a unor curenţi electrici de impuls datoraţi loviturilor de trăsnet. Alegerea
descărcătoarelor se face conform SR EN 62305-1. Descărcătoarele cu rezistenţă
variabilă sunt conectate între conductoarele active (inclusiv conductorul neutru -
dacă există -) şi pământ.
- SPD de tipul 2 (SPD2) - cuprind limitatoare de supratensiuni amplasate în aval
de dispozitivele de tipul 1. Alegerea sistemului de protecţie se face conform
standardului SR HD 60364-4-443. Limitatoarele de supratensiune sunt conectate
între conductoarele active (inclusiv conductorul neutru - dacă există -) şi pământ.
- SPD de tipul 3 (SPD3) sunt destinate protejării la supratensiuni a echipamentelor
receptoare care sunt conectate, în general, între o fază şi conductorul neutru.
Alegerea sistemului de protecţie se face conform standardelor SR HD 60364-4-
443 şi SR HD 60364-5-534. Limitatoarele de supratensiune sunt conectate între
conductoarele active (inclusiv conductorul neutru - dacă există -) şi pământ.
Coordonarea sistemelor de protecţie SPD montate în cascadă se va efectua de
proiectant în funcţie de caracteristicile echipamentelor producătorului (care
trebuie să pună la dispoziţie toate informaţiile necesare).
La clădirile fără instalaţii exterioare de protecţie la trăsnet nu se montează SPD
de tipul 1 (acesta având rolul de deviere la pământ a curentului de trăsnet).
(4)4.4.3.4. Nivelul de protecţie al SPD de tipul 1 nu trebuie să depăşească nivelul
de ţinere al echipamentelor din tipul II de ţinere la impuls, conform tabelului 4.8
(SR HD 60364-4-443).
Tabelul 4.8. - Tensiuni de ţinere la impuls prescrise pentru echipamente [kV]
Tensiunea nominală a reţelei Categoria de ţinere la impuls
trifazate IV III II I
400 V 6,0 4,0 2,5 1,5
*)Tensiunea de ţinere se referă la izolaţie între fază şi conductorul de protecţie PE.

Fig. 4.7. Instalarea SPD-urilor de tipurile 1, 2 şi 3


Legendă:
1 Origine a instalaţiei
2 Tablou de distribuţie
3 Priză de curent
4 Bornă sau bară principală de legare la pământ
5 Dispozitiv de protecţie la supratensiuni de Tip 1
6 Legarea la pământ (conductor de legare la pământ) a dispozitivului de protecţie la supratensiuni
7 Echipament fix de protejat
8 Dispozitiv de protecţie la supratensiuni de Tip 2
9 Dispozitiv de protecţie la supratensiuni de Tip 2 sau 3
10 Element de decuplare sau lungimea liniei OCPD1, OCPD 2, OCPD 3: Dispozitive de protecţie împotriva
supracurenţilor
11 Legătură externă IPT (conductor de coborâre)
NOTĂ:
- SPD 5 (de Tip 1) pe partea furnizorului de energie electrică se alege numai cu
acordul acestuia sau de către acesta;
- SPD 5 şi 8 pot fi combinate într-un singur SPD.
SECŢIUNEA 4: 4.4.4. Măsuri de protecţie fundamentale
(1)4.4.4.1. Măsurile de protecţie fundamentale împotriva supratensiunilor
includ:
- Legarea la pământ şi echipotenţializarea. Sistemul de legare la pământ conduce
şi dispersează curentul electric de trăsnet în pământ. Legătura de
echipotenţializare minimizează diferenţele de potenţial şi poate reduce câmpul
magnetic.
- Ecranare magnetică şi traseul liniilor. Ecranarea tridimensională atenuează
câmpul magnetic, în interiorul ZPT, datorat căderii directe a trăsnetului pe
structură sau lângă aceasta şi reduce supratensiunile şi/sau supracurenţii electrici
din interior. Ecranarea liniilor interioare, utilizând cabluri ecranate sau canale
ecranate pentru cabluri, minimizează supratensiunile şi/sau supracurenţii electrici
interiori induşi. Traseul liniilor interioare poate minimiza buclele de inducţie şi
reduce supratensiunile şi/sau supracurenţii electrici interiori.
- Ecranarea tridimensională, ecranarea şi traseul liniilor interioare pot fi combinate
sau utilizate separat.
- Ecranarea liniilor exterioare care pătrund în structură reduce supratensiunile
şi/sau supracurenţii electrici care sunt transmişi prin acestea reţelelor interioare.
- Protecţia cu SPD coordonate limitează efectele supratensiunilor/supracurenţilor
electrici. Trebuie ca legarea la pământ şi echipotenţializarea să fie întotdeauna
asigurată.
O legătură echipotenţială (EB), conform recomandărilor din SR EN 62305-3,
protejează numai împotriva supratensiunilor periculoase. Protecţia reţelelor
interioare împotriva supratensiunilor/supracurenţilor electrici necesită o protecţie
cu SPD coordonate conform acestui standard.
- Alte măsuri de protecţie împotriva supratensiunilor pot fi utilizate singure sau în
combinaţie. Măsurile de protecţie împotriva supratensiunilor trebuie să reziste la
solicitările prevăzute în funcţionare în locul unde sunt instalate (de exemplu
solicitărilor de temperatură, de umiditate, de atmosferă corozivă, de vibraţii, de
tensiune şi de curent electric).
Alegerea celor mai indicate măsuri de protecţie împotriva supratensiunilor trebuie
realizată utilizând o evaluare a riscului în conformitate cu recomandările din SR
EN 62305-2 luând în considerare factori tehnici şi economici (a se vedea cap. 6).
Informaţii practice privind implementarea măsurilor de protecţie împotriva
supratensiunilor pentru sistemele electronice din structuri existente sunt indicate
în standardul SR EN 62305-4.
(2)4.4.4.2. Alegerea SPD se face pe baza următoarelor caracteristici:
- tensiunea maximă pentru echipament şi curentul electric maxim de funcţionare;
- nivelul de ţinere la supratensiuni temporare;
- curentul electric de impuls nominal (pentru categoriile de încercare);
- nivelul de protecţie;
- stabilitatea la scurtcircuit.
(3)4.4.4.3. Procedura de alegere a SPD este indicată în SR CEI/TR 62066.
Conectarea SPD, în funcţie de modul de legare la pământ, precum şi tensiunea de
funcţionare a acestora în regim permanent trebuie făcută în conformitate cu
recomandările din SR 60364-5-534.
(4)4.4.4.4. SPD alese trebuie să fie verificate la supratensiunile temporare
datorate defectelor din reţeaua electrică de joasă tensiune, în conformitate cu
recomandările din SR CEI 60364-4-44.
(5)4.4.4.5. Conectarea SPD în circuitul de protejat se face astfel încât să rezulte
conductoare cât mai scurte (în mod obişnuit sub 0,5 m), având în vedere faptul
că lungirea legăturii determină reducerea eficienţei sistemului de protecţie.
Conductoarele de legătură la pământ a SPD trebuie să aibă o arie a secţiunii
transversale de cel puţin 4 mm2 Cu sau o arie echivalentă la utilizarea unui alt
material. În cazul în care sunt utilizate SPD pentru protecţia contra
supratensiunilor de trăsnet, conform categoriei IV de încercare, conductoarele de
legare la pământ trebuie să aibă o arie a secţiunii transversale de minimum 16
mm2 Cu sau o arie echivalentă la utilizarea unui alt material.
(6)4.4.4.6. Părţile conductoare (de exemplu dulapuri, carcase, sertare) şi
conductorul de legare la pământ de protecţie (PE) ale sistemelor interioare trebuie
conectate la reţeaua de echipotenţializare.
(7)4.4.4.7. Dacă se utilizează o configuraţie S (fig. 4.8), toate componentele de
metal (de exemplu dulapuri, carcase, sertare) ale reţelelor interioare trebuie
izolate faţă de sistemul de legare la pământ.
Configuraţia S trebuie integrată în sistemul de legare la pământ numai printr-o
singură bară de echipotenţializare care acţionează ca un punct de referinţă de
legare la pământ (ERP) rezultând de tip Ss. Dacă se utilizează configuraţia S toate
conductoarele între echipamente trebuie să fie dispuse pe trasee paralele cu
conductoarele de echipotenţializare urmărind configuraţia în stea pentru a se evita
buclele de inducţie. Configuraţia S poate fi utilizată atunci când sistemele
interioare sunt amplasate în zone relativ mici şi toate liniile pătrund în zonă numai
printr-un singur punct.
(8)4.4.4.8. Dacă se utilizează o configuraţie M, toate componentele din metal (de
exemplu dulapuri, carcase, sertare) ale reţelelor interioare nu sunt izolate de
sistemul de legare la pământ, dar trebuie integrate în acesta prin puncte de
echipotenţializare multiple, rezultând un tip M. Configuraţia M este de preferat
pentru sistemele interioare extinse sau pentru structuri în ansamblu, cu
numeroase interconexiuni între echipamente şi unde liniile intră în structură prin
mai multe puncte.
(9)4.4.4.9. În sistemele complexe, avantajele ambelor configuraţii (configuraţia
M şi S) pot fi combinate aşa cum se prezintă în figura 4.9, rezultând configuraţia
1 (Ss combinat cu M) sau configuraţia 2 (Ms combinat cu M).
Fig. 4.8. Integrarea echipamentelor electrice în reţeaua de echipotenţializare.

ERP Punct de referinţă de legare la pământ


S Configuraţie tip stea integrată printr-un punct de stea
M Configuraţie tip reţea integrată printr-un ochi de reţea
ERP Punct de referinţă de legare la pământ
S Configuraţie tip stea integrată printr-un punct de stea
M Configuraţie tip reţea integrată printr-un ochi de reţea
Fig. 4.9. Combinaţii ale metodelor de integrare a echipamentelor electrice în
reţeaua de echipotenţializare.
SECŢIUNEA 5: 4.4.5. Legarea la pământ şi echipotenţializare
(1)4.4.5.1. O legare la pământ şi o echipotenţializare corespunzătoare se
bazează pe un sistem de legare la pământ care cuprinde:
- priza de pământ (care asigură dispersarea curentul electric de trăsnet în
pământ);
- reţeaua de echipotenţializare (care minimizează diferenţele de potenţial şi reduce
câmpul electromagnetic).
(2)4.4.5.2. Priza de pământ a structurii trebuie să fie conformă cu subcap 5.5. În
structuri în care există numai reţele electrice poate fi utilizată o dispunere de tip
A a prizei la pământ, dar este de preferat o dispunere de tip B. În structuri cu
sisteme electronice se recomandă o dispunere de tip B a prizei de pământ (a se
vedea cap. 6).
(3)_
1.4.4.5.3. Priza de pământ în buclă în jurul structurii sau priza de pământ în buclă,
în beton, la perimetrul fundaţiei trebuie să fie integrate într-o reţea cu ochiuri sub
structură (atunci când este posibil - de exemplu la halele industriale, depozite mari
etc.) şi împrejurul acesteia. Aceasta îmbunătăţeşte mult performanţa prizei de
pământ. Dacă armăturile din betonul fundaţiei planşeului formează o reţea
interconectată bine definită şi conectată la priza de pământ, asigură aceleaşi
performanţe.
2.4.4.5.3. O reţea de echipotenţializare, cu impedanţă mică, este necesară pentru
a se evita diferenţele de potenţial periculoase între toate echipamentele din
interiorul ZPT. Mai mult, o astfel de reţea de echipotenţializare reduce de
asemenea şi intensitatea câmpului magnetic.
(4)4.4.5.4. Reţeaua de echipotenţializare poate fi realizată din elemente care
conţin părţi conductoare ale structurii, sau părţi ale reţelelor interioare şi prin
echipotenţializarea părţilor metalice sau ale conductoarelor serviciilor de la
frontiera fiecărei ZPT, în mod direct sau în mod indirect prin utilizarea de SPD
corespunzătoare.
(5)4.4.5.5. Reţeaua de echipotenţializare poate fi realizată şi ca o reţea cu ochiuri
tridimensională. Aceasta necesită interconectări multiple ale componentelor din
metal din interiorul şi din exteriorul structurii (cum ar fi armătura betonului,
glisierele lifturilor, macarale, acoperişuri metalice, faţade metalice, cadrele
metalice ale ferestrelor şi uşilor, cadrele metalice ale planşeelor, conducte ale
serviciilor şi suporturi metalice de susţinere pentru cabluri). Trebuie integrate în
acelaşi mod, barele de echipotenţializare (de exemplu centuri de
echipotenţializare, mai multe bare de echipotenţializare la niveluri diferite ale
structurii) şi ecranele magnetice ale ZPT.
(6)4.4.5.6. Barele de echipotenţializare trebuie să fie instalate pentru
echipotenţializarea:
- tuturor serviciilor conductoare racordate la ZPT (direct sau prin intermediul de
SPD corespunzătoare);
- conductorului de protecţie PE,
- elementelor metalice ale sistemelor interioare (de exemplu, dulapuri, carcase,
sertare);
- ecranele metalice ale ZPT de la periferia şi din interiorul structurii.
(7)4.4.5.7. Pentru o echipotenţializare eficientă, sunt importante următoarele
reguli de instalare:
- realizarea unei reţele de echipotenţializare cu impedanţă redusă;
- barele de echipotenţializare trebuie conectate la sistemul de legare la pământ
utilizând traseul cel mai scurt posibil;
- materialele şi dimensiunile barelor de echipotenţializare şi ale conductoarelor de
echipotenţializare trebuie să fie conforme cu datele din subcap 5.5 (a se vedea şi
SR EN 62305-3;
- pentru SPD trebuie utilizate cele mai scurte legături posibile la bara de
echipotenţializare şi la conductoarele active minimizând astfel căderile de tensiune
inductive;
- pe partea protejată a unui circuit (după un SPD), efectele inducţiei mutuale pot
fi minimizate, fie diminuând aria suprafeţei buclei, fie utilizând cabluri ecranate
sau canale de cabluri ecranate.
(8)4.4.5.8. Echipotenţializarea la frontiera unei ZPT, definită, trebuie asigurată
pentru toate părţile metalice şi serviciile (de exemplu conducte metalice, linii de
alimentare cu energie electrică sau linii de comunicaţii) care penetrează frontiera
ZPT.
Echipotenţializarea serviciilor care se racordează la ZPT 1 trebuie concepută
împreună cu operatorii reţelelor implicate (de ex. autorităţile reţelelor electrice
sau ale reţelelor de telecomunicaţii), deoarece pot exista prescripţii conflictuale.
(9)4.4.5.9. Echipotenţializarea trebuie realizată prin bare şi/sau conductoare de
echipotenţializare care se instalează cât mai aproape posibil de punctul de intrare
la frontieră. Atunci când este posibil, se recomandă ca racordarea serviciilor la ZPT
să se realizeze în acelaşi loc şi să fie conectate la aceeaşi bară de
echipotenţializare. Dacă serviciile se racordează la ZPT prin zone diferite, fiecare
serviciu trebuie să fie conectat la o bară de echipotenţializare şi aceste bare de
echipotenţializare trebuie conectate împreună. Pentru acesta din urmă, se
recomandă echipotenţializarea la centura de echipotenţializare (conductor în
buclă).
(10)4.4.5.10. Cabluri ecranate sau canale de cabluri ecranate interconectate,
echipotenţializate la fiecare frontieră a ZPT, pot fi utilizate fie pentru
interconectarea mai multor ZPT de acelaşi ordin la o ZPT apropiată, sau de
extindere a unei ZPT la frontiera următoare.
(11)4.4.5.11. Elementele de fixare trebuie dimensionate în funcţie de valorile
curenţilor de trăsnet şi de factorii care influenţează divizarea curentului.
SECŢIUNEA 6: 4.4.6. Ecrane magnetice şi trasee pentru linii
(1)4.4.6.1. Ecranele magnetice pot reduce câmpul electromagnetic precum şi
amplitudinea supratensiunilor şi/sau supracurenţilor electrici interiori induşi.
Alegerea unor trasee corespunzătoare pentru circuitele interioare poate să reducă,
de asemenea, amplitudinea supratensiunilor şi/sau a supracurenţilor electrici
interiori, induşi Ambele măsuri sunt eficiente privind reducerea numărului de
defectări permanente al reţelelor interioare.
(2)4.4.6.2. Ecranele tridimensionale definesc zone protejate care pot acoperi
întreaga structură, o parte a acesteia, o singură încăpere sau numai carcasa unui
echipament. Acestea pot fi tip grilă, sau ecrane metalice continui sau să conţină
"componente naturale" ale structurii însăşi (a se vedea recomandările din SR EN
62305-3).
(3)4.4.6.3. Ecranele tridimensionale sunt recomandate atunci când este practic şi
util să se protejeze o zonă definită a structurii decât mai multe părţi individuale
ale unor echipamente. Ecranele tridimensionale ar trebui prevăzute încă din fazele
iniţiale ale unui studiu preliminar pentru o structură nouă sau pentru un sistem
interior nou. Retehnologizarea instalaţiilor existente poate conduce la costuri mai
mari şi la dificultăţi tehnice mai mari.
(4)4.4.6.4. Ecranarea liniilor interioare poate fi limitată la protecţia cablajului şi a
echipamentului sistemelor de protejat prin: ecranele metalice ale cablurilor,
canalele metalice închise ale cablurilor şi carcasele metalice ale echipamentelor
sunt utilizate în acest scop.
(5)4.4.6.5. Traseele adecvate ale liniilor interioare minimizează buclele de
inducţie şi reduc producerea de supratensiuni în interiorul structurii. Aria
suprafeţei unei bucle poate fi redusă printr-un traseu de cabluri adiacent la
componentele naturale ale structurii care au fost legate la pământ şi/sau printr-
un traseu comun pentru liniile electrice şi de comunicaţii.
(6)4.4.6.6. Ecranarea liniilor exterioare care se racordează la structură cuprinde
ecranele cablurilor, canalele metalice închise ale cablurilor şi canalele de cabluri
din beton, cu armături din oţel, interconectate. Ecranarea liniilor exterioare este
utilă, dar adesea este în afara responsabilităţii unui proiectant al sistemului de
protecţie (deoarece proprietarul liniilor exterioare este în mod normal operatorul
reţelei).
(7)4.4.6.7. La frontiera ZPT 0A şi ZPT 1, materialele şi dimensiunile ecranelor
magnetice (de exemplu ecrane tridimensionale tip grilă, ecranele cablurilor şi
carcasele echipamentelor) trebuie să fie conforme cu recomandările din SR EN
62305-3 pentru conductoarele dispozitivelor de captare şi/sau conductoarele de
coborâre.
(8)4.4.6.8. Pentru ecranele magnetice care nu sunt prevăzute pentru circulaţia
curenţilor electrici de trăsnet, nu este necesară dimensionarea acestor ecrane
conform recomandărilor din SR EN 62305-3:
- la frontiera zonelor ZPT 1/2 sau mai mare, cu condiţia ca distanţa de separare s
între ecranele magnetice şi SPT să fie respectată (a se vedea cap. 6).
- la frontiera oricărei ZPT, atunci când componenta de risc RD datorită căderii
trăsnetului pe structură este neglijabilă (a se vedea cap. 6).
SECŢIUNEA 7: 4.4.7. Protecţia împotriva supratensiunilor de
frecvenţă industrială
(1)4.4.7.1. În mod obişnuit, supratensiunile temporare, de frecvenţă industrială,
sunt determinate de întreruperea conductorului neutru.
(2)4.4.7.2. Protecţia împotriva supratensiunilor de frecvenţă industrială se face
cu releu de protecţie maximală de tensiune, conectat între fiecare fază şi
conductorul neutru, setat la tensiunea de 270 V.
(3)4.4.7.3. Timpul de declanşare al dispozitivului de protecţie trebuie să fie mai
mic sau egal cu 0,2 s. Dispozitivul trebuie să conducă la deconectarea de către
întreruptorul automat a secţiunii corespunzătoare a circuitului electric şi va fi
plasat totdeauna în aval de întreruptorul pe care îl acţionează.
CAPITOLUL 5: ALEGEREA ŞI MONTAREA ECHIPAMENTELOR
ELECTRICE
SUBCAPITOLUL 1: 5.1. Reguli generale
SECŢIUNEA 1: 5.1.1. Condiţii de funcţionare (din SR HD 60364-5-
51 şi SR HD 384.3 S2)
(1)5.1.1.1. Tensiune
Echipamentele trebuie să corespundă la valoarea maximă a tensiunii (valoarea
efectivă în tensiune alternativă) la care ele sunt alimentate în regim normal, ca şi
la supratensiunile susceptibile de a se produce.
Pentru anumite echipamente poate fi necesar să se ţină seama de tensiunea cea
mai scăzută care poate să apară în regim normal.
În instalaţiile în care se utilizează schema IT, cu conductorul neutru distribuit,
echipamentele conectate între o fază şi neutru trebuie izolate pentru tensiunea
dintre faze.
(2)5.1.1.2. Curent electric
Echipamentele trebuie alese ţinând seama de curentul de utilizare (valoarea
efectivă în cazul curentului alternativ) care le străbate în funcţionare normală.
Trebuie de asemenea să fie luat în considerare curentul electric susceptibil să le
parcurgă în condiţii normale, ţinând seama de durata de trecere a unui astfel de
curent în funcţie de caracteristicile de funcţionare ale dispozitivelor de protecţie
(de exemplu curentul de scurtcircuit).
(3)5.1.1.3. Frecvenţa
Dacă frecvenţa are o influenţă asupra caracteristicilor echipamentelor, frecvenţa
nominală a echipamentelor trebuie să corespundă frecvenţei tensiunii din circuitul
respectiv.
(4)5.1.1.4. Putere
Echipamentele alese pe baza caracteristicilor de putere trebuie să poată fi utilizate
la puterea maximă absorbită în funcţionare, ţinând seama de condiţiile nominale
de funcţionare şi de factorii de utilizare.
(5)5.1.1.5. Compatibilitate
Echipamentele trebuie alese astfel încât să nu producă efecte dăunătoare asupra
altor echipamente şi asupra reţelei de alimentare, în funcţionare normală, inclusiv
în timpul manevrelor, în afara cazului în care se iau măsuri corespunzătoare în
timpul montajului.
În acest context, printre factorii care pot avea influenţă se pot enumera: factor de
putere, sarcină asimetrică, curent absorbit, armonici, supratensiuni tranzitorii
generate de echipamentele instalaţiei.
(6)5.1.1.6. Ţinere la tensiunea de impuls (şoc)
Echipamentele trebuie alese astfel încât ţinerea lor la tensiunea de impuls (şoc)
să fie cel puţin egală cu supratensiunea prezumată în punctul de instalare aşa cum
este definită în subcap. 4.4.
SECŢIUNEA 2: 5.1.2. Influenţe externe şi condiţii de instalare
(1)5.1.2.1. Echipamentele trebuie alese, montate şi utilizate încât să suporte în
deplină siguranţă solicitările şi influenţele externe la care pot fi supuse, specifice
locului unde aceste echipamente sunt instalate, conform prevederilor
producătorului.
Caracteristicile echipamentelor trebuie determinate fie printr-un grad de protecţie,
fie prin conformitatea cu încercările.
(2)5.1.2.2. Atunci când un echipament nu conţine, prin construcţie, caracteristici
corespunzătoare influenţelor externe ale locului (sau amplasamentului), el poate
fi totuşi utilizat cu condiţia să fie prevăzut cu o protecţie suplimentară
corespunzătoare la realizarea instalaţiei. Această protecţie nu trebuie să împiedice
funcţionarea echipamentului astfel protejat.
(3)5.1.2.3. Atunci când diferitele influenţe externe se produc simultan efectele lor
pot fi independente sau să influenţeze mutual. Gradele de protecţie trebuie alese
în consecinţă.
(4)5.1.2.4. Alegerea caracteristicilor echipamentelor în funcţie de influenţele
externe este necesară pentru funcţionarea lor corectă şi pentru garantarea
fiabilităţii măsurilor de protecţie pentru asigurarea securităţii, conform
reglementărilor din cap. 3 şi 4.
(5)5.1.2.5. Clasificarea şi codificarea influenţelor externe (din SR HD 60364-5-
51 şi SR HD 384.3 S2.
1.5.1.2.5.1. Clasificarea şi codificarea influenţelor externe se folosesc pentru
alegerea şi montarea instalaţiilor electrice.
2.5.1.2.5.2. Codificarea nu este destinată utilizării pentru marcarea
echipamentelor.
3.5.1.2.5.3. Clasificarea
Fiecare condiţie de influenţă externă este determinată printr-un cod care conţine
totdeauna un grup de două litere majuscule şi o cifră după cum urmează:
Prima literă se referă la categoria generală a influenţelor externe:
A - caracteristici de mediu
B - utilizări
C - caracteristici constructive ale clădirilor
A doua literă reprezintă natura influenţei externe.
Cifra reprezintă clasa fiecărei influenţe externe.
De exemplu codul AC2 înseamnă
A = caracteristică de mediu
AC = caracteristică de mediu - altitudine
AC2 = caracteristică de mediu - altitudine > 2000 m
4.5.1.2.5.4. Influenţele externe întocmite conform recomandărilor din SR HD
384.3S2, SR HD 60364-5-51 sunt prezentate în:
- anexa 5.1. Lista de abrevieri ale influenţelor externe;
- anexa 5.2. Caracteristici ale influenţelor externe.
SECŢIUNEA 3: 5.1.3. Accesibilitatea
(1)Echipamentele, inclusiv sistemele de pozare, trebuie dispuse astfel încât să
permită manevrarea, inspectarea, întreţinerea şi accesul la conexiunile lor. Aceste
posibilităţi nu trebuie reduse semnificativ pentru montarea echipamentelor în
carcase sau compartimente.
1.5.1.3.1. La montarea în zidărie, atunci când este necesar accesul la cablul
electric, acesta se montează în tub de protecţie.
2.5.1.3.2. Culoarele de acces pentru tablourile de distribuţie sunt conform
subcapitolul 5.3.3.
SECŢIUNEA 4: 5.1.4. Identificarea
(1)5.1.4.1. Plăcuţele indicatoare sau alte mijloace corespunzătoare de
identificare trebuie să permită recunoaşterea destinaţiei echipamentului, în afara
cazurilor când nu există nici o posibilitate de confuzie.
Dacă funcţionarea echipamentului nu poate fi observată de operator şi acesta ar
putea conduce la un pericol trebuie amplasat un dispozitiv de semnalizare astfel
încât să fie vizibil de la operator.
(2)5.1.4.2. Sisteme de pozare
Sistemele de pozare trebuie realizate sau marcate astfel încât să poată fi
identificate pentru verificări, încercări, reparaţii sau modificări ale instalaţiei.
(3)5.1.4.3. Identificarea conductoarelor
1.5.1.4.3.1. Identificarea conductoarelor de protecţie şi neutru:
a)conductor de protecţie (PE); marcarea se face prin culori verde/galben şi
această combinaţie nu trebuie folosită pentru nici o altă utilizare;
b)conductor (PEN) care asigură simultan funcţia de protecţie şi de conductor
neutru; marcarea se face prin culori verde/galben pe toată lungimea şi
suplimentar marcare cu culoarea bleu la fiecare extremitate;
c)conductor neutru (N) sau de punct median; marcarea cu culoarea bleu se face
pe toată lungimea.
2.5.1.4.3.2. Identificarea conductoarelor de fază din cablurile mulţi conductoare:
a)culorile recomandate sunt maro, negru, gri. Se mai admit şi alte culori: roşu,
galben, albastru, portocaliu, violet, alb, roz, turcoaz;
b)din motive de securitate se recomandă să nu se utilizeze culoarea verde sau
galben dacă există confuzia cu combinaţia bicoloră verde/galben;
c)identificarea prin numere se utilizează pentru cabluri care au mai multe de 5
conductoare; conductorul de protecţie trebuie identificat şi prin combinaţia
bicoloră verde/galben la fiecare extremitate; conductorul neutru trebuie identificat
prin culoarea bleu la fiecare extremitate.
3.5.1.4.3.3. Identificarea cablurilor cu un conductor şi a conductoarelor izolate
Conductoarele se marchează pe toată lungimea lor prin culorile recomandate la
art. 5.1.4.3.1. şi 5.1.4.3.2.
Este permisă utilizarea unei singure culori pentru toate conductoarele de fază ale
unui circuit, cu marcarea corespunzătoare la cele două extremităţi
Cablurile cu un singur conductor cu manta şi conductoarele izolate conform
standardelor lor şi care nu au nici o izolaţie bicoloră verde/galben sau bleu, de
exemplu în cazul unei secţiuni mai mari de 16 mm2, ele pot fi utilizate pentru:
a)conductor de protecţie (PE) dacă marcarea verde/galben, este prevăzută la
fiecare extremitate pe cel puţin 15 mm până la 100 mm;
b)conductor PEN, dacă marcarea verde/galben şi o marcare bleu este prevăzută
la fiecare extremitate pe cel puţin 15 mm până la 100 mm;
c)conductor neutru (N) dacă marcarea bleu este prevăzută la fiecare extremitate,
pe cel puţin 15 mm până la 100 mm.
4.5.1.4.3.4. Situaţia în care identificarea nu este necesară
Identificarea prin culoare sau prin numerotare nu este necesară pentru:
a)conductoarele concentrice ale cablurilor;
b)mantalele metalice ale cablurilor armate utilizate drept conductoare de
protecţie.
Identificarea prin culoare nu este necesară pentru cabluri care au o izolaţie care
nu permite identificarea prin culoare, de exemplu cabluri cu izolaţie minerală.
Pentru aceste tipuri de cabluri, conductoarele utilizate pentru conductoare de
protecţie (PE, PEN) sau conductor neutru (N), trebuie identificate prin culoarea
corespunzătoare conform art. 5.1.4.3.1. la fiecare extremitate.
(4)5.1.4.4. Identificarea barelor şi conductoarelor neizolate conform
prevederilor reglementărilor tehnice specifice referitoare la proiectarea şi
executarea instalaţiilor de conexiuni şi distribuţie cu tensiuni până la 1000 V
tensiune alternativă în unităţile energetice
a)sistemele de bare de tensiune alternativă:
- roşu, pentru faza L1;
- galben, pentru faza L2;
- albastru, pentru faza L3;
- negru pentru bara PEN sau PE;
- negru cu dungi albe pentru bara N.
b)sistemele de bare de tensiune continuă:
- roşu, bara pozitivă (+);
- albastru, bara negativă (-);
- cenuşiu deschis, bara mediană (0).
c)la conductoarele neizolate, marcarea se face la capete.
(5)5.1.4.5. Trebuie menţinută aceeaşi culoare de marcare pentru conductoarele
electrice ce aparţin aceleiaşi faze, cel puţin pentru toate circuitele electrice ale
aceluiaşi tablou de distribuţie.
(6)5.1.4.6. Schemele, diagramele sau tabelele se recomandă să se întocmească
conform SR EN 61346-1 şi SR EN 61082-1, încât să indice, cel puţin:
a)tipul şi componenţa circuitelor:
- puncte de utilizare deservite;
- tipul şi secţiunea conductoarelor;
- tipul sistemelor de pozare;
- lungimea circuitelor;
- curentul electric nominal şi reglajul dispozitivelor de protecţie;
- curenţii electrici de scurtcircuit prezumaţi şi puterea de rupere a dispozitivelor
de protecţie.
b)caracteristicile necesare identificării dispozitivelor care asigură funcţiile de
protecţie, de secţionare şi de comandă şi amplasarea lor;
c)datele susmenţionate ce trebuie să fie furnizate pentru fiecare circuit al
instalaţiei şi să fie actualizate după fiecare modificare a instalaţiei;
d)simbolurile utilizate care se recomandă să fie alese din standardul CEI 60617
DB.
SECŢIUNEA 5: 5.1.5. Independenţa echipamentelor
(1)5.1.5.1. Echipamentele trebuie alese şi montate astfel încât să fie împiedicată
influenţa dăunătoare între instalaţiile electrice şi instalaţiile neelectrice.
Echipamentele care nu sunt prevăzute cu o placă pe partea din spate nu trebuie
instalate pe peretele unei construcţii decât dacă sunt îndeplinite următoarele
prescripţii:
- orice transfer de potenţial la peretele clădirii este împiedicat;
- este prevăzută o separare împotriva focului între echipament şi suprafaţa
combustibilă a peretelui.
Dacă peretele clădirii este incombustibil nu sunt necesare măsuri suplimentare. În
caz contrar, aceste prescripţii pot fi îndeplinite prin una din următoarele măsuri:
- dacă suprafaţa de montare este metalică ea trebuie legată la conductorul de
protecţie (PE) sau la conductorul de echipotenţializare a instalaţiei;
- dacă suprafaţa de montare este combustibilă, echipamentul trebuie separat
printr-un strat intermediar de material incombustibil conf. art. 3.0.3.8.
(2)5.1.5.2. Atunci când echipamentele parcurse de curenţi electrici de tipuri sau
de tensiuni diferite sunt grupate în acelaşi ansamblu (tablou, dulap, pupitru de
comandă, cutie de acţionare etc.), toate echipamentele funcţionând cu acelaşi tip
de curent sau la aceeaşi tensiune trebuie separate efectiv pentru evitarea oricărei
influenţe mutuale dăunătoare.
SECŢIUNEA 6: 5.1.6. Montarea instalaţiilor electrice
(1)5.1.6.1. Pentru realizarea instalaţiilor electrice sunt esenţiale:
- o execuţie corectă de către personal calificat;
- utilizarea echipamentelor corespunzătoare.
(2)5.1.6.2. Caracteristicile echipamentelor electrice nu trebuie compromise în
timpul montajului.
(3)5.1.6.3. Echipamentele trebuie să fie identificate conform cu 5.1.4.
(4)5.1.6.4. Conexiunile conductoarelor între ele şi cu alte echipamente electrice
trebuie făcute astfel încât să fie asigurată siguranţa şi fiabilitatea contactului.
(5)5.1.6.5. Echipamentele electrice trebuie instalate conform recomandărilor
producătorului astfel încât să asigure condiţiile de răcire prevăzute.
(6)5.1.6.6. Echipamentele electrice care pot produce temperaturi ridicate sau arc
electric trebuie amplasate sau protejate astfel încât să se elimine total riscul de
aprindere a echipamentelor inflamabile. Toate părţile externe ale echipamentelor
electrice a căror temperatură poate produce vătămări persoanelor trebuie
amplasate sau protejate încât să se prevină orice contact accidental.
(7)5.1.6.7. Alegerea gradului de protecţie al echipamentelor, inclusiv a
racordurilor acestora, în funcţie de categoria de influenţe externe în care se
încadrează încăperea sau spaţiul respectiv, se va face pe baza prevederilor
generale din anexa 5.2, standardul SR EN 60529 (grade de protecţie asigurate
prin carcase cod IP)şi standardul SR EN 62262 (grade de protecţie asigurate prin
carcasele echipamentelor electrice împotriva impacturilor mecanice de exterior
cod IK) anexele 5.3. şi 5.4.
(8)5.1.6.8. În încăperi cu risc mare de incendiu (categoria BE2) se vor respecta
şi prevederile din subcap. 4.2.
(9)5.1.6.9. În încăperi din clasa AA5 şi clasa AA6 (anexa 5.2) se vor utiliza
echipamente în execuţie rezistentă la temperaturile respective sau se vor
prevedea măsuri suplimentare de răcire (de ex. ventilaţie forţată etc.).
(10)5.1.6.10. În încăperi din clasa AD3, AD4, AF2b, AF3 şi AF4 în exterior şi în
zona litoralului AF2a, se utilizează echipamente în execuţie rezistentă la coroziune,
în funcţie de natura agenţilor corozivi.
Se admite şi utilizarea de echipamente în execuţie normală cu condiţia luării de
măsuri la montarea lor prin care să li se asigure protecţia împotriva agenţilor
corozivi (de ex. acoperirea cu vopsea rezistentă la agenţii corozivi respectivi,
capsulări) şi care să nu afecteze buna lor funcţionare.
(11)5.1.6.11. Echipamentele electrice nu trebuie amplasate în locuri în care ar
putea fi expuse la apă, ulei, substanţe corozive, căldură, vapori sau şocuri
mecanice, dacă această amplasare poate fi evitată prin montare la distanţă.
În cazurile în care nu se poate evita amplasarea în poziţii expuse, trebuie luate
măsuri corespunzătoare de protecţie (grade de protecţie corespunzătoare,
protecţii anticorozive, capsulări etc.).
(12)5.1.6.12. Echipamentele electrice care conţin mai mult de 60 litri de lichid
combustibil pe unitatea de echipament şi care în timpul funcţionării produc fum,
gaze toxice etc. (de ex. grupuri electrogene) trebuie instalate în condiţiile
prevăzute în normele specifice, respectându-se şi condiţiile din normele referitoare
la securitatea de incendiu.
(13)5.1.6.13. Se admite montarea în contact direct cu elementele de construcţie
din materiale combustibile, a echipamentelor electrice, dacă sunt protejate în
carcase metalice cu grad de protecţie minim IP54 sau sunt omologate pentru a fi
montate pe elemente combustibile.
(14)5.1.6.14. Trebuie evitată amplasarea încăperilor din clasa BA5 destinate
echipamente electrice lângă încăperi din categoriile BE2, BE3a şi BE3b.
În cazul în care această condiţie nu poate fi respectată, trebuie să se ia măsuri
constructive de protecţie conform prevederilor din reglementărilor specifice
referitoare la securitatea la incendiu a construcţiilor şi NP-099-04.
(15)5.1.6.15. Se interzice traversarea încăperilor din clasa BA5, destinate
echipamentelor electrice, cu conducte pentru fluide de orice natură, cu excepţia
conductelor de încălzire sau ventilare aferente încăperilor respective, cu condiţia
ca acestea să nu conţină flanşe, ventile etc.
SECŢIUNEA 7: 5.1.7. Materiale
(1)5.1.7.1. În instalaţiile electrice ale construcţiilor se utilizează, conductoare
izolate şi neizolate din cupru sau aluminiu, cabluri cu conductoare din cupru sau
aluminiu şi conductoare neizolate rigide (bare), din cupru, aluminiu sau oţel.
(2)5.1.7.2. În mod special se prevăd conductoare din cupru în următoarele
situaţii:
a)la circuitele electrice pentru alimentarea receptoarelor de importanţă deosebită
(de exemplu: receptoarele din blocul operator, din încăperi pentru reanimare din
încăperile pentru servicii de urgenţă din clădiri de spitale şi similare, circuitele
iluminatului de siguranţă (alimentate de la o sursă centrală) sisteme şi instalaţii
de prevenire şi stingere a incendiilor etc., atunci când secţiunea conductoarelor
din aluminiu ar rezulta mai mică de 10 mm2;
b)în încăperi, zone sau spaţii din exterior, cu mediu coroziv, în cazurile în care
stabilitatea chimică a aluminiului sau a oţelului nu este corespunzătoare, dacă
instalaţiile nu se pot executa cu acoperiri de protecţie sau carcasări etanşe la
agenţii corozivi respectivi;
c)la instalaţiile electrice de pe echipamentele supuse vibraţiilor permanente sau
şocurilor mecanice (de exemplu: pe cablajele laminoarelor, pe vibratoare,
macarale, poduri rulante etc.) dacă aceste solicitări pot fi transmise instalaţiilor
respective;
d)la conductoarele de protecţie împotriva şocurilor electrice în cazurile prevăzute
la subcap. 5.5.;
e)la circuitele electrice de comandă, automatizare, măsurare şi semnalizare;
f)la circuitele electrice pentru alimentarea echipamentelor care nu au borne
speciale de racord pentru conductoare de aluminiu conform art. 5.2.6.8. (prize de
utilizare generală, întreruptoare de lumină etc.).
SUBCAPITOLUL 2: 5.2. Sisteme de pozare, alegerea secţiunii
conductoarelor*)
*)Prin "secţiunea conductoarelor" se înţelege aria transversală a conductorului
metalic neizolat.
Reguli generale
Prevederile din acest subcapitol sunt conform cu recomandările din SR HD
384.5.52.S1.
Alegerea sistemelor de pozare şi a metodelor de instalare depind de:
- natura locurilor de amplasare;
- natura pereţilor sau a altor părţi ale clădirii pe care se face pozarea;
- accesibilitatea la sistemul de pozare a persoanelor şi animalelor domestice;
- tensiune;
- solicitările electromecanice care se pot produce în caz de scurtcircuit;
- alte solicitări (de exemplu: mecanice, termice şi asociate cu incendiu, etc.) la
care pot fi supuse pozările în funcţionare.
SECŢIUNEA 1: 5.2.1. Tipuri de sisteme de pozare
(1)5.2.1.1. Sistemele de pozare în funcţie de tipurile de conductoare sau de
cabluri se aleg din tabelul 5.1, cu condiţia ca influenţele externe să fie conform
subcap. 5.2.2.
(2)5.2.1.2. Sistemele de pozare în funcţie de situaţiile de amplasare trebuie să
fie în conformitate cu tabelul 5.2. Sunt permise şi alte metode de pozare nedefinite
în tabelul 5.2. dacă satisfac prescripţiile acestui capitol.
(3)5.2.1.3. Exemple de sisteme de pozare sunt prezentate în anexele 5.5. şi 5.6.
Alte tipuri de sisteme de pozare, necuprinse în acest capitol, pot fi utilizate cu
condiţia satisfacerii prescripţiilor generale ale acestui capitol.
(4)5.2.1.4. Sisteme de bare prefabricate
Sistemele de bare prefabricate trebuie să fie confecţionate conform
recomandărilor din SR EN 60439-2 şi trebuie montate conform instrucţiunilor
producătorului:
Instalarea lor trebuie să satisfacă prescripţiile din 5.2.2 (cu excepţia 5.2.2.1.1.,
5.2.2.3.3.), 5.2.5, 5.2.6, 5.2.7 şi 5.2.8.
(5)5.2.1.5. Circuite de tensiune alternativă
Conductoarele şi cablurile monoconductoare ale circuitelor de tensiune alternativă
instalate în carcase din materiale feromagnetice trebuie instalate în aşa fel încât
toate conductoarele fiecărui circuit să se găsească în aceeaşi carcasă.
Dacă această condiţie nu este îndeplinită, se pot produce supraîncălziri şi căderi
de tensiune excesive, datorate fenomenelor de inducţie.
Tabelul 5.1. - Alegerea sistemelor de pozare în funcţie de tipurile de conductoare
sau cabluri
Mod de pozare

Jgheaburi
Conductoare şi cabluri (inclusiv Paturi de
Fără Fixare plinte şi Tuburi cabluri tip Pe Pe fir
Tuburi
fixare directă profile la profilate scară, izolatoare purtător
nivelul table,console
solului)
Conductoare neizolate - - - - - - + -
Conductoare izolate - - + +* + - + -
Cabluri în manta Multiconductor + + + + + + 0 +
(inclusiv cabluri
armate şi
conductoare cu Cu un conductor 0 + + + + + 0 +
izolaţie minerală)
+ Admis
- Neadmis
0 Neaplicabil sau neutilizat în practică
* Conductoarele izolate sunt admise în cazul în care capacul poate fi înlăturat numai cu ajutorul unei scule sau numai
depunând un efort important cu mâna şi jgheabul are un grad de protecţie IP 4X sau IP XX D
(6)5.2.1.6. Pozarea în sisteme de tuburi de protecţie şi paturi de cabluri
1.5.2.1.6.1. Sisteme de tuburi de protecţie
Sistemele de tuburi de protecţie care includ tuburi de protecţie şi fitinguri se
utilizează pentru protecţia şi pozarea conductoarelor şi/sau cablurilor din
instalaţiile electrice.
Sistemele de tuburi de protecţie prefabricate, conform recomandărilor din
standardele SR EN 61386-1, SR EN 61386-22, SR EN 61386-23 şi SR EN 50086-
2-4, asigură protecţia fiabilă pentru utilizatori şi spaţiile învecinate.
Caracteristicile generale inclusiv marcarea tuburilor de protecţie şi fitingurilor,
conform standardelor susmenţionate sunt prezentate în anexa 5.7.
TABELUL 5.2. - Montarea sistemelor de pozare în funcţie de situaţia de amplasare
Conductoare şi cabluri Mod de pozare conform anexei 5.6.
Paturi de
Fără Tuburi cabluri tip Pe Pe fir
Fixare directă Tuburi Jgheaburi
fixare profilate scară, izolatoare purtător
table,console
În goluri accesibile 40 33 41;42 6;7;8;9;12;13;14 43;44 30;31;32;33;34 - 0
ale
construcţiei neaccesibile 40 0 41;42 0 43 0 - -

În canale pentru cabluri 56 56 54;55 0 30;31;32;34 - -


Îngropat în pământ 72;73 0 70;71 - 70;71 0 - -
1;2;5
Încastrat în structură 57;58 3 50;51;52;53 46;45 0 - -
9:60
Aparent - 20;21;22;23;33 4;5 6;7;8;9;12;13;14 6;7;8;9 30;31;32;34 36 -
Aerian - 33 0 10;11 10;11 30;31;32; 34 36 35
Tocul ferestrelor 16 16
Tocul uşilor 15 15
Imersat 0
Numărul din căsuţă indică numărul de referinţă şi modul de pozare din anexa 5.6.:
- neadmis;
0 neaplicabil sau neutilizat în practică.
2.5.2.1.6.2. Sisteme de jgheaburi (SJ) şi tuburi profilate (STP)
Sisteme de jgheaburi (SJ) şi de tuburi profilate (STP) pentru instalaţii electrice se
utilizează pentru protecţia şi pozarea conductoarelor izolate, cablurilor,
cordoanelor flexibile, aparate (întreruptoare, prize, etc.) şi dacă este cazul pentru
separarea lor.
Sistemele (SJ) şi (STP) se pot poza orizontal sau vertical pe pereţi, suspendate de
tavan, încastrate în pereţi şi plafon, încastrate pe sol şi sub formă de coloană între
planşeu şi tavan etc.
Sistemele (SJ) şi (STP), fabricate conform cu recomandările din standardul SR EN
50085-1 asigură protecţia fiabilă pentru utilizatori şi spaţiile învecinate.
Caracteristicile generale, inclusiv marcarea sistemelor (SJ) şi (STP), conform
standardului SR EN 50085-1 sunt prezentate în anexa 5.8.
3.5.2.1.6.3. Sisteme de suporturi tip scară
Sistemele trasee de cabluri şi sistemele scară de cabluri pentru poziţionarea
cablurilor sunt prezentate în anexa 5.9.
SECŢIUNEA 2: 5.2.2. Alegerea şi montarea în funcţie de influenţele
externe
SUBSECŢIUNEA 1:
Influenţele externe la care pot fi expuse sistemele de pozare sunt următoarele:
- temperatura ambiantă;
- surse externe de căldură;
- prezenţa apei;
- prezenţa corpurilor solide străine;
- prezenţa substanţelor corozive sau poluante;
- şocuri mecanice;
- vibraţii;
- alte solicitări mecanice;
- prezenţa florei sau mucegaiului;
- prezenţa faunei;
- radiaţii solare;
- efecte seismice;
- vânt;
- structura clădirilor.
SUBSECŢIUNEA 2:
(1)5.2.2.1. Temperatura ambiantă (AA)
1.5.2.2.1.1. Sistemele de pozare trebuie alese şi montate astfel încât să
corespundă celei mai înalte sau celei mai scăzute temperaturi ambiante locale
astfel ca temperatura limită indicată în tabelul 5.3. să nu fie depăşită.
2.5.2.2.1.2. Componentele sistemelor de pozare, inclusiv cablurile şi accesoriile
lor, se instalează şi manipulează numai în limitele de temperatură stabilite în
normele de produs corespunzătoare sau indicate de producători.
3.5.2.2.1.3. Atunci când cablurile prezintă caracteristici diferite de temperatură
şi sunt dispuse în acelaşi sistem de pozare, acesta se alege pentru condiţiile cele
mai severe.
Tabelul 5.3. - Temperaturi maximale în funcţionare conform tipurilor de izolaţie
Temperatura limită
Tip de izolaţie
[°C]
Policlorură de vinil (PVC) Conductor: 70
Polietilenă reticulară (XLPE) Conductor: 90
Minerală (cu manta de PVC sau neizolat şi accesibil) Manta: 70
Nota 1 - Dacă un conductor funcţionează la o temperatură mai mare de 70°C, trebuie să existe asigurarea că
echipamentele conectate la acest conductor sunt indicate pentru temperatura care rezultă la conexiune.
Nota 2 - Pentru anumite tipuri de izolaţii, pot fi admise temperaturi de funcţionare mai ridicate funcţie de natura
cablului, terminaţiile sale, condiţiile de mediu şi alte influenţe externe
(2)5.2.2.2. Surse externe de căldură
1.5.2.2.2.1. Pentru a evita efectele căldurii emise de surse externe, una sau mai
multe din următoarele metode sau o altă metodă la fel de eficientă trebuie utilizată
pentru protejarea sistemelor de pozare:
- ecrane de protecţie;
- amplasarea la distanţă de sursele de căldură, indicată în tabelele 3.1 şi 3.2;
- alegerea unui sistem ţinând seama de încălzirea suplimentară care poate apare;
- întărirea locală a izolaţiei sau înlocuirea materialului izolant.
2.5.2.2.2.2. Căldura emisă de sursele exterioare poate fi transmisă prin radiaţie,
convecţie sau prin conducţie şi poate proveni:
- de la reţelele de distribuţie apă caldă;
- de la utilaje şi corpuri de iluminat;
- din procesul de fabricaţie;
- prin materiale termoconductoare;
- de la căldura solară sau a mediului înconjurător.
(3)5.2.2.3. Prezenţa apei (AB şi AD)
1.5.2.2.3.1. Sistemele de pozare trebuie alese şi montate astfel încât să nu
permită acumularea apei sau să asigure, după instalare, gradul de protecţie IP
corespunzător amplasamentului considerat.
2.5.2.2.3.2. Învelişul izolant al cablurilor pentru instalaţii fixe este considerat,
atunci când nu este deteriorat, ca protecţie împotriva pătrunderii umezelii.
Cablurile ce se montează în spaţii umede frecvent (de exemplu spălătorii auto
etc.) se aleg conform SR HD 21.13 S1.
Cablurile ce alimentează receptoare submersibile (de exemplu pompe, corpuri de
iluminat etc.) se aleg conform SR HD 21.16 S1.
3.5.2.2.3.3. Acolo unde se poate acumula apă sau condens pe sistemele de pozare
trebuie luate măsuri de evacuare.
(4)5.2.2.4. Prezenţa corpurilor solide străine (AZ)
1.5.2.2.4.1. Sistemele de pozare trebuie alese şi montate astfel încât să limiteze
pericolele ce provin de la pătrunderea de corpuri solide străine. Sistemele de
protecţie trebuie să asigure după montaj gradul de protecţie IP corespunzător
amplasamentului considerat.
2.5.2.2.4.2. În amplasamentele unde sunt prezente cantităţi mari de praf (mediu
BE2) trebuie luate măsuri suplimentare pentru împiedicarea acumulării prafului
sau altor substanţe în cantităţi ce ar putea afecta disiparea căldurii de la sistemul
de pozare. Este necesar un mod de pozare ce facilitează îndepărtarea prafului
(subcap. 5.2.9).Pentru prafuri combustibile trebuie să se respecte prevederile din
subcap. 4.2.
(5)5.2.2.5. Prezenţa substanţelor corozive sau poluante (AF)
1.5.2.2.5.1. Acolo unde prezenţa substanţelor corozive sau poluante, inclusiv apa,
poate provoca coroziuni sau degradări, părţile sistemelor de pozare ce sunt
afectate trebuie protejate corespunzător sau executate dintr-un material rezistent
la aceste substanţe, cum ar fi: benzi protectoare, vopsele sau unsori.
2.5.2.2.5.2. Nu trebuie puse în contact unul cu altul metale diferite ce pot iniţia o
acţiune electrolitică, decât dacă sunt luate măsuri speciale pentru evitarea
consecinţelor acestor contacte.
3.5.2.2.5.3. Materialele ce pot provoca deteriorări reciproce sau individuale sau
degradări periculoase nu trebuie puse în contact.
(6)5.2.2.6. Şocuri mecanice (AG)
1.5.2.2.6.1. Sistemele de pozare trebuie alese şi montate astfel încât să se
limiteze pagubele provenite din solicitările mecanice, ca şocuri, penetrări sau
compresiuni în timpul montajului, utilizării şi întreţinerii.
2.5.2.2.6.2. În instalaţiile fixe în care se pot produce şocuri mecanice medii sau
mari (conform anexei 5.2), protecţia trebuie asigurată printr-unul din următoarele
mijloace:
- caracteristicile mecanice ale sistemelor de pozare;
- amplasamentul ales;
- prevederea unei protecţii mecanice suplimentare, locale sau generale sau
- prin combinarea acestora.
(7)5.2.2.7. Vibraţii (AH)
Sistemele de pozare sprijinite sau fixate pe structuri sau echipamentele supuse
vibraţiilor medii sau mari (conform anexei 5.2) trebuie să corespundă acestor
condiţii, în special cablurile şi conexiunile lor. Trebuie acordată o atenţie specială
conexiunilor echipamentelor vibratoare. Pot fi adoptate măsuri locale, cum ar fi
utilizare de cabluri flexibile.
(8)5.2.2.8. Alte solicitări mecanice
1.5.2.2.8.1. Sistemele de pozare trebuie alese şi montate astfel încât să împiedice,
în timpul montajului, utilizării sau întreţinerii, orice distrugere a mantalei şi a
izolaţiei conductoarelor izolate, a cablurilor şi a capetelor acestora.
2.5.2.2.8.2. Tuburile şi canalele pentru cabluri încastrate în pereţi trebuie montate
integral pentru fiecare circuit înaintea tragerii conductoarelor sau cablurilor.
3.5.2.2.8.3. Raza de curbură a unui sistem de pozare trebuie să fie astfel încât să
nu cauzeze deteriorări conductoarelor şi cablurilor. Este necesar să se respecte
prevederile producătorului.
4.5.2.2.8.4. Sistemele de pozare fixate rigid şi înglobate în pereţi trebuie să fie
orizontale sau verticale, sau paralele cu muchiile pereţilor, cu excepţia sistemelor
de pozare înglobate în plafoane sau planşee care pot urma cel mai scurt traseu.
5.5.2.2.8.5. Cablurile flexibile trebuie instalate astfel încât să se evite eforturile
excesive de tracţiune asupra conductoarelor şi conexiunilor.
6.5.2.2.8.6. Suporturile pentru cabluri şi carcasele nu trebuie să prezinte muchii
ascuţite.
7.5.2.2.8.7. Acolo unde conductoarele şi cablurile nu sunt susţinute pe toată
lungimea lor de suporţi sau prin modul de pozare, ele trebuie susţinute prin
mijloace adecvate la intervale indicate de producător. În lipsa acestora se vor
respecta recomandările din NTE 007/08/00.
8.5.2.2.8.8. Acolo unde sistemele de pozare sunt supuse unei întinderi
permanente (de exemplu de către propria greutate pe traseu vertical) trebuie ales
un tip adecvat de cablu sau conductor, cu o secţiune şi un mod de pozare potrivit,
astfel încât să se evite orice deteriorare a cablurilor şi suporţilor acestora.
(9)5.2.2.9. Prezenţa florei sau mucegaiului (AK)
Acolo unde există riscul prezenţei florei sau mucegaiului, sistemele de pozare
trebuie alese astfel încât să prevină formarea acestor sau să asigure îndepărtarea
lor.
(10)5.2.2.10. Prezenţa faunei (AL)
Acolo unde condiţiile cunoscute sau preconizate constituie un risc, sistemele de
pozare trebuie alese corespunzător influenţelor externe AL2 sau trebuie luate
măsuri speciale de protecţie, cum ar fi:
- caracteristici mecanice adecvate pentru sistemele de pozare;
- alegerea amplasamentului;
- prevederea unei protecţii mecanice suplimentare, locale sau generale sau
- orice combinaţie a acestor măsuri.
(11)5.2.2.11. Radiaţii solare (AN)
Acolo unde se ştie că există, sau se presupune că pot exista, radiaţii solare, trebuie
ales şi montat un sistem de pozare adecvat, sau trebuie să se prevadă un ecran
corespunzător, conform prevederilor din 5.2.2.2.1.
(12)5.2.2.12. Efecte seismice (AP)
1.5.2.2.12.1. Sistemele de pozare trebuie alese şi montate ţinând seama de
condiţiile seismice din locul de instalare.
2.5.2.2.12.2. Acolo unde se cunoaşte că riscurile seismice sunt importante
(conform prevederilor reglementărilor specifice referitoare la proiectarea
antiseismică a construcţiilor) o atenţie specială se va acorda:
- fixării sistemelor de pozare de structura clădirii;
- conexiunile dintre sistemele de pozare fixe şi toate echipamentele esenţiale, cum
sunt cele
- pentru serviciile de securitate, care trebuie alese avându-se în vedere calităţile
lor elastice.
(13)5.2.2.13. Vânt (AR)
A se vedea paragrafele 5.2.2.7 şi 5.2.2.8.
(14)5.2.2.14. Structura clădirilor (CB)
1.5.2.2.14.1. Atunci când structura clădirilor prezintă riscuri de mişcare,
suporturile pentru cabluri şi sistemele de protecţie trebuie să permită o deplasare
relativă astfel încât conductoarele şi cablurile să nu fie supuse la solicitări mecanice
excesive.
2.5.2.2.14.2. În structurile flexibile sau instabile, trebuie folosite sisteme de
pozare flexibile, conform cu 5.2.2.7., 5.2.2.8. şi 5.2.2.12.
SECŢIUNEA 3: 5.2.3. Curenţi admisibili în sisteme de pozare
(1)5.2.3.0. Prescripţii generale
1.5.2.3.0.1. Prescripţiile din acest capitol sunt destinate să determine curenţii
admisibili în sistemele de pozare specifice pentru clădiri, în scopul asigurării unei
durate de viaţă satisfăcătoare pentru conductoarele şi izolaţiile supuse efectelor
termice ale curenţilor admisibili pe perioade prelungite în funcţionare normală.
2.5.2.3.0.2. Alegerea secţiunii conductoarelor şi cablurilor în funcţie de curentul
maxim admisibil pentru anumite condiţii de pozare se face în conformitate cu
prescripţiile producătorului. În situaţia în care nu se dispune de prescripţiile
producătorului, valorile curenţilor admisibili pot fi determinate conform metodelor
descrise în SR CEI 60287, sau se poate proceda astfel:
a)utilizând recomandările din standardul SR HD 384.5.523 S2 pentru curenţii
admisibili în sistemele de pozare în clădiri, pentru conductoare izolate şi cabluri
(fără armătură şi armate multifilare), cu tensiunea nominală mai mică de 1 kV în
tensiune alternativă sau 1,5 kV în tensiune continuă, conform subcap. 5.2.3.1. şi
anexele 5.10 - 5.17;
Pentru cablurile armate monofilare pozate în clădiri, curentul maxim admisibil se
stabileşte conform cu recomandările din SR CEI 60287
b)utilizând datele din normativul NTE 007/08/00 pentru curenţii admisibili în
sistemele de pozare pentru cabluri îngropate direct sau în tuburi în pământ,
conform subcap. 5.2.3.2 şi anexa 5.22.
3._
4.5.2.3.0.4. Temperatura ambiantă
4.1.5.2.3.0.4.1. Valoarea temperaturii ambiante utilizată este temperatura
mediului înconjurător atunci când conductoarele cablurilor izolate nu sunt în
sarcină.
4.2.5.2.3.0.4.2. Valorile curenţilor admisibili din tabelele din această secţiune,
sunt date în funcţie de temperatura de referinţă a mediului ambiant:
- pentru conductoare izolate şi cabluri în aer, oricare ar fi modul de pozare .....
30°C;
- pentru cabluri îngropate direct în pământ sau în tuburi îngropate ....... 20°C.
Dacă temperatura ambiantă a amplasamentului conductoarelor sau cablurilor este
diferită de temperatura ambiantă de referinţă, pentru stabilirea curentului maxim
admisibil trebuie aplicaţi factori de corecţie corespunzători din anexa 5.18 şi 5.23.
5.5.2.3.0.5. Grupări de mai multe circuite
Factorii de corecţie pentru curenţii maxim admisibili sunt aplicabili grupărilor de
circuite care au aceeaşi temperatură maximă de funcţionare.
Pentru grupările care au cabluri sau conductoare izolate care prezintă temperatură
maximă şi funcţionări diferite, curenţi admisibili ai tuturor cablurilor sau
conductoarelor izolate ale grupării trebuie să se bazeze pe cea mai scăzută
temperatură de funcţionare a unui cablu din grupare cu factorul de corecţie
corespunzător (anexele 5.19-5.21 şi anexele 5.24-5.28).
Dacă, pentru condiţii cunoscute de funcţionare, un cablu sau un conductor izolat
este susceptibil să transporte un curent mai mic de 30% din curentul nominal,
acest cablu sau conductor poate fi omis la stabilirea factorului de corecţie pentru
toată gruparea.
6.5.2.3.0.6. Grupări constituite din cabluri de dimensiuni diferite.
Grupările constituite din cabluri de dimensiuni diferite pot fi asimilate cu o grupare
de referinţă dacă:
- toate cablurile au aceeaşi temperatură maximă admisibilă şi
- secţiunile acestora nu diferă cu mai mult de trei valori standardizate (dacă
secţiunile cablurilor diferă cu mai mult de trei valori standardizate acestea se
distanţează la cel puţin 2d - unde d este diametrul cel mai mare).
7.5.2.3.0.7. Numărul de conductoare încărcate
7.1.5.2.3.0.7.1. Numărul de conductoare considerate într-un circuit este cel al
conductoarelor parcurse efectiv de curent.
Atunci când într-un circuit polifazat curenţii sunt presupuşi aceeaşi pe faze, nu
este necesar să se ia în considerare conductorul neutru asociat pentru stabilirea
curentului maxim admisibil.
7.2.5.2.3.0.7.2. Consideraţiile de mai sus nu se aplică în cazul prezenţei armonicii
3 sau multiplu de 3 mai mare de 15% (a se vedea 5.2.3.0.7.3.).
7.3.5.2.3.0.7.3. Dacă ponderea armonicilor de rangul 3 sau multiplu de 3 din
curentul electric depăşeşte 15%, conductorul neutru nu trebuie să prezinte o
secţiune mai mică decât cea a conductoarelor de fază.
Factorii de corecţie în funcţie de ponderea curenţilor electrici armonici sunt
prezentaţi în anexa 5.29.
În subcap. 5.2.4.6 se tratează determinarea secţiunii conductorului neutru.
7.4.5.2.3.0.7.4. Conductoarele utilizate numai pentru conductoare de protecţie
(PE) nu sunt luate în considerare la stabilirea curentului maxim admisibil.
8.5.2.3.0.8. Variaţii ale condiţiilor unei instalaţii pe un traseu
Dacă condiţiile de disipare a căldurii variază pe o parte a traseului, curenţii
admisibili trebuie determinaţi pentru partea traseului care prezintă condiţiile cele
mai defavorabile.
În cazurile în care sunt numai condiţii de răcire diferite, se admite ca
dimensionarea să se facă după condiţiile de răcire ale traseului cel mai lung, când
zona cu temperaturi ridicate reprezintă cel mult 10 m, dar nu mai mult de 20%
din lungimea totală a cablului.
(2)5.2.3.1. Sisteme de pozare în aer
Modurile de pozare de referinţă sunt prezentate în anexele 5.5 şi 5.6.
1.5.2.3.1.1. În modurile de pozare A1 şi A2, tubul poate fi metalic sau din material
plastic montat intr-un perete cu izolaţie termică.
2.5.2.3.1.2. În modurile de pozare B1 şi B2, tubul poate fi metalic sau din material
plastic, fixat pe perete la distanţă mai mică de 0,3 ori diametrul tubului sau montat
în perete.
3.5.2.3.1.3. În modul de pozare C, cablu este fixat pe perete sau montat în
perete.
Termenul de "perete" cuprinde montarea în perete de cărămidă, beton, ghips sau
similar (altele decât materiale pentru izolare termică).
4.5.2.3.1.4. În modul de pozare D, cablul poate fi montat în pământ cu sau fără
protecţie suplimentară.
5.5.2.3.1.5. În modurile de pozare E, F şi G, distanţa liberă între cablu şi orice
suprafaţă este mai mare de 0,3 din diametrul exterior al cablului.
6.5.2.3.1.6. Alte metode de pozare ( anexa 5.6.)
- cablu sub plafon, similar cu modul de pozare C
- cablu pe un planşeu sau pe tavă neperforată similar cu modul de pozare C
- cablu pe tavă perforată similar cu modul de pozare E sau F. Tava perforată
trebuie să aibă găuri a căror suprafaţă este de minim 30% din suprafaţa de pozare
- cablu pe suport scară pentru cabluri, la care consolele care susţin cablurile ocupă
mai puţin de 10% din suprafaţa de pozare
7.5.2.3.1.7. În anexele 5.10...5.12 curenţii admisibili (Iz) pentru conductoare
izolate şi cabluri electrice pozate în aer prin metodele de pozare A1, A2, B1, B2,
C, E, F şi G se referă la instalaţii fixe ce, funcţionează permanent (factor de
încărcare 100%), la temperatura ambiantă de 30°C.
8.5.2.3.1.8. Anexa 5.5. sintetizează modurile de pozare de referinţă, pentru care
au fost determinaţi curenţii admisibili din anexele 5.10...5.17 pentru pozarea în
aer şi anexa 5.22 pentru pozarea în pământ.
În coloanele 8 şi 9 sunt indicate anexele care se utilizează pentru factorii de
corecţie K1 pentru temperaturi ambiante diferite de 30°C şi K2 pentru pozare în
grup.
9.5.2.3.1.9. Anexa 5.6 sintetizează modurile de pozare care furnizează indicaţii
pentru determinarea curenţilor admisibili.
10.5.2.3.1.10. Determinarea curentului admisibil IZ (A)
Curentul admisibil IZ (A), al conductoarelor/cablurilor dintr-un sistem de pozare în
clădiri, în aer, se determină astfel:
a)se selectează modul de pozare, tip A1, A2, B1, B2, C, E, F, G din anexele 5.5 şi
5.6.
b)în funcţie de caracteristicile conductoarelor/cablurilor:
- secţiune şi material: cupru sau aluminiu conductoare sau cabluri: 2 sau 3
conductoare;
- numărul de conductoare active: 2 sau 3;
- izolaţie: PVC, XLPE, minerală şi modul de pozare selectat la pct.a), pentru
temperatura ambiantă de 30°C, se alege curentul admisibil IZ (A), din anexele
5.10-5.17.
c)în condiţii diferite de pozare se aplică factorii de corecţie următori:
- K1 - pentru temperatură ambiantă diferită de 30°C, care se alege din anexa
5.18;
- K2 - pentru pozarea în grup a mai multor circuite, care se alege din anexele
5.19-5.21.
Se menţionează că două circuite se află grupate, dacă distanţa dintre ele este mai
mică decât dublul diametrului celui mai mare dintre ele.
Curentul admisibil se stabileşte cu relaţia:
I'Z = IZ K1 K2 (A).
11.5.2.3.1.11. Exemple de folosire a tabelelor pentru determinarea curenţilor
admisibili ai conductoarelor şi ai cablurilor în funcţie de modul de pozare în aer
sunt date în anexa 5.30.
(3)5.2.3.2. Sisteme de pozare în pământ
1.5.2.3.2.1. Regimul de funcţionare normal
Curenţii admisibili (IZ) sunt indicaţi în anexa 5.22 pentru o sarcină admisibilă a
cablurilor pozate în pământ cu un grad de încărcare*) de 0,7 o temperatură a
solului, la adâncimea de pozare (între 0,7 şi 1,2 m) de 20°C şi o rezistenţă termică
specifică a solului de 1 Km/W.
*) Gradul de încărcare reprezintă durata de funcţionare ciclică dintr-o zi (24 h), la
curentul admisibil
Pentru alte valori ale rezistenţei termice a solului valorile curenţilor maximi
admisibili se vor stabili conform articolului A.1.4.3.1.3. din NTE 007/08/00.
Exemple de rezistenţe specifice ale solurilor, conform NTE 007/08/00 (anexa 7):
- nisip cu 10% umiditate 1 Km/W;
- pământ argilos 0,65 Km/W;
- teren nisipos cu humă sau lut 0,65 Km/W;
- nisip uscat (0% umiditate) 3,00 Km/W;
- teren obişnuit uscat 3,00 Km/W.
Gradul de încărcare se poate determina din curba de sarcină zilnică conform
NTE/007/08 art. A.1.4.3.1.1.
Când nu se cunoaşte curba de sarcină, pentru determinarea gradului de încărcare,
se admite gradul de încărcare egal cu 1.
2.5.2.3.2.2. Condiţii de pozare
- adâncimea de pozare 0,7 m (până la adâncimea de 1,2 m reducerea sarcinii
admisibile este neînsemnată);
- felul în care este realizat patul de pozare şi modul de acoperire a cablurilor, nu
are influenţă asupra corecţiei sarcinii admisibile;
- dacă se utilizează plăci de acoperire cu o curbură pronunţată, astfel încât nu se
elimină incluziunile de aer, se recomandă un factor de corecţie de 0,9.
Diametrul tubului trebuie să permită tragerea cablurilor fără risc de gripare. În
cazul tragerii unui singur cablu în tub, diametrul interior al tubului trebuie să fie
mai mare decât 1,5 ori diametrul exterior la cablului.
În cazul unui circuit trifazat format din trei cabluri unifilare, diametrul interior al
tubului de protecţie trebuie să fie mai mare decât 2,8 ori diametrul exterior al
unuia din cablurile monofilare.
3.5.2.3.2.3. Condiţii de mediu:
- temperatura solului la adâncimea de pozare: 20°C;
- rezistenţa termică specifică a solului: 1 Km/W.
4.5.2.3.2.4. Factorii de corecţie care trebuie aplicaţi la pozarea cablurilor în
pământ, în condiţii diferite faţă de regimul de funcţionare normal de la pct.
5.2.3.2.1.
4.1.5.2.3.2.4.1. Factorul de corecţie (f1) (din anexa 5.23) în funcţie de:
- temperatura solului la adâncimea de pozare diferită de 20°C;
- rezistenţa termică specifică a solului;
- gradul de încărcare.
4.2.5.2.3.2.4.2. Factorul de corecţie (f2) din anexele 5.24...5.28 în funcţie de:
- numărul de sisteme pozate alăturat;
- tipul cablurilor;
- distanţa dintre cabluri;
- rezistenţa termică specifică a solului;
- gradul de încărcare.
4.3.5.2.3.2.4.3. Factorul de corecţie (fx):
- 0,85 pentru pozarea în tub de protecţie;
- 0,90 dacă se utilizează plăci de acoperire a cablului (cablurilor) cu o curbură
pronunţată astfel încât nu se elimină incluziunile de aer.
5.5.2.3.2.5. Determinarea curentului admisibil IZ (A)
Curentul admisibil IZ (A), al cablurilor pozate direct în pământ, sau în tub de
protecţie în pământ se determină astfel:
a)se alege curentul admisibil IZ (A), pentru condiţii de funcţionare normale din
anexa 5.22 în funcţie de caracteristicile cablurilor:
- secţiune şi material: cupru sau aluminiu şi numărul de conductoare active 1,2
sau 3;
- izolaţie: PVC sau XLPE.
b)în condiţii diferite de pozare se aplică factorii de corecţie f1, f2 din anexele
5.23...5.28 şi factorii de reducere fx prevăzuţi la art. 5.2.3.2.4.3. şi 5.2.3.2.4.4.
Curentul admisibil se stabileşte cu relaţia:
I'Z = IZ f1 f2 fx (A).
6.5.2.3.2.6. Exemple de folosire a tabelelor pentru determinarea curenţilor
admisibili a cablurilor pozate în pământ, sunt date în anexa 5.31.
SECŢIUNEA 4: 5.2.4. Alegerea secţiunii conductoarelor izolate şi
neizolate rigide
(1)5.2.4.1. Secţiunea conductoarelor active trebuie determinate pentru
funcţionarea normală (regim permanent sau intermitent, în funcţie de regimul de
lucru al receptoarelor) şi pentru condiţii de defect în funcţie de:
a)sarcina admisibilă;
b)temperatura maximă admisibilă;
c)sistemul de pozare;
d)solicitări termice susceptibile să apară datorită curenţilor de punere la pământ
şi scurtcircuit;
e)alte solicitări mecanice la care pot fi supuse conductoarele;
f)valoarea maximă a impedanţei care permite asigurarea funcţionării protecţiei
împotriva defectelor şi scurtcircuitelor.
(11)_
1.5.2.4.1.1. Punctele a-f se referă, în primul rând, la securitatea instalaţiilor
electrice
Pentru exploatarea economică din reţelele de distribuţie pot rezulta secţiuni mai
mari decât cele pentru securitate, conform prevederilor reglementărilor tehnice
referitoare la determinarea secţiunii economice a conductoarelor în instalaţiile
electrice de distribuţie având 1-110 kV.
2.5.2.4.1.2. Secţiunea conductoarelor se alege din condiţia:
Ic <= I'Z
unde:
Ic - este curentul de calcul
IZ - curentul maxim admisibil corectat (în funcţie de temperatura mediului
ambiant, sistem de pozare, natura conductoarelor şi izolaţiei) al secţiunii în
regimul de funcţionare.
3.5.2.4.1.3. Secţiunea determinată conform art. 5.2.4.1. se verifică:
a)la stabilitatea termică datorată curentului de scurtcircuit, potrivit prevederilor
cuprinse în reglementările tehnice specifice referitoare la dimensionarea şi
verificarea instalaţiilor electroenergetice la solicitări mecanice şi termice în
condiţiile curenţilor de scurtcircuit.
b)la căderea de tensiune (valorile admisibile sunt indicate în subcap. 5.2.5).
c)la alimentarea cu energie electrică a motoarelor, verificarea la condiţia de
stabilitate termică în regim de scurtă durată la pornire, pe baza următoarelor valori
pentru densitatea de curent maxim admisă:
- pentru conductoarele din cupru de 35 A/mm2;
- pentru conductoarele din aluminiu de 20 A/mm2.
În cazul motoarelor asincrone cu pornire controlată, utilizând soft-starter,
secţiunea se verifică în funcţie de valoarea setată a curentului electric de pornire.
Conform prevederilor cuprinse în reglementările tehnice specifice referitoare la
dimensionarea şi verificarea instalaţiilor electroenergetice la solicitări mecanice şi
termice în condiţiile curenţilor de scurtcircuitau este obligatorie verificarea la
stabilitatea termică la scurtcircuit a următoarelor elemente:
- căile de curent electric de orice tensiune care alimentează înfăşurarea primară a
transformatoarelor de tensiune sau care fac legătura la descărcătoare;
- circuitele de joasă tensiune protejate prin siguranţe fuzibile (dacă este îndeplinită
condiţia: IF <= 3I'Z unde IF este valoarea nominală a fuzibilului şi IZ este curentul
maxim admisibil corectat al secţiunii circuitului).
Conform recomandărilor din SR HD 603 şi SR CEI 60502-1 nu este obligatorie
verificarea la stabilitatea termică la scurtcircuit a cablurilor mulţi conductoare de
joasă tensiune pentru curenţii de scurtcircuit mai mici sau egali cu 40 kA.
(2)5.2.4.2. Secţiunea conductoarelor neizolate rigide (bare), se determină şi se
verifică conform prevederilor cuprinse în reglementările tehnice referitoare la
proiectarea staţiilor de conexiuni şi transformare utilizând conductoare neizolate
rigide şi ale standardului STAS 7944/79.
(3)5.2.4.3. Alegerea secţiunii conductoarelor şi cablurilor pentru branşamente se
face conform recomandărilor din standardul SR 234/2008 şi cerinţelor operatorului
de reţea.
(4)5.2.4.4. Secţiunea conductorului de fază în circuitele de tensiune alternativă şi
a conductoarelor active din circuitele de tensiune continuă nu trebuie să fie mai
mică decât valorile din anexa 5.32.
(5)5.2.4.5. Secţiunea conductoarelor şi barelor de protecţie (PE) şi ale
conductoarelor şi barelor folosite simultan pentru protecţie şi neutru (PEN) se
dimensionează conform prevederilor din subcap. 5.5.
(6)5.2.4.6. Secţiunea conductorului neutru (N)
1.5.2.4.6.1. Secţiunea conductorului neutru, dacă există, trebuie să fie egală cu
secţiunea conductoarelor de fază în următoarele cazuri:
a)în circuitele monofazate cu două conductoare, indiferent de secţiunea
conductoarelor;
b)în circuitele polifazate ale căror conductoare de fază au o secţiune mai mică sau
egală cu 16 mm2 cupru sau 25 mm2 aluminiu;
c)în circuitele trifazate care ar putea fi parcurse de curenţi având armonici de
rangul 3 şi multiplu de 3 cu nivelul cuprins între 15% şi 33%. (acest nivel de
armonici se poate întâlni, de exemplu, în circuitele de alimentare pentru iluminat
cu lămpi cu descărcări şi fluorescente);
d)în funcţionare normală nu este asigurată echilibrarea între faze şi neutru (de
exemplu tablourile de iluminat şi prize)
2.5.2.4.6.2. Atunci când nivelul armonicelor de rangul 3 şi multiplu de 3 este mai
mare de 33%, este necesar alegerea unei secţiuni a neutrului mai mare decât a
conductorului de fază.
Acest nivel de armonice apare în circuitele de alimentare a echipamentelor
electrice, cum ar fi: calculatoare, acţionări cu viteză variabilă etc.
Factorii de corecţie pentru curenţii de fază necesari determinării secţiunilor
conductoarelor de fază şi neutru, în prezenţa armonicilor de rangul 3 şi multiplu
de 3 în conductoarele de fază, sunt daţi în anexa 5.29.
3.5.2.4.6.3. În circuitele polifazate unde conductoarele de fază cu secţiunea mai
mare de 16 mm2 cupru sau 25mm2 aluminiu, secţiunea conductorului neutru poate
fi mai mică decât a conductoarelor de fază, dacă sunt îndeplinite condiţiile:
a)sarcina transportată prin circuit în serviciu normal este repartizată echilibrat pe
faze şi nivelul armonicilor de rangul 3 şi multiplu de 3 nu depăşesc 15% în
conductorul de fază;
b)conductorul neutru este protejat contra supracurenţilor (a se vedea subcap.
4.3.2) Secţiunea conductorului neutru nu poate fi mai mică decât cea prevăzută
în anexa 5.32.
4.5.2.4.6.4. Un conductor neutru nu poate fi comun pentru mai multe circuite.
SECŢIUNEA 5: 5.2.5. Căderi de tensiune maxime admisibile
(1)5.2.5.1. În cazul în care alimentarea consumatorului se face din cofretul de
branşament de joasă tensiune, valorile căderilor de tensiune, în regim normal de
funcţionare faţă de tensiunea nominală a reţelei, trebuie să fie de cel mult:
- 3% pentru receptoarele din instalaţiile electrice de iluminat;
- 5% pentru restul receptoarelor de putere.
Căderile de tensiune se vor stabili pentru puterea maximă absorbită, la care se
dimensionează coloanele şi circuitele electrice în cauză, pe traseul cel mai lung şi
mai încărcat dintre tabloul general (respectiv cofretul de branşament sau contorul,
la clădiri de locuit) şi receptorul electric cel mai îndepărtat.
(2)5.2.5.2. În cazul în care alimentarea consumatorului se face dintr-un post de
transformare sau din centrala proprie, valorile căderilor de tensiune în regim
normal de funcţionare a acestora trebuie să fie de cel mult:
- 6% pentru receptoarele din instalaţiile electrice de iluminat;
- 8% pentru restul receptoarelor de putere.
Căderile de tensiune se vor stabili pentru puterea maximă absorbită, în regim
normal de funcţionare pentru care s-a dimensionat ansamblul distribuţiei, pe
traseul dintre postul de transformare sau centrală şi receptorul electric cel mai
îndepărtat.
(3)5.2.5.3. În cazul instalaţiilor electrice de alimentare a motoarelor electrice
căderea de tensiune, la pornire, faţă de tensiunea nominală trebuie să fie cel mult
egală cu aceea specificată de producător pentru motorul şi aparatele de comandă
respective, dar de maxim 12% dacă nu se dispune de alte date.
SECŢIUNEA 6: 5.2.6. Conexiuni electrice
(1)5.2.6.1. Conexiunile între conductoare şi între conductoare şi alte echipamente
trebuie să asigure continuitatea electrică. Aceasta trebuie să fie durabilă, cu
rezistenţă şi protecţie mecanică corespunzătoare.
(2)5.2.6.2. Alegerea mijloacelor de conexiuni trebuie să ţină seama de:
- materialul conductoarelor şi izolaţia acestora;
- numărul şi forma firelor ce formează conductoarele;
- secţiunea conductoarelor;
- numărul conductoarelor ce vor fi conectate împreună.
(3)5.2.6.3. Conexiunile trebuie să fie accesibile pentru verificare, încercare şi
întreţinere, cu excepţia cazurilor următoare:
- îmbinări de cabluri îngropate;
- îmbinări umplute cu masă izolantă sau capsulate;
- conexiunile între racordurile reci şi elemente încălzitoare din sistemele de
încălzire din plafon şi planşee.
(4)5.2.6.4. Legăturile electrice între conductoare izolate pentru îmbinări sau
derivaţii se fac numai în accesoriile special prevăzute în acest scop (doze, cutii de
legătură etc.).
(5)5.2.6.5. Se interzice executarea legăturilor electrice între conductoare în
interiorul tuburilor sau ţevilor de protecţie, golurilor din elementele de construcţie
şi trecerilor prin elemente de construcţie.
(6)5.2.6.6. Se interzice supunerea legăturilor electrice la eforturi de tracţiune. Fac
excepţie de la această prevedere legăturile liniilor de contact ce alimentează
receptoarele mobile şi legăturile conductelor electrice instalate liber, pe suporturi
corespunzător alcătuite şi dimensionate.
(7)5.2.6.7. Legăturile conductoarelor izolate se acoperă cu material electroizolant
(de ex. tub varniş, bandă izolantă, capsule izolante etc.).
(8)5.2.6.8. Legăturile pentru îmbinări sau derivaţii între conductoare de aluminiu
şi între conductoare şi aparate trebuie să se facă numai prin cleme speciale cu
suprafeţe de strângere striate şi elemente elastice), prin presare cu scule adecvate
şi elemente de racord speciale, prin metalizare asociată cu lipire sau prin sudare.
Înainte de executarea legăturii, capetele conductoarelor din aluminiu se curăţă de
oxizi.
(9)5.2.6.9. Legăturile între conductoare din cupru şi conductoare din aluminiu se
fac prin legături speciale omologate.
(10)5.2.6.10. Legăturile barelor se execută cu ajutorul şuruburilor, clemelor sau
prin sudare.
(11)5.2.6.11. Legarea conductoarelor din cupru la aparate, echipamente, maşini,
elemente metalice etc., se face (de regulă) prin strângere mecanică cu şuruburi,
în cazul conductoarelor cu secţiuni mai mici sau egale cu 10 mm2 şi direct sau prin
intermediul pieselor speciale de prindere în cazul conductoarelor cu secţiuni egale
sau mai mari de 16 mm2. Conductoarele care se leagă la elemente mobile se
prevăd din elemente elastice.
(12)5.2.6.12. Legăturile conductoarelor de protecţie trebuie executate prin
sudare sau înşurubări, astfel, încât să se asigure împotriva deşurubării în
funcţionare (contrapiuliţă, şaibă elastică etc.).
SECŢIUNEA 7: 5.2.7. Alegerea şi montarea pentru limitarea
propagării focului
(1)5.2.7.1. Măsuri în interiorul unui compartiment închis
1.5.2.7.1.1. Riscul propagării focului trebuie limitat prin alegerea materialelor şi
montarea instalaţiilor electrice.
Echipamentele electrice se aleg în funcţie de riscul la foc conform recomandărilor
din standardul pe părţi SR EN 60695.
2.5.2.7.1.2. Sistemele de pozare trebuie instalate astfel încât să nu reducă
performanţele de rezistenţă ale clădirii şi de rezistenţă la foc a elementelor de
construcţii.
3.5.2.7.1.3. Cablurile cu întârziere la propagarea flăcării (încercate conform
procedurilor din seria de standarde SR EN 60332) şi sistemele de tuburi, jgheaburi
şi tuburi profilate care nu propagă flacăra (încercate conform procedurilor din seria
de standarde SR EN 61386, SR EN 50085 şi SR EN 61537) pot fi instalate fără
precauţii speciale în instalaţii cu influenţe externe normale (BE1, CA1, CB1 etc.).
4.5.2.7.1.4. Atunci când într-o instalaţie se prevede un risc specific (vezi anexa
5.2) trebuie utilizate cabluri care să îndeplinească cele mai severe condiţii de
încercări din seria de standarde SR EN 50266 (cabluri cu întârziere la propagarea
flăcării pozate în mănunchi).
5.5.2.7.1.5. Cablurile, inclusiv sistemul de pozare care trebuie să asigure
funcţionarea temporară a unor instalaţii în condiţii de foc, trebuie să fie din
categoria cu rezistenţă la foc, corespunzător cu încercările din standardele SR EN
50200 şi SR EN 50362.
Materialele sistemului trebuie să fie fără halogeni şi cu emisie redusă de fum.
6.5.2.7.1.6. Clasificarea cablurilor privind comportarea la foc este prezentată în
anexa 5.33.
7.5.2.7.1.7. Cablurile care nu satisfac cel puţin prevederile de întârziere la
propagarea flăcării trebuie, dacă sunt utilizate, limitate la legături scurte pentru
conectarea aparatelor la sistemele de pozare fixe şi în nici un caz să nu treacă
dintr-un compartiment într-altul.
8.5.2.7.1.8. Părţi ale sistemului de pozare, altele decât cablurile (de exemplu
tuburi şi jgheaburi din materiale plastice), care nu satisfac prescripţiile de
întârziere la propagarea flăcării trebuie, dacă se utilizează, să fie complet închise
în construcţii corespunzătoare din materiale incombustibile.
9.5.2.7.1.9. Pe fluxurile care conţin cabluri cu întârziere la propagarea flăcării,
care în mănunchi nu satisfac condiţiile din standardul SR EN 50266, se prevăd
separări (transversale) rezistente la foc, omologate pentru cel puţin 20 minute
pentru limitarea propagării flăcării, dispuse la distanţa de cel mult 25 m şi la
ramificaţiile din fluxurile principale.
Se admite să se renunţe la prevederea separărilor transversale menţionate mai
sus, dacă se prevăd alte măsuri împotriva propagării flăcării (de exemplu, acoperiri
cu vopsele omologate care măresc rezistenţa la foc).
10.5.2.7.1.10. În cazul pozării în pământ nu se impun condiţii speciale privind
caracteristicile de propagare a flăcării sau rezistenţa la foc a cablurilor.
(2)5.2.7.2. Etanşarea traversărilor traseelor electrice
1.5.2.7.2.1. Atunci când un sistem de pozare traversează elemente de construcţie
cum sunt planşee, pereţi acoperiţi, plafoane, ziduri etc. golurile rămase după
trecerea traseului electric trebuie etanşate conform rezistenţei la foc prevăzut
pentru elementul de construcţie respectiv înainte de străpungere.
2.5.2.7.2.2. Sistemele de pozare cum sunt tuburile, canalele, jgheaburile sau
sistemele de pozare prefabricate, care străpung elemente de construcţie având o
anumită rezistenţă la foc, trebuie etanşate conform rezistenţei la foc a elementului
respectiv.
3.5.2.7.2.3. Tuburile şi jgheaburile din materiale cu întârzierea la propagarea
flăcării care au secţiunea interioară de cel mult 710 mm2 nu necesită etanşare
interioară dacă:
- tuburile şi jgheaburile au grad de protecţie IP33;
- extremităţile tuburilor şi jgheaburilor (deoparte şi de alta a elementului de
construcţie străpuns) au gradul de protecţie IP33.
4.5.2.7.2.4. Trecerea conductoarelor şi barelor electrice prin elemente de
construcţie din materiale incombustibile, se execută în următoarele condiţii:
a)în cazul conductoarelor neizolate libere trecerea se face folosind materiale
electroizolante de trecere executate din materiale incombustibile sau canale
prefabricate de bare din materiale incombustibile conform recomandărilor din SR
EN 60439-2, încastrate etanş în zid.
b)în cazul conductoarelor izolate libere, trecerea se face protejându-se în tuburi
de protecţie incombustibile pe porţiunea de trecere.
Capetele tuburilor se prevăd cu tile din porţelan sau din alte materiale
electroizolante în încăperi uscate sau umede cu intermitenţă (categoriile AD1, AD2)
şi cu pipe îndreptat în jos când ies în încăperi umede sau ude (categoriile AD3,
AD4).
Tilele şi pipele se montează astfel încât să iasă complet din elementele de
construcţie. La trecerea între interior şi exterior sau între încăperi cu umidităţi,
temperaturi sau agenţi corozivi diferiţi, tilele şi pipele se umplu cu masă izolantă
(masă izolantă pentru cabluri, mastic etc.), în încăperea cu umiditatea cea mai
mare, cu temperatura cea mai ridicată sau cu mediul coroziv cel mai agresiv.
Tuburile de protecţie se montează înclinat cu partea descendentă spre încăperea
cu condiţiile cele mai grele.
c)în cazul conductoarelor sau cablurilor electrice instalate în tuburi, nu este
necesară o altă protecţie. Fac excepţie traversările prin rosturi de dilataţie, caz în
care conductoarele se protejează în tuburi flexibile pe porţiunea de trecere. Dacă
trecerea se face între încăperi cu medii diferite, tuburile de protecţie se instalează
înclinat spre încăperile cu condiţiile cele mai grele.
Etanşarea golurilor dintre tub şi elementul de construcţie se face cu etanşare
omologată.
5.5.2.7.2.5. Trecerea conductoarelor electrice prin elemente de construcţie din
materiale combustibile trebuie să se facă în următoarele condiţii:
a)în cazul conductoarelor neizolate libere, se aplică prevederile de la art.
5.2.7.2.4.a) şi se etanşează golurile cu materiale incombustibile şi electroizolante,
cu dopuri din vată de sticlă, vată de sticlă cu ipsos etc.;
b)în cazul conductoarelor izolate instalate în tuburi care sunt omologate pentru
pozarea pe elemente combustibile se protejează pe porţiunea de trecere prin
tuburi din materiale incombustibile. Golurile dintre tuburi şi tub şi elementul de
construcţie se etanşează cu materiale incombustibile (de exemplu: vată de sticlă,
vată de sticlă cu ipsos etc.).
6.5.2.7.2.6. Se admit treceri prin elemente de construcţie rezistente la foc sau
rezistente la explozie, în mod justificat tehnic, numai cu respectarea simultană a
următoarelor condiţii:
- pe porţiunea de trecere, conductoarele, tuburile etc. nu trebuie să aibă materiale
combustibile, cu excepţia izolaţiei conductoarelor;
- spaţiile libere din jurul conductoarelor electrice, tuburilor etc. inclusiv în jurul
celor pozate în canale, galerii, estacade etc., să fie închise pe porţiunea de trecere
pe toată grosimea elementului de construcţie, cu materiale incombustibile (de
exemplu beton, zidărie) care să asigure rezistenţa la foc egală cu aceea a
elementului de construcţie respectiv;
- trecerea cu conductoare, tuburi etc. să se facă astfel încât să nu fie posibilă
dislocarea unor porţiuni din elementul de construcţie ca urmare a dilatării
elementelor de instalaţii electrice;
- etanşarea să fie omologată.
7.5.2.7.2.7. În interiorul şi exteriorul ghenelor şi canalelor verticale şi orizontale
în care se găsesc conductoare în tuburi, cabluri sau bare electrice, golurile din
jurul acestora se etanşează astfel încât să asigure aceeaşi rezistenţă la foc, cel
puţin egală, cu cea a elementului de construcţie străpuns.
8.5.2.7.2.8. Se interzice traversarea coşurilor şi canalelor de fum cu cabluri şi
tuburi de protecţie sau cu alte elemente ale instalaţiilor electrice.
9.5.2.7.2.9. În scopul asigurării condiţiilor de evacuare în caz de incendiu,
conform recomandărilor din SR HD 60364-5-51, trebuie să se utilizeze pentru
instalaţiile electrice echipamente executate cu materiale cu întârziere la
propagarea flăcării la clădirile neaglomerate cu evacuare dificilă (BD2) şi cu
materiale cu întârziere la propagarea flăcării, cu emisie redusă de fum şi fără
halogeni la clădirile aglomerate cu evacuare uşoară sau dificilă (BD3, BD4).
În cazurile BD3 şi BD4 pot să se aleagă traseele cablurilor numai cu întârziere la
propagarea flăcării astfel încât emisia care provine de la cablurile supuse la foc să
nu incomodeze evacuarea.
SECŢIUNEA 8: 5.2.8. Apropieri de alte trasee
(1)5.2.8.1. Apropieri de trasee electrice
Circuitele din domeniul de tensiuni I şi II nu trebuie instalate în acelaşi sistem de
pozare, în afară de cazul în care se adoptă una din următoarele metode:
- fiecare cablu este izolat pentru cea mai mare tensiune existentă;
- fiecare conductor al unui cablu multiconductor este izolat pentru cea mai mare
tensiune existentă în cablu;
- cablurile sunt izolate pentru tensiunea lor de sistem şi instalate într-un
compartiment separat printr-un tub profilat sau jgheab;
- cablurile sunt pozate pe pat de cabluri cu separarea fizică;
- se utilizează un tub sau un jgheab separat;
- pentru circuitele TFJS şi TFJP trebuie satisfăcute prescripţiile din cap. 4.
În cazul apropierii de sistemul de paratrăsnet se vor aplica suplimentar prevederile
din SR EN 62305.
(2)5.2.8.2. Apropierea de trasee neelectrice
1.5.2.8.2.1. Sistemele de pozare nu trebuie amplasate în vecinătatea traseelor
care degajă căldură, fum sau vapori care pot dăuna traseului electric, în afară de
cazul în care sunt protejate prin ecrane sau dispuse astfel încât să nu fie afectate
de disiparea căldurii generate.
2.5.2.8.2.2. Atunci când un sistem de pozare se află dedesubtul traseelor care pot
produce condens (cum sunt traseele de apă, abur sau gaze) trebuie luate măsuri
pentru protejarea traseului electric de efectele dăunătoare ale condensului.
3.5.2.8.2.3. Atunci când sistemele de pozare sunt instalate în vecinătatea
traseelor neelectrice ele trebuie dispuse astfel încât intervenţiile previzibile la un
traseu să nu provoace defecţiuni celorlalte şi reciproc. Aceasta se poate realiza
prin:
- un spaţiu corespunzător între trasee, sau
- folosirea de ecrane mecanice sau termice.
SECŢIUNEA 9: 5.2.9. Pozarea conductoarelor electrice montate
liber în exteriorul clădirilor
(1)5.2.9.1. Montarea liberă a conductoarelor electrice pe clădiri, la exterior, se
admite numai în cazurile în care pot fi îndeplinite simultan următoarele condiţii:
- pereţii exteriori ai clădirii sunt din materiale incombustibile;
- conductoarele electrice sunt instalate astfel încât atingerea lor să nu fie posibilă
decât cu ajutorul unor mijloace speciale;
- distanţele minime dintre conductoarele electrice libere şi elementele de pe
traseul lor sunt cel puţin egale cu acelea specificate pentru conductoarele izolate
din tabelul 5.4.
Se admite montarea conductoarelor electrice izolate pe pereţi combustibili cu
respectarea condiţiilor de la art. 3.0.3.7 şi 3.0.3.8.
(2)5.2.9.2. Conductoarele izolate folosite la exterior, trebuie să aibă izolaţia
corespunzătoare mediului în care se utilizează.
(3)5.2.9.3. Conductoarele electrice se instalează liber la exterior pe pereţii
exteriori ai clădirilor, pe suporturi de acoperiş şi pe stâlpi conform recomandărilor
din SR 234/2008.
Se interzice folosirea arborilor drept suporturi pentru conductoarele electrice
libere.
Tabelul 5.4. - Distanţe minime dintre conductoarele electrice libere şi elementele
de pe traseul lor
Distanţe minime, [m]
Elemente faţă de care se măsoară distanţa minimă Conductoare izolate
Pe verticală Pe orizontală
Sol 4,0 -
Acoperişuri circulabile, terase, balcoane 3,0 1
Uşi, ferestre 0,3 0,3
Elemente ale instalaţiilor şi utilajelor cu manipulare sau 1,2 1,0
întreţinere frecventă
Elemente ale instalaţiilor şi utilajelor fără manipulare sau 1,0 0,8
întreţinere frecventă
SECŢIUNEA 10: 5.2.10. Pozarea conductoarelor electrice montate
pe izolatoare în interiorul clădirilor
(1)5.2.10.1. Conductoare neizolate se utilizează montate pe izolatoare numai în
încăperi din categoriile BE1a sau BE1b din clădiri de producţie în următoarele
cazuri:
- la linii de contact pentru maşini de ridicat şi de transportat;
- la magistrale de distribuţie de JT;
- în medii corozive pentru izolaţia conductoarelor.
(2)5.2.10.2. Conductoarele izolate se pot monta pe izolatoare în încăperi de
categoria BE1a sau BE1b din clădiri de producţie sau din construcţii care fac parte
din organizări de şantier.
(3)5.2.10.3. Se interzice montarea pe izolatoare a conductoarelor electrice active
în încăperi de categoria BE2, în podurile clădirilor şi în construcţii executate din
materiale combustibile.
(4)5.2.10.4. Conductoarele electrice se montează pe izolatoare în interior numai
în locuri în care sunt îndeplinite următoarele condiţii:
- atingerea lor de către oameni, direct sau prin manevrarea unor scule, obiecte
sau dispozitive de lucru sau de către utilaje în mişcare, să nu fie posibilă, cu
excepţia conductoarelor electrice folosite drept conductoare de protecţie;
- nu există pericol de deteriorare mecanică.
(5)5.2.10.5. Conductoarele electrice se montează în clădiri pe izolatoare sau alte
elemente speciale de fixare sau susţinere executate din materiale incombustibile.
(6)5.2.10.6. Distanţele maxime dintre punctele de susţinere a conductoarelor
electrice montate în clădiri pe izolatoare se stabileşte în funcţie de secţiunea
conductoarelor respectându-se valorile specificate de tabelul 5.5. cu excepţia
liniilor de contact.
Tabelul 5.5. - Distanţe maxime între punctele de susţinere a conductoarelor libere
Distanţe maxime între punctele de susţinere pe un traseu rectiliniu la conductoare
electrice montate în interior [m]
Tipul conductoare lor
Secţiunea conductoarelor [mm2]
1........2,5 4..........25 35........70 95.........120
neizolate 0,4 0,6 0,8 1,1
izolate 0,5 0,8 1,1 1,5
(7)5.2.10.7. Distanţele minime dintre conductoarele electrice montate pe
izolatoare în clădiri şi suprafeţe de circulaţie (de exemplu pardoselile încăperilor,
platforme, pasarele etc.) se stabilesc în funcţie de tipul conductorului, neizolat sau
izolat, conform tabelului 5.6.
Se admite montarea conductoarelor electrice la distanţe mai mici decât cele
specificate în tabelul 5.6. cu condiţia luării de măsuri prin care să se asigure
inaccesibilitatea la aceste conductoare, astfel încât să fie evitat pericolul atingerilor
directe şi pericolul de deteriorare mecanică (de ex. prin îngrădiri, acoperiri etc.).
Tabelul 5.6. - Distanţe minime între conductoare şi suprafeţele de circulaţie
Distanţa minimă până la suprafeţele de circulaţie [m]
Tipul conductoarelor
pe verticală pe orizontală
neizolate 3,5 2
izolate 2,5 1,5
(8)5.2.10.8. Coborârile din distribuţiile cu conductoare neizolate spre maşini
electrice, aparate etc. trebuie executate cu conductoare izolate. Sub înălţimea de
2,5 m de la pardoseală, conductoarele electrice trebuie protejate mecanic şi
împotriva atingerilor directe.
(9)5.2.10.9. Ramificaţiile se fixează astfel încât să nu solicite la tracţiune
conductoare electrice din traseul principal.
SECŢIUNEA 11: 5.2.11. Pozarea barelor electrice
(1)5.2.11.1. La alegerea materialului barelor şi montarea lor, trebuie respectate,
pe lângă prevederile din acest normativ şi recomandările din STAS 7944.
(2)5.2.11.2. Barele electrice se instalează, conform prevederilor cuprinse în
reglementările tehnice specifice referitoare la proiectarea şi executarea
instalaţiilor de conexiuni şi distribuţie cu tensiuni până la 1000 V c.a. în unităţile
energetice, precum şi în cele referitoare la proiectarea staţiilor de conexiuni şi
transformare utilizând conductoare neizolate rigide:
- în execuţie deschisă liberă, numai în condiţiile prevăzute la subcap. 5.2.10.
- în execuţie închisă;
- în execuţie capsulată
Gradul de protecţie (IP) al sistemului de execuţie se alege în funcţie de categoria
şi clasa de influenţe externe în care se încadrează încăperea sau spaţiul în care
acestea se instalează.
(3)5.2.11.3. În încăperi de clasa BE2 fără praf combustibil, barele se instalează
în cutii capsulate executate din materiale incombustibile. Se admite instalarea
deschisă numai a barelor utilizate drept conductoare de protecţie.
(4)5.2.11.4. În execuţia închisă, barele se instalează în canale, în ghene în pereţi
sau cutii din materiale incombustibile sau cu întârziere la propagarea flăcării.
Se admite instalarea barelor neizolate la linii de contact şi pentru utilaje speciale.
În canale speciale sub pardoseală numai în încăperi de clasa BA 5 pe porţiuni
scurte.
Canalele sub pardoseală se amplasează în locuri în care nu este posibilă
pătrunderea materialelor cu acţiune distructivă asupra barelor (de ex. apă, ulei,
păcură, materiale topite etc.).
Acoperirea canalelor pentru bare se execută cu plăci din materiale incombustibile
sau care nu propagă flacăra.
(5)5.2.11.5. Barele se montează pe izolatoare sau pe suporturi de izolatoare
executate din materiale incombustibile sau care nu propagă flacăra.
(6)5.2.11.6. Distanţele libere între bare sau pachete de bare trebuie stabilite
conform recomandărilor din STAS 7944.
(7)5.2.11.7. Distanţa dintre izolatoarele suporţilor barelor se determină pe bază
de calcul mecanic, respectându-se recomandările din STAS 7944 şi din
reglementările tehnice referitoare la proiectarea staţiilor de conexiuni şi
transformare utilizând conductoare neizolate rigide.
(8)5.2.11.8. Elementele de dilatare se vor prevedea conform cu instrucţiunile date
de producător.
(9)5.2.11.9. Ramificaţiile de la bare spre receptoare, aparate de conectare etc.,
se execută cu bare, conductoare izolate sau cabluri şi se protejează împotriva
deteriorărilor mecanice.
(10)5.2.11.10. Dispozitivele pentru separarea şi protecţia barelor trebuie
instalate în cutii închise sau capsulate cu grad de protecţie (IP) corespunzător
categoriilor şi claselor în care se încadrează încăperea.
(11)5.2.11.11. Pentru sisteme prefabricate se vor respecta prevederile din art.
5.2.1.4.
SECŢIUNEA 12: 5.2.12. Pozarea conductoarelor electrice protejate
în sisteme de tuburi, ţevi, sisteme de jgheaburi, de tuburi profilate
pentru instalaţii electrice şi goluri ale elementelor de construcţii
(1)5.2.12.1. Reguli generale
1.5.2.12.1.1. În instalaţii electrice pentru protecţia conductoarelor şi cablurilor
electrice trebuie să se utilizeze numai sisteme de tuburi, din materiale plastice sau
metal, rigide sau flexibile, sisteme SJ/STP din materiale plastice sau metal,
speciale pentru instalaţii electrice.
Atunci când sunt necesare dimensiuni mai mari decât dimensiunea maximă a
tubului de protecţie pentru instalaţii electrice se folosesc pentru protecţie ţevi de
instalaţii.
2.5.2.12.1.2. Caracteristicile generale ale sistemelor de tuburi de protecţie, a
sistemelor de jgheaburi (SJ), tuburi profilate (STP) şi a modului de marcare şi
codificare sunt prevăzute în subcap. 5.2.1.6.
3.5.2.12.1.3. În sisteme de tuburi, ţevi, sisteme de jgheaburi şi tuburi profilate
SJ/STP, trebuie instalate numai conductoare izolate şi/sau cabluri.
4.5.2.12.1.4. Se interzice instalarea conductoarelor electrice în tuburi sau ţevi
pozate în pământ.
5.5.2.12.1.5. Conductoarele electrice care aparţin aceluiaşi circuit electric,
inclusiv conductorul de protecţie, trebuie instalate în acelaşi element de protecţie
(tub, ţeava SJ/STP, gol în elemente de construcţie).
Se admite instalarea separată a conductorului de protecţie în cazurile şi în
condiţiile prevăzute în subcapitolul 5.5.
6.5.2.12.1.6. Se admite instalarea în acelaşi element sau gol a conductoarelor
electrice care aparţin mai multor circuite numai dacă sunt îndeplinite simultan
următoarele condiţii:
- toate conductoarele sunt izolate pentru cea mai mare tensiune de lucru;
- între secţiunile conductoarelor este o diferenţă de cel mult 3 trepte;
- fiecare circuit este protejat împotriva supracurenţilor;
- între circuite nu pot să apară influenţe electromagnetice.
Fac excepţie şi nu se instalează în acelaşi element de protecţie sau în golul cu
conductoarele altor circuite electrice, circuitele iluminatului de siguranţă şi
conductoarele instalaţiilor electrice pentru alimentarea receptoarelor cu rol de
securitate la incendiu.
Circuitele din domeniul tensiunilor I şi II se instalează în acelaşi sistem de pozare
numai în condiţiile prevăzut de art. 5.2.8.1.
7.5.2.12.1.7. Conductoarele electrice trebuie instalate în tuburi de protecţie cu
diametre alese corespunzător tipului, secţiunii şi numărului de conductoare
conform prevederilor din tabelul 5.7., unde:
sc - este aria transversală a conductorului (metal şi izolaţie);
Sc - este aria totală a conductoarelor montate în tub (Sc = n sc);
Si - este aria interioară minimă pentru tubul de protecţie;
Di şi De - diametrele (minime) interior şi exterior pentru tubul de protecţie.
Tabelul 5.7. - Alegerea diametrului interior al tubului de protecţie pentru
conductoare FY, HO7V-U, HO7V-R şi AFY1)
Conductor FY (HO7V-U, HO7V-R) şi AFY Tub de protecţie
Nr. Secţiunea Diametru
Diametru Diametru
crt. unui Secţiune Conductoare Secţiune Sc=n Secţiune Si exterior
exterior interior Di4)
conductor sc/mm2 în tub n sc3) mm2 >= 3.SC5) mm2 De/mm6)
de/mm mm
mm informativ
1 2 3 4 5 6 7 8 9
2 16 48 7,8 (8,1) 12
3 24 72 9,6 (9,9) 12
1 1,5 3,2 (3,3) 8
4 32 96 11 (11,4) 16
5 40 120 12,3 (12,8) 16
2 23,9 71,7 9,6 (9,8) 12
3 35,8 107,4 11,7 (12) 16
2 2,5 3,9 (4) 11,94
4 47,7 143,1 13,5 (13,9) 20
5 59,7 179,1 15,1 (15,5) 20
2 30.4 91,2 10,8 (11.3) 16
3 45,6 136,8 13,2 (13,8) 16
3 4 4,4 (4,6) 15,2
4 60,8 182,4 15,2 (15,9) 20
5 76 228 17 (17,8) 25
2 39,2 117,6 12,2 (12,7) 16
3 58,9 176,7 15 (15,6) 20
4 6 5 (5,2) 19,62
4 78,5 235,5 17,3 (18) 25
5 98,1 294,3 19,4 (20,1) 25
2 64,3 192,9 15,7 (16,4) 20
3 96,4 289,2 19,2 (20,1) 25
5 10 6,4 (6,7) 32,15
4 128,6 385,8 22,2 (23,2) 32
5 160,8 482,4 24,8 (26) 32
2 95,5 286,5 19,1 25
3 143,3 430 23,4 32
6 16 7,8 47,76
4 191 573 27 32
5 238,8 716,4 30,2 46
2 147,7 443 23,7 32
3 221,6 664,8 29,1 40
7 25 9,7 73,86
4 295,4 886,2 33,6 40
5 369,3 1108 37,6 50
2 186,5 559,5 26,7 32
8 35 10,9 93,27 3 279,8 839,4 32,7 40
4 373,1 1119,3 37,8 50
5 466,4 1399,2 42,2 50
2 257,2 771,6 31,3 40
3 385,8 1157,4 38,4 50
9 50 12,8 128,6
4 514,4 1543,2 44,3 50
5 643 1929 49,6 63
2 334,7 1004 35,8 50
3 502 1506 43,8 50
10 70 14,6 167,33
4 669,3 2008 50,6 63
5 836,7 2510 56,5 63
2 459,1 1377,3 41,9 50
3 688,6 2065,8 51,3 63
11 95 17,1 229,54
4 918,2 2754,6 59,2 63
5 1147,7 3443 66,2 75
1. Caracteristicile conductoarelor FY, HO7V-U, HO7V-R
- conductor din cupru cu izolaţie din PVC;
- standard de produs după SR HD21.3S3; tensiune nominală U0/U = 450/750 F;
- temperatura maximă admisă pe conductor în condiţii normale de funcţionare: 70°C;
- conductor din cupru masiv - clasa 1 - cu secţiuni de la 1,5 la 10 mm2; FY clasa 1 este echivalent cu HO7V-U;
- conductor din cupru multifilar (5 toroane) clasa 2 - cu secţiuni de la 16 mm2 la 400 mm2; FY clasa 2 este
echivalentul cu HO7V-R;
- izolaţia cu întârziere la propagarea flăcării conform SR EN 60332-1-2.
Caracteristicile conductoarelor AFY.
- conductoare din aluminiu cu izolaţie PVC cu secţiunea minimă de 4 mm2;
- standard de produs STAS 6865-89 tensiunea nominală U0/U = 450/750 F.
- temperatura maximă admisă pe conductor 70°C.
2. Valorile din paranteză sunt pentru conductoare FY clasa 2 şi HO7V-R.
3. Alegerea diametrului interior Di (mm) al tubului de protecţie se face în funcţie de secţiunea s c (mm2) a
conductorului şi numărul de conductoare din tub.
4. Mărimea diametrului interior Di (mm) al tubului de protecţie din coloana 8 este valabil în următoarele condiţii:
- Si >= 3 Sc unde Si (mm2) este aria secţiunii interioare transversale a tubului şi Sc (mm2) este aria ocupată de
conductoare;
- pe trasee cu lungime de maximum 15 m, cu cel mult 3 curbe între două doze;
- pentru curbe executate cu raza interioară egală cu minim de 5-6 ori din diametrul exterior al tubului la montajul
aparent şi egală cu minimum de 10 ori diametrul exterior al tubului la montajul îngropat;
- tragerea conductoarelor în tub se face folosind materiale pentru lubrifierea conductoarelor.
5. În cazul în care aria sc (mm2) diferă de cea din coloana 4, diametrul interior Di (mm) al tubului se recalculează cu
formula Si >= 3 Sc.
În standardul pe părţi SR EN 61386 pentru tuburi de protecţie nu sunt tipizate diametrele interioare şi exterioare
pentru tuburile folosite în instalaţii electrice, deoarece acestea depind de natura tubului şi de producător.
Sunt tipizate diametrele exterioare De (mm), în standardul SR CEI 60423 astfel: 6, 8, 10, 12, 16, 20, 25, 32, 40, 50,
63, 75, dar nu sunt tipizate diametrele interioare.
6. În col. 9 diametru exterior De (mm) este dat informativ, urmând ca acesta să fie ales din catalogul producătorului în
funcţie de diametrul interior Di (mm) din col 8.
8.5.2.12.1.8. La instalarea conductoarelor electrice în golurile prevăzute în
elemente de construcţie, în profile etc., dimensiunile golurilor se aleg prin
asimilare cu secţiunile tuburilor.
9.5.2.12.1.9. Tragerea conductoarelor electrice în tuburi trebuie executată după
montarea tuburilor sau ţevilor şi după uscarea tencuielii, dacă acestea au fost
montate în tencuială.
(2)5.2.12.2. Pozarea tuburilor şi ţevilor de protecţie
1.5.2.12.2.1. Tuburile şi ţevile de protecţie din metal sau din material plastic, se
montează aparent, îngropat, înglobate în elemente de construcţie din materiale
incombustibile sau în golurile acestora (vezi tabelul 5.8).
Tabelul 5.8. - Alegerea tuburilor de protecţie pentru instalaţii electrice în funcţie
de modul de instalare (caracteristici minime)
Caracteristicile în acord cu SR EN 61386
Rezistenţa
Starea Rezistenţa la
Rezistenţa la Rezistenţa la la
temperatura
compresiune impact temperatura
minimă
maximă
Instalare în exterior Instalare aparentă 3 3 4 1
Instalare aparentă 2 2 2 1
Instalare sub pardoseală 2 3 2 1
beton 3 3 2 1
goluri (cavităţi în
2 2 2 1
Instalare în interior perete)
Îngropat în zidărie
goluri în clădire
goluri în plafon
Montare aeriană 4 3 3 1
1: Tuburile de protecţie care sunt executate din materiale care propagă flacăra trebuie să fie de culoare portocalie şi
sunt permise numai pentru instalare în beton
2: Producătorul trebuie să menţioneze compatibilitatea tuburilor de protecţie în funcţie de influenţele externe şi codul
de clasificare (conform anexei 5.7).
2.5.2.12.2.2. Se admite montarea tuburilor şi ţevilor pe/sau în structura de
rezistenţă a construcţiilor numai în condiţiile prevăzute în reglementările specifice
referitoare la proiectarea antiseismică a construcţiilor.
3.5.2.12.2.3. Tuburile şi ţevile montate aparent în încăperile din clasele de mediu
AE4, AE5, AE6 trebuie dispuse astfel încât depunerile de praf, scame, fibre etc. pe
tuburi şi pe elemente lor de susţinere să fie minime şi curăţirea lor de praf să fie
posibilă şi uşoară.
4.5.2.12.2.4. Se recomandă ca în încăperile de locuit şi similare, traseele tuburilor
orizontale pe pereţi să fi distanţate la circa 0,3 m de plafon.
5.5.2.12.2.5. Trebuie evitată montarea tuburilor pe pardoseala combustibilă a
podurilor. Dacă tuburile se montează totuşi pe pardoseala combustibilă a
podurilor, ele trebuie să fie metalice.
6.5.2.12.2.6. Tuburile şi ţevile montate înglobat într-un şliţ în elementul de
construcţie trebuie acoperite cu un strat de tencuială de min 1 cm.
7.5.2.12.2.7. Tuburile şi ţevile trebuie fixate pe elementele de construcţie cu
accesorii de montare prin care să se realizeze o prindere sigură în timp
8.5.2.12.2.8. Distanţa dintre punctele de fixare pe porţiunile drepte ale traseului
tuburilor şi ţevilor, se stabileşte pe baza datelor din tabelul 5.9.
Tabelul 5.9. - Distanţe între punctele de fixare
Distanţa între punctele de fixare [m]
Tipul tubului, ţevii Montaj aparent
pe orizontală pe verticală
Tub din material plastic 0,6.......0,8 0,7......0,9
Tub metalic 1,0.......1,3 1,2.......1,6
Ţeava metalică sau din material plastic 1,5.......3,0 1,5........3,0
Limitele inferioare ale distanţelor corespund celui mai mic diametru, iar cele
superioare celui mai mare diametru ale tubului sau ţevii.
Se prevăd elemente de fixare şi la 10 cm de la capetele tuburilor şi curbelor faţă
de dozele de aparat, dozele de tragere, echipamente şi derivaţii.
9.5.2.12.2.9. Tuburile instalate în cofraje în vederea înglobării în beton trebuie
fixate astfel încât în timpul turnării şi vibrării betonului să nu îşi modifice poziţia
(de ex. se leagă cu sârmă de armătură), amplasate la distanţa minimă egală cu
diametrul cel mai mare a tubului;
10.5.2.12.2.10. Pe suprafaţa coşurilor de fum, a panourilor radiante sau pe alte
suprafeţe similare (în spatele sobelor, a corpurilor de încălzire etc.) se vor monta
numai tuburi de protecţie rezistente la temperatura respectivă. Conductoarele
electrice din aceste tuburi vor fi cu izolaţie rezistentă la aceeaşi temperatură.
11.5.2.12.2.11. În încăperile din clasele AD3, AD4, AF2b, AF3 şi AF4, tuburile şi
ţevile metalice montate aparent se instalează distanţat la minim 3 cm faţă de
elementul de construcţie.
12.5.2.12.2.12. Tuburile şi ţevile metalice se pot monta direct pe elementele de
construcţie din materialele combustibile.
13.5.2.12.2.13. Tuburile din materiale plastice, cu întârziere la propagarea
flăcării, se vor monta pe elemente din materiale combustibile, în condiţiile
prevăzute la art. 3.0.3.7.
(3)5.2.12.3. Condiţii pentru montarea accesoriilor pentru tuburi şi ţevi
1.5.2.12.3.1. Îmbinarea tuburilor şi ţevilor precum şi racordarea lor la doze,
aparate, echipamente sau utilaje electrice se face cu accesorii corespunzătoare
tipului respectiv de tub sau ţeava.
Acestea trebuie să asigure cel puţin rezistenţa mecanică, izolarea electrică,
etanşarea, rezistenţa la coroziune, la căldură etc. ca şi tuburile şi ţevile respective.
2.5.2.12.3.2. Accesoriile tuburilor şi ţevilor trebuie montate respectându-se
condiţiile impuse de către producător pentru tuburile şi ţevile pentru care se
folosesc,.
3.5.2.12.3.3. Îmbinările între tuburi sau ţevi şi accesoriile de racordare la doze, la
aparate, la echipamente, trebuie executate astfel încât să corespundă gradului de
protecţie impus de clasele de influenţe externe din încăperea respectivă.
4.5.2.12.3.4. Se interzice îmbinarea tuburilor la trecerile prin elementele de
construcţii.
5.5.2.12.3.5. Curbarea tuburilor se execută cu raza interioară egală cu minim de
5-6 ori diametrul exterior al tubului la montaj aparent şi egală cu minimum de 10
ori diametrul exterior al tubului la montaj îngropat (trebuie să se respecte şi
prescripţiile producătorului).
6.5.2.12.3.6. Legăturile sau derivaţiile la conductoarele montate în tuburi trebuie
să se facă în doze sau cutii de derivaţii.
7.5.2.12.3.7. Dozele de derivaţie se instalează cu prioritate pe suprafeţele
verticale ale elementelor de construcţii.
8.5.2.12.3.8. Se admite montarea dozelor pe sau în pardoseală numai dacă sunt
omologate, pentru aceasta.
9.5.2.12.3.9. Se admite folosirea ca doze de derivaţie a părţilor fixe special
prevăzute în corpurile de iluminat.
10.5.2.12.3.10. Dozele de tragere a conductoarelor electrice în tuburi se prevăd
pe trasee drepte la distanţa de maxim 25 m şi pe traseele cu cel mult 3 curbe la
distanţa de cel mult 15 m.
În cazurile în care distanţele dintre doze sunt mai mari, trebuie să se utilizeze
tuburi cu diametre mai mari cu o treaptă faţă de cele necesare.
11.5.2.12.3.11. Dozele de derivaţie instalate sub tencuială sau înglobate în beton
trebuie montate în aşa fel încât capacul lor să se găsească la nivelul suprafeţei
finite a elementului de construcţie respectiv.
12.5.2.12.3.12. Dozele şi accesoriile metalice de montaj trebuie protejate contra
coroziunii în aceleaşi condiţii ca şi tuburile şi ţevile pentru care sunt folosite.
13.5.2.12.3.13. Izolaţia conductoarelor la capetele libere ale tuburilor şi ţevilor
metalice care intră în corpurile de iluminat sau în echipamentele electrice se
protejează.
(4)5.2.12.4. Distribuţii în sisteme de jgheaburi (SJ) şi tuburi profilate (STP)
Alegerea şi montarea sistemelor de jgheaburi (SJ) şi tuburi profilate (STP) se face
conform prevederilor de la art. 5.2.1.6.2.
1.5.2.12.4.1. Sisteme SJ/STP şi accesoriile lor (doze, piese de colţ, piese de capăt,
piese de îmbinare etc.) pentru instalaţiile electrice trebuie să fie executate din
materiale incombustibile sau care nu propagă flacăra conform recomandărilor din
SR EN 50085-1.
2.5.2.12.4.2. Se admite pozarea în sisteme SJ/STP atât a circuitelor de iluminat
şi de prize, cât şi a circuitelor de curenţi electrici "slabi" (radio, TV, telefonie,
comandă-control etc.), dacă sunt montate în goluri distincte şi separate prin ecran.
3.5.2.12.4.3. Secţiunea şi numărul minim de conductoare ce se pozează în golul
unui sistem SJ/STP se stabilesc, fie pe baza datelor producătorului, fie pe baza
asimilării secţiunii golului, canalului sau profilului cu secţiunile tuburilor.
4.5.2.12.4.4. Sistemele SJ/STP din PVC se recomandă să fie montate la distanţe
de minim 3 cm de locurile din materiale combustibile a uşilor şi ferestrelor şi de
10 cm de pardoseală.
5.5.2.12.4.5. Accesoriile sistemelor SJ/STP, inclusiv capacele dozelor, cu excepţia
elementelor de adaptare pentru aparate, se montează după tragerea sau pozarea
conductoarelor electrice şi verificarea circuitelor.
SECŢIUNEA 13: 5.2.13. Pozarea cablurilor electrice
(1)5.2.13.1. La alegerea şi pozarea cablurilor electrice trebuie să se ţină seama
de instrucţiunile producătorului, de prevederile specifice pentru clădiri din
prezentul normativ şi de normativul NTE/007/08/00 pentru proiectarea şi
executarea reţelelor de cabluri electrice.
(2)5.2.13.2. Clasificarea şi simbolizarea cablurilor se face conform standardelor
menţionate în Anexa 5.33.
SUBCAPITOLUL 3: 5.3. Instalaţii electrice de putere
SECŢIUNEA 1: 5.3.1. Generalităţi
(1)5.3.1.1. Alimentarea cu energie electrică a fiecărui receptor electric de putere
trebuie să se facă prin circuit separat.
Se admite alimentarea mai multor receptoare electrice de putere de aceeaşi
natură şi destinaţie (de ex. motoare etc.) printr-un circuit prevăzut cu protecţie
comună la scurtcircuit, dacă puterea totală instalată a acestor receptoare nu
depăşeşte 15 kW.
(2)5.3.1.2. Dimensionarea conductoarelor circuitelor de alimentare şi alegerea
caracteristicilor dispozitivelor de protecţie se face conform condiţiilor de la subcap.
5.2 şi respectiv de la subcap. 4.3, ţinându-se seama de simultaneitatea sarcinilor
în regim normal şi la pornire (de exemplu în cazul motoarelor).
(3)5.3.1.3. În cazul consumatorilor racordaţi direct la reţeaua de joasă tensiune
a furnizorului, pornirea motoarelor electrice:
a)se poate face direct, pentru:
- motoare monofazate (cu tensiunea de 230 V) cu puteri până la 4 kW inclusiv;
- motoare trifazate (cu tensiunea între faze de 400 V) cu puteri până la 5,5 kW
inclusiv
b)se face cu aparate de pornire cu curent electric de pornire prestabilit (pentru
motoare cu puteri mai mari decât cele de la punctul a), la tensiunile respective.
(4)5.3.1.4. La consumatorii alimentaţi din posturi de transformare proprii,
puterea celui mai mare motor care poate porni direct se determină prin calcul pe
baza verificării stabilităţii termice şi electrodinamice a transformatoarelor de
alimentare, dar nu se va depăşi 20% din puterea transformatoarului din care este
alimentat şi va fi racordat direct la tablou general.
(5)5.3.1.5. La consumatorii alimentaţi din surse proprii de energie electrică,
puterea motoarelor care pot fi pornite direct se determină pe bază de calcul,
verificându-se satisfacerea condiţiei de cădere de tensiune admisă.
(6)5.3.1.6. Echipamentul electric acţionat cu motor electric trebuie să asigure
protecţia persoanelor împotriva şocurilor electrice datorate atingerilor directe şi
atingerilor indirecte conform prevederilor din subcap. 4.1
(7)5.3.1.7. SR EN 60204-1 recomandă să fie luate măsuri de protecţie, pentru
motoare, împotriva următoarelor efecte, în funcţie de condiţiile tehnologice:
- supracurenţi care rezultă de la un scurtcircuit;
- suprasarcină;
- temperaturi anormale;
- pierderea sau micşorarea tensiunii de alimentare;
- depăşirea vitezei de rotaţie normate a maşinilor/elementelor maşinii;
- defectele de punere la pământ/curenţi reziduali;
- secvenţa de fază incorectă;
- supratensiuni de trăsnet sau datorită manevrelor de comutaţie.
1.5.3.1.7.1. Protecţia motoarelor împotriva supracurenţilor.
Protecţia împotriva supracurenţilor se face conform subcap. 4.3.
2.5.3.1.7.2. Protecţia motoarelor împotriva încălzirilor anormale
Protecţia motoarelor împotriva încălzirilor anormale trebuie să fie asigurată pentru
fiecare motor a cărui putere nominală este mai mare de 0,5 kW.
Excepţii: pentru aplicaţii unde o întrerupere automată a funcţionării unui motor nu
este admisă (de exemplu pompele pentru incendiu), mijloacele de detecţie trebuie
să emită un semnal de avertizare la care operatorul poate răspunde.
Protecţia motoarelor împotriva încălzirilor anormale poate fi realizată prin:
- o protecţie contra suprasarcinilor;
- o protecţie contra temperaturilor excesive;
- o protecţie prin limitarea curentului.
Punerea în funcţiune automată a unui motor după funcţionarea unei protecţii
contra încălzirii anormale trebuie să fie împiedicată, dacă aceasta poate provoca
o situaţie periculoasă sau o avarie a maşinii sau a lucrărilor în curs.
2.1.5.3.1.7.2.1. Protecţia împotriva suprasarcinilor
Protecţia împotriva suprasarcinilor trebuie să fie prevăzută pe fiecare conductor
activ cu excepţia conductorului neutru.
Pentru motoarele monofazate sau alimentate la tensiune continuă, protecţia se
face cel puţin pe conductorul activ care nu este legat la pământ.
Dacă protecţia contra suprasarcinilor este realizată cu întrerupere, dispozitivul de
comutaţie trebuie să întrerupă toate conductoarele active. Întreruperea
conductorului neutru pentru protecţia contra suprasarcinilor nu este obligatorie.
Protecţia motoarelor trifazate se realizează cu un dispozitiv dependent de curent,
cu temporizare, care monitorizează toate cele trei faze, reglat la cel mult valoarea
curentului nominal al motorului. Acesta va acţiona în 2 ore sau mai puţin la o
valoare de 1,20 ori curentul reglat şi nu va acţiona într-un interval de 2 ore la o
valoare de 1,05 ori curentul reglat.
2.2.5.3.1.7.2.2. Protecţia împotriva depăşirii temperaturii admisibile pentru
izolaţie
Protecţia împotriva temperaturilor excesive este recomandată în cazurile unde
răcirea este defectuoasă (de exemplu în medii cu praf). În funcţie de tipul
motorului, protecţia împotriva blocării rotorului sau a lipsei tensiunii pe una din
faze nu este totdeauna asigurată de o protecţie împotriva temperaturilor excesive
este necesar să se prevadă o protecţie suplimentară.
Protecţia se realizează cu controlul direct al temperaturii prin senzori de
temperatură încorporaţi în înfăşurarea motorului (de exemplu termistoare).
3.5.3.1.7.3. Protecţia împotriva întreruperii sau scăderii tensiunii de alimentare
şi restabilirea ei ulterioară.
Dacă o întrerupere a sursei de alimentare sau o scădere a tensiunii poate produce
o condiţie periculoasă, o deteriorare a maşinii sau afectarea activităţii în curs de
desfăşurare, trebuie să fie prevăzută o protecţie cum ar fi deconectarea maşinii
când este atins un nivel predeterminat al tensiunii (prin reglarea tensiunii
minime).
Dacă funcţionarea maşinii permite o întrerupere sau o scădere a tensiunii pe
durata unei scurte perioade de timp (perioada necesară funcţionării automaticii de
sistem de cca. 3 sec), poate fi prevăzută o protecţie cu temporizare împotriva
întreruperii sau scăderii tensiunii. Funcţionarea dispozitivului de protecţie la
tensiune minimă nu trebuie să compromită funcţionarea nici uneia dintre
comenzile de oprire a maşinii.
4.5.3.1.7.4. Protecţia împotriva depăşirii vitezei de rotaţie normate
Protecţia motoarelor la depăşirea vitezei de rotaţie normate trebuie prevăzută cu
un limitator de viteză de rotaţie. Protecţia la depăşirea vitezei de rotaţie normate
trebuie să interzică o repornire automată.
5.5.3.1.7.5. Protecţia împotriva punerii la pământ accidentale şi a curenţilor
reziduali
Suplimentar faţă de folosirea protecţiei împotriva supracurenţilor prin
deconectarea automată, protecţia împotriva punerii la pământ accidentale şi a
curenţilor reziduali trebuie prevăzută pentru evitarea deteriorărilor echipamentului
produse de curenţii de punere la pământ accidentali mai mici decât nivelul de
detecţie al protecţiei la supracurent. Reglajul dispozitivelor de protecţie trebuie
făcut la cel mai jos nivel de operare a echipamentului.
6.5.3.1.7.6. Protecţia la succesiunea fazelor
Dacă o succesiune incorectă a fazelor unei tensiuni de alimentare poate genera o
situaţie periculoasă sau o deteriorare a maşinii, trebuie să se prevadă o protecţie
la succesiunea fazelor. De exemplu: un motor transferat de la o sursă de
alimentare la alta nesincronă.
7.5.3.1.7.7. Protecţia împotriva supratensiunilor de trăsnet sau a
supratensiunilor de comutaţie
Aceste protecţii se realizează, de regulă, în tabloul de distribuţie conform subcap.
4.4.
SECŢIUNEA 2: 5.3.2 Receptoare electrice
(1)5.3.2.1. La alimentarea cu energie electrică şi montarea receptoarelor
electrice trebuie să se respecte prevederile din capitolele 4 şi 5 şi instrucţiunile
producătorului.
Suplimentar se vor respecta prevederile din cap. 7 pentru receptoarele montate
în spaţii speciale.
(2)5.3.2.2. În cazul receptoarelor care în timpul funcţionării pot produce
perturbaţii electromagnetice în reţeaua furnizorului de energie electrică (de ex.
regim deformant), trebuie luate măsuri pentru limitarea acestor perturbaţii
conform normelor SR EN 50160.
(3)5.3.2.3. Este admisă racordarea prin prize a receptoarelor electrice cu putere
nominală până la 2 kW. Receptoarele cu puteri peste 2 kW se pot racorda prin
prize dedicate ( numai pentru un singur receptor) sau prin racorduri fixe. Pentru
conectarea şi deconectarea acestora receptoarele se prevăd cu dispozitive de
acţionare pe circuitul fix de alimentare, dacă receptorul nu este echipat cu
întreruptor de către producător.
(4)5.3.2.4. Alimentarea receptoarelor electrice din clasele 0, II şi III de protecţie
împotriva şocurilor electrice (definite conform SR EN 61140) se face din circuite
fără conductor de protecţie, iar a receptoarelor din clasa I de protecţie, din circuite
cu conductor de protecţie.
(5)5.3.2.5. Distanţele dintre receptoarele electrice fixe precum şi distanţele dintre
acestea şi elementele de construcţie, obiecte fixe din încăperi etc. trebuie alese
astfel încât manevrarea, întreţinerea, verificarea şi repararea acestora să se poată
desfăşura în condiţii corespunzătoare, respectându-se şi prevederile din Legea nr.
319/2006.
(6)5.3.2.6. Protecţia receptoarelor electrice împotriva supracurenţilor şi protecţia
împotriva şocurilor electrice trebuie asigurate în condiţiile prevăzute în
subcapitolele 4.3. şi 4.1.
SECŢIUNEA 3: 5.3.3. Tablouri de distribuţie
(1)5.3.3.1. Tabloul de distribuţie de aparataj de joasă tensiune conform definiţiei
din SR EN 60439, este combinaţia unuia sau mai multor aparate de comutaţie de
joasă tensiune cu aparate de comandă, măsurare şi reglare, complet asamblate
sub responsabilitatea producătorului, având toate legăturile electrice şi mecanice
interioare şi elementele lor constructive.
(2)5.3.3.2. Tablourile de distribuţie prefabricate se execută şi verifică conform
recomandărilor din standardul pe părţi SR EN 60439 şi a standardului SR EN
50274.
(3)5.3.3.3. Clasificarea tablourilor de distribuţie conform SR EN 60439
Tablourile de distribuţie sunt clasificate după:
- aspect exterior;
- loc de instalare;
- condiţii de instalare ţinând cont de posibilitatea de amplasare;
- grad de protecţie;
- tip carcasă;
- metodă de montare, de exemplu parte fixă sau parte mobilă;
- măsuri pentru protecţia personalului;
- forma de separare internă;
- tipuri de legături electrice între unităţi funcţionale.
1.5.3.3.3.1. Aspect exterior
a)ansamblu deschis: ansamblu care constă dintr-un şasiu care susţine
echipamentul electric, părţile active ale echipamentului electric fiind accesibile;
b)ansamblu deschis protejat frontal: ansamblu deschis prevăzut cu un panou
frontal care asigură un grad de protecţie minim IP2X pentru această direcţie.
Părţile active sunt accesibile din celelalte direcţii;
c)ansamblu în carcasă: ansamblu prevăzut cu câte un panou pe fiecare faţă, mai
puţin, eventual, pe suprafaţa de montare şi care îi asigură un grad de protecţie
cel puţin IP2X;
d)ansamblu montat în dulap: ansamblu în carcasă amplasat, în principiu, pe
pardoseală putând fi compus din mai multe coloane;
e)ansamblu montat în dulapuri multiple: combinaţie de mai multe dulapuri fixate
rigid între ele;
f)ansamblu montat în pupitru: ansamblu în carcasă care conţine un pupitru de
comandă orizontal, înclinat sau o combinaţie a acestora, echipat cu aparate de
comandă, măsurare, semnalizare etc.;
g)ansamblu montat în cofret: ansamblu în carcasă prevăzut pentru a fi montat,
în principiu pe un plan vertical;
h)ansamblu multimodular: combinaţie de mai multe cofrete fixate mecanic între
ele montate sau nu pe un cadru comun, legăturile între două cofrete alăturate
trecând prin deschideri speciale făcute pe feţele adiacente.
2.5.3.3.3.2. Loc de instalare
a)ansamblu pentru instalarea interioară: ansamblu destinat a fi utilizat în locuri
în care temperatura aerului ambiant nu depăşeşte + 40°C, iar media sa, măsurată
pe o perioadă de 24 h nu depăşeşte + 35°C. Limita inferioară a temperaturii
aerului ambiant este de -5°C;
b)ansamblu pentru instalarea exterioară: ansamblu destinat a fi utilizat în locuri
în care temperatura aerului ambiant nu depăşeşte + 40°C, iar media sa, măsurată
pe o perioadă de 24 h nu depăşeşte + 35°C. Limita inferioară a temperaturii
aerului ambiant este de -25°C.
3.5.3.3.3.3. Condiţii de instalare ţinând seama de posibilitatea de amplasare
a)ansamblu fix: ansamblu destinat a fi fixat la locul său de montare, de exemplu
pe pardoseală sau pe un perete, şi a fi utilizat pe acest amplasament
b)ansamblu mobil: ansamblu prevăzut a fi mutat cu uşurinţă dintr-un loc de
montare în altul.
4.5.3.3.3.4. Grad de protecţie
Gradul de protecţie asigurat de orice ansamblu împotriva atingerii părţilor active,
a pătrunderii corpurilor străine, solide şi lichide. Acesta este indicat prin codul IP
conform SR EN 60529.
Gradul de protecţie al unui tablou în carcasă trebuie să fie de cel puţin IP2X, după
montarea conform instrucţiunilor producătorului.
Pentru tablourile destinate utilizării în exterior care nu au o protecţie suplimentară
a doua cifră caracteristică trebuie să fie minim 3 (exemplu: protecţia suplimentară
poate fi un acoperiş protector sau ceva similar).
5.5.3.3.3.5. Metodă de montare
a)montaj fix;
b)montaj debroşabil.
6.5.3.3.3.6. Măsuri pentru protecţia personalului
a)protecţia împotriva atingerilor directe;
b)protecţia împotriva atingerilor indirecte;
c)descărcarea sarcinilor electrice (unde sunt echipamente care permit acumularea
unei sarcini electrice periculoase după conectarea acestora);
d)culoare de lucru şi de întreţinere în interiorul ansamblurilor;
e)prescripţii referitoare la accesibilitatea personalului autorizat în timpul utilizării.
7.5.3.3.3.7. Forma de separare internă
Separarea interiorului unui tablou prin bariere sau pereţi despărţitori se face pe
următoarele criterii principale:
a)nici o separare;
b)separarea barelor colectoare de unităţile funcţionale;
c)separarea barelor colectoare de unităţile funcţionale şi separarea tuturor
unităţilor funcţionale între ele. Separarea bornelor pentru conductoarele
exterioare de unităţile funcţionale dar nu şi separarea bornelor între ele;
d)separarea barelor colectoare de unităţile funcţionale şi separarea tuturor
unităţilor funcţionale între ele, inclusiv a bornelor pentru conductoarele exterioare,
care fac parte integrantă din unitatea funcţională.
8.5.3.3.3.8. Tipuri de legături electrice între unităţi funcţionale
a)legătură fixă, care este conectată sau deconectată cu ajutorul unei scule;
b)legătură deconectabilă, care este conectată sau deconectată manual, fără
ajutorul unei scule;
c)legătură debroşabilă, care este conectată sau deconectată prin aducerea unităţii
funcţionale în situaţia de serviciu sau de separare.
(4)5.3.3.4. La amplasarea tablourilor electrice este necesar să se ţină seama de
recomandările din reglementările tehnice specifice referitoare la proiectarea şi
executarea instalaţiilor de conexiuni şi distribuţie cu tensiuni până la 1000 V c.a.
în unităţile energetice şi anume:
a)condiţiile de influenţe externe;
b)să nu împiedice circulaţia pe coridoare în special la cele utilizate pentru evacuare
în caz de incendiu;
c)să permită exploatarea, întreţinerea şi verificarea.
(5)5.3.3.5. Tablourile de distribuţie se vor executa în construcţie deschisă sau
închisă (protejată) în funcţie de condiţiile de influenţe externe şi grad de protecţie.
(6)5.3.3.6. Tablourile de distribuţie în execuţie deschisă se instalează în încăperi
din clasa BA5.
Se admite instalarea lor şi în încăperi din clasa AD1 dacă acestea corespund şi
categoriilor BE1 a şi BE1b, cu condiţia ca părţile aflate sub tensiune să nu fie
accesibile personalului obişnuit (neautorizat).
(7)5.3.3.7. Se interzice amplasarea tablourilor de distribuţie în poduri şi în
subsoluri de cabluri, cu excepţia cazurilor prevăzute în normativul NTE 007/08/00.
(8)5.3.3.8. Se recomandă să nu se amplaseze tablouri de distribuţie care conţin
aparate de măsurare, în încăperi cu temperaturi sub 0°C şi peste +40°C, sau în
alte condiţii decât în acelea permise de producătorul aparatelor respective. În
cazul în care nu pot fi respectate prevederilor de mai sus, producătorul tabloului
trebuie să ia măsuri pentru a asigura funcţionarea corectă a aparatelor de
măsurare (de exemplu, realizarea unei încălziri locale, ventilaţie naturală sau
forţată) sau utilizatorul trebuie să asigure climatizarea încăperii.
(9)5.3.3.9. Tablourile de distribuţie trebuie amplasate la distanţa de cel puţin 3
cm faţă de elementele din materiale combustibile sau în condiţiile prevăzute la art.
3.0.3.8. Fac excepţie tablourile în carcasă metalică cu grad de protecţie IP54 care
pot fi montate direct pe elemente din materiale combustibile.
(10)5.3.3.10. Trebuie evitată instalarea tablourilor de distribuţie în încăperi din
categoria BE2.
În cazurile în care se impune totuşi o astfel de amplasare, trebuie luate măsuri
pentru prevenirea şi protecţia împotriva propagării incendiilor, utilizându-se
tablouri de distribuţie din materiale incombustibile, cu gradul de protecţie IP
indicat în subcap. 4.2.
(11)5.3.3.11. Tablourile de distribuţie se prevăd cu dispozitiv de secţionare,
întrerupere şi comandă conform subcap. 5.3.4.
(12)5.3.3.12. La clădirile cu săli aglomerate, tabloul de distribuţie al acestora
trebuie prevăzut cu posibilitatea de întrerupere a alimentării cu energie electrică
a instalaţiilor electrice aferente (cu excepţia celor de siguranţă).
Întreruperea alimentării cu energie electrică trebuie să se facă dintr-un loc în care
nu are acces publicul, marcat şi uşor accesibil pentru intervenţii în caz de incendiu.
(13)5.3.3.13. Pentru depozite de materiale combustibile şi depozite apreciate de
beneficiar şi comunicate proiectantului ca având importanţă deosebită sau care
adăpostesc valori importante, precum şi în toate cazurile cu risc de incendiu, fără
personal permanent de exploatare, tabloul general de distribuţie trebuie prevăzut
cu posibilitatea de întrerupere şi din exteriorul clădirii respective. Întreruperea
alimentării cu energie electrică trebuie să se facă dintr-un loc marcat, protejat şi
accesibil pentru intervenţii în caz de incendiu.
(14)5.3.3.14. La confecţionarea carcaselor tablourilor de distribuţie trebuie să se
folosească materiale incombustibile sau nehigroscopice şi cu întârziere la
propagarea flăcării.
(15)5.3.3.15. La alegerea şi instalarea tablourilor pentru receptoare de siguranţă
şi a tabloului staţiei pompelor de incendiu se va ţine seama şi de prevederile din
subcap. 7.22.
(16)5.3.3.16. Alegerea secţiunii conductoarelor şi barelor din interiorul unui
tablou este responsabilitatea producătorului.
Alegerea acestor conductoare se face ţinând seama, în afară de curentul admisibil
indicat în schema monofilară din proiect, de solicitările mecanice la care tabloul
este supus, de modul de pozare, de tipul izolaţiei şi, dacă este cazul, de tipul
elementelor racordate.
(17)5.3.3.17. Se recomandă evitarea grupării în acelaşi tablou a aparatelor de
tensiune alternativă împreună cu aparatele de tensiune continuă sau a aparatelor
alimentate la tensiuni diferite între fază şi pământ. În cazurile în care nu se pot
respecta aceste condiţii, aparatele pentru acelaşi tip de curent sau aceleaşi
tensiuni trebuie instalate separat şi marcate distinct. Fac excepţie aparatele care
necesită pentru funcţionarea lor, tensiuni de natură diferită sau tensiuni de valori
diferite, pentru care nu se impune respectarea condiţiilor de mai sus.
(18)5.3.3.18. Se interzice instalarea în tablourile de distribuţie a aparatelor cu
dielectrici combustibili (de exemplu ulei).
(19)5.3.3.19. Distanţe minime de protecţie pentru tablouri de distribuţie cu bare
neizolate montate deasupra tabloului (conform prevederilor reglementărilor
tehnice specifice referitoare la proiectarea şi executarea instalaţiilor de conexiuni
şi distribuţie cu tensiuni până la 1000 V c.a. în unităţile energetice).
1.5.3.3.19.1. Între părţile fixe sub tensiune ale diferitelor faze dintr-un tablou
precum şi între acestea şi elemente şi părţi metalice legate la pământ, trebuie
prevăzută o distanţă de conturnare de minimum 30 mm şi o distanţă de izolare în
aer de 15 mm.
2.5.3.3.19.2. Distanţa liberă între bare în tablouri se stabileşte conform STAS
7944.
3.5.3.3.19.3. Distanţa de izolare în aer între părţile neizolate aflate sub tensiune
ale tabloului trebuie să fie de cel puţin:
- 50 mm, până la elementele de construcţie (uşi pline, pereţi etc.);
- 100 mm, până la îngrădiri sau uşi din plasă metalică.
- 200 mm până la bariere de protecţie.
Pereţii şi îngrădirile de protecţie şi uşile pline sau din plasă se execută cu înălţimea
de minimum 1,7 m, iar barierele cu înălţimea de minimum 1,2 m.
(20)5.3.3.20. Distanţele de izolare în aer, de conturnare şi de protecţie împotriva
şocurilor electrice în cazul tablourilor de distribuţie prefabricate, se stabilesc
conform prevederilor din standardul pe părţi SR EN 60439.
(21)5.3.3.21. Tablourile de distribuţie se instalează astfel încât înălţimea laturii
de sus a tablourilor faţă de pardoseala finită să nu depăşească 2,3 m.
Fac excepţie tablourile din locuinţe pentru care se admite o înălţime de cel mult
2,5 m.
(22)5.3.3.22. La tablourile capsulate, înălţimea laturii de jos a tabloului faţă de
pardoseala finită se stabileşte avându-se în vedere posibilitatea de realizare a razei
de curbură admisă pentru cablul cu cel mai mare diametru care se racordează la
tablou.
(23)5.3.3.23. Aparatele de măsurare ale tablourilor cu înregistrare sau citire
directă se amplasează pe uşa acestora ţinându-se seama de recomandările din
reglementările tehnice referitoare la proiectarea staţiilor de conexiuni şi
transformare privind reprezentarea şi marcarea instalaţiilor electrice.
(24)5.3.3.24. Coridorul de acces din faţa sau din spatele unui tablou, se prevede
cu o lăţime de cel puţin 0,8 m măsurată între punctele cele mai proeminente ale
tabloului şi elementele neelectrice de pe traseul coridorului (pereţi, balustrade de
protecţie etc.).
Se admit îngustări locale de la 0,8 m la 0,6 m, cu condiţia ca uşa tabloului să se
poată deschide complet.
(25)5.3.3.25. Coridorul de acces între două tablouri de distribuţie şi coridorul
dintre tablou şi părţi metalice proeminente care nu sunt sub tensiune ale unui alt
echipament sau receptor electric, trebuie să aibă o lăţime de cel puţin 1 m.
(26)5.3.3.26. În încăperi de clasa BA5 între elementele sub tensiune neizolate şi
protejate împotriva atingerilor directe ale tablourilor aşezate pe ambele părţi ale
unui coridor de acces şi alte elemente şi utilaje electrice, trebuie asigurată o
distanţă de cel puţin 1,4 m.
(27)5.3.3.27. În încăperi de clasa BA5 între elementele sub tensiune neizolate din
spatele unui tablou de distribuţie şi elementele neelectrice de pe peretele opus,
trebuie asigurată o distanţă de cel puţin 1 m.
(28)5.3.3.28. Între pardoseala finită a coridorului din faţa sau din spatele
tabloului de distribuţie, plafonul încăperii sau elementele metalice care nu fac
parte din circuitele curenţilor de lucru, se prevede o distanţă liberă pe verticală de
cel puţin 1,9 m. Distanţa dintre aceste elemente şi elementele care fac parte din
circuitele curenţilor de lucru, care în exploatare se găsesc sub tensiune şi nu sunt
protejate împotriva atingerilor, trebuie să fie de cel puţin 2,5 m. Aceste elemente
se protejează împotriva atingerilor directe şi trebuie sa fie de cel puţin de 2,5 m
de la pardoseală.
(29)5.3.3.29. La coridoarele de acces ale tablourilor de distribuţie, formate din
mai multe panouri cu o lungime totală mai mare de 10 m, se prevede accesul pe
la ambele capete.
În cazul coridoarelor cu o lăţime mai mare de 3 m, prevederea a două căi de acces
nu este obligatorie.
(30)5.3.3.30. Tablourile cu acces prin spate şi care nu sunt instalate în încăperi
de clasa BA5 se prevăd cu îngrădiri de protecţie pe partea laterală a tablourilor.
Îngrădirile de protecţie se execută din panouri pline din materiale incombustibile
sau din rame cu plasă cu ochiuri de cel mult 20x20 mm, amplasate astfel încât să
nu fie posibilă atingerea părţilor sub tensiune.
(31)5.3.3.31. Aparatele de protecţie, de comandă, de separare, de conectare
etc., cât şi circuitele de intrare şi de ieşire din tablourile de distribuţie, se
etichetează clar şi vizibil astfel încât să fie uşor de identificat pentru manevre,
reparaţii şi verificări. Pe etichetele siguranţelor fizibile se menţionează şi curenţii
nominali ale acestora.
(32)5.3.3.32. Manetele de pe tablouri, care trebuie manevrate în caz de incendiu,
calamitate naturală etc., se marchează distinct, vizibil şi clar astfel încât să poată
fi identificate rapid la necesitate.
(33)5.3.3.33. Tablourile de distribuţie trebuie montate vertical şi fixate sigur
pentru a corespunde cerinţelor Legii nr. 10/1995 privind rezistenţa şi stabilitatea
atât statică cât şi dinamică (la vibraţii).
(34)5.3.3.34. Tablourile destinate instalării în locuri accesibile persoanelor
obişnuite în timpul utilizărilor trebuie să respecte şi recomandările din standardul
SR EN 60439-3+A1+A2 şi anume:
- tablourile de distribuţie, conform standardului SR EN 60439-3+A1+A2 sunt
destinate utilizării la tensiune alternativă, la o tensiune nominală fază/pământ care
să nu depăşească 300 V;
- circuitele de ieşire cuprind dispozitivele de protecţie la scurtcircuit, fiecare având
un curent nominal care să nu depăşească 125 A cu un curent total la intrare care
să nu depăşească 250 A:
a)gradul de protecţie al tabloului în carcasă trebuie să fie de cel puţin IP2X, după
montare conform instrucţiunilor producătorului;
b)tablourile cu protecţie prin izolare totală (clasa II), trebuie să asigure cel puţin
gradul de protecţie IP3X;
c)carcasa trebuie să ţină la impact 0,75 J;
d)fuzibilele pentru circuitele de ieşire trebuie să fie conform prescripţiilor din
standardul SR EN 60269;
e)părţile debroşabile nu sunt permise în tablouri destinate a fi instalate în locuri
în care persoane obişnuite (neautorizate) au acces pe timpul utilizării acestora.
(35)5.3.3.35. Tablourile destinate utilizării pe şantier trebuie să respecte şi
recomandările din standardul SR EN 60439-4 - (Prescripţii particulare pentru
ansambluri utilizate pe şantiere) şi anume:
a)curentul nominal al tabloului trebuie respectat de către producător ca fiind
curentul nominal al circuitului de alimentare;
b)toate conexiunile cablurilor externe trebuie să fie demontabile sau să se facă
prin intermediul prizelor de curent;
c)prizele trebuie să fie conform standardelor corespunzătoare şi trebuie să aibă
un curent nominal de cel puţin 16 A;
d)rezistenţa mecanică a carcasei la impact trebuie să fie mai mare sau egală cu 6
J;
e)gradul de protecţie al tuturor părţilor tabloului trebuie să fie cel puţin IP44;
f)soclurile prizelor de curent neprotejate de carcasa tabloului trebuie să asigure
un grad de protecţie de cel puţin IP44, indiferent dacă fişa este introdusă în priză
sau nu;
g)părţi accesibile ale tabloului sunt:
- numai soclurile prizelor de curent, manetele operaţionale şi butoanele de
comandă care pot fi accesibile fără utilizarea unei chei sau a unei scule;
- şi organul de comandă al întreruptorului principal ce trebuie să poată fi acţionat
cu uşurinţă;
h)tabloul trebuie prevăzut cu urechi de ridicare şi manete de manipulare;
i)atunci când se utilizează socluri de prize de curent şi fişe, este necesar ca un
conductor de protecţie corespunzător să fie conectat între bornele principale de
legare la pământ ale tabloului şi bornele de legare la pământ ale soclurilor prizelor;
j)secţiunea fiecărui conductor de protecţie situat în interiorul tabloului nu trebuie
să fie mai mică de 2,5 mm2 din cupru;
k)prizele care au curenţi sau tensiuni nominale diferite nu trebuie să fie
interschimbabile pentru a se evita erorile de conectare (a se vedea SR EN 60309-
1 şi SR EN 60309-2).
SECŢIUNEA 4: 5.3.4. Dispozitive de protecţie, separare
(secţionare), întrerupere şi comandă
SUBSECŢIUNEA 1: 5.3.4.0. Prescripţii comune
(1)5.3.4.0.1. Prescripţiile din prezentul subcapitol sunt conform cu recomandările
din standardele SR EN 61140/A1, SR CEI 60364-5-53 şi SR HD 384.5.537S2.
(2)5.3.4.0.2. Contactele mobile ale tuturor polilor aparatelor multipolare trebuie
cuplate mecanic în aşa fel încât se deschid şi se închid împreună, cu excepţia
acelor contacte destinate numai pentru neutru (N) care pot să se închidă înainte
şi să se deschidă după celelalte contacte.
(3)5.3.4.0.3. În circuitele monofazate se prevăd dispozitive bipolare (2P sau
1P+N).
În circuitele monofazate din locuinţe (cu personal obişnuit) se prevăd
întreruptoare bipolare cu protecţie la suprasarcină şi scurtcircuit cel puţin pe
conductorul de fază (1P+N).
(4)5.3.4.0.4. Dispozitivele care asigură mai multe funcţiuni trebuie să satisfacă
toate prescripţiile corespunzător pentru fiecare din aceste funcţiuni.
(5)5.3.4.0.5. Dispozitivele de protecţie trebuie să funcţioneze la valori de curent,
tensiune şi timp adaptate caracteristicilor circuitelor şi pericolelor posibile.
SUBSECŢIUNEA 2: 5.3.4.1. Dispozitive de protecţie împotriva atingerii
indirecte prin întreruperea automată a alimentării
(1)5.3.4.1.1. Dispozitive de protecţie la supracurent
Se aleg şi se montează conform condiţiilor specificate în subcap. 4.3 şi subcap.
5.3.4.3.
(2)5.3.4.1.2. Dispozitive de protecţie la curent diferenţial rezidual
1.5.3.4.1.2.1. Condiţii generale de instalare
a)dispozitivele de protecţie la curent diferenţial rezidual în reţelele de tensiune
continuă trebuie să fie destinate în mod special pentru detectarea curenţilor
reziduali în curent continuu şi pentru întreruperea curenţilor din circuit în condiţii
normale şi în situaţii de defect
b)un dispozitiv de protecţie la curent diferenţial rezidual trebuie să fie instalat
astfel încât să asigure întreruperea tuturor conductoarelor active ale circuitului
protejat.
c)nici un conductor de protecţie nu trebuie să treacă prin circuitul magnetic al
dispozitivului de protecţie la curent diferenţial rezidual.
În cazul cablurilor unde conductorul de protecţie este cuprins în mantaua comună
împreună cu conductoarele de fază, dacă torul dispozitivului diferenţial rezidual se
montează pe cablu, conductorul de protecţie se trece din nou în sens invers prin
tor.
Dispozitivele de protecţie la curent diferenţial rezidual trebuie alese şi circuitele
electrice împărţite astfel încât curentul de scurgere la pământ, susceptibil să apară
în timpul funcţionării normale a sarcinii (sarcinilor) să nu producă întreruperea
inutilă a dispozitivului.
2.5.3.4.1.2.2. Utilizarea dispozitivelor de protecţie la curent diferenţial rezidual
conform reţelei de alimentare.
2.1.5.3.4.1.2.2.1. Dispozitivele de protecţie la curent diferenţial rezidual pot sau
nu pot să aibă o sursă auxiliară, luând în considerare prescripţiile de la
5.3.4.1.2.2.2.
2.2.5.3.4.1.2.2.2. Utilizarea dispozitivelor de protecţie la curent diferenţial
rezidual cu o sursă auxiliară, care nu se deschide automat în cazul defectării sursei
auxiliare, este permisă numai dacă una din următoarele două condiţii este
îndeplinită:
- protecţia împotriva contactului indirect este asigurată chiar şi în cazul defectării
sursei auxiliare
- dispozitivele sunt instalate în instalaţii exploatate, încercate şi verificate de către
persoane instruite (BA4) sau persoane calificate (BA5)
3.5.3.4.1.2.3. Reţeaua TN
În reţelele TN-S dispozitivele de protecţie la curent diferenţial (DDR) rezidual pot
fi utilizate ca măsură de protecţie suplimentară.
În circuitele electrice din locuinţe utilizarea DDR-urilor este măsură tehnică
principală de protecţie (conform HG nr. 1146/2006).
Dacă pentru un anumit echipament sau pentru anumite părţi ale instalaţiei, una
sau mai multe dintre condiţiile menţionate la 4.1.3.1. nu pot fi satisfăcute, acele
părţi pot fi protejate printr-un dispozitiv de protecţie la curent diferenţial rezidual.
De exemplu: circuitele cu impedanţa buclei de defect foarte mare, astfel încât
dispozitivul de protecţie la scurtcircuit nu acţionează.
Dispozitivele de curent diferenţial rezidual se pot monta pe circuitele fără
conductor de protecţie (PE) ca o măsură tehnică de protecţie la defect (împotriva
atingerii indirecte) cu condiţia de a fi de cel mult 30 mA.
4.5.3.4.1.2.4. Reţea TT
În reţelele TT dispozitivele de protecţie la curent diferenţial rezidual pot fi utilizate
ca măsură de protecţie suplimentară.
Dacă o instalaţie este protejată printr-un singur dispozitiv de protecţie la curent
diferenţial rezidual, acesta trebuie amplasat la originea instalaţiei (racordul de
alimentare)
5.5.3.4.1.2.5. Reţea IT
Acolo unde protecţia este prevăzută cu un dispozitiv de protecţie la curent
diferenţial rezidual şi nu este prevăzută deconectarea ca urmare a primului defect,
curentul diferenţial trebuie să fie cel puţin egal cu valoarea dublului curentului care
circulă de la primul defect la pământ.
(3)5.3.4.1.3. Dispozitive pentru controlul izolaţiei
Dispozitivul pentru controlul izolaţiei monitorizează continuitatea izolaţiei unei
instalaţii electrice. Acesta este destinat să semnalizeze o diminuare a nivelului de
izolaţie al instalaţiei în scopul de a permite găsirea cauzei acestei diminuări, înainte
de apariţia unui al doilea defect. În acest mod se previne întreruperea alimentării.
Dispozitivele pentru controlul izolaţiei trebuie astfel concepute sau montate încât
să fie posibilă modificarea setării numai prin utilizarea unei chei sau a unei scule.
SUBSECŢIUNEA 3: 5.3.4.2. Dispozitive de protecţie împotriva efectelor
termice
Prescripţiile de protecţie împotriva efectelor termice sunt prevăzute în subcap. 4.2.
SUBSECŢIUNEA 4: 5.3.4.3. Dispozitive de protecţie împotriva
supracurenţilor
Alegerea dispozitivelor de protecţie, împotriva supracurenţilor (suprasarcină şi
scurtcircuit) se face conform subcap. 4.3., recomandărilor din standardul pe părţi
SR EN 60269 pentru siguranţe şi recomandărilor din standardele pe părţi SR EN
60896 şi SR EN 60947 pentru întreruptoare.
(1)5.3.4.3.1. Prescripţii generale de montaj şi utilizare
1.5.3.4.3.1.1. Dispozitivele trebuie montate şi utilizate conform indicaţiilor
producătorului.
2.5.3.4.3.1.2. La montarea siguranţelor cu filet, conductorul de fază se leagă la
contactul central al soclului.
3.5.3.4.3.1.3. Siguranţele fuzibile ale căror elemente de înlocuire sunt
susceptibile a fi înlocuite sau conectate de către alte persoane decât cele instruite
(BA4) sau calificate (BA5), trebuie să fie conform recomandărilor din standardul
SR EN 60269-3.
Siguranţele fuzibile sau ansamblurile de elemente de înlocuire susceptibile de a fi
conectate sau înlocuite de către alte persoane decât cele instruite (BA4) sau
calificate (BA5), trebuie montate în aşa fel încât să se asigure că elementele de
înlocuire (de exemplu, port-fuzibilele) pot fi înlocuite sau conectate fără riscul unui
contact neintenţionat cu părţile active.
4.5.3.4.3.1.4. Acolo unde întreruptoarele pot fi manevrate de către alte persoane
decât cele instruite (BA4) sau calificate (BA5), ele trebuie să fie de un model sau
montate în aşa fel încât să nu fie posibilă modificarea reglării releelor de
supracurent, fără acţionare voluntară, prin utilizarea unei chei sau scule şi
menţinând o indicaţie vizibilă a reglării sau calibrării.
(2)5.3.4.3.2. Alegerea dispozitivelor de protecţie împotriva supracurenţilor în
funcţie de sistemele de pozare.
Curentul nominal (sau curentul de reglaj) al dispozitivului de protecţie trebuie ales
în conformitate cu subcap. 4.3.
În cazul sarcinilor ciclice, valorile In şi I2 trebuie alese la valorile de bază Ic şi IZ
(sau I'Z) pentru sarcină constantă echivalentă termic unde:
Ic - este curentul de calcul pentru care s-a proiectat circuitul în regim continuu de
funcţionare. Curentul de calcul corespunde celei mai mari puteri electrice pe care
o suportă circuitul în regim normal.
IZ (sau I'Z) - este curentul admisibil al instalaţiei de conectare
In - este curentul nominal al dispozitivului de protecţie
I2 - este curentul care asigură funcţionarea efectivă a dispozitivului de protecţie.
SUBSECŢIUNEA 5: 5.3.4.4. Dispozitive de protecţie împotriva
perturbaţiilor electromagnetice
Alegerea dispozitivelor de protecţie împotriva perturbaţiilor electromagnetice se
face conform subcap. 4.4.
SUBSECŢIUNEA 6: 5.3.4.5. Dispozitive de separare (secţionare),
întrerupere şi comandă
(1)5.3.4.5.0. Generalităţi
1.5.3.4.5.0.1 Măsurile de separare (secţionare), întrerupere şi comandă
neautomată, locală sau de la distanţă sunt utilizate în scopul prevenirii sau
evitarea pericolelor de accidentare a persoanelor sau deteriorarea (distrugerea)
echipamentelor din instalaţiile electrice.
2.5.3.4.5.0.2 Dispozitivele de separare trebuie să poată permite deconectarea
instalaţiei electrice, a circuitelor şi a aparatelor individuale pentru a se permite
întreţinerea, verificarea, detectarea defectelor şi efectuarea reparaţiilor.
3.5.3.4.5.0.3 Dispozitivele de întrerupere de urgenţă (inclusiv oprirea de
urgenţă), trebuie instalate, dacă este necesar în caz de pericol, astfel ca tensiunea
să fie întreruptă imediat printr-o manevră rapidă şi uşor recunoscută.
4.5.3.4.5.0.4 Dispozitivele de comandă funcţională trebuie prevăzute pentru
fiecare element al circuitului, care poate să fie comandat independent de celelalte
părţi ale instalaţiei electrice.
(2)5.3.4.5.1. Dispozitive de separare (secţionare)
1.5.3.4.5.1.1. Dispozitivele de separare (secţionare) din tablourile de distribuţie
trebuie să separe în mod efectiv toate conductoarele active de alimentare de
circuitul considerat, inclusiv conductorul neutru (N).
Pot fi luate măsuri pentru separarea (secţionarea) unui ansamblu de circuite prin
acelaşi dispozitiv, dacă condiţiile de serviciu permit aceasta.
2.5.3.4.5.1.2. În reţelele TN-C, conductorul (PEN) nu trebuie întrerupt, iar în
reţelele TN-S, conductorul de protecţie (PE) nu trebuie întrerupt.
În toate reţelele conductoarele de protecţie nu trebuie să fie întrerupte.
3.5.3.4.5.1.3 Dispozitivele de separare (secţionare) trebuie să corespundă
următoarelor condiţii:
a)să suporte în stare nouă, curată şi în condiţii uscate, în poziţia deschis, între
bornele fiecărui pol, tensiunea de impuls la valoarea indicată în tabelul 5.10 în
funcţie de tensiunea nominală a instalaţiei.
b)să aibă un curent de scurgere transversal pe poli în poziţia deschis care nu
depăşeşte:
- 0,5 mA pe pol, în stare nouă, curată şi în condiţii uscate şi
- 6 mA pe pol la sfârşitul duratei de viaţă convenţională, determinată prin
standardele corespunzătoare (atunci când se aplică între bornele fiecărui pol o
tensiune de încercare egală cu 110% din tensiunea nominală între fază şi neutrul
instalaţiei). În cazul încercării în tensiune continuă valoarea tensiunii trebuie să fie
egală cu valoarea efectivă a tensiunii alternative de încercare.
Tabelul 5.10. - Tensiunea de ţinere la impuls în funcţie de tensiunea nominală
Tensiunea de ţinere la
Tensiunea nominală a
impuls (kV) pentru
instalaţiei
dispozitivele de secţionare
Reţea monofazată cu punct Supratensiune de categoria Supratensiune de categoria
Reţea trifazată (V)
median (V) III IV
230/400 120-240 3 5
277/480 5 8
400/690 8 10
1.000 10 15
1 - Din punct de vedere al supratensiunilor de trăsnet nu se face nici o distincţie, între reţelele legate la pământ şi cele
care nu sunt legate la pământ
2 - Tensiunile de ţinere la impuls se referă la o altitudine de până la 2000 m.
4.5.3.4.5.1.4. Distanţa deschiderii între contactele dispozitivului în poziţia
deschis trebuie să fie vizibilă sau în mod clar şi sigur indicată prin marcarea
"Închis" sau "Deschis".
Marcarea poate fi realizată prin utilizarea simbolurilor "0" şi "I" care să indice
poziţia "Deschis" respectiv "Închis", acolo unde utilizarea acestor simboluri este
permisă prin standardele de echipament corespunzătoare.
5.5.3.4.5.1.5. Dispozitivele cu semiconductoare nu trebuie utilizate ca dispozitive
de secţionare.
6.5.3.4.5.1.6. Dispozitivele de secţionare trebuie concepute şi/sau instalate
astfel încât să prevină închiderea neintenţionată provocată, de exemplu prin şocuri
şi vibraţii sau adoptarea de alte măsuri, după cum urmează: încuietori cu lacăt,
amplasare în locuri încuiate cu cheie sau sub carcase şi panouri de avertizare.
Legarea în scurtcircuit şi la pământ pot fi utilizate ca măsuri suplimentare.
7.5.3.4.5.1.7. Trebuie prevăzute măsuri pentru protejarea dispozitivelor de
secţionare fără rupere în sarcină, împotriva deschiderii accidentale sau nepermise.
Aceasta poate fi realizată prin amplasarea dispozitivului într-un spaţiu sau carcasă
care poate fi încuiată. Ca alternativă, dispozitivul fără sarcină poate fi interblocat
cu un întreruptor de sarcină.
8.5.3.4.5.1.8. Mijloacele de separare (secţionare) trebuie prevăzute să
deconecteze toţi polii de alimentare corespunzători.
Secţionarea poate fi realizată, de exemplu, cu ajutorul:
- separatoarelor, întreruptoarelor - separatoare multipolare sau unipolare;
- întreruptoarelor garantate prin norme pentru separare (secţionare);
- prizelor şi fişelor;
- siguranţelor fuzibile în distribuţiile în care nu există conductor neutru sau acesta
nu trebuie întrerupt (de exemplu: alimentarea motoarelor trifazate, în reţele TNC);
- bornelor special concepute care împiedică deplasarea conductorului.
9.5.3.4.5.1.9. Toate dispozitivele utilizate pentru secţionare trebuie să fie în mod
clar identificate, de exemplu, prin marcarea circuitului pe care-l separă.
10.5.3.4.5.1.10. Aptitudinea de separare a întreruptoarelor automate, este
indicată prin simbolul marcat pe aparat, (din SR EN 60898 şi SR EN
60947).
Pentru întreruptoarele automate, altele decât cele acţionate prin buton de
comandă, poziţia deschis trebuie să fie indicată prin simbolul 0 (un cerc) şi poziţia
închis prin simbolul I (o linie scurtă verticală).
Pentru întreruptoarele automate acţionate cu ajutorul a două butoane, butonul de
comandă prevăzut numai pentru comanda de deschidere trebuie să fie roşu şi/sau
marcat cu simbolul 0.
(3)5.3.4.5.2. Dispozitive de întrerupere de urgenţă (inclusiv oprirea de urgenţă)
1.5.3.4.5.2.1. Dispozitivele de întrerupere de urgenţă trebuie să poată întrerupe
curentul de plină sarcină a părţii respective din instalaţie.
2.5.3.4.5.2.2. Mijloacele pentru întreruperea de urgenţă pot fi compuse:
- dintr-un dispozitiv de întrerupere capabil să întrerupă în mod direct alimentarea
respectivă;
- dintr-o combinaţie de echipamente puse în funcţiune printr-o singură acţionare
pentru întreruperea alimentării respective.
Prizele şi fişele nu trebuie prevăzute pentru a fi utilizate ca mijloace de întrerupere
de urgenţă.
Pentru oprirea de urgenţă menţinerea alimentării poate fi necesară, de exemplu,
pentru frânarea părţilor aflate în mişcare.
3.5.3.4.5.2.3. Întreruperea de urgenţă poate fi realizată, de exemplu, cu
ajutorul:
- întreruptoarelor din circuitul principal;
- butoane de comandă şi aparate similare din circuitele de comandă (auxiliare)
4.5.3.4.5.2.4. Dispozitivele de întrerupere cu acţionare manuală pot fi alese
pentru întreruperea directă a circuitului principal acolo unde acesta se poate
efectua.
Întreruptoarele automate, contactoarele etc. se deschid de la distanţă prin butonul
(comutatorul) care acţionează în circuitul de declanşare al bobinei.
5.5.3.4.5.2.5. Mijloacele de comandă (butoane de comandă, comutatoare etc.)
ale dispozitivelor de întrerupere de urgenţă trebuie să fie identificate în mod clar,
de preferinţă prin culoarea roşie care să contrasteze cu fondul.
6.5.3.4.5.2.6. Mijloacele de comandă trebuie să fie uşor accesibile în locurile unde
poate să apară pericolul, eventual, în toate locurile suplimentare de unde pericolul
poate fi îndepărtat de la distanţă.
7.5.3.4.5.2.7. Mijloacele de comandă ale unui dispozitiv de întrerupere de
urgenţă trebuie să poată fi zăvorâte sau blocate în poziţia de întrerupere a
funcţionării "Închis" sau "Oprit", în afară de cazul în care mijloacele de comandă
ale unui dispozitiv de întrerupere de urgenţă şi cele pentru realimentare sunt sub
comanda aceleiaşi persoane.
Decuplarea unui dispozitiv de întrerupere de urgenţă nu trebuie să permită
realimentarea părţii respective a instalaţiei.
Dispozitivele de oprire de urgenţă cu zăvorâre mecanică trebuie să respecte
standardul SR EN 60947-5-5.
8.5.3.4.5.2.8. Exemple de instalaţii unde se utilizează întreruperi de urgenţă:
- sisteme de pompare pentru lichide inflamabile;
- sisteme de ventilaţie normală;
- laboratoare electrice şi platforme de încercări;
- bucătării mari.
9.5.3.4.5.2.9. Exemple de instalaţii unde se utilizează opriri de urgenţă:
- scări rulante;
- ascensoare;
- elevatoare;
- transportoare;
- maşini-unelte.
10.5.3.4.5.2.10. Pentru maşinile cu motor electric, suplimentar, se vor aplica şi
recomandările din standardul SR EN 60204-1.
(4)5.3.4.5.3. Dispozitive de întrerupere (comandă) funcţională
1.5.3.4.5.3.1. Dispozitivele de întrerupere funcţională, trebuie să corespundă
celor mai severe condiţii pentru care ele pot fi solicitate să funcţioneze.
2.5.3.4.5.3.2. Dispozitivele de întrerupere funcţională pot întrerupe curentul
electric fără să fie necesară deschiderea polilor corespondenţi:
a)dispozitivele de comandă cu semiconductoare sunt exemple de dispozitive
capabile să întrerupă curentul din circuit dar nu deschid polii corespondenţi.
b)întreruperea funcţională poate fi realizată prin intermediul unor întreruptoare,
dispozitive semiconductoare, contactoare, relee, prize de curent nominal de cel
mult 16 A.
3.5.3.4.5.3.3. Separatoarele, siguranţele fuzibile şi elementele de conectare nu
trebuie utilizate pentru întreruperea funcţională.
SUBCAPITOLUL 4: 5.4. Instalaţii electrice pentru prize şi iluminat normal
(1)5.4.1. Circuitele iluminatului normal trebuie să fie distincte de circuitele de
prize.
(2)5.4.2. Se admit doze comune pentru circuitele de iluminat normal, de prize,
de comandă şi de semnalizare, dacă circuitele respective funcţionează la aceeaşi
tensiune.
(3)5.4.3. Circuitele şi dozele iluminatului normal trebuie să fie distincte de cele
ale iluminatului de siguranţă. Excepţiile sunt menţionate în cap. 7.
(4)5.4.4. Dimensionarea conductoarelor circuitelor de iluminat normal se face
respectând prevederile din subcap. 5.4 şi secţiunile minime din anexa 5.32.
(5)5.4.5. Se recomandă ca la stabilirea numărului circuitelor de iluminat normal
să nu se depăşească o putere totală instalată de 3 kW pe un circuit monofazat şi
de 8 kW pe un circuit trifazat.
(6)5.4.6. Dimensionarea conductoarelor circuitelor de priză monofazate se face
respectându-se prevederile din subcap. 5.2.4. şi secţiunile minime din anexa 5.32.
(7)5.4.7. Puterea instalată pe un circuit monofazat de prize din clădirile de locuit
şi social - culturale este de 2 kW.
În locuinţe, pentru receptoare cu puteri de peste 2 kW (de ex. maşini de spălat,
aparate de climatizare etc.), trebuie prevăzute circuite de priză separate.
- Secţiunile conductoarelor se dimensionează corespunzător puterii
receptorului/receptoarelor dar nu vor fi mai mici decât cele din anexa 5.32.
(8)5.4.8. Prizele cu tensiunea de 230 V vor fi prevăzute cu contact de protecţie.
(9)5.4.9. Dimensionarea circuitelor de priză trifazate se face respectând condiţiile
din subcap. 5.2.4 şi prevederile din subcap. 5.3.1 referitoare la condiţiile de
alimentare a receptoarelor de putere.
(10)5.4.10. Dimensionarea circuitelor care alimentează prize de tensiuni reduse
prin transformator, se face pe baza puterii nominale a transformatorului.
(11)5.4.11. Dimensionarea coloanei de alimentare a tablourilor de lumină şi prize
se face conform prevederilor din subcap. 5.2.4 şi prevederilor recomandate de SR
234.
(12)5.4.12. Trebuie evitată traversarea încăperilor din clasele de mediu AD2,
AD3, AD4, AF2, AF3, AF4, AA5 şi din categoria BE2 cu circuite electrice care
deservesc alte încăperi.
Fac excepţie încăperile pentru bucătării şi băi din locuinţe, precum şi alte cazuri
justificate de către proiectant, în care se admit astfel de traversări, cu luarea de
măsuri de protecţie corespunzătoare influenţelor externe.
(13)5.4.13. Alimentarea transformatorului de sonerie sau soneriei de 220 V se
face dintr-un circuit de iluminat normal, dintr-un circuit de prize sau direct din
tabloul de distribuţie.
(14)5.4.14. La instalarea conductoarelor unui circuit sau mai multor circuite în
acelaşi element de protecţie (tuburi, jgheaburi etc.) trebuie se respectă şi
prevederile din subcap. 5.2.12.
(15)5.4.15. Corpurile de iluminat se aleg şi se montează respectându-se pe
lângă prevederile din acest normativ, precum şi condiţiile din reglementările
specifice referitoare la proiectarea şi executarea sistemele de iluminat artificial.
Pentru corpurile de iluminat din încăperile cu destinaţii speciale se vor respecta şi
condiţiile din capitolul 7.
(16)5.4.16. Alegerea corpurilor de iluminat şi a surselor de lumină se face în
funcţie de:
- influenţele externe (anexa 5.2);
- destinaţiile încăperilor şi a construcţiei;
- cerinţele luminotehnice;
- măsurile de protecţie împotriva şocurilor electrice (subcap. 4.1);
- regimul de funcţionare;
- criteriile economice.
(17)5.4.17. În încăperi cu aglomerări de persoane şi săli aglomerate se folosesc
corpuri de iluminat executate din materiale incombustibile sau cu întârziere la
propagarea flăcării.
(18)5.4.18. În încăperi din clasa BE2 corpurile de iluminat se aleg conform
subcap. 4.2.
(19)5.4.19. Corpurile de iluminat echipate cu lămpi incandescente, fluorescente
sau cu descărcări în vapori metalici care se instalează în depozite cu materiale
combustibile, categoria BE2, trebuie să fie prevăzute cu glob, respectiv cu difuzor
şi dacă există şi pericol de şocuri mecanice, vor avea şi grătar protector.
Conductorul de fază se leagă în dulia lămpii la borna din interior, conductorul
neutru (N) la borna conectată la partea filetată a duliei, iar conductorul de
protecţie (PE) la borna marcată pentru acesta.
(20)5.4.20. Corpurile de iluminat echipate cu lămpi cu descărcări se prevăd cu
dispozitive pentru îmbunătăţirea factorului de putere.
(21)5.4.21. Dispozitivele pentru suspendarea corpurilor de iluminat (cârlige de
tavan, bolţuri, dibluri etc.) se aleg astfel încât să poată suporta fără deformări o
masă egală cu de 5 ori masa corpului de iluminat respectiv, dar nu mai puţin de
10 kg.
(22)5.4.22. Întreruptoarele şi butoanele pe circuitele pentru iluminat trebuie
montate numai pe conductoarele de fază.
Se recomandă ca întreruptoarele, comutatoarele şi butoanele să se monteze la
înălţimea de 0,6...1,5 m, măsurată de la aparat până la nivelul pardoselii finite.
(23)5.4.23. Butonul de sonerie din locuinţe se montează pe circuitul secundar al
transformatorului ce asigură alimentarea cu TFJS.
(24)5.4.24. În clădirile de locuit se prevăd în fiecare încăpere prize după
necesităţi.
(25)5.4.25. Se recomandă ca prizele să fie montate pe pereţi la următoarele
înălţimi măsurate de la axul aparatului până la nivelul pardoselii finite:
- peste 2,0 m, la şcoli, în clase;
- peste 1,5 m în camerele de copii din creşe, grădiniţe, cămine, spitale de copii şi
alte clădiri similare;
- peste 0,1 m în alte încăperi decât grupuri sanitare, duşuri, băi, spălătorii şi
bucătării, indiferent de natura pardoselii
(26)5.4.26. În cazul instalării prizelor în pardoseli sau pe pardoseli trebuie să se
folosească fie prize în execuţie specială, omologate pentru acest scop, fie prize în
execuţie normală, protejate în cutii speciale care asigură gradul de protecţie (la
pătrunderea corpurilor solide, a apei şi la şocurile mecanice (conform
recomandărilor din SR EN 60529) necesar în scopul respectiv.
(27)5.4.27. Prizele dintr-o instalaţie electrică utilizate pentru diferite tensiuni
nominale, trebuie să fie distincte ca formă sau să se marcheze distinct în mod
vizibil.
(28)5.4.28. Se admite instalarea prizelor în depozitele cu materiale combustibile
categoria BE2 cu condiţia ca acestea să fie prevăzute cu dispozitiv de protecţie
diferenţială, (curentul diferenţial rezidual nominal trebuie să fie <= 30 mA) şi
amplasate la min. 1 m de materialele combustibile.
(29)5.4.29. În încăperi în care se impun condiţii speciale de protecţie datorită
utilizatorilor (copii, bolnavi mintal etc.), prizele trebuie să fie de tip special (de ex.
cu obturatori) şi prevăzute cu dispozitive de protecţie diferenţială <= 30 mA.
(30)5.4.30. Elementele conductoare de curent ale aparatelor de comutaţie pentru
montaj îngropat în elemente de construcţie se montează în doze de aparat.
(31)5.4.31. Întreruptoarele, comutatoarele, butoanele şi prizele din încăperi
pentru băi, grupuri sanitare şi piscine, se instalează respectându-se condiţiile din
subcap. 7.1 şi 7.2.
SUBCAPITOLUL 5: 5.5. Sisteme de legare la pământ
SECŢIUNEA 1: 5.5.1. Generalităţi
(1)5.5.1.1. Sistemele de legare la pământ au drept scop:
a)asigurarea potenţialului pământului pentru:
- conductorul PEN, în reţelele TN-C. Conductorul PEN, la consumator, este
conectat la borna (bara) principală de legare la pământ a instalaţiei (fig. 5.1.),
care oferă posibilitatea conectării electrice a unui număr de conductoare în scopul
legării la pământ;
- conductorul neutru (N), în reţelele TN-S pentru a permite conectarea la reţea a
receptoarelor monofazate sau trifazate legate în stea şi neuniform încărcate pe
faze;
- conductorul de protecţie (PE), în reţelele TN-S, pentru a asigura protecţia
persoanelor şi a animalelor împotriva şocurilor electrice;
- masele metalice, ce accidental ar putea ajunge sub tensiune, în schemele IT, TT
sau în reţelele TN-C şi TN-S atunci când se impune.
b)limitarea influenţelor electroenergetice datorate unor supratensiuni (a se vedea
4.4);
c)disiparea sarcinilor electrice în sol, datorate supratensiunilor de trăsnet,
loviturilor de trăsnet directe (cap. 6).
Fig. 5.1. Sistem de legare la pământ. Conductoare de protecţie şi conductoare de
echipotenţializare
Legendă:
M - masă; C - parte conductoare străină; parte conductoare care nu face parte din instalaţia electrică şi care poate
introduce un potenţial electric, în general potenţialul electric al pământului local; C1 - conductă metalică de apă, din
exterior; C2 - conductă metalică de apă uzată, din exterior; C3 - conductă metalică de gaz racord electroizolant, din
exterior; C4 - aer condiţionat; C5 - sistem de încălzire; C6 - conductă metalică de apă, de exemplu, într-o baie; C7 -
părţi conductoare străine în zona de accesibilitate la atingere a pârtilor conductoare; B - bornă principală de legare la
pământ (bară colectoare principală de legare la pământ); T - priză de pământ, (electrod de pământ); T1 - priză de
pământ (electrod de pământ) în fundaţie; T2 - priză de pământ, (electrod de pământ) pentru IPT dacă este necesar;
IPT - instalaţie de protecţie împotriva trăsnetului; PE - bară pentru conectarea conductoarelor de protecţie; 1 -
conductor de protecţie; 2 - conductor de echipotenţializare; 3 - conductor de echipotenţializare pentru
echipotenţializare suplimentară; 4 - conductor de coborâre pentru o instalaţie de protecţie împotriva trăsnetului (IPT);
5 - conductor de legare la pământ
(2)5.5.1.2. Un sistem de legare la pământ se compune din:
- borna (bara) principală de legare la pământ;
- conductoare de protecţie (PE);
- conductoare pentru legătură de echipotenţializare (conductoare principale de
legare la pământ);
- conductoare de ramificaţii;
- conductoare de legare la priza de pământ;
- priza de pământ.
(3)5.5.1.3. Sistemul de legare la pământ trebuie:
- să fie sigur şi corespunzător pentru prescripţiile de protecţie;
- să fie stabil termic la curenţii de defect.
Acesta nu trebuie să conducă la solicitări termice, termomecanice,
electromecanice şi şocuri electrice.
- să asigure robusteţe, protecţie mecanică şi rezistenţă corespunzătoare la
coroziune faţă de influenţele externe la care ar putea fi supus.
SECŢIUNEA 2: 5.5.2. Bornă/bara principală de legare la pământ
(1)5.5.2.1. În fiecare instalaţie la nivelul tabloului general trebuie prevăzută o
bornă/bară principală de legare la pământ, la care trebuie conectate următoarele
conductoare:
- conductorul PEN din racordul de alimentare;
- conductorul (conductoarele) PEN, ce se distribuie la consumator atunci când
reţeaua de distribuţie este TN-C;
- conductorul PE, ce se distribuie la consumator în cazul în care alimentarea
receptoarelor se face în sistem TN-S;
- conductorul N, ce se distribuie la consumator în cazul în care alimentarea
receptoarelor se face în sistem TN-C-S;
- conductoare pentru legătură de echipotenţializare;
- conductoare de legare la pământ.
(2)5.5.2.2. Nu se conectează fiecare conductor de protecţie în parte direct la
bornă/bara principală de legare la pământ dacă sunt conectate prin alte
conductoare principale de protecţie.
(3)5.5.2.3. Fiecare conductor conectat la bornă/bara principală de legare la
pământ trebuie să poată fi deconectat individual. Această conectare trebuie să fie
sigură şi deconectabilă numai prin intermediul unei scule.
SECŢIUNEA 3: 5.5.3. Conductoare de protecţie
(1)5.5.3.1. Conductoarele de protecţie (PE) pot fi:
- conductoare în cabluri multiconductoare;
- conductoare neizolate sau izolate instalate fix;
- conductoare izolate sau neizolate într-o incintă comună cu conductoarele active;
- mantaua metalică a cablului, ecranul cablului, armătura cablului, tresa metalică,
conductorul concentric, conducta metalică de protecţie, jgheaburi pentru sisteme
de bare colectoare, carcasele aparatajului de joasă tensiune sau suporturi metalice
ale echipamentelor, dacă sunt îndeplinite simultan următoarele prescripţii:
continuitatea lor electrică este asigurată prin construcţie sau printr-o conectare
corespunzătoare astfel încât să se asigure protecţia împotriva deteriorări
mecanice, chimice sau electrochimice;
trebuie să permită conectarea altor conductoare de protecţie la fiecare punct de
conectare predeterminat.
(2)5.5.3.2. Nu este permisă utilizarea următoarelor părţi metalice drept
conductoare de protecţie:
- conducte pentru apă;
- conducte pentru gaze şi/sau lichide inflamabile;
- părţi constructive supuse solicitărilor mecanice în funcţionare normală;
- părţi metalice flexibile;
- conducte metalice flexibile sau pliabile, numai dacă nu sunt destinate pentru
acest scop;
- suporturi pentru conducte;
- tăvi de cabluri şi scări pentru cabluri, dacă nu se asigură continuitatea electrică
a acestora.
(3)5.5.3.3. Conductoarele de protecţie trebuie protejate corespunzător împotriva
deteriorărilor mecanice, chimice sau electrochimice, împotriva forţelor
electrodinamice şi termodinamice.
(4)5.4.3.4. Îmbinările conductoarelor de protecţie trebuie să fie accesibile
pentru verificare şi încercare cu următoarele excepţii:
- îmbinări umplute cu masă izolantă;
- îmbinări capsulate;
- jgheaburi pentru sisteme de bare colectoare;
- îmbinări care formează parte a unui echipament, care respectă standardele
echipamentului.
(5)5.5.3.5. Nici un dispozitiv de comutaţie nu trebuie înseriat pe conductorul de
protecţie, dar trebuie prevăzute îmbinări care pot fi deconectate în scopuri de
încercare, prin utilizarea unei scule.
(6)5.5.3.6. Unde se utilizează monitorizarea legării la pământ, nici un dispozitiv
specializat (de exemplu senzori de acţionare, bobine) nu trebuie conectat, în serie,
în conductoarele de protecţie.
(7)5.5.3.7. Secţiunea minimă a conductoarelor de protecţie:
a)secţiunea minimă a fiecărui conductor de protecţie trebuie să îndeplinească
condiţiile întreruperii automate a alimentării (de văzut 4.1.3.1) şi trebuie să fie
capabil să reziste la curentul de defect prezumat.
b)secţiunea conductoarelor de protecţie nu trebuie să fie mai mică decât
valoarea indicată de tabelul 5.17 sau de valoarea determinată de relaţia de mai
jos, atunci când timpii de întrerupere, în caz de defect, nu depăşesc 5 s:

unde:
- S - este secţiunea în mm2;
- I - este valoarea efectivă, în A a curentului de defect prezumat, pentru un defect
cu impedanţă neglijabilă, care poate trece prin dispozitivul de protecţie;
- t - este timpul de acţionare, în secunde, a dispozitivului de protecţie pentru
întrerupere automată;
- k - este factorul care depinde de materialul conductorului de protecţie, de izolaţie
şi de temperaturile iniţiale şi finale.
Valorile coeficientului k sunt date de relaţia:

unde:
Qc - este capacitatea caloric volumetrică a materialului conductorului (J/°C mm3)
la 20°C.
- este inversul coeficientului de temperatură a rezistivităţii la 0°C pentru
conductor (°C);
20 - rezistivitatea electrică a materialului conductorului la 20°C ( mm);
i - temperatura iniţială a conductorului (°C);

f - temperatura finală a conductorului (°C);

Valorile parametrilor , Qc şi 20 sunt date în tabelul 5.11 pentru principalele


materiale conductoare.
Tabelul 5.11. - Valoarea parametrilor pentru diferite materiale
Qc 20
Material
°C J/°C mm3 mm

Cupru 234,5 3,45 x 10-3 17,241 x 10-6 226


Aluminiu 228 2,5 x 10 -3
28,264 x 10 -6
148
Plumb 230 1,45 x 10-3 214 x 10-6 41
Oţel 202 3,8 x 10-3 138 x 10-6 78
Utilizând formula de mai sus şi date din tabelul 5.11 valorile coeficientului k pentru
conductorul de protecţie, în funcţie de natura acestuia (soluţiile cele mai utilizate
în tehnica de proiectare) sunt date în tabelele 5.12-5.16.
Tabelul 5.12. - Valori ale coeficientului k pentru conductoare de protecţie izolate
neîncorporate în cabluri şi nici în mănunchi cu alte cabluri
Materialul conductorului
Temperatura °Cb
Izolaţia conductorului Cupru Aluminiu Oţel
Iniţială Finală Valori pentru k
70°C PVC 30 160/140a 143/133a 95/88a 52/49a
90°C PVC 30 160/140 a
143/133 a
95/88 a
52/49a
90 C materiale termo-rigide 30 250 176 116 64
(XLPE, EPR)
60°C cauciuc 30 200 159 105 58
85°C cauciuc 30 220 166 110 60
Cauciuc siliconic 30 350 201 133 73
a
- Valoarea cea mai mică se aplică conductoarelor izolate cu PVC cu secţiune mai mare de 300 mm2
b
- Limite de temperatură pentru diferite tipuri de izolaţie sunt indicate în CEI 60724
Tabelul 5.13. - Valori ale coeficientului k pentru conductoare de protecţie neizolate
în contact cu canalul unui cablu dar nu în mănunchi cu alte cabluri
Materialul conductorului
Temperatura °Ca
Acoperirea cablului Cupru Aluminiu Oţel
Iniţială Finală Valori pentru k
PVC 30 200 159 105 58
Polietilenă 30 150 138 91 50
CSP (cauciuc rezistent la 30 220 166 110 60
ulei)
a
- Limite de temperatură pentru diferite tipuri de izolaţie sunt indicate în CEI 60724
Tabelul 5.14. - Valori ale coeficientului k pentru conductoare de protecţie ca un
conductor izolat încorporat într-un cablu sau în mănunchi cu alte cabluri sau
conductoare izolate
Materialul conductorului
Temperatura °Cb
Izolaţia conductorului Cupru Aluminiu Oţel
Iniţială Finală Valori pentru k
70°C PVC 70 160/140a 115/103a 76/68a 42/37a
90°C PVC 90 160/140 a
100/86 a
66/57 a
36/31a
90 C materiale termo-rigide 90 250 143 94 52
(XLPE, EPR)
60°C cauciuc 60 200 141 93 51
85°C cauciuc 85 220 134 89 48
Cauciuc siliconic 180 350 132 87 47
a
- Valoarea cea mai mică se aplică conductoarelor izolate cu PVC cu secţiune mai mare de 300 mm2
b
- Limite de temperatură pentru diferite tipuri de izolaţie sunt indicate în CEI 60724
Tabelul 5.15. - Valori ale coeficientului k pentru conductoare de protecţie ca strat
metalic al cablului de exemplu armătură, manta metalică, conductor concentric
etc.
Materialul conductorului
Temperatura°Ca
Izolaţia conductorului Cupru Aluminiu Plumb Oţel
Iniţială Finală Final Valori pentru k
70°C PVC 60 200 141 93 26 51
90°C PVC 80 200 128 85 23 46
90 C materiale termo-rigide 80 200 128 85 23 46
(XLPE, EPR)
60°C cauciuc 55 200 144 95 26 52
85°C cauciuc 75 220 140 93 26 51
Acoperire cu material PVC 70 200 135 - - -
Neizolat în manta minerală 105 250 135 - - -
a
- Limite de temperatură pentru diferite tipuri de izolaţie sunt prezentate în CEI 60724
Tabelul 5.16. - Valorile ale coeficientului k pentru un conductor activ
Materialul conductorului
Cupru Aluminiu Plumb
Temperatura Temperatura Temperatura Temperatura
Condiţii Valoare k Valoare k Valoare k
iniţială °C maximă °C maximă °C maximă °C
Vizibil şi în 30 228 500 125 300 82 500
zonă
restricţionată
Condiţii 30 159 200 105 200 58 200
normale
Risc de 30 138 150 91 150 50 150
incendiu
Tabelul 5.17. - Secţiune minimă pentru conductoare de protecţie
Secţiunea minimă corespunzătoare conductorului de protecţie mm2

Secţiunea conductorului de fază S mm2 Când conductorul de protecţie este Când conductorul de protecţie nu
de acelaşi material cu al este de acelaşi material cu al
conductorului de fază conductorului de fază
S <= 16 S k1/k2 S
16 < S <= 35 16 a
k1/k2 16
S > 35 Sa/2 k1/k2 S/2
unde
k1 este valoarea pentru conductorul de fază, provenită din tabelul 5.13.
k2 este valoarea pentru conductorul de protecţie, aleasă din tabelele de la 5.11 până la 5.15.
a
Pentru conductorul PEN, reducerea secţiunii este permisă numai cu îndeplinirea regulilor pentru dimensiuni ale
conductorului neutru (a se vedea 5.2.4.6)
Dacă aplicarea formulei conduce la o secţiune nestandardizată, trebuie utilizat un
conductor cu secţiunea standardizată mai mare cea mai apropiată.
c)atunci când se utilizează cablu cu izolaţie minerală nu trebuie calculată secţiunea
mantalei metalice, când aceasta este folosită drept conductor de protecţie,
deoarece mantaua metalică are o capacitate la defect faţă de pământ mai mare
decât a conductoarelor de fază (conf. SR EN 60702-1).
d)secţiunea fiecărui conductor de protecţie care nu face parte din cablu sau care
nu este într-o incintă cu conductorul de fază, nu trebuie să fie mai mică de:
- 2,5 mm2 Cu sau 16 mm2 Al, dacă este asigurată protecţia împotriva deteriorărilor
mecanice,
- 4 mm2 Cu sau 16 mm2 Al, dacă nu este prevăzută protecţia împotriva
deteriorărilor mecanice.
e)dacă conductorul de protecţie face parte dintr-un cablu sau se află într-un tub
de protecţie împreună cu conductoarele de fază ale aceluiaşi circuit secţiunea
minimă pentru aluminiu este de 4 mm2.
f)când conductorul de protecţie este comun pentru unul sau mai multe circuite,
secţiunea trebuie stabilită după cum urmează:
- calculată cu relaţia de la punctul c pentru cei mai dezavantajoşi curenţi de defect
prezumaţi şi timpi de acţionare corespunzători acestor circuite, sau
- selectată conform tabelului de la punctul b, dar să corespundă conductorului de
fază;
- identică cu secţiunea cea mai mare din circuit.
(8)5.5.3.8. Dacă dispozitivele de protecţie la supracurent sunt utilizate pentru
protecţia împotriva şocului electric, conductorul de protecţie trebuie încorporat în
acelaşi sistem de pozare ca şi conductoarele active sau amplasate în imediata
apropiere a acestuia.
SECŢIUNEA 4: 5.5.4. Conductoare PEN
(1)5.5.4.1. Un conductor PEN poate fi utilizat numai în instalaţii electrice fixe şi
din considerente mecanice nu trebuie să aibă o secţiune mai mică de:
- 10 mm2 Cu sau
- 16 mm2 Al.
(2)5.5.4.2. Conductorul PEN trebuie izolat pentru tensiunea nominală a reţelei.
(3)5.5.4.3. Carcasele metalice ale sistemelor de pozare nu trebuie utilizate drept
conductoare PEN.
(4)5.5.4.4. Dacă de la orice punct al unei instalaţii funcţiile de conductor neutru
(N) şi de conductor de protecţie (PE) sunt asigurate prin conductoare separate,
nu este permis să se conecteze conductorul neutru la orice altă parte a instalaţiei
legată la pământ.
Este permis să se formeze mai mult de un conductor neutru sau mai mult de un
conductor de protecţie din conductorul PEN. Se prevăd borne sau bare separate
pentru conductoarele de neutru şi respectiv conductoarele de protecţie. În acest
caz conductorul PEN, din racordul de alimentare, trebuie conectat la borna sau
bara prevăzută pentru conductorul de protecţie.
(5)5.5.4.5. Părţile conductoare străine nu trebuie utilizate drept conductoare PEN
în tensiune alternativă şi PEL în tensiune continuă.
(6)5.5.4.6. Un conductor de întoarcere PEL pentru o alimentare în tensiune
continuă a unui echipament din tehnologia informatică poate servi drept conductor
de legare la pământ şi conductor de protecţie.
SECŢIUNEA 5: 5.5.5. Conductoare de echipotenţializare
(1)5.5.5.1. Secţiunea minimă a conductoarelor de echipotenţializare care sunt
conectate la borna (bara) principală de legare la pământ este:
- 6 mm2 Cu sau 16 mm2 Al sau
- 50 mm2 OL
(2)5.5.5.2. Conductorul de echipotenţializare pentru echipotenţializare
suplimentară care conectează două părţi conductoare accesibile trebuie să aibă
secţiunea egală (sau mai mare) cu secţiunea cea mai mică a conductoarelor de
protecţie care au şi rol de echipotenţializare (fig. 5.2).
Fig. 5.2 Conductor pentru echipotenţializare suplimentară. M1, M2 - părţi
conductoare accesibile, Sb - secţiunea conductorului de legătură pentru
echipotenţializare.
(3)5.5.5.3. Un conductor de echipotenţializare pentru echipotenţializare
suplimentară care conectează părţi conductoare accesibile la părţile conductoare
străine trebuie să aibă secţiunea mai mare sau cel puţin egală cu 0,5 din secţiunea
conductorului de protecţie al părţii conductoare accesibile (fig. 5.3) cu condiţia ca
Sb să fie de cel puţin 2,5 mm2 Cu dacă conductorul este protejat mecanic sau 4
mm2 Cu dacă conductorul nu este protejat mecanic.
Un conductor de echipotenţializare se consideră protejat mecanic prin
introducerea lui într-un tub de protecţie, într-un jgheab pentru cabluri sau dacă
este protejat similar.

Fig. 5.3 Conductor pentru echipotenţializare suplimentară care corectează părţi


conductoare accesibile.
SECŢIUNEA 6: 5.5.6. Conductoare de legare la pământ
(1)5.5.6.1. Conductoarele de legare la pământ fac legătura dintre:
- borna sau bara principală de legare la pământ,
- bara de egalizare a potenţialelor,
- părţi metalice accesibile, ce accidental ar putea ajunge sub tensiune (atunci când
nu există o bară de egalizare a potenţialelor) şi priza de pământ.
(2)5.5.6.2. Conectarea unui conductor de legare la pământ la un electrod al prizei
de pământ trebuie realizată ferm şi corespunzător din punct de vedere electric.
Conectarea trebuie să fie realizată prin sudare exotermică, conector cu presiune,
cleme sau alte conectoare mecanice. Conectoarele mecanice trebuie montate
conform cu instrucţiunile producătorului. Când se folosesc cleme acestea nu
trebuie să deterioreze conductorul de legare la pământ sau electrodul.
(3)5.5.6.3. Secţiunea minimă a conductoarelor de legare la pământ, când nu sunt
îngropate în pământ, trebuie să corespundă condiţiilor de la 5.5.3.7.
(4)5.5.6.4. Secţiunea minimă a conductoarelor de legare la pământ, când sunt
îngropate, trebuie să fie conform cu tabelul 5.18.
Tabelul 5.18. - Secţiunea minimă a conductorului de legare la pământ îngropat
Secţiunea minimă în mm2 Secţiunea minimă în mm2
Protejat împotriva deteriorărilor Neprotejat împotriva deteriorărilor
Conductor de legare la pământ mecanice mecanice
Cupru Oţel Cupru Oţel
Protejat împotriva coroziunii 2,5 10 16 16
Neprotejat împotriva coroziunii 25 50 25 50
SECŢIUNEA 7: 5.5.7 Prize de pământ
(1)5.5.7.1. Priza de pământ este realizată dintr-unul sau mai mulţi electrozi
(electrozi de pământ).
(2)5.5.7.2. Sunt recomandate următoarele tipuri de electrozi:
- bare rotunde, ţevi sau profil cruce;
- bandă (panglică) sau cornier;
- plăci;
- structură metalică subterană îngropată în fundaţii sau în sol;
- armătura metalică (sudată) a betonului (cu excepţia betonului precomprimat)
îngropată în pământ.
(3)5.5.7.3. Nu trebuie utilizate ca electrozi conductele metalice pentru lichide
inflamabile sau gaze. Această prescripţie nu trebuie să împiedice legătura de
echipotenţializare a unor astfel de conducte (a se vedea fig. 5.1).
(4)5.5.7.4. Obiectele metalice cufundate în apă nu pot fi utilizate ca electrozi.
(5)5.5.7.5. Materialele şi dimensiunile electrozilor (electrozilor de pământ) trebuie
alese pentru a rezista la coroziune şi pentru a avea rezistenţa mecanică adecvată.
(6)5.5.7.6. Pentru materialele utilizate în mod obişnuit, dimensiunile minime, din
punctul de vedere al coroziunii şi solicitării mecanice, pentru electrozi, când sunt
îngropaţi în pământ, sunt prezentate în tabelul 5.19.
(7)5.5.7.7. La alegerea tipului şi a adâncimii de montare a electrodului în sol
trebuie acordată atenţie condiţiilor locale, ştiind că unui sol uscat şi îngheţat îi
creşte rezistenţa la o asemenea valoare încât să influenţeze negativ măsurile de
protecţie împotriva şocurilor electrice.
(8)5.5.7.8. Când se utilizează materiale diferite în sistemul de legare la pământ,
trebuie avut în vedere să nu se producă coroziune electrolitică care ar duce la
întreruperea continuităţii electrice.
Electrozii realizaţi din oţel şi încorporaţi în beton (în fundaţie) au acelaşi potenţial
electrochimie cu al cuprului înglobat în pământ şi oţelului inox îngropat în pământ.
(9)5.5.7.9. Atunci când electrodul este încorporat în beton (armătura din
fundaţie), pentru a evita coroziunea, se recomandă o distanţă de cel puţin 5 cm
între electrod şi suprafaţa betonului.
(10)5.5.7.10. Rezistenţa prizei de pământ, atunci când aceasta este folosită
pentru protecţie împotriva şocurilor electrice, trebuie să fie astfel încât să se obţină
condiţiile necesare pentru declanşare în cel mult timpul menţionat în 4.1.8.
(11)5.5.7.11. Rezistenţa prizei de pământ poate fi:
- cel mult 4 atunci c nd este folosită numai pentru protecţia împotriva şocurilor
electrice;
- cel mult 1 atunci c nd aceasta este comună cu priza de pământ pentru
instalaţia de protecţie a clădirii împotriva trăsnetelor (vezi cap. 6).
SECŢIUNEA 8: 5.5.8. Dimensionarea prizelor de pământ
Aceasta se face conform anexei 5.34. Între priza de pământ a clădirii şi priza de
pământ a postului de transformare (ce alimentează clădirea) trebuie să fie o
distanţă de cel puţin 20 m. Când această distanţă nu se poate respecta se prevede
o priză de pământ comună cu rezistenţă de cel mult 1 .
Tabelul 5.19. - Dimensiuni minime pentru electrozii de pământ din material
obişnuit din punctul de vedere al coroziunii şi al solicitării mecanice, dacă sunt
încorporaţi în pământ
Dimensiune minimă
Grosimi pentru
acoperire/manta
Materia Suprafaţa Forma Diametru Secţiune Grosime Valoare Valoare
mm m2 mm individuală Medie
m m
Oţel Bandă c
90 3 63 70
Profilat 90 3 63 70
Bară rotundă pentru 16 63 70
electrozi de pământ de
Galvanizare la adâncime
cald sau oţel Conductor rotund pentru 10 50e
inoxidabila, b electrod cu extensie
orizontală
Bară tubulară (ţeava) 25 2 47 55
Profil galvanizat în cruce 50 x 50 x 3 3 63 70
Manta din cupru Bară rotundă pentru 15 2000
electrod de pământ de
adâncime
Cu depunere Bară rotundă pentru 14 90 100
electrochimică de electrod de pământ de
cupru adâncime
Cupru Neacoperită Bandă 50 2
Conductor rotund pentru 50f
electrod cu extensie
orizontală
Cablu torsadat 1,7 pentru 50
fiecare toron
Bară tubulară (ţeava) 20 2
Acoperită prin Cablu torsadat 1,7 pentru 50 1 5
stanare fiecare toron
Acoperit cu zinc Bandăd 50 2 20 40
a
Corespunzător pentru electrozi încorporaţi în beton
b
Nu foloseşte acoperire
c
Ca bandă roluită sau o bandă stanţată crestată cu muchii rotunjite
d
Bandă cu muchii rotunjite
e
În cazul unei acoperiri continue în baie galvanică, numai o grosime de 50 m este tehnic posibil în prezent
f
Dacă experienţa arată că riscul de coroziune şi de deteriorare mecanică este foarte scăzut, se poate utiliza secţiune
16 mm2.
Calitatea electrozilor trebuie să corespundă standardului pe părţi de SR EN 50164.
SUBCAPITOLUL 6: 5.6. Sisteme de alimentare cu energie electrică pentru
servicii de securitate
SECŢIUNEA 1: 5.6.1. Prescripţii generale (din standardele SR HD
60364-5-56, SR HD 60364-5-551 şi SR HD 60364-5-559)
(1)5.6.1.1. Sistemele de alimentare electrică pentru servicii de securitate sunt
prevăzute pentru menţinerea în funcţiune a echipamentelor şi instalaţiilor
necesare:
a)pentru sănătatea şi securitatea persoanelor şi/sau
b)pentru evitarea deteriorării importante a mediului sau a unor echipamente.
(2)5.6.1.2. Sistemul de alimentare include sursa şi circuitele electrice până la
bornele echipamentului (în anumite cazuri poate să includă şi aceste
echipamente).
Exemple de servicii de securitate sunt:
- iluminat de siguranţă/securitate;
- pompe electrice de incendiu;
- ascensoare pentru pompieri;
- sisteme de alarmă, cum ar fi alarme în caz de incendiu, de fum, CO, în cazul
scurgerilor de GPL, pentru efracţie;
- sisteme de evacuare (lifturi);
- sisteme de evacuare a fumului şi gazelor fierbinţi;
- echipament medical de primă necesitate, conform cap. 7.9.
(3)5.6.1.3. Pentru serviciile de securitate care sunt necesare să funcţioneze în
condiţii de foc trebuie îndeplinite următoarele condiţii:
a)sursa de alimentare de securitate trebuie aleasă astfel încât să menţină
alimentarea pe o durată corespunzătoare;
b)toate echipamentele trebuie să prezinte prin construcţie sau prin amplasare, o
rezistenţă la foc pe o durată corespunzătoare;
c)sursa de alimentare de securitate, în general, suplimentează sursa de
alimentare normală (reţeaua de distribuţie publică).
(4)5.6.1.4. Sunt de preferat măsurile de protecţie împotriva atingerii indirecte
fără deconectarea automată a alimentării în cazul unui prim defect.
În schemele IT trebuie prevăzut un dispozitiv de control permanent al izolaţiei
care trebuie să aibă o indicaţie sonoră sau vizuală a unui prim defect de izolaţie.
SECŢIUNEA 2: 5.6.2. Clasificarea surselor pentru servicii de
securitate
1.Alimentarea cu energie electrică poate fi:
a)neautomată, dacă punerea sa în funcţiune se face prin intervenţia unui
operator;
b)automată, dacă punerea sa în funcţiune nu depinde de intervenţia unui
operator.
2.Alimentarea cu energie electrică automată se clasifică după durata sa de
comutare, după cum urmează:
a)fără întrerupere: alimentarea automată care poate asigura o alimentare
continuă în condiţii specificate pe o perioadă de tranziţie, în ceea ce priveşte de
exemplu, variaţiile de tensiune şi de frecvenţă (UPS, gr. Diesel no-breaker în
rotaţie permanentă);
b)întrerupere foarte scurtă: alimentare automată disponibilă în timp de 0,15 s
(UPS);
c)întrerupere scurtă: alimentare automată disponibilă în timp de 0,5 s (baterii de
acumulatoare cu AAR);
d)întrerupere medie: alimentare automată disponibilă în timp de 15 s;
e)întrerupere lungă: alimentare automată disponibilă după mai mult de 15 s.
SECŢIUNEA 3: 5.6.3. Sisteme de alimentare
(1)5.6.3.1. Surse electrice de securitate
1.5.6.3.1.1. Sursele de securitate pentru alimentarea instalaţiilor de securitate
trebuie alese în funcţie de timpul de răspuns şi timpul de funcţionare nominal
necesar.
Pot fi folosite următoarele surse pentru servicii de securitate:
a)baterii de acumulatoare electrochimice;
b)celule fotoelectrice;
c)surse de alimentare neîntreruptibile (UPS);
d)generatoare independente de alimentarea normală;
e)alte surse corespunzătoare.
2.5.6.3.1.2. Sursele electrice de securitate trebuie instalate ca un echipament fix
şi în aşa fel încât să nu fie afectate prin defectarea sursei normale de alimentare.
3.5.6.3.1.3. Sursele electrice de securitate trebuie să fie accesibile numai
persoanelor calificate sau instruite (BA5 sau BA4).
4.5.6.3.1.4. Sursa electrică de securitate poate fi utilizată şi pentru alte scopuri
decât serviciile de securitate, numai dacă alimentarea instalaţiilor de securitate nu
este prin aceasta perturbată. Un defect care apare într-un circuit utilizat pentru
alte scopuri decât serviciile de securitate, nu trebuie să conducă la întreruperea
nici unui circuit care alimentează serviciile de securitate.
Aceasta necesită în general deconectarea în mod automat a sarcinii
echipamentului, care nu asigură servicii de securitate şi selectivitatea între
dispozitivele de protecţie.
5.5.6.3.1.5. Starea de funcţionare a unei surse de securitate (funcţionarea
normală sau în caz de defect) trebuie indicată şi supravegheată la un punct central
care este în permanenţă urmărit în condiţii precizate. Aceasta nu se aplică în cazul
surselor care conţin acumulatoare.
(2)5.6.3.2. Baterii de acumulatoare staţionare electrochimice
La alegerea şi montarea bateriilor de acumulatoare se vor respecta instrucţiunile
furnizorului şi recomandările din SR EN 50272-2 privind prescripţiile de securitate
pentru acumulatoare şi instalaţii pentru baterii.
(3)5.6.3.3. Surse de alimentare neîntreruptibile (UPS)
La alegerea şi montarea surselor de alimentare neîntreruptibile (UPS) se vor
respecta instrucţiunile furnizorului şi recomandările din SR EN 62040 privind
cerinţe generale şi de securitate pentru UPS utilizate în zone de acces pentru
operator.
(4)5.6.3.4. Grupuri generatoare de joasă tensiune
La alegerea şi montarea grupurilor generatoare de joasă tensiune se vor respecta
instrucţiunile furnizorului şi recomandările din ISO 8528 şi SR EN 12601 privind
securitatea pentru grupurile generatoare.
1.5.6.3.4.1. Prescripţii speciale pentru instalaţii în care grupul generator nu
poate funcţiona în paralel cu reţeaua de distribuţie publică (sisteme în aşteptare):
a)trebuie luate măsuri de prevedere astfel încât generatorul să nu poată
funcţiona în paralel cu reţeaua de distribuţie publică, care pot fi:
- o blocare electrică, mecanică sau electromecanică între mecanismele de
funcţionare sau circuite de comandă a dispozitivelor de inversare;
- un dispozitiv automat de comutare cu blocare corespunzătoare.
b)protecţia împotriva scurtcircuitelor şi protecţia împotriva atingerii indirecte este
asigurată pentru fiecare dintre surse;
c)în schema TN-S când conductorul neutru nu are prevăzut echipament de
secţionare, trebuie instalat un dispozitiv diferenţial rezidual pentru evitarea
funcţionării incorecte datorită existenţei unei legături paralele între conductorul
neutru şi pământ.
2.5.6.3.4.2. Prescripţii speciale pentru instalaţiile în care grupul generator poate
funcţiona în paralel cu reţeaua de distribuţie publică:
a)la alegerea unui grup generator destinat să funcţioneze în paralel cu reţeaua
de distribuţie publică trebuie luate măsurile de prevedere pentru evitarea efectelor
nedorite asupra reţelei de distribuţie publică, fiind necesar să se consulte
distribuitorul;
Acesta poate solicita dispozitive speciale, de exemplu o protecţie de putere
inversă.
Pentru cuplarea la reţeaua de distribuţie publică prin sincronism, este preferabil
să se utilizeze sisteme automate de sincronizare care să ţină seama de frecvenţă,
fază şi tensiune.
b)trebuie prevăzută o protecţie pentru decontarea grupului generator de la
reţeaua de distribuţie publică în caz de pierdere a acestei alimentări sau de variaţii
de tensiune sau de frecvenţă mai mari decât cele declarate pentru alimentarea
normală;
c)trebuie prevăzute mijloace care să permită grupului generator să fie separat de
reţeaua de distribuţie publică;
d)protecţia împotriva scurtcircuitelor şi protecţia împotriva atingerilor indirecte
trebuie asigurată la fel dacă instalaţia este alimentată separat de la una din cele
două surse sau de la cele două surse în paralel.
3.5.6.3.4.3. Alimentările pentru echipamentul utilizat în comun
Atunci când echipamentul electric este alimentat din două surse diferite, un defect
produs într-un circuit al unei surse nu trebuie să afecteze protecţia împotriva
şocurilor electrice şi funcţionarea corectă a celuilalt circuit. Dacă într-un astfel de
echipament este necesar un conductor de protecţie, acesta trebuie racordat la
conductoarele de protecţie ale ambelor circuite.
SECŢIUNEA 4: 5.6.4. Circuite
(1)5.6.4.1. Circuitele pentru servicii de securitate trebuie să fie independente
faţă de alte circuite. Aceasta înseamnă că un defect electric, sau orice intervenţie
la un circuit sau modificarea acestuia nu trebuie să afecteze funcţionarea corectă
a altuia.
Aceasta poate necesita o separare prin materiale rezistente la foc, trasee diferite
sau carcase.
(2)5.6.4.2. Circuitele serviciilor de securitate nu trebuie să traverseze
amplasamente care prezintă risc mare de incendiu (BE2), cu excepţia cazului în
care sunt rezistente la foc.
În nici un caz ele nu trebuie să traverseze amplasamente care prezintă risc de
explozie (BE3).
(3)5.6.4.3. Protecţiile împotriva scurtcircuitelor şi împotriva şocurilor electrice, în
condiţii normale de funcţionare şi în cazul unui defect, trebuie asigurate în orice
configuraţie a surselor de alimentare normală.
(4)5.6.4.4. Dispozitivele de protecţie la supracurenţi trebuie alese şi puse în
funcţiune astfel încât să se evite ca un supracurent într-un circuit să afecteze
funcţionarea corectă a altor circuite ale serviciilor de siguranţă.
(5)5.6.4.5. Protecţia împotriva suprasarcinilor poate fi omisă atunci când
pierderea alimentării cu energie electrică poate cauza un pericol mai mare.
(6)5.6.4.6. Dispozitivele de protecţie şi comandă trebuie să fie clar identificate şi
grupate în amplasamente accesibile numai persoanelor calificate sau instruite
(BA5 sau BA4).
(7)5.6.4.7. Dispozitivele de alarmă trebuie clar identificate.
(8)5.6.4.8. Circuitele prevăzute pentru serviciile de securitate care sunt
necesare să funcţioneze în caz de incendiu, trebuie să se execute din:
- cabluri cu izolaţie minerală conform cu SR EN 60702-1 şi SR EN 60702-2;
- cabluri rezistente la foc conform SR EN 50200, SR EN 50362, CEI 60331-11 şi
CEI 60331-21;
- şi sisteme de pozare care să-şi păstreze caracteristicile de protecţie la foc şi
mecanice corespunzătoare cablurilor.
(9)5.6.4.9. Sistemele de pozare şi cablurile circuitelor de securitate altele decât
cele menţionate la art. 5.6.4.8., trebuie să fie separate în mod adecvat şi sigur de
celelalte cabluri, inclusiv cablurile altor circuite de securitate prin distanţare sau
prin bariere.
(10)5.6.4.10. Cablurile pentru încărcarea acumulatoarelor autonome, nu sunt
considerate ca părţi ale circuitului de siguranţă.
CAPITOLUL 6: PROTECŢIA STRUCTURILOR ÎMPOTRIVA
TRĂSNETULUI
SUBCAPITOLUL 1: 6.1 GENERALITĂŢI
SECŢIUNEA 1: 6.1.1. Domeniu de aplicare
(1)Nu există dispozitive sau metode capabile să modifice fenomenele
meteorologice naturale, în măsura în care acestea să prevină descărcările electrice
sub formă de trăsnet. Trăsnetul pe/sau lângă structură (sau serviciile/utilităţile
conectate la structură) sunt periculoase pentru persoane, pentru structură în sine,
pentru conţinutul său şi instalaţiile lor precum şi pentru servicii/utilităţi. Din aceste
motive aplicarea măsurilor de protecţie împotriva trăsnetului sunt esenţiale.
(2)Prezentul capitol stabileşte principiile generale de care să se ţină seama
pentru protecţia împotriva trăsnetului:
a)a structurilor, inclusiv instalaţiile din acestea şi tot ceea ce conţin, precum şi a
persoanelor;
b)a serviciilor dintr-o structură.
(3)Următoarele cazuri nu fac parte din domeniul de aplicare al acestui capitol:
a)sisteme feroviare;
b)vehicule, navele maritime şi aeriene, instalaţii maritime;
c)conducte de mare presiune îngropate;
d)conducte, linii de alimentare cu energie electrică şi de telecomunicaţii care nu
sunt racordate la o structură.
(4)În general aceste cazuri fac obiectul unor reglementări speciale emise de
autorităţile competente.
Acest normativ se aplică la:
a)proiectarea, instalarea, inspecţia şi mentenanţa unei instalaţii de protecţie
împotriva trăsnetului (TPT) pentru structuri fără limitarea înălţimii lor;
b)stabilirea şi alegerea măsurilor de protecţie împotriva vătămării fiinţelor vii
datorită tensiunilor de atingere şi de pas.
SECŢIUNEA 2: 6.1.2. Termeni şi definiţii proprii
Pentru scopul acestui normativ se aplică definiţiile şi termenii:
avarie fizică avarie a unei structuri (sau a conţinutului ei) sau a unui serviciu din cauza
efectelor mecanice, termice, chimice şi de explozie ale trăsnetului
componentă naturală a IPT componentă conductoare care nu este instalată în mod special pentru protecţia
împotriva trăsnetului, dar care poate fi utilizată suplimentar de o IPT sau în unele
cazuri poate asigura funcţia unui element sau a mai multor elemente ale unei IPT.
Exemplele de utilizare a acestui termen includ:
a) element de captare natural;
b) conductor de coborâre natural;
c) priză de pământ naturală (electrod de pământ natural).
conductor de coborâre parte exterioară sau interioară a unei IPT destinată conducerii curentului de
trăsnet de la dispozitivul de captare la priza de pământ
conductor de ecranare conductor metalic utilizat pentru reducerea avariilor fizice din cauza trăsnetelor
asupra unui serviciu/utilităţi
conductor în buclă conductor care formează o buclă în jurul structurii şi interconectează toate
conductoarele de coborâre pentru distribuţia curentului de trăsnet prin ele
defectarea reţelelor electrice şi a avarie permanentă a reţelelor electrice şi a sistemelor electronice din cauza
sistemelor electronice impulsului electromagnetic generat de trăsnet
dispozitiv de captare parte exterioară a unei IPT care utilizează elemente metalice cum ar fi tije, reţea
de conductoare sau conductoare întinse destinată captării trăsnetelor
dispozitiv de protecţie la dispozitiv destinat să limiteze supratensiunile tranzitorii şi să devieze
supratensiuni şi supracurenţi - SPD supracurenţii. Acesta conţine cel puţin o componentă neliniară (descărcător cu
rezistenţă variabilă)
durata trăsnetului - T timp în care există circulaţie de curent electric prin punctul de impact
ecran magnetic anvelopă metalică tip grilă sau continuă care îmbracă obiectul de protejat sau o
parte a acestuia, utilizată pentru reducerea defectărilor reţelelor electrice şi
sistemelor electronice
elemente conductoare exterioare orice fel de element metalic care pătrunde sau iese din structura de protejat cum
ar fi conducte, elementele metalice ale cablurilor, canale metalice etc. care pot
transporta o parte a curentului de trăsnet
eveniment periculos trăsnet care cade pe obiectul de protejat sau în apropierea acestuia
impedanţă convenţională de raportul dintre valorile de vârf ale tensiunii şi curentului din priza de pământ care,
dispersie în general, nu apar simultan
impuls electromagnetic generat de efecte electromagnetice ale curentului de trăsnet
trăsnet - IEMT
instalaţie exterioară a sistemului de parte a sistemului de protecţie împotriva trăsnetului care cuprinde un dispozitiv
protecţie împotriva trăsnetului (IPT) de captare, conductoare de coborâre şi o priză de pământ
instalaţie interioară a sistemului de parte a sistemului de protecţie împotriva trăsnetului care cuprinde legăturile de
protecţie împotriva trăsnetului (IPT) echipotenţializare şi/sau izolaţia electrică a unei instalaţii exterioare a sistemului
de protecţie împotriva trăsnetului
LMPS sistem de protecţie împotriva efectelor trăsnetului
măsuri de protecţie măsuri care se adoptă pentru obiectul de protejat în scopul reducerii riscului
mediu rural zonă cu o densitate mică a clădirilor.
"La ţară" este un exemplu de mediu rural.
mediu suburban zonă cu o densitate medie a clădirilor
"Periferiile/suburbiile unui oraş" sunt un exemplu de mediu suburban.
mediu urban zonă cu o densitate mare de clădiri sau comunităţi dens populate cu clădiri înalte
"Centrul unui oraş" este un exemplu de mediu urban.
nivel de protecţie împotriva valoare asociată unui ansamblu de valori semnificative ale parametrilor curentului
trăsnetului - NPT de trăsnet şi probabilităţii ca valorile minime şi maxime preconizate să nu fie
depăşite la apariţia unui trăsnet
Nivelul de protecţie împotriva trăsnetului este utilizat pentru a stabili măsurile de
protecţie în funcţie de ansamblul parametrilor curentului de trăsnet
obiect de protejat structură sau serviciu de protejat împotriva efectelor trăsnetului
protecţie coordonată prin SPD ansamblu de SPD alese în mod corespunzător, coordonate şi puse în funcţiune
pentru a reduce defectările reţelelor electrice şi sistemelor electronice
punct de impact punct în care trăsnetul loveşte pământul sau un obiect înalt (de exemplu o
structură, o instalaţie de protecţie împotriva trăsnetului, servicii, copaci etc.). Un
trăsnet poate să aibă mai multe puncte de impact.
sarcina secvenţei de lungă durată - integrala în raport cu timpul a curentului electric de trăsnet pe durata secvenţei
Qlong de lungă durată
secvenţă o singură descărcare electrică din componenţa unui trăsnet
secvenţă de scurtă durată parte a trăsnetului care corespunde la un impuls de curent
secvenţă de lungă durată parte a trăsnetului care corespunde unei circulaţii continue de curent electric
secvenţe multiple trăsnet care cuprinde în medie 3 sau 4 secvenţe, cu o pauză de timp între ele în
mod tipic de aproximativ 50 ms. Au fost observate fenomene care au avut câteva
zeci de secvenţe cu o pauză între ele de la 10 ms până la 250 ms.
sisteme interioare reţele electrice şi sisteme electronice din interiorul unei structuri
sistem de protecţie împotriva cuprinde o instalaţie interioară şi o instalaţie exterioară de protecţie împotriva
trăsnetului (SPT) trăsnetului
supratensiune/supracurent electric undă tranzitorie care apare ca o supratensiune/supracurent electric din cauza
IEMT
Supratensiunile/supracurenţii electrici din cauza IEMT pot să apară din (fracţiuni
de) curenţi de trăsnet prin efectele de inducţie în buclele instalaţiei şi ca solicitare
remanentă în aval de SPD (dispozitiv de protecţie la supratensiuni şi
supracurenţi).
structuri cu riscuri de explozie structuri care conţin materiale explozibile solide sau zone periculoase ca acelea
determinate în conformitate cu recomandările din SR EN 60079-10 şi SR EN
61241-10
structuri periculoase pentru mediul structuri care pot fi cauza unor emisii biologice, chimice sau radioactive ca o
înconjurător consecinţă a trăsnetului (precum uzine chimice, uzine petrochimice, centrale
nucleare etc.).
tensiune a prizei de pământ diferenţa de potenţial între priza de pământ şi pământul îndepărtat
trăsnet descărcare electrică care se produce între nor şi pământ constând din una sau
mai multe secvenţe
trăsnet descendent trăsnet iniţiat de un precursor descendent care se propagă de la nor la pământ
trăsnet ascendent trăsnet iniţiat de un precursor ascendent care se propagă de pe o structură de pe
pământ către nor
structură de protejat structură pentru care este necesară protecţia împotriva efectelor trăsnetului în
conformitate cu acest standard. O structură de protejat poate fi şi o parte a unei
structuri mai mari.
trăsnet pe un obiect trăsnet care loveşte un obiect de protejat
trăsnet în apropierea unui obiect trăsnet care loveşte în vecinătatea unui obiect de protejat şi care poate provoca
supratensiuni periculoase
vătămarea fiinţelor vii vătămări inclusiv pierderea vieţii a persoanelor sau animalelor din cauza
tensiunilor de atingere şi de pas generate de trăsnet
zonă de protecţie împotriva zonă în care mediul electromagnetic al trăsnetului este definit
trăsnetului - ZPT Limitele unei ZPT nu sunt în mod necesar limite fizice ( de exemplu pereţi,
planşeu sau plafon).
SECŢIUNEA 3: 6.1.3 Parametri caracteristici ai curentului de
trăsnet
Sunt acceptate patru niveluri de protecţie a construcţiilor/structurilor împotriva
trăsnetului:
- întărit: I şi II,
- normal: III şi IV.
Valorile maxime ale parametrilor curentului de trăsnet pentru diferite niveluri de
protecţie sunt indicate în tabelul 6.1 şi sunt utilizate pentru concepţia
componentelor de protecţie împotriva trăsnetului (de exemplu secţiunea
conductoarelor, grosimea foilor din metal, dimensionarea SPD, distanţele de
separare împotriva scânteilor periculoase) şi pentru definirea parametrilor de
încercare de simulare a efectelor trăsnetului asupra componentelor.
Valorile minime ale amplitudinii curentului de trăsnet pentru diferite niveluri de
protecţie sunt utilizate pentru a se obţine raza sferei fictive, cu scopul de a se
defini zona de protecţie împotriva trăsnetului ZPT 0B care nu poate fi atinsă de o
lovitură directă. Valorile minime ale parametrilor curentului de trăsnet împreună
cu raza sferei fictive sunt indicate în tabelul 6.2. Aceste valori sunt utilizate pentru
poziţionarea dispozitivului de captare şi pentru definirea zonei de protecţie ZPT 0B.
Tabelul 6.1. - Valorile maxime ale parametrilor trăsnetului corespunzătoare
nivelului de protecţie împotriva trăsnetului
Prima secvenţă de scurtă durată Nivel de protecţie
Parametrii curentului Simbol Unitate I II III IV
Valoare de vârf a curentului I kA 200 150 100
Sarcina secvenţei de scurtă Qshort C 100 75 50
durată
Energia specifică W/R MJ/ 10 5,6 2,5
Parametrii timp T1/T2 10/350
s/ s
Secvenţă de scurtă durată ulterioară Nivel de protecţie
Parametrii curentului Simbol Unitate I II III IV
Valoare de vârf a curentului I kA 50 37,5 25
Panta medie di/dt 200 150 100
kA/ s
Parametrii timp T1/T2 0,25/100
s/ s
Secvenţă de lungă durată Nivel de protecţie
Parametrii curentului Simbol Unitate I II III IV
Sarcina secvenţei de scurtă Qlong C 200 150 100
durată
Parametrii de timp Tlong s 0,5
Trăsnet Nivel de protecţie
Parametrii curentului Simbol Unitate I II III IV
Sarcina trăsnetului Qflash C 300 225 150
Tabelul 6.2. - Valori minime ale parametrilor trăsnetului şi raza sferei fictive
asociată corespunzătoare nivelului de protecţie
Criterii de captare Nivel de protecţie
Simbol Unitate I II III IV
Valoare de vârf minimă a I kA 3 5 10 16
curentului
Raza sferei fictive r m 20 30 45 60
Poate fi determinată o probabilitate ponderată astfel încât parametrii curentului
de trăsnet să fie mai mici decât valorile maxime şi respectiv, mai mari decât
valorile minime definite pentru fiecare nivel de protecţie (a se vedea tabelul 6.3).
Tabelul 6.3. - Probabilităţi pentru limitele parametrilor curentului de trăsnet
Nivel de protecţie
Probabilitatea ca parametrii curentului de trăsnet să fie
I II III IV
Mai mici decât valorile maxime definite în tabelul 6.1 0,99 0,98 0,97 0,97
Mai mari decât valorile minime definite în tabelul 6.2 0,99 0,97 0,91 0,84
Măsurile de protecţie specificate în prezentul normativ sunt eficiente împotriva
trăsnetului dacă parametrii curentului de trăsnet sunt în domeniul definit pentru
nivelul de protecţie prezumat prin concepţie.
Astfel, eficacitatea unei măsuri de protecţie se presupune că este egală cu
probabilitatea ca parametrii curentului de trăsnet să fie în interiorul acestui
domeniu.
SUBCAPITOLUL 2: 6.2. INSTALAŢII DE PROTECŢIE ÎMPOTRIVA
TRĂSNETULUI (IPT)
SECŢIUNEA 1: 6.2.1. Stabilirea necesităţii prevederii unei IPT
pentru o construcţie şi alegerea nivelului de protecţie împotriva
trăsnetului. Evaluarea riscului
(1)6.2.1.1. Explicarea termenilor
1.6.2.1.1.1. Avarii şi pierderi
a)Surse de avarii
Curentul de trăsnet este prima sursă de avarie. În funcţie de situarea punctului de
impact al trăsnetului se disting următoarele surse (a se vedea tabelul 6.4):
S1: căderea trăsnetului pe o structură;
S2: căderea trăsnetului lângă o structură;
S3: căderea trăsnetului pe un serviciu;
S4: căderea trăsnetului lângă un serviciu.
b)Tipuri de avarii
Un trăsnet poate cauza avarii în funcţie de caracteristicile obiectului de protejat.
Unele dintre cele mai importante caracteristici sunt: tipul construcţiei, conţinutul
şi modul de utilizare, tipul de serviciu şi măsurile de protecţie asigurate.
Pentru aplicaţiile practice de evaluare a riscului, este util să se facă distincţie între
cele trei tipuri de bază de avarii care pot apărea ca urmare a căderii trăsnetului.
Acestea sunt următoarele (a se vedea tabelele 6.4 şi 6.5):
D1: vătămarea fiinţelor vii;
D2: avarie fizică;
D3: defectări ale sistemelor electrice şi electronice.
Avarierea unei structuri datorită trăsnetului poate fi limitată la o parte a structurii
sau poate fi extinsă la întreaga structură. Pot fi implicate, de asemenea, structurile
înconjurătoare sau mediul înconjurător (de exemplu emisii chimice sau
radioactive).
Trăsnetul care afectează un serviciu poate cauza o avariere a mijloacelor fizice ale
acesteia - linie sau conductă - utilizate pentru furnizarea serviciului, precum şi a
sistemelor electrice şi electronice asociate. Avarierea poate fi, de asemenea,
extinsă la sistemele interioare conectate la serviciu.
c)Tipuri de pierderi
Fiecare tip de avarie, singură sau în combinaţie cu altele, poate să producă pierderi
diferite în obiectul de protejat. Tipul de pierdere care poate apărea depinde de
caracteristicile obiectului de protejat şi de conţinutul său. Trebuie luate în
considerare următoarele tipuri de pierderi (a se vedea tabelul 6.4):
L1: pierderea de vieţi omeneşti;
L2: pierderea unui serviciu public;
L3: pierderea unor elemente din patrimoniu cultural;
L4: pierdere economică (structura şi conţinutul său, serviciul şi pierderea activităţii
lui).
Tipurile de pierderi care pot să apară într-o structură sunt următoarele:
L1: pierderea de vieţi omeneşti;
L2: pierderea unui serviciu public;
L3: pierderea unui element de patrimoniu cultural;
L4: pierdere economică (structura şi conţinutul acesteia).
Tipurile de pierderi care pot să apară într-un serviciu sunt următoarele:
L'2: pierderea serviciului public;
L'4: pierdere economică (serviciu şi activitatea lui).
Pentru scopul acestui normativ nu este luată în considerarea pierderea de vieţi
omeneşti asociată unui serviciu.
Tabelul 6.4. - Surse de avarii, tipuri de avarii şi tipuri de pierderi în funcţie de
punctul de impact al trăsnetului
Structură Serviciu
Sursă de Tip de Tip de
Punct de impact Tip de pierdere Tip de avarie
avarie avarie pierdere

D1 L1, L42)
D2 L'2, L'4
S1 D2 L1, L2, L3, L4
D3 L'2, L'4
D3 L11), L2, L4

S2 D3 L11), L2, L4

D1 L1, L42)
D2 L'2, L'4
S3 D2 L1, L2, L3, L4
D3 L'2, L'4
D3 L11), L2, L4

S4 D3 L11), L2, L4 D3 L'2, L'4

1
)Numai pentru structuri cu risc de explozie şi pentru spitale sau alte structuri în care defectări ale sistemelor
interioare pun imediat în pericol viaţa oamenilor.
2
)Numai pentru proprietăţi în care pot surveni pierderi de animale.
Tabelul 6.5. - Componente de risc într-o structură pentru fiecare tip de avarie şi
de pierdere
L3
L1 L2
Pierdere a unui L4
Pierdere/Avarie Pierdere de vieţi Pierdere a unui
element de Pierdere economică
omeneşti serviciu public
patrimoniu cultural
D1 RS - - RS1)
Vătămare a fiinţelor vii
D2 RF RF RF RF
Avarie fizică
D3 R02) R0 - R0
Defectare a sistemelor
electrice şi electronice
1
)Numai pentru proprietăţi în care pot surveni pierderi de animale
2
)Numai pentru structuri cu risc de explozie şi pentru spitale sau alte structuri în care defectări ale sistemelor
interioare pun imediat în pericol viaţa oamenilor.
2.6.2.1.1.2. Risc şi componentele de risc
a)Risc
Riscul R este o măsură a pierderii medii anuale probabile. Pentru fiecare tip de
pierdere care poate apărea într-o structură sau într-un serviciu trebuie evaluat
riscul corespunzător.
Riscurile care pot fi evaluate într-o structură pot fi următoarele:
R1: risc de pierdere de vieţi omeneşti;
R2: risc de pierdere a unui serviciu public;
R3: risc de pierdere a unui element din patrimoniul cultural;
R4: risc de pierdere economică.
Riscurile care pot fi evaluate într-un serviciu pot fi următoarele:
R'2 : risc de pierdere a serviciului public;
R'4: risc de pierdere economică.
Pentru a evalua riscurile, R, trebuie definite şi calculate componentele de risc
relevante (riscurile parţiale depind de sursa şi de tipul avariei).
Fiecare risc, R, este suma componentelor sale. Când se calculează un risc,
componentele de risc pot fi grupate în funcţie de sursa avariei şi de tipul avariei.
b)Componente de risc pentru o structură datorită căderii trăsnetului pe structură
RA: Componentă asociată vătămării fiinţelor vii, produsă de tensiunile de atingere
şi de pas în zonele de până la 3 m în afara structurii. Pot să apară pierderi de tip
L1 şi, în cazul unor structuri care adăpostesc ferme de animale, pierderi de tip L4
cu posibile pierderi de animale. Pentru scopul acestui normativ componenta de
risc asociată tensiunilor de atingere şi de pas în interiorul structurii produse de
căderea trăsnetului pe structură nu este luată în considerare, în structuri speciale,
oamenii pot fi în pericol datorită căderii directe a trăsnetului (de exemplu partea
superioară a unei parcări de maşini sau stadioane). Principiile acestui normativ
pot fi utilizate şi pentru aceste cazuri.
RB: Componentă de risc asociată avariilor fizice produse de scântei periculoase în
interiorul structurii capabile să iniţieze un incendiu sau o explozie reprezentând,
la rândul său, un pericol pentru mediul înconjurător. Ar putea să apară toate
tipurile de pierderi (L1, L2, L3 şi L4).
RC: Componentă de risc asociată defectelor produse de acţiunea IEMT asupra
sistemelor interioare. În toate cazurile ar putea să apară pierderi de tipurile L2 şi
L4 însoţite de tipul L1 în cazul structurilor cu risc de explozie şi a spitalelor sau a
altor structuri în care defectarea unor sisteme interioare pune imediat în pericol
viaţa oamenilor.
c)Componentă de risc pentru o structură datorită căderii trăsnetului lângă
structură
RM: Componentă de risc asociată defectelor produse de acţiunea IEMT asupra
sistemelor interioare.
În toate cazurile ar putea să apară pierderi de tipurile L2 şi L4 însoţite de tipul L1
în cazul structurilor cu risc de explozie şi a spitalelor sau a altor structuri în care
defectarea unor sisteme interioare pun imediat în pericol viaţa oamenilor
d)Componentă de risc pentru o structură datorită căderii trăsnetului pe un
serviciu racordat la o structură
RU: Componentă de risc asociată vătămării fiinţelor vii prin acţiunea tensiunii de
atingere în interiorul structurii datorată curentului de trăsnet injectat într-o linie
racordată la structură. Pot apare pierderi de tip L1 şi, în cazul proprietăţilor
agricole, pierderi de tip L4 cu posibile pierderi de animale.
RV: Componentă de risc asociată avariilor fizice (iniţierea unui incendiu sau a unei
explozii datorită unor scântei periculoase între o instalaţie exterioară şi părţile
metalice prezente în general în punctul de pătrundere a unei linii în interiorul
structurii) datorită curentului de trăsnet circulând prin sau în lungul serviciilor care
pătrund în structură. Pot să apară toate tipurile de pierderi (L1, L2, L3, L4).
RW: Componentă de risc asociată defectării sistemelor interioare, produsă prin
acţiunea supratensiunilor induse pe liniile care pătrund în structură şi transmise
acesteia. În toate cazurile ar putea să apară pierderi de tipurile L2 şi L4 împreună
cu tipul L1 în cazul structurilor cu risc de explozie şi a spitalelor sau a altor structuri
în care defectarea unor sisteme interioare pune imediat în pericol viaţa oamenilor.
Serviciile luate în considerare pentru evaluarea acestei
componente sunt numai liniile care intră în structură. Căderea trăsnetului pe
conducte sau lângă acestea nu este luată în considerare ca sursă de avarie dacă
conductele sunt conectate la o bară de echipotenţializare. Dacă nu există o bară
de echipotenţializare, un astfel de pericol trebuie să fie de asemenea luat în
considerare.
e)Componentă de risc pentru o structură datorită căderii trăsnetului lângă un
serviciu racordat la o structură
RZ: Componentă de risc asociată defectării sistemelor interioare prin acţiunea
supratensiunilor induse pe liniile care intră în structură şi transmise acesteia. În
toate cazurile ar putea să apară pierderi de tipurile L2 şi L4 împreună cu tipul L1
în cazul structurilor cu risc de explozie şi a spitalelor sau a altor structuri în care
defectarea unor sisteme interioare pune imediat în pericol viaţa oamenilor.
Serviciile luate în considerare pentru evaluarea acestei componente sunt numai
liniile care intră în structură. Căderea trăsnetului pe conducte sau lângă acestea
nu este luată în considerare ca sursă de avarie dacă conductele sunt conectate la
o bară de echipotenţializare. Dacă nu există o bară de echipotenţializare, un astfel
de pericol trebuie să fie de asemenea luat în considerare.
f)Componente de risc pentru un serviciu datorită căderii trăsnetului pe serviciu
R'V: Componentă de risc asociată avariilor fizice produse de efectele mecanice şi
termice ale curentului de trăsnet.
Ar putea să apară pierderi de tipurile L'2 şi L'4;
R'W: Componentă de risc asociată defectării echipamentului conectat, prin acţiunea
supratensiunilor produse datorită unui cuplaj rezistiv. Ar putea să apară pierderi
de tipurile L'2 şi L'4.
g)Componentă de risc pentru un serviciu datorită căderii trăsnetului lângă
serviciu
R'Z: Componentă de risc asociată defectării liniilor şi echipamentului conectat
produsă de supratensiunile induse pe linii. Ar putea să apară pierderi de tipurile
L'2 şi L'4.
h)Componente de risc pentru un serviciu datorită căderii trăsnetului pe structura
la care este racordat serviciul
R'B: Componentă de risc asociată avariilor fizice produse prin efectele mecanice şi
termice ale curentului de trăsnet care circulă pe linie. Ar putea să apară pierderi
de tipurile L'2 şi L'4;
R'C: Componentă de risc asociată defectării echipamentului conectat prin acţiunea
supratensiunilor produse datorită unui cuplaj rezistiv. Ar putea să apară pierderi
de tipurile L'2 şi L'4.
3.6.2.1.1.3. Compunerea componentelor de risc asociate unei structuri
3.1.Componentele de risc care trebuie luate în considerare pentru fiecare tip de
pierdere într-o structură sunt:
R1: risc de pierdere de vieţi omeneşti:
R1 = RA+RB+RC1)+RM1)+RU+RV+RW1)+RZ1) (6.1)
1
)Numai pentru structuri cu risc de explozie şi pentru spitale cu echipament electric
de reanimare sau alte structuri în care defectarea unor sisteme interioare pun
imediat în pericol viaţa oamenilor.
R2: risc de pierdere a unui serviciu public:
R2 = RB+RC+RM+RV+RW+RZ (6.2)
R3: risc de pierdere a unui element de patrimoniu cultural:
R3 = RB+RV (6.3)
R4: risc de pierdere economică:
R4 = RA2)+RB+RC+RM+RU2)+RV+RW+RZ (6.4)
2
)Numai pentru domenii în care pot fi pierderi de animale.
Componentele de risc care corespund fiecărui tip de pierdere sunt sintetizate de
asemenea în tabelul 6.6.
Tabelul 6.6. - Componente de risc care trebuie luate în considerare pentru fiecare
tip de pierdere într-o structură
Căderea
Căderea trăsnetului
Căderea trăsnetului pe o trăsnetului Căderea trăsnetului pe o linie lângă o linie
Sursă de avarie
structură S1 lângă o racordată la o structură S3 racordată la
structură S2 o structură
S4
Componentă de risc RA RB RC RM RU RV RW RZ
Risc pentru fiecare tip
de pierdere
R1 * * *1) *1) * * *1) *1)
R2 * * * * * *
R3 * *
R4 *2) * * * *2) * * *
1
)Numai pentru structuri cu risc de explozie şi pentru spitale sau alte structuri în care defectarea unor sisteme
interioare pun imediat în pericol viaţa oamenilor.
2
)Numai pentru domenii în care pot fi pierderi de animale.
3.2.Compunerea componentelor de risc în funcţie de sursa de avarie
R = RD + RI (6.5)
unde
RD este riscul asociat căderii trăsnetului pe structură (sursă S1) definit prin suma:
RD = RA+RB+RC (6.6)
şi
RI este riscul asociat trăsnetelor care au influenţă asupra structurii dar nu cad pe
ea (surse: S2, S3 şi S4). Este definit prin suma:
RI = RM+RU+RV+RW+RZ (6.7)
Pentru componentele de risc şi compunerea lor aşa cum este prezentată mai sus
a se vedea de asemenea tabelul 6.12.
3.3.Compunerea componentelor de risc în funcţie de tipul de avarie
R = RS+RF+RO (6.8)
unde
RS este riscul asociat vătămării de fiinţe vii (D1) care este definit prin suma:
RS= RA+RU (6.9)
RF este riscul asociat avariilor fizice (D2) care este definit prin suma:
RF= RB+RV (6.10)
RO este riscul asociat defectării sistemelor interioare (D3) care este definit prin
suma:
RO = RM+RC+RW+RZ (6.11)
Pentru componentele de risc şi compunerile lor aşa cum sunt prezentate mai sus
a se vedea şi tabelul 6.12.
4.6.2.1.1.4. Compunerea componentelor de risc asociate unui serviciu
Componentele de risc care trebuie luate în considerare pentru fiecare tip de
pierdere într-un serviciu sunt:
R'2: risc de pierdere a serviciului public:
R'2 = R'V+R'W+R'Z+R'B+R'C (6.12)
R'4: risc de pierdere economică:
R'4 = R'V+R'W+R'Z+R'B+R'C (6.13)
Componentele de risc care trebuie luate în considerare pentru fiecare tip de
pierdere într-un serviciu sunt indicate în tabelul 6.7.
Tabelul 6.7. - Componente de risc care trebuie luate în considerare pentru fiecare
tip de pierdere într-un serviciu
Căderea
Căderea trăsnetului pe structură
Sursă de avarie Căderea trăsnetului pe un serviciu S3 trăsnetului lângă
S1
un serviciu S4
Componentă de risc R'V R'W R'Z R'B R'C
Risc pentru fiecare tip de
pierdere
R'2 * * * * *
Rţ4 * * * * *
4.1.6.2.1.1.4.1 Compunerea componentelor de risc în funcţie de sursa de avarie
R' = R'D + R'I (6.14)
unde
R'D este riscul asociat căderii trăsnetului pe serviciu (sursă S3); definit prin suma:
R'D = R'V+R'W (6.15)
R'I este riscul asociat trăsnetelor care au influenţă asupra serviciului dar nu cad
pe el (surse S1 şi S4); definit prin suma:
R'I = R'B + R'C + R'Z (6.16)
Pentru compunerea componentelor de risc pentru un serviciu aşa cum s-a
prezentat mai sus, a se vedea şi tabelul 6.14.
4.2.6.2.1.1.4.2 Compunerea componentelor de risc în funcţie de tipul de avarie
R' = R'F + R'O (6.17)
unde
R'F este riscul asociat avariilor fizice (D2); definit prin suma:
R'F = R'V+R'B (6.18)
R'O este riscul asociat defectării sistemelor interioare (D3); definit prin suma
R'O = R'W+R'Z + R'C (6.19)
Pentru compunerea componentelor de risc pentru un serviciu aşa cum s-a
prezentat mai sus, a se vedea şi tabelul 6.14.
5.6.2.1.1.5. Factori care influenţează componentele de risc
Factori care influenţează componentele de risc într-o structură
Caracteristicile structurii şi acele măsuri de protecţie care pot influenţa
componentele de risc pentru o structură sunt indicate în tabelul 6.8.
Tabelul 6.8. - Factori care influenţează componentele de risc într-o structură
Caracteristici ale structurii
sau ale sistemelor interioare RA RB RC RM RU RV RW RZ
Măsuri de protecţie
Suprafaţă echivalentă de X X X X X X X X
expunere
Rezistivitatea de suprafaţă a X
solului
Rezistivitatea planşeului X
Restricţii fizice, izolaţie, X X
panouri de avertizare,
echipotenţializarea solului
SPT X1) X X2) X2) X3) X3)
Protecţie cu SPD coordonate X X X X
Ecran tridimensional X X
Ecranarea liniilor exterioare X X X X
Ecranarea liniilor interioare X X
Precauţii pentru trasee X X
Reţea de echipotenţializare X
Precauţii împotriva incendiilor X X
Sensibilitate la foc X X
Pericol special X X
Tensiune de ţinere la impuls X X X X X X
1
) În cazul unui SPT "natural" sau standardizat, cu o distanţă între conductoarele de coborâre mai mică de 10 m sau
dacă este asigurată o restricţie fizică, se poate neglija riscul asociat vătămării fiinţelor vii prin acţiunea tensiunilor de
atingere şi de pas.
2
) Numai pentru IPT exterioară tip grilă.
3
) Datorită legăturii de echipotenţializare.
6.6.2.1.1.6. Factori care influenţează componentele de risc pentru un serviciu
Caracteristicile serviciului, a structurii la care acesta este racordat şi a măsurilor
de protecţie care pot influenţa componentele de risc sunt prezentate în tabelul
6.9.
Tabelul 6.9. - Factori care influenţează componentele de risc pentru un serviciu
Caracteristici ale serviciului
R'V R'W R'Z R'B R'C
Măsură de protecţie
Suprafaţă echivalentă de expunere X X X X X
Ecranarea cablurilor X X X X X
Cablu de protecţie împotriva trăsnetului X X X X X
Canal de protecţie a cablurilor împotriva X X X X X
trăsnetului
Conductoare ecranate suplimentare X X X X X
Tensiune de ţinere la impuls X X X X X
SPD X X X X X
(2)6.2.1.2. Evaluarea riscului
1.Procedura de bază
Decizia de a proteja o structură sau un serviciu împotriva trăsnetului, precum şi
alegerea măsurilor de protecţie se iau după aplicarea următoarei proceduri:
- identificarea obiectului de protejat şi a caracteristicilor sale;
- identificarea tuturor tipurilor de pierderi în obiect şi a riscului asociat R (de la R1
până la R4);
- evaluarea riscului R pentru fiecare tip de pierdere (de la R1 până la R4);
- evaluarea necesităţii protecţiei, prin compararea riscurilor R1, R2 şi R3 pentru o
structură (R'2 pentru un serviciu) cu riscul acceptabil RT;
- evaluarea eficienţei tehnice şi economice a protecţiei prin compararea costurilor
pierderilor totale cu şi fără măsuri de protecţie. În acest caz, evaluarea
componentelor de risc R4 pentru o structură (R'4 pentru un serviciu) trebuie
realizată în vederea evaluării acestor costuri.
2.Structura de luat în considerare pentru evaluarea riscului
Structura de luat în considerare include:
- structura în sine;
- instalaţiile din structură;
- conţinutul structurii;
- persoanele din interiorul structurii sau care stau într-o zonă de până la 3 m în
partea exterioară a structurii;
- mediul afectat de o avarie a structurii.
Protecţia poate să nu includă serviciile conectate în afara structurii.
Structura de protejat poate fi divizată în mai multe zone.
3.Serviciu de luat în considerare pentru evaluarea riscului
Serviciul care se ia în considerare cuprinde mijloacele fizice prin care sunt
conectate:
- clădirea centralei de telecomunicaţii şi clădirea utilizatorului sau două clădiri de
centrale de telecomunicaţii sau două clădiri ale utilizatorilor, pentru liniile de
telecomunicaţii,
- clădirea centralei de telecomunicaţii sau clădirea utilizatorului şi un nod de
distribuţie sau între două noduri de distribuţie, pentru liniile de telecomunicaţii,
- staţia de transformare de înaltă tensiune şi clădirea utilizatorului pentru liniile de
alimentare cu energie electrică,
- staţia principală de distribuţie şi clădirea utilizatorului pentru conducte.
Serviciul considerat cuprinde echipamentul liniei şi echipamentul de la
extremităţile liniilor, cum ar fi:
- multiplexor, amplificator, optocuplor, contoare, echipamentul de la extremitatea
liniei etc.;
- întreruptoare, protecţii împotriva supracurenţilor, contoare etc.;
- sisteme de comandă, sisteme de securitate, contoare etc.
Protecţia nu include echipamentul utilizatorului sau oricare altă structură
conectată la extremităţile
serviciului
4.Risc acceptabil RT
Identificarea valorii riscului acceptabil este în responsabilitatea unei autorităţi cu
competenţă juridică. Valori reprezentative ale riscului acceptabil RT, când căderea
trăsnetului poate produce pierderi de vieţi omeneşti sau pierderi de valori sociale
sau de valori culturale sunt indicate în tabelul 6.10.
Tabelul 6.10. - Valori pentru riscul acceptabil RT
Tipuri de pierderi RT (y-1)
Pierderi de vieţi omeneşti sau vătămări permanente 10-5
Pierderea unui serviciu public 10-3
Pierderea unui element de patrimoniu cultural 10-3
5.Procedură specifică pentru evaluarea necesităţii unei protecţii
La evaluarea necesităţii unei protecţii împotriva trăsnetului pentru un obiect,
trebuie luate în considerare următoarele riscuri:
- riscurile R1, R2 şi R3 pentru o structură;
- riscurile R'1 şi R'2 pentru un serviciu.
Pentru fiecare risc considerat, trebuie să fie parcurse următoarele etape:
- identificarea componentelor RX care compun riscul;
- calculul componentelor de risc identificate RX,
- calculul riscului total R;
- identificarea riscului acceptabil RT,
- compararea riscului R cu valoarea acceptabilă RT.
Dacă R <= RT, protecţia împotriva trăsnetului nu este necesară.
Dacă R > RT trebuie adoptate măsuri de protecţie în vederea reducerii lui R <= RT
pentru toate riscurile la care obiectul este supus.
Procedura pentru evaluarea necesităţii unei protecţii este prezentată în figura 6.1.
Fig. 6.1 - Procedură pentru luarea unei decizii privind necesitatea unei protecţii
6.Procedură pentru evaluarea eficienţei tehnice şi economice a unei protecţii
Pe lângă necesitatea unei protecţii împotriva trăsnetului pentru o structură sau un
serviciu, poate fi utilă determinarea beneficiilor economice ale instalării măsurilor
de protecţie în vederea reducerii pierderilor economice L4.
Evaluarea componentelor de risc R4 pentru o structură (R'4 pentru un serviciu)
permite utilizatorului să evalueze pierderile economice cu măsuri de protecţie
adoptate şi fără acestea.
Procedura de determinare a eficienţei tehnice şi economice a unei protecţii
necesită:
- identificarea componentelor RX care compun riscul R4 pentru o structură (R'4
pentru un serviciu);
- calculul componentelor de risc identificate RX în absenţa unor măsuri de protecţie
noi/suplimentare;
- calculul costului anual al pierderii datorită fiecărei componente de risc RX;
- calculul costului anual CL al pierderii totale în absenţa unor măsuri de protecţie;
- adoptarea măsurilor de protecţie alese;
- calculul componentelor de risc RX cu luarea în considerare a măsurilor de
protecţie alese;
- calculul costului anual al pierderilor reziduale datorită fiecărei componente de
risc RX în structura sau serviciul protejat;
- calculul costului anual total CRL al pierderilor reziduale cu luarea în considerare a
măsurilor de protecţie alese;
- calculul costului anual CPM al măsurilor de protecţie alese;
- compararea costurilor.
Dacă CL < CRL + CPM, protecţia împotriva trăsnetului nu poate fi considerată
eficientă economic.
Dacă CL >= CRL + CPM, măsurile de protecţie pot realiza economii pe durata de
viaţă a structurii sau a serviciului.
Procedura de evaluare a eficienţei tehnice şi economice a protecţiei este
prezentată sintetic în figura 6.2.

Fig. 6.2 - Procedură pentru evaluarea eficienţei tehnice şi economice a măsurilor


de protecţie
7.Măsuri de protecţie
Măsurile de protecţie sunt destinate să reducă riscul asociat tipurilor de avarii.
Măsurile de protecţie trebuie să fie considerate eficiente numai dacă ele sunt
conforme cu recomandările din următoarele standarde importante:
- SR EN 62305-3 pentru protecţia împotriva vătămării fiinţelor vii şi a avariilor
fizice într-o structură;
- SR EN 62305-4 pentru protecţia împotriva defectării sistemelor interioare;
- CEI 62305-5 pentru protecţia serviciilor
8.Alegerea măsurilor de protecţie
Alegerea celor mai potrivite măsuri de protecţie trebuie să fie făcută de proiectant
în funcţie de ponderea fiecărei componente de risc în riscul total R şi în funcţie de
aspectele tehnice şi economice ale diferitelor măsuri de protecţie.
Pentru fiecare tip de pierdere, există un număr de măsuri de protecţie care,
individual sau în combinaţie, realizează condiţia R < RT. Soluţia care va fi adoptată
trebuie să fie aleasă ţinând seama de aspectele tehnice şi economice. O procedură
simplificată pentru alegerea măsurilor de protecţie este indicată în figura 6.3
pentru structuri şi în figura 6.4 pentru servicii. Instalatorul sau proiectantul trebuie
să identifice componentele de risc cele mai critice şi să le reducă, luând în
considerare de asemenea aspectele economice.

Fig. 6.3 - Procedură pentru alegerea măsurilor de protecţie într-o structură


Fig. 6.4 - Procedură pentru alegerea măsurilor de protecţie pentru un serviciu
(3)6.2.1.3. Evaluarea componentelor de risc pentru o structură
1.Ecuaţia de bază
Fiecare componentă de risc RA, RB, RC, RM, RU, RV, RW, şi RZ poate fi exprimată prin
relaţia generală următoare
Rx=Nx Px Lx (6.20)
unde
Nx este numărul de evenimente periculoase pe an;
Px probabilitatea de avariere a unei structuri;
Lx pierderea rezultantă.
Numărul Nx de evenimente periculoase este influenţat de densitatea de trăsnete
la sol (Ng) şi de caracteristicile fizice ale obiectului de protejat, vecinătăţile sale şi
de sol.
Probabilitatea de avariere Px este influenţată de caracteristicile obiectului de
protejat şi de măsurile de protecţie asigurate.
Pierderea rezultantă Lx este influenţată de utilizarea atribuită obiectului, de
prezenţa unor persoane, de tipul serviciului public, de valoarea bunurilor afectate
de avarie şi de măsurile prevăzute pentru a limita valoarea pierderilor.
2.Evaluarea componentelor de risc datorită căderii trăsnetului pe structură (S1)
Pentru evaluarea componentelor de risc asociate căderii trăsnetului pe structură,
se utilizează următoarele relaţii:
- componentă asociată vătămării fiinţelor vii (D1)
RA=ND PA LA (6.21)
- componentă asociată avariilor fizice (D2)
RB=ND PB LB (6.22)
- componentă asociată defectării sistemelor interioare (D3)
RC=ND PC LC (6.23)
Parametrii pentru evaluarea acestor componente de risc sunt indicaţi în tabelul
6.11.
3.Evaluarea componentelor de risc datorită căderii trăsnetului lângă structură
(S2)
Pentru evaluarea componentei de risc asociate căderii trăsnetului lângă structură,
se utilizează următoarele relaţii:
- componentă asociată defectării sistemelor interioare (D3)
RM=NM PM LM (6.24)
Parametrii pentru evaluarea acestei componente de risc sunt indicaţi în tabelul
6.11.
4.Evaluarea componentelor de risc datorită căderii trăsnetului pe o linie
racordată la structură (S3)
Pentru evaluarea componentelor de risc asociate căderii trăsnetului pe o linie
racordată la structură, se utilizează următoarele relaţii:
- componentă asociată vătămării fiinţelor vii (D1)
RU=(NL+NDa) PU LU (6.25)
- componentă asociată avariilor fizice (D2)
RV=(NL+NDa) PV LV (6.26)
- componentă asociată defectării sistemelor interioare (D3)
RW=(NL+NDa) PW LW (6.27)
Parametrii pentru evaluarea acestor componente de risc sunt indicaţi în tabelul
6.11.
Dacă linia are mai multe secţii, valorile RU, RV şi RW sunt suma valorilor RU, RV şi
RW corespunzătoare fiecărei secţii a liniei (fig. 6.5). Secţiile care trebuie luate în
considerare sunt cele dintre structură şi primul nod de distribuţie.
În cazul unei structuri la care sunt racordate mai multe linii cu trasee diferite,
calculele trebuie realizate pentru fiecare linie.
5.Evaluarea componentei de risc datorită căderii trăsnetului lângă o linie
racordată la structură (S4)
Pentru evaluarea componentei de risc asociate căderii trăsnetului lângă o linie
racordată la structură, se aplică următoarele relaţii:
- componentă asociată defectării sistemelor interioare (D3)
Rz=(NI-NL) Pz Lz (6.28)
Parametrii pentru evaluarea acestei componente de risc sunt indicaţi în tabelul
6.11.
Dacă linia are mai multe secţii, valoarea lui RZ este suma RZ a componentelor
corespunzătoare fiecărei secţii a liniei. Secţiile care trebuie luate în considerare
sunt cele dintre structură şi primul nod de distribuţie.
În cazul unei structuri la care sunt racordate mai multe linii cu trasee diferite,
calculele trebuie realizate pentru fiecare linie.
Dacă (NI-NL) < 0, atunci se presupune că (NI-NL) = 0.
Tabelul 6.11. - Parametrii asociaţi evaluării componentelor de risc pentru o
structură
Simbol Denumire Valoare conform cu
Număr mediu anual de evenimente periculoase datorită căderii trăsnetului
ND - pe structură Anexa 6.1
NM - în proximitatea unei structuri Anexa 6.1
NL - pe o linie racordată la structură Anexa 6.1
NI - lângă o linie racordată la structură Anexa 6.1
NDa - pe structură la extremitatea "a" a liniei (a se vedea figura 6.5) Anexa 6.1
Probabilitatea ca trăsnetul care cade pe structură să producă
PA - vătămarea fiinţelor vii Anexa 6.2
PB - avarii fizice Anexa 6.2
PC - defectarea sistemelor interioare Anexa 6.2
Probabilitatea ca trăsnetul care cade lângă structură să producă
PM - defectarea sistemelor interioare Anexa 6.2
Probabilitatea ca trăsnetul care cade pe o linie să producă
PU - vătămarea fiinţelor vii Anexa 6.2
PV - avarii fizice Anexa 6.2
PW - defectarea sistemelor interioare Anexa 6.2
Probabilitatea ca trăsnetul care cade lângă o linie să producă
PZ - defectarea sistemelor interioare Anexa 6.2
Pierderi datorită
LA=LU= ra Lt - vătămării fiinţelor vii Anexa 6.3
LB=LV= rp rf hz Lf - avariilor fizice Anexa 6.3
LC=LM=LW=LZ=Lo - defectării sistemelor interioare Anexa 6.3
NOTĂ - Valori ale pierderilor Lt, Lf, Lo; factorii rp, ra, ru, rf de reducere a pierderilor şi factorul hZ de amplificare sunt
indicaţi în anexa 6.3.

Fig. 6.5 - Structuri la extremităţile liniilor: la extremitatea "b" structura de protejat


(structura b) şi la extremitatea "a" o structură adiacentă (structura a)
6.Sinteza componentelor de risc pentru o structură
Componentele de risc pentru structuri sunt sintetizate în tabelul 6.12, în funcţie
de diferite tipuri de avarii şi diferite surse ale avariei.
Tabelul 6.12. - Componentele de risc pentru o structură pentru diferite tipuri de
avarii produse de diferite surse
S3
S1 S2 S4 Risc rezultant în
Sursă de avarii Căderea trăsnetului
Căderea trăsnetului Căderea trăsnetului Căderea trăsnetului funcţie de tipul
Avarie pe un serviciu
pe o structură lângă o structură lângă un serviciu avariei
racordat
D1
RU = (NL+NDa) PU ru
Vătămarea fiinţelor RA =ND PA ra Lt RS = RA+RU
Lt
vii
D2 RV = (NL+NDa) PV rp
RB = ND PB rp hz rf Lf RF = Rb+Rv
Avarii fizice hz rf Lf
D3
Defectarea RW = (NL+NDa) PW RO =
RC = ND PC Lo RM=NM PM Lo RZ = (NI-NL) PZ Lo
sistemelor electrice Lo Rc+Rm+RW+RZ
şi electronice
Risc rezultant în
funcţie de sursa de RD = RA+RB+RC RI = RM+RU+RV+RW+RZ
avarie
Dacă structura este împărţită în zone ZS, fiecare componentă de risc trebuie să fie
evaluată pentru fiecare zonă ZS.
Riscul total R al structurii este suma componentelor de risc asociate zonelor ZS
care constituie structura.
7.Împărţirea structurii în zone ZS
Pentru evaluarea fiecărei componente de risc, structura poate fi împărţită în zone
ZS fiecare având caracteristici omogene. Totuşi, o structură poate fi, sau poate fi
luată în consideraţie ca fiind o singură zonă.
Zonele ZS sunt definite în principal prin
- tipul solului sau al planşeului (componente de risc RA şi RU),
- compartimente rezistente la foc (componente de risc RB şi RV),
- ecrane tridimensionale (componente de risc RC şi RM).
Celelalte zone pot fi definite în funcţie de
- amplasarea sistemelor interioare (componente de risc RC şi RM),
- măsurile de protecţie existente sau care vor fi prevăzute (toate componentele
de risc),
- valorile pierderilor LX (toate componentele de risc).
7.1.Evaluarea componentelor de risc într-o structură cu zone ZS
Regulile de evaluare a componentelor de risc depind de tipul de risc.
8.Riscuri R1, R2 şi R3
8.1.Structură cu o singură zonă
În acest caz este definită o singură zonă ZS care cuprinde toată structura. Riscul
R este suma componentelor de risc RX dintr-o structură. Pentru evaluarea
componentelor de risc şi selectarea parametrilor semnificativi implicaţi, se aplică
regulile următoare:
- parametrii care se referă la numărul de evenimente periculoase N trebuie
evaluaţi în conformitate cu anexa 6.1;
- parametrii care se referă la probabilitatea P de avariere trebuie evaluaţi în
conformitate cu anexa 6.2.
În plus:
- Pentru componentele RA, RB, RU, RV, RW şi RZ, numai o singură valoare trebuie
determinată pentru fiecare parametru implicat. Dacă se pot aplica mai multe
valori, trebuie aleasă valoarea cea mai mare.
- Pentru componentele RC şi RM, dacă în zonă sunt implicate mai multe sisteme
interioare, valorile PC şi PM sunt date de:
PC = 1-(1-PC1) x (1-PC2) x (1-PC3) (6.29)
PM = 1-(1-PM1) x (1-PM2) x (1-PM3) (6.30)
unde PCi şi PMi sunt parametrii care se referă la sistemul interior i.
- Parametrii care se referă la volumul pierderilor L trebuie evaluaţi în conformitate
cu anexa 6.3.
Valorile medii tipice care derivă din anexa 6.3 pot fi asumate pentru zonă, în
conformitate cu utilizarea structurii.
Cu excepţia făcută pentru PC şi PM, dacă, într-o zonă, există mai mult de o valoare
pentru oricare alt parametru, este asumată valoarea parametrului care conduce
la cea mai mare valoare a riscului. Definirea structurii cu o singură zonă poate
conduce la măsuri de protecţie costisitoare deoarece fiecare măsură trebuie
extinsă la întreaga structură.
8.2.Structură cu zone multiple
În acest caz, structura este împărţită în mai multe zone ZS. Riscul pentru structură
este suma riscurilor asociate fiecăreia dintre zonele structurii; în fiecare zonă,
riscul este suma tuturor componentelor de risc asociate zonei.
Pentru evaluarea componentelor de risc şi selectarea parametrilor implicaţi, se
aplică regulile de la structura cu o singură zonă.
Împărţirea structurii în zone permite proiectantului să ţină seama de
caracteristicile particulare ale fiecărei părţi a structurii în evaluarea componentelor
de risc şi să aleagă măsurile de protecţie potrivite, zonă cu zonă, reducând costul
total al protecţiei împotriva trăsnetului.
9.Risc R4
Independent de decizia privind adoptarea unei protecţii împotriva trăsnetului
pentru reducerea riscurilor R1, R2 şi R3, este util să se evalueze consecinţele
economice ale adoptării măsurilor de protecţie în vederea reducerii riscului R4 al
pierderilor economice.
Elementele pentru care se realizează evaluarea riscului R4 trebuie definite pentru:
- întreaga structură;
- o parte a structurii;
- o instalaţie interioară;
- o parte a instalaţiei interioare;
- un echipament;
- conţinutul structurii.
Costul pierderilor dintr-o zonă trebuie evaluat conform cu anexa 6.7. Costul total
al pierderilor pentru structură este suma costurilor pierderilor tuturor zonelor.
(4)6.2.1.4. Evaluarea componentelor de risc pentru un serviciu
1.Ecuaţia de bază
Fiecare componentă de risc R'V, R'W, R'Z, R'B şi R'C, poate fi exprimată prin ecuaţia
generală:
R'X = NX P'X L'X (6.31)
unde
NX este numărul de evenimente periculoase (a se vedea anexa 6.1);
P'X probabilitatea de avariere a unui serviciu (a se vedea anexa 6.4);
L'X pierderea rezultantă (a se vedea anexa 6.5).
2.Evaluarea componentelor de risc datorită căderii trăsnetului pe un serviciu (S3)
Pentru evaluarea componentelor de risc asociate căderii trăsnetului pe un serviciu,
se utilizează următoarele relaţii:
- componentă de risc asociată avariilor fizice (D2)
R'V = NL P'V L'V (6.32)
- componentă de risc asociată defectării echipamentelor racordate (D3)
R'W = NL P'W L'W (6.33)
Parametrii pentru evaluarea acestor componente de risc sunt indicaţi în tabelul
6.13.
3.Evaluarea componentelor de risc datorită căderii trăsnetului lângă serviciu (S4)
Pentru evaluarea componentei de risc asociată căderii trăsnetului lângă un
serviciu, se utilizează următoarele relaţii:
- componentă de risc asociată defectării echipamentelor racordate (D3)
R'Z = (NI-NL) P'ZL'Z (6.34)
Parametrii pentru evaluarea acestei componente de risc sunt indicaţi în tabelul
6.13.
Dacă (NI-NL) < 0, atunci se adoptă (Nl-NL) = 0.
4.Evaluarea componentelor de risc datorită căderii trăsnetului pe structuri la care
este racordat serviciul (S1)
Pentru evaluarea componentei de risc asociată căderii trăsnetului pe fiecare
structură la care serviciul este racordat, se aplică următoarele relaţii pentru fiecare
secţie a serviciului racordat la structură:
- componentă de risc asociată avariei fizice (D2):
R'B = ND P'BL'B (6.35)
- componentă de risc asociată defectării echipamentelor (D3):
R'C = ND P'CL'C (6.36)
Parametrii pentru evaluarea acestei componente de risc sunt indicaţi în tabelul
6.13.
Tabelul 6.13. - Parametrii asociaţi evaluării componentelor de risc pentru un
serviciu
Simbol Denumire Valoare conform cu
Număr mediu anual de trăsnete care cad
ND - pe structura racordată la un serviciu Anexa 6.1
NL - pe serviciu Anexa 6.1
NI - lângă serviciu Anexa 6.1
Probabilitatea ca trăsnetul care cade pe o structură adiacentă să producă
P'B - avarii fizice Anexa 6.4
P'C - defectări ale echipamentului serviciului Anexa 6.4
Probabilitatea ca trăsnetul care cade pe un serviciu să producă
P'V - avarii fizice Anexa 6.4
P'W - defectări ale echipamentului serviciului Anexa 6.4
Probabilitatea ca trăsnetul care cade lângă un serviciu să producă
P'Z - defectări ale echipamentului serviciului Anexa 6.4
Pierderi datorită
L'B = L'V = L'f - avariilor fizice Anexa 6.5
L'C = L'W = L'Z = L'o - defectării echipamentului serviciului Anexa 6.5
5.Sinteza componentelor de risc pentru un serviciu
Componentele de risc pentru un serviciu sunt sintetizate în tabelul 6.14 în funcţie
de diferite tipuri de avarii şi diferite surse de avarii.
Tabelul 6.14. - Componente de risc pentru un serviciu pentru tipuri diferite de
avarii produse de surse diferite
S3 S4 S1 Riscul rezultant în
Sursă de avarie
Căderea trăsnetului Căderea trăsnetului Căderea trăsnetului funcţie de tipul
Tip de avarie
pe un serviciu lângă un serviciu pe o structură avarie
D2
R'V = NL P'V L'V R'B = ND P'B L'B RF = R'V + R'B
Deteriorare fizică
D3
Defectare a sistemelor R'W = NL P'W L'W R'Z = (NI-NL) P'ZL'Z R'C = ND P'C L'C RO = R'Z + R'W + R'C
electrice şi electronice
Riscul rezultant în funcţie de
RD =R'V + R'W RI = R'Z + R'B+R'C
sursa de avarie
Dacă serviciul este divizat în secţii SS, componentele de risc R'V, R'W şi R'Z ale
serviciului trebuie să fie evaluate ca sumă a componentelor de risc asociate fiecărei
secţii a serviciului.
Componenta de risc R'Z trebuie să fie evaluată în fiecare punct de tranziţie al
serviciului şi valoarea cea mai mare trebuie să fie adoptată ca valoare a lui R'Z.
Componentele de risc R'B şi R'C ale serviciului trebuie să fie evaluate ca sumă a
componentelor de risc asociate fiecărei structuri conectate la serviciu.
Riscul total R al serviciului este suma componentelor de risc R'B, R'C, R'V, R'W şi
R'Z.
6.Împărţirea unui serviciu în secţii SS
Pentru evaluarea componentelor de risc, serviciul poate fi împărţit în secţii SS.
Totuşi, un serviciu poate fi format dintr-o singură secţie, sau considerat ca atare.
Pentru toate componentele de risc (R'B, R'C, R'V, R'W, R'Z), secţiile SS sunt definite
în principal prin:
- tipul serviciului (aerian sau subteran);
- factori care afectează suprafaţa echivalentă de expunere (Cd, Ce, Ct);
- caracteristici ale serviciului (tipul izolaţiei cablului, rezistenţa ecranului).
Alte secţii pot fi definite în funcţie de:
- tipul aparaturii conectate;
- măsuri de protecţie existente sau care vor fi prevăzute.
Dacă într-o secţie există mai mult de o valoare pentru un parametru, se adoptă
valoarea parametrului care conduce la cea mai mare valoare a riscului.
Operatorul reţelei sau proprietarul serviciului trebuie să evalueze volumul
pierderilor anuale posibile pentru serviciu. Dacă această evaluare nu poate fi
făcută, în anexa 6.5 sunt sugerate valori reprezentative.
SECŢIUNEA 2: 6.2.2. Cazuri în care echiparea cu IPT este
obligatorie
(1)6.2.2.1. Instalaţia de protecţie împotriva trăsnetului este formată din:
A.Instalaţie IPT exterioară, compusă din următoarele elemente legate între ele:
- dispozitivul de captare;
- conductoare de coborâre;
- piese de separaţie pentru fiecare coborâre;
- priză de pământ tip IPT;
- piesă de legătură deconectabilă;
- legături între prizele de pământ;
- legături echipotenţiale;
- legături echipotenţiale prin intermediul eclatoarelor la suportul antenei;
B.Instalaţia IPT interioară, compusă din:
- legături de echipotenţializare;
- bare pentru egalizarea potenţialelor (BEP).
(2)6.2.2.2. O construcţie sau o parte a unei construcţii pentru care este necesară
o IPT normală (de nivel III sau IV) nu este necesar să fie echipată cu IPT exterioară
dacă intră complet în volumul de protecţie creat de IPT exterioară al unei alte
construcţii (cu excepţia situaţiei în care dispozitivul de captare este constituit
dintr-o singură tijă simplă).
(3)6.2.2.3. În toate cazurile se prevăd IPT interioare pentru construcţiile care
intră în raza de protecţie.
(4)6.2.2.4. În situaţiile în care numai unele spaţii dintr-o construcţie necesită
IPT şi aceste spaţii nu determină încadrarea întregii construcţii în categoria lor
(deci nu se impune IPT pentru întreaga construcţie) se procedează astfel:
- dacă spaţiile sunt situate la ultimul nivel al construcţiei, se realizează IPT numai
pentru spaţiile respective;
- dacă spaţiile se găsesc la parterul sau la etajele intermediare ale unei construcţii
etajate şi există pericolul ca efectele secundare ale trăsnetului să producă daune,
se realizează IPT interioare necesare în spaţiile respective.
(5)6.2.2.5. La construcţiile etajate cu arhitectură asimetrică sau formate din mai
multe corpuri de clădiri de înălţimi diferite, IPT se rezolvă separat pentru fiecare
corp de clădire şi se leagă între ele.
(6)6.2.2.6. Se prevede obligatoriu protecţie la trăsnet de nivelul stabilit conform
art. 6.2.1. la următoarele categorii de construcţii sau instalaţii:
a)Construcţii care cuprind încăperi cu aglomerări de persoane sau săli
aglomerate, indiferent de nivelul la care aceste încăperi sunt situate, având
următoarele capacităţi sau suprafeţe:
- teatre, cinematografe, săli de concert şi de întruniri, cămine culturale, săli de
sport acoperite, circuri etc., cu o capacitate mai mare de 400 locuri;
- clădiri bloc pentru spitale, sanatorii etc., cu mai mult de 75 paturi;
- hoteluri, cămine, cazărmi cu mai mult de 400 de paturi;
- construcţii pentru învăţământ - universităţi, şcoli, grădiniţe de copii şi creşe, cu
mai multe de 10 săli de clasă sau joc, de laborator sau de atelier;
- restaurante şi magazine cu o suprafaţă desfăşurată mai mare de 1000 m2,
exclusiv depozitele şi spaţiile anexe de deservire;
- clădiri pentru călători, din categoriile I şi II, în care în perioada de vârf a traficului,
la ora de maximă aglomerare se pot afla mai mult de 300 de călători.
b)Construcţii care constituie sau adăpostesc valori de importanţă naţională, cum
sunt muzeele, expoziţiile permanente, monumentele istorice sau de arhitectură,
arhivele pentru documente de valoare etc.
În cazul monumentelor istorice soluţia se stabileşte de comun acord cu forurile de
specialitate,
c)Construcţii înalte şi foarte înalte definite conform reglementărilor specifice
referitoare la securitatea la incendiu a construcţiilor.
d)Construcţii de locuit înalte şi foarte înalte.
În cazul în care la aceste construcţii, deasupra ultimului nivel se mai află o
construcţie cu un singur nivel ce ocupă până la 70% din aria construită a clădirii
şi este compusă numai din încăperi pentru spălătorii, uscătorii sau maşini ale
ascensoarelor, IPT se prevede şi la această porţiune (sau tronson) de construcţie.
e)Construcţii şi instalaţii tehnologice exterioare care sunt cel puţin de două ori
mai înalte decât construcţiile, proeminenţele de teren sau copacii din jur şi au cel
puţin 10 m înălţime (de ex. coşuri de fum, castele de apă, silozuri, turnuri, clădiri
în formă de turn etc.).
f)Construcţii şi instalaţii tehnologice exterioare amplasate izolat, în zone cu Nk
mai mare de 30 cum sunt: cabanele sau construcţiile similare amplasate izolat,
clădirile pentru călători de categoriile III, IV şi V de pe liniile de cale ferată.
g)Construcţii stabilite ca prezentând importanţă pentru diverse domenii pentru
economia naţională (de ex. clădiri destinate producerii de energie electrică,
centrale de telecomunicaţii, centrele de calcul etc.).
h)Construcţii şi instalaţii tehnologice exterioare încadrate în categoria BE2, risc
mare de incendiu, dacă sunt situate în zone cu Nk mai mare de 30 şi dacă
materialele combustibile care se prelucrează, utilizează sau depozitează în ele sunt
considerate obiecte de bază ale întreprinderii sau ca având valoare mare sau
importanţă deosebită.
i)Depozite deschise de materiale şi substanţe încadrate în clasele de periculozitate
prevăzute în reglementărilor specifice referitoare la securitatea la incendiu a
construcţiilor, dacă sunt situate în zone cu Nk mai mare de 30 şi dacă sunt
considerate obiecte de bază ale întreprinderii sau ca având valoare mare sau
importanţă deosebită.
j)Construcţii şi instalaţii tehnologice exterioare încadrate în categoriile BE3a sau
BE3b, risc foarte mare de incendiu.
k)Construcţii pentru adăpostirea animalelor dacă sunt:
- grajduri pentru animale mari de rasă, indiferent de capacitate;
- grajduri pentru animale mari, cu o capacitate de peste 200 capete;
- grajduri pentru animale mari, cu o capacitate de peste 100 capete, amplasate în
zone cu indice Nk mai mare de 30;
- depozite de furaje fibroase amplasate în zone cu indice Nk mai mare de 30;
l)Amenajări sportive cu public, cu peste 5000 locuri.
m)Poduri amplasate izolat, în zone cu indice iernai mare de 30 m.
n)Instalaţii mobile de ridicat şi transportat, existente în aer liber (de ex.
macarale).
SECŢIUNEA 3: 6.2.3. Instalaţii exterioare de protecţie împotriva
trăsnetului
SUBSECŢIUNEA 1: Condiţii generale
(1)6.2.3.1. Utilitatea unei IPT exterioare
IPT exterioară este destinată să capteze trăsnetele care cad pe structură, inclusiv
pe cele care cad pe părţile laterale ale structurii, şi să conducă curentul de trăsnet
de la punctul de impact la pământ. IPT exterioară este destinată de asemenea să
disperseze acest curent în pământ fără să producă avarii termice sau mecanice,
nici scântei periculoase care pot declanşa incendii sau explozii.
(2)6.2.3.2. Alegerea unei IPT exterioare
În cele mai multe cazuri, IPT exterioară poate fi ataşată structurii de protejat.
Trebuie utilizată o IPT exterioară, izolată faţă de volumul de protejat, atunci când
efectele termice şi explozive din punctul de impact al trăsnetului sau pe
conductoarele prin care circulă curentul de trăsnet pot produce avarii ale structurii
sau a conţinutului acesteia. Exemplele tipice includ structuri cu înveliş combustibil,
structuri cu pereţi combustibili şi zone cu risc de explozie şi de incendiu.
Utilizarea unei IPT izolate poate fi convenabilă dacă sunt prevăzute schimbări ale
structurii, ale conţinutului său sau ale utilizării sale care vor necesita modificări
ale IPT.
O IPT exterioară izolată poate să fie luată în considerare de asemenea atunci când
caracteristicile conţinutului garantează reducerea câmpului electromagnetic radiat
asociat impulsului de curent care circulă prin conductoarele de coborâre.
(3)6.2.3.3. Utilizare de componente naturale
Componentele naturale realizate din materiale conductoare, care vor rămâne
totdeauna în/pe structură şi nu vor fi modificate (de exemplu armătura de oţel
interconectată, cadrul de metal al structurii etc.) pot fi utilizate ca elemente ale
unei IPT.
Alte componente naturale se recomandă să fie considerate ca fiind complementare
unui SPT.
(4)6.2.3.4. IPT neizolată
În cele mai multe cazuri, o IPT exterioară poate fi fixată la structura de protejat.
Dacă efectele termice în punctul de impact sau pe conductoarele prin care circulă
curentul de trăsnet pot produce avarierea structurii, sau a conţinutului structurii
de protejat, distanţa între conductoarele IPT şi materialele inflamabile trebuie să
fie de cel puţin 0,1 m.
Cazurile tipice sunt
- structuri cu învelitori combustibile,
- structuri cu pereţi combustibili.
(5)6.2.3.5. IPT izolată
O IPT exterioară izolată trebuie utilizată atunci când circulaţia curentului de trăsnet
prin părţile conductoare interioare de echipotenţializare poate produce avarii
structurii şi conţinutului său.
IPT izolate sunt realizate fie prin instalarea de bare sau de catarge de captare în
proximitatea structurii de protejat fie prin suspendarea de conductoare aeriene
între catarge în conformitate cu distanţele de separare indicate în Anexa 6.8.
IPT izolate se pot instala pe structuri de material electroizolant, cum ar fi cărămidă
sau lemn, dacă sunt menţinute distanţe de separare indicate în Anexa 6.8 şi nu
sunt realizate conexiuni ale părţilor conductoare ale structurii şi nici ale
echipamentului instalat în interior, cu excepţia conectărilor la sistemul prizei de
pământ la nivelul solului.
Echipamentul conductor din interiorul structurii şi conductoarele electrice nu
trebuie instalate, faţă de conductoarele dispozitivului de captare şi faţă de
conductoarele de coborâre, la distanţe mai mici decât distanţa de separare definită
conform Anexei 6.8. Toate instalaţiile viitoare trebuie să fie conforme cu condiţiile
pentru o IPT izolată.
Toate părţile echipamentului instalat în interiorul unei structuri cu o IPT izolată
trebuie să fie amplasate în interiorul volumului de protejat şi să respecte condiţiile
pentru distanţele de separare.
Conductoarele IPT trebuie montate pe dispozitive de fixare electroizolante ale
conductoarelor, dacă dispozitivele de fixare ale conductoarelor direct pe pereţii
structurii sunt prea aproape de părţile conductoare, astfel încât distanţa între IPT
şi părţile conductoare interioare să depăşească distanţa de separare definită
conform Anexei 6.8.
SUBSECŢIUNEA 2: Dispozitive de captare
(1)6.2.3.6. Generalităţi
Probabilitatea pătrunderii unui trăsnet într-o structură este considerabil redusă de
prezenţa unui dispozitiv de captare proiectat corespunzător.
Dispozitivele de captare pot fi constituite din oricare combinaţie a următoarelor
elemente:
a)tije (inclusiv piloni separaţi);
b)conductoare întinse;
c)reţea de conductoare.
Tijele de captare individuale trebuie să fie conectate împreună la nivelul
acoperişului pentru a se asigura divizarea curentului.
Elemente de captare radioactive nu sunt permise.
(2)6.2.3.7. Poziţionare
1.Elementele de captare instalate pe o structură trebuie să fie amplasate la
colţuri, pe marginile şi în punctele expuse (pe partea superioară a oricărei faţade)
în conformitate cu una sau mai multe dintre metodele următoare:
a)metoda unghiului de protecţie;
b)metoda sferei fictive;
c)metoda ochiului reţelei.
Metoda sferei fictive poate fi utilizată în toate cazurile.
Metoda unghiului de protecţie poate fi utilizată pentru clădiri cu o formă simplă
dar este supusă la limitări ale înălţimii dispozitivului de captare indicate în tabelul
6.15.
Metoda ochiului reţelei este o formă potrivită de protecţie atunci când sunt de
protejat suprafeţe plate.
Valorile unghiului de protecţie, ale razei sferei fictive şi ale dimensiunii ochiului
reţelei pentru fiecare clasă de IPT sunt indicate în tabelul 6.15.
Tabelul 6.15. - Valorile maxime ale razei sferei fictive, ale dimensiunii ochiului
reţelei şi ale unghiului de protecţie corespunzătoare clasei SPT
Metodă de protecţie
Raza sferei Dimensiunea ochiului
Unghi de protecţie
fictive reţelei
Clasa IPT
r W
grade
m m
Înălţime maximă a dispozitivului de captare h(m)
20 30 45 60
I 20 5x5 25 - - -
II 30 10 x 10 35 25 - -
III 45 15 x 15 45 35 25 -
IV 60 20 x 20 55 45 35 25
Fig. 6.6
- Nu se aplică dincolo de valorile marcate cu punct îngroşat. În acest caz se aplică
numai metodele sferei fictive şi a ochiului reţelei.
- H este înălţimea dispozitivului de captare deasupra planului de referinţă a
suprafeţei de protejat.
- Unghiul nu se va schimba pentru valori ale lui H sub 2 m.
2.6.2.3.7.1. Poziţionarea dispozitivului de captare când se foloseşte metoda
unghiului de protecţie
Poziţia unui dispozitiv de captare este considerată corespunzătoare dacă structura
de protejat este situată complet în interiorul volumului protejat asigurat de
dispozitivul de captare. Pentru determinarea volumului protejat trebuie
considerate numai dimensiunile fizice ale dispozitivelor de captare.
2.1.6.2.3.7.1.1. Volum protejat prin tijă de captare verticală
Volumul protejat printr-o o tijă de captare verticală se presupune că are forma
unui con circular drept, cu vârful situat pe axa dispozitivului de captare, unghiul
de deschidere a, depinde de clasa IPT şi de înălţimea dispozitivului de captare aşa
cum este indicat în tabelul 6.15.
Exemple de volume protejate sunt ilustrate în figurile 6.7 şi 6.8.
Fig. 6.7- Volum protejat printr-o tijă de captare verticală
Legendă
A vârful tijei de captare
B plan de referinţă
OC raza suprafeţei protejate
H1 înălţime a tijei de captare deasupra planului de referinţă al suprafeţei de protejat
unghi de protecţie

Fig. 6.8 - Volum protejat printr-o tijă de captare verticală


Legendă
h1 înălţimea fizică a unei tije de captare
Unghiul de protecţie 1 corespunde înălţimii de captare h1, fiind înălţimea de deasupra suprafeţei acoperişului de
protejat; unghiul de protecţie 2 corespunde înălţimii h2 = h1 + H, solul fiind planul de referinţă; 1 este funcţie de
h1 şi 2 este funcţie de h2.
2.2.6.2.3.7.1.2. Volum protejat printr-un conductor de captare întins
Volumul protejat printr-un conductor întins este definit prin compunerea volumului
protejat din bare verticale virtuale care au vârful pe conductorul întins. Exemple
de volume protejate sunt ilustrate în figura 6.9.

Fig. 6.9 - Volum protejat printr-un conductor de captare întins


Pentru legendă a se vedea figura 6.7.
2.3.6.2.3.7.1.3. Volum protejat prin reţea de conductoare
Volumul protejat printr-o reţea de conductoare este definit printr-o combinaţie de
volume protejate determinate de conductoarele individuale care formează
reţeaua.
Exemple de volume protejate printr-o reţea de conductoare sunt ilustrate în
figurile 6.10 şi 6.11.
Fig. 6.10 - Volum protejat printr-o reţea de conductoare izolate prin metoda
unghiului de protecţie şi metoda sferei fictive

Fig. 6.11 - Volum protejat printr-o reţea de conductoare neizolate prin metoda
ochiului reţelei şi metoda unghiului de protecţie
2.4.6.2.3.7.1.4. Exemple de IPT poziţionate prin metoda unghiului de protecţie
Conductoarele dispozitivului de captare, tijele, stâlpii şi conductoarele trebuie
poziţionate astfel încât toate elementele structurii de protejat să se afle în
interiorul suprafeţei înfăşurătoare generată de punctele de proiecţie ale
conductoarelor dispozitivului de captare pe planul de referinţă, sub un unghi a faţă
de verticală în toate direcţiile.
Unghiul de protecţie a trebuie să fie conform tabelului 6.15, h fiind înălţimea
dispozitivului de captare deasupra suprafeţei de protejat.
Conform tabelului 6.15, unghiul de protecţie a este diferit în funcţie de diferite
înălţimi ale dispozitivului de captare deasupra suprafeţei de protejat (a se vedea
figura 6.12).

Fig. 6.12 - Metoda unghiului de protecţie pentru proiectarea unui dispozitiv de


captare în funcţie de diferite înălţimi conform tabelului 6.15
Legendă
H Înălţimea clădirii faţă de planul de referinţă care este solul
h1 Înălţimea fizică a unei tije de captare
h2 h1 + H, este înălţimea tij ei de captare faţă de sol
(1 Unghiul de protecţie care corespunde înălţimii h= h1 a dispozitivului de captare, fiind înălţimea de la suprafaţa
acoperişului care trebuie măsurată (planul de referinţă)
(2 Unghiul de protecţie corespunzător înălţimii h2)
Metoda unghiului de protecţie are limite geometrice şi nu poate fi aplicată dacă h este mai mare decât raza sferei
fictive, r, aşa cum este definită în tabelul 6.15.
3.6.2.3.7.2. Poziţionarea unui dispozitiv de captare utilizând metoda sferei fictive
Atunci când se aplică această metodă, poziţionarea dispozitivului de captare este
corespunzătoare dacă nici un punct al structurii de protejat nu vine în contact cu
o sferă cu raza r, care depinde de clasa IPT (a se vedea tabelul 6.15) şi care se
rostogoleşte în jurul structurii cât şi pe partea de sus a structurii în toate direcţiile
posibile. În acest mod, sfera atinge numai dispozitivul de captare (a se vedea
figura 6.13).
Fig. 6.13 - Proiectarea unui sistem de captare prin metoda sferei fictive
Raza sferei fictive r trebuie să corespundă clasei alese pentru IPT (a se vedea
tabelul 6.17). H = h.
Pe toate structurile mai înalte decât raza sferei fictive r, pot să apară căderi ale
trăsnetului pe părţile laterale ale structurii. Fiecare punct lateral al structurii atins
de sfera fictivă este un punct posibil de impact. Totuşi, probabilitatea căderii
trăsnetului pe părţile laterale este în general neglijabilă pentru structuri cu înălţime
mai mică de 60 m.
3.1.6.2.3.7.2.1. Exemple de IPT poziţionate prin metoda sferei fictive
Metoda sferei fictive trebuie utilizată pentru identificarea volumului protejat al
părţilor şi al zonelor unei structuri pentru care tabelul 6.15 exclude utilizarea
metodei unghiului de protecţie. Aplicând această metodă, poziţionarea unui
dispozitiv de captare este adecvată dacă nici un punct al volumului de protejat nu
este în contact cu o sferă de rază, r, care se rostogoleşte pe sol, împrejurul şi pe
partea superioară a structurii în toate direcţiile posibile. Sfera trebuie să atingă
numai solul şi/sau dispozitivul de captare.
Raza r a sferei fictive depinde de clasa IPT (a se vedea tabelul 6.15).
Figura 6.14 prezintă aplicarea metodei sferei fictive la diferite structuri. Sfera de
rază r se rostogoleşte în jurul şi pe toată structura până se atinge planul solului
sau orice structură permanentă sau obiect în contact cu planul solului care este
capabil să acţioneze ca un conductor de trăsnet. Un punct de impact poate să
apară acolo unde sfera fictivă care se rostogoleşte atinge structura şi în astfel de
puncte este necesar să se prevadă un conductor de captare.
Fig. 6.14 - Proiectarea unui dispozitiv de captare al unei IPT conform metodei
sferei fictive r - Raza sferei fictive conform cu tabelul 6.15.
Conductoarele de captare ale IPT sunt instalate în toate punctele şi segmentele
care sunt în contact cu sfera fictivă a cărei rază corespunde cu nivelul de protecţie
ales cu excepţia părţii inferioare a structurii în conformitate cu 6.2.3.7.4.
Dacă metoda sferei fictive este aplicată pe desenele structurii, structura trebuie
analizată în toate direcţiile cu scopul asigurării că nici o parte nu pătrunde într-o
zonă neprotejată - un punct poate fi scăpat din vedere dacă sunt analizate numai
desene cu vederile din faţă, lateral şi în plan.
Volumul protejat generat de un conductor al IPT este volumul nepenetrat de sfera
fictivă când aceasta este în contact cu conductorul şi cu structura.
În cazul a două conductoare de captare, paralele, orizontale, ale unei IPT
amplasate deasupra unui plan de referinţă orizontal, a se vedea figura 6.15,
distanţa de penetrare p a sferei fictive sub nivelul conductoarelor în spaţiul situat
între conductoare poate fi calculată:
p = r - [r2-(d/2)2]1/2
Distanţa de penetrare p ar trebui să fie mai mică decât ht minus înălţimea
obiectelor de protejat.
Fig. 6.15 - Volum protejat de două conductoare întinse paralele şi orizontale sau
de două tije de captare (r > ht)
Legendă
1 Conductoare orizontale
2 Plan de referinţă
3 Volum protejat de două conductoare de captare, orizontale, paralele sau de două tije de captare
ht Înălţimea fizică a tijelor de captare de la planul de referinţă
p Distanţa de penetrare a sferei fictive
h Înălţimea dispozitivului de captare conform tabelului 6.15
r Raza sferei fictive
d Distanţa care separă cele două conductoare de captare, orizontale, paralele sau cele două tije de captare
Distanţa de penetrare p a sferei fictive ar trebui să fie mai mică decât ht minus cea mai mare înălţime a obiectelor de
protejat, cu scopul protejării obiectelor în spaţiul dintre extremităţi.
Exemplul prezentat în figura 6.15 este valabil, de asemenea, pentru trei sau patru
tije de captare, de exemplu, patru tije verticale amplasate în colţurile unui pătrat
şi care au aceeaşi înălţime h. În acest caz, d din figura 6.15 corespunde
diagonalelor pătratului format de cele patru tije. Punctele de impact ale trăsnetului
pot fi determinate utilizând metoda sferei fictive. Metoda sferei fictive poate
identifica, de asemenea, probabilitatea de apariţie a unui impact în fiecare punct
al structurii.
Figura 6.16 prezintă o clădire peste care se rostogoleşte o sferă fictivă. Liniile
întrerupte indică traseul centrului sferei fictive. Acesta este de asemenea locul
geometric al vârfului precursorului descendent, care generează descărcarea finală.
Toate acele trăsnete cu vârfurile dispuse pe traseul centrului sferei fictive vor
cădea pe cele mai apropiate puncte ale clădirii. Împrejurul marginilor acoperişului
există un traseu în formă de sfert de cerc cu posibile poziţii ale vârfului
precursorului descendent care se va lovi de marginea clădirii. Aceasta indică faptul
că o parte considerabilă dintre trăsnete vor întâlni marginea acoperişului, pereţii
şi suprafaţa acoperişului.
Fig. 6.16 - Puncte de impact ale trăsnetului pe o clădire
a) Vedere laterală
b) Vedere în plan r raza sferei fictive
4.6.2.3.7.3. Poziţionarea dispozitivului de captare utilizând metoda ochiului
reţelei
4.1.În scopul protecţiei unei suprafeţe plate, se consideră că o reţea cu ochiuri
asigură protecţia întregii suprafeţe dacă sunt îndeplinite condiţiile următoare:
a)Conductoarele de captare sunt amplasate
- pe linia marginilor acoperişului,
- pe streşinile acoperişului,
- pe coamele acoperişului, dacă panta acoperişului depăşeşte 1/10.
Metoda ochiului reţelei este indicată pentru acoperişuri orizontale şi înclinate fără
curbură. Metoda ochiului reţelei este indicată pentru suprafeţe laterale plate
pentru a proteja împotriva loviturilor care cad lateral.
Dacă panta acoperişului depăşeşte 1/10, pot fi utilizate conductoare de captare
paralele în locul unei reţele, cu condiţia ca distanţa între conductoare să nu fie mai
mare decât latura prescrisă a ochiului reţelei.
b)Dimensiunile ochiurilor reţelei de captare nu sunt mai mari decât valorile
indicate în tabelul 6.15.
c)Reţeaua dispozitivului de captare este construită în aşa fel încât curentul de
trăsnet să circule cel puţin prin două trasee metalice distincte spre priza de
pământ.
d)Nici un element metalic nu depăşeşte volumul protejat de dispozitivele de
captare.
e)Pe cât este posibil, conductoarele de captare urmează drumul cel mai scurt şi
cel mai direct.
4.2.Exemple de IPT poziţionate prin metoda ochiului reţelei
Exemple de IPT neizolate care utilizează metoda ochiului reţelei pentru proiectarea
dispozitivului de captare sunt prezentate în figura 6.17 a) pentru o structură cu
acoperiş terasă şi în figura 6.17 b) pentru o structură cu acoperiş în pantă.

w Dimensiunea ochiului reţelei


Dimensiunea ochiului reţelei trebuie să fie conform cu
tabelul 6.15.
a - Dispozitiv de captare al unei IPT pe o structură cu b - Dispozitiv de captare a unei IPT pe o structură cu
acoperiş terasă acoperişul în pantă
Fig. 6.17 - Exemplu de proiectare, în conformitate cu metoda ochiului reţelei, a
unui dispozitiv de captare pentru o IPT neizolată
Figura 6.18 prezintă protecţia asigurată de un dispozitiv de captare al unei IPT
conform metodei ochiului reţelei, metodei sferei fictive şi metodei unghiului de
protecţie cu o dispunere generală a elementelor de captare.

Fig. 6.18 - Proiectarea unui dispozitiv de captare a unei IPT conform cu metoda
sferei fictive, metoda unghiului de protecţie şi metoda ochiului reţelei şi o
dispunere generală a elementelor unui dispozitiv de captare
Legendă
1 Conductor de captare
2 Tijă de captare
3 Dimensiunea ochiului reţelei
4 Conductor de coborâre
5 Priză de pământ cu conductor în buclă
h Înălţimea dispozitivului de captare de la nivelul solului
Unghi de protecţie
5.6.2.3.7.4. Dispozitive de captare împotriva trăsnetelor care cad pe părţile
laterale ale unei structuri înalte
Pe structuri mai înalte de 60 m, trăsnetele care cad pe părţile laterale pot lovi în
special vârfurile, colţurile şi marginile suprafeţelor.
Riscul datorită acestor trăsnete este redus deoarece numai câteva procente din
totalul trăsnetelor care cad pe structurile înalte vor fi cu impact pe părţile laterale
şi în plus parametrii acestora sunt semnificativ mai mici decât ai acelora care cad
pe părţile superioare ale structurilor. Totuşi, echipamentul electric şi electronic de
pe pereţii exteriori ai structurilor poate fi distrus chiar de trăsnete cu valori de vârf
mici ale curentului.
Dispozitivul de captare trebuie să fie instalat astfel încât să protejeze partea
superioară a structurilor înalte (în general 20 % din înălţime, în partea superioară
a structurii) şi echipamentul instalat în interiorul acesteia.
6.6.2.3.7.5. Construcţie
6.1.Dispozitivele de captare ale unei IPT neizolată faţă de structura de protejat
pot fi instalate astfel:
a)dacă acoperişul este realizat din material necombustibil conductoarele
dispozitivului de captare pot fi poziţionate pe suprafaţa acoperişului;
b)dacă acoperişul este realizat din materiale combustibile dispozitivele de
captare vor fi poziţionate la 0,1 m de acesta.
Pentru acoperişuri din paie/stuf unde nu sunt utilizate bare din fier pentru fixarea
acoperişului distanţa trebuie să fie de cel puţin 0,15 m.
c)părţile combustibile ale structurii de protejat nu trebuie să rămână în contact
direct cu componentele unei IPT exterioare şi nu trebuie să fie situate sub
acoperişuri din membrane metalice care pot fi perforate de trăsnet (6.2.3.7.6).
De asemenea, trebuie să se ţină seama şi de membranele mai puţin combustibile
cum ar fi scândurile de lemn.
Dacă este posibil ca apa să se acumuleze pe un acoperiş plan, dispozitivele de
captare trebuie instalate deasupra nivelului maxim probabil al apei.
6.2.Un acoperiş sau un perete construit din materiale inflamabile trebuie
protejat, împotriva efectului periculos al încălzirii conductoarelor unui SPT de către
curentul de trăsnet, prin utilizarea uneia sau mai multe din măsurile următoare:
a)reducerea temperaturii conductoarelor prin mărirea secţiunii;
b)mărirea distanţei între conductoare şi învelitoarea acoperişului;
c)inserţia unui strat de protecţie împotriva căldurii între conductoare şi materialul
inflamabil.
6.3.6.2.3.7.5.1. Instalaţii de captare neizolate
Conductoarele de captare şi conductoarele de coborâre trebuie să fie
interconectate prin intermediul unor conductoare la nivelul acoperişului pentru a
se asigura distribuţia curentului între conductoarele de coborâre.
Conductoarele de pe acoperişuri şi conexiunile tijelor de captare pot fi fixate pe
acoperiş utilizând distanţiere sau elemente de fixare conductoare sau
neconductoare. Conductoarele pot fi poziţionate, de asemenea, pe suprafaţa unui
perete dacă peretele este realizat din material neinflamabil.
Punctele de fixare recomandate pentru aceste conductoare sunt indicate în tabelul
6.16.
Tabelul 6.16. - Puncte de fixare recomandate
Puncte de fixare pentru Puncte de fixare pentru
conductoare tip bandă şi conductoare unifilare
Poziţionare
conductoare torsadate rotunde
mm mm
Conductoare orizontale pe suprafeţe orizontale 500 1 000
Conductoare orizontale pe suprafeţe verticale 500 1 000
Conductoare verticale de la sol până la 20 m 1 000 1 000
Conductoare verticale de la 20 m şi peste 500 1 000
Acest tabel nu se aplică elementelor de fixare prefabricate care pot necesita analize speciale. În cazul luării în
considerare a condiţiilor de mediu (de exemplu forţa estimată a vântului) se poate ca punctele de fixare să difere de
cele recomandate.
Pe casele mici şi pe structuri similare cu acoperişuri cu coame, trebuie instalat un
conductor de captare pe coamă. Dacă structura este în totalitate în zona protejată
asigurată de conductorul de pe coama acoperişului, trebuie pozate cel puţin două
conductoare de coborâre peste marginile frontonului colţurilor opuse ale structurii.
Distanţa între două conductoare de coborâre, măsurată de-a lungul perimetrului
structurii nu trebuie să depăşească distanţele indicate în tabelul 6.18.
Jgheaburile de la marginea acoperişului pot fi utilizate drept conductoare naturale
cu condiţia ca acestea să fie conform 6.2.3.7.6.
Pe structuri cu acoperişuri terasă, conductoarele perimetrului trebuie instalate cât
mai aproape de marginile exterioare ale acoperişului dacă acest lucru este posibil
practic.
Dacă suprafaţa acoperişului depăşeşte dimensiunea ochiului reţelei indicată în
tabelul 6.15, trebuie să se instaleze conductoare de captare suplimentare.
Figura 6.18 ilustrează un exemplu de detalii constructive ale elementelor de fixare
pe un acoperiş terasă.

Fig. 6.18 - Construcţia unei IPT utilizând componente naturale de pe acoperişul


structurii
Legendă
de la 500 mm p nă la 1 000 mm, a se vedea tabelul 6.15
1 Parapetul acoperişului
2 Conductor flexibil
3 Racorduri
4 Racorduri în T
5 Element de fixare a conductorului de captare
6 IPT traversează un sistem de etanşare împotriva apei
7 Grindă din oţel
8 Racord
Acoperirea metalică a parapetului acoperişului este utilizată drept conductor de
captare şi este conectată la grinda de oţel utilizată drept conductor de coborâre
natural al IPT.
Figura 6.19 ilustrează poziţionarea unei IPT exterioare pe o structură cu un
acoperiş terasă realizat din material electroizolant aşa cum sunt lemnul sau
cărămizile. Elementele de fixare pe acoperiş sunt în volumul de protejat. Pe
structurile înalte, un conductor în buclă conectat la toate conductoarele de
coborâre este instalat pe faţadă. Distanţele între aceste conductoare în buclă sunt
indicate în tabelul 6.18.

Fig. 6.19 - Dispunerea unei IPT exterioare pe o structură de material electroizolant


cu o înălţime maximă de până la 60 m, cu acoperiş terasă şi cu elemente de fixare
pe acoperiş
Legendă
1 Tijă de captare
2 Conductor de captare orizontal
3 Conductor de coborâre
4 Racord în T
5 Racord de traversare
6 Racord pentru verificare
7 Dispunere de tip B a prizei de pământ, electrod de pământ în buclă
8 Conductor de echipotenţializare în buclă
9 Acoperiş terasă cu elemente de fixare de acoperiş
10 Racord pentru conectarea barei de echipotenţializare a IPT interioare
11 Dispunere de tip A a prizei de pământ
Se utilizează un conductor de echipotenţializare în buclă. Distanţa între
conductoarele de coborâre corespunde condiţiilor din tabelul 6.18.
Învelitorile metalice utilizate pentru protecţia mecanică a pereţilor exteriori pot fi
utilizate drept componentă naturală a dispozitivului de captare, conform 6.2.3.7.6,
dacă nu există nici un risc de incendiu prin topirea metalului. Inflamabilitatea
depinde de tipul de material al straturilor de placare de sub învelitoarea metalică.
Sistemul de etanşeitate al acoperişurilor metalice, precum şi al altor tipuri de
acoperişuri, poate fi perforat de trăsnet. În astfel de cazuri, apa poate pătrunde şi
se poate infiltra prin acoperiş la un punct îndepărtat de punctul de impact. Pentru
a evita această posibilitate trebuie instalat un dispozitiv de captare.
Cupolele uşoare şi clapetele instalaţiilor de evacuare a fumului şi a căldurii sunt în
mod normal închise. Dispozitivele de captare se vor amplasa astfel încât să asigure
protecţia împotriva loviturilor de trăsnet pentru poziţia cea mai dezavantajoasă a
cupolelor sau clapetelor (deschis, închis sau în poziţie intermediară).
Acoperişurile învelite cu tablă conductoare care nu este conformă cu 6.2.3.7.6 pot
fi utilizate drept dispozitive de captare dacă topirea în punctul de impact poate fi
acceptată. Dacă acest lucru nu este acceptat, învelitoarea de tablă conductoare a
acoperişului trebuie să fie protejată cu un sistem de captare de înălţime suficientă
(a se vedea figura 6.15).
Dacă sunt utilizate suporturi electroizolante, trebuie respectate condiţiile pentru
distanţa de separare faţă de tabla conductoare indicată în Anexa 6.8.
Figura 6.18 prezintă un exemplu de dispozitiv de captare natural utilizând
parapetul acoperişului drept conductor de captare la marginea acoperişului.
Structurile încastrate şi structurile cu proeminenţe de pe suprafaţa acoperişului
trebuie protejate prin intermediul unor tije de captare. Părţile metalice exterioare
trebuie conectate la o IPT în afară de cazul în care este în conformitate cu
6.2.3.7.6.
Figura 6.20 prezintă un exemplu de conectare a dispozitivului de captare cu
conductoare de coborâre naturale prin beton.

Fig. 6.20 - Construcţia unei IPT exterioare pe o structură de beton armat utilizând
armăturile pereţilor exteriori ai structurii drept componente naturale
Legendă
1 Tijă de captare
2 Conductor de captare orizontal
3 Conductor de coborâre
4 Racord în T
5 Racord de intersectare
6 Conectare la tijele armăturii de oţel
7 Racord pentru verificare
8 Dispunere de tip B a prizei de pământ, electrod de pământ în buclă
9 Acoperiş terasă cu elemente de fixare de acoperiş
10 Racord în T - rezistent la coroziune
Toate dimensiunile unei IPT trebuie să corespundă nivelului de protecţie ales.
6.4.6.2.3.7.5.2. Structuri din beton armat, cu acoperiş terasă inaccesibil
publicului
Pe un acoperiş terasă inaccesibil publicului pe care este amplasat un dispozitiv de
captare, exterior, conductoarele de captare trebuie să fie instalate ca în figura
6.18 Pentru conductorul de echipotenţializare în buclă de pe acoperiş, stratul
metalic al parapetului acoperişului poate fi utilizat aşa cum se indică în figura 6.18.
Figura 6.20 prezintă modul de instalare a reţelei de conductoare pe acoperiş.
Dacă reducerea rezistenţei mecanice a betonului datorită coroziunii nu este
permisă, dispozitivul de captare trebuie instalat şi echipotenţializat la armătura
din oţel, prevenind astfel căderea directă a trăsnetului pe armătura din oţel a
betonului.
Învelitoarea metalică care este prevăzută pentru o protecţie mecanică a pereţilor
exteriori poate fi utilizată drept componentă naturală a dispozitivului de captare
conform 6.2.3.7.6 dacă nu există risc de incendiu prin topirea metalului.
Învelitorile de tablă conductoare ale acoperişurilor care nu sunt conforme cu
tabelul 6.16 pot fi utilizate drept conductoare de captare dacă topirea în punctul
de impact a trăsnetelor poate fi acceptată.
Dacă nu, învelitorile conductoare ale acoperişurilor trebuie protejate cu un
dispozitiv de captare (a se vedea figura 6.15). În acest caz, trebuie să se aplice
metoda sferei fictive.
Părţile metalice care nu satisfac condiţiile pentru dispozitivele de captare
menţionate în 6.2.3.7.6 pot, cu toate acestea, să fie utilizate pentru conexiunea
diferitelor părţi care conduc curentul de trăsnet din zona acoperişului.
6.5.6.2.3.7.5.3. Protecţia echipamentelor de fixare de acoperiş care
încorporează echipamente electrice sau de procesare a informaţiei
Toate elementele de fixare de acoperiş din materiale electroizolante sau
conductoare, care încorporează echipamente electrice şi/sau echipamente de
prelucrare a informaţiei, trebuie situate în interiorul volumului protejat de
dispozitivul de captare.
Elementele de fixare de acoperiş pe structuri din oţel, de asemenea, trebuie
situate în interiorul volumului protejat de dispozitivul de captare. În acest caz
conductoarele de captare trebuie conectate nu numai la dispozitivul de captare
dar şi direct la structura din oţel, dacă este posibil. Când sunt conectate la
structură nu este necesar să se respecte distanţele de separare.
Prescripţiile pentru elementele de fixare de acoperiş trebuie aplicate, de
asemenea, şi pentru elementele instalate pe suprafeţe verticale pe care este
posibilă o cădere a trăsnetului, adică suprafeţe care pot fi atinse de sfera fictivă.
În figura 6.21 este prezentat un exemplu de dispozitiv de captare care protejează
elementele de fixare de acoperiş de materiale conductoare sau electroizolante,
care încorporează instalaţii electrice.
Figura 6.21 este indicată numai dacă distanţa de separare s (a se vedea Anexa
6.8) nu poate fi menţinută.
Fig. 6.21- Element de fixare de acoperiş metalic protejat împotriva captării directe
a trăsnetului, conectat la dispozitivul de captare
Legendă
1 Conductor de captare
2 Învelitoare metalică
3 Conductor de echipotenţializare
4 Conductor de captare orizontal
5 Echipament electric
6 Cutie de joncţiune a liniei electrice de alimentare cu SPD
7 Bornă de conexiune la elementele conductoare ale structurii
Dacă elementele de fixare necesită o protecţie suplimentară, pot fi amplasate la
nivelul acoperişului SPD între conductoarele active.
Distanţa de separare trebuie menţinută nu numai în aer ci şi pentru căile prin
material solid (km = 0,5).
6.6.6.2.3.7.5.4. Protecţia elementelor conductoare instalate pe un acoperiş
Elemente conductoare instalate pe acoperişuri cum sunt cele cu grosimea peretelui
insuficientă care nu pot rezista căderilor trăsnetului şi de asemenea învelitorile
conductoare ale acoperişurilor sau părţi ale structurilor care nu îndeplinesc
prescripţiile pentru dispozitive de captare naturale conform 6.2.3.7.6 şi tabelului
6.17, şi pentru care o cădere de trăsnet nu poate fi tolerată, trebuie să fie protejate
prin conductoare de captare.
Pentru proiectarea instalaţiei de protecţie împotriva trăsnetului a elementelor
conductoare instalate pe acoperiş trebuie aplicată metoda sferei fictive pentru
dispozitive de captare.
În figura 6.21 este prezentat un exemplu de proiectare a unui dispozitiv de captare
pentru protecţia împotriva căderii directe a trăsnetului a unui element de fixare de
acoperiş conductor când distanţa de protecţie s nu poate fi menţinută.
6.7.6.2.3.7.5.5. Protecţia structurilor acoperite cu pământ
Pentru structuri care conţin un strat de pământ pe acoperiş pentru izolaţie termică
poate fi utilizat un SPT normal. Dispozitivul de captare poate fi o reţea de captare
la sol sau un număr de tije de captare, conectate printr-o reţea îngropată, conform
cu metoda sferei fictive sau a unghiului de protecţie Structuri cu un strat de
pământ de până la 0,50 m în care persoane sunt prezente cu regularitate, necesită
o reţea de captare cu dimensiunea ochiurilor de 5 m x 5 m pentru prevenirea
tensiunilor periculoase de pas. Pentru protejarea persoanelor la nivelul solului de
căderi directe ale trăsnetului sunt necesare, de asemenea, tije de captare conform
metodei sferei fictive. Aceste tije pot fi înlocuite cu componente naturale, aşa cum
sunt gardurile metalice, stâlpii de iluminat etc. Înălţimea dispozitivelor de captare
trebuie să ţină seama de înălţimea persoanelor presupusă de 2,5 m împreună cu
distanţele de separare necesare. Dacă nici un tip din acestea nu este posibil,
persoanele trebuie prevenite că pot fi expuse la căderi directe ale trăsnetului.
Pentru structuri subterane cu un strat de pământ de peste 0,5 m se recomandă
să se utilizeze aceleaşi măsuri ca şi pentru un strat de pământ de până la 0,5 m.
Pentru structuri subterane care conţin materiale explozibile, este necesară o IPT
suplimentară. IPT suplimentară poate fi izolată sau amplasată pe structură. Prizele
de pământ ale celor două instalaţii trebuie să fie interconectate.
7.6.2.3.7.6. Componente naturale
7.1.Următoarele părţi ale structurii pot fi considerate componente naturale de
captare şi parte a unei IPT în conformitate cu 6.2.3.3.
a)Foliile de metal care acoperă structura de protejat în condiţiile următoare:
a.1) continuitatea electrică între diferitele părţi să fie realizată în mod durabil (de
exemplu prin lipire, sudare, sertizare, îndoire a marginilor (bordurare), fixare cu
şuruburi sau fixare cu buloane);
a.2) grosimea foliei de metal să nu fie mai mică decât valoarea t' indicată în tabelul
6.17 dacă este importantă prevenirea perforării foliei de metal sau evitarea
aprinderii oricărui material uşor combustibil situat dedesubt;
a.3) grosimea foliei de metal să nu fie mai mică decât valoarea t indicată în tabelul
6.17 dacă este necesar să se ia măsuri de precauţie împotriva perforării sau să se
evite problemele legate de punctele calde;
a.4) acestea nu sunt acoperite cu material electroizolant.
Tabelul 6.17. - Grosime minimă a tablelor de metal sau a conductelor metalice ale
dispozitivelor de captare
Grosime a
Grosime b

Clasa SPT Material t t'


mm mm
Plumb - 2,0
Oţel (inoxidabil, galvanizat) 4 0,5
Titaniu 4 0,5
De la I până la IV
Cupru 5 0,5
Aluminiu 7 0,65
Zinc - 0,7
a
t previne perforarea, punctele calde sau aprinderea.
b
t' numai pentru tabla de metal dacă nu este importantă prevenirea problemelor privind perforarea, punctele calde
sau aprinderea.
b)Componentele metalice ale construcţiei acoperişului (grinzi, armături din oţel
interconectate etc.), aflate sub acoperişuri nemetalice, cu condiţia ca acestea din
urmă să poată fi excluse din structura de protejat.
c)Părţi metalice de tipul ornamentaţiilor, balustradelor, conductelor, învelişurilor
de parapeţi etc. ale căror secţiuni nu sunt mai mici decât cele specificate pentru
componentele standardizate ale dispozitivului de captare.
d)Conducte şi rezervoare metalice de pe acoperiş, cu condiţia ca acestea să fie
realizate dintr-un material cu grosimi şi secţiuni în conformitate cu tabelul 6.20.
e)Conducte şi rezervoare metalice prin care circulă amestecuri uşor combustibile
sau explozibile, cu condiţia ca acestea să fie realizate dintr-un material cu
grosimea cel puţin egală cu cea a valorii corespunzătoare t indicate în tabelul 6.20
şi dacă creşterea temperaturii suprafeţei interioare în punctul de impact nu
constituie un pericol.
7.2._
Dacă nu sunt îndeplinite condiţiile privind grosimea, conductele şi rezervoarele
trebuie să fie integrate în structura de protejat.
Conductele pentru circulaţia amestecurilor uşor combustibile sau explozibile nu
trebuie să fie considerate drept componente naturale ale dispozitivului de captare
dacă garnitura cuplărilor cu flanşe nu este metalică sau dacă faţetele flanşelor nu
sunt conectate între ele în mod corespunzător.
O acoperire cu un strat subţire de vopsea protectoare sau cu aproximativ 1 mm
de bitum sau cu 0,5 mm de PVC nu este considerată ca o izolaţie electrică.
Elementele conductoare instalate deasupra suprafeţei acoperişului, cum sunt
rezervoarele metalice, sunt în mod obişnuit conectate la echipamentul instalat în
interiorul structurii. Pentru a preveni circulaţia curentului de trăsnet integral în
interiorul structurii, este necesar să se realizeze o conexiune între aceste
componente naturale ale IPT şi reţeaua de captare.
Elementele conductoare instalate deasupra suprafeţei acoperişului, cum sunt
rezervoarele metalice şi barele de armătură din oţel, din beton, trebuie conectate
la dispozitivul de captare.
Dacă nu se admite o cădere directă a trăsnetului pe un element conductor al
acoperişului, acest element trebuie instalat în interiorul volumului protejat al unui
dispozitiv de captare.
Învelitorile conductoare de pe faţade şi elemente echivalente ale structurii, unde
riscul de incendiu este neglijabil, trebuie realizate conform 6.2.3.7.6.
Legăturile de echipotenţializare de acoperiş trebuie să fie impermeabile. În acest
caz particular legătura de echipotenţializare este asigurată de armătura structurii
din betonul armat.
În figura 6.22 este prezentat un exemplu de echipotenţializare a elementelor
conductoare de fixare de acoperiş la conductoarele de captare.

Fig. 6.22 - Conectarea unei tije de captare naturală la un conductor de captare


Legendă
1 Element de fixare a unui conductor de captare
2 Conductă metalică
3 Conductor de captare orizontal
4 Armătură din oţel în beton
Conductele din oţel trebuie să corespundă cu condiţiile 6.2.3.7.6 şi cu dimensiunile
minime din tabelul 6.20, iar conductorul de echipotenţializare trebuie să
corespundă cu dimensiunile din tabelul 6.20. Armătura din oţel din structurile din
beton armat este considerată că asigură continuitatea electrică dacă cea mai mare
parte din interconexiunile barelor verticale şi orizontale sunt sudate sau sunt
conectate solid.
Barele verticale trebuie să fie conectate prin sudare, îmbinare fixă sau suprapuse
pe o distanţă de minimum 20 de ori diametrul lor şi legate sau conectate sigur
prin alt procedeu. Pentru structurile noi, conectările între elementele armăturii
trebuie să fie specificate de proiectant sau de instalator, în cooperare cu inginerul
de construcţii civile şi cu constructorul.
Pentru structuri care utilizează beton armat (care includ elemente de prefabricate
din beton armat, elemente de beton armat precomprimat), continuitatea electrică
a barelor armăturilor trebuie să fie verificată prin măsurare între partea cea mai
de sus şi nivelul solului. Rezistenţa electrică totală nu trebuie să fie mai mare de
0,2 fi, valoare măsurată utilizând un echipament de măsurare adecvat. Dacă
această valoare nu este realizată, sau tehnic nu este posibilă realizarea unei astfel
de încercări, armătura de oţel nu poate fi utilizată ca un conductor de coborâre.
În acest caz trebuie instalat un conductor de coborâre exterior. În cazul structurilor
din prefabricate din beton armat, continuitatea electrică a armăturii metalice
trebuie să fie stabilită între elementele individuale adiacente ale prefabricatelor
din beton.
8.6.2.3.7.7. Dispozitiv de captare izolat
Stâlpii de captare adiacenţi structurilor sau echipamentelor de protejat sunt
destinaţi să reducă la minimum riscul căderilor de trăsnet pe structurile aflate în
interiorul volumului de protecţie al acestora, dacă este instalată o IPT izolată.
Dacă se instalează mai mulţi stâlpi, aceştia pot fi interconectaţi cu ajutorul unor
conductoare aeriene şi condiţiile de proximitate ale acestor instalaţii faţă de IPT
trebuie să fie conform Anexei 6.8.
O IPT izolată se poate utiliza, de asemenea, pentru o structură din beton armat
pentru îmbunătăţirea ecranului electromagnetic. Pentru structurile înalte
construcţia unei IPT izolate nu este practică.
Dispozitivele de captare izolate realizate prin conductoare întinse pe suporturi
electroizolante sunt indicate pentru protecţia unui număr mare de elemente de
fixare pe suprafaţa acoperişului, cu proeminenţe extinse. Izolaţia suporturilor
trebuie să fie adecvată pentru o tensiune calculată pentru o distanţă de separare
conform Anexei 6.8.
SUBSECŢIUNEA 3: Conductoare de coborâre
(1)6.2.3.8. Generalităţi
Conductoarele de coborâre au rolul de a reduce probabilitatea de avariere datorită
circulaţiei curentului de trăsnet în IPT şi trebuie dispuse în aşa fel încât de la
punctul de impact la pământ:
a)să existe trasee de curent paralele;
b)lungimea traseelor de curent să fie redusă la minimum;
Distanţele între conductoarele de coborâre şi între conductoarele în buclă sunt
indicate în tabelul 6.18.
(2)6.2.3.9. Poziţionarea unei IPT izolate
1._
a)Dacă dispozitivul de captare este format din tije montate pe piloni separaţi (sau
pe un singur pilon) care nu sunt din metal sau nu au armătura de oţel
interconectată, este necesar cel puţin un conductor de coborâre pentru fiecare
pilon. Pentru piloni confecţionaţi din metal sau cu armătura din oţel interconectată
nu este necesar nici un conductor de coborâre suplimentar.
b)Dacă dispozitivul de captare este format din unul sau mai multe conductoare
orizontale separate (sau dintr-un singur conductor), este necesar să fie cel puţin
un conductor de coborâre pentru fiecare structură de susţinere.
c)Dacă dispozitivul de captare este format dintr-o reţea de conductoare, este
necesar cel puţin un conductor de coborâre pe structura de susţinere pentru
fiecare extremitate a conductorului de captare.
2.6.2.3.9.1. Poziţionarea unei IPT neizolată
Fiecare IPT neizolată trebuie să aibă cel puţin două conductoare de coborâre
distribuite pe perimetrul structurii de protejat, în funcţie de limitările privind
arhitectura şi condiţiile practice.
Este de preferat repartizarea conductoarelor de coborâre la intervale egale pe
perimetrul clădirii.
Distanţele între conductoarele de coborâre sunt indicate în tabelul 6.18.
Distanţa dintre conductoarele de coborâre se corelează cu distanţa de separare
indicată în Anexa 6.8.
Tabelul 6.18. - Distanţele maxime între conductoarele de coborâre
Distanţe minime
Clasa SPT
m
I 10
II 10
III 15
IV 20
Dispozitivul de captare, conductoarele de coborâre şi prizele de pământ trebuie
coordonate astfel încât să se realizeze cel mai scurt traseu posibil pentru curentul
de trăsnet.
În figura 6.23 se prezintă un exemplu de IPT exterioară pentru o structură cu
diferite niveluri de construcţie a acoperişului şi în figura 6.19 se prezintă un
exemplu de IPT exterioară proiectată pentru o structură de 60 m înălţime cu
acoperiş terasă şi cu elemente de fixare de acoperiş.

Fig. 6.23 - Construcţia unei IPT exterioare pe o structură de material electroizolant


cu diferite niveluri de acoperiş
Legendă
1 Conductor de captare orizontal
2 Conductor de coborâre
3 Racord în T - rezistent la coroziune
4 Racord pentru verificare
5 Dispunere de tip B a prizei de pământ, electrod de pământ în buclă
6 Racord în T, pe coama acoperişului
7 Dimensiunea ochiului reţelei
3.6.2.3.9.2. Construcţie
3.1._
Conductoarele de coborâre trebuie instalate astfel încât, pe cât este posibil, să
constituie o continuare directă a conductoarelor dispozitivului de captare.
Conductoarele de coborâre trebuie să fie instalate rectiliniu şi vertical astfel încât
acestea să asigure cea mai scurtă cale spre pământ. Trebuie să se evite formarea
de bucle, dar acolo unde acest lucru nu este posibil, distanţa s, măsurată de la o
margine la cealaltă a deschiderii dintre două puncte de pe conductor şi lungimea
l a conductorului între aceleaşi puncte trebuie să fie conforme cu Anexa 6.8.

Fig. 6.24 - Bucla unui conductor de coborâre


Conductoarele de coborâre nu trebuie instalate în streşini sau în burlane de
scurgere chiar dacă acestea sunt acoperite cu material electroizolant.
Dacă nu este posibilă realizarea unei conexiuni directe din cauza unor console mari
ale acoperişului etc. conectarea dispozitivului de captare şi a conductorului de
coborâre trebuie să fie realizată printr-un conductor destinat pentru aceasta şi nu
prin componente naturale cum ar fi jgheaburile pentru scurgerea apei de ploaie
etc.
Amplasarea conductoarelor de coborâre trebuie să se facă astfel încât să se
asigure o distanţă de separare conformă cu Anexa 6.8 între ele şi eventualele uşi
şi ferestre.
3.2.Conductoarele de coborâre ale unei IPT neizolate faţă de structura de
protejat pot fi instalate după cum urmează:
a)dacă peretele este realizat din material necombustibil, conductoarele de
coborâre pot fi amplasate pe suprafaţa peretelui sau în perete;
b)dacă peretele este realizat din material inflamabil şi creşterea temperaturii
conductoarelor de coborâre este periculoasă, conductoarele de coborâre pot fi
amplasate astfel încât distanţa între ele şi perete să fie mereu mai mare de 0,1
m. Suporturi de montare pot fi în contact cu peretele.
Atunci când distanţa între conductorul de coborâre şi materialul combustibil nu
poate fi asigurată, secţiunea conductorului nu trebuie să fie mai mică de 100 mm2.
Pentru structurile mari, cum sunt blocurile turn de apartamente şi, în special,
structurile industriale şi administrative, care sunt proiectate adesea ca structuri
pe schelete de oţel sau pe schelete din oţel şi beton, sau care utilizează beton
armat, componentele conductoare ale structurii pot fi utilizate drept conductoare
de coborâre.
Impedanţa totală a SPT pentru acest tip de clădiri este mică şi asigură o protecţie
împotriva trăsnetului foarte eficientă pentru instalaţiile interioare. Este avantajos
să se utilizeze suprafeţele conductoare ale pereţilor drept conductoare de
coborâre. Astfel de pereţi cu suprafeţe conductoare pot fi: pereţii din beton armat,
suprafeţele faţadelor cu folii metalice şi faţadele din panouri prefabricate din
beton, dacă sunt conectate şi interconectate conform 6.2.3.9.5.
4.6.2.3.9.3. Conductoare de coborâre neizolate
În structurile cu elemente conductoare numeroase în pereţii exteriori, dispozitivele
de captare şi priza de legare la pământ trebuie conectate la elementele
conductoare ale structurii într-un număr de puncte.
Aceasta reduce distanţa de separare conform Anexei 6.8.
Ca rezultat al acestor conexiuni, elementele conductoare ale structurii sunt
utilizate drept conductoare de coborâre şi de asemenea drept bare de
echipotenţializare.
În cazul structurilor întinse, mari (structuri industriale, hale pentru expoziţii etc.)
cu dimensiuni de peste patru ori distanţa între conductoarele de coborâre, trebuie
asigurate conductoare de coborâre interioare suplimentare la aproximativ fiecare
40 m, acolo unde este posibil.
Toate coloanele interioare şi toţi pereţii despărţitori cu elemente conductoare, cum
sunt barele de armătură din oţel, care nu îndeplinesc condiţiile distanţei de
separare, trebuie conectate la dispozitivul de captare şi la priza de pământ.
Pentru evitarea descărcărilor electrice periculoase între diferitele elemente
conductoare ale unei structuri mari cu coloane interioare de beton armat,
armătura coloanelor este conectată la dispozitivul de captare şi la priza de pământ.
Pentru astfel de structuri, este deosebit de important ca, înainte de începerea
proiectării structurii, să fie coordonate proiectarea structurii şi proiectarea SPT
astfel încât elementele conductoare ale structurii să poată fi utilizate pentru
protecţia împotriva trăsnetului.
5.6.2.3.9.4. Conductoare de coborâre izolate
Dacă, din considerente arhitecturale, conductoarele de coborâre nu pot fi montate
pe suprafaţa structurii, acestea trebuie instalate în canale deschise în zidărie. În
acest caz, trebuie să se acorde atenţie menţinerii distanţei de separare, conform
Anexei 6.8, între conductorul de coborâre şi orice element de metal din interiorul
structurii.
Instalarea direct în tencuiala exterioară nu este recomandată deoarece tencuiala
se poate deteriora ca rezultat al dilatării termice. Tencuiala este adesea avariată
ca rezultat a creşterii temperaturii şi a forţelor mecanice exercitate de curentul de
trăsnet.
6.6.2.3.9.5. Componente naturale
6.1.Pot fi considerate conductoare de coborâre naturale următoarele elemente
ale structurii:
a)instalaţiile metalice, cu condiţia ca:
a.1) să fie realizată durabil continuitatea electrică între diferitele elemente,
a.2) dimensiunile lor să fie cel puţin egale cu acelea care sunt specificate în tabelul
6.20 pentru conductoarele de coborâre.
Conductele prin care circulă lichide inflamabile sau explozibile nu trebuie folosite
drept componente naturale ale dispozitivului de captare dacă garnitura cuplărilor
cu flanşe nu este metalică sau dacă faţetele flanşelor nu sunt conectate între ele
în mod corespunzător. Instalaţiile metalice pot fi acoperite cu materiale
electroizolante.
b)scheletul metalic al betonului armat care prezintă o continuitate electrică;
Pentru prefabricate din beton armat, trebuie să se realizeze puncte de
interconectare între elementele de armare. De asemenea, este important ca
betonul armat să conţină o legătură conductoare între punctele de interconectare.
Părţile separate trebuie să fie conectate la faţa locului în timpul asamblării.
c)scheletul din oţel interconectat al structurii;
Conductoarele în buclă nu sunt necesare dacă scheletul de metal al structurilor
sau armăturile din oţel interconectate ale structurii sunt utilizate drept
conductoare de coborâre.
d)elementele faţadei, şine profilate şi prefabricate metalice ale faţadei, cu
condiţia ca
d.1) dimensiunile lor să respecte prescripţiile pentru conductoarele de coborâre (a
se vedea 6.2.3.14) iar grosimile tablelor de metal sau a conductelor de metal să
nu fie mai mici de 0,5 mm,
d.2) continuitatea electrică a acestora pe verticală să fie conform prescripţiilor de
la 6.2.3.15.
7.6.2.3.9.6. Racorduri pentru verificare (piese de separare)
Pe fiecare conductor de coborâre trebuie instalat un racord pentru verificare la
conectarea acestuia la priza de pământ, cu excepţia conductoarelor de coborâre
naturale care sunt legate la electrozii de pământ de fundaţie.
Pentru scopuri de măsurare, racordul trebuie să poată fi deschis cu ajutorul unei
scule. În utilizare normală acesta trebuie să rămână închis.
În figura 6.25 sunt prezentate exemple de construcţie a unui racord pentru
verificare care poate fi instalat pe un perete interior sau exterior al unei structuri.

Fig. 6.25 - Exemple de conectare a prizei de pământ la IPT a structurilor utilizând


conductoare de coborâre naturale (grinzi)
7.1.Racord pentru verificare pe perete
7.1.1.Racord pentru verificare pe perete (piesă de separare)
7.1.2.Racord în T rezistent la coroziune în sol
7.1.3.Racord rezistent la coroziune în sol
7.1.4.Racord între conductorul de legătură la priza de pământ şi o grindă din oţel.
SUBSECŢIUNEA 4: Priza de pământ
(1)6.2.3.10. Generalităţi
Rezistenţa de dispersie a prizei de pământ numai pentru instalaţia de protecţie
împotriva trăsnetului trebuie să fie de cel mult 10 .
(2)6.2.3.11. Dispunerea prizelor de pământ în condiţii obişnuite
Pentru prizele de pământ sunt utilizate două tipuri de bază de dispunere a
electrozilor de pământ.
1.6.2.3.11.1. Dispunere de tip A
Acest tip de dispunere conţine electrozi de pământ orizontali sau verticali instalaţi
în exteriorul structurii de protejat. Fiecare conductor de coborâre se conectează
individual la o astfel de priză ce poate fi singulară sau multiplă.
În dispunerile de tip A, numărul total de electrozi de pământ trebuie să nu fie mai
mic de doi.

Fig. 6.26 - Lungimea minimă l1 a fiecărui electrod de pământ în funcţie de clasa


SPT
Lungimea minimă a fiecărui electrod de pământ de la extremitatea fiecărui
conductor de coborâre este
- l1 pentru electrozii de pământ orizontali, sau
- 0,5 l1 pentru electrozii de pământ verticali (sau înclinaţi),
unde l1 este lungimea minimă a electrozilor de pământ orizontali aşa cum rezultă
aceasta din figura 6.26.
În cazul electrozilor de pământ combinaţi (verticali sau orizontali), trebuie să se
considere lungimea totală.
Lungimile minime indicate în figura 6.26 pot să nu fie luate în considerare cu
condiţia ca rezistenţa prizei de pământ să fie mai mică de 10 (măsurată la o
frecvenţă diferită de frecvenţa industrială şi de multiplii acesteia pentru a se evita
interferenţa).
2.6.2.3.11.2. Dispunere de tip B
Acest tip de dispunere presupune o priză de pământ multiplă exterioară structurii
(din electrozi verticali legaţi între ei cu electrozi orizontali, sau numai electrozi
orizontali):
- pe contur închis (în buclă) sau pe contur deschis,
- în fundaţie.
Tot o priză de pământ de dispunere de tip B poate fi o combinaţie între cele două
tipuri de mai sus, interconectate.
3.6.2.3.11.3. Instalarea electrozilor de pământ
Electrodul de pământ în buclă (dispunere de tip B) trebuie îngropat la o adâncime
de cel puţin 0,5 m dar nu mai mică decât adâncimea de îngheţ a solului şi la o
distanţă de cel puţin 1 m faţă de fundaţia clădirii.
Pentru structuri cu multe sisteme electronice sau cu risc ridicat de incendiu, este
preferabilă o legare la pământ cu o dispunere de tip B.
4.6.2.3.11.4. Electrozi de pământ naturali
Pot fi utilizaţi ca electrozi naturali de pământ armăturile din oţel interconectate ale
fundaţiilor din beton în conformitate cu 6.2.3.14, sau alte structuri metalice
subterane corespunzătoare. Dacă armătura metalică a betonului este utilizată ca
electrod de pământ, o atenţie deosebită trebuie să se acorde interconexiunilor
pentru a se preveni fisurarea mecanică a betonului.
(3)6.2.3.12. Construcţie
1.6.2.3.12.1. Generalităţi
Dispozitivele de captare ar trebui să realizeze următoarele cerinţe:
a)circulaţia curentului de trăsnet la pământ;
b)legătura de echipotenţializare între conductoarele de coborâre;
c)controlul tensiunii în vecinătatea pereţilor conductori ai clădirii.
Electrozii de pământ în fundaţie şi electrozii de pământ în buclă în dispunere de
tip B satisfac aceste condiţii. Electrozii de pământ radiali în dispunere de tip A sau
electrozii de pământ verticali îngropaţi adânc în pământ nu satisfac condiţiile cu
privire la legătura de echipotenţializare şi la controlul tensiunii.
Fundaţiile din beton cu armături din oţel interconectate ale unei structuri ar trebui
utilizate drept electrozi de pământ în fundaţie. Aceste fundaţii prezintă o rezistenţă
de legare la pământ foarte mică şi realizează un nivel de referinţă excelent pentru
echipotenţializare. Dacă acest lucru nu este posibil, ar trebui instalată în jurul
structurii o priză de pământ, de preferat un electrod de pământ în buclă în
dispunere de tip B.
2.6.2.3.12.2. Electrozi de pământ în fundaţie
Un electrod de pământ în fundaţie, conform 6.2.3.11.4, conţine conductoare
instalate în fundaţia structurii sub pământ. Lungimea electrozilor de pământ
suplimentari ar trebui determinată utilizând diagrama din figura 6.26.
Electrozii de pământ în fundaţie sunt încorporaţi în beton. Aceştia au avantajul că,
dacă betonul este turnat corespunzător şi acoperă până la cel puţin 50 mm din
electrozii de pământ în fundaţie, aceştia sunt protejaţi împotriva coroziunii.
Trebuie de asemenea amintit că barele de armătură din oţel, din beton, generează
un potenţial electric de aceeaşi mărime cu cea a conductoarelor de cupru
îngropate.
Acest lucru oferă o soluţie tehnică bună pentru proiectarea prizelor de pământ
pentru structuri din beton armat.
Metalele utilizate pentru electrozii de pământ trebuie să satisfacă prescripţiile
pentru materiale indicate în tabelul 6.21.
Pentru electrozii de pământ din sol trebuie utilizate conductoare din cupru sau din
oţel inoxidabil dacă acestea sunt conectate la oţelul din beton.
Pe perimetrul structurii trebuie instalat în fundaţie un conductor metalic, conform
tabelului 6.5, sau o bandă din oţel galvanizat, care să fie adusă deasupra gropii
de fundaţie, prin conductoare de legătură, la punctele de conectare desemnate
pentru racordurile pentru verificare ale conductoarelor de coborâre.
Stratul hidroizolant introdus de obicei sub fundaţia structurii pentru reducerea
umidităţii în planşeele subsolului asigură o izolaţie electrică corespunzătoare.
Electrodul de pământ trebuie instalat sub fundaţie, sub beton. În acest caz
proiectul trebuie să conţină acordul constructorului pentru proiectul prizei de
pământ.
Atunci când priza de pământ este comună (rezistenţa de dispersie sub 1 ) la
aceasta se leagă
a)conductoarele de legare la pământ;
b)conductoarele de coborâre.
Atunci când constructorul clădirii nu permite trecerea conductorului prin stratul de
izolaţie, conectarea la priza de pământ trebuie realizată în afara structurii.
În figura 6.27 sunt prezentate trei exemple diferite a modului de instalare a
electrozilor de pământ în fundaţie, pe o structură cu fundaţii impermeabile, cu
evitarea străpungerii barierei împotriva umidităţii.
Sunt ilustrate, de asemenea, mai multe soluţii de conectare corespunzătoare a
prizei de pământ la structuri cu fundaţii izolate.
În figurile 6.27 a şi 6.27 b se prezintă conexiuni exterioare, astfel încât izolaţia să
nu fie deteriorată; în figura 6.27 c se prezintă o trecere etanşă prin izolaţie.

Fig. 6.27 a - Fundaţie izolată cu electrod de pământ în


Fig. 6.27 b - Fundaţie izolată cu conductorul prizei de
fundaţie într-un strat de beton nearmat sub izolaţia de
pământ trecând parţial prin sol
bitum

Fig. 6.27 c - Conductor de conexiune între electrodul de pământ în fundaţie şi bara de echipotenţializare care
traversează stratul electroizolant cu bitum
Fig. 6.27 - Construcţia unei prize de pământ în buclă în fundaţie pentru structuri
cu fundaţii de concepţii diferite
Legendă
1 Conductor de coborâre
2 Racord pentru verificare
3 Conductor de echipotenţializare la IPT interioară
4 Strat din beton nearmat
5 Conductor de conexiune a IPT
6 Electrod de pământ în fundaţie
7 Izolaţie cu bitum, strat electroizolant impermeabil
8 Conductor de conexiune între armăturile din oţel şi racordul de verificare
9 Armătură din oţel în beton
10 Străpungere a stratului impermeabil cu bitum
3.6.2.3.12.3. Dispunere de tip A - Electrozi de pământ radiali şi verticali
Electrozii de pământ trebuie conectaţi la extremităţile inferioare ale conductoarelor
de coborâre prin utilizarea racordurilor pentru verificare.
Fiecare conductor de coborâre trebuie prevăzut cu un electrod de pământ.
Electrozii de pământ trebuie să fie la o distanţă mai mare decât distanţa de
separare faţă de cablurile şi conductele de metal existente în sol.
În dispunerea de tip A sunt de preferat electrozii de pământ verticali, deoarece au
un raport cost-eficienţă mai bun şi asigură o rezistenţă a prizei de pământ mai
stabilă în majoritatea solurilor în raport cu electrozii orizontali.
În unele cazuri poate fi necesar să se instaleze electrozi de pământ în interiorul
structurii, de exemplu într-un subsol sau o pivniţă.
În timpul exploatării dacă există riscul creşterii rezistenţei de dispersie a stratului
superficial (de exemplu datorită evaporării apei) este necesară completarea cu
electrozi de pământ de lungimi mai mari, îngropaţi adânc.
Dacă este prevăzută o dispunere de tip A a prizei de pământ, egalizarea de
potenţial necesară pentru toţi electrozii este obţinută cu ajutorul conductoarelor
de echipotenţializare şi a barelor de echipotenţializare (de preferat în afara
structurii).
4.6.2.3.12.4. Dispunere de tip B - Electrozi de pământ în buclă
Pentru structurile care utilizează materiale electroizolante, cum sunt zidăria din
cărămidă sau lemnul fără fundaţie cu armătură din oţel, trebuie instalată o priză
de pământ tip B.
Pentru reducerea rezistenţei de dispersie echivalente, priza de pământ cu
dispunere de tip B poate fi îmbunătăţită, dacă este necesar, prin adăugarea de
electrozi de pământ verticali sau radiali.
Distanţa de izolare în aer şi adâncimea pentru dispunere de tip B a electrodului de
pământ sunt optime în condiţii de sol normale pentru protecţia persoanelor din
proximitatea structurii.
Electrozii de pământ în dispunere de tip B realizează echipotenţializarea între
conductoarele de coborâre la nivelul solului, deoarece diferitele conductoare de
coborâre dau potenţiale diferite datorită distribuţiei inegale a curenţilor de trăsnet
din cauza rezistenţei de dispersie diferite.
Dacă un număr mare de persoane se află frecvent în zone din vecinătatea structurii
de protejat, trebuie executate dirijări suplimentare de potenţial în aceste zone.
Trebuie instalaţi mai mulţi electrozi de pământ în buclă la distanţe de aproximativ
3 m. Se recomandă ca electrozii de pământ în buclă cei mai îndepărtaţi de
structură să fie îngropaţi mai adânc faţă de suprafaţă, adică cei aflaţi la 4 m faţă
de structură la o adâncime de 1 m, cei aflaţi la 7 m faţă de structură la o adâncime
de 1,5 m şi cei aflaţi la 10 m faţă de structură la o adâncime de 2 m.
Dacă zona din vecinătatea structurii este acoperită cu dale din asfalt cu o grosime
50 mm cu conductivitate scăzută, se asigură o protecţie suficientă persoanelor
care circulă prin această zonă.
5.6.2.3.12.5. Electrozi de pământ în sol stâncos
Un electrod de pământ în fundaţie trebuie încorporat în betonul fundaţiei în timpul
construcţiei Chiar dacă un electrod de pământ în fundaţie are un efect redus într-
un sol stâncos, acesta reacţionează însă ca un conductor de echipotenţializare.
Dacă nu este prevăzut un electrod de pământ în fundaţie, trebuie utilizată o
dispunere de tip B (un electrod de pământ în buclă). Dacă electrodul de pământ
nu poate fi instalat în sol şi este instalat la suprafaţă, trebuie protejat împotriva
deteriorărilor mecanice.
6.6.2.3.12.6. Prize de pământ pe suprafeţe întinse
O instalaţie industrială cuprinde în mod tipic un număr de structuri asociate, între
care sunt instalate un număr mare de cabluri de alimentare cu energie electrică şi
de semnalizare (de comunicaţii).
O impedanţă redusă a prizei de pământ poate fi obţinută prin prevederea structurii
cu electrozi de pământ în fundaţie şi suplimentar o dispunere de tip B şi A.
Interconectările între electrozii de pământ, electrozii de pământ în fundaţie şi
conductoarele de coborâre trebuie realizate la racordurile de verificare. Unele
dintre racordurile de verificare trebuie conectate, de asemenea, la barele de
echipotenţializare ale IPT interioare.
Partea inferioară a unui conductor de coborâre expus trebuie izolată cu un tub din
PVC cu grosimea de cel puţin 3 mm sau cu o izolaţie echivalentă.
Prin interconectarea prizelor de pământ a mai multor structuri, se obţine o reţea
de legare la pământ aşa cum este indicat în figura 6.28.

Fig. 6.28 - Priză de pământ de tip reţea cu ochiuri pentru o instalaţie industrială
Legendă
1 Clădire cu reţea de ochiuri în armătură
2 Turn în interiorul instalaţiei industriale
3 Echipament singular
4 Canale pentru cabluri
În figura 6.28 este prezentat proiectul unei reţele cu ochiuri de legare la pământ
care cuprinde canalele pentru cabluri între structurile asociate protejate împotriva
trăsnetului. Aceasta reduce impedanţa între clădiri şi are avantaje semnificative
de protecţie împotriva IEMT.
Acest sistem oferă o impedanţa scăzută între clădiri şi are avantaje semnificative
privind compatibilitatea electromagnetică. Dimensiunea ochiurilor reţelei în
apropierea clădirilor şi a altor obiecte poate fi de ordinul 20 m x 20 m. La o distanţă
de peste 30 m dimensiunea ochiurilor se poate mări la 40 m x 40 m.
(4)6.2.3.13. Componente
Componentele unei IPT trebuie să fie realizate din materialele indicate în tabelul
6.19 sau din alte materiale cu caracteristici echivalente ale performanţelor
mecanice, electrice şi chimice (coroziune). Pentru fixare pot fi utilizate şi
componente realizate din alte materiale decât cele metalice.
Tabelul 6.19. - Materiale pentru IPT şi condiţii de utilizare
Utilizare Coroziune
Poate fi
Material distrus
În aer liber În pământ În beton Rezistenţă Crescută prin
prin cuplaj
galvanic cu
Cupru Masiv Masiv Masiv Bun în multe medii Compuşi de sulf -
Torsadat Torsadat Torsadat Materiale organice
Ca înveliş Ca înveliş
Oţel Masiv Masiv Masiv Acceptabil în aer, în Conţinut ridicat de Cupru
galvanizat la Torsadat Torsadat beton şi în sol normal cloruri
cald
Oţel inoxidabil Masiv Masiv Masiv Bun în multe medii Conţinut ridicat de -
Torsadat Torsadat Torsadat cloruri
Aluminiu Masiv Nepotrivit Nepotrivit Bun în atmosfere Soluţii alcaline Cupru
Torsadat care conţin sulf şi
cloruri în concentraţii
reduse
Plumb Masiv Masiv Nepotrivit Bun în atmosfere Soluri acide Cupru
În înveliş Ca înveliş care conţin Oţel
concentraţii mari de inoxidabil
sulfaţi
1.6.2.3.13.1. Fixare
Dispozitivele de captare şi conductoarele de coborâre trebuie să fie fixate solid
astfel încât să se împiedice ruperea sau desprinderea conductoarelor ca urmare a
forţelor electrodinamice sau a forţelor mecanice accidentale (de exemplu vibraţii,
alunecare a straturilor de zăpadă, dilatare termică etc.)
(5)6.2.3.14. Materiale şi dimensiuni
Materialul şi dimensiunile trebuie să fie alese luând în considerare posibilitatea
coroziunii atât a structurii de protejat cât şi a SPT.
Configuraţiile şi secţiunile minime ale elementelor dispozitivului de captare, tijelor
de captare şi a conductoarelor de coborâre sunt indicate în tabelul 6.20.
Configuraţiile şi dimensiunile minime ale electrozilor de pământ sunt indicate în
tabelul 6.21.
Tabelul 6.20. - Material, configuraţie şi secţiune minimă a conductoarelor de
captare, tijelor de captare şi a conductoarelor de coborâre
Secţiunea minimă
Material Configuraţie Comentarii10)
mm2
Cupru Bandă masivă 50 8) Grosime de minim 2 mm
Bară rotundă masivă ) 7
50 8) Diametru de 8 mm
Torsadat 50 8) Diametru minim al fiecărui toron de
1,7 mm
Bară rotundă masivă 3), 4) 200 8) Diametru de 16 mm
Cupru acoperit cu Bandă masivă 50 8) Grosime de minim 2 mm
staniu1) Bară rotundă masivă 7) 50 8) Diametru de 8 mm
Torsadat 50 8) Diametru minim al fiecărui toron de
1,7 mm
Aluminiu Bandă masivă 70 Grosime de minim 3 mm
Bară rotundă masivă 50 8) Diametru de 8 mm
Torsadat 50 8) Diametru minim al fiecărui toron de
1,7 mm
Aliaj de aluminiu Bandă masivă 50 8) Grosime de minim 2,5 mm
Bară rotundă masivă 50 Diametru de 8 mm
Torsadat 50 8) Diametru minim al fiecărui toron de
1,7 mm
Bară rotundă masivă 3) 200 Diametru de 16 mm
Oţel galvanizat la cald Bandă masivă 50 8) Grosime de minim 2,5 mm
2
) Bară rotundă masivă 9) 50 Diametru de 8 mm
Torsadat 50 8) Diametru minim al fiecărui toron de
1,7 mm
Bară rotundă masivă 3), 4), 9) 200 Diametru de 16 mm
Oţel inoxidabil ) 5
Bandă masivă 6) 50 8) Grosime de minim 2 mm
Bară rotundă masivă 6) 50 Diametru de 8 mm
Torsadat 70 8) Diametru minim al fiecărui toron de
1,7 mm
Bară rotundă masivă 3), 4) 200 Diametru de 16 mm
1
) Grosimea minimă a acoperirii prin galvanizare la cald sau prin electroliză de 1 m.
2
) Acoperirea trebuie să fie netedă, continuă şi fără flux de staniu, cu o grosime minimă de 50 m.
3
) Aplicabil numai pentru tije de captare. Pentru aplicaţiile în care eforturile mecanice nu sunt critice cum ar fi sarcina
datorită vântului, poate fi utilizat un diametru de 10 mm, o tijă de captare lungă de 1 m cu o fixare suplimentară.
4
) Aplicabil numai electrozilor de pământ ghidaţi.
5
) Crom >= 16 %, nichel >= 8 %, carbon <= 0,07 %.
6
) Pentru oţel inoxidabil înglobat în beton, şi/sau în contact direct cu un material inflamabil, dimensiunile minime
trebuie să fie mărite la 78 mm2 (10 mm diametru) pentru o bară masivă şi la 75 mm2 (grosime minimum 3 mm)
pentru o bandă masivă.
7
) Pentru anumite aplicaţii în care eforturile mecanice nu sunt esenţiale, poate fi redus de la 50 mm 2 (diametru de 8
mm) la 28 mm2 (diametru de 6 mm). În acest caz, trebuie acordată atenţie reducerii spaţiului pentm elementele de
prindere.
8
) Dacă aspectele termice şi mecanice sunt importante, aceste dimensiuni pot fi mărite la 60 mm2 pentru banda
masivă şi la 78 mm2 pentru bara masivă.
9
) Secţiunea minimă pentru evitarea topirii este de 16 mm2 (cupru), 25 mm2 (aluminiu), 50 mm2 (oţel) şi 50 mm2
(oţel inoxidabil) pentru o energie specifică de 10 000 kJ/ .
10
) Grosime, lăţime şi diametru sunt definite cu ±10 %.
Tabelul 6.21. - Material, configuraţie şi dimensiuni minime ale electrozilor de
pământ
Dimensiuni minime
Electrod tip Electrod tip Electrod tip
Material Configuraţie Comentarii
tijă (vertical) conductor placă
mm (orizontal) mm
Cupru Torsadat )
3
50 mm2 Diametru minim al fiecărui
toron de 1,7 mm
Bară rotundă masivă 3) 50 mm2 Diametru de 8 mm
Bandă masivă 3) 50 mm2 Grosime de minim 2 mm
Bară rotundă masivă 15 )8
Grosime a peretelui de
minim 2 mm
Bară tubulară 20 Grosime de minim 2 mm
Placă masivă 500 x 500 - Secţiune 25 mm x 2 mm
Placă cu zăbrele 600 x 600 Lungime minimă a
configuraţiei cu zăbrele:
4,8 m
Oţel Bară rotundă masivă 16 9) Diametru 10
galvanizată 1)2) mm
Bară tubulară galvanizată 25 Grosime a peretelui de
))
1 2
minim 2 mm
Bandă masivă galvanizată 1) 90 mm2 Grosime de minim 3 mm
Placă masivă galvanizată ) 1
500 x 500 Grosime de minim 3 mm
Placă cu zăbrele galvanizată 600 x 600 - Secţiune 30 mm x 3 mm
1
)
Bară rotundă masivă 14
Rază minimă 250 m
acoperită cu cupru 4)
acoperire cu cupru de 99,9
% conţinut de cupru
Bară rotundă masivă Diametru 10
neacoperită 5) mm
Bară sau bandă masivă 75 mm2 Grosime de minim 3 mm
galvanizată 5)6)
Torsadate galvanizate 5)6) 70 mm2
Profile galvanizate în formă 50x50x3 Diametru minim al fiecărui
de cruce 1) toron de 1,7 mm
Oţel inoxidabil Bară rotundă masivă 15 Diametru 10
7
) mm
Bandă masivă 100 mm2 Grosime de minim 2 mm
1
) Acoperirea trebuie să fie netedă, continuă şi fără flux de staniu cu o grosime minimă de 50 m pentru bară
rotundă şi de 70 m pentru bandă.
2
) Conductoarele trebuie mai întâi prelucrate şi apoi galvanizate.
3
) Poate fi de asemenea acoperită cu staniu.
4
) Cupru trebuie să fie legat intrinsec de oţel.
5
) Se admite numai dacă este înglobat complet în beton.
6
) Se admite numai dacă sunt conectate corect la cel puţin fiecare 5 m împreună cu armăturile naturale de oţel în
contact cu fundaţia în partea dinspre pământ.
7
) Crom >= 16 %, nichel >= 5 %, molibden >= 2 %, carbon <= 0,08 %.
8
) În unele ţări se admite o valoare de 12 mm.
9
) Legarea la pământ cu tije este utilizată în unele ţări pentru conectarea conductorului de coborâre la punctul în care
acesta întră în pământ.
(6)6.2.3.15. Racorduri
Numărul de racorduri de-a lungul conductoarelor trebuie redus la minimum.
Racordurile trebuie realizate în mod sigur prin lipire, sudare, sertizare, presare,
îndoire a marginilor (bordurare), fixare cu şuruburi şi fixare cu buloane.
SECŢIUNEA 4: 6.2.4. Instalaţie interioară de protecţie împotriva
trăsnetului
(1)6.2.4.1. Generalităţi
IPT interioară trebuie să evite apariţia scânteilor periculoase în structura de
protejat datorită curentului de trăsnet care circulă în IPT exterioară sau în alte
elemente conductoare ale structurii.
Scântei periculoase pot apare între IPT exterioară şi alte componente ca:
- instalaţii din metal;
- sisteme interioare;
- elemente conductoare şi linii racordate la structură.
Scânteile care apar în structuri cu risc de explozie sunt totdeauna periculoase. În
acest caz sunt necesare măsuri de protecţie suplimentare.
Scânteile periculoase între elemente diferite pot fi evitate prin
- legătură de echipotenţializare conform cu 6.2.4.2 sau
- izolaţie electrică între elemente conform cu 6.2.4.3.
(2)6.2.4.2. Legătură de echipotenţializare
Echipotenţializarea este realizată prin interconectarea IPT cu
- scheletul metalic al structurii,
- instalaţii metalice,
- sisteme interioare,
- elemente conductoare exterioare şi linii conectate la structură.
Mijloacele de interconectare pot fi
- conductoare de echipotenţializare, dacă continuitatea electrică nu este asigurată
de legături naturale,
- dispozitive de protecţie la supratensiuni şi supracurenţi (SPD), dacă conectările
directe cu conductoare de echipotenţializare nu sunt posibile.
Este important modul în care este realizată legătura de echipotenţializare şi
trebuie discutată cu operatorul reţelei de telecomunicaţii, cu operatorul reţelei
electrice şi cu alţi operatori sau cu autorităţi implicate datorită faptului că pot fi
prescripţii conflictuale. SPD trebuie astfel instalate încât să permită inspectarea
lor.
(3)6.2.4.3. Legătură de echipotenţializare pentru instalaţiile metalice
În cazul unei IPT exterioare izolate, legătura de echipotenţializare trebuie să fie
realizată numai la nivelul solului.
Pentru o IPT exterioară care nu este izolată, legătura de echipotenţializare trebuie
să fie instalată în amplasamentele următoare:
a)în subsol sau aproximativ la nivelul solului. Conductoarele de echipotenţializare
trebuie să fie legate la o bară de echipotenţializare construită şi dispusă astfel
încât să permită un acces facil pentru inspecţie. Bara de echipotenţializare trebuie
conectată la priza de pământ. În cazul structurilor mari (tipic cu o înălţime de
peste 20 m), pot fi instalate mai multe bare de echipotenţializare pe verticala
clădirii care trebuie să fie interconectate între ele;
b)în amplasamentele în care nu sunt satisfăcute prescripţiile de izolaţie (a se
vedea 6.3). Conductoarele prin care se realizează legăturile de echipotenţializare
trebuie să fie amplasate pe traseul cel mai scurt şi drept atât cât este posibil.
Valorile minime ale secţiunilor conductoarelor de echipotenţializare care
conectează bare de echipotenţializare diferite şi ale conductoarelor care
conectează barele de echipotenţializare la prizele de pământ sunt indicate în
tabelul 6.22.
Valorile minime ale secţiunilor conductoarelor de echipotenţializare care
conectează instalaţiile metalice interioare la barele de echipotenţializare sunt
indicate în tabelul 6.23.
Tabelul 6.22. - Dimensiuni minime ale conductoarelor care conectează bare de
echipotenţializare diferite sau care conectează bare de echipotenţializare la priza
de pământ
Clasa SPT Material Secţiune mm2
Cupru 14
de la I până la IV Aluminiu 22
Oţel 50
Tabelul 6.23. - Dimensiuni minime ale conductoarelor care conectează instalaţiile
de metal interioare la bara de echipotenţializare
Clasa SPT Material Secţiune mm2
Cupru 5
de la I până la IV Aluminiu 8
Oţel 16
Dacă părţi electroizolante sunt inserate pe conductele de gaze sau de apă, în
interiorul structurii de protejat, cu acordul distribuitorilor de apă şi de gaz, acestea
trebuie să fie şuntate de SPD concepute pentru astfel de operaţie.
SPD trebuie să aibă caracteristicile următoare:
- încercare de clasă I;
- Iimp >= kcI unde kcI este curentul de trăsnet care circulă de-a lungul părţilor
importante ale unei IPT exterioare;
- nivelul de protecţie Up trebuie să fie mai mic decât nivelul de ţinere la impuls a
izolaţiei dintre părţi.
(4)6.2.4.4. Legătură de echipotenţializare pentru părţile conductoare exterioare
Pentru părţile conductoare exterioare, legătura de echipotenţializare trebuie să fie
stabilită cât mai aproape posibil de punctul lor de racordare la structura de
protejat.
Dacă nu poate fi acceptată o legătură de echipotenţializare directă, trebuie
utilizate SPD cu următoarele caracteristici:
- încercare de clasă I;
- Iimp >= If unde If este curentul de trăsnet care circulă prin partea conductoare
exterioară considerată;
- nivelul de protecţie Up trebuie să fie mai mic decât nivelul de ţinere la impuls a
izolaţiei dintre părţi;
Când IPT nu este necesară, poate fi utilizată, ca legătură de echipotenţializare,
priza de pământ a instalaţiei electrice de joasă tensiune.
(5)6.2.4.5. Legătură de echipotenţializare pentru sistemele interioare
Legătura de echipotenţializare trebuie realizată conform cu 6.2.4.3.
Dacă sistemele interioare au conductoare ecranate sau amplasate în tuburi de
protecţie metalice, este suficient să se lege numai aceste ecrane sau tuburi de
protecţie.
Dacă conductoarele sistemelor interioare nu sunt nici ecranate nici amplasate în
tuburi de protecţie metalice acestea se vor lega la bara de echipotenţializare prin
SPD. Conductoarele PEN sau/şi PE din reţelele TN se vor lega la bara de
echipotenţializare direct sau prin SPD.
Conductoarele de echipotenţializare şi SPD trebuie să aibă aceleaşi caracteristici
cu cele indicate la 6.2.4.3.
(6)6.2.4.6. Legătură de echipotenţializare pentru liniile racordate la structura de
protejat
Legătura de echipotenţializare pentru liniile electrice şi de telecomunicaţii trebuie
să fie realizată conform cu 6.2.4.4.
Toate conductoarele ale fiecărei linii se recomandă să fie echipotenţializate direct
sau printr-un SPD.
Conductoarele active trebuie să fie echipotenţializate numai la bara de
echipotenţializare printr-un SPD. În reţelele TN, conductoarele PE sau PEN trebuie
să fie echipotenţializate direct sau prin SPD la bara de echipotenţializare.
Legătura de echipotenţializare pentru ecranele sau tuburile de protecţie ale
cablurilor trebuie să fie realizată cât mai aproape de punctul de racordare la
structură.
SECŢIUNEA 5: 6.2.5. Măsuri de protecţie împotriva vătămării
fiinţelor vii datorate tensiunilor de atingere şi de pas
(1)6.2.5.1. Măsuri de protecţie împotriva tensiunilor de atingere
În anumite condiţii, apropierea de conductoarele de coborâre ale unui SPT, în afara
structurii, poate prezenta un pericol pentru viaţă chiar dacă SPT a fost proiectat şi
construit conform prescripţiilor menţionate mai sus.
Riscul este redus la un nivel acceptabil dacă una dintre condiţiile următoare este
îndeplinită:
a)probabilitatea apropierii unei persoane, sau durata prezenţei sale în afara
structurii şi în apropierea conductoarelor de coborâre, este foarte mică;
b)conductoarele de coborâre naturale sunt constituite din mai multe coloane ale
cadrului metalic extins al structurii sau din mai mulţi piloni din oţel interconectaţi
ai structurii fiind asigurată continuitatea electrică;
c)rezistivitatea stratului de suprafaţă a solului, la cel mult de 3 m de conductorul
de coborâre, nu este mai mică de 5 k m.
Un strat de material electroizolant, de exemplu asfalt cu o grosime de 5 cm (sau
un strat cu pietriş de 15 cm grosime) reduce riscul la un nivel acceptabil.
Dacă nici una din aceste condiţii nu este îndeplinită, trebuie să fie adoptate măsuri
de protecţie împotriva vătămării fiinţelor vii datorită tensiunilor de atingere după
cum urmează:
- izolaţia conductoarelor de coborâre expuse este prevăzută pentru o tensiune de
ţinere de 100 kV considerând un impuls de 1,2/50 s, de exemplu cu un strat de
minimum 3 mm de polietilenă reticulată;
- restricţii fizice şi/sau panouri de avertizare cu scopul de a reduce la minimum
probabilitatea ca un conductor de coborâre să fie atins.
(2)6.2.5.2. Măsuri de protecţie împotriva tensiunilor de pas
În anumite condiţii, apropierea de conductoarele de coborâre în afara structurii
poate prezenta un pericol pentru viaţă chiar dacă SPT a fost conceput şi construit
conform regulilor menţionate mai sus. Riscul este redus la un nivel acceptabil dacă
una din următoarele condiţii este îndeplinită:
a)probabilitatea apropierii unei persoane, sau durata prezenţei sale în zona
periculoasă la cel mult 3 m de conductoarelor de coborâre, este foarte mică;
b)rezistivitatea stratului de suprafaţă a solului, la cel mult 3 m de conductorul
de coborâre, nu este mai mică de 5 k m.
Un strat de material electroizolant, de exemplu asfalt cu o grosime de 5 cm (sau
un strat de pietriş de 15 cm grosime) în general reduce riscul la un nivel acceptabil.
Dacă nici una din aceste condiţii nu este îndeplinită, trebuie să fie adoptate măsuri
de protecţie împotriva vătămării fiinţelor vii datorită tensiunilor de pas după cum
urmează:
- echipotenţializare cu ajutorul unui reţele de legare la pământ;
- restricţii fizice şi/sau panouri de avertizare cu scopul de a reduce la minim
probabilitatea accesului în zona periculoasă, nu mai departe de 3 m de conductorul
de coborâre.
SUBCAPITOLUL 3: 6.3. INSTALAŢII DE PROTECŢIE ÎMPOTRIVA
TRĂSNETULUI CU DISPOZITIVE DE AMORSARE (PDA)
SECŢIUNEA 1: 6.3.1. Generalităţi
(1)6.3.1.1. Prezentul capitol se aplică la IPT cu dispozitive de amorsare (PDA)
împotriva loviturilor directe de trăsnet ale tuturor construcţiilor care fac obiectul
prezentului normativ, cu înălţimi mai mici de 60 m, precum şi a zonelor deschise
la care considerentele economice şi estetice impun această soluţie.
Acest capitol nu tratează protecţia instalaţiilor electrice împotriva supratensiunilor
de origine atmosferică transmisă prin reţele.
(2)6.3.1.2. Pentru protecţia construcţiilor împotriva loviturilor de trăsnet se pot
aplica şi alte norme similare ale unor ţări europene, conform prevederilor Hotărârii
Guvernului nr. 1146/2006.
(3)6.3.1.3. Un paratrăsnet cu dispozitiv de amorsare (PDA) este compus dintr-un
vârf de captare, un dispozitiv de amorsare şi o tijă suport pe care se găseşte un
sistem de conexiune al conductorului de coborâre.
SECŢIUNEA 2: 6.3.2. Determinarea zonei de protecţie
(1)6.3.2.1. PDA se instalează, de preferinţă, pe locul cel mai înalt al construcţiei,
respectiv al zonei care o protejează.
(2)6.3.2.2. Un PDA este caracterizat prin avansul propriu al amorsării (AT).
Acesta este determinat de către producător prin încercări de laborator şi în situ.
Prin aceste încercări se compară un PDA cu o tijă simplă de aceeaşi înălţime,
amplasată în aceleaşi condiţii (fig. 6.29).
Avansul amorsării T, care serveşte la calculul razei de protecţie se determină cu
relaţia:
T = TPTS - TPDA
TPTS - timpul de amorsare mediu al unui lider ascendent pentru un paratrăsnet cu
tijă simplă;
TPDA - idem pentru paratrăsnet cu dispozitiv de amorsare.
Fig. 6.29
(3)6.3.2.3. Volumul de protejat este delimitat de suprafaţa de revoluţie care are
aceeaşi axă cu PDA şi este delimitată de razele de protecţie Rp corespunzătoare
diferitelor înălţimi h, conform fig. 6.30.

Fig. 6.30
(4)6.3.2.4. Raza de protecţie a unui PDA, Rp, depinde de nivelul de protecţie
ales, de lungimea suplimentară determinată de avansul amorsării L (fig. 6.29b)
şi de înălţimea sa de instalare h.
L este lungimea suplimentară determinată de avansul T al PDA şi se calculează
cu relaţia:
L = v (m/ s) x T ( s) în care:
T este avansul amorsării al PDA dat de producător şi este caracteristic tipului de
PDA;
v (m/ s) - este viteza de propagare a liderului ascendent şi descendent; în calcule
se poate adopta valoarea medie v = 1 m/ s; experimental s-a constatat ca v =
0,9-1,1 m/ s
Înălţimea de instalare h reprezintă înălţimea vârfului PDA în raport cu planul
orizontal care trece prin elementul de construcţie protejat (fig. 6.30)
Raza de protecţie se calculează cu relaţia:
în care:
pentru h >= 5 m
Pentru h <= 5 m, Rp se determină cu ajutorul abacelor din fig. 6.31a, fig. 6.31b,
fig. 6.31c şi fig. 6.31d.
Raza de protecţie se reduce cu 40% în cazurile în care există riscuri cu consecinţe
asupra persoanelor şi mediului, de exemplu: clădiri înalte şi foarte înalte, depozite
pentru materiale din cauciuc, masă plastică, etc.
Instalaţiile de protecţie cu dispozitiv de amorsare nu se utilizează pentru
instalaţiile de protecţie împotriva trăsnetului a structurilor cu medii cu pericol de
explozie (inclusiv praf combustibil).

Fig. 6.31a
Fig. 6.31b
Fig. 6.31c
Fig. 6.31d
Fig. 6.31
(5)6.3.2.5. PDA pot fi din cupru, oţel cuprat sau oţel inox. Tija şi vârful au o
secţiune conductoare mai mare de 120 mm2.
(6)6.3.2.6. Vârful unui PDA trebuie să fie cu cel puţin 2 m deasupra zonei pe care
o protejează (de exemplu antenele, turnurile de răcire, acoperişurile, rezervoarele
etc.).
(7)6.3.2.7. Atunci când IPT conţine mai multe PDA pentru aceeaşi construcţie,
acestea se leagă între ele printr-un conductor, cu excepţia situaţiilor în care acesta
trebuie să ocolească obstacole (cornişe, aticuri) denivelări pozitive şi negative mai
mari de 1,5 m.
(8)6.3.2.8. Dacă trebuie protejate suprafeţe deschise (terenuri de sport,
campinguri, piscine etc.), PDA se instalează pe suporţi speciali: stâlpi, catarge,
piloni, sau pe altă construcţie învecinată care permite acesteia să acopere întreaga
zonă de protejat.
(9)6.3.2.9. Atunci când catargele sunt ancorate cu odgoane, acestea se leagă în
punctele de ancorare de jos, la conductoarele de coborâre.
(10)6.3.2.10. La proiectarea unei instalaţii de protecţie la trăsnet, trebuie să se
ţină seama de elementele arhitecturale favorabile instalării unui PDA. Acestea sunt
de regulă elementele cele mai înalte ale construcţiei.
SECŢIUNEA 3: 6.3.3. Conductoarele de coborâre
(1)6.3.3.1. Fiecare PDA este legat la pământ prin cel puţin două coborâri.
Sunt necesare cel puţin patru coborâri în următoarele cazuri:
- dacă proiecţia pe orizontală a conductorului de coborâre este mai mare decât
proiecţia pe verticală;
- dacă înălţimea construcţiei este mai mare de 28 m; Acestea trebuie dispuse pe
faţade opuse.
(2)6.3.3.2. Conductoarele de coborâre trebuie să aibă dimensiunile minime din
tabelul 6.18.
Este interzisă utilizarea cablurilor coaxiale izolate drept conductoare de coborâre.

Se prevăd patru coborâri când B > A sau A > 28 m


Fig. 6.32
(3)6.3.3.3. În cazul în care se utilizează un contor de lovituri de trăsnet, acesta
trebuie amplasat pe conductorul de coborâre cel mai scurt şi deasupra piesei de
separaţie.
(4)6.3.3.4. Dacă se utilizează coborâri naturale, PDA se leagă la partea
superioară direct la structura metalică, iar aceasta se leagă la partea inferioară la
priza de pământ.
Coborârea naturală trebuie să îndeplinească condiţiile de la subcap. 6.2.3.
SECŢIUNEA 4: 6.3.4. Prize de pământ
(1)6.3.4.1. Fiecare coborâre a PDA trebuie să aibă cel puţin o legătură la o priză
de pământ.
(2)6.3.4.2. Prizele de pământ artificiale sunt din:
a)conductoare care se dispun radial-orizontal, de mari dimensiuni (7-8 m
lungime) îngropate la cel puţin 50 cm adâncime, dar nu mai puţin de adâncimea
de îngheţ a solului;
b)mai mulţi electrozi verticali cu lungimea totală de minimum 6 m dispuşi în linie
sau triunghi, distanţaţi între ei la o distanţă cel puţin egală cu lungimea electrozilor
legaţi între ei. Se recomandă forma triunghiulară pentru electrozii verticali.
SECŢIUNEA 5: 6.3.5. Reguli particulare
(1)6.3.5.1. În cazul în care în volumul de protejat se află o antenă individuală sau
colectivă, catargul antenei trebuie legat prin intermediul unui dispozitiv de
protecţie împotriva supratensiunilor sau descărcător, la conductoarele de coborâre
ale IPT.
(2)6.3.5.2. Se poate utiliza, ca suport comun pentru PDA şi antenă, un catarg
obişnuit în următoarele condiţii:
- catargul este din ţeava suficient de rezistentă şi nu necesită ancorare prin
odgoane;
- PDA se fixează în vârful catargului;
- vârful PDA depăşeşte cu cel puţin 2 m antena cea mai apropiată;
- fixarea conductorului de coborâre se face prin intermediul unui colier de legătură
fixat direct pe tijă;
- traseul cablului coaxial al antenei este în interiorul catargului sau într-un tub
metalic.
(3)6.3.5.3. Datorită înălţimii mari şi ionizării aerului produsă de fum şi gaze
calde, coşurile uzinelor sunt puncte de impact predilecte ale trăsnetului.
La partea superioară a acestora, pe direcţia vântului dominant se instalează PDA,
confecţionat din materiale rezistente la coroziune, temperatură ş.a.
(4)6.3.5.4. Pentru coşuri cu înălţimi mai mari de 40 m sunt necesare cel puţin
patru coborâri, repartizate uniform, dintre care una pe direcţia vântului dominant.
Aceste coborâri se leagă între ele prin centuri în părţile de sus şi jos la baza
coşurilor. Fiecare coborâre se leagă la priza de pământ.
(5)6.3.5.5. Toate elementele metalice exterioare şi interioare se leagă la
conductoarele de coborâre în locul cel mai apropiat, conform sub cap. 6.2.3.
SECŢIUNEA 6: 6.3.6. Turle, clopotniţe şi foişoare
(1)6.3.6.1. Turlele, clopotniţele şi foişoarele sunt puncte preferenţiale ale
trăsnetului, datorită formelor proeminente.
(2)6.3.6.2. Atunci când construcţia are mai multe proeminenţe, PDA se instalează
pe proeminenţa cea mai înaltă. PDA se leagă direct la pământ astfel încât unul din
conductoarele de coborâre să se afle pe un traseu care este în lungul acestei
proeminenţe.
CAPITOLUL 7: INSTALAŢII ELECTRICE SPECIALE
SUBCAPITOLUL 1: 7.1. Instalaţii electrice în încăperi cu cadă de baie sau
duş
SECŢIUNEA 1: 7.1.1. Domeniul de aplicare
Prescripţiile particulare ale acestui capitol se aplică instalaţiilor electrice din
încăperi cu cadă de baie fixă (cadă de baie) sau duş şi zonelor învecinate, conform
recomandărilor standardului SR HD 60364 -7 - 701. Prescripţiile se aplică şi
cabinelor prefabricate cu cadă de baie sau duş, pentru care se va consulta şi
standardul SR EN 60335 - 2 - 105. Prescripţiile nu se aplică pentru încăperi cu
cadă de baie sau duş pentru tratament medical şi nici pentru duşurile de urgenţă
utilizate în industrie sau laboratoare.
SECŢIUNEA 2: 7.1.2. Descrierea volumelor
(1)Pentru aplicarea acestor prescripţii trebuie luate în considerare volumele
descrise mai jos.
Pentru cabinele prefabricate cu cadă de baie sau duş, volumele sunt aplicabile în
situaţia când cada de baie sau duşul sunt pregătite a fi utilizate.
(2)_
1.Volumul 0 este zona din interiorul căzii de baie sau al bazinului duşului (fig.
7.1.1).
Pentru duşuri fără bazin, înălţimea volumului 0 este de 10 cm şi mărimea
suprafeţei sale este aceeaşi cu suprafaţa orizontală a volumului 1 (fig. 7.1.2).
2.Volumul 1 este limitat de:
a)nivelul finisat al pardoselii şi plafonul orizontal corespunzător poziţiei celei mai
înalte a capului de duş fix sau a dispozitivului de pulverizare a apei sau de planul
orizontal situat la 225 cm deasupra nivelului finisat al pardoselii; se va adopta
varianta ce corespunde distanţei celei mai mari dintre acestea;
b)suprafaţa verticală:
- care circumscrie cada de baie sau bazinul duşului (fig. 7.1.1);
- la o distanţă de 120 cm de capul de duş fixat pe un perete sau pe un plafon,
pentru duşuri fără bazin (fig. 7.1.2).
Volumul 1 nu trebuie să includă volumul 0.
Volumul situat sub cada de baie sau bazinul duşului se consideră că aparţine
volumului 1.
3.Volumul 2 este limitat de:
a)nivelul finisat al pardoselii şi planul orizontal corespunzător poziţiei celei mai
înalte a capului duşului fix sau a dispozitivului de pulverizare a apei sau de planul
orizontal situat la 225 cm deasupra nivelului finisat al pardoselii;
b)suprafaţa verticală exterioară la limita volumului 1 şi de suprafaţa verticală
paralelă la o distanţă de 60 cm de marginea volumului 1 (fig. 7.1.1).
(3)Pentru duşurile fără bazin, nu există volumul 2, dar este asigurat un volum 1
mărit prin dimensiunea pe orizontală de 120 cm (fig. 7.1.2).
Plafoanele orizontale sau înclinate, pereţii cu sau fără ferestre, uşile, pardoselile
şi pereţii ficşi pot limita dimensiunile încăperilor cu cadă de baie sau duş, precum
şi a volumelor lor. Dacă dimensiunile definite de pereţii ficşi sunt mai mici decât
dimensiunile volumelor corespunzătoare, de exemplu pereţii despărţitori cu o
înălţime mai mică de 225 cm, trebuie să fie luată în considerare distanţa minimă
pe verticală şi orizontală (fig. 7.1.1, 7.1.2).
Pentru echipamentele electrice aflate pe pereţi sau pe plafoanele care limitează
volumele specificate şi care fac parte din suprafaţa peretelui sau a plafonului, se
aplică prescripţiile pentru volumul respectiv.
SECŢIUNEA 3: 7.1.3. Protecţia împotriva şocurilor electrice
(1)7.1.3.1. Sunt interzise măsurile care asigură o protecţie de bază (împotriva
atingerilor directe) conform subcap. 4.1: obstacole şi amplasarea în afara zonei
de accesibilitate la atingere.
De asemenea sunt interzise măsurile tehnice de protecţie în caz de defect
(atingerilor indirecte) conform subcap. 4.1: amplasamente care nu sunt
conductoare şi protecţie prin legătură echipotenţială locală care nu este legată la
pământ.
(2)7.1.3.2. Protecţia prin separare electrică trebuie să fie utilizată numai pentru
circuite care alimentează un singur receptor sau o singură priză de curent.
(3)7.1.3.3. Protecţia împotriva şocurilor electrice poate fi realizată prin utilizarea
tensiunilor foarte joase (TFJS şi TFJP).
Unde se foloseşte TFJS şi TFJP, protecţia de bază (împotriva atingerii directe) în
volumele 0, 1 şi 2 trebuie să fie asigurată pentru toate echipamentele electrice
prin:
- bariere sau carcase care asigură un grad de protecţie cel puţin IP XX B sau IP
2X, sau prin
- izolaţia capabilă să reziste la tensiunea de încercare de 500 V c.a. valoare
efectivă, timp de 1 min.
(4)7.1.3.4. Protecţia suplimentară se va asigura prin utilizarea de dispozitive de
protecţie la curent diferenţial rezidual (DDR) şi prin utilizarea legăturilor
echipotenţiale suplimentare.
(5)7.1.3.5. În încăperile cu cadă de baie sau duş trebuie să se asigure protecţia
tuturor circuitelor cu unul sau mai multe dispozitive de protecţie la curent
diferenţial rezidual (DDR) cu un curent nominal care să nu depăşească 30 mA.
Utilizarea unui astfel de dispozitiv DDR nu este necesară pentru circuitele:
- care folosesc ca măsură de protecţie "separarea electrică", dacă orice circuit
alimentează un singur receptor;
- care folosesc ca măsură de protecţie "tensiunea foarte joasă TFJS şi TFJP".
(6)7.1.3.6. Legătura echipotenţială suplimentară poate fi montată în exteriorul
sau în interiorul încăperii cu cadă de baie sau duş, de preferat în apropierea
punctului de intrare al elementelor conductoare exterioare accesibile în aceste
încăperi. Secţiunea conductoarelor acestei legături echipotenţiale locale trebuie să
fie conform subcap. 5.5.
Exemple de posibile elemente conductoare exterioare:
- părţile metalice ale sistemelor de alimentare cu apă şi ale sistemelor de ape
uzate;
- părţile metalice ale sistemelor de încălzire şi ale sistemelor de condiţionare a
aerului;
- părţile metalice ale sistemelor de alimentare cu gaz;
- elementele metalice accesibile ale structurii.
Conductele din metal cu manta din plastic nu este necesar să fie conectate la
legătura echipotenţială locală suplimentară, cu condiţia să nu fie accesibile în
încăpere, chiar dacă acestea sunt conectate la elemente conductoare accesibile
nelegate la pământ.
În cazurile în care o clădire nu are o legătură echipotenţială principală,
următoarele elemente conductoare exterioare care intră într-o încăpere cu cadă
de baie sau duş trebuie să facă parte dintr-o legătură echipotenţială suplimentară:
- părţi metalice ale sistemelor de alimentare cu apă potabilă şi ale sistemelor de
ape uzate;
- părţi metalice ale sistemelor de încălzire şi ale sistemelor de condiţionare a
aerului;
- părţi metalice ale sistemelor de alimentare cu gaz.
SECŢIUNEA 4: 7.1.4. Alegerea şi montarea echipamentului electric
(1)7.1.4.1. Echipamentul electric specificat la subcap. 7.1.4.3. şi 7.1.4.4. trebuie
să aibă cel puţin următoarele grade de protecţie:
- în volumul 0: IPX7
- în volumul 1: IPX4
- în volumul 2: IPX4
Această prevedere nu se aplică prizelor pentru aparatele de ras conform
recomandărilor din SR EN 61558 - 2 - 5, instalate în volumul 2 şi unde stropirea
directă de la duşuri este puţin probabilă. Echipamentul electric supus jeturilor de
apă (ex. la băile publice, în scop de curăţat), trebuie să aibă un grad de protecţie
de cel puţin IPX 5.
(2)7.1.4.2. Sisteme de pozare
a)Sistemele de pozare care alimentează echipamentul electric din volumele 0, 1
sau 2 şi sunt montate pe pereţii care limitează aceste volume trebuie să fie
montate fie pe perete, fie înglobate în perete la o adâncime de minim 5 cm.
Sistemele de pozare care alimentează receptoare utilizate în volumul 1 trebuie să
fie montate:
- fie pe un traseu vertical pe deasupra, fie pe un traseu pe orizontală prin perete,
prin spatele aparatului, când echipamentul este fixat pe perete deasupra căzii de
baie (de ex. aparatele pentru încălzirea apei);
- fie pe verticală pornind de la sol sau pe orizontală prin peretele adiacent, când
echipamentul este amplasat în spaţiul de sub cada de baie.
b)Toate sistemele de pozare pentru celelalte circuite înglobate, inclusiv accesoriile
lor, aflate în pereţi sau în pereţii despărţitori care limitează un volum 0, 1 sau 2
trebuie să fie montate la cel puţin 5 cm adâncime (în suprafaţa peretelui care
limitează volumul).
c)Dacă "a sau b" nu sunt îndeplinite, sistemele de pozare pot fi montate dacă:
- protecţia în caz de defect (la atingere indirectă) se realizează prin una dintre
măsurile de protecţie TFJS sau TFJP, fie prin separarea electrică sau protecţie
suplimentară prin echipare cu DDR cu un curent diferenţial rezidual care nu
depăşeşte 30 mA; astfel de circuite trebuie să conţină un conductor de protecţie,
sau
- cablurile sau conductoarele care au încorporat un înveliş metalic legat la pământ
conform prescripţiilor pentru conductor de protecţie al circuitului respectiv, sau
cablurile sau conductoarele sunt în jgheaburi de cabluri sau tuburi legate la
pământ care corespund prescripţiilor pentru conductor de protecţie, sau este
utilizată o izolaţie concentrică, sau
- cablurile sau conductoarele echipate cu o protecţie mecanică, de ex. tub metalic,
care să prevină penetrarea cablului de cuie, şuruburi, burghie şi similar.
(3)7.1.4.3. Montarea aparatelor de comutaţie, de comandă şi a accesoriilor
Aparatele de comutaţie, de comandă şi accesoriile pot fi instalate astfel:
- în volumul 0: nici unul;
- în volumul 1: doze şi dispozitive de fixare pentru alimentarea receptoarelor,
permise în volumele 0 şi 1, conform art. 7.1.5;
- accesorii ale circuitelor protejate prin TFJS sau TFJP cu o tensiune nominală care
nu depăşeşte 25 V tensiune alternativă sau 60 V tensiune continuă, inclusiv prizele
de curent; sursa de alimentare trebuie instalată în afara volumelor 0 şi 1;
- în volumul 2: accesorii, altele decât prizele de curent;
- accesorii ale circuitelor TFJS sau TFJP, inclusiv prizele de curent; sursa de
alimentare trebuie instalată în afara volumelor 0 şi 1;
- alimentare pentru aparatele de ras conform recomandărilor SR EN 61558-2-5;
- accesorii, inclusiv prizele de curent pentru echipamentul de semnalizare şi de
comunicaţie, dacă acest echipament este TFJS sau TFJP.
Pentru montarea aparatelor de comutaţie, de comandă şi a accesoriilor, se aplică
prevederile art. 7.1.4.2 b.
SECŢIUNEA 5: 7.1.5. Receptoare electrice
(1)În volumul 0, receptoarele nu pot fi instalate decât dacă:
- sunt în conformitate cu standardul corespunzător şi sunt indicate pentru utilizare
în acest volum prin instrucţiunile de utilizare şi de montare ale fabricantului;
- sunt fixe şi conectate în mod permanent şi
- sunt pentru TFJS sau TFJP cu o tensiune nominală care nu depăşeşte 12 V
tensiune alternativă sau 30 V tensiune continuă.
(2)În volumul 1, trebuie instalate numai receptoare fixe şi conectate permanent.
Echipamentul trebuie să fie indicat pentru instalare în volumul 1 potrivit
instrucţiunilor de utilizare şi de montare ale fabricantului.
Astfel de receptoare electrice sunt:
- căzile de baie cu jeturi;
- pompele pentru duşuri;
- echipamente TFJS sau TFJP cu o tensiune nominală care nu depăşeşte 25 V
tensiune alternativă, sau 60 V tensiune continuă;
- echipament de ventilaţie;
- stative de uscat prosoape;
- aparate de încălzire a apei;
- corpuri de iluminat.
SECŢIUNEA 6: 7.1.6. Sisteme de încălzire electrică a pardoselii
Pentru sistemele de încălzire electrică a pardoselii se vor utiliza numai cabluri de
încălzire sau filme de încălzire flexibile, care să corespundă standardelor de
produs. Acestea pot fi montate numai dacă au o manta metalică sau o carcasă
metalică sau o grilă metalică cu ochiuri fine care să fie conectate la conductorul
de protecţie al circuitului de alimentare, cu excepţia cazului în care sistemul de
încălzire al pardoselii este alimentat cu TFJS.
Pentru sistemele de încălzire electrică ale pardoselii este interzisă măsura de
protecţie prin "separare electrică".

Fig. 7.1.1. Dimensiunile volumelor în incinte cu cadă de baie sau duş cu bazin
Fig. 7.1.2. Dimensiunile volumelor 0 şi 1 în încăperi cu duş fără bazin
Toate dimensiunile sunt în cm
SUBCAPITOLUL 2: 7.2. Instalaţii electrice pentru piscine şi alte bazine
SECŢIUNEA 1: 7.2.1. Domeniul de aplicare
Prevederile particulare din acest capitol se aplică instalaţiilor electrice ale bazinelor
piscinelor, bazinelor fântânilor şi bazinelor de igienizare şi volumelor
înconjurătoare acestor bazine şi sunt întocmite conform recomandărilor din SR HD
384.7.702.S2. Aceste prevederi nu se aplică piscinelor cuprinse în standardul de
produs şi piscinelor utilizate în scopuri medicale.
Bazinul unei fântâni este conceput a nu fi ocupat de persoane şi nu poate fi
accesibil acestora decât prin utilizarea unei scări sau a unor mijloace similare.
SECŢIUNEA 2: 7.2.2. Clasificarea influenţelor externe. Descrierea
volumelor
(1)Pentru aplicarea prezentelor prevederi trebuie luate în considerare 3 volume
descrise mai jos şi prezentate ca exemple în fig. 7.2.1, 7.2.2; 7.2.3 şi 7.2.4.
(2)Volumul 0 conţine interiorul bazinului şi include deschiderile din pereţi şi
planşee, bazinele pentru curăţarea picioarelor şi jeturile sau căderile de apă de pe
pereţi şi spaţiul de sub acesta.
(3)Volumul 1 este limitat de:
- volumul 0;
- un plan vertical la 2 m de la marginea bazinului;
- planul orizontal situat la 2,5 m deasupra pardoselii sau suprafeţei care poate fi
ocupată de persoane.
Când piscina conţine platforme pentru sărituri, trambuline, bloc-startere,
tobogane sau alte elemente structurale ce pot fi ocupate de persoane, volumul 1
cuprinde şi volumul limitat de:
- un plan vertical situat la 1,5 m de platformele pentru sărituri, trambuline, bloc-
startere, tobogane sau alte componente cum ar fi sculpturi accesibile sau bazine
decorative;
- un plan orizontal situat la 2,5 m deasupra celei mai înalte suprafeţe ce poate fi
ocupată de persoane.
(4)Volumul 2 este limitat de:
- un plan vertical exterior volumului 1 şi un plan paralel situat la 1,5 m faţă de
primul;
- planşeul sau suprafaţa ce poate fi ocupată de persoane;
- planul orizontal situat la 2,5 m deasupra pardoselii sau suprafeţei care poate fi
ocupată de persoane.
(5)Pentru fântâni şi piscine mici nu există volumul 2.
Volumele 1 şi 2 pot fi limitate prin pereţi ficşi despărţitori cu o înălţime minimă de
2,5 m.
SECŢIUNEA 3: 7.2.3. Protecţia împotriva şocurilor electrice
(1)7.2.3.1. Sunt interzise măsurile de protecţie de bază (împotriva atingerii
directe) realizate prin obstacole şi prin amplasarea în afara zonei de accesibilitate
la atingere.
De asemenea, sunt interzise măsurile de protecţie la defect (împotriva atingerilor
indirecte) prin amplasarea în mediu neconductor şi prin legături echipotenţiale
locale nelegate la pământ.
(2)7.2.3.2. Protecţia împotriva şocurilor electrice poate fi realizată prin utilizarea
tensiunilor foarte joase (TFJS şi TFJP).
Unde se foloseşte tensiunea foarte joasă de securitate TFJS, indiferent de
tensiunea nominală, protecţia de bază (împotriva atingerilor directe) trebuie
asigurată prin:
- bariere sau carcase care prezintă un grad de protecţie de cel puţin IP XX B
conform SR EN 60529 sau
- izolaţia care poate suporta o tensiune alternativă de încercare de 500 V în valoare
efectivă, timp de 1 minut.
(3)7.2.3.3. Protecţia în caz de defect (împotriva atingerii indirecte) se va realiza
prin legături echipotenţiale suplimentare.
Toate părţile conductoare din volumele 0, 1 şi 2 trebuie legate între ele prin
conductoare de echipotenţializare şi apoi la conductorul de protecţie al maselor
echipamentelor amplasate în aceste volume.
Legătura la conductorul de protecţie poate fi realizată în imediata apropiere a
amplasamentului, de ex. într-un tablou de distribuţie.
(4)7.2.3.4. Măsuri de protecţie împotriva şocurilor electrice specifice fiecărui
volum.
1.7.2.3.4.1. Volumele 0 şi 1
Cu excepţia fântânilor menţionate la 7.2.3.4.2 şi cu excepţiile menţionate la
7.2.4.3, în volumele 0 şi 1 este admisă numai protecţia prin utilizarea tensiunii
foarte joasă (TFJS), tensiunea nominală nedepăşind 12 V tensiune alternativă, sau
30 V tensiune continuă, sursa de TFJS fiind instalată în afara volumelor 0, 1 şi 2.
Echipamentele destinate funcţionării în interiorul bazinelor (volum 0), numai în
lipsa persoanelor, trebuie să asigure protecţia la şoc electric prin una din
următoarele metode:
- utilizarea TFJS; sursa de TFJS fiind instalată în afara volumelor 0, 1 şi 2. Sursa
de TFJS poate fi amplasată în volumul 2, dacă circuitul său de alimentare este
protejat printr-un dispozitiv de protecţie la curent diferenţial rezidual (DDR) cu un
curent diferenţial rezidual nominal I n care nu depăşeşte 30 mA;
- întreruperea automată a alimentării utilizând un DDR cu un curent diferenţial
rezidual nominal I n de cel mult 30 mA;
- separarea electrică; sursa de separare electrică alimentând un singur
echipament electric şi fiind amplasată în exteriorul volumelor 0, 1 şi 2. Sursa de
separare electrică poate fi amplasată în volumul 2 dacă circuitul său de alimentare
este protejat printr-un DDR cu un curent diferenţial rezidual nominal I n de cel
mult 30 mA.
Prizele de curent ale circuitelor de alimentare ale acestor echipamente şi
dispozitivul lor de comandă trebuie prevăzute cu o plăcuţă de avertizare care să
prevină utilizatorul că aceste echipamente pot fi utilizate numai dacă în piscină nu
se află persoane.
2.7.2.3.4.2. Volumele 0 şi 1 pentru fântâni.
În volumele 0 şi 1 pentru fântâni trebuie luată una sau mai multe măsuri de
protecţie:
- utilizarea TFJS; sursa de TFJS fiind instalată în afara volumelor 0 şi 1;
- întreruperea automată a alimentării utilizând un DDR cu un curent diferenţial
rezidual nominal I n care nu depăşeşte 30 mA;
- separarea electrică; sursa de separare electrică alimentând numai un singur
echipament electric şi fiind amplasată în afara volumelor 0 şi 1.
3.7.2.3.4.3. Volumul 2
Trebuie folosite una sau mai multe din următoarele măsuri de protecţie:
- utilizarea TFJS; sursa de TFJS fiind instalată în afara volumelor 0, 1 şi 2. Sursa
de TFJS poate fi amplasată în volumul 2, dacă circuitul său de alimentare este
protejat printr-un DDR cu un curent diferenţial rezidual I n care nu depăşeşte 30
mA;
- întreruperea automată a alimentării utilizând un DDR cu un curent diferenţial
rezidual nominal I n care nu depăşeşte 30 mA;
- separarea electrică; sursa de separare alimentând un singur echipament electric
şi fiind amplasată în exteriorul volumelor 0, 1 şi 2. Sursa de separare electrică
poate fi amplasată în volumul 2, dacă circuitul său de alimentare este protejat
printr-un dispozitiv DDR cu un curent diferenţial rezidual nominal I n de cel mult
30 mA.
SECŢIUNEA 4: 7.2.4. Alegerea şi montarea echipamentelor
electrice
(1)7.2.4.1. Influenţe externe
Echipamentele electrice trebuie să aibă cel puţin următoarele grade de protecţie
conform SR EN 60529:
- volumul 0: IP X 8;
- volumul 1: IP X 4; IP X 5, acolo unde se folosesc jeturi de apă pentru curăţare;
- volumul 2: IP X 2, pentru amplasament în interiorul clădirilor; IP X 4, pentru
amplasament în exteriorul clădirilor; IP X 5, acolo unde jeturile de apă se folosesc
pentru curăţare.
(2)7.2.4.2. Sisteme de pozare
Regulile se aplică la sisteme de pozare aparentă şi sisteme de pozare îngropate în
pereţi, tavane sau în planşee la o adâncime de cel mult 5 cm.
În volumele 0, 1 şi 2 toate mantalele metalice sau capacele metalice ale sistemelor
de pozare trebuie conectate la legătura echipotenţială suplimentară. De preferinţă,
cablurile se vor monta în tuburi de protecţie din material electroizolant.
În volumele 0 şi 1 sistemele de pozare trebuie limitate numai la cele necesare
alimentării echipamentelor în aceste volume.
Pentru fântâni trebuie satisfăcute următoarele condiţii suplimentare:
a)cablurile pentru echipamentul electric din volumul 0 trebuie instalate cât mai
departe de marginea bazinului şi trebuie fixate pe cel mai scurt traseu posibil către
echipamentul electric din volumul 0.
b)în volumul 1, cablurile trebuie prevăzute cu o protecţie mecanică
corespunzătoare.
Cablurile trebuie să corespundă SR HD 22.16, dar trebuie utilizate dacă
producătorul declară că acestea corespund unei imersări permanente.
Este interzisă montarea dozelor în volumele 0 şi 1; în cazul circuitelor TFJS dozele
pot fi montate în volumul 1.
(3)7.2.4.3. Aparataj (de comutaţie şi comandă)
În volumele 0 şi 1 nu este permisă instalarea niciunui aparat, inclusiv prize de
curent.
În volumul 2 este permisă instalarea prizelor de curent electric şi întrerupătoarelor
numai dacă se adoptă una din următoarele măsuri:
- utilizarea TFJS; sursa de TFJS fiind instalată în afara volumelor 0, 1 şi 2; sursa
de TFJS poate fi amplasată în volumul 2, dacă circuitul său de alimentare este
protejat printr-un DDR cu un curent diferenţial rezidual nominal I n care nu
depăşeşte 30 mA;
- întreruperea automată a alimentării utilizând un DDR cu un curent diferenţial
rezidual nominal I n care nu depăşeşte 30 mA;
- separarea electrică; sursa de separare alimentând un singur receptor electric şi
fiind amplasată în exteriorul volumelor 0, 1 şi 2. Sursa de separare electrică poate
fi amplasată în volumul 2, dacă circuitul său de alimentare este protejat printr-un
DDR cu un curent diferenţial rezidual nominal I n care nu depăşeşte 30 mA.
Pentru piscine mici, care nu au volumul 2, unde nu este posibil să se amplaseze
prize de curent şi întreruptoare în afara volumului 1, este permisă amplasarea în
volumul 1 a prizelor de curent şi întreruptoarelor, de preferat nemetalice, dacă
acestea sunt amplasate în afara zonelor de accesibilitate (125 cm) de la limita
volumului 0 şi la cel puţin 0,3 m deasupra planşeului şi trebuie să se adopte una
din următoarele măsuri:
- utilizarea TFJS cu o tensiune nominală de max. 25 V tensiune alternativă sau 60
V tensiune continuă, sursa de TFJS fiind instalată în afara volumelor 0 şi 1; sau
- întreruperea automată a alimentării, utilizând un DDR cu un curent diferenţial
rezidual nominal I n de max. 30 mA;
- separarea electrică individuală, sursa de separare electrică fiind amplasată în
exteriorul volumelor 0 şi 1.
(4)7.2.4.4. Alte echipamente
1.7.2.4.4.1. Echipamente electrice specifice piscinelor
În volumele 0 şi 1 pot fi instalate numai echipamente electrice fixe special
concepute pentru a fi utilizate în piscine, ţinând seama de prevederile de la
7.2.4.4.2 şi 7.2.4.4.4.
Aparatele destinate a funcţiona numai când persoanele se găsesc în afara
volumului 0, pot funcţiona în toate volumele dacă sunt alimentate prin circuite
protejate conform 7.2.3.4.
Elementele de încălzire electrică îngropate în pardoseală pot fi instalate numai
dacă:
- sunt utilizate TFJS; sursa de TFJS fiind instalată în afara volumelor 0, 1 şi 2.
Sursa de TFJS poate fi amplasată în volumul 2 dacă circuitul său de alimentare
este protejat printr-un DDR cu un curent diferenţial rezidual nominal care nu
depăşeşte 30 mA sau
- sunt acoperite cu un grilaj metalic îngropat sau să aibă un înveliş metalic legat
la pământ şi la legătura echipotenţială suplimentară menţionată la pct. 7.2.3.3,
respectând condiţia ca circuitele lor de alimentare să fie protejate, în plus, printr-
un DDR cu un curent diferenţial rezidual nominal care să nu depăşească 30 mA.
2.7.2.4.4.2. Corpuri de iluminat subacvatice pentru piscine
Corpurile de iluminat amplasate în apă sau în contact cu apa trebuie să fie montate
şi executate conform cu SR EN 60598-2-18.
Corpurile de iluminat subacvatice amplasate în spatele unor hublouri etanşe şi
alimentate prin partea din spate trebuie să fie conforme cu secţiunea respectivă
din SR EN 60598 şi trebuie să fie instalate încât să nu se producă niciun contact
(intenţionat sau nu), între părţile conductoare expuse ale corpului de iluminat
subacvatic şi orice parte conductoare a hubloului.
3.7.2.4.4.3. Echipamente electrice specifice fântânilor
Echipamentul electric din volumele 0 şi 1 trebuie protejat mecanic, de exemplu,
prin utilizarea sticlei armate sau utilizarea unui grilaj care să nu poată fi îndepărtat
decât cu ajutorul unei scule.
Corpurile de iluminat din volumele 0 şi 1 trebuie să fie montate şi construite în
conformitate cu recomandările din SR EN 60598-2-18.
Pompele electrice trebuie să corespundă prescripţiilor din SR EN 60335-2-41.
Dacă se aplică drept măsură de protecţie întreruperea automată a alimentării,
atunci trebuie utilizat numai echipament de clasa I de izolaţie.
4.7.2.4.4.4. Prevederi speciale pentru instalarea echipamentelor electrice în
volumul 1 al piscinelor şi altor bazine.
Echipamentele fixe concepute a fi utilizate în piscine şi în alte bazine (de ex.
grupuri de filtrare, dispozitive pentru producerea unor jeturi sau curenţi de apă)
alimentate la joasă tensiune, alta decât TFJS cu o tensiune alternativă nominală
de max. 12 V sau continuă de 30 V sunt permise în volumul 1, cu condiţia
respectării următoarelor prescripţii:
a)echipamentul trebuie amplasat într-o carcasă (furnizată de producător) care să
asigure cel puţin o clasă de izolaţie II sau echivalentă şi să asigure o protecţie de
securitate medie împotriva şocurilor mecanice;
b)echipamentul trebuie să fie accesibil numai prin intermediul unei trape (sau a
unei uşi) cu ajutorul unei chei sau unei scule. Deschiderea trapei (uşii) trebuie să
deconecteze toate conductoarele sub tensiune.
Cablul de alimentare şi întreruptorul principal trebuie astfel instalate încât să
asigure o izolaţie de clasă II sau echivalentă;
c)circuitul de alimentare trebuie să respecte una din următoarele măsuri:
- utilizarea TFJS cu o tensiune alternativa nominală de max. 25 V sau continuă de
60 V;
- sursa de TFJS fiind instalată în afara volumelor 0, 1 şi 2; DDR cu un curent
diferenţial rezidual nominal I n care nu depăşeşte 30 mA;
- separare electrică; sursa de separare alimentând un singur echipament electric
şi fiind amplasată în exteriorul volumelor 0, 1 şi 2.
Pentru piscine mici, amplasarea corpurilor de iluminat în volumul 1 este permisă
dacă acestea sunt amplasate în afara zonei de accesibilitate la atingerea (1,25 m)
şi sunt prevăzute una din următoarele metode:
- utilizarea TFJS; sursa de TFJS fiind instalată în afara volumelor 0 şi 1;
- DDR cu un curent diferenţial rezidual nominal care nu depăşeşte 30 mA;
- separare electrică; sursa de separare electrică fiind amplasată în exteriorul
volumelor 0 şi 1.
În plus, corpurile de iluminat trebuie să aibă o carcasă care să asigure o clasă de
izolaţie II sau echivalentă şi să asigure o protecţie de severitate medie la şocuri
mecanice.

Fig. 7.2.1. Dimensiunile volumelor pentru bazinele piscinelor şi bazinelor de


igienizare

Fig. 7.2.2. Dimensiunile volumelor pentru bazinele situate deasupra solului


Fig. 7.2.3. Exemple de dimensiuni ale volumelor (în plan) cu pereţi ficşi
despărţitori cu o înălţime de cel puţin 2,5 m

Fig. 7.2.4. Exemple de determinare a volumelor unei fântâni.


SUBCAPITOLUL 3: 7.3. Instalaţii electrice pentru încăperi şi cabine
prevăzute cu încălzitoare pentru saune
(1)_
1.7.3.1. Prevederile speciale ale acestui capitol se aplică cabinelor de saună
instalate pe un loc fix şi încăperilor unde este instalat încălzitorul pentru saună
sau elementele acestuia, caz în care întreaga încăpere este considerată saună.
Prevederile acestui subcapitol respectă recomandările din SR HD 60364-7-703.
Prevederile nu se aplică cabinelor de saună prefabricate.
2.7.3.2. În cadrul acestor încăperi şi cabine se definesc următoarele volume,
conform fig. 7.3.1.:
2.1.Volumul 1: volumul care conţine încălzitorul saunei, limitat de pardoseală, de
partea rece a izolaţiei termice a tavanului şi de o suprafaţă a cărei generatoare
este o verticală în jurul încălzitorului la o distanţă de 0,5 m de suprafaţa acestuia.
Dacă încălzitorul este la mai puţin de 0,5 m de un perete, volumul 1 este limitat
de partea rece a izolaţiei termice a acestui perete.
2.2.Volumul 2: volumul exterior volumului 1, limitat de pardoseală, partea rece a
izolaţiei termice a pereţilor şi de un plan orizontal situat la 1,0 m deasupra
pardoselii.
2.3.Volumul 3: volumul exterior volumului 1, limitat de partea rece a izolaţiei
termice a plafonului şi a pereţilor şi de o suprafaţă orizontală situată la 1,0 m
deasupra pardoselii.
3.7.3.3. Protecţia de bază (împotriva atingerilor directe) trebuie realizată prin
următoarele măsuri:
- bariere sau carcase care asigură un grad de protecţie de cel puţin IP XXB sau
IP2X, sau printr-o izolaţie care poate suporta o încercare dielectrică la 500 V
tensiune alternativă valoare efectivă, timp de 1 minut.
4.7.3.4. Nu sunt admise măsurile pentru protecţia de bază (împotriva atingerilor
directe) prin obstacole şi prin amplasarea în afara zonei de accesibilitate la
atingere.
5.7.3.5. Nu sunt admise măsurile tehnice de protecţie la defect (împotriva
atingerilor indirecte) prin amplasamente neconductoare şi prin legături
echipotenţiale suplimentare nelegate la pământ.
6.7.3.6. Pentru toate circuitele saunei cu excepţia celui de încălzire al saunei
trebuie realizată o protecţie suplimentară prin utilizarea unuia sau mai multor
dispozitive de protecţie de curent diferenţial rezidual cu curent nominal care nu
depăşeşte 30 mA.
(2)Alegerea şi instalarea echipamentelor
7.7.3.7. Echipamentul electric trebuie să prezinte cel puţin gradul de protecţie
IP 24.
Dacă se prevede curăţirea cu jet de apă, echipamentul trebuie să prezinte cel puţin
gradul de protecţie IP55.
8.7.3.8. În volumul 1, trebuie instalat numai echipamentul pentru încălzirea
saunei.
În volumul 3 echipamentele trebuie să suporte o temperatură de 125°C, iar
sistemele de pozare trebuie să fie rezistente la o temperatură de 170°C.
9.7.3.9. Este recomandabil ca sistemele de pozare să fie instalate în afara
volumelor, de exemplu pe peretele rece al izolaţiei termice. Dacă sistemele de
pozare sunt instalate în volumele 1 sau 3, de exemplu pe suprafaţa caldă a izolaţiei
termice, ele trebuie să fie rezistente la o temperatură de 170°C.
10.7.3.10. Aparatajul de comandă care face parte din încălzitorul saunei sau alte
echipamente fixe instalate în volumul 2 pot fi amplasate în saună sau în cabină
conform instrucţiunilor producătorului. Alte echipamente de comandă (de exemplu
pentru lumină) trebuie instalate în afara saunei sau a cabinelor.
Este interzisă montarea prizelor de curent în zona care conţine încălzitorul pentru
saună.
Fig. 7.3.1. Volumele încăperii sau cabinei cu încălzitoare pentru saune.
SUBCAPITOLUL 4: 7.4. Instalaţii electrice pentru şantiere de construcţii
şi de demolare
(1)_
1.7.4.1. Prescripţiile particulare pentru instalaţiile electrice ce se prevăd pentru
şantierele de construcţii şi de demolare respectă recomandările prevăzute în SR
HD 60364-7-704 şi SR CEI 61200-704.
2.7.4.2. Prevederile specifice din prezentul capitol completează dispoziţiile
generale şi se aplică instalaţiilor electrice temporare pentru şantiere de construcţii
şi de demolare pe perioada activităţilor de construcţie şi de demolare, incluzând
(de exemplu):
- lucrări de construcţie pentru clădiri noi;
- reparare, modificare, extindere sau demolare a clădirilor existente sau părţi ale
clădirilor existente;
- lucrări de inginerie (reglări, parametrizaţi);
- lucrări de terasamente.
Dispoziţiile nu se aplică instalaţiilor din amplasamentele administrative ale
şantierelor (birouri, vestiare, cantine, dormitoare etc.) unde se aplică prevederile
generale din capitolele anterioare. De asemenea, cerinţele nu vizează instalaţii în
care este implicat echipament de natură similară cu cel utilizat în exploatări
miniere de suprafaţă. Prevederile se aplică instalaţiilor fixe sau mobile.
(2)Alimentarea cu energie electrică
3.7.4.3. La alimentarea cu energie electrică a şantierului se va ţine seama de
soluţia stabilită pentru construcţia definitivă, evitându-se pe cât posibil,
alimentarea provizorie.
4.7.4.4. În cazul în care pentru alimentarea cu energie electrică a şantierului se
utilizează posturi de transformare provizorii, se recomandă ca acestea să fie
amplasate pe cât posibil în centrele de greutate al consumului dat de receptoarele
de energie electrică.
5.7.4.5. De regulă, în şantiere se prevăd următoarele sisteme de distribuţie a
energiei electrice:
a)instalaţia este direct conectată la reţeaua de alimentare pentru intermediul unui
tablou general de distribuţie ("ansamblu de aparataj de joasă tensiune " - AUS);
b)instalaţia este conectată la reţeaua de alimentare prin intermediul unui tablou
general AUS, care alimentează tablouri secundare AUS la care se racordează
echipamente fixe, mobile şi portabile.
6.7.4.6. Tabloul general de distribuţie AUS cuprinde pe lângă prevederile din
5.3.3.35 şi următoarele:
- în reţelele TT şi TN-S, un DDR cu întârziere montat pe circuitul de alimentare şi
dispozitive de protecţie împotriva supracurenţilor;
- în reţelele TN-C, dispozitive de protecţie împotriva supracurenţilor;
- în reţelele IT, un dispozitiv de control permanent al izolaţiei şi dispozitive de
protecţie împotriva supracurenţilor.
7.7.4.7. Tabloul secundar de distribuţie AUS pentru echipamente fixe vor fi
echipate identic conform prevederilor 7.4.6.
8.7.4.8. Tabloul secundar de distribuţie AUS pentru aparate mobile şi portabile
cuprinde dispozitive diferenţiale de 30 mA, fără întârziere şi dispozitive de
protecţie împotriva supracurenţilor.
(3)Protecţia împotriva şocurilor electrice
(31)Protecţia de bază (împotriva atingerilor directe)
9.7.4.9. Următoarele măsuri pentru protecţia de bază (împotriva atingerilor
directe) sunt recomandate a fi aplicate:
- izolarea părţilor active;
- bariere sau carcase.
Utilizarea de obstacole care ar proteja numai împotriva atingerilor directe
întâmplătoare cu părţile active nu este admisă decât în cazurile în care nu pot fi
utilizate alte măsuri de protecţie, şi numai pentru o durată foarte scurtă.
Amplasarea în afara zonei de accesibilitate la atingere nu este admisă decât pentru
linii aeriene care traversează şantierul.
(4)Protecţia în caz de defect (împotriva atingerilor indirecte)
(41)Măsura de protecţie prin întreruperea automată a alimentării
10.7.4.10. În instalaţiile de şantier se vor utiliza de preferinţă reţelele TT şi TN-S.
11.7.4.11. În reţeaua TN-C se admite în partea fixă a instalaţiei electrice şi anume
între alimentarea instalaţiei şi ansamblul general de aparataj (AUS).
12.7.4.12. Se admite utilizarea reţelei IT dacă este necesar să se evite
întreruperea la primul defect de punere la pământ în special pentru o parte a
instalaţiei, de exemplu alimentarea pompelor de evacuare a apei sau alimentarea
ventilatoarelor de aerisire.
Această alimentare se va alege luând în considerare dezavantajele ei datorate
condiţiilor impuse privind controlul permanent al izolaţiei în vederea detectării
rapide a primului defect.
13.7.4.13. Alimentarea cu tensiune redusă, când tensiunea cea mai mare nu
depăşeşte 110 V tensiune alternativa între faze (65 V între fază şi neutru legat la
pământ, în circuite trifazate, 55 V între fază şi neutru legat la pământ, în circuite
monofazate), trebuie să îndeplinească condiţiile pentru reţeaua TN în care:
- punctul neutru al secundarului transformatorului sau generatorului trebuie legat
la pământ, şi
- prizele de curent nu trebuie să fie interşanjabile cu prizele de curent prevăzute
pentru alte tensiuni.
Aceasta poate fi utilă în special acolo unde sunt prevăzute condiţii severe de
funcţionare sau de mediu şi unde TFJP şi TFJS nu sunt utilizabile.
(5)Protecţia fără întreruperea alimentării
14.7.4.14. Protecţia prin utilizarea echipamentelor de clasa II sau prin izolaţie
echivalentă se referă la construcţia echipamentelor şi este recomandată pentru
utilajele portabile. Aceste echipamente trebuie să aibă protecţia mecanică IPX4
dacă sunt utilizate în amplasamente în care sunt prezente frecvent picături de apă.
15.7.4.15. Amplasamentele neconductoare nu sunt admise ca măsură tehnică de
protecţie.
16.7.4.16. Legături echipotenţiale locale nelegate la pământ nu sunt admise ca
măsură tehnică de protecţie.
17.7.4.17. Măsura de protecţie prin separare electrică a circuitelor este limitată la
alimentarea unui singur receptor prin intermediul unui transformator şi a unui
cablu flexibil.
18.7.4.18. Măsura de protecţie prin utilizarea tensiunii foarte joasă TFJS şi TFJP
se aplică în special în cazurile când condiţiile de lucru sunt severe (exemplu în
incinte electroconductoare de mici dimensiuni pentru alimentarea uneltelor
portabile, pentru echipamentul de şlefuire utilizat în mediu umed sau pentru
încălzirea betonului).
19.7.4.19. La receptoarele mobile şi portabile se aplică măsurile recomandate în
SR HD 60364-4-41, SR EN 60745 (pe părţi) şi SR EN 61029 (pe părţi) cu
următoarele precizări: utilajele portabile folosite în mediu sau procese umede (ex.
maşini de frecat mozaic, vibratoare pentru beton, maşini de curăţat parchetul etc.)
se alimentează la o tensiune redusă de protecţie de cel mult 24 V, conform
prevederilor STAS 2612 şi subcap. 4.1. Se admit tensiuni de lucru mai mari de 24
V în cazul în care se aplică măsurile de protecţie "separarea de protecţie" sau
"izolaţie întărită", conform recomandărilor din SR HD 60364-4-41 şi prevederile
din subcap. 4.1.
20.7.4.20. Protecţia împotriva supracurenţilor este asigurată prin dispozitive de
întrerupere automată (disjunctoare sau microîntreruptoare) montate în interiorul
unui ansamblu AUS.
21.7.4.21. Toate circuitele trebuie să fie protejate împotriva suprasarcinilor. Este
permis ca circuitele care alimentează echipamente pentru ridicare comandate
manual să nu fie protejate împotriva suprasarcinilor.
22.7.4.22. Tablourile de distribuţie AUS trebuie echipate cu aparataj cu capacitate
de rupere a curenţilor de scurtcircuit bazată pe curentul de scurtcircuit prezumat
la sursa de alimentare.
23.7.4.23. Circuitele care alimentează prize de curent având curentul nominal
până la 32 A inclusiv şi alte circuite care alimentează echipamentul electric portabil
având curent nominal până la 32 A inclusiv trebuie protejate prin una din
următoarele metode:
- dispozitive de curent diferenţial rezidual având curent nominal de funcţionare de
maxim 30 mA;
- tensiune foarte joasă asigurată prin TFJS şi TFJP;
- separare electrică, fiecare priză de curent şi echipament electric portabil fiind
alimentate printr-un transformator individual de separare sau prin înfăşurări
separate ale unui transformator de separare.
24.7.4.24. Pentru circuitele care alimentează prize de curent cu un curent nominal
mai mare de 32 A trebuie utilizate dispozitive de curent diferenţial rezidual care
au un curent diferenţial rezidual nominal de maxim 500 mA.
25.7.4.25. Condiţiile minimale de influenţe externe care pot fi întâlnite pe
şantiere sunt următoarele:
AA temperatura ambiantă: -5°C...+40°C (AA4)
AD prezenţa apei: proiecţie de apă (AD4)
AE prezenţa corpurilor străine: foarte mică (AE3)
AG şocuri mecanice: mari (AG3)
AH vibraţii: medii (AH2)
BA competenţa persoanelor: obişnuite, în general instruite (BA1) (BA4)
calificate pentru manevrări în exploatare (BA5)
BC contactul persoanelor cu potenţialul frecvent (BC3)
pământului: continuu în incinte electroconductoare de (BC4)
mici dimensiuni (cuve, goluri tehnice)
26.7.4.26. Echipamentul electric de pe şantiere este supus la condiţii foarte
severe şi trebuie să poată suporta solicitările respective.
Echipamentul utilizat în instalaţiile de pe şantiere trebuie ales şi montat astfel încât
să îndeplinească următoarele condiţii:
- flexibilitate, care permite utilizarea succesivă pe şantiere diferite;
- uşurinţa reamplasării componentelor;
- montare, transport şi depozitare uşoare;
- robusteţe;
- securitate corespunzătoare.
27.7.4.27. Accesul în funcţionare normală trebuie să fie prevăzut astfel încât
lucrările să fie executate de persoane cu competenţe corespunzătoare:
- manevre simple, de către persoane obişnuite (BA1);
- celelalte manevre, fără acces la părţile active, de către persoane instruite (BA4);
- lucrări şi manevre la părţile active, numai de către persoane calificate (BA5).
28.7.4.28. În instalaţiile de pe şantiere se pot produce şocuri mecanice
importante (AG3).
Protecţia sistemelor de pozare este asigurată prin:
- alegerea unor sisteme de pozare cu caracteristici mecanice corespunzătoare;
- amplasamente care protejează sistemele de pozare la şocuri;
- o protecţie mecanică suplimentară în pasajele pietonale sau ale vehiculelor.
29.7.4.29. În incinta şantierelor, reţelele electrice de joasă tensiune trebuie
executate pe cât posibil în soluţia definitivă.
Se recomandă ca executarea reţelelor de joasă tensiune să se facă în cabluri.
Atunci când se utilizează cabluri flexibile se recomandă ca acestea să fie de tipul
celor recomandate de SR HD 22, iar cablurile rigide trebuie să aibă o rezistenţă
mecanică echivalentă.
În cazul în care nu se pot utiliza cabluri, reţelele de joasă tensiune se vor executa
aerian cu conductoare torsadate, respectându-se prevederile din normativul
PE106.
Se va evita utilizarea conductoarelor neizolate în incinta şantierelor cu excepţia
celor pentru instalaţiile de ridicat şi transportat şi pentru instalaţiile de protecţie
împotriva şocurilor electrice.
30.7.4.30. Toate echipamentele electrice utilizate trebuie să aibă gradul de
protecţie minim IP44.
31.7.4.31. Reţeaua generală a conductoarelor principale de legare la pământ de
protecţie se realizează buclat în toate cazurile în care acest lucru este posibil.
32.7.4.32. Prizele de pământ şi conductoarele de protecţie pentru legare la
pământ de pe şantiere se execută cu prioritate utilizându-se elementele metalice
naturale existente (structura metalică a construcţiei, conductele metalice,
armătura betonului etc.) cu respectarea condiţiilor din subcap. 5.5. Receptoarele
mai îndepărtate de clădirea a cărei construcţie metalică este utilizată drept priză
naturală, trebuie legate la aceasta printr-un conductor de protecţie care însoţeşte
reţeaua de alimentare, asigurându-se astfel continuitatea reţelei generale a
conductoarelor de protecţie de pe şantier.
33.7.4.33. Carcasele şi elementele de susţinere metalice ale echipamentelor
electrice şi toate conductoarele de protecţie locale se leagă la reţeaua generală de
protecţie. Dacă există mai multe reţele generale de protecţie, acestea se leagă
între ele în cel puţin două puncte diferite.
34.7.4.34. Rezistenţa de dispersie a prizei de pământ şi rezistenţa conductoarelor
de protecţie până la receptor trebuie să fie de maximum 4 , respectându-se
condiţia de deconectare în caz de defect din subcap. 4.1.
35.7.4.35. Reţeaua generală de protecţie care se execută ramificat, se leagă la
toate capetele de linie şi la punctele de ramificaţie la câte o priză de pământ fixă
de 10 .
Rezistenţa ansamblului trebuie să fie de maxim 4 .
Lungimea conductorului de protecţie între două prize de pământ fixe sau de la
oricare dintre receptoarele electrice până la cea mai apropiată priză, se admite să
fie de cel mult 200 m, în cazul conductoarelor de cupru şi de cel mult 150 m în
cazul celor din oţel. Dacă aceste lungimi (sau distanţe) sunt mai mari, se
intercalează prize de pământ suplimentare astfel încât lungimile, respectiv
distanţele specificate mai sus să fie respectate.
36.7.4.36. La şantierele cu suprafaţă redusă de teren, unde spaţiul nu permite
executarea de prize de pământ concentrate de 4 pentru reţeaua de protecţie,
electrozii prizei se distribuie de-a lungul traseului reţelei, numărul lor alegându-se
astfel încât să se realizeze în ansamblu o rezistenţă de maximum 4 .
Pe şantiere se admit şi prize de pământ complexe, constituite din electrozi verticali
şi orizontali. La priza de pământ orizontală din apropierea liniei aeriene se leagă
un număr suficient de electrozi verticali astfel încât rezistenţa totală maximă să
fie de 4 .
Se admite ca o priză de pământ orizontală îngropată în imediata apropiere a
stâlpilor liniei aeriene şi care urmează traseul acesteia să fie utilizată pentru
protecţie. În acest caz, la fiecare stâlp se prevede o ramificaţie la care se leagă
bornele de protecţie ale utilajelor şi cele ale tablourilor de distribuţie.
37.7.4.37. Alimentarea receptoarelor prin linii aeriene se face conform PE 106.
38.7.4.38. Reţeaua conductelor de protecţie pe şantiere se execută conform
subcap. 5.5.
39.7.4.39. Conductoarele de protecţie pentru legarea la pământ a echipamentelor
supuse la deplasări frecvente sau vibraţii, trebuie să fie flexibile.
40.7.4.40. La utilajele alimentate prin cabluri flexibile din cupru într-o reţea TT,
se admite utilizarea unui singur conductor de legare la pământ cu condiţia utilizării
ca măsură suplimentară a mijloacelor individuale de protecţie.
SUBCAPITOLUL 5: 7.5. Instalaţii electrice pentru construcţii
agroindustriale şi agrozootehnice
SECŢIUNEA 1:
(1)7.5.1. Prescripţiile speciale din acest capitol se aplică instalaţiilor electrice
fixe interioare şi exterioare construcţiilor agroindustriale şi agrozootehnice şi la
alte amplasamente care aparţin acestora şi sunt în conformitate cu recomandările
din SR HD 60364 - 7 - 705.
1.Construcţiile agroindustriale şi agrozootehnice cuprind:
- grajduri pentru animale (bovine, porci, cai, oi, capre) şi clădiri pentru păsări,
inclusiv anexele (de exemplu locurile unde se prepară şi se depozitează hrana,
spaţiile pentru maşinile de muls, încăperile pentru depozitarea laptelui etc.);
- hambare, antrepozite şi depozite pentru fân, paie şi nutreţuri, îngrăşăminte,
cereale, cartofi, sfeclă, zarzavaturi, fructe, plante ornamentale, carburanţi, sere;
- clădiri în care se prepară produse agricole şi horticole pentru comercializare (prin
uscare, fierbere, presare, tăiere, procesarea cărnii etc.).
2.Locuinţele şi alte amplasamente care aparţin construcţiilor agroindustrale şi
agrozootehnice (birouri, spaţii comune, hangare, ateliere, garaje, magazine) sunt
clădiri care sunt conectate din punct de vedere electric la acestea fie prin
conductoarele de protecţie ale aceleiaşi instalaţii sau prin părţi conductoare
externe care pot să inducă tensiuni electrice periculoase.
3.În construcţiile agroindustriale şi agrozootehnice poate fi realizată creşterea
intensivă a animalelor. În acest caz este necesară utilizarea sistemelor
automatizate pentru asigurarea vieţii, cum ar fi cele utilizate pentru ventilaţie,
hrănire şi aer condiţionat.
SECŢIUNEA 2:
(1)7.5.2. Protecţia împotriva şocurilor electrice se realizează prin următoarele
măsuri:
- întreruperea/deconectarea automată a alimentării;
- utilizarea tensiunii foarte joasă asigurată prin TFJS şi TFJP;
- utilizarea legăturii echipotenţiale, ca măsură de protecţie suplimentară.
1.7.5.2.1. Măsuri de protecţie pentru întreruperea/deconectarea automată a
alimentării.
În circuite, indiferent de sistemul de legare la pământ, trebuie prevăzute
următoarele dispozitive de întrerupere/deconectare:
- un DDR al cărui curent diferenţial rezidual nominal I n nu depăşeşte 30 mA, în
circuitele finale care alimentează prizele de curent al căror curent nominal nu
depăşeşte 32 A;
- un DDR al cărui curent diferenţial rezidual nominal I n nu depăşeşte 100 mA, în
circuitele finale care alimentează prizele de curent al căror curent nominal este
mai mare de 32 A;
- un DDR al cărui curent diferenţial rezidual nominal I n nu depăşeşte 300 mA, în
toate celelalte circuite.
În cazul în care este necesară asigurarea continuităţii funcţionării se recomandă
ca DDR al cărui curent diferenţial rezidual nominal I n nu depăşeşte 300 mA, să
fie de tip S sau cu temporizare.
Această protecţie este utilă şi pentru protecţia împotriva incendiului.
În cazul în care instalaţia electrică este conectată la o reţea TN, conductorul neutru
şi conductorul de protecţie trebuie să fie separate în aval de originea instalaţiei.
Această prevedere se aplică atât locuinţelor şi altor amplasamente care aparţin
construcţiilor agroindustriale şi agrozootehnice.
2.7.5.2.2. Măsura de protecţie prin utilizarea tensiunii foarte joasă asigurată prin
TFJS şi TFJP.
În cazul în care se aplică măsura de protecţie prin TFJS sau TFJP, indiferent de
tensiunea nominală, protecţia de bază (protecţia împotriva atingerilor directe)
trebuie asigurată prin următoarele măsuri:
- bariere sau carcase care asigură un grad de protecţie cel puţin IP XXB sau IP2X,
sau
- izolaţia care să ţină la o tensiune alternativă de încercare de 500 V valoare
efectivă, timp de 1 minut.
3.7.5.2.3. Protecţia suplimentară prin utilizarea legăturii echipotenţiale
În amplasamentele prevăzute pentru adăpostirea animalelor toate părţile
conductoare accesibile şi părţile conductoare externe instalaţiei care pot fi atinse
de animale trebuie conectate printr-o legătură echipotenţială suplimentară. Acolo
unde se află un grătar metalic în pardoseală/podea acesta trebuie inclus în
legătura echipotenţială a spaţiului respectiv (a se vedea figurile 7.5.1...7.5.4).
Din această legătură trebuie să facă parte şi părţile conductoare externe instalaţiei
care se află în/pe podea (armătura betonului sau armătura bazinului pentru
colectarea bălegarului), precum şi pardoseala din elemente prefabricate din beton
(fig. 7.5.3).
Legătura echipotenţială, cât şi grătarele metalice (dacă există) trebuie să fie
protejate durabil la coroziune şi solicitări mecanice.
SECŢIUNEA 3: 7.5.3. Protecţia împotriva efectelor termice
Protecţia împotriva efectelor termice se realizează, în principal, prin măsuri de
protecţie împotriva incendiului.
Aparatele electrice de încălzire utilizate pentru clădirile în care are loc
reproducerea şi creşterea intensivă a animalelor trebuie să corespundă
recomandărilor din SR CEI 60335-2-71 şi trebuie fixate într-o poziţie
corespunzătoare pentru a evita riscul de arsuri pentru animale şi riscul apariţiei
unui incendiu prin aprinderea materialelor combustibile.
Aparatele de încălzire prin radiaţii trebuie instalate la o distanţă de cel puţin 0,5
m de animale şi de materialele combustibile, în afară de cazul în care furnizorul
acestora a indicat în instrucţiunile de utilizare o distanţă mai mare.
Pentru protecţia împotriva incendiului trebuie instalate dispozitive DDR cu curent
diferenţial rezidual nominal care nu depăşeşte 300 mA. DDR trebuie să întrerupă
toate conductoarele active.
În amplasamentele care prezintă risc de incendiu, conductoarele circuitelor
alimentate de la o sursă de tensiune foarte joasă trebuie protejate pentru bariere
sau mantale (carcase, tuburi) care să asigure un grad de protecţie IPXXD sau
IP4X, sau în plus faţă de izolaţia lor de bază printr-o manta (carcasă) din material
electroizolant (de exemplu, cablurile tip HO7RN-F sau similare, pentru utilizare în
exterior, sunt corespunzătoare pentru această condiţie).
SECŢIUNEA 4: 7.5.4. Protecţia împotriva supratensiunilor şi a
perturbaţiilor electromagnetice
Atunci când se utilizează echipamente electronice se recomandă să se prevadă
măsuri de protecţie împotriva trăsnetului conform cap. 6 şi împotriva
supratensiunilor conform subcap. 4.4.
SECŢIUNEA 5: 7.5.5. Alegerea şi montarea echipamentelor
(1)7.5.5.1. Reguli generale privind condiţiile de funcţionare, influenţe externe,
accesibilitate, identificare.
În construcţiile agroindustriale şi agrozootehnice echipamentele electrice trebuie
să aibă gradul de protecţie minim IP44, atunci când se utilizează în condiţii
normale. În cazul în care nu este disponibil un echipament cu gradul de protecţie
minim IP44, acesta poate fi amplasat într-o carcasă care să asigure gradul de
protecţie IP44.
Prizele de curent electric nu trebuie instalate pe materiale combustibile.
Acolo unde condiţiile de influenţe externe sunt superioare condiţiilor AD4, AE3
şi/sau AG1, prizele trebuie prevăzute cu protecţie corespunzătoare.
Protecţia mecanică poate fi asigurată şi prin utilizarea de carcase suplimentare sau
prin instalare în nişe prevăzute în construcţia clădirii.
Aceste prescripţii nu se aplică pentru locuinţe, birouri, magazine şi pentru
locuri/spaţii în care condiţiile de influenţe externe sunt asemănătoare şi aparţin
construcţiilor agroindustriale şi agrozootehnice.
În prezenţa substanţelor corozive (de exemplu, în depozitele de lapte sau în
grajduri), echipamentele electrice trebuie protejate în mod corespunzător.
În general, echipamentul electric nu trebuie să fie accesibil pentru animale. În
particular, echipamentul electric accesibil pentru animale, cum ar fi cel din utilajele
pentru hrănire sau din bazinele pentru adăpare, trebuie să fie construite în mod
adecvat şi instalate astfel încât să fie evitată deteriorarea de către animale, cât şi
să fie redus la minim riscul de rănire a animalelor.
La terminarea lucrărilor şi punerea în funcţiune trebuie predată utilizatorului
instalaţiei următoarea documentaţie:
- planul detaliat al amplasării echipamentelor electrice;
- traseele tuturor cablurilor de distribuţie;
- schema monofilară de distribuţie;
- schema legăturilor de echipotenţializare.
(2)7.5.5.2. Sisteme de pozare
În amplasamentele accesibile animalelor şi în care animalele sunt închise
sistemele de pozare trebuie să fie inaccesibile animalelor şi să fie protejate
corespunzător împotriva deteriorărilor mecanice.
Conductoarele liniilor electrice aeriene trebuie să fie izolate.
Reţelele electrice exterioare aferente construcţiilor agroindustriale şi
agrozootehnice, unde vehiculele şi maşinile agricole mobile fac manevre, trebuie
realizate cu cabluri pozate astfel:
- în pământ, la o adâncime de 0,6 m, cu o protecţie mecanică suplimentară.
Tuburile de protecţie suplimentară trebuie să reziste la comprimarea cu o forţă de
450 N şi la impact în conformitate cu recomandările din SR EN 50086-2-4/A1;
- în pământ arabil sau cultivat, la o adâncime de cel puţin 1 m;
- suspendat, la o înălţime de cel puţin 6 m.
Se preferă instalarea cablurilor în pământ. Cablurile care alimentează tablourile
de distribuţie trebuie să fie protejate împotriva deteriorărilor mecanice, de
exemplu, prin îngroparea în pământ sau prin instalarea în jgheaburi sau tuburi
prefabricate, separate ferm.
Aceste prescripţii trebuie să se aplice şi la locuinţele şi la alte spaţii care aparţin
construcţiilor agroindustriale şi agrozootehnice. O atenţie deosebită se va acorda
protecţiei la rozătoare.
Pentru amplasamentele unde sunt ţinute animalele, condiţiile de influenţe externe
trebuie clasificate AF4, iar tuburile trebuie să fie protejate împotriva coroziunii
corespunzător cel puţin clasei 2 (medie) pentru utilizare în interior şi clasei 4
(ridicată) pentru utilizare în exterior, conform cu recomandările din SR EN 61386-
21.
Pentru amplasamentele unde sistemele de pozare pot fi expuse la impact şi la
şocuri mecanice din cauza vehiculelor şi maşinilor agricole în deplasare, condiţiile
de influenţe externe trebuie să fie clasificate AG3:
- tuburile trebuie să aibă un grad de protecţie la comprimare corespunzător cel
puţin clasei 4 (ridicată) conform SR EN 61386 - 21;
- sistemele de tuburi şi jgheaburi pentru cabluri trebuie să aibă un grad de
protecţie împotriva şocurilor considerat ca "ridicat" conform recomandărilor din SR
EN 50085.
(3)7.5.5.3. Separare, comutare/întrerupere şi comandă
Instalaţia electrică a fiecărei clădiri sau a unei părţi dintr-o clădire trebuie să fie
separată printr-un singur dispozitiv de separare conform subcap 5.3.4.
Dispozitivele de separare se prevăd pentru toate conductoarele active şi
conductorul neutru, chiar şi pentru circuitele care se utilizează ocazional, de
exemplu, în timpul recoltărilor.
Dispozitivele de separare şi comutaţie, cât şi dispozitivele de oprire de urgenţă
sau de comutaţie de urgenţă nu trebuie montate în locuri accesibile animalelor sau
în nicio poziţie în care poate fi împiedicat accesul la ele de către animale, fără să
provoace panică în rândul animalelor.
(4)7.5.5.4. Conductoare de echipotenţializare de protecţie suplimentară
Conductoarele de echipotenţializare de protecţie suplimentară trebuie să fie
protejate împotriva deteriorărilor mecanice şi coroziunii şi trebuie să fie alese
astfel încât să se evite efectele electrolitice.
De exemplu, pot fi utilizate următoarele materiale:
- benzi din oţel galvanizat la cald cu dimensiunile 30 mm x 3 mm;
- tije rotunde din oţel galvanizat la cald cu diametrul de cel puţin 8 mm;
- conductoare din cupru cu secţiunea minimă de 4 mm2.
Pot fi utilizate şi alte materiale corespunzătoare.
(5)7.5.5.5. Alte echipamente
1.Prizele de curent utilizate în construcţiile agroindustriale şi agrozootehnice
trebuie să fie conforme cu recomandările din:
- SR EN 60309-1, sau
- SR EN 60309-2, dacă este necesară interschimbabilitatea, sau
- când curentul nominal nu depăşeşte 20 A.
2.Corpuri de iluminat şi instalaţii de iluminat
Corpurile de iluminat trebuie să fie conforme cu standardul de părţi SR EN 60598-
2 şi trebuie alese în funcţie de gradul de protecţie şi de temperatura suprafeţei
ţinând seama de condiţiile de mediu ambiant şi de locurile de instalare (de
exemplu, IP54, cu marcarea adecvată pentru temperatură F pentru montare pe
material combustibil).
În zonele în care există risc de incendiu, cât şi pericol de aprindere a depunerilor
de praf trebuie utilizate numai corpuri de iluminat cu marcarea D conform SR EN
60598-2-24 şi corpuri de iluminat cu temperatura suprafeţei limitată. Trebuie
instalate numai corpuri de iluminat care sunt marcate cu D şi care corespund
gradului de protecţie IP54.
Corpurile de iluminat trebuie montate în zonele unde există o distanţă suficient de
mare faţă de materialele combustibile, luând în considerare depozitarea mărfurilor
şi alte procese de lucru periculoase. Distanţele de securitate şi temperaturile
suprafeţei corpului de iluminat sunt precizate în instrucţiunile de montaj ale
fabricantului şi în subcap. 4.2. Poziţiile întreruptorului (aprins/stins) corpurilor de
iluminat instalate în zonele de depozitare a paielor sau fânului sau în zone similare,
trebuie să fie uşor de identificat.
3.Serviciile de securitate trebuie instalate numai dacă sunt cerute de proprietarul
instalaţiei sau de autorităţi.
4.Sistemele de automatizare necesare vieţii pentru creşterea intensivă a
animalelor trebuie să ţină seama de următoarele prescripţii:
a)când nu este asigurată alimentarea cu hrană, apă, aer şi alimentarea instalaţiei
de iluminat pentru animale, în caz de defect în alimentarea cu energie electrică,
trebuie prevăzută o sursă sigură de alimentare alternativă sau de rezervă sau de
siguranţă; trebuie prevăzute circuite separate numai pentru alimentarea
echipamentelor de ventilaţie şi de iluminat;
b)trebuie asigurată selectivitatea protecţiei circuitelor principale de alimentare a
sistemului de ventilaţie pentru supracurent şi/sau scurtcircuit monofazat;
c)dacă într-o instalaţie este necesar să funcţioneze o ventilaţie electrică trebuie
asigurată una din următoarele condiţii:
- o sursă de rezervă pentru întregul sistem de ventilaţie, care să fie verificată
periodic în conformitate cu instrucţiunile fabricantului;
- supravegherea temperaturii şi tensiunii de alimentare şi dispozitive care să
transmită semnale optice şi acustice care pot fi sesizate de utilizator şi care trebuie
să funcţioneze şi în cazul întreruperii alimentării normale.
5.Aparatele electrice de încălzire trebuie să fie prevăzute cu indicarea optică a
poziţiei de funcţionare.

Fig. 7.5.1. Exemplu de legătură de echipotenţializare într-un grajd de vite


Fig. 7.5.2. Exemplu de legătură de echipotenţializare sub formă de buclă într-un
grajd de vite.

Fig. 7.5.3. Exemplu de legătură de echipotenţializare care se aplică la o construcţie


de beton prevăzută cu spaţii în podea pentru colectarea bălegarului.
Fig. 7.5.4. Exemplu de dispunere a prizei de pământ în fundaţie la un grajd.
SUBCAPITOLUL 6: 7.6. Instalaţii electrice pentru incinte
electroconductoare înguste
(1)7.6.1. Prescripţiile particulare din acest capitol sunt în conformitate cu
recomandările din SR HD 60364-7-706:2007 şi se aplică echipamentelor fixe din
amplasamente electroconductoare,în care deplasarea persoanelor este
restricţionată de amplasament şi alimentările pentru echipamente mobile utilizate
în aceste amplasamente.
Un amplasament conductor îngust este compus în principal din părţi
înconjurătoare metalice sau alte materiale electroconductoare, în care este posibil
ca o persoană să vină în contact cu o porţiune mare a corpului cu părţile metalice
sau alte părţi conductoare înconjurătoare şi unde posibilitatea întreruperii acestui
contact electric este limitată.
Prescripţiile nu se aplică amplasamentului care permite libertatea de mişcare a
unei persoane în timpul lucrului, de a intra şi de a ieşi din amplasament fără
dificultate fizică.
(2)7.6.2. În amplasamente electroconductoare înguste se aplică următoarele
măsuri de protecţie împotriva şocului electric pentru circuite care alimentează
echipamentele de utilizare curentă:
a)pentru alimentarea dispozitivelor manuale şi echipamentului portabil:
- TFJS sau
- separarea electrică numai la un singur element al echipamentului conectat la
înfăşurarea secundară a transformatorului de separare;
b)pentru alimentarea lămpilor portabile:
- TFJS;
c)pentru alimentarea echipamentului fix:
- întrerupere automată a alimentării cu legătură de echipotenţializare
suplimentară care trebuie să conecteze părţile conductoare accesibile ale
echipamentului fix şi părţile electroconductoare ale amplasamentului, sau
- TFJS, sau
- TFJP, unde legătura de echipotenţializare trebuie prevăzută între toate părţile
conductoare accesibile, toate părţile conductoare străine din interiorul
amplasamentului conductor îngust şi legarea sistemului TFJP la pământ, sau
- separarea electrică privind un element al echipamentului conectat la înfăşurarea
secundară a transformatorului de separare, sau
- utilizarea echipamentului clasă II sau a echipamentului care are o izolaţie
echivalentă, numai dacă circuitele de alimentare sunt prevăzute cu dispozitive de
curent diferenţial rezidual având un curent diferenţial rezidual nominal de
funcţionare care nu depăşeşte 30 mA.
(3)7.6.3. Dacă unele echipamente (ex. aparatura de măsurare şi de control)
trebuie legate la pământ, este necesar să se prevadă o legătură de
echipotenţializare între toate părţile conductoare accesibile, părţile conductoare
străine din interiorul amplasamentului conductor îngust şi legătura la pământ
funcţională.
(4)7.6.4. Sursa de separare (de protecţie) trebuie situată în afara
amplasamentului conductor îngust cu restricţie în deplasare, în afara cazului când
sursele sunt parte a instalaţiei fixe în interiorul incintei electroconductoare înguste,
aşa cum este prevăzut în art. 7.6.2.c.
SUBCAPITOLUL 7: 7.7. Instalaţii electrice pentru campinguri
(1)7.7.1. Prevederile speciale din acest capitol sunt în conformitate cu
recomandările din SR UD 384-7-708 S2 şi se aplică acelei porţiuni din instalaţia
electrică din camping care asigură facilităţi pentru alimentarea vehiculelor de
agrement locuibile (inclusiv rulote) sau corturi. Ele nu se aplică instalaţiilor
electrice din interiorul vehiculului de agrement locuibil sau unităţi mobile sau
transportabile.
(2)7.7.2. Se definesc următoarele noţiuni legate de aceste instalaţii:
- vehicul de agrement: unitatea de locuit pentru a fi ocupată temporar sau
sezonier care poate îndeplini prescripţii pentru construcţia şi utilizarea vehiculelor
rutiere;
- amplasament pentru rulotă: loc de pe sol destinat să fie ocupat de vehiculul de
agrement pentru locuit sau de cort;
- camping: suprafaţă de teren pe care sunt dispuse două sau mai multe
amplasamente pentru rulote;
- punct de alimentare electrică a rulotei: echipament cu reţea de alimentare
electrică prevăzut cu mijloace de conectare şi deconectare a cablurilor de
alimentare la vehiculele de locuit sau corturi.
(3)7.7.3. Tensiunea nominală a instalaţiei pentru alimentarea vehiculelor de
agrement locuibile trebuie să fie maxim 230 V tensiune alternativă monofazată
sau 400 V trifazată.
(4)7.7.4. În cazul în care instalaţia este alimentată printr-o reţea TN, se va utiliza
numai sistemul TN-S.
(5)7.7.5. Protecţia împotriva şocurilor electrice în funcţionare normală nu se va
realiza prin bariere şi prin amplasarea în afara zonei de accesibilitate la atingere.
(6)7.7.6. Măsurile tehnice împotriva şocurilor electrice în caz de defect (atingere
indirectă) "amplasamente neconductoare" şi "legătură de echipotenţializare
nelegată la pământ" nu sunt admise.
(7)7.7.7. Echipamentul electric instalat în afara campingurilor trebuie să
corespundă la cel puţin una din următoarele influenţe externe:
- prezenţa apei: AD4 (stropi), IPX4 conform SR EN 60529;
- prezenţa corpurilor străine: AE2 (obiecte mici), IP3X conform recomandărilor din
SR EN 60529;
- solicitări mecanice (severitate ridicată, şocuri): AG3 (mari), IK08 conform
recomandărilor din SR EN 62262.
(8)7.7.8. Echipamentul electric la punctul de alimentare electrică a rulotei se
alimentează prin circuite de distribuţie subterane sau aeriene. Circuitele de
distribuţie subterane sunt preferate.
Cablurile subterane trebuie îngropate la o adâncime de minim 0,6 m, exceptând
cazul când este prevăzută o protecţie mecanică suplimentară, şi trebuie să fie
amplasată în afara amplasamentului rulotei sau în afara suprafeţei unde se pot
monta stâlpii cortului sau piesele de ancorare.
Circuitele de distribuţie aeriene se vor realiza cu conductoare izolate.
Stâlpii şi alte suporturi pentru cabluri aeriene trebuie amplasaţi sau protejaţi
pentru a nu împiedica mişcările previzibile ale vehiculelor.
Conductoarele (cablurile) aeriene se vor monta la o înălţime mai mare de 6 m
deasupra solului, pe suprafeţele unde se deplasează vehiculul şi de 3,5 m pe toate
celelalte suprafeţe.
(9)7.7.9. Punctul de alimentare electrică al rulotei trebuie amplasat în
vecinătatea amplasamentului rulotei şi la mai puţin de 20 m de echipamentul de
conectare al vehiculului de agrement locuibil sau cort (când este pe amplasament).
Pe un circuit de alimentare nu se vor grupa mai mult de 4 prize.
(10)7.7.10. Fiecare priză şi carcasa ei care face parte din punctul de alimentare
al rulotei trebuie să corespundă cu SR EN 60309-2 şi să aibă grad de protecţie
IP44 conform SR EN 60529.
Soclurile prizelor trebuie amplasate la o înălţime cuprinsă între 0,5 m şi 1,5 m de
la sol; în cazuri speciale de zone cu riscuri de inundaţie sau căderi masive de
zăpadă înălţimea maximă poate depăşi 1,5 m.
Curentul nominal al prizei trebuie să fie maxim 16 A.
Pentru fiecare punct de conexiune (rulotă) trebuie prevăzută cel puţin o priză.
Fiecare priză trebuie prevăzută cu protecţie la supracurent.
Fiecare priză trebuie prevăzută individual cu un dispozitiv de protecţie la curent
diferenţial rezidual cu curent nominal de cel mult 30 mA.
SUBCAPITOLUL 8: 7.8. Instalaţii electrice pentru porturi mici şi
ambarcaţiuni de agrement
I._
(1)7.8.1. Prevederile speciale din acest capitol sunt în conformitate cu
recomandările din SR CEI 60364-7-709 şi se aplică la:
- instalaţiile electrice ale porturilor mici necesare pentru alimentarea cu energie
electrică a ambarcaţiunilor de agrement acostate la chei, şi
- instalaţia electrică de pe ambarcaţiunile de agrement alimentate cu energie
electrică numai de la o sursă situată pe chei.
Trebuie avut în vedere că aceste instalaţii se caracterizează prin riscul de
coroziune şi riscuri crescute de şocuri electrice datorate atingerilor directe şi
indirecte.
(2)7.8.2. Se definesc următoarele noţiuni legate exclusiv de aceste
amplasamente:
- ambarcaţiune de agrement: orice ambarcaţiune, vas, iaht, casă plutitoare sau
altă unitate plutitoare cu motor utilizată exclusiv pentru sporturi şi agrement;
- porturi mici: orice chei, debarcader, dană, ponton plutitor fixat corespunzător
pentru ancorare sau legare la chei a cel puţin unei ambarcaţiuni de agrement.
(3)7.8.3. Tensiunea nominală de alimentare a instalaţiilor ambarcaţiunilor de
agrement trebuie să fie maxim 230 V, 50 Hz, monofazată.
(4)7.8.4. Echipamentele electrice instalate pe şi sub puntea ambarcaţiunilor de
agrement trebuie să aibă gradul de protecţie IP55, conform SR EN 60529, în afara
cazului când este asigurată o protecţie echivalentă prin alte mijloace.
(5)7.8.5. Pentru protecţia de bază (împotriva atingerilor directe) nu se admite
utilizarea de bariere sau amplasare în afara zonei de accesibilitate la atingere.
(6)7.8.6. În cazul utilizării reţelei TN, se va utiliza numai sistemul TN-S.
Pentru protecţia în caz de defect (împotriva atingerilor indirecte) trebuie utilizată
ca măsură suplimentară protecţia la curent rezidual, cu excepţia cazului în care se
utilizează un transformator de separare montat la chei (fig. 7.8.1). Nu se admite
măsura tehnică de protecţie prin amplasamente neconductoare.
(7)7.8.7. Părţile conductoare accesibile ale ambarcaţiunii de agrement care pot
ajunge la potenţialul pământului sau la tensiunea de defect, trebuie conectate
între ele printr-o legătură de echipotenţializare, conectată la un conductor de
protecţie. Conductorul de protecţie trebuie să fie din cupru, flexibil, cu secţiunea
minimă de 4 mm2.
Prevederea nu se aplică în cazul prezentat în figura 7.8.4.
(8)7.8.8. Măsura de protecţie prin separare electrică se va realiza cu
transformatoare de separare conform recomandărilor din SR EN 61558-2-4 şi SR
HD 60364-4-41.
Se prezintă 3 tipuri de protecţie prin separare electrică:
a)alimentare prin transformator de separare montat la chei (fig. 7.8.2.).
Nu se va realiza nici o conexiune între legătura de echipotenţializare a
ambarcaţiunii de agrement şi conductorul de protecţie al cheiului.
La o bornă a unei înfăşurări secundare a transformatorului de separare se va
conecta numai o ambarcaţiune de agrement.
Următoarele elemente trebuie conectate la un conductor al legăturii de
echipotenţializare care, la rândul ei, trebuie conectată la o bornă a unei înfăşurări
secundare a unui transformator de separare:
- părţile metalice ale ambarcaţiunii de agrement în contact electric cu apa; dacă
tipul de construcţie nu asigură continuitatea, este necesar ca această legătură să
se realizeze în mai multe puncte;
- contactele de protecţie ale tuturor prizelor de curent;
- masele echipamentelor electrice.
b)alimentare de la chei prin transformator de separare montat la bordul
ambarcaţiunii de agrement (fig. 7.8.3).
Nu trebuie realizată nicio conexiune între legătura de echipotenţializare a
ambarcaţiunii de agrement şi conductorul de protecţie al cheiului.
În cazul în care înfăşurarea secundară a transformatorului de separare trebuie
conectată la părţile metalice ale ambarcaţiunii de agrement, următoarele părţi
metalice trebuie conectate efectiv la un conductor al legăturii de
echipotenţializare, care la rândul ei trebuie conectată la o bornă a înfăşurării
secundare a transformatorului de separare:
- contactele de protecţie ale tuturor prizelor de curent;
- masele echipamentelor electrice ale ambarcaţiunii de agrement;
- părţile metalice în contact electric cu apa din jurul ambarcaţiunii.
c)alimentarea de la chei prin transformator de separare nelegat la pământ
montat la bordul ambarcaţiunii (fig. 7.8.4.).
Dacă înfăşurarea secundară a transformatorului de separare nu este conectată la
părţile metalice ale ambarcaţiunii, la o singură înfăşurare secundară a
transformatorului se va conecta o singură priză de curent sau un singur aparat.
(9)7.8.9. Sisteme de pozare pentru porturile mici
Pentru porturile mici sunt permise următoarele sisteme de cabluri:
- cabluri cu conductoare de cupru, cu izolaţie şi manta termoplastică sau
elastomerică, pozată în tuburi flexibile metalice sau în ţevi galvanizate cu
rezistenţă medie sau ridicată;
- cabluri cu izolaţie minerală şi manta de PVC;
- cabluri armate, cu manta din material termoplastic sau elastomeri.
(10)7.8.10. Pentru instalaţii flotante sau pe structurile cheiului din porturile mici
sunt interzise următoarele sisteme de pozare pentru instalaţii electrice:
- linii aeriene;
- cabluri care pot prezenta risc de rupere;
- cabluri cu conductoare din aluminiu.
(11)7.8.11. Tuburile de protecţie trebuie prevăzute cu fante sau găuri pentru
evacuarea umidităţii.
(12)7.8.12. Fiecare circuit electric trebuie să aibă un conductor de protecţie. Face
excepţie sistemul din fig. 7.8.4.
(13)7.8.13. Cablurile trebuie instalate astfel încât mişcările ambarcaţiunii să nu
poată produce deteriorări mecanice.
Cablurile trebuie instalate astfel pentru a se evita:
- deplasările datorate mişcărilor ambarcaţiunii;
- deteriorările prin frecări, tensionări sau striviri;
- expunerile la temperaturi ambiante neadmise.
Cu excepţia cazului în care cablurile sunt instalate în elemente de protecţie (tuburi
din plastic, conducte, goluri din construcţie) ele trebuie să fie fixate prin coliere
sau cleme necorozive la intervale de cca. 30 cm. Acestea trebuie pozate la distanţa
de securitate faţă de rezervoarele de combustibil, ţevile de evacuare a gazelor de
eşapament şi de sursele de căldură.
(14)7.8.14. Trebuie utilizate următoarele tipuri de cabluri cu conductoare din
cupru, cu secţiune minimă de 1,5 mm2:
- cabluri flexibile, cu un singur conductor (SR FID 22) montate în tuburi
nemetalice;
- cabluri rigide cu toroane, cu minim 7 toroane (SR FID 21), montate în tuburi
nemetalice;
- cabluri flexibile, cu manta obişnuită de policloropren (SR UD 22) sau similare.
Tuburile de protecţie trebuie să corespundă cu SR EN 61386. Nu trebuie utilizate
tuburi din polietilenă pliabilă.
(15)7.8.15. Înnădirile cablurilor trebuie realizate prin manşoane etanşe,
utilizând borne, îmbinare cu şuruburi sau conexiuni sertizate.
La îmbinările cu şuruburi acestea trebuie să se autoblocheze.
Conexiunile cablurilor trebuie amplasate în cutii care asigură o protecţie adecvată.
Capacele cutiilor trebuie să fie înlăturate cu ajutorul unor scule speciale.
(16)7.8.16. Nu trebuie să existe conexiuni pe zonele unde cablurile sunt
inaccesibile.
(17)7.8.17. Manşoanele cablurilor la trecerile prin punte şi prin pereţii etanşi de
compartimentare trebuie să aibă o construcţie care să asigure etanşeitate la apă
(IP 55).
II.Aparataj
(18)7.8.18. Tablourile de distribuţie care alimentează porturile mici pentru
ambarcaţiuni de agrement trebuie dispuse în imediata apropiere a danelor.
(19)7.8.19. Tablourile situate la exterior trebuie să aibă un grad de protecţie
IP44 conform SR EN 60529. Carcasele trebuie să fie protejate la coroziune şi
împotriva deteriorărilor mecanice.
Tablourile electrice şi prizele asociate montate pe instalaţii flotante sau pe
debarcader trebuie fixate le cel puţin 1 m deasupra pasarelei. Această înălţime
poate fi redusă la 0,3 m dacă sunt luate măsuri suplimentare de protecţie
împotriva jeturilor de apă.
(20)7.8.20. Tablourile de distribuţie care alimentează porturile mici trebuie să
conţină, pentru fiecare punct de acostare, câte o priză de curent. Prizele de curent
trebuie să corespundă SR EN 60309-2, să fie conectate la conductorul de protecţie
şi să aibă următoarele caracteristici tehnice:
- Tensiune nominală: 250 V
- Curent nominal: 16 A
- Poziţie orară: 6 h
- Număr de poli: 2P + PE
- Grad de protecţie: IP44 şi IK08
(21)7.8.21. Într-o carcasă pot fi grupate cel mult 6 prize de curent.
Prizele de curent sau grupurile de prize destinate utilizării pe aceeaşi pasarelă sau
pe acelaşi debarcader trebuie alimentate de pe aceeaşi fază, dacă nu sunt
alimentate printr-un transformator de separare.
(22)7.8.22. Fiecare grup de prize de curent trebuie prevăzute cu un dispozitiv de
curent diferenţial rezidual cu un curent nominal de maxim 30 mA (fig. 7.8.1) sau
fiecare priză trebuie protejată printr-un transformator de separare (fig. 7.8.2) sau
printr-o combinaţie de dispozitive diferenţiale reziduale şi transformator de
separare (fig. 7.8.3 şi 7.8.4).
(23)7.8.23. Fiecare priză de curent trebuie prevăzută cu un dispozitiv individual
împotriva supracurenţilor, având un curent nominal cel mult egal cu 16 A. În
funcţie de caracteristicile alimentării, poate fi prevăzută o protecţie bipolară ( a se
vedea subcap. 4.3).
III.Conectarea ambarcaţiunii de agrement
(24)7.8.24. Dispozitivul de conectare a ambarcaţiunii de agrement se compune
din:
a)o fişă 2P + PE cu caracteristicile de la art. 7.8.20;
b)un cablu flexibil cu 3 conductoare, tip 245 din SR EN 60065 sau echivalent,
conectat permanent la ambarcaţiunea de agrement sau prin intermediul unui
conector cu caracteristicile de la art. 7.8.20. Lungimea cablului nu va depăşi 25 m
şi nu va avea conexiuni intermediare pe lungimea sa (va fi dintr-o bucată).
(25)7.8.25. Când conectarea ambarcaţiunii este realizată prin intermediul unei
cutii de conexiuni şi a unui conector, acestea trebuie fixate într-un punct uşor
accesibil, unde nu pot fi deteriorate prin mişcările ambarcaţiunii, frecările prin
atingerea de cablurile ancorei, prin atingerea de parâme, prin strivire sau frecare
de orice altă parte mobilă.
(26)7.8.26. Circuitele tabloului ambarcaţiunii trebuie să îndeplinească condiţiile
din art. 7.8.18...7.8.25. Tablourile de distribuţie ale ambarcaţiunii trebuie să fie
uşor accesibile. Carcasele tablourilor trebuie să fie executate din metal sau alte
materiale rezistente la foc. (vezi SR EN 60695-2-11).
(27)7.8.27. Toate circuitele trebuie protejate prin dispozitive de protecţie la
supracurenţi prin siguranţe fuzibile sau disjunctoare.
(28)7.8.28. Ambarcaţiunea de agrement trebuie prevăzută cu un întreruptor
general, uşor accesibil, pentru izolarea tuturor circuitelor. Dacă există un singur
circuit, dispozitivul de protecţie la supracurenţi va realiza separarea.
Fig. 7.8.1. Conectarea directă la reţeaua de alimentare cu dispozitiv de protecţie
de curent diferenţial rezidual

Fig. 7.8.2. Transformatoare de separare la chei. Conectare la reţeaua de


alimentare printr-un transformator de separare (cocă şi părţi metalice legate)

Fig. 7.8.3. Transformatoare de separare la bord. Conectare la reţeaua de


alimentare cu dispozitiv de protecţie de curent diferenţial rezidual printr-un
transformator de separare (cocă şi părţi metalice legate)
Fig. 7.8.4. Conexiune la reţeaua de alimentare cu dispozitiv de protecţie de curent
diferenţial rezidual prin transformator de separare la bord, fără echipotenţializare
O singură priză de curent sau un singur aparat pe înfăşurarea de ieşire (a se vedea
7.8.8.c).
SUBCAPITOLUL 9: 7.9. Instalaţii electrice în amplasamente pentru
utilizări medicale
I._
(1)7.9.1. Domeniul de aplicare
Prevederile particulare din acest capitol sunt aplicabile instalaţiilor electrice din
amplasamente pentru utilizări medicale în scopul asigurării securităţii pacienţilor
şi personalului medical. Aceste prevederi se referă în general la spitale, clinici
private, cabinete medicale şi dentare, centre de îngrijire a sănătăţii şi cabinete
medicale pentru consultaţii la locul de muncă. Prevederile sunt conforme cu
recomandările din SR CEI 60364-7-710.
(2)7.9.2. Pentru corecta aplicare a acestor prevederi se definesc următoarele
noţiuni:
1.amplasamente pentru utilizări medicale: amplasamente prevăzute pentru
scopuri de diagnostic, tratamente, inclusiv cele cosmetice, supraveghere şi îngrijiri
pacienţi;
2.pacient: persoană sau animal în viaţă supuse unei examinări sau unui tratament
medical sau dentar;
3.echipament electric medical: echipament electric dotat cu cel mult un mijloc
de conectare la reţeaua de alimentare, utilizat pentru:
- diagnostic;
- tratament;
- supravegherea pacientului sub control medical;
- stabilirea unui contact fizic sau electric cu pacientul;
- transferul de energie sau detectarea acestuia spre sau dinspre pacient;
4.parte aplicată: parte a echipamentului electric medical care, în utilizarea
normală:
- vine în mod necesar, în contact fizic cu pacientul pentru îndeplinirea funcţiei sale,
sau
- poate fi adusă în contact cu pacientul, sau
- necesită să fie atinsă de pacient;
5.amplasamentele medicale se clasifică din punctul de vedere al şocurilor
electrice astfel (tabelul 7.1):
- grupa 0: amplasament cu utilizare medicală în care nu este utilizată nici o parte
aplicată;
- grupa 1: amplasament cu utilizare medicală în care părţile aplicate sunt utilizate
în exterior sau prin intervenţie asupra tuturor părţilor corpului, cu excepţia
cazurilor din grupa 2;
- grupa 2: amplasament pentru utilizare medicală în care părţile aplicate sunt
destinate a fi utilizate în aplicaţii cum ar fi proceduri intracardiace, câmpuri
operatorii şi tratamente vitale în care întreruperea alimentării pune în pericol
viaţa;
6.sistem electromedical: asocierea mai multor aparate care nu sunt
electromedicale, care au o funcţie specifică şi sunt interconectate printr-un cuplor
sau la o priză multiplă mobilă;
7.mediul pacientului: orice volum în care poate să se producă contactul intenţionat
sau neintenţionat între pacient şi părţile unui sistem electric medical sau între
pacient şi alte persoane care ating părţile acestui sistem;
8.reţea IT medical: reţea care prezintă prevederi speciale pentru aplicaţii
medicale.
(3)7.9.3. Clasificarea amplasamentelor pentru utilizare medicală trebuie să se
facă în acord cu personalul medical, organizaţia de sănătate interesată sau
organizaţia responsabilă de securitatea şi sănătatea muncii. În scopul determinării
clasificării unui amplasament pentru utilizări medicale este necesar ca personalul
medical să indice procedurile medicale care trebuie utilizate în acest amplasament.
Tabel 7.9.1. - Exemple de clasificare a grupelor şi a claselor de comutare
Grupa Clasa
Nr.
Amplasament medical Explicarea termenului > 0,5 s <= 15
crt. 0 1 2 <= 0,5
s
0 1 2 3 4 5 6 7
1 Sală de masaj X X X
2 Saloane Sală sau grup de săli pentru X
utilizări medicale în care
pacienţii sunt cazaţi în
perioada de spitalizare sau
în orice aşezământ medical
3 Sală de naşteri X X1 ) X
4 Sală de ECG, EEG, ECG - electrocardiogramă; X X
EHG EEG - electroencefalogramă;
EHG - electrohisterogramă
5 Sală de endoscopie Se aplică metodele de X2 ) X2)
endoscopie pt. examinarea
organelor prin orificii
naturale sau artificiale
(bronhoscopie,
laringoscopie, gastroscopie
etc.)
6 Sală de consultaţii şi Sală de examinare şi X X
tratament tratament
7 Sală de urologie Nu este sală de operaţie Sala X2 ) X2)
în care actul de diagnostic şi
tratament pe canalul
urogenital sunt efectuate cu
un echipament
electromedical, de ex. cu
radiaţii X, de endoscopie sau
de chirurgie cu înaltă
frecventă
8 Sală de diagnostic şi Sală de diagnostic radiologie X X
de radioterapie alta pentru utilizarea radiaţiei
decât cea de la pct. ionizante sau terapie prin
21 utilizarea radiaţiei ionizante
9 Sală de hidroterapie Tratamente terapeutice cu X X
apă, apă sărată, nămol,
argilă, vapori, nisip, apă cu
bule cu gaz, apă sărată cu
gaz, terapie prin inhalaţii,
electroterapie în apă,
termoterapie prin masaj sau
în apă. Piscinele de uz
general şi sălile de baie nu
fac parte din această
categorie.
10 Sală de fizioterapie Sală în care pacienţii sunt X X
trataţi prin metode
fizioterapeutice
11 Sală de anestezie Sală pentru utilizări medicale X X1) X
în care se aplică anestezia
generală
12 Sală de operaţie Sală în care se practică X X1 ) X
intervenţii chirurgicale
13 Sală de pregătire a Sală în care pacienţii sunt X X X1 ) X
operaţiei pregătiţi înainte de
intervenţia chirurgicală, de
ex. prin aplicarea
anestezicului
14 Sală de pansamente Sală în care gipsul de mulaj X X X1 ) X
(montarea gipsului) sau alt pansament similar
sunt aplicate când pacientul
este sub anestezie. Sala face
parte din blocul operator şi
comunică cu ea.
15 Sală de reanimare Sală în care pacientul aflat X X X1 ) X
sub anestezie se trezeşte.
Sala se află în general foarte
aproape de blocul operator
16 Sală de cateterism Examinare sau tratament al X X1 ) X
cardiac inimii prin catetere. Ex:
măsuri de acţiune
hemodinamică a inimii,
prelevare de sânge, injecţii
cu substanţe de contrast sau
implant de simulatoare
17 Sală de tratamente Sală în care pacienţii sunt X X1 ) X
intensive supravegheaţi în afara
intervenţiei chirurgicale
printr-un echipament electric
medical cu care acţiunile
corpului pot fi stimulate
18 Sală de examinări Sală prevăzută pentru X X1 ) X
angiografice vizualizarea arterelor sau
venelor cu produse de
contrast
19 Sală de hemodializă Sală în care pacienţii sunt X X
conectaţi la un echipament
electric medical pt.
dezintoxicarea sângelui
20 Sală de imagistică X X
prin rezonanţă
magnetică (RMN)
21 Medicină nucleară X X
22 Sală de prematuri X X1 ) X
1
) Lămpile şi echipamentul electric medical care necesită o alimentare cu energie în care întreruperea nu poate depăşi
0,5 s.
2
) Nu este sală de operaţie
II.Protecţia împotriva şocurilor electrice
(4)7.9.4. Utilizarea reţelei TN - C este interzisă în amplasamente pentru utilizare
medicală şi în construcţii pentru utilizări medicale în aval de tabloul principal.
(5)7.9.5. Pentru amplasamente pentru utilizări medicale din grupele 1 şi 2,
tensiunile nominale ale echipamentelor TFJS şi/sau TFJP trebuie să fie limitate la
25 V în tensiune alternativă sau 60 V în tensiune continuă filtrată.
(6)7.9.6. Protecţia de bază (împotriva atingerilor directe) se asigură prin izolarea
părţilor active şi prin bariere sau carcase conform subcap. 4.1.
(7)7.9.7. În amplasamente pentru utilizări medicale din grupa 2 masele
echipamentelor trebuie conectate printr-o legătură de echipotenţializare.
(8)7.9.8. Protecţia de bază (împotriva atingerilor directe) prin obstacole şi prin
amplasamente în afara zonei de accesibilitate la atingere nu este admisă.
(9)7.9.9. Protecţia la defect (împotriva atingerilor indirecte) se realizează prin
întreruperea automată a alimentării.
(10)7.9.10. În amplasamentele pentru utilizări medicale pentru grupele 1 şi 2
se aplică regulile:
- în reţelele IT, TN şi TT tensiunea convenţională de atingere UL nu trebuie să
depăşească 25 V (UL < 25 V);
- timpii de deconectare la apariţia unui defect în reţelele TN şi TT sunt cei din
tabelul 4.1.
- timpii de deconectare la apariţia celui de al doilea defect în reţeaua IT sunt
identici cu cei pentru reţeaua TN din tabelul 4.1.
(11)7.9.11. Pentru reţeaua TN, circuitele terminale din amplasamentele din grupa
1, care au un curent nominal până la 32 A trebuie prevăzute cu dispozitive
diferenţiale de curent diferenţial rezidual nominal de maximum 30 mA (protecţie
suplimentară).
(12)7.9.12. Pentru reţeaua TN, în amplasamentele din grupa 2, protecţia prin
întreruperea automată a alimentării prin dispozitive de protecţie de curent
diferenţial rezidual cu un curent mai mic de 30 mA trebuie utilizată pentru
următoarele circuite:
- circuitele de alimentare a meselor de operaţie;
- circuitele pentru aparate cu radiaţii X;
- circuitele pentru echipamente, cu o putere nominală mai mare de 5 kVA;
- circuitele pentru echipamente electrice necritice (care nu pun viaţa în pericol).
Dispozitivele diferenţiale prescrise la art. 7.9.11 şi 7.9.12 trebuie să fie numai de
tip A sau B.
(13)7.9.13. În amplasamentele pentru utilizări medicale din grupele 1 şi 2
prescripţiile referitoare la reţeaua TN sunt aplicabile şi pentru reţeaua TT şi în
toate cazurile trebuie utilizate dispozitive de protecţie la curent diferenţial rezidual.
(14)7.9.14. În amplasamentele pentru utilizări medicale din grupa 2 trebuie
utilizată reţeaua IT medical pentru circuitele care alimentează echipamente
electrice medicale şi sistemele destinate supravegherii procedurilor pentru aplicaţii
de chirurgie şi alte echipamente amplasate în mediul pacientului, cu excepţia
echipamentelor citate la art. 7.9.12.
(15)7.9.15. Pentru fiecare amplasament din grupa 2 destinat aceleiaşi funcţii
este necesară prevederea a cel puţin o reţea IT medical separată. Reţeaua IT
medical trebuie echipată cu un dispozitiv de control permanent a izolaţiei cu
următoarele caracteristici tehnice:
- rezistenţa electrică internă, la tensiune alternativă trebuie să fie cel puţin egală
cu 100 k ;
- tensiunea de încercare trebuie să nu depăşească 25 V tensiune continuă;
- valoarea de vârf a curentului de testare, în aceleaşi condiţii de defect, nu trebuie
să depăşească 1 mA.
(16)7.9.16. Pentru fiecare reţea "IT medical"se va prevedea un echipament de
semnalizare vizuală şi sonoră, amplasat într-un spaţiu cu supraveghere
permanentă (funcţionare normală, atingerea valorii inferioare a rezistenţei de
izolaţie etc.).
(17)7.9.17. Când un transformator destinat reţelei IT medical alimentează numai
un echipament nu este necesară instalarea unui dispozitiv de control al izolaţiei.
Este necesară supravegherea suprasarcinii şi creşterile de temperatură ale
transformatorului.
(18)7.9.18. În fiecare amplasament pentru utilizare medicală din grupele 1 şi 2
trebuie realizată o legătură echipotenţială suplimentară pentru egalizarea
diferenţelor de potenţial între următoarele părţi din mediul pacientului:
- conductoare de protecţie;
- elemente conductoare care nu aparţin unei instalaţii electrice;
- ecrane de protecţie împotriva câmpurilor electrice perturbatoare;
- grilaje de protecţie ale părţilor conductoare electrice;
- părţile conductoare accesibile ale transformatoarelor de separare;
- mesele de operaţii fixe neconductoare electrice, paturile de fizioterapie, scaunele
dentare.
(19)7.9.19. În amplasamente medicale din grupa 2, rezistenţa conductoarelor,
inclusiv a conexiunilor între borna de legare la pământ a prizelor de curent sau a
echipamentelor fixe sau elementelor conductoare şi bara de echipotenţializare nu
trebuie să depăşească 0,2 (se verifică prin utilizarea unei secţiuni
corespunzătoare a conductorului de protecţie).
(20)7.9.20. Bara de echipotenţializare trebuie situată în interiorul sau în
vecinătatea amplasamentului. În fiecare tablou de distribuţie sau lângă acesta
trebuie să existe o bară de echipotenţialitate suplimentară la care trebuie
conectate vizibil conductoarele de protecţie şi echipotenţializare.
III.Transformatoare pentru reţeaua "IT medical"
(21)7.9.21. Transformatoarele trebuie instalate la interiorul sau exteriorul
amplasamentului medical, cât mai aproape posibil de spaţiul deservit, în dulapuri
sau carcase care să împiedice contactul întâmplător cu părţile active.
(22)7.9.22. Tensiunea nominală Un în secundarul transformatorului trebuie să fie
cel mult 250 V c.a.
(23)7.9.23. Transformatoarele pentru reţeaua IT medical pentru amplasamente
medicale din grupa 2 trebuie se recomandă să fie conform SR EN 60558-2-15, cu
următoarele prevederi suplimentare:
- curentul electric de fugă al înfăşurării secundare la pământ şi curentul electric
de fugă prin carcasă nu trebuie să fie mai mari de 0,6 mA, atunci când
transformatorul în gol este alimentat la tensiunea şi frecvenţa nominală;
- puterea nominală a transformatoarelor monofazate care alimentează
echipamente portabile şi fixe să fie de cel puţin 0,5 kVA şi cel mult de 10 kVA.
(24)7.9.24. Pentru alimentarea sarcinilor trifazate în reţeaua IT medical trebuie
prevăzut un transformator separat cu tensiunea în secundar mai mică de 250 V.
IV.Risc de incendiu
(25)7.9.25. În scopul minimizării aprinderii gazelor, aparatele electrice (prize de
curent, întreruptoare) trebuie instalate la o distanţă de cel puţin 0,2 m (în cele trei
axe) de locul de evacuare (degajare) a gazelor.
(26)7.9.26. Se recomandă măsuri de prevenire a apariţiei electricităţii statice pe
conductele care transportă gaze medicale.
V.Protecţia circuitelor în amplasamente pentru utilizări medicale din grupa 2
(27)7.9.27. Fiecare circuit trebuie protejat împotriva curenţilor de suprasarcină
şi de scurtcircuit. Siguranţele fuzibile pot fi utilizate pentru protecţia împotriva
scurtcircuitelor.
Protecţia împotriva curenţilor de suprasarcină nu este admisă în amonte şi în aval
de circuitele de alimentare ale transformatorului din reţeaua IT medical.
VI.Servicii de securitate (alimentare de rezervă)
(28)7.9.28. Clasificarea serviciilor de securitate pentru amplasamentele
medicale din grupele 1 şi 2 este prezentată în tabelul 7.9.2.
Tabel 7.9.2. - Clasificarea serviciilor de securitate necesare amplasamentelor
pentru utilizări medicale
Clasa 0 (fără întrerupere)1 Alimentare automată de rezervă disponibilă fără
întrerupere
Clasa 0,15 (întrerupere foarte scurtă) Alimentare automată de rezervă disponibilă în mai puţin
de 0,15 s)2
Clasa 0,5 (întrerupere scurtă) Alimentare automată de rezervă disponibilă în mai puţin
de 0,5 s
Clasa 15 (întrerupere medie) Alimentare automată de rezervă disponibilă în mai puţin
de 15 s
Clasa > 15 (întrerupere lungă) Alimentare automată de rezervă disponibilă în mai mult de
15 s
1
) Necesară pentru echipamente electrice medicale.
2
) Expresia "în mai puţin de" este echivalentă cu "<=".
(29)7.9.29. Comutarea pe sursa de alimentare de securitate trebuie să se facă
cu o întârziere corespunzătoare, care ţine seama de timpul necesar pentru
automenţinerea disjunctoarelor (la întreruperi scurte).
(30)7.9.30. Alimentarea serviciilor de securitate cu un timp de comutare mai
mic sau egal cu 0,5 s.
În eventualitatea unei lipse de tensiune cel puţin pe una dintre fazele ale tabloului
principal de distribuţie, o sursă de securitate trebuie să menţină alimentarea
lămpilor scialitice şi altor lămpi esenţiale, de exemplu pentru endoscoape, timp de
3 ore, asigurând comutarea automată în cel mult 0,5 s.
(31)7.9.31. Alimentarea serviciilor de siguranţă cu un timp de comutare mai mic
sau egal cu 15 s.
Echipamentele trebuie conectate în cel mult 15 s la o sursă de alimentare de
securitate pentru o durată de minim 24 ore, când tensiunea pe cel puţin una din
faze ale tabloului principal de distribuţie a scăzut cu mai mult de 10% din valoarea
tensiunii nominale de alimentare, mai mult de 3 s.
Durata de 24 ore poate fi redusă la minim 3 ore dacă prescripţiile medicale şi de
utilizare ale amplasamentului permit tratamentul/examinările.
Echipamentele care necesită o astfel de alimentare sunt:
- iluminatul de securitate pentru evacuare (pe căile de evacuare cu un corp de
iluminat din două se conectează la sursa de securitate);
- iluminatul de siguranţă pentru continuarea lucrului în camera generatorului şi în
camerele tablourilor electrice principale de distribuţie normală şi de siguranţă, în
amplasamentele în care se desfăşoară servicii esenţiale (în fiecare amplasament
cel puţin un corp de iluminat trebuie alimentat de la sursa de siguranţă), în
amplasamente pentru utilizări medicale din grupa 1 (în fiecare amplasament cel
puţin un corp de iluminat trebuie alimentat de la sursa de siguranţă), în
amplasamentele pentru utilizări medicale din grupa 2 (minim 50% din corpurile
de iluminat trebuie alimentate de la sursa de securitate);
- ascensoarele de pompieri;
- sistemele de evacuare a fumului şi gazelor fierbinţi; sistemele de sonorizare
pentru situaţii de urgenţă;
- echipamentele electrice medicale în amplasamente din grupa 2 utilizate la
chirurgie sau alte echipamente definite de personalul responsabil;
- echipamentul electric pentru furnizarea gazului medical incluzând aerul
comprimat, instalaţii de aspirare şi de eliminare a anestezicelor şi dispozitivelor
lor de supraveghere;
- sistemele de detectare, semnalizare, alarmare şi de stingere a incendiului.
(32)7.9.32. Alimentarea serviciilor de securitate cu timp de comutare mai mare
de 15 s
Alte echipamente decât cele specificate în art. 7.9.30. şi 7.9.31, necesare pentru
menţinerea serviciilor de spital, pot fi conectate manual sau automat la o sursă de
alimentare de siguranţă care funcţionează pe o durată de minim 24 ore.
Astfel de echipamente sunt, de exemplu:
- echipamente de sterilizare;
- instalaţii tehnice: aer condiţionat, încălzire, ventilare, eliminare a deşeurilor;
- echipamente de răcire;
- echipamente pentru bucătărie;
- echipamente de încărcare a acumulatoarelor.
(33)7.9.33. În fiecare amplasament din grupa 2 de tratament pentru pacient,
fiecare priză de curent din reţeaua IT medical trebuie protejată individual
împotriva supracurenţilor. În acelaşi amplasament pot fi circuite alimentate din
reţeaua TN-S conform art. 7.9.12.
VII.Protecţia împotriva perturbaţiilor electromagnetice
(34)7.9.34. Încăperile în care trebuie luate măsuri de protecţie împotriva
perturbaţiilor electromagnetice sunt următoarele:
a)_
- săli de ECG, EEG, EMG;
- săli de reanimare şi de terapie intensivă;
- săli de cateterism;
- săli de angiografie;
- săli de operaţie.
b)Echipamentele electrice care pot produce astfel de perturbaţii sunt:
- transformatoarele, motoarele, tablourile de distribuţie;
- balasturile surselor fluorescente.
(35)7.9.35. În încăperile în care funcţionarea aparatelor electromedicale poate
fi perturbată trebuie să se ia următoarele măsuri:
- pereţii, pardoselile şi tavanele trebuie prevăzute cu un sistem de ecranare
corespunzător;
- cablurile circuitelor care intră în aceste încăperi trebuie să fie ecranate, cu
ecranul legat la pământ;
- carcasele metalice ale echipamentelor fixe de clasă II sau III trebuie să fie legate
la bara de egalizare a potenţialelor.
SUBCAPITOLUL 10: 7.10. Instalaţii electrice pentru sălile pentru
expoziţii, spectacole şi standuri
(1)7.10.1. Prevederile speciale din acest capitol se aplică instalaţiilor electrice
temporare de la expoziţii, spectacole şi standuri şi sunt în conformitate cu
recomandările din SR HD 384.7.711 S1.
(2)7.10.2. Pentru scopurile acestui capitol se definesc următoarele noţiuni ale
amplasamentelor speciale:
- expoziţie: eveniment destinat prezentării şi/sau vânzării de produse etc., care
poate avea loc în orice amplasament convenabil fie o încăpere, fie o construcţie,
fie o structură temporară;
- spectacol: prezentare sau manifestare în orice amplasament convenabil;
- stand: o zonă sau structură temporară utilizată pentru prezentare, publicitate,
vânzare, jocuri etc.;
- structură temporară: entitate sau parte a unei entităţi care conţine elemente
mobile portabile, situate în interior sau exterior şi destinată a fi montată sau
demontată;
- instalaţie electrică temporară: instalaţia electrică pusă în funcţiune şi demontată
în acelaşi timp cu standul sau expoziţia la care este asociată;
- originea instalaţiei electrice temporare: punct al instalaţiei permanente sau a
unei surse de la care se livrează energia electrică.
(3)7.10.3. Tensiunea nominală a instalaţiilor electrice temporare ale expoziţiilor,
spectacolelor şi standurilor trebuie să fie maxim 230 V/400 V tensiune alternativă
sau 500 V tensiune continuă.
(4)7.10.4. În instalaţiile electrice temporare se utilizează numai reţele TN-S.
Reţeaua IT poate fi utilizată numai în aplicaţii cu tensiune continuă.
(5)7.10.5. Nu vor fi utilizate măsurile pentru protecţia de bază (împotriva
atingerilor directe) prin bariere şi prin amplasarea în afara zonei de accesibilitate
la atingeri (subcap. 4.1).
(6)7.10.6. Nu vor fi utilizate măsurile tehnice pentru protecţia în caz de defect
(împotriva atingerilor indirecte) prin amplasamente neconductoare şi prin legături
de echipotenţializare locale nelegate la pământ (subcap. 4.1).
(7)7.10.7. Datorită riscului de defectare a cablurilor în amplasamentele
temporare se recomandă ca pe circuitele de alimentare a structurilor temporare
să fie prevăzută deconectarea automată realizată prin dispozitive de curent
diferenţial rezidual al cărui curent diferenţial rezidual nominal să fie de cel mult
300 mA.
Aceste dispozitive trebuie să prezinte o întârziere conform SR EN 60947-2 sau să
fie de tip S conform SR EN 61008-1 sau SR EN 61009-1 pentru a asigura
selectivitatea cu dispozitivele diferenţiale ale circuitelor terminale.
(8)7.10.8. Toate circuitele pentru prize de curent de valoare nominală până la 32
A şi toate circuitele terminale, altele decât cele de iluminat de siguranţă trebuie
prevăzute cu un dispozitiv diferenţial rezidual al cărui curent rezidual nominal este
de cel mult 30 mA.
(9)7.10.9. Trebuie luate măsuri de protecţie împotriva focului pentru:
- motoarele prevăzute cu comandă automată sau de la distanţă, nesupravegheate
permanent, care trebuie echipate cu dispozitiv de protecţie, împotriva
temperaturilor excesive;
- echipamentele pentru iluminat (spoturi, lămpi cu incandescenţă, mici
proiectoare) şi alte echipamente sau aparate a căror temperaturi la suprafaţă sunt
ridicate, care trebuie supravegheate şi instalate departe de materialele
combustibile, împiedicând orice contact cu acestea. În toate aceste cazuri trebuie
luate în considerare instrucţiunile constructorului.
(10)7.10.10. Aparatajul de comandă şi protecţie trebuie amplasat în carcase
închise ferm (protecţie IP4X) care nu pot fi deschise decât cu ajutorul unei chei
sau a unei scule speciale, cu excepţia părţilor concepute şi destinate a fi manevrate
de persoane obişnuite (BA1).
(11)7.10.11. În instalaţiile electrice temporare cablurile vor fi armate sau
protejate mecanic. Conductoarele cablurilor trebuie să fie din cupru, cu secţiune
minimă de 1,5 mm2 şi să fie conform SR HD 21 sau SR HD 22, după caz.
(12)7.10.12. Cablurile (cordoanele) flexibile nu se vor poza în locuri accesibile
publicului şi vor fi protejate cel puţin împotriva deteriorărilor mecanice.
(13)7.10.13. În clădirile utilizate pentru expoziţii, care nu sunt prevăzute cu
instalaţii de detectare şi semnalizare a incendiilor, cablurile vor fi:
- de tip rezistente la foc sau cu degajare redusă de fum (conform SR EN 61034)
sau
- cabluri nearmate cu un conductor sau multifilare închise în sisteme de jgheaburi
sau de tuburi metalice sau nemetalice (întârziere la propagarea flăcării), etanşe,
cu grad de protecţie de minim IP 4X.
(14)7.10.14. Conexiunile electrice se realizează numai în doze (carcase) cu grad
de protecţie minim IP4X.
SUBCAPITOLUL 11: 7.11. Instalaţii electrice pentru sisteme fotoelectrice
de alimentare cu energie
I._
(1)7.11.1. Domeniul de aplicare
Prescripţiile speciale din acest capitol se aplică la instalaţiile electrice ale sistemelor
de alimentare cu "energie solară fotoelectrică " (PV) inclusiv modulele cu tensiune
alternativă. Aceste prescripţii sunt conforme cu recomandările din standardul SR
HD 60364-7-712.
(2)7.11.2. Definiţii
Noţiunile specifice acestui capitol se definesc cu exemplificări în fig. 7.11.1 şi
7.11.2:
- celulă PV: dispozitiv de bază PV care poate genera electricitate, atunci când este
expus radiaţiei solare;
- modul PV: cel mai mic ansamblu de celule PV interconectate, protejat la
influenţele mediului;
- lanţ PV: circuit în care modulele PV sunt conectate în serie pentru a forma
ansamblul care să genereze tensiunea la ieşire specificată;
- grup PV: ansambluri de module PV, integrate mecanic şi electric şi alte
componente necesare pentru a constitui o unitate de alimentare cu energie
electrică la tensiune continuă;
- cutia de joncţiune a grupurilor PV: carcasă în care toate lanţurile PV ale tuturor
grupurilor PV sunt conectate electric şi în care pot fi amplasate dispozitive de
protecţie, dacă este necesar;
- generator PV: ansamblu de grupuri PV;
- cutia de joncţiune a generatorului PV: carcasă în care toate grupurile PV sunt
conectate electric şi în care pot fi amplasate dispozitive de protecţie, dacă este
necesar;
- cablul lanţului PV: cablu de conectare a modulelor PV pentru formarea unui lanţ
PV;
- cablul grupului PV: cablul de ieşire al unui grup PV;
- cablul principal PV de tensiune continuă: cablul care conectează cutia de
joncţiune a generatorului PV la bornele de tensiune continuă ale unui invertor PV;
- invertor PV: dispozitiv care transformă tensiunea şi curentul continuu în tensiune
şi curent alternativ;
- cablu de alimentare PV: cablul care conectează bornele de tensiune alternativă
ale invertorului PV la un circuit de distribuţie al unei instalaţii electrice;
- modul PV de tensiune alternativă: ansamblu integrat modul/invertor pentru care
bornele de interfaţă electrică sunt numai de tensiune alternativă; partea de
tensiune continuă nu este accesibilă;
- instalaţie PV: echipament de funcţionare al unui sistem de alimentare PV;
- condiţii de încercare standardizată (STC): condiţii de încercare specificate în SR
EN 60904-3 pentru celule şi module PV;
- tensiune a unui circuit deschis în condiţii de încercare standardizate UOCSTC:
tensiune la bornele fără sarcină ale unui modul, lanţ, grup, generator PV sau la
bornele de tensiune continuă ale unui invertor PV, în condiţii de încercare
standardizate;
- curent de scurtcircuit în condiţii de încărcare standardizate ISCSTC - curent de
scurtcircuit al unui modul, lanţ, grup sau generator PV, în condiţii de încercare
standardizate;
- zona de tensiune continuă: parte a unei instalaţii PV situată într-o celulă PV şi
bornele de tensiune continuă ale unui invertor PV;
- zona de tensiune alternativă: parte a unei instalaţii PV situată între bornele de
tensiune alternativă ale unui invertor PV şi punctul de conectare al unui cablu de
alimentare PV la o instalaţie electrică;
- separare simplă: separare între circuite sau între un circuit şi pământ printr-o
izolaţie de bază.
(3)7.11.3. Legarea la pământ a unei părţi conductoare active a zonei de tensiune
continuă este permisă dacă există cel puţin separare simplă între zonele de
tensiune continuă şi de tensiune alternativă.
(4)7.11.4. Echipamentul PV pe zona de tensiune continuă trebuie să fie considerat
ca fiind sub tensiune, chiar şi atunci când sistemul este deconectat pe partea de
tensiune alternativă.
(5)7.11.5. În cazul protecţiei prin utilizarea TFJS şi TFJP, Un se înlocuieşte cu
UOCSTC care nu trebuie să depăşească 120 V tensiune continuă.
II.Protecţia în caz de defect (atingere indirectă)
(6)7.11.6. Pe zona de tensiune alternativă, cablul de alimentare PV trebuie
conectat la dispozitivul de protecţie prin întreruperea automată a circuitelor care
alimentează echipamentul utilizat.
(7)7.11.7. Când o instalaţie electrică conţine un sistem de alimentare PV fără cel
puţin o separare simplă între zona de tensiune alternativă şi cea de tensiune
continuă, dispozitivul de protecţie la curent diferenţial rezidual DDR instalat pentru
a asigura protecţia în caz de defect (prin atingere indirectă) prin întreruperea
automată a alimentării trebuie să fie de tip B.
(8)7.11.8. Când construcţia invertorului PV nu permite trecerea curentului electric
continuu de defect în instalaţia electrică nu este necesară prevederea unui
dispozitiv de curent diferenţial rezidual.
(9)7.11.9. Pentru protecţia în caz de defect pe zona de tensiune continuă este
preferabilă utilizarea unei izolaţii de clasa II sau echivalentă.
(10)7.11.10. Măsurile tehnice de protecţie prin utilizarea amplasamentelor
neconductoare şi legăturilor de echipotenţializare locală nu sunt permise pe zona
de tensiune continuă.
III.Protecţia cablurilor împotriva suprasarcinilor pe partea de curent continuu
(11)7.11.11. Pe cablurile lanţurilor şi grupurilor PV nu se prevede protecţia
împotriva suprasarcinilor dacă curentul maxim admisibil al cablului este egal sau
mai mare de 1,25 ISCSTC în orice punct.
(12)7.11.12. Pe cablul principal PV nu se prevede protecţia împotriva
suprasarcinilor dacă curentul maxim admisibil al cablului este egal sau mai mare
de 1,25 ISCSTC al generatorului PV.
IV.Protecţia împotriva curenţilor de scurtcircuit
(13)7.11.13. Cablul de alimentare PV pe partea de tensiune alternativă trebuie
să fie protejat împotriva curenţilor de scurtcircuit printr-un dispozitiv de protecţie
amplasat în circuitul principal de tensiune alternativă.
V.Protecţia împotriva interferenţelor electromagnetice (IEM) în clădire
(14)7.11.14. Pentru a se reduce la minim tensiunile induse din cauza trăsnetului
suprafaţa tuturor buclelor de cabluri trebuie să fie cât mai mică posibil.
VI.Alegerea şi punerea în funcţiune a echipamentului electric
(15)7.11.15. Modulele PV trebuie să fie conforme cu prescripţiile din standardele
de echipament. Se recomandă utilizarea modulelor PV de construcţie clasa II sau
cu izolaţie echivalentă dacă UOCSTC a lanţurilor PV depăşeşte 120 V tensiune
continuă.
Cutiile de joncţiune ale generatorului şi a grupului PV, cât şi ansamblele de
aparataj trebuie să fie conforme cu SR EN 60439-1.
(16)7.11.16. Echipamentul electric pe partea de tensiune continuă trebuie să fie
corespunzător pentru tensiunea şi curentul electric continuu de lucru.
(17)7.11.17. Modulele PV pot fi conectate în serie până la tensiunea de
funcţionare maximum permisă a modulelor PV (UOCSTC a lanţurilor PV) şi
invertorului PV, dar cea mai mică dintre cele două valori. Specificaţiile pentru acest
echipament trebuie obţinute de la fabricantul echipamentului (fig. 7.11.1 şi
7.11.2).
(18)7.11.18. Dacă se utilizează diode de blocare, tensiunea lor nominală inversă
trebuie să fie de 2 UOCSTC a lanţului PV. Diodele de blocare trebuie conectate în
serie cu lanţurile PV.
(19)7.11.19. Modulele PV trebuie instalate astfel încât să existe o disipare a
căldurii în condiţii de radiaţie solară maximă locală.
(20)7.11.20. Cablurile de tensiune continuă ale lanţurilor PV, ale grupurilor PV şi
cablurile principale PV trebuie alese şi puse în funcţiune astfel încât să fie reduse
la minim riscurile de defect de punere la pământ şi scurtcircuit. Aceasta poate fi
realizată prin utilizarea cablurilor monopolare cu manta.
(21)7.11.21. Pentru a se permite întreţinerea invertorului PV trebuie prevăzute
mijloace de separare a invertorului faţă de tensiune continuă şi zona de tensiune
alternativă.
(22)7.11.22. La alegerea şi punerea în funcţiune a dispozitivelor de separare şi
comandă care să fie instalate între instalaţia PV şi reţeaua de distribuţie publică,
reţeaua de distribuţie publică trebuie considerată sursa, iar instalaţia PV trebuie
considerată sarcina.
(23)7.11.23. Pe zona de tensiune continuă a invertorului PV se va prevedea un
separator de sarcină.
(24)7.11.24. Toate cutiile de joncţiune (generator PV şi grupurile PV) trebuie să
aibă o etichetă de avertizare care să indice că părţile active din interiorul cutiilor
pot rămâne sub tensiune după separarea invertorului PV.
(25)7.11.25. Conductoarele de echipotenţializare de protecţie trebuie să fie puse
în paralel şi în contact cât mai strâns cu cablurile de tensiune continuă, de tensiune
alternativă şi accesoriile lor.
Fig. 7.11.1. Instalarea PV - Schema generală a unui grup

Fig. 7.11.2. Instalarea PV - Exemplu cu mai multe grupuri.


SUBCAPITOLUL 12: 7.12. Instalaţii electrice pentru mobilier
(1)7.12.1. Prevederile acestui capitol sunt conforme cu recomandările din SR
CEI 60364-7-713: 2005 şi se aplică sistemelor de pozare pentru mobilier (şi
similare) conectate prin cablare fixă sau prize conectate la instalaţia electrică a
spaţiului în care este amplasat. Astfel de mobilier poate fi: paturi, dulapuri, birouri
şi etajere, utilizate în locuinţe, amplasamente comerciale sau industriale în scop
lucrativ sau de odihnă, în care sunt instalate echipamente electrice precum corpuri
de iluminat, prize de curent, dispozitive de comutare şi sisteme de pozare.
Nu fac obiectul acestui capitol aparatele electrice şi echipamentele speciale
destinate instalării în mobilier cum ar fi aparatele de radio, televizoarele,
frigiderele şi mesele de laborator etc., instalate în mobilier şi conectate la instalaţia
electrică a clădirilor prin prize şi fişe.
(2)7.12.2. Echipamentul electric al mobilierului trebuie conectat la o sursă de
alimentare monofazată cu o tensiune de cel mult 230 V, iar curentul maxim de
utilizare trebuie să fie 16 A.
(3)7.12.3. Echipamentele electrice şi accesoriile pentru sistemele de pozare ale
mobilierului trebuie alese şi instalate astfel încât să corespundă mediului, în special
solicitărilor mecanice şi riscurilor de incendiu.
(4)7.12.4. Conectarea între instalaţia fixă a amplasamentului şi sistemul de
pozare al mobilierului poate fi o conectare fixă sau o conectare prin priză şi fişă.
Circuitul va fi prevăzut cu protecţie diferenţială pentru un curent rezidual nominal
de cel mult 30 mA.
(5)7.12.5. Sistemele de pozare între instalaţia fixă a amplasamentului şi mobilier
trebuie să fie realizate:
- cu cabluri rigide conform cu recomandările din SR CEI 60502, SR HD 21.3 sau
SR HD 22.1, în cazul conectării fixe;
- cu cabluri flexibile şi cordoane cu izolaţie din cauciuc conform cu recomandările
din SR HD 22.4.S3 sau cu izolaţie din PVC conform cu recomandările din SR HD
21, în cazul conexiunii prin priză şi fişă şi în cazul sistemului de pozare supus
deplasărilor.
(6)7.12.6. Conductoarele trebuie să fie din cupru, cu secţiunea minimă de 1,5
mm2.
- Secţiunea conductoarelor din cupru din cablurile flexibile şi cordoane poate fi
redusă la 0,75 mm2, dacă acestea nu alimentează o priză de curent şi dacă
lungimea lor nu este mai mare de 10 m.
(7)7.12.7. Cablurile şi cordoanele trebuie protejate împotriva deteriorărilor,
întinderilor şi torsiunilor. Acestea trebuie fixate pe pereţii mobilierului sau
amplasate în tuburi, jgheaburi pentru cabluri sau goluri prevăzute în construcţia
mobilierului. La punctele de intrare în mobilier sau în apropierea conexiunilor
trebuie prevăzute dispozitive de prindere împotriva solicitărilor mecanice.
(8)7.12.8. Accesoriile sistemelor de pozare fixate pe mobilier trebuie să
îndeplinească prescripţiile pentru cofrete, conform SR EN 60670:
- rezistenţă mecanică ridicată;
- rezistenţa termică conform SR EN 60695-2-1/1 (850°C la încercare cu fir
incandescent);
- protecţia împotriva pătrunderii corpurilor străine IP3X, conform SR EN 60529.
(9)7.12.9. Temperatura maximă a incintei corpurilor de iluminat şi a altor
echipamente nu trebuie să depăşească următoarele valori:
- 90°C în funcţionare normală;
- 115°C în caz de defect.
Trebuie aplicate instrucţiunile furnizorului, în special cele referitoare la amplasarea
şi distanţele de securitate faţă de părţile inflamabile.
(10)7.12.10. Deasupra şi dedesubtul corpurilor de iluminat în mobilier trebuie
marcată puterea admisibilă a lămpii, dacă construcţia corpului de iluminat nu
împiedică amplasarea unei lămpi de putere mai mare.
SUBCAPITOLUL 13: 7.13. Instalaţii electrice pentru unităţi mobile sau
transportabile
I._
(1)7.13.1. Domeniul de aplicare
Prescripţiile din acest capitol sunt conforme cu recomandările din standardul SR
HD 60364-7-717 şi sunt aplicabile instalaţiilor electrice din unităţile mobile sau
transportabile.
Termenul "unitate" se aplică vehiculelor şi/sau unei structuri mobile sau
transportabile în care este încorporată o instalaţie electrică sau o parte a ei.
Unităţile pot fi de tip mobil - vehicule autopropulsate sau remorcate sau de tip
transportabil - containere sau cabine instalate în şantier, cu următoarele exemple
de utilizare: staţii mobile de radio, servicii medicale, publicitate, lupta împotriva
incendiilor etc.
Aceste prescripţii nu se aplică:
- unităţilor cu grupuri generatoare;
- ambarcaţiunilor de agrement;
- echipamentelor mobile conform SR EN 61140;
- rulotelor, autorulotelor şi caselor mobile;
- echipamentelor de tracţiune ale autovehiculelor rutiere;
- unităţilor mobile pentru vânzare, remorcare şi similare.
(2)7.13.2. În interiorul unei unităţi nu este admisă reţeaua TN-C.
(3)7.13.3. Pentru alimentarea unei unităţi pot fi utilizate următoarele metode:
a)conectarea la un grup generator de joasă tensiune conform SR HD 384.5.551
S1 (fig. 7.13.1 şi 7.13.2)
b)conectare la o instalaţie electrică fixă în care măsurile de protecţie sunt efective
(fig. 7.13.3 şi 7.13.4);
c)conectare prin mijloace care asigură separarea simplă conform SR EN 61140 în
raport cu o instalaţie electrică fixă (fig. 7.13.5, 7.13.6, 7.13.7):
d)conectare prin mijloace care asigură o separare electrică în raport cu o
instalaţie electrică fixă (fig. 7.13.8).
În cazurile a, b, c poate fi prevăzută o priză de pământ.
În cazul figurii 7.13.5 este necesară o priză de pământ din motive de protecţie.
Se poate utiliza o separare electrică sau o reţea TN dacă în unitate sunt instalate
echipamente de prelucrare a informaţiei cu valori ridicate ale curenţilor electrici
de fugă sau dacă este necesară o reducere a influenţelor.
Sursele, dispozitivele de conectare sau de separare pot fi în interiorul unităţii.
II.Protecţia de bază (împotriva atingerilor directe)
(4)7.13.4. Protecţia împotriva şocurilor electrice se va realiza prin utilizarea unei
protecţii suplimentare prin dispozitive de protecţie la curent rezidual cu un curent
rezidual nominal de cel mult 30 mA montate pe circuitele prizelor de curent şi pe
circuitele de alimentare a echipamentelor exterioare unităţii, cu excepţia
circuitelor prizelor de curent alimentate prin TFJS sau TFJP sau separare electrică.
(5)7.13.5. Protecţia de bază prin utilizarea măsurii de amplasare în afara zonei
de accesibilitate la atingere nu este admisă.
III.Protecţia la defect (împotriva atingerilor indirecte)
(6)7.13.6. Protecţia se realizează prin întreruperea automată a alimentării şi prin
legături de echipotenţializare.
(7)7.13.7. Unităţile alimentate prin metoda "a" (art. 7.13.3) admit numai reţelele
TN şi TT şi protecţia trebuie asigurată prin întreruperea automată a alimentării.
(8)7.13.8. Unităţile alimentate prin metoda "b" (art. 7.13.3) admit numai reţelele
TN sau TT şi întreruperea alimentării trebuie asigurată prin dispozitiv de curent
diferenţial rezidual, al cărui curent diferenţial rezidual nominal este cel mult 30
mA. Această măsură nu se aplică circuitelor din interiorul unităţii dacă aceasta are
o carcasă neconductoare şi pentru care se utilizează protecţia prin legătură de
echipotenţializare locală nelegată la pământ (fig. 7.13.4).
(9)7.13.9. În cazul unităţilor alimentate prin metodele "a", "b", "c", "d" (art.
7.13.3) toate echipamentele în amonte de dispozitivele care asigură întreruperea
automată a alimentării în unitate, inclusiv dispozitivele de protecţie, trebuie să fie
de clasa II de izolaţie sau să prezinte o izolaţie echivalentă.
(10)7.13.10. Părţile conductoare ale unităţilor cum sunt şasiele, structura
ansamblului sau sistemele de tuburi trebuie interconectate şi legate la conductorul
de protecţie în reţelele TT, IT şi TN în unitate, prin legătura principală de
echipotenţialitate.
(11)7.13.11. În cazul utilizării reţelei TN în unităţi cu carcasă conductoare
alimentată conform metodelor "a" sau "c" (art. 7.13.3), această carcasă trebuie
legată la punctul neutru (a se vedea fig. 7.13.1, 7.13.2 şi 7.13.7).
În cazul utilizării reţelei TN în unităţi cu carcasă neconductoare, masele
echipamentelor din interiorul unităţii trebuie conectate prin intermediul unui
conductor de protecţie la punctul neutru al generatorului sau transformatorului,
sau dacă acesta nu este posibil, la un conductor activ (de fază).
(12)7.13.12. În cazul utilizării schemei IT în unităţi cu carcasă conductoare este
necesară o conexiune între masele echipamentelor şi carcasa conductoare.
În cazul unităţilor cu carcasă neconductoare, masele structurii trebuie
interconectate şi apoi conectate la conductorul de protecţie.
(13)7.13.13. Reţeaua IT poate fi realizată prin utilizarea:
- unui transformator de izolare sau unui generator de joasă tensiune montat
conform SR EN 61557-8, cu un dispozitiv de control permanent al izolaţiei;
- unui transformator care asigură separare simplă, de exemplu conform SR EN
61558-1 în următoarele cazuri:
- un dispozitiv de control al izolaţiei este montat cu sau fără priză de pământ,
asigurând întreruperea automată a alimentării în cazul unui prim defect între
părţile active şi şasiul unităţii (fig. 7.13.6) sau
- un dispozitiv de curent diferenţial rezidual şi o priză de pământ sunt montate
pentru a asigura întreruperea automată a alimentării în caz de defectare a
transformatorului care asigură separarea simplă (fig. 7.13.5). Echipamentele
situate în exteriorul unităţii trebuie prevăzute printr-un dispozitiv de curent
diferenţial rezidual separat al cărui curent diferenţial rezidual nominal este cel mult
egal cu 30 mA.
(14)7.13.14. Măsura tehnică de protecţie în caz de defect (împotriva atingerilor
indirecte) prin utilizarea amplasamentelor neconductoare nu este admisă.
(15)7.13.15. În mod particular, dacă metoda de alimentare este "a" sau "c" şi
dacă un conductor activ este conectat la carcasa conductoare a unităţii pot fi omise
dispozitivele de protecţie împotriva supracurenţilor pe acest conductor.
IV.Alegerea şi montarea echipamentelor electrice
(16)7.13.16. O placă indicatoare, montată într-un loc vizibil pentru utilizatorul
unităţii, va prezenta clar şi precis metoda de alimentare a unităţii, conform
descrierilor de la art. 7.13.3.
(17)7.13.17. Pentru conectarea unităţii trebuie utilizate cablurile de tipul HO7RN-
F (sau similar) sau cablurile cu conductoare din cupru echivalente, cu secţiunea
de 2,5 mm2. Cablurile flexibile trebuie introduse printr-un gol izolant pentru a se
evita orice defect de izolaţie care poate pune accidental sub tensiune masele
unităţii. Mantalele cablurilor trebuie fixate solid prin garnituri de etanşare sau
ancorate de unitate.
(18)7.13.18. Pentru cablarea internă a unităţii sunt permise următoarele tipuri
de cabluri sau echivalente cu ele:
- cabluri monopolare izolate cu PVC, conform SR HD 21.3 sau conductoare izolate,
conform SR HD 21.7, protejate în tuburi de protecţie conform SR EN 61386-1;
- cabluri cu manta şi izolaţie din PVC, conform SR HD 21.3 sau cabluri cu manta
şi izolaţie din cauciuc, conform SR HD 22.4, dacă sunt luate măsuri de protecţie
pentru a se evita deteriorări mecanice.
Se recomandă utilizarea cablurilor flexibile.
(19)7.13.19. Fişele şi prizele de curent electric trebuie să fie conform SR EN
60309-1 sau alte standarde echivalente.
Dispozitivele care conectează unitatea trebuie să corespundă SR EN 60309-2 şi
următoarelor prescripţii:
- fişele trebuie să aibă o carcasă de material electroizolant;
- fişele şi prizele exterioare trebuie să aibă un grad de protecţie minim IP54;
- presetupele aparatelor şi carcasele trebuie să asigure un grad de protecţie de cel
puţin IP55.

Protecţia prin întreruperea automată a alimentării este asigurată de dispozitive de


protecţie de curent diferenţial rezidual (DDR).
Figura 7.13.1 - Exemplu de conectare la un grup generator de joasă tensiune clasa
I sau II situat în interiorul unei unităţi, cu sau fără priză de pământ
Figura 7.13.2 - Exemplu de conectare la un grup generator de tensiune joasă clasă
II situat în exteriorul unităţii
Legenda figurilor 7.13 1 şi 7.13 2:
1c conectarea la grupul generator de JT;
2 izolaţie clasă II sau echivalentă până la primul dispozitiv de protecţie asigurând întreruperea automata a alimentării;
4 scară conductoare, dacă există;
5 conectarea punctului neutru (sau, dacă nu există, a unui conductor de fază) la carcasa conductoare a unităţii;
6 prize de curent pentru utilizare exclusiv în interiorul unităţii;
7 legătură de echipotenţializare principală;
7a pentru o antenă, dacă există;
7b pentru trepte exterioare conductoare în contact cu pământul, dacă există;
7c pentru priza de pământ funcţională (dacă este necesar);
7d pentru carcasa conductoare a unităţii;
7e pentru priza de pământ cu scop de protecţie, dacă există;
10 prize de curent pentru alimentarea echipamentelor utilizate în exteriorul unităţii;
13 echipament de utilizare curentă pentru utilizare în interiorul unităţii;
14 dispozitiv de protecţie împotriva supracurenţilor, dacă este necesar;
15 dispozitiv de protecţie împotriva supracurenţilor (de exemplu disjunctor);
16a dispozitiv de protecţie de curent diferenţial rezidual, de curent diferenţial rezidual nominal de cel mult 30 mA
pentru protecţia prin întreruperea automată a alimentării circuitelor utilizate în exteriorul unităţii;
16b dispozitiv de protecţie de curent diferenţial rezidual pentru protecţia prin întreruperea automată a alimentării a
circuitelor utilizate în interiorul unităţii;
18 bornă sau bară de legare la pământ.
Figura 7.13.3 - Exemplu de conectare la toate tipurile de reţelele legate la pământ
a unei instalaţii fixe cu întreruperea automată a alimentării prin dispozitive de
curent diferenţial rezidual (DDR), cu sau fără priză de pământ

Figura 7.13.4 - Acelaşi exemplu cu protecţie prin legătură de echipotenţializare


locală nelegată la pământ cu o carcasă neconductoare în interiorul unităţii
Legenda figurilor 7.13.3 şi 7.13.4:
1b conectarea unităţii la o alimentare unde măsurile de protecţie sunt efective;
2 izolaţie clasă II sau echivalentă până la primul dispozitiv de protecţie asigurând întreruperea automata a alimentării;
2a mediu neconductor;
4 scară conductoare, dacă există;
6 prize de curent utilizate exclusiv în interiorul unităţii;
7 legătură de echipotenţializare principală;
7a pentru o antenă, dacă există;
7b pentru trepte exterioare conductoare în contact cu pământul, dacă există;
7c pentru o priza de pământ funcţională (dacă este necesar);
7d pentru o carcasa conductoare a unităţii;
7e pentru o priza de pământ cu scop de protecţie, dacă există;
10 prize de curent pentru alimentarea echipamentelor utilizate în exteriorul unităţii;
13 echipament de utilizare curentă pentru utilizare în interiorul unităţii;
14 dispozitiv de protecţie împotriva supracurenţilor, dacă este necesar;
15 dispozitiv de protecţie împotriva supracurenţilor (de exemplu disjunctoare uni sau bipolare);
16a dispozitiv de protecţie diferenţial, de curent diferenţial rezidual nominal cel mult 30 mA pentru protecţia prin
întreruperea automată a alimentării circuitelor utilizate în exteriorul unităţii;
16b dispozitiv de protecţie la curent diferenţial rezidual pentru protecţia prin întreruperea automată a alimentării;
18 bornă sau bară de pământ principală;
20 legătură de echipotenţializare locală nelegată la pământ.

Figura 7.13.5 - Exemplu de conectare la o instalaţie electrică fixă, cu orice tip de


reţea legată la pământ, utilizând un transformator cu separare simplă şi o reţea
IT cu o priză de pământ
Figura 7.13.6 - Exemplu de conectare cu o separare
simplă şi o reţea cu dispozitiv de supraveghere a izolaţiei Figura 7.13.7 - Exemplu de conectare cu separare simplă
şi întreruperea alimentării la primul defect, cu sau fără şi o reţea TN cu sau iară priză de pământ
priză de pământ
Legenda figurilor 7.13.5, 7.13.6 şi 7.13.7:
1a conectarea unităţii la o printr-un transformator de separare simpla;
2 izolaţie clasă II sau echivalentă până la primul dispozitiv de protecţie (a se vedea punctele 8 şi 9) asigurând
întreruperea automată a alimentării;
4 scară conductoare, dacă există;
5 conectarea punctului neutru (sau, dacă nu există, a unui conductor de fază) la carcasa conductoare a unităţii;
6 prize de curent pentru utilizare exclusiv în interiorul unităţii;
7 legătură de echipotenţializare principală;
7a pentru o antenă, dacă există;
7b pentru trepte exterioare conductoare în contact cu pământul, dacă există;
7c pentru o priza de pământ funcţională (dacă este necesar);
7d pentru carcasa conductoare a unităţii;
7e pentru o priza de pământ de protecţie, opţională;
8 dispozitive de protecţie, dacă este necesar, împotriva supracurenţilor şi/sau pentru protecţia prin întreruperea
automată a alimentării în cazul unui al doilea defect;
9 dispozitiv de protecţie împotriva supracurenţilor şi prin întreruperea automată a alimentării în caz de al doilea defect;
10a prize de curent trifazat pentru alimentarea echipamentelor utilizate în exteriorul unităţii;
10b prize de curent monofazat pentru alimentarea echipamentelor utilizate în exteriorul unităţii;
13 echipament de utilizare curentă utilizat exclusiv în interiorul unităţii;
14 dispozitiv de protecţie împotriva supracurenţilor, dacă este necesar;
16a dispozitiv de protecţie la curent diferenţial rezidual, de curent diferenţial rezidual nominal cel mult 30 mA pentru
protecţia prin întreruperea automată a alimentării circuitelor utilizate în exteriorul unităţii;
16b dispozitiv de curent diferenţial rezidual pentru protecţia prin întreruperea automată a alimentării;
18 bornă sau bară de pământ principală;
21 transformator pentru echipament de utilizare curentă, de exemplu 230 V;
25 dispozitiv de control permanent al izolaţiei.
Figura 7.13.8 - Exemplu de conectare la o instalaţie electrică fixă, cu orice tip de
reţea legată la pământ, utilizând o separare electrică asigurată de un
transformator de izolare
Legenda fig. 7.13. 8:
1a conectarea uniaţii la alimentarea prin transformator asigurând o separare electrică;
2 izolaţie de clasă II sau echivalentă până la primul dispozitiv de protecţie asigurând o întrerupere automată a
alimentării;
4 scară conductoare, dacă există;
6 prize de curent pentru utilizare exclusivă în interiorul unităţii;
8 dispozitive de protecţie pentru protecţia prin întreruperea automată a alimentării în caz de al doilea defect şi dacă
este necesar, împotriva supracurenţilor;
10 prize de curent pentru alimentarea echipamentelor utilizate în exteriorul unităţii;
11 legătură de echipotenţializare izolată nelegată la pământ;
13 echipament de utilizare curentă utilizat în interiorul unităţii;
14 dispozitiv de protecţie împotriva supracurenţilor, dacă este necesar;
21 transformator, de exemplu, pentru echipament de utilizare curentă 230 V.
SUBCAPITOLUL 14: 7.14. Instalaţii electrice temporare pentru structuri,
dispozitive pentru agrement şi barăci din bâlciuri, parcuri de distracţie şi
circuri
(1)7.14.1. Domeniul de aplicare
Acest capitol prezintă prescripţiile particulare pentru instalaţia electrică care să
asigure funcţionarea echipamentelor electrice care fac parte din structuri şi
dispozitive pentru agrement, mobile sau transportabile şi instalate temporar, în
conformitate cu recomandările din SR HD 60364-7-740. Prescripţiile acestui
capitol nu se aplică instalaţiilor electrice permanente şi echipamentelor electrice
ale maşinilor electrice.
(2)7.14.2. Definiţii
Pe lângă definiţiile generale prezentate în normativ se aplică următoarele definiţii
speciale:
- bâlci: amplasament care cuprinde una sau mai multe standuri, structuri,
dispozitive pentru agrement sau barăci instalate pentru agrement;
- baracă: element care nu este fix, destinat să cuprindă în general echipamente
pentru jocuri sau demonstraţii;
- stand: zonă sau structură temporară utilizată pentru expoziţie, publicitate,
vânzare şi jocuri;
- dispozitiv pentru agrement: manej, stand, construcţie de material textil sau de
folie, chioşc, scenă de spectacol, cort, baracă, grădină destinate pentru
agrementul publicului;
- instalaţie electrică temporară: instalaţie electrică montată şi demontată odată
cu structura la care este asociată.
(3)7.14.3. Tensiunea nominală de alimentare a unei instalaţii electrice
temporare al unui dispozitiv pentru agrement trebuie să fie maxim 230 V/400 V
tensiune alternativă sau 440 V tensiune continuă.
Dacă instalaţia electrică temporară este alimentată de la reţeaua de distribuţie
publică, oricare ar fi numărul surselor de alimentare, conductoarele de fază şi
neutru ale acestora nu trebuie interconectate în aval de punctele de alimentare.
(4)7.14.4. Pentru protecţia de bază (la atingeri directe) nu se admite protecţia
prin obstacole.
(5)7.14.5. Pentru protecţia de bază (la atingere directă) se admite ca măsură
suplimentară utilizarea dispozitivelor de curent diferenţial rezidual de cel mult 30
mA pentru:
- circuitele de iluminat;
- circuitele de priză pentru un curent de cel mult 32 A;
- circuitele pentru alimentarea echipamentelor portabile racordate prin cabluri sau
conductoare flexibile al cărui curent nominal este de cel mult 32 A.
(6)7.14.6. Nu se aplică prevederea de la 7.14.5 circuitelor:
- de iluminat amplasate în afara zonei de accesibilitate la atingere, dacă nu sunt
alimentate prin prize de curent de uz casnic (sau scopuri similare) sau prize de
curent conform SR EN 60309-1;
- pentru care este utilizată ca măsură de protecţie alimentarea cu TFJS şi TFJP sau
separarea electrică.
(7)7.14.7. Pentru automobilele electrice în miniatură pentru divertisment se
admite ca măsură tehnică de protecţie de bază (la atingere directă) amplasarea
în afara zonei de accesibilitate la atingere.
(8)7.14.8. Protecţia împotriva şocului electric în caz de defect (atingere
indirectă) se va realiza prin una din următoarele măsuri:
- utilizarea întreruperii automate; în cazul circuitelor de alimentare a motoarelor
de tensiune alternativă dispozitivul DDR trebuie să fie cu temporizare sau să fie
de tip S;
- utilizarea unei reţele legate la pământ TN; în acest caz nu trebuie utilizat un
conductor PEN în aval de punctul de alimentare a instalaţiei electrice temporare;
- utilizarea unei reţele IT pentru instalaţii tensiune continuă când este necesară
continuitatea funcţionării serviciului;
- utilizarea legăturii suplimentare de echipotenţializare; într-un amplasament
destinat animalelor o astfel de legătură trebuie să conecteze toate părţile
conductoare accesibile şi toate părţile conductoare străine care pot fie atinse
simultan.
(9)7.14.9. Măsurile tehnice de protecţie împotriva şocului electric în caz de defect
(atingere indirectă) prin utilizarea amplasamentelor neconductoare şi prin
legătură de echipotenţializare nelegată la pământ nu sunt admise.
(10)7.14.10. Pentru protecţia împotriva şocului electric în caz de defect (atingere
indirectă) a instalaţiei electrice temporare se va utiliza şi măsura întreruperii
automate printr-un DDR al cărui curent diferenţial rezidual nominal este de maxim
300 mA, cu temporizare sau de tip S (pentru selectivitate cu circuitele din aval),
montat pe circuitul de alimentare a tabloului instalaţiei temporare.
(11)7.14.11. Motoarele comandate automat sau de la distanţă, care nu sunt
supravegheate permanent trebuie echipate cu dispozitive de protecţie împotriva
supratemperaturii cu reanclanşare manuală.
(12)7.14.12. Fiecare grupă de circuite aparţinând unei categorii de receptoare a
unei instalaţii electrice temporare ale unui dispozitiv de agrement şi fiecare circuit
de alimentare a unei instalaţii exterioare trebuie să fie prevăzute cu întreruptoare
uşor accesibile şi clar identificate.
(13)7.14.13. Aparatajul trebuie amplasat numai în dulapuri care nu pot fi
deschise decât cu ajutorul unei chei sau a unei scule, cu excepţia părţilor
concepute şi prevăzute pentru a fi manevrate de persoane obişnuite (BA1).
(14)7.14.14. Echipamentele electrice trebuie să aibă un grad de protecţie de
minim IP44.
(15)7.14.15. Cablurile pot fi montate în tuburi de protecţie, pe sisteme tip
jgheab sau scară.
Cablurile trebuie să aibă o tensiune nominală minimă de 450/750 V, cu excepţia
cablurilor şi a cordoanelor utilizate în interiorul dispozitivelor pentru agrement
pentru care tensiunea nominală minimă este de 300/500 V.
(16)7.14.16. Traseul cablurilor îngropate trebuie marcat. Cablurile îngropate
trebuie să fie armate sau protejate în tuburi de protecţie clasificate ca 450N în
ceea ce priveşte protecţia împotriva comprimării şi clasificat ca normal în ceea ce
priveşte protecţia la impact.
(17)7.14.17. În zonele de acces a publicului şi în zonele de traversare a
drumurilor şi aleilor cablurile armate trebuie protejate împotriva deteriorărilor
mecanice cu tuburi de protecţie. Tuburile de protecţie trebuie să corespundă la:
- compresiune - 1250 N;
- impact - "ridicat";
- coroziune - "mediu/ridicat" (conform anexa 5.7).
(18)7.14.18. Cablurile supuse deplasărilor trebuie să aibă o construcţie flexibilă
în execuţie grea (HO7 RNF, HO7 BN4 - F sau similare).
(19)7.14.19. Conexiunile electrice pentru îmbinarea cablurilor trebuie să fie
realizate în carcase având un grad de protecţie cel puţin IP4X sau IPXXD.
(20)7.14.20. Întreruptoarele trebuie să întrerupă conductoarele de fază şi
conductorul neutru.
(21)7.14.21. Corpurile de iluminat şi ghirlandele luminoase nu se vor suspenda
de cablul de alimentare. Dacă acestea sunt montate la mai puţin de 2,5 m faţă sol
sau pot fi atinse în mod accidental trebuie fixate ferm, iar accesul la sursa de
lumină va fi posibil decât după îndepărtarea unei bariere sau a unei carcase cu
ajutorul unei scule speciale.
(22)7.14.22. Corpurile de iluminat dintr-o galerie pentru tir sau altă demonstraţie
în care se utilizează proiectile trebuie protejate corespunzător împotriva oricăror
deteriorări accidentale.
(23)7.14.23. Un proiector mobil trebuie instalat astfel încât lampa să nu fie
accesibilă, cablul de alimentare trebuie să fie flexibil şi să aibă o protecţie mecanică
corespunzătoare, zonei unde este amplasat.
(24)7.14.24. Corpul de iluminat sau proiectorul trebuie fixate şi protejate astfel
ca focalizarea sau concentrarea căldurii lămpii să nu poată produce aprinderea
unui material.
(25)7.14.25. Se prevăd circuite separate ce alimentează corpuri de iluminat
echipate cu lămpi cu descărcare în gaze sau firme şi sunt comandate printr-un
dispozitiv de oprire de urgenţă.
(26)7.14.26. Transformatoarele de securitate trebuie să fie conform SR EN
61558-2-6.
Convertoarele electronice trebuie să fie conform SR EN 61347-2-2.
Acestea trebuie montate în afara zonei de accesibilitate la atingere.
Circuitul secundar al fiecărui transformator sau convertor trebuie protejat de un
dispozitiv de protecţie cu reanclanşare manuală.
(27)7.14.27. Într-o baracă sau stand se recomandă să se amplaseze o priză de
curent pe metru pătrat sau metru liniar de perete.
(28)7.14.28. Pentru fiecare dispozitiv pentru agrement trebuie să existe un
punct de conexiune uşor accesibil marcat cu următoarele caracteristici:
- tensiune nominală;
- curent nominal;
- frecvenţă nominală.
(29)7.14.29. Un automobil electric miniatură cu tamponare trebuie alimentat cu
o tensiune de maxim 50 V tensiune alternativă sau 120 V tensiune continuă.
Circuitul în tensiune continuă trebuie separat electric de reţeaua principală de
alimentare printr-un transformator sau printr-un grup motor generator.
(30)7.14.30. Dacă un generator este instalat într-o clădire pentru a alimenta o
instalaţie temporară, utilizând o reţea TN sau TT, legarea la pământ a instalaţiei
trebuie să fie conform subcap. 5.5. şi în cazul utilizării unuia sau mai multor
electrozi de pământ, legarea la pământ trebuie să fie conform subcap. 5.5.
Cu excepţia reţelei IT, punctul neutru al conexiunii în stea a unui generator trebuie
conectat la masa generatorului.
SUBCAPITOLUL 15: 7.15. Instalaţii electrice pentru sisteme de încălzire
în pardoseală sau tavan
(1)7.15.1. Domeniul de aplicare
Prevederile acestui capitol se aplică la instalarea sistemelor de încălzire în
pardoseală sau tavan care realizează o încălzire directă sau un sistem de încălzire
cu acumularea energiei termice. Ele nu se aplică la instalarea sistemelor de
încălzire în pereţi. Aceste prevederi sunt conforme cu recomandările standardului
SR HD 384.7.753 S1.
(2)7.15.2. Definiţii
Pentru scopul particular al acestui capitol se definesc următoarele noţiuni şi
termeni:
- sistem de încălzire cu acumularea energiei termice, amplasat în pardoseală:
sistemul de încălzire în care, din cauza unei perioade limitate de încărcare, o
cantitate redusă de energie electrică este transformată în căldură disipată prin
suprafaţa pardoselii în încăperea de încălzit într-un timp stabilit;
- sistem de încălzire direct: sistemul de încălzire în tavan sau în pardoseală care
generează căldură pe baza energiei electrice, o disipa în camera de încălzit, într-
un timp de răspândire cât mai mic posibil;
- sistem de încălzire complementar: sistemul de încălzire direct înglobat în
pardoseală, care completează un sistem de încălzire cu acumulare (ex. în zonele
de lângă pereţii exteriori);
- zonă fără încălzire: zona complet acoperită de mobilier sau păstrată disponibilă
pentru mobilier prefabricat;
- cablu de încălzire: cablu cu sau fără ecran sau manta metalică aparţinând unui
sistem de încălzire fix;
- element de încălzire flexibil tip placă: element format din mai multe straturi
laminate electroizolante în care sunt integrate rezistoare electrice, sau un material
de bază pe care sunt fixate cabluri electrice de încălzire izolate;
- element de încălzire: cablu de încălzire sau element de încălzire flexibil tip placă
cu conexiuni reci sau borne fixate rigid, conectate la instalaţia electrică;
- conexiune rece: cablu izolat sau cordon destinat conectării elementului de
încălzire la instalaţiile electrice;
- cablu de încălzire cu autoreglare: cablu a cărui temperatură nu poate depăşi
70°C şi care nu necesită conexiuni reci intermediare pentru conectare la instalaţia
electrică.
(3)7.15.3. Măsuri de protecţie pentru asigurarea securităţii
1.7.15.3.1. Măsuri de protecţie împotriva şocurilor electrice
Pentru protecţia de bază (împotriva şocurilor electrice datorate atingerilor directe)
nu se admit măsurile prin folosirea obstacolelor şi prin amplasarea în afara zonei
de accesibilitate la atingere.
Protecţia în caz de defect (împotriva şocurilor electrice datorate atingerilor
indirecte) se realizează prin folosirea următoarelor măsuri:
- întreruperea automată a alimentării prin utilizarea de dispozitive de protecţie la
curent diferenţial rezidual (DDR) cu un curent nominal diferenţial care să nu
depăşească 30 mA;
- legături echipotenţiale suplimentare: în cazul în care deasupra elementelor de
încălzire din pardoseală sau sub elementele de încălzire din tavan este prevăzut
un înveliş de protecţie sau grilaj conductiv acesta trebuie conectat la conductorul
de protecţie al instalaţiei electrice prin conductoare de echipotenţializare;
- utilizarea echipamentelor de clasă II sau cu izolaţie echivalentă; circuitele de
alimentare ale acestor echipamente trebuie protejate suplimentar prin utilizarea
dispozitivelor DDR al căror curent nominal să fie maxim 30 mA;
- separarea electrică.
Pentru protecţia în caz de defect (împotriva şocurilor electrice datorată atingerilor
indirecte) nu se admit măsurile tehnice prin folosirea mediului neconductor şi a
legăturilor echipotenţiale nelegate la pământ.
2.7.15.3.2. Măsuri de protecţie împotriva supraîncălzirii.
În scopul evitării supraîncălzirii sistemelor de încălzire din tavan sau pardoseală
din clădiri, prin limitarea temperaturii în zona de încălzire la maxim 80°C, trebuie
aplicată cel puţin una din următoarele măsuri:
- proiectarea corespunzătoare a sistemului de încălzire;
- instalarea corespunzătoare a sistemului de încălzire conform instrucţiunilor
producătorului;
- utilizarea dispozitivelor de protecţie la suprasarcină.
Elementele de încălzire trebuie conectate la instalaţia electrică prin conexiuni reci
(astfel încât să nu poată fi separate) sau prin borne.
Elementele de încălzire nu trebuie să traverseze rosturile de dilatare.
(4)7.15.4. Alegerea şi montarea echipamentelor
Elementele de încălzire flexibile tip placă trebuie să corespundă prescripţiilor SR
EN 60335-2-96.
Cablurile de încălzire se recomandă să corespundă prescripţiilor din SR CEI 60800
(pentru locuinţe) sau SR EN 62 395-1 (pentru aplicaţii industriale).
Elementele de încălzire pentru instalarea în tavan trebuie să aibă o protecţie
mecanică cel puţin IPX1, iar cele pentru instalare în pardoseală din beton sau din
material similar cel puţin IPX7.
Proiectantul sistemelor trebuie să întocmească un plan pentru fiecare element de
încălzire conţinând următoarele detalii:
- tipul elementului de încălzire;
- numărul elementelor de încălzire instalate;
- lungimea/suprafaţa elementelor de încălzire;
- densitatea de putere pe suprafaţă;
- dispunerea elementelor de încălzire;
- amplasarea/adâncimea elementelor de încălzire;
- amplasarea cutiilor de joncţiune;
- conductoare, ecrane şi elemente similare;
- zona instalată/încălzită şi zonele fără încălzire;
- tensiunea nominală;
- rezistenţa electrică nominală(la rece) a elementelor de încălzire;
- curentul nominal al dispozitivelor de protecţie la suprasarcină;
- curentul diferenţial rezidual de funcţionare al DDR.
Acest plan trebuie amplasat lângă întreruptorul sistemului de încălzire.
Proiectul instalaţiei de încălzire în tavan sau pardoseală trebuie coordonat cu
celelalte proiecte de reţele de utilităţi pentru a evita folosirea de mijloace de fixare
penetrante (ex.: şuruburi pentru opritorul de uşi etc.).
SUBCAPITOLUL 16: 7.16. Instalaţii electrice pentru rulote sau autorulote
(1)7.16.1. Domeniul de aplicare
Prevederile din acest capitol respectă recomandările standardului SR HD
384.7.754 S1: 2006 şi se aplică instalaţiilor electrice interioare ale rulotelor sau
autorulotelor pentru tensiuni nominale până la 440 V. Pentru instalaţiile electrice
ale rulotelor care funcţionează la tensiune continuă până la 12 V se aplică şi
recomandările standardelor SR EN 1648-1 şi SR EN 1648-2.
(2)7.16.2. Definiţii
Definiţiile specifice acestui capitol sunt:
- vehicul de agrement: unitate echipată pentru locuit temporar sau sezonier, care
îndeplineşte prescripţiile pentru construcţie şi utilizarea vehiculelor rutiere;
- autorulotă: vehicul de agrement cu tracţiune proprie utilizat pentru turism, care
îndeplineşte prescripţiile pentru construcţie şi utilizarea vehiculelor rutiere;
- rulotă: vehicul de agrement remorcat utilizat pentru turism, care îndeplineşte
prescripţiile pentru construcţia şi utilizarea vehiculelor rutiere;
- locuinţă mobilă de agrement: vehicul de agrement transportabil care include
mijloace de deplasare, dar nu îndeplineşte prescripţiile pentru construcţia şi
utilizarea vehiculelor rutiere.
(3)7.16.3. Tensiunea nominală a instalaţiei electrice pentru rulote sau autorulote
nu trebuie să depăşească 230 V tensiune alternativă monofazată sau 400 V
tensiune alternativă trifazată.
(4)7.16.4. Protecţia împotriva şocurilor electrice
Nu sunt admise măsurile prin utilizarea obstacolelor, prin amplasarea în afara
zonei de accesibilitate la atingere sau prin amplasamente neconductoare.
Circuitele electrice trebuie prevăzute cu un conductor de protecţie, care să fie
conectat la borna de pământ a rulotei, care leagă toate masele echipamentelor
electrice şi contactele de protecţie ale prizelor de curent. În cazul în care tipul de
construcţie al rulotei nu asigură continuitatea, elementele conductoare ale rulotei
trebuie conectate la conductorul de protecţie în mai multe puncte.
- Secţiunea nominală a conductoarelor din cupru utilizate în acest scop nu trebuie
să fie mai mică de 4 mm2 sau o secţiune echivalentă pentru conductanţa şi
rezistenţa mecanică pentru alte materiale.
Dacă rulota este construită din materiale electroizolante, aceste prescripţii nu se
aplică părţilor metalice care nu sunt susceptibile să ajungă sub tensiune în caz de
defect.
(5)7.16.5. Echipamentele electrice situate într-un amplasament umed trebuie să
aibă un grad minim de protecţie IP55, conform recomandărilor din SR EN 60529.
(6)7.16.6. Sisteme de pozare
Trebuie utilizate următoarele tipuri de cabluri:
- cabluri monopolare flexibile (HO7 HV-K sau similar) pozate în tuburi nemetalice;
- cabluri rigide cu conductoare multifilare cu minim 7 toroane (HO7 V-R sau
similar) pozate în tuburi nemetalice;
- cabluri cu manta obişnuită din policloropren (HO5 RN-F sau echivalent).
Dacă nu sunt pozate în tuburi, cablurile trebuie fixate prin bride electroizolante la
intervale de maxim 0,4 m pe traseu vertical şi 0,25 m pe traseu orizontal.
Tuburile trebuie să îndeplinească condiţiile din standardul SR EN 61386. Nu se
admit tuburi din polietilenă. Materialul tuburilor şi cutiilor de conexiuni trebuie să
fie conform standardelor pe părţi SR EN 60695-2, dacă nu sunt indicate alte
produse în specificaţii.
Deoarece sistemele de pozare sunt supuse vibraţiilor, ele trebuie protejate
împotriva deteriorărilor mecanice fie prin amplasament, fie prin protecţie
suplimentară. Sistemele de pozare care traversează părţile metalice trebuie
protejate prin presetupe sau garnituri de trecere corespunzătoare, cu fixare sigură
şi prin măsuri pentru evitarea deteriorărilor produse de muchiile ascuţite sau
părţile abrazive.
În compartimentul buteliilor de gaz este interzisă montarea sau traversarea
sistemelor de pozare. Secţiunea conductoarelor trebuie să fie corespunzătoare
pentru curenţii admisibili ai sarcinilor conectate la rulotă, dar nu mai mică de 1,5
mm2 Cu sau echivalent.
Cablurile utilizate în circuite de tensiuni diferite trebuie pozate separat pentru a
nu exista contact fizic între ele.
Conexiunile cablurilor trebuie realizate în cutii corespunzătoare. Când capacul
poate fi înlăturat cu uşurinţă fără ajutorul unei scule, conexiunile trebuie izolate.
(7)7.16.7. Aparataj
Conectorul racordului rulotei trebuie realizat conform cu recomandările din SR EN
60309-2, corespunzător tipului de conector şi trebuie să cuprindă:
- o fişă conform SR EN 60309-2;
- un cablu flexibil de tip HO7 RN-F sau echivalent, prevăzut cu conductor de
protecţie având următoarele caracteristici:
- lungime max. 25 m
- secţiune minimă pentru un curent nominal de 16A: 2,5mm2 Cu sau echivalent
(pentru curenţi nominali mai mari, secţiunea trebuie aleasă astfel încât să asigure
declanşarea dispozitivului de protecţie împotriva supracurenţilor, pentru un curent
de scurtcircuit minim la capătul cordonului de alimentare);
- culoare de identificare conform SR HD 308;
- conector conform SR EN 60309-2.
Racordul rulotei trebuie instalat:
- la maxim 1,80 m deasupra solului;
- într-un amplasament uşor accesibil;
- într-un locaş corespunzător prevăzut cu capac, în exteriorul rulotei.
Lângă locaşul pentru racord, în exteriorul rulotei, trebuie să existe următoarele
informaţii:
- tensiune nominală;
- curent nominal;
- frecvenţa.
Orice instalaţie electrică internă trebuie echipată cu un dispozitiv de întrerupere a
tuturor conductoarelor active şi a conductorului neutru, amplasat în rulotă, într-
un loc uşor accesibil. În apropierea acestui dispozitiv trebuie fixată o notă cu
instrucţiuni de exploatare.
Toate circuitele terminale trebuie protejate pe conductoarele de fază împotriva
supracurenţilor.
În cazul unui singur circuit final, dispozitivul de protecţie împotriva supracurenţilor
poate fi utilizat ca dispozitiv de întrerupere.
Accesoriile, precum întreruptoarele, duliile şi altele similare, nu trebuie să aibă
părţi metalice.
Prizele de curent de joasă tensiune trebuie să fie prevăzute cu contact de protecţie
pentru conectarea conductorului de protecţie. Dacă în rulotă sunt prevăzute prize
de TFJS, prizele vor fi diferite pentru a nu permite greşeli în conectarea fişelor.
Orice echipament conectat permanent la instalaţia fixă trebuie să fie comandat
printr-un întreruptor amplasat fie pe echipament, fie în apropierea acestuia.
SUBCAPITOLUL 17: 7.17. Instalaţii electrice pentru firme şi reclame
luminoase
(1)7.17.1. Proiectarea şi executarea instalaţiei electrice interioare şi exterioare a
firmelor şi reclamelor luminoase trebuie să se facă respectându-se pe lângă
prevederile din subcap. 5.3., condiţiile din capitolul de faţă, recomandările normei
SR EN 50107 (standard pe părţi) şi prevederile instrucţiunilor tehnice ale
producătorului firmei/reclamei luminoase. Materialele din care se execută
firma/reclama luminoasă trebuie să fie omologate din punctul de vedere al reacţiei
la foc.
(2)7.17.2. Distanţa de la părţile sub tensiune ale firmelor şi reclamelor
luminoase amplasate în exteriorul clădirilor, până la sol şi respectiv până la
elemente ale construcţiilor, trebuie să fie de cel puţin:
- 3,0 m până la sol (trotuare etc.);
- 1,5 m până la balcoane, terase, ferestre;
- 3,0 m până la acoperişuri accesibile în mod normal;
- 1,0 m până la acoperişuri inaccesibile în mod normal;
În cazul în care aceste distanţe nu pot fi respectate, construcţia firmelor şi
reclamelor luminoase se realizează în aşa fel încât să nu permită accesul direct la
niciuna din părţile ei sub tensiune. Firmele şi panourile luminoase executate din
materiale din clase de reacţie la foc C, D, E şi F, vor fi amplasate numai pe faţade
şi pereţi exterioare (inclusiv elementele de placare, izolare termică) din clasele de
reacţie la foc A1 sau A2 s1do, potrivit reglementărilor specifice.
(3)7.17.3. Distanţa minimă pe orizontală de la firme sau reclame luminoase până
la cea mai apropiată linie de contact pentru tramvaie sau troleibuze, trebuie să fie
de 2,2 m.
(4)7.17.4. Distanţa minimă de la firma sau reclama luminoasă până la suporturile
liniilor de contact ale tramvaielor sau troleibuzelor (stâlpi, console, suspensii etc.)
în legătura cu pământul, trebuie să fie de 0,5 m.
(5)7.17.5. Distanţa minimă de la părţile neizolate aflate sub tensiune înaltă ale
firmelor şi reclamelor până la elemente din materiale combustibile din clasa de
reacţie la foc B, conform reglementărilor specifice referitoare la securitatea la
incendiu a construcţiilor, trebuie să fie cel puţin de 10 cm; dacă această distanţă
nu poate fi asigurată, părţile neizolate trebuie protejate prin elemente din
materiale izolante incombustibile.
(6)7.17.6. Firmele şi reclamele luminoase cu lămpi cu descărcări electrice,
alimentate la tensiune înaltă amplasate în interiorul construcţiilor, în vitrine închise
sau deschise sau în locuri accesibile persoanelor neautorizate, trebuie realizate în
aşa fel încât să nu fie posibil accesul la părţile lor aflate sub tensiune.
(7)7.17.7. Alimentarea cu energie electrică a lămpilor cu descărcări electrice la
tensiune înaltă ale firmelor sau reclamelor se face prin intermediul
transformatoarelor speciale cu dispersie de flux magnetic, ale căror caracteristici
nominale se aleg în funcţie de acelea ale lămpilor. Transformatoarele se instalează
în cutii proprii pentru un transformator sau o cutie pentru mai multe
transformatoare, care se prevăd cu blocaj, astfel încât deschiderea lor să fie
însoţită de întreruperea alimentării din reţea pe toate fazele.
(8)7.17.8. Se interzice instalarea aparatelor care sunt alimentate la tensiunea
primară, în interiorul cutiei transformatoarelor, cu excepţia celor pentru blocaj şi
pentru îmbunătăţirea factorului de putere.
(9)7.17.9. Transformatoarele se amplasează, în măsura posibilităţilor, cât mai
aproape de lămpile ce trebuie alimentate. Se admite instalarea transformatoarelor
în interiorul clădirilor numai în locuri inaccesibile persoanelor neautorizate şi numai
cu condiţia utilizării cablurilor pentru tensiune înaltă ecranate.
(10)7.17.10. În clădirile noi care urmează să fie dotate cu firme luminoase se
prevăd firide speciale în care se instalează transformatoarele împreună cu
dispozitivele de conectare şi de programare.
(11)7.17.11. Transformatoarele se alimentează prin circuite independente de
acelea ale altor receptoare, pe un circuit putând fi alimentate cel mult 5
transformatoare. Fiecare circuit trebuie protejat prin siguranţe fuzibile sau
disjunctoare.
(12)7.17.12. Circuitele pentru alimentarea transformatoarelor se execută cu
conductoare sau cabluri cu întârziere la propagarea flăcării, iar secţiunea minimă
admisă pentru conductoarele de cupru este de 2,5 mm2. În cazul în care aceste
circuite se pozează la exterior, ele trebuie protejate în tuburi metalice etanşe.
La clădirile înalte şi foarte înalte, circuitele pentru alimentarea transformatoarelor
şi/sau firmelor/reclamelor luminoase se execută cu cabluri rezistente la foc pe o
durată de cel puţin 30 minute.
(13)7.17.13. Circuitele pentru alimentarea firmelor şi reclamelor luminoase
trebuie prevăzute cu dispozitive de protecţie şi comandă amplasate în loc accesibil.
(14)7.17.14. Transformatoarele sau grupurile de transformatoare trebuie
prevăzute cu deconectare vizibilă şi sigură pe toate fazele.
(15)7.17.15. Instalaţia electrică cu tensiuni peste 1000 V a firmelor şi reclamelor
luminoase se execută cu cabluri electrice, cu tensiunea de încercare de cel puţin
15000 V.
Conexiunile trebuie să fie realizate cu ajutorul unor borne conforme cu EN 60999-
1 pentru a avea un contact electric cât mai bun.
Dacă instalaţia electrică de înaltă tensiune a firmei sau reclamei este montată în
exterior, trebuie utilizate conductoare electrice cu izolaţie suplimentară, rezistentă
la intemperii.
(16)7.17.16. Intrările şi ieşirile tuburilor sau conductoarelor electrice din cutia
transformatorului trebuie protejate prin izolatoare de trecere, prin tile sau pipe de
porţelan, după caz, montate în aşa fel încât să nu fie posibilă pătrunderea apei
sau a zăpezii în interiorul cutiei.
(17)7.17.17. Toate părţile metalice ale firmei sau reclamei luminoase care nu
sunt sub tensiune (construcţia metalică a firmei, cutia transformatoarelor, carcasa
transformatoarelor, tuburile metalice de protecţie etc.), trebuie conectate la
instalaţia de legare la pământ comună a clădirii (conform prevederilor subcap.
4.1).
SUBCAPITOLUL 18: 7.18. Instalaţii electrice pentru alimentarea cu
energie electrică a echipamentelor ascensoarelor, maşinilor de ridicat şi
transportat
I.Ascensoare
(1)7.18.1. La proiectarea şi executarea instalaţiilor electrice pentru alimentarea
cu energie electrică a echipamentelor ascensoarelor trebuie respectate, pe lângă
condiţiile generale din prezentul normativ şi prevederile instrucţiunilor tehnice ale
producătorului de ascensoare.
(2)7.18.2. La blocurile de locuinţe, coloana pentru alimentarea tabloului principal
al ascensoarelor trebuie racordată la tabloul comun de lumină şi putere (forţă).
(3)7.18.3. La clădirile încadrate din punctul de vedere a condiţiilor de evacuare în
caz de urgenţă BD3 şi BD4 (anexa 5.2), coloana de alimentare a tabloului
ascensoarelor se racordează la tabloul general sau la un tablou de putere (forţă),
înaintea întreruptorului general sau a siguranţelor generale.
(4)7.18.4. Alimentarea cu energie electrică a tablourilor ascensoarelor de
pompieri în caz de incendiu, trebuie asigurată din două surse de alimentare
independente, în condiţiile prevăzute la subcap. 7.22 şi SR EN 81-72 sau alte
reglementări echivalente. La aceste tablouri se racordează numai ascensoarele de
pompieri.
(5)7.18.5. Coloanele pentru alimentarea tabloului ascensorului de pompieri în caz
de incendiu trebuie realizate cu cabluri rezistente la foc sau cu un sistem de cablaj
care să-şi păstreze caracteristicile de protecţie pe o perioada de cel puţin 120
minute.
(6)7.18.6. Alimentarea instalaţiilor electrice ale ascensoarelor de materiale se
face din tabloul general din clădirea respectivă sau dintr-un tablou secundar de
putere (forţă).
(7)7.18.7. Secţiunea coloanei tabloului ascensorului se dimensionează pentru
căderea de tensiune la pornire admisă, conform instrucţiunilor producătorului
ascensorului sau, în lipsa acestora, pentru o cădere de tensiune la pornire de cel
mult 3% faţă de tensiunea nominală.
(8)7.18.8. Pentru iluminatul puţului închis al ascensorului trebuie prevăzut în
tabloul ascensorului un circuit independent de alte circuite.
(9)7.18.9. La blocurile de locuinţe, circuitul iluminatului puţului de ascensor se
racordează la tabloul comun de lumină şi putere (forţă). Întreruptorul pentru
comanda acestui circuit se prevede în interiorul acestui tablou.
La clădirile prevăzute cu iluminat de securitate de evacuare alimentat din sursă de
rezervă, circuitul pentru iluminatul puţului ascensorului se alimentează din
circuitele acestui iluminat. Circuitul pentru iluminatul puţului ascensorului de
pompieri în caz de incendiu se racordează din tabloul ascensorului respectiv.
(10)7.18.10. Coloanele de alimentare ale tablourilor ascensoarelor (persoane,
marfă, de pompieri) şi circuitul de iluminat pentru puţul ascensorului se protejează
cu tuburi de protecţie pe toate porţiunile de traseu pe care există pericol de
deteriorare mecanică.
(11)7.18.11. Protecţia în caz de defect (împotriva şocurilor electrice prin atingere
indirectă - atingerea părţilor metalice ale ascensorului care în mod normal nu se
află sub tensiune) se realizează conform prevederilor din subcap. 4.1. Glisierele
ascensoarelor pot fi utilizate drept conductoare naturale de legare la pământ
conform subcap. 5.5.
II.Maşini de ridicat şi transportat
(12)7.18.12. Liniile de contact pentru maşini de ridicat şi transportat trebuie
proiectate şi executate respectându-se pe lângă prevederile generale din prezentul
normativ şi instrucţiunile tehnice ale furnizorului.
(13)7.18.13. Materialul liniei de contact se alege avându-se în vedere condiţiile
de mediu în care aceasta urmează să lucreze şi în funcţie de tipul culegătorilor de
curent electric.
(14)7.18.14. Secţiunea coloanei de alimentare a liniei, secţiunea liniei şi modul
de alimentare a liniei se aleg astfel încât la curentul de pornire suma tuturor
căderilor de tensiune (pe coloană şi linie) pentru poziţia cea mai defavorabilă de
funcţionare a maşinilor să respecte prevederilor furnizorului. În lipsa acestora
căderile de tensiune trebuie să nu depăşească 12% la tensiune alternativă şi 15%
tensiune continuă.
(15)7.18.15. În cazul în care o linie de contact alimentează mai multe maşini de
ridicat sau transportat, la ambele capete ale liniei se prevăd zone de reparaţie
având o lungime cel puţin egală cu lungimea unei maşini. Între zona de reparaţie
şi restul liniei se lasă un "rost de separaţie". Zona de reparaţie trebuie prevăzută
cu posibilitatea de scoatere de sub tensiune a zonei şi legarea zonei la pământ în
timpul reparării unei maşini.
(16)7.18.16. În afară de aparatele de protecţie de la tabloul din care pleacă
coloana ce alimentează linia, se prevede suplimentar un dispozitiv de separare cu
blocaj mecanic pentru deconectarea alimentării liniei în timpul reparaţiilor şi
reviziilor ei, care se montează într-un cofret la care are acces numai personalul
autorizat.
(17)7.18.17. Protecţia în caz de defect (împotriva şocurilor electrice prin atingere
indirectă) se realizează prin legarea la conductorul de protecţie PE şi la pământ,
conform subcap. 4.1 şi 5.5.
(18)7.18.18. Instalaţiile de ridicat şi transportat cu cale de rulare se leagă la
pământ folosind şinele căii de rulare drept conductor de protecţie în condiţiile
prevăzute în subcap. 5.5.
SUBCAPITOLUL 19: 7.19. Instalaţii electrice pentru echipamente
informatice
(1)7.19.1. Instalaţiile electrice de alimentare a echipamentelor destinate
prelucrării informaţiilor se proiectează şi se execută respectându-se pe lângă
prevederile prezentului normativ şi recomandările din standardul pe părţi SR EN
60950.
(2)7.19.2. Instalaţiile electrice pentru echipamente informatice se vor alimenta
de regulă dintr-o reţea TN-S, pentru a micşora pericolul de avarie prin
supracurenţi şi fenomene EMC (perturbaţii electromagnetice). Reţelele TT şi IT se
pot utiliza numai conform art. 7.19.12 şi 7.19.13.
(3)7.19.3. Toate conductoarele de protecţie utilizate trebuie să fie din cupru.
(4)7.19.4. Este obligatorie separarea circuitelor de putere (forţă) de circuitele
pentru semnalizări (curenţi electrici "slabi").
(5)7.19.5. Pe traseele verticale se recomandă o distanţă de 30 cm între circuitele
de putere (forţă) şi cele pentru semnalizări neecranate.
(6)7.19.6. Pe traseele orizontale se recomandă o distanţă de minimum 5 cm între
circuitele de putere (forţă) şi cele pentru semnalizări neecranate.
(7)7.19.7. Pentru a evita perturbaţiile cauzate de aparate care produc câmpuri
electromagnetice (de ex. balasturi pentru lămpi fluorescente, motoare pentru
storuri) se recomandă o distanţă de minim 30 cm între aceste aparate şi traseul
circuitelor pentru semnalizări.
(8)7.19.8. Intersectarea circuitelor de putere (forţă) cu cele pentru semnalizări
se recomandă să se facă la un unghi de 90°C.
(9)7.19.9. În distribuţiile orizontale se recomandă folosirea plintelor cu mai multe
compartimente separate prin pereţi despărţitori cu rol de ecranare. Circuitele de
putere (forţă) se amplasează în partea de sus a plintelor, canalelor, iar circuitele
pentru semnalizări se amplasează în compartimentul cel mai de jos, cât mai
aproape de planul maselor.
(10)7.19.10. În cazul în care curentul electric de fugă prezumat din
echipamentele informatice este mai mare de 10 mA, protecţia în caz de defect
(împotriva şocurilor electrice prin atingere indirectă) este realizată dacă se
respectă una din următoarele condiţii:
a)conductorul de protecţie utilizat se alege conform subcap. 4.1 şi 5.5 dar trebuie
să aibă o secţiune de cel puţin 10 mm2 cupru. Se admite folosirea mai multor
conductoare legate în paralel dacă suma secţiunilor acestora este de cel puţin 10
mm2 cupru;
b)se prevede un dispozitiv de control al continuităţii circuitului de legare la pământ
care să deconecteze automat alimentarea cu energie electrică în momentul
întreruperii acestei continuităţi;
c)atunci când echipamentul este alimentat prin intermediul unui transformator
cu înfăşurări distincte sau prin intermediul unei surse care să prezinte o separare
electrică între circuitul primar şi secundar (de ex. grup motor-generator, UPS)
circuitele secundare se realizează, de preferinţă, în reţea TN şi pentru aplicaţii
specifice în reţea IT. Legarea la pământ se face cu respectarea condiţiilor de la
pct. a) şi b).
Aceste prevederi se aplică şi la un circuit care alimentează mai multe echipamente
şi în care suma curenţilor electrici de fugă depăşeşte 10 mA.
(11)7.19.11. În cazul reţelei de alimentare TT, circuitul trebuie prevăzut cu un
dispozitiv de protecţie la curent diferenţial rezidual al cărui curent nominal de
funcţionare rezultă din condiţiile:
I1 <= I n/2 <= UL/2RA
în care:
I1 - este curentul total de fugă prezumat, [A];
I n - curentul nominal de funcţionare al dispozitivului de protecţie diferenţial, [A];
UL - tensiunea de atingere maximă admisă, [V];
RA - rezistenţa de dispersie a prizei de pământ, [ ].
(12)7.19.12. Se recomandă ca echipamentele având curenţi electrici de fugă
importanţi să nu fie legate direct la o reţea IT, datorită dificultăţii monitorizării
(semnalizării) primului defect. Se recomandă ca echipamentul să fie alimentat
printr-o reţea TN (racordată la reţeaua principală IT), prin intermediul unui
transformator.
(13)7.19.13. Protecţia împotriva supratensiunilor se va realiza conform cu
subcap. 4.4.
SUBCAPITOLUL 20: 7.20. Instalaţii electrice în construcţii din lemn
I.Echipamente
(1)7.20.1. La proiectarea şi executarea instalaţiilor electrice din construcţii din
lemn se vor respecta pe lângă prevederile din capitolul 3 şi subcap. 4.2 şi
recomandările din SR HD 384.4.42 S1 şi SR HD 384.4.482 S1 şi cele din prezentul
subcapitol.
(2)7.20.2. La executarea instalaţiilor electrice înglobate în elementele de
construcţie din lemn se folosesc conductoare sau cabluri din cupru.
Cablurile ce se montează în contact direct cu lemnul trebuie să fie cu întârziere la
propagarea flăcării, conform cu recomandările din SR EN 50266.
(3)7.20.3. Se recomandă utilizarea conductoarelor şi cablurilor încărcate cu circa
85% din curentul maxim admisibil.
(4)7.20.4. Tablourile electrice de distribuţie trebuie să fie confecţionate din
materiale incombustibile sau cu întârziere la propagarea flăcării (care satisfac
proba cu fir incandescent la 960°C conform SR EN 60695-2-11) şi să fie
nehigroscopice.
(5)7.20.5. Dozele de derivaţie şi de aparat trebuie executate din metal sau din
materiale plastice care satisfac proba cu fir incandescent la 960°C conform SR EN
60695-2-11 şi trebuie să fie etanşe. Izolaţiile ce protejează conexiunile trebuie de
asemenea să satisfacă proba cu firul incandescent la temperatura de 960°C.
(6)7.20.6. Corpurile de iluminat montate direct pe lemn trebuie să prezinte cel
puţin gradul de protecţie IP 5X executate din materiale cu întârziere la propagarea
flăcării (pentru cel puţin 750°C conform SR EN 60695-2-11). Lămpile trebuie să
fie protejate împotriva loviturilor la care pot fi supuse, cu dispersoare din materiale
plastice rezistente la şocuri mecanice (de exemplu policarbonat), cu grătare sau
sticlă rezistentă.
(7)7.20.7. Corpurile de iluminat trebuie confecţionate din materiale
incombustibile sau să fie omologate pentru montaj direct pe lemn.
(8)7.20.8. Tuburile, plintele, canalele de protecţie trebuie să fie metalice sau din
materiale plastice omologate pentru montaj în construcţii din lemn, cu sau fără
halogeni.
(9)7.20.9. Accesoriile de îmbinare ale tuburilor, plintelor şi canalelor trebuie să
asigure aceeaşi rezistenţă mecanică, izolaţie electrică, grad de etanşare,
rezistenţă la temperatură ca şi tuburile, plintele şi canalele la care se folosesc.
(10)7.20.10. Se admite folosirea ca doze de derivaţie a părţilor fixe, special
prevăzute în corpurile de iluminat, în condiţiile subcap. 5.3.6
II.Distribuţii şi condiţii de montaj
(11)7.20.11. Execuţia distribuţiei electrice în construcţii din lemn se face după
terminarea structurii, a acoperişului şi închiderii perimetrale ale acestora.
(12)7.20.12. Atunci când instalaţia electrică este înglobată în interiorul
elementelor de construcţie, se recomandă ca circuitele să se monteze între placa
dinspre interior a peretelui şi bariera de vapori, iar unde bariera de vapori este
integrată în placa dinspre interior a peretelui, între acesta şi izolaţie.
(13)7.20.13. În situaţia în care apar deteriorări ale barierei de vapori în timpul
execuţiei distribuţiei, acestea trebuie remediate asigurând continuitatea şi
etanşeitatea barierei de vapori.
(14)7.20.14. Pozarea tuburilor şi a dozelor se face înainte de montarea
materialului fonoizolant.
(15)7.20.15. Se admite numai montarea aparentă în contact direct cu
elementele de construcţie din lemn a tuburilor, plintelor sau canalelor de protecţie
din materiale plastice omologate pentru montare pe lemn, aparatele şi
echipamentele electrice cu grad de protecţie minim IP54 sau omologate pentru
montarea pe lemn.
În cazurile în care gradul de protecţie al echipamentelor electrice este inferior
gradului IP 54 se vor respecta prevederile de la 3.0.3.8.
(16)7.20.16. Tuburile şi canalele de protecţie metalice şi tuburile din materiale
plastice cu întârziere la propagarea flăcării şi omologate pentru montarea pe lemn,
se montează direct pe elemente combustibile ale construcţiei, atât în montaj
aparent cât şi în interiorul pereţilor sau planşeelor.
(17)7.20.17. Tuburile flexibile din materiale plastice omologate pentru montare
pe lemn se utilizează numai pentru protecţia conductelor pe trasee scurte, dificil
de realizat cu tub rigid.
(18)7.20.18. La montarea dozelor în pereţii exteriori, pe lângă asigurarea
continuităţii barierei de vapori, se urmăreşte şi păstrarea continuităţii stratului de
termoizolaţie.
(19)7.20.19. La proiectarea şi executarea instalaţiilor electrice se vor respecta
soluţii tehnice ce se stabilesc de comun acord cu proiectantul structurii de
rezistenţă.
(20)7.20.20. Dozele metalice şi din materiale plastice cu grad de protecţie mai
mic de IP 54 se montează respectându-se condiţiile de la art. 7.20.18.
(21)7.20.21. Circuitele electrice vor fi prevăzute cu protecţie diferenţială şi
conductor de protecţie.
(22)7.20.22. Se recomandă reducerea, pe cât posibil, a numărului de doze de
ramificaţie pe parcursul unui circuit.
(23)7.20.23. Legăturile electrice trebuie realizate astfel încât să nu permită
formarea de scântei sau arcuri electrice.
III.Distribuţii în cabluri
(24)7.20.24. La trecerea prin elementele combustibile, cablurile se protejează în
tuburi metalice.
(25)7.20.25. Fixarea cablurilor se face numai cu elemente prefabricate care să
nu le ştranguleze şi care să nu aibă muchii tăioase care pot deteriora izolaţia
acestora.
(26)7.20.26. Distanţele maxime între elementele de fixare a cablurilor trebuie
să fie:
- 50 cm, la montajul orizontal şi 100 cm, la montajul vertical, pentru cablurile
nearmate montate aparent;
- 80 cm, la montajul orizontal şi 150 cm, la montajul vertical, pentru cablurile
armate.
(27)7.20.27. Cablurile se fixează la maximum 10 cm de intrarea în doze sau în
aparate.
(28)7.20.28. Golurile din elementele de construcţie trebuie să aibă un diametru
mai mare cu Vi decât diametrul exterior al cablului.
(29)7.20.29. Circuitele electrice pentru încălzire realizate cu cabluri înglobate în
elemente de construcţie din lemn şi care sunt armate, trebuie protejate la curent
diferenţial rezidual de cel mult 100 mA.
(30)7.20.30. În cazul în care alimentarea instalaţiei electrice de încălzire se face
dintr-o reţea IT impedanţa dispozitivului de control permanent al izolaţiei şi
caracteristicile dispozitivelor de protecţie la curent diferenţial trebuie alese astfel
încât să asigure întreruperea în cazul apariţiei primului defect de izolaţie.
Conductorul de protecţie al circuitului de încălzire se leagă la fiecare din
extremităţile armăturii sau la învelişul metalic al cablului de încălzire.
IV.Protecţii şi măsuri de protecţie
(31)7.20.31. În cazul reţelelor TN şi TT, circuitele care alimentează receptoarele
de lumină şi prize se protejează fiecare la suprasarcină scurtcircuit şi la curent
rezidual diferenţial cu curentul nominal de cel mult 30 mA.
(32)7.20.32. În reţeaua IT, dacă sunt prevăzute dispozitive diferenţiale de
protecţie, trebuie să se prevadă şi un dispozitiv de control permanent al izolaţiei
pe fiecare circuit care deserveşte încăperi din lemn.
(33)7.20.33. În circuitele TFJP şi TFJS părţile active trebuie să îndeplinească una
din condiţiile:
- să fie protejate în învelişuri cu gradul de protecţie IP 2X;
- să fie protejate cu o izolaţie care să suporte o tensiune de încercare de 500 V
timp de 1 min, oricare ar fi tensiunea nominală a circuitului.
(34)7.20.34. Branşamentul la care este racordată instalaţia electrică trebuie să
fie prevăzut cu un întreruptor automat cu protecţie la curent diferenţial rezidual
de cel mult 300 mA de tip S. Asigurarea selectivităţii protecţiilor se face respectând
prevederile subcap. 4.1.
SUBCAPITOLUL 21: 7.21. Instalaţii electrice pentru racordarea bateriilor
de condensatoare pentru îmbunătăţirea factorului de putere
(1)7.21.1. În instalaţiile electrice cu condensatoare pentru îmbunătăţirea
factorului de putere, respectiv pentru compensarea energiei reactive absorbite de
receptoarele inductive ale consumatorului electric, se utilizează condensatoarele
derivaţie, fixe sau reglabile în trepte, după caz.
Se recomandă utilizarea condensatoarelor cu pierderi în dielectric cât mai mici şi
a condensatoarelor cu dielectric biodegradabil.
(2)7.21.2. Amplasarea bateriilor de condensatoare se face astfel încât pierderile
de putere şi energie să fie cât mai mici, în unele din următoarele moduri:
- centralizat, la tablourile generale de distribuţie sau tablourile de distribuţie ale
grupurilor de receptoare;
- local (individual), la bornele receptorului electric;
- mixt (centralizat sau semicentralizat combinat cu local).
(3)7.21.3. Valoarea puterii reactive a condensatoarelor destinate îmbunătăţirii
factorului de putere şi modul de instalare a acestora (art. 7.21.2.) se stabileşte pe
baza unei analize tehnico-economice efectuată conform prevederilor
reglementărilor tehnice referitoare la compensarea puterii reactive în reţelele
electrice ale furnizorilor de energie, la consumatorii industriali şi similari.
(4)7.21.4. Nu se instalează instalaţii cu condensatoare pentru îmbunătăţirea
factorului de putere înainte de realizarea unui studiu privind distorsiunea curbei
de tensiune a locul de montare.
La consumatori electrici cu regim deformant (datorită receptoarelor producătoare
de armonice de tensiune sau de curent), bateriile de condensatoare se amplasează
în puncte în care factorul de distorsiune şi nivelul armonicelor nu conduc la
solicitări ale instalaţiilor peste limitele admisibile (Umax = 1,1 Un; Imax = 1,3 In şi
Qmax = 1,42 Qn, unde Un, In, Qn sunt valori nominale în regim sinusoidal). În cazul
în care rezultă o depăşire a valorilor maxime admisibile de tensiune sau curent se
iau măsuri de utilizare a instalaţiilor de limitare, filtrare, compensare a armonicilor
perturbatoare (conform recomandărilor din reglementările tehnice referitoare la
compensarea puterii reactive în reţelele electrice ale furnizorilor de energie, la
consumatorii industriali şi similari).
(5)7.21.5. La consumatorii electrici cu sarcini reactive fluctuante care produc
fluctuaţii de tensiune (flicker), se prevăd instalaţii statice de compensare automată
a variaţiilor de putere reactivă, corelat cu necesitatea reducerii fluctuaţiilor de
tensiune la valori normate.
(6)7.21.6. În cazul compensării centralizate, bateriile de condensatoare trebuie
prevăzute cu aparate de comutaţie pentru cuplare-decuplare la reţeaua electrică.
Dacă sarcina reactivă este variabilă în timp, se prevăd baterii de condensatoare
fracţionabile, comutabile automat în trepte de putere reactivă.
(7)7.21.7. La consumatorii cu posturi de transformare proprii, în cazul
compensării centralizate automate, se interzice funcţionarea în gol a
transformatorului, cu bateria de condensatoare conectată.
(8)7.21.8. Compensarea locală (individuală) a energiei reactive consumate se
prevede pentru receptoare inductive cu consum mare de putere reactivă şi cu
funcţionare continuă şi pentru cele de putere foarte mică, dar aflate în număr
foarte mare (de ex. lămpi cu descărcare în gaze şi/sau vapori metalici).
(9)7.21.9. În cazul compensării locale (individuale), la receptoarele de putere
mare (motor asincron, transformator etc.), puterea reactivă a bateriei de
condensatoare trebuie să compenseze cel mult 90% din puterea de mers în gol a
receptorului.
(10)7.21.10. Circuitul de alimentare al bateriei de condensatoare (cabluri,
aparate de acţionare şi protecţie) se dimensionează la un curent electric de 1,5
ori curentul nominal al bateriei.
(11)7.21.11. Dacă circuitul se protejează cu întreruptor automat (disjunctor)
acesta se reglează astfel:
- pentru protecţie la suprasarcină la 1,5 ori curentul nominal al bateriei;
- pentru protecţie la scurtcircuit la cel puţin 5 ori curentul nominal al bateriei.
(12)7.21.12. Bateriile de condensatoare se prevăd cu dispozitive de descărcare
automate sau manuale, alese astfel încât după cel mult 1 minut de la deconectarea
bateriei de la reţea, tensiunea reziduală la bornele ei să scadă sub 42 V. La
bateriile de condensatoare fracţionabile cu trepte comutabile se prevăd dispozitive
de descărcare automată. Fac excepţie şi nu se prevăd cu dispozitive speciale de
descărcare, condensatoarele legate direct la bornele receptoarelor.
(13)7.21.13. Bateriile de condensatoare se instalează, de regulă, în încăperi
separate de categoria BA5 (EE) pe stelaje metalice sau în dulapuri speciale.
În încăperile în care sunt instalate bateriile de condensatoare se asigură
menţinerea condiţiilor de temperatură şi umiditate cerute de producătorul lor. Ele
se amplasează astfel încât să fie ferite de apă, praf, agenţi corozivi, lovituri,
vibraţii, căldură, foc, luându-se măsuri corespunzătoare de protecţie. Fac excepţie
bateriile de condensatoare impregnate cu uleiuri incombustibile (garantate de
producător). Acestea pot să fie instalate în încăperi de clasa BA5 (EE) (de ex. în
încăperea tabloului general de distribuţie), în încăperi de producţie, luându-se
măsuri de protecţie împotriva atingerilor sau în tablourile electrice închise, de
alimentare şi comandă ale receptoarelor (de ex. ale motoarelor asincrone).
(14)7.21.14. Montarea pe stelaje a bateriilor de condensatoare şi a conductelor
de legătură se face astfel încât o persoană să nu poată atinge simultan două părţi
metalice la o înălţime mai mică de 2,5 m şi între care există o tensiune mai mare
de 120 V. Accesul personalului în spaţiul bateriilor de condensatoare este permis
numai personalului autorizat şi numai după deconectarea şi descărcarea în
prealabil a acestora pe rezistoarele de descărcare.
SUBCAPITOLUL 22: 7.22. Instalaţii electrice pentru alimentarea
receptoarelor cu rol de securitate la incendiu
I._
(1)7.22.1. Alimentarea cu energie electrică a tabloului de distribuţie al staţiei
pompelor de incendiu, al electrovanelor de incendiu şi al altor dispozitive de
securitate la incendiu trebuie asigurată după caz astfel:
a)dintr-o singură sursă de alimentare. Se consideră o singură sursă de
alimentare racordarea la un post de transformare al sistemului energetic naţional,
la o centrală electrică, la reţeaua de joasă tensiune a furnizorului prin firida de
branşament sau la tabloul general de distribuţie al clădirii (dacă firida de
branşament sau tabloul general de distribuţie îndeplinesc condiţiile de la art.
7.22.2.).
Alimentarea de la o singură sursă, într-una din variantele de mai sus, se face la
instalaţiile la care, conform normativului NP 086-05, nu se prevăd pompe de
incendiu de rezervă astfel:
- clădiri civile şi industriale, de producţie şi/sau depozitare sau cu funcţiuni mixte,
la care nu sunt prevăzute instalaţii automate de stingere (sprinklere, drencere -
sprinklere deschise, apă pulverizată şi ceaţă de apă);
- clădiri civile, de producţie şi/sau depozitare ori cu funcţiuni mixte, la care pentru
stingerea incendiilor din interior se folosesc mai puţin de 2 jeturi simultane;
- construcţii şi grupuri de construcţii la care debitul de apă pentru incendiu exterior
nu depăşeşte 20 litri/s.
În aceleaşi condiţii se alimentează şi vanele de incendiu acţionate electric care pot
fi manevrate direct de către personalul de serviciu în mai puţin de 5 minute de la
darea semnalului de alarmă din cadrul obiectivelor de mai sus.
b)din două surse de alimentare independente Alimentarea din două surse
independente se face în:
- situaţiile în care se prevede pompă de rezervă activă pentru incendiu;
- clădirile în care, conform reglementărilor specifice referitoare la securitatea la
incendiu a construcţiilor, se prevăd obligatoriu sisteme de evacuare a fumului şi a
gazelor fierbinţi;
- clădirile prevăzute cu instalaţii automate de stingere cu apă (sprinklere,
drencere-sprinklere deschise, apă pulverizată şi ceaţă de apă);
- parcaje potrivit reglementărilor specifice;
- clădirile prevăzute cu ascensoare de pompieri în caz de incendiu (subcap. 7.18).
Sursa de alimentare de bază este asigurată conform punctului a). În cazuri
justificate tehnic în care nu exista posibilitatea asigurării unei surse de baza de
alimentare cu energie electrica pentru pompe se admite utilizarea motoarelor cu
ardere interna.
Sursa de alimentare rezervă poate fi:
- altă sursă de energie electrică (centrală electrică la consumator), astfel încât
nefuncţionarea sursei de bază să nu o afecteze;
- grup de intervenţie, cu intrarea automată în funcţiune în 15 s, la dispariţia
tensiunii sursei de bază şi preluarea eşalonată a receptoarelor în maxim 60
secunde.
Indiferent de numărul de instalaţii electrice prin care un loc de consum este
racordat la reţeaua operatorului de transport/distribuţie, acestea constituie o
singură sursă de alimentare (SEN) pentru locul de consum respectiv.
În toate cazurile trebuie asigurată trecerea automată (dublată de acţionare
manuală) de pe alimentarea de bază pe cea de rezervă la nefuncţionarea sursei
de bază printr-un sistem AAR reversibil.
În cazul în care este obligatorie şi nu se poate asigura a 2-a sursă de energie
electrică de rezervă, se montează pompe fixe cu motor cu ardere internă cu
pornire automată sau pompe cu abur cu alimentare permanentă printr-o conductă
separată, direct de la sursă.
(2)7.22.2. Se admite ca alimentarea tabloului de distribuţie al staţiei pompelor
şi electrovanelor de incendiu şi a altor dispozitive de securitate la incendiu să se
facă din tabloul general al unei clădiri numai dacă acesta este amplasat astfel încât
funcţionarea lui nu este periclitată în caz de incendiu în clădirea respectivă. Se
consideră că amplasarea satisface aceste condiţii dacă tabloul general este
amplasat în exteriorul clădirii respective, în construcţii independente de nivelul I
sau II de stabilitate la incendiu, sau în interiorul clădirii, în încăperi cu acces uşor
din exterior. Încăperea tabloului general trebuie să fie separată de restul clădirii
prin pereţi de A1, A2 - s1do, fără goluri şi cu rezistenţa la foc REI/EI 180 şi planşee
REI 90, având asigurat acces direct din exterior. Se admite şi comunicarea
încăperii tabloului general cu restul construcţiei printr-o uşa cu rezistenţă la foc de
minimum EI2 90-C, echipată cu dispozitive de autoînchidere sau închidere
automată în caz de incendiu.
Separarea faţă de încăperile din categoriile BE3a şi BE3b cu risc foarte mare de
incendiu, se realizează cu pereţi şi planşee antiex şi goluri de comunicare
funcţională protejate potrivit reglementărilor specifice referitoare la securitatea la
incendiu a construcţiilor.
(3)7.22.3. Căile de alimentare ale tabloului de distribuţie al staţiilor pompelor şi
electrovanelor de incendiu şi instalaţiei pentru evacuarea fumului şi gazelor
fierbinţi trebuie amplasate pe cât posibil, pe trasee ferite de pericol de incendiu.
În cazul în care se prevăd două căi de alimentare, acestea se dispun pe trasee
separate sau sunt separate antifoc prin amenajări constructive de separare, astfel
încât avarierea unei căi să nu poată provoca întreruperea în alimentarea cu energie
electrică a celeilalte căi. Se consideră că traseul unei linii aeriene este ferit de
pericol de incendiu dacă linia este amplasată la cel puţin 10 metri faţă de
construcţii cu nivelul I, II şi III de stabilitate la incendiu, la cel puţin 20 metri faţă
de cele de nivelul IV şi V de stabilitate la incendiu, precum şi faţă de depozite
deschise de materiale combustibile şi la o distanţă cel puţin egală cu de 1,5 ori
înălţimea suportului liniei aeriene, dar la cel puţin 15 metri faţă de clădirile cu risc
foarte mare de incendiu, categoria BE3a sau BE3b. În exterior, dacă traseul uneia
dintre căile de alimentare este aerian, traseul celei de a doua căi se execută de
regulă subteran, în condiţiile prevăzute de normativul NTE 007/08/00. În interior
se interzice ca traseul acestor căi să treacă prin încăperi de categoria BE3a, BE3b
(risc foarte mare de incendiu). Se admite ca traseul să treacă prin încăperi de
categoria BE2 (risc mare de incendiu), dacă cablul şi sistemul de pozare sunt
rezistente la foc minim o oră.
(4)7.22.4. În cazul alimentării dintr-o singură sursă coloana tabloului de
distribuţie a staţiei pompelor de incendiu se leagă înaintea întreruptorului general
sau a siguranţelor generale ale tabloului din reţeaua furnizorului din care se
alimentează. Întreruptorul sau siguranţele de pe coloanele ce alimentează
tablourile staţiei pompelor, electrovanelor de incendiu se va prevedea cu blocare
sigilată care să nu permită întreruperea alimentării decât în caz de strictă
necesitate. Această blocare nu este necesară în cazul în care întreruptorul se află
în încăperi unde au acces numai persoane autorizate (de exemplu camera tabloului
general de distribuţie).
Face excepţie cazul în care tabloul general de distribuţie are două bare distincte
racordate la două transformatoare care se pot rezerva reciproc. În acest caz
coloanele se pot racorda la barele generale.
(5)7.22.5. În cazul alimentării din două surse, tablourile staţiei de pompe de
incendiu şi sistemului de evacuare a fumului şi gazelor fierbinţi pot fi alimentate:
- pe două căi de alimentare (câte una de la fiecare sursă) cu un sistem AAR cu
acţionare la dispariţia tensiunii sursei de bază. Alimentarea din sursa de bază se
va face din faţa întreruptorului general;
- pe o singură cale dintr-o bară (tablou) alimentată de la cele două surse printr-
un sistem AAR, în cazul în care aceasta se află în apropierea (în aceeaşi încăpere
sau încăperi alăturate categoria BE1) tablourilor pompelor de incendiu şi
sistemului de evacuarea fumului şi gazelor fierbinţi.
(6)7.22.6. Din tabloul staţiei pompelor de incendiu se admite numai alimentarea
receptoarelor care contribuie direct şi indirect la intervenţia de stingere a
incendiilor (pompele de incendiu, electrovanele de incendiu, sistemele de evacuare
a fumului şi gazelor fierbinţi, instalaţia de automatizare pentru stingerea
incendiilor, instalaţia pentru iluminat normal şi de siguranţă a staţiei pompelor de
incendiu, sursa de rezervă, pompa de epuismente care evită pericolul inundării
pompelor de incendiu etc.).
(7)7.22.7. Trebuie prevăzută comandă automată pentru pornirea pompelor de
incendiu:
- în cazurile în care nu există personal calificat pentru punerea lor în funcţiune în
timp util;
- pentru instalaţiile speciale de stingere (sprinklere, drencere-sprinklere deschise,
apă pulverizată şi ceaţă de apă).
Intrarea automată în funcţiune a pompelor (mai puţin a pompei pilot), trebuie
semnalizată optic şi acustic în locurile precizate la art. 7.22.8. În aceste locuri se
prevede posibilitatea opririi manuale a semnalizării acustice. Semnalizarea optică
se opreşte automat odată cu oprirea pompelor de incendiu.
Instalaţiile de alimentare se prevăd şi cu posibilităţi de acţionare manuală.
Dispozitivele de protecţie de pe circuitele pompelor trebuie să nu acţioneze cel
puţin 20 secunde la curentul electric de pornire.
Cablurile de alimentare a pompelor se vor dimensiona la un curent egal cu 150%
din curentul nominal, atunci când pompele de incendiu şi tabloul electric nu sunt
în aceeaşi încăpere. Acestea se realizează dintr-o bucată fără îmbinări.
Echipamentele de acţionare se vor alege pentru regimul AC4 (conform SR EN
60947-1 şi SR EN 60947-4).
Oprirea pompelor de incendiu se prevede numai manual, cu excepţia situaţiei de
la art. 7.22.11.
Prevederile din acest articol sunt conforme cu recomandările din SR EN 12845.
(8)7.22.8. Comanda manuală de acţionare a pompelor şi electrovanelor de
incendiu se admite să se facă şi prin butoane speciale de pornire amplasate atât
în încăperea pompelor şi electrovanelor de incendiu cât şi, după caz, la distanţă în
diferite puncte de comandă (de ex. la serviciul de pompieri, în camera
dispeceratului de comandă, în clădirile respective, în secţii de fabricaţie, depozite
etc. pentru care sunt prevăzute aceste instalaţii).
Oprirea manuală a pompelor şi electrovanelor de incendiu se face numai din staţia
pompelor de incendiu.
Butoanele pentru comandă manuală a pompelor şi electrovanelor de incendiu care
servesc instalaţii de hidranţi interiori neautomatizate se amplasează în apropierea
fiecărui hidrant interior. Aceste butoane trebuie să fie special executate pentru
instalaţii de stins incendii, fiind dispuse în cutii sau nişe cu geam sigilate.
(9)7.22.9. În toate instalaţiile de stins incendii, schema de comandă a pompei
(pompelor) de rezervă trebuie stabilită astfel încât acestea să intre automat în
funcţiune în următoarele situaţii:
- la dispariţia tensiunii de alimentare a pompei (pompelor) aflate în funcţiune;
- la oprirea pompei (pompelor) în funcţiune prin declanşarea protecţiei termice
sau electromagnetice;
- atunci când pompa (pompele) aflate în funcţiune nu asigură presiunea necesară.
În cazul staţiilor de pompare cu mai multe pompe, intrarea în funcţiune a acestora
se face succesiv (temporizat) funcţie de capacitatea sursei de alimentare de
rezervă. În cazul pornirii manuale, aceasta se stabileşte prin "Instrucţiuni de
exploatare".
(10)7.22.10. Schema de comandă a pompelor de incendiu se stabileşte astfel
încât să se poată alterna situaţia de pompă în funcţiune cu cea de rezervă, pentru
a se putea controla permanent starea instalaţiilor şi a realiza o uzură uniformă a
pompelor.
(11)7.22.11. Pompele de incendiu trebuie protejate împotriva funcţionării în gol,
la lipsa de apă, prin asigurarea opririi automate a acestora. Această situaţie
trebuie semnalizată optic şi acustic în camera serviciului de pompieri sau în alt loc
cu supraveghere permanentă.
(12)7.22.12. Coloanele de alimentare a tabloului staţiei de pompare pentru
incendiu şi a altor sisteme de securitate la incendiu trebuie să fie din cupru şi
trebuie protejate împotriva deteriorărilor mecanice. Aceste coloane se executată
cu cabluri cu izolaţie minerală conform SR EN 60702- 1, SR EN 60702- 2 sau cu
cabluri rezistente la foc, conform SR EN 50200 şi SR EN 50362 sau un sistem de
cablaj care să-şi păstreze caracteristicile de protecţie la foc şi mecanice care
trebuie să asigure durata cea mai mare normată de funcţionare dintre instalaţiile
de stingere a incendiului din clădire pe care le alimentează din acelaşi tablou sau
aflate pe trasee comune.
(13)7.22.13. Circuitele de alimentare a pompelor, electrovanelor şi a altor
elemente aferente instalaţiilor cu rol de securitate la incendiu precum şi circuitele
de control, comandă şi semnalizare, trebuie să fie din cupru şi vor fi cu întârziere
la propagarea flăcării în mănunchi (ex. CYYF) conform SR EN 50266, dacă
receptoarele electrice sunt în aceeaşi încăpere (sau încăpere alăturată) cu tabloul
de alimentare. În alte cazuri se aplică art. 7.22.12.
(14)7.22.14. Dispozitivele pentru acţionarea cortinelor de siguranţă din clădirile
cu orice destinaţie se alimentează conform prevederilor art. 7.22.1 punctul b).
Acţionarea lor se face automat la declanşarea instalaţiei de semnalizare a
incendiului din sală sau scenă. În încăperea serviciului de pompieri de lângă cortina
de siguranţă se asigură şi posibilităţi de acţionare manuală a acesteia. Acţionarea
automată a cortinei trebuie semnalizată optic şi acustic local şi la serviciul de
pompieri.
(15)7.22.15. Soluţiile de alimentare electrică a altor instalaţii şi dispozitive de
securitate la incendiu (uşi, obloane rezistente la foc, clapete antifoc etc.) se
stabilesc de proiectant în funcţie de condiţiile specifice şi de securitatea la
incendiu, adoptându-se una din variantele a) sau b) de la art. 7.22.1. Este
obligatorie alimentarea din două surse independente a dispozitivelor de securitate
la incendiu de tipul celor de la aliniatul anterior, în afara cazurilor prevăzute la art.
7.22.1, pentru clădiri înalte şi foarte înalte, clădiri cu săli aglomerate, clădiri civile
din categoriile A şi B de importanţă, clădiri de turism cu peste 150 persoane, clădiri
pentru învăţământ cu peste 300 de persoane şi clădiri de sănătate cu peste 100
de paturi.
(16)7.22.16. Staţiile de pompare, echipamentele de control şi semnalizare
(centralele de semnalizare) a incendiilor şi zonele în care se află elemente de
prevenire şi stingere a incendiilor care trebuie acţionate (electrovane etc.) trebuie
prevăzute cu instalaţie de iluminat de siguranţă pentru continuarea lucrului.
(17)7.22.17. Grupul de intervenţie pentru alimentarea de rezervă se instalează
în clădiri independente sau poate fi înglobat în interiorul clădirilor cu risc de
incendiu mare (BE2), mediu (BE1a) şi mic (BE1b) sau alipite de acestea.
(18)7.22.18. Încăperea grupului de intervenţie, înglobată sau alipită construcţiilor
cu alte destinaţii, se separă de restul construcţiei prin pereţi de A1, A2 - s1do cu
rezistenţă la foc REI/EI 180 şi planşee REI 90, având acces direct din exterior.
Această încăpere trebuie prevăzută cu goluri pentru aspiraţia aerului de combustie
şi goluri de evacuare spre exterior a gazelor de ardere, astfel încât să fie eliminat
pericolul introducerii acestora în clădire. Se admite şi comunicarea acestor
funcţiuni cu restul construcţiei numai dintr-un coridor comun, printr-o uşă cu
rezistenţă la foc de minim EI2 90-C, echipată cu dispozitive de autoînchidere sau
închidere automată în caz de incendiu, fără a se renunţa la accesul direct din
exterior.
(19)7.22.19. Clădirile independente pentru grupurile de intervenţie trebuie să fie
de nivelul I, II sau III de stabilitate la incendiu şi trebuie prevăzute cu posibilitatea
de evacuare a gazelor de ardere.
(20)7.22.20. Încăperile în care se găsesc grupurile de intervenţie trebuie
prevăzute cu iluminat de siguranţă pentru continuarea lucrului.
II.Instalaţii electrice aferente dispozitivelor şi sistemelor de evacuare a fumului
şi gazelor fierbinţi.
(21)7.22.21. Alimentarea cu energie electrică a utilajelor şi echipamentelor de
acţionare a dispozitivelor de evacuare a fumului şi gazelor fierbinţi sau a
instalaţiilor de ventilare şi climatizare utilizate şi pentru evacuarea fumului şi
gazelor fierbinţi se asigură în condiţiile art. 7.22.1 b) şi 7.22.5., standardelor de
referinţă SR EN 12101 cu părţile 5, 6 şi 10 sau reglementărilor echivalente.
Sistemele AAR prevăzute la art. 7.22.5 vor fi reversibile (la revenirea tensiunii
sursei de bază, alimentarea se va face automat pe acesta).
(22)7.22.22. În zonele în care sunt montate dispozitive şi sisteme de evacuare a
fumului şi gazelor fierbinţi se va prevedea iluminat de securitate pentru
intervenţie.
(23)7.22.23. Timpul de funcţionare în caz de incendiu, respectiv punerea în
funcţiune a ventilatoarelor de evacuare a fumului şi gazelor fierbinţi se stabileşte
în conformitate cu reglementările tehnice specifice.
(24)7.22.24. Oprirea ventilatoarelor trebuie realizată din cel puţin două puncte
ale instalaţiei; unul din acele puncte trebuie să fie amplasat într-o zonă accesibilă
direct.
(25)7.22.25. Intrarea în funcţiune a sistemului de evacuare a fumului şi gazelor
fierbinţi trebuie să se facă automat la acţionarea detectoarelor de incendiu. Aceste
detectoare transmit prin echipamentul de control şi semnalizare (centrala de
detectare - semnalizare), după caz, comanda pentru:
- acţionarea elementelor de compartimentare rezistente la foc;
- închiderea uşilor rezistente la foc;
- oprirea ascensoarelor cu funcţionare normală;
- închiderea uşilor de separare a încăperilor tampon, degajamentelor şi tunelurilor
de evacuare;
- închiderea/oprirea sistemului de ventilare/climatizare care nu face parte din
sistemul de evacuare a fumului şi gazelor fierbinţi, precum şi a clapetelor antifoc;
- sistemul de ventilare ce face parte din sistemul de evacuare a fumului şi gazelor
fierbinţi care va îndeplini cerinţele specifice acestuia.
(26)7.22.26. Comanda sistemului de evacuare a fumului gazelor fierbinţi se
face:
- automat, prin detectoare de incendiu şi echipamentul de control şi semnalizare
(centrala de semnalizare) şi detectare a incendiului, amplasate în compartimentele
de incendiu;
- manual, prin declanşatoare manuale de alarmă (butoane de semnalizare
manuală) amplasate pe căile de evacuare, la fiecare nivel;
- manual, prin comandă la distanţă, în cazul existenţei unui post central de
comandă şi control pentru apărare împotriva incendiilor.
(27)7.22.27. Realizarea circuitelor de comandă, control şi semnalizare se va face
în conformitate cu prevederile reglementărilor tehnice specifice.
(28)7.22.28. Cablurile electrice pentru coloanele tabloului şi pentru circuitele de
alimentare a elementelor aferente sistemului de evacuare a fumului şi gazelor
fierbinţi şi cablurile pentru circuitele de comandă, control şi semnalizare vor avea
conductoare din cupru şi vor fi rezistente la foc astfel încât să asigure funcţionarea
sistemului pe durata normată (clasificarea temperatură/timp a componentei pe
care o deserveşte) stabilită potrivit prevederilor reglementărilor tehnice specifice.
Cablurile electrice utilizate pentru sistemele mecanice de evacuare a fumului şi
gazelor fierbinţi şi de presiune diferenţială trebuie să fie protejate împotriva
expunerii la incendiu pentru perioadele de timp cerute prin reglementările tehnice
aplicabile în locul de utilizare al sistemelor, asigurându-se:
a)cabluri şi sistemele de pozare rezistente la foc care întrunesc criteriul de
temperatură şi de timp în conformitate cu standardele aplicabile sau
b)cabluri protejate în construcţie rezistentă la foc, sau instalate în exteriorul
clădirii unde cablurile nu pot fi puse în pericol de incendiu şi
c)cabluri protejate de incendiu ce trebuie să corespundă cu clasificarea
temperatură/timp a componentei pe care o deserveşte.
SUBCAPITOLUL 23: 7.23. Instalaţii electrice pentru iluminatul de
siguranţă. Condiţii de alimentare şi de funcţionare
(1)7.23.1. Iluminatul de siguranţă trebuie prevăzut în clădirile menţionate în cap.
1.
(2)7.23.2. În conformitate cu reglementările specifice referitoare la proiectarea
şi executarea sistemelor de iluminat artificial din clădiri, precum şi SR EN 1838 şi
SR 12294 iluminatul de siguranţă se clasifică astfel:
a)iluminat pentru continuarea lucrului;
b)iluminat de securitate, care se compune din:
1.iluminat pentru intervenţii în zonele de risc;
2.iluminat pentru evacuarea din clădire;
3.iluminat pentru circulaţie;
4.iluminat împotriva panicii;
5.iluminat pentru veghe;
6.iluminat pentru marcarea hidranţilor interiori de incendiu;
7.iluminat de siguranţă portabil.
Iluminatul pentru continuarea lucrului este parte a iluminatului de siguranţă
prevăzut pentru continuarea activităţii normale fără modificări esenţiale.
Iluminatul pentru intervenţii în zone de risc este parte a iluminatului de securitate
prevăzut să asigure nivelul de iluminare necesar siguranţei persoanelor implicate
într-un proces sau activitate cu pericol potenţial şi să permită desfăşurarea
adecvată a procedurilor de acţionare pentru siguranţa ocupanţilor zonelor, precum
şi evacuarea în caz de incendiu.
Iluminatul pentru evacuarea din clădire este parte a iluminatului de securitate
destinat să asigure identificarea şi folosirea, în condiţii de securitate, a căilor de
evacuare.
Iluminatul pentru circulaţie este parte a iluminatului de securitate destinat să
asigure deplasarea ocupanţilor în condiţii de securitate către căile de evacuare sau
către zonele de intervenţie.
Iluminatul împotriva panicii este parte a iluminatului de securitate prevăzut să
evite panica şi să asigure nivelul de iluminare care să permită persoanelor să
ajungă în locul de unde calea de evacuare poate fi identificată.
Iluminatul pentru marcarea hidranţilor interiori de incendiu este parte a
iluminatului de securitate prevăzut să permită identificarea uşoară a hidranţilor
interiori de incendiu.
Iluminatul de siguranţă portabil este parte a iluminatului de securitate destinat a
fi utilizat în spaţiile fără personal permanent şi este asigurat cu echipament
portabil prevăzut cu alimentare proprie. Timpii de punere în funcţiune de la
întreruperea iluminatului normal sunt daţi în tabelul 7.23.1.
Tabelul 7.23.1. - Timpii de punere în funcţiune a sistemelor de iluminat de
siguranţă la întreruperea iluminatului normal
Timpul de punere în
funcţiune în clădirile Timpul de punere în funcţiune în industrie
Tipul sistemului de iluminat
destinate publicului sau conform SR 12294
lucrărilor
iluminat pentru continuarea lucrului în 0,5 s - 5 s1) în 0,5-15 s în funcţie de gradul de pericol1)
iluminat pentru intervenţii în zonele de risc în 0,5 s - 5 s 2)
în 0,5-15 s în funcţie de gradul de pericol2)
iluminat de evacuare în 5 s2)3)4) în 1-15 s în funcţie de gradul de pericol2)
iluminat pentru circulaţie în 5 s2) în 1-15 s în funcţie de gradul de pericol2)
iluminat împotriva panicii în 5 s 2)
-
iluminat pentru veghe în 5 s -
iluminat pentru marcarea hidranţilor în 5 s2) în 1-15 s în funcţie de gradul de pericol2)
1
)Timpul de funcţionare este până la terminarea activităţii cu risc.
2
)Timpul de funcţionare este de cel puţin 1 h.
3
)Timpul de funcţionare este de cel puţin 3 h pentru clădiri foarte înalte, clădiri cu săli aglomerate din categoria S1,
spitale şi hoteluri.
4
)Timpul de funcţionare este cel puţin 2 h pentru clădiri înalte, clădiri cu săli aglomerate din categoria S2, clădiri de
sănătate, de învăţământ, de turism, pentru cultură, clădiri civile subterane, centre comerciale, hypermagazine,
parcaje subterane de tip P3 şi P4, precum şi parcaje supraterane închise cu mai mult de 3 niveluri.
(3)7.23.3. Corpuri de iluminat pentru iluminatul de siguranţă
1.7.23.3.1. Corpurile de iluminat pentru:
- continuarea lucrului;
- intervenţie;
- împotriva panicii;
- circulaţie,
trebuie integrate în iluminatul normal al spaţiilor respective, dar trebuie să li se
asigure punerea în funcţiune la întreruperea iluminatului normal în timpul prevăzut
în tabelul 7.23.1.
2.7.23.3.2. Corpurile de iluminat pentru:
- evacuarea din clădire;
- marcarea hidranţilor
trebuie să respecte recomandările din SR EN 60598-2-22 şi tipurile de marcaj
(sens, schimbări de direcţie) stabilite prin H.G. nr. 971/2006, SR ISO 3864-1
(simboluri grafice) şi SR EN 1838 privind distanţele de identificare, luminanţă şi
iluminarea panourilor de semnalizare de securitate.
Punerea în funcţiune la întreruperea iluminatului normal se face în timpul prevăzut
în tabelul 7.23.1.
3.7.23.3.3. Corpurile de iluminat pentru iluminatul de siguranţă trebuie să fie
realizate din materiale clasa B de reacţie la foc, potrivit reglementărilor specifice.
(4)7.23.4. Surse de alimentare
1.7.23.4.1. Sursa principală de alimentare este reţeaua de distribuţie publică.
2.7.23.4.2. Sursa de alimentare de securitate (de rezervă) trebuie aleasă astfel
încât să intre în funcţiune în timpul menţionat în tabelul 7.23.1 şi să menţină
alimentarea un timp minim de 1 h, cu excepţia iluminatului pentru continuarea
lucrului şi iluminatul de securitate pentru intervenţii în zonele de risc, care trebuie
asigurat pe durata de timp stabilită în funcţie de tipul activităţii.
Sursele de alimentare de securitate (de urgenţă) sunt cele prezentate în 5.5.3. şi
pot fi locale şi centralizate.
Sursele locale sunt cele conţinute în corpul de iluminat (corp de iluminat de tip
autonom).
Sursele centralizate sunt cele care se amplasează în spaţii special destinate.
(5)7.23.5. Instalaţii electrice pentru iluminatul de siguranţă pentru continuarea
lucrului
1.7.23.5.1. Instalaţii electrice pentru iluminatul de siguranţă pentru continuarea
lucrului se prevede în următoarele cazuri:
a)în locuri de muncă dotate cu receptoare care trebuie alimentate fără întrerupere
şi la locurile de muncă legate de necesitatea funcţionării acestor receptoare (staţii
de pompe pentru incendiu, surse de rezervă, spaţiile serviciilor de pompieri,
încăperile supapelor de control şi semnalizare, ventilatoarelor de evacuare a
fumului şi gazelor fierbinţi, centralelor de semnalizare, dispecerate etc.);
b)în încăperile blocului operator (săli de operaţie, de sterilizare, de pregătire
medici, de pregătire bolnavi, de reanimare etc.);
c)în clădirile construcţiilor de producţie şi/sau depozitare, laboratoare şi altele
similare în care utilajele necesită o permanentă supraveghere.
2.7.23.5.2. Capacitatea bateriilor de acumulatoare pentru cazurile de la pct. a) şi
b) de la art. 7.23.5.1 trebuie stabilită astfel încât să se asigure funcţionarea
iluminatului de siguranţă pentru continuarea lucrului în tot timpul necesar pentru
luarea unor măsuri în vederea continuării pe o perioadă de timp, fără pericol, a
activităţii, efectuarea unor manevre pentru oprirea activităţii.
(6)7.23.6. Instalaţii electrice pentru iluminatul de securitate pentru intervenţii
1.7.23.6.1. Instalaţii electrice pentru iluminatul de securitate pentru intervenţii
trebuie prevăzute în următoarele cazuri:
a)în locurile în care sunt montate armături (de ex. vane, robinete şi dispozitive de
comandă-control) ale unor instalaţii şi utilaje care trebuie acţionate în caz de
avarie;
b)în zonele cu elemente care, la ieşirea din funcţiune a iluminatului normal,
trebuie acţionate în vederea scoaterii din funcţiune a unor utilaje şi echipamente
sau a reglării unor parametrii aferenţi, în scopul protejării utilajelor,
echipamentelor sau persoanelor precum şi în încăperi de garare a utilajelor
destinate apărării împotriva incendiilor.
(7)7.23.7. Instalaţii electrice pentru iluminatul de securitate pentru evacuare
1.7.23.7.1. Instalaţii electrice pentru iluminatul de securitate pentru evacuare
trebuie prevăzute în:
- clădirile civile şi încăperile cu mai mult de 50 de persoane;
- încăperile amplasate la nivelurile supraterane ca suprafaţa mai mare de 300 m2,
indiferent de numărul de persoane;
- încăperile amplasate la nivelurile subterane cu suprafaţa mai mare de 100 m2,
indiferent de numărul de persoane;
- parcajele subterane şi supraterane închise;
- toaletele cu suprafaţa mai mare de 8 m2 şi cele destinate persoanelor cu
dizabilităţi;
- spaţiile de producţie cu mai mult de 20 de persoane sau atunci când distanţa
dintre uşa de evacuare şi punctul de lucru cel mai depărtat depăşeşte 30 m.
2.7.23.7.2. Corpurile de iluminat pentru evacuare trebuie amplasate astfel încât
să se asigure un nivel de iluminare adecvat (conform reglementărilor specifice
referitoare la proiectarea şi executarea sistemelor de iluminat artificial din clădiri)
lângă fiecare uşă de ieşire şi în locurile unde este necesar să fie semnalizat un
pericol potenţial sau amplasamentul unui echipament de siguranţă, după cum
urmează:
a)lângă*) scări, astfel încât fiecare treaptă să fie iluminată direct;
b)lângă*) orice altă schimbare de nivel:
c)la fiecare uşă de ieşire destinată a fi folosită în caz de urgenţă;
d)la panourile/indicatoarele de semnalizare de securitate;
e)la fiecare schimbare de direcţie;
f)în exteriorul şi lângă * fiecare ieşire din clădire;
g)lângă*) fiecare post de prim ajutor;
h)lângă*) fiecare echipament de intervenţie împotriva incendiului (stingătoare) şi
fiecare punct de alarmă (declanşatoare manuale de alarmă în caz de incendiu),
panouri repetoare de semnalizare şi sau comandă în caz de incendiu;
i)la scările rulante.
De-a lungul căilor de evacuare, distanţa dintre corpurile de iluminat pentru
evacuare trebuie să fie de maxim 15 metri.
*)"lângă" este considerat ca fiind sub 2 m măsuraţi pe orizontală.
3.7.23.7.3. Iluminatul de securitate pentru evacuare trebuie să funcţioneze
permanent cât timp există personal în clădire, cu următoarele excepţii:
- unde există sistem de supraveghere permanent al iluminatului;
- unde acest sistem de iluminat este asigurat de iluminatul natural pe perioada
activităţii în clădire.
(8)7.23.8. Instalaţii electrice pentru iluminatul de securitate pentru circulaţie
1.7.23.8.1. Instalaţiile electrice pentru iluminatul de securitate pentru circulaţie
trebuie prevăzute pe căile de circulaţie din interiorul sălilor de spectacol ale
clădirilor şi pe căile de circulaţie din încăperile de producţie din clădiri industriale
şi similare.
2.7.23.8.2. Corpurile de iluminat ale iluminatului de securitate pentru circulaţie se
amplasează în locurile în care este necesar să se asigure publicului, respectiv
utilizatorilor, distingerea unor obstacole de pe căile de circulaţie atunci când
iluminatul normal lipseşte sau acolo unde iluminatul de evacuare nu este suficient
pentru distingerea obstacolelor.
3.7.23.8.3. Iluminatul de circulaţie completează iluminatul de evacuare pentru a
asigura o bună circulaţie pe căile de evacuare (culoare, scări, etc.).
(9)7.23.9. Instalaţii electrice pentru iluminatul de securitate împotriva panicii
1.7.23.9.1. Instalaţiile electrice pentru iluminatul de securitate împotriva panicii
se prevăd în:
- încăperi din clădirile publice cu mai mult de 50 de persoane dacă se află la
nivelurile subterane şi în încăperi cu peste 100 de persoane dacă sunt amplasate
la nivelurile supraterane;
- încăperi cu suprafaţa mai mare de 60 m2;
- spaţiile de producţie cu mai mult de 100 de persoane şi cu densitate mai mare
de 1 persoană/10 m2.
2.7.23.9.2. Iluminatul de securitate împotriva panicii se prevede cu comandă
automată de punere în funcţiune după căderea iluminatului normal.
3.7.23.9.3. În afară de comanda automată a intrării lui în funcţiune, iluminatul de
securitate împotriva panicii se prevede şi cu comenzi manuale din mai multe locuri
accesibile personalului de serviciu al clădirii, respectiv personalului instruit în acest
scop. Scoaterea din funcţiune a iluminatului de securitate împotriva panicii trebuie
să se facă numai dintr-un singur punct accesibil personalului însărcinat cu aceasta.
(10)7.23.10. Instalaţii electrice pentru iluminatul de securitate pentru veghe
1.7.23.10.1. Instalaţiile electrice pentru iluminatul de securitate pentru veghe se
prevăd în încăperi acolo unde este necesară o supraveghere în timpul nopţii (de
exemplu: camere pentru bolnavi, maternităţi, spitale, cămine pentru bătrâni şi
infirmi, ospicii şi altele similare).
(11)7.23.11. Instalaţii electrice pentru iluminatul de securitate pentru marcarea
hidranţilor interiori de incendiu
1.7.23.11.1.1.1. Instalaţiile electrice destinate iluminatului pentru marcarea
hidranţilor interiori de incendiu sunt destinate identificării hidranţilor în lipsa
iluminatului normal.
2.7.23.11.1.1.2. Corpurile de iluminat pentru iluminatul destinat marcării
hidranţilor interiori de incendiu se amplasează în afara hidrantului (alături sau
deasupra) la maximum 2 m şi poate fi comun cu unul din corpurile de iluminat de
securitate (evacuare, circulaţie, panică), cu condiţia ca nivelul de iluminare să
asigure identificarea tuturor indicatoarelor de securitate aferente lui.
(12)7.23.12. Circuite, coloane şi tablouri de distribuţie pentru iluminatul de
siguranţă
1.7.23.12.1. Corpurile de iluminat de tip autonom (executate conform SR EN
60598-2-22) se alimentează pe circuite din tablourile de distribuţie pentru
receptoare normale. Pot fi alimentate de pe circuite comune cu corpurile de
iluminat pentru iluminatul normal. Conductoarele şi/sau cablurile de alimentare
trebuie să fie cu întârziere la propagarea flăcării în mănunchi (conform cu SR EN
50266 pe părţi - de exemplu CYY-F).
2.7.23.12.2. Circuitele şi coloanele corpurilor de iluminat de siguranţă alimentate
din surse centralizate se execută astfel:
- cu cabluri cu izolaţie minerală, conform cu SR EN 60702-1 şi SR EN 60702-2 sau
- cu cabluri cu rezistenţă la foc, conform cu SR EN 50200, SR EN 50362, CEI
60331-11 şi CEI 60331-21.
Sistemele de pozare trebuie să-şi păstreze caracteristicile de protecţie mecanică
şi electrice la foc corespunzătoare cablurilor.
3.7.23.12.3. Tablourile de distribuţie pentru iluminatul de siguranţă trebuie să
fie distincte faţă de tablourile iluminatului normal cu excepţia cazurilor de la
7.23.12.1.
Aceste tablouri se amplasează în încăperi sau spaţii diferite faţă de cele ale
tablourilor pentru iluminatul normal. Se admite şi amplasarea în aceeaşi încăpere
sau spaţiu cu condiţia luării de măsuri constructive sau de montaj prin care să se
evite influenţa reciprocă.
4.7.23.12.4. Dimensionarea circuitelor şi coloanelor iluminatului de siguranţă se
face respectându-se condiţiile indicate la 5.2.4. În încăperile şi pe căile de
evacuare cu mai multe corpuri de iluminat de siguranţă, acestea trebuie
alimentate de la cel puţin două circuite separate, dacă alimentarea se face de la o
sursă centrală.
SUBCAPITOLUL 24: 7.24. Instalaţii de balizaj
SECŢIUNEA 1: 7.24.1. Domeniul de aplicare
Prescripţiile din acest capitol se aplica semnalizării obstacolelor, denumit în
continuare balizaj, în vederea zborului în condiţii de siguranţă a avioanelor şi
elicopterelor, în apropierea aeroporturilor şi elioporturilor, în conformitate cu
Reglementările Aeronautice Civile Române privind Proiectarea şi exploatarea
tehnică a aerodromurilor, vol. 1 - Aeroporturi, Cap. 6, aprobat cu Ord. Min.
Transporturilor nr. 1148/12.09.2008.
SECŢIUNEA 2: 7.24.2. Balizajul luminos (de noapte)
I._
(1)7.24.2.1. Balizajul luminos poate fi cu lumini de joasă, medie sau mare
intensitate (a se vedea tabelul 7.24.2). Cel de mare intensitate poate fi folosit atât
pe timpul zilei cât şi în timpul nopţii, iar cel de joasă intensitate numai pe timpul
nopţii.
(2)7.24.2.2. Balizajul cu lumini de joasă intensitate, tip A sau B, se foloseşte
pentru obiecte cu dimensiuni reduse şi cu înălţimea mai mică de 45 m. Luminile
de joasă intensitate tip B se folosesc singure sau în combinaţie cu luminile de
medie intensitate tip B.
(3)7.24.2.3. Balizajul cu lumini de intensitate medie se foloseşte pentru obiective
extinse sau când înălţimea acestora este mai mare de 45 m. Un grup de clădiri
este considerat ca un obiectiv extins.
(4)7.24.2.4. Balizajul cu lumini de mare intensitate, tip A, este necesar când
obiectivul este mai înalt de 150 m şi acesta este necesar să fie recunoscut şi în
timpul zilei. Balizajul de mare intensitate tip B se utilizează pentru a indica
prezenţa unui pilon de linie aeriană atunci când nu este posibil a instala marcaje
pe conductoarele liniei.
(5)7.24.2.5. În cazul obstacolelor tip coş de fum sau altele asemănătoare,
luminile se montează suficient de jos din vârful acestuia pentru ca, contaminarea
datorită fumului să fie minimă (a se vedea fig. 7.24.1 şi 7.24.2).
(6)7.24.2.6. Una sau mai multe lumini de joasă, medie sau mare intensitate vor
fi amplasate cât de mult posibil pe punctul cel mai înalt, vârful sau muchia
obstacolului.
(7)7.24.2.7. În cazul unei structuri tip antenă sau turn, mai mare de 12 m, unde
nu este posibilă amplasarea unei surse de mare intensitate pe vârful acesteia,
amplasarea se va face în punctul cel mai înalt posibil şi dacă este posibil, o sursa
de medie intensitate, tip A, va fi amplasată în vârful obstacolului.

Fig. 7.24.1. Exemplu de balizaj a structurilor înalte


(8)7.24.2.8. În cazul unui obiectiv extins sau un grup de obiecte apropiate,
luminile vor fi amplasate în punctul sau muchia cea mai înaltă a obstacolului, astfel
ca să indice extinderea obiectivului. Dacă două sau mai multe muchii sunt la
aceiaşi înălţime, va fi marcată muchia cea mai apropiată de direcţia de aterizare.
Când se folosesc lumini de joasă intensitate distanţa orizontală dintre acestea nu
va depăşi 45 m. Când se utilizează lumini de medie intensitate distanţa între
acestea nu va depăşi 90 m.
(9)7.24.2.9. Când un obiectiv este balizat de o lumină de medie intensitate tip
A, şi obiectivul este mai înalt de 105 m faţă de cota terenului sau de vârful
celorlalte clădiri înconjurătoare, trebuiesc adăugate lumini intermediare cât mai
egal amplasate între vârf şi nivelul terenului sau nivelul vârfurilor clădirilor
înconjurătoare.
Fig. 7.24.2. Balizajul luminos al construcţiilor
(10)7.24.2.10. Când un obiectiv este balizat de o lumină de medie intensitate tip
B şi vârful obiectivului este mai mare de 45 m faţă de nivelul solului sau de nivelul
clădirilor înconjurătoare trebuiesc folosite lumini la înălţimi intermediare. Luminile
intermediare vor fi lumini de joasă intensitate tip B ce vor alterna cu lumini de
medie intensitate tip B, pe cât posibil la distanţe egale între vârf şi nivelul solului
sau vârful clădirilor înconjurătoare. Distanţa între lumini nu va depăşi 52 m.
(11)7.24.2.11. Când se folosesc lumini de medie intensitate tip C se vor respecta
condiţiile de la art. 7.24.2.10.
(12)7.24.2.12. Când se folosesc lumini de balizaj de mare intensitate tip A
acestea vor fi amplasate la intervale egale între vârf şi nivelul solului, distanţa
nedepăşind 105 m, cu excepţia cazului când obiectul ce trebuie balizat este
înconjurat de alte clădiri şi vârful acestora este considerat nivelul solului.
(13)7.24.2.13. Când sunt utilizate lumini de mare intensitate tip B acestea
trebuie localizate pe trei nivele;
- la vârful pilonului;
- la punctul cel mai de jos al conductoarelor;
- la jumătatea distanţei între cele două nivele de mai sus.
II.Caracteristicile luminilor de balizaj de joasă intensitate (ji).
(14)7.24.2.14. Luminile de balizaj pentru obiective fixe vor fi de culoare roşie.
(15)7.24.2.15. Tipul de semnal pentru luminile de balizaj de joasă intensitate tip
A şi B este indicat în tabelul 7.24.2.
III.Caracteristicile luminilor de balizaj de medie intensitate (mi).
(16)7.24.2.16. Luminile de balizaj de medie intensitate de tip A vor fi lumini albe
intermitente; de tip B vor fi lumini roşii intermitente şi tip C vor fi lumini roşii fixe.
(17)7.24.2.17. Tipul de semnal pentru luminile de balizaj de intensitate medie
(tip A, B şi C) este indicat în tabelul 7.24.3.
(18)7.24.2.18. Luminile de balizaj de intensitate medie de tip A şi B, amplasate
pe un obiect, vor pulsa simultan.
IV.Caracteristicile luminilor de balizaj de mare intensitate (Mi).
(19)7.24.2.19. Luminile de balizaj de intensitate mare de tip A şi B vor fi lumini
albe. Unghiul de reglaj este indicat în tabelul 7.24.1.
(20)7.24.2.20. Tipul de semnal pentru luminile de balizaj de intensitate mare,
tipurile A şi B, este indicat în tabelul 7.24.2.
(21)7.24.2.21. Luminile de balizaj de intensitate mare, tip A, amplasate pe un
obiect, vor pulsa simultan.
(22)7.24.2.22. Se recomandă ca luminile de balizaj de intensitate mare, tip B,
indicând prezenţa unui pilon de susţinere pentru fire, cabluri etc. suspendate, să
pulseze secvenţial lumina de mijloc, lumina de vârf şi lumina de jos. Intervalele
între pulsaţiile luminilor să fie aproximativ în următoarele proporţii:
Intervalul pulsaţilor dintre Proporţia în cadrul unui ciclu
Luminile intermediare şi superioare 1/13
Luminile superioare şi inferioare 2/13
Luminile inferioare şi intermediare 10/13
Tabelul 7.24.1. - Reglajul unghiului luminilor de balizaj de mare intensitate.
Înălţimea de montaj faţă de sol Unghiul vârfului fascicolului luminos faţă de orizontală
Mai mare de 151 m 0°
Intre 122 şi 151 m 1°
Intre 92 şi 122 m 2°
Mai mică de 92 m 3°
SECŢIUNEA 3: 7.24.3. Balizajul turbinelor eoliene
(1)7.24.3.1. Dacă turbinele eoliene sunt considerate un obstacol ele vor fi balizate
noaptea, prin balizaj luminos. Turbinele eoliene sunt considerate obstacole dacă
acestea sunt indicate ca atare de Autoritatea Aeronautică Civilă Română (AACR)
sau dacă înălţimea lor depăşeşte 150 m.
(2)7.24.5.2. Atunci când este necesar un balizaj de noapte vor fi utilizate lumini
de balizaj de medie intensitate. În cazul unui parc de turbine eoliene, de exemplu
două sau mai multe turbine, ele sunt considerate ca un obiectiv extins (a se vedea
art. 7.24.2.8.) şi vor fi balizate astfel:
a)pentru a identifica perimetrul parcului de turbine;
b)cu respectarea distanţei maxime între lumini conform art. 7.24.2.8 pentru
lămpile dealungul perimetrului parcului, în afara cazului că o evaluare a autorităţii
competente stabileşte altfel;
c)unde se folosesc lumini intermitente ele trebuie să pulseze simultan;
d)în interiorul parcului de turbine eoliene fiecare turbina trebuie să fie balizată;
e)luminile de balizaj se vor instala pe nacelă de asemenea manieră încât să fie
vizibile din orice direcţie de apropiere.
SECŢIUNEA 4: 7.24.4. Alimentarea instalaţiei de balizaj luminos
(1)7.24.4.1. Pentru siguranţa funcţionării, alimentarea instalaţiei de balizaj
luminos se va realiza în sistemul dublei alimentări cu comutare automata sau
manuală. Amplasarea sistemului de comutare automată se va face cât mai
aproape posibil de sistemul de balizaj (la baza stâlpului, la o cota superioara a
clădirii etc.).
(2)7.24.4.2. Sistemul de iluminat pentru balizaj se consideră ca un sistem de
iluminat de siguranţă pentru continuarea lucrului (a se vedea cap. 7.23.4).
(3)7.24.4.3. Aprinderea instalaţiei de balizaj se poate face manual, acolo unde
există personal (din cabina portarului) sau automat (programatoare orare sau cu
senzori de luminozitate). Întreruptorul se montează după instalaţia de comutare
automată a surselor de alimentare.
Tabel 7.24.2. - Caracteristicile luminilor de balizaj
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12
Intensitatea de vârf (cd) la Intensitatea (cd) la unghiul de elevaţie dat când
Tipul Tip de luminata fondalului dată Deschidere lumina este aliniata (d)
luminii semnal fascicul pe
Culoare Peste
de (Rata de 50-500 Sub 50 verticala
balizaj pulsaţie) 500 (c) -10° (e) -1° (f) ±0° (f) +6° +10°
cd/m2 cd/m2
cd/m 2

Ji, tip A Roşie Continuu N/A > 10 > 10 10° - - - > 10 (g) > 10 (g)
(fixe)
Ji, tip B Roşie Continuu N/A > 32 > 32 10° - - - > 32 (g) > 32 (g)
(fixe)
mi, tip A Albă Pulsatorie 20.000 20.000 2.000 (b) < 3° > 3% 50%- < 100 - -
(20-60) (b) (b) ±25% 70% %
p/min ±25% ±25%
mi, tip B Roşie Pulsatorie N/A N/A 2.000 (b) < 3° - 50%- < 100 - -
(20-60) ±25% 70% %
p/min
mi, tip C Roşie Continuu N/A N/A 2.000 (b) < 3° - 50%- < 100 - -
±25% 70% %
Mi, tip A Albă Pulsatorie 200.000 20.000 2.000 (b) 30.70 > 3% 50%- < 100 - -
(40-60) (b) (b) ±25% 70% %
p/min ±25% ±25%
Mi, tip B Albă Pulsatorie 100.000 20.000 2.000 (b) 30.70 > 3% 50% < 100 - -
(40-60) (b) (b) ±25% 70% %
p/min ±25% ±25%
a) N/A
b) Intensitatea efectivă aşa cum este determinată în Manualul de proiectare pentru aeroporturi, Partea 4.
c) Dispersia fascicolului este definită ca unghiul dintre două direcţii într-un plan pentru care intensitatea este egală cu
50% din valoarea toleranţei minime a intensităţii din coloanele 4, 5 şi 6. Dispersia fascicolului nu este necesar să fie
simetrică în raport cu unghiul în care intensitatea este maximă.
d) Unghiul de ridicare vertical este în raport cu planul orizontal.
e) Intensitatea pe orice plan orizontal specificat, sub formă de procent din intensitatea de vârf efectivă, pe acelaşi
plan, când luminile funcţionează la oricare din intensităţile indicate în coloanele 4, 5 şi 6.
f) Intensitatea pe orice plan orizontal specificat, sub formă de procent din intensitatea minimă a intensităţii, indicată în
coloanele 4, 5 şi 6.
g) Suplimentar faţă de valoarea specificată, lumina trebuie să aibă o intensitate suficientă, să asigure vizibilitatea la
un unghi între ± (0°...50°).
h) Intensitatea maximă trebuie să fie la un unghi vertical de aproximativ 2,5°.
i) Intensitatea maximă trebuie să fie la un unghi vertical de aproximativ 17°.
Dispunerea pe orizontală a surselor de lumină se va face astfel încât să asigure o
ocupare completă a obiectivului (360°).
SECŢIUNEA 5: 7.24.5. Balizajul construcţiilor aflate în afara zonei
aeroportului
Balizajul acesta se execută numai dacă sunt considerate un obstacol de către
AACR.
CAPITOLUL 8: VERIFICAREA ŞI ÎNTREŢINEREA INSTALAŢIILOR
ELECTRICE ŞI A SISTEMULUI DE PROTECŢIE ÎMPOTRIVA
TRĂSNETULUI (SPT)
SUBCAPITOLUL 1: 8.1. Verificări şi punerea în funcţiune
SECŢIUNEA 1: 8.1.01. Generalităţi
Instalaţiile electrice şi de paratrăsnet trebuie să fie supuse în timpul execuţiei şi
înainte de punerea în funcţiune verificărilor iniţiale şi apoi verificărilor periodice.
La verificări se va ţine seama de prevederile din SR HD 60364-6 şi a
reglementărilor specifice referitoare la încercări, măsurători, verificarea calităţii
lucrărilor de instalaţii electrice pentru a se stabili dacă componentele instalaţiilor
sunt în stare de utilizare.
Verificarea instalaţiilor electrice este prevăzută în conformitate cu recomandările
din standardul SR HD 60364-6.
Verificarea sistemului de protecţie împotriva trăsnetului se va face conform 8.5.
SECŢIUNEA 2: 8.1.1. Verificarea iniţială
(1)8.1.1.1. Generalităţi
1.8.1.1.1.1. Verificarea iniţială a instalaţiilor electrice se face în timpul montării şi
la finalizarea construcţiei unei instalaţii noi sau finalizarea unei extinderi sau a unei
modificări a unei instalaţii existente înainte de a fi puse în funcţiune de către
utilizator.
2.8.1.1.1.2. Verificarea iniţială a instalaţiilor electrice trebuie efectuată de o
persoană calificată, competentă în verificări.
3.8.1.1.1.3. Verificarea iniţială se face prin inspecţie şi încercare.
(2)8.1.1.2. Inspecţie
1.8.1.1.2.1. Inspecţia trebuie să preceadă încercarea şi trebuie efectuată înainte
de a pune instalaţia sub tensiune.
2.8.1.1.2.2. Inspecţia trebuie să confirme că echipamentul electric montat este:
- în conformitate cu prescripţiile de securitate ale standardelor de echipament
corespunzătoare;
- ales şi montat în mod corect conform normativelor şi instrucţiunilor fabricantului;
- fără deteriorări vizibile astfel încât să afecteze siguranţa.
3.8.1.1.2.3. Inspecţia trebuie să stabilească dacă instalaţiile electrice corespund
proiectului şi notelor de şantier emise pe durata execuţiei şi să includă următoarele
verificări:
a)măsurile de protecţie împotriva şocurilor electrice prin atingere directă;
b)prezenţa barierelor pentru oprirea focului şi alte măsuri împotriva focului
precum şi măsuri împotriva efectelor termice;
c)alegerea conductoarelor pentru intensitatea admisibilă a curentului şi căderea
de tensiune;
d)alegerea şi reglarea dispozitivelor de protecţie şi de supraveghere;
e)prezenţa şi amplasarea corectă a dispozitivelor corespunzătoare de separare şi
de comutare;
f)alegerea echipamentului şi a măsurilor de protecţie corespunzătoare pentru
influenţele externe;
g)identificarea corectă a conductoarelor de protecţie şi a conductoarelor neutre;
h)întreruptoarele de pe circuitele de iluminat trebuie să fie montate pe
conductoarele de fază;
i)existenţa schemelor, inscripţiilor de avertizare sau a altor informaţii similare;
j)identificarea circuitelor, a dispozitivelor de protecţie la supracurenţi,
întreruptoare, borne, doze, tablouri electrice, etc.
k)conectarea corespunzătoare a conductoarelor (în doze, tablouri electrice etc.);
l)prezenţa şi utilizarea corectă a conductoarelor de protecţie, inclusiv a
conductoarelor pentru legătura de echipotenţializare de protecţie şi legătura de
echipotenţializare suplimentară;
m)posibilitatea de acces la echipamente pentru uşurinţa acţionării, a identificării
şi a mentenanţei.
(3)8.1.1.3. Încercări
1.8.1.1.3.1. Generalităţi
Încercările trebuie efectuate (atunci când sunt aplicabile) de regulă în următoarea
ordine:
a)continuitatea conductoarelor;
b)rezistenţa izolaţiei instalaţiei electrice;
c)protecţia prin TFJS, TFJP, sau prin separarea electrică;
d)rezistenţele/impedanţele izolaţiilor pardoselii şi a pereţilor;
e)protecţia prin întreruperea automată a alimentării;
f)protecţia suplimentară;
g)Încercarea de polaritate;
h)verificarea secvenţei succesiunii fazelor;
i)Încercări funcţionale;
j)căderea de tensiune.
2.8.1.1.3.2. Continuitatea conductoarelor
Trebuie efectuată o încercare privind continuitatea electrică a:
a)conductoarelor de protecţie, a conductoarelor pentru legături de
echipotenţializare, a conductoarelor de echipotenţializare suplimentare;
b)conductoarelor active.
Încercarea continuităţii conductoarelor de protecţie şi a legăturilor de egalizare a
potenţialelor, se efectuează cu o sursă de tensiune de 4 - 24 V (în gol) la tensiune
continuă sau alternativă şi un curent electric de minimum 0,2 A.
3.8.1.1.3.3. Rezistenţa izolaţiei instalaţiei electrice
Rezistenţa electrică a izolaţiei trebuie măsurată între conductoarele active şi
conductorul de protecţie conectat la reţeaua de legare la pământ.
În scopul acestei încercări conductoarele active pot fi conectate împreună.
Rezistenţa electrică a izolaţiei măsurate trebuie să corespundă valorilor din tabelul
8.1.
Tabel 8.1. - Valori minime ale rezistenţei electrice a izolaţiei
Tensiunea nominală a circuitului Tensiunea continuă de încercare Rezistenţa de izolaţie
(V) (V) (M )
TFJS şi TFJP 250 >= 0,5
Până la şi inclusiv 500 V 500 >= 1
Peste 500 V 1000 >= 1
Rezistenţa electrică a izolaţiei se măsoară cu tensiune continuă având valorile din
tabelul 8.1. şi un curent de 1 mA.
Toate măsurătorile se fac cu instalaţia deconectată de la sursa de alimentare.
4.8.1.1.3.4. Protecţia prin TFJS, TFJP sau prin separare electrică
Separarea părţilor active ale unor circuite faţă de altele cât şi faţă de pământ se
verifică prin măsurarea rezistenţei izolaţiei.
a)Protecţia prin TFJS
Separarea părţilor active de cele ale altor circuite cât şi faţă de pământ se verifică
prin măsurarea rezistenţei izolaţiei. Rezistenţa electrică obţinută trebuie să fie
conform tabelului 8.1.
b)Protecţia prin TFJP
Separarea părţilor active de cele ale altor circuite se verifică prin măsurarea
rezistenţei izolaţiei. Rezistenţa electrică obţinută trebuie să fie conform tabelului
8.1.
c)Protecţia prin separare electrică
Separarea părţilor active de cele ale altor circuite cât şi faţă de pământ se verifică
prin măsurarea rezistenţei izolaţiei. Valoarea rezistenţei izolaţiei obţinute trebuie
să fie conform tabelului 8.1.
În cazul unei separări electrice pentru mai multe receptoare, fie prin măsurare sau
prin calcul, trebuie să se verifice că în cazul a două defecte simultane cu impedanţă
neglijabilă între conductoarele de fază diferite şi/sau conductorul de protecţie sau
părţi conductoare conectate la acesta, cel puţin unul din circuitele defecte trebuie
să fie deconectat.
Timpul de întrerupere trebuie să fie în conformitate cu cel pentru metoda de
protecţie prin deconectare automată pentru reţelele TN.
5.8.1.1.3.5. Rezistenţele/impedanţele izolaţiilor pardoselilor şi a pereţilor
Rezistenţa izolaţiei pardoselii se va măsura în toate cazurile în care se impune ca
pardoseala să fie izolantă.
Trebuie efectuate cel puţin trei măsurări în acelaşi amplasament; una din aceste
măsurări se efectuează la aproximativ 1 m de orice conductor extern accesibil din
amplasament.
Celelalte două măsurări trebuie efectuate la distanţe mai mari.
Măsurarea rezistenţei/impedanţei izolaţiei (a pardoselii sau a pereţilor) se face cu
tensiunea sistemului faţă de pământ şi la frecvenţă nominală.
Pentru detalii privind metodele de măsurare a rezistenţei/impedanţei izolaţiei (a
pardoselii sau a pereţilor) în raport cu pământul sau în raport cu conductorul de
protecţie se pot utiliza recomandările din SR HD 60364-6 - (Anexa 8.1.) sau altele
similare.
6.8.1.1.3.6. Protecţia prin întreruperea automată a alimentării
6.1.8.1.1.3.6.1. Generalităţi
Ţinându-se seama de tipul de reţea TN, TT, IT, verificarea eficienţei măsurilor de
protecţie la defect (protecţia împotriva atingerilor indirecte) prin deconectare
automată a alimentării se face verificându-se:
a)pentru reţelele TN:
a.1) impedanţă buclei de defect, prin măsurare;
a.2) caracteristicile şi/sau eficienţa dispozitivelor de protecţie asociate, prin
examinare vizuală şi încercare.
Această verificare trebuie realizată:
- pentru dispozitivele de protecţie la supracurenţi prin examinare vizuală (de
exemplu reglajul pentru declanşare de scurtă durată sau instantanee pentru
întreruptoare, curentul nominal şi tipul pentru siguranţele fuzibile);
- pentru DDR prin examinare vizuală şi încercare.
Timpii de deconectare trebuie să fie cei prevăzuţi în standarde.
Timpii de deconectare trebuie verificaţi în caz de:
- reutilizare a echipamentelor DDR;
- extinderi sau modificări ale unei instalaţii existente unde DDR existente sunt
utilizate de asemenea ca dispozitive de deconectare pentru aceste extinderi sau
modificări.
b)pentru reţelele TT:
b.1) rezistenţa RA a prizei de pământ (electrodului de pământ) pentru elemente
conductoare ale instalaţiei prin măsurare;
b.2) caracteristicile şi/sau eficienţa dispozitivelor de protecţie asociate prin
examinare vizuală şi încercare.
Această verificare trebuie realizată:
- pentru dispozitive de protecţie la supracurenţi: prin examinare vizuală (de
exemplu reglajul pentru declanşare de scurtă durată sau instantanee pentru
întreruptoare, curentul nominal şi tipul pentru siguranţele fuzibile);
- pentru DDR: prin examinare vizuală şi încercare.
Timpii de deconectare trebuie să fie cei prevăzuţi în standarde.
Timpii de deconectare trebuie verificaţi în caz de:
- reutilizare a echipamentelor DDR;
- extinderi sau modificări ale unei instalaţii existente unde DDR existente sunt
utilizate de asemenea ca dispozitive de deconectare pentru aceste extinderi sau
modificări.
c)pentru reţelele IT:
Verificarea prin calcul sau măsurare a curentului Id în cazul primului defect al
conductorului de linie sau a conductorului neutru.
Atunci când se produce un al doilea defect într-un alt circuit şi condiţiile sunt
similare cu cele din reţeaua TT, verificarea se efectuează ca şi pentru o reţea TT
(vezi punctul b) de mai sus).
Atunci când se produce un al doilea defect într-un alt circuit şi condiţiile sunt
similare cu cele din reţeaua TN, verificarea se efectuează ca şi pentru o reţea TN
(vezi punctul a) de mai sus).
6.2.8.1.1.3.6.2. Măsurarea rezistenţei electrice a prizei de pământ
Măsurarea rezistenţei electrice a prizei de pământ în toate cazurile se efectuează
cu metode şi aparate specializate.
Măsurarea rezistenţei electrice a prizei de pământ se poate face după
recomandările din SR HD 60364-6 - (Anexa 8.2) sau o altă metodă similară.
6.3.8.1.1.3.6.3. Măsurarea impedanţei buclei de defect
Înainte de a realiza măsurarea impedanţei buclei de defect este necesară o
încercare de continuitate electrică ce trebuie efectuată conform punctului
8.1.1.3.2.
Măsurarea impedanţei buclei de defect ţine seama de particularităţile reţelei (TN
sau IT).
Măsurarea impedanţei buclei de defect se poate face conform cu recomandările
din SR HD 60364-6 - (Anexa 8.3) sau cu o metodă similară.
7.8.1.1.3.7. Protecţia suplimentară
Verificarea eficienţei măsurilor aplicate pentru protecţia suplimentară se realizează
prin examinare vizuală şi încercare.
Dacă sunt necesare DDR pentru protecţie suplimentară, eficienţa deconectării
automate a alimentării prin DDR trebuie să fie verificată utilizând echipamente de
încercare corespunzătoare care să confirme că prescripţiile din proiect au fost
îndeplinite.
8.8.1.1.3.8. Încercarea de polaritate
Se va verifica existenţa dispozitivelor monopolare de întrerupere pe conductorul
(conductoarele) de fază.
9.8.1.1.3.9. Verificarea secvenţei succesiunii fazelor
În cazul circuitelor polifazate trebuie să se verifice dacă secvenţa succesiunii
fazelor este respectată.
10.8.1.1.3.10. Încercări funcţionale
Ansamblurile, cum sunt ansamblurile de comutaţie şi de comandă, de acţionări,
organe de comandă şi de interblocare, trebuie să facă obiectul unei încercări a
funcţionării lor pentru a se vedea dacă sunt corect montate, reglate şi instalate în
conformitate cu prescripţiile documentaţiei tehnice. Dispozitivele de protecţie
trebuie să fie supuse la o încercare de verificare a funcţionării lor, pentru a verifica
dacă sunt corect instalate şi reglate.
11.8.1.1.3.11. Verificarea la căderea de tensiune
Verificarea la căderea de tensiune poate fi făcută prin:
- măsurare sau;
- prin calcul.
(4)8.1.1.4. Raportul pentru verificarea iniţială
1.8.1.1.4.1. Raportul pentru verificarea iniţială se face după finalizarea verificării
unei instalaţii noi sau extinderi, sau a unei modificări la o instalaţie existentă.
Raportul trebuie să conţină detalii ale părţii instalaţiei care face obiectul raportului
împreună cu consemnarea inspecţiei şi rezultatul încercărilor.
Defectele constatate în raport trebuie remediate înaintea punerii în funcţiune şi
consemnate în documentele de recepţie ale instalaţiei.
2.8.1.1.4.2. Raportul pentru verificarea iniţială poate conţine recomandări pentru
reparaţii şi îmbunătăţiri.
3.8.1.1.4.3. Raportul iniţial trebuie să cuprindă:
- consemnări ale inspecţiilor;
- consemnări ale circuitelor încercate şi rezultatele încercărilor.
În consemnările detaliilor circuitelor şi ale rezultatelor încercărilor trebuie să se
identifice fiecare circuit, inclusiv dispozitivul (dispozitivele) de protecţie asociate
şi trebuie să se consemneze rezultatele încercărilor şi măsurătorilor
corespunzătoare.
4.8.1.1.4.4. Raportul pentru verificarea iniţială trebuie redactat conform cu
reglementările specifice referitoare la verificarea calităţii lucrărilor de construcţii şi
semnat sau autentificat de o persoană sau de persoane competente pentru
verificare.
SUBCAPITOLUL 2: 8.2. Verificări periodice
SECŢIUNEA 1: 8.2.1. Generalităţi
(1)8.2.1.1. Verificarea periodică are rolul de a determina dacă tot echipamentul
din componenţa instalaţiei electrice este în stare de utilizare.
(2)8.2.1.2. Verificările periodice, care includ o examinare detaliată a instalaţiei,
trebuie efectuate fără demontare sau cu demontare parţială, pentru a arăta că
timpii de deconectare a echipamentelor de protecţie sunt respectaţi şi confirmaţi
prin măsurări şi asigură cumulativ:
a)securitatea persoanelor şi animalelor împotriva efectelor şocurilor electrice şi a
arsurilor;
b)protecţia împotriva deteriorării bunurilor prin focul şi căldura dezvoltată de un
defect al instalaţiei;
c)confirmarea că această instalaţie nu este avariată sau deteriorată aşa încât să
afecteze siguranţa în funcţionare;
d)identificarea defectelor instalaţiei şi abaterea de la prescripţii care pot conduce
la un pericol.
(3)8.2.1.3. Trebuie luate măsuri pentru a se asigura că verificarea nu constituie
un pericol pentru persoane sau animale şi nu produce deteriorări de bunuri şi
echipamente, chiar dacă circuitul este în stare de defect.
Instrumentele de măsurare şi echipamentul de supraveghere şi metodele trebuie
alese conform recomandărilor din SR EN 61557.
(4)8.2.1.4. Aria de verificare şi rezultatul unei verificări periodice a instalaţiei, sau
a oricărei părţi a instalaţiei trebuie să fie înregistrate.
(5)8.2.1.5. Orice avarie, deteriorare, defecte sau condiţii periculoase trebuie
înregistrate.
(6)8.2.1.6. Verificarea trebuie efectuată de o persoană calificată competentă în
verificări.
SECŢIUNEA 2: 8.2.2. Frecvenţa verificărilor periodice
(1)8.2.2.1. Frecvenţa verificărilor periodice ale unei instalaţii trebuie să fie
determinată de tipul instalaţiei şi de echipamentele folosite, de frecvenţa şi
calitatea mentenanţei şi de influenţele externe la care acestea sunt supuse.
În condiţii normale de funcţionare verificările pentru securitatea şi sănătatea în
muncă sunt indicate în tabelele 8.3 şi 8.4.
Frecvenţa verificărilor funcţionale pentru echipamentele electrice se face conform
instrucţiunilor furnizorilor. În lipsa acestora se pot utiliza recomandările din PE
116.
(2)8.2.2.2. În cazul unei instalaţii aflate într-un sistem de management efectiv,
pentru mentenanţă preventivă în utilizare curentă, verificarea periodică poate fi
înlocuită cu un regim adecvat de monitorizare şi mentenanţă continuă a instalaţiei
şi a tuturor echipamentelor sale de persoane competente.
Pentru monitorizarea şi mentenanţă continuă trebuie să fie păstrate înregistrări.
SECŢIUNEA 3: 8.2.3. Rapoarte pentru verificări periodice
(1)8.2.3.1. Verificările periodice ale unei instalaţii se finalizează cu un raport
periodic
Raportul trebuie să conţină detalii ale acelor părţi ale instalaţiei şi limitele
verificării, acoperite de documentaţii, împreună cu o consemnare care include
orice defecţiune şi rezultatele încercărilor. Raportul trebuie să consemneze
rezultatele încercărilor.
(2)8.2.3.2. Rapoartele trebuie redactate şi semnate sau autentificate de o
persoană sau de persoane competente.
SUBCAPITOLUL 3: 8.3. Întreţinerea şi verificări pentru iluminatul de
siguranţă
(1)8.3.1. Utilizatorul sau proprietarul instalaţiei iluminatului de siguranţă trebuie
să denumească o persoană competentă pentru a supraveghea, întreţine şi verifica
iluminatul de siguranţă.
(2)8.3.2. Încercările instalaţiei de iluminat de siguranţă trebuie să fie efectuate
fără a afecta funcţionarea instalaţiei.
(3)8.3.3. Zilnic vor fi controlaţi vizual indicatorii alimentării de la sursa centrală
pentru verificarea funcţi