IP Colegiul Tehnic Agricol din Soroca

FIŞA INSTRUCTIV-TEHNOLOGICĂ № 3
pentru PRACTICA
( Montaj electric )
Specialitatea: 71330 Electrificarea agriculturii
Anul, grupa: III, EA 3/1
Locul de lucru: Tema: Lucrare practică nr.3
Poligon Montarea liniilor electrice aeriene si subterane
Durata: 270 min (6 Montarea izolatoarelor .
ore) Verificarea liniilor electrice.
Saparae canalului supteran.
Competenţe: Montarea manșoanelor.
(subcompetențe) – din Montarea cablului de tip CIP
curricula, proiect de lungă durată

*Metodele dezasamblare și repararea a liniilor aeriene cu tensiunea 0,38 kV prin conductoare

izolate.
*Metodele de ansamplare și de montare pe pilon.
*Montarea elementelor de susținere
*Montarea izolatoarelor.
*Trasarea liniilor electrice prin cablu subteran.
*Instalarea cablurilor liniilor electrice în cablu subteran;
*Regulile tehnici securității la petrecerea lucrărilor de montare și ansamblare a liniilor electrice în
cablu subteran.

Obiective operaţionale (cunoştinţe, capacităţi):

1. Securitatea la montarea liniilor electrice.

2. Determinarea tipurilor de stilpii.
3. Determinarea tipurilor de izolatoare
4. Montarea liinilor subterane
5. Montarea mansoanelor pentru cablu subteran.
6. Montarea cablului de tip CIP (torsadat) si elementele component ale acestuia .

Utilarea locului de lucru: Fișă instructiv tehnologică, Poligonul unde se efectuiaza

practica pentru montaj electric.
Bibliografie:

1. Asociația inginerilor de instalații din Romînia. Manual de instalați electrice și de

automatizare .București:Editura ARTECNO ,2002.
2. Butan N.V. Acționări și automatizări .Tipografia din Cimișlia
3. Catalogul electricianului – 2007 – Schneider Electric
4. Manualul instalaţiilor electrice – 2007 – Schneider Electric
Reguli de securitate a muncii și protecție a mediului înconjurător:

În timpul urcării, coborârii și executării lucrărilor la înălțime, personalul trebuie să se asigure

cu centura de siguranță și accesoriile acesteia.
Se interzice urcarea directă pe stâlpii din beton uzi sau acoperiți cu polei. În cazul acestor
stâlpi, urcarea, coborârea și executarea lucrărilor trebuie să se facă utilizând scara sau utilaje
speciale.
În timpul lucrului la înălțime:
a) executantul trebuie să utilizeze centura de siguranță cu două cordoane atunci când
lucrarea comportă schimbări de poziție pe stâlpi, depășiri de obstacole, treceri pe stâlpi din coșul
sau de pe platforma utilajului special de urcat pe stâlpi;
b) este interzisă executarea oricărei lucrări la fundația stâlpului:
c) membrii formației de lucru situați la sol, inclusiv deservenții autoutilatelor și
persoanele de control, vor fi echipați tot timpul cu casca de protecţie.

Sculele și materialele vor fi urcat și coborâte pe măsura necesitaților cu funia de ajutor, interzicând-
se aruncarea acestora de la sol la punctul de lucru sau invers.
Așezarea chiar temporară a sculelor, dispozitivelor sau materialelor nefixate pe elementele stâlpilor
liniilor electrice aeriene este interzisă.
La executarea lucrărilor de pe scară se interzice utilizarea de către executant a ultimelor două trepte
superioare ale acesteia.

La lucrul de pe scară, executantul trebuie să fie asigurat împotriva căderii.

Este interzis să se execute întinderi de conductori de pe scări mobile.
Este interzisă supunerea scărilor la efort care ar putea duce la ruperea sau răsturnarea lor.
La utilizarea scărilor pentru lucrul la înălțime:
a) trebuie respectate instrucțiunile de folosire ale producătorului;
b) scările trebuie verificate înainte de folosire de către șeful de lucrare, interzicând-se
folosirea acelora care au trepte lipsă sau sunt reparate provizoriu;
c) scările duble trebuie asigurate împotriva deschiderilor accidentale.
 Ridicarea manuală este admisă numai pentru stâlpi sub 500 kg, folosind capre speciale și furci
cu capete metalice, rezistente și bine ascuțite. Stâlpul ridicat trebuie sprijinit în continuare până la
umplerea gropii cu pământ.
Pentru executarea lucrărilor la coronamentul liniilor de pe stâlpii din beton precomprimat sau
centrifugat, personalul trebuie să fie asigurat împotriva căderii și poate utiliza platforme de lucru.
Ridicarea pe stâlp a armăturilor se va face cu ajutorul funiilor, scripeților. Scripeții se vor
prinde de consolă în imediata apropiere a locului de fixare a izolatoarelor sau armaturilor.
La derularea manuală, prin tragerea pe umeri a conductorului, membrii formației de lucru
trebuie să fie echipați cu umerare de protecţie și mânuși de protecţie. În timpul derulării
conductoarelor, executanții trebuie să supravegheze trecerea pe role a conductorului.

Lucrările de montarea a conductoarelor trebuie să se execute astfel încât să nu se modifice

echilibrul stâlpilor.
Pentru executarea lucrărilor în apropierea liniilor electrice aeriene aflate sub tensiune,
automacaralele, autoscările, auto telescoapele, auto platformele, etc. trebuie să fie amplasate astfel
încât în timpul manevrării lor să asigure respectarea distanțelor limită de vecinătate dintre
conductoarele linie și/sau oricare parte a acestora, sarcina manevrată și conductoarele liniei.
Măsurarea gabaritelor și a săgeții conductoarelor liniilor electrice aeriene aflate sub tensiune
este permisă numai de la sol și numai în cazul în care se execută cu ajutorul aparatelor special
construite în acest scop.
În cazul lucrărilor de tundere a copacilor și de deschidere a culoarelor liniilor electrice aeriene
aflate sub tensiune, executanții trebuie să respecte distanța limită admisibilă (de vecinătate) dintre
conductoare și sculele sau utilajele folosite, precum și dintre conductoare și crengile sau copacii ce
se vor tăia. Executanții trebuie să folosească în timpul lucrării încălțăminte electroizolantă, centura
complexă, casca de protecţie a capului, ochelari de protecţie și frânghii, după caz.
Întemeieri teoretice la temă: (material teoretic):

Liniile electrice aeriene

Liniile electrice sunt folosite pentru transportul energiei electrice de la locul de unde aceasta
provine și până la consumator.
Liniile electrice sunt mai avantajoase decât cele subterane ,principalul motiv fiind depistarea
imediată a unei defecțiuni și remedierea ei.
O linie electrică aeriană (de înaltă tensiune) este destinată transmisiei energiei electrice la
distanță. Ea este compusă un grup de conductoare (sârme) separate, care sunt susținute deasupra
suprafeței pământului de stâlpi de linii de energie electrică. Conductoarele liniei sunt de regulă
izolate între ele și față de pământ prin straturile de aer respective și de asemenea prin izolatori
electrici față de stâlpii de susținere ai liniei. Pentru linii aeriene cu tensiuni mai mici de 50 kV sunt
utilizați stâlpi de lemn, beton, și schelete din țeavă de oțel și profile cornier. Pentru tensiuni mai
mari de 50 kV sunt folosiți stâlpi schelete de oțel, cel puțin în Europa; pentru liniile de nivel de
tensiune de 110 kV, de asemenea, sunt utilizați din ce în ce mai mult piloni din tub din oțel. Pentru
a preveni șocurile electrice (electrocutările), linii electrice aeriene trebuie să respecte anumite
distanțe minime față de sol, drumuri și clădiri. Există, de asemenea, cabluri electrice aeriene izolate
suspendate, care sunt susținute de cablu de oțel fixat și încorporat corespunzător.

Schemele de distribuţie a energiei electrice.

O particularitate a reţelelor rurale (săteşti) spre deosebire de cele industriale sau comunale
constă în lungimea mare a acestora în raport cu puterea relativ mică.
În zonele săteşti se utilizează următoarele sisteme de distribuţie a energiei electrice:
 Sistemul electrice trifazat (polifazat) obişnuit. La tensiunea de 10kV prin linia trifazată
energia se distribuie în limitele unei zone cu raza de 15…20km de la substaţia raională de
coborâre cu tensiunea de 35/10kV sau de la centrala electrică. Reţeaua de distribuţie cu
tensiunea de 380/220v transportă energia electrică în limitele unei localităţi cu raza de
până la 1,5km de la postul de transformare de coborâre.

 Sistemul mixt trifazat-monofazat. Sistemul dat de distribuţie prevede utilizarea tensiunii

trifazate 380/220V pentru alimentarea transformatoarelor mari de putere şi consumatorilor
de energie electrică din vecinătate cu ele, unde se utilizează transformatoare trifazate
obişnuite.
Pierderile de putere (de energie electrică) la reţelele de tensiune joasă sunt minime în cazul
când substaţia de transformatoare va fi amplasată în centrul de pondere al sarcinilor.
În fiecare caz aparte pentru alegerea raţională a locului amplasării substaţiei urmează a
confrunta mai multe variante de calcul.

Cerinţele faţă de reţelele electrice aeriene.

 Reţelele electrice trebuie să asigure consumatorii cu energie electrică de tensiune şi frecvenţă
stabile şi să satisfacă restricţiile securităţii electrice şi antiincediare. Conform standardului
interstatal GOST – 13109 – 97, pus în aplicaţie de către Departamentul Moldovastandard, începând
cu 01.07.99, pe teritoriul R. Moldova, abaterile de tensiune şi frecvenţă în reţelele electrice sunt
după cum urmează:
 frecvenţă constituie; 50 ± 0,2 Hz, valoare normal admisibilă, şi
50 ± 0,4 Hz, valoare maximal admisibilă.
 tensiunea U constituie: 380 (220)V ±5% – normal admisibilă şi
380 (220)V ±10% - maximal admisibilă
Pentru a satisface acestea cerinţe trebuie alese corect materiale pentru suporturi, forma şi
înălţimea pilonilor, precum şi tipul conductoarelor şi secţiunilor transversală.
Daca liniile se intersecteze reciproc, atunci distanţa dintre conductoare trebuie să satisfacă
următoarele condiţii:
 să fie egală cu 2m, dacă tensiunea fiecărei linie nu depăşeşte 6…10kV,
 să fie nu mai mică de 3m, în cazul intersecţiei liniilor cu tensiune de 35kV cu liniile de o
tensiune mai mică
 şi nu mai mică de 1m în cazul intersecţiilor cu liniile de comunicaţie cu liniile de tensiune
380/220V.
Distanţa dintre conductoare la liniile cu tensiunea 380/220V, trebuie să fie de cel puţin 40 cm
în direcţie verticală şi de 20cm în direcţia orizontală, dacă distanţa dintre piloni este sub 30m.
Pentru o distanţă între piloni mai mare de 30m, distanţa între verticală trebuie să fie de cel puţin 40
cm, iar cea orizontală – 30 cm.
Distanţele între conductoare la liniile de înaltă tensiune depind distanţa dintre piloni şi de
condiţiile climaterice.
Bornele de întrare în clădiri trebuie să asigure o înălţime de cel puţin 2,75m a liniilor de la
pământ, dacă acestea nu traversează teritoriu carosabil, iar distanţa de la pilon până la clădire este
de cel puţin 10m. Înălţimea suspendării conductoarelor pe stâlp nu mai mică de 5,25m. În alte
cazuri întrarea în clădiri trebuie să fie executată astfel încât punctul inferior al conductorului să se
afle la o înălţime nu mai mică de 3,5 m.
În unele cazuri se admite suspendarea conductoarelor liniilor de înaltă tensiune (până la 10 kV)
împreună cu cele ale liniilor de joasă tensiune, cu condiţia ca distanţa dintre conductorul inferior de
tensiune înaltă şi cel superior de tensiune joasă să fie nu mai mică de 1,5m.
Conductoarele se unesc între ele numai la izolatoare şi nici de cum în intervalele dintre piloni.
Pentru sporirea protecţiei contra fulgerului şi pentru evitarea pătrunderii undelor de
supratensiune din liniile de înaltă tensiune, în linia de joasă tensiune, la extremităţile porţiunii de
instalare a conductoarelor mixte se instalează descărcătoare tubulare. La pilonii extremi ai liniei
electrice comune se efectuează legătură repetată la pământ a conductorului neutru (zero). Aceste
legături repetate se leagă cu legătura la pământ a descărcătoarelor.
Pe piloni, conductorul neutru se instalează mai jos decât conductoarele de fază şi de
conductoarele de iluminare a străzilor.
Distanţa în direcţia orizontală de la clădiri (balcoane, ferestre, terase) trebuie să fie de minimum
1,5 m, iar distanţa de la peretele plin (fără de ieşiri, ferestre, etc) – 1m.
Distanţa minimă de la piloni până la conductele de apă, gaz şi de abur, precum şi până la
conductoarele de canalizaţie este de 1m, iar până la hidrantul de incendiu – 2m, până la coloanele
de alimentare cu benzină – 10m, până la cabluri 0,5m. Distanţa liniilor electrice de la ramurile
copacilor, inclusiv când acestea traversează plantaţii de păduri, trebuie să fie de minimum 1m.
Cerinţele principale la care trebuie să corespundă liniile electrice:
 la parcurgerea curentului prin ele conductoarele nu trebuie să se încălzească până la valori de
temperatură periculoase din punct de vedere al incendiilor;
 trebuie să posede o rezistenţă mecanică suficientă pentru suportarea sarcinilor cauzate de forţa
vânturilor şi de greutate chiciurii;
 să asigure transportare energiei electrice de calitatea cuvenită.
 Montarea liniilor prin cablu (subterane).
Generalităţi
Cablul este un conductor, încins într-o cămaşă ermetică şi poate fi trasat prin apă, pământ sau la
aer.
Pentru liniile electrice cu cablu sunt caracteristice atât unele avantaje, cât şi unele dezavantaje,
în comparaţie cu liniile electrice aeriene de transport a energiei electrice:
Avantajele
 pierderi mai mici la transportarea energiei electrice, dat fiind aflării conductoarelor în
mediu cu temperaturi constante (în pământ) şi alegerea acestora pentru variaţii de
temperatură minimale;
 termin de exploatare mai îndelungat;
 lipsa necesităţii pilonilor;
 protecţie sporită dat fiind diminuării influenţii mediului exterior variabil (vântul,
chiciura, descărcările atmosferice, etc.);
 eliberarea terenurilor arabile pentru prelucrări, eliberarea străzilor, excluderea
cerinţelor referitore la diverse gabarite ale unităţilor de transport;
 reducerea considerabilă a pericolului de electrocutare a oamenilor şi a animalelor.
Dezavantajele
 cost mai înalt al liniei din cablu în comparaţie cu conductoarele liniile aeriene în mediu
de 2,5 ori;
 necesitate a personalului de o calificare mai înaltă la construirea şi exploatarea liniilor;
 necesitatea utilajului adăugător (de regulă destul de scump) la determinarea locurilor
avariate.

Fig .Cablu subteran cu tensiunea 0,6-1 kV

Izolatoarele electrice
Izolatoarele sunt elemente componente ale liniilor electrice aeriene, construite dintr-un corp
izolant solid, cu sau fara armature metalice, cu ajutorul carora se realizeaza atat izolarea
conductoarelor sub tensiune, cat si fixarea lor.
Casificari:
1) Din punct de vedere al materialului din care se confectioneaza: Izolatoare din materiale
ceramice;Izolatoare din sticla; Izolatoare din materiale sintetice
2) Din punct de vedere constructive:cu inima plina, izolatoare support, izolatoare de
tractiune,izolatoare pentru sigurante fuzibile
3) Din punct de vedere al mediului in care functioneaza: izolatoare care functionaza in
atmosfera normala, izolatoare care functioneaza in atmosfera poluata.
4) Din punct de vedere al liniilor electrice pentru care sunt destinate: izolatoare de joasa
tensiune,medie tensiune, de inalta si foarte inalta tensiune,
5) Din punct de vedere electric: izolatoare strapungibile si nestrapungibile.
6) Din punct de vedere mechanic: izolatoare de sustinere si izolatoare de intindere
 Fig . Determinarea numarului de izolatoare dupa tensiunea liniilor

Sarcini de lucru: (fiecare sarcină cronometrată în timp)

Nr
Timpul,
. Denumirea sarcinii
min
d/o
1. Montarea liniilor electrice aeriene neizolate
2. Montarea liniilor aeriene izolate de tip SIP
3. Montarea izolatoarelor si a elementelor de sustinere
4. Montarea cablului subteran,saparae santului
5. Desenarea unui proiect a montari cablului subteran

Succesiunea îndeplinirii sarcinilor şi conţinutul acestora: (se face la fiecare sarcină)

Construcţia pilonilor. Izolatoarele reţelelor.

Pilonii pot fi:

 din lemn (pin, zadă, brad, molid),

 din beton armat

 şi de natură mixtă – cu elemente de beton armat şi din lemn.

Gheare pentru piloni din
lemn, din beton de tip СВ.
Echipament de îndeplinire a
urcărilor pe piloni pentru
realizarea lucrărilor.
a) pentru piloni din lemn,
b) pentru piloni din beton
armat.
 Brâu de protecţie.
Echipament de protecţie al
personalului în cazurile
îndeplinirii lucrărilor la înălţime.

În funcţie de destinaţie lor pilonii pot fi de cinci tipuri de bază: intermediari, de ancorare, de colţ
intermediari, de colţ de ancorare şi piloni terminali

 Piloni intermediari – servesc pentru susţinerea conductoarelor pe porţiunile liniare

ale reţelei. Aceştea nu recepţionează eforturi orientate de-a lungul liniei.

 Piloni de ancorare – servesc pentru recepţia eforturilor orientate de-a lungul liniilor
electrice.

 Piloni de colţ intermediari – se instalează în locurile de curbură a linilor electrice.

 Piloni terminali – se instalează la începutul liniilor electrice la centrala electrică sau

al staţie de transformare.

Fig. 1 Piloni
pentru reţelelor electrice executaţi din beton armat monobloc

 Pilonii intermediari sunt destinaţi numai pentru susţinerea conductoarelor. În aceste

cazuri conductoarele nu sunt fixate dur pe izolator.

 La piloni ancoră, spre deosebire de cei intermediari, conductoarele sunt fixate strâns
pe izolator. Acest tip de piloni este dimensionat pentru susţinerea normală în cazurile
ruperii conductoarelor. La LA cu lungimi drepte mari, pilonii ancoră se recomandă a
fi montaţi la o distanţă de 5 km, iar în zonele cu grosimea chiciurii mai mare de
10mm, la 3 km.

 Piloni pentru capătul liniei sunt o diversitate de piloni ancoră. Destinaţia lor este de a
susţine conductoarele din capetele liniilor.
  Piloni de montare în unghiul liniei sunt destinaţi pentru susţinerea conductoarelor în
locurile de schimbare a direcţiei LA.

 Piloni speciali sunt destinaţi pentru montare la trecerile peste râuri, căilor ferate, etc.
Ele de obicei se confecţionează pe baza proiectelor individuale.

Actualmente se fac cercetări pentru elaborarea unor materiale polimere care să servească drept
izolatoare şi elemente de construcţie la liniilor de transport de energie electrică din plastic armat cu
fibre de sticlă şi să fie utilizată concomitent pentru fixarea mecanică şi drept izolaţiei electrice. Din
material plastic cu fibre de sticlă se produc şi bare de distanţare, care se amplasează între
conductoare. Barele de distanţare împiedică lovirea conductoarelor în cazul vânturilor şi permit
reducerea numărului de piloni datorită mărire distanţii dintre ei.

Petru protecţia lemnului de putrezire pilonii de lemn sunt impregnaţi cu substanţe antiseptice în
condiţiile de uzine precum şi la bazele speciale de impregnare. Dintre antiseptice se foloseşte
florura de sodiu, din itrofenolul, triolitul, uralitul etc. O altă măsură de protecţie a stâlpilor de lemn
este acoperirea lor cu o pastă specială ce conţine bitum, ulei verde şi ale produse ale petrolului.
Termenul de utilizare a pilonilor impregnaţi cu antiseptic constituie peste 20 ani.

Pentru reţelele de tensiune joasă 380/220V se utilizează izolatore din porţelan şi izolatore din sticlă.

În ghirlanda liniei de 6…10kV trebuie să fie un izolator, 20kV – 2, 35kV – 3, 110kV – 7…8
izolatoare (atârnat).

Figura 2. Traversă TH-2, 0,4 kV

 Fig. 3. Izolatoarele liniilor aeriene 0,38 kV
Suporturi pentru izolatoare au rolul de a sustine izolatoarele.

Figura. 4. Izolator liniar de atârnare la tensiuni înalte de 110, 220 şi 400 kV.
Corpul izolatorului, îndeplinit din masă ceramică dură C130, capetele încorporate din
fontă cu un

Clasificarea izolatoarelor, tipuri constructive şi caracteristici

Izolatoarele folosite la realizarea LEA pot fi clasificate după o serie de criterii, astfel:
În funcţie de materialul din care sunt confecţionate:
 izolatoare din materiale ceramice (porţelan, steatit);
 izolatoare din sticlă;
 izolatoare din materiale sintetice

Din punct de vedere constructiv:

 izolatoare suport – realizate într-o formă constructivă astfel încât izolatorul să reziste atât la
străpungerea masei izolante dintre conductor şi tija de susţinere a izolatorului, cât şi la conturnări, în
condiţii atmosferice variate sau în medii poluate;
 izolatoare de suspensie – numărul de elemente ale lanţului depinzând de tipul izolatorului; din punct
de vedere constructiv, acestea ridică probleme atât de natură mecanică, cât şi de natură electrică.

În funcţie de mediul în care funcţionează:

 izolatoare care funcţionează în condiţii atmosferice normale;
 izolatoare care funcţionează în atmosferă poluată.

După tensiunea nominală a LEA pentru care sunt destinate:

 izolatoare de joasă tensiune, până la 1 kV inclusiv;
 izolatoare de medie tensiune, între 1
kV – 20 kV;
 izolatoare de înaltă şi foarte înaltă
tensiune, peste 20 kV.

Figura 5. Amenajarea pilonilor din

beton armat.
 a – semnarea locului de instalare a traversei; b – instalarea pivotului de susţinere a
traversei; c – instalarea traversei; d – montarea izolatoarelor; e3, e4 – electromontori de gradul 3
şi 4.

Figura 6. Montarea conductoarelor pe piloni.

a – b – urcarea montorului pe pilon; c – ridicarea
conductorului; d – instalarea prizei de pământ
portative.

Figura 7 Vizarea liniei, distanţei de

atârnare a conductorului.
1 – linia de vizare; 2 – rigla de vizare; 3 –
distanţa de atârnare a conductorului.
 Fig 9,10 Amplasarea stilpilor de tensiune medie si inalta de tip ancher

După terminarea execuției liniei electrice se efectuează o inspecție vizuală a întregii linii după
care are loc încercarea electrică a liniei, ce constă în punerea ei sub tensiune; cu această ocazie
se identifică izolatoarele care conturează (în general cele fisurate).
Se scoate linia de sub tensiune se fac remedierile necesare se încearcă din nou iar când
încercările corespund, se face recepționarea lucrării, după care exploatarea liniei trece în sarcina
beneficiarului.
Prin exploatare se înțelege utilizarea liniei în scopul pentru care a fost construită. Întreținerea se
realizează prin: supraveghere și verificare, efectuată în cadrul reviziilor și prin efectuarea unor
lucrări de reparații.
Reviziile au ca scop observarea amănunțita a stării elementelor liniei, precum și a unor elemente
alăturate traseului care ar putea provoca deranjamente în funcționarea liniei.
 Fig .10.1 Montarea liniilor aeriene cu tensiune de 0,4- 10 kV

Montarea liniilor prin cablu subteran

În reţelele electrice rurale mai frecvent cablurile sunt trasate prin pământ. Cablurile se
amplasează în şanţuri cu adâncimea de 700 mm într-un rând orizontal, pe un strat de nisip sau
pământ cernut (fărâmat), de asupra cablul fiind acoperit cu strat de aceeaşi natură.
Pământul acoperă etanşul cablului şi bine elimină căldura de la el. Pentru a proteja cablul de
deteriorări mecanice el este acoperit cu cărămizi, care se aşează dea lungul şanţului.
La aşezarea cablului în mod mecanizat el poate să nu fie protejat de deteriorări cu cărămizi, în
aşa caz adâncimea şanţului necesită a fi mărită până la 1000…1200mm.
La colţuri, şanţul se sapă în aşa fel, încât raza curbei cablului cu 3 fire încins cu oţel (cu izolaţi
de hârtie) să fie nu mai mică de 15 diametre exterioare ale cablului, (cu 1 fir – 25 diametre). În
locurile unirilor prin manşon lăţimea şanţului necesită a fi mărit până la 1,5 m pe un sector cu
lungimea de 2m.
În locurile populate la trecerea peste drum precum şi alte treceri, este binevenit de a amplasa
cablul în blocuri din ţevi de ceramică sau din azbociment.
Se folosesc de asemenea blocuri din beton cu una sau câteva găuri. Diametrul găurilor în bloc
trebuie să fie mai mare de diametrul exterior al cablului de 1,5 ori.
Blocurile se amplasează în şanţ şi se unesc cu soluţie specială (de ex. smoală). Peste fiecare
70…100m se fac fântâni, care servesc pentru întinderea cablului în găurile blocului, pentru
unirea şi ramificarea cablului în manşon – piesă folosită la protejarea (îmbinarea) cablurilor şi
conductelor electrice de acţiunile umidităţii şi de solicitările mecanice. Blocurile se amplasează
puţin înclinate, pentru ca apa din ele să se scurgă.
Fig.11. Şanţul pentru linia de cablu:

1. nisip sau pământ cernut;

2. pământ de teren;
3. cărămidă.
4. cablu.

Se întinde cablul pe sectoare: de la o fântână la alta unde sunt unite prin manşoane.
În încăperi, cablurile se întind deschis pe cârlige sau în jug. Distanţa între cabluri constituie
800…1000mm la aşezarea orizontală şi până la 2000mm la aşezarea verticală. Se folosesc
cabluri fără înveliş protector. Partea exterioară a cămaşei de oţel a cablului fiind acoperită cu
bitum sau fiind vopsită.
În încăperi se foloseşte de asemenea şi întinderea ascunsă a cablului în canale sau ţevi din oţel.
Deasupra canalele sunt acoperite cu o plăci din beton armat sau oţel. Pentru răcirea mai
eficientă, distanţa dintre cabluri în canale trebuie să fie nu mai mică de 50mm.
Toate conexiunile şi ramificaţiile cablului se fac în manşoane, care apără cablul de umiditate şi-l
protejează de deteriorări mecanice.
La trecerea de la linia electrică prin cablu la linia electrică aeriană sau invers se folosesc
manşoane montate pe piloni. Acestea se instalează pe unul din pilonii liniei aeriene.

Montarea cablului de tip SIP (TORSADAT)

 Vechile linii de alimentare cu curent electric neizolate devin treptat un lucru din trecut. În
prezent, firele izolate sunt folosite din ce în ce mai mult pe linii aeriene. SIP înseamnă "fire
izolate autoportante". Ele servesc pentru construirea de noi linii electrice, precum și pentru a
le înlocui cablu de aercare nu au izolare.
 Figura 12. Montarea conductoarelor de tip: TORSADA pe piloni intermediari.
1 – 2 – suportul de susţinere al traversei; 3 – traversa; 4 – conductorul neutru – concomitent de
susţinere; 5 – îndeplinirea conectării iluminării de stradă.

Figura 13 Montarea conductoarelor de tip: TORSADA în colţurile liniilor.

Figura 14. Îndeplinirea branşamentului cu conductoare de tip: TORSADA, pentru intrările la

consumatori.

Figura 15. Furnituri pentru întindere şi susţinere a liniilor

electrice aeriene izolate de tip СИП 0,4 kV

Înălţimea pilonilor şi distanţa dintre ei se alege astfel încât să fie respectate distanţele admisibile de
apropriere a conductoarelor cu pământul şi apele (tab.1).
 Distanţele dintre conductoarele liniilor electrice aeriene şi suprafaţa terestră.
Valorile admisibile ale distanţelor (m)
Caracteristica zonei prin care conductoarelor de la suprafaţă pentru liniile cu
trece linia electrică tensiunea nominală (kV)
Până la 1 1…20 35
Zona ne populată 5 6 6

Zona populată 6 7 7
Zone cu destinaţie foarte mică
a populaţiei, greu accesibile 4 4,5 5
pentru transport
Râuri ne navigabile şi ne
flotabile, şi lacuri (până la 3 3 3
nivelul apei)
Intersecţia drumurilor de cale
ferată (până la şinele de cale 7,5 7,5 7,5
ferată)
Intersecţia drumurilor pentru
automobilelor şi pentru 7 7 7
transportul cu tracţiune animală

Spre final se propune elevilor, sa execute montajul liniilor electrice aeriene si a

cablului CIP .

Întocmirea raportului:

În dependență de tipul practicii se va finaliza cu:

- Produsul elaborat
- Raport pentru practică

Profesorul Examinat la şedinţa catedrei ,,Electrotehnică și energetică,,

Cecan Mihai Proces-verbal nr. ___ din_______________
Şef de catedră _____________Andriuța E