Curs Norme Tehnice

AREL
Curs de pregatire teoretica in

domeniul instalatiilor electrice
Partea III – Norme tehnice
2016
Partea a III a – Norme tehnice
1. Normativ pentru proiectarea, execuția și exploatarea instalațiilor
electrice aferente clădirilor”, indicativ I 7—2011
 Prevederile normativului I 7 – 2011 se aplică la proiectarea, execuţia şi

exploatarea instalaţiilor electrice aferente clădirilor indiferent de forma de
proprietate.
 Încadrarea în clasele de reacţie la foc şi rezistenţă la foc a materialelor se face în

conformitate cu prevederile reglementărilor specifice
 Dacă într-un amplasament se exercită mai multe influenţe externe, caracteristicile

echipamentelor electrice se aleg astfel încât să fie satisfăcute condiţiile cele mai
dezavantajoase.
 Amplasarea instalaţiilor electrice de joasă tensiune pe trasee comune cu acelea

ale altor instalaţii sau utilaje care ar putea să le pericliteze în funcţionare normală
sau în caz de avarie trebuie evitată.
 Amplasarea instalaţiilor electrice sub conducte sau utilaje pe care poate să apară
condens se admite condiţionat
 Măsurile pentru evitarea contactului direct cu materialul combustibil al

echipamentelor electrice cu grad de protecţie inferior IP54 se aplică atât la
montarea aparentă cât şi la montarea îngropată
 Montarea pe materiale combustibile a echipamentelor electrice cu grad de

protecţie inferior IP54 se face interpunând materiale incombustibile între
acestea şi materialul combustibil sau elementele de distanţare
 Simbolul literar I utilizat pentru notarea schemei de legare la pământ de tip IT are
următoarea semnificaţie: izolarea tuturor părţilor active faţă de pământ, sau
legarea la pământ a unui punct printr-o impedanţă de valoare foarte mare.
 Simbolul literar T utilizat pentru notarea schemei de legare la pământ de tip IT are
următoarea semnificaţie: legarea directă la pământ a maselor instalaţiei
 Simbolul literar T utilizat pentru notarea schemei de legare la pământ de tip TN are
următoarea semnificaţie:legarea directă la pământ a unui punct activ – punctul
neutru, în cazul în care acesta este accesibil sau a unui conductor de fază, în cazul
în care punctul neutru nu este accesibil;
 Schema de legare la pământ de tip TN-S, în care un conductor de protecţie distinct

este utilizat pentru întreaga schemă, se utilizează la ultimul tablou spre
consumator sau când trebuie separate PE şi N pentru asigurarea funcţionării
protecţiei.
 Reţeaua de tip IT se utilizează numai cu dispozitiv de control permanent al

izolaţiei conductorului neutru faţă de pământ şi/sau declanşarea automată în caz de
defect
 Alimentarea receptoarelor cu rol de securitate la incendiu trebuie asigurată

întotdeauna din două surse de alimentare independente
 Motoarele electrice alimentate prin circuite separate trebuie prevăzute pe toate

fazele de regulă, cu dispozitive de protecţie la scurtcircuit şi dispozitive de
protecţie la suprasarcină
 Protecţia circuitelor împotriva supracurenţilor electrici, care se prevede pe toate
conductoarele de fază, trebuie să producă deconectarea neapărat a tuturor
conductoarelor active.
 Protecţia la suprasarcini şi protecţia la scurtcircuit pot fi asigurate printr-un singur

dispozitiv de protecţie.
 Siguranţele fuzibile sunt dispozitive care protejează atât la curenţi de suprasarcină

cât şi la curenţi de scurtcircuit.
 În amplasamente cu risc de incendiu datorita prafului şi /sau fibrelor, temperatura la

suprafaţa corpurilor de iluminat, în caz de defect, trebuie să fie limitată la 115º C.
 Este obligatorie protecţia la suprasarcini pentru instalaţii din încăperi din categoriile
celor cu risc de incendiu sau de explozie.
 Se poate renunţa, în anumite condiţii, la prevederea unui dispozitiv de protecţie
împotriva suprasarcinilor la reţelele IT, în cazul în care fiecare circuit neprotejat
împotriva suprasarcinilor este protejat printr-un dispozitiv de curent diferenţial
rezidual.
 Pe circuitele secundare ale transformatoarelor de curent se recomandă să nu se

prevadă protecţia la suprasarcina si se permite renunţarea la protecţia la
scurtcircuit.
 Pentru asigurarea selectivităţii, între curenţii nominali ai fuzibilelor a două siguranţe

consecutive , diferenţa trebuie să fie de cel puţin doua trepte.
 Culoarea verde-galben pentru izolaţia conductoarelor si cablurilor se foloseşte

pentru marcarea conductorului de protecţie şi de neutru (PEN).
 Conductorul (bara) fazei S, va fi vopsită cu culoarea galbenă.

 Amplasarea aparatelor, echipamentelor şi receptoarelor electrice în locuri în care
ar putea fi expuse direct la apă, ulei, substanţe corozive, căldură sau şocuri
mecanice se admite condiţionat .
 Cablurile de energie la circuitele care alimentează receptoare de importanţă

deosebită, se prevăd cu conductoare de cupru atunci când secţiunea
conductoarelor (din aluminiu) ar rezulta mai mică de 10mm2.
 La circuitele electrice pentru alimentarea receptoarelor de importanţă deosebită

(receptoare din blocul operator al spitalelor, iluminat de siguranţă, etc) materialul
conductoarelor este cupru.
 Ramificaţiile din distribuţiile cu conductoare electrice libere montate pe izolatoare

în interiorul clădirilor se fixează astfel încât să nu solicite la tracţiune
conductoare electrice din traseul principal.
 Instalarea conductoarelor electrice în tuburi sau ţevi montate în pământ este

interzisă.
 Tuburile şi ţevile metalice sau din material plastic din instalaţiile electrice de j.t. se
instalează aparent sau îngropat, în anumite condiţii.
 În încăperi de locuit şi similare se recomandă ca traseele tuburilor orizontale pe
pereţi să fie distanţate faţă de plafon la cca 0.3 m.
 Montarea tuburilor de protecţie a conductoarelor electrice de j.t. pe pardoseala

combustibilă a podurilor trebuie evitată; se poate face excepţie pentru tuburi
metalice
 Îmbinarea tuburilor de protecţie a conductoarelor electrice la trecerile prin

elemente de construcţie este interzisa.
 Sistemele de jgheaburi (SJ) şi tuburi profilate (STP) se recomandă să fie montate

la distanţe de minim 3 cm de locurile din materiale combustibile a uşilor şi
ferestrelor şi de 10 cm de pardoseală.
 La instalaţiile electrice de forţă secţiunile conductoarelor de fază trebuie să fie

corespunzătoare din punct de vedere al stabilităţii termice în regim de scurtă
durată la pornire.
 La instalaţiile electrice de forţă de joasă tensiune, densitatea maximă de curent
admisă în regim de scurtă durată la pornire este de 35 A/mm2 pentru conductoare
de cupru.
 La instalaţiile electrice de putere de joasă tensiune, densitatea maximă de curent

admisă în regim de scurtă durată la pornire este de 20 A/mm2 pentru conductoare
de aluminiu.
 Secţiunile conductoarelor de fază trebuie să fie corespunzătoare din punct de vedere

al căderii de tensiune.
 Conductorul neutru (N) trebuie să aibă aceeaşi secţiune cu conductorul de fază în

circuitele monofazate cu două conductoare, indiferent de secţiunea conductoarelor ,
în circuitele monofazate cu trei conductoare şi în circuitele polifazate ale căror
conductoare de fază au secţiunea mai mică sau egală cu 16 mm2Cu sau 25 mm2Al
 Legăturile conductoarelor izolate se acoperă cu material electroizolant (de ex. tub

varniş, bandă izolantă, capsule izolante etc) intotdeauna.
 Legăturile barelor se execută cu ajutorul şuruburilor, clemelor sau prin sudare.
 Legarea conductoarelor din cupru la aparate, maşini, elemente metalice fixe, se face
(de regulă) prin strângere mecanică cu şuruburi în cazul conductoarelor cu secţiuni
mai mici sau egale cu 10 mmp.
 Legăturile conductoarelor de protecţie trebuie executate prin sudare sau prin

înşurubări cu contrapiuliţe şi inele de siguranţă (şaibă elastică).
 Legăturile electrice între conductoare izolate pentru îmbinări sau derivaţii se fac
numai în doze sau cutii de legătură.
 Supunerea legăturilor electrice la eforturi de tracţiune este interzisa.
 Legăturile conductoarelor din aluminiu pentru îmbinări sau derivaţii trebuie să se facă
prin cleme speciale, prin presare cu scule speciale sau prin sudare.
 Montarea liberă a conductoarelor electrice pe clădiri, la exterior se admite

condiţionat.
 Se admite alimentarea a mai multor receptoare electrice de forţă de aceeaşi natură şi
destinaţie (de ex. motoare) prin acelaşi circuit de j.t. prevăzut cu protecţie comună la
scurtcircuit, dacă puterea totală instalată nu depăşeşte 15 kW.
 Dimensionarea conductoarelor circuitelor de alimentare în cazul motoarelor se face

ţinându-se seama de simultaneitatea sarcinilor în regim normal şi de pornire.
 La consumatorii alimentaţi din posturi de transformare proprii, puterea celui mai mare
motor alimentat pe j.t., care porneşte direct, nu va depăşi 20 % din puterea
transformatoarelor din post.
 Protecţia motoarelor electrice împotriva întreruperii sau scăderii tensiunii de

alimentare şi restabilirea ei ulterioară se prevede dacă o întrerupere a sursei de
alimentare sau o scădere a tensiunii poate produce o condiţie periculoasă, o
deteriorare a maşinii sau afectarea activităţii în curs de desfăşurare.
 Protecţia motoarelor împotriva încălzirilor anormale trebuie să fie asigurată, de

regulă, pentru fiecare motor a cărui putere nominală este mai mare de 0.5 kW
 Dacă protecţia motoarelor contra suprasarcinilor este realizată cu întrerupere,
dispozitivul de comutaţie trebuie să întrerupă obligatoriu toate conductoarele active.
 Pentru motoarele monofazate, protecţia contra suprasarcinilor se face obligatoriu pe

conductorul de faza.
 Protecţia unui motor trifazat împotriva suprasarcinilor trebuie să fie prevăzută pe toate
conductoarele de faza.
 Protecţia motoarelor electrice împotriva întreruperii sau scăderii tensiunii de

alimentare şi restabilirea ei ulterioară este o protecţie care poate fi temporizată în
anumite cazuri.
 Valoarea curentului maxim admisibil într-un conductor în regim permanent de lucru se

stabileşte în funcţie de secţiunea , materialul, natura izolatiei conductorului si a
modului de montare.
 Este admisă racordarea prin prize la circuitul de alimentare al receptoarelor electrice

cu putere nominală până la 2 kW
 În locuinţe se prevede câte un circuit de priză separat pentru receptoare cu puteri
de peste 2 kW.
 La realizarea tablourilor şi barelor de distribuţie de j.t., distanţa minimă de izolare

în aer între piesele fixe sub tensiune ale diferitelor faze, precum şi între acestea şi
părţi metalice legate la pământ trebuie să fie de cel puţin 15 mm.
 În instalaţiile de joasă tensiune, distanţa de izolare în aer între părţile sub

tensiune neizolate ale tabloului şi elemente de construcţie (uşi pline, pereţi)
trebuie să fie de cel putin 50 mm.
 Tabloul de distribuţie de j.t. trebuie montat:perfect vertical şi bine fixat
 Tablourile de distribuţie din locuinţe se pot instala astfel încât înălţimea laturii de
sus a tablourilor faţă de pardoseala finită să nu depăşească 2.5 m.
 Coridorul de acces din faţa sau din spatele unui tablou se prevede cu o lăţime de
cel puţin 0.8 m măsurată între punctele cele mai proeminente ale tabloului şi
elementele neelectrice de pe traseu.
 Se prevede accesul pe la ambele capete pe coridoarele din dreptul tablourilor de
distribuţie formate din mai multe panouri având o lungime mai mare de 10 m
 Tablourile de distribuţie se vor executa în construcţie deschisă sau închisă, în

funcţie de condiţiile de influenţe externe şi grad de protecţie .
 Alimentarea transformatorului de sonerie sau soneriei de 220 V se face dintr-un

circuit de prize , circuit de iluminat normal sau direct din tabloul de distributie.
 Alegerea corpurilor de iluminat şi a surselor de lumină se face în funcţie de

destinatia incaperilor si a cladirii sau a cerintelor luminotehnice .
 Conductorul neutru se leagă la dulia lămpii la borna conectata la partea filetata a

duliei.
 Corpurile de iluminat care se instalează în depozite cu materiale combustibile,

categoria BE 2, trebuie să fie întotdeauna prevăzute cu glob, respectiv cu
difuzor.
 Alegerea corpurilor de iluminat şi a surselor de lumină se face în funcţie de destinatia
incaperilor si a cladirii sau a cerintelor luminotehnice .
 Conductorul neutru se leagă la dulia lămpii la borna conectata la partea filetata a

duliei.
 Corpurile de iluminat care se instalează în depozite cu materiale combustibile,

categoria BE 2, trebuie să fie întotdeauna prevăzute cu glob, respectiv cu difuzor.
 Se admit doze comune pentru circuitele de iluminat normal, de prize, de comandă şi

de semnalizare dacă acestea funcţionează la aceeaşi tensiune.
 Corpurile de iluminat echipate cu lămpi cu descărcări se prevăd în orice tip de

încăpere cu dispozitiv pentru îmbunătăţirea factorului de putere.
 Dispozitivele pentru suspendarea corpurilor de iluminat (cârlige, bolţuri, dibluri, etc) se

aleg astfel încât să suporte fără deformări de 5 ori greutatea corpului de iluminat,
dar nu mai puţin de 10 kg.
 Întrerupătoarele, comutatoarele şi butoanele de lumină se montează, faţă de nivelul
pardoselii finite, la înălţimea de (0,6-1,5) m de la axul aparatului.
 Întrerupătoarele, comutatoarele, şi butoanele de lumină trebuie montate numai pe

conductoarele de fază.
 În camerele de copii din creşe, grădiniţe, spitale de copii, prizele trebuie montate pe
pereţi la următoarele înălţimi măsurate de la axul aparatului la nivelul pardoselii finite
peste 1.5 m.
 În încăperi în care se impun condiţii speciale de protecţie datorită utilizatorilor (copii,

bolnavi mintal etc.), prizele trebuie să fie de tip special (de ex. cu obturatori) sau
prevăzute cu dispozitive de protecţie diferenţială ≤ 30 mA.
 La stabilirea numărului de circuite pentru iluminat normal se recomandă de a nu se

depăşi o putere totală instalată de 3 kW pe un circuit monofazat şi 8 kW pe un circuit
trifazat.
 Prizele cu tensiunea de 230 V sunt întotdeauna cu contact de protecţie.
 Fiecare conductor conectat la bara principală de legare la pământ la tabloul general

trebuie să poată fi deconectat individual.
 Utilizarea conductelor metalice pentru apă drept conductoare de protecţie nu este

permisă.
 Prevederile pentru instalaţii electrice în încăperi cu cadă de baie sau duş din
normativul I 7 se aplică pentru încăperi cu cadă de baie fixă (cadă de baie) sau duş
şi zonelor învecinate, conform recomandărilor sandardului SR HD 60364 – 7 – 701.
 Instalarea bateriilor de condensatoare de joasă tensiune poate fi făcută în dulapuri

speciale sau în încăperi separate.
 Puterea reactivă a bateriei de condensatoare în cazul compensării locale (individuale)

la receptoare de putere mare (motor asincron, transformator) trebuie să compenseze
cel mult 90% din puterea de mers în gol a receptorului.
 În instalaţiile electrice pentru şantiere de construcţii şi de demolare, rezistenţa de
dispersie a prizei de pământ şi rezistenţa conductoarelor de protecţie până la receptor
trebuie să fie de maxim 4 Ω .
 În instalaţiile de joasă tensiune aferente clădirilor, rezistenţa electrică a izolaţiei trebuie

măsurată între conductoarele active şi conductorul de protecţie conectat la reţeaua
de legare la pământ .
 Rezistenţa de izolaţie a unui circuit (de joasă teniune) cu tensiune nominală > 500 V se
măsoară în c.c. şi trebuie să aibă o valoare mai mare sau egala cu 1 MΩ.
 Pentru verificarea rezistenţei de izolaţie a pardoselii trebuie efectuate cel puţin trei
măsurări în acelaşi amplasament; una din aceste măsurări se efectuează la o distanţă
de orice conductor extern accesibil din amplasament de cca 1 m.
 Se consideră atingere indirectă contact electric al persoanelor sau al animalelor cu

părţile conductoare accesibile puse sub tensiune ca urmare a unui defect.
 Masă (a unui echipament sau element de construcţie) reprezintă parte conductoare
accesibilă a unui echipament, care poate fi atinsă şi care în mod normal nu se află
sub tensiune, dar care poate fi pusă sub tensiune în urma unui defect a zolaţiei de
bază.
 În cazul consumatorilor racordaţi direct la reţeaua de joasă tensiune a distribuitorului,

pornirea directă a motoarelor trifazate se admite pentru o putere de până la 5.5 kW.
 Pentru un circuit trifazat cu patru conductoare de aluminiu cu secţiunea conductoarelor

de fază de 35 mm2, conductorul neutru are secţiunea minimă de 25 mmp.
 Pentru circuite monofazate, conductorul neutru (N) va avea aceeaşi secţiune ca şi

conductorul de fază.
 Se consideră atingere directă contactul direct al persoanelor sau al animalelor cu părţi

active .
 Conform I 7, parte activă a unei instalaţii este: conductor sau parte conductoare
destinată să fie pusă sub tensiune în funcţionare normală respectiv conductorul
neutru
 Conform I 7, parte conductoare accesibilă este:parte conductoare a unui

echipament, care poate fi atinsă, şi care nu este în mod normal sub tensiune, dar
care poate ajunge sub tensiune în cazul unui defect al izolaţiei de bază.
 În cazul în care alimentarea consumatorului se face din cofretul de branşament de

joasă tensiune, valorile căderilor de tensiune, în regim normal de funcţionare faţă de
tensiunea nominală a reţelei, trebuie să fie de cel mult:3% pentru receptoarele din
instalaţiile electrice de lumină şi 5% pentru restul receptoarelor (forţă etc.)
 În cazul instalaţiilor electrice de alimentare a motoarelor electrice, pierderea de

tensiune la pornire, faţă de tensiunea nominală (dacă nu se dispune de alte date
specificate de producătorul motorului etc.), trebuie să fie cel mult egală cu 12 %.
 În cazul consumatorilor racordaţi direct la reţeaua de joasa tensiune a distribuitorului,

pornirea directa a motoarelor monofazate se admite pentru o putere de până la 4 kW.
2. Normativ privind alegerea izolaţiei, coordonarea izolaţiei şi protecţia
instalaţiilor electroenergetice împotriva supratensiunilor – NTE 001/2003
 Conturnarea inversă poate să se producă atunci când o lovitură de trăsnet a atins un

conductor de fază şi a provocat o amorsare la un stâlp sau atinge direct stâlpul sau
un conductor de protecţie (când el există).
 Coordonarea izolaţiei echipamentelor din reţelele electrice având tensiunea cea mai
ridicată 1 kV ≤ Us ≤ 245 kV se face utilizând metoda conventionala.
 Coordonarea izolaţiei echipamentelor din reţelele electrice având tensiunea cea mai
ridicată Us > 245 kV se face utilizând oricare dintre metoda convenţională sau
metoda statică.
 Creşterea nivelului de izolaţie al LEA peste 1 kV faţă de nivelul normal de izolaţie se

poate realiza. prin utilizarea de izolatoare cu caracteristici electrice superioare sau
prin utilizarea de izolatoare cu aceleaşi caracteristici electrice şi prin mărirea
numărului acestora pe ramură
 În cazul stâlpilor speciali de 110 kV mai înalţi de 40 m, rezistenţa prizei de pământ
măsurată la 50 Hz, nu trebuie să depăşească valoarea de 5 Ω.
 În zonele cu circulaţie redusă, valoarea intensităţii câmpului electric la 1,8m de

suprafaţa solului nu trebuie să depăşească 12,5 kV/m
 La LEA 110 kV cu stâlpi sub 40 m unghiul de protecţie va fi, pe toată lungimea liniei, de
maxim 30°.
 Normativul privind alegerea izolaţiei, coordonarea izolaţiei şi protecţia instalaţiilor

electroenergetice de c.a. împotriva supratensiunilor se aplică instalaţiilor electrice cu
tensiunea nominală mai mare de 1000V.
 Pentru echipamentele cu tensiunea cea mai ridicată mai mare decât 245 kV, nivelul
nominal de izolaţie se defineşte prin tensiunea nominală de ţinere la impuls de
trăsnet sau tensiunea nominală de ţinere la impuls de comutaţie.
 Pentru echipamentele cu tensiunea cea mai ridicată mai mică sau egală cu 245 kV,
nivelul nominal de izolaţie se defineşte prin tensiunea nominală de ţinere la impuls de
trăsnet sau tensiunea nominală de ţinere de scurtă durată la frecvenţă industrială.
 Protecţia posturilor de transformare noi de 3-35 kV cu intrare aeriană, împotriva

loviturilor directe de trăsnet şi împotriva undelor de supratensiune de trăsnet care se
propagă pe LEA se realizează cu descărcătoare cu rezistenţă variabilă pe bază de
oxizi metalici.
 Staţiile de transformare exterioare amplasate în zone poluate (niveluri de poluare III şi

IV) se realizează în sistem constructiv de tip semiinalt sau jos.
 Unghiul de protecţie al conductoarelor de protecţie, de referinţă, pentru dimensionarea

unei linii electrice aeriene, se consideră cel realizat în planul vertical care trece prin
punctul de săgeată maximă, perpendicular pe axa liniei electrice aeriene protejate
 Valoarea rezistenţei de dispersie a prizei de pământ artificiale pentru o instalaţie de

paratrăsnete, în cazul în care priza de pământ se execută separat faţă de prizele de
pământ pentru instalaţiile electrice, trebuie să fie cel mult 10 Ω iar pentru cea naturala
maxim 5 Ω.
3. Normativ pentru constructia liniilor aeriene de energie electrica cu
tensiuni peste 1000 V – NTE 003/2004
 Aliniamentul este porţiunea de linie compusă din una sau mai multe deschideri,
cuprinsă între două puncte consecutive ale traseului, în care linia îşi menţine direcţia
 Conductoarele de protecţie la LEA de înaltă tensiune sunt: conductoare destinate a

proteja LEA împotriva loviturilor directe de trăsnet .
 Conductoarele izolate pot fi utilizate la liniile electrice de medie tensiune.
 Din considerente mecanice, conductoarele funie de oţel ale liniilor electrice aeriene cu
tensiuni mai mari de 1 kV vor avea secţiunea minimă 16 mmp.
 Din considerente mecanice, conductoarele funie din aluminiu-oţel, aliaje de aluminiu-

oţel şi aliaje de aluminiu ale liniilor electrice aeriene cu tensiuni mai mari de 1 kV vor
avea secţiunea minimă de 25 mmp.
 Folosirea armăturilor de protecţie împotriva arcului electric este obligatorie la liniile
electrice aeriene cu tensiunea nominală de 220 kV si 400 kV.
 Fundaţiile de beton armat ale stâlpilor LEA peste 1 kV sunt utilizate şi ca prize
naturale ale stâlpilor, armăturile din fundaţii fiind conectate electric (sudate) unele de
altele .
 Îmbinarea elementelor stâlpilor metalici se face de preferinţă prin buloane dar se pot
folosi si construcţii sudate .
 În cazul echipării stâlpilor liniilor electrice aeriene cu tensiuni mai mari de 1 kV, cu mai
multe circuite, acestea pot avea tensiuni nominale diferite.
 La dimensionarea stâlpilor de lemn de întindere în regim de avarie se consideră ca

ipoteză de calcul ruperea conductoarelor în condiţiile unui vânt perpendicular pe linie,
simultan cu depunere de chiciură
 La dimensionarea stâlpilor LEA cu tensiune peste 1kV se admite o depăşire a

rezistenţelor de calcul cu maximum 3 %
 La executarea liniilor electrice aeriene cu tensiuni mai mari de 1 kV, verificarea valorilor
rezistenţelor de dispersie ale prizelor de pământ se face conform normelor specifice.
 La LEA cu tensiune peste 1000 V, se prevăd prize artificiale de pământ pentru dirijarea
potenţialelor la:toţi stâlpii LEA din zonele cu circulaţie frecventă sau zonele cu
circulaţie redusă;
 La liniile electrice aeriene cu tensiuni mai mari de 1 kV, conductoarele de protecţie se

leagă la pământ:la fiecare stâlp
 La liniile electrice aeriene cu tensiuni mai mari de 1 kV, în cazul izolatoarelor

străpungibile, numărul de izolatoare dintr-un lanţ, determinate pe baza tensiunilor
nominale de ţinere se măreşte cu 10 %.
 La liniile electrice aeriene cu tensiuni mai mari de 1 kV, în cazul lanţurilor multiple de
întindere, verificarea elementelor de izolatoare şi a clemelor şi armăturilor componente,
la gruparea specială de încărcări (regim de avarie) se face prin ruperea unui element
de izolator dintr-o ramură;
 La liniile electrice aeriene cu tensiuni mai mari de 1 kV, se folosesc cleme cu eliberarea
conductorului, respectiv cleme sau legături cu tracţiune limitată, la stâlpi de susţinere
de tip normal.
 La liniile electrice aeriene de 110 kV, numărul de izolatoare din lanţurile de întindere,
formate din elemente tip capa-tija, se consideră:mai mare cu o unitate decât la
lanţurile de susţinere.
 La liniile electrice aeriene de medie tensiune se pot utiliza stâlpi de lemn din:conifere
sau foioase tari.
 La stâlpii terminali cu mai multe circuite, verificările se fac în condiţiile montării numai a
circuitelor de pe o singură parte a stâlpului sau în condiţiile montării circuitelor de pe
ambele părţi ale stâlpului.
 Montarea de dispozitive antivibratoare pe conductoarele active şi de protecţie ale LEA

este necesară în cazul folosirii conductoarelor de protecţie cu fibră optică înglobată
si se realizează în cazul trecerii LEA prin zone plane deschise, cu deschideri de
peste 120 m, condiţionat.
 Normativul pentru construcţia liniilor aeriene de energie electrică cu tensiuni peste
1000 v are drept scop stabilirea suprafeţelor de teren necesare construirii, exploatării
şi mentenanţei liniilor aeriene de energie electrică si a condiţiilor şi principiilor de
dimensionare şi construire a liniilor aeriene de energie electrică;
 Panoul de întindere este porţiunea de linie compusă din una sau mai multe deschideri,
cuprinsă între doi stâlpi de întindere consecutivi.
 Pentru dimensionarea stâlpilor de lemn în regim normal de funcţionare, se consideră

ca ipoteze de calcul : vânt maxim perpendicular pe linie sau vânt perpendicular pe
linie, simultan cu depunere de chiciură .
 Pentru dimensionarea stâlpilor în regim de avarie se consideră, ca ipoteză de

calcul:ruperea conductoarelor în condiţiile unui vânt perpendicular pe linie, simultan
cu depunere de chiciură sau ruperea conductoarelor în condiţiile de vânt în lungul
liniei, simultan cu depunere de chiciură
 Pentru o linie electrică aeriană cu tensiune mai mare de 1 kV, culoarul de trecere (de
funcţionare) coincide cu zona de siguranţă şi cu zona de protecţie ale liniei
 Săgeata conductorului de protecţie, la starea de săgeată maximă nu trebuie să
depăşească săgeata conductorului activ.
 Săgeata stâlpilor de beton din LEA peste 1 kV nu se normează.
 Sârmele de oţel utilizate la realizarea conductoarelor funie de oţel şi a inimii de oţel a

conductoarelor aluminiu - oţel destinate liniilor electrice aeriene cu tensiuni mai mari de
1 kV se protejează împotriva coroziunii prin zincare clasa 2-a
 Stâlpii de intervenţie se dimensionează numai în regim normal.
 Stâlpii de intervenţie se folosesc pentru remedierea temporară a unor porţiuni de linii

avariate
 Stâlpii de lemn folosiţi la executarea liniilor electrice aeriene se montează în pământ

prin fundaţii burate.
 Stâlpii de lemn folosiţi la executarea liniilor electrice aeriene trebuie să fie impregnaţi
cu substanţe speciale în instalaţii industriale de specialitate.
 Stâlpii de susţinere echipaţi cu izolatoare suport nu se verifică în regim de avarie
 Stâlpii de susţinere se folosesc în mod curent pe linii pentru susţinerea conductoarelor
 Stâlpii se dimensionează prin calcul pe baza încărcărilor de calcul în condiţii de

montaj sau în regim normal de funcţionare şi în regim de avarie.
 Stâlpii şi accesoriile din beton se prevăd cu dispozitive de legare la pământ a părţilor

metalice în mod obligatoriu
 Stâlpii terminali se folosesc la fixarea conductoarelor prin întindere la capetele liniei.

 4. Normativ privind metodele si elementele de calcul al sigurantei in
functionare a instalatiilor energetice - NTE 005/2006.
 Analizele de fiabilitate a instalaţiilor energetice sunt:analize calitative si cantitative.
 Arborele de defectare este o schemă de calcul care se construieşte în raport cu o

stare de insucces dată
 Diagrama bloc este o schemă logică care se construieşte în raport cu o stare de

succes dată
 Fiabilitatea instalaţiilor tehnologice cu elemente în regim de aşteptare se poate analiza

considerându-le instalaţii de sine stătătoare
 În cazul centralelor electrice (CTE, CET, CT şi CHE), indicatorii de fiabilitate care se

referă la primirea din reţea a energiei electrice necesare pentru alimentarea serviciilor
proprii se vor evalua în punctele de interfaţă.
 În cazul sistemelor de protecţie şi automatizări, indicatorii de fiabilitate se calculează în
raport cu defecte ce conduc la refuzuri de acţionare sau defecte ce conduc la
acţionări eronate (false sau neselective).
 În cazul staţiilor de conexiune sau de transformare, în care secţiile de bare sunt

conectate între ele printr-un întrerupător a cărui defectare conduce la pierderea
ambelor secţii, această defectare va fi considerată defect simplu.
 Indicatorii de fiabilitate ai instalaţiilor energetice sunt indicatori de performanţă, care se

determină în baza unor înregistrări ale comportării de-a lungul unui interval de timp
parcurs sau indicatori evaluaţi, obţinuţi prin calcule previzionale pentru un interval
de timp dat.
 Probabilitatea de nerăspuns a anclanşării automate a rezervei este k AAR=0,1
 Probabilitatea de nerăspuns a reanclanşarea automată rapidă pentru LEA 110kV este

k RAR=0,20-0,25
 5. Normativ privind metodologia de calcul al curentilor de scurtcircuit in
retelele electrice cu tensiunea sub 1 kV - NTE 006/2006.
 Calculul curenţilor de scurtcircuit în reţelele electrice cu tensiunea sub 1kV se face

considerând valorile tensiunii de alimentare si impedanţele elementelor
componente ale reţelei constante
 Calculul curenţilor de scurtcircuit în reţelele electrice cu tensiunea sub 1kV se face

considerând:impedanţa pozitivă egală cu impedanţa negativă
 Calculul curenţilor de scurtcircuit în reţelele electrice cu tensiunea sub 1kV se face în

următoarele condiţii scurtcircuitul este departe de generator sau scurtcircuitul este
alimentat într-un singur punct al reţelei de alimentare cu energie electrică
 Conform NTE 006/06/00, pentru calculul curenţilor de scurtcircuit trifazat simetric, în

cazul unui scurtcircuit departe de generator, curentul de scurtcircuit iniţial I"k este egal
cu curentul de scurtcircuit simetric de rupere Ib sau curentul de scurtcircuit
permanent Ik
 Contribuţia motoarelor asincrone, la curentul iniţial de scurtcircuit I"k în cadrul reţelelor
de joasă tensiune, poate fi neglijată dacă nu este mai mare de 5% din curentul de
scurtcircuit iniţial calculat fără influenţa motoarelor:
 În calculul curenţilor de scurtcircuit în reţelele electrice cu tensiunea sub 1kV nu sunt

luate în considerare rezistenţele de contact si impedanţele de defect
 În calculul curenţilor de scurtcircuit în reţelele electrice cu tensiunea sub 1kV sunt

neglijate capacităţile liniilor si admitanţele paralele (sarcinile)
 În cazul unui scurtcircuit aproape de generator, într-un sistem cu generatoare, posturi

de transformare, motoare, etc., curentul de scurtcircuit permanent Ik este:mai mic
decât curentul de scurtcircuit simetric de rupere Ib
 În reţelele cu neutrul izolat, curentul de scurtcircuit monofazat nu există
 Raportul de transformare RT/XT în funcţie de mărimea transformatorului scade
 În timpul scurtcircuitului bifazat, impedanţa de succesiune negativă este aproximativ

egală cu impedanţa de succesiune pozitivă, în cazul în care scurtcircuitul apare
aproape sau departe de generator.
6. Normativ pentru proiectarea si executarea retelelor de cabluri electrice -
NTE 007/2008.
 Adâncimea de pozare a cablurilor cu tensiunea nominală mai mare de 20 kV, în condiţii

normale, nu trebuie să fie mai mică de 1……1,2 m.
 Adâncimea de pozare în condiţii normale a cablurilor cu tensiunea nominală până la 20

kV inclusiv va fi, de regulă, cel puţin de 0,7....0,8 m;
 Având în vedere experienţa acumulată până în prezent, pentru cazurile cele mai
uzuale, în cazul cablurilor de 1 ÷ 10 kV se recomandă alegerea izolaţiei din PVC.
 Cablu de energie este cablu de înaltă tensiune (110÷400kV), medie tensiune (6÷35kV)
sau joasă tensiune (sub 1kV) folosit în circuitele primare ale instalaţiilor de
producere, transport, distribuţie şi utilizare a energiei electrice, în curent alternativ sau
continuu.
 Cablurile cu funcţiuni diferite (de exemplu: energie, circuite secundare, telecomunicaţii)

se instalează în tuburi diferite.
 Cablurile de energie cu ecran comun peste izolaţia conductoarelor (cu câmp neradial)
se pot utiliza până la tensiunea de 6 kV inclusiv;
 Cablurile de telemecanică se realizează din cupru
 Cablurile electrice pozate în sol, în apropierea manşoanelor, trebuie protejate fata de

acestea prin amplasarea lor la o distanta minima de 25 cm
 Conductorul profilat este un conductor a cărui secţiune transversală nu are formă de

cerc.
 Distanţa dintre bornele de marcaj pe traseele rectilinii ale cablelor pozate în afara
zonelor locuite din localităţi va fi de 100 m.
 Distantele maxime de rezemare, respectiv de fixare a cablurilor nearmate, în lipsa

indicaţiilor furnizorului, sunt 50 cm în montaj orizontal si 100 cm .în montaj vertical.
 În subsoluri, poduri de cabluri, încăperi tehnologice, depozite şi alte spaţii cu pericol de

incendiu nu se realizează, de regulă, manşoane si cablurile de energie care necesită
joncţionare se pot manşona în anumite condiţii.
 Încăperile de cabluri sunt prevăzute cu: iluminat normal de lucru şi iluminat de
siguranţă, în numite situaţii .
 Înnădirea cablurilor de comandă şi control este permisă pentru înlăturarea

deranjamentelor cablurilor în funcţiune sau este permisă când lungimea traseului
este mai mare decât lungimea de fabricaţie a cablului respectiv
 Învelişurile metalice de etanşeizare ale cablurilor de joasă tensiune pot servi drept
conductor de nul, dar numai în anumite condiţii;
 La executarea unui terminal într-o reţea de cabluri, pentru rezerve se prevăd lungimi
minime necesare refacerii o singură dată a terminalului respectiv
 La LES folosind cabluri de energie monoconductoare, pentru asigurarea unei capacităţi

mari de transport: se pot folosi mai multe legături în paralel, cu utilizarea de cabluri
având secţiuni şi lungimi identice
 La pozarea cablurilor de energie şi de comandă - control se va prevedea la cutiile

terminale o rezervă de cablu având lungimea minimă necesară refacerii o singură
dată a cutiei terminale
 La subtraversarea străzilor din localităţi, lungimea tubului din PVC de protecţie a
cablului de branşament va depăşi limita bordurii cu 1 m.
 La tragerea a trei cabluri monofazate printr-un tub de protecţie, pentru a se evita

griparea, raportul dintre diametrul interior al tubului si diametrul exterior al unui cablu
trebuie sa fie minim 2.8 .
 La trecerea prin planşee (in interior) sau la trecerea din pământ în aer (în exterior)
cablurile montate în spatii de producţie sau cu pericol de deteriorări mecanice se
protejează pe o înălţime de 2 m .
 Nivelul de izolaţie a cablurilor este caracterizat de valorile tensiunilor nominale ale

cablurilor şi rigidităţii dielectrice.
 Ordinea de aşezare a cablurilor electrice sub trotuare, dinspre partea cu clădiri înspre
zona carosabilă, este: distribuţie joasă tensiune, distribuţie de medie tensiune, fir-
pilot pentru telemecanică, iluminat public .
 Ordinea de aşezare a cablurilor pe rastele, pe grupe de tensiune, de sus în jos, este:

energie 20 kV, energie 6/10 kV, energie 0,4 kV, comanda-control.
 Pentru cablurile cu tensiuni cuprinse între 10 - 30 kV se recomanda alegerea izolaţiei
din polietilena sau polietilena reticulata (XLPE).
 Plăcile de acoperire a canalelor de cabluri se realizează, de preferinţă, din dale de

beton armat în încăperi sau zone cu pericol de incendiu sau in exterior.
 Plăcile de acoperire a canalelor de cabluri se realizează, de preferinţă, din tablă striată:

în încăperi sau zone fără pericol de incendiu
 Pozarea cablurilor se recomandă a fi făcută în fluxuri separate pentru cablurile de

comandă control şi telemecanică faţă de cele de energie sau în fluxuri separate pentru
cablurile de energie de tensiuni diferite;
 Pozarea cablurilor în pământ, în straturi suprapuse (etajate) se evită sau se admite pe

bază de justificare tehnico-economica atunci când soluţia rezultă ca favorabilă faţa de
cea de pozare într-un singur strat
 Pozarea cablurilor pe partea carosabilă a străzilor:se admite în anumite condiţii.
 Protecţia cablurilor împotriva curenţilor de scurtcircuit se realizează cu relee de

protecţie sau siguranţe fuzibile.
 Raza minimă de curbură a unui cablu de 20 kV cu izolaţie din material sintetic, este de
15 x diametrul cablului
 Se recomanda ca numărul de manşoane de legătura pe 1 km de linie nou-construita,

pentru cabluri cu tensiuni de 1-30 kV, sa fie de maximum: 4buc
 Se va prevedea o rezerva de cablu la pozarea cablurilor de energie si de comanda

control, având, la manşoane, lungimea minima necesara refacerii de doua ori a
manşonului respectiv
 Secţiunea conductoarelor active ale unui cablu se determină având în vedere

următoarele criterii de dimensionare şi verificare curentul maxim de durată,
solicitarea termică la scurtcircuit, căderea de tensiune, secţiunea economică
 Secţiunea economică a conductoarelor cablurilor este secţiunea pentru care se

realizează un regim optim economic, corespunzător unor cheltuieli totale minime
 Secţiunea unui cablu de alimentare a unui tablou general se determină ţinând cont de
puterea absorbită de consumatori
 Secţiunile cablurilor de comandă – control, din cupru, folosite la circuitele secundare
ale transformatoarelor de curent, nu trebuie să fie mai mici de 1.5 mmp
 Secţiunile transversale minime admise ale cablurilor de energie nu trebuie sa fie mai
mici de 1,5 mmp pt. conductoarele de cupru si 4 mmp pt. conductoarele de aluminiu
 Temperatura maximă a unui conductor al unui cablu, în regim permanent, este suma
dintre temperatura mediului şi a supratemperaturii datorată curentului de sarcină
 Traseele subterane de cabluri se marchează prin borne de marcare la suprafaţă sau

prin tăbliţe de marcaj pe clădiri atunci când în desenele de execuţie, traseele de
cabluri nu pot fi indicate pe plan prin cote faţă de construcţii fixe
 Zona de protecţie a cablurilor cu tensiunea mai mare de 1 kV pozate sub apă, trebuie
să aibă o lăţime de 200m
7. Metodologie privind determinarea sectiunii economice a conductoarelor
in instalatiilor electrice de distributie de 1-110kV - NTE 401/2003.
 Adăugarea unui circuit suplimentar la o LEA existentă se justifică economic atunci

când curentul acesteia depăşeşte curentul corespunzător frontierei economice
 Atunci când sarcina maximă a unei viitoare LEA creşte cu o anumită rată în prima parte
a perioadei de analiză, sarcina maximă de calcul utilizată pentru stabilirea secţiunii
economice a liniei este mai mică decât sarcina maximă atinsă în final
 Densitatea economică de curent (jec) reprezintă o mărime de calcul.
 Densităţile economice de curent normate depind de materialul conductorului.

numărul de ore de utilizare a sarcinii maxime, tipul conductorului (izolat, neizolat) şi
de tipul izolaţiei conductorului , tensiunea nominală a liniei.
 Frontiera economică se foloseşte în proiectarea liniilor electrice, pentru alegerea

secţiunii conductoarelorîn exploatarea liniilor electrice, pentru stabilirea oportunităţii
realizării unui circuit nou (LEA nouă) .
 NTE 401/03/00 ,,Metodologie privind determinarea secţiunii economice a
conductoarelor în instalaţii electrice de distribuţie de 1 - 110 kV” se aplică pentru
dimensionarea secţiunilor economice ale liniilor electrice noi şi pentru verificarea
gradului de încărcare a secţiunilor liniilor electrice existente în exploatare
 NTE 401/03/00 ,,Metodologie privind determinarea secţiunii economice a

conductoarelor în instalaţii electrice de distribuţie de 1 - 110 kV” se aplică la
proiectarea de : linii electrice aeriene cu tensiuni până la 110 kV inclusiv , linii
electrice subterane (în cablu) cu tensiuni până la 20 kV inclusiv.
 Secţiunea economică (densitatea economică) se foloseşte : în proiectarea liniilor

electrice, pentru alegerea secţiunii conductoarelor sau în exploatarea liniilor electrice,
pentru stabilirea oportunităţii realizării unui circuit nou (LEA nouă)
 Stabilirea secţiunilor economice ale LEA are la bază un calcul economic bazat pe
criteriul: cheltuieli totale actualizate minime
8. Prescriptii generale de proiectare a retelelor electrice (republicate in
1993). Modificarea 1 (1990) - PE 022-3/1987.
 Alegerea traseelor liniilor electrice aeriene trebuie să se bazeze pe o concepţie de

dezvoltare şi sistematizare în perspectivă a reţelelor din zona respectivă, ţinând seama
de o perspectivă de 10-15 ani
 Căile de curent din instalaţiile electrice cu tensiunea nominala peste 1 kV se vor

realiza, de regulă, din conductoare neizolate rigide, astfel sub formă de bare în staţiile
de 6-20 kVsub formă de bare în staţiile de 6-20 kV.
 Compensatoarele statice sau sincrone, pentru reglajul tensiunii şi puterii reactive, se

vor instala în staţiile de înaltă tensiune
 Drept criteriu de siguranţă în dimensionarea reţelei de medie tensiune se va considera

că timpul de întrerupere, în caz de avarie simplă va fi egal cu timpul necesar izolării
elementului avariat şi realimentării tronsoanelor neafectate
 Exceptând cazurile bine justificate, în zonele rurale, posturile de transformare de

abonat vor fi de tip aerian.
 Exceptând cazurile justificate tehnic şi economic, reţelele aeriene de joasă tensiune
vor fi realizate cu conductoare izolate torsadate
 În reţelele de medie tensiune vor fi prevăzute elemente de separare montate:la toate

derivaţiile liniilor secundare din cele principale sau pe traseul liniilor principale
 În zonele urbane cu densitate mare a construcţiilor, reţelele de joasă tensiune vor fi

proiectate în cablu subteran
 Incintele staţiilor electrice pot fi prevăzute cu instalaţii electrice de iluminat

folosind:lămpi cu vapori de sodiu sau de mercur.
 Instalaţiile de legare la pământ ale liniilor electrice de medie tensiune vor fi proiectate
din oţel galvanizat.
 La construcţia liniilor de 110, 220 şi 400 kV, în zonele cu depuneri importante de

chiciură se va adopta cu prioritate aşezarea conductoarelor în plan orizontal sau
aşezarea conductoarelor în plan vertical se va adopta condiţionat
 La dimensionarea LEA de 220 kV şi 400 kV, în cazul în care, pentru zona respectivă, s-
au constatat condiţii meteorologice mai aspre decât cele menţionate în prescripţii, se
vor lua în calcul condiţii corespunzătoare unei frecvenţe de:cel puţin odată la 15 ani.
 La liniile de 110 kV se va folosi de regulă RART sau în cazuri justificate RARM .

 La liniile de 220 şi 400 kV se montează RART sau se montează RARM .
 La staţiile electrice nu se prevede iluminat perimetral.
 Liniile electrice aeriene de medie tensiune principale sunt liniile care sunt alimentate
direct din surse .
 Liniile electrice de joasă tensiune aeriene vor fi proiectate cu secţiuni descrescătoare

spre capătul reţelei.
 Posturile de transformare 20/0,4 kV sau staţiile de transformare de 20/6(10) kV vor fi

racordate, de regulă la liniile secundare
 Posturile de transformare din reţeaua de distribuţie publică urbană de tip interior vor fi
proiectate cu un singur transformator
 Regimul de funcţionare a reţelelor electrice de joasă tensiune va fi radial.
 Reţelele electrice aeriene de joasă tensiune cu conductoare torsadate vor fi instalate

de regulă, pe o singură parte a străzilor sau vor putea fi construite pe ambele părţi
ale străzilor dacă lăţimea acestora este mai mare de 15 m .
 Reţelele electrice de joasă tensiune în cablu subteran vor fi prevăzute de regulă pe

ambele părţi ale străzilor.
 Staţiile de conexiuni cu tensiuni până la 20 kV vor fi dispuse, de regulă în interior, în

clădiri de zid.
 Staţiile de transformare din Sistemul Energetic Naţional, cu tensiunea primară de

400kV, 220kV sau 110kV, se vor realiza cu două trepte de tensiune si cu maxim
două transformatoare (autotransformatoare).
 Structura reţelelor electrice de medie tensiune va fi:de regulă, radială-arborescentă.

9. Normativ pentru constructia instalatiilor electrice de conexiuni si
transformare cu tensiuni peste 1 kV - PE 101/ 1985 (republicat in 1993).
 Accesul în posturile de transformare, cu transformatoare cu ulei, din interiorul blocurilor

de locuinţe şi al clădirilor publice se va face: de regulă, numai din exteriorul clădirii;
sau din subsolul sau demisolul clădirii printr-o încăpere tampon.
 Acoperişurile si planşeele clădirilor şi încăperilor în care se găsesc instalaţii electrice

trebuie sa fie executate din beton armat.
 Amplasarea instalaţiilor electrice pentru alimentarea unor consumatori, se face, de

regulă în centrul de putere sau evitand utilizarea terenurilor agricole sau forestiere.
 cuţitele de legare la pământ (fixe), în loc de scurtcircuitoare mobile se monteaza

atunci când distanţele de izolaţie fază - pământ sunt mari;
 Deasupra încăperilor în care se pot afla simultan mai mult de 50 persoane nu se

amplasează transformatoare sau se pot amplasa transformatoare cu izolaţie electrică
uscată sau cu fluide incombustibile.
 Distanţa de izolare în aer între două părţi sub tensiune neizolate sau între acestea şi
părţi legate la pământ este normată în funcţie de tensiunea pentru care se
dimensionează instalaţia.
 Distanţa minimă de izolare în aer Ao reprezintă distanţa minima între părţile

conductoare rigide aflate sub tensiune si elementele legate la pământ;
 În instalaţiile electrice cu tensiune peste 1 kV, dublarea lanţurilor de izolatoare pentru

suspendarea conductoarelor flexibile, este obligatorie la traversarea drumurilor şi
căilor ferate
 În instalaţiile electrice cu tensiunea nominală până la 35 kV inclusiv, transformatoarele

de tensiune racordate la barele colectoare vor fi, de regulă, protejate cu siguranţe
fuzibile.
 În staţii de 220 kV, utilizarea cuţitelor de legare la pământ este obligatorie pe toate
circuitele de linie si pe fiecare sistem de bare colectoare şi de ocolire;
 Punctul de alimentare este staţie de conexiuni de medie tensiune, destinată

alimentării unor posturi de transformare.
 Rezistenţa în timp la foc a peretelui dintre transformatoarele de putere, va fi cel puţin 5 ore
 Se admite condiţionat instalarea, în încăperi comune cu instalaţiile de distribuţie de înaltă

şi joasă tensiune, de cel mai simplu tip, a două transformatoare de putere în ulei cu o
putere totală de 1260 kVA inclusiv
 Se admite montarea la etajul I al clădirilor a transformatoarelor de putere cu ulei,

condiţionat, când acestea au puteri de până la: 1000 kVA
 Sistemul de evacuare a uleiului din cuva unui transformator, se realizează prin ţevi cu
diametrul de 20 cm
 Temperatura minimă dintr-o încăpere cu personal permanent de exploatare a instalaţiilor

electrice cu tensiune mai mare de 1 kV, nu trebuie să scadă sub 16°C
 Transformatoarele de putere în ulei se prevăd cu cuve cu colectoare proprii de ulei sau cu

scurgere la un colector comun sau la alte cuve, daca au cantităţi de ulei de peste: 1,2 t
 Transformatoarele montate pe 2 stâlpi, sunt amplasate la o înălţime de cel puţin 4.5 m

măsurată de la pământ până la elementele neizolate care sunt sub tensiune.
10. Normativ pentru proiectarea si executarea instalatiilor de conexiuni si
distributie cu tensiuni pana la 1000 V c.a. in unitatile energetice - PE 102/1986
(republicat in 1993).
 Amplasarea aparatelor cu ulei în interiorul tablourilor electrice este interzisă .
 Amplasarea instalaţiilor electrice de conexiuni şi distribuţie în interiorul încăperilor de

cabluri este interzisă, cu unele excepţii .
 Căile de curent ce nu se pot realiza în execuţie etanşă, în încăperi şi în spaţii din exterior
cu mediu corosiv, pot fi realizate întotdeauna din cupru .
 Carcasele bateriilor de condensatoare de j.t. trebuie legate prin conductoare de protecţie

la pământ.
 Circuitele de joasă tensiune de curent alternativ, de curent continuu sau de tensiuni

diferiteeste admisă gruparea pe acelaşi panou (dulap), în anumite condiţii
 Conform PE 102/86, ca elemente de separare în zonele de lucru se folosesc aparate

debroşabile sau sigurante fuzibile .
 Dispunerea barelor colectoare în tablourile de joasă tensiune se recomandă să se facă în
plan orizontal, iar în cazuri bine motivate în plan vertical
 Distanţa de conturnare reprezintă distanţa cea mai scurtă de-a lungul izolaţiei, între
două părţi neizolate sub tensiune sau între acestea şi părţi legate la pământ
 In cazul în care funcţionarea în paralel a două sau a mai multor surse este interzisă,
pentru a se evita această schemă dar în cazuri extreme, când nu se pot realiza blocaje, se
admite montarea de indicatoare de securitate
 În cazul în care temperatura minimă este sub valorile stabilite de norme, montarea
aparatelor înglobate în echipamentul de joasă tensiune se admite dacă se prevede o
încălzire locală
 În încăperile de producţie electrică, conform prescripţiilor energetice aplicabile nu se

admit luminatoare dar se poate prevedea iluminat natural şi artificial
 În instalaţiile de joasă tensiune, distanţa de izolare în aer între părţile sub tensiune
neizolate ale tabloului şi elemente de construcţie (uşi pline, pereţi) trebuie să fie de cel
puţin 50 mm.
 În instalaţiile de tip interior se utilizează de regulă echipament de tip interior sau în
anumite situaţii se poate utiliza echipament de tip exterior.
 Încăpere sau spaţiu de producţie electrică se numeşte acea încăpere sau spaţiu în care
accesul este permis numai persoanelor autorizate pentru exploatarea instalaţiilor electrice
respective şi care au responsabilitate în acest sens sau care serveşte exclusiv pentru
procese tehnologice electrice.
 Instalaţiile electrice de joasă tensiune amplasate în spaţiile de producţie :pot fi de tip

închis sau pot fi de tip capsulat.
 Întreruperea conductorului de protecţie prin aparate de conectare nu este permisă
 La alegerea soluţiilor de realizare a instalaţiilor de conexiuni şi distribuţie de joasă

tensiune se va avea în vedere posibilitatea utilizării conductoarelor neizolate.
 La realizarea planşeelor în coridoarele încăperilor de producţie electrică nu se admit

denivelări
 La realizarea tablourilor şi barelor de distribuţie de joasă tensiune, distanţa de conturnare

trebuie să fie de cel puţin 30 mm
 La realizarea tablourilor şi barelor de distribuţie de j.t., distanţa minimă de izolare în aer
între piesele fixe sub tensiune ale diferitelor faze, precum şi între acestea şi părţi metalice
legate la pământ trebuie să fie de cel puţin 15 mm
 Montarea siguranţelor de j.t.pe conductoarele instalaţiei de protecţie:este interzisă
 Protecţia la supracurenţi a bateriilor de condensatoare de joasă tensiune se realizează

prin siguranţe fuzibile sau întreruptoare automate care permit întreruperea curenţilor
capacitivi
 Culorile lămpilor care indică poziţia aparatului de conectare trebuie să fie verde pentru
poziţia deschis si alb pentru poziţia închis.
 Se prevede accesul pe la ambele capete pe coridoarele din dreptul tablourilor de

distribuţie formate din mai multe panouri având o lungime mai mare de 10 m
 'Se recomandă ca legăturile pentru curenţi din interiorul tablourilor de joasă tensiune să fie
realizate din bare pentru curenţi mai mari de 100 A
 Se recomandă ca montarea instalaţiilor electrice de interior cu tensiunea până la şi peste

1000V să fie amplasate în încăperi separate
 Siguranţele cu capac filetat trebuie să fie montate în aşa fel încât conductoarele de
alimentare să fie legate la şuruburile de contact interioare
 Sistemele de bare colectoare precum şi derivaţiile acestora, din tablourile electrice de

joasă tensiune se marchează prin vopsire, astfel faza L1 - roşu închis, faza L2 - galben,
faza L3 - albastru închis
 Verificarea aparatelor şi a căilor de curent la scurtcircuit se face în conformitate cu

prevederile prescripţiei tehnice PE 103
11.Instructiuni pentru dimensionarea si verificarea instalatiilor
electroenergetice la solicitari mecanice si termice in conditiile curentilor de
scurtcircuit - PE 103/1992.
 Armăturile, clemele, piesele de fixare ale conductoarelor din centralele şi staţiile electrice,
în condiţii de scurtcircuit se verifică la solicitări mecanice sau se verifică la solicitări
termice.
 Curentul de scurtcircuit reprezintă supracurentul rezultat dintr-un scurtcircuit datorat unui

defect sau supracurentul rezultat în urma unei conectări incorecte într-un circuit electric
 Din punct de vedere al solicitărilor la scurtcircuit, cablurile electrice se verifică la solicitări

mecanice sau la efectele termice
 Din punct de vedere al solicitărilor la scurtcircuit, conductoarele rigide (bare, profile) se

verifică la solicitări mecanice
 Izolatoarele din centralele şi staţiile electrice se verifică la solicitări mecanice în condiţiile

de scurtcircuit
 La calculul curenţilor de scurtcircuit, impedanţa consumatorilor racordaţi în paralel cu
calea de scurtcircuit:se recomandă să se ţină seama de ea;
 La determinarea valorii de vârf a curentului de scurtcircuit, dacă există aparate limitatoare

de curent:se recomandă să se ţină seama de prezenţa acestor aparate
 La dimensionarea sau verificarea liniilor electrice aeriene, din punct de vedere al solicitării
termice în condiţiile curentului de scurtcircuit, pentru defecte cu punere la pământ, se
recomandă luarea în considerare a rezistenţei echivalente la locul de defect
 La verificarea stabilităţii termice la scurtcircuit a conductorului de oţel-aluminiu al LEA se

ia în considerare secţiunea numai a părţii de aluminiu
 Pentru dimensionarea sau verificarea diferitelor elemente ale instalaţiilor electrice la

efectele mecanice ale curentului de scurtcircuit, se ia în considerare valoarea la vârf a
curentului de scurtcircuit
 Pentru un element de instalaţie care se dimensionează sau se verifică în condiţii de

scurtcircuit se ia în considerare natura defectului practic posibil care conduce la
solicitarea cea mai mare a elementului.
 Temperaturile maxime de scurtă durată ale componentelor cablurilor nu trebuie să
depăşească valorile limită admise de normele producătorului
 Verificarea aparatelor electrice la solicitări mecanice în cazul curenţilor de scurtcircuit se

face luându-se în considerare, de regula scurtcircuitul trifazat.
 Verificarea aparatelor electrice la solicitări mecanice în cazul curenţilor de scurtcircuit se

face verificând valoarea de vârf a curentului de scurtcircuit (kAmax) în raport cu
curentul dinamic nominal al aparatului:
 Verificarea liniilor electrice aeriene cu tensiunea nominală de 110 kV sau mai mare se
verifică, în condiţiile curenţilor de scurtcircuit:de regulă, numai la efectele termice
12. Normativ pentru constructia liniilor electrice aeriene de joasa tensiune –
PE106/2003.
 Accesoriile LEA joasă tensiune. (console, suporturi, armături) se protejează prin zincare .
 Acţiunea vântului şi chiciurii asupra armăturilor, consolelor şi izolatoarelor din LEA de j.t.
produce eforturi mult mai mici decât cele pe conductoare sau stâlpi şi aceste eforturi se
pot neglija.
 Apropierea axului LEA de joasă tensiune de construcţii în care se prelucrează sau

depozitează substanţe combustibile, inflamabile sau cu pericol de incendiu (explozie):este
interzisă la o distanţa mai mică de 1,5 ori înălţimea deasupra solului a celui mai înalt
stâlp din zonă sau este permisă condiţionat (doar în "cazurile obligate" în care nu se
poate respecta distanţa minimă, cu tratarea de comun acord între unităţile care
administrează linia şi construcţia).
 Apropierea LEA de joasă tensiune faţă de clădiri se realizează în funcţie de categoria de

pericol a clădirii.
 Conductorul de nul, la LEA cu conductoare neizolate se dispune în partea de jos a

coronamentului, lângă stâlp.
 Construirea LEA joasă tensiune. peste ape curgătoare, lacuri sau canale navigabile sau în
zona de protecţie a acestora este permisă condiţionat
 Dacă un stâlp de lemn al unei LEA de joasă tensiune se ancorează se vor monta izolatori
de ancoră.
 Deschiderea nominală între stâlpii LEA de joasă tensiune. este definită ca fiind
deschiderea convenţională, la care punctele de prindere ale conductoarelor se găsesc
în acelaşi plan orizontal, terenul este plan, iar la săgeata maximă gabaritul la sol al liniei
este cel minim.
13. Instructiuni pentru compensarea puterii reactive in retelele electrice ale
furnizorilor de energie si la consumatorii industriali si similari - PE 120/1994.
 Bateriile de condensatoare de joasa tensiune se recomanda sa se instalez în interior
 Bateriile de condensatoare pot fi montate în instalaţiile electrice de 0,4 kV si 20 kV
 Bobinele de reactanţă pentru compensarea puterii reactive se racordează de regulă în

reţelele de 400kV;pe terţiarele AT-urilor de 400/220/110 kV;
 Creşterea factorului de putere la consumatorii industriali şi similari se recomandă a fi

făcută cu prioritate prin: mijloace naturale
 Compensarea puterii reactive se aplică în instalaţiile electrice ale:operatorului de

distribuţie sau consumatorilor industriali şi similari
 Compensatoarele statice pentru reglajul puterii reactive se vor instala prioritar în nodurile
de interconexiune ale SEN.
 La bateriile de condensatoare automatizate şi fracţionate puterea pe treaptă la medie
tensiune va fi cuprinsă între: 1000 şi 4800 kVAr;
 La bateriile de condensatoare automatizate şi fracţionate puterea pe treaptă la joasă

tensiune va fi de maximum: 250 kVAr
 Pentru compensarea puterii reactive, în reţelele de 400 kV se utilizează bobine de

reactanţă
 Pentru consumatorii care prezintă regim deformant sau fluctuaţii rapide de sarcină (fliker),
se recomandă utilizarea de surse statice de putere reactivă reglabile cu tiristoare
 Puterea bateriei de condensatoare de joasă tensiune, fără aparataj de deconectare

propriu, racordată la bornele unui transformator ca baterie fixă pentru compensarea
consumului de putere reactivă de mers în gol, trebuie să fie mai mică de 100 kVAr şi nu
trebuie să depăşească:20% din puterea nominală a transformatorului
 Racordarea la bornele receptoarelor a bateriilor de condensatoare de joasă tensiune cu

puteri sub 100 kVAr se poate realiza direct, fără aparataj de deconectare propriu
14. Normativ pentru proiectarea retelelor electrice de distributie publica -
PE132/2003.
 Construcţia unui post de transformare de reţea de tip interior se dimensionează

corespunzător gabaritului unui transformator de 630 kVA
 Consumatorii casnici şi terţiari din localităţile urbane vor fi alimentaţi pe joasă tensiune, de
regulă într-o schemă buclată, cu funcţionare radială în regim normal
 Ca soluţie constructivă posturile de transformare vor fi posturi de transformare aeriene pe

stâlpi metalici sau de beton ori posturi de transformare în cabină supraterană în anvelopă
de beton sau metal
 Consumatorii casnici şi terţiari din mediul rural vor fi alimentaţi, de regulă în schemă
radială
 Densitatea de sarcină ce caracterizează o zonă de consum (casnic, terţiar, mici

consumatori industriali) reprezintă: raportul între puterea maximă simultan absorbită de
consumatori şi suprafaţa construită a zonei
 De regulă, pentru reţelele de distribuţie de 110 kV se va alege schema în buclă (inel),
alimentată de pe barele a două puncte de injecţie diferite sau racordarea staţiilor în
sistemul intrare-ieşire
 Din punct de vedere al modului de racordare la staţiile electrice de 110kV/ 20 kV, reţelele
electrice de medie tensiune se vor realiza:cu racordare directă, cu racordare indirectă,
prin puncte de conexiuni
 Exceptând cazurile justificate tehnic şi economic, reţelele aeriene de joasă tensiune vor fi
realizate cu conductoare: izolate torsadate
 In reţeaua de joasă tensiune compensarea centralizată a puterii reactive va fi făcută, de

regulă: la nivelul posturilor de transformare
 În reţelele de distribuţie de joasă tensiune, neutrul reţelelor: se va lega rigid la pământ la

PT , se va lega la pământ repetat, în reţea
 În reţelele electrice de distribuţie publică se folosesc, ca surse specializate pentru

compensarea puterii reactive de regulă,bateriile de condensatoare tip shunt
 În funcţie de profilul staţiilor electrice 110 kV/MT, schema electrică pentru partea de MT
poate fi "cu bare simple nesecţionate« sau poate fi "cu bare simple secţionate«
 Instalaţiile de legare la pământ constituie principalul mijloc de protecţie împotriva

accidentelor datorate tensiunilor de atingere şi de pas
 La dimensionarea reţelelor electrice de distribuţie, puterea activă de calcul (Pc) este

definită ca fiind puterea activă pentru care se dimensionează un element de reţea la care
se va racorda un grup de "n" consumatori
 La alegerea schemei şi structurii reţelelor electrice de distribuţie, se are în vedere

asigurarea consumului de energie electrică a zonei alimentate pentru o perspectivă de
10 - 20 ani.
 La dimensionarea reţelelor electrice de distribuţie, puterea reactivă de calcul (Q) este

definită ca fiind suma puterilor reactive maxim absorbite la un moment dat de un grup de
receptoare sau de consumatori
 LEA 110 kV se vor realiza de regulă cu izolaţie compozită

 LEA de MT noi se vor realiza, de regulă, pe stâlpi de beton
 Liniile de 110 kV se vor realiza, de regulă, în soluţie aeriană: pe stâlpi metalici
 Montarea transformatoarelor de putere monofazate în reţelele de distribuţie se foloseste

în cazul alimentării consumatorilor izolaţi
 Neutrul reţelei de joasă tensiune va fi legat la pământ , direct
 Normativul pentru proiectarea reţelelor electrice de distribuţie publică – PE 132/2003 se

aplică la reţele electrice de distribuţie de 110 kV, 20 kV şi 0,4 kV, urbane şi rurale,
pentru alimentarea cu energie electrică a consumatorilor casnici, terţiari, şi micilor
consumatori
 Partea de construcţie a posturilor de transformare de reţea în cabină (zidită sau

compactizată) se va dimensiona pentru puterea plafon de 630 kVA
 Pentru stabilirea puterii de dimensionare a unei linii de medie tensiune se va aplica la

suma puterilor absorbite de toate posturile de transformare alimentate din linia respectivă
un coeficient general de simultaneitate de 0,9
 Pentru staţiile de transformare noi se recomandă scheme electrice monofilare
caracteristice staţiilor profil limitat bară simplă dublu secţionată prin separatoare la 110
kV şi bară simplă secţionată prin cuplă cu întrerupător la MT
 Pentru stabilirea puterii de dimensionare a unei staţii de transformare de 110 kV/MT, se va

aplica la suma puterilor vehiculate pe liniile de medie tensiune care vor fi racordate la
această staţie un coeficient general de simultaneitate de 0.8
 Pentru stabilirea puterii de dimensionare a unui post de transformare se va aplica la suma

puterilor absorbite pe toate liniile de joasă tensiune alimentate din acel post un coeficient
general de simultaneitate de 0,85
 Proiectarea unor reţele electrice care au neutrul tratat diferit de alte reţele cu care
urmează a fi legate galvanic este interzisă
 Puterea activă instalată (Pi) a unui consumator reprezintă suma puterilor nominale ale
tuturor receptoarelor
 Reţelele de medie tensiune de distribuţie publică existente la tensiunile de 6 şi/sau 10 kV:

se vor trece la tensiunea de 20 kV, iar etapele şi modul de trecere se vor stabili pe bază
de calcul tehnico-economic
 Reţelele electrice de distribuţie de medie tensiune pot funcţiona cu neutrul izolat pentru
curenţi capacitivi mai mici de 10 A sau cu neutrul tratat pentru curenţi capacitivi mai mari
de 10 A
 Reţelele electrice de medie tensiune, cu racordare directă la staţiile electrice de

110kV/20kV, sunt acelea în care PT. 20/0,4 kV sunt racordate direct la barele de 20 kV
ale staţiilor electrice de transformare prin intermediul liniilor de 20 kV(distribuitori)
 Reţelele electrice de medie tensiune, cu racordare indirectă prin puncte de conexiuni la

staţiile electrice de 110kV/20kV, sunt acelea în care:PT 20/0,4 kV sunt racordate prin
linii de 20 kV la barele punctului de conexiune, care, la rândul lui, este alimentat din staţia
electrică prin linii de medie tensiune care au sau nu alte sarcini pe ele
 Staţiile de transformare 110 kV/MT se vor realiza cu două unităţi de transformare în

situaţii particulare, justificate tehnico-economic sau când nu se poate realiza
rezervarea consumatorilor prin reţeaua de medie tensiune
 Staţiile de transformare de 110 kV/MT de distribuţie publică, echipate cu un transformator,

se realizează pentru un profil final de maxim 25 MVA
 Staţiile de transformare de distribuţie, cu două transformatoare, vor avea de regulă profilul
final de maximum 2x25 MVA
 Staţiile noi de transformare, de distribuţie, se vor realiza, de regulă cu partea de 110 kV

montată în exterior, iar partea de MT montată în interior
 Tensiunile standardizate pentru reţelele electrice de distribuţie sunt:în reţelele de JT:

400/230 V sau în reţelele de MT 20 kV
15. Normativ privind metodologia de calcul al curentilor de scurtcircuit in
retelele electrice cu tensiunea peste 1 kV - PE 134/1995.
 Cu ajutorul metodei componentelor simetrice se face calculul curenţilor de scurtcircuit

simetrici si calculul curenţilor de scurtcircuit nesimetrici
 Conform PE 134/1995 (Normativ privind metodologia de calcul al curenţilor de scurtcircuit

în reţelele electrice cu tensiuni peste 1 kV), la calculul curenţilor de scurtcircuit în puncte
cu tensiuni diferite impedanţele în ohmi se modifică dar impedanţele în unităţi relative
nu se modifică
 Curentul permanent de scurtcircuit reprezintă valoarea efectivă a curentului de

scurtcircuit care rămâne după trecerea fenomenelor tranzitorii;
 În calculul curenţilor de scurtcircuit, pentru aparatele de comutaţie şi protecţie din

circuitele electrice de joasă tensiune, valoarea reactanţei este neglijabilă
 In calculul curenţilor de scurtcircuit, valorile impedanţelor directă şi inversă diferă esenţial

numai în cazul maşinilor rotative.
 În calculul curenţilor de scurtcircuit, în cazul schemelor cu mai multe trepte de tensiune,
cuplate prin transformatoare, impedanţele pot fi raportate toate impedanţele la aceeaşi
treaptă de tensiune sau toate impedanţele la tensiunea la care are loc defectul
 În calculul curenţilor de scurtcircuit, pentru valorile impedanţelor directă şi inversă se

admite egalitatea lor în cazul unui scurtcircuit departe de generator;
 În cazul producerii unui scurtcircuit departe de generator componenta periodică alternativă

a curentului de scurtcircuit are o valoare efectivă practic constantă pe toată durata
scurtcircuitului
 În cazul unui scurtcircuit aproape de generator, componenta periodică alternativă a

curentului de scurtcircuit are o valoare efectivă variabilă în timp
 În cazul unui scurtcircuit departe de generator, de regulă prezintă interes valoarea

componentei simetrice de curent alternativ a curentului de scurtcircuit si valoarea de
vârf a curentului de scurtcircuit
 În reţelele electrice aeriene de înaltă tensiune, pentru calculul curenţilor de scurtcircuit, în

toate schemele se neglijează rezistenţele reţelelor
 Marimea de care depinde stabilitatea electrodinamica a unui aparat electric in caz de
scurtcircuit este componenta periodica initiala a curentului de defect
 Pentru calculul curenţilor de scurtcircuit, în cazul exprimării în unităţi relative, toate

impedanţele trebuie raportate la aceeaşi impedanţă de bază sau la aceeaşi putere de
bază şi tensiune de bază
 Pentru calculul curenţilor de scurtcircuit, susceptanţa capacitivă a liniilor se neglijează în

schemele de secvenţă directă; în schemele de secvenţă inversă;
 Reactanţa supratranzitorie longitudinală a maşinii sincrone este reactanţa calculată în

momentul scurtcircuitului
 Schema echivalentă de calcul în cazul producerii unui scurtcircuit monofazat cu arc

electric se obţine din schemele de secvenţă directă, inversă, homopolară şi o impedanţă
egală cu de trei ori impedanţa arcului electric, conectate în serie
 Schema echivalentă de calcul în cazul producerii unui scurtcircuit al unei faze a reţelei
trifazate direct la pământ (monofazat, fără arc electric) se compune din schemele de
secvenţă directă, inversă şi homopolară conectate în serie
 Schema pentru calculul curenţilor de scurtcircuit, dacă se aplică teoria componentelor
simetrice în cazul scurtcircuitelor simetrice şi nesimetrice, se întocmeşte numai pentru o
fază, în ambele cazuri
 Scurtcircuitul departe de generator reprezintă un scurtcircuit în timpul căruia valoarea

componentei simetrice de c.a. rămâne practic constantă
 Timpul minim de deconectare a unui scurtcircuit reprezintă suma dintre timpul cel mai
scurt de acţionare al protecţiei şi cel mai scurt timp de deschidere al întreruptorului sau cel
mai scurt timp între începutul unui curent de scurtcircuit şi prima separare a contactelor
unui pol al aparatului de deconectare
 Toate elementele reţelei care intervin în calculul curenţilor de scurtcircuit se introduc în

schema de calcul prin impedanţele lor
16. Normativ privind proiectarea si executarea bransamentelor pentru cladiri
civile - PE 155/1992.
 Branşamentul electric este partea din instalaţia de distribuţie a energiei electrice cuprinsă
între linia electrică şi punctul de delimitare între distribuitor şi consumator, reprezentat
de bornele contorului
 Coloanele electrice colective pot alimenta cel mult 20 de apartamente
 Conductoarele coloanelor electrice trebuie sa aibă aceeaşi secţiune pe toata lungimea lor
 Conductorul de protecţie al coloanelor electrice individuale trebuie să fie legat la pământ

în cazul firidelor de branşament, la bara de legare la pământ sau în cazul tablourilor de
distribuţie ale consumatorilor, la borna de legare la pământ de pe rama metalică a
tablourilor
 Dimensionarea branşamentelor se efectuează pe baza puterii absorbite, care se poate

determina în funcţie de puterea totală instalată şi de un coeficient de simultaneitate
 Distanţa între nivelul pardoselii şi partea inferioară a firidelor de branşament trebuie să fie
de 0,4 - 0,5 m
 Montarea dozelor de trecere este obligatorie în cazul în care lungimea coloanelor în linie
dreapta, pe orizontală, depăşeşte 15 m
 Racordul electric este partea din branşament cuprinsă între linia electrică aeriană sau
subterană şi firida de branşament
 Racordurile şi coloanele electrice se dimensionează astfel încât să fie îndeplinite condiţiile

de cădere de tensiune. Acestea nu trebuie să depăşească 0,5 % pentru racordurile
electrice subterane, respectiv 1% pentru racordurile electrice aeriene şi pentru coloanele
electrice colective sau individuale
 Secţiunile transversale ale coloanelor electrice colective din blocurile de locuinţe nu

trebuie să depăşească, în cazul utilizării aluminiului: 3 x 70 + 35 mmp

Curs Norme Tehnice

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Curs Norme Tehnice

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

AREL

Curs de pregatire teoretica in

Partea III – Norme tehnice

 Prevederile normativului I 7 – 2011 se aplică la proiectarea, execuţia şi

 Încadrarea în clasele de reacţie la foc şi rezistenţă la foc a materialelor se face în

 Dacă într-un amplasament se exercită mai multe influenţe externe, caracteristicile

 Amplasarea instalaţiilor electrice de joasă tensiune pe trasee comune cu acelea

 Măsurile pentru evitarea contactului direct cu materialul combustibil al

 Montarea pe materiale combustibile a echipamentelor electrice cu grad de

 Schema de legare la pământ de tip TN-S, în care un conductor de protecţie distinct

 Reţeaua de tip IT se utilizează numai cu dispozitiv de control permanent al

 Alimentarea receptoarelor cu rol de securitate la incendiu trebuie asigurată

 Motoarele electrice alimentate prin circuite separate trebuie prevăzute pe toate

 Protecţia la suprasarcini şi protecţia la scurtcircuit pot fi asigurate printr-un singur

 Siguranţele fuzibile sunt dispozitive care protejează atât la curenţi de suprasarcină

 În amplasamente cu risc de incendiu datorita prafului şi /sau fibrelor, temperatura la

 Pe circuitele secundare ale transformatoarelor de curent se recomandă să nu se

 Pentru asigurarea selectivităţii, între curenţii nominali ai fuzibilelor a două siguranţe

 Culoarea verde-galben pentru izolaţia conductoarelor si cablurilor se foloseşte

 Conductorul (bara) fazei S, va fi vopsită cu culoarea galbenă.

 Cablurile de energie la circuitele care alimentează receptoare de importanţă

 La circuitele electrice pentru alimentarea receptoarelor de importanţă deosebită

 Ramificaţiile din distribuţiile cu conductoare electrice libere montate pe izolatoare

 Instalarea conductoarelor electrice în tuburi sau ţevi montate în pământ este

 Montarea tuburilor de protecţie a conductoarelor electrice de j.t. pe pardoseala

 Îmbinarea tuburilor de protecţie a conductoarelor electrice la trecerile prin

 Sistemele de jgheaburi (SJ) şi tuburi profilate (STP) se recomandă să fie montate

 La instalaţiile electrice de forţă secţiunile conductoarelor de fază trebuie să fie

 La instalaţiile electrice de putere de joasă tensiune, densitatea maximă de curent

 Secţiunile conductoarelor de fază trebuie să fie corespunzătoare din punct de vedere

 Conductorul neutru (N) trebuie să aibă aceeaşi secţiune cu conductorul de fază în

 Legăturile conductoarelor izolate se acoperă cu material electroizolant (de ex. tub

 Legăturile conductoarelor de protecţie trebuie executate prin sudare sau prin

 Supunerea legăturilor electrice la eforturi de tracţiune este interzisa.

 Montarea liberă a conductoarelor electrice pe clădiri, la exterior se admite

 Dimensionarea conductoarelor circuitelor de alimentare în cazul motoarelor se face

 Protecţia motoarelor electrice împotriva întreruperii sau scăderii tensiunii de

 Protecţia motoarelor împotriva încălzirilor anormale trebuie să fie asigurată, de

 Pentru motoarele monofazate, protecţia contra suprasarcinilor se face obligatoriu pe

 Protecţia motoarelor electrice împotriva întreruperii sau scăderii tensiunii de

 Valoarea curentului maxim admisibil într-un conductor în regim permanent de lucru se

 Este admisă racordarea prin prize la circuitul de alimentare al receptoarelor electrice

 La realizarea tablourilor şi barelor de distribuţie de j.t., distanţa minimă de izolare

 În instalaţiile de joasă tensiune, distanţa de izolare în aer între părţile sub

 Tabloul de distribuţie de j.t. trebuie montat:perfect vertical şi bine fixat

 Tablourile de distribuţie se vor executa în construcţie deschisă sau închisă, în

 Alimentarea transformatorului de sonerie sau soneriei de 220 V se face dintr-un

 Alegerea corpurilor de iluminat şi a surselor de lumină se face în funcţie de

 Conductorul neutru se leagă la dulia lămpii la borna conectata la partea filetata a

 Corpurile de iluminat care se instalează în depozite cu materiale combustibile,

 Conductorul neutru se leagă la dulia lămpii la borna conectata la partea filetata a

 Corpurile de iluminat care se instalează în depozite cu materiale combustibile,

 Se admit doze comune pentru circuitele de iluminat normal, de prize, de comandă şi

 Corpurile de iluminat echipate cu lămpi cu descărcări se prevăd în orice tip de

 Dispozitivele pentru suspendarea corpurilor de iluminat (cârlige, bolţuri, dibluri, etc) se

 Întrerupătoarele, comutatoarele, şi butoanele de lumină trebuie montate numai pe

 În încăperi în care se impun condiţii speciale de protecţie datorită utilizatorilor (copii,

 La stabilirea numărului de circuite pentru iluminat normal se recomandă de a nu se

 Fiecare conductor conectat la bara principală de legare la pământ la tabloul general

 Utilizarea conductelor metalice pentru apă drept conductoare de protecţie nu este

 Instalarea bateriilor de condensatoare de joasă tensiune poate fi făcută în dulapuri

 Puterea reactivă a bateriei de condensatoare în cazul compensării locale (individuale)

 În instalaţiile de joasă tensiune aferente clădirilor, rezistenţa electrică a izolaţiei trebuie