Ministerul Educației și Cercetării al Republicii Moldova

Colegiul Politehnic din mun. Bălți

Catedra de Electromecanică

Studiul individual
la Producerea transport și distribuția energiei
electrice

Tema: ,,Liniile electrice aeriene”

Elaborat: Donțu Andrei

Verificat: Berega Valentin

2024
 I. Clasificarea liniilor electrice aeriene

1. După tensiunea nominală pentru care au fost construite:

a) linii de joasă tensiune - cu tensiunea nominală până la 1 Kv;
b) linii de medie tensiune - cu tensiunea nominală de 6 Kv, 10 Kv, 20 Kv;
c) linii de înaltă tensiune - cu tensiunea nominală de 110 Kv şi 220 Kv;
d) linii de foarte înaltă tensiune: 400 Kv şi 650 Kv;

2. Din punct de vedere al sistemului de transmisie a energiei:

a) linii monofazate;
b) linii bifazate;
c) linii trifatate;
d) linii trifazate cu nul.

3. După elementele constructive:

a) LEA pe stâlpi de lemn;
b) LEA pe stâlpi de beton;
c) LEA pe stâlpi metalici;
d) LEA cu izolatoare rigide;
e) LEA cu izolatoare lanţ.

4. După funcţionarea lor în cadrul sistemelor energetice:

a) linii de transport;
b) linii de distribuţie.

5. Din punct de vedere ai consumatorilor pe care îi alimentează:

a) linii ce alimentează mari consumatori;
b) linii ce alimentează micii consumatori.

II. Componentele instalaţiei

 Linia electrică aeriană este o instalaţie montată în aer liber, compusă din conductoare,
izolatoare, cleme, armături, stâlpi, fundaţii şi instalaţii de legare la pământ care serveşte la
transportul sau distribuţia de energie electrică.
II.1. Conductoarele
Conductoarele electrice au rolul de a asigura transportul energiei electrice cu pierderi cât
mai mici.
Conductoarele liniilor aeriene se clasifică în
- conductoare active;
- conductoare de protecţie.
Conductoarele active ale LEA pot fi formate dintr-un singur fir (monofilare) sau dintr-
un mănunchi de fire ( multifilare sau funie).
Conductoarele monofilare se execută cu secţiunea circulară din următoarele materiale:
- cupru pentru secţiuni de 6-16mm².
- oţel pentru secţiuni de 6-25mm².
- aluminiu pentru secţiuni de 16-25mm².
Conductoare multifilare se execută din mai multe fire, în general din acelaşi material şi
cu acelaşi diametru, dispuse în straturi concentrice.
Faţă de conductoarele monofilare acestea au avantaje importante:
- siguranţă sporită în funcţionare datorită divizării secţiunii conductorului în
secţiuni elementare independente;
- flexibilitatea conductorului la aceleaşi secţiuni este mare.
Se execută din aceleaşi materiale ca şi conductoarele monofilare.
Conductoarele multifilare, datorită siguranţei mărite în functionarea pe care o au, sunt
folosite cu precădere la traversări peste drumuri, ape, văi.
Liniile electrice aeriene în general se execută din aluminiu sau oţel-aluminiu.
Cuprul este folosit numai la alimentarea receptoarelor O şi I în zona litoralului, deoarece
acolo întâlnim un mediu puternic coroziv.

II.2. Clemele şi armăturile

Acestea realizează legătura electrică şi mecanică între conductoarele liniei, izolatoare şi
stâlpii liniilor electrice aeriene.
Prin cleme se înţeleg piese sau dispozitive de legătură care sunt în contact direct cu
conductoarele şi asigură legătura electrică şi/sau mecanică între conductoare sau între acestea şi
izolatoare.
 Armăturile sunt piese sau dispozitive de legătură intermediare între izolatoare şi
consolele stâlpilor sau între cleme şi izolatoare. Pentru a evita avarii pe linie, clemele şi
armăturile trebuie să aibă o construcţie robustă şi să realizeze o fixare sigură a conductoarelor si
izolatoarelor pe stâlpii liniei.
Clemele şi armăturile lanţurilor de izolatoare ale liniilor de înaltă tensiune trebuie să aibă
muchiile rotunjite, pentru a evita descărcările şi pierderile prin efluvii.
II.3. Stâlpii
Stâlpii au rolul de a susţine conductoarele liniilor electrice aeriene.
Ţinând cont de rolul pe care îl îndeplinesc în cadrul liniei, stâlpii se clasifică astfel:
a) Stâlpii de susţinere: au rol de a susţine conductoarele electrice ale liniei; se execută
sub formă de I şi se folosesc pe trasul rectiliniu al liniilor electrice aeriene.
b) Stâlpii de întindere sau tracţiune au rolul de a prelua forţele necesare întinderii
conductoarelor liniilor electrice aeriene. Se executa în formă de A încât pot prelua eforturile care
apar la ruperea reţelei.
Aceşti stâlpi se plantează între stâlpii se susţinere la distanţe aproximativ egale.
c) Stâlpii de colţ au rolul de a permite schimbările de direcţie ale reţelei.
d) Stâlpii terminali se plantează la capetele reţelei. Pot prelua forţe numai după una
dintre direcţii, aceea către aliniamentul liniilor electrice aeriene.
Stâlpii liniilor electrice aeriene de joasă tensiune se pot executa din lemn, beton sau
metal.
Stâlpii de lemn sunt folosiţi la executarea liniilor electice aeriene provizorii sau atunci
când consumatorii alimentaţi sunt de mai mică importanţă.
Stâlpii de lemn se confecţionează din răşinoase şi foioase impregnate cu soluţii
antiseptice.
Înălţimea stâlpilor varieaza între 5-14m.
Stâlpii din lemn, executaţi simplu, sunt folosiţi pentru susţinere.
Stâlpii de întindere se execută în formă de A cu braţele simetrice iar cei de colţ, în
formă de A cu braţe nesimetrice.
Stâlpii de colţ se mai pot executa folosind un stâlp de susţinere ancorat. Ancorajul se
poate fixa în sol, de zid, de alt stâlp, în stâncă.
Stâlpii de beton sunt în prezent cei mai utilizaţi pentru susţinerea conductoarelor liniilor
electrice aeriene pentru că se execută uşor, au rezistenţă mecanică şi rezistenţă la acţiunea
mediului cu mult mai mari decât ale stâlpilor de lemn.
Stâlpii de beton se execută cu armatură de oţel care poate fi normală sau pretensionată.
Betonul se toarnă prin vibrare sau centrifugare.
 Aceşti stâlpi au înălţimi cuprinse între 10-11m şi se întroduce în sol la o adâncime de
1,5-2,3m, în funcţie de destinaţia stâlpului.
Pentru a se putea verifica uşor adâncimea de îngropare, pe stâlp, se trasează un reper, cu
vopsea, care se află la 4m de bază.
Stâlpii de metal sunt utilizaţi în mod normal pentru susţinerea liniilor electrice aeriene
de înaltă şi foarte înaltă tensiune.
Fundaţiile stâlpilor sunt elemente de construcţie cu ajutorul cărora se fixează în pământ
stâlpii, inclusiv ancorele acestora. Prin intermediul fundaţiilor se transmit solului încărcările pe
care le suportă stâlpii. Există o mare diversitate de fundaţii, care se pot clasifica după diferite
criterii:
Din punct de vedere al solicitărilor predominante se deosebesc:
- Fundaţii supuse la răsturnare;
- Fundaţii supuse la smulgere sau compresiune.
Din punct de vedere al calculului la stabilitate:
- Fundaţii de greutate;
- Fundaţii încastrate în teren.
După tipul constructiv şi al modului de execuţie:
- Fundaţiile burate se folosesc pentru stâlpii liniilor de joasă şi medie tensiune de
susţinere în aliniament sau terminali şi de colţ ancoraţi.
- Fundaţii turnate din beton armat sau nearmat se folosesc pentru stâlpii de medie şi înaltă
tensiune şi mai rar pentru joasă tensiune.
- Fundaţiile grătar folosesc traverse de lemn , beton armat sau oţel profilat.
- Fundaţiile forat-injectate sunt fundaţii din beton la care gropile sunt executate prin
forare.
- Fundaţiile prefabricate se folosesc la liniile de înaltă tensiune şi pot fi de diferite forme.

III. Dispozitive de prindere a conductoarelor pe stâlpi

Aceste dispozitive de prindere sunt alcătuite din:

-izolatoare;
-suporturi pentru izolatoare;
-console şi cleme de legătură.
Izolatoarele au rolul de a fixa conductoarele electrice pe stâlpi. Izolatoarele sunt
elemente componente ale liniilor electrice aeriene, construite dintr-un corp izolant solid, cu sau
fără armătură metalică, cu ajutorul cărora se realizează atât izolarea conductoarelor sub tensiune,
cât şi fixarea lor.
Casificari:
a) Din punct de vedere al materialului din care se confecţionează:
- izolatoare din materiale ceramice;
- izolatoare din sticlă;
- izolatoare din materiale sintetice.
b) Din punct de vedere constructiv:
- izolatoare suport;
- izolatoare de tracţiune;
- izolatoare pentru siguranţe fuzibile.
c) Din punct de vedere al liniilor electrice pentru care sunt destinate:
- izolatoare de joasă tensiune;
- medie tensiune;
- de înaltă şi foarte înaltă tensiune.
d) Din punct de vedere mecanic:
- izolatoare de susţinere;
- izolatoare de întindere.
Izolatoarele se execută în două tipuri constructive:
-tip H pentru susţinerea conductoarelor;
-tip T pentru întinderea conductoarelor.
Pe acelaşi izolator se pot prinde unul sau mai multe conductoare. Suporturile pentru
izolatoare au rolul de a susţine izolatoarele. Aceste suporturi se execută în două tipuri:
-curbe pentru fixarea izolatoarelor direct în stâlpii din de lemn şi de beton sau pentru
fixarea în perete;
-drepte pentru fixarea izolatoarelor pe console.
Consolele au rolul de a fixa suporturile izolatoarelor pe stâlpi. Se confecţionează din oţel
cornier U şi pot fi utilizate pentru izolatoare de susţinere sau pentru izolatoare de tracţiune.
Clemele de legătură se folosesc pentru realizarea derivaţiilor conductoare. Clemele şi
armăturile realizează legătura electrică şi mecanică între conductoarele liniei, izolatoare şi stâlpii
liniilor electrice aeriene. Prin cleme se înţeleg piese sau dispozitive de legătură care sunt în
contact direct cu conductoarele şi asigură legătura electrică şi/sau mecanică între conductoare sau
între acestea şi izolatoare.
Armăturile sunt piese sau dispozitive de legătură intermediare între izolatoare şi
consolele stâlpilor sau între cleme şi izolatoare. Pentru a evita avarii pe linie, clemele şi
armăturile trebuie să aibă o construcţie robustă şi să realizeze o fixare sigură a conductoarelor şi
izolatoarelor pe stâlpii liniei.
Clemele şi armăturile lanţurilor de izolatoare ale liniilor de înaltă tensiune trebuie să aibă
muchiile rotunjite, pentru a evita descărcările şi pierderile prin efluvii.
Aceste cleme pot avea:
-rol electric;
-rol mecanic şi electric.
Nu sunt admise ramificaţiile la traversările liniilor electrice aeriene peste drumuri, ape,
văi.