Tema 1. Grupa de infanterie în lupta ofensivă.

Lecția 3. Grupa de infanterie în lupta ofensivă.

PROBLEMELE DE
ÎNVĂȚAT:

1. Locul și misiunile grupei în ofensivă.

Norme tactice.
2. Obligațiunile comandantului de grupă în
luptă.
3. Manevra în lupta ofensivă.
4. Posibilitățile de luptă ale grupei de
infanterie în ofensivă.
 Scopul general al ofensivei
înfrângerea inamicului şi crearea condiţiilor
pentru succesul acţiunilor ulterioare
(sau pentru încetarea ostilităţilor şi trecerea la
acţiuni post-conflict).
 Ofensiva din contact
 Se adoptă atunci când:
 inamicul a avut timp să-şi organizeze apărarea;
 dispune de un sistem dezvoltat de lucrări genistice şi de
baraje;
 în cazul când reţeaua de drumuri din adâncimea
dispozitivului propriu către linia frontului este slab
dezvoltată sau impracticabilă.

 Aceasta este precedată de ocuparea bazei de

plecare la ofensivă şi poate avea loc prin:
- regruparea forţelor din contact cu inamicul;
- prin înlocuirea parţială ori totală cu altele aduse din
adâncime.
 Ofensiva din mișcare
 Se execută:
₋ ca urmare a unei pregătiri în timp scurt;
₋ împotriva unei apărări a inamicului, nepregătită sau pregătită în grabă;
₋ în scopul exploatării unei situaţii favorabile sau preluării iniţiativei după o
apărare dusă cu succes.
 Acest procedeu asigură:
₋ pregătirea în secret a luptei:
₋ surprinderea acţională;
₋ o vulnerabilitate mai redusă a forţelor faţă de loviturile inamicului;
₋ se bazează pe puterea de foc şi posibilităţile de manevră ale subunităţii.

 De regulă, se adoptă:
₋ când există suficiente comunicaţii;
₋ când există acoperiri pentru ascunderea deplasărilor;
₋ se dispune de suficiente mijloace de foc pentru neutralizarea inamicului.
 Urmărirea este procedeul ofensiv prin care se realizează menţinerea
contactului cu inamicul care-şi părăseşte poziţiile de luptă şi încearcă să
se retragă de sub focul forţelor atacatoare.
Lupta de întâlnire este procedeul prin care două grupări de forţe
adverse, în mişcare pe acelaşi itinerar, din sensuri opuse, se angajează în
luptă urmărind realizarea scopurilor propuse prin acţiuni ofensive.
 Amploarea acţiunii ofensive este dată de:
lărgimea frontului de atac (m)
adâncimea (misiunile) pentru care se planifică acţiunea (km)
ritmul de înaintare / de ofensivă (km/oră)
de până la 50 m cu intervalele
de 6-8 m (8-12 paşi) dintre
militari
Ritmul de înaintare este determinat de:
mobilitatea şi puterea de lovire a forţelor
existenţa şi valoarea forţelor care luptă în dispozitivul inamicului
adâncimea şi caracterul apărării inamicului
sprijinul eşalonului superior
frecvenţa folosirii de către acesta a desantului aerian
angajarea forţelor pentru cucerirea unor obiective intermediare
posibilităţile de susţinere logistică
 Grupa de infanterie primește:
Direcţie de atac
Obiectiv de atac (nimicirea personalului şi distrugerea
mijloacelor de foc ale inamicului de pe direcţia de atac)
Direcție de continuare a ofensivei
 Misiunile Gr.IMo. în ofensivă

Realizarea obiectivului de atac

Direcția de atac a Gr.I.

Gr.IMo.
..

Obiectivul de atac  Obiectivul de atac al Gr.I.Mo. este

 inamicul în şanţuri sau în alte
al Gr. IMo.
fortificaţii ale punctului de sprijin,
 tancuri, tunuri, mitraliere şi alte
Direcţia de continuare a ofensivei mijloace de foc ale inamicului,
dispuse pe direcţia de ofensivă
 Grupa din cadrul plutonului aflat în adîncimea
dispozitivului companiei
îndeplineşte următoarele misiuni:

dezvoltarea ofensivei pe direcţia primită

participarea la respingerea contraatacurilor inamicului
continuarea ofensivei în adîncimea apărării acestuia

1 CAT
K
2 ATK
C
 Grupa în cadrul plutonului constituit
ca detaşament de întoarcere
îndeplineşte următoarele misiuni:
infiltrarea în adîncimea dispozitivului inamicului, lovirea în
flancul şi spatele acestuia
întoarcerea apărării inamicului
crearea condiţiilor favorabile dezvoltării ofensivei de front

2
IN
1
 Grupa în cadrul companiei destinată ca
detaşament înaintat
îndeplineşte următoarele misiuni:
cucerirea din mişcare şi menţinerea unor aliniamente
(obiective) importante din adâncimea apărării inamicului sau
trecerilor peste cursurile de apă
cucerirea şi menţinerea unor puncte importante de trecere
întârzierea afluirii rezervelor inamicului din adâncime

1
3
 Grupa în urmărirea inamicului
îndeplineşte următoarele misiuni:
devansarea forţelor principale
ocuparea unui aliniament, o trecere peste un curs de apă,
nod de comunicaţie de pe direcţia de retragere a acestuia,
pentru a-l lovi în flanc şi spate;
participarea la încercuirea şi nimicirea inamicului în
cooperare cu forţele de urmărire.
3

2
1
 Atacul cu infanteria îmbarcată pe TAB/MLD se execută:
când apărarea inamicului este neutralizată cu siguranţă în
timpul pregătirii de foc şi s-a reuşit să se scoată din luptă
majoritatea mijloacelor antitanc
când inamicului trecut în grabă la apărare, neavând o apărare
dezvoltată din punct de vedere genistic

Ofensiva
se execute
pe jos

împotriva apărării pregătite şi dezvoltate în raport genistic

pe un teren puternic frământat şi greu accesibil tehnică
 Dispozitivul de luptă al Gr.I.Mo.
în ofensivă
 Constă din:
1. lanţul de trăgători cu intervalul între soldaţi de 6-8m
(8-12 paşi);
2. TAB (MLI).

.
1.

2.
Dispozitivul de luptă al Gr.I.Mo.
în ofensivă

pînă la 50 m

Lanț de trăgători

între soldaţi de 6-8m (8-12 paşi

Dispozitivul de luptă al Gr IMo debarcată în ofensivă.
(o variană)
Dispozitivul de luptă al Gr.IMo.constă din:
- lanţul de trăgători cu intervalul între soldaţi de 6-8m (8-12 paşi);
- TAB (MLI).
Aj

CM OOp

TAB (MLI) acţionează înapoia lanţului de trăgători,

Sup

la flancuri sau nemijlocit în lanţul de traăgători

6- 8m (8-12 paşi)
 Norme tactice

pînă la 50 m

pînă la 300 m pînă la 50 m

pînă la 50 m
Norme tactice

Pînă la 100 m

100-200 m

Pînă la 100 m
 Comandantul de grupă
 Comandantul de grupă este responsabil pentru ceea ce grupa
reuşeşte să facă sau nu reuşeşte să facă.

 La acest nivel tactic conducerea se realizează prin exemplu

personal.
 Obligațiunile comandantului de grupă în luptă
să instruiască cu profesionalism militarii din subordine
pentru îndeplinirea cu succes a misiunilor;
să cunoască permanent starea şi posibilităţile de acţiune
ale tehnicii, armamentului şi personalului din subordine;
să planifice activităţile şi să orienteze permanent
subordonaţii;
să elaboreze cursurile acţiunilor şi să selecteze cursul
optim;
să ia decizii şi să transmită oportun misiunile echipelor (iar
cînd e cazul pentru fiecare din subordonaţi);
să conducă amenajarea genistică, realizarea barajelor şi
obstacolelor în luptă, focul armamentului din dotare şi manevra
pe timpul acţiunilor;
 Obligațiunile comandantului de grupă în luptă
să stabilească locul în dispozitiv al transportorului amfibiu
blindat (maşinii de luptă a infanteriei) şi a echipelor;
să organizeze asigurarea acţiunilor şi protecţia forţelor în
toate situaţiile care o impun;
să urmărească respectarea regulilor de disciplină militară,
luînd măsuri ferme de prevenire a abaterilor;
să-şi stabilească locul în dispozitiv şi să urmărească
permanent cîmpul de luptă;
să adapteze planul de acţiune la specificul situaţiei, luînd
măsurile adecvate;
să informeze comandantul de pluton asupra capacităţii de
luptă a grupei ;
 Obligațiunile comandantului de grupă în luptă
să informeze comandantul de pluton asupra problemelor
militarilor din subordine;
să conducă hrănirea, echiparea şi odihna militarilor din
subordine;
să conducă şi verifice mentenanţa tehnicii de luptă şi a
armamentului grupei;
să-şi informeze permanent subordonaţii, privind situaţia de
luptă;
să cunoască semnalele de conducere şi cooperare în
luptă.
 Pregătirea luptei
reprezintă un ansamblu de activităţi pe care Cdt.Gr.
le desfăşoară în vederea îndeplinirii misiunii şi cuprinde:

 planificarea luptei;

 organizarea forţelor subordonate,

 coordonarea forţelor subordonate,

 executarea controlului gătinței pentru luptă.

 Activităţile desfăşurate de Cdt.Gr.
pentru pregătirea acţiunilor:
Pasul 1 – primirea misiunii
Pasul 2 – emiterea ordinului preliminar sau de avertizare
(ce trebuie de făcut urgent)
Pasul 3 – pregătirea planului preliminar (draft)
Pasul 4 – executarea deplasării necesare
(spre locul unde va fi luptă)
Pasul 5 – recunoaşterea (obținerea informației necesare)
Pasul 6 – completarea planului (detalierea draftului)
Pasul 7 – emiterea ordinului de acţiune (forma finală)
Pasul 8 – supervizarea (controlul și corectarea)
 Planificarea luptei
reprezintă un proces coordonat al comandamentului
pentru stabilirea modului optim de îndeplinire a
misiunii
de îndeplinire a misiunii.

SCOP: elaborarea planului de acţiune şi a ordinului de acţiune.

 Activităţile desfăşurate de Cdt.Gr.
pentru pregătirea acţiunilor:
Pasul 1 – primirea misiunii (ce dorește șeful)
Pasul 2 – emiterea ordinului preliminar sau de avertizare
(ce trebuie de făcut urgent)
Pasul 3 – pregătirea planului preliminar (draft)
Pasul 4 – executarea deplasării necesare
(spre locul unde va fi luptă)
Pasul 5 – recunoaşterea (obținerea informației necesare)
Pasul 6 – completarea planului (detalierea draftului)
Pasul 7 – emiterea ordinului de acţiune (forma finală)
Pasul 8 – supervizarea (controlul și corectarea)
 Organizarea luptei
presupune transmiterea misiunilor la subordonaţi
şi realizarea măsurilor care să ducă
la îndeplinirea prevederilor din plan.
 Activităţile desfăşurate de Cdt.Gr.
pentru pregătirea acţiunilor:
Pasul 1 – primirea misiunii (ce dorește șeful)
Pasul 2 – emiterea ordinului preliminar sau de avertizare
(ce trebuie de făcut urgent)
Pasul 3 – pregătirea planului preliminar (draft)
Pasul 4 – executarea deplasării necesare
(spre locul unde va fi luptă)
Pasul 5 – recunoaşterea (obținerea informației necesare)
Pasul 6 – completarea planului (detalierea draftului)
Pasul 7 – emiterea ordinului de acţiune (forma finală)
Pasul 8 – supervizarea (controlul și corectarea)
 Pasul 8 – Supervizarea.
Supervizarea include:
organizarea coordonării, cooperării (desfăşurarea
repetiţiilor)
controlul (sau inspecţia) pregătirii pentru luptă
 RAPORT STANDARD MPE
(MUNIŢIE, PIERDERI, ECHIPAMENT)
 Este cerut de către comandanţii de echipă şi de grupă,
subordonaţilor la sfîrşitul fiecărei etape de luptă:
 în vederea cunoaşterii reale a stării în care se găseşte
subunitatea după îndeplinirea fazei respective
 precum şi pentru stabilirea măsurilor necesare ce se impun în
vederea reorganizării subunităţii şi continuării acţiunilor de
luptă.
 Cuprinde informaţii despre:
 muniţie (cantitatea rămasă);
 pierderi sau răniţi;
 echipament (gradul de operativitate).
 RAPORT STANDARD MPE
(MUNIŢIE, PIERDERI, ECHIPAMENT)
 Toate aceste informaţii se vor transmite în procente
folosind următorul cod de cuvinte – culori:
 Verde – între 80-100%;
 Galben – între 60-80%;
 Roşu – între 40-60%;
 Negru – sub 40%.
 Exemplu:
 “Ionescu galben – verde – verde.”
 “ Echipa antipersonal roşu – galben – verde.”
 “Grupa 1 roşu – galben – galben.”
 Manevra
constă în deplasarea forţelor şi mijloacelor
în scopul aplicării favorabile a puterii de luptă a acestora în
timp şi spaţiu pentru a obţine un avantaj în raport cu
inamicul.
Prin manevra reuşită se obţine:
surprinderea şi dezechilibrarea inamicului
dezvoltarea succesului
amplificarea libertăţii de acţiune forţelor proprii
protecţia forţelor proprii
 MANEVRA
FORȚE ȘI MIJLOACE

Ofensivă

SCOP
 deplasarea rapidă şi organizată a subunităţilor pentru crearea celei mai
favorabile grupări pe direcţia de atac;
 schimbarea efortului de pe o direcţie pe alta;
 intensificarea atacului în adîncime;
 învăluirea sau întoarcerea flancurilor şi spatelui dispozitivului inamicului;
 încercuirea şi nimicirea lui în timp scurt
Mutarea efortului de pe o direcție pe alta

 Constă în:
 deplasarea executată cu
subunităţile din adîncimea
dispozitivului de luptă, cu tehnica
militară şi uneori, cu una din
forţele de pe limita dinainte,
pentru respingerea loviturilor
executate de inamic, dezvoltarea
ofensivei pe direcţii pe care
inamicul nu se aşteaptă.
 Manevra de învăluire

 Constă în:
Echipa de
manevră  combinarea acţiunilor frontale
ale subunităţilor proprii cu
Echipa
de cele executate asupra unuia
sprijin sau ambelor flancuri ale
dispozitivului inamicului în
vederea divizării şi nimicirii
forţelor sale;
 între acţiunile frontale şi cele
de flanc trebuie să existe
cooperare neîntreruptă şi
legătură de foc neîntreruptă.
 Manevra de întoarcere
Gruparea
de manevră  Se angajează inamicul de front cu
o parte din subunităţi, în timp ce
( )

majoritatea forţelor şi mijloacelor

Gruparea
de fixare
Caracteristicile manevrei:
Gruparea de fixare 1/3 forţe;
Gruparea de manevră 2/3 forţe;
Obiectul atacului – spatele
adversarului
acţionează în flancul sau spatele
dispozitivului acestuia
 SCOP:
 atacul eşalonul doi sau rezervelor
 intercepta comunicaţiile
 silirea inamicului să ducă acțiunile
de luptă şi în alte direcţii decît pe
cea frontală
 Cele mai bune rezultate pot fi
obţinute prin întoarcerea
ambelor flancuri ale
dispozitivului inamicului
Atac frontal

 Constă în
 producerea de pierderi inamicului
prin ruperea apărării sale
 prin crearea de breşe în dispozitivul
lui de apărare care să asigure în
continuare folosirea celorlalte forme
de manevră
 în scopul nimicirii pe părţi a acestuia
 şi dezvoltarea în ritm rapid al
ofensivei.
 Se execută, de regulă, atunci
cînd:
 apărarea inamicului nu prezintă
goluri şi flancuri descoperite
 există realizat un raport de forţe
favorabil forţelor proprii pe direcţiile
principale de acţiune.
 Manevra pe verticală

 Nu este specifică
eşalonului subunitate.
 Se execută cînd eşalonul
Îmb.
superior dispune de
resurse de aviaţie pentru
PAR
utilizarea forţelor
aeropurtate în scopul de
PAL a favoriza acţiunile
forţelor pe direcţiile
principale.
 Se foloseşte în mod
frecvent concomitent cu
celelalte forme de
manevră.
 MANEVRA

FOC

SCOP
 se realizează prin concentrarea
simultană sau succesivă a focului
categoriilor de armament asupra
diferitelor obiective ale inamicului
 Posibilitățile de luptă
 Indicii cantitativi şi calitativi care caracterizează
capacităţile subunităţilor pentru îndeplinirea misiunilor de
luptă într-un timp stabilit şi într-o situaţie concretă.
 Depind:
 de numărul efectivului;
 de nivelul lui de pregătire profesională;
 de nivelul de pregătire fizică;
 de starea morală şi psihologică;
 de existenţa şi starea armamentului, tehnicii de luptă;
 de iscusinţa cadrelor de comandă în conducerea cu subunităţile;
 de structura organizatorică a trupelor;
 de asigurarea subunităţilor cu mijloace tehnico – materiale;
 de componenţa şi caracterul de acţiuni ale inamicului;
 de condiţiile terenului;
 de starea meteorologică;
 de starea timpului şi de anotimpul anului.
 Componentele posibilităţilor de luptă
a subunităţilor sînt:
 Puterea de foc
 Forţa de lovire
 Manevrabilitatea
Puterea de foc
- capacitatea grupei de a nimici tancurile inamicului în apărare cu focul
mijloacelor antitanc, iar cu focul armelor cu glonţ, de a nimici forţa
vie şi mijloacele de foc ale acestuia
Manevrabilitatea
- capacitatea grupei de executat manevra, de a trece zonele (porţiunile
de teren) contaminate radioactiv sau chimic şi raioanelor distruse,
executarea marşului.
Forţa de lovire
-capacitatea subunităţilor de a produce (executa) lovituri puternice
inamicului din mijloacele antitanc şi armamentul de infanterie.
 Puterea de foc
 Puterea de foc a grupei este compusă din:
 capacităţile de foc ale MLI (TAB);
 capacităţile de foc ale mijloacelor antitanc;
 capacităţile de foc ale armelor de infanterie.

 Puterea de foc a grupei

 se exprimă în volumul sumar a misiunilor de foc, pe care grupa este în stare
să le execute cu cantitatea de muniţii alocate
 rezultatul (efectul) realizării puterii de foc este dauna (pierderile), care se
exprimă prin gradul anumit de neutralizare sau de nimicire a inamicului

 La indicii puterii de foc de regulă se referă:

 cantitatea (numărul) mijloacelor de armament şi tehnică de luptă nimicită a
inamicului;
 nivelul nimicirii forţei vii a inamicului cu focul armamentului de infanterie.
 Puterea de foc
Metodica Coieficientul eficacității de luptă:
calculării arată ce număr de tancuri şi alte
posibilităților obiective blindate pot fi nimicite de
de luptă pentru către unul sau alt mijloc antitanc până
nimicirea acesta va consuma toate muniţiile sau
blindatelor va fi singur nimicit

Mijloacele Ofensiva asupra Ofensiva asupra Respingerea

antitanc apărării apărării contraatacului
bine pregătită slab pregătită
RATD 1,0 1,3 1,5
MLI 1,0 1,3 1,5
AG-7 0,2 0,2 0,2
AG-9 0,5 0,8 1,0
Tanc 0,5 0,8 2,0
Coeficienţii de eficacitate se majorează de 1,5 ori pe timpul ducerii focului
asupra maşinilor de luptă (MLI) şi de 2 ori pe timpul ducerii focului asupra
TAB
 Puterea de foc
Pentru nimicirea tancurilor şi altor obiective blindate ale
inamicului.
Luînd în consideraţie că coeficientul de eficacitate
al MLI = 1, iar RPG – 7 = 0,2 pe timpul atacului la apărarea
pregătită din timp grupa de infanterie pe
MLI are capacitatea de a nimici:
1MLI x 1 + 1RPG x 0,2 = 1 + 0,2 =1,2 (aproximativ un tanc)
 Puterea de foc
 Indicile principal al posibilităţilor grupei pentru nimicirea
inamicului cu focul armelor de infanterie este:
 aşteptarea (speranţa) matematică a pierderilor (daunei)
produse forţei lui vii (personalului).
 Metodica de calcul este bazată pe:
 compararea densităţilor focului armelor de infanterie a
părţilor adversare exprimate prin numărul de gloanţe
aruncate pe 1 m de front într-un minut.
 Densitatea focului
 cantitatea de gloanţe, ce revin la 1 m de front la un
anumit aliniament, pe care subunitatea o comite într-o
unitate de timp (minut) din tot tipul de armament.
 Metoda de calculare a posibilităţilor de foc
pentru nimicirea inamicului cu focul armamentului
de infanterie este următoarea:
Grupa completată la 100 % este în stare să producă
înaintea frontului său de atac:
4 AK x 100 = 400 lov/min

1RPK x 150 = 150 lov/min

1PKT x 250 = 250 lov/min

400 + 150 + 250 = 800 lov/min

 Densitatea focului în ofensivă
Frontul de ofensivă al grupei este de 50 m. şi vom obţine 800 : 50 = 16 gl/metru liniar. În
aşa mod grupa este în măsură să tragă 16 gloanţe/ minută pe 1 m liniar. În cazul cînd
grupa are 20 % de pierderi în efectiv capacitatea focului va constitui 10 – 12 glonţe pe 1
m liniar.

12 gloanţe la 1 metru liniar.

Misiunea pentru pregătirea individuală
Problemele de seminarului:
1. Locul și misiunile grupei în ofensivă.
Norme tactice.
2. Obligațiunile comandantului de grupă în
luptă.
3. Manevra în lupta ofensivă.
4. Posibilitățile de luptă ale grupei de
infanterie în ofensivă.
 BIBLIOGRAFIE
• Manualul de luptă a grupei de infanterie, Chișinău 2010;
• Culegeri de termeni și noțiuni din domeniul militar, Chișinău, 2016;
• Regulamentul de luptă a trupelor de uscat (provizoriu), partea III
(grupă, pluton), Chișinău, IMFA, 2006;
• Manualul infanteristului, Chișinău, MStM al AN, 2003;
• Soldatul în luptă (curs de prelegeri), Chișinău, IMFA, 2005;
• A.N.-4. Regulamentul de luptă al infanteriei și vînătorilor de munte
(pluton, grupă, soldat), București 1989;
• Manualul instrucției luptătorului, Sibiu 2001;
• I-4. Manualul instrucției infanteriștilor, Făgăraș 2000;
• Lexicon militar, Chișinău, Editura Saka, 1994;
• Приёмы и способы действий солдата в бою, Москва 1988;
• Мотострелковый (танковый) взвод в бою, Москва 1989.