Marele Stat Major Al Armatei Naţionale: Ghidul de Plani Ficare Operaţională (GPO)

06FEB2012
Marele Stat Major al Armatei Naţionale
GHIDUL
DE PLANIFICARE OPERAŢIONALĂ
(GPO)
Pentru uz provizoriu
Februarie 2012
Chişinău-2012
-1-
CUVÎNT DE INTRODUCERE
Necesitatea evidentă a procesului de dezvoltare a sistemului de planificare

operaţională în contextul adoptării procedurilor de planificare, apare atît ca o
necesitate dar şi ca o oportunitate, mai ales în actuala etapă de derulare a
reformării Armatei Naţionale. Sistemul de planificare operaţională reprezintă
totalitatea activităţilor şi masurilor care vizează planificarea, organizarea,
coordonarea, executarea şi evaluarea acţiunilor militare în concordanţă cu normele
de drept intern şi internaţional în vigoare, cu legile luptei armate, proceduri şi
standardele operaţionale stabilite. El se organizează în timp de pace, în situaţii de
criză şi în timp de război la nivel strategic, operativ şi tactic.
Fiind rezultatul unei colaborări fructuoase manifestată între structurile
Marelui Stat Major, îndrumarul se constituie într-o culegere metodică, de concepte
şi algoritme, cu referire la organizarea Comandamentelor Strategic şi Operaţional,
procedurile sistemului operaţional de planificare a acţiunilor militare, care să vină
în sprijinul ofiţerilor comandamentelor şi statelor majore, cu atribuţii în procesul
de planificare a organelor de conducere a eşaloanelor strategic şi operaţional.
Concomitent, autorii lucrării şi-au direcţionat activitatea pentru a conferi
îndrumarului atît un anumit caracter metodic, respectând,pe cît posibil, cerinţele
impuse de acesta. Prin modul în care s-a colaborat în vederea elaborării lui,
lucrarea poate considerată un mesaj adresat celor care o vor utiliza la etapa
actuală, în care organele de conducere ale Armatei Naţionale trec printr-un
profund proces restructurare şi modernizare, se impune ca o necesitate realizarea
unei minime unităţi de concepţie şi de acţiune din partea tuturor celor implicaţi în
activitatea de organizare a conducerii şi controlului cu forţe. Se poate spune că
această lucrare va fi un bun supliment pentru specialiştii noştri şi că ea reprezintă
un nou pas în realizarea compatibilităţii şi interoperabilităţii, în acest domeniu, cu
armatele din structurile de securitate euro-atlantice şi europene.
Cu respect,
Grupul de elaborare
-2-
TABEL CU CUPRINSUL ŞI LISTA PAGINILOR DOCUMENTULUI
Pagina Nr.
CAPITOLUL I INTRODUCERE 5
1.1 Motivaţie 6
1.2 Scopul 6
1.3 Sistemul Operaţional de Planificare 6
1.4 Categorii de planificare 7
1.5 Nivele de planificare operaţională 9
1.6 Planuri de sprijin 9
1.7 Responsabilitate 10
ARMONIZAREA PLANIFICĂRII
OPERAŢIONALE ÎN AVANS ŞI A
PLANIFICĂRII APĂRĂRII
1.8 Generalităţi 11
1.9 Trecerea în revistă a nevoilor de apărare 11
1.10 Planificarea apărării 11
1.11 Armonizarea planificării operaţionale in avans 11
ANEXE
„A” Termeni de referinţă pentru GPO al M.St.M. 68
(SMG)
CAPITOLUL INSTRUMENTELE PLANIFICĂRII
II OPERAŢIONALE
2.1 Prezentare generală 12
INSTRUMENTE PRIMARE DE
PLANIFICARE
2.3 Instrucţiuni pentru planificarea funcţională 12
INSTRUMENTE COMPLEMENTARE
PENTRU PLANIFICARE
2.5 Instrumente pentru managementul crizei 13
2.6 Instrumente informaţionale 13
2.7 Instrumente curente ale planificării 13
INSTRUMENTE DE PLANIFICARE
AUTOMATIZATE
ALTE INSTRUMENTE DE PLANIFICARE
2.10 Proceduri de operare pentru situaţii neprevăzute 14
2.11 Doctrina 14
2.12 Concepte 14
2.13 Acorduri 14
CAPITOLUL PRINCIPIILE PLANIFICĂRII
-3-
III OPERAŢIONALE
INTRODUCERE
3.2 Scopul Planificării Operaţionale 15
3.3 Fundamentele Planificării Operaţionale 15
3.4 Unitatea scopului şi efortului 16
3.5 Direcţii şi cerinţe 16
3.6 Obiectivele planificări orientate 16
APLICAREA ARTEI OPERATIONALE
3.7 Arta operaţională 16
3.8 Forţele care se opun 17
3.9 Căile şi mijloacele, Finalitatea 17
3.10 Domenii operaţionale 17
3.11 Timpul, spaţiul şi forţele 18
3.12 Instrumente şi concepte de proiectare 18
operaţională
PROIECTAREA OPERATIONALĂ
3.14 Finalitatea dorită 19
3.15 Obiective 20
3.16 Centrele de greutate 21
3.17 Vulnerabilităţi, capabilităţi şi cerinţe esenţiale 22
(critice)
3.18 Punct decisiv 23
3.19 Proiectarea punctelor decisive ca obiective 23
3.20 Măsuri de eficienţă şi criterii pentru succes 23
3.21 Abordarea directă şi indirectă 24
3.22 Liniile de operaţii 24
3.23 Geometria operaţională 25
3.24 Operaţii ofensive şi defensive 25
3.25 Planificarea cursului operaţiilor şi etapizarea lor 25
3.26 Anticiparea variantelor şi operaţiilor următoare 28
3.27 Încheierea conflictului 29
CAPITOLUL PROCESUL DE PLANIFICARE
IV OPERAŢIONALĂ (OPP)
INTRODUCERE
4.1 Cadru general 30
4.2 Aplicabilitate 30
4.3 Scop 30
4.4 Ţinte (obiective) 30
PROIECTAREA unui OPP
4.6 MC-133 şi etapele GOP 31
4.7 Procesul de controale 32
-4-
4.8 Colaborarea/Planificarea paralelă 33
4.9 Co-ordonarea naţiunilor participante 34
4.10 Integrarea cu generarea forţei 34
4.11 Co-ordinarea cu mediul civil 35
ETAPA I - Iniţierea procesului de planificare
operaţională
4.12 Cadru general (Overview) 35
4.13 Pregătirea 35
4.14 Evaluarea militară 36
4.15 Iniţierea formală a planificării 37
ETAPA II - ORIENTAREA OPP
4.17 Dispoziţiile preliminare ale comandantului 38
4.18 Planificarea timpului 38
4.19 Ordine de avertizare date subordonaţilor 39
4.20 Estimarea situaţiei 39
4.21 Revederea dispoziţiei comandantului eşalonului 40
superior
4.22 Analiza misiunii 40
4.23 Proiectarea şi analiza operaţională 43
4.24 Nevoile de informaţii esenţiale ale 43
Comandantului
4.25 Cerinţele NCRS 44
4.26 Estimarea iniţială a forţei 44
4.27 Briefingul de analiză a misiunii 45
4.28 Instrucţiunile de planificare ale comandantului 45
ETAPA III – DEZVOLTAREA
CONCEPTULUI OPP
4.30 Revederea dispoziţiei de planificare a 46
comandantului
4.31 Analiza factorilor rezultaţi din dezvoltarea COA 46
4.32 Alternativele şi cerinţele comune 47
4.33 Dezvoltarea cursurilor de acţiune (COAs) 47
4.34 Analiza cursurilor de acţiune 49
4.35 Compararea cursurilor de acţiune 50
4.36 Decizia comandantului cu privire la COA 52
4.37 Dezvoltarea concepţiei operaţiilor (CONOPS) 52
4.38 Expunerea cerinţelor 53
4.39 Planificarea paralelă 53
4.40 Identificarea forţelor 55
4.41 Aprobarea CONOPS 55
ETAPA IV – Dezvoltarea planului OPP
4.42 Introducere 56
-5-
4.43 Elaborarea/coordonarea planului 56
4.44 Planificarea detaşării forţelor 56
4.46 Aprobarea planului 57
4.47 Difuzarea/distribuirea planului 57
ETAPA V – Revizuirea planului OPP
4.48 Introducere 58
4.49 Revederea planului 58
4.50 Evaluarea planului 58
4.51 Informarea privind revederea deciziei 58
ANEXE
„B” Rezumat OPP 70
„C” Ilustrarea Evaluării Militare Strategice 71
„D” Ilustrarea Directivei de iniţiere a CSFA 73
„E” Formatul Briefingului de Analiza Misiunii 74
„F” Formatul Ghidului de Planificare a 76
Comandantului
„G” Analiza situaţiei de către statul major 79
„H” Formatul general al Briefingului de luare a 82
deciziei
„I” Matricea de sincronizare 84
„J” Formatul SOR, RFL, RDL, AFL, ADL 85
„K” Dezvoltarea unui plan de operaţii (Controlul 88
spaţiului aerian)
CAPITOLUL PROCEDURI DE CONSULTARE,
V APROBARE, PROMULGARE ŞI
ACTIVARE
5.1 Introducere 60
5.2 Procesul de consultare 60
5.3 Procedura de aprobare 61
5.4 Procedura de promulgare 61
5.5 Procedura de activare 61
ANEXE
„L” Diagrama procedurilor de stat major Grupului 91
Practic de Planificare (GPP)
CAPITOLUL PROCEDURI DE REVEDERE,
VI MODIFICARE ŞI ANULARE
6.2 Revederea 62
6.3 Modificarea 62
6.4 Anularea 62
CAPITOLUL FORMATUL DOCUMENTELOR
VII
7.2 Elemente fizice 63
-6-
7.3 Coperta documentului 63
7.4 Scrisoarea de promulgare 63
7.5 Cuprinsul/Lista paginilor 64
7.6 Înregistrarea schimbărilor 64
7.7 Partea principală 64
7.8 Anexe / Apendice 64
ANEXE
„M” Lista anexelor şi apendicilor la planuri 92
„N” Pregătirea documentelor de planificare 96
„O” Formatul copertei documentului 102
„P” Formatul Scrisorii de Promulgare 105
„Q” Formatul Înregistrării Schimbărilor 106
„R” Formatul CONOPS 107
„S” Formatul documentului de bază 110
„T” Formatul pentru Direcţiile de Planificare 113
Funcţională
CAPITOLUL IDENTIFICAREA ŞI NUMELE DE COD

VIII DATE PLANURILOR
8.1 Introducere 66
8.2 Numărul Planului 66
8.3 Structura emitentă a planului, categoria şi data 66
8.4 Nume de cod 66
8.5 Titlu descriptiv 67
8.6 Instrumente de planificare primară 67
ANEXE
„U” Sistemul de numerotare a planurilor (SNP) 116
CAPITOLUL DIFUZAREA GOP 118
IX
CAPITOLUL X ABREVIERI 119
-7-
Capitolul I
INTRODUCERE
1.1 Motivaţie.
Complexitatea misiunilor şi noile dimensiuni ale acţiunii militare în condiţiile
gestionarii situaţiilor de criză cu răspuns cu răspuns militar şi conflictelor armate
moderne, necesitatea corelării reformei organismului militar cu schimbările ce se
produc în spaţiul militar modern, generează implicaţii în organizarea planificării şi
conducerii acţiunilor structurilor militare şi, în mod deosebit, a celor operaţionale
din Armata Naţională conform unor standarde cu cele europene.
1.2 Scopul.
Necesitatea evidentă a procesului de dezvoltare a sistemului de planificare
operaţională în contextul adoptării procedurilor de planificare, atît ca o necesitate şi
ca o oportunitate, mai ales în actuala etapă de derulare a reformării Armatei
Naţionale.
Bazat pe principiile de planificare operaţională occidentală, scopul
Regulamentului de Planificare Operaţională este de a contura procedurile şi
responsabilităţile reglementând pregătirea, aprobarea, promulgarea, distribuirea,
implementarea şi revizuirea documentelor de planificare operaţională, necesare
executării sarcinilor alocate Comandantului Suprem al Forţelor Armate (CSFA) şi
comandanţilor subordonaţi. Este important de subliniat faptul că Regulamentul de
Planificare Operaţională (RPO) este aplicabil tuturor activităţilor operaţionale de
planificare la nivele de comandă Strategice, Operaţionale şi Tactice din interiorul
Structurii de Comandă a Forţelor Armate, precum şi elementelor ale structurilor de
forţă Republicii Moldova. RPO furnizează regulamente ce ar trebui folosite pentru a
asigura o abordare comună în ceea ce priveşte planificarea operaţională.
1.3 Locul şi rolul al Ministerului Apărării şi Marelui Stat Major (Statului

Major General) la planificare acţiunilor militare pe timp de pace şi în
situaţii de criză
Ministerul Apărării ca organ de specialitate al administraţiei publice centrale

organizează, conduce şi coordonează activitatea în domeniu apărării, iar ca
autoritate răspunzătoare de apărarea armată a ţării elaborează Strategia Militară
Naţională, ca document programatic şi instrument operaţional al politicii militare,
prin care se identifică:
- factorii de risc în domeniul militar;
- analiza intereselor şi obiectivele securităţii naţionale;
- transformarea în obiective militare;
- stabileşte concepţia de contracarare a acestora;
- proiectează forţele militare şi misiunile lor;
- se fundamentează concepţia de pregătire şi angajare în acţiuni militare a
Armatei Naţionale cu determinarea resurselor necesare cu elaborarea
-8-
ulterioară a planurilor strategice, operative şi punere la dispoziţie a
capacităţii militare suficiente pentru realizarea obiectivelor militare.
Întru realizarea măsurilor menţionate pe timp de pace, se aplică sistemul de
planificare a apărării naţionale de model occidental. El este constituit din patru
componente principale de planificare:
- Consiliul Suprem de Securitate (CSS);
- Sistemul de Planificare, Programare, Bugetare şi Evaluare (SPPBE);
- Sistemul de Planificare Strategică (SPS);
- Sistemul de Planificare Operaţional (SPO).
Sistemul de planificare a apărării naţionale (fig. 1), reprezintă un sistem
naţional format din componente de planificare, necesare Ministerului Apărării şi
Statului Major General, pentru a analiza şi determina obiectivele militare,
conceptele (modalităţile) de realizare şi resursele (mijloacele) militare ale Strategiei
Militare Naţionale - parte componentă a Strategiei Securităţii Naţionale.
Schema de organizare a sistemului naţional de planificare a apărării

Ministerul Apărării;
Consiliul Suprem de Statul Major General; Sistemul Planificare
Comandament Trupelor de Carabinieri;
Securitate Comandament Serviciului de Grăniceri
Programare, Bugetare
- interesele naţionale; Programele de asigurare
- politica; Concepţia (strategia) financiară:
- securitatea; securităţii naţionale - planurile strategice şi
- strategia; operative;
- obiectivele - planurile de dezvoltare şi
construcţie;
- planurile de pregătire
Ministerul Apărării;
Statul Major General; Sistemul de Planificare
Comandament Trupelor de Carabinieri;
Comandament Serviciului de Grăniceri
Strategică
- Strategia militară naţională;

- Planul strategic al FA;
- Viziunea strategică;
Statul Major General - Planul de construcţie şi
dezvoltare
Sistemul de Planificare
Operaţional
ETAPA I ETAPA II ETAPA III ETAPA IV ETAPA V

Orientarea Iniţierea Dezvoltarea Dezvoltarea Revederea
concepţiei planului planului
Iniţierea funcţionării sistemului de planificare a apărării naţionale se începe cu

primirea indicaţiilor (ordinilor şi directivelor) de la Consiliul Suprem de Securitate –
Comandantul Suprem al Forţelor Armate.
Sarcinile principale ale Comandamentelor categoriilor de forţă şi Statelor
Majore ale Armatei Naţionale, la toate eşaloanele pe timp de pace, este
implementarea cerinţelor documentelor de planificare militară, menţionate prin
desfăşurarea procesului de planificare operaţională, concomitent cu menţinerea unui
înalt grad de pregătire şi capacitate de luptă al trupelor.
Aceste structuri stabilesc măsurile şi desfăşoară activităţile necesare realizării
concepţiei de pregătire şi de angajare forţelor armate în acţiuni militare, pentru
îndeplinirea obiectivelor politico-militare fixare de componenta politică a conducerii
-9-
apărării armate, concomitent cu asigurarea în plan naţional a convergenţei tuturor
resurselor umane şi materiale pentru respingerea forţei agresoare şi de a realiza
integrarea acţiunilor forţelor armate participante la acţiunile militare de amploare
diferită pentru apărarea armată cu forţele proprii.
Organul principal care asigură Comandamentului Suprem planificarea,
organizarea, comanda şi controlul trupelor Forţelor Armate, la pregătirea lor şi
executarea misiunilor de apărare a ţării este Marele Stat Major (Statul Major
General al Forţelor Armate) condus de şeful Marelui Stat Major al Armatei
Naţionale, comandant al Armatei Naţionale.
Statului Major General îi revine responsabilitatea asigurării conducerii
operaţionale, respectiv a comenzii militare a armatei şi operaţiilor (acţiunilor de
luptă) ale acesteia.
1.4 Nivele de planificare operaţională.

Planificarea întrebuinţării Armatei Naţionale (Forţelor Armate) în situaţii de
criză şi conflict militar pentru apărarea ţării, se execută pe nivele. Nivele de război
sînt perspective de doctrină care clarifică legăturile dintre obiectivele strategice şi
acţiunile tactice. Ele sînt determinate prin trei eşaloane de război:
- strategic;
- operativ;
- tactic. (Fig.2)
a. nivelul strategic:
Pe timp de pace şi de război, conducerea Forţelor Armate, la nivel strategic,
se efectuează de către Comandantul Suprem al Forţelor Armate. Nivelul strategic de
război este eşalonul unde în statul se determină:
- obiectivele;
- conceptele strategice ale securităţii naţionale (politico-militare);
- mijloacele de resurse materiale pentru realizarea acestor obiective. La
nivel strategic.
b. nivelul operativ:
Potrivit deciziilor autorităţii naţionale de comandă, Marelui Stat Major
(Statului Major General) îi revine responsabilitatea exercitării conducerii operative,
respectiv a comenzii militare a armatei şi a operaţiilor acesteia.
La nivel operativ, conducerea acţiunilor militare se exercită nemijlocit de
Comandamentul operativ de forţe întrunite. Indiferent de nivelul şi structura lor,
comandamentele operative constituie, prin activitatea şi rolul lor, elemente
importante ale puterii militare, care desfăşoară activităţi complexe pentru pregătirea
şi ducerea acţiunilor militare.
Acesta planifică şi conduce operaţiile pe baza Directivei operative (strategice)
a Comandamentului Militar Strategic. Întru perspectivă apropiată, Comandamentul
Operaţional Întrunit să fie în măsură să conducă forţele în acţiuni militare cu un
caracter deosebit, în acţiuni cu un grad mare de independenţă, oriunde pe teritoriul
republicii.
- 10 -
Acesta subordonează, în funcţie de situaţie, componentele categoriilor de
forţe armate în sprijinul Armatei Naţionale. În funcţie de natură, amploarea crizei şi
valoarea trupelor angajate, lanţul de comandă se activează gradual la nivel strategic,
operativ şi tactic.
Eşalonul operaţional de război, este eşalonul care uneşte obiectivele
strategice cu întrebuinţarea tactică a trupelor (forţelor) în operaţii (acţiuni de luptă).
Esenţa eşalonului operaţional este artă operativă – întrebuinţarea trupelor (forţelor)
pentru obţinerea scopurilor strategice prin organizarea şi ducerea operaţiilor.
Arta operaţională determină cînd, unde şi în ce scop Forţele Armate vor fi
întrebuinţate. Aceasta determină deplasarea trupelor (forţelor),întrebuinţarea lor în
operaţii (acţiuni de luptă) pentru obţinerea scopurilor strategice şi operative. Pentru
conducerea unor acţiuni militare cu caracter deosebit, cu un grad mare de
independenţă sau (şi) în zone (raioane)cu trăsături distincte, se constitui şi
funcţionează comandamente operaţionale întrunite, special formate pentru
conducerea grupării de trupe (forţe), formate conform planurilor de operaţii (acţiuni
de luptă).
c. nivel tactic.
Comandamentele tactice (la nivel brigadă, batalion) trebuie să nu fie în
măsură să acţioneze oriunde pe teritoriul naţional.
Eşalonul tactic de război este eşalonul întrebuinţării unităţilor (subunităţilor)
militare în acţiuni de luptă. El include pregătirea şi ducerea luptei în cele mai
diverse condiţii şi situaţii într-o strînsă cooperare a tuturor genurilor de arme.
Schema descrierii eşaloanelor de război

Strategia militară naţională
Politica Naţională Preşedintele – Comandantul Suprem

STRATEGIC Elementele puterii Ministrul apărării, Şeful St.M.G.,
naţionale Cdt.Tr.Ca., Gr.
Planul Strategic al Forţelor Armate
Operaţii (acţiuni) de Comandamentul operaţional de

OPERATIV apărare forţe întrunite
Planul operaţional / directive operaţionale
Desfăşurarea Unităţile Comandanţii

TACTIC operaţiilor militare de GT
Figura nr.2
1.5 Sistemul de planificare operaţională.

Sistemul de planificare operaţională reprezintă totalitatea activităţilor şi
masurilor care vizează planificarea, organizarea, coordonarea, executarea şi
evaluarea acţiunilor militare în concordanţă cu normele de drept intern şi
internaţional în vigoare, cu legile luptei armate, proceduri şi standardele
- 11 -
operaţionale stabilite. El se organizează în timp de pace, în situaţii de criză şi în timp
de război la nivel strategic, operativ şi tactic.
Sistemului Operaţional de Planificare, este compus în linii mari din
următoarele părţi, fiecare fiind descrisă în capitolele următoare:
a. Instrumente de Planificare (Capitolul II);
b. Principii de Proiectare Operaţională (Capitolul III);
c. Procesul de Planificare Operaţională (Capitolul IV);
d. Activarea Forţelor (Capitolul IV);
e. Consultare, Aprobare şi Promulgare (Capitolul V);
f. Planuri de Administrare (Capitole VI - IX).
1.6 Categorii de planificare.

Planificarea operaţională poate fi divizată pe două categorii descrise mai jos:
1) Planificarea în Avans.
Este alcătuită din planurile de iniţiere şi planurile bazate pe desfăşurarea
scenariului anticipând evenimentele viitoare sau circumstanţele cu care
Comandamentul Armatei Naţionale le-ar putea înfrunta. Atrage după sine un proces
cuprinzător şi repetat de coordonare, ce este descris în Capitolul V. Produsul final
este un Plan de Rezervă sau Plan de Apărare în Vigoare.
a. Plan de Rezervă (PR): un Plan de Rezervă este desemnat să furnizeze
date pentru un posibil risc de securitate pe viitor, fie operaţii militare,
intermediare, de stabilitate şi sprijin. Aceste situaţii sunt bazate pe riscuri
ce ar putea fi puse în discuţie în viitor privind potenţialele ameninţări
identificate în Analiza Strategică a Apărării, Estimarea Generală a
Informaţiilor. Bazată pe presupuneri în ceea ce priveşte un posibil risc de
securitate pe viitor, ce s-ar putea găsi într-o perioadă de criză, un Plan de
Rezervă are nevoie imediată de detalii ce duc la o executare rapidă. Poate
alcătui bazele producerii unui Plan de Operaţii (OPLAN), executabil prin
înlocuirea presupunerilor cu fapte actuale de criză şi completând detaliile
necesare.
b. Planul de Apărare în Vigoare (PAV): un Plan de Apărare în Vigoare
este desemnat să furnizeze date pentru un potenţial risc neaşteptat.
Cerinţele pentru un Plan de Apărare în Vigoare vor fi incluse în mod
normal în Termenii de Referinţă (TR) ai comandantului Armatei
Naţionale. Scopul unui Plan de Apărare în Vigoare este de a fi un plan
complet, capabil de execuţie, cu forţe alocate şi executarea de autoritate
delegată la nivelul de comandă adecvat.
2) Planificarea Răspunsului la Criză.
Alcătuită din planurile iniţiale şi de desfăşurare ca răspuns la o criză actuală
sau în desfăşurare, acesta solicită un proces rapid de coordonare şi cooperare. În
mod normal produsul final al răspunsului la criză este un Plan de Operaţii. În
planificarea Răspunsului la Criză poate fi folosit un Plan de Rezervă existent, pentru
a îndruma desfăşurarea unui Plan de Operaţii. Un Plan de Operaţii este detaliat, are
- 12 -
forţe alocate şi se adresează tuturor pregătirilor necesare pentru executarea planului
şi îndeplinirea misiunii.
La fiecare nivel, comandantul va fi responsabil de realizarea Planului de
Rezervă (PR), Planului de Apărare în Vigoare (PAV) şi a Planului de Operaţii
(OPLAN). Grupate pentru o anumită situaţie ori criză ele vor constitui un ansamblu
de planuri. Pentru planurile ce pot fi puse în aplicare, pentru Planurile de Operaţii şi
Planurile de Apărare în Vigoare, ansamblul de planuri este finalizat la nivel tactic.
Pentru Planul de Rezervă, în funcţie de natura riscului sau ameninţării, planificarea
se va desfăşura până la nivelul cel mai de jos posibil. Realizarea unui Plan de
Rezervă poate fi viabilă doar într-o etapă de Concepere Strategică a Operaţiei
(CONOPS) sau poate duce la constituirea unui ansamblu de Planuri de Rezervă de
nivel strategic, operaţional şi tactic. Prin intermediul Grupului de Planificare
Operaţională, Comandamentul Operaţional Întrunit recomandă Consiliului Suprem
de Securitate, în ce măsură să extindă scenariul de planificare a Planului de Rezervă.
Această ierarhie a planurilor este ilustrată în figura 3.
PLANIFICARE OPERAŢIONALĂ
PLANIFICARE PLANIFICARE LA
AVANSATĂ RĂSPUNS DE CRIZĂ
Comandament PR/PAV OPLAN STRATEGIC
STRATEGIC
Strategic
Comandament PR/PAV OPLAN OPERATIV

Operativ OPERATIV
Comandament PR/PAV OPLAN-uri TACTICE

Componentelor TACTIC
Figura 3 - Ierarhia Planificării
1.7 Planuri de sprijin.

Comandanţilor sau agenţiilor care sprijină o operaţie li se poate cere să
realizeze planificarea operaţională, planurile acestora purtând denumirea de planuri
de sprijin. Planurile de sprijin oferă detalii despre anume zone şi trebuie să aibă
legătură directă cu un Plan de Operaţii sau cu un Plan de Rezervă specificat. Un
plan de sprijin este un document de sine stătător, emis separat de Planul pe care îl
sprijină, datorită complexităţii şi nivelului detaliilor. De obicei înlocuieşte sau
completează anexa planului. Agenţia sau comandantul ce furnizează sprijinul
concepe planul de sprijin, ce trebuie aprobat de autoritatea emitentă.
- 13 -
1.8 Responsabilitate.
Statul Major General răspunde de pregătirea, planificare, conducerea şi
executarea tuturor operaţiilor militare, inclusiv de elaborarea documentelor de
planificare operaţională (Planul de Rezervă, Planul de Apărare în Vigoare sau
Planul de Operaţii), necesare pentru executarea misiunii în conformitate cu cerinţele
legislaţiei în vigoare.
ARMONIZAREA PLANIFICĂRII OPERAŢIONALE ÎN AVANS ŞI A

PLANIFICĂRII APĂRĂRII
1.9 Generalităţi.
Planificarea operaţională în avans şi planificarea apărării se bazează pe
principiul utilizării cât mai eficiente a resurselor disponibile. Acest lucru se poate
obţine prin toate disciplinele de planificare operaţională şi de apărare.
1.10 Planificarea apărării.

Planificarea apărării identifică, prin intermediul procesului de Planificare a
Forţelor, forţele, capacităţile forţelor şi structurile acestora, necesare pentru a
răspunde la cele mai solicitante situaţii. Planificarea Forţelor este pe termen mediu
şi se adresează nevoilor pe următorii 6 ani.
1.11. Armonizarea planificării operaţionale în avans.

Grupul de Planificare Operaţională înaintează către CSS o listă prioritară a
situaţiilor de planificare pentru a constitui Planul de Rezervă şi Planul de Apărare în
Vigoare pe baza riscului şi a probabilităţii. În funcţie de aprobarea de către CSS,
planificatorilor operaţionali li se va cere să realizeze Planul de Rezervă şi Planul de
Apărare în Vigoare (Planificare în Avans) în conformitate cu acest regulament.
Rezultatele vor fi luate în considerare pentru următorul ciclu de scop al forţelor.
ANEXE: A . TERMENI DE REFERINŢĂ (TDR) pentru GRUPUL DE

PLANIFICARE OPERAŢIONALĂ (GPO)
CAPITOLUL II
INSTRUMENTELE PLANIFICĂRII OPERAŢIONALE
2.1 Prezentare generală.

Instrumentele de planificare sunt unul din elementele cheie ale Sistemului de
Planificare Operaţională. Aceste instrumente pot fi considerate ca fiind resursele la
dispoziţia factorilor de planificare şi pot fi împărţite în patru grupe :
 Instrumente Primare de Planificare;
 Instrumente Complementare;
 Instrumente Automatizate;
 Alte Instrumente de Planificare.
- 14 -
J5 Direcţie planificare strategică, prin intermediul Grupului de Planificare
Operaţională (GPO), păstrează un registru cu documentele de planificare şi
instrumentele curente, cunoscut sub numele de Lista cu Planurile Operaţionale şi
Instrumentele de Planificare ale Comandamentului A.N.
INSTRUMENTE PRIMARE DE PLANIFICARE

2.2 Generalităţi.
Instrumentele Primare de Planificare cuprind ghidurile de planificare:
 Ghidul pentru Planificare Operaţională al Comandamentului AN;
 Ghidurile pentru Planificare Funcţională.
Pe lângă faptul că aceste documente sunt specificate în MC 133, ele sunt
întocmite şi păstrate de compartimentul planificare al Comandamentului A.N. şi
sunt supravegheate de Grupul de Lucru pentru Planificarea Operaţională.
2.3 Instrucţiuni pentru planificarea funcţională (IPPF).

Acestea asigură îndrumarea pentru planificarea în zonele funcţionale ale
celor care răspund de Planificarea Operaţională. Zonele funcţionale includ
domeniile războiului ce sunt în mod normal împărţite în componentele Aerian,
Terestru şi Operaţii Speciale.
Zonele funcţionale mai includ domenii specializate cum ar fi:
- Informaţii;
- Regulile de Angajare;
- Sistemele de Comunicaţii şi Informatică;
- Protecţia Forţei.
În general, Ghidurile de Planificare Funcţională reflectă domeniile ce se
regăsesc în anexele la Planul de Operaţii (OPLAN). Scopul Ghidului de Planificare
Operaţională este de a ajuta pe cei responsabili cu planificarea ce se ocupă de o
anumită zonă funcţională, să se orienteze pe timpul procesului de planificare
operaţională. Acestea ar trebui să ajute pe cei responsabili cu planificarea să
găsească referinţele corespunzătoare şi apoi să îi conducă pe timpul procesului de
coordonare cu Grupul de Planificarea Operaţională (GPO).
În ultimul rând, Ghidul pentru Planificare Funcţională ar trebui să îndrume
factorii de planificare pe timpul întocmirii Anexei la Planul Operaţional pentru o
anumită zonă funcţională. Aceste ghiduri nu trebuie să reia informaţiile disponibile
în documentele primite de la surse, ci să detalieze consideraţiile unice pentru
planificare într-o zonă funcţională specifică ce nu este acoperită în nici un alt
document.
Încadrarea în baza Ghidului pentru Planificare Funcţională este detaliată în
Capitolul V şi formatul părţii principale a ghidului este detaliat în Anexa H la
Capitolul VII.
- 15 -
INSTRUMENTE COMPLEMENTARE PENTRU PLANIFICARE
2.4 Generalităţi.
Instrumentele Complementare pentru Planificare sunt alte documente pe care
trebuie să le cunoască factorii de planificare şi pe care trebuie să le consulte pe
timpul Procesului de Planificare Operaţională. Aceste instrumente Complementare
de Planificare sunt împărţite în Instrumente pentru Managementul Crizelor,
Instrumente pentru Informaţii şi Produse ale Planificării Curente.
2.5 Instrumente pentru managementul crizei.

Sistemul Armatei Naţionale pentru Răspuns la Criză (SANPRC) are menirea
de a se pregăti şi de a acorda sprijin în caz de criză, pentru prevenirea conflictelor,
managementul crizei şi Operaţii de Răspuns la Criză. Sistemul urmăreşte capacitatea
Armatei Naţionale şi atunci când este cazul, a structurilor de forţă, de a se pregăti şi
de a răspunde întregii game de crize cu care Republica Moldova se poate confrunta.
Aceasta cuprinde întreaga gamă de variante de răspuns care permit conducerii
statului când este cazul, structurilor de forţă să reacţioneze imediat, într-o manieră
coordonată şi distinctă.
Sistemul naţional pentru Răspuns la Criză trebuie să ţine cont de Sistemul
Informativ şi de Avertizare, care are rol de mecanism de iniţiere pentru
Instrumentele pentru Managementul Crizei şi de Sistemul de Planificare
Operaţională, care îl completează şi cu care lucrează în paralel.
2.6 Instrumentele informaţionale.

Acestea sunt reprezentate de setul de resurse informative disponibile pentru
planificare. Acestea includ documente informative cunoscute de conducerea
statului, sistemul naţional de raportare a informaţiilor, bazele de date, mesajele
informative sau produsele din reţea. Instrumentele principale sunt :
a. Documentele informative cunoscute de conducerea statului
(1) Evaluarea Generală a Informaţilor
(2) Tendinţe Tehnologice şi Ştiinţifice
(3) Sistemul Naţional de Informaţii şi Avertizare
b. Rapoartele structurilor de forţă şi Bazele de Date existente
(1) Culegerea Informaţiilor despre Câmpul de Luptă şi Sistemul de
Exploatare (BICES)
(2) Centrul Operaţional de Comandă
(3) Traficul Mesajelor
c. Sistemul de Raportare şi Produsele Analitice ale
Comandamentelor Armatei Naţionale
(1) Site-urile Web
(2) Traficul mesajelor
- 16 -
INSTRUMENTE DE PLANIFICARE AUTOMATIZATE
2.7 Generalităţi.
Instrumentele de Planificare Automatizate sunt instrumentele care folosesc
baze de date computerizate şi software pentru a sprijini administrarea informaţiilor
sau pentru a îndeplini anumite funcţii în vederea sprijinirii planului de operaţii. Cele
două instrumente de planificare automată folosite de Armata Naţională trebuie să
fie:
a. Instrumentul pentru Planificarea Operaţională, Activarea Forţei şi
Simulare (TOPFAS). Este sistemul de sprijin pentru date şi planificare utilizat la
Planificarea Operaţională şi la Activarea Forţei în conformitate cu Sistemul de
Planificare Operaţională. Oferă o bază de date comună şi instrumentele pentru OPP
(Procesul de Planificare a Operaţiei), precum şi un depozitar comun pentru planurile
operaţionale şi pentru procesul de generare a forţei. TOPFAS, sprijină OPP cât de
mult posibil cu instrumente grafice.
b. Baza de date a Armatei Naţionale (BDAN) – Ordinea de Bătaie. Baza de
date de tip „Order of Battle”, este un proiect în derulare, al cărui scop este
catalogarea electronică a tuturor Armatei Naţionale, pe unităţi. De asemenea oferă o
listă a componentelor Forţelor Armate, aflate la dispoziţie în scopuri de planificare.
Include un software care ajută comandanţii şi componentele de forţă să-şi menţină
statutul actual al forţelor, precum şi un software de căutare şi de sortare.
ALTE INSTRUMENTE DE PLANIFICARE
2.8. Generalităţi.
Alte Instrumente de Planificare sunt documentele suplimentare aflate la
dispoziţie, lecţiile învăţate în urma operaţiilor (aplicaţiilor) şi a celor conduse de
Armata Naţională, materialele bibliografice şi instrumentele de planificare, care pot
fi accesate de cei care efectuează planificarea. Câteva dintre cele mai importante
instrumente sunt Procedurile de Operare Standard (SOP), Doctrina, Conceptele şi
Acordurile.
2.9 Proceduri de operare pentru situaţii neprevăzute (STANDING).

Poate fi alcătuit un manual SOP pentru a oferi SOP-uri şi Directive de
Planificare Unice unui anumit sau anumitor comandanţi. toate SOP-urile trebuie să
se bazeze pe documentele şi directivele existente.
2.10 Doctrina.
Doctrina constă în principiile fundamentale care direcţionează forţele militare
în sprijinul obiectivelor. Este autoritară, dar necesită discernământ atunci când este
pusă în aplicare.
- 17 -
2.11 Concepte.
Conceptele sunt noţiunile sau formulările unei idei, explicând modul în care
ceva poate fi făcut, ducând la o procedură acceptată. Conceptele sunt scrise în
termeni generali, la diverse nivele, adresându-se principiilor fundamentale
operaţionale.
2.12 Acorduri.
Un acord este un document în care sunt detaliate angajamentele formale dintre
comandamente şi/sau agenţii care sunt necesare pentru a depăşi circumstanţe
excepţionale. Acestea sunt folosite numai în cazul în care cerinţele naţionale sau de
comandă unică, sunt necesare pentru a completa OPP sau pentru a conduce
operaţiile.
De obicei acordurile iau forma unui Memorandum de Acord (MOA) sau a
unui Memorandum de Înţelegere (MOU) semnat de toate părţile interesate.
CAPITOLUL III
PRINCIPIILE PLANIFICĂRII OPERATIONALE
INTRODUCERE
3.1 Generalităţi.
Operaţiile militare sunt planificate în cadrul Conceptului Strategic al Armatei
Naţionale, pentru Implementarea Analizei Strategice a Apărării. Planificarea
operaţională este orientată să atingă finalitatea politică dorită şi obiectivele
strategice stabilite de către autorităţile politico-militare ale statului, precum şi
îndeplinirea lor în interiorul limitelor politice şi a resurselor forţate stabilite de către
aceste autorităţi.
Planificarea operaţională caută să interpreteze ghidurile şi direcţiile strategice
într-o serie programată de acţiuni militare integrate, ducând la bun sfârşit, cu
eficienţă, obiectivele strategice cu riscuri acceptabile de către forţele întrunite.
Aceasta începe cu analiza situaţiei şi a misiunii pentru dezvoltarea unei aprecieri
clare a “ce” trebuie să fie îndeplinit, sub ce “condiţii” şi în interiorul căror “limite”.
Bazată pe această apreciere, planificarea operaţională se concentrează apoi pe
determinarea “cum” trebuie operaţiile să fie aranjate şi cuprinse în proiectarea
operaţională globală (overall operational design).
Proiectarea operaţională asigură bazele dezvoltării ulterioare a conceptului
operaţional precum şi a planului detaliat. Arta operaţională este aplicată să
determine cum să conducă cel mai bine operaţiile (căile) utilizând eficient forţele
disponibile şi capacităţile (mijloacele) pentru atingerea în mod eficient a
obiectivelor (finalităţilor) şi cu riscuri acceptabile. Cheia aplicării artei operaţionale
este abilitatea imaginaţiei utilizării forţelor şi efectelor lor în spaţiu şi timp,
aprecierea posibilităţilor reale şi anticiparea rezultatelor probabile şi a implicaţiilor
lor.
- 18 -
3.2 Scopul planificării operaţionale.
Nivelul de detaliere variază, scopul planificării operaţionale se adresează
următoarelor domenii majore:
a. Conducerea operaţiilor să atingă obiectivele operaţionale şi strategice.
b. Capacităţile forţei solicitate să conducă operaţia.
c. Dislocarea forţelor în zona de operaţii.
d. Sprijinul logistic.
e. Controlul şi utilizarea informaţiilor operaţionale.
f. Relaţiile de comandă şi control.
g. Cooperarea cu autorităţile civile.
h. Protecţia forţei.
3.3 Fundamentele planificării operaţionale.

Planificarea operaţională poate fi îndeplinită la diferite nivele sub
circumstanţe care variază şi produc produse diferite. Următoarele noţiuni de bază
sunt fundamentale pentru efortul de planificare operaţională:
a. Aprecierea mediului operaţional, incluzând aspectele civile.
b. Aprecierea capacităţilor, limitelor şi intenţiilor probabile ale forţelor opuse,
precum şi a tuturor factorilor implicaţi într-un conflict.
c. Concentrarea pe atingerea obiectivelor şi a finalităţi dorite (desired end-
state) stabilite de către autorităţile de comandă superioare.
d. Implementarea intenţiei comandantului eşalonului superior.
e. Orientarea pe Centrele de Greutate (COGs) ale forţelor opuse şi factorilor
acestora.
f. Asigurarea protecţiei propriilor Centre de Greutate (COGs).
g. Stabilirea condiţiilor favorabile pentru punctele decisive.
h. Determinarea forţelor necesare solicitate să stabilească condiţiile necesare
pentru atingerea obiectivelor şi a finalităţii dorite.
i. Definirea în mod clar a criteriilor pentru măsurarea succesului la atingerea
scopului final.
j. Obţinerea unităţii de efort şi a scopului propus cu operaţii speciale, operaţii
terestre şi aeriene şi forţe PSYOPS, precum şi coordonarea cu Naţiunile Unite şi alte
organizaţii internaţionale non-guvernamentale, dacă este cazul.
k. Descrierea etapelor în legătură cu operaţiile întrunite (joint) de la începerea
lor iniţială până la finalizarea în toate privinţele a activităţilor în zona de operaţii.
l. Asigurarea direcţiilor, stabilirea obiectivelor şi alocarea sarcinilor către
subordonaţi ca bază de plecare pentru planificările lor .
m. Stabilirea organizării forţelor şi a relaţiilor dintre comandamente şi
forţe.
n. Susţinerea adecvată a asigurării cu provizii.
3.4 Unitatea de efort şi scopului.

Planificarea operaţională promovează unitatea de efort şi scopului printre
gradul înalt al conducerii centralizate pentru a asigura că planificarea rămâne
- 19 -
concentrată pe obiective şi în concordanţă cu intenţia comandantului eşalonului
superior.
Activităţile statelor majore cu diferite planificări trebuie să fie unificate într-o
apreciere comună a direcţiei strategice, a mediului operaţional şi printr-o înţelegere
minuţioasă a intenţiei comandantului. În plus, utilizarea în comun a doctrinei şi a
procedurilor comandamentului strategic - este de o importanţă majoră în asigurarea
unităţii efortului.
3.5 Direcţii şi cerinţe.

Planificarea operaţională implică activităţi simultane la diferite nivele de
comandă, în cicluri care se repetă ca o planificare deplină pornind de la ideile de
bază către un concept şi o finalitate a unui plan matur. Expunerile şi direcţiile sunt
transmise de la eşaloane superioare către eşaloane inferioare în timp ce nevoile de
resurse şi informaţii sunt transmise pentru aprobare de la eşaloane de jos în sus.
Planificarea operaţională la orice nivel trebuie să acumuleze expunerile (indicaţiile)
de la două eşaloane mai sus şi cerinţele de la două eşaloane mai jos.
3.6 Obiectivele planificării orientate.

Planificarea operaţională caută să descrie succesiunea acţiunilor care au loc cu
cea mai mare probabilitate a condiţiilor militare stabilite să atingă obiectivele şi
scopul final propus. De aceea, de obicei este necesară o descriere clară a
finalităţii(scopului) dorite şi a muncii inaintate care se duce către intrarea sau
construirea forţelor în zona de operaţii, chiar şi luarea în considerare în mod
preventiv a măsurilor1 de determinare a activităţilor celor mai probabile pentru
stabilirea condiţiilor de-a lungul căilor de obţinere a succesului.
APLICAREA ARTEI OPERATIONALE
3.7 Arta operaţională.

Arta operaţională este abilitatea desfăşurării forţelor militare spre ajungerea la
obiectivele operaţionale şi/sau strategice prin intermediul proiectării, organizării,
integrării şi conducerii teatrelor strategice, campaniilor1, operaţiilor, şi luptelor.2
Acesta este un aspect esenţial al planificării operaţionale. Comprimarea abilităţillor,
imaginaţiei creative şi intuiţiei să elaboreze şi să conducă desfăşurarea şi angajarea
unor forţe şi capacităţi întrunite interdepartamentale, împreună cu alte mijloace, într-
o serie de operaţii care au loc în spaţiu şi timp şi care stabilesc condiţiile militare de
atingere a obiectivelor şi a scopului final. În particular, arta operaţională este
aplicată pe durata procesului de planificare, în:
a. Formularea ideii şi a intenţiei pentru o operaţie şi a viziunii cum se vor
desfăşura operaţiile.
b. Determinarea legăturilor necesare dintre întrebuinţarea forţelor tactice şi
atingerea obiectivelor operaţionale şi strategice.
c. Stabilirea liniilor de operaţii hotărâtoare ca o bază de plecare pentru
succesiunea şi sincronizarea acţiunilor şi a efectelor.
- 20 -
d. Proiectarea căilor de obţinere cu mijloace potrivite a scopului final.
3.8 Forţele (factorii) care se opun.1

Cu privire la situaţia, premiza fundamentală pentru planificarea operaţională
este că operaţiile militare sunt necesare să totalizeze ameninţările de la forţele ca se
opun sau care cuprind violenţe şi ostilităţi.
Aceasta se raportează atât la Apărare Colectivă (Art.5 OPS) cât şi la răspuns
la situaţii de criză (Non Art.5 OPS), la ameninţările asimetrice, neconvenţionale şi
cele inclusiv convenţionale, precum şi la instabilitate şi violenţe etnice. Oponenţii
noştri, inclusive liderii politici, populaţia şi armata, stăpânesc propria lor “voinţă”,
influenţată de cultura lor, de perspectivele şi interesele lor vitale, urmărind să atingă
scopurile lor care nouă ni se opun.
Astfel, acesta este util necesar să atribuie oponenţilor şi factorilor care se
opun, pe durata planificării operaţionale, potenţialul la o opoziţie spontană a
operaţiilor noastre cu potenţialul lor deplin când are loc conflictul de interese dintre
noi şi ei.(forţele care se opun).
3.9 Căile şi mijloacele, finalitatea.

Arta operaţională caută să corespundă “finalităţile, căile şi mijloacele” in
planificarea şi conducerea operaţiilor. Aceasta cere ca un comandant şi statul lui
major, să aprecieze cadrul general şi răspunsurile la patru întrebări esenţiale:
a. Ce condiţii militare trebuie să fie obţinute în aria operaţională pentru
atingerea obiectivelor strategice? (Finalităţi)
b. Cum trebuie să fie aranjate în spaţiu şi timp acţiunile pentru a stabili aceste
condiţii? (Căile)
c. Ce resurse şi capacităţi militare trebuie aplicate, în interiorul limitelor
stabilite, pentru producerea cel mai bune a acestor condiţii? (Mijloace)
d. Ce riscuri sunt implicate şi cum pot fi ele atenuate?
3.10 Domenii operaţionale.

Arta operaţională consideră “finalităţile, căile şi mijloacele” ca trei (părţi)
separate, dar ca “domenii operaţionale” - fizic, cibernetic, şi moral. Aceasta se
ocupă să determine posibilităţi şi consecinţe diferite asociate cu fiecare proiectare
operaţională. Amestecul deprinderilor operaţiilor în domenii diferite este cheia
creativităţii în proiectarea operaţională.
a. Domeniu fizic cuprinde obiectele fizice, acţiunile şi efectele din zona

operaţională. El include forţele militare, populaţia civilă, fracţiunile înarmate,
resursele logistice şi infrastructura precum şi geografia, oceanografia şi
meteorologia. Operaţiile din domeniul fizic se concentrează pe distrugerea fizică,
uzura, ruperea sau refuzul al acelor entităţi esenţiale către oponenţii noştri prin
aplicarea focurilor letale şi non-letale şi a manevrei printre adâncimea zonei de
operaţii joint. Scopul este de-a contribui la înfrângerea forţelor opuse prin
1
Termenul “forţe opuse” este utilizat ca în AJP-01(B) Allied Joint Doctrine (September 2000), şi se referă la adversarii Alianţei într-un conflict.
Termenul “factori care se opun” va fi utilizat să se refere la părţile dintr-un conflict când Alianţa nu ia parte.
- 21 -
respingerea mijloacelor lor fizice pe care ei le utilizează să-şi atingă intenţiile şi
obiectivele lor.
b. Domeniu cibernetic cuprinde sistemul de comandă şi control din aria

operaţională incluzând abilităţile de colectare, procesul şi răspândirea informaţiilor;
luarea la timp a deciziilor precum şi operaţiunile de comandă şi control. Operaţiile
conduse în domeniul cibernetic se concentrează pe dezminţirea (negare), ruperea sau
întârzierea colectării şi schimbului de informaţii; comunicând informaţii false şi
greşite; practicând înşelarea şi atacând instrumentele de comandă şi control ale
adversarului.
Aceasta cuprinde toate tipurile de război Comandă şi Control (C2W) şi
operaţiile de informare (Info Ops) inclusiv atacuri fizice la sistemele de informaţii
ale adversarului. Scopul este să contribuie la înfrângerea forţelor opuse prin
interpretarea lor ca fiind incapabile să distingă exact perceperea situaţiilor, luând
deciziile şi acţiunile directe într-o astfel de manieră de timp în care să le permită
îndeplinirea intenţiilor.
c. Domeniul moral constituie motivaţia, convingerea şi încredinţarea

individualităţilor şi grupurilor care caută să-şi îndeplinească obiectivele. Reprezintă
„voinţa” care permite să distruge frica şi adversitatea precum şi coeziunea care le
menţine împreună. Include aspecte cognitive cum ar fi credinţa într-o cauză,
doctrină sau judecată precum şi ecouri emotive cum ar fi patriotismul, zelul etnic şi
religios sau spiritul de corp.
Operaţiile în domeniul moral se concentrează pe promovarea atitudinii şi
comportamentului guvernelor, organizaţiilor, grupurilor şi indivizilor, incluzând pe
acele care se opun, pe cele prietene sau neutre să sprijine atingerea obiectivelor
noastre. PSYOPS exprimă informaţii selectate precum şi dovada fizică şi indicaţiile
către grupurile ţintă şi indivizii cu menirea să le influenţeze emoţiile, atitudinile,
motivaţiile, percepţiile, raţionamentele şi ultimele lor comportamente.
Operaţiile de informare publică produc informaţii exacte şi la timp disponibile
publicului despre toate aspectele privind operaţiile militare conduse de către
comandanţii pentru a-le promova publicului spre înţelegere şi suport. Scopul
acestora este de a contribui la înfrângerea forţelor adversare prin subminarea
credinţei lor în viabilitatea propriilor obiective, rupându-le coeziunea şi reducându-
le propria voinţă de a rezista.
3.11 Timpul, spaţiul şi forţele.

Arta operaţională este, în sens larg, o problemă de imaginaţie şi abilitate în
echilibrarea influenţelor spaţiului, timpului şi forţelor în scopul câştigării şi
menţinerii iniţiativei şi stabilirii condiţiilor militare pentru success.
a. Timp-spaţiu – în legătură cu viteza relativă cu care forţele pot inspecta,
ocupa, securiza sau controla zona de acţiune primită.
b. Timp-forţa - în legătură cu dispoziţia şi disponibilitatea forţelor şi sprijinul
logistic în timp, incluzând implicaţiile cu privire la pregătirea precum şi evoluţia
- 22 -
capacităţii în timpul destinat.
c. Spaţiu-forţa – în legătură cu abilitatea de-a controla sau domina operaţional
zonele importante, concentrarea şi dispersarea forţelor în interiorul zonelor de
operaţii incluzând importanţa dislocării, extensiei şi expunerii precum şi abilitatea
de a renunţa la spaţiu în scopul evitării angajării decisiv potrivite.
d. Timp-spaţiu-forţa – în legătură cu capacitatea de a proiecta forţele într-o
regiune şi de-a compara viteza cu care ele pot construi capacităţile forţei decisive..
3.12 Instrumente şi concepte de proiectare operaţională.

Aplicarea artei operaţionale nesesită o înţelegere sonoră a mai multor
instrumente şi concepte de proiectare operaţională diferite. Ele sunt folositoare în
analiza factorilor stategici şi operaţionali, în înţelegerea cerinţelor operaţionale, în
sporirea creativităţii şi imaginaţiei, şi în asigurarea dependenţelor logice şi
echilibrului dintre “căi,mijloace şi finalităţi”. Ele sunt utilizate într-o secvenţă
logică să proiecteze campanii sau operaţii majore bazate pe o apreciere minuţioasă a
analizelor situaţiei şi misiunilor, şi include:
a. Scopurile finale (End-States).
b. Obiectivele.
c. Centre de greutate.
d. Vulnerabilităţi şi capacităţi critice
e. Puncte decisive.
f. Abordarea directă şi indirectă.
g. Liniile de operatii.
h. Geometria operatională.
i. Operaţii ofensive şi defensive.
j. Planificarea cursului operaţiilor şi etapizarea lor. (Sequencing and Phases)
(1) Sincronizarea, Sineria şi Mecanismele.
(2) Simultaneitatea şi adâncimea.
(3) Manevra.
(4) Ritmul operaţional.
(5) Apogeul. (Culmination)
(6) Pauza operatională.
k. Anticiparea variantelor şi operaţiilor următoare. (Branches and Sequels)
l. Încheierea conflictului.
PROIECTAREA OPERATIONALĂ
3.13 Generalităţi.
În planificarea operaţională dezvoltarea unei proiectări operaţionale este
fundamentală. Aceasta reprezintă formularea unei idei cuprinzătoare pentru operaţie
bazată pe o estimare generală a analizei situaţiei şi misiunii, şi întruchiparea intenţiei
comandantului. Folosind instrumentele şi conceptele operaţionale precum şi studiul
operaţional al dezvoltării artei operaţionale. Aceasta direcţionează amplificarea
conceptului operaţiilor şi documentele detaliate de planificare.
- 23 -
3.14 Finalitatea dorită.
Înaintea proiectării unei operaţii sau campanii este necesară clarificarea
identificării finalităţii dorite (desired end-state) pentru Armata Naţională şi pentru
posibilele forţe opuse. Finalitatea (scopul final) reprezintă situaţia politică şi/sau
militară, care are nevoie să existe când o operaţie a fost încheiată în termini
favorabili. Finalitatea trebuie să stabilească priorităţile de execuţie2. Abilitatea de a
planifica şi conduce acţiunile pentru încheierea conflictului depind de o înţelegere
clară a finalităţii dorite.
a. Scopul final (politic) al statului este stabilit de către CSS, bazat pe
indicaţiile de la Autorităţile Militare şi de la Comitetele superioare ale stracturilor de
forţă, primite anterior iniţierii procesului de planificare. Acesta poate descrie un şir
de condiţii la încheierea campaniei sau operaţiei incluzând aspecte diplomatice,
economice, sociale si umanitare, precum şi condiţiile militare cerute de către CSS în
zona desfăşurării operaţiilor (activităţilor).
Aceasta va da o indicaţie clară importanţei relative a operaţiilor militare
precum şi necesităţile de integrare a operaţiilor cu sau în sprijinul altor elemente ale
influenţei şi puterilor internaţionale.
b. CSS va asigura că finalitatea militară dorită este clar stabilită în
conformitate cu scopul general (politic) al statului şi va furniza amplificarea
instrucţiunilor de planificare strategică incluzând criteriile pentru măsurarea
succesului. Finalitatea militară poate reprezenta un set al condiţiilor cerute pentru
îndeplinirea finalităţii primite, stând astfel în centrul atenţiei nevoia pentru co-
operarea apropiată cu celelate elemente ale puterii. Marele Stat Major,
comandamentele A.N. şi comandamentele structurilor de forţă trebuie să împartă o
înţelegere comună a finalităţii dorite în toate privinţele procesului de planificare.
Comandamentele A.N. şi comandamentele structurilor de forţă pot amplifica ulterior
condiţiile necesare de obţinere a finalităţii la nivelul lor.
c. Finalitatea dorită pentru forţele opuse trebuie să fie presupus bazată pe o
analiză politică şi evaluări pe linie de informaţii (intelligence).
3.15 Obiective.
Operaţiunile întrunite trebuie să fie direcţionate către un obiectiv bine definit
şi cu o înţelegere comună care să contribuie la atingerea finalităţii2 dorite. În
termini simpli un obiectiv este un scop care trebuie să fie realizat. Comandanţii
stabilesc obiectivele la nivelul lor de comandă concentrându-se pe acţiunile
subordonaţilor şi asigurându-le unui scop clar al propriilor sarcini. De aceea
obiectivele sunt stabilite la fiecare nivel.
a. Obiectivele Statului. Aceste vor reprezenta scopurile politice generale

ale statului bazate pe interese vitale comune şi pe finalitatea dorită. Ele sunt
determinate prin consultări politice şi stabilirea unui scop clar către stat care
- 24 -
va conduce eforturile şi resursele colective într-o situaţie de criză sau conflict.
b. Obiective strategice militare. Reieşite din finalitatea dorită a statului

pentru un sfat şi o situaţie de criză sau conflict de la directiva de iniţiere a
CSFA sau CSS, se vor stabili obiectivele militare strategice spre a fi obţinute
de către forţele armate într-o situaţie dată. Obiectivele strategice militare
stabilesc scopurile generale ale campaniei pentru Comandamentul A.N. şi
pentru alţi comandanţi care sprijină cu respectarea forţelor opuse şi a zonelor
inportante din punct de vedere strategic.
Pentru operaţiile de răspuns la situaţii de criză (non-Articol 5),
obiectivele vor fi definite făcând referire la alte obiective strategice non-
militare şi finalităţi politice identificate într-un mandat politic cuprinzător.
Aceasta permite SMG în concordanţă cu comandamentele implicate, să
dezvolte obiectivele militare referitoare la obiectivele altor agenţii implicate
în operaţia şi să aprecieze clar rolul pe care fiecare îl va juca în realizarea
finalităţii politice dorite. Obiectivul strategic militar ar trebui să reflecteze o
finalitate militară strategică realistă care permite retragerea Forţelor Armate la
un nivel potrivit, chiar înaintea atingerii scopului politic final.
c. Obiective operaţionale. Ţinând cont de aprecierile sale faţă de

finalitatea militară dorită, Comandamentul Operaţional Întrunit (A.N., DTC
MAI, S.Gr.) stabileşte obiectivele operaţionale ce trebuie atinse de către
subordonaţi/comandanţii subordonaţii în operaţiile din AOÎ (Aria de Operaţii
Întrunită). Obiectivele operaţionale adesea descriu condiţiile ce trebuie atinse
la punctele decisive în termenii:
- FORŢEI (ex: expulzare, înfrângere, distrugere, stăpânire, anihilare,
neutralizare, izolare);
- SPAŢIULUI (ex: sechestrare, securizarea apărării, control sau
interzicere);
- TIMPULUI (ex: cîştigarea timpului pentru construcţia forţelor
proprii).
Aceasta ajută definirea scopului sarcinilor (task) a fi îndeplinite de către
subordonaţi/comandanţii componentelor.
d. Obiectivele tactice. Comandanţii eşaloanelor de nivel tactic stabilesc

obiectivele tactice pentru propriile acţiuni militare ţinând cont de sarcinile şi
obiectivele atribuite de comandanţii eşaloanelor superioare. La acest nivel,
obiectivele reprezintă ”obiecte fizice ale actiunilor îndeplinite, care pot fi o
caracteristică tactică definită, a cărui stăpânire şi/sau menţinere este
esenţială pentru planul comandanţilor.”4
e. Obiectivele forţelor opuse. Acestea vor fi deduse din finalitătile dorite

presupuse de-a lungul aceloraşi linii ca pentru conducerea statului. (along the
same lines as for the end-state of the State)
- 25 -
3.16 Centre de greutate (COG).
Unul dintre paşii cei mai importanţi în dezvoltarea unei proiectări
operaţionale este determinarea centrelor de greutate COGs atât pentru forţele proprii
cât şi pentru forţele opuse. COGs sunt definite ca acele caracteristi, capacităţi, sau
localităţi din care derivă libertatea de acţiune, puterea fizică sau voinţa de luptă 3 a
unei forţe militare, naţiuni sau alianţe.
De aceiea, COGs pot exista în domeniile moral, fizic şi cibernetic. Clausewitz
considera că un COG trebuie să fie “centrul întregii puteri şi mişcări, de care totul
depinde” şi “punctul care dirijează toate energiile noastre.” În termeni simpli, un
COG este o sursă principală pentru obţinerea tăriei şi puterii unui scop. Este de
asemenea necesar să se determine centrele de greutate ale Alianţei şi estimarea
vulnerabilităţii la atacul forţelor opuse în scopul asigurării protecţiei, precum şi
determinarea COGs ale forţelor opuse. Esenţa artei operaţionale constă în
determinarea unui centru de greutate pentru forţele opuse şi modalitatea cea mai
bună de neutralizarea în scopul prevenirii ca adversarul să-şi atingă obiectivele în
timp ce forţele proprii îşi protejează propriile obiective.
a. Determinarea centrelor de greutate. ale forţelor opuse necesită o
profundă înţelegere a obiectivelor probabile a forţelor opuse şi o cunoaştere
detaliată a căilor şi mijloacelor de care acestea dispun.
Primul pas este analizarea intenţiilor şi obiectivelor probabile ale
forţelor opuse în scopul înţelegerii condiţiilor sau efectelor care trebuie atinse
de adversar pentru a-şi îndeplini obiectivele.
Următorul pas este analizarea capacităţilor în scopul determinării sursei
primare a tăriei sau puterii sau a punctului cheie pentru crearea condiţiilor sau
efectelor necesare obţinerii propriilor obiective. Acele capacităţi critice pot
constitui un singur COG cu privire la o sursă primară a forţei sau mai multe
COGs cu privire la surse diferite necesare să atingă obiectivele. Dacă
obiectivele sau sursele disponibile ale forţei se schimbă pe durata campaniei
sau operaţiei (acţiunii militare), centrele de greutate de asemenea se pot
schimba. Aceeaşi metodă este utilizată şi la determinarea COGs pentru forţele
proprii (friendly).
b. Centrele de greutate (COGs) există atât la nivel strategic, cât şi la

nivel operativ şi tactic şi sunt direct în legătură cu atingerea obiectivelor.
(1) Centrele de greutate la nivel strategic. COGs la nivel strategic

furnizează puterea, voinţa sau libertatea de acţiune pentru atingerea
obiectivelor strategice. La nivel strategic, COGs pot fi întâlnite în forţa
unui regim, în voinţa oamenilor, în naţionalismul etnic, în tăria
economică, în forţele armate sau structura unei coaliţii.
(2) Centrele de greutate la nivel operativ. COGs la nivel operativ
3
AAP-6 (V) modificat cu versiunea 01, 16 July 1999
- 26 -
trebuie probabil să fie mijloacele materiale pentru atingerea
obiectivelor strategice şi operative, cum sunt o ofensivă în masă a
forţelor, a capacităţilor proiecţiei forţelor maritime şi aeriene, arme de
nimicire în masă (WMD) etc. Un COG la nivel operativ poate fi
concentrat într-o anumită zonă geografică sau poate fi dispersat. În
astfel de cazuri ar putea fi decisiv în înfrângerea lui, în determinarea
capacităţii de a păstra un COG de la formarea sau concentrarea
efectelor proprii.
(3) Centrele de greutate la nivel tactic. La nivel tactic centrele de

greutate tind să devină capacităţi specifice la puncte specifice care
asigură libertatea de acţiune şi mijloacele de atingere a obiectivelor la
nivel tactic.
c. În determinarea COGs este important să se aprecieze că adversarii

noştri vor acţiona în conformitate cu propriile lor interese, perspective şi valori care
probabil sunt semnificativ diferite faţă de ale noastre. Situaţiile asimetrice sunt o
consecinţă a diferenţelor semnificative ale finalităţilor (ends), căile şi mijloacele
forţelor care se opun.
d. Într-o situaţie de răspuns la criză (CRO) când nu există un adversar clar
este posibil să se determine centrele de greutate pentru diferiţi factori precum
(organizaţii internaţionale)IO/NGOs care pot fi protejate mai degrabă decât
neutralizate sau distruse. Într-o situaţie complexă, implicarea mai multor factori
care se opun şi fără o sursă de putere (forţă) primară, este posibil să se determine un
centru de greutate abstract cum ar fi voinţa de tolerare a violenţei entice sau
încrederea în respectarea obligaţiilor de securitate internaţională.
e. Un test folositor de a confirma validitatea unui centru de greutate este,
în primul rand că acesta este accesibil; în al doilea rand că neutalizând, stăpânind
sau distrugând, el înlătură realizarea obiectivelor şi conduce fiecare înfrângere
inevitabilă sau respectă şi negocierile pe termenii dictaţi de către ceilalţi.
3.17 Vulnerabilităţi, capacităţi şi cerinţe esenţiale.

Având determinate capacităţile critice care constituie centrele de greutate
pentru forţele opuse şi forţele proprii, următorul pas este determinarea “căii critice”
către ele. Aceasta necesită o analiză îndepărtată a condiţiilor esenţiale, a
componentelor şi resurselor care sunt cerute să genereze, să aplice şi să susţină forţa
sau tăria centrelor de greutate precum şi unele vulnerabilităţi.
a. Capacităţi critice.
Rareori COGs constau într-un singur element. De regulă ele constituie sisteme
complexe, structuri sau organizaţii a căror forţă şi tărie vine de la numărul capacităţilor
critice care asigură aptitudini iniţiale pentru atingerea obiectivelor specifice.
b. Cerinţe critice(esenţiale).
- 27 -
Capacităţile esenţiale care stabilesc un centru de greutate sunt interdependente
de obicei şi funcţionează împreună pentru asigurarea libertăţii de acţiune, echilibrul şi
puterea. În cele din urmă ele depind de condiţiile specifice, componentele sau resursele
care sunt esenţiale în susţinerea acelor capacităţi.
Cerinţe esenţiale sunt acele care vor degrada sau elimina complet o capacitate
esenţială dacă nu este întâlnită. Cerinţele esenţiale pot fi de natură fizică, cibernetică
(informaţională) sau morală.
Determinarea cerinţelor esenţiale necesită o cunoaştere detaliată şi a adâncă
înţelegere a cum, forţele care se opun, organizează, controlează şi susţin capacităţile
lor; cum ele simt şi înţeleg spaţiul de luptă şi iau decizii, precum şi orientările lor
psihologice şi tăria morală.
Dezvoltarea ulterioară a proiectării operaţionale se va concentra pe determinarea
acelor condiţii sau efecte ce trebuie obţinute să întâlnească cerinţele esenţiale ale
forţelor proprii şi să degradeze sau să elimine cerinţele forţelor care se opun.
c. Vulnerabilităţi esenţiale.
O vulnerabilitate esenţială există atunci când o cerinţă esenţială este incompletă,
neconformă sau lipseşte şi expune o capacitate esenţială la vătămare sau distrugere.
Abilitatea de-a exploata vulnerabilităţile esenţiale asigură potenţialul de-a asigura
rezultate expresive sau chiar decisive, disproporţionat la resursele militare aplicate.
Arta operaţională pare să câştige pârghiile prin aplicarea propriilor puteri împotriva
vulnerabilităţilor esenţiale ale forţelor opuse.
3-18. Punct decisiv (DP).4

Având determinate COGs, precum şi cerinţele lor esenţiale şi anumite
vulnerabilităţi esenţiale, următorul pas în proiectarea unei acţiuni militare este
determinarea punctelor decisive şi a condiţiilor operaţionale care trebuie să
stabilească acele “puncte” spre a conţine sau neutraliza un COG al forţelor opuse şi
să le protejeze pe cele proprii.
Punctele decisive sunt logic determinate de la cerinţele esenţiale şi de la
vulnerabilităţile esenţiale. Oricum, a fi “decisiv” asemenea “punctului” trebuie să
aibă posibilitatea să determine consecinţele unei campanii sau operaţii.
Un punct decisiv poate fi un loc, un moment precis, o caracteristică distinctă
sau calitate superioară pe care un COG se bizuie să menţină libertatea lui de acţiune
şi forţa. DPs pot fi temporare, spaţiale, sau pot exista în mediul informaţional şi pot
include şi aspecte morale.
Abilitatea de a stabili condiţii favorabile la punctele decisive permite
comandantului să reţină libertatea de acţiune, să păstreze inerţia şi să câştige
iniţiativa. Uneori atât forţele proprii cât şi cele opuse sunt nevoite să stabilească
condiţii diferite pentru acelaşi punct decisiv. De exemplu o forţă poate avea nevoie
4
AAP-6 (V) modificat versiunea 01, 16 July 1999 defineste un punct decisiv ca “un punct de la care un centru de greutate ostil sau propriu poate fi
ameninţat. Acest punct poate exista în timp, spaţiu sau mediu informaţional.” AJP-01(B) Allied Joint Doctrine18 Dec 02, paragraful 0308, c;
utilizează aceeaşi definiţie şi în plus adaugă “Punctele decisive sunt cheile de-a debloca COGs şi pot fi direct atacate după caz. Comandantul
proiectează cele mai importante puncte ca obiective şi alocă resurse care să le protejeze, controleze, distrugă sau să le neutralizeze.
- 28 -
să securizeze punctele de intrare într-un teatru în timp ce forţele opuse pot avea
nevoie să interzică accesul în aceleaşi puncte. De aceea, punctele decisive pentru
forţele opuse precum şi cele ale forţelor proprii trebuie să fie determinate împreună
cu condiţiile operaţionale sau efectele care sunt necesar a fi stabilite. Eşecul în
stabilirea sau reţinerea condiţiilor favorabile la punctele decisive pune, în mod
inevitabil, centrul de greutate în primejdie.
3.19 Proiectarea punctelor decisive ca obiective.

Comandantul trebuie să proiecteze punctele decisive ca obiective în interiorul
campaniei sau operaţiei şi să aloce resursele pentru atingerea condiţiilor dorite sau
efectelor scontate să le securizeze, protejeze, controleze, interzică, distrugă sau
neutralizeze. Arta operaţională este aplicată în determinarea condiţiilor sau efectelor
care vor fi atinse la punctele decisive, când, în ce fază şi care resurse se vor utiliza.
Aceasta va ajuta în determinarea celor mai promiţătoare abordări şi linia operaţiei
spre adoptare precum şi posibile alternative.
3.20 Măsuri de eficienţă şi criterii pentru succes.

Stabilind obiectivele necesare, comandantului ia decizii primare privind
condiţiile sau efectele ce trebuie atinse la punctele decisive. Dezvoltând măsurile de
eficienţă şi criteriile de obţinere a succesului, se asigură măsurile folositoare pentru
hotărârea procesului şi succesul realizării obiectivelor.
(1) Criteriu pentru succes (CfS). Pentru fiecare obiectiv stabilit de

comandant se aleg criteriile pentru ajungerea la succes şi care constau în
furnizarea cerinţelor măsurabile sau observabile cu respectarea efectelor sau
condiţiilor de natură morală, fizică, informaţională (cybernetic) ce trebuie
luate, precum şi respectarea anumitor condiţii sau efecte fără de care
obiectivele nu pot fi îndeplinite cu succes.
(2) Măsurile pentru atingerea eficienţei (MoE). De asemenea,

comandantul ar trebui să stabilească măsurile de obţinere a eficienţei pentru
fiecare obiectiv, să determine acţiunile militare produc efectele sau condiţiile
aşteptate. Măsurile de eficienţă, în mod caracteristic, descriu schimbările
plafoanelor prognozate la condiţiile sau efectele de natură morală, fizică sau
informaţională care indică progresul către îndeplinirea obiectivelor. Măsurile
de eficienţă trebuie să permită comandantului să evalueze dacă acţiunea
militară se obţine cu efectele şi condiţiile scontate, precum şi acele concecinţe
nedorite care pot periclita îndeplinirea misiunii sau a obiectivelor. Măsurile
de eficienţă sunt esenţiale deoarece utilizarea lor în procesul de evaluare pot
influenţa deciziile cu privire la conducerea operaţiilor ( acţiunilor militare) şi
alocarea resurselor.
3.21 Abordarea directă şi indirectă.

În timp ce este posibilă înfrângerea (anihilarea) centrului de greutate al
- 29 -
forţelor opuse prin atac direct, este mult mai probabil ca o serie de acţiuni în
punctele decisive vor fi cerute să-l neutralizeze (will be required to neutralise it). De
aceea, pasul următor în proiectarea unei operaţii este determinarea celei mai bune
abordări pentru distribuirea centrelor de greutate al forţelor opuse. Cele două
abordări alternative, luate în considerare, sunt abordările directe şi indirecte.
Abordarea directă implică o angajare liniară, nemijlocită, continuă a COGs ale
forţelor opuse, deseori prin intermediul punctelor decisive esenţiale.
Această abordare poate însemna angajarea punctelor tari (forte) ale forţelor
opuse (protecţia propriilor COG şi punctelor decisive)5. Abordarea directă este
propice când riscurile sunt acceptabile iar o forţă are o tărie superioară în comparaţie
cu forţa care i se opune. Abordarea indirectă caută să exploateze vulnerabilităţile
de natură morală şi fizică ale forţelor opuse, evitând punctele sale forte.
Abordarea indirectă este propice când o forţă acţionează incomplet direct
asupra COGs ale forţelor opuse (adversarului) sau asupra punctelor tari esenţiale
într-o acţiune unică sau prin surprindere, în schimb trebuie concentrată pe
exploatarea vulnerabilităţilor esenţiale ale forţelor opuse într-o serie de acţiuni care,
eventual, conduc la zădărnicirea centrului de greutate. În particular, abordarea
indirectă caută să exploateze vulnerabilităţile forţelor opuse de natură morală şi
cibernetică precum şi domeniile fizice.
3.22 Liniile de operaţii.

Având determinată cea mai bună abordare generală a COG al forţelor opuse,
următorul pas în proiectarea operaţională este determinarea iniţială şi alternativă a
liniilor de operaţii. Liniile de operaţii leagă PD (punctele decisive) in spaţiu şi
timp în raport cu COG al forţelor opuse. Ele conectează o forţă cu baza proprie a
acţiunilor militare (its base of operations) şi cu obiectivele ei. Comandanţii le
folosesc să conducă puterea de luptă către o finalitate dorită, aplicând puterea de
luptă deasupra celor trei dimensiuni ale spaţiului, timpului şi într-o proiectare logică
care integrează toate capacităţile militare ale forţei întrunite în scopul acoperirii şi
zădărnicirii COG al forţelor opuse. Normal, direcţiile (liniile) de operaţii sunt
descrise în termeni interiori şi exteriori6 când reflectă orientarea geografică a
forţelor opuse.
a. Liniile interioare. O forţă acţionează pe direcţii (linii) "interioare"

atunci când acţiunile sale se desfăşoară pe direcţii divergente, pornind dintr-
un punct central. Liniile interioare permit utilizarea unor forţe mai mici,
datorită posibilităţii schimbării mai repede a direcţiei efortului principal în
comparaţie cu forţele care se opun.
b. Liniile exterioare. O forţă acţionează pe direcţii (linii) "exterioare"

atunci când îşi desfăşoară acţiunile pe direcţii convergente spre adversar.
Pentru obţinerea succesului ăn astfel de operaţii este nevoie de o forţă mai
puternică, dar oferă posibilităţi mai mari pentru încercuirea şi înfrângerea
5
Precum sunt descrise in AJP-01(B) Allied Joint Doctrine ( 18 Dec 02, para 0308, g. (1)).
6
Precum sunt descrise in AJP-01(B) Allied Joint Doctrine (18 Dec 02; para 0308, d.
- 30 -
unui adversar mai slab.
EXTERIOR
Baza
Baza acţiunilor
acţiunilor militare
militare
INTERIOR
Figura 4 Direcţii (Linii) de acţiune
3.23 GEOMETRIA OPERATIONALĂ.

Având identificate COGs, PD şi direcţiile de acţiune (lines of operation),
aspectele geografice ale proiectării operaţionale ar trebui folosite în analiza
“dizainului” JOA (Zona de acţiune a forţelor întrunite) sau a teatrului de operaţii.
Această analiză include o examinare amănunţită a factorilor de “spaţiu-timp-forţă”
(descrişi în paragraful 3.11) în scopul determinării cu mai multă acurateţe a
cerinţelor operaţionale cu privire la geografie. În particular, această analiză ar trebui
să considere “atingerea operaţională” a forţelor întrunite care pot acţiona prudent
sau pot susţine, efectiv acţiunile. Inevitabil, aceasta va sublinia cerinţele pentru
zonele de concentrare (staging area), zonele de acţiune îndepărtate (forward
operating bases) şi punctele adiţionale ale intrării precum şi nevoile fosibile care
definesc zona de luptă7, zonele din spate8, şi zona comunicaţiilor9 (communications
zone) solicitate să conducă şi să susţină acţiunile (operations).
3.24 Operaţii (Acţiuni) Ofensive Şi Defensive.

Alături de acest punct în proiectarea unei acţiuni militare, în scopul
neutralizării unui COG al forţelor opuse şi protejării celui propriu, este deja evident
că, o combinaţie a acţiunilor ofensive şi defensive va fi necesară pentru stabilirea
condiţiilor favorabile la punctele decisive. Arta operaţională este aplicată să
7
Zona de luptă: Acea zonă solicitată de către forţele luptătoare pentru conducerea ocţiunilor. 2. Teritoriul înaintat al grupului armat al graniţei din
spate. Este împărţit în : Zona de luptă înaintată , comprimând teritoriul înaintat al graniţei din spate al corpului. b. Zona de luptă de spate, deobicei
comprimă teritoriile dintre graniţele (limitele) de spate ale corpurilor şi cele ale grupurilor armate. 1/7/83 AAP-6 (V).
8
Zona de spate: Pentru o comandă particulară, zona întinzându-se inainte de la graniţa din spate până în spatele zonei de responsabilitate al
următorului nivel de comandă. În primul rand, această zonă asigură performanţa funcţiilor sprijinului de servicii de luptă. 1/7/83 AAP-6 (V).
9
Zona comunicatiilor: Partea din înapoia teatrului de operaţii (înapoia dar alăturată zonei de luptă) care conţine liniile, stabilimentele pentru
aprovizionare şi evacuare, şi alte construcţii intermediare necesare pentru sprijinul inmediat şi mentenanţa forţelor pe câmpul de luptă. 1/3/73
AAP-6 (V).
- 31 -
exploateze avantajele inerente la diferite puncte ale ofensivei şi defensivei în spaţiu
şi timp, să obţină cele mai bune avantaje cu o economie mare de forţe.
3.25 Planificarea cursului operaţiilor şi etapizarea lor.

Următorul pas major în proiectarea unei operaţii sau campanii este
determinarea caracterului şi etapizarea acţiunilor militare importante. Etapizarea
(Sequencing) reprezintă stabilirea unei acţiuni proiectate să atingă condiţiile sau
efectele scontate la punctele decisive cu o campanie sau operaţie majoră, într-o
ordine în care există cea mai mare probabilitate să producă efectul dorit la COGs ale
forţelor opuse.
Ideal ar fi ca acţiunile să se desfăşoare simultan pe mai multe direcţii de
operare (acţiune), dar de obicei lipsa de resurse forţează comandantul să-şi etapizeze
(planifice) acţiunile; pe de altă parte un comandant recurge la această etapizare în
scopul reducerii riscurilor la un anumit nivel acceptabil.
Acest proces ajută în planificarea logică a întregii operaţii/campanii în
termenii forţelor disponibile, resurselor şi timpului avut la dispoziţie şi de asemenea
ajută la determinarea diferitelor faze operaţionale.
Fazele reprezintă nivele distincte aflate în progres în timpul conducerii
acţiunilor militare pentru obţinerea efectelor sau a condiţiilor specifice necesare
atingerii punctelor decisive şi pentru etapizarea nivelelor, care, în cele din urmă,
conduc la îndeplinirea cu succes a obiectivelor, în ansamblu. Fazele sunt succesive
dar pot şi să se suprapună. În unele cazuri începutul unei faze poate fi condiţionat de
îndeplinirea cu succes a fazei precedente.
Acest lucru este bine cunoscut în proiectarea operaţională. Comandantul poate
desemna un efort principal pentru fiecare fază. Oricum, scopul etapizării unei
operaţii/campanii trebuie să fie menţinerea continuităţii şi a ritmului şi evitarea
pauzelor operaţionale care nu sunt necesare. Următoarele concepte operaţionale
trebuie avute în vedere la determinarea caracterului şi secvenţelor (fazelor) unei
(acţiuni militare) operaţii şi care vor influenţa deciziile pe durata desfăşurării fazelor
operaţiei.
a. Sincronizarea, coordonarea (synergy) şi pârghiile (leverage).

Aplicarea în totalitate a artei operaţionale aceste părţi a procesului de
proiectare ia în considerare cum trebuie sincronizate cel mai bine acţiunile în
scopul obţinerii unui efect maxim cu resurse minime.
(1) Sincronizarea reprezintă aranjarea acţiunilor şi a efectelor în

spaţiu, timp şi are ca scop obţinerea avantajelor maxime şi a celor mai
favorabile condiţii la punctele decisive (DPs). Aceasta include
utilizarea integrată a atacului precis, a manevrei decisive, a acţiunilor
psihologice şi informaţionale, precum şi cooperarea dintre civili-
militari în vederea obţinerii efectelor şi condiţiilor scontate (desired).
Un prim câştig al sincronizării acţiunilor militare îl reprezintă
capacitatea de a produce sinergia (coordonarea mai multor acţiuni în
- 32 -
vederea unui rezultat comun cu o economie de mijloace) şi pârghia de
către creaţia imaginară şi exploatarea efectelor şi condiţiilor scontate
peste toată zona operaţională utilizând resurse diferite.
(2) Sinergia rezultă din numărul efectelor morale, informatice şi fizice

care, atunci când sunt combinate, produc un effect total forţelor opuse
sau fracţiunilor care sunt mai mari decât suma acelor efecte
individuale.
(3) Leverage (putere crescută în acţiune) poate fi atinsă prin

concentrarea tăriei forţei întrunite Aliate, în spaţiu şi timp, în special a
preciziei atacului, a manevrei decisive, a operaţiunilor informatice
împotriva slăbiciunilor adversarului la punctele decisive.
b. Simultaneitate şi adâncime.
Una dintre primele consideraţii este a determina întinderea acelor forţe
întrunite care pot conduce simultan acţiunile la punctele decisive în toată
adâncimea zonei de desfăşurare a acţiunilor militare. În sens larg, aceasta este
o funcţie a disponibilităţii resurselor militare şi atingerii lor operaţionale.
Intenţia va fi întotdeauna spre obţinerea sinergiei prin combinarea efectelor
acţiunilor şi spre copleşirea abilităţii adversarului de a răspunde eficient cu
acţiuni multiple într-un anumit timp.
c. Manevra.
Proiectarea operaţională va exploata oportunităţile de manevră de către
forţele întrunite. Scopul manevrei este să caute o poziţie avantajoasă faţă de
forţele opuse, de la care, acestea pot fi ameninţate. Manevra poate fi angajată
să creeze condiţiile/efectele scontate la punctele decisive sau direct pe
centrele de greutate ale adversarului. Manevra exploatează oportunităţile de
atac la adversar de pe direcţii neaşteptate ameninţând astfel tăria şi potenţialul
lui fizic şi moral, producându-i rezultate disproporţionate mai mari decât
forţelor încredinţate. Cheia constă în găsirea căilor de a domina în spaţiu şi
timp pentru forţe.
d. Ritmul operaţional.
Forţa întrunită trebuie să caute să exploateze capacităţile forţelor proprii, să
controleze sincronizarea şi ritmul acţiunilor militare cu scopul acestora, să
rămână cel puţin un pas înaintea adversarului în scopul câştigării şi menţinerii
iniţiativei. Ritmul (tempo) este rata sau viteza de desfăşurare a unei activităţi
în raport cu cele desfăşurare de adversar, în cadrul angajamentelor
desfăşurate la nivel tactic şi luptelor pe timpul derulării unor operaţii
principale (la nivel operativ).
El incorporează capacitatea unei forţe întrunite de a trece de la o fază
operativă la alta. Acest lucru necesită comandantului să anticipeze acţiunile
- 33 -
adversarului şi să se pregătească bine din timp, precum şi să menţină
abilitatea de a decide şi acţiona rapid la concentrarea capacităţilor militare şi
utilizarea efectelor în spaţiu şi timp la punctele decisive.
De asemenea, nu putem permite adversarului să anticipeze acţiunile noastre şi
îi trebuie reţinută abilitatea de a deveni neprevizibil, mascând intenţiile
noastre reale, prin înşelăciune şi securitatea acţiunilor militare. Abilitatea de a
dicta ritmul operaţional asigură libertatea de acţiune şi reprezintă cheia
aducerii adversarului la punctul său culminant cât timp împiedică prematur
momentul de vârf al propriilor acţiuni.
d. Momentul de vârf.10
Momentul de vârf (culmination) este acel punct în derularea unei acţiuni
militare de la care forţa nu mai poate continua acţiunea cu succes. Etapizarea
şi fazarea trebuie să fie astfel proiectată pentru a se asigura că acţiunile
forţelor opuse culminează înainte ca ele să-şi atingă obiectivele în timp ce
propriile acţiuni îşi ating obiectivele cu bine înaintea oricărui moment de vârf.
Măiestria constă în atingerea obiectivelor acţiunilor militare înaintea ajungerii
la punctul culminant. De altfel, proiectarea operaţională ar trebui să
stabilească căile să iuţească apogeul forţelor opuse. Momentul de vârf are
două aplicaţii (aspecte) ofensive şi defensive.
(1) In ofensivă, atacarea forţei atinge punctul culminant când forţa

nu mai poate să-şi susţină acţiunile ofensive şi trebuie să treacă la
defensivă sau să rişte un contraatac şi o înfrângere.
(2) In defensivă, apărarea forţei atinge punctul culminant când forţa
nu mai poate rezista şi este forţată să se desprindă, să se retragă sau să
înfrunte o înfrângere.
f. Pauza operaţională.11
Decât să existe riscul apariţiei unui moment de vârf înaintea atingerii
obiectivelor unei acţiuni militare, comandantul poate fi forţat să accepte o
pauză operaţională în proiectarea unei operaţii sau campanii.
O pauză operaţională este o încetare temporară a activităţilor certe pe durata
unui curs al unei acţiuni militare majore sau campanii, ducând deobicei la
încheierea unei faze operative, dar cu atingerea în prealabil a tuturor
obiectivelor şi evitând riscul ajungerii la punctul culminant şi trebuie să fie
10
AJP-01(B) Allied Joint Doctrine (18 Dec 02; paragraful 0308, 1 stabileşte “Culminatia are două aplicaţii ofensive şi defensive. In ofensivă,
punctul culminant este acel punct în timp şi locaţie când puterea de luptă a atacatorului nu o poate depăşi pe cea a apărătorului. O forţă de apărare
(defending) atinge punctul ei culminant când ea nu mai are capacitatea să pornească o contra ofensivă sau să o apere cu suces. Fiecare efort trebuie
să fie făcut spre a evita ajungerea forţei întrunite la punctual ei culminant, în timp ce se influienţează forţele adversare pentru ajungerea lor mai întâi
la punctual culminant.”
11
AJP-01(B) Allied Joint Doctrine; paragraful 0308, 1 defineste pauza operatională ca “O încetare temporară a acţiunilor militare după realizarea
obiectivelor majore tactice sau operationale , dar cu prioritate la ajungerea unui propriu punct culminant, să regenereze puterea de luptă în
pregătirea pentru eliberarea unui suflu decisive. Acţiunile adverse pot, deasemenea, necesita o pauză operatională.
- 34 -
capabilă să genereze putere de luptă necesară continuării cu etapa următoare a
operaţiei şi atingerii, în cele din urmă, a obiectivelor. În timp ce o pauză
operaţională este preferabilă ajungerii premature la punctul culminant,
comandantul trebuie să continue operaţiile certe să reţină iniţiativa.
Arta operaţională caută să garanteze că forma consideraţiilor logice sunt o
parte integrală a proiectării operaţionale în scopul minimizăzii cerinţei pentru
pauze în timpul operaţiilor (acţiunilor militare).
3.26 Anticiparea variantelor şi operaţiilor următoare.

Pasul final şi esenţial în procesul proiectării operaţionale este anticiparea
posibilităţilor care pot avea loc pe timpul cursului unei campanii/operaţii majore şi
determinarea liniilor (direcţiilor) şi fazelor (etapelor) de acţiune care ating încă
obiectivul, în ansamblu. Aceasta poate fi o recunoaştere că pentru fiecare acţiune
există un şir de posibile rezultate care pot sau nu pot atinge condiţiile sau efectele
scontate.
Rezultatele care sunt mai favorabile decât cele aşteptate pot fi exploatate.
Rezultatele care sunt mai rele decât cele aşteptate pot da naştere la riscuri care pot fi
atenuate. Oricum abilitatea noastră de a exploata oportunităţile şi de-a atenua
riscurile depinde în primul rând de anticiparea acelor situaţii şi în al doilea rând de
dezvoltarea opţiunilor neprevăzute care au, efectiv, de-a face cu ele. Comandanţii
trebuie să anticipeze rezultatele posibile şi să se asigure că sunt asigurate opţiunile
în planificarea lor operaţională în scopul păstrării libertăţii de acţiune în schimbări
rapide şi să le permită menţinerea iniţiativei în ciuda acţiunilor inamicului. Aceasta
este abţinută prin dezvoltarea “variantelor de plan” (branches) şi a “etapelor”
(sequels) cu proiectarea operaţională, în ansamblu, bazată pe expunerea proiectării
operaţionale în situaţii “ce se întâmplă dacă” ar putea avea loc în timpul sau după
fiecare fază a unei campanii/operaţii.
a. Variante de plan (Branches).

Variantele de plan sunt opţiuni (planuri) prevăzute pentru situaţii neprevăzute
la o anumită fază a unei operaţii, planificat şi executat pentru a răspunde la o
oportunitate anticipată sau un reviriment in interiorul acelei faze, în scopul
asigurării comandantului cu flexibilitatea de a menţine iniţiativa şi, în cele din
urmă, de a-şi îndeplini obiective iniţiale pentru această fază.
Anticiparea variantelor şi operaţiilor Rezultate Potentiale

(etapelor) următoare
Conditii aşteptate PD
(Favorabile)
Optiunea A
Linia acţiunii
militare Conditii întâlnite
PD PD PD
(On Track) (în desfăşurare)
Plan comun
Conditii neîntâlnite
(Riscuri) PD
Optiunea B
- 35 -
Figura 5. Variante de plan şi etapele de îndeplinire
b. Etapele. Etapele (Sequels) sunt opţiuni pentru următoare operaţii

(acţiuni militare) în interiorul unei campanii sau următoarelor faze ale unei
operaţii. Ele sunt planificate avînd la bază rezultatele probabile ale operaţiilor
curente sau fazei, în scopul asigurării comandantului cu flexibilitatea de a
menţine iniţiativa şi/sau de a creşte ritmul operaţional şi, în cele din urmă, să
atingă obiectivele.
3.27 Încheierea conflictului.

Încheierea conflictului este un proces care include rezoluţia (declaraţia) unui
conflict precum şi acceptarea mutuală a termenilor şi condiţiilor ce garantează o
înţelegere durabilă. În cele din urmă, încheierea conflictului necesită acţiuni
diplomatice, în special când a fost angajată o forţă militară şi poate solicita, de
asemenea, utilizarea instrumentelor economice şi informaţionale ale puterii.
Procesul poate continua bine dincolo de încetarea ostilităţilor.
Încheierea conflictului asigură o legătură esenţială între acţiunile militare ale
Forţelor Armate şi activităţile post-conflict, activităţile preluate de Naţiunile Unite
(UN), de Organizaţia pentru securitate şi cooperare în Europa (OSCE) sau alte
organizaţii.
a. Criterii de încheiere a conflictului. Comandanţii trebuie să înţeleagă

foarte clar finalitatea dorită (scontată) şi criteriile de încheiere pentru o
campanie. Criteriile de încheiere bine potrivite şi concepute reprezintă cheia
(soluţia) asigurării că, succesul operaţiilor militare se obţine în condiţii care
permit o rezolvare a conflictului în termeni favorabili pentru conducerea
statului. În cazul în care criteriile de încheiere a conflictului sunt foarte clare,
Comandamentul Operaţional Întrunit trebuie să ceară în continuare sfaturi
(instrucţiuni) prin intermediul Comandantului strategic, dacă este cazul.
b. Planificarea încheierii conflictului. Încheierea conflictului este o

soluţie luată în considerare în proiectarea unei acţiuni militare (operaţiei) şi
trebuie să fie integrată în procesul de planificare operaţională. Comandantul
COÎ şi statul lui major trebuie să examineze finalitatea dorită (desired end-
state) şi să evalueze dacă este admisibilă eliminarea sau reducerea suficientă a
resurselor continuării confictului. Pe această soluţie iniţială ei trebuie să
determine ce constituie o finalitate militară acceptabilă, ce condiţii militare
trebuie să existe să justifice o încetare a operaţiilor militare. Comandantul
COÎ, în formularea planului, trebuie să se asigure că următoarele consideraţii
sunt destinate (are addressed):
(1) Există o declaraţie (rezoluţie) clară, concisă a criteriilor de
încheiere care sprijină finalitatea dorită?
(2) Sunt disponibile toate instrumentele puterii pentru a obţine un
efect maxim (diplomatic, informatic, militar, economic)?
(4) Comunitatea internaţională va asigura sprijinul economic şi
- 36 -
diplomatic care contribuie la obţinerea finalităţii dorite?
(5) Care este strategia NATO pentru încheierea conflictului? Este
de dorit o încheiere timpurie sau continuarea operaţiunilor militare?
(6) Cum pot să contribuie operaţiunile militare la stabilitate pe
termen lung în timp ce evită apariţia altor surse pentru un viitor
conflict?
CAPITOLUL IV
PROCESUL DE PLANIFICARE A OPERAŢIILOR
INTRODUCERE
4.1 Vedere de ansamblu.

Procesul de planificare a operaţiei (PPO) descrie o secvenţă logică a
proceselor cognitive şi procedurilor asociate asumate de către comandanţi şi statele
majore în scopul analizării situaţiei, determinării cerinţelor misiunii şi determinării
celei mai bune metode de îndeplinire a sarcinilor primite şi finalităţii dorite. Acest
proces include, de asemeni, atât identificarea forţelor şi capabilităţilor militare
necesare pentru desfăşurarea operaţiei, cât şi planificarea dislocării şi angajării
acestora. Înainte ca procesul de planificare a operaţiei să se poată desfăşura în
condiţii optime, este necesară o înţelegere exactă a principiilor descrise în capitolul
III.
4.2 Aplicabilitate.
PPO este aplicabil tuturor activităţilor de planificare a operaţiei atât la nivelul
strategic, operativ şi tactic al Comenzii Militare, cât şi la nivelul elementelor
corespunzătoare din cadrul structurilor de forţe Republicii Moldova.
4.3 Scop.
PPO este destinat să sprijine planificarea operaţiilor pentru îndeplinirea
misiunilor militare standarde, cât şi celor de Răspuns la criză. Procesul mai cuprinde
cerinţele planificării din timp de pace şi planificării la criză, şi ia în calcul
diferenţele semnificative dintre acestea, având în vedere atât timpul şi informaţiile
disponibile, cât şi nivelul de detaliere cerut.
4.4 Obiective.
Obiectivele PPO sunt:
a. Standardizarea procesului şi procedurilor de planificare în cadrul
Forţelor Armate.
b. Asigurarea direcţionării şi controlului strategic/politic pe parcursul
întregului proces de planificare.
c. Creşterea influenţei militare strategice asupra autorităţilor politico-
militare.
d. Creşterea interoperabilităţii şi colaborării între nivelurile strategic,
operativ şi tactic al comandamentelor.
e. Asigurarea unui proces logic de analiză a direcţiilor eşlonului superior
şi elaborării unor cursuri de acţiune viabile, menite să ducă la îndeplinirea
finalităţii dorite.
- 37 -
f. Dezvoltarea abilităţii comandantului de a dirija şi ghida elaborarea
planului.
g. Maximizarea gândirii logice şi creative a statelor majore în scopul
îmbunătăţirii procesului de luare a deciziei de către comandant, în condiţii
de incertitudine şi ambiguitate, când timpul şi informaţiile pot fi
insuficiente.
h. Abilitarea comandanţilor de a coordona şi integra eforturile diferitelor
forţe naţionale pe timpul planificării operaţiilor.
i. Evaluarea produselor procesului de planificare.
PROIECTAREA PROCESULUI DE PLANIFICARE A OPERAŢIEI (PPO)

PPO conţine cinci stadii ale planificării, descrise detaliat în acest capitol. Ele
sunt definite mai jos şi sintetizate în Anexa A a acestui capitol. (Vezi Figura 4-1.).
a. Faza I – Iniţierea. Iniţierea stabileşte cerinţele conducerii planificării
operaţiilor, direcţiile şi restricţiile planificării.
b. Faza II – Orientarea. Orientarea analizează situaţia pentru a
determina ce trebuie făcut în scopul respectării direcţiilor stabilite de
eşalonul superior şi pentru a defini exact misiunea şi finalitatea dorită. Se
concentrează asupra unei analize complete a misiunii. Produsul de bază al
acestei faze este formularea misiunii, proiectarea operaţiei şi Ghidul de
Planificare al Comandantului (CPG – Commander’s Planning Guidance).
c. Faza III – Dezvoltarea concepţiei. Dezvoltarea concepţiei stabileşte
cum trebuie îndeplinită misiunea cu maximă eficienţă. Se concentrează
asupra elaborării şi analizei unor cursuri de acţiune (COA) posibile şi
probabile în vederea îndeplinirii misiunii, inclusiv mijloacele necesare, în
scopul sprijinirii comandantului în alegerea COA optim. Cursul de acţiune
selectat de comandant asigură bazele pentru elaborarea concepţiei
operaţiei şi formularea cerinţelor operaţiei (SOR - Statement of
Requirements), acestea fiind produsele principale ale acestei faze.
d. Faza IV – Dezvoltarea planului. Dezvoltarea planului identifică forţele
necesare implementării planului, organizează dislocarea acestora în zona
de operaţii în timp oportun şi planifică protecţia, instruirea şi susţinerea
acestora. Include coordonarea cu alte comandamente şi naţiuni. Rezultatul
este un plan complet (sau un set de planuri), cu anexele necesare, aprobat
de eşalonul imediat superior.
e. Faza V – Revizuirea planului. Revizuirea planului asigură validitatea
acestuia în ceea ce înseamnă atât continuitatea cerinţelor, politicilor şi
doctrinelor, cât şi fezabilitate, oportunitate şi realism. Include revederea
periodică a planului în scopul identificării eventualelor schimbări ce ar
putea avea ca rezultat un nou ghid de planificare.
- 38 -
FAZA DE ACTI VITATEA INFORM AREA INTERVENTI A DOCUM ENTE DIRECTI VE1
STATULUI M AJOR COM ANDANTULUI COM ANDANTULUI REZULTATE REZULTATE
PLANIFICARE
I Ev aluare a
militara a
Ev aluare a
Ev aluare a
militara a
Dire ctiv a
pt. initiere a
optiunilor
INITIEREA situatie i2 situatie i planificarii
Brie fingul Prev iziuni Ghidul de

II Analiza
misiunii
de analiza si planificare
a misiunii îndrumare al cdt.
ORIENTAREA
Conceptia
III
Planning Situation change

Briefingul ope ratiei Directiv a
Elaborarea De cizia
pt. stabilire a pt. activ are a
Own Capability Change

ELABORAREA CA asupra CA
CA optim fortei
CONCEPTIEI Ce rinte
IV De zv oltare a Brie fingul

pt. analiza
Aprobare a Planul Dire ctiv a
ELABORAREA planului planului ope ratiei pt. e xe cutie
planului
PLANULUI
V Rev izuire a si
evaluarea
Aprobare a e salonului superior
REVIZUIREA Initiat de CSS/CSF A/CG SE în concordanta

planului 1
cu le gislatia în v igoare
PLANULUI
2 Aplicabil numai la nivel Comandantului Strategic
Figura 6. Procesul de planificare a operaţiei (PPO)
4.6 Fazele planificării operaţiilor.

Figura de mai jos descrie un proces de dezvoltare a planului în două faze, şi
anume estimarea militară şi dezvoltarea propriu-zisă a planului. Procesul de
estimare militară a situaţiei conform schemei înglobează primele trei faze ale OPP –
Iniţierea, Orientarea şi Dezvoltarea Concepţiei, iar ultimele două faze ale OPP –
Dezvoltarea Planului şi Revizuirea Planului reprezintă dezvoltarea propriu-zisă a
planului. (Vezi Figura 7)
Dezvoltarea planului
Estimarea militara Dezvoltarea planului
Procesul de planificare a operatiei

Dezvoltarea Dezvoltarea Revederea
Initiere Orientare planului planului
conceptiei
Ghidul de Conceptia Planul

Evaluare Directiva operatiei operatiei
militara planificare
de initiere
al cdt. Cerinte
Figura 7. Procesul de planificare a operaţiei
4.7 Controlul procesului.

OPP este proiectat să asigure libertate maximă comandantului şi statului
major în dezvoltarea ideilor şi conceptelor, asigurând în acelaşi timp controlul
politic şi militar necesar pe parcursul întregului proces. În acest sens, sunt necesare
direcţii clare stabilite la nivel politico-militar şi strategic, obiective politice/
strategice şi finalitatea dorită, precum şi încadrarea în timp a planificării, toate
acestea încă de pe timpul fazei de iniţiere a planificării, pentru a asigura o corectă
orientare şi iniţializare a procesului de planificare. Prin îndrumarea subordonaţilor
pe timpul planificării şi prin aprobarea concepţiei operaţiei (CONOPS – Concept of
Operations) şi planurilor, se execută controlul stadiilor următoare ale procesului de
planificare. Autoritatea de a activa şi disloca forţele şi de a pune în execuţie
planurile o are Comandantul Suprem al Forţelor Armate (CSFA). Procedurile pentru
iniţierea PPO, consultare şi aprobare sunt descrise în Capitolul V.
a. Controlul politic. CSFA/CSS exercită controlul politic asupra PPO
prin:
- 39 -
(1) Emiterea Directivei de Iniţiere (ID – Initiating Directive).
(2) Aprobarea CONOPS si SOR provizorii pentru Planul
Strategic/Planuri Permanente de Apărare (Strategic OPLAN/SDPs -
Standing Defence Plans).
(3) Aprobarea categoriilor şi tipurilor de ţinte.
(4) Aprobarea Regulilor de Angajare (ROE - Rules of Engagement).
(5) Autorizarea activării forţei.
(6) Aprobarea Strategic OPLAN/SDP.
(7) Autorizarea dislocării forţei.
(8) Autorizarea execuţiei.
b. Procesul rapid de luare a deciziei. Când CSFA/CSS decide că FA
trebuie să răspundă la criză şi este necesar un proces rapid de luare a
deciziei, acordă asistenţă politică, cere Autorităţilor Militare Ministerului
apărării să pună urgent la dispoziţie un plan al operaţiei şi autorizează
Statul Major General să conducă activităţile specifice de abilitare. Cât mai
curând posibil, Statul Major General înaintează MC OPLAN-ul bazat pe
cel mai potrivit Plan de Operaţii la Criză (COP - Contingency Plan),
inclusiv un draft al cerinţelor Forţei Operaţionale Întrunite, cu cerinţele şi
contribuţiile identificate, şi un draft al cerinţelor Regulilor de Angajare
(ROEREQ – Rules of Engagement Requirements) pentru a fi semnate.
St.M.G. poate, de-a lungul întregului proces, să ceară implementarea
măsurilor specifice de către Sistemul de Răspuns la Criză (CRS - Crisis
Response System), în scopul creşterii nivelului operaţional sau pregătirii
pentru dislocare a forţelor. După semnarea de către MAp, OPLAN-ul va fi
înaintat CSFA/CSS pentru aprobare, împreună cu ROEREQ. Aprobarea
OPLAN şi emiterea Directivei de Execuţie, activarea forţelor, transferul de
autoritate şi dislocarea forţelor se vor face conform procedurilor existente.
c. Control Militar. Comandanţii militari exercită controlul asupra PPO
prin:
(1) Instrucţiuni de iniţiere şi Ghidul de Planificare (inclusiv, pentru
planificarea operaţiei de răspuns la criză anterior emiterii Directivei de
Iniţiere de către CSFA/CSS).
(2) Delegarea sau păstrarea autorităţii de coordonare a planificării.
(3) Aprobarea CONOPS şi SOR provizorii ale subordonaţilor.
(4) Aprobarea COP/SDP/OPLANs ale subordonaţilor.
(5) Emiterea mesajelor de activare şi ordinelor de execuţie (când
sunt autorizaţi).
4.8 Planificarea colaborativă / paralelă.

Dezvoltarea planurilor operaţionale presupune colaborare şi o continuă
coordonare între nivelurile strategic, operativ şi tactic (în funcţie de situaţie).
Depinzând de natura cadrului de planificare şi de scopul planului ce se elaborează,
planificarea la diferite nivele poate fi condusă simultan sau secvenţial. Planificarea
colaborativă este foarte importantă în cazul răspunsului la criză, atunci când
- 40 -
OPLAN trebuie întocmit într-o perioadă foarte scurtă de timp. Există tendinţa unei
schimbări a efortului de planificare între diferite eşaloane de comandă. Un exemplu
grafic de relaţionare este prezentat în Figura 4-3.
a. Initial, efortul general de planificare este condus de SMG.
(1) Pe timpul fazei de iniţiere a planificării operaţiei de răspuns la
criză, SMA asistă MAp în dezvoltarea aspectelor militare ale Estimării
Politico Militare (PME - Political Military Estimate) şi evaluarea
opţiunilor posibile de răspuns militar prin efectuarea unei Estimări
Militare Staretgică (EMS). EMS ajută la stabilirea direcţiilor politice şi
militare specificate de CSFA/CSS în ID. În scopul iniţierii unei
planificări militare prudente, SMG stabileşte direcţiile militare
strategice şi direcţiile politice.
(2) Pe timpul fazei de Orientare a planificării operaţiei din timp sau
în situaţii de răspuns la criză, SMG va solicita contribuţia
comandantului de la nivelul operativ stabilit (JFCs/JHQ/CJTF) privind
analiza misiunii, care va influenţa astfel dezvoltarea Ghidul de
Planificare Comandantului al SMG.
(3) Pe timpul fazei de dezvoltare a concepţiei operaţiei de către
SMG, comandantul de la nivelul operativ stabilit poate contribui la
analiza COA strategic şi înaintează CONOPS şi SOR proprii, conform
COA selectat de SMG. Acest lucru se întâmplă din următoarele trei
motive: pemite comandantului forţei întrunite (JFC – Joint Force
Commander) să contribuie mai eficient la dezvoltarea concepţiei SMG
şi la formularea SOR, asigură încadrarea eforturilor de planificare ale
CFÎ (JFC)în linia intenţiei SMG şi comprimă timpul de planificare
necesar pentru întocmirea CONOPS atât la nivel strategic, cât şi la
nivel operativ.
(4) Aprobarea CONOPS de către CSFA/CSS şi aprobarea Directivei
de Activare a Forţei pe timpul planificării Operaţionilor de răspuns la
criză (ORC) permite SMG să iniţieze procesul de generare a forţei.
b. La nivel operativ, comandantul va integra comandanţii de la nivel tactic
în procesul de dezvoltare a concepţiei proprii prin colaborare convergentă,
asigurându-se astfel, că acţiunile la nivel tactic sunt în concordanţă cu
obiectivele strategice. Odată ce CSFA/CSS a aprobat CONOPS la nivel
strategic, efortul de planificare se mută la nivel operativ, pentru faza de
dezvoltare a planului de către CFÎ (JFC). Pe timpul planificării ORC,
dezvoltarea planului poate fi simultană cu procesul de generare a forţei de
către SMG.
c. Pe măsură ce dezvoltarea planului de către CFĂ identifică cerinţe
suplimentare de forţe necesare pentru protecţia, susţinerea şi dislocarea
forţei în zona de operaţii, atenţia se îndreaptă din nou către SMG, care
coordonează echilibrarea, susţinerea şi deplasarea forţei, împreună cu
naţiunile participante şi naţiunile gazdă.
- 41 -
d. În cazul în care CSFA/CSS autorizează dislocarea forţei şi execuţia,
efortul de planificare revine la CFÎ şi comandanţii categoriilor de forţe
(CC - Component Commands) pentru întocmirea planurilor şi ordinelor
finale de execuţie.
Nivel Politico - Militar (CSFA/CSS si ministere de fort

forta)
Estimare Consultare Consultare
Politico-
Politico-militara Pol-
Pol-Mil Pol-
Pol-Mil
Ministere Ministere
Directiva de Directiva de Directiva
activare a PREG ORBAT
init
initiere de execut
executie
fort
fortei Conferinte de FORT
FORTEI TOA
generare, deplasare PDD
si sustinere a fortei
EMS CONOPS OPLAN
ACTWARN ACTREQ ACTORD
Cer.Op.
Cer.Op.
Echilibrarea
fortei
Activarea Fort
Fortei
Orientare Dezvoltarea concept Revizuirea

Init
Initiere conceptiei Dezvoltarea planului
planului
CONOPS LFÎ
LFÎ LFD OPLAN
Avertizare GPC (Draft) (Draft)
Strategic
CONOPS OPLAN
Cer.Op
Revizuirea
Init
Initiere Orientare Dezvoltarea concept
conceptiei Dezvoltarea planului
planului
CONOPS OPLAN
GPC (Draft) (Draft)
Avertizare
Operational CONOPS
CONOP
OPLAN
OPLAN
CONOP
Cer.Op OPLAN
SOR
SOR
Revizuirea
Init
Initiere Orientare Dezvoltarea concept
conceptiei Dezvoltarea planului
Initiation Orientation Concept Development Plan Development planului
Plan Review
Initiation Orientation Concept Development Plan Development Plan Review
Tactic CONOPS OPLAN
Cdr’s CONOP OPLAN
GPCCdr’s CONOP
(Draft) OPLAN
(Draft)
Planning (Draft) (Draft)
Planning
Guidance (Draft) (Draft)
Guidance
Figura 8. Eforturi Paralele de planificare
e. Dezvoltarea OPLAN pentru operaţii sub comandă întrunită (OCÎ). În

momentul în care GOP este publicat, SMG a introdus o nouă procedură
pentru dezvoltarea OPLAN în cadrul OCÎ. Această procedură rămâne în
concordanţă cu legislaţia în vigoare, în special în ceea ce priveşte procesul
de aprobare a CONOPS şi OPLAN-uri, şi respectă principiile planificării
operative stipulate în GOP. Totuşi, noul concept introduce un proces mai
conturat şi deleagă o autoritate mai mare comandanţilor din componenţa
CFÎ. În esenţă, va exista o CONOPS, întocmită de CSS, şi un OPLAN,
întocmit de CFÎ/Comandamente. Detalii privind această procedură se află
în Anexa J.
4.9 Coordonarea cu ministerele participante.

Coordonarea cu ministerele participante ar trebui să se facă imediat după
autorizare. Aceasta include schimbul timpuriu de informaţii cu ministerul
participant (MP) în scopul facilitării sprijinului MP şi contribuţiei cu trupe a altor
ministere în vederea coordonării întocmirii unui plan detaliat. Acest lucru se
întâmplă de obicei imediat ce CONOPS strategică a fost aprobată. Pe timpul
planificării răspunsului la criză, CSFA va emite o Directivă de Activare a Forţei,
- 42 -
autorizând SMG să negocieze direct cu ministerele şi alte organizaţii
guvernamentale, în scopul generării forţelor/capabilităţilor necesare.
4.10 Integrarea procesului de generare a forţei.

Ministere pun forţe la dispoziţia F.A. pentru a abilita comandantul AN să-şi
planifice operaţiile necesare în scopul îndeplinirii misiunii ce le-a fost încredinţată.
Ministere completează anual Chestionarul de Planificare a Apărării (DPQ - Defence
Planning Questionnaire) pentru a raporta situaţia forţelor planificate pentru
următorii 2 ani.
Primul an reprezintă grupul de forţe disponibile pentru planificarea operativă.
Aceste informaţii trebuie să fie incluse în Baza de Date a Operaţiilor (OpsBase -
Operations Database) pentru TOPFAS (Tools for Operational Planning, Force
Activation and Simulation – Instrumente pentru planificare Operativă, Activarea
Forţelor şi Simulare), pe care ministere trebuie să le folosească pentru a raporta
ordinea lor de bătaie (Order of Battle - ORBAT) şi pentru a-şi actualiza datele
referitoare la forţe anual sau la cerere. Planificarea operativă ia în calcul forţele
identificate de ministere în ORBAT şi ca răspuns la cerinţele specifice de
planificare. Procedurile pentru identificarea şi activarea forţelor sunt descrise în
paragraful 4-36.
4.11 Coordonarea cu mediul civil.

Legătura şi coordonarea timpurie între Comandamentele FA şi autorităţile şi
agenţiile civile cu care probabil vor opera, sunt esenţiale pentru succesul oricărei
operaţii conduse de FA, în special a unei operaţii de răspuns la criză. Aceasta
include stabilirea - pe timpul iniţierii planificării – mijloacelor efective de legătură şi
coordonare, iniţial la nivel strategic, cu guvernele şi populaţia, Organizaţiile
Internaţionale (IO) şi Organizaţiile Non-Guvernamentale (NGOs). Planificarea la
nivelul CFÎ trebuie să asigure o cooperare efectivă cu aceste organizaţii civile în
Zona de Operaţii (Joint Operations Area - JOA).
FAZA I – INIŢIEREA PPO12

Scopul fazei de iniţiere este stabilirea cerinţelor conducerii planificării
operative, direcţiilor generale şi restricţiilor de planificare. Planificarea activităţilor
pe timpul fazei de iniţiere se face în principal la nivel strategic, de obicei în strânsă
legătură cu CSFA şi CSS.
Iniţierea începe la nivelul strategic cu pregătirea unei evaluări militare
strategice pe timpul planificării răspunsului la criză (CRP - Crisis Response
Planning), în concordanţă cu direcţiile trasate de CSFA/CSS, sau cu ordinul oficial
al SMG de a iniţia Planificarea Deliberată (Advance Planning). Sarcinile tipice la
toate nivelurile include formarea Grupurilor de Planificare Operativă (Operational
Planning Groups - OPG), colectarea informaţiilor şi datelor despre zona de operaţii
12
Această fază este relevantă în principal la nivel strategic. La nivelul subordonaţilor, ea se referă la pregătirea fizică a planificării, stabilirea
legăturii şi colectarea informaţiilor.
- 43 -
probabilă, identificarea comandamentelor externe şi agenţiilor internaţionale cu care
ar putea fi necesară coordonarea şi legătura, şi formularea evaluărilor militare
preliminare.
Evaluare Estimare
strategică Politico-Militară
Informaţii
Evaluare Directiva
militară de iniţiere
Info/ Date
de planificare
Figura 9. Faza de iniţiere
4.13 Pregătirea.
Anticipând necesitatea de a iniţia planificarea operativă, un comandant
activează un GPO (Grupul de Planificare Operaţională) şi începe colectarea
informaţiilor strategice şi operative, date şi instrumente de planificare ce ar putea fi
necesare. Pentru CSS, înainte ca Directiva de Iniţiere a CSFA să fie emisă,
CSFA/CSS îşi poate asuma anumite activităţi pregătitoare de planificare în
concordanţă cu Termeniii de Referinţă (TOR - Terms of Reference) şi sub
îndrumarea Ministerului apărării, pe care o informează în permanenţă, luând în
considerare nevoia de confidenţialitate specifică acestui gen de activităţi.
a. Grupul de Planificare a Operaţiilor. Condus de către personalul J5 –
Planificare, GPO ar trebui să includă personal cu experienţă în OPP din
cadrul tuturor secţiilor şi modulelor. În funcţie de cerinţele de planificare,
poate fi necesară extinderea GPO astfel încât să beneficieze de experienţa
altor comandamente şi agenţii, incluzând analiză operativă şi suport tehnic
din partea J6 Direcţie comunicaţii şi sisteme informaţionale. În particular,
este important să includă într-o mai mare măsură reprezentanţi din partea
comandamentelor subordonate în scopul facilitării unei dezvoltări mai
rapide a concepţiei.
b. Legătura. Pe timpul Planificării Răspunsului la Criză, este important ca

fiecare nivel să stabilească şi să menţină legătura cu GPO de la nivelul
superior, OPG de la nivelul inferior şi principalele Organizaţii
Internaţionale (OI) conform nivelelor autorizate. Aceeaşi necesitate apare
în cazul Planificării Deliberate, cu diferenţa că, în cazul unei planificări
militare prudente, nu este necesară o legătură permanentă între
Comandamentul Întrunit şi OPG de la nivelul SMG.
c. Informaţii şi date de planificare. Planificarea operativă necesită

colectarea, analiza, schimbul şi managementul informaţiilor procesate de
personal de planificare din toate ariile funcţionale. GPO trebuie să
stabilească procedurile de management al acestor informaţii şi să facă
- 44 -
schimbul de cerinţe între personalul de planificare şi în cadrul GPO. O
atenţie deosebită trebuie acordată datelor geografice şi datelor din Ordinea
de Bătaie. Acestea pot determina necesitatea întocmirii unei “Baze de date
a teatrului” pentru fiecare situaţie de planificare, care să sprijine cerinţele
şi instrumentele planificării.
4.14 Evaluarea militară strategică (Strategic Military Assessment - SMA).

ÎN baza estimărilor de informaţii şi îndrumării autorităţilor politico-militare,
SMG pregăteşte o EMS cu privire atât la implicaţiile militare ale unei situaţii
reprezentând o posibilă ameninţare sau risk pentru apărarea sau securitatea RM, cât
şi la posibilele opţiuni de răspuns militar. Dacă circumstanţele permit, SMG poate
trimite o echipă de experţi militari în potenţiala zonă de operaţii pentru a face o
primă evaluare a situaţiei şi a stabili bazele pentru viitoarea coordonare.
a. Aplicabilitate.
Indiferent de forma sa, EMS a SMG constituie bazele consilierii militare
pentru CSS şi CSFA, în scopul trasării direcţiilor strategice şi operative.
Un exemplu este prezentat în Anexa B.
(1) Planificarea Deliberată. În cazul unei planificări militare
prudente, Revizuirea Cerinţelor Apărării (RCA) (Defence
Requirements Review - DRR) aprobate de SMG asigură bazele pentru
EMS a situaţiilor de planificare stabilite (Planning Situations - PSs). Pe
baza evaluării RCA şi acestor PSs şi luând în considerare direcţiile
trasate de Ministerul Apărării, atunci când acestea există, GLPO
recomandă SMG Situaţiile de Planificare (SP) (PS -Planning
Situations) considerate de cea mai înaltă prioritate pentru dezvoltarea
COP.
(2) Planificarea Răspunsului la criză. Ca răspuns la o situaţie de

criză existentă sau în devenire, autorităţile politico-militare RM îşi pot
asuma desfăşurarea procesului de Estimare Politico-Militară (EPM).
EPM ia în calcul atât direcţia strategică non-militară, cât şi
considerentele militare, în scopul identificării nivelul potenţialului
politic şi opţiunilor militare de soluţionare a crizei. SMG poate
contribui la EPM sub forma unei EMS pentru îndrumarea CSFA/CSS
prin intermediul Ministerului apărării.
EMS informează CSS cu privire la considerentele posibilelor opţiuni de
răspuns militar pentru îndeplinirea obiectivelor militare ale FA şi
finalităţii politice dorite, înainte de emiterea unei Directivei de Iniţiere.
Dacă este corect evaluată şi semnată de către CSS, EM a SMG va
constitui nucleul pentru orice DI ulterioară a CSS. EMS a SMG trebuie
să influenţeze semnificativ misiunea şi sarcinile militare care ar putea fi
primite ulterior.
b. Scop şi Conţinut.
- 45 -
Scopul şi conţinutul unei EMS pot fi schimbate după caz la caz. Oricând
este posibil şi oportun, un draft al DI va fi inclus în EMS. Aceasta trebuie
să aibă la bază o apreciere militară detaliată a situaţiei, inclusiv posibilele
obiective militare strategice ale oricărui potenţial inamic, şi să ia în calcul
mediul civil cu factorii săi politic, geografic, economic, şi social, care ar
putea avea o influenţă semnificativă asupra operaţiilor militare. EMS
trebuie să clarifice următoarele aspecte:
(1) Finalitate militară dorită.
(2) Opţiuni de răspuns extrase din Sistemul RM de Răspuns la Criză
(Crisis Response System of Republic of Moldova - CRSRM), pe care
comitetul superior le-ar putea lua în considerare la întocmirea PME.13
(3) Misiune şi sarcini rezultate (Bazate pe opţiunile de răspuns).
(4) Aranjamente de comandă preliminare (Preliminary Command
Arrangements: JFC – LFC – AFC-CFC-JTFC).
(5) Estimări preliminare ale capabilităţilor forţei.
(6) Estimarea bugetului iniţial.
(7) Estimarea susţinerii iniţiale.
(8) Analiza riscului.
(9) Condiţii iniţiale pentru obţinerea succesului.
(10) Opinia publică şi situaţia mediatică.
4.15 Iniţierea oficială a planificării.

Faza de iniţiere are ca rezultat ordinul oficial de iniţiere a planificării operative.
a. În cazul planificării premeditate, dacă nu este altfel precizat, semnarea
de către Ministerul Apărării a Situaţiilor de Planificare a Apărării
constituie autorizarea pentru SMG să ordone iniţierea planificării
operative. Aprobarea de către SMG a priorităţilor Situaţiilor de Planificare
recomandate de către GLPO reprezintă ordinul iniţial.
b. În cazul planificării răspunsului la criză, SMG primeşte ordinul iniţial
oficial de la CSFA/CSS sub forma unei DI CSFA. Un exemplu de DI
CSFA este prezentat în Anexa C. Pentru operativitate, la nivel strategic şi
mai jos, în timp ce întocmeşte ghidul de planificare, un comandant poate
înainta DI CSFA împreună cu direcţiile iniţiale de planificare ca ordin de
avertizare pentru subordonaţi, în scopul începerii planificării fără
întârziere. Dacă se prevede activarea unui Comandament de forţă, SMG va
lua în considerare însărcinarea comandamentului superior acestuia, înainte
sau odată cu emiterea DI CSFA. Ulterior, la sfârşitul fazei de iniţiere,
comandantul trebuie să emită Ghidul de Planificare al Comandantului
complet (Commander’s Planning Guidance – CPG) aşa cum este prevăzut
în paragraful 4.24 şi subliniat în Anexa E.
FAZA II – ORIENTAREA OPP

13
Independent de MA, se cer Măsuri Specifice de Răspuns la Criză (Specific Crisis Response Measures - CRMs).
- 46 -
Scopul fazei de orientare este de a determina ce trebuie făcut pentru a respecta
direcţiile trasate de eşalonul superior. Faza de orientare începe după primirea DI
CSFA sau Ghidului de Planificare al Comandantului eşalonului superior.
Comandantul, sprijinit de GPO, face o estimare a situaţiei pentru a înţelege
condiţiile strategice, geografice, hidrografice şi meteorologice şi situaţia inamicului
în zona de operaţii.
În baza acestora execută o analiză detaliată a misiunii pentru a înţelege exact
misiunea, intenţia şi finalitatea dorită de comandantul eşalonului superior şi sarcinile
rezultate, în scopul de a formula exact misiunea şi finalitatea dorită. Aceasta permite
dezvoltarea unei proiectări operaţionale de ansamblu incluzând centre de greutate,
puncte decisive şi posibile linii ale operaţiei. GPO prezintă comandantului o Analiză
a Misiunii pentru a-l asista în întocmirea GPC. Această fază are ca rezultat emiterea
GPC, care asigură îndrumare atât pentru comandanţii subordonaţi în vederea Iniţierii
şi Orientării acestora, cât şi pentru propriul GPO, în vederea dezvoltării concepţiei.
(Vezi Figura 9)
Directiva de 2 3
Iniţiere Analiza Proiectare
Ghidul de misiunii Operativă
Planificare al
Comandantului 1
Superior
Estimarea Briefing
situaţiei analiza
Informaţii misiunii
Ghidul de
Planificare al
comandantului
Figura 10. Faza de orientare
4.17 Ghidul iniţial al comandantului.

După primirea Directivei de Iniţiere şi oricăror îndrumări de planificare
iniţiale de la comandanţii superiori, comandantul va face cunoscută propriului GPO
intenţia sa pentru planificarea şi conducerea operaţiei. Modul în care el îndrumă
GPC depinde de estimarea situaţiei şi analiza misiunii, dar ar trebui să ajute la
orientarea şi concentrarea pe statul major. În funcţie de timpul la dispoziţie,
comandantul poate trasa iniţial doar direcţiile principale bazate pe aprecierea sa
iniţială a situaţiei în scopul angajării GPO, urmând să detalieze după analiza
completă a misiunii.
4.18 Timpul la dispoziţie pentru planificare.
La începutul procesului de planificare GPO trebuie să determine timpul avut
la dispoziţie pentru procesul de planificare, inclusiv generarea forţei, ţinând cont de
momentul probabil de dislocare a forţei cel mai apropiat. În acest sens, GPO
propune repere pentru completarea fazelor şi paşilor esenţiali ale planificării în
scopul asigurării timpului necesar pentru planificare şi pregătire la nivelul de
comandă inferior.
- 47 -
Trebuie să se asigure timpul necesar pentru analiza documentelor şi
intervenţiilor atât de la eşalonul superior, cât şi de la cele subordonate. Pe timpul
planificării răspunsului la criză se vor face toate eforturile pentru a câştiga timp prin
planificarea colaborativă convergentă şi pentru a determina nivelul planificării
necesare pentru iniţierea dislocării forţei iniţiale de angajare. GPO va propune
ajustări ale PPO (Procesul de Planificare Operaţional) ce ar putea fi necesare din
cauza timpului limitat avut la dispoziţie.
4.19 Ordine de avertizare pentru subordonaţi.

Imediat după aprecierea suficientă a situaţiei şi a timpului disponibil pentru
planificare, comandantul emite ordinul de avertizare pentru subordonaţi pentru ca
aceştia să poată începe pregătirile necesare pentru planificare şi posibila dislocare.
Ordinul de avertizare trebuie înaintat prin orice mijloace, dar trebuie să conţină un
minim de informaţii esenţiale referitoare la natura misiunii şi dislocarea forţei cea
mai curând posibilă14.
4.20 Estimarea situaţiei.

GPO asistă comandantul în aprecierea completă a condiţiilor care pot
influenţa operaţiile militare prin intermediul unei Estimări a Situaţiei în Zona de
Operaţii Întrunite şi în alte zone de interes. Pregătirea informativă întrunită a
câmpului de luptă (The Joint Intelligence Preparation of the Battlespace - JIPB)
făcută de organizaţii de informaţii întrunite contribuie la estimare prin evaluări de
informaţii, estimări şi alte produse de informaţii, pentru a sprijini procesul de luare a
deciziei de către comandant15. Această estimare trebuie să ţină cont de EMS, DI şi
GPC, şi să includă analiza următorilor factori:
a. Mediul strategic. Include influenţa factorilor istorici, politici, militari,
economici şi sociali asupra situaţiei şi implicaţii potenţiale asupra
operaţiilor militare ale Alianţei. Mai trebuiesc luate în calcul implicaţiile
legilor internaţionale şi umanitare.
b. Condiţiile geografice. Acestea sunt parte a JIPB şi include analiza
efectelor probabile ale terenului şi infrastructurii semnificative asupra
operaţiilor.
c. Condiţiile meteorologice, oceanografice (METOC) şi hidrografice.
Sunt de asemenea parte a JIPB şi include analiza efectelor probabile ale
atmosferei, vremii şi condiţiilor climatice, condiţiilor maritime şi
submarine asupra operaţiilor militare.
d. Condiţiile medicale. Această parte a estimării include analiza
afecţiunilor endemice regionale, calitatea apei, riscuri industriale şi de
mediu, precum şi alţi factori medicali ce pot influenţa personalul militar.
14
STANAG 2014, Formats for Orders and the Designations of Timings, Locations and Boundaries, 17 October 2000 Annex A provides a Warning
Order Format.
15
JIPB is described in AJP 2.1 – Intelligence Procedures, March 2002.
- 48 -
e. Situaţia inamicului (OPFOR). Aceasta este parte principală a JIPB, care
asigură produse detaliate de informaţii despre inamic şi scheme care
acoperă următoarele aspecte:
(1) Compunerea şi dispunerea actuală.
(2) Obiective strategice şi finalitatea dorită.
(3) Capabilităţi şi limitări (puncte tari şi slabe).
(4) Centre de gravitate şi puncte decisive.
(5) Ţinte de importanţă majoră (High Value Targets - HVT).
(6) Intenţia probabilă (cu luarea în considerare a doctrinei acestuia,
dacă este cunoscută).
(7) Cursul de acţiune (COA) potenţial OPFOR (detaliat în 4.28).
Acesta este începutul procesului orientat către COA al OPFOR cele
mai probabile şi cele mai periculoase, fără referinţă la posibilele cursuri
de acţiune ale forţelor noastre. Cursurile de acţiune ale inamicului care
vor fi îmbunătăţite ulterior se dezvoltă în cadrul fazei de elaborare a
concepţiei. Ele trebuie să includă:
(a) Sinteza concepţiei.
(b) Materializarea grafică a concepţiei. (Schemă).
(c) Compunerea inamicului.
(d) Repere orare operaţive.
(8) Evaluarea probabilităţilor.
f. Situaţia CIMIC. Include o estimare a situaţiei curente sau presupuse şi
impactul probabil al mediului civil asupra operaţiilor militare, inclusiv
situaţia autorităţilor civile, stabilitatea internă, mandatele politice
internaţionale şi prezenţa structurilor şi capabilităţilor IO/NGO în Zona de
Operaţii Întrunită.
g. Informaţiile şi situaţia media. Include o estimare a gradului în care
situaţia este influenţată de disponibilitatea, folosirea şi manipularea
informaţiilor şi starea media în JOA.
4.21 Revizuirea ghidului comandantului superior.
Primul pas în analiza misiunii este să se ajungă la o înţelegere deplină a GPC
(Ghidul de Planificare al Comandantului) sau DI (Directivei de Iniţiere) ale
comandantului superior. Înţelegerea corectă trebuie confirmată prin discuţii între
comandantul superior şi cel subordonat pe timpul planificării. Este esenţial ca
planificarea subordonaţilor să urmeze direcţiile trasate de superiori. Următoarele
detalii ale GPC al comandantului superior trebuie foarte bine înţelese:
a. Misiunea. Formularea misiunii de către comandantul superior ajută la
înţelegerea atât a sarcinilor esenţiale şi scopului său, cât şi a sarcinilor
comandamentelor subordonate.
b. Intenţia. Exprimarea intenţiei comandantului superior asigură la
înţelegerea opiniei acestuia privind scopul operaţiei şe ceea ce ar trebui
realizat, metoda prin care îşi propune să-şi atingă scopul, riscurile pe care
le poate accepta şi condiţiilor care ar trebui îndeplinite în momentul
obţinerii finalităţii dorite.
- 49 -
c. Obiective. Obiectivele stabilite de comandantul superior arată care este
scopul operaţiei şi ce trebuie realizat în Aria de Operaţii (AO).
d. Finalitate. Finalitatea declarată de comandant descrie situaţia care
trebuie să existe în momentul terminării operaţiei în mod favorabil.
Comandantul poate amplifica anumite criterii ale succesului, care să
stabilească condiţii măsurabile pe baza cărora se poate determina când au
fost îndeplinite obiectivele.
e. Restricţii. Include orice limitări de ordin politic conţinute în DI CSFA
şi de ordin militar identificate de comandanţii de la nivel strategic şi
operativ. Comandantul superior poate stabili restricţii de planificare în
scopul orientării cât mai precise către scopul planificării. Restricţiile de
planificare include:
(1) Constrângeri ce stabilesc limitele a ceea ce trebuie făcut. Ele sunt
de interdicţie, iar planurile trebuie să specifice clar care sunt aceste
acţiuni interzise. De exemplu: “Nici o acţiune ofensivă preventivă nu
este permisă ”.
(2) Constrângeri ce impun acţiuni obligatorii. De exemplu:
“Contraofensiva trebuie să înceapă înainte de 17 Noiembrie XX”.
f. Pre-condiţii pentru succes. Este important să se identifice acele condiţii
mai presus de controlul comandantului, considerate esenţiale, fără de care
operaţia nu poate fi condusă cu succes. Un exemplu clasic de pre-condiţie
pentru succes este unitatea de comandă, care depinde de modul în care
naţiunile transferă un nivel adecvat de autoritate de comandă asupra
comandanţilor de la nivelul strategic şi operativ în scopul conducerii
operaţiilor, fără de care misiunea nu poate fi îndeplinită cu succes decât în
condiţiile asumării unui risc foarte mare.
g. Presupuneri. Deşi sunt tratate ca fapte, există nevoia de a fi permanent
la curent cu presupunerile făcute de eşaloanele superioare în cadrul
procesului de planificare.
4.22 Analiza misiunii.

Scopul analizei misiunii este de a defini clar ceea ce trebuie realizat. Efectuată
sub îndrumarea comandantului superior, ea implică o analiză profundă a sarcinilor
ce trebuiesc îndeplinite în scopul realizării obiectivelor comandantului superior.
a. Analiza sarcinii.
Constă în analiza sarcinilor repartizate comandamentului propriu.
Acestea derivă din DI şi GPC ale comandantului superior, incluzând
direcţii verbale sau scrise trasate de către acesta. Sarcinile repartizate de un
comandant superior vor fi ulterior specificate în Cursul de Acţiune selectat
de acesta, în CONOPS (Concepţie Operaţiei) şi în cadrul planului acestuia.
Sarcinile pot fi primite sau implicite.
(1) Sarcini primite. Sarcinile repartizate de către un comandant
superior unui subordonat sunt “Sarcini Primite”. CPG asigură o
repartizare preliminară a sarcinilor subordonaţilor în scopul orientării
- 50 -
acestora şi furnizării unei baze pentru analiza misiunii. Acestea vor fi
actualizate după ce comandantul superior a ales cursul de acţiune,
moment în care analiza misiunii poate necesita o revizuire.
(2) Sarcini implicite. Atât sarcinile care derivă din sarcinile primite
sau din alte elemente ale CPG superior, cât şi cele deduse din analiza
situaţiei şi proiectarea operativă se numesc “Sarcini implicite”.
(3) Lista cu sarcini NATO (The NATO Task List -NTL). NTL (BI-
SC Directive 80-90) este un catalog de sarcini caracteristice pentru
comandamentele la nivel strategic, operativ şi tactic al comenzii,
arătând relaţiile dintre sarcinile de la diferite niveluri ale comenzii.
NTL poate fi un instrument util pentru identificarea sarcinilor implicite.
Totuşi, planificatorii trebuie să reziste tentaţiei de a copia, pur şi
simplu, sarcinile din NTL, acest lucru putând complica în mod
nejustificat procesul de planificare cu sarcini de rutină, aparţinând prin
definiţie anumitor funcţii ale comenzii.
(4) Sarcinile esenţiale ale misiunii. După analiza misiunii
comandantul trebuie, conform Bi-SC Directive 80-90, să identifice
acele sarcini pe care le consideră esenţiale pentru îndeplinirea
obiectivelor care i-au fost stabilite. Stabilirea sarcinilor esenţiale ale
misiunii permite comandantului să concentreze efortul planificării şi
pregătirea statului major şi comandanţilor subordonaţi asupra rolurilor
şi funcţiilor lor operative. Sarcinile esenţiale ale misiunii odată clar
definite, împreună cu condiţiile şi standardele respective asigură o bază
solidă pentru instruirea comandamentelor şi unităţilor şi pentru
desfăşurarea operaţiilor propriu-zise.
b. Analiza factorilor cheie.
Analiza aspectelor semnificative ale forţelor, timpului şi spaţiului,
aspectelor cheie ale mediului civil şi informaţional este necesară pe timpul
analizei misiunii, în scopul identificării ulterioare a ce trebuie realizat în
zona de operaţii şi în ce condiţii. Ulterior, pe timpul dezvoltării concepţiei,
analiza trebuie să se concentreze asupra factorilor care influenţează modul
cum misiunea poate fi cel mai bine îndeplinită. Analiza trebuie să aibă în
vedere acele aspecte cu o influenţă directă asupra finalizării analizei
misiunii şi proiectării operative.
(1) Factori. Pe timpul estimării situaţiei, statul major va identifica
factorii semnificativi care vor influenţa operaţia în zona de operaţii.
Analiza factorilor cheie trebuie să conducă la o serie de deducţii din
care pot fi trase concluzii privind cerinţele operative.
(2) Presupuneri. Analiza factorilor cheie poate dezvălui lipsa unor
informaţii esenţiale. În astfel de cazuri, pentru ca planificarea să se
poată desfăşura, poate fi necesară emiterea anumitor presupuneri.
Acestea sunt folosite în locul faptelor necunoscute şi trebuie să fie
plauzibile, necesare şi realiste. Ele acoperă elemente asupra cărora
- 51 -
comandantul nu are control, dar fără de care planificarea nu se poate
face.
(a) Nu trebuiesc făcute presupuneri care fac abstracţie de
capabilităţile sau intenţiile inamicului, schimbă elemente ale
situaţiei sau presupun succesul nostru.
(b) Odată făcute, presupunerile trebuiesc identificate imediat
în documentele de planificare, iar relevanţa lor trebuie permanent
verificată. Deoarece presupunerile sunt tratate ca fapte, ele trebuie
să conducă la deducţii corespunzătoare.
(c) Presupunerile se fac pe tot parcursul dezvoltării planului,
până când sunt confirmate ca fapte sau infirmate.
(3) Deducţii. Deducţiile trebuie să fie concise, relevante şi exprimate
ca blocuri de informaţii. Ele trebuie să conducă în mod logic la un set
de concluzii. Poate fi necesar să se revizuiască anumite deducţii ca
urmare a influenţei unor aspecte apărute pe timpul analizei.
(4) Concluzii. Concluziile trebuie să fie relevante şi să folosească la
determinarea cerinţelor militare şi condiţiilor operaţionale specifice
care trebuiesc stabilite cu privire la forţe, timp şi spaţiu.
(5) Exemplu:
(a) Factor: Capacitate limitată a porturilor de debarcare
aeriene existente (APOD).
(b) Presupunere: În absenţa datelor reale, se presupune că
HN va face aeroporturi disponibile pentru a sprijini operaţia.
(c) Deducţii:
1. Porturile Iientificate nu sunt adecvate pentru dislocarea
forţelor mari şi grele.
2. Va fi necesară suplimentarea capacităţii portului sau
mărirea timpilor de dislocare.
3. Pentru extinderea capacităţii porturilor existente vor fi
necesare timp şi resurse.
(d) Concluzie: Pentru extinderea capacităţii SPOD va fi
necesară o pre-dislocare a forţei; este preferabilă folosirea
forţelor uşoare, transportabile pe calea aerului.
c. Formularea misiunii.
Formularea misiunii este rezultatul analizei misiunii. Este menită să
exprime clar şi detaliat cine va conduce operaţia, ce este de făcut, când va
avea loc, unde şi de ce (scopul operaţiei). Totuşi, formularea misiunii nu
dă detalii despre cum se va desfăşura operaţia. Este destinată să identifice
sarcinile esenţiale pentru misiune ale comandamentului, în scopul
îndeplinirii obiectivelor autorităţii superioare şi finalităţii dorite de aceasta.
(1) Exemplu.
“La primirea ordinului de activare (ACTORD) (CÂND), comandantul
Forţei Întrunite XX (CINE) îşi va disloca forţa în raionul Z (UNDE),
ia comanda (OPCOM)/controlul (OPCON) operaţional al forţelor
- 52 -
primite în subordine şi conduce operaţiile desfăşurate în scopul
descurajării, şi la nevoie apărării împotriva agresiunii inamicului
(CE); apără facilităţile cheie, infrastructura şi mijloacele petroliere
(CE), iar la ordin (CÂND) va conduce operaţii ofensive ca răspuns la
agresiunea armată (CE), în scopul restabilirii suveranităţii Ţării Z.
(DE CE)”.
(2) Trebuie făcută o distincţie clară între misiune şi sarcină. O
“misiune” este o exprimare clară a sarcinilor unui comandament şi
scopului său (AAP-6), în timp ce o “sarcină” este o funcţie, un lucru de
îndeplinit de către o unitate sau un comandament subordonat din
ordinul unei autorităţi superioare. Sarcinile sunt acele acţiuni ale
subordonaţilor ce trebuiesc desfăşurate în scopul îndeplinirii misiunii
comandantului superior. În scopul clarificării diferenţei dintre sarcini şi
misiuni, Figura 10 arată relaţia dintre ele. Autoritatea superioară îşi
verifică sarcinile ca o parte a OPP, stabileşte misiunea şi transmite
sarcinile subordonaţilor. Comandantul subordonat îşi verifică sarcinile
primite, îşi stabileşte misiunea şi transmite sarcini subordonaţilor.
MISIUNEA CSS
Derivată din Estimarea Politico Militară a CSS
SARCINI MILITARE ATRIBUITE COMANDANTULUI STRATEGIC (CS)
MISIUNEA COMANDANTULUI STRATEGIC (CS)

Derivată din analiza misiunii CS pe baza sarcinilor presupuse şi repartizate
SARCINI repartizate Cdt.structurii de nivel operaţional
MISIUNEA Cdt. nivel Op.

Derivată din analiza misiunii Cdt.Cdm. de nivel Op. pe baza sarcinilor
presupuse şi repartizate
SARCINI REPARTIZATE COM ALPHA SARCINI REPARTIZATE COM BRAVO
MISIUNEA COM “ALPHA” MISIUNEA COM “BRAVO”

Derivată din analiza misiunii Cdm.ALPHA Derivată din analiza misiunii Cdm.BRAVO
pe baza sarcinilor presupuse şi repartizate pe baza sarcinilor presupuse şi repartizate
Figura 11. Relaţia dintre sarcini şi misiuni
4.23 Analiza şi proiectarea operaţiei.

Pasul următor este efectuarea analizei operaţiei şi proiectarea acesteia.
Procesul este descris în Cap. III, paragraful 3.14 la 3.25. În această fază, analiza
trebuie să se concentrze pe:
a. Finalitatea dorită. (Superioară)
b. Obiective. (Superioare)
d. Capabilităţi şi vulnerabilităţi importante.
e. Puncte decisive.
f. Abordare directă sau indirectă.
- 53 -
g. Obiective operative (Nivel propriu).
h. Criterii pentru obţinerea succesului.
i. Aliniamente ale operaţiei.
j. Ramificaţiile (branches) importante şi consecinţe (dacă au fost
identificate).
k. Terminarea operaţiei.
4.24 Nevoile critice de informaţii ale comandantului (NCIC) (CCIR).

CCIR folosesc pentru focalizarea activităţii statului major şi
comandamentelor subordonate pe colectarea şi diseminarea informaţiilor,
sincronizarea acţiunilor întrunite certe, asistarea în alocarea resurselor, asistarea
statului major în formularea propunerilor şi concentrarea pe
informaţiile/briefingurile solicitate de Grupul de Comandă. Analiza factorilor cheie
vor sublinia lipsurile în informaţii esenţiale pentru planificare şi pentru procesul de
luare a deciziei de către comandant, care nu pot fi înlocuite de presupuneri. GPO
trebuie să se ocupe de obţinerea acestor informaţii esenţiale pentru planificare prin
specificarea acestor cerinţe în “Cererile de Informaţii” aresate eşalonului superior şi
altor agenţii. Elementele importante ale informaţiilor care vor concentra eforturile
de colectare trebuiesc propuse pentru aprobare comandantului pentru fiecare etapă a
operaţiei. CCIR se împart în trei categorii:
a. Nevoi prioritare de informaţii (NPI) (Priority Intelligence
Requirements-PIRs).
NPI sunt acele nevoi de informaţii pentru care comandantul a anticipat
şi stabilit o prioritate în sarcina sa de planificare şi luare a deciziei; de
exemplu intenţiile inamicului, sau o evaluare a capacităţii operative a
inamicului. Datorită importanţei acestor informaţii pentru comandant în
vederea selectării celui mai bun curs de acţiune, aceste probleme se
numesc Nevoile Prioritare de Informaţii ale Comandantului (NPIC)
(Commander’s Priority Intelligence Requirements – CPIR).
(1) Nevoi specifice de informaţii. Odată ce NPI au fost stabilite,
statul major le va transpune în Nevoi Specifice de Informaţii (NSI)
(Specific Intelligence Requirements - SIRs), adică nevoi de informaţii
care traduc PIR în termeni curenţi. Exemplu: PIR pentru operaţie de
răspuns la criză “ Cum să menţii un mediu sigur” ar putea fi ”În ce mod
organizaţiile/grupurile paramilitare pot influenţa sau impiedica
operaţia?”.
(2) Elemente esenţiale ale informaţiei. Odată ce toate PIR au fost
configurate ca SIR, acestea vor fi, mai departe detaliate în Elemente
Esenţiale ale Informaţiei (EEI) (Essential Elements of Information -
EEI), care sunt informaţii finite, detaliate necesare pentru a da un
răspuns complet la SIR. Referindu-ne la exemplul de mai sus, pentru
fiecare grup, EEI pot fi “Obiective, conducere, membri, proceduri, zonă
de operaţii, legături”.
- 54 -
b. Elemente esenţiale ale informaţiilor despre trupele proprii (EEITP)
(Essential Elements of Friendly Information - EEFIs).
EEFI pot fi definite ca informaţii proprii pe care comandantul nu vrea
ca inamicul să le afle. EEFI pot fi văzute ca întrebări cheie pe care
inamicul şi sistemele lui de informaţii şi la pot pune în legătură cu
intenţiile, capabilităţile şi acţiunile trupelor proprii cu importanţă pentru
îndeplinirea misiunilor de către inamic, şi care trebuiesc, în consecinţă,
protejate împotriva cunoaşterii lor de către inamic.
c. Nevoi de informaţii despre trupele proprii (NITP) (Friendly Force
Information Requirements - FFIRs).
NITP sunt informaţii despre forţele proprii de care comandantul are
nevoie şi care pot influenţa abilitatea comandantului de a-şi îndeplini
misiunea. Acestea includ starea personalului, întreţinerii, stocurilor,
muniţiei, carburanţilor şi lubrifianţilor, precum şi experienţa şi
posibilităţile comenzii.
4.25 Cerinţele Sistemului de Răspuns la Criză (SRC) (Crisis Response System -

CRS)16.
Faza de orientare va identifica în mod sigur o serie de activităţi specifice,
dependente de timp, care vor necesita o acţiune desfăşurată din timp pentru
asigurarea pregătirii militare şi civile a Alianţei. CRS stabileşte procedurile pentru a
coordona implementarea unui spectru larg de Măsuri de Răspuns la Criză (MRC)
(Crisis Response Measures - CRMs) în scopul obţinerii nivelului de pregătire
necesar pentru o anumită situaţie. Atunci când sunt anunţate, MRC constituie o
cerere adresată naţiunilor şi altor agenţii, şi cere CFÎ/StMajCFÎ să execute
activităţile. Este foarte important ca SMG şi GPO ale comandanţilor subordonaţi să
fie în măsură să identifice cerinţele pentru MRC specifice pe timpul orientării pentru
includerea în OPLAN, sau pentru implementarea pe timpul planificării operaţiei de
răspuns la criză. Statul major trebuie să aibă în vedere necesitatea acestor măsuri în
toate ariile funcţionale, ele putând fi găsiteîn Capitolul III.
4.26 Estimarea iniţială a forţei.

Necesitatea unei estimări iniţiale a forţei rezultă din efectuarea unei analize de
tip ”misiune-trupe” a sarcinilor esenţiale ale misiunii identificate pe timpul analizei
misiunii. Această estimare actualizează estimarea iniţială a forţei făcută în EMS a
SMG. Ea trebuie să respecte ghidul de planificare a forţei, în special constrângerile
stabilite la nivel politico-militar, şi alte estimări, cum sunt cele făcute pe timpul
SDR, în cazul în care situaţia de planificare a fost stabilită. Această estimare va fi
ulterior îmbunătăţită pe timpul fazei de dezvoltare a concepţiei. Totuşi, ea permite
solicitarea unor informaţii neoficiale privind o potenţială disponibilitate a forţelor,
adresată de SMG ministerelor.
4.27 Briefingul de analiză a misiunii.
16
În timpul aprobării.
- 55 -
Scopul briefingului de analiză a misiunii este, pentru comandant, revederea
estimării situaţiei, confirmarea formulării misiunii, proiectarea operaţiei şi
definitivarea Ghidul de Planificare al Comandantului pentru comandamentul propriu
şi cele subordonate. Briefingul face o sinteză a analizelor făcute de comandant şi
GPO pe timpul fazei de orientare şi confirmă GPC pentru dezvoltarea concepţiei.
Ghidul comandantului se concentrează asupra intenţiei iniţiale a acestuia şi poate
presupune anumite cursuri de acţiune pentru trupele proprii. Pe baza briefingului şi a
îndrumării suplimentare, statul major finalizează GPC. Formatul briefingului pentru
analiza misiunii este prezentat în Anexa D.
4.28 Ghidul de Planificare al Comandantului (GPC) (Commander’s Planning

Guidance - CPG).
Produsul fazei de orientare este GPC, un document oficial ce serveşte
orientării în continuare a statului major, precum şi iniţierii şi orientării planificării
făcute de comandamentele subordonate. Trei elemente cheie ale GPC sunt
finalitatea dorită, formularea misiunii şi intenţia iniţială a comandantului. Intenţia
iniţială a comandantului reflectă concepţia sa despre operaţie în termenii scopului şi
condiţiilor esenţiale ce trebuiesc îndeplinite în punctele decisive în scopul obţinerii
finalităţii dorite. El poate să se concentreze mai mult pe evaluarea sa privind
intenţiile inamicului sau pe riscurile din timpul operaţiei şi să ordone ca anumite
Cursuri de Acţiune (COA) să fie dezvoltate sau excluse. Anexa E prezintă punctele
principale ale GPC.
FAZA III – OPP DEZVOLTAREA CONCEPŢIEI

Obiectivul fazei de dezvoltare a concepţiei este de a determina cum este cel
mai bine să fie desfăşurate operaţiile în scopul îndeplinirii efective şi eficiente a
misiunii. Dezvoltarea concepţiei începe cu o revedere a GPC ca bază pentru
analizele ulterioare şi dezvoltarea COA proprii. COA sunt iniţial descrise în termeni
generali şi le este verificată validitatea. Ele sunt îmbunătăţite pe timpul analizei,
jocurilor de război şi intervenţiilor comandanţilor subordonaţi, în scopul desfăşurării
planificării în paralel. Rezultatele analizei şi comparării diferitelor COA sunt
prezentate comandantului însoţite de o propunere, sub forma unui briefing pentru
luarea deciziei. Pe baza deciziei comandantului şi a eventualei îndrumări ulterioare,
statul major definitivează COA selectat şi întocmeşte concepţia operaţiilor (Concept
of Operations - CONOPS) şi cerinţele operaţiei (Statement of Requirements - SOR),
care reprezintă produsele finale ale acestei faze de planificare. Dezvoltarea
concepţiei presupune respectarea algoritmului prezentat în Figura 11:
- 56 -
Analiză/Stat major
Briefing
Ghidul de Dezvoltă
planificare al cursurile de Decizie
comandantului acţiune
Îndrumare
suplimentară a
comandantului
Concepţia
operaţiilor
(CONOPS) Cerinţele
operaţiei
(SOR)
Figura 12. Faza de dezvoltare a concepţiei
4.30 Revederea GPC.

GPO începe dezvoltarea concepţiei prin revederea Ghidului de Planificare al
Comandantului. O atenţie deosebită trebuie acordată intenţiei comandantului,
sarcinilor esenţiale ale misiunii, factorilor şi deducţiilor, proiectării operaţiei şi
oricărei îndrumări privind COA ale inamicului, dezvoltarea COA proprii şi
acceptarea riscului.
4.31 Analiza factorilor cu influenţă asupra dezvoltării COA.

Aceasta este o continuare a estimării statului major făcute pe timpul orientării.
Pe baza unei înţelegeri exacte a sarcinilor esenţiale ale misiunii (ce), GPO îşi
concentreză atenţia asupra factorilor care influenţează asigurarea condiţiilor celor
mai favorabile pentru îndeplinirea acestor sarcini. Acest lucru necesită o examinare
mai detaliată a factorilor timp, spaţiu şi forţe în zona de operaţii probabilă şi o
estimare a necesităţilor în diferite zone pentru îndeplinirea sarcinilor esenţiale ale
misiunii. Estimările statului major se fac în concordanţă cu ghidurile de planificare
pentru fiecare domeniu funcţional (Functional Planning Guides) şi include:
a. Informaţii.
Estimarea de informaţii oferă o evaluare a informaţiilor disponibile privind
situaţia, cu referire la evaluarea cursurilor de acţiune posibile ale
inamicului şi ordinea probabilă a adoptării acestora.17
b. Operaţii.
Estimarea de operaţii evaluează efectele probabile ale manevrei operative
şi angajarea capabilităţilor letale şi non-letale ale forţelor în asigurarea
condiţiilor necesare pentru începerea operaţiei, precum şi capacitatea de
comandă şi control şi protecţie a forţei.
c. Logistica18.
Estimarea de logistică oferă o evaluare a suportului logistic necesar de a
sprijinii în principiu operaţiile militare într-un teatru de operaţiuni precum
şi despre situaţia actuală şi/sau posibilităţile de sprijin logistic disponibil.
d. Deplasarea.
17
AAP-6 (V), NATO Glossary of Terms and Definitions, 16 July 1999
18
AAP-6 (V), NATO Glossary of Terms and Definitions, 16 July 1999
- 57 -
Estimarea privind deplasarea oferă o evaluare a disponibilităţilor de
infrastructură şi potenţialul strategic de mobilitate în raport cu cerinţile de
deplasare(desfăşurare) ale forţelor.
e. Sistemile de comunicaţii şi informatică (SCI).
Estimarea CSI oferă o evaluare a capabilităţilor CSI de sprijin a operaţiei
în raport cu disponibilităţile din aria de operaţii.
f. Finanţe şi contracte (FINCON).
Estimarea FINCON va oferi o evaluare privind cererile de contracte şi
bugetul potenţial în raport cu disponibilităţile concrete oferite de zona de
desfăşurare a acţiunilor.
g. Cooperarea civili-militari (CIMIC).
Estimare CIMIC va oferi o evaluare a celor mai probabile efecte ale
mediului civil în relaţie cu operaţia şi invers.
4.32 Cerinţe comune şi alternative.

Estimările trebuie să conducă, în mod logic, la concluzii în legătură cu
capabilităţile operaţionale cerute ca şi la cele mai bune opţiuni pentru angajarea
acestora în timp şi spaţiu. Anexa F a acestui capitol conţine o listă cu factorii ce pot
fi consideraţi ca şi ghid pe timpul analizei. Rezultatele estimărilor vor facilita
elaborarea COAs ajungând la determinarea:
a. Cerinţe comune. Sunt cele tipice, acele sarcini esenţiale care pot fi
realizate într-un singur fel, folosind aceleaşi capabilităţi. Prin urmare
acestea vor fi aceleaşi pentru oricare COA
b. Opţiuni şi alternative. În cele mai multe cazuri vom întâlni mai
multe căi (modalităţi) pentru îndeplinirea misiunii. Aceste opţiuni pot
fi combinate rezultând astfel un COA. Când opţiunile sunt reciproc
exclusive, datorită limitărilor de timp, spaţiu sau forţe, ele pot forma
bazele unor COAs alternative.
c. Grupări pe criteriul spaţiului sau al funcţiunilor. Cerinţele
capabilităţilor tipice pot fi grupate în funcţie de operaţiile importante,
cheie, pivot pe zone specifice geografice sau funcţionale. Gruparea în
acest fel ajută la stabilirea forţei, a modului său de organizare care poate
fi comun, opţional sau alternativ pentru dezvoltarea (elaborarea) COA.
4.33 Elaborarea COAs.

COAs arată metodele, în concordanţă cu GPC, de îndeplinire a sarcinilor
esenţiale ale misiunii. Ele implementează design-ul operaţional prin descrierea
condiţiilor pentru atingerea punctelor decisive şi în final al Centrului de Greutate
(CdG) al adversarului şi în acelaşi timp protejarea celui propriu. GPO începe
prin dezvoltarea unor COAs experimentale (incipiente).
a. COAs iniţiale. În această etapă o schiţă şi o scurtă explicaţie pot
descrie un COA. Fiecare participant la proces trebuie să ia în
considerare faptul că sunt mai multe COAs disponibile. Aceasta asigură
- 58 -
flexibilitate privind modul cum vor fi angajate forţele şi cum va li
îndeplinită misiunea.
(1) Dezvoltarea unui COA atrage după sine necesitatea de a răspunde la
următoarele întrebări:
(a) . Când începe operaţia şi/sau când trebuie să fie gata (ex.
secvenţe, faze)?
(b) . Cine va executa operaţia?
(c) . Ce acţiuni militare se au în vedere (ex. acţiuni ofensive,
defensive)?
(d) . Unde se va acţiona?
(e) . De ce se desfăşoară operaţia (ex. pentru implementarea unor
acorduri de pace)?
(f) . Cum se va desfăşura operaţia?
(2) Brainstorming. Pentru a fi eficace GPO trebuie să fie îndrăzneţ şi
deschis la noi posibilităţi, pentru a găsi noi idei creative cu privire la modul de
îndeplinire a misiunii. Pe timpul COAs - brainstorming planificatorii vor arăta, în
mod deosebit, cum diferite forţe sau capabilităţi diferite pot fi folosite pentru
îndeplinirea sarcinilor esenţiale ale misiunii. Acest proces va continua, fără a fi
judecat în vreun fel, până vor fi epuizate toate ideile care pot apărea. Detaliile
specifice vor fi adăugate mai târziu.
b. Testul de viabilitate iniţial. GPO va testa fiecare COA incipient
(iniţial, experimental) pentru a se asigura că numai acele COAs care cred că, cel
mai probabi: vor avea succes să fie dezvoltate. Testele de viabilitate vor include:
(1) Oportunitate. COA va conduce la îndeplinirea sarcinilor esenţiale
şi obiectivelor misiunii?
(2) Fezabilitate. COA este posibil din punct de vedere al spaţiului,
timpului, resurselor raportat la condiţiile existente şi efectele dorite
astfel încât să fie adoptat?
(3) Acceptalibitate. Prin COA adoptat este posibil să se realizeze
costurile privind desfăşurarea forţelor, resursele folosite, pierderile
suferite, nivelurile de risc la valorile aşteptate?
(4) Exclusivitate. COA este suficient de diferit de celelalte COAs prin
prisma avantajelor şi dezavantajelor?
(5) Completitudine. COA este complet? Răspunde la toate întrebările:
cine, ce, când, unde, de ce, cum?
c. Intervenţii ale comandantului privind elaborarea COAs.
Comandantul poate interveni (fi solicitat să intervină) periodic în
activitatea OPG pentru (prin) eliminarea sau revederea opţiunilor ce sunt
dezvoltate sau adăugarea altora noi. Aceste intervenţii pot fi făcute (cerute) într -
un cadru formal sau, mai ales, într-un cadru informai. În mod deosebit acest
lucru este important pe timpul planificării pentru răspuns la crize, când timpul
este de obicei limitat.
d. Perfecţionarea (detalierea) COAs.
- 59 -
O dată ce au fost stabilite, COAs viabile vor fi detaliate, perfecţionate de
către GPO pentru analizele ulterioare şi pentru jocul de război. O activitate
importantă în acest moment o reprezintă analiza detaliată a „forţelor" pentru
fiecare sarcină esenţială a misiunii asociată la perfecţionarea COA respectiv.
Subordonaţii trebuie să participe la perfecţionarea COAs. De regulă această
activitate include:
(1)Schiţa CONOPS reprezentând:

(a) Scopul principal pentru fiecare fază a operaţiei care conduce la
îndeplinirea sarcinilor esenţiale şi ale scopului misiunii.
(b) Când, unde şi care secvenţe ale operaţiei vor realiza condiţiile
pentru atingerea punctelor decisive.
(c) Sarcinile principale ale fiecărei componente şi de asemenea
capabilităţile majore ale forţelor cerute pentru fiecare fază a operaţiei.
(2)Concepţia (descrierea) grafică a operaţiei - poate fi una sau mai

multe schiţe folosind simboluri conform standardelor NATO pentru a ilustra
concepţia operaţiei.
(3) Organizarea forţelor - trebuie arătat modul cum se anticipează

comanda, precum şi structura forţelor cu două eşaloane mai jos şi de asemenea
pentru fiecare schimbare semnificativă pe faze.
(4) Încadrarea în timp - descrierea secvenţială a sarcinilor cheie pentru

subordonaţi pentru fiecare fază a operaţiei, inclusiv a altor evenimete cheie şi
acţiunile adversarului.
e. Analiza forţelor.
Identificarea cerinţelor de capabilităţi ale forţelor este un proces care se
repetă pe parcursul fiecărei etape a planificării. Cu toate acestea el devine
foarte important (critic) pe timpul dezvoltării concepţiei. În termeni simpli această
analiză reprezintă un proces deliberat pentru a identifica sarcinile care trebuie
îndeplinite, de a determina gama de sarcini care presupun existenţa unor
capabilităţi particulare pentru a fi atinse, precum şi determinarea naturii şi
mărimii forţelor ce urmează a fi întrebuinţate pentru a îndeplini misiunea.
4.34. Analiza Cursurilor de Acţiune.

După identificarea Cursurilor de Acţiune, se desfăşoară analiza continuă şi
testarea acestora la viabilitate in conformitate cu criteriile stabilite in Figura 13.
Aceasta include verificarea detaliată a momentelor din diferite perspective
funcţionale. Acestea de obicei sunt îndeplinite la analiza de către statul major a
Cursurilor de Acţiunie. Suplimentar, ficare COA trebuie să fie jucat contra
capabilităţilor oppizite a COA adversarului, inclusiv timpul la dispoziţie.
- 60 -
a. Controlul Statului Major.
Presupune continuarea elaborării estimărilor şi analiza fiecărui COA, prin
identificarea punctelor tari şi slabe ale acestuia şi precizarea că cursul selectat de
acţiune este viabil.
b. Jocul de război.
Jocul de război este necesar pentru evaluarea COA potenţiale în scopul
îndeplinirii misiunii, de asemenea pentru pentru identificarea şi corectarea
problemelor apărute. Concomentent se identifică avantajele şi dizavantajele,
acţiunile cheie, care trebuie să fie sincronizate dacă COA atinge sau nu cu succes
sarcinile şi scopurile esenţiale ale misiunii. Jocul de război, de asemenea, trebuie să
asiste la identificarea riscurilor şi oportunităţilor, punctelor de decizie pentru
comandantul în scopul desfăşurării contracţiunilor sau expoatării astfel de situaţii.
„Planul compartimentului” poate fi necesar pentru elaborarea parametrelor
dizainului operaţional descris în Capitolul III, Paragraful 3.25. Minimum necesar
este efectuarea jocului de război a COA propriu impotriva „Celui mai probabil COA
inamicului” şi „Celui mai periculor COA inamicului”. Dacă este timpul la dispoziţie
se joacă toate COA potenţiale ale inamicului. În general, trei posibilităţi sunt
deschise:
- jocul de război pe faze (Jocul cu sarcinile esenţiale întrunite contra
obiectivelor în fiecărei faze);
- jocul de război a Punctelor Decisive (Jocul cu sarcini critice
esenţiale întrunite cu punctele decisive);
- jocul de război cu segmentele Spaţiului de Luptă (Jocul cu
acţiunile critice întrunite impotriva ariilor speciafice al Spaţiului
de Luptă).
(1) Pregătirea pentru Jocul de Război. Aceasta include:
(a) Determinarea rezultatelo dorite.
(b) Hotărărea metdelor şi scopurilor.
(c) Obţinerea instrumentelor pentru manual sau calculator ce
sprijină simularea şi analiză.
(d) Pregătirea locurilor de întîlnire potrivite.
(e) Organizarea (numirea) jucătorilor proprii şi adversarului,
inclusiv a comandamentelor din subordine, dacă este posibil.
(f) Organizarea (numirea) arbitrajului, arbitrelor experţi şi
secretarului.
(g) Stabilirea regulilor de Joc de Război.
(h) Pregătirea situaţiei operaţionale.
(2) Desfăşurarea Jocului de Război. Metodica desfăşurării Jocului de

Război este determinată de rezultatele dorite, metodelor selectate şi scopului. Tipic,
Jocul de Război va incude:
- 61 -
(a) Arnajarea Condiţiilor. Este o introducere în scopul ajustării
condiţiilor strategice şi operaţionale, inclusiv consideraţii politice, condiţiile
înconjurătoare, condiţiile civile, condiţiile media etc.
(b) Iniţierea Jocului de Război. O serie de „Iniţierea jocului” se
consideră metoda de acţiune - reacţiune - contracţiune opponenţilor, începînd
cu opponentul care are iniţiativă.
(c) Evaluarea. Evaluarea rezultatelor probabile, urmează după fiecare
etapă a jocului de război şi este întrebuinţată pentru aranjarea următoarei
etape.
(3) Înscrierea rezultatelor. Observaţiile şi concluziile extrase din Jocul de

Război trebuie să fie înregistrate în linie cu obiective. Tipic, acestea includ:
(a) Avantajele şi dezavantajele.
(b) Înlăturarea neajunsurilor.
(c) Cerinţele privin forţele / capabilităţile adiţionale.
(d) Cerinţele de sincronizare.
(e) Riscuri seminifcative şi oportunităţi întîlnite impotriva (cel
mai probabil şi cel mai periculos) COA al adversarului.
(f) Punctele Decisive şi sprijinul Cerinţelor de Informaţii
Esenţiale pentru Comandant.
(g) Cerinţele Planului Compartimentelor.
c. Sincronizarea.
Pentru ficare COA este necesar ca acţiuni cheie subordonaţilor să fie
sincronizate în spaţiu şi timp în conformitate cu conceptul operaţiei. Acest process
asigură posibilitate continuă pentru statul major de a evalua practicabilitatea
fiecărui COA. Sincronizarea poate fi evaluată pe timpul desfăşurării Jocului de
război sau ca un pas separat, dar trebuie să fie finisată ca o parte a procesului de
analiză. (Vezi Exemplu de Matriciu de Sincronizare în anexa H)
d. Disponibilitatea Forţelor.
Verificarea finală a COA are ca scop determinarea forţelor necesare,
disponibilitatea pentru participare în operaţie şi nivelul acestora de gătinţa de luptă
pentru fiecare COA, potrivint timpului de averitizare a începutului operaţiei.
Presupuneri privind disponibilitatea şi gătinţa forţelor trebuie să fie verificată
conform Ordinii de Bătaie Generale. Posibilitatea detaşării forţelor operaţionale fără
nivelul de gătinţa de luptă necesar, este important de identificat clar în conformitate
cu cerinţele Musurilor de Răspuns la Criză (MRC) şi de introdus dacă corespunde
COA selectat.
4.35 Compararea Cursurilor de Acţiune.

După verficarea COA pe validitate impotriva estimărilor statului major şi
evaluat după Jocul de Război, GPO examinează rezultatele în scopul identificării
COA optim. rezultatele comparării de obieci sunt prezentate comandantului în
formă de tabel pe timpul desfăşurării Brifingului de Luare a Deciziei (BLD).
- 62 -
Exemple de matriciile de comparare a COA sunt arătate în Fig. ___ şi ____.
Compararea trebue logic să sprijină GPO în recomandările comandantului pentru
selectarea COA optim. Compararea COA în afară de criteriul definiţiei include două
aspecte_
COA Adversarului I COA Adversarului II

C AVANTAJELE DIZAVANTAJELE AVANTAJELE DIZAVANTAJELE
O
A
p
r • xxx • xxx • xxx • xxx
o • xxx • xxx • xxx • xxx
p • xxx • xxx • xxx • xxx
r
i
u
1
C
u
O
A
• xxx • xxx
p
• xxx • xxx • xxx
r • xxx • xxx • xxx
• xxx • xxx
o • xxx • xxx
p
r
i
u
2
.
Figura __ Matriciu de comparare a COA ale inamicului
a. Compararea COA proprii şi ale adversarului. Aceasta comparare

eficacităţii realtive a fiecărui COA propriu împotriva COA ale adversarului
bazat pe rezultatele Jocului de Război.
b. Criteriile de selectare a COA optim de către comandant. Comandantului

trebuie să furnizeze criteriile de evaluare şi comparare a COA baza pe
recomandările GPO şi intenţia revizuită. Aceste criterii asistă statul major în
determinarea COA optim care sprijină intenţia comandantului.
c. Compararea COA proprii. este compararea avantajelor şi dizavantajelor

relative a fiecărui COA contra COA ale adversarului. Este bazat pe rezultatele
estimărilor statului major şi Jocului de Război contra selectării criteriilor
indicate de comandant.
- 63 -
Criterii MASSA COA 1 COA 2 COA 3
xxx 2 3 2
3 6 9 6
2 3 1
xxxx 3 6 9 3
xxx 2 3 2
2 4 6 4
2 1 3
xxx 1 2 1 3
3 3 3
xxx 1 3 3 3
2 3 1
xxxx 2 4 6 2
Total: 25 34 21
Figura__. Matriciu de comparare a COA propriu cu criteriile de greutate (importanţă)
4.36 Decizia Comandantului privind COA.

GPO prezintă comandantului recomandările statului major privind COA
optim, bazăndu-se pe anliaza statului major şi compararea COA, pe timpul
desfăşurării Brifingului de Luare a Deciziei. Brifiengul trebuie să corespundă
cerinţelor de informaţii necesare pentru baza luării hotărării de către comandant.
Comandantul va executa coordonarea cu comandanţii din subordine (dacă este
necesar) şi va solicita recomandările acestora în procesul de luare a deciziei, în
special în cazul limitei de timp în perioada Planificării Răspunsului la Criză (PRC).
Formatul Briefingului de luare a deciţiei este afişat în anexa G.
a. Comandantului poate decide selectarea COA cu sau fără executarea

modificărilor suplimentare, sau de a combina unele aspecte a COA diferite într-un
nou COA. De asemenea comandantului poate îndruma la COA (noi) adiţionale care
trebuie să fie determinate. Acest process dă posibilitatea Comandantului în ghidarea
necesară pentru elaborarea CONOPS.
b. În dependenţa de nataura îndrumărilor primite de la comandant, poate fin

necesar un Briefing de Luare a Decizieie suplimentar.
4.37 Dezvoltarea Conceptului Operaţiei (CONOPS).

Bazîndu-se pe indicaţiile primite de la Comandant, statul major dezvoltă COA
selectat în Conceptul Operaţiei. CONOPS furnizează formulare limpedă şi succintă
cum comandantul are intenţia de a îndeplini misiunea, inclusiv finalitatea militară
dorită. Necesarul de natura dezvoltării actuale a crizei, care indică cerinţele
probabile de deficitul de timp pentru compunerea Statului Major al Grupării de
Forţă şi detaşarea forţelor, trebuie să fie incluse în CONOPS Statului Major
General. Formatul exemplu al CONOPS este afişat în Anexa E capitolului VII. În
linii generale CONOPSul:
a. Furnizează precierea comandantului a situaţiei, inclusiv
presupunerile cheie şi centrele de greutate, bazat pe direcţiile şi
îndrumările primite după analiza misiunii comandantului.
- 64 -
b. Furnizează presupunerile personale ale comandantului în domeniul
centrelor de greutate, punctele decisive, linii de operaţii şi analiza
riscurilor.
c. Furnizează misiunea exprimată a comandantului.
d. Descrie cum comandantul intenţionaează să îndeplinească misiunea
în linii generale.
e. Descrie implicarea forţelor principale şi capabilităţilor în ordinea de
acţiuni majore în scopul atingerii obiectivelor specifice.
f. Furnizează expunere sumară a forţelor majore şi capabilităţilor
necesare pentru desfăşurarea operaţiei.
g. Informează comandanţii din subordine, statul major şi agenţiile de
sprijin în scopul, natura şi sarcinile pentru planificare ale acestora,
inclusiv necesităţile pentru dezvoltare a Planurilor Suplimetare
(SUPLANs).
h. Furnizează viziune generală a conceptului de administrare şi sprijinul
logistic al operaţiei.
i. Furnizează viziune generală a aranjamentelor de comandă şi
controlul propuse pentru operaţie, inclusiv sprijin de Comunicaţii şi
Sisteme Informaţional.
j. Stabileşte politica de Informaţii Publice (IP), obiectivele şi mesajele
necesare de a sprijini operaţie.
ETAPELE / PAŞII DEZVOLTĂRII CONCEPŢIEI
Verificări / analize de stat

major
Procesul de planificare la Elaborarea Informarea în vederea luării

nivelul comandantului COAs deciziei
CONOPS aprobat
 Analiza situaţiei (orientare şi analiză factori / deducţii)

 Elaboraea COAs (proprii / adverse)
 Analiza COAs (testare, jocuri de război, comparaţii)
 Pregătirea / prezentarea informării pentru luarea deciziei
 Alegerea COA preferat
 Elaborarea declaraţiei privind cerinţele (Statement of Requirement – SOR)
 Elaborarea CONOPS
 Obţinerea aprobării CONOPS.
4.38 Expunerea Cerinţelor.
- 65 -
Pe timpul desfăşurării Planificării de Răspuns la Criză şi Planificării în Avans,
dacă este indicat, statul major dezvoltă Expunerea Cerinţelor Provizorii (ECP), care
listează elementele forţelor necesare implemetării CONOPS. ECP de asemenea este
bazat pe adausele de la comandanţii din subordine.
Planificare paralelă şi dialogul între diferite nivele sunt esenţiale. ECP include
organizarea şi destinaţia finală a fiecărui element al forţei şi Data Necesară a
Comandantului (DNC) (cînd fiecare lement al forţei trebuie să fie operaţionalizat
gata la punctul final de destinaţie).
Documentul formalizat DNC este demonstrat în Anexa I. Expunerea
Cerinţelor Provizorii este bazat pe analiza de stat major „forţele de însarcinat”, cu
limitările cunoscute a Forţelor Armatei aflate la dipoziţie. Baza de date a Ordinii de
Bătaie (ORBAT), care este periodic completată de SMG, demonstrează resursele
forţelor şi mijloacelor.
Informaţiile privind forţele adiţionale este menţinută pentru alte forţe
potenţiale puse la dispozţie Forţelor Armate, inclusiv datele parvenite de la alte
minitsre sau adunate din alte surse. Natura dezvoltăii actuale a crizei indică cerinţele
pentru identificarea timpului-critic pentru planificare de statului major GFÎ şi
detaşării forţelor conform ECP, pentru sprijinul statului major GFÎ precum şi
Capabilităţile Critice GFÎ, trebuie să fie dezvoltate în paralel cu CONOPSul SMG.
Acesta trebuie să includă identificare şi augmentare a priorităţilor.
4.39 Planificarea paralelă

Planificarea în paralel este procesul de planificare operaţională se va
desfăşura în paralel la toate nivelurile de comandă. Mai mult, experienţa a arătat că
pentru a reacţiona în cazul unei crize, planificatorii trebuie să dezvolte planuri de
nivel strategic şi operativ într-un timp foarte scurt. Pentru a putea realiza acest lucru,
este esenţială coordonarea între toate nivelurile. În plus, distribuirea „efortului de
planificare conform nivelului” între nivelurile adiacente de comandă, va ajuta la
armonizarea întregului proces de planificare. Iniţial, efortul global de planificare
este direcţionat de către Comandantul Strategic (Strategic Commander – SC). Pentru
operaţiile de răspuns la criză; pe durata Estimării Politico – Militare (Political
Military Estimate – PME), SC va asista MC în elaborarea unor Opţiuni Militare de
Răspuns (Military Response Options – MRO). Pentru Planificarea Anterioară
(Advance Planning – AP), sau Planificarea Răspunsului la Criză (Crisis Response
Planning – CRP), atunci când le dirijează sau când este necesar, SC va executa
analiza misiunii, integrând şi informaţiile primite de la Comandanţii de nivel
Operativ, definitivând şi Instrucţiunile de Planificare ale Comandantului la nivelul
SC. Pe timpul etapei de elaborare a Concepţiei, dacă este necesar, SC poate solicita
comandanţilor de nivel operativ COA selectate de către aceştia pentru a le aviza.
Raţiunea acestei proceduri este bazată pe trei motive: permite Comandantului de
nivel Operativ (CO) să-şi aducă cea mai bună contribuţie la procesul de planificare
de nivel strategic; oferă certitudinea că procesul de planificare desfăşurat la nivel
operativ se desfăşoară în conformitate cu intenţiile SC; se reduce timpul necesar
pentru realizarea planurilor, atât la nivel strategic, cât şi la nivel operativ. În urma
- 66 -
aprobării CONOPS de nivel strategic de către NAC (sau MC), se definitivează şi
elaborarea CONOPS la nivel operativ, ceea ce permite mutarea eforturilor către
etapa de elaborare a planului, care se poate desfăşura, dacă este necesar, simultan cu
procesul de generare a forţei. O coordonare strânsă între planificatorii de la toate
nivelurile este imperativă pe parcursul întregului proces de planificare. Un exemplu
grafic de interrelaţionare în acest sens este arătat în figura mai jos.
Eforturile de Planificare Paralelă

Generare / identificare forţă
Nivel naţional
(politic) Aprobare
Aprobare
Planificare
AFL desfăşurare
ID SOR
CONOPS
MAB Elaborar
NIVEL MILTAR STRATEGIC
e OPLA ADL
1 SOR N
/ COP
Iniţiere Orientare Elaborarea Elaborarea Planului
(analiza misiunii) CONOPS
ID
COORDONARE
COORDONARE
COORDONARE
COORDONARE
COORDONARE
CPG
COA
NIVEL MILTAR OPERATIV
CONOPS OPLAN /
COP
Iniţiere Orientare Elaborarea Concepţiei Elaborarea Planului

(analiza misiunii) (Elaborarea / evaluarea COAs)
CPG PLANURI, SUPLANs
COORDONARE
COORDONARE
COORDONARE
Solicitări forţă:
NIVEL MILTAR TACTIC /
-terestre;
-aeriene;
COMPONENT
Iniţiere Orientare Elaborarea Concepţiei Elaborarea Planului

(analiza misiunii) (Elaborarea / evaluarea COAs)
4.40 Identificarea forţelor.

O parte importantă a dezvoltării de la CONOPS la Planul Final este
identificarea forţelor necesare. Cerinţele iniţiale privind performanţele forţelor sunt
derivate din analiza la nivelul trupelor a sarcinilor, analiză realizată pe timpul etapei
de elaborare a CONOPS. În mod normal, statul major al comandantului va elabora o
Declaraţie privind Cerinţele (SOR), enumerând performanţele necesare forţelor
pentru îndeplinirea fiecărei sarcini militare, incluzând şi o parte referitoare la Datele
Necesare Comandantului în faza iniţială (initial Commander Required Date – CRD),
precum şi locaţiile necesare pentru elementele forţelor în cadrul Zonei de Operaţii
Întrunite (Joint Operations Area – JOA). Un exemplu de SOR este inclus în Anexa
- 67 -
H a acestui capitol. Aceasta va fi revizuită permanent pe tot parcursul elaborării
CONOPS. Aceste cerinţe sunt comparate cu forţele de Reacţie disponibile la nivelul
NATO, cu răspunsurile naţiunilor la Chestionarul privind Planificarea Apărării
(Defence Planning Questionnaire – DPQ), precum şi cu Destinaţia / Scopul Forţelor
(Force Goals), în vederea identificării trupelor corespunzătoare SOR. Ulterior SOR
este pus la dispoziţia naţiunilor, simultan cu CONOPS, pe timpul unei Conferinţe
Iniţiale de Planificare (CIP), împreună cu solicitarea ca naţiunile să desemneze
forţele care să corespundă performanţelor menţionate în SOR. Naţiunile pun la
dispoziţie forţe în concordanţă cu cerinţele exprimate. Odată ce au fost identificate
forţele, SOR se transformă în Lista cu Forţe Întrunite (Joint Force List – JFL), care
este inclusă în Proiectul de Plan. Aceasta este actualizată în permanenţă, pe măsură
ce sunt disponibile mai multe detalii, transformându-se în final în Lista cu
Dispunerea Aliaţilor (Allied Disposition List – ADL), care este publicată separat de
plan.
4.41 Aprobarea CONOPS

Comandantul remite CONOPSul elaborat către eşalonul superior pentru
aprobare împreună cu ECP. Aprobarea CONOPSului trebie să efectuată pînă la
elaborarea Planului de Operaţii (OPLAN). Însă statul major continue procesul de
planificare şi iniţiază faţa Dezvoltarea Planului.
a. La nivelul conducerii statului, revederea CONOPS pe timpul procesului de

aprobare se focusează la identificarea momentelor care se categorizează după:
(1) Esenţial. Un comentariu substanţial automatic „strică liniştea” (ex.
incetează procedura de aprobare în scopul finisării către un termen fix) şi
trebuie să fie adresat/revizuit pentru aprobarea finală. Justificaţii sau
clarificări pot fi îndreptate către eşalonul de aprobare dacă autoritatea care a
elaborat documentul nu este deacord cu commentariu esenţial.
(2) Importnat. Comentarii importante, în mod normal, necesită justificaţii sau
lămuriri conform domeniilor de responsabilitate aflate îndemînă, dar nu să
„strică liniştea”. Un comentrariu important ar putea să culmineze într-un
moment esenţial dacă autoritatea de aprobare nu este de acord cu justificaţiile
sau lămuririle parvenite.
(3) Diferite. Comentarii diferite sunt de natura administrativă.
b. Ca o metodă, cînd se răspunde la imiterile identificate, se foloseşte

matriciul de răspuns în scopul justificărilor şi lămuririlor. Sunt stabilite următoarele
categorii standarde de răspuns:
(1) De acord. Sunt de acord cu commentariul sugerat. De executat
modificările necesare.
(2) De acord parţial. Sunt de acord cu o porţiune a comentariului sugerat, însă
cu protest la…
(3) Nu sunt de acord. Nu sunt de acord cu comentariului sugerat. Justificaţiile
aproximative sunt furnizate.
- 68 -
(4) Însemnat. Va fi luat în consideraţie pe timpul planificării pe viitor, însă
fără executarea modificărilor.
FAZA IV – PPO DEZVOLTAREA PLANULUI
4.42 Introducere.
Produsul final al PPO este planul aprobat. Această etapă a procesului este formată
din următorii paşi:
a. Elaborarea / coordonarea planului
b. Înaintarea planului spre aprobare
c. Difuzarea planului aprobat la structurile interesate
4.43 Elaborarea / coordonarea planului.

a. Elaborarea planului se bazează pe CONOPS aprobat. Dacă, pe durata
Elaborării Planului, se produc schimbări importante în CONOPS, este
necesar ca planificatorii să refacă etapele anterioare ale PPO.
b. Partea principală şi anexele planului trebuie să fie redactate în
conformitate cu Anexa E a Capitolului 7. Coordonarea ulterioară se
realizează prin intermediul procesului continuu de verificare a modului de
realizare a proiectului planului, aşa cum este descris în Capitolul 5.
c. Toată cantitatea de informaţie colectată de către statul major planificator
pe durata procesului de planificare, trebuie să fie utilizată pentru pregătirea
planului. Actuala modalitate de redactare a elementelor individuale ale
planului nu mai obligă la aşteptarea momentului când s-a parcurs tot PPO.
Odată ce au fost strânse informaţii suficiente despre un anumit subiect, pot
fi realizate în proiect diferite părţi ale planului.
d. Este obligatoriu să se realizeze un schimb continuu de informaţii între
diferitele secţii ale statelor majore din comandamentele subordonate. În
această etapă a elaborării planului, este important să se asigure
identificarea tuturor scăpărilor potenţiale şi prevederea modalităţilor de
rezolvare a acestora.
e. Planul va fi pregătit în conformitate cu instrucţiunile cuprinse în Capitolul
7.
4.44 Planificarea detaşării Forţelor.

Cu toate că desfăşurarea forţelor este o responsabilitate naţională, elaborarea
unui plan referitor la o desfăşurare de forţe pe scară mare necesită o coordonare şi o
armonizare realizate din timp între planurile NATO şi cele naţionale, depăşind de
multe ori zonele de responsabilitate ale RC sau chiar ale SC. În consecinţă este
necesar un proces de consultare permanentă între părţile implicate. Acest proces de
consultare este realizat prin intermediul unor conferinţe de planificare a desfăşurării.
Detalii privind aceste conferinţe sunt cuprinse în Anexa G a acestui capitol. Pentru
fiecare detaliu adăugat suplimentar la AFL, se realizează o ADL separată. ADL se
actualizează mult mai frecvent decât planul. Plecând de la ADL, naţiunile realizează
- 69 -
Planurile Detaliate de Desfăşurare (Detailed Deployment Plans – DDP), care
combinate cu cele ale altor naţiuni, se transformă în DDP multinaţional
(Multinational DDP).
Fig. Identificarea Forţelor şi Documentele de Desfăşurare
Declaraţia privind Cerinţele (SOR)
+ datele de identificare ale unităţilor specifice =
Lista Forţelor Întrunite (JFL)
+ datele privind destinaţiile şi planificarea timpului =
Lista cu Dispunerea Aliaţilor (ADL)
+ datele privind sprijinul şi deplasările =
Planul Multinaţional Detaliat de Desfăşurare

(Multinational Detailed Deployment Plan)
4.46. Aprobarea Planului.

Procesul oficial de aprobare este descris în Capitolul V.
4.47. Difuzarea Planului.

Procesul oficial de difuzare este descris în Capitolul V.
Etapa Dezvoltării Planului
Instrucţiunile comandantului
Analiza ulterioară de stat major
CONOPS aprobat Pregătirea

planului OPLAN
Planuri derivate
 Prelucrare ulterioară a Intenţiei Comandantului şi a Concepţiei dacă este

necesar
- 70 -
 Definitivarea sincronizării planului
 Confirmarea şi identificarea forţelor, componente ale pachetului de forţe
 Procesul de generare
 Coordonarea şi redactarea OPLAN
 Redactarea SUPLANs
 Redactarea planurilor secţiilor / statul major
 Înaintarea spre aprobare a OPLAN
 Difuzarea OPLAN şi SUPLANs.
ETAPA V – REVIZUIREA PLANULUI
4.48. Introducere.
Această etapă conţine 2 paşi: revizuirea planului şi evaluarea planului. Dacă
este necesar, aceşti 2 paşi vor fi urmaţi de o informare actualizată privind decizia
comandantului.
4.49. Revederea planului.

Revederea planului se compune din 2 faze principale: verificarea desfăşurării
acestuia şi verificarea periodică.
a. Verificarea desfăşurării. Pe durata unei operaţii, planul trebuie revizuit în
mod continuu. Această revizuire este esenţială în vederea asigurării că
schimbările necesare şi / sau planurile secţiilor pot fi integrate în planul
principal oportun, pentru a asigura faptul că misiunea continuă să poată fi
îndeplinită. Revizuirea planului pe durata desfăşurării unei operaţii poate fi
determinată de multe schimbări de situaţii, sau de instrucţiunile autorităţii
superioare. Analizarea permanentă a informaţiilor obţinute va permite o
apreciere cât mai exactă a situaţiei forţelor adverse. În acest caz, planurile
existente trebuiesc revizuite în funcţie de noua situaţie, pentru a determina
dacă este nevoie ca planurile derivate / adiţionale să fie şi ele modificate.
Revizuirea trebuie să se concentreze pe noile ameninţări, disponibilitatea /
sosirea de noi forţe, valabilitatea planurilor pentru diferite situaţii
(contingency plans), necesitatea elaborării altor planuri de către secţiile
statului major, etc. După ce s-a încheiat revizuirea planului, comandantul
trebuie să fie informat cu privire la orice recomandare, pentru a acţiona în
concordanţă cu noua situaţie. De reţinut că pentru orice schimbare majoră sau
amendament la plan trebuie obţinută o nouă aprobare.
b. Revizuirea periodică. Datorită schimbării circumstanţelor pe baza cărora
au fost întocmite, toate planurile au o perioadă limitată de valabilitate.
Revizuirea periodică a acestora, este o activitate normală, inclusă în cadrul
activităţilor periodice ale comandamentelor, cu scopul menţinerii valabilităţii
lor. Detalii şi proceduri de urmat pentru acest tip de revizuiri sunt cuprinse în
Capitolul 6.
- 71 -
4.50 Evaluarea planului.
a. În mod ideal, analiza planului trebuie să fie realizată prin intermediul revederii
acestuia, atât în detaliu, precum şi prin aplicaţii şi jocuri de război. În ceea ce
priveşte problemele de timp şi de rezultate cuantificabile, cel mai eficient este
jocul de război, asistat de calculator. O analiză desfăşurată de ofiţeri de stat
major independenţi (ex.: ofiţeri care nu au fost implicaţi direct în pregătirea
planului) poate, de asemenea, să realizeze evaluarea planului. Aceşti ofiţeri vor
utiliza, atât experienţa lor, precum şi datele de planificare corespunzătoare.
Metodologia de evaluare a planului va fi aleasă în funcţie de valoarea jocurilor
de război şi a timpului la dispoziţie.
b. Dacă sunt necesare schimbări importante şi timpul permite, procesul de
planificare trebuie reînceput de la Etapa Orientării. Aceasta va necesita
revederea tuturor factorilor implicaţi şi se va materializa în recomandări pentru
schimbările considerate necesare. Acestea vor trebui să fie supuse analizei
comandantului în cadrul unei informări privind revizuirea deciziei (Revised
Decision Briefing). Dacă există limitări din punctul de vedere al timpului,
revederea procesului de planificare trebuie să fie scurtă şi limitată la o evaluare
a noii situaţii, a potenţialelor efecte asupra planului curent şi să includă
recomandări pentru fiecare schimbare care poate fi necesară.
4.51 Informarea privind revederea deciziei (Revised Decision Briefing - RDP).

În acest punct al procesului, RDP trebuie desfăşurată scurt şi la obiect.
Următoarele puncte constituie minimul necesar de inclus în această activitate:
a. Actualizarea situaţiei (forţe proprii / adverse)
b. Efectele asupra planului curent
c. Schimbările potenţiale ale planului
d. Riscurile asociate cu planul curent (dacă se schimbă / dacă nu se schimbă)
e. Recomandări.
Fig. Etapa Revederii Planului
Instrucţiunile
Comandantului
OPLAN OPLA
Revederea
aprobat N
planului
actual
izat
Planuri
derivate
actualizate
- 72 -
 Revederea execuţiei planului
 Desfăşurarea revederii periodice
 Desfăşurarea aplicaţilor şi / sau jocurilor de război
 Desfăşurarea informării privind revederea deciziei, dacă este necesar
 Actualizarea şi trimiterea amendamentelor, dacă este necesar
 Pregătirea şi trimiterea planurilor, dacă este necesar.
ANEXE:
A. Rezumat PPO
B. Formatul Directivei de Iniţiere
C. Formatul Informării privind Analiza Misiunii
D. Formatul Instrucţiunilor Comandantului privind Planificarea
E. Analiza situaţiei de către statul major în vederea dezvoltării
COAs
F. Formatul Informării privind luarea deciziei
G. Conferinţele de Planificare
H. Exemplu de SOR (Statement of Requirement).
CAPITOLUL V
CONSULTAREA, APROBAREA, PROMULGAREA

ŞI PROCEDURILE DE ACTIVARE
5.1 INTRODUCERE
a. Procedurile de consultare pentru planificarea timpurie şi la criză sunt în

esenţă la fel. Oricum, planificarea la criză poate solicita o consultare
rapidă datorită intervalului de timp redus la dispoziţie pe măsură ce
criza ia amploare.
b. Comenzile şi naţiunile participante într-o operaţie sau cele cu care se
cooperează trebuie să fie consultate într-o fază timpurie pe durata
iniţierii unui plan şi mai departe în fazele corespunzătoare până la
aprobarea acestuia.
5.2 Procesul de consultare
a. PRz Planurile de rezervă: Planurile de rezervă vor fi dezvoltate în

concordanţă cu PPO (procesul operaţional de planificare, Capitolul IV). Ideal,
pentru orice completare a planurilor, 60 de zile ar fi suficiente între enunţul
problemei şi reacţiile aşteptate. Următoarele versiuni de plan sunt materializate
astfel:
(1) Draftul iniţial: un draft iniţial al PRz va fi înaintat comandanţilor
ierarhici egali pentru comentarii.
- 73 -
(2) Draftul: Luând în considerare comentariile draftului iniţial,
draftul propriu-zis al PRz va fi înaintat comandanţilor ierarhici,
ministerelor implicate şi Statului Major General (SMG) pentru
comentarii. În aşteptarea comentariilor, ar putea fi util să se înainteze
unul sau mai multe drafturi care după aceea vor deveni al doilea, al
treilea draft, etc.
(3) Draftul coordonat: Comentariile vor fi incluse corespunzător şi

draftul coordonat va fi supus aprobării. Odată aprobat, planul este pus
în aplicare.
b. Planurile de operaţii (OPLANs): În termeni generali, procesul de

consultare pentru planurile de operaţii ar trebui să fie identic cu cel al planurilor de
rezervă. Oricum, este de notorietate faptul că dezvoltarea OPLAN este de obicei
restricţionată de timp şi de aceea procesul poate fi comprimat.
c. Planurile de apărare pe poziţii: Se impune consultarea.
d. Instrumentele planificării:
(1) GPO (Ghidul de planificare a operaţiei). Procesul de consultare

este identic cu cel al planurilor de rezervă.
(2) GPP (ghidurile practice de planificare) Odată ce GPP a fost

întocmit, şi ca draft iniţial şi ca draft revizuit, biroul de primă
responsabilitate îl înaintează la J5/SMG care va distribui
documentul pentru revedere, comentare, aprobare şi luare la
cunoştinţă în conformitate cu procedurile detaliate pentru
planurile de rezervă. O imagine schematică a acestui proces este
reprezentată în anexa A a acestui capitol.
e. Planurile de operaţii pentru exerciţiu (Exercise OPLANs): Pentru

exerciţiile militare, planurile de operaţii ar trebui dezvoltat în concordanţă cu
procesul de planificare al operaţiei (PPO). Oricum, în funcţie de cerinţele şi
obiectivele exerciţiului, procesele de aprobare şi consultare descrise în acest
capitol pot fi scurtate.
5.3 Procedurile de aprobare.

Autoritatea aprobatoare este detaliată în legislaţia în vigoare.
a. Planuri de rezervă şi planuri de operaţii
(1) La nivelul de comandă strategic, toate planurile de rezervă

necesită aprobarea Colegiului Militar, în timp ce planurile de operaţii de
- 74 -
nivel strategic şi planurile de apărare pe poziţii necesită aprobarea CSS
(Consiliul Suprem de Securitate). Toate planurile de rezervă, planurile de
operaţii şi planurile de sprijin ale subordonaţilor necesită aprobarea
autorităţii iniţiatoare.
(2) Autoritatea iniţiatoare trebuie să aprobe concepţia de operaţii,

dezvoltată pe timpul etapei de elaborare a concepţiei ca o pre-cerinţă
pentru întreaga dezvoltare a planului de rezervă/planului de apărare pe
poziţii/planului de operaţii. Aprobarea oricum, nu este o pre-cerinţă
pentru dezvoltarea planului. Planificarea nu trebuie să înceteze cât se
aşteaptă aprobarea pentru concepţia de operaţii.
b. Instrumentele planificării. Ghidul de planificare al operaţiilor şi ghidul

practic de planificare sunt înaintate către Colegiul Militar (CM) pentru luare la
cunoştinţă şi revedere, sub procedură nemenţionată, şi stipularea oricărei
orientări adiţionale necesare.
5.4 Procedura de promulgare.

Scrisorile de promulgare trebuie să însoţească emiterea tuturor completărilor
de plan, concepţie de operaţii şi orientările planificării. Conţinutul şi formatul sunt
incluse în cap. VII, anexa C.
5.5 Procedura de activare.

Procedurile de activare a forţei sunt detaliate în documentele de directivă în
vigoare.
ANEXE:
A. Diagrama procedurilor de stat major ale GPP (Ghidul practic de planificare)
CAPITOLUL VI
PROCEDURI DE REVEDERE, REVIZUIRE ŞI ANULARE
6.1. Generalităţi
a. Periodic, documentele de planificare ale operaţiilor se pot revedea,
revizui sau chiar anula pentru a evalua sau confirma valabilitatea, posibilitatea
de punere în practică şi viabilitatea acestora.
- 75 -
b. Fiecare comandant va:
(1) Menţine actualizate planurile sale ca şi ale subordonaţilor săi şi va înainta

situaţia actualizată de fiecare dată când aceasta suferă schimbări pentru a fi
încorporată Listei Planurilor şi Instrumentelor de Planificare ale Forţelor Armate
(LPIPFA).
(2) Stabili proceduri de revedere permanentă şi competentă a

planurilor.
(3) Stabili acţiunile ce urmează a fi întreprinse ca rezultat al

revederilor, incluzând schimbările în propriul plan sau în documentele
de planificare a operaţiilor şi schimbările recomandate în documentele
de planificare sau alte documente de bază ale eşaloanelor superioare.
6.2 Revederea.
Revederea se va face atunci când:
a. Există o modificare semnificativă a situaţiei.

b. Au trecut 24 de luni de la prima aprobare sau de la ultima revedere
completă.
c. Unul dintre documentele de planificare sau cele care au concurat la
întocmirea planului a fost înlocuit sau când apare o „schimbare majoră”.
d. În planificarea operaţiilor, „schimbare majoră”, înseamnă:
 Pentru COP, SDP, sau OPLAN, de fiecare dată când sunt
schimbări ce modifică radical concepţia operaţiei sau concepţia de
utilizare a forţelor.
 Pentru alte documente de planificare a operaţiilor, de fiecare dată
când o schimbare modifică radical ideea de bază a documentului.
e. Revederea va determina gradul de revizuire sau anularea documentului
6.3 Revizuirea.
a. Atunci când este necesar, pot fi făcute schimbări în text sau alte
amendamente fără importanţă majoră de către cel care a întocmit
planul fără aprobare sau justificare.
b. Schimbările majore necesită aprobare, în conformitate cu procedurile
detaliate în Capitolul V.
6.4 Anularea.
Anularea unui plan sau a unui alt document de planificare a operaţiilor
necesită aprobarea celui care a întocmit acel document. În scrisoare de promulgare a
unui nou proiect de plan sau de document de planificare a operaţiei, se vor lista
- 76 -
acele planuri sau documente ce sunt înlocuite de proiectul în cauză. Pentru a putea fi
aprobată anularea unui document, se va respecta următoarea procedură:
a. Proiectul Scrisorii de Intenţie. Se va înainta o scrisoare de intenţie

pentru anularea unui document tuturor eşaloanelor (agenţiilor) care au
contribuit la procesul iniţial de consultare pentru întocmirea acelui
document. Scrisoarea de Intenţie va include raţionamentul în baza
căruia se intenţionează anularea şi se va da un timp de 60 de zile pentru
răspuns.
b. Declaraţia de anulare. În situaţia în care nu sunt obiecţii majore, se va

emite o scrisoare către toate structurile din lista de distribuţie prin care
se anunţa anunţă anularea documentului.
c. Înregistrarea. Pentru procedurile de înregistrare a planurilor viabile,

lista de distribuţie pentru ambele scrisori trebuie să includă PLANURI
ŞI POLITICI ALE J5 – CSS.
d. Planurile de Sprijin (SUPLANs) şi Ordinele de Operaţii (OPORDs).

Anularea Planurilor de Operaţii reprezintă baza legală pentru anularea
tuturor Planurilor de Sprijin şi a Ordinelor de Operaţii ale acestuia.
e. Copiile pentru arhive. Structura care a emis un plan ce a fost anulat va

păstra cel puţin copie a acestuia la arhivă. Copia trebuie clar marcată
cu cuvântul „ANULAT” şi va fi trecut grupul data-oră al Scrisorii de
anulare prin care a fost efectiv anulat documentul.
CAPITOLUL VII
FORMATUL DOCUMENTELOR
7.1 Generalităţi.
Un format standard al documentelor de planificare va asigura că toate
aspectele importante relaţionate cu executarea operaţiilor militare sunt prezentate
într-o formă familiară şi că sunt asigurate materialele pe care se sprijină în vederea
luării unor decizii prompte.
Documentele de planificare trebuie să se conformeze instrucţiunilor cuprinse
în acest capitol, care detaliază formatul general prezentat în STANAG 2014. Abateri
de la acest format sunt premise numai atunci când este foarte clar că respectarea sa
va îngreuna exprimarea evaluării, voinţei, intenţiei şi directivelor de către
comandant.
7.2 Elemente fizice.

Un document de planificare este format din următoarele elemente:
a. Coperta documentului.
- 77 -
b. Scrisoarea de Promulgare.
c. Tabelul cu Cuprinsul / Lista Paginilor.
d. Înregistrarea schimbărilor făcute de-a lungul timpului.
e. Partea principală.
f. Anexe, care pot să includă şi Appendixuri dacă există.
7.3 Coperta documentului.

a. Coperţile trebuiesc realizate în conformitate cu următoarea schemă de
culori care este utilizată pentru identificarea gradului de clasificare a
materialului cuprins în interiorul documentului:
(1) Roşu: material STRICT SECRET (SS).
(2) Albastru: material SECRET (S).
(3) Verde: material CONFIDENTIAL (C).
(4) Galben: material RESTRICŢIONAT (R).
(5) Alb: material NESECRET (NS).
b. Formatele coperţilor documentelor sunt prezentate în Anexa O a

acestui capitol.
7.4 Scrisoarea de promulgare.
a. Documentele de planificare vor fi înaintate/trimise cu o “Scrisoare de

Promulgare” (Formatul conform Anexei P), care trebuie să includă
următoarele elemente atunci când este cazul:
(1) Referinţele importante (ex., Directiva de Iniţiere, Planul

corespunzător al eşalonului superior, CONOPS, GOP).
(2) Scopul documentului.
(3) Condiţiile în care documentul este valabil (exemplu: “valabil
pentru planificare”, “pentru exerciţii “, în conformitate cu intenţia
comandantului care aprobă sau a autorităţii corespunzătoare).
(4) Data aprobării (şi referinţe) de către autoritatea corespunzătoare.
(5) Data de intrare în vigoare a documentului ( a nu se utiliza
expresia
“după primire”).
(6) Instrucţiuni de planificare şi implementare în continuare.
(7) Instrucţiuni de lucru pe baza documentului pe timp de pace.
(8) Solicitare de comentarii din partea ministerelor şi comandanţilor
structurilor de forţă.
(9) Solicitarea aprobării documentului de către autoritatea

împuternicită.
(10) Paragrafele cu rezumatul documentului ( daca se cere)
(a) Rezumatul situaţiei.
- 78 -
(b) Misiunea comandantului.
(c) Extras din concepţia comandantului privind operaţia.
b. “Schimbările majore” la document (aşa cum sunt definite în Capitolul

VI) trebuie trimise cu o Scrisoare de Promulgare. Amendamentele /
schimbările minore sunt trimise însoţite de o scrisoare militară.
c. Scrisoarea de Promulgare este amplasată pe prima pagină ( primele

pagini)
după coperta documentului.
d. Fiecare pagină a Scrisorii de promulgare va fi numerotată în maniera

"i", “ii", "iii", etc. Numărul total de pagini ale documentului ataşat trebuie să
fie specificate (vezi formatul) şi vor include toate paginile mai puţin coperta
şi separatorii de carton incluşi pentru a facilita utilizarea planului.
e. In situaţii de urgenţă, documentele de planificare şi amendamentele

importante pot fi promulgate prin intermediul unor mesaje. Această procedură
va fi urmată de procedura descrisă anterior imediat ce împrejurările permit
aceasta.
7.5 Cuprinsul / Lista paginilor.

Lista paginilor este obligatorie în conformitate cu aplicarea corectă a
prevederilor care se aplică pentru documentele catalogate de la SECRET în sus.
Oricum, cuprinsul poate fi combinat cu lista efectivă a paginilor documentului,
incluzând în tabel toate paginile numerotate ( inclusiv numerele paginilor de început
şi de sfârşit ).
7.6 Înregistrarea schimbărilor.

Un exemplu de format pentru înregistrarea schimbărilor făcute de-a lungul
timpului este prezentat în Anexa Q a acestui capitol. Scrisorile de Promulgare
depăşite, precum şi scrisorile care au promulgat schimbări minore se constituie într-
o înregistrare a istoriei documentului, iar modificările aduse se consemnează în
partea de jos a acestei înregistrări.
7.7 Partea principală. Partea principală este documentul propriu-zis, fără anexe
sau ataşamente (Formatul este prezentat în Anexa S).
7.8 Anexe / Appendixuri.
a. Lista anexelor va fi amplasată la sfârşitul părţii principale a

documentului.
- 79 -
b. Numărătoarea anexelor / appendixurilor se va conforma listei de anexe
/ Appendixuri prezentate în Anexa M.
c. Pe cât posibil, anexele şi appendixurile trebuie să se conformeze
formatului de bază cu cinci paragrafe prezentat în Anexa S a acestui capitol.
Dacă formatul de bază cu cele cinci paragrafe nu este adecvat, se vor folosi
(adăuga) diferite paragrafe pentru rezolvarea situaţiei particulare astfel create.
d. În anumite împrejurări anexele pot fi publicate separat; în acest caz
documentul de bază va indica cum sunt publicate acestea.
ANEXE:
„M” Lista anexelor şi apendicilor la planuri 92

„N” Pregătirea documentelor de planificare 96
„O” Formatul copertei documentului 102
„P” Formatul Scrisorii de Promulgare 105
„Q” Formatul Înregistrării Schimbărilor 106
„R” Formatul CONOPS 107
„S” Formatul documentului de bază 110
„T” Formatul pentru Direcţiile de Planificare 113
Funcţională
CAPITOLUL VIII
IDENTIFICAREA PLANURILOR ŞI NUME DE COD
8.1 Introducere.
Pentru identificare, lucrul cu acestea şi din motive de securitate, este stabilit
un sistem de identificare a planurilor.
a. Toate sau câteva din elementele următoare vor constitui elemente de
identificare a unui plan:
(1) Un număr al planului.
(2) Un sufix la numărul planului, constituit dintr-o literă, pentru
Planurile de Sprijin (SUPLANs).
(3) Structura care a emis planul, categoria şi data.
(4) Un nume de cod.
(5) Un titlu descriptiv al planului.
b. J5 Compartimentul Planificare Strategică, va înregistra toate numerele

şi numele de cod ale tuturor planurilor.
8.2 Numărul planului.

Fiecărui plan i se va aloca un număr neclasificat format din cinci cifre. J5
Compartimentul Planificare Operaţională Strategică va aloca acest număr. De
- 80 -
asemenea, numere vor fi alocate şi acelor planuri de interes pentru SMG elaborate
de structuri altele decât FA. Sistemul de numerotare este detaliat în Anexa A la acest
capitol.
8.3 Structura emitentă, categoria şi data.
a. Structura emitentă este identificată astfel :

(1) Pentru planuri ale Operaţiilor Comandamentelor Întrunite (OCÎ),
de către scurte titluri descrise în manualul cu abrevieri (Comandamente
şi Organizaţii F.A.).
(2) Pentru planurile naţionale, de către titlul scurt al structurii
precedat de
literele de identificare a ţării respective.
b. Categoria planului sau documentului va fi dată de structura emitentă ca

fiind: Ordin de Operaţie (OPORD), Plan de Sprijin (SUPLAN), Ghidul
sarcinilor în procesul de planificare (Functional Planning Guid – FPG), Planul
de Operaţii pentru Situaţii Neprevăzute Contingency Plan – COP), Planul de
Apărare (Standing Defence Plan – SDP), după caz. Pentru exerciţiile militare
sau alte activităţi de pregătire, termenul de „EXOPLAN” va fi folosit numai
pentru planurile de operaţii care conţin elemente relevante de sprijin a
exerciţiului, aşa cum este descris în EPG – Ghidul de Planificare a
Exerciţiilor. Planurile de operaţii elaborate pe timpul desfăşurării exerciţiilor,
sau cele elaborate pentru scenariile de pregătire, vor fi denumite OPLANs, cu
specificaţia că sunt „de exerciţiu”, conform ACO Security Directive 70-1.
c. Data emiterii planului este cea care apare pe coperta faţă a celei mai
recente ediţii.
8.4 Nume de cod.

Scopul atribuirii unui nume de cod este acela de a da o denumire neclasificată
şi uşor de reţinut unui document. Modul de formare a numelui de cod, folosirea
cuvintelor şi alocarea sunt descrise mai jos.
a. Modul de formare a numelui de cod.

Un nume de cod este format din două cuvinte diferite din limba
engleză, care să denumească într-un mod neclasificat o activitate, un
eveniment, un Plan de Operaţii, un exerciţiu, un comandament, inclusiv o
locaţie sau un proiect.
b. Folosirea cuvintelor la formarea numelor de cod.
(1) Cuvintele din alte limbi, împrumutate în limba engleză nu se vor

folosi ca nume de cod.
- 81 -
(2) Numele de cod vor avea o conotaţie clară; se va evita folosirea
cuvintelor frivole sau nedemne.
(3) Un nume de cod este neclasificat atunci când este folosit de sine
stătător. Totuşi, subiectul sau întreg documentului poate fi clasificat. De aceea, de
fiecare dată cînd un nume de code este folosit într-un context din care se poate
deduce subiectul documentului denumit cu acel nume de cod, trebuie impusă o
anume clasificare a activităţii respective.
(4) Al doilea cuvânt trebuie să fie diferit de primul.
c. Alocarea.
(1) Comandanţii pot da nume de cod documentelor elaborate fără

restricţie. Nu este necesară o evidenţă a lor, dar trebuie să informeze toate structurile
interesate. De asemenea, trebuie să se asigure că numele de cod atribuite nu intră în
conflict cu denumiri scurte de structuri, fraze binecunoscute sau nume de cod deja
existente. Cel care elaborează planul va atribui un nume de cod conform
paragrafului 3 de mai jos.
(2) Nu vor fi restricţii în alegerea cuvintelor. Aceasta permite o mai
mare flexibilitate în alegerea numelor de cod pentru operaţii la toate nivelurile.
(3) SMG va atribui nume de cod pentru noile operaţii după aceleaşi
reguli ca şi la elaborarea planurilor subordonate (COP/SDP/OPLAN). Această
procedură este folosită pentru a lega cu ajutorul numelor de cod diferite planuri de
sprijin de denumirea operaţiei. Astfel, al doilea cuvânt va fi întotdeauna acelaşi
pentru operaţia în sine ca şi pentru toate planurile subordonate. Exemplu: OPLAN
SMG/Ghid Strategic este denumit „Operaţie JOINT GUARDIAN”, COM JFC
Naples OPLAN este denumit „Operaţie DISCREET GUARDIAN” iar COMKFOR
OPLAN este denumit „Operaţie DECISIVE GUARDIAN”.
8.5 Titlul descriptiv.

Structura ce emite un plan, va da un titlu clasificat corespunzător, care să
descrie foarte pe scurt subiectul planului. (Exemplu: „Dislocarea Brigăzii 20
Infanterie în Sudul Bocazei”). Acest titlu, care se constituie în titlul original al
documentului, trebuie să apară în scrisorile de promulgare şi în capul primei pagini
a planului.
8.6 Instrumente de planificare primară (iniţială).

Ghidurile sarcinilor în procesul de planificare (Functional Planning Guids –
FPGs) nu vor fi numerotate. De preferinţă, acestea vor fi cunoscute după nume.
ANEXE:
T. Sistemul de Numerotare a Planurilor (PNS).
- 82 -
CAPITOLUL IX
distribuirea ghidului DE PLANIFICARE OPERAŢIONALĂ
Numărul de
Structurile
exemplare
STRUCTURI EXTERIOARE:
Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova 1
Departamentul Trupelor de Carabinieri MAI 1
Serviciul de Grăniceri al Republicii Moldova 1
Serviciul de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova 1
STRUCTURI INTERIOARE:
MINISTERUL APĂRĂRII:
Cabinetul ministrului -
Direcţia Secretariat şi Mangement Intern 1
Direcţia Mangement şi Resurse umane -
Direcţia Politica de Apărare şi Planificare a Apărării 1
Direcţia Economico - Financiară -
Direcţia Inspecţie Generală -
Serviciu Relaţii Publice 1
Direcţia Juridică 1
Centrul mass - media 1
Direcţia Analiza Informaţiei 1
MARELE STAT MAJOR
Direcţia Gestionare Coordonare şi Monitorizare 1
J1 Direcţia personal 1
J3 Direcţie operaţii 1
J4/8 Direcţia planificare resurse de apărare 1
J5 Direcţia planificare strategică 1
J6 Direcţia comunicaţii şi sisteme informaţionale 1
J7 Direcţie instruire întrunită şi doctrine 1
Secţie Poliţie militară 1
Secţie medico-militară 1
Secţie Juridică 1
COMANDAMENTUL FORŢE TERESTRE 1
COMANDAMENTUL FORŢE AERIENE 1
COMANDAMENTUL LOGISTIC 1
Total: 23
- 83 -
CAPITOLUL X
ABREVIERI
Abreviere Abrevier
Descriere (EN) Descriere (MD)
(EN) e (MD)
AAW Anti-Air Warfare AA Apărare Antiaeriană
Operaţiile
ACO Allied Command Operations OCI Comandamentelor
Întrunite
ACOS Assistant Chief Of Staff LŞSM Locţiitor şef stat major
Allied Command Comandamentul Întrunit al
ACT CIT
Transformation Transformării
ACTORD Activation Order ORDACT Ordinul de activare
ACTREQ Activation Request CERACT Cerere de Activare
ACTWA
Activation Warning ALACT Alertă de Activare
RN
Allied Deployment and Sistemul Întrunit de
ADAMS SIDD
Movement System Deplasare şi Detaşare
Lista cu Dispunerea
ADL Allied Disposition List LDA
Aliaţilor
AFL Allied Forces List LFA Lista Forţelor Aliaţilor
AJP Allied Joint Publication PI Publicaţii Întrunite
Allied Mobilisation Co- Centrul Întrunit de
AMCC CICM
ordination Centre Coordonare a Mobilizării
AOI Area of Interest ZI Aria de Interes
AOR Area Of Responsibility ZR Zona de Responsabilitate
Allied Press Information Centrul Întrunit de
APIC CIIP
Centre Informaţii a Presei
Punctul Aerian de
APOD Airport of Debarkation PAD
Debarcare
Punctul Aerian de
APOE Airport of Embarkation PAI
Îmbarcare
Comandamentul Întrunit
ASC Allied Submarine Command CIS
pentru Submarine
Apărare Contra Navelor de
ASUW Anti-Surface Warfare ACNS
Suprafaţă
Apărare Contra
ASW Anti-Submarine Warfare ACS
Submarinelor
Allied World-wide Sistemul Aliat de
AWNIS Navigation Information SAINSG Informaţii pentru
System Navigaţie la Scară Globală
Battlefield Information Culegerea Informaţiilor
BICES Collection and Exploitation CICLSE despre Câmpul de Luptă şi
System Sistemul de Exploatare
- 84 -
Abreviere Abrevier
(EN) e (MD)
C2 Command and Control C2 Comanda şi Control
Command and Control
C2W RC2 Război de C2
Warfare
CC Component Command(er) CC Comandant Componentul
Collection, Co-ordination and Gestionarea Colectării şi
CCIRM Intelligence Requirements GCCNI Coordonării Nevoilor de
Management Informaţii
Nevoile de Informaţii
Commander’s Essential
CEIR NIEC Esenţiale ale
Information Requirements
Comandantului
Civil Emergency Planning Direcţia de Planificare a
CEPD DPAC
Directorate Apărării Civile
COCIVM
CIMIC Civil-Military Co-operation Cooperare Civil - Militară
IL
Communications and Sistemul Informaţional şi
CIS SIC
Information Systems Comunicaţii
Comandantul
Combined Joint Force Componentei
CJFCC CCCFI
Component Command(er) Comandamentului Forţelor
Întrunite
Grupare de Forţă
CJTF Combined Joint Task Force GFMI
Multinaţională Întrunită
CM Crisis Management MC Managementul Crizei
CN Contributing Nation NC Naţiuni Contribuite
Atacul asupra Reţelelor de
CNA Computer Network Attacks ARC
Calculatoare
COA Course Of Action CDA Cursul de Acţiune
COG Centre Of Gravity CDG Centrul de Greutate
COMMZ Communications Zone ZDC Zona de Comunicaţii
CONOPS Concept of Operations CONOP Conceptul Operaţiei
COP Contingency Plan PDR Planul de rezervă
COS Chief of Staff (HQ SACT) ŞSM Şef Stat Major
Commander’s Planning Ghidul de Planificare al
CPG GPC
Guidance Comandantului
Data Necesară
CRD Commanders Required Date DNC
Comandantului
Măsurile de Răspuns la
CRM Crisis Response Measures MRC
Criză
Operaţie de Răspuns la
CRO Crisis Response Operation OPC
Criză
CTS Cosmic Top Secret SS Strict Secret
DAMCO Damage Control CONDIS Controlul Distrugerilor
- 85 -
Abreviere Abrevier
(EN) e (MD)
N
Planul Detaliat de
DDP Detailed Deployment Plan PDD
Detaşare
DOA Desired Order of Arrival OSD Ordinea de Sosire Dorită
DP Decisive Point PD Punctul Decisiv
Comitetul de Planificare a
DPC Defence Planning Committee CPA
Apărării
Defence Planning Chestionarul de
DPQ CHESPA
Questionnaire Planificare a Apărării
Comitetul de Revizuire a
DRC Defence Review Committee CRA
Apărării
Defence Requirements Revizuirea bienală a
DRR RBCA
Review Cerinţelor de Apărare
DTG Date Time Group DTG Data Timpul Grupul
Distrugerea obiectelor
EOD Explosive Ordnance Disposal DOE
explozive
Explosive Ordnance Cercetare obiectelor
EOR CG
Reconnaissance explozive
EW Electronic Warfare LE Lupta Electronică
FD Final Destination PFD Punctul Final de Destinaţie
FINCON Finance and Contracting FINCON Finanţare şi Contracte
Final Movement Planning Conferinţa Finală de
FMovPC CFPD
Conference Planificare a Deplasării
FORCEP
Force Preparation PF Pregătirea Forţelor
REP
FP Force Protection PF Protecţie Forţelor
Ghidul de Planificare a
FPG Functional Planning Guide GPF
Funcţiunii
Apărarea Antiaeriană cu
GBAD Ground Based Air Defence AABS
Baza pe Suprafaţă
Guidelines for Operational Ghidul de Planificare
GOP GPO
Planning Operaţional
HN Host Nation NG Naţiune Gazdă
HNS Host Nation Support SNG Sprijinul Naţiunii Gazdă
HQ Headquarters St.Maj. Statul Major
Human Intelligence
HUMINT
Collection
Obiectivul (ţinta) de
HVT High Value Target OP
prioritate
ID Initiating Directive DI Directiva de Iniţiere
IMINT Imagery Intelligence
- 86 -
Abreviere Abrevier
(EN) e (MD)
Initial Movement Planning Conferinţa Iniţială de
IMOV PC CIPD
IMS International Military Staff SMI Statul Major Internaţional
Info Ops Information Operations OPI Operaţii Informaţionale
IOs International Organisations OI Organizaţii Internaţionale
Inventory of Preventive
IPM
Measures
Comandantul(mentul)
JFC Joint Force Command(er) CFI
Forţelor Întrunite
JOA Joint Operations Area ZOI Zona de Operaţii Întrunită
LN Lead Nation NL Naţiune Lider
LOC Lines of Communication LDC Linii de Comunicaţii
M&T Movement and Transportation M&T Mişcare şi Transportare
Briefingul de Analiza
MAB Mission Analysis Brief BAM
Misiunii
MC Military Committee CM Colegiul Militar
Lista cu Cerinţele
METL Mission Essential Task List LCEM
Esenţiale ale Misiunii
Meteorology and Meteorologie şi
METOC METOC
Oceanography Oceanografie
Main Movement Planning Conferinţa Principală de
MMovPC CPPD
Multinational Detailed Planul Detaliat de
MNDDP PDD
Deployment Plan Detaşare
Memorandum de
MOA Memorandum of Agreement MDA
Agrement
MOT Modes of Transportation MDT Modul de Transportare
Memorandum of Memorandum de
MOU MDI
Understanding Înţelegere
Opţiune de Răspuns
MRO Military Response Option ORM
Militar
Sistemul de Răspuns la
CRS Crisis Response System SRC
Criză
CS Command Structure SC Structura de Comandă
Non-Governmental Organizaţii Non-
NGOs ONG
Organisations guvernamentale
MA Military Authorities AM Autorităţi Militare
Non-NATO Troop Naţiune de Contribuire cu
NNTCN NCT
Contributing Nation Trupe Non NATO
NPS Precautionary System SDA Sistemul de Avertizare
NR Restricted RS Restricţionat
- 87 -
Abreviere Abrevier
(EN) e (MD)
NS Secret SC Secret
NSA Standardization Agency AS Agenţie de Standardizare
NTL Task List LS Lista de Sarcini
NU Unclassified NS Nesecret
OC Operational Commander CDTOP Comandantul operaţional
OCA Offensive Counter Air
OPCOM Operational Command COMOP Comanda operaţională
OPCON Operational Control CONOP Controlul operaţional
OPFOR Opposing Force FOROST Forţele ostile
Grupul de planificare
OPG Operations Planning Group GPO
operaţional
OPLAN Operation Plan PLANOP Planul de Operaţii
OPORD Operational Order ORDOP Ordinul de Operaţii
Procesul de Planificare
OPP Operational Planning Process PPO
Operaţională
Office Of Primary Oficiul de Responsabilităţi
OPR ORP
Responsibility Primare
Operational Planning Grupul de lucru
OPWG GLPO
Working Group Planificare Operaţională
ORBAT Order of Battle ORDBAT Ordinea de Bătaie
PAR Post Attack Reconnaissance
PfP Partnership for Peace PpP Parteneriat pentru Pace
PI Public Information IP Informaţii Publice
Priority Intelligence
PIR
Requirements
ESPOLM
PME Political Military Estimate Estimare politico-militară
IL
Sistemul de Numărare a
PNS Plan Numbering System SNP
Planurilor
POC Point of Contact PUNCO Punctul de Contact
POD Port of Debarkation PDD Portul de debarcare
PS Planning Situation SP Situaţia de Planificare
PSYOPS Psychological Operations OPPSI Operaţii Psihologice
Representational Disposition Lista reprezenetaţională de
RDL
List Dispoziţie
RFL Representational Force List
Representational Force List
RFLPWG
Production Working Group
ROE Rules Of Engagement RDA Reguli de Angajare
ROTA Risks other than Attack RADA Riscuri alte decît Atac
RSN Role Specialist Nation NRS Naţiune în rol de
- 88 -
Abreviere Abrevier
(EN) e (MD)
Specialist
Reception, Staging and Primirea, Staţinoarea şi
RSOM PSD
Onward Movement Detaşarea
Seaport / Airport of
S/APOD
Debarkation
Seaport / Airport of
S/APOE
Embarkation
COMSTR
SC Strategic Command Comandamentul Strategic
AT
Strategic Commanders
SCPG
Planning Guidance
SDP Standing Defence Plan
SIGINT Signal Intelligence
Evaluare Militară
SMA Strategic Military Assessment EMS
Startegică
SOR Statement Of Requirement
STANAG Standardization Agreement STANAG
SUPLAN Supporting Plan PLASP Planul de Sprijin
Tactical Area of Aria de Responsabilitate
TAOR ART
Responsibility Tactică
Naţiune de Oferire cu
TCN Troop Contributing Nation NOF
Forţe
Transfer of Command Transferul Autorităţii de
TOCA TAC
Authority Comandă
Tools for Operational Unelte pentru Planificare
TOPFAS Planning, Force Activation UPOAFS Operaţională, Activare a
and Simulation Forţelor şi Simulare
TOR Terms Of Reference TDR Termenii de Referinţă
VTC Video Teleconference VTC Video teleconferinţa
WAN Wide Area Network
Web Information Services
WISE
Environment
WMD Weapons of Mass Destruction ANM Arme de Nimicire în Masă
Anexa A la Capitolul 1
GOP
TERMENII DE REFERINŢĂ PENTRU
OPERAŢIILE DE COMANDĂ A FORŢELOR ÎNTRUNITE (CFÎ)
GRUPUL DE PLANIFICARE OPERAŢIONALĂ (GPO)
OBIECTIV
- 89 -
1. Obiectivul Grupului de Planificare Operaţională, conform hotărârilor şi
indicaţiilor Şefului de Stat major al SMG este acela de a coordona şi monitoriza
implementarea politicii militare, procedurile şi metodologia pentru planificarea
operaţională. Grupul de Planificare Operaţională (OPWG) va realiza acestea în
conformitatea cu intenţiile SMG.
AUTORITATE
2. Sub autoritatea J5 planificare strategică din SMG, propunerile Grupul de

Planificare Operaţională (OPWG) vor fi coordonate împreună cu şefii de J-uri din
SMG şi prin Grupul de Comandă SMG, în conformitate cu hotărârile şi
indicaţiile Şefului Marelui Stat major al A.N.
RESPONSABILITĂŢI
3. Grupul de Planificare Operaţională (OPWG) va:

a. Coordona producerea documentelor de planificare operaţională în
conformitate cu cerinţele documentelor de conducere.
b. Solicita anual de la structurile de forţe din sistemul naţional de apărare,
până în luna februarie, care sunt intenţiile sale şi va recomanda priorităţile
pentru întocmirea planificării operaţionale. Odată cu aprobarea lor, aceste
priorităţi vor fi puse la dispoziţia Comisiei pentru Analiza Exerciţiului
(J3/G3/A3), pentru a sprijini întocmirea scenariilor pentru viitoarele
antrenamente şi exerciţii.
c. Avea o strânsă legătură cu grupul pentru transformarea comandamentului
A.N., pentru a monitoriza progresele în tehnologie şi în dezvoltarea
conceptuală, pentru a cerinţele şi evoluţia dezvoltării şi implementării
viitoarelor instrumente automate de planificare în cadrul Forţelor Armate.
d. Coordona alcătuirea unei liste a planurilor operaţionale şi înaintarea lor
prin Ş.M.St.M. – Cdt.A.N., la Colegiul Militar, anual, până la 1
decembrie.
e. Monitoriza şi revizui documentele de planificare operaţională pentru a
asigura consecvenţa sa.
RELAŢIILE DE SUBORDONARE ŞI COMPONENŢA LOR
4. În principiu, Grupul de Planificare Operaţională (OPWG) se va întâlni de

două ori pe an sau la cererea preşedintelui. Componenţa şi relaţiile de subordonare
ale Grupului de Planificare Operaţională sunt după cum urmează:
a. Grupul de Planificare Operaţională condusă de şeful J3 Direcţie

operaţii Marelui Stat Major (SMG)
b. Preşedinte: Şeful M.St.M. (SMG) – Cdt. A.N.
- 90 -
a. Membri:
(1) Şefii direcţiilor şi secţiilor independente ale M.St.M. (SMG)
(2) Comandanţii categoriilor de forţe şi logistic ale A.N.
(3) Comandamentul D.T.C. M.A.I.
(4) Comandamentul Serviciului Grăniceri
(5) Reprezentantul DPAPA
b. Observatori:
(1) Consilierii Ministrului apărării (altor structuri de forţe)
(2) Reprezentanţii Consiliului Suprem de Securitate
(3) Direcţie Analiză şi Informaţie
(4) Comandant (rector) Academie Militară a Forţelor Armate
(5) Alţii numiţi de Preşedinte
PENTRU COMANDANTUL SUPREM AL FORŢELOR ARMATE:
Şeful Marelui Stat Major (SMG) – Comandant al Armatei Naţionale

general de brigadă ________________________________
__/__/__
- 91 -
Anexa „B” la capitolul
IV GOP
PROCESUL DE PLANIFICARE OPERAŢIONALĂ (OPP) – SUMAR
ETAPELE REZULTATE/
PAŞI SARCINI
PLANIFICĂRII DOCUMENTE
 Se primeşte directiva eşalonului superior pentru începerea planificării
operaţionale; activarea Grupului de Planificare Operaţională;
 Se identifică şi se stabilesc legături/coordonări cu comandamentele vecine/
 primirea, deducerea sarcinilor; organizaţiile internaţionale; Evaluarea Militară
INIŢIEREA
 formularea evaluărilor militare;  Se revăd/actualizează estimările de informaţii; Strategică
 Se strâng informaţiile necesare procesului de planificare, pregătirea datelor
şi instrumentelor referitoare la potenţialele zone de operaţii;
 se elaborează Evaluarea Militară Strategică.
 Se evaluează situaţia (condiţiile istorice, geografice, hidrografice,
medicale, şi meteorologice);
 Se analizează situaţia Forţelor Adverse;
 Se revăd compunerea şi organizarea forţelor (ORBAT);
 Se determină obiectivele şi a starea finală dorită/scopul;
 Se identifică capabilităţile, punctele tari şi punctele slabe;
 Se identifică/determină centrul/centrele de greutate (COG) la nivelul
structurii, punctele decisive şi ţintele importante (HVT);
 Se începe elaborarea cursurilor de acţiune potenţiale ale adversarului (
 Estimarea situaţiei;
concepte, scheme, organizarea pentru luptă, graficul/desfăşurarea potenţialei
 Desfăşurarea analizei misiunii; acţiuni); Ghidul de planificare
 Realizarea „Proiectării operaţionale”;  Se fac estimări privind situaţia CIMIC;
al comandantului –
ORIENTAREA  Desfăşurarea Briefingului pentru Analiza  Se fac estimări privind situaţia de informaţii;
care este folosit pentru
Misiunii; iniţierea planificării de
 Se revăd precizările eşalonului superior - misiune, intenţie, obiective, stare
 Elaborarea Ghidului de planificare a către comandamentele
finală/scop, limitările (constrângeri şi restricţii), timpul la dispoziţie,
comandantului. subordonate.
condiţiile pentru succes şi presupunerile;
 Se analizează/identifică/determină sarcinile (pentru structura proprie)-
stabilite şi implicite;
 Se analizează factorii cheie (forţe, timp, spaţiu şi mediul civil).
 Se elaborează/dezvoltă fraza: MISIUNEA;
 Se elaborează „Proiectarea operaţională”;
 Se determină necesităţile de informaţii critice ale comandantului (CCIR);
 Se determină estimarea forţelor iniţiale;
 Se pregăteşte/se susţine Briefingul de Analiza Misiunii;
 Se elaborează Ghidul de planificare al comandantului.
ELABORAREA  Analiza statului major;  Se măreşte Grupul de Planificare Operaţională (OPG), cât este nevoie;
-1-
ETAPELE REZULTATE/
PAŞI SARCINI
PLANIFICĂRII DOCUMENTE
CONCEPŢIEI  Elaborarea cursurilor de acţiune proprii;  Se revede Ghidul de planificare al comandantului; Concepţia Operaţiilor
 Desfăşurarea Briefingului de luare a  Se actualizezază situaţia incluzând cursurile de acţiune cele mai probabile (CONOPS)
deciziei; ale adversarului;
 Elaborarea Concepţiei operaţiei  Se analizează situaţia şi factors effecting COA development şi se fac Lista cu necesităţile
(CONOPS); deducţii; misiunii
 Înaintarea spre aprobare;  Se elaborează variante de cursuri de acţiune proprii;
 Elaborarea Listei cu necesităţile misiunii.  Se analizează variantele de cursuri de acţiune (verificare, analiză detaliată,
joc de război sau comparare);
 Se pregăteşte/se susţine Briefingul de luare a deciziei;
 Se selectează cursul de acţiune stabilit de comandant;
 Se elaborează Concepţia operaţiei (CONOPS) şi se înaintează la aprobat;
 Se elaborează Lista cu necesităţile misiunii.
 Se analizează suplimentar intenţia comandantului şi CONOPS, dacă este
nevoie;
ELABORAREA  Se identifică forţele necesare; Planuri de operaţii şi
 Elaborarea;
PLANULUI  Se organizează/coordonează desfăşurarea forţelor; planuri de sprijin
 Coordonarea;
DE OPERAŢII  Se conduce planificarea Protecţiei Forţei/a sprijinului; (OPLAN
 Înaintarea spre aprobare;
 Se redactează şi se coordonează OPLAN; SUPPLAN
 Emiterea planului.
 Se redactează Planurile de Sprijin(SUPLANs); BRANCHPLAN)
 Se redactează Planurile Variantă(Branch Plans);
 Se înaintează la aprobat OPLANUL;
 Se emite OPLANul şi SUPLANurile.
 Se conduce revederea planului pe timpul desfăşurării operaţiei;
 Revederea planului;  Se conduce revederea periodică a planului;
Planul de operaţii
 Evaluarea planului;  Se desfăşoară exerciţii şi/sau jocuri de război;
REVEDEREA PLANULUI actualizat
 Desfăşurarea briefingului de revederea  Se desfăşoară Briefingul de revederea deciziei (dacă este necesar);
deciziei (dacă este necesar).  Se actualizează şi se emit completări (dacă este necesar);
 Se pregătesc şi se emit planuri (dacă este necesar).
-2-
Anexa C la Cap. IV
GOP
EVALUARE MILITARĂ STRATEGICĂ - FORMAT
REFERINŢE: A. Legislaţia Naţională

B. MC 133 – Sistemul NATO de planificare operaţională
C. MC 362 – Reguli NATO de angajare în luptă
D. MC 166/2000 – Sistemul NATO de cercetare şi avertizare.
1. GENERALITĂŢI
a. Cadrul general.
b. Scopul.
c. Amploarea.
2. APRECIEREA MILITARĂ A SITUAŢIEI
a. Interese strategice regionale şi obiective militare.
(1) Ţara 1 (Zona).
(a) Interese strategice
(b) Obiective militare
(2) Ţara 2 (Zona).
(a) Interese strategice
(b) Obiective militare
b. Factori cheie ce pot afecta opţiunile de răspuns dintr-o perspectivă

militară.
(1) Factori politici.
(2) Factori militari.
(3) Factori geografici.
-1-
(4) Factori economici.
(5) Factori sociali.
(6) Factori informaţionali.
(7) Factori de infrastructură.
3. EVALUAREA POTENTIALELOR OBIECTIVE MILITARE ŞI A

STĂRII FINALE (FINALITĂŢII) DORITE.
a. Interesul strategic nr.1 al Alianţei.
(1) Evaluare.
(2) Obiective militare strategice.
(3) Finalitatea militară strategică.
b. Interesul strategic nr.2 al Alianţei.
(1) Evaluare
(2) Obiective militare strategice.
(3) Finalitatea (End-State )militară strategică.
4. EVALUAREA POSIBILELOR ACŢIUNI (OPŢIUNI) PREVENTIVE /

ACŢIUNI DE RĂSPUNS
a. Opţiunea (acţiunea) posibilă nr.1.
b. Opţiunea (acţiunea) posibilă nr.2.
5. MISIUNILE ŞI SARCINILE REZULTATE
a. Opţiunea posibilă nr.1
(1) Misiunea militară.
(2) Misiunea forţelor luptătoare. (Military Tasks)
(3) Misiunea forţelor de sprijin. (Support Tasks)
-2-
(4) Aranjamente preliminare de comandă.
b. Opţiunea posibilă nr. 2
(1) Misiunea militară.
(2) Misiunea forţelor luptătoare. (Military Tasks)
(3) Misiunea forţelor de sprijin.(Support Tasks)
(4) Aranjamente preliminare de comandă.
6. NEVOI INIŢIALE DE FORŢE (INITIAL FORCE CAPABILITY

REQUIREMENTS)
7. ESTIMAREA INITIALĂ A BUGETULUI
8. ESTIMAREA INIŢIALĂ A SPRIJINULUI
8. ANALIZA RISCURILOR
9. CONDITII PRELIMINARE PENTRU REUŞITĂ
10. OPINIA PUBLICĂ, SITUAŢIA ŞI CURENTELE MASS-MEDIA
EXEMPLU DE DIRECTIVĂ DE INIŢIERE (FORMATUL)
DIRECTIVA DE INITIERE CSFA PENTRU SITUAŢIA DIN XXXXXXXX
1. SITUATIA. O descriere a situaţiei politice/civile/militare ce conduc la

nevoia realizării unei Concepţii a Operaţiei/Plan de Apărare în Vigoare/Plan de
Operaţii sau la activarea unor aranjamente civile de management al situaţiilor de
criză în caz de urgenţă.
2. OBIECTIVE POLITICE. O stipulare clară a obiectivelor politice şi a

rezultatului dorit, ca urmare a activităţilor politice, militare şi de planificare civilă în
situaţii de urgenţă. Ar putea include specificarea unei stări finale politice dorite şi
identificarea criteriilor politice necesare reuşitei.
a. Limitări politice. O stipulare clară a limitărilor politice care trebuie
luate în consideraţie de Autorităţile Militare atunci când redactează Concepţia
Operaţiei/Planul de Apărare în Vigoare/ Planul de Operaţii şi/sau de către
comitetele militare atunci când pun în aplicare aranjamentele civile de
management al situaţiilor de criză în caz de urgenţă.
(1) Constrângeri politice. Obligaţii politice specifice care trebuie
respectate.
(2) Restricţii politice. Interdicţii politice specifice privind operaţiile
militare şi de planificare civilă în situaţiile de urgenţă.
b. Supoziţii politice. O descriere clară a supoziţiilor politice care
trebuie luate în consideraţie pentru realizarea misiunii (misiunilor).
-3-
3. MISIUNI, SARCINI ŞI ROLURI. Prezentarea clară a misiunilor
militare sau a rolurilor de planificare civilă în situaţii de urgenţă.
a. Necesităţi de sarcini ale unităţilor de sprijin. O descriere clară a
misiunilor militare şi/sau de planificare civilă în situaţii de urgenţă dorite
d.p.d.v. politic şi care trebuie întreprinse pentru a facilita îndeplinirea
misiunii. (Ex. Sprijinirea organizaţiilor internaţionale, a organizaţiilor
nonguvernamentale, etc).
4. PARTICIPAREA ORGANIZAŢIILOR CARE NU SUNT MEMBRE

F.A. O declaraţie care dă dreptul organizaţiilor care nu sunt membre ale Forţelor
Armate să participe la operaţie, următoarele naţiuni care nu sunt membre F.A. şi-au
manifestat dorinţa de a pune la dispoziţie forţe şi capacităţi militare sau bunuri de
planificare civilă în situaţii de urgenţă pentru a sprijini operaţia.
a. XXXXXXXX;
5. OPERAŢII DE INFORMARE. (INFOOPS) Ghid strategic pentru

realizarea planurilor de operaţii de informare şi pentru desfăşurarea acestora.
6. CAMPANIA DE INFORMARE PUBLICĂ. Ghid strategic legat de
conţinutul informaţiei emise şi criterii de sincronizare, coordonare şi
armonizare.
7. ALTE INSTRUCŢIUNI DE COORDONARE. Includ elemente de
sincronizare /etape cum ar fi termenul limită stabilit de Consiliul Suprem de
Securitate pentru prezentarea diverselor planuri.
Anexa „E” la Cap.
IV GOP
BRIEFINGUL DE ANALIZĂ A MISIUNII - FORMA GENERALĂ
1. INTRODUCERE.
a. Obiectivul briefingului.
b. Formatul.
2. REVIZUIREA SITUATIEI.
a. Generalităţi.
(1) Cadrul general. (Istoric, politic, economic, social şi militar)
(2) Condiţii geografice, oceanografice, hidrografice, meteorologice

şi medicale.
b. Situaţia forţelor inamice.
-4-
(1) Ordinea de bătaie şi dispunerea curentă.
(2) Obiectivele strategice şi starea finală dorită.
(3) Capacităţile, punctele forte şi slăbiciunile.
(4) Centrul de greutate şi punctele decisive.
(5) Ţintele (obiective) de valoare importantă.
(6) Intenţiile probabile.
(7) Potenţiale cursuri de acţiune. ( COAs)
c. Situaţia civili-militari.
d. Situaţia informativă şi mediatică.
e. Îndrumarea şi ordinele comandantului eşalonului superior.
(1) Misiunea.
(2) Intenţia.
(3) Obiectivele.
(4) Finalitatea.(Starea finală)
(5) Limitele.
(6) Condiţii premergătoare succesului.
(7) Presupuneri.
(8) Sarcinile atribuite comenzii proprii.
(9) Sarcini implicite ale comenzii.
3. ANALIZA MISIUNII.
a. Sarcini (Incluzând identificarea sarcinilor esenţiale ale misiunii).
(1) Sarcini atribuite.
-5-
(2) Sarcini deduse.(implied tasks)
b. Factorii cheie şi deducţiile. (Numai acelea care au impact asupra

analizei misiunii).
c. Presupuneri cu privire la planificare.
4. SPECIFICAREA MISIUNII PLANIFICATE.
5. ANALIZA OPERATIONALA ŞI PROIECTAREA OPERATIEI.
a. Finalitatea. (a eşalonului superior)
b. Obiectivele. (ale eşalonului superior)
c. Centrul de greutate.
d. Capacităţile critice şi vulnerabile.
e. Punctele decisive.
f. Posibile abordări.
g. Obiective operaţionale. (la nivelul forţelor proprii)
h. Criterii de succes.
i. Geometrii (structuri) operaţionale.
j. Posibile linii de operatii.(direcţii de acţiune)
k. Evaluarea etapelor şi variantelor de plan solicitate.
l. Încheierea (conflictului).
5. NEVOILE DE INFORMAŢII CRITICE ALE COMANDANTULUI

(CCIR).
(1) Nevoile prioritare de informaţii.
(2) Informaţii esenţiale despre forţele proprii.
(3) Cerinţele de informaţii despre forţele proprii.
-6-
6. NEVOI DE MĂSURI SPECIFICE DE PRECAUŢIE.
7. ESTIMAREA FORŢELOR SOLICITATE.
a. Forţe disponibile în scopul planificării. (dacă sunt date)
b. Estimarea forţelor solicitate.
c. Acorduri preliminare de comandă şi control.
8. TERMENE (Timings) CRITICE.
a. Termene (Timings) pentru operatie.
b. Jaloane (repere) de planificare.
9. ÎNDRUMĂRI PROPUSE PENTRU PLANIFICARE.
a. Intenţia iniţială propusă. Acest rezumat trebuie să definească intenţia

generală a comandantului şi să stabilească scopul planului. Aceasta este un
enunţ important pentru orientare.
(1) Scopul operaţiei.
(2) Obiectivele militare.
(3) Finalitatea militară scontată (dorită).
b. Instrucţiuni pentru personalul care planifică.
c. Instrucţiuni pentru comandanţii subordonaţi.
10. CONCLUZII.
11. APROBĂRI. Cereţi aprobarea :
a. Misiunii.
b. Analiza operaţiei şi proiectarea (schema) operaţiei.
c. Îndrumările de planificare propuse.
12. ÎNDRUMĂRI (INDICAŢII) SUPLIMENTARE.
-7-
Anexa „F” la Cap.IV GOP
FORMATUL GHIDULUI PENTRU PLANIFICARE A COMANDANTULUI -

FORMATUL GENERAL
1. REVEDEREA SITUATIEI.
a. Generalităţi.
(1) Contextul general. (istoric, politic, economic, social şi militar).
(2) Condiţii geografice, oceanografice, hidrografice, meteorologice

şi medicale.
b. Situaţia forţelor opuse (inamicului).
(1) Ordinea de bătaie şi dispunerea curentă.
(2) Obiective strategice şi finalitatea dorită.(End-State)
(3) Capacităţi, puncte forte şi vulnerabile. (Strengths and

Weaknesses)
(4) Centre de greutate şi puncte decisive.
(5) Ţinte de valoare mare (obiective importante).
(6) Intenţiile probabile.
(7) Cursuri de acţiune potenţiale.
c. Situaţia CIMIC.
d. Situaţia informativă şi mediatică.
e. Directivele şi instrucţiunile comandantului eşalonului superior.
(1) Misiunea.
(2) Intenţia.
(3) Obiective.
(4) Starea finală.
-8-
(5) Limitări.
(6) Condiţii premergătoare succesului.
(7) Presupuneri.
2. ANALIZA MISIUNII.
a. Sarcini (Incluzând identificarea sarcinilor esenţiale ale misiunii).
(1) Sarcini atribuite
(2) Sarcini deduse (Implied Tasks)
b. Factorii cheie şi deducţiile. (Numai acelea care au impact asupra

analizei misiunii).
c. Presupuneri pentru planificare.
3. ENUNŢUL MISIUNII (propriu-zis).
4. PROIECTAREA OPERATIEI. (OPERATIONAL DESIGN)
a. Starea finală. (eşalon superior)
b. Obiective. (eşalon superior)
d. Capacităţi şi vulnerabilităţi critice.
e. Puncte decisive.
f. Tipul de abordare (acces).
g. Obiective operaţionale. (La nivelul forţelor proprii)
h. Criterii pentru obţinerea succesului.
i. Lini(direcţii) de acţiune.
j. Etapele şi variantele. (Branches and Sequels)
k. Încheierea.
-9-
5. ESTIMAREA INITIALĂ A FORŢEI.
6. INSTRUCŢIUNI DE PLANIFICARE.
a. Intenţia iniţială a comandantului. Acest rezumat trebuie să asigure

intenţia generală a comandantului şi să stabilească scopul planului. Aceasta
este un enunţ important pentru orientare.
(2) Obiective militare.
(3) Finalitatea militară dorită.
b. Îndrumări pentru personalul care planifică.
c. Îndrumări pentru comandanţii subordonaţi.
7. COORDONAREA.
a. Termene importante pentru operaţie.
b. Repere de planificare.
c. Nevoile critice de informaţii.
(1) Nevoi prioritare de informaţii.
(2) Nevoi esenţiale de informaţii pentru comandant.
d. Alte sub-paragrafe, după caz. (Detectarea ţintelor, reguli de

angajare, etc.)
8. COMANDA ŞI CONTROLUL.
a. Acorduri/aranjamente preliminare de comandă şi control.
b. Zona de operaţii.
- 10 -
Anexa G la Cap.IV GOP
ANALIZA SITUATIEI DE CĂTRE PERSONALUL IMPLICAT (STATUL

MAJOR)
1. SITUATIA DIN TEATRU.
a. Din punct de vedere a mediului.
(1) Geografie.
(2) Topografie.
(3) Hidrografie.
(4) Oceanografie.
(5) Meteorologie.
(6) Medical.
b. Infrastructura.
(1) Aspecte generale.
(2) Transporturi.
(3) Porturi.
(4) Comunicatii.
(5) Capacităţi industriale.
(6) Posibilitatea existenţei HNS (Sprijinul naţiunii gazdă) şi stocurile

disponibile pentru teatru.
c. Situaţia politică, inclusiv relaţiile din cadrul/cu Alianţa.
d. Aspecte economice.
e. Sociologie.
2. SITUAŢIA FORŢELOR INAMICE. (Care conduce la o posibilă estimare

a unor potenţiale cursuri de acţiune ale inamicului)
- 11 -
a. Punctele tari.
b. Alcătuirea (compunerea forţelor).
c. Poziţia şi dispunerea.
d. Capacitatea de rezervă.
e. Capacitatea de manevră.
f. Capacitatea logistică.
g. Resurse de rachete din teatru.
h. Capacitatea tehnică.
i. Capacităţi de informaţii.
j. Capacitatea NBC.
k. Capacitatea PSYOPS.
l. Capacitatea de transmitere a datelor. (CIS Capability)
m. Capacităţi de comandă şi control.
n. Capacităţi spaţiale (pozitionate în spaţiu).
o. Centrele de greutateşi punctele decisive revizuite.
3. ASOCIEREA DINTRE SPAŢIU, TIMP ŞI FORŢE. (MASS)
a. Informaţii (date) importante.
b. Perioade de timp afectate de către constrângeri şi restricţii.
c. Distanţele şi perioadele critice.
d. Perioadele de timp în care sunt îndeplinite opţiunile specifice.
e. Perioadele de timp în care forţele inamice vor reacţiona la opţiunile

specifice.
- 12 -
4. EVALUAREA SARCINILOR. (Care vor conduce la identificarea forţelor
necesare)
a. Sarcini desemnate.
b. Sarcini deduse.
c. Constrângeri.
d. Restricţii.
e. Condiţii pre-existente.
f. Capacităţile forţelor proprii.
g. Capacităţi de susţinere.
h. Informaţii.
i. Estimarea pierderilor. (victimelor)
5. COMANDĂ ŞI CONTROL.
a. Relaţiile de comandă.
b. Unitatea de comandă.
c. Intervalele de control.
d. Componente.
e. Administraţie.
f. Securitate.
g. Cerinţe pentru comandament.
h. Unitatea de efort.
i. Integrarea comenzii.
6. SISTEME DE COMUNICATII ŞI INFORMATII (CIS).
a. Cerinţe critice (esenţiale).
- 13 -
b. Capacităţile forţelor proprii..
c. Constrângeri de operare(de utilizare).
- 14 -
Anexa „H” la Cap. IV GOP
FORMATUL GENERAL AL BRIEFINGULUI DE LUARE A DECIZIEI
1. INTRODUCERE.
a. Scop.
b. Contextul general.(outline)
c. Comentarii generale introductive.
2. IDEILE PRINCIPALE ALE GHIDULUI COMANDANTULUI

PENTRU PLANIFICARE.
a. Instrucţiunile comandantului eşalonului superior.
(1) Intentia.
(2) Finalitatea. (End-state)
(3) Obiectivele.
(4) Misiunea.
(5) Limitări importante impuse.
b. Proiectarea propriei operaţii.
(1) Centru de greutate.
(2) Puncte decisive.
(3) Finalitatea (scontată) şi criteriile de ajungere la succes.
(4) Obiective..
(5) Misiunea.
(6) Presupuneri importante.
3. ANALIZA SITUAŢIEI. Evidenţierea factorilor importanţi şi a deducţiilor

care pot avea efect direct asupra potenţialelor cursuri de acţiune (ale forţelor adverse
şi propriu).
- 15 -
4. CURSURILE DE ACŢIUNE (COAs) ALE FORŢELOR ADVERSE.
a. Descrierea generală.
b. Potenţiale grafice operaţionale. ( Potential Operational Timeline)
c. Analiză (Avantaje şi dezavantaje).
d. Estimarea “celui mai probabil” şi “celui mai periculos” COAs.
5. CURSURILE DE ACŢIUNE (COAs) ale FORŢELOR PROPRII.
a. Puncte comune valabile pentru toate COAs.

b. Aspecte specifice pentru fiecare COA.
(1) Intenţia.
(2) Concepţia de operaţii (CONOPS) generală. (Inclusiv descrierea

succesiunii/etapizării operaţiilor, harta, schiţă).
(3) CONOPS pentru fiecare fază. Inclusiv, pentru fiecare fază:
(a) Puncte de început şi de sfârşit, scopul fiecărei faze.
(b) Sub-etapizarea dacă este necesar.
(c) Sarcini importante pentru fiecare comandant subordonat.
(d) Capacităţile necesare pentru fiecare fază, dacă este cazul.
(4) Organizarea forţelor.
(5) Planificarea timpului pentru operaţie. (operational timeline)
(6) Concepţia de sprijin logistic ( dacă nu este un element comun).
(7) Organizarea comenzii şi controlului, inclusiv zonele de operaţii

(acţiune). ( dacă nu este un element comun)
6. COMPARAREA COAs.
a. Rezultatele jocurilor de război.

b. Avantaje şi dezavantaje.
- 16 -
c. Compararea criteriilor de selecţie ale comandantului.
d. Matrici suplimentare referitoare la evaluările comparative.
(Inclusiv o estimare a pierderilor).
e. Cursul de acţiune recomandat.
f. Întocmirea anexelor (planurilor) necesare pentru cursul de acţiune
recomandat.
7. ASPECTE ESENŢIALE NEREZOLVATE.
8. CALEA DE URMAT.(ORIENTAREA CARE TREBUIE AVUTĂ ÎN

VEDERE)
9. CERINŢELE REZULTATE DIN GHIDUL COMANDANTULUI.
- 17 -
MATRICEA DE SINCRONIZARE
Activităţi/Timp
Evenimente Politice
Acţiuni ale adversarului
Indicatii şi Avertizări
Acţiunile naţiunii gazdă
Faza operatională
Sarcini importante pentru misiune
Priorităţi în stabilirea ţintelor
Componenta aeriană (ACC)
Componenta terestră (LCC)
Grupări operative de forţe speciale
Rezervele
PSYOPS
CIMIC
Servicii şi Sprijin
Puncte de decizie ale comandantului
Nevoile de informaţii critice ale
comandantului (CEIR)/Nevoile prioritare de
informaţii (PIR)/Informaţii esenţiale despre
forţele proprii (EEFI)
Riscuri
Solicitări ROE
Note
-1-
LISTA CU NECESITĂŢILE DE ÎNDEPLINIRE A MISIUNII, listA forţei reprezentative , listA poziţiilor
reprezentative, lista forţelor aliate, listA poziţiilor forţelor ÎNTRUNITE (SOR, RFL, RDL, AFL, ADL) -
MODEL -
Cerinţele forţei Pentru misiunile interne inainte de FAD Pentru generarea forţei naţionale după FAD
Informaţii SOR RFL RDL NFC AFL ADL
1 Serie V V V V V V
2 Prioritate V V V V V V
3 Elementul forţei V V V V V V
4 Categoria
V V V V V V
funcţională
5 Eşalonul superior V V V V V V
6 Autoritatea de
V V V V V V
comandă
7 Tipul de
V V V V V V
unitate(Cerut)
8 Eşalon V V V V V V
9 Cerinţa ptr o
V V V V V V
capacitate specială
10 Efectivele unităţii V V V V V V
11 Gradul de Disponibilităţi teoreticel/Convenabile Generarea forţei / Evaluarea
îndeplinire echilibrului
12 Forţa ID (UIC) Definite în contribuţia forţei naţionale
(FORCEPREP)
13 Forţa Definite în contribuţia forţei naţionale
(FORCEPREP)
14 Categoria de forţe Definite în contribuţia forţei naţionale
(FORCEPREP)
15 Natiunea Generarea forţei Definite în contribuţia forţei naţionale
(FORCEPREP)
16 Dispunerea pe timp Poziţia reprezentativă (Destinaţia Definite în contribuţia forţei naţionale
de pace regională) (FORCEPREP)
17 Gradul de Gradul de operaţionalizare necesar Definite în contribuţia forţei naţionale
preg.ptr.luptă localizării pe timp de pace (FORCEPREP)
18 APOD Recomandări LOC Alege LOC
19 SPOD Recomandări LOC Alege LOC
20 Calea ferată Recomandări LOC Alege LOC
21 Destinatiii necesare V V V V V V
22 CRD V V V V V V
23 Data posibilă de Pe baza evaluării disponibilităţii şi a Din planul naţional
livrare mobilităţii de dezvoltare
(Feasible Delivery
Date)
24 Remarci V V V V V V
(Comentarii)
Abrevieri:
SOR - Formularea cerinţei (Statement of ID - Identificare (Cod)
Requirement)
RFL - Lista forţei reprezentante UIC - Codul de Identificare al unităţii
(Representational Force List)
RDL - Lista poziţiilor (Representational APOD - Aeroport de debarcare
(Force) Disposition)
NFC - Angajamentele forţei naţionale (National SPOD - Port de Debercare
Force Commitments)
AFL - Lista forţelor aliate (Allied Force List) CRD – Commander’s Required Delivery Date. (Unitate operatională gata la
destinaţia cerută)
ADL - Lista poziţiilor (Allied (Force) LOC - Linii de comunicatii. (Facilităţi/infrastructura de transport şi deplasare)
Disposition List)
FAD - Directiva activării forţei, (Ref MC
133)
-1-
DEFINIŢII:
1. Serii: Valoarea alfanumerică desemnată în timpul procesului de dezvoltare
SOR şi fixată înainte de transmiterea SOR prin comandantul strategic (SC). După
aprobarea CONOPS, COP sau a OPLAN, această serie va fi relaţionată în COP prin
aducerea la zi sau prin activarea forţei conform OPLAN.
2. Prioritate: Articolele SOR ,,prioritare stabilesc o ordine de prioritate
relativă a forţei întrunite pe baza cerinţelor comandantului în vederea îndeplinirii
sarcinilor forţei sale întrunite.
3. Elementele forţei: Comandamente importante, forţe operative sau
componente la care vor fi desemnate unităţile necesare.
4. Categorie funcţională: C (Luptă), C2S (Sprijinul pentru comandă şi control),
CS (Sprijinul de luptă) - sprijin de foc şi asistenţă operaţională asigurat pentru
forţele de luptă şi CSS (Asigurarea câmpului de luptă) - sprijinul acordat forţelor de
luptă, în special în domeniul administraţiei şi logistic.
5. Comanda superioară: Seria SOR a eşalonului de comandă superior din
organizarea forţei.
6. Autoritatea de comandă: Nivelul de autoritate de comandă (OPCOM sau
OPCON) cerut de următorul nivel de comandă pentru a îndeplini sarcinile forţei în
conformitate cu CONOPS ale comandantului.
7. Tipul de unitate: Tipul de unitate necesar pentru a îndeplini sarcinile
încredinţate unităţii în conformitate cu CONOPS ale comandantului.
8. Eşalon: Se aşteaptă ca eşalonul unităţii să îndeplinească cerinţele (Brigadă,
Batalion/Escadron, Baterie, Grupă, etc).
9. Nevoi de capacităţi speciale (după caz): Nevoi de pregătire specială,
capacităţi operaţionale sau echipament, capacitate operaţională (toate nevoile,
cazare/nevoi de sprijin, etc).
10. Efectivele unităţii: Numărul de personal necesar pentru îndeplinirea cerinţei
(după caz).
11. Situaţia încadrării: Disponibilitatea teoretică (RFL,RDL) sau forţele actuale
în baza generării forţei şi a conferinţelor pentru raportul de forţe.
12. Identificarea forţei: Codul naţional de identificare al ordinii de bătaie
Forţelor Armate, cu prefixul ce conţine primele două caractere de identificare
naţională pentru a asigura unicitatea.
13. Forţa: Definită de contribuţiile naţionale forţe pe timpul pregătirii forţei
(FORCEPREP).
14. Categoria de forţe: Codul categoriei de forţe selectate pentru a îndeplini
cerinţa. Codurile categoriilor de forţe sunt: AForţe terestre; BCombinate
(interdepartamentale); CGarda de coastă; FForţă;
HMedical;JÎntrunit;MAmfibii;NNaval;OAltele;TTeritoriale.
15. Naţiunea: Cele două litere de identificare.
16. Locaţia în timp de pace: Numele întreg al locului (şi naţiunea) în care
unitatea are locaţia pe timp de pace. Desemnarea regională pentru RFL/RI (Ex. : NE
Europei; Europa centrală, America de Nord, etc).
-2-
17. Capacitate operaţională: Perioada de timp măsurată de la ordinul de iniţiere
până în momentul în care comandamentul sau unitatea este gata să conducă
misiunea din locaţia pe timp de pace (permanentă sau dislocată în zona înaintată)
sau gata de a fi dislocată.
18. APODaeroport de debarcare.
19. SPODport maritim de debarcare.
20. Cap de cale ferată: Un punct pe o cale ferată în care încărcăturile sunt
transferate dintr-un tren în altul sau în alte mijloace de transport.
21. Destinaţia: Poziţia geografică sau destinaţia finală (zonă înaintată de
concentrare, bază, etc) în care transferul de autoritate va avea loc în conformitate cu
concepţia de operaţii a comandantului.
22. Data solicitată de comandant: Ziua după/înainte de ziua G în care
unitatea/capacitatea trebuie să fie în poziţia solicitată în conformitate cu concepţia
de operaţii a comandantului.
23. Data la care este posibilă livrarea: În baza estimării
disponibilităţii/mobilităţii pentru RFL/RDL şi planul de dislocare naţională pentru
celelalte.
24. Observaţii: După caz: pot face referire la posturi/elemente/organizaţii pentru
intervenţie în caz de criză, note de subsol SOR, anexe SOR, etc.
-3-
Anexa „K” la Cap.IV GOP
DEZVOLTAREA UNUI PLAN DE OPERAŢII ACO (CONTROLUL

SPAŢIULUI AERIAN)
REFERINŢE: A. Ghidul de planificare operaţională GOP
GENERALITĂŢI
1. Referinţa A specifică intenţia SMG ca planurile de operaţii viitoare să se

realizeze de către comandanţii forţelor întrunite, având în vedere:
a. Delegarea autorităţii supreme asupra traficului aerian operaţional de

către comandantul forţei întrunite
b. Facilitatea procesului de realizare a documentelor de planificare
operaţională prin structura de comandă ACO în situaţii de răspuns la criză.
2. SMG a specificat în Referenţa A că procedurile pentru realizarea planului de

operaţii la nivel CFÎ/CÎ ar trebui să rămână în limitele stabilite de versiunea actuală.
Acest lucru este relevant îndeosebi pentru procesul de aprobare a concepţiei
operaţiilor (CONOPS) şi planurilor de operaţii. (OPLANS)
3. Scopul acestui document este de-a constitui un ghid pentru procedură ce

trebuie urmat în planificare de cooperare din cadrul ACO, îndeosebi pentru modul în
care se vor realiza planurile de operaţii la nivelul CFÎ/CÎ. Ghidul are în vedere şi
nevoile specifice din diverse împrejurări sau scenarii de planificare.
ABORDAREA PLANIFICĂRII COOPERĂRII
4. Practica actuală este una din planificările paralele definite în referinţa C.

Experienţele actuale subliniază că modul de abordare al planificării paralele este
repetitiv şi necesită mult timp. Deoarece FA se implică într-o gamă largă de operaţii
este nevoie de un proces de planificare mai bine canalizat. Etapele planificării
paralele vor fi urmate, iar realizarea unui singur plan de operaţii şi a unei concepţii a
operaţiilor între nivelurile strategice şi operaţional va elimina natura repetitivă a
procesului actual.
5. SMG va fi responsabil de realizarea planului. Vor fi urmate cele 5 etape de

iniţiere, orientare, realizare a concepţiei, realizare a planului şi trecerea în revistă a
acestuia. GPO va conduce primele 3 etape cu sprijinul CFÎ/CÎ (până la realizarea
concepţiei operaţiilor, iar CFÎ/CÎ desemnat va conduce cea de-a patra etapă cu
sprijinul GPO (realizarea planului de operaţii) Etapa finală va rămâne neschimbată.
DEZVOLTAREA CONCEPŢIEI OPERAŢIILOR (CONOPS)
-4-
6. Va exista o concepţie a operaţiilor care va reflecta directiva SMG. Realizarea
concepţiei operaţiilor, care va include implicarea timpurie a COM CFÎ/CÎ dacă este
necesar prin folosirea video teleconferinţei (VTC), va condusă de planurile J5, la
SMG este o grupare de planificare strategică (SPG) care este la nivel strategic
echivalentul unui OPG (grupare de planificare operaţională). Comitetele desemnate
ale şefilor forţei întrunite (COM CFÎ / CÎ) vor fi reprezentate în gruparea de
planificare strategică (SPG) de o echipă de planificare alcătuită dintr-un număr
corespunzător de ofiţeri de stat major, numărul lor fiind corespunzător cu natura
operaţiei. Această echipă de planificare ar trebui să includă în mod ideal,
coordonatorul comandantului numit al forţei întrunite / comenzii întrunite OPG,
asigurând astfel continuitatea pe tot parcursul procesului de planificare. Rolul lor
este să :
a. intervină la nivel operaţional în realizarea concepţiei operaţiilor,

reflectând punctele de vedere ale comitetelor şefilor forţelor întrunite (COM
CFÎ / CÎ )
b. transmită înapoi comandamentului / comandantului forţei întrunite

înţelegerea perspectivei la nivel strategic.
7. FORMULAREA CERINŢELOR. În paralel cu realizarea concepţiei

operaţiilor la SMG, comandantul/comandamentul desemnat al forţei întrunite va
iniţia propriul proces de planificare ce va conduce la evaluarea cursului de acţiune
care va fi introdus în concepţia operaţiei şi va avea ca rezultat formularea nevoilor.
Prin acest proces, CFÎ/CÎ va continua să angajeze comandamentele componente
după caz.
8. PROCESUL DE APROBARE. Aprobarea CONOPS se va face în

conformitate cu Referinţa B. Odată întocmită concepţia operaţiei va fi trimisă la
COM CFÎ / CÎ pentru coordonarea finală şi apoi trimisă la CSS şi CSFA spre
aprobare.
9. COMENTARII ŞI AVIZAREA (STAFFING) DIN PARTEA

NAŢIUNILOR. Experienţa indică faptul că întotdeauna va exista un număr mare
de comentarii din partea organizaţiilor, unele cu caracter general, dar majoritatea
fiind specifice. SMG ca autor al concepţiei operaţiei va răspunde comentariilor
naţionale, întocmind o matrice îmbunătăţită a comentariilor, bazându-se pe
intervenţia CFÎ/CÎ atunci când este cazul. Atât SMG cât şi COM CFÎ/CÎ vor fi
respectate la toate MCWG`s pe probleme de concepţia operaţiei. Este esenţial ca
aceşti reprezentanţi să cunoască foarte bine conţinutul concepţiei operaţiei şi poziţia
SMG şi a COM CFÎ/CÎ faţă de problemele apărute.
ÎNTOCMIREA ŞI REVIZUIREA PLANULUI DE OPERAŢII
-5-
10. Va exista un singur OPLAN al SMG. Întocmirea OPLAN - ului va fi condusă
de personalul de planificare al CFÎ/CÎ , utilizând grupul pentru planificarea
operaţiilor (OPG) după cum este definit de SMG şi va fi reprezentat la CFÎ/CÎ HQ
OPG de o echipă de planificare formată dintr-un număr corespunzător de ofiţeri de
stat major, în funcţie de natura operaţiei. Echipa de planificare a SMG ar trebui să
includă în mod ideal persoana care conduce planificarea din cadrul grupului de
planificare strategică al SMG pentru a asigura continuitatea şi pentru :
a. Asigurarea unei înţelegererii care va fi acceptată de naţiuni.
b. Garantarea că aprecierile cu privire la strategie sunt înţelese şi incorporate corect în

OPLAN.
c. Reprezentarea perspectivelor SMG.
11. În timp ce CFÎ/CÎ pot desfăşura majoritatea aspectelor operaţionale din

cadrul OPLAN – ului, sunt câteva zone funcţionale unde autoritatea, prin urmare,
conduce în acea zonă specifică va fi nevoie să fie menţinută în SMG. Depinzând de
natura operaţiei, SMG va acorda îndrumare de specialist CFÎ/CÎ HQ dacă este cerută
pentru anexele de specialitate (dacă nu sunt limitate la:)
a. Consiliul de resurse manageriale pentru momentele de criză (CRMB) – resurse

globale conduse.
b. Logistica şi Geniu – chestiuni de finanţare şi contractare.
c. Deplasare şi transport strategic.
d. CIS – chestiuni de finanţare şi contractare.
e. Juridic.
f. Operaţii speciale.
g. Organizare şi încadrare cu personal.
12. PROCESUL DE APROBARE. Aprobarea OPLAN se desfăşoară în

conformitate cu procedurile standarde de aprobare. Proiectul final OPLAN
este înaintat la SMG pentru aprobare, apoi expediat la CSS (Consiliu Suprem
de Securitate) pentru a-şi da avizul şi apoi se înaintează la CSFA (Comandant
Suprem al Forţelor Armate) pentru aprobare.
13. DEZBATERILE (COMENTARIILE) PE LINIA AVIZĂRII

(STAFFING) DIN PARTEA STRUCTURILOR DE FORŢĂ. Experienţa indică
-6-
faptul că întodeauna vor exista un număr mare de dezbateri ale structurilor de forţă,
unele de natură generală dar majoritatea specifice. Aceste comentarii vor fi
aplicabile întregului OPLAN şi anexelor care-l sprijină. Prin urmare, CFÎ/CÎ este cel
mai bine plasat, ca autor al planului, pentru a răspunde la comentariile naţiunilor,
strângând informaţiile de la Grupul de Conducere, dacă este cazul. Grupul de
Conducere va strânge comentariile de la naţiuni, producând o matrice de comentarii
solide, pe care o înaintează ulterior la FC/CÎ. CFÎ/CÎ va încadra cu personal
matricea comentariilor şi o va trimite la Grupul de Conducere pentru avizare. Atât
SMG şi pe cât posibil COM CFÎ/CÎ vor fi reprezentaţi la toate MCWG care se
ocupă cu OPLAN.19 Este esenţial ca aceşti reprezentanţi să cunoască pe deplin
conţinutul OPLAN şi poziţiile SMG şi COM CFÎ vis a vis de aceste comentarii.
14. REVEDEREA PLANULUI. Pe durata procesului periodic de trecere în

revistă a misiunii ar putea fi nevoie de revizuirea OPLAN. COM CFÎ/CÎ va conduce
revizuirea OPLANs, cu reprezentanţii Grupul de Conducere dacă este necesar.
Avizarea statului major (staffing) şi aprobarea OPLAN-ului revizuit se va face aşa
cum s-a subliniat mai sus.
DIAGRAMA PROCEDURILOR DE STAT MAJOR ale GHIdului practic de

PLanificare (FPG)
COMENTARII COMENTARII
PRIMITE INCLUSE PRIMITE INCLUSE
CORESPUNZĂTOR, CORESPUNZĂTOR,
ANALIZA STATULUI DRAFTUL ESTE DRAFTUL DE
MAJOR PREGĂTIT COORDONARE ESTE
PREGĂTIT
ETAPA DRAFTULUI INITIAL DRAFTUL ETAPA DE COORDONARE

PROPRIU -ZIS A DRAFTULUI
ASISTENTUL ŞEFULUI ŞEFUL DE STAT MAJOR

DE STAT GENERAL SEMNEAZĂ Ş
OPR DISTRIBUIE către Divizii şi MAJOR DE LA CSS SCRISOAREA CU G
comenzi pentru COMENTARII semnează DRAFTUL DE S
LA NIVELUL scrisoarea de distribuţie COOPDONARE D
BIROURILOR către Statul Major PENTRU REVEDEREA ŞI
General, comandanţilor LUAREA LA CUNOŞTINŢĂ
CF implicaţi şi DE CĂTRE CSS
organizaţiilor pentru
comentarii
19
Datorită ultimelor înştiinţări şi distanţe, Reprezentanţii CFÎ/CÎ ar putea fi disponibili să participe . Reprezentanţii
Grupului de Conducere trebuie să fie pregătiţi să reprezinte atât SMG cât şi COM CFÎ/CÎ in acest caz.
-7-
Anexa „M” la Cap.VII
GOP
LISTA ANEXELOR ŞI APENDIXURILOR LA PLANURI
VII-F-1. Planurile întocmite pentru operaţii şi aplicaţii vor diferi în ceea ce priveşte
necesarul de anexe şi appendixuri, în funcţie de tipul planului/operaţiei la care se
referă. Pentru a permite o uşoară consultare a documentelor, anexele şi
appendixurile tuturor documentelor de planificare trebuie să fie desemnate în
conformitate cu literele standard prezentate mai jos. Lista curentă a appendixurilor
asociate cu fiecare anexă nu sunt toate incluse nici nu sunt fiecare obligatoriu a fi
incluse când sunt dezvoltate anexele. Atribuirea de litere la appendixuri pot fi
modificate pentru a se adresa mai clar cu privire la situaţia operaţională. Tabulatorii
pot fi introduşi sub appendixul potrivit, daca este necesar. Acolo unde
operaţia/aplicaţia nu necesită includerea unei anumite anexe/appendix, aceasta poate
fi omisă. Atribuirea de litere pentru anexe sau appendixuri în cadrul unui plan, poate
din această cauză să nu fie completă, unele litere putând lipsi. Dacă specificul unor
misiuni o cere, anexelor/appendixurilor suplimentare li se vor atribui litere/numere
suplimentare.
VII -F-2. Formatul anexelor standard:
ANEXE APENDIXURI
A-1: Matricea de sincronizare
A. Concepţia Operaţiilor A-2: Lista cu Dispunerea Aliaţilor (ADL)
A-3: Rezervele
B-1: Organizarea forţelor
B-2: Structura de comandă
Organizarea forţelor şi relaţiile de
B. B-3: Transferul de autoritate
comandă
B-4: Legăturile
B-5: Matricea de coordonare
C-1: Lista Forţelor Aliate (AFL)
C. Forţele, Misiunile/Sarcinile
C-2: Lista cu sarcini (TOPFAS)
D-1: Zonele de interes şi de responsabilitate
pentru informaţii.
D-2: Evaluarea informaţiilor
D-3: Gestionarea colectării şi coordonării nevoilor
de informaţii (CCIRM)
D-4: Arhitectura de informaţii
D-5: Contrainformaţii
D-6: Colectarea de informaţii prin intermediul
D. Informaţii (Intelligence)
surselor umane (HUMINT)
surselor de imagini (IMINT)
surselor de transmisiuni(SIGINT)
D-9: Informaţii speciale
D-10:Obiective ale informaţiilor (Intelligence)
D-11: Securitatea
E-1: ROE Profile de planificare
E. Reguli de angajare (ROE)
E-2: ROE pentru operaţiuni terestre
-8-
ANEXE APENDIXURI
E-3: ROE pentru opreraţiuni aeriene
E-4: ROE pentru opreraţiuni maritime
E-5: ROE pentru sursele deschise
E-6: ROE Eliberarea matricei de autoritate
F-1: Operaţii aero-maritime
F-2: Operaţii antisubmarin (ASW)
F-3: Apărare antiaeriană (AAW)
F-4: Apărare împotriva navelor de suprafaţă
(ASUW)
F-5: Operaţiuni de minare
F-6: Operaţiuni desfăşurate de submarine
F. Operaţii maritime
F-7: Controlul naval şi protecţia transporturilor
navale
F-8: Sprijin aerian al operaţiilor maritime de pe
uscat
F-9: Sistemul aliat de informaţii pentru navigaţie
la scară globală - World-wide Navigation
Information System (AWNIS)
G-1: Puncte cheie şi siguranţa zonei de spate
G-2: Acoperire şi inducere în eroare
G. Operaţii terestre G-3: Controlul pagubelor produse în zonă
G-4: Sprijinul de aviaţie pentru operaţiile
desfăşurate la sol.
H-1: Operaţii de contracarare a operaţiilor aeriene
desfăşurate de adversar - Counter Air Operations
H-2: Operaţii aeriene stategice
H-3: Operaţii aeriene împotriva navelor de
H. Operaţii aeriene suprafaţă
H-4: Operaţii aeriene de sprijin
H-6: Controlul spaţiului aerian
H-7: Air Bed down
H-8: Coordonarea legăturilor de informaţii
I. Operaţii amfibii
J-1: Apărare activă
J-2: Apărare pasivă
J. Protecţia forţei
J-3: Securitate protecţionistă
J-4: Recuperarea forţelor
K. Operaţii speciale
L-1: PSYOPS Organizarea forţelor
L-2: PSYOPS Teme şi obiective
L. Operatii psihologice L-3: PSYOPS Procesul de aprobare
L-4: PSYOPS Necesităţi de sprijin
L-5: PSYOPS Coordonarea informaţiilor
M. Controlul armamentelor
N. Operaţii nucleare
O-1: Obiectivele operaţionale de informaţii
O. Operaţii de informaţii O-2: Teme şi mesaje operaţionale de informaţii
O-3: Sincronizarea operaţională a informaţiilor
P. Războiul electronic P-1: Rapoarte EW
Q. Sistemul de comunicaţii şi Q-1: Arhitectura comunicaţiilor strategice
-9-
ANEXE APENDIXURI
informaţii Q-2: Comunicaţii maritime
Q-3: Comunicaţii terestre
Q-4: Comunicaţii aeriene
Q-5: VTC
Q-6: Traficul de mesagerie formală
Q-7: Crypto/Key Mat
Q-8: Frecvenţe de siguranţă
R-1: Aranjamente de logistică multinaţională
R-2: Administraţie personal
R-3: Sprijin medical
R-4: Mentenanţă, reparaţii şi restabilire
R-5: Alimentare
R. Logistica
R-6: Sprijin acordat de servicii
R-7: Managementul stării reale (Real Estate
Management)
R-8: Sprijinul naţiunii gazdă
R-9: Echipamentul esenţial pentru misiune
S-1: Structura M&T C2
S-2: Receptia, Punerea în mişcare şi continuarea
deplasării (RSOM)
S. Deplasări S-3: Informaţii despre APOD stabilit
S-4: Informaţii despre SPOD stabilit
S-5: Drumuri, căi navigabile şi reţele de cale
ferată
Sprijinul din punct de vedere al T-1: Geografic
T. mediului înconjurător T-2: Meteorologic şi oceanografic
U-1: Apărare NBC

U. Operatii în mediu NBC
U-2: Baze şi facilităţi
V-1: Căutare şi salvare
V-2: Căutare şi salvare în luptă
V. Căutare, salvare şi recuperare
V-3: Evasion and Escape
V-4: Recuperare
W-1: Evaluarea civilă
W-2: Structura CIMIC
W. Cooperarea civili-militari
W-3: Organizaţiile cheie de civili
W-4: Semnificaţia locului CIMIC
X-1: Organizaţii de informare publică
X-2: Structura APIC/CPIC
Proceduri şi politica de informare
X. X-3: Reguli Media Ground
publică
X-4: PI Master Messages and Talking Points
X-5: Politici cu privire la vizitatori
Terminarea conflictului şi Dez-
Y.
angajarea (Strategia de tranziţie)
Z Timp liber (SPARE)
AA. Aspecte juridice (Legal) AA-1: Conduita legilor şi ordinelor
BB-1: Lista cu cerinţele esenţiale ale misiunii
Antrenamente şi repetiţii în vederea BB-2: Antrenament augumentiştilor
BB.
îndeplinirii misiunilor BB-3: Antrenament înaintea dislocării în teatru
BB-4: Antrenament în teatru
- 10 -
ANEXE APENDIXURI
CC-1: Gestionarea informaţiilor de comandă
CC-2: Înregistrări
Gestionarea informaţiilor de
CC. CC-3: Rapoarte IER
comandă
CC-4: Sprijin istoric
CC-5: Informaţii vizuale şi documentarea de luptă
DD-1: Recunoaşteri şi supraveghere spaţială
DD. Operaţii spaţiale
DD-2: Ajutoare de navigaţie
EE-1: Organizarea forţelor de geniu
EE-2: Infrastructura de geniu
EE-3: Amenajarea de geniu a mediului
EE. Sprijin de geniu (Environmental Engineering)
EE-4: Mobilitatea şi contra-mobilitatea
EE-5: Distrugerea obuzelor explozive (EOD)
EE-6: Analiza capabilităţilor de geniu
Sprijinul financiar FF-1: Sprijinul finanţării
FF.
FF-2: Sprijinul contractual
Proceduri pentru forţele Non-
GG.
NATO
HH Operaţii în zonele din spate
II-1: Conceptul de foc detaliat al forţelor întrunite
(Detailed Joint Fires Concept)
Focul forţelor întrunite
II II-2: Direcţionarea ţintelor
(Joint Fires)
II-3: Procesul Joint Targeting
II-4: Măsuri de coordonare a sprijinului de foc
Sistemul NATO de răspuns la criză
JJ
Crisis Response System (NCRS)
KK Sprijinul analitic operaţional
LL Lecţii Învăţate
MM-
TIMP LIBER (SPARE)
XX
YY-1: Definiţii şi abrevieri
YY. Diverse
YY-2: Referinţe şi bibliografie
ZZ. Difuzare
- 11 -
Anexa „N” la Cap.VII GOP
PREGĂTIREA DOCUMENTELOR DE PLANIFICARE
VII-A-1. GENERALITĂŢI. Acest supliment este oferit planificatorilor de la

operaţii ca un ghid pentru pregătirea documentelor de planificare operativă. Această
anexă este realizată în conformitate cu prevederile STANAG - 2066, “Redactarea
corespondenţei militare” şi completează directivele de stat major ale SMG privind
pregătirea corespondenţei. Anexa nu va substitui instrucţiunile (recomandările)
comandanţilor privind pregătirea altor forme de corespondenţă.
VII-A-2. FONTURI ŞI MĂRIMEA ACESTORA. Pe tot cuprinsul unui

document trebuie utilizat un singur tip de font (preferabil Arial). Dimensiunea
fontului va fi de 12 pitch.
VII-A-3. ALINIATELE, TAB-URILE ŞI NUMEROTAREA AUTOMATĂ.

Întreg conţinutul aliniatului trebuie dactilografiat sub comanda “Justify“ (excepţie
fac titlurile şi notiţele “headers and footers“). Valoarea implicită a “tab stop“
(paragrafului) este de 1.3 cm. Funcţia numerotare automată va fi neutilizată.
VII-A-4 GRAMATICĂ, PUNCTUATIE ŞI SCRIERE. Punctuaţia şi gramatica

moldovenească (română) vor fi utilizate în tot conţinutul documentelor. Ultima
ediţie a dicţionarelor reprezintă autoritatea pentru ceea ce priveşte definirea şi modul
de scriere a cuvintelor în limba de stat.
VII-A-5. ABREVIERI ŞI ACRONIME. Acolo unde sunt utilizate, atunci când

se folosesc pentru prima oară în cuprinsul părţii principale şi în fiecare Anexă, toate
abrevierile şi acronimele vor fi urmate de expresia întreagă (ex. Ground Based Air
Defence (GBAD)). Mai mult, dacă un document trebuie să conţină un mare număr
de abrevieri şi acronime, acestea trebui prezentate ca anexă separată a documentului
şi anume ultima anexă.
VII-A-6. MĂRIMEA COLII DE HÂRTIE. Mărimea standard a colii de hârtie

pentru documente este formatul A4.
VII-A-7.MARCAJELE CLASIFICĂRII DOCUMENTELOR. În conformitate

cu regulile de securitate în vigoare, toate documentele trebuie să aibă menţionată
clasificarea pe frontisiciul şi în subsolul (header – footer) fiecărei pagini din cuprins.
Această marcare a clasificării trebuie înscrisă cu majuscule, îngroşat în centru pe
frontispiciu şi în subsolul fiecărei pagini. Va exista un spaţiu (enter) între numărul
paginii şi marcajul de securitate în subsolul fiecărei pagini a documentului. În plus
faţă de clasificarea făcută în paragrafele “header and footer” la documentele de
planificare clasificate nivel „Confidenţial” sau nivel mai sus, vor avea inserat
abrevierea clasificării în paranteze între numărul paragrafului şi primul civânt al
paragrafului. De exemplu: “3. (NC) EXECUTION”. Documentele de planificare
- 12 -
puse la dispoziţia partenerilor din afara Forţelor Armate vor fi identificate prin
adăugarea unei propoziţii pe o linie în interiorul marcajului de clasificare pe
frontispiciu şi subsol. Documentele de planificare utilizate pentru exerciţii vor avea
marcajul clasificării în subsol şi pe frontiscpiciu la fel ca orice document cu
clasificare FA şi va fi manipulat în conformitate cu instrucţiunile directivelor de
securitate existente. Vezi Bi-SC Directive 75-3, Exercise Planning.
VII-A-8. MARGINILE.
a. Lăţimea foii din stânga şi din dreapta va fi de 2 până la 3 cm de la

marginea stânga (dreapta) a foii de hârtie ( Format Landscape - 1 până la 2
cm).
b. Marginile de sus şi de jos vor fi de minimum 1 cm (Landscape - 2 cm).
VII-A-9. REFERINŢELE.
a. Referinţe. (Baza legală) Sistemul de referenţiere a documentelor este

realizat in concordanţă cu sistemul stabilit de eşalonul superior.
b. Referinţe la alte documente. Sub titlul REFERINŢE trebuiesc

menţionate suficiente informaţii (ex. eşalonul superior, informaţii care se
constituie în baza legală pentru alcătuirea documentului) care să-i permită
cititorului să obţină referinţe suficiente despre subiect. Documentele
menţionate ca referinţe vor fi înscrise în ordinea în care sunt menţionate în
textul documentului. Pentru operaţii conduse de FA referinţele nu se
eliberează participanţilor din organizaţiile non militare care ar trebui în felul
asta marcaţi când sunt incluşi în documente de planificare operaţională; ex:
“Numai FA” (Armed Forces Only)
Toate referinţele la documentele de planificare operaţională vor fi
menţionate în Apendicele YY-2, Bibliografie şi Referinţe.
c. Numărul fişierului. Documentele clasificate, cel puţin SECRET,

trebuie să aibă înscris numărul fişierului pe fiecare pagină.
VII-A-10. DATA ŞI VERSIUNEA. Data poate să fie exprimată complet (ex :12
Decembrie 2011) sau în formă prescurtată ( ex :12 Dec 11). Pe prima pagină a
documentului de bază, chiar şi a Anexelor, Apendicelor şi Tabelelor versiunea
documentului şi data va fi plasată pe partea dreaptă sus imediat sub titulatura de
clasificare. Pentru documentele clasificate cel puţin SECRET, data trebuie să apară
pe fiecare pagină.
VII-A-11. SUBIECT. Subiectul este o scurtă prezentare a conţinutului general al

documentului.
- 13 -
VII-A-12. TITLURI. Nu este obligatoriu folosirea de titluri, dar odată ce s-a optat
pentru utilizarea acestora, procedeul trebuie aplicat până la următoarea diviziune de
rang superior a textului. (ex. trebuie puse titluri la paragrafe până în momentul în
care începe un nou grup de paragrafe).
VII-A-13. TITLURI PENTRU PARAGRAFE ŞI SUBPARAGRAFE.

Paragrafele şi subparagrafele pot primi titluri, dar acestea nu fac parte din text. În
cazul planurilor, primul rând de titluri este subliniat şi scris cu litere mari, după care
se pune punct (punctul nu este subliniat). Celelalte titluri de paragrafe sunt
subliniate. Pentru a le marca importanţa
primele două nivele de titluri vor fi scrise îngroşat (boldat), iar al treilea nivel va fi
subliniat.
VII-A-14. TITLURI PENTRU PĂRŢI ŞI CAPITOLE. Documentele mari, sau

care pentru o mai bună înţelegere necesită o anumită divizare, pot fi împărţite, mai
întâi în părţi, identificate cu numere înscrise cu caractere Romane (ex. Partea a 5-a ),
apoi în capitole, identificate cu numere înscrise cu caractere Arabe (ex. Capitolul V
), cu sau fără titluri.
VII-A-15. PARAGRAFE.
a. Generalităţi. Paragrafele vor fi numerotate cu caractere Arabe, urmate

de punct, începând cu numărul “1”. În general, după numărul / litera
paragrafului se va lăsa un spaţiu liber cu TAB (1,3 cm). Paragrafele şi
subparagrafele nu vor folosi obţiunea “hanging indent”. Funcţia de numărare
automată nu se va utiliza.
- 14 -
SPECIMEN 1 DE NUMEROTARE A PARAGRAFELOR
1. Acesta este un exemplu pentru paragrafele fără titluri. Acesta este un exemplu pentru paragrafele fără
titluri. Acesta este un exemplu pentru paragrafele fără titluri.
a. Acesta este un exemplu pentru paragrafele fără titluri. Acesta este

un exemplu pentru paragrafele fără titluri. Acesta este un exemplu pentru paragrafele fără
titluri.
(1) Acesta este un exemplu pentru paragrafele fără titluri. Acesta este
un exemplu pentru paragrafele fără titluri. Acesta este un exemplu pentru paragrafele fără
titluri.
(a) Acesta este un exemplu pentru paragrafele fără titluri. Acesta este un
exemplu pentru paragrafele fără titluri. Acesta este un exemplu pentru
paragrafele fără titluri. Acesta este un exemplu pentru paragrafele fără titluri.
1. Acesta este un exemplu pentru paragrafele without

NOTĂ: fără titluri. Acesta este un exemplu pentru paragra-paragrafele fele fără
titluri. Acesta este un exemplu pentru without
NUMERELE/LITERELE paragrafele fără titluri.
PRIMELOR DOUĂ
NIVELE NU SUNT
ÎNGROŞATE CÂND
PARAGRAFELE NU
AU TITLU.
- 15 -
SPECIMEN 2 DE NUMEROTARE A PARAGRAFELOR
1. SITUATIA. LITERE MARI, ÎNGROŞATE , SUBLINIATE

a. Generală. Comunitatea Internaţională (CI) , in plus faţă de alte forme de asistenţă, asigură
prezenţa……………..
b. Scopul. Acest plan este întocmit în baza dispoziţiei NATO şi cuprinde

măsuri de sprijin activ şi total spre a îndeplini ………………….. Titlu , Îngroşat, Subliniat
c. Obiectivele Strategice. In asigurarea unui sprijin al monitorizării CI, NATO continuă să caute
următoarele obiective:
(1) Risc minim al destabilizrii în continuare ……….
2. MISIUNEA. Când este condusă de NAC, SACEUR va autoriza CINCSOUTH, în calitate de commandant al
Forţelor Întrunite (JFC), să asigure sprijinul specific al …………………
3. EXECUTIA.
a. Planificarea Presupunerilor .
(1) Un accord defineşte statutul operaţiei …..………..
b. Analiza SACEUR.
Titlu, Subliniat
(1) Centrul de Greutate. Continuarea operaţiei de monitorizare a CI în
Macedonia, fosta republică a Iugoslaviei………………..
c. Intenţia SACEUR.
(1) Important în acest plan este principiul ……………
d. Concepţia Operatiilor.
(1) Pregătirea. In faza de pregătire, activităţile vor fi stabilite sub forma legăturii existente cu
………………….
Title case
(2) Executia. Misiunea va începe …… …… …… …… ……
(a) Nivelul 1. Prin separarea corectă a HQ TF and HQ TF

FOX, NATO asigură procesul …………………..
1
Turcia recunoaşte Republica Macedonia ca un stat constitutional.
- 16 -
b. Textul din cadrul capitolelor va fi numerotat cu caractere Arabe,
corespunzând cu numărul capitolului, urmat de o linie şi apoi de numărul
paragrafului ( ex. 1-1, 1-2, în cadrul primului capitol, apoi 2-1, 2-2, 3-1, 3-2
etc. pentru următoarele capitole.
VII-A-16. NUMEROTAREA PAGINILOR.
a. Toate paginile din partea principală a documentului va fi numerotată

cu caractere Arabe in ordinea normală.
b. Paginile corespunzând textului din cadrul capitolelor, vor fi numerotate

cu numărul capitolului respectiv, urmat de o linie şi apoi de numărul
corespunzând paginii în cadrul capitolului, ( ex. 1-1, 1-2, 1-3, 2-1, 2-2 etc.).
c. Anexele vor fi numerotate astfel: numărul capitolului respectiv, urmat

de o linie, litera corespunzătoare anexei respective, o altă linie şi numărul
paginii în cadrul anexei (ex: 3-A-1, 3-A-2, 3-A-3, 3-B-1, 3-B-2, etc.).
d. Appendixurile vor fi numerotate astfel: numărul capitolului respective,

urmat de o linie, litera corespunzătoare anexei respective, o altă linie,
numărul appendixului, o altă linie şi numărul paginii în cadrul anexei (ex: 3-
A-1-1, 3-A-1-2, 3-A-1-3, 3-B-1-1, 3-B-1-2, etc.).
e. Tabulatorii vor fi numerotaţi astfel: numărul capitolului respective

(dacă este cazul) urmat de o linie, litera corespunzătoare anexei respective, o
altă linie, numărul apendixului, urmat de o altă linie, litera corespunzătoare
tabulatorului urmat de o altă linie şi de numărul corespunzător paginii în
cadrul tabulatorului (ex. 3-A-1-B-1, 3-A-1-B-2, 3-A-1-B-3, 3-B-1-C-1, 3-B-
1C-2, etc).
f. Numerotarea paginilor scrise în format “landscape” vor fi tipărite astfel

încât rândurile să fie paralele cu marginea de jos a celei mai late părţi a
paginii.
VII-A-17. SPAŢIUL DESTINAT PENTRU SEMNĂTURI. Semnăturile vor fi

solicitate în documentul principal şi conţine numele, gradul, structura, categoria de
forţe din care aparţine semnatarul şi funcţia. Funcţia trebuie exprimată complet.
Structura este întotdeauna scrisă prescurtat, iar categoria de forţe poate fi scrisă
prescurtat sau complet. Trebuie avut grijă ca, având în vedere varietatea de
semnături şi de preferinţe, să se satisfacă pe cât posibil opţiunile personale ale
ofiţerilor.
VII-A-18. ANEXE, APENDIXURI, TABULATORI ŞI ATAŞAMENTE

(ENCLOSURES).
- 17 -
a. Anexele sunt pagini suplimentare la partea principală a documentului,
în timp ce appendixurile, tabulatorii şi ataşamentele sunt pagini suplimentare
ataşate anexelor.
b. Anexele trebuie să abordeze probleme cuprinse în textul documentului

principal şi vor fi menţionate la încheierea acestuia utilizând subiectul la
care se referă ca titlu, aşa cum este exemplificat mai jos.
Exemplu 1:
(SPAŢIUL DESTINAT PENTRU SEMNĂTURI)
2 SPAŢII LIBERE
ANEXE:
1 SPAŢIU LIBER
A. Subiectul Anexei A.
B. Subiectul Anexei B.
c. Appendixurile trebuie să se refere la textul din anexele de referinţă şi

trebuie să fie nominalizate (amintite) pe ultima pagină a anexei respective,
folosind ca titlu subiectul la care se referă.
d. Tabulatorii trebuie să se refere la textul din appendixurile de referinţă şi

trebuie să fie nominalizate (amintite) pe ultima pagină a appendixului
respectiv folosind ca titlu subiectul la care se referă.
e. Ataşamentele (Enclosures) trebuie să se refere la textul din tabulatorii

de referinţă şi trebuie să fie nominalizate (amintite) pe ultima pagină a
tabulatorului respectiv folosind ca titlu subiectul la care se referă.
f. Anexele, appendixurile, tabulatorii şi ataşamentele sunt denumite

(etichetate) numai pe prima pagină a respectivei annexe, appendix, tabulator
sau ataşament, aşa cum este arătat în exemplele 2 şi respectiv 3. Anexele,
appendixurile, tabulatorii şi ataşamentele la capitolele unui document vor fi
etichetate exact ca această anexă.
- 18 -
Exemplu 2: Etichetarea unei anexe, prima pagină:
Exemplu 3: Etichetarea unui appendix, prima pagină:
f. Notele de subsol ale tuturor paginilor vor avea forma arătată în

exemplul 4. Regulile de numerotare a paginilor sunt date deasupra în
paragraful 7-A-16 .
Exemplu 4: Folosirea notelor de subsol:
- 19 -
g. Documentele de planificare emise în afara NATO (PfP or none-NATO)
vor fi marcate ca în exemplul 5.
Exemplu 5: Marcarea documentelor de planificare emise în afara Forţelor Armate:
În partea de jos a paginii:
Se expediază XXX
NESECRET
- 20 -
Anexa „O” la Cap. VII GOP
FORMATUL COPERTEI DOCUMENTELOR
VII-B-1. FORMATUL COPERTEI UNUI DOCUMENT DE

COMANDAMENT AL UNEI CATEGORII DE FORŢE.
____[ CLASIFICARE ]____
[DENUMIREA COMPLETĂ A COMANDAMENTULUI DE ORIGINE]
[DISPUNEREA ACESTUIA]
[ NUMĂR DE FIŞIER](1) [DATA]
STEMĂ
____(2)____ [ TIPUL PLANULUI ] ____(3)____
“[ NUME DE COD ]”
___[ CLASIFICARE]____
1. Numărul CTS pentru documentele CTS.
2. Titlul în formă prescurtată al originatorului, precum este menţionat în

AAP-1.
3. Numărul planului aşa cum este menţionat în Anexa A la Capitolul 8.
- 21 -
EXEMPLU:
RESTRICŢIONAT
STATUL MAJOR GENERAL AL FORŢELOR ARMATE
REPUBLICA MOLDOVA
SOC J7/7340-232/05
26 SEPTEMBRIE 2011
SMG OPLAN 10417
AMBER FOX
RESTRICŢIONAT
- 22 -
VII-B-2.COPERTA PENTRU DOCUMENTELE UNUI COMANDAMENT TIP - JOINT
1. Numărul CTS pentru documentele CTS.
2. “SC”, “JFC”, etc.
3. Numărul planului aşa cum este menţionat în Anexa A a Capitolului VIII.
____[ CLASIFICARE]____
[ DENUMIREA COMPLETĂ A COMANDAMENTULUI DE ORIGINE ]

(COMANDAMENTUL COORDONATOR LA ÎNCEPUT)
[ DISPUNEREA ACESTUIA ]
[ NUMĂR DE FIŞIER ](1) [DATA]
STEMA COMANDAMENTULUI COORDONATOR (S)
JOINT____(2)____[ TIPUL PLANULUI ]____(3)____
“[ NUME DE COD ]”
___[ CLASIFICARE]___
- 23 -
Anexa „P” la Cap.VII GOP
FORMATUL SCRISORII DE PROMULGARE
NOTĂ: Următorul exemplu de format se aplică pentru redactarea Scrisorilor de

Promulgare, la comandamentele Forţelor Armate de la toate nivelurile. Scrisoarea
trebuie să menţioneze foarte clar statutul documentului pe care îl însoţeşte (ex.
“proiect”, “plan final”, după cum este cazul).
[ CLASIFICARE ]
STATUL MAJOR GENERAL AL FORŢELOR ARMATE PC. CHIŞINĂU, R.

MOLDOVA
Fişier de referinţă / Control Nr.…...
CĂTRE: Vezi lista de difuzare
SUBIECT: Planul pentru diferite situaţii (Contingency Plan) al

COM SMG Chişinău pentru “Angajarea în XX a …...” (NC)
JFCSOUTH COP 40XXX
Scrisoare finală de promulgare
DATA: [Ziua Luna Anul]
REFERINŢE: A. Directiva XXX, subiect “…..... “

B. CSS…............
C. CSS…………
D. COM SMG COP 40XXX (“D……J…..”) dtd…
1. Promulgare. Planul pentru diferite situaţii de urgenţă al COM SMG,

anexat, a fost eliberat în conformitate cu prevederile descrise în referinţa A, iar
alocarea de forţe a fost făcută în conformitate cu prevederile descrise în referinţa
B, varianta ……., aşa cum a fost stabilit de comun acord cu naţiunile implicate.
COP, aprobat de SACEUR, prezentat în referinţa C, este astfel promulgat,
înlocuind documentul din referinţa D.
a. Planificare: (instrucţiuni specifice de planificare, dacă este cazul).

b. Implementare: Prin ordin separat, sunt menţionate structurile care
fac obiectul transferului comenzii / controlului operaţional de sub cel
naţional sub cel al SACEUR. Procedurile de implementare sunt arătate în
anexa Y.
c. Necesităţi de punere în practică: ( dacă este aplicabil)
d. Revedere: Instrucţiuni pentru revederi ulterioare ale documentului.
- 24 -
2. Rezumatul planului.
a. Extras privind situaţia – derivat din plan.

b. Misiunea – cuvânt cu cuvânt ca în Plan.
c. Extras din Conceptul Operaţiei elaborate la nivelul COM SMG
Chişinău – derivat din Plan.
SPAŢIUL DESTINAT PENTRU SEMNĂTURI
LISTA DE DIFUZARE:
Vezi Anexele ZZ la Plan
[ CLASIFICARE ]
FORMATUL ÎNREGISTRĂRII SCHIMBĂRILOR PRODUSE
[ CLASIFICAREA DE SECURITATE ]
ANEXA XX LA
OPLAN XXXXX
DATA XX LUNA ANUL
ÎNREGISTRAREA SCHIMBĂRILOR
1. După ce s-a efectuat o modificare în document, acesta trebuie înregistrată în

josul paginii, iar paginile care au fost înlocuite trebuiesc distruse în conformitate cu
ordinele în vigoare.
NUMĂRUL NUMĂRUL DE DATA SEMNĂTURA GRADUL/ NIVELUL

SCHIMBĂRII ÎNREGISTRARE INTRĂRII ÎN ORGANIZAŢIEI
ŞI DATA VIGOARE
- 25 -
2. Scrisorile de promulgare care nu mai sunt valabile sunt înregistrate astfel:
REFERENŢĂ DATA TITLU
[ CLASIFICAREA DE SECURITATE ]
- 26 -
Anexa „R” la Cap.VII GOP
FORMATUL CONCEPŢIEI DE OPERAŢII (CONOPS20)
Notă: Acest exemplu ilustrat în continuare este alcătuit din cele cinci paragrafe
cunoscute, aşa cum sunt prevăzute în STANAG 2014 şi trebuie, pe cât posibil,
întotdeauna respectat. În vederea rezolvării unor situaţii specifice, este permisă
adăugarea de paragrafe şi subparagrafe suplimentare, precum şi modificări aşa cum
sunt explicate în continuare. Clasificarea corespunzătoare de securitate trebuie
înscrisă pe fiecare pagină la notele de subsol şi în partea de sus.
Fişier de referinţă / control Nr. XX XX IANUARIE

2011
TITLUL PRESCURTAT AL STRUCTURII DE ORIGINE

URMAT DE TITLUL OFICIAL AL PLANULUI ŞI DE CLASIFICAREA
CORESPUNZĂTOARE FORŢELOR ARMATE
REFERINŢE: Lista cu hărţile, diagramele şi documentele relevante pe care se

bazează elaborarea planului. Referinţele pot fi înscrise într-o anexă (Anexa YY),
care trebuie menţionată aici.
ORGANIZAREA FORŢELOR:Referinţe pot fi făcute în Anexa B.
1. (XX)21 SITUATIA. Acest paragraf trebuie să reflecteze aprecierea situaţiei

de către comandantul eşalonului superior celui care întocmeşte planul şi trebuie să
asigure pe comandanţilor subordonaţi cu informaţii în vederea estimării situaţiei cu
privire la misiunea şi concepţia eşalonului superior. Dacă vreuna din secţiunile
arătate mai jos nu este pusă la dispoziţie sau nu este aplicabilă la situaţia concretă,
va fi emisă din text. Gradul de detaliere va fi crescut când un CONOPS este
convertit într-un COP sau OPLAN.
a. Generalităţi.
(1) Cadru general (Background). Informatii privind contextul în care

a fost elaborat planul.
(2) Condiţii strategice. Sunt descrise condiţiile care au condus la

elaborarea planului la nivel strategic.
Un format de CONOPS de nivel strategic poate fi găsit în Anexa B la MC 133/3.

20
Se inserează, prescurtat, gradul de clasificare FA, numai dacă documentul are o clasificare de cel puţin
21
CONFIDENTIAL.
- 27 -
(3) Scopul final dorit. Scopul final urmărit de comandantul
eşalonului superior.
(4) Obiective.
(5) Limitări în planificare. (Dacă sunt precizate de eşalonul superior)
(a) Constrângeri, care impun obligaţii specifice care trebuiesc

îndeplinite.
(b) Restricţii, descrie factorii care limitează ceea ce trebuie

îndeplinit. Planurile nu trebuie să includă aceste acţiuni
interzise.
b. Forţele care se opun. O vedere de ansamblu a estimării ameninţărilor

este dată de compartimentul Informaţii.
c. Forţele proprii. Obiectivele comandanţilor eşalonului superior şi a

altor forţe şi comandanţi a căror acţiuni catalogate vor influenţa în mod direct
emiterea sarcinilor comandanţilor dar nu sunt o parte a organizării lor a
forţelor. (but are not a part of his task organisation) Agenţiile, eşaloanele
superioare şi comandamentele de sprijin adiacente ar putea fi identificate
incluzând misiunile şi utilizarea lor care va avea un impact asupra propriilor
acţiuni.
d. Întăriri şi detaşări. Forţele care aparţin altor structuri, pot fi alocate

ca întărire comandamentului propriu, iar forţe subordonate comandamentului
propriu, pot fi alocate altor comandamente.
e. Ipoteze date.
(1) Ipoteze de natură politică. Lista ipotezelor de natură politică,

incluzând variaţii sau constrângeri care pot fi impuse de către agenţii
din afara Alianţei (cum ar fi Naţiunile Unite, OSCE, UE,etc.) sau
constrângeri cu impuse de organizaţiile neutre care pot fi implicate în
operaţiuni comune cu Forţele Armate.
(2) Ipoteze de natură militară. Lista ipotezelor de natură militară,

incluzând transferul operaţional al comenzii/controlului către
comandanţii.
f. Sarcini. Lista misiunilor identificate ca sarcini esenţiale.
- 28 -
2. (XX) MISIUNEA. O formulare scurtă, clară, care detaliază cine va executa
operaţia, ce trebuie făcut, când se va desfăşura operaţia, unde se va executa şi de ce
trebuie să fie executată operaţia. Ordinea acestor elemente poate varia de la caz la
caz.
3. (XX) EXECUŢIA.
a. Intenţia comandantului. Aceasta trebuie să cuprindă intenţia

comandantului privind ansamblul operaţiei şi de asemenea trebuie să
stabilească scopul elaborării planului. Este un enunţ important pentru
comandanţii subordonaţi.
(3) Scopul final militar urmărit.
b. Analiza comandantului. O scurtă evaluare făcută de către comandant

despre situaţie care include:
(1) Centrele de greutate. Se identifică centrele esenţiale de greutate

(COGs) şi punctele decisive care pot influenţa îndeplinirea misiunii.
(2) Criteriile pentru ajungerea la succes. Se descriu şi alţi factori

care pot influenţa îndeplinirea misiunii.
(3) Evaluarea ameninţării. O descriere scurtă a riscurilor identificate

şi o evaluare a influenţei lor probabile asupra îndeplinirii cu succes a
misiunii.
c. Executarea operaţiilor. Un enunţ scurt asupra desfăşurării operaţiilor,

care vor fi conduse în scopul îndeplinirii misiunilor. Acesta trebuie să
identifice acţiunile ce trebuiesc desfăşurate conform etapelor de planificare.
Structura acestei secţiuni poate să difere în funcţie de abordarea
comandantului şi de tipul de plan.
d. Cerinţele forţei. Include un enunţ general al capabilităţilor forţei

cerute să execute concepţia. Dacă este cazul poate fi ataşat o detaliere a unui
SOR iniţial.
e. Sarcini. Descrierea generală a cerinţelor esenţiale alocate

comandanţilor subordonaţi.
- 29 -
f. Instrucţiuni de coordonare. Instrucţiuni aplicabile mai multor
comandanţi.
4. (XX) SPRIJINUL DE SERVICII. Enunţarea aranjamentelor administrative

şi logistice, realizate în scopul sprijinirii desfăşurării operaţiei planificate, de
asemenea a priorităţii care trebuie acordată unităţilor şi formaţiunilor în ceea ce
priveşte sprijinul logistic. Poate conţine directiva comandantului către comandanţii
structurilor de servicii.
a. Concepţia sprijinului logistic.
b. Nevoi şi standarde logistice.
c. Deplasarea.
d. Sprijinul medical.
e. Personalul.
f. Sprijinul naţiunii gazdă.
g. Sprijin contractual şi de finanţare.
5. (XX) COMANDĂ SI COMUNICAŢII. Un scurt enunţ despre

aranjamentele de comandă şi nevoile de sprijin CIS .
a. Comandă şi control.
b. Comunicaţii.
- 30 -
Anexa „S” la Cap.VII GOP
FORMATUL DOCUMENTULUI DE BAZĂ22
Notă: Acest exemplu ilustrat în continuare este alcătuit din cele cinci paragrafe
cunoscute, aşa cum sunt prevăzute în STANAG 2014 şi trebuie, pe cât posibil,
întotdeauna respectat. În vederea rezolvării unor situaţii specifice, este permisă
adăugarea de paragrafe şi subparagrafe suplimentare, precum şi modificări aşa cum
sunt explicate în continuare. Clasificarea corespunzătoare de securitate trebuie
înscrisă pe fiecare pagină la notele de subsol şi în partea de sus.
Fişier de referinţă / control Nr. XX XX IANUARIE 2011
TITLUL PRESCURTAT AL STRUCTURII DE ORIGINE URMAT DE

TITLUL OFICIAL
AL PLANULUI ŞI DE CLASIFICAREA CORESPUNZĂTOARE ALE
FORŢELOR ARMATE
REFERINŢE: Lista cu hărţile, diagramele şi documentele relevante pe care se

bazează elaborarea planului. Referinţele pot fi înscrise într-o anexă (Anexa YY),
care trebuie întocmită.
ORGANIZAREA FORŢELOR:Referinţe pot fi făcute în Anexa B.
1.(XX)23 SITUAŢIA. În acest paragraf este prezentată evaluarea situaţiei de către

comandantul care emite planul şi asigură informaţii comandanţilor subordonaţi
pentru evaluările proprii. Dacă una din secţiunile de mai jos nu este pusă la
dispoziţie sau nu este aplicabilă la situaţia concretă, va fi emisă din text.
a. Generalităţi.
(1) Cadru general.(Background) Informaţii privind contextul în care

a fost elaborat planul.
(2) Condiţii strategice. Sunt descrise condiţiile, la nivel strategic,

care au condus la elaborarea planului.
(3) Scopul final urmărit. Scopul final urmărit de comandantul

eşalonului
superior (dacă este dat).
(5) Obiective.
22
Formatul COP/SDP/OPLAN la un nivel strategicl template poate fi găsit în Anexa B la MC 133/3.
23Se inserează, prescurtat, gradul de clasificare, numai dacă documentul are o clasificare de cel puţin
CONFIDENTIAL.
- 31 -
(5) Limitări în planificare. (Dacă sunt date de la eşaloanele
superioare)
(a) Constrângeri, care impun obligaţii specifice care trebuiesc

îndeplinite.
(b) Restricţii, care stabilesc limitele a ceea ce poate fi făcut.
Restricţiile limitează acţiunea iar planurile nu trebuie să includă aceste

acţiuni interzise.
b. Forţele care se opun. Informaţiile (Intelligence) asigură o vedere de

ansamblu a estimării ameninţărilor.
c. Forţele proprii. Obiectivele comandantului eşalonului superior, alte

forţe şi comandamente ale căror acţiuni stabilite vor afecta în mod direct
sarcina comandantului care emite planul dar care nu fac parte din structura
lui organizatorică. Se identifică comandamentele şi structurile ierarhic
superioare, vecine şi cele de sprijin renunţîndu-se misiunea si angajarea lor
care au impact asupra propriilor acţiuni.
d. Întăriri şi detaşări. Forţele care aparţin altor structuri, pot fi alocate

ca întărire comandamentului propriu, iar forţe subordonate comandamentului
propriu, pot fi alocate altor comandamente
e. Ipoteze date
(1) Ipoteze de natură politică. Lista ipotezelor de natură politică,
incluzând variaţii sau constrângeri care pot fi impuse de către agenţii
din afara Alianţei (cum ar fi Naţiunile Unite, OSCE, UE,etc.) sau
constrângeri cu impuse de organizaţiile neutre care pot fi implicate în
operaţiuni comune cu forţele armate.
(2) Ipoteze de natură militară. Lista ipotezelor de natură militară,

incluzând transferul operaţional al comenzii/controlului către
comandanţii militari.
f. Sarcini. Lista misiunilor identificate ca sarcini esenţiale.
2. (XX) MISIUNEA. O formulare scurtă, clară, care detaliază cine va executa

operaţia, ce trebuie făcut, când se va desfăşura operaţia, unde se va executa şi de ce
trebuie să fie executată operaţia. Ordinea acestor elemente poate varia de la caz la
caz.
- 32 -
3. (XX) EXECUŢIA.
a. Intenţia comandantului. Aceasta trebuie să cuprindă intenţia

comandantului privind ansamblul operaţiei şi de asemenea trebuie să
stabilească scopul elaborării planului. Este un enunţ important pentru
comandanţii subordonaţi.
(3) Scopul final militar urmărit.
b. Analiza comandantului. O scurtă evaluare făcută de către comandant

despre situaţie care include:
(1) Centrele de greutate. Se identifică centrele esenţiale de greutate

(COGs) şi punctele decisive care pot influenţa îndeplinirea misiunii.
(2) Criteriile pentru ajungerea la succes. Se descriu şi alţi factori
care pot influenţa îndeplinirea misiunii.
(3) Evaluarea ameninţării. O descriere scurtă a riscurilor identificate

şi o evaluare a influenţei lor probabile asupra îndeplinirii cu succes a
misiunii.
c. Concepţia operaţiilor. Un enunţ scurt asupra desfăşurării operaţiilor,

detaliat în Anexa A din plan, trebuie să identifice acţiunile care se vor
desfăşura conform etapelor de planificare. Structura acestei secţiuni poate să
difere în funcţie de abordarea comandantului şi de tipul de plan.
d. Sarcini. Alocarea sarcinilor fiecărei structuri imediat subordonate şi

care sprijină direct comandantul cu referinţe corespunzătoare precum şi
fiecărei potenţiale misiuni sau operaţii acoperite de planuri. (pot fi incluse în
anexa C în loc să fie scrise aici).
e. Instrucţiuni de coordonare. Instrucţiuni, aplicabile la două sau mai

multe structuri din compunerea forţelor.
4. (XX) SPRIJINUL DE SERVICII. Enunţarea aranjamentelor administrative

şi logistice, realizate în scopul sprijinirii desfăşurării operaţiei planificate, de
asemenea a priorităţii care trebuie acordată unităţilor şi formaţiunilor în ceea ce
priveşte sprijinul logistic. Poate conţine directiva comandantului către comandanţii
structurilor de servicii. Detalii logistice pot fi incluse în anexele la plan, incluzând
Anexa R Logistică şi referinţele ei.
- 33 -
a. Concepţia sprijinului logistic.
b. Nevoi şi standarde logistice.
c. Deplasarea.
d. Sprijinul medical.
e. Personalul.
f. Aprovizionare.
g. Sprijinul naţiunii gazdă.
h. Sprijin contractual şi de finanţare.
5. (XX) COMANDĂ SI COMUNICAŢII. Conţine locaţia comandamentelor

şi dislocările acestora, aranjamente privind legăturile, recunoaşterile, instrucţiunile
de identificare şi în general regulile cu privire la folosirea comunicaţiilor şi a
echipamentelor electronice, unde este cazul. Dacă este nevoie, Anexa de comunicaţii
şi schimbul de informaţii poate fi folosită pentru detalierea instrucţiunilor de acest
gen. Inclusiv referinţe la Anexa B, “Organizarea Forţelor şi relaţiile de comandă”.
a. Comandă şi control.
b. Comunicaţii.
ANEXE: Vezi Anexa „R” la Capitolul 7 pentru alte detalii.
A. Concepţia Operaţiilor.
- 34 -
Anexa „T” la Cap.VII GOP
FORMATUL PENTRU DIRECŢIILE DE PLANIFICARE FUNCŢIONALĂ
Notă: Subparagrafele şi paragrafele adiţionale, precum şi schimbările la

subparagrafele arătate mai jos, sunt premise spre a satisface nevoile care apar în
situaţii particulare. Formatul urmează Procesul de planificare operaţională (OPP)
aşa cum a fost descrise în capitolul IV. Pentru fiecare pas sau nivel poate fi şi alte
completări si/sau amplificări dacă este cazul.
[ CLASIFICARE ]
REFERINŢE: Lista documentelor relevante care constituie baza (legală) a

Functional Planning Guide (FPG) (Directiva de planificare funcţională la nivel
strategic). Pot fi făcute şi referinţe la alte FPG. Minimum de documente pe care
trebuie să-l conţină pot fi documentele politicii, publicaţiile alianţei publicate prin
intermediul Agenţiei de standardizare, precum şi directivele, ordinile şi dispoziţiile
legale în vigoare.
CAPITOLUL 1 - INTRODUCERE
1-1. SCOP. Acest paragraf evidenţiază scopul FPG. Aceasta va ajuta planificatorii
să integreze funcţional aria de planificare pe timpul dezvoltării unui plan operaţional
prin identificarea contribuţiilor funcţionale în procesul de planificare şi prin
schimburile esenţiale de informaţii cu ceilalţi membrii ai Grupului de planificare
operaţională (OPG) precum şi cu planificatorii din alte comandamente. Directiva de
planificare funcţională la nivel strategic (FPG) trebuie să ghideze un planificator în
dezvoltarea estimărilor funcţionale de stat major şi a conceptelor, precum şi în
întocmirea drafturilor (ciornelor) pentru anexele unui plan.
1-2. TERMINOLOGIE. Termenii şi definiţiile utilizate în acest FPG vor fi

detaliate aici.
1-3. EXECUŢIA. In legătură cu documentele care trebuie citite în acest FPG.
CAPITOLUL 2 – SPRIJINUL PROCESULUI DE PLANIFICARE

OPERAŢIONALĂ
Indicaţii specifice detaliate pentru domeniul funcţional trebuie să fie asigurat

planificatorilor pentru fiecare nivel atins al OPP aşa cum este descries în Ghidul de
- 35 -
planificare operaţională (GOP). Nu este necesar să se repete precizările făcute în
GOP. Mai degrabă, intenţia trebuie să descrie consideraţii relevante şi speciale
pentru participarea unui expert functional în Grupul de planificare operaţională Joint
sau OPG pe timpul fiecărui nivel (stage) al OPP(Procesului de planificare
operaţională) .
NIVELUL 1 - INITIEREA
2-1. INTRODUCERE. Cum poate fi iniţiat efortul de planificare.
2-2. INFORMAŢII FUNCTIONALE. Colectarea informaţiilor şi datelor

necesare care vin în sprijinul estimărilor ofiţerilor de stat major.
2-3. IDENTIFICAREA GRUPULUI DE PLANIFICARE OPERAŢIONALĂ

(OPG). Vezi paragraful 4-13-a.
NIVELUL 2 – ORIENTAREA
2-4. INTRODUCERE.
2-5. ANALIZA MISIUNII.
a. Estimarea situaţiei.
b. Direcţii şi sfaturi despre domeniile înalte de responsabilitate.
c. Analiza sarcinilor ariei de funcţionare.
d. Solicitarea informaţiilor.
e. Cadrul operaţional.
(1) Factorii de mediu.
(2) Părţile tari şi slabe.
(3) Centrul de greutate.
(4) Punctele decisive.
2-6. BRIFINGUL DE ANALIZĂ A MISIUNII. Nevoile de Informaţii Critice

ale Comandantului – ce informaţii necesare ar putea fi critice pentru comandant în
procesul de luarea deciziei.
- 36 -
2-7. DIRECŢIILE COMANDANTULUI PENTRU PLANIFICARE. Ce
sfaturi funcţionale trebuie comandantul să transmită pentru punerea în valoare şi
direcţionarea conceptului de planificare?
NIVELUL 3 - DEZVOLTAREA CONCEPTULUI.
2-8. INTRODUCERE. Răspuns la întrebările care ar putea fi un produs final al

acestui nivel.
2-9. ANALIZA STATULUI MAJOR. Scopul analizei statului major.
a. Estimarea factorilor care afectează dezvoltarea (COA) cursului de

acţiune.
2-10. DEZVOLTAREA CURSURILOR DE ACŢIUNE (COAs).
a.Viabilitatea. Determină dacă COAs propuse sunt realizabile şi acceptabile

dintr-o perspectivă funcţională.
b.Integrarea Funcţională. Cum vor contribui rezultatele de integrare a ariei

funcţionale la îndeplinirea sarcinilor esenţiale ale misiunii, care este concepţia,
unde şi cum va fi implementată.
c.Functional Capability Requirements. Ce capacităţi funcţionale sunt

necesare împărţite pe trupe şi sarcini (based on troops-to-tasks), cum
determină dacă aceste capacităţi vor fi probabil disponibile.
2-11. BRIFINGUL DE LUARE A DECIZIEI. Vezi Anexa G
2-12.DEZVOLTAREA CONCEPTIEI OPERATIILOR (CONOPS). Cursul de

acţiune (COA) selectat este dezvoltat în CONOPS.
NIVELUL 4 - DEZVOLTAREA PLANULUI
Dezvoltarea detaliată a informaţiilor şi sfaturilor domeniilor de responsabilitate

cerute de comandanţii subordonaţi, comandanţii sprijiniţi precum şi cei care sprijină,
pentru îndeplinirea sarcinilor domeniilor de responsabilitate.
NIVELUL 5 - REVEDEREA PLANULUI
Vezi paragraful 4-44-a.
CAPITOLUL 3 - INSTRUCTIUNI PENTRU PREGĂTIREA UNEI ANEXE
- 37 -
PERTINENTE LA COP / OPLAN
3-1. INTRODUCERE. Introducerea trebuie să descrie cerinţele şi scopurile

pentru anexele specifice. Aceasta trebuie să detalieze scopul şi nivelul detaliului.
3-2. DETALIEREA INSTRUCTIUNILOR. Un contur al anexei specificate

trebuie să fie prezentat. Fiecare secţiune a anexei trebuie să conţină detaliile
necesare. Detaliile trebuie să ajute anexa începută prin punctarea învăţămintelor
importante acumulate la exerciţiile şi aplicaţiile anterioare. Acolo trebuie să fie
trecute materiale de referinţă esenţiale cu privire la doctrina şi politicile NATO.
Înarmaţi cu aceste detalii experţii care scriu prima lor anexă pentru un plan
operaţional NATO trebuie să fie bine pregătiţi.
3-3. CONTURUL FORMATULUI AL UNEI ANEXE RELEVANTE LA

COP / OPLAN.
[CLASIFICARE]
- 38 -
Anexa „U” la Cap.VIII
GOP
SISTEMUL DE NUMEROTARE A PLANURILOR (PNS)
8-A-1. GENERALITĂŢI. Fiecărui plan îi este alocat un număr format din 5

cifre şi unde este cazul, zecimale şi litere ca sufix. Numărul planului este
neclasificat şi include:
a. Structura care a emis planul.
b. Categoria/subiectul planului.
8-A-2. SISTEMUL DE NUMEROTARE. Un număr format din cinci cifre

individualizează planul:
a. Primele două cifre sunt alocate structurii emitente.
b. Următoarele trei cifre sunt alocate categoriei de document din care face
parte planul.
c. Planurile emise de structuri care şi-au schimbat subordonarea, îşi vor

păstra numerele alocate iniţial. Planurile emise sub comanda curentă vor
respecta planul de numerotare de mai jos.
d. Structurile de comandă subordonate Componentei de Comandă, vor

folosi aceleaşi numere ca şi planurile corespondente ale acesteia.
e. În scopul de a respecta acelaşi format de numerotare, planurile vor avea

unul sau mai multe zerouri în faţa numărului alocat pe plan naţional.
(Exemplu: Planul J3 nr.36/XXX va fi renumerotat 0036XXX)
8-A-3. NUMERELE DE IDENTIFICARE CE SE VOR ALOCA. Pentru

structura actuală de comandă, se vor folosi următoarele numere:
STRUCTURA NUMĂRUL OBSERVAŢII

Cabinetul ministrului 00XXX
Direcţia Secretariat şi Mangement Intern 00XXX
Direcţia Mangement şi Resurse umane 00XXX
Direcţia Politica de Apărare şi Planificare a 00XXX
Apărării
Direcţia Economico - Financiară 00XXX
Direcţia Inspecţie Generală 00XXX
Serviciu Relaţii Publice 00XXX
Direcţia Juridică 00XXX
Centrul mass - media 00XXX
Direcţia Analiza Informaţiei 00XXX
- 39 -
STRUCTURA NUMĂRUL OBSERVAŢII
Direcţia Gestionare Coordonare şi Monitorizare 00XXX
J1 Direcţia personal 00XXX
J3 Direcţie operaţii 0036XXX
J4/8 Direcţia planificare resurse de apărare 00XXX
J5 Direcţia planificare strategică 00XXX
J6 Direcţia comunicaţii şi sisteme 00XXX
informaţionale
J7 Direcţie instruire întrunită şi doctrine 00XXX
Secţie Poliţie militară 00XXX
Secţie medico-militară 00XXX
Secţie Juridică 00XXX
8-A-4. SISTEMUL DE ALOCARE A CIFRELOR FUNCŢIE DE

CATERGORIE. A treia, a patra şi a cincia cifră, vor defini categoria de document,
aşa cum este arătat mai jos.
Caracterele "XX" indică cifrele structurii emitente.
Operaţii Întrunite XX100-XX499

Operaţii Terestre XX500-XX599
Operaţii Aeriene XX600-XX699
Operaţii Navale /Amfibii XX700-XX799
Planuri ale operaţiilor de apărare XX800-XX899
La dispoziţie XX900-XX999
- 40 -

Marele Stat Major Al Armatei Naţionale: Ghidul de Plani Ficare Operaţională (GPO)

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Marele Stat Major Al Armatei Naţionale: Ghidul de Plani Ficare Operaţională (GPO)

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

06FEB2012

Marele Stat Major al Armatei Naţionale

Necesitatea evidentă a procesului de dezvoltare a sistemului de planificare

CAPITOLUL IDENTIFICAREA ŞI NUMELE DE COD

1.3 Locul şi rolul al Ministerului Apărării şi Marelui Stat Major (Statului

Ministerul Apărării ca organ de specialitate al administraţiei publice centrale

Schema de organizare a sistemului naţional de planificare a apărării

- Strategia militară naţională;

ETAPA I ETAPA II ETAPA III ETAPA IV ETAPA V

Iniţierea funcţionării sistemului de planificare a apărării naţionale se începe cu

1.4 Nivele de planificare operaţională.

Schema descrierii eşaloanelor de război

Politica Naţională Preşedintele – Comandantul Suprem

Planul Strategic al Forţelor Armate

Operaţii (acţiuni) de Comandamentul operaţional de

Planul operaţional / directive operaţionale

Desfăşurarea Unităţile Comandanţii

1.5 Sistemul de planificare operaţională.

1.6 Categorii de planificare.

Comandament PR/PAV OPLAN OPERATIV

Comandament PR/PAV OPLAN-uri TACTICE

Figura 3 - Ierarhia Planificării

1.7 Planuri de sprijin.

ARMONIZAREA PLANIFICĂRII OPERAŢIONALE ÎN AVANS ŞI A

1.10 Planificarea apărării.

1.11. Armonizarea planificării operaţionale în avans.

ANEXE: A . TERMENI DE REFERINŢĂ (TDR) pentru GRUPUL DE

2.1 Prezentare generală.

INSTRUMENTE PRIMARE DE PLANIFICARE

2.3 Instrucţiuni pentru planificarea funcţională (IPPF).

2.5 Instrumente pentru managementul crizei.

2.6 Instrumentele informaţionale.

ALTE INSTRUMENTE DE PLANIFICARE

2.9 Proceduri de operare pentru situaţii neprevăzute (STANDING).

3.3 Fundamentele planificării operaţionale.

3.4 Unitatea de efort şi scopului.

3.5 Direcţii şi cerinţe.

3.6 Obiectivele planificării orientate.

3.7 Arta operaţională.

3.8 Forţele (factorii) care se opun.1

3.9 Căile şi mijloacele, finalitatea.

3.10 Domenii operaţionale.

a. Domeniu fizic cuprinde obiectele fizice, acţiunile şi efectele din zona

b. Domeniu cibernetic cuprinde sistemul de comandă şi control din aria

c. Domeniul moral constituie motivaţia, convingerea şi încredinţarea

3.11 Timpul, spaţiul şi forţele.

3.12 Instrumente şi concepte de proiectare operaţională.

a. Obiectivele Statului. Aceste vor reprezenta scopurile politice generale

b. Obiective strategice militare. Reieşite din finalitatea dorită a statului

c. Obiective operaţionale. Ţinând cont de aprecierile sale faţă de

d. Obiectivele tactice. Comandanţii eşaloanelor de nivel tactic stabilesc

e. Obiectivele forţelor opuse. Acestea vor fi deduse din finalitătile dorite

b. Centrele de greutate (COGs) există atât la nivel strategic, cât şi la

(1) Centrele de greutate la nivel strategic. COGs la nivel strategic

(2) Centrele de greutate la nivel operativ. COGs la nivel operativ

(3) Centrele de greutate la nivel tactic. La nivel tactic centrele de

c. În determinarea COGs este important să se aprecieze că adversarii

3.17 Vulnerabilităţi, capacităţi şi cerinţe esenţiale.

3-18. Punct decisiv (DP).4

3.19 Proiectarea punctelor decisive ca obiective.

3.20 Măsuri de eficienţă şi criterii pentru succes.

(1) Criteriu pentru succes (CfS). Pentru fiecare obiectiv stabilit de

(2) Măsurile pentru atingerea eficienţei (MoE). De asemenea,