Curs MATC 2013

UNIVERSITATEA PETROŞANI
FACULTATEA DE MINE
Dr. ing. Mircea BELDEA
MANAGEMENTUL ACTIVITĂŢII DE
TOPOGRAFIE ŞI CADASTRU
PETROŞANI,
decembrie 2013
MANAGEMENTUL ACTIVITĂŢII DE TOPOGRAFIE ŞI CADASTRU
Pag. 2 din 160

CUPRINS
1. Obiectul, conţinutul şi importanţa managementului activităţii de
5
topografie şi cadastru
2. Forme de organizare a activităţii de topografie şi cadastru 8
2. 1. Generalităţi 8
2.2. Persoana fizică autorizată 9
2.3. Firme de topografie/cadastru 10
2.4. Servicii/departamente de topografie/cadastru 11
2.5. Proceduri de autorizare 11
2.5.1. Autorizarea în activitatea de cadastru din România 12
2.5.2. Autorizarea în topografie minieră din România 14
2.5.3. Autorizarea în activitatea de topografie din Marea
16
Britanie
3. Cadrul general de desfăşurare a activităţilor de topografie minieră şi
18
cadastru în România
3.1. Topografia minieră în România 18
3.1.1. Obiectivele activităţii de topografie minieră 18
3.1.2. Organizarea activităţii de topografie într-o societate
21
minieră
3.2. Cadastrul în România 29
3.2.1. Generalităţi. Schema de organizare 29
3.2.2. Conţinutul cadastrului 31
3.2.3. Sistemul informatic integrat e-Terrra 32
3.2.4. Standardizarea documentaţiilor cadastrale. Aplicaţia
35
Generare P
4. Structura funcţională generală a unei entităţi economice din domeniul
38
topografiei şi cadastrului
4.1. Generalităţi 38
4.2. Funcţia de cercetare-dezvoltare 39
4.3. Funcţia de producţie 40
4.4. Funcţia comercială 41
4.5. Funcţia de personal 41
4.6. Funcţia financiar-contabilă 42
5. Sistemul de management al activităţii de topografie şi cadastru 43
5.1. Atributele procesului de management 43
5.1.1. Organizarea 44
5.1.2. Coordonarea 45
5.1.3. Control-evaluarea 46
5.1.4. Decizia 47
5.2. Stiluri de conducere. Tipuri de manageri 50
5.2.1. Stiluri de conducere 51
5.2.2. Tipuri de manageri 52
5.3. Managementul echipei 55
5.3.1. Manageriat şi leadership 55
5.3.2. Procesul de formare a echipei 55
6. Analiza metodelor, procedurilor şi echipamentelor de lucru 58
Pag. 3 din 160

6.2. Productivitatea şi eficienţa 58

6.3. Măsurarea muncii. Structura timpului de muncă 59
6.4. Norme şi normative de muncă 61
6.5. Antemăsurătoarea 63
6.6. Categorii şi tipuri de preţuri 67
6.7. Întocmirea devizelor estimative în baza Normelor O-1987 68
7. Programarea măsurătorilor terestre 79
7.1. Tipologia lucrărilor de măsurători terestre 79
7.2. Particularităţile activităţilor de măsurători terestre 80
7.3. Principii de bază ale programării şi organizării măsurătorilor
82
terestre
7.4. Graficul calendaristic (Graficul de tip Gantt) 82
8. Organizarea măsurătorilor GNSS 86
8.1. Proiectarea reţelei de sprijin 86
8.2. Recunoaşterea terenului 87
8.3. Materializarea punctelor 87
8.4. Planificarea lucrărilor de teren 89
8.5. Observaţiile de teren 96
8.6. Prelucrarea măsurătorilor 97
8.7. Aplicaţie. Programarea măsurătorilor în reteaua GNSS a Văii
98
Jiului
9. Tipuri de documentaţii cadastrale şi conţinutul acestora 102
9.2. Structura documentaţiilor cadastrale 105
Bibliografie 111
ANEXE 112
A. Fişe de post pentru componenţii serviciilor de topografie minieră 113
B. Instrucţiuni privind elaborarea, avizarea, aprobarea şi urmărirea
126
realizării programelor generale de exploatare
C. Anexe grafice exploatări miniere 146
D. Anexe grafice documentaţii cadastrale 157
Pag. 4 din 160

1. Obiectul, conţinutul şi importanţa

managementului activităţii de topografie şi cadastru
Topografia este acea ramură a măsurătorilor terestre care se ocupă cu determinarea şi

reprezentarea grafică a unor suprafeţe de teren de mai mică întindere, fiind astfel posibilă
ignorarea curburii suprafeţei terestre şi, prin urmare, aplicarea unor corecţii specifice
geodeziei. Topografia, împreună cu alte ramuri precum cadastrul, fotogrammetria, cartografia
etc. este o componentă a geodeziei – ştiinţa măsurării Pământului. Denumirea de topografie
provine de la cuvintele greceşti topos (loc) şi grafein (a descrie, a desena). Baza lucrărilor
topografice este constituită din reţeaua de puncte geodezice, planimetrice şi altimetrice.
Topografia îşi propune să conserve şi să dezvolte aceste reţele şi să execute, raportându-se la
aceste reţele, măsurători de detaliu pentru determinarea formei terenului, a elementelor
naturale şi antropice.
Cadastrul general este sistemul unitar şi obligatoriu de evidenţă tehnică, economică şi
juridică prin care se realizează identificarea, înregistrarea, descrierea şi reprezentarea pe hărţi
şi planuri cadastrale a tuturor imobilelor de pe întreg teritoriul ţării, organizat pe unităţi
administrativ-teritoriale.
Cadastrul general se prezintă ca un ansamblu de activităţi tehnico-organizatorice care
are drept scop:
-furnizează date de sinteză organelor de statistică şi de conducere a statului cu privire
la stadiul şi evoluţia fondului funciar pe judeţe şi pe ţară;
-participă la elaborarea studiilor şi lucrărilor de cercetare privind sistematizarea
teritorială, protecţia mediului etc.;
-participă la identificarea resurselor funciare;
-furnizează date aduse la zi pentru actualizarea hărţilor cu diverse tematici.
Obiectul managementului din activităţile de topografie si cadastru îl constituie, din
punct de vedere formal, entitatea, formată dintr-o persoană sau o colectivitate de persoane,
care desfăşoară activităţile specifice necesare pentru realizarea măsurătorilor şi procesarea
grafică şi analitică a datelor de măsurare.
Prin specificul său, activitatea de topografie sau cea cadastru se desfăşoară în echipă.
De aceea este mai greu de vrobit, dar nu imposibil, despre o activitate de topografie sau
cadastru desfăşurată de o singură persoană. Chiar dacă vorbim despre o persoană fizică
Pag. 5 din 160

independentă, aceasta va fi asistată, cu ocazia realizării lucrărilor de specialitate, de cel puţin

încă o persoană. Organizaţia care face obiectul managementului de specialitate poate avea
dimensiuni şi configuraţii diferite: o echipă, un serviciu sau departament din structura unei
societăţi de proiectare, construcţii, exploatare minieră etc. sau o firmă de specialitate.
Cea mai simplă echipă de topografie este formată dintr-un topograf autorizat şi unul
sau mai mulţi muncitori, numiţi şi figuranţi, calificaţi în măsurători geodezice, topografice,
fotogrammetrice etc.
Serviciul sau departamentul de specialitate este format dintr-un manager (topograf
şef), topografi autorizaţi, cartografi şi muncitori topografi, care formează una sau mai multe
echipe permanente sau pe lucrări.
Firma de specialitate poate avea structuri organizatorice diverse, în funcţie de zonele
de activitate acoperite şi pot conţine unul sau mai multe subdiviziuni organizatorice de
specialitate sau dedicate activităţilor de marketing, comerciale, financiar-contabile sau
personal.
Folosirea eficientă a resurselor umane, materiale şi procedurale în procesul de
realizare a lucrărilor topo-geodezice şi cadastrale, presupune îmbunătăţirea formelor şi
metodelor de organizare şi conducere a acestor lucrări, corelarea permanentă a acestora din
urmă cu nivelul tehnologic al echipamentelor de măsurare şi procesare.
Procesul de executare a lucrărilor topo-geodezice şi cadastrale constă în totalitatea
acţiunilor conştiente ale unui colectiv de oameni, care au ca scop realizarea unor obiective
predefinite.
Managementul lucrărilor topo-geodezice şi cadastrale urmăreşte interconectarea
raţională dintre forţa de muncă specializată, mijloacele tehnice de măsurare şi procesare a
datelor şi procedurile de lucru standardizate, în scopul furnizării beneficiarului, într-o
perioadă de timp optimă, a serviciilor contractate.
Managementul lucrărilor topo-geodezice şi cadastrale constă în perfecţionarea
proceselor de muncă pe baza realizărilor ştiinţei, tehnicii şi a organizării superioare, în scopul
reducerii consumului de muncă şi a creşterii productivităţii muncii. Utilizarea tehnicii noi,
implică schimbarea organizării muncii, ceea ce dovedeşte existenţa unei interdependenţe între
nivelul tehnic şi organizarea muncii.
Importanţa managementului lucrărilor topo-geodezice şi cadastrale este dată de
necesitatea de a se asigura:
- o metodologie unică;
- continuitatea în timp a lucrărilor topografice şi de cadastru sub toate aspectele;
Pag. 6 din 160

- operativitate, în sensul asigurării de informaţii la timp şi în condiţii optime;

- compatibilitate cu sistemele geodezice naţionale şi planetare;
indiferent de localizarea geografică sau temporală a obiectelor investigate.
Pag. 7 din 160

2. Formele de organizare a activităţii de topografie şi

cadastru
2.1. Generalităţi
Activităţile de topografie şi cadastru, componente ale activităţii de geodezie, sunt profesii

liberale care se realizează de către persoane fizice sau juridice autorizate.
Prin persoană fizică se înţelege orice cetăţean al unui stat membru al Uniunii Europene
sau al unui stat ce aparţine Spaţiului Economic European, luat individual, în calitate de
subiect de drept civil, fiind titularul unor drepturi şi obligaţii ce alcătuiesc conţinutul
raportului juridic civil.
Persoană juridică reprezintă orice entitate care are sediul social în unul dintre statele
membre ale Uniunii Europene sau ale Spaţiului Economic European, reprezentată de una sau
mai multe persoane fizice, constituită cu respectarea cerinţelor legale de fond şi de formă, de
sine stătătoare, ce are un patrimoniu distinct, în scopul desfăşurării unei activităţi specifice, cu
toate drepturile şi obligaţiile ce decurg din acestea.
Activitatea de topografie şi cadastru se poate desfăşura:
- în cadrul unor departamente specializate ale unor societăţi comerciale cu profil diferit
precum industria extractivă, construcţii civile sau industriale, etc. În astfel de cazuri
departamentul de topografie realizează servicii de specialitate pentru societatea comercială
din care face parte;
- în cadrul unor departamente ale unor firme de topografie autorizate, caz în care se
produc servicii de topografie şi/sau cadastru pentru terţi;
- în cadrul unor birouri individuale, ca persoane fizice autorizate.
Organizarea şi desfăşurarea activităţii de topografie şi cadastru sunt reglementate în ţara
noastră prin legi, regulamente, norme, etc. elaborate şi aprobate de autorităţi ale statului
interesate de buna funcţionare a activităţii în acest domeniu. Legea nr. 16/2007 privind
organizarea şi exercitarea profesiei de geodez a constituit o încercare de reglementare
generală a ştiinţelor de măsurarea şi reprezentare a Pământului, dar, în decembrie 2008,
Curtea Constituţională a declarat această lege ca neconstituţională. Prin urmare, la ora actuală,
reglementarea activităţii de topografie şi cadastru este realizată prin legile, normele şi ordinele
anterioare. Astfel în domeniul topografiei se aplică Regulamentul de topografie minieră,
Pag. 8 din 160

aprobat prin Ordinul comun nr. 65-133/2003 MEC – ANRM. Activitatea de cadastru este
fundamentată pe o serie de reglementări precum: Legea cadastrului şi publicităţii imobiliare
nr. 7/1996, cu modificările şi completările ulterioare, Ordin nr. 534/2001 privind aprobarea
Normelor tehnice pentru introducerea cadastrului general, Ordin nr.107/29.03.2010 pentru
aprobarea Regulamentului privind autorizarea sau recunoaşterea autorizării persoanelor fizice
sau juridice romane, ale unui alt stat membru al Uniunii Europene sau ale unui stat care
aparţine Spaţiului Economic European în vederea realizării şi verificării lucrărilor de
specialitate în domeniul cadastrului, al geodeziei şi al cartografiei pe teritoriul României, etc.
2.2. Persoana fizică autorizată
Cea mai simplă formă de organizare pentru desfăşurarea activităţii de topografie,

cadastru, geodezie şi cartografie este cea de Persoană Fizică Independentă (PFI) sau
Persoană Fizică Autorizată (PFA). Aceste două forme de organizare au un conţinut aproape
identic, diferenţa constând în faptul că, spre deosebire de PFA, PFI nu se înregistrează la
Registrul Comerţului. PFI funcţionează în baza unor legi speciale, fiind proprii pentru
activităţi independente cum sunt cele de expert contabil, contabil autorizat, medic, farmacist,
arhitect, urbanist, notar, topograf, geodez etc. Esenţial pentru activităţile independente este că
aceste pot fi exercitate doar de persoane care deţin o autorizaţie eliberată de o autoritate
competentă în domeniul respectiv, în baza legii speciale. Activitatea de autorizare în
activitatea de cadastru, geodezie şi cartografie este realizată de către Agenţia Naţională de
Cadastru şi Publicitate Imobiliară (ANCPI), iar în cazul topografiei miniere, de către
ministerul de resort şi Agenţia Naţională pentru resurse Minerale (ANRM).
Spre deosebire de alte forme de organizare, unde este obligatorie existenţa unui
contabil, PFI/PFA îşi pot ţine singuri evidenţa veniturilor şi cheltuielilor, în sistemul de
Contabilitate în partidă simplă. Pentru aceasta, PFA/PFA trebuie să ţină la zi un jurnal de
încasări şi plăţi, un inventar, registrul unic, chitanţier şi facturier. Impozitul anual este stabilit
anticipat de către Administraţia Financiară, în funcţie de venitul net planificat şi se
compensează, în concordanţă cu veniturile realizate, la sfârşitul perioadei.
Pag. 9 din 160

2.3. Firme de topografie/cadastru
Societatea în nume colectiv (SNC) este o societate comercială constituită prin

asocierea, pe principiul încrederii, a două sau mai multe persoane, pentru a desfăşura
împreună o activitate comercială, în urmă căreia rezultă un profit pe care îl vor împărţi,
activitate pentru care asociaţii răspund nelimitat şi solidar.
Nu există un plafon minim pentru capitalul social subscris.
Societatea în comandită simplă (SCS) se deosebeşte de SNC prin faptul că, în acest
caz, răspunderea asociaţii poate fi nelimitată şi solidară (asociaţi comanditaţi) sau în limita
aportului lor la capitalul social al societăţii (asociaţi comanditari).
Capitalul social este stabilit de către asociaţi, în funcţie de nevoile societăţii, fără ca
legea să precizeze un nivel minim.
Societatea în comandită pe acţiuni (SCA) se constituie prin asocierea mai multor
persoane, care participă la formarea capitalului social prin contribuţii reprezentate prin
acţiuni. Răspunderea asociaţii poate fi nelimitată şi solidară (asociaţi comanditaţi) sau în
limita aportului lor la capitalul social al societăţii (asociaţi comanditari).
Limita minimă a capitalului social este echivalentul în lei a 25.000 Euro.
Societatea cu răspundere limitată (SRL) are particularitatea că obligaţiile firmei
sunt garantate cu patrimoniul social, iar asociaţii răspund numai în limita capitalului social
subscris.
O societate cu răspundere limitată poate avea un singur asociat, persoană fizică sau
juridică, care este deţinătorul tuturor părţilor sociale sau doi sau mai mulţi asociaţi. În general,
numărul de asociaţi este cuprins între 2 şi 50.
Actele constitutive ale societăţii sunt contractul de societate şi statutul sau doar
statutul, în cazul unui asociat unic.
Capitalul social este stabilit de către asociaţi, în funcţie de nevoile societăţii, dar nu
poate fi mai mic decât 200 de lei.
Conducerea unui SRL este exercitată de Adunarea generală a asociaţilor, de consiliul
de administraţie şi de unul sau mai mulţi administratori asociaţi sau neasociaţi.
Societatea comercială pe acţiuni (SA) are capitalul social transformat în acţiuni
deţinute de cel puţin doi acţionari. Obligaţiile firmei sunt garantate cu patrimoniul social, iar
acţionarii răspund numai în limita aportului lor de capital.
Pag. 10 din 160

Capitalul social este stabilit de către acţionari, dar nu poate fi mai mic decât
echivalentul a 25.000 Euro.
Actele constitutive ale societăţii sunt contractul de societate şi statutul.
Conducerea societăţii este realizată de către Adunarea generală a acţionarilor şi de
către unul sau mai mulţi administratori.
2.4. Servicii/departamente de topografie/cadastru
Există situaţii în care activitatea de cadastru, geodezie, cartografie sau topografie se

desfăşoară în cadrul unor societăţi al căror obiect principal de activitate este diferit. În aceste
cazuri, în structura organizatorică a societăţii există o subdiviziune, care poate fi direcţie,
departament, serviciu, birou sau compartiment cu atribuţii măsurătorilor topografice şi
procesării analitice şi grafice a datelor de măsurare.
Astfel de situaţii putem găsi în cazul unor institute de cercetare-proiectare, societăţi
miniere, petroliere sau de exploatare a resurselor de apă, precum şi în cazul unor autorităţi
centrale sau locale, dar şi al unor instituţii de învăţământ superior.
Indiferent de forma de organizare, activitatea de topografie şi cadastru poate fi
realizată numai de către persoane autorizate. Chiar dacă, potrivit legislaţiei în vigoare,
societăţile comerciale se supun autorizării, ele nu pot primi această autorizaţie şi nu pot
funcţiona decât dacă au printre angajaţi persoane fizice autorizate. Altfel spus, parafa unei
firme de topografie autorizate nu are nici o valoare dacă nu este însoţită şi de parafa unei
persoane fizice autorizate, în calitate de executant sau verificator.
La sfârşitul anului 2013, în evidenţele Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate
Imobiliară erau înregistrate 6062 persoane fizice autorizate şi 655 de firme autorizate, dintre
care 33 de societăţi pe acţiuni, 622 de societăţi cu raspundere limitată şi 14 în altă formă de
organizare (Primării, Universităţi etc.)
2.5. Proceduri de autorizare
Practica internaţională a consacrat obligativitatea ca lucrările de specialitate din domeniul

topografiei şi cadastrului să fie realizate de persoane care să îndeplinească cumulativ trei
condiţii:
Pag. 11 din 160

- să poată dovedi absolvirea unor cursuri de specialitate conforme cu nivelul lucrărilor

executate;
- să poată demonstra deţinerea unei experienţe în domeniu care să garanteze buna
realizare a lucrărilor încredinţate;
- să deţină, din partea asociaţiei profesionale în care activează, o formă materială de
recunoaştere a competenţelor sale de specialitate.
Certificarea întrunirii celor trei condiţii se realizează de obicei prin procedura de

autorizare, care se materializează prin eliberarea, de către o comisie de autorizare, a unui
certificat ce atestă calităţile profesionale ale deţinătorului.
2.5.1. Autorizarea în activitatea de cadastru din România
Autorizarea în activitatea de cadastru se face pe baza Ordinului Preşedintelui Agenţiei

Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară (ANCPI) nr. 107/29.03.2010 .
Calitatea de persoană autorizată se obţine prin emiterea de către ANCPI, sau de către
oficiile de cadastru şi publicitate imobiliară (OCPI), a certificatului de autorizare, act ce
dovedeşte competenţa tehnică şi însuşirea reglementărilor legale în vigoare a persoanelor
fizice şi juridice care pot să realizeze şi să verifice lucrări de specialitate.
Autorizarea persoanelor fizice se solicită şi se acordă pentru una din categoriile A, B, C, D

sau E.
Persoanele fizice autorizate în categoria A pot executa următoarele tipuri de lucrări de

specialitate:
- lucrările specifice categoriilor B şi C;
- proiectarea şi realizarea reţelelor de sprijin pentru lucrările de specialitate;
- proiectarea şi realizarea lucrărilor de cadastru general;
- realizarea şi actualizarea hărţilor.
Persoanele fizice autorizate în categoria B pot executa următoarele tipuri de lucrări de
specialitate:
- lucrările specifice categoriei C;
Pag. 12 din 160

- întocmirea planurilor de situaţie necesare studiilor şi proiectelor în domeniul

construcţiilor, al urbanismului, al amenajării teritoriului, delimitarea unităţilor
administrativ-teritoriale;
- executarea măsurătorilor necesare realizării sau actualizării sistemelor informaţionale
specifice domeniului de activitate;
- întocmirea documentaţiilor topografice privind stabilirea şi evaluarea terenurilor aflate
în patrimoniul societăţilor comerciale cu capital de stat, potrivit legii;
- executarea măsurătorilor şi a lucrărilor tehnice necesare documentaţîilor privind
exproprierea pentru utilitate publică;
- proiectarea şi realizarea reţelelor de îndesire pentru lucrări de specialitate;
- trasarea şi materializarea pe teren a limitelor imobilelor şi a construcţiilor;
Persoanele fizice autorizate în categoria C pot executa următoarele tipuri de lucrări de
specialitate:
- întocmirea planurilor de amplasament şi delimitare;
- întocmirea planurilor de situaţie necesare studiilor de prefezabilitate sau fezabilitate de
interes local;
- întocmirea planurilor parcelare;
- întocmirea documentaţiilor de scoatere sau reintroducere din circuitul agrigol a
terenurilor;
- executarea lucrărilor topografice necesare punerii în posesie a titularilor prevăzuţi de
legile fondului funciar;
Persoanele fizice autorizate în categoria D pot executa următoarele tipuri de lucrări de
specialitate:
- executarea şi verificarea, în cadrul procesului de control intern a calităţii, a lucrărilor
de categoria A;
- proiectarea, executarea şi completarea reţelelor geodezice de referinţă;
- proiectarea şi realizarea lucrărilor de fotogrammetrie.
Persoanele fizice autorizate în categoria D pot executa lucrări de specialitate numai la
nivelul unitătilor administrativ-teritoriale la care sunt angajate. Lucrările pe care le pot
executa sunt: planuri parcelare, planuri de situaţie pentru studii de prefezabilitate şi/sau
fezabilitate şi pentru reţele edilitare locale.
Autorizarea persoanelor juridice se solicită şi se acordă astfel:
- clasa a III-a – pentru categoriile de lucrări B, C;
- clasa a II-a – pentru categoria de lucrări A;
Pag. 13 din 160

- clasa I – pentru categoria de lucrări D

- clasa S, clasă specială.
2.5.2. Autorizarea în topografie minieră din România
Autorizarea are drept scop asigurarea realizării corespunzătoare a lucrărilor de specialitate

din domeniul topografiei miniere, în condiţiile îndeplinirii cerinţelor tehnice şi calitative
prevăzute în regulamentele şi normativele în vigoare.
Prin autorizare se recunoaşte competenţa tehnico-profesională a personalului de

specialitate de a realiza, verifica şi coordona lucrări specifice domeniului topografiei miniere.
Titularii licenţelor sau permiselor de prospecţiune, explorare, exploatare sunt obligaţi să
realizeze lucrări de topografie minieră numai cu persoane fizice sau juridice autorizate.
Autorizarea se solicită şi se acordă pentru una din următoarele grade:
- gradul “A” – pentru execuţie de lucrări de topografie minieră;
- gradul “B” – pentru conducere si execuţie de lucrări în topografia minieră;
- gradul “C” – pentru coordonator de activitate de topografie minieră.
Categoriile de lucrări care fac obiectul autorizării sunt următoarele :
(1) Autorizaţie gradul “A” ( executie de lucrari de topografie minieră )
a) trasarea lucrărilor miniere de la suprafaţă şi din subteran;
b) ridicarea topografică de detaliu şi înregistrarea în documentaţia grafică a lucrărilor
miniere subterane şi/sau de la suprafaţă, precum şi a elementelor geometrice ale zăcământului;
c) recepţia lucrărilor miniere de la suprafaţă şi din subteran din punct de vedere
topografic;
d) realizarea lucrărilor de topografie miniera in format analogic si digital, stocarea si
arhivarea acestor lucrări.
(2) Autorizaţie gradul “B” ( Conducere şi execuţie de lucrări in topografia minieră )
a) executarea si verificarea lucrarilor prevazute la categoria “ A”;
b) organizarea, coordonarea şi controlul activităţilor de topografie la nivelul unităţilor
miniere;
c) realizarea şi dezvoltarea reţelelor topografice de sprijin la suprafaţă şi în subteran;
Pag. 14 din 160

d) previzionarea şi monitorizarea efectelor exploatării la nivelul suprafeţei şi în subteran

în etapele de exploatare, închidere şi postînchidere, avizarea planurilor urbanistice de detaliu
din zonele miniere;
e) realizarea măsurătorilor pentru controlul şi urmărirea stabilităţii lucrărilor miniere de la
suprafaţă şi din subteran;
f) realizarea lucrărilor topo-cadastrale aferente cadastrului extractiv, cu excepţia celor care
ţin de cadastrul general, pentru care este necesar să fie autorizaţi de ANCPI.
(3) Autorizaţie gradul “C” ( coordonator de activitate de topografie minieră )
a) executarea şi verificarea lucrărilor din categoriile “A” si “B “;
b) organizarea, coordonarea şi controlul activităţilor de topografie la nivelul societăţilor
miniere;
c) consultanţă şi expertiză în domeniul topografiei miniere;
d) proiectarea reţelelor topografice de sprijin la suprafaţă şi în subteran;
e) exploatarea sistemelor informaţionale miniere.
Pentru personalul de specialitate al titularilor licenţelor sau permiselor de prospecţiune,
explorare, exploatare sunt obligatorii următoarele grade de autorizare :
gradul “C” – pentru conducătorii activităţii de topografie minieră din cadrul societăţii
miniere;
gradul “B” – pentru conducătorii activităţii de topografie minieră din cadrul unităţilor
miniere;
gradul “A” – pentru personalului de specialitate care execută lucrări de topografie minieră.
Condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească candidaţii la autorizare în topografia minieră
sunt:
Gradul A:
- au studii superioare de specialitate de lungă durata (inginer topograf minier, inginer
geodez, inginer cadastru sau similar) şi lucrează în domeniul topografiei miniere;
- au studii superioare de specialitate de scurta durata (subinginer topograf minier,
subinginer geodez, subinginer cadastru sau similar) şi au o vechime efectivă în activitatea de
topografie miniera de minimum 2 ani;
- au studii postliceale sau medii de specialitate (tehnician topograf, tehnician cadastru
etc.) şi au o vechime în activitatea de topografie miniera de minimum 3 ani.
Gradul B:
Pag. 15 din 160


geodez, inginer cadastru sau similar) şi au o vechime efectivă în activitatea de topografie
miniera de minimum 2 ani;
- au studii superioare de specialitate de scurta durata (subinginer topograf minier,
subinginer geodez, subinginer cadastru sau similar) şi au o vechime efectivă în activitatea de
topografie miniera de minimum 3 ani.
Gradul C:
geodez, inginer cadastru sau similar) şi au o vechime efectivă în activitatea de topografie
miniera de minimum 4 ani.
2.5.3. Autorizarea în activitatea de topografie din Marea Britanie
Una din cele mai bine organizate şi dezvoltate asocieri ale specialiştilor topografi este
Institutul Regal al Topografilor Autorizaţi (RICS), care funcţionează în Marea Britanie şi
ţările foste membre ale Imperiului Britanic. RICS este cel mai cuprinzător corp profesional,
cu 88000 membrii în întreaga lume, din care 21000 sunt studenţi sau practicanţi în curs de
instruire pentru a deveni topografi autorizaţi.
În viziunea RICS termenul general de "Topografie" acoperă o mare varietate de
ocupaţii. În domenii de activitate aparent fără nici o legătura una cu alta, topografii trebuie să
lucreze împreună pentru asigurarea unei dezvoltări corecte şi o întreţinere şi management
corespunzător al mediului natural şi/sau construit şi a resurselor naturale. Topografii trebuie
să aibă experienţă tehnică, economică şi legislativă precum şi abilitatea de a comunica eficient
cu o larga gamă de oameni.
Topografii autorizaţi se pot califica pentru unul din următoarele domenii:
1. topograf pentru construcţii;
2. topograf pentru terenuri;
3. topograf pentru practică agricolă;
4. topograf normator, controlor;
5. topograf practică generală evaluare, investiţii, proprietate urbană;
6. managementul şi economia terenurilor şi planificarea locală şi zonală;
7. topograf mineral;
8. planificare şi dezvoltare;
Pag. 16 din 160

9. managementul resurselor marine;

10. topograf hidrografic.
Topograful mineral (minier) este distinct în meseria de topografie, calificarea şi
îndatoririle sale fiind reglementate în detaliu prin lege.
Topograful mineral este membru al RICS şi se califică prin obţinerea unei diplome
academice aprobate, prin parcurgerea unei perioade de instruire profesională şi prin
dobândirea unei experienţe practice care trebuie realizată la un angajator autorizat.
Topografilor minerali li se cere prin lege să deţină un Certificat de Topograf acordat
de Biroul Calificărilor Miniere, în numele Secretarului de Stat pentru Industrie.
Candidaţii pentru acest certificat trebuie să aibă cel puţin 21 ani şi să dovedească
prestarea a 2000 ore în subteran, de-a lungul a cel puţin patru ani de experienţă practică.
Pentru calificarea ca topograf autorizat şi pentru a deveni membru a RICS se poate
alege una din următoarele variante:
 Cinci promovări la GCSE (două la nivelul A sau echivalent) inclusiv matematică şi
engleză sau patru promovări GCSE ( trei la nivelul A). Această calificare va permite
începerea drumului către statutul de autorizat;
 Prin frecventarea cursurilor universitare (trei ani la zi sau patru ani cursuri intercalate,
ceea ce va oferi scutirea de examinarea RICS;
 Prin lucrul la o firmă de topografie autorizată sau la autoritatea locală şi frecventarea
unor cursuri part-time la colegiu sau a unui curs seral autorizat; aceasta va necesita
cinci ani de studii, timp în care se poate studia şi prin corespondenţă.
Topografia minerală este una din cele mai specializate domenii ale topografiei, dar
nevoia de creştere a extracţiei şi necesitatea controlului mediului au determinat lărgirea
problematicii topografilor minerali autorizaţi.
Topografii minerali lucrează, la ora actuală, în Marea Britanie şi peste hotare pentru
industria extractivă privată sau de stat; în domeniul privat sau în practica inginerească, sau în
cadrul unor companii precum British Coal, British Rail, sau British Waterways, autorităţi
locale guvernamentale de planificare sau agenţii centrale guvernamentale precum Inland
Revenue Valuation Office (Oficiul de evaluare a venitului intern) sau organizaţii de cercetare
sau învăţământ.
Pag. 17 din 160

3. Cadrul general de desfăşurare al activităţilor de

topografie minieră şi cadastru în România
3.1. Topografie minieră în România
3.1.1. Obiectivele activităţii de topografie minieră
Activitatea de topografie minieră se desfăşoară prin intermediul unor departamente

specializate existente în structura organizatorică a societăţii miniere titulară a licenţei de
explorare şi/sau exploatare şi, de asemenea, în structura organizatorică a unităţii miniere.
Departamentele de topografie minieră sunt conduse de topografi autorizaţi la nivelul
corespunzător care, împreună cu personalul din subordine, răspund unor obiective precise
stabilite prin Regulamentul de topografie minieră.
Structura de specialitate existentă la nivelul societăţii miniere are următoarele
obiective:
a) organizează şi urmăreşte ţinerea la zi a unei documentaţii topografice miniere în
fiecare perimetru, în conformitate cu Regulamentul de topografie minieră;
b) controlează ca toate documentele topografice sa fie trecute în registrul inventar
respectiv şi sa fie asigurate depozitarea şi păstrarea documentaţiei conform art. 23 lit. d);
c) recepţionează lucrările de specialitate realizate în baza unor contracte încheiate în
conformitate cu legislaţia în vigoare;
d) participă la predarea-primirea fondului topografic al perimetrelor unităţilor din
subordine cu ocazia schimbării conducătorului activităţii de topografie miniera de la acest
nivel sau a trecerii unităţii în subordinea altei societăţi miniere;
e) participă la lucrările de delimitare a perimetrelor unităţilor din subordine şi predăa
întreaga documentaţie conducătorului activităţii de topografie minieră al unităţii;
f) urmăreşte completarea la zi şi inventarierea întregii documentaţii de topografie
minieră a unităţilor miniere care îşi întrerup temporar activitatea sau intră în procedura de
închidere, luând măsuri de depozitare a documentaţiei în condiţii corespunzătoare, prevenind
astfel degradarea sau înstrăinarea ei;
Pag. 18 din 160

g) la cererea terţilor, furnizează date topografice aferente perimetrelor concesionate, în

condiţiile legii;
h) coordonează racordarea sistemelor de referinta miniere ale unităţilor din subordine
la sistemul naţional de referinta "Stereografic-1970", acolo unde aceasta racordare nu există;
i) verifică executarea de către unităţile miniere din subordine a controlului puţurilor şi
instalaţiilor de extracţie, urmărind ca periodicitatea controlului sa fie respectată;
j) urmăreşte execuţia periodică a măsurătorilor de control pentru nivelmentul lucrărilor
miniere principale de transport orizontal sau înclinat;
k) urmăreşte delimitarea, la nivelul zăcământului, a pilierilor de protecţie pentru
obiective de la suprafaţă şi din subteran;
l) organizează staţii topografice pentru urmărirea deplasarilor şi deformatiilor cauzate
de exploatare şi urmăreşte realizarea periodică a măsurătorilor topografice în aceste staţii;
m) controlează cel puţin o dată pe an starea, modul de utilizare, de întreţinere şi de
depozitare a echipamentelor de măsurare şi prelucrare a datelor, propunand conducerii
măsurile necesare pentru buna utilizare a acestora. În caz de degradare sau întreţinere
necorespunzătoare, propune măsuri de sancţionare şi imputare;
n) urmăreşte ca personalul topografic să cunoască şi sa respecte prevederile
Regulamentului de topografie minieră, precum şi alte prevederi legale, aferente activităţii de
topografie minieră.
Structura de specialitate existentă la nivelul unităţii miniere are următoarele obiective:

a) realizează lucrările topografice necesare pentru dezvoltarea reţelei de sprijin
planimetrice şi de nivelment la suprafaţă, precum şi transmiterea şi apoi dezvoltarea reţelei de
sprijin în subteran;
b) întocmeşte şi tine la zi planurile topografice, profilele, secţiunile şi alte materiale
grafice şi analitice specifice activităţii de topografie minieră;
c) determină stocurile de substanţă minerala utilă şi volumele excavate;
d) controlează verticalitatea puţurilor şi elementele geometrice ale instalaţiilor de
extracţie conform normelor în vigoare, întocmind documentele respective, ori de câte ori este
necesar, însă la intervale ce nu vor depăşi un an;
e) instituie staţii topografice pentru urmărirea deplasărilor şi deformatiilor cauzate de
exploatare, efectuează periodic măsurători şi interpretează rezultatele;
f) verifică şi monitorizează stabilitatea construcţiilor de la suprafaţă şi a taluzurilor din
cariere;
Pag. 19 din 160

g) ţine evidenţa lucrărilor miniere existente sau în curs de realizare;

h) realizează delimitarea, la nivelul zăcământului, a pilierilor de protecţie pentru
obiective de la suprafaţă şi din subteran;
i) înfiinţează şi tine la zi jurnalele topografice ale perimetrului, consemnând situaţia
ridicărilor de la suprafaţă şi din subteran şi completandu-le în ordine cronologică cu datele
principale provenite din ridicările topografice ce se execută, precum şi cu evenimentele mai
importante survenite în activitatea minieră;
j) controlează periodic modul de conservare a punctelor topografice din reţeaua de
sprijin de la suprafaţă şi din subteran şi consemnează aceste controale în formularele
prevăzute de prezentul regulament;
k) înfiinţează şi tine la zi evidenta grafica şi scriptica asupra terenurilor aferente
desfăşurării activităţii miniere a unităţii, marcand pe teren limitele acestor proprietăţi,
urmăreşte modificările care se produc asupra situaţiei acestor terenuri (exproprieri, transferuri,
concesionări) şi cuprinderea lor în evidente;
l) urmăreşte în permanenţă ca instrumentele topografice sa fie manipulate şi întreţinute
corect, controlează semestrial aparatura şi consemnează rezultatele verificărilor;
m) întocmeşte şi supune avizării/aprobării forurilor competente documentaţiile pentru
instituirea pilierilor de protecţie, trasează pe hărţi şi planuri limitele aprobate pentru aceşti
pilieri;
n) fixează punctul de atac al lucrărilor miniere prevăzute în programele de exploatare
aprobate şi în proiectele de execuţie, trasează şi materializează direcţia, panta sau alte
elemente de trasare, după care predă aceste elemente sub semnatură conducatorului formaţiei
de lucru care conduce executarea lucrării respective, căruia îi transfera în acest mod
responsabilitatea privind realizarea calitativă a lucrării;
o) controlează periodic execuţia corectă a lucrărilor miniere din punct de vedere al
pantei, direcţiei şi gabaritelor şi cere oprirea şi corectarea lucrărilor executate
necorespunzător;
p) realizează ridicările topografice de detaliu ale tuturor lucrărilor miniere şi ale
elementelor de geometrizare ale zacamantului, după care completează documentaţia grafică
miniera;
q) recepţionează lunar, în cadrul unor comisii numite de conducătorul unităţii, toate
lucrările miniere executate şi tine la zi evidenţa realizarilor fizice pe formularele prevăzute în
regulamentul de topografie minieră;
Pag. 20 din 160

r) determină, pe baza de măsurători, suprafeţele şi volumele exploatate din zăcământ,

consemnându-le ca poziţie şi forma pe planurile miniere şi ca valoare numerică în scriptele
prevăzute în prezentul regulament;
s) urmăreşte ca lucrările miniere sa nu fie subminate, sesizând imediat orice situaţie
contrară;
t) trece pe planurile miniere, în secţiunile longitudinale şi transversale toate focurile
endogene apărute sau reactivate, surpările, construcţiile de aeraj, cantităţile de rambleu-
înnămolire, precum şi orice alte elemente legate de securitatea zăcământului şi a personalului;
u) execută măsurători curente şi întocmeşte documentaţii necesare pentru activităţile
de proiectare, explorare şi exploatare;
v) cartografiază planurile fundamentale şi cele de lucru în format analogic şi/sau
digital;
w) inventariază, înregistrează şi conservă toată documentaţia topografică prevăzută în
prezentul regulament.
3.1.2. Organizarea activităţii de topografie într-o societate minieră
Organizarea activităţii de topografie într-o Societate minieră are la bază prevederile

Regulamentului de topografie minieră aprobat prin Ordinul MEC-ANRM nr. 65-133/2003.
Regulamentul stabileşte principiile generale, atribuţiile, competenţele şi responsabilităţile la
diverse paliere ierarhice, principiile de organizare şi sarcinile specifice la nivelul societăţii şi
ale unităţilor miniere subordonate.
Fig. 3.1. Perimetrele de exploatare din Valea Jiului

verde – perimetre active, roşu – perimetre închise
Pentru exemplificare luăm în analiză cazul bazinului carbonifer Petroşani, situat în

Valea Jiului, unde îşi desfăşoară activitatea de exploatare a cărbunelui Compania Naţională a
Huilei (CNH). Această zonă este compartimentată în 16 perimetre miniere, din care 13 au
devenit, după apariţia Legii Minelor din 1997, perimetre de exploatare. Până în prezent, şase
Pag. 21 din 160

din cele 13 perimetre: Petrila Sud, Dâlja, Aninoasa, Bărbăteni, Valea de Brazi şi Câmpu lui
Neag au intrat în procedură de închidere, restul de şapte: Lonea, Petrila, Livezeni, Vulcan,
Paroşeni, Lupeni şi Uricani fiind concesionate de CNH.
Sediul central al societăţii este la Petroşani, în timp ce fiecărui perimetru de exploatare
activ îi corespunde o exploatare minieră cu statut de sucursală al Companiei.
Activitatea de topografie este coordonată de serviciul de specialitate de la Companie,
activităţile topografice curente aferente fiecărui perimetru de exploatare fiind încredinţate
serviciilor de specialitate existente în cadrul exploatărilor miniere.
Activitatea de specialitate din cadrul serviciilor de topografie este organizată în baza a

patru principii fundamentale:
Unicitate Continuitate Operativitate Compatibilitate
Unicitatea – presupune o metodologie unică pentru toate perimetrele în care se desfăşoară

activităţi miniere;
Continuitatea – se referă la continuitatea în timp a lucrărilor topografice sub toate aspectele;
Operativitatea – este înţeleasă în sensul asigurării activităţii miniere cu măsurători la timp şi
în condiţii optime;
Compatibilitatea – vizează compatibilitatea dintre sistemul local minier şi sistemul geodezic
naţional.
Societatea minieră, care realizează lucrări de prospecţiune, explorare, exploatare sau
care execută lucrări de închidere, în domeniul topografiei miniere, trebuie să asigure
realizarea tuturor lucrărilor de topografie minieră precum şi realizarea şi actualizarea bazei de
date topografice a tuturor perimetrelor pentru care deţine licenta/permis.
Pag. 22 din 160

Activităţile de topografie minieră pot fi practicate numai de persoane fizice şi/sau

juridice autorizate în domeniu de către comisia de autorizare. Prin autorizare se recunoaşte
competenţa tehnico-profesională a personalului de specialitate de a realiza, verifica şi
coordona lucrări specifice domeniului topografiei miniere. Autorizarea se solicită în mod
individual şi se acordă de comisia de autorizare, conform regulamentului de autorizare, pentru
unul dintre gradele: A, B şi C.
Categoriile de lucrări care fac obiectul autorizării sunt următoarele:
Gradul de autorizare A Gradul de autorizare B Gradul de autorizare C
(execuţie de lucrări de (conducere şi execuţie de (coordonator de activitate
topografie minieră) lucrări în topografia topografică minieră)
minieră)
- trasarea lucrărilor miniere - organizarea, coordonarea şi - executarea şi verificarea
de la suprafaţă şi din controlul activităţilor de lucrărilor din categoriile A şi
subteran; topografie la nivelul B;
- ridicarea topografică de unităţilor miniere; - organizarea, coordonarea şi
detaliu şi înregistrarea în - previzionarea şi controlul activităţilor de
documentaţia grafică a monitorizarea efectelor topografie la nivelul
lucrărilor miniere subterane exploatării la nivelul societăţilor miniere;
şi/sau de la suprafaţă, precum suprafeţei şi în subteran în - consultanţă şi expertiză în
şi a elementelor geometrice etapele de exploatare, domeniul topografiei miniere;
ale zăcământului; închidere şi postinchidere, - proiectarea, realizarea şi
- recepţia lucrărilor miniere avizarea planurilor dezvoltarea reţelelor
de la suprafaţă şi din subteran urbanistice de detaliu din topografice de sprijin la
din punct de vedere zonele miniere; suprafaţă şi în subteran;
topografic; - realizarea măsurătorilor - exploatarea sistemelor
- realizarea lucrărilor de pentru controlul şi urmărirea informaţionale miniere.
topografie minieră în format stabilităţii lucrărilor miniere
analogic şi digital, stocarea şi de la suprafaţă şi din
arhivarea acestor lucrări. subteran.
Pentru obţinerea autorizaţiei de topograf minier autorizat, pentru fiecare grad de

autorizare, candidatul trebuie sa satisfacă un sistem triplu de cerinţe:
- certificarea absolvirii unui sistem de învăţământ adecvat gradului solicitat;
- practică profesională anterioară confirmată de un topograf autorizat gradul C;
- promovarea examinării profesionale în faţa comisiei de autorizare.
Condiţiile care trebuie îndeplinite de candidaţii la autorizare, în funcţie de gradul solicitat,
sunt:
Gradul de autorizare A Gradul de autorizare B Gradul de autorizare C
(execuţie de lucrări de (conducere şi execuţie de (coordonator de activitate
topografie minieră) lucrări în topografia minieră)
minieră)
- au studii superioare de - au studii superioare de - au studii superioare de
specialitate de lungă durată specialitate de lungă durată specialitate de lungă durata
Pag. 23 din 160

(inginer topograf minier, (inginer topograf minier, (inginer topograf minier,

inginer geodez, inginer inginer geodez, inginer inginer geodez, inginer
cadastru sau similar) şi cadastru sau similar) şi au o cadastru sau similar) şi au o
lucrează în domeniul vechime efectivă în vechime efectivă în
topografiei miniere; activitatea de topografie activitatea de topografie
- au studii superioare de miniera de minimum 2 ani; minieră de minimum 4 ani.
specialitate de scurtă durată - au studii superioare de
(subinginer topograf minier, specialitate de scurtă durată
subinginer geodez, (subinginer topograf minier,
subinginer cadastru sau subinginer geodez,
similar) şi au o vechime subinginer cadastru sau
efectivă în activitatea de similar) şi au o vechime
topografie minieră de efectivă în activitatea de
minimum 2 ani; topografie minieră de
- au studii postliceale sau minimum 3 ani.
medii de specialitate
(tehnician topograf, tehnician
cadastru etc.) şi au o vechime
în activitatea de topografie
minieră de minimum 3 ani.
Activitatea de specialitate în cadrul serviciilor de topografie se desfăşoară în cadrul

unor colective formate din:
- topograf şef;
- ingineri topografi;
- tehnicieni topografi;
- muncitori topografi (figuranţi);
Din punct de vedere al autorizării, topograful şef al societăţii trebuie să deţină
autorizaţie gradul C, topograful şef al unităţii miniere şi inginerii topografi ai serviciului de la
societate – autorizaţie gradul B, iar inginerii topografi şi tehnicienii topografi de la unităţile
miniere – autorizaţie gradul A.
Regulamentul de topografie minieră stabileşte, pentru fiecare nivel ierarhic,
obiectivele activităţii, precum şi sarcinile specifice ale topografului şef. Acestea sunt
următoarele:
La nivelul societăţii miniere:
Obiectivele activităţii Sarcinile specifice ale
topografului şef
a) organizează şi urmăreşte ţinerea la zi a unei a) organizează, coordonează şi
documentaţii topografice miniere în fiecare perimetru; controlează activitatea de
b) controlează ca toate documentele topografice sa fie topografie miniera din cadrul
trecute în registrul inventar şi să fie asigurate depozitarea societăţii şi al unităţilor miniere
şi păstrarea documentaţiei; subordonate;
c) recepţionează lucrările de specialitate realizate în b) întocmeşte anual sau ori de
Pag. 24 din 160

baza unor contracte cu terţi; câte ori este necesar situaţii

d) participă la predarea-primirea fondului topografic al centralizatoare cu lucrările
perimetrelor unităţilor din subordine cu ocazia schimbării topografice programate şi listele
conducătorului activităţii de topografie minieră; cu personalul de specialitate
e) participă la lucrările de delimitare a perimetrelor autorizat, necesar realizării
unităţilor din subordine şi predă întreaga documentaţie lucrărilor din cadrul;
conducătorului activităţii de topografie miniera al unităţii; c) în cazul în care personalul
f) urmăreşte completarea la zi şi inventarierea întregii propriu autorizat sau
documentaţii de topografie minieră a unităţilor miniere echipamentele de
care îşi întrerup temporar activitatea sau intra în procedura măsurare/prelucrare nu sunt
de închidere, luând măsuri de depozitare a documentaţiei suficiente, propune conducerii
în condiţii corespunzătoare, prevenind astfel degradarea societăţii miniere achiziţionarea
sau înstrăinarea ei; unor servicii de topografie
g) la cererea terţilor, furnizează date topografice minieră;
aferente perimetrelor concesionate, în condiţiile legii; d) întocmeşte memorii
h) coordonează racordarea sistemelor de referinţă justificative pentru
miniere ale unităţilor din subordine la sistemul naţional de achiziţionarea de mijloace de
referinţă "Stereografic-1970", acolo unde aceasta preluare şi prelucrare a datelor
racordare nu există; topografice şi le înaintează spre
i) verifică executarea de către unităţile miniere din aprobare conducerii societăţii
subordine a controlului puţurilor şi instalaţiilor de miniere;
extracţie, urmărind ca periodicitatea controlului sa fie e) participă la avizarea
respectată; programelor generale de
j) urmăreşte execuţia periodică a măsurătorilor de exploatare a unităţilor miniere
control pentru nivelmentul lucrărilor miniere principale de subordonate;
transport orizontal sau înclinat; f) urmăreşte completarea la zi,
k) urmăreşte delimitarea, la nivelul zăcămantului, a inventarierea şi conservarea
pilierilor de protecţie pentru obiective de la suprafaţă şi fondului topografic în
din subteran; perimetrele cu activitatea oprită
l) organizează staţii topografice pentru urmărirea temporar sau intrate în
deplasărilor şi deformaţiilor cauzate de exploatare şi procedura de închidere şi
urmăreşte realizarea periodică a măsurătorilor topografice postînchidere;
în aceste staţii; g) în cazul în care personalul
m) controlează cel puţin o data pe an starea, modul de autorizat din subordine încalcă
utilizare, de întreţinere şi de depozitare a echipamentelor prevederile prezentului
de măsurare şi prelucrare a datelor, propunând conducerii regulament sau execută lucrări
măsurile necesare pentru buna utilizare a acestora; necorespunzătoare, analizează
n) urmăreşte ca personalul topografic să cunoască şi să împrejurările în care s-a comis
respecte prevederile prezentului regulament, precum şi alte abaterea şi face propunerile
prevederi legale, aferente activităţii de topografie minieră. corespunzătoare de sancţionare.
La nivelul unităţii miniere:
Obiectivele activităţii Sarcinile specifice ale
topografului şef
a) realizează lucrările topografice necesare pentru dezvoltarea a) organizează,
reţelei de sprijin planimetrice şi de nivelment la suprafaţă, coordonează şi controlează
precum şi transmiterea şi apoi dezvoltarea reţelei de sprijin în activitatea de topografie
subteran; miniera din cadrul unităţii
b) întocmeşte şi tine la zi planurile topografice, profilele, miniere;
secţiunile şi alte materiale grafice şi analitice specifice b) întocmeşte anual sau
activităţii de topografie minieră; ori de câte ori este necesar
Pag. 25 din 160

c) determină stocurile de substanţă minerală utilă şi volumele situaţii cu lucrările

excavate; topografice programate şi
d) controlează verticalitatea puţurilor şi elementele lista cu personalul de
geometrice ale instalaţiilor de extracţie, întocmind documentele specialitate autorizat din
respective, ori de câte ori este necesar, însă la intervale ce nu cadrul unităţii miniere şi
vor depăşi un an; face propuneri pe care le
e) instituie staţii topografice pentru urmărirea deplasăarilor şi înaintează conducătorului
deformaţiilor cauzate de exploatare, efectuează periodic activităţii de topografie de
măsurători şi interpretează rezultatele; la societatea minieră;
f) verifică şi monitorizează stabilitatea construcţiilor de la c) în cazul în care
suprafaţă şi a taluzurilor din cariere; personalul propriu autorizat
g) ţine evidenţa lucrărilor miniere existente sau în curs de nu este suficient, înaintează
realizare; conducatorului activităţii
h) realizează delimitarea, la nivelul zăcământului, a pilierilor de topografie de la
de protecţie pentru obiective de la suprafaţă şi din subteran; societatea minieră
i) înfiinţează şi ţine la zi jurnalele topografice ale propuneri de achizitionare
perimetrului, consemnând situaţia ridicărilor de la suprafaţă şi a unor servicii de
din subteran şi completându-le în ordine cronologică cu datele topografie;
principale provenite din ridicările topografice ce se execută, d) întocmeşte memorii
precum şi cu evenimentele mai importante survenite în justificative pentru
activitatea minieră; achiziţionarea de mijloace
j) controlează periodic modul de conservare a punctelor de preluare şi prelucrare a
topografice din reţeaua de sprijin de la suprafaţă şi din subteran datelor topografice şi le
şi consemnează aceste controale în formularele prevăzute de înaintează spre centralizare
Regulamentul de topografie minieră; conducatorului activităţii
k) înfiinţează şi ţine la zi evidenţa grafică şi scriptică asupra de topografie de la
terenurilor aferente desfăşurării activităţii miniere a unităţii, societatea minieră;
marcând pe teren limitele acestor proprietăţi, urmăreşte e) participă la recepţia
modificările care se produc asupra situaţiei acestor terenuri lucrărilor de specialitate
(exproprieri, transferuri, concesionări) şi cuprinderea lor în realizate în baza unor
evidenţe; contracte în perimetrul
l) urmăreşte în permanenţă ca instrumentele topografice să aferent unităţii miniere;
fie manipulate şi întreţinute corect, controlează semestrial f) elaborează, împreună
aparatura şi consemnează rezultatele verificărilor; cu alţi specialişti,
m) întocmeşte şi supune avizării/aprobării forurilor programele generale de
competente documentaţiile pentru instituirea pilierilor de exploatare ale unităţii
protecţie, trasează pe hărţi şi planuri limitele aprobate pentru miniere şi participă la
aceşti pilieri; avizarea internă a acestora;
n) fixează punctul de atac al lucrărilor miniere prevăzute în g) urmăreşte
programele de exploatare aprobate şi în proiectele de execuţie, completarea la zi,
trasează şi materializează direcţia, panta sau alte elemente de inventarierea şi
trasare, după care predă aceste elemente sub semnatură conservarea fondului
conducătorului formaţiei de lucru care conduce executarea topografic din cadrul
lucrării respective, căruia îi transferă în acest mod unităţii miniere;
responsabilitatea privind realizarea calitativă a lucrării; h) îl informează în scris
o) controlează periodic execuţia corectă a lucrărilor miniere pe conducătorul activităţii
din punct de vedere al pantei, direcţiei şi gabaritelor şi cere de topografie de la
oprirea şi corectarea lucrărilor executate necorespunzător; societatea minieră în
p) realizează ridicările topografice de detaliu ale tuturor legătura cu orice
lucrărilor miniere şi ale elementelor de geometrizare ale nerespectare a
Pag. 26 din 160

zăcământului, după care completează documentaţia grafică regulamentului;

minieră; i) propune în scris
q) receptionează lunar, în cadrul unor comisii numite de conducătorului tehnic
conducătorul unităţii, toate lucrările miniere executate şi tine la oprirea imediată a
zi evidenţa realizărilor fizice pe formularele prevăzute în lucrărilor care se executa în
Regulamentul de topografie minieră; pilierii de protecţie sau care
r) determină, pe bază de măsurători, suprafeţele şi volumele nu sunt aprobate de către
exploatate din zăcământ, consemnându-le ca poziţie şi formă pe forurile în drept. În cazul în
planurile miniere şi ca valoare numerică în scriptele prevăzute care nu se iau măsuri de
în Regulamentul de topografie minieră; oprire a lucrărilor şi de
s) urmăreşte ca lucrările miniere să nu fie subminate, rambleiere a golurilor, este
sesizând imediat orice situaţie contrară; obligat să îl anunţe în scris
t) trece pe planurile miniere, în secţiunile longitudinale şi pe conducătorul activităţii
transversale toate focurile endogene apărute sau reactivate, de topografie de la
surpările, construcţiile de aeraj, cantităţile de rambleu- societatea minieră, numai
innămolire, precum şi orice alte elemente legate de securitatea prin aceasta fiind descărcat
zăcământului şi a personalului; de responsabilitate.
u) execută măsurători curente şi întocmeşte documentaţii
necesare pentru activităţile de proiectare, explorare şi
exploatare;
v) cartografiază planurile fundamentale şi cele de lucru în
format analogic şi/sau digital;
w) inventariază, înregistrează şi conservă toată documentaţia
topografică prevăzută în Regulamentul de topografie minieră.
Documentaţia grafică minieră

Documentaţia grafică minieră, care cuprinde totalitatea documentelor desenate,
întocmite în baza datelor obţinute prin măsurători topografice, reprezentate grafic după
principii de proiectie bine determinate şi unitare, se compune din :
grupa 1 - planuri şi desene fundamentale, cuprinzând documentele grafice, referitoare la
sistemul de referinţă şi reţeaua topografică de sprijin de la suprafaţă şi din subteran;
grupa 2 - arhiva zăcământului, cuprinzând documentele grafice ce se referă la cunoaşterea

zăcământului cu caracteristicile sale de poziţie, forma, dimensiuni şi date geofizice şi chimice,
precum şi cele referitoare la calculul şi evidenţa rezervelor de substanţe minerale utile;
grupa 3 - hărţi, planuri şi desene de exploatare, cuprinzând documentele grafice ce se

utilizează pentru activitatea curentă;
grupa 4 - planuri şi desene cu caracter special, cuprinzând documentaţia grafica privind

protecţia suprafeţei şi zăcământului, documente cu caracter administrativ şi organizatoric,
perimetre de exploatare şi cadastru extractiv;
grupa 5 - hărţi, planuri şi desene privind proiectarea şi planificarea activităţii miniere,

cuprinzând documentele specifice ce se utilizează la proiectarea construcţiilor miniere şi la
întocmirea programelor generale de exploatare
Pag. 27 din 160

Documentaţia topografică se compune din:

a) Hărţi şi planuri de suprafaţă
1. harta la scara 1:100.000 a zonei în care se situează perimetrul respectiv;
2. harta la scara 1:25.000, cu indicarea limitelor perimetrului şi a coordonatelor punctelor
de contur;
3. planul topografic de ansamblu al perimetrului la scara 1:5.000 ;
4. planul topografic la scara 1:2.000 sau 1:1.000 în sistemul de referinta propriu bazinului
minier, în care se situeaza lucrările miniere, şi în sistemul de proiectie "Stereografic-1970";
5. planul de situaţie la scara 1:1.000 sau 1:500 al incintelor miniere, cu elemente de
racordare şi coordonate în sistemul de proiectie "Stereografic-1970"
b) Planuri pentru subteran
Planurile topografice ale subteranului se vor realiza în concordanţă cu caietele D.G.M. nr.
001, 005, 011, 012 republicate, şi alte normative aflate în vigoare, în sistem de referinta unic
pentru suprafaţă-subteran, stabil pe toată durata activităţii miniere din perimetrul respectiv.
1. Planurile fundamentale, executate pe suporturi rezistente şi cu regim special de
depozitare, constituie documentele de baza legale pentru activitatea minieră în subteran:
● planul general al minei la scara 1:5.000 sau 1:2.000, corelat cu suprafata;
● planul general al minei la scara 1:1.000 sau 1:500;
● planul fiecărui strat, filon sau stoc în elevatie, cu consemnarea spaţiilor exploatate, la
scara 1:1.000 sau 1:500;
● secţiuni longitudinale şi secţiuni transversale prin zăcământ la intervale de maximum 100
m, scara 1:500 ÷ 1:5.000;
● planul fiecărui orizont, în cazul zăcămintelor cu inclinare mare, unde planul general
prezintă suprapuneri importante ale lucrărilor de la diferite orizonturi, scara 1:1.000 sau
1:500.
2. Planuri de lucru, întocmite pe copii heliografice sau hârtie de desen aplicată pe panza,
pentru uzul curent al exploatării:
● planul general al fiecărui sector, scara 1:500;
● planul fiecărui orizont, în cazul zăcămintelor cu inclinare mare, scara 1:1.000 sau 1:500;
● planul abatajelor pe fiecare strat, stoc, filon, scara 1:500 sau 1:200;
● planul de situaţie al fiecărei felii de exploatare în cadrul straturilor groase, scara 1:200;
● profilul longitudinal al căilor principale de transport, orizontale şi înclinate, completat
periodic în funcţie de necesităţile exploatării;
● profilul longitudinal al puţurilor, completat cu secţiuni transversale, cu indicarea
instalaţiilor din put şi din rampa fiecărui orizont, actualizat după verificările periodice
prevăzute în prezentul regulament;
● planul şi secţiunile bazinelor de apa, instalaţiilor de pompe, camerelor subterane,
depozitelor subterane;
● planurile şi desenele privind instalaţiile mecanoenergetice
c) Documente scrise
1. registrul inventar al tuturor documentelor topografice din cadrul unităţii miniere;
2. jurnalul topografic al fiecărui perimetru, cu prezentarea situaţiei ridicărilor la suprafaţă şi
în subteran;
3. registrul de coordonate la suprafaţă;
4. registrul de coordonate al punctelor principale din subteran;
5. registrul de calcul şi control al poligonatiilor subterane şi al transmiterilor de orientări şi
coordonate de la suprafata în subteran;
6. registrul de calcul al orientărilor determinate giroscopic;
7. registrul de calcul şi control pentru nivelment geometric;
8. caiete de teren pentru poligonatii şi nivelment geometric;
Pag. 28 din 160

9. registrul de calcul al ridicărilor tahimetrice;

10. registrul centralizator anual, cu lucrările de pregătire, deschidere şi geologice;
11. registrul centralizator trimestrial, cu lucrările de pregătire, deschidere şi geologice;
12. registrul cu evidenţa anuală a lucrărilor de abataj;
13. registrul de jalonare a direcţiilor la lucrările miniere;
14. registrul cu evidenţa rambleului şi innamolirii;
15. registrele de cadastru extractiv.
d) Baza de date topografice miniere în format digital
3.2. Cadastrul în România
3.2.1 Generalităţi. Schema de organizare
Cadastrul românesc este organizat în baza Legii nr. 7/1996, cu modificările şi

completările ulterioare, într-un sistem unitar împreună cu sistemul de publicitate imobiliară –
Cartea funciară. Potrivit legii amintite cadastrul şi cartea funciară reprezintă “sistemul unitar
şi obligatoriu de evidenţă tehnică, economică şi juridică, de importanţă naţională, a tuturor
imobilelor de pe întregul teritoriu al ţării”1. Este astfel evidenţiat, prin chiar primul articol al
legii, tripul rol al acestui sistem:
- cel tehnic, care stabileşte localizarea şi geometria imobilului;
- cel economic, care determină valoarea imobilului;
- cel juridic, care clarifică aspectele legate de proprietate sau dezmembrăminte ale
acesteia.
Cadastrul şi publicitatea imobiliară au, potrivit aceleiaşi legi, patru scopuri:
- determinarea informatiilor tehnice, economice si juridice referitoare la imobile;
- asigurarea publicităţii drepturilor reale imobiliare, a drepturilor personale, a actelor şi
faptelor juridice, precum şi a oricăror altor raporturi juridice, prin cartea funciară;
- furnizarea de date instituţiilor publice ale statului, necesare sistemului de impozitare
şi pieţei imobiliare;
- contribuie la asigurarea securităţii tranzacţiilor imobiliare şi la facilitarea creditului
ipotecar.
Elementele de bază ale acestui sistem sunt imobilul şi proprietarul. Imobilul reprezintă
terenul, cu sau fără construcţii, de pe teritoriul unei unităţi administrativ-teritoriale, aparţinând
unuia sau mai multor proprietari, care se identifică printr-un număr cadastral unic şi care se
1
Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare, Legea nr. 7/1996, modificată în conformitate cu legea 133/2012
Pag. 29 din 160

înscrie într-o carte funciară. Imobilul poate avea una sau mai multe parcele, care reprezintă o
suprafaţă de teren cu o singură categorie de folosinţă.
Cadastrul se realizează la nivelul unităţilor administrativ-teritoriale, pe sectoare
cadastrale care sunt suprafeţe de teren delimitate prin elemente liniare stabile în timp –
drumuri, căi ferate, cursuri de apă, canale etc.
Legea cadastrului, în urma modificărilor şi completărilor din Legea 133/2012,
defineşte conceptul de sistem integrat de cadastru şi carte funciară, prin care se realizează:
- identificarea, descrierea şi înregistrarea în documentele cadastrale a imobilelor prin
natura lor, măsurarea şi reprezentarea acestora pe hărţi şi planuri cadastrale, precum şi
stocarea datelor pe suporturi informatice;
- identificarea şi înregistrarea proprietarilor, a altor deţinători legali de imobile şi a
posesorilor;
- furnizarea datelor necesare sistemului de impozite şi taxe pentru stabilirea corectă a
obligaţiilor fiscale ale contribuabililor, solicitate de instituţiile abilitate;
- publicitatea imobiliară, care asigură opozabilitatea drepturilor reale imobiliare, a
drepturilor personale, a actelor şi faptelor juridice, precum şi a oricăror raporturi juridice
supuse publicităţii, referitoare la imobile.
Autoritatea naţională în domeniul cadastrului şi publicităţii imobiliare este Agenţia
Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară (ANCPI), subordonată Ministerului
Administraţiei şi Internelor, care a preluat atribuţiile deţinute înainte de 1990 de Oficiul de
Cadastru şi Organizarea Teritoriului din subordinea Ministerului Agriculturii şi Cărţile
Funciare, organizate pe lângă Judecătorii. În fiecare judeţ există câte un Oficiu Judeţean de
Cadastru şi Publicitate Imobiliară (OJCPI), care are în subordine mai multe birouri teritoriale
(BCPI).
În subordinea ANCPI funcţionează şi Centrul Naţional de Cartografie, care a preluat
întreg patrimoniul şi personalul Centrului Naţional de Geodezie, Cartografie, Fotogrammetrie
şi Teledetecţie, fost Institut de Geodezie, Fotogrammetrie, Cartografie și Organizarea
Teritoriului (IGFCOT), cu atribuţii în domeniile sistemelor de referinţă, reţelelor geodezice
naţionale, cartografiei, fotogrammetriei, tehnologiei informaţiilor, comunicaţiilor şi
sistemelor informatice geografice (GIS).
Schema de organizare a Cadastrului românesc este prezentată în figura următoare.
Pag. 30 din 160

AGENŢIA NAŢIONALĂ DE
CADASTRU ŞI PUBLICITATE
IMOBILARĂ
CENTRUL NAŢIONAL DE OFICIILE DE CADASTRU ŞI

CARTOGRAFIE PUBLICITATE IMOBILIARĂ
BIROURI DE CADASTRU ŞI
CARTE FUNCIARĂ
Fig. 3.2. Schema de organizare a cadastrului în România
3.2.2. Conţinutul cadastrului
Unităţile de bază ale cadastrului în România sunt imobilul şi proprietarul. Imobilul

reprezintă “terenul, cu sau fără construcţii, de pe teritoriul unei unităţi administrativ-
teritoriale, aparţinând unuia sau mai multor proprietari, care se identifică printr-un număr
cadastral unic”. Imobilul astfel definit se înscrie într-o carte funciară.
Cadastrul şi cartea funciară înregistrează informaţii privind descrierea imobilele,
dreptul de proprietate, dezmembrăminentele dreptului de proprietate şi sarcini. Există situaţii
speciale în care proprietarul construcţiilor este diferit de proprietarul terenului, aşa cum este
cazul apartamentelor din cadrul unui bloc.
Înregistrările cadastrale şi cele de carte funciară sunt păstrate la biroul de cadastru şi
carte funciară în a cărui jurisdicţie se află imobilul respectiv. Aceste înregistrări constau din
cartea funciară, planul cadastral, registrul general de intrare, registrul cadastral al imobilelor,
indexul alfabetic al proprietarilor, alte registre.
Cartea funciară este alcătuită din titlu, format din număr şi numele unităţii
administrativ-teritoriale de care aparţine şi are trei părţi2:
- Partea I, referitoare la descrierea imobilelor, care va cuprinde:
a) numărul de ordine şi cel cadastral al imobilului;
2
Legea cadastrului si a publicitatii imobiliare, legea nr. 7/1996, modificată în conformitate cu legea 133/2012
Pag. 31 din 160

b)suprafaţa imobilului, reieşită din măsurători cadastrale, destinaţia, categoriile de

folosinţă şi, după caz, construcţiile;
c) planul imobilului cu vecinătăţile si descrierea imobilului constituie anexa la partea I
a cărţii funciare.
- Partea a II-a, referitoare la inscrierile privind dreptul de proprietate, care
cuprinde:
a) numele proprietarului;
b) actul sau faptul juridic care constituie titlul dreptului de proprietate, precum şi
menţionarea înscrisului pe care se întemeiază acest drept;
c) strămutările proprietăţii;
d) servituţile constituite în folosul imobilului;
e) faptele juridice, drepturile personale sau alte raporturi juridice, precum si actiunile
privitoare la proprietate.
- Partea a III-a, referitoare la inscrierile privind dezmembramintele dreptului de
proprietate si sarcini, care va cuprinde:
a) dreptul de superficie, uzufruct, uz, folosinţă, abitaţie, concesiune, administrare,
servituţile în sarcina fondului aservit, ipoteca şi privilegiile imobiliare, precum şi locaţiunea şi
cesiunea de creanţă sau de venituri;
b) faptele juridice, drepturile personale sau alte raporturi juridice, precum si acţiunile
privitoare la drepturile reale înscrise în această parte;
c) sechestrul, urmărirea imobilului sau a veniturilor sale;
d) orice modificări, îndreptări sau însemnari ce s-ar face cu privire la înscrierile făcute
în această parte.
3.2.3. Sistemul informatic integrat e-Terra
Sistemul de funcţionare al activităţii de cadastru din România a reorganizat prin

introducerea treptată şi, la ora actuală, generalizarea unui sistem informatic integrat denumit
e-Terra. Noul sistem a adus îmbunătăţiri semnificative în modul de organizare şi sistemul
operaţional din activitatea de cadastru şi carte funciară.
Pag. 32 din 160

Fig. 3.3. Funcţiile sistemului integrat eTerra
Principalele noutăţi aduse prin introducerea sistemului e-Terra sunt:

- crearea unui birou unic de relaţii cu publicul în cadrul Birourilor de cadastru şi carte
funciară, unde se depun documentaţiile cadastrale, de către persoanele autorizate sau de către
persoanele interesate. După recepţie şi avizare depunătorul primeşte planul de amplasament şi
delimitare (PAD) recepţionat de Oficiul de cadastru şi publicitate imobiliară, împreună cu
încheierea şi extrasul de carte funciară. În acest fel a fost eliminată o verigă, în sensul că în
sistemul de lucru anterior, documentaţiile se depuneau şi se ridicau de două ori, mai întâi la
cadastru, apoi la cartea funciară;
- documentaţia cadastrală se depune atât în format analogic cât şi în format digital.
Astfel, imediat după înregistrare, forma digitală a documentaţiei intră pe server, în circuitul de
recepţie, fiind repartizată în mod aleatoriu unui inspector de cadastru. Acesta verifică partea
de geometrie a lucrării şi îi dă un număr cadastral. După validarea documentaţiei cadastrale,
aceasta este repartizată automat unui asistent registrator de carte funciară, care verifică
lucrarea şi întocmeşte Încheierea de carte funciară, care merge apoi la un registrator ce
validează soluţia dată de asistent;
- imediat după înregistrarea cererii de recepţie, cartea funciară veche în format
analogic, este convertită într-o nouă carte funciară, ceea ce va presupune modificarea
numărului de carte funciară şi a numărului cadastral ;
- cartea funciară este deschisă de către programul e-Terra în momentul când
inspectorul de cadastru recepţionează documentaţia din punct de vedere tehnic. Când lucrarea
ajunge la asistentul-registrator, e-Terra deschide cartea funciară care deja a fost creată, având
completată deja partea I (descrierea imobilului) cu anexa grafică. Asistentul-registrator
completează partea a II-a (inscrierile privind dreptul de proprietate) şi partea III (sarcini),
după care face înscrierea şi ataşează proprietarul;
Pag. 33 din 160

- pe toată perioada lor de derulare, operaţiunilor de cadastru şi carte funciară se

desfăşoară într-un mod transparent, persoanele interesate (proprietari, persoane autorizate,
notari etc.) putând urmări în timp real, prin intermediul site-ului ANCPI, stadiul de rezolvare
al documentaţiei.
Fig. 3.4. Fluxurile de lucru eTerra
Pentru facilitarea accesului persoanelor interesate la starea actuala a sistemului de

cadastru din România a fost creată aplicaţia Imobile eTerra, găzduit pe site-ul Agenţiei
naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, geoportalul Inspire. Fundalul este asigurat de
imaginile ortofoto realizate între 2005 şi 2010, peste care sunt suprapuse limitele
administrativ-teritoriale ale judeţelor şi localităţilor. Contururile imobilelor recepţionate în
înregistrate prin intermediul sistemului eTerra sunt introduse treptat, împreună cu numerele
lor cadastrale.
Fig. 3.5. Aplicaţie Imobile eTerra – municipiul Timişoara
Pag. 34 din 160

La ora actuală există puţine localităţi – cele unde s-au finalizat şi recepţionat lucrările
de cadastru sistematic – cu cadastru complet. În marea majoritatea localităţilor, deocamdată,
gradul de acoperire cu imobile identificate din punct de vedere cadastral este mai mic sau mai
mare, urmând a creşte pe măsura realizării şi recepţionării lucrărilor de cadastru prin sistemul
eTerra.
Fig. 3.6. Aplicaţie Imobile eTerra – Valea Mare, jud. Olt, localitate cu cadastru sistematic finalizat
Prima localitate cu cadastru general realizat în anul 2007 a fost Ştefan Vodă, din
judeţul Călăraşi. Alte două localităţi cu cadastru sistematic finalizat sunt Valea Mare şi Iancu
Jianu din judeţul Olt şi acestea au, în aplicaţia Imobile eTerra, întreaga suprafaţă
administrativ-teritorială recepţionată şi înregistrată în noul sistem cadastral.
3.2.4. Standardizarea documentaţiilor Cadastrale. Aplicaţia Generare CP
Aplicaţia Generare CP este destinată persoanelor fizice şi juridice autorizate şi a fost

concepută pentru standardizarea documentaţiilor cadastrale, în ceea ce priveşte stocarea
informaţiilor care descriu din punct de vedere tehnic, juridic şi economic imobilul, precum şi
proprietarul sau deţinătorul.
Interfaţa cu utilizatorul este formată din trei zone: meniul principal, fereastra datelor
textuale şi fereastra grafică.
Meniul principal are patru butoane: Fişier, Vizualizare, Opţiuni şi Ajutor. Butonul
Fişier deschide un submeniu care conţine funcţiunile de Creare de fişier nou, Deschidere
fişier, Import, Salvare şi Ieşire. În meniul Vizualizare găsim opţiunile de Redesenare,
Pag. 35 din 160

Inversare a coordonatelor XY şi de comutare între sistemele de coordonate Stereo30 şi

Stereo70. Meniul Opţiuni permite o serie de setări (Nume autorizat, Serie de autorizaţie,
Număr de lucrare etc.) şi efectuarea operaţiunii de validare a lucrării.
Fereastra datelor textuale are două componente: Informaţii fişier şi Imobile. În
secţiunea de informaţii fişier se precizează următoarele informaţii:
- Tipul de operaţiune cadastrală (Prima înregistrare imobil / UI, Dezmembrare,
Alipire, Actualizare date imobil / UI, Apartamentare, Reapartamentare, Recepţie tehnică,
Recepţie tehnică expertiză juridică, Rectificare hotar);
- Nume autorizat şi seria autorizaţiei, fiind preluate datele introduse la Setări;
- Titulari / Persoane. Datele referitoare la beneficiarul lucrării (tipul persoanei,
denumire, CUI, act de identitate, telefon, e-mail, adresă) se completează într-o fereastră
rezervată acestui scop;
- Documente. Se introduce numărul, data, tipul şi autoritatea emitentă a actului
relevant pentru lucrarea în cauză;
Fig. 3.7. Interfaţa aplicaţiei Generare CP

Secţiunea Imobile permite introducerea datelor grafice şi textuale referitoare la
imobile: terenuri şi construcţii.
Datele grafice se referă la geometria terenului sau a construcţiei, exprimată grafic şi
prin lista de coordonate a punctelor de pe contur, împreună cu numărul cadastral şi/sau
topografic, numărul de carte funciară şi tipul de imobil. Reprezentarea grafică a imobilului,
descris prin coordonatele punctelor de contur sau importat dintr-un fişier dxf extern, este
prezentată şi în fereastra grafică.
Pag. 36 din 160

Datele textuale se referă la adresa imobilului, parcelele de teren (număr, suprafaţă

măsurată, amplasare în intravilan sau extravilan, categoria de folosinţă, valoarea de
impozitare) şi construcţii (numărul construcţiei, dacă are acte, suprafaţa măsurată şi
desfăşurată, codul de destinaţie, numărul de nivele şi apartamente, valoarea de impozitare,
numărul topografic).
Fereastra grafică prezintă geometria imobilului compus din teren cu sau fără
construcţii, având şi o serie de instrumente care permit funcţii de selectare, pan, zoom,
măsurare de distanţe, numerotare punct şi entitate, precum şi identificarea eventualelor erori
topologice.
O funcţie importantă a aplicaţie este cea de validare, cu ajutorul căreia pot fi
identificate eventualele erori, fiind posibilă astfel corectarea acestora înainte de predarea
lucrării pentru recepţie.
Fişierele salvate de aplicaţia Generare CP, în format cpxml, sunt integrate în sistemul
eTerra şi constituie parte integrantă obligatorie a documentaţiilor cadastrale actuale.
Pag. 37 din 160

4. Structura funcţională a unei entităţi economice

din domeniul topografiei sau cadastrului
4.1. Generalităţi
În cele ce urmează vom înţelege prin entitate economică orice persoană fizică
(independentă) sau juridică (unul sau mai mulţi proprietari) care deţine un patrimoniu propriu
si se conduce după principiul obţinerii de profit.
Obiectul de activitate al unei entităţi economice poate fi cel producţie, comerţ,
transport, asigurări, construcţii, activităţi libere. Activitatea de topografie şi cadastru este,
alături de alte activităţi precum cele de expert contabil, notar, medic etc. o activitate
independentă.
Orice entitate economică, indiferent de mărime sau de domeniul de activitate căruia îi
aparţine, trebuie să acopere funcţiunile generale ale unei intreprinderi: cercetare-dezvoltare,
producţie, comercială, de personal şi financiar-contabilă.
Funcţia de cercetare-dezvoltare cuprinde ansamblul activităţilor ce se desfăşoară în
cadrul firmei pentru producerea de noi idei şi aplicarea acestora în vederea dezvoltării firmei.
De asemenea cuprinde activităţile de programare a activităţii pe termen mediu şi lung, precum
şi cele de transformare a resurselor materiale, financiare şi de muncă în fonduri fixe, prin
realizarea de capacităţi de producţie noi sau de înlocuire a celor existente3.
Funcţia de producţie reprezintă ansamblul activităţilor de bază, auxiliare şi de
servire prin care se realizează obiectivele din domeniul realizării produselor destinate
comercializării.
Funcţia comercială se referă la activităţile menite să concure la realizarea legăturilor
unităţii cu mediul ambiant, în vederea procurării mijloacelor necesare şi desfacerii produselor
care fac obiectul de bază al unităţii.
Funcţia de personal cuprinde activităţile desfăşurate în cadrul firmei pentru
realizarea obiectivelor din domeniul asigurării şi dezvoltării potenţialului uman necesar.
Funcţia financiar-contabilă reprezintă ansamblul activităţilor prin care se realizează
obiectivele privind obţinerea şi folosirea mijloacelor financiare necesare, precum şi
înregistrarea şi evidenţa, în expresie valorică, a activităţii economice a unităţii.
În cele ce urmează vom face o scurtă analiză a celor cinci funcţiuni principale ale unei
firme, identificând activităţile specifice fiecărei funcţiuni pentru specificul domeniului de
3
O. Niculescu ş.a., Management, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1992
Pag. 38 din 160

topografie şi cadastru. În funcţie de dimensiunile entităţii, cele cinci funcţiuni pot avea o
pondere mai mică sau mai mare. Dacă vorbim despre o persoană fizică autorizată, cele cinci
funcţiuni sunt asumate de acea singură persoană. Funcţiunile de producţie şi cea comercială
sunt prioritate, cea de cercetare-dezvoltare are o importanţă secundară, cea financiar-contabilă
este redusă la minim, iar cea de personal este aproape inexistentă. Lucrurile se schimbă în
cazul firmelor de dimensiuni mari, în care importanţa celor cinci funcţiuni tind să primească
importanţe comparabile.
4.2. Funcţiunea de cercetare-dezvoltare
Conţinutul acestei funcţiuni rezultă din necesitatea adaptării permanente a activităţii la

nivelul ultimelor cuceriri ale ştiintei şi tehnicii contemporane. Importanţa acestei funcţiuni
este cu atât mai mare cu cât progresele mijloacelor de preluare şi procesare a datelor
topografice a fost uriaş în ultimele decenii, ceea ce a condus la înregistrarea unor schimbări
revoluţionare în această ştiinţă. Extinderea ariei de utilizare a măsurătorilor satelitare,
introducerea componentelor electronice tot mai sofisticate în structura instrumentelor clasice,
robotizarea au impus o permanentă adaptare a profesioniştilor din domeniu cu noile mijloace
de lucru. Evoluţia explozivă a produselor software a determinat de asemenea renunţarea la
procedurile clasice de prelucrare a datelor şi adoptarea noilor instrumente de lucru
computerizate, de mare viteză şi calitate.
Aceste schimbări au impus investiţii masive în echipamente şi produse software, dar şi
investiţii în noul tip de personal sau în conversia profesională a personalului vechi.
Principalele activităţi ale funcţiunii de cercetare-dezvoltare au fost, în lumina celor de
mai sus:
- cercetarea ştiinţifică, ingineria tehnologică şi introducerea progresului tehnic,
constând în principal în studierea şi aplicarea în practică a noilor echipamente, teorii şi
cunoştinţe;
- achiziţii de echipamente de măsurare şi prelucrare analitică şi grafică, precum şi
software specializat, materializate în înlocuirea accelarată a inventarului de mijloace fixe
vechi, depăşite moral în raport cu stadiul tehnologic actual;
- reorganizarea activităţilor de muncă, ca urmare a introducerii noilor metode, tehnici
şi echipamente şi a reproiectării organizaţionale a activităţii.
Pag. 39 din 160

Rezultatele activităţilor ce ţin de funcţiunea de cercetare-dezvoltare se materializează

prin menţinerea sau dezvoltarea capacităţilor de producţie, care permit entităţii să se menţină
la un nivel competitiv din punctul de vedere al calităţii serviciilor şi produselor, cât şi al
preţurilor.
4.3. Funcţiunea de producţie
O entitate specializată în topografie şi/sau cadastru, indiferent că este o persoană fizică

autorizată sau o firmă, realizează produse sau servicii pe care le valorifică, în general, pe o
piaţă concurenţială.
Dintre produsele şi serviciile oferite de o entitate de topografie sau cadastru putem
enumera o gamă variată de planuri şi hărţi, documentaţii cadastrale, rapoarte ale unor lucrări
de cercetare, elemente de trasare şi conducere în execuţie pentru lucrări de construcţii civile şi
industriale, lucrări de verificare şi recepţie a modului de transpunere în teren a unor proiecte
etc.
Pentru realizarea produselor şi serviciilor enumerate este necesară parcurgerea unei
game de activităţi, care pot fi încadrate în următoarele categorii:
- Proiectarea reţelelor de sprijin şi de ridicare reţele de triangulaţie/trilateraţie, GNSS
sau nivelment, precum şi dezvoltarea acestora prin diverse metode: intersecţii unghiulare şi
liniare, poligonaţii, GNSS, nivelment geometric şi trigonometric;
- Materializarea pe teren a reţelelor de sprijin şi de ridicare, reperaje etc. prin
trasarea şi instalarea de pilaştrii, borne, diverse marcaje şi repere;
- Măsurători geodezice/topografice care includ o gamă variată de măsurători
unghiulare, liniare, GNSS, înregistrarea acestora în carnetele de teren, întocmirea de schiţe de
reperaj sau de dispunere în teren a punctelor topografice şi a celor de detaliu;
- Procesarea datelor din măsurători operaţiune care se derulează, în prima fază, direct
în teren, prin intermediul componentelor electronice ale echipamentelor de măsurare şi, apoi,
la birou, cu ajutorul produselor software specializate în geodezie-topografie-cadastru;
- Întocmirea documentaţiilor analitice şi grafice, activitate care se realizează cu
ajutorul echipamentelor informatice: computer, scanner, plotter şi a produselor software
pentru proiectare asistată de computer, editoare de text, procesatoare de imagini etc.;
Pag. 40 din 160

- Verificarea lucrărilor de teren şi de birou activitate desfăşurată de personalul cu

gradul de autorizare necesar, din cadrul firmei sau din exterior, precum şi de personalul cu
atribuţii de management.
4.4. Funcţiunea comercială

Funcţiunea comercială este cea care, mai mult decât oricare alta, realizează interfaţa
dintre persoana autorizată sau firmă şi mediul extern. Această funcţiune este responsabilă atât
de intrările dinspre mediul extern către cel intern a mijloacelor materiale (materii prime,
materiale, etc.) şi financiare, cât şi de ieşirile de produse şi servicii către beneficiari.
Funcţiunea comercială este compusă din trei activităţi principale:
- Aprovizionarea tehnico-materială prin care se asigură, în corelare cu ritmul de
desfăşurare a activităţii, mijloacele necesare pentru realizarea produselor şi serviciilor (materii
prime, materiale, combustibili, energie etc)
- Vânzarea produselor şi serviciilor prin care se realizează transferul acestora către
beneficiari şi încasarea, de către entitatea economică, a contravalorii acestor produse şi
servicii;
- Marketingul care este activitatea prin care se analizează necesităţile pieţei şi se
promovează, în concordanţă cu acestea, produsele şi serviciile oferite.
4.5. Funcţiunea de personal

Funcţiunea de personal are ca obiect asigurarea şi dezvoltarea resurselor umane ale
firmei. Această funcţiune are, în ansamblul activităţilor firmei, o pondere cu atât mai mare cu
cât numărul de personal este mai mare.
Activităţile cuprinse în această funcţiune sunt:
- planificarea necesarului de personal, prin care se determină, la intervale de timp
bine stabilite, în funcţie de volumul activităţii şi de politica de dezvoltare a firmei, necesarul
de personal, din punct de vedere valoric şi numeric;
- recrutarea personalului este activitatea prin care se asigură, din surse interne sau
externe, personalul cu specializarea necesara;
- selecţia personalului urmăreşte evaluarea şi ierarhizarea persoanelor susceptibile să
ocupe un anumit post, astfel încât să poată fi determinate persoanele cele mai indicate pentru
a fi încadrate într-o anumită poziţie în firmă;
Pag. 41 din 160

- integrarea personalului este procesul prin care noul angajat este încorporat şi
integrat în interiorul organizaţiei;
- formarea-perfecţionarea este activitatea prin care se realizează menţinerea sau
dezvoltarea nivelului profesional al angajaţilor, ca urmare a creşterii nivelului de performanţă
al postului ocupat sau în vederea promovării;
- evaluarea personalului este o sarcină şi, în acelaşi timp, responsabilitatea
personalului cu funcţie de conducere la un anumit palier, de a stabili gradul în care personalul
din subordine şi-a realizat sarcinile şi atribuţiile şi s-a achitat de responsabilităţile din fişa
postului;
- motivarea personalului este, de asemenea, un atribut al managerului prin care, în
urma evaluării, în cazul unor abateri semnificative faţă de nivelul stabilit, ia măsuri de
recompensare sau de sancţionare.
- promovarea personalului are drept rezultat creşterea nivelului de responsabilitate sau
obţinerea de sporuri salariale, în baza rezultatelor evaluării;
- administrarea salarizării este activitatea prin care se stabileşte politica de salarizare,
în funcţie de cererea şi oferta de personal, legislaţia privind salariul minim pe economie,
posibilităţile financiare ale firmei, costul vieţii, rata inflaţiei.
4.6. Funcţiunea financiar-contabilă
Funcţiunea financiar-contabilă urmăreşte obţinerea şi utilizarea resurselor financiare

necesare pentru susţinerea activităţii persoanei autorizate sau a firmei de topografie, dar şi
înregistrarea şi evidenţa activităţii entităţii economice sub aspect valoric.
În principal acestă funcţiune, aşa cum sugerează şi numele său, conţine două activităţi:
- activitatea financiară care concură la obţinerea şi utilizarea, în baza unui buget de
venituri şi cheltuieli propriu, a mijloacelor financiare necesare;
- activitatea contabilă care realizează înregistrarea şi evidenţa, în baza legii, în
expresie bănească, a acţiunilor economice realizate de firmă.
Pag. 42 din 160

5. Sistemul de management al activităţii de

topografie şi cadastru
5.1. Atributele procesului de management
Procesul de management este caracterizat printr-un ansamblu de intervenţii prin care un

conducător (individual sau colectiv) prevede, organizează, coordonează, ia decizii şi
controlează activitatea unui colectiv sau organizaţie în vederea realizării obiectivelor de
dezvoltare, respectând criteriile de eficienţă economică şi de utilitate socială.
Deci, principalele atribute ale procesului de management sunt: previziunea, organizarea,
coordonarea, decizia şi controlul.
Fayol, fondator al teoriei conducerii, a definit conceptul de funcţiune a întreprinderii şi de
funcţii (atribute) ale conducerii, a elaborat principiile generale de administrare a
întreprinderilor, explicând şi funcţiile (atributele) conducerii. Astfel:
 Previziunea înseamnă pregătirea viitorului, deci necesitatea întocmirii unui
program de acţiune;
 Organizarea conturează dublul organism material şi social al întreprinderii, precum
şi preocuparea de asigurare cu resurse (umane, tehnologice, financiare,
informaţionale) a întreprinderii;
 Coordonarea reprezintă procesul complex de legare, unire, armonizare a tuturor
evenimentelor şi eforturilor din cadrul întreprinderii:
 Controlul şi decizia determină funcţionarea întreprinderii, conform planului de
afaceri elaborat; asigură eliminarea disfuncţionalităţilor din structura de
transformare.
Formularea atributelor managementului a pornit de multe ori de la criterii de referinţă
deosebite. Caracteristicile semnificative ale atributelor de previziune, organizare, coordonare,
decizie şi control au următoarele proprietăţi:
Sunt specifice în ansamblul lor cadrelor de conducere fiind unul dintre elementele
de bază în diferenţierea faţă de cadrele din execuţie.
Au o aplicabilitate generală în toate tipurile de organizaţii, indiferent de obiectul
de activitate al acestora, la toate nivelele ierarhice.
Pag. 43 din 160

Au conţinut şi forme diferite de manifestare în funcţie de specificul organizaţional,

nivelul ierarhic, gradul de pregătire profesională al conducătorului.
Sunt interdependente, nu se pot manifesta în parte în stare pură, fapt ce reflectă
caracterul de sistem al atributelor de conducere.
Se realizează în proporţie diferită in funcţie de nivelul ierarhic al conducătorului şi
gradul de autonomie al organizaţiei faţă de mediul organizaţional.
Cercetările au arătat următoarele:
 Timpul de prevedere şi organizare > Timpul de organizare şi control;
 Timpul de organizare > Timpul de control.
Pe nivele ierarhice, timpii necesari îndeplinirii atributelor de conducere a unei societăţi
comerciale diferă, conform datelor prezentate în tabelul următor.
Funcţie/Atribut Previziunea Organizare Coordonare Decizie Control

Director general 36 25 16 12 11
Director tehnic 30 35 10 15 10
Director economic 30 20 10 10 30
Şef secţie 20 30 15 15 20
Maistru 10 40 10 20 20
Din datele prezentate rezultă că în cea mai mare parte a cazurilor se confirmă faptul că
atributele conducerii sunt exercitate în proporţii diferite la diferite niveluri de conducere.
Astfel, la nivelurile superioare predomină prevederea şi organizarea, iar la cele inferioare,
coordonarea şi controlul.
5.1.1. Organizarea
Organizarea, ca atribut al conducerii reprezintă ansamblul acţiunilor întreprinse în vederea

utilizării cu maxim de eficienţă a resurselor pe care le are la dispoziţie o întreprindere. Pentru
a-şi exercita atributul de organizare, conducerea foloseşte structura organizatorică şi sistemul
informaţional.
Organizarea se manifestă la toate nivelurile de conducere având elemente specifice în
funcţie de gradul de complexitate al acţiunilor conducătorilor, volumul şi conţinutul activităţii
acestora.
Pag. 44 din 160

Principalul caracter al activităţii de organizare este dinamismul. Componentele derivate

care pot susţine dinamismul organizării sunt: mobilitatea structurală, noutatea şi specificitatea.
Acestea sunt valabile pentru orice tip de întreprindere, indiferent de obiectul său de activitate.
Etapele exercitării atributului de organizare sunt: analiza strategică a obiectivelor, studiul
critic al situaţiei existente cu punctele forte şi punctele slabe; proiectarea conceptului de
organizare în condiţii concrete; menţinerea legăturii dintre conceptul de organizare aplicat şi
celelalte atribute ale conducerii; urmărirea, corectarea şi întreţinerea soluţiilor performante.
5.1.2. Coordonarea
Coordonarea este procesul prin care un conducător creează şi menţine echilibrul între
activităţile, oamenii şi compartimentele pe care le conduce în condiţiile unui mediu dinamic
pentru a realiza obiectivele planificate în condiţii de eficienţă maximă.
Cunoaşterea de către conducători a structurii personalului din subordine, a poziţiei sale în

cadrul întreprinderii şi a trăsăturilor specifice fiecărei persoane din întreprindere are scopul de
eficientizare a activităţii desfăşurate. Acţiunea de coordonare implică cunoaşterea de către
fiecare membru al întreprinderii a câmpului său de acţiune, a atribuţiilor şi responsabilităţilor
personale.
Eficacitatea coordonării constă în existenţa unui sistem informaţional şi de comunicaţie
prin care se stabileşte o relaţie operativă dintre conducător şi subordonat.
Elementele în funcţie de care se stabileşte calitatea sistemului de comunicaţie sunt:
densitatea şi lungimea reţelei de comunicaţie‚ operativitatea de vehiculare a informaţiilor
precum şi de numărul releelor (nivelelor ierarhice) prin care trece o informaţie.
Un climat favorabil de muncă permite exercitarea atributului de coordonare, stimulând
iniţiativa şi spiritul de colaborare. De asemenea poate antrena efectiv tot personalul
întreprinderii pentru realizarea obiectivelor generale ale acesteia. Antrenarea constă în
atragerea personalului pentru ca structura sistemică a întreprinderii să funcţioneze corect.
Conducătorul îşi poate manifesta caracterul de lider.
Etapele coordonării sunt:
determinarea riguroasă a atribuţiilor, competenţelor şi responsabilităţilor individuale;
stabilirea sistemului de comunicaţii;
determinarea standardului de performanţă al resurselor umane;
Pag. 45 din 160

proiectarea şi realizarea sistemului de legături între compartimentele de muncă;

precizarea modalităţilor de compensare a perturbaţiilor în sistem.
5.1.3. Control-evaluarea
Atributul de control al conducerii asigură parcurgerea corespunzătoare a tuturor etapelor

procesului de conducere, la terminarea cărora se declanşează un nou ciclu de acţiuni menite să
determine atingerea obiectivelor generale planificate.
Controlul poate fi definit ca o modalitate de verificare şi cuantificare a realizărilor
calitative şi cantitative a performanţelor, sarcinilor sau lucrărilor, compararea acestora cu
obiectivele planificate şi indicarea măsurilor de corecţie ce se impun.
Conducătorul trebuie să analizeze cauzele, abaterile şi deviaţiile, să le trateze diferenţiat,
cunoscând că un număr mic de cauze poate genera cea mai mare parte a efectelor.
Abaterea are un caracter static şi reprezintă diferenţa cantitativă sau şi calitativă dintre
starea existentă şi cea normată.
Deviaţia are un caracter dinamic şi poate fi definită ca o abatere în mers constând în
diferenţa dintre cursul normal şi cel real.
Pentru exercitarea controlului trebuie să existe:

 un mecanism de informare, măsurare, corectare a fenomenelor care apar în
funcţionarea întreprinderii;
 evidenţă şi prezentare clară a informaţiilor,
 acces rapid, uşor, la informaţii.
Localizarea diferitelor aspecte constatate în exercitarea atributului de control se realizează
şi prin raportarea la standardele de performanţă.
Standardul de performanţă are aspectul de normativ prin care se precizează caracteristicile
principale ce se cer a fi îndeplinite de o persoană sau care revin ocupantului unui anumit post
de muncă, precum şi nivelul rezultatelor aşteptate într-o perioadă aşteptată de timp.
Controlul este un atribut al conducerii ce constă într-o succesiune logică de operaţiuni
care se exercită la un moment iniţial generat de apariţia unui factor perturbator al sistemului
întreprindere.
Etapele exercitării controlului sunt:
 stabilirea obiectivelor;
Pag. 46 din 160

 determinarea nivelului de performanţă (standarde, norme) măsurabile;

 proiectarea sistemului de control conform cerinţelor concrete;
 pregătirea personalului;
 stabilirea informaţiilor premergătoare controlului;
 realizarea controlului, inclusiv creionarea măsurilor de reglaj pentru abaterile sesizate;
 evaluarea controlului.
Din punct de vedere al poziţiei conducătorului, în exercitarea atributului de control,
deosebim: controlul direct (inclusiv prin intermediul colaboratorilor), controlul indirect (prin
analiza şi individualizarea perturbaţiilor, abaterilor) şi autocontrolul, efectuat de conducător
asupra activităţii proprii.
Dinamica procesului de conducere în prezenţa factorilor perturbatori de mediu (intern,
extern) permite introducerea conceptului de reglaj în desfăşurarea anumitor procese.
Practic, reglajul se realizează prin intermediul controlului de conformitate (cu rol de
menţinere a condiţiilor favorabile şi de evitare a perturbaţiilor), controlului de pilotaj (cu rol
de menţinere a condiţiilor favorabile şi crearea de condiţii noi în funcţie de cerinţele
obiectivului) şi a controlului adaptativ atunci când evoluţia unui proces este influenţată
permanent de factori perturbatori, în continuă schimbare.
5.1.4. Decizia
Decizia este un proces dinamic, în care, pe baza unor informaţii, se alege o direcţie de
acţiune în scopul atingerii unui anumit rezultat (atingerea obiectivelor generale ale
întreprinderii şi ale obiectivelor sociale ale angajaţilor. Eficienţa economică a întreprinderii
este direct proporţională cu calitatea şi oportunitatea deciziilor luate la toate nivelele
decizionale din structura organizatorică a acesteia.
În funcţie de factorul timp deciziile pot fi programate sau tactice, decizii
semiprogramate şi decizii strategice sau neprogramate.
Deciziile tactice sunt pregătite prin procedee logice şi se iau pentru acţiuni concrete,
imediate, care au un oarecare grad de repetitivitate. Pentru aceste decizii, baza o reprezintă
informaţiile aflate la dispoziţia conducerii. Pentru alegerea deciziei optime în literatura de
specialitate sunt menţionate câteva modalităţi şi anume:
 alegerea de tip DA sau NU pentru procese preconizate 100% (exemplu: aprobarea
documentaţiei tehnico- economice);
Pag. 47 din 160

 alegerea soluţiei dintr-un număr redus de posibilităţi (exemplu: alegere furnizori tehnică
de măsurători terestre);
 alegerea conducerii pentru obţinerea mai multor soluţii optime (exemplu: desfăşurare
de lucrări de verificare a execuţiei construcţiilor într-un nou ansamblu urbanistic; execuţie
lucrări de cadastru funciar, de valoare mare în timp scurt şi decontabilă, în aproximativ
aceeaşi zonă pentru un grup de societăţi notariale, ambele grupe de lucrări fiind de valori
comparabile, dar care au acelaşi termen de realizare.
Deciziile semiprogramate sunt luate pe baza unor elemente programate, dar a căror
combinare în soluţia stabilită nu poate fi în prealabil determinată. Pentru alegerea soluţiei
celei mai raţionale se au în vedere următoarele aspecte:
 necesitatea intervenţiei determinată de elemente aleatorii de urgenţă, situaţii care
impun o documentare de urgenţă (exemplu: urmărirea comportării unei construcţii care
prezintă tasări inegale importante într-o perioadă scurtă de timp);
 acordarea unui anumit credit deciziei asupra problemei de rezolvat (exemplu: folosirea
unui nou program de calcul pentru prelucrarea automată a datelor, deşi până la acea dată
informaţiile erau prelucrate fie manual, fie cu un program, mai vechi, dar consacrat, în
domeniu).
Deciziile neprogramate (strategice) se referă cu precădere la noi probleme pentru a căror
rezolvare sunt necesare cel puţin cu caracter parţial, soluţii originale. Aceasta implică
elemente de cercetare şi experimentare, pe baza bazei de date existente la dispoziţia
conducerii şi a influenţelor din mediul dinamic, extern, asupra problemelor respective. În
acest caz deciziile nu mai sunt cuantificabile strict. Exemplu: retehnologizarea unor sectoare
ale întreprinderii şi implicaţiile asupra resurselor umane existente la un moment dat.
Etape în procesul decizional
Procesul decizional este influenţat de prioritatea problematicii şi de nivelul competenţelor

factorilor decizionali.
Etapele procesului decizional pot fi parcurse prin procedee tradiţionale prin care sunt puse
în evidenţă elementele de intuiţie, experienţă, talent, fără a exista o metodologie de alegere a
soluţiilor optime, sau prin procedee ştiinţifice caracterizate prin tratarea teoretică a deciziei.
Abordarea ştiinţifică a teoriei decizionale se sprijină pe:
Pag. 48 din 160

 teoria matematică şi statistică a deciziei, care constă în analiza cantitativă, studierea

variantelor posibile determinate de diferiţi factori de influenţă în care analiza cantitativă se
interpretează şi pe plan calitativ, calculându-se şi urmărindu-se consecinţele, riscurile,
eficienţa;
 teoria sistemelor sau deciziilor multidimensionale în care preponderente sunt
investigaţiile de corelare şi concordanţa între subsistemele unităţilor, fapt ce permite folosirea
criteriilor de optim multiple;
 teoria psihologiei deciziei, care priveşte modul în care se manifestă colectivitatea în
procesul elaborării, optimizării deciziilor şi ia în considerare finalizarea acestora, în special în
raport cu necesităţile sociale ale angajaţilor.
Decizia şi delegarea de autoritate
Delegarea de autoritate este procesul prin care un conducător încredinţează altui

conducător situat la un nivel ierarhic imediat inferior îndeplinirea unor sarcini şi atribuţii
împreună cu exercitarea autorităţii şi responsabilităţii, creându-i şi condiţiile necesare pentru a
putea acţiona cu un anume grad de libertate asupra resurselor aflate la dispoziţia sa.
Conducătorul care delegă autoritatea trebuie să supravegheze discret desfăşurarea procesului
şi să respecte condiţiile de delegare stabilite, să aibă pregătite metode de intervenţie în
momentul apariţiei unor abateri. Aplicarea delegării de autoritate se face numai pentru
perioade limitate şi numai prin prezenţa unui ordin scris în acest sens.
Pag. 49 din 160

5.2. Stiluri de conducere. Tipuri de manageri
5.2.1. Stiluri de conducere
Stilul de conducere priveşte modul în care un conducător utilizează aptitudinile, experienţa şi

cunoştinţele sale pentru a lucra cu oamenii în scopul îndeplinirii sarcinilor de muncă.
Elementele caracteristice sunt:
 Motivaţia;
 Relaţiile interpersonale;
 Fluxul comunicării şi al informaţiilor;
 Modul de stabilire al sarcinilor;
 Procesul decizional şi
 Caracteristicile controlului.
a. Motivaţia
Cercetările recente evidenţiază că stimulentele de ordin material sunt esenţiale fiind

urmate de cele de ordin moral.
Alte motivaţii sunt:
 Sentimentul valorii personale (efectuarea unor lucrări interesante, de interes naţional,
de exemplu participarea în echipe de lucru de recunoaştere internaţională);
 Responsabilitatea mai mare şi autonomia în alegerea mijloacelor şi metodelor folosite
pentru realizarea obiectivelor de plan, a obiectivelor generale ale unei organizaţii;
 Climatul de muncă reflectat prin stima colegilor şi aprecierea activităţii desfăşurate;
 Posibilităţile de perfecţionare profesională şi de promovare pe scara ierarhică pot fi
exemplificate de modalităţile de formare ale echipelor manageriale la întreprinderile de
interes naţional sau la întreprinderile cu capital privat străin existente în România şi
selecţionarea echipelor de cercetători din instituţiile de cercetare internaţionale.
Optimizarea motivaţiei se realizează prin intersectarea până la suprapunere a necesităţilor
sociale ale salariaţilor cu cele generale ale întreprinderii.
b. Relaţiile interpersonale
Pag. 50 din 160

În aceeaşi întreprindere, salariaţii se află în relaţii diferite unii faţă de alţii putându-se
deosebi relaţii interpersonale între membrii aceluiaşi colectiv şi relaţii interpersonale între
salariaţii diferitelor compartimente. Relaţiile dintre conducători şi angajaţi sunt în funcţie de
stilul de conducere şi se pot manifesta sub două forme:
relaţii de dominare sau relaţii de colaborare.
c. Fluxul comunicării şi al informaţiei
Prin comunicare se înţelege transmiterea de mesaje (idei, informaţii) între un emiţător şi

un receptor în scopul înţelegerii mutuale.
Se poate aprecia că peste 70% din activitatea unui conducător este consacrată
comunicărilor şi informaţiilor.
Comunicările se fac pe linie ierarhică în dublu sens (ascendent şi descendent) şi lateral,
între aceleaşi tipuri de niveluri ierarhice.
Informaţia trebuie să fie clară, obiectivă şi cuprinzătoare.
d. Modul de stabilire al sarcinilor depinde de obiectul de activitate şi obiectivele

organizaţionale, valoarea, motivaţia şi funcţia angajaţilor pe scara ierarhică şi a competenţelor
şi de tipul conducătorului.
Stabilirea sarcinilor se face în fişa postului fiecărui angajat prin două metode: fie la
aprecierea cadrelor de conducere, fie prin consultarea conducătorului cu subalternii.
Realizarea unor sarcini prestabilite conduce la dezinteres, lipsă de creativitate şi de
participare a angajaţilor.
e. Procesul decizional
În acest proces sunt implicaţi doi factori: conducerea şi personalul din subordine.
Situaţiile frecvent întâlnite în procesul luării deciziilor sunt:
 Decizia se ia numai de conducere;
 Decizia se ia de conducere după consultarea subordonaţilor;
 Decizia se ia de conducere împreună cu subordonaţii;
 Decizia se ia numai de subalterni (foarte rar întâlnită);
 Decizia se ia de personalul din subordine, după consultarea conducerii.
Pag. 51 din 160

f. Controlul este un proces ce constă în evaluarea rezultatelor (îndeplinirea sarcinilor,

respectarea normelor şi prescripţiilor tehnice etc.).
După obiectul său, controlul are două părţi: controlul resurselor materiale şi controlul
resurselor umane.
Pentru personalul din subordine se ridică două probleme majore şi anume: nivelul la care
se exercită controlul şi modul de utilizare a rezultatelor controlului.
5.2.2. Tipuri de manageri
În funcţie de modul de executare a sarcinilor, eficienţa conducerii (managementului),

modului de realizare a relaţiilor şi a contractelor, se disting următoarele tipuri de conducători:
 Altruistul (misionarul), interesat în special de relaţiile umane;
 Delăsătorul (negativul), cu slabe calităţi de conducător;
 Autocratul, preocupat numai de sarcini;
 Ezitantul caracterizat printr-un interes sporit pentru realizarea sarcinilor, stabilirea
contractelor, dar cu interes scăzut pentru rezultate;
 Promotorul, preocupat de creşterea eficienţei activităţii întreprinderii şi de interesele
sociale ale angajaţilor;
 Birocratul, este preocupat de creşterea eficienţei activităţii întreprinderii bazându-se
pe reguli stricte, rigide;
 Autocratul este bine intenţionat dar nu este interesat de problemele sociale ale
angajaţilor;
 Realizatorul corespunde din punct de vedere al ansamblului preocupărilor sale cu
tipul conducătorului adevărat.
Din punctul de vedere al gradului de flexibilitate, al stilului de conducere, deosebesc

conducători f1exibili şi conducători impulsivi.
Din punctul de vedere al gradului de angajare şi comportarea cu personalul din
subordine sau de la nivelele ierarhice superioare şi al randamentului activităţii desfăşurate se
remarcă conducători eficienţi sau, neeficienţi.
Mutaţiile intervenite în ultimii ani în domeniul managementului se reflectă şi asupra
stilurilor de conducere, implicit asupra tipurilor de manageri. Astfel se poate diferenţa o nouă
Pag. 52 din 160

grupare a conducătorilor caracterizată prin trăsături specifice, deosebindu-se conducătorii

tradiţionali şi neomanagerii.
Conducătorilor tradiţionali le sunt specifice următoarele trăsături: se consideră şefi
absoluţi, urmează calea ierarhică în rezolvarea problemelor întreprinderii, tezaurizează
informaţiile, caută să se specializeze într-un singur domeniu (finanţe, marketing), pretind ore
suplimentare.
Neomanagerul se vede pe sine ca sponsor, lider, consilier, negociază cu oricine poate
fi util, preferă să schimbe structura organizatorică în funcţie de cerinţele pieţei, difuzează
informaţiile, preferă polispecializarea şi pretinde doar rezultate.
Dintre tipurile de neomanageri amintim: transparentul, renascentistul, radicalul,
descurcăreţul, managerul uman.
Calităţile necesare unui bun manager sunt: imaginaţia creatoare, pronunţat simţ
realităţii, mare putere de analiză şi sinteză, obiectivitate, operativitate şi nu în ultimul rând
aceea de a fi un lider.
Pentru a putea fi un lider, calitate analizată de diferiţi specialişti cu bogată experienţă
practică, cerinţele pentru un bun manager sunt: caracterul, respectul şi comportamentul demn
faţă de oameni, înalt nivel de competenţă în domeniul său de activitate; capacitate de stăpânire
a evenimentelor. capacitate de previziune, accesibilitate la idei noi, putere de convingere,
preocupare pentru formarea succesori (înlocuitori).
În literatura de specialitate sunt menţionate calităţile fiecărui tip de conducător. În cele
ce urmează vom insista asupra calităţilor unui manager eficient.
Dintre managerii eficienţi se diferenţiază:
1. Organizatorul este caracterizat prin:
- stabilirea relaţiilor ierarhice corecte;
- impunerea diplomatică a stilului de conduce şi control faţă de subordonaţi;
- acordarea unei oarecare independenţe subordonaţilor spre a-şi putea manifestă libera
iniţiativă;
- ştie că esenţialul este de prevedea şi organiza corect acţiunile din cadrul
întreprinderii;
- respectă pregătirea profesională a angajaţilor garantată de diplome;
- dă dovadă de exigenţă diplomatică fată de angajaţi pe care îi respectă şi ştie să se
facă respectat de aceştia;
- ştie să îşi influenţeze discret subordonaţii;
- este obiectiv în deciziile luate fiind rareori în dezacord cu subordonaţi, ierarhic.
Pag. 53 din 160

2. Practicianul vede strict relaţiile dintre superiori şi subordonaţi, considerându-i pe

toţi membrii unei echipe. Subordonaţii cooperează bine între ei şi cu şefii ierarhici superiori,
fără ascunderea deficienţelor din activităţile întreprinse. Aspectul motivaţional al muncii este
bine conturat. Coordonator al întregii activităţi managerul nu-şi va delega puterea în favoarea
altei persoane. Nu este influenţabil în mod evident. Analiza dezacordurilor manageriale este
făcută de la cauză către efecte, iar dezacordurile importante sunt analizate sistematic.
3. Întreprinzătorul apreciază că rolul său de conducător este de a direcţiona
subordonaţii în vederea atingerea obiectivelor generale ale întreprinderii. Relaţiile ierarhice,
bine precizate sunt bazate pe competenţe, fiecare angajat îşi cunoaşte responsabilităţile ce
derivă din poziţia ocupată pe scara ierarhică şi fişa postului. Un astfel de manager poate
influenţa evenimentele, are gustul puterii, fără falsă modestie lăsând să se observe aceasta. Se
bazează pe experienţa dobândită în activitate profesională personală, îi place competiţia, nu se
teme să abordeze conflictele, dar în final ele este cel care dă verdictul.
4. Realistul stabileşte relaţii ierarhice bazate pe încredere şi respect reciproc.
Subordonaţii participă cu informaţii în cadrul procesului decizional. Acceptă influenţarea
reciprocă cu personalul din subordine. Se bazează pe experienţa profesională dobândită şi de
profesionalismul de care dă dovadă în permanenţă în rezolvarea problemelor întreprinderii.
Tratează conflictele interne prin negociere găsind soluţii bune pentru cei implicaţi.
Subordonaţii îl respectă, chiar dacă opiniile şi ordinile sale ar putea fi în dezacord cu ale lor.
5. Maximalistul este tipul managerului ajuns pe această înaltă poziţie ierarhică prin
rezultatele deosebite obţinute practic, în promovarea afacerilor viabile şi susţinerea bunului
mers al acestora. Pot avea diplome sau nu, pot fi foarte tineri, sau foarte puţin experimentaţi,
fiind doar autodidacţi. Dau ordine care li se par viabile, asigurând o bună compatibilitate cu
obiectivele întreprinderii. Acceptă influenţa reciprocă între angajaţi şi conducere ca fiind utilă
pentru bunul mers al activităţilor. Dezacordurile sunt percepute ca fenomene normale, de
aceea le şi foloseşte cât mai eficient posibil; preferă totuşi exprimarea pe faţă a
nemulţumirilor şi caută să găsească modalităţi rezonabile de a le aplana.
Pag. 54 din 160

5.3. Managementul echipei
5.3.1. Managereriat şi leadership
Entităţile economice sunt conduse de un manager, calitate oficială conferită şi

recunoscută de acţionariat. După cum s-a văzut mai la subcapitolul anterior, funcţiile
managerului sunt în special de ordin strategic. Acesta planifică, organizează, coordonează,
motivează, controlează şi evaluează, având o autoritate formală faţă de subordonaţi. Această
autoritate este însă impusă şi există situaţii în care nu este foarte bine acceptată de angajaţi.
Pe de altă parte există persoane care se impun în faţa colectivului firmei, prin calităţi
profesionale, umane, talent oratoric, putere de convingere. Aceştia pot fi acceptaţi drept lideri,
chiar dacă această calitate nu concordă cu poziţia lor în cadrul firmei. Aceştia sunt persoane
care crează viziune, norme şi comportamente acceptate de colaboratori. Sunt capabili de un
dialog real, acceptă şi îşi însuşeşte ideile valoroase ale celorlalţi. Se impune prin exemplul
personal, are şi impune încredere, oferă sfaturi şi ajutor şi are talentul de a mobiliza, astfel
încât scoate ce-i mai bun în membrii echipei.
Cu cât managerul este mai aproape de a fi şi un lider recunoscut de întregul colectiv pe
care îl conduce, cu atât şansele firmei să-şi realizeze obiectivele sunt mai mari. Dacă
managerul şi liderul sunt persoane diferite, situaţie relativ des întâlnită, este rolul şi meritul
managerului să-l identifice pe liderul informal şi să-l atragă spre acceptarea strategiei firmei,
astfel încât, indirect, acesta din urmă să poate pune în mişcare resursele umane în sensul dorit
de administraţie.
5.3.2. Procesul de formare a echipei
Pentru formarea şi dezvoltarea echipelor există mai multe modele teoretice, printre
cele mai cunoscute fiind cel conceput de profesorul american Bruce Tuckman, de la
Universitatea Statului Ohio, în deceniul şapte al secolului trecut.
Potrivit lui Tuckman, formarea şi dezvoltarea unei echipe este un sistem în patru
etape, denumite sugestiv Forming, Storming, Norming şi Performing.
Prima etapă, Forming, este etapa de adunare a echipei, când membrii încep să se
cunoască între ei, dar neavând încă un obiectiv comun, acţionează independent. Acesta este
moment în care intervine liderul care conturează o viziune şi dă tuturor o direcţie comună.
Pag. 55 din 160

Relaţiile dintre membrii echipei sunt încă marcate de neîncredere, nesiguranţă, este o etapă de
tatonări, în care fiecare îşi caută locul. Regulile nu sunt încă stabilite, sarcinile nu sunt încă
conturate. Este rolul liderului să definească, împreună cu membrii echipei, aceste roluri şi
aceste sarcini. Liderul este cel care vorbeşte acum, transmiţând echipe viziunea, obiectivele şi
strategia şi încurajând, în acelaşi timp, pe fiecare să-şi expună propriile păreri.
Etapa a doua, Storming, este stadiul în care membrii echipei încep să-şi intre în rol.
Dar relaţiile interpersonale nefiind încă foarte bine fixate, acţiunile membrilor se suprapun sau
vin chiar în contradicţie. Cu cât fiecare încearcă să-şi asume căt mai multe acţiuni, cu atât
funcţionarea echipe este mai deficitară, putându-se ajunge la tensiuni, la neîncredere, la
conflicte interne. În această etapă mulţi membri ai echipei clachează şi se auto-exclud. Deşi
obiectivele şi regulile au fost stabilite, încă nu sunt însuşite de to, încă nu sunt însuşite de toţi
membrii echipei. Rolul liderului este cu atât mai greu în această fază, riscul demotivării şi al
dezbinării echipei fiind foarte pronunţat.
În etapa a treia, Norming, încrederea între membrii şi faţă de liderul echipei creşte.
Strategia începe să fie înţeleasă şi să fie acceptată de întreaga echipă. Regulile încep să
funcţioneze, metodele de lucru încep să fie respectate. Comunicare bidirecţională lider-echipă
începe să dea roade, aspectele neconforme sunt comunicate, ceea ce permite luarea măsurilor
de corecţie. Liderul îsi poate permite delegarea unor responsabilităţi către unii din membrii
echipei.
Ajungerea în etapa a patra, Performing, este un indicator al calităţii membrilor şi
echipei în ansamblu. Toată lumea acţionează ca un tot unitar, ştiind de ce şi ce are de făcut,
fiind motivată să atingă sau chiar să depăşească rezultatele stabilite. Liderul poate delega către
membrii echipei majoritatea responsabilităţilor, fără a mai fi necesară îndrumarea şi
verificarea la fiecare pas. Lui îi rămâne rolul de strateg, implicarea sa pe plan operaţional fiind
foarte limitată.
În topografie nu se poate concepe munca în afara echipei. Dacă ne referim la etapa
măsurătorilor de steren, staţiile totale robotizate pot reprezenta o soluţie pentru o topografie
solitară, dar aceasta este o excepţie, regula fiind lucrul în echipe de cel puţin doi-trei oameni.
Una din persoane este operatorul, de regulă şeful echipei, cel care mânuieşte instrumentul
principal de măsurare: teodolitul, staţia totală, nivela. Acesta colaborează cu unul sau mai
mulţi figuranţi, care marchează punctele de detaliu cu ajutorul prismelor sau al stadiilor. Rolul
acestora este important, deoarece de modul cum simte punctele caracteristice ale terenului
depinde precizia cu care urmează a se determina modelul tridimensional al zonei. De
Pag. 56 din 160

asemenea, modul de comunicare, uneori non-verbală, dintre membrii echipei poate asigura
sau nu o bună fluenţă şi productivitate în sesiunea de lucru.
Cele patru etape identificate de Tuckman pot fi regăsite şi în procesul de formare şi
consolidare a unei echipe de măsurători topografice.
Prima etapă, Forming, este cea în care membrii echipei se văd prima dată şi când
liderul echipei le transmite colaboratorilor care este conţinutul misiunii lor comune, care sunt
etapele, procedurile şi regulile. Este momentul în care colaboratorii ori nu înţeleg foarte bine
ce au de făcut, ori îşi formează o impresie greşită, ceea ce este explicabil, datorită lipsei unor
experienţe anterioare. Chiar dacă nu sunt începători, este posibil ca colaboratorii să fi venit
din alte echipe, unde au funcţionat alte reguli şi să existe încă în mintea lor confuzii între ceea
ce li s-a cerut să facă şi ceea ce ştiu că făceau în echipa precedentă. Şi aceste obiceiuri, de cele
mai multe ori, diferă de la o echipă la alta.
De aceea urmează, inevitabil, etapa denumită Storming. Este etapa în care consumul
nervos este mare, dar rezultatele profesionale sunt reduse. Între operator şi figuranţi apar
neînţelegeri sau nesincronizări, mişcările figuranţilor nu sunt corelate astfel încât măsurarea
are sincope. Rolul liderului de echipă este vital, el fiind cel care trebuie să comunice cu
membrii echipe, facând apel la tot tactul de care este capabil, astfel încât coeziunea echipei să
nu fie afectată.
Etapa a treia, Norming, intervine în momentul în care sistemul de lucru şi regulile
încep să fie înţelese şi comunicarea dintre membrii echipei şi lider începe să dea roade. Acum
se fac corecţiile, acum se însuşesc bine procedurile de lucru, acum se corectează eventualele
deprinderi anterioare greşite. Dacă este cazul, pot fi valorificate şi iniţiativele sau experienţele
anterioare ale figuranţilor, care, după ce sunt acceptate de lider, pot duce la modificarea
procedurilor.
Etapa numită Performing este caracteristică echipelor sudate, bine instruite şi
motivate. În această etapă este posibilă delegarea de responsabilităţi, pentru unele etape de
lucru, către figuranţii care au demonstrat, în etapele anterioare, cunoştintele şi abilităţile
necesare.
Pag. 57 din 160

6. Analiza proceselor de muncă şi evaluarea muncii
6.1. Generalităţi
Înainte de a stabili normele de muncă şi calitatea muncii, conducea firmei trebuie să

precizeze metoda de muncă ce se va folosi în procesul de producţie.
Obiectivul de bază în alegerea metodei de muncă este acela de a obţine productivitatea
şi eficienţa muncii maxime, pentru realizarea cărora trebuie să fie ales cel mai potrivit set de
resurse intrare în procesul de producţie, precum şi procedurile de prelucrare a acestora.
În general metodele convenţionale de muncă sunt deja standardizate, având stabilite
normative, fiind cunoscute astfel performanţele posibile de realizat pentru fiecare operaţie a
metodei.
Normativele aproximează nivelul cel mai ridicat posibil al productivităţii muncii
pentru fiecare operaţie, ele odată calculate servesc la evaluarea rezultatelor, pentru calculul
cantităţii de muncă necesară şi pentru programarea şi planificarea producţiei.
Pentru a putea analiza problemele de bază ale metodelor de lucru mai ales în legătură
cu utilizarea forţei de muncă în procesele de producţie, trebuie clarificate mai întâi
semnificaţiile celor doi termeni: productivitate şi eficienţă.
6.2. Productivitatea şi eficienţa
Frecvent pentru exprimarea productivităţii muncii Wm, se utilizează raportul dintre

cantitatea totală de ieşiri Z şi cantitatea de muncă ce s-a consumat:
Y
Wm 
M
Asemănător se calculează şi nivelul de eficienţă al muncii Em, care exprimă cât de bine
a fost utilizată forţa de muncă:
Wm
Em 
W0
- în care W0 = productivitatea etalon a muncii
Z
W0 
M
Pag. 58 din 160

Deoarece obiectivul primordial al conducerii este creşterea productivităţii şi eficienţei

muncii la stabilirea metodelor de lucru trebuie să se respecte următoarele trepte de procedură:
- identificarea şi descrierea actualei metode;
- analizarea critică a actualei metode;
- îmbunătăţirea noilor metode de muncă;
- selectarea celei mai bune metode;
- aplicarea noii metode;
- urmărirea aplicării noii metode.
Reprezentarea sintetică a complexelor de operaţii ce compun un proces de producţie,
poate fi făcută cu ajutorul unor reprezentări grafice dintre care cele mai adecvate pentru
procesul de efectuare a măsurătorilor sunt: ciclograma, graficul consumului de muncă şi
diagrama procesului de muncă.
- Ciclograma – permite prezentarea grafică a procesului de producţie, analizat
pe complexe de operaţii, pentru care se specifică executantul şi participarea în timp a acestuia
la realizarea ciclului de producţie.
- Graficul consumului de muncă. Această reprezentare redă detalii cu privire
la ocuparea executantului în timp şi pe categorii de lucrării. Pentru aceasta, se trece în dreptul
fiecărui muncitor din formaţia de lucru, simbolul şi durata complexului de operaţii la care a
luat parte pe întreaga durată a ciclului de producţie.
- Diagrama procesului de muncă. Diagrama procesului de producţie are o
coloană pe care se listează în secvenţe etapele tehnologice care compun procesul. Alături de
fiecare etapă tehnologică se marchează printr-un punct simbolul care desemnează clasa etapei
tehnologice.
În timpul analizei durata etapei tehnologice este folosită pentru a determina numărul
de muncitorii necesari în cazul fiecărei etape tehnologice, pentru a face faţă cerinţelor
producţiei.
6.3. Măsurarea muncii. Structura timpului de muncă
Măsurarea muncii cuprinde metode şi procedee de determinare a timpului de muncă ce

se consumă la efectuarea unei etape tehnologice. Măsurarea timpului de muncă serveşte la:
- determinarea pierderilor de timp şi a cauzelor acestor pierderi;
- compararea diferitelor metode de muncă pentru stabilirea celei mai eficiente;
Pag. 59 din 160

- determinarea normelor şi normativelor de muncă;

- verificarea calităţii normelor şi normativelor de muncă.
În reprezentarea grafică de mai jos este redată structura timpului de muncă:
TM
TP TN
To T T T
D IR IN
tb t T
T T
a IE
PI t t tmn t t t
t7
1 2 3 4 5 6
t8
t9
TM – timpul de muncă, perioada în cadrul cărei executantul trebuie să-şi îndeplinească

sarcinile cuprinse în sfera de atribuţiuni sau în normă;
TP – timpul productiv, partea din timpul de muncă în cadrul căreia executantul
efectuează lucrării pentru realizarea unei sarcinii de muncă;
TN – timp reproductiv, însumează întreruperile din muncă a executantului sau timpii în
cadrul cărora acesta deşi lucrează nu efectuează lucrării legate de realizarea sarcinilor sale de
muncă;
TIE – timpul în care se face deplasarea la locul de muncă şi invers;
TPI – timp de pregătire – încheiere;
T0 – timpul operativ, este partea din timpul productiv în cadrul căruia executantul
acţionează asupra obiectului muncii modificându-i starea sau poziţia în spaţiu;
tb – timpul de bază este o parte din timpul operativ în care executantul participă
nemijlocit la modificarea obiectului muncii;
ta - timpul ajutător este component al timpului operativ în care executantul efectuează
mişcări necesare producerii modificărilor obiectului muncii, fără a se produce aceste
modificări.
Timpii de bază şi auxiliar, în general se clasifică după modul de intervenţie a
executanţilor:
t7 – timpul de muncă manuală;
Pag. 60 din 160

t8 – timpul de muncă manual-mecanică;

t9 – timpul de supraveghere a funcţionării utilajelor;
TD – timpul de deservire a locului de muncă, inclusiv crearea condiţiilor de mediu,
igienă şi microclimat;
t1 – timpul de deservire tehnică;
t2 - timpul de deservire organizatorică;
TIR – timp de întreruperi reglementate (conform unui program stabilit);
t3 – timpul de odihnă şi necesităţi fireşti;
t4 – timpul de întreruperi condiţionate de tehnologie şi organizarea muncii;
Tmn – timpul de muncă neproductivă în cadrul căreia executantul deşi lucrează nu
efectuează lucrării necesare desfăşurării procesului de producţie;
TIN – timp de întreruperi nereglementare
t5 – timp de întreruperi, independent de voinţa muncitorilor;
t6 – timp de întreruperi dependent de executant.
6.4. Norme şi normative de muncă
După forma lor de exprimare normele se grupează în:

- norme de timp, norme de producţie, norme de personal şi norme de deservire.
a. Normele de timp definesc consumurile de muncă ale unui muncitor ce lucrează
singur sau în echipă, cu o anumită calificare, pentru obţinerea unei unităţi de produs, de
lucrare sau dintr-un serviciu, în anumite condiţii tehnologice, tehnice şi organizatorice de
desfăşurare a procesului de producţie.
b. Normele de producţie sunt inversele normelor de timp şi exprimă produsele,
lucrării sau serviciile specifice ce trebuie conţinute prin consumul unei unităţi de muncă.
c. Normele de personal definesc numărul de muncitori cu o anumită calificare,
necesari într-un schimb, pentru deservirea unei maşini, unui aparat etc., în anumite condiţii
tehnologice, tehnice şi organizatorice de la locul de muncă precizate prin sarcinile lor de
muncă (sfera de atribuţii).
d. Normele de deservire sunt inversele normelor de personal. Ele definesc numărul de
maşini, numărul de aparate etc., care sunt deservite într-un schimb de un muncitor (singur sau
în echipă), cu o anumită calificare, în anumite condiţii tehnologice, tehnice şi organizatorice
de la locul de muncă, precizate prin sarcinile lui de muncă (sfera de atribuţii).
Pag. 61 din 160

În mod similar, după forma lor de exprimare normativele se grupează astfel:

- normative de timp, normative de producţie, normative de personal şi
normative de deservire.
a. Normativele de timp – stabilesc variaţia consumurilor specifice de muncă,
determinate experimental pentru un muncitor (ce lucrează singur sau în echipă), cu o anumită
calificare, în funcţie de variaţia principalilor parametri care permit obţinerea unei unităţi dintr-
un produs, dintr-o lucrare, în condiţii tehnologice, tehnice, organizatorice, prestabilite.
b. Normativele de producţie – sunt inversele normativelor de timp. Ele stabilesc
variaţia producţiei, lucrărilor sau serviciilor în funcţie de variaţia principalilor parametri, ce se
pot obţine prin consumul unei unităţi de muncă, al unui muncitor (singur sau în echipă), cu o
anumită calificare, în condiţiile tehnice, tehnologice şi organizatorice stabilite în mod
experimental.
c. Normativele de personal – stabilesc numărul minim de muncitori cu o anumită
calificare necesar într-un schimb pentru deservirea unei maşini, aparat etc., în funcţie de
variaţie principalilor lor parametri, în condiţii tehnologice, tehnice şi organizatorice optime,
stabilite în mod experimental, cu precizarea sarcinilor de muncă (sferei de atribuţii) a
muncitorilor.
d. Normativele de deservire – sunt inversele normativelor de personal. Ele stabilesc
variaţia numărului de maşini, aparate etc., în funcţie de variaţia principalilor lor parametri, ce
sunt deservite într-un schimb de un muncitor (singur sau în echipă) cu o anumită calificare, în
condiţii tehnologice, tehnice şi organizatorice stabilite în mod experimental, cu precizarea
sarcinilor de muncă (sfera de atribuţii) a acestuia.
După etapa tehnologică la care se referă se deosebesc:
- norme sau normative elementare;
- norme sau normative compuse;
- norme sau normative complexe.
Normele sau normativele elementare se determină la nivelul operaţiilor principale
sau secundare, prin măsurători directe.
Normele sau normativele compuse se determină la nivelul unui complex de operaţii,
pe baza normelor sau normativelor elementare ale operaţiunilor repetabile şi pe bază de
măsurători directe pentru operaţiile nerepetabile.
Pag. 62 din 160

Normele sau normativele complexe se determină la nivelul unui proces simplu, pe

baza normelor sau normativelor compuse (sau elementare) şi pe baza măsurării directe a
complexelor de operaţii nerepetabile.
6.5. Antemăsurătoarea
Piesă de bază a documentaţiei tehnico-economice, antemăsurătoarea se întocmeşte

pentru fiecare categorie de lucrări distinctă în parte şi reprezintă evaluarea cantitativă a
proceselor aferente realizării categoriei de lucrări, înscrise în ordine tehnologică.
Prin definiţie, antemăsurătoarea reprezintă lista proceselor pe domenii de activitate şi
tehnologii caracteristice, încadrate în norma de deviz comasată ce trebuie realizate pentru
obţinerea produsului producţiei (topo-fotogrammetrice, cartografie, geodezie).
Antemăsurătoarea reprezintă cuantificat volumul lucrărilor, putându-se întocmi pe
părţi de lucrări incluse în obiect sau pe întregul obiect.
Norma de deviz comasată reprezintă documentaţia tehnico-economică prin care se
stabilesc cantităţile de resurse materiale maxime care pot fi consumate pentru realizarea unui
produs finit, în anumite condiţii tehnico-organizatorice date.
Specific lucrărilor de măsurători terestre (geodezice, topo-fotogrammetrice,
cartografice) este Catalogul de norme de deviz unificate pe economie O. Pentru lucrările de
construcţii aferente realizării reperelor topografice şi geodezice (borne, piramide, repere de
nivelment) care se realizează la locul de plantare, materialele se consideră transportate şi
depozitate pe teren la locul construcţiei.
La stabilirea proceselor înscrise în antemăsurătoarea se porneşte de la obiect în jos,
respectiv, de la concepţie. Este o activitate pur mentală şi reuşita întocmirii ei depinde de
pregătirea şi experienţa proiectantului.
Încadrarea proceselor se face conform prevederilor din „Instrucţiunile de aplicare a
normelor de muncă pentru lucrările geodezice, topo-fotogrammetrice şi cartografiere
(măsurători terestre)” cu care începe Normativul.
În Instrucţiuni sunt prezentate: categoriile de lucrări la care se aplică Normativul,
modul de calcul al normelor, perioada de lucru pentru care se aplică (1.06 … 31.10 în
regiunile de deal şi 1.05 … 30.09 în regiunile de munte), precum şi majorările în cote
procentuale pentru alte perioade de execuţie, dotarea tehnică a formaţiei de lucru, transportul
formaţiei de lucru şi a aparatelor necesare în teren.
Pag. 63 din 160

Urmează categoriile de greutate ale terenului în funcţie de accidentaţie, acoperirea

acestuia (vizibilitate) şi sporurile aferente consumului de manoperă.
Catalogul se continuă cu capitolele de lucrări în care inginerul încadrează lucrările ce
au fost executate sau urmează a fi executate în Capitole de lucrări la începutul cărora sunt
precizate în partea de generalităţi condiţiile concrete de încadrare a lucrării (operaţiunilor),
precum şi modalităţi de aplicare a normelor, documentare pentru execuţia lucrărilor, categoria
de greutate a terenurilor pentru care se aplică. Astfel capitolele de lucrări se referă după cum
urmează:
 Capitolul A „Analize, studii , proiecte, recunoaşteri privind
măsurătorile terestre”;
 Capitolul B „Construcţii de semnale geodezice”;
 Capitolul C „Borne, reperi, picheţi”;
 Capitolul D „Marcarea punctelor pe teren”;
 Capitolul E „Lucrări pregătitoare privind execuţia operaţiilor
geodezice şi topografice”;
 Capitolul F „Măsurarea distanţelor”;
 Capitolul G „Observaţii azimutale şi zenitale”;
 Capitolul H „Observaţii altimetrice”;
 Capitolul I „Determinări, transmiteri, reperaje”;
 Capitolul J „Operaţii speciale de măsurători terestre”;
 Capitolul K „Calcule topografice”;
 Capitolul L „Calcule geodezice”;
 Capitolul M „Redactarea operatelor tehnice”;
 Capitolul N „Pregătirea suportului, raportarea şi redactarea planurilor”;
 Capitolul O „Lucrări fotogrammetrice”;
 Capitolul P „Cadastru şi exproprieri”;
 Capitolul R „Cartografierea planurilor”;
 Capitolul S „Multiplicarea planurilor”;
 Capitolul T „Aplicări, trasări, amplasări”;
 Capitolul U „Norme de timp grupate pentru lucrările de măsurători
terestre”.
Pag. 64 din 160

Fiecare capitol de lucrări cuprinde procese simple şi complexe, în care proiectantul îşi
poate încadra lucrările necesare a fi executate. La început, fiecare proiectant îşi verifică
modelul mintal folosind Tabla de materii în care sunt înscrise toate procesele, pe categorii de
lucrări pentru a face încadrarea corectă a tuturor proceselor necesare realizării obiectivului de
realizat.
Fiecare proces este reprezentat în antemăsurătoare printr-un simbol, urmat de
denumirea procesului.
Exemplu
OBI este simbolul Balizei cu o singură pereche de fluturi încadrată în Normele de
deviz O, capitolul B Construcţii de semnale geodezice, I este simbolul construcţiei.
Norma de deviz include: materiale necesare; procese simple componente; unitatea de
măsură aferentă procesului; norma de timp pe executanţi.
Astfel pentru exemplul anterior, Indicatorul de norme de deviz O, precizează pentru
articolul OBI conţinutul normei de muncă: alegerea materialului şi dimensionarea pieselor
componente, confecţionarea fluturelui din două scânduri de lemn de brad de 62,5  17  1,2
cm, confecţionarea balizei din manelă de 5 m, cu diametrul de 4 cm, la vârf, vopsirea şi
văruirea fluturelui şi a balizei; montarea fluturelui.
Unitatea de măsură: bucata. NORMA DE TIMP
Felul lucrării Calificarea Ore-om
executanţilor
Baliză cu o Inginer 0,05
singură pereche de proiectant
fluturi Dulgher 2/1 0,72
Folosirea simbolurilor este deosebit de utilă atunci când este folosită metoda automată
de întocmire a devizelor şi extraselor de resurse. Programele de calcul automat sunt cele
aprobate de Ministerul Lucrărilor Publice şi Amenajării Teritoriului (MLPAT) şi Ministerul
de Finanţe (MF).
Nivelul de detaliere în cadrul obiectului pentru care se întocmeşte antemăsurătoarea se
stabileşte de fiecare inginer proiectant astfel încât să corespundă unor stadii fizice în
efectuarea lucrărilor, într-o succesiune tehnologică reală.
În continuare este prezentat un exemplu de întocmire al antemăsurătorii pe obiect.
Pag. 65 din 160

OBIECT: LUCRĂRI DE TEREN, CALCUL ŞI RAPORTARE

ANTEMĂSURĂTOARE
Nr. Simbol articol Denumire articol UM Cant. Normă Ore-
Crt. de timp normă
1 OA 25a1 Recunoaşterea terenului ha 4 0,81 3,82
2 OG2Ce Măsurarea direcţiilor punct 1 11,07 11,07
orizontale în punctele de
triangulaţie
3 OU4Aa21 Staţie drumuire secundară punct 16 0,54 8,64
4 OU4Ab21 Punct radiat ruletă punct 396 0,109 42,06
5 OA6Aa Proiect pentru lucrări proiect 1 13,5 13,5
topografice
6 OL23 Transformarea punct 1 0,92 0,92
coordonatelor rectangulare
plane Gauss în coordonate
geografice
7 OL23 Transformarea punct 1 0,92 0,92
(asim.) coordonatelor geografice în
coordonate rectangulare
plane STEREO-70
8 OL20a Prelucrarea reţelei punct 1 9 9
geodezice prin metoda
observaţiilor indirecte, pe
calculator
9 OU4B2d Calcul punct staţie de punct 16 0,062 1,00
drumuire
10 OU4B3a Calcul coordonate radiate punct 395 0,13 51,35
11 ON7Aa Raportare rectangulară punct 395 0,05 19,75
12 OR2Bb12 Cartografierea originalelor dm2 50 1,57 78,50
de teren pentru planuri şi
hărţi
13 OR5Ba+b Verificare originale dm2 50 0,23 11,50
14 OR4 Executare cadru plan + planşă 6 7,2 43,20
cartuş
15 OM2B Descrierea topografică a punct 16 0,20 3,20
punctelor
16 OK17b Studiul şi numerotarea parcelă 69 0,03 2,07
cadastrală a parcelelor
17 OK18Aa Calculul suprafeţelor parcelă 69 0,08 5,52
Total general ore 337,56
Pag. 66 din 160

6.6. Categorii şi tipuri de preţuri
Metode de calcul pentru stabilirea preţurilor
Calculul preţurilor şi tarifelor se face conform normelor interne ale întreprinderii

(preţ/oră pentru manopera calificată, necalificată, adaos comercial practicat şi aprobat prin
Hotărâre de Guvern).
Preţurile pentru materiale, aparate, consumabile se elaborează pe baza preţurilor medii
calculate de ministerele din sfera Finanţelor, Administraţiei şi Lucrărilor Publice, Industrie şi
Comerţ, precum şi alte ministere interesate.
Categorii de preţuri
- Preţul la producător sau prestator de servicii se stabileşte pe unitatea de măsură
(produs) înainte de realizarea produsului (preţul de producţie trebuie să fie mai mic decât
preţul de ofertă/circulaţie şi include toate costurile resurselor şi altor cheltuieli strict legate
realizarea produsului);
- Preţul de livrare (ofertă) este preţul la care se vând produsele sau serviciile. La
preţul de producţie se adună un adaos comercial (AC), cotă parte din valoarea preţului de
producţie PP, stabilit de Consiliul de administraţie al întreprinderii pe game de produse şi
servicii.
Astfel:
PL = PP + AC
- Pentru materiale, consumabile, energie, combustibili, în general produse de consum,
se folosesc preţurile cu amănuntul ce se calculează conform actelor normative în vigoare şi
nu pot fi modificate decât tot prin acte normative de stat. Exemplu: modificarea preţurilor prin
creşterea TVA sau creşterea accizelor.
Observaţii
Pentru calculul preţurilor produselor la producător se utilizează metoda cost-plus care
constă în determinarea costului de producţie în mod unitar, la care se adaugă profitul dorit,
obţinându-se preţul de vânzare (livrare). Avantajul metodei de calcul constă în simplitate,
dezavantajul constă în faptul că ser asigură acoperirea integrală a costurilor de producţie,
indiferent dacă resursele utilizate sunt utilizate sau nu într-o manieră eficientă. O metodă mai
Pag. 67 din 160

eficientă este metoda cost direct care are avantajul posibilităţii de utilizare a pragului de
rentabilitate (Exemplu: evidenţierea legăturii dintre cost, preţ, volumul vânzărilor).
Tarifele serviciilor
Tarifele sunt legate în special de prestările de servicii către clienţi persoane fizice sau
juridice. Tariful măsoară valoarea percepută de client reflectând calitatea, gradul de
specializare şi valoarea prestaţiei serviciului. Estimarea tarifelor este o variabilă complexă ce
depinde de raportul cerere şi ofertă, durata de prestaţie a serviciului, gradul de complexitate al
acestuia.
Tariful orar, la nivelul unei firme, poate fi calculat folosind relaţia matematică:
1,00
P0  c0
1,00  Pnp
unde Pnp reprezintă profitul net, calculat ca procent din vânzări. Pentru o lucrare care
necesită un număr n de ore pentru a fi executată, tariful se calculează astfel:
Pn   n  P0  M  10% M
unde:
n – numărul de ore necesar realizării lucrării;
P0 – tarif orar;
M – costul materialelor;
10%M – spor de creştere a preţului materialelor.
O altă variantă de calcul a tarifelor are în vedere salariile orare negociate prin
contractul colectiv, respectiv, individual, cu personalul din execuţie şi de specialitate din
cadrul firmei.
6.7. Întocmirea devizelor estimative în baza Normelor O-1987
Normele de muncă unificate pe economie pentru lucrări geodezice, topo-

fotogrammetrice şi cartografice (lucrări de măsurători terestre) „O-1987” reflectă operaţiile şi
lucrările de măsurători, de teren, de birou sau de laborator, necesare pentru realizarea
diverselor tipuri de activităţi de măsurători terestre. Acestea sunt diferenţiate pe articole care
Pag. 68 din 160

cuprind distinct zonele cadastrului, geodeziei, topografiei, fotogrammetriei şi cartografiei. În

prezent ele au un rol orientativ, în ceea ce priveşte organizarea şi planificarea lucrărilor de
măsurători terestre, multe dintre articolele existente în aceste norme fiind in neconcordanţă cu
nivelul tehnic şi tehnologic al mileniului III, iar unele sunt chiar căzute în desuetitudine.
În general normele de muncă îşi propun urmărirea câtorva obiective:
 Stabilirea de durate de timp pentru fiecare membru al formaţiei de
muncă (echipei) exprimate în ore-om atunci când aceştia participă cu timpi diferiţi
la realizarea operaţiei sau ca o singură durată exprimată în ore-echipă atunci când
membrii echipei participă cu timpi egali;
 Stabilirea unor timpi diferenţiati pentru sezoanele „toamnă-iarnă” şi
„primăvara-vară”, avându-se în vedere randamentul diferit în executarea lucrărilor
de teren;
 Diferenţierea timpilor de execuţie şi componenţei echipei în raport cu
categoria de greutate a terenului, determinată de accidentaţia acestuia, precum şi
de gradul de acoperire cu construcţii sau cu vegetaţie.
În prima a parte a lucrării se definesc categoriile de greutate ale terenului în funcţie de

accidentaţia acestuia şi în funcţie de acoperirea acestuia (condiţii de vizibilitate).
Raportat la primul criteriu se definesc cinci categorii de teren, de la I la V, începând cu
terenurile de şes, lipsite de relief sau cu relief slab pronunţat şi terminând cu terenurile foarte
accidentate, specifice regiunilor de munte, cu valori ale pantelor de peste 22º. Pentru fiecare
categorie de teren, normele stabilesc un coeficient, cuprins între 1 şi 2,22, cu care se
corectează normele de timp aferente diverselor tipuri de operaţii şi lucrări.
În funcţie de criteriul de vizibilitate s-au stabilit şase categorii, între I şi VI, plecând de
la terenuri în care construcţiile ocupă sub 20% din totalul suprafaţei, până la terenuri din
interiorul pădurilor dese, galerii, tunele şi incinte subterane.
În continuare sunt prezentate normele de muncă şi normele de timp aferente lucrărilor
geodezice, topo-fotogrammetrice şi cartografice, grupate în 20 de capitole:
- analize, studii, proiecte, recunoaşteri privind lucrările de măsurăţori terestre
(A);
- construcţii de semnale geodezice (B);
- borne, reperi, picheţi (C);
- marcarea (materializarea) punctelor pe teren (D);
Pag. 69 din 160

- lucrări pregătitoare privind executarea operaţiilor geodezice şi topografice

(E);
- măsurarea distanţelor (F);
- observaţii azimutale şi zenitale (G);
- observaţii altimetrice (H):
- determinări, transmiteri, reperaje (I);
- operaţii speciale de măsurători terestre (J);
- calcule topografice (K);
- calcule geodezice (L);
- redactarea operatelor tehnice (M);
- pregătirea suportului, raportarea şi redactarea planurilor (N);
- lucrări fotogrammetrice (O);
- cadastru şi exproprieri (P);
- cartografierea planurilor (R);
- multiplicarea planurilor (S);
- aplicări, trasări, amplasări (T);
- norme de timp grupate pentru lucrările de măsurători terestre (U).
Categoriile de lucrări cuprinse în cele 20 de capitole sunt, apoi, explicitate pe tipuri de
lucrări concrete, cărora li se atribuie un indicativ de articol de forma:
OX nn
unde: X – indicativul capitolului (între A şi U)
xx – numărul de ordine al articolului, de forma 1, 2, ..., 10, ...
Pentru fiecare articol de lucrări sunt prezentate, în continuare, variantele de realizare,

normele de muncă, formaţia de muncă şi normele de timp. Normele de muncă detaliază
operaţiile presupuse de articolul de lucrări respectiv. Formaţia de muncă precizează structura
echipei de lucru: calificarea executanţilor şi numărul acestora. Norma de timp stabileşte, în
ore-echipă, timpul necesar realizării lucrării, diferenţiat pe variantele de realizare.
Exemplu:
Măsurarea azimutală sau zenitală a unei direcţii într-o singură poziţie a lunetei
(indicativ OG 1). Sunt avute în vedere trei variante:
a) între punctele determinate prin procedeul triangulaţiei cu laturi de 2-7
km;
Pag. 70 din 160

b) între punctele determinate prin procedeul triangulaţiei cu laturi sub 2

km;
c) în drumuiri.
Norma de muncă cuprinde:
- căutarea punctului şi blocarea alidadei;
- vizarea şi punctarea semnului;
- citirea şi înregistrarea unghiului;
- deblocarea alidadei;
Formaţia de muncă cuprinde: un inginer gradul III, un muncitor topograf 3/I şi un
muncitor topograf 1/I.
Norma de timp, în ore-echipă, pentru o observaţie, prevede următorii timpi:
- 0,034 ore-echipă (2 minute), pentru categoria a);
- 0,026 ore-echipă (1 minut 33 secunde), pentru categoria b);
- 0,013 ore-echipă (47 secunde), pentru categoria c).
Normele O-1987 reprezintă mijlocul cu ajutorul căruia se pot întocmi devizele
estimative şi/sau situaţiile de plată pentru lucrările de geodezie, topografie, fotogrammetrie şi
cartografie. Este evident că în cazul utilizării mijloacelor de măsurare şi prelucrare moderne,
prevederile articolelor de lucrări respective vor fi adaptate astfel încât să reflecte
performanţele echipamentelor actuale.
Pentru exemplificare, vom considera cazul realizării unui plan topografic pentru o
parcelă de teren cu suprafaţa sub 2 ha. Articolele de lucrări sunt următoarele:
Indicativ Norme
Nr. Crt. Denumire articol de lucrare
O-1987
LUCRĂRI DE TEREN
1 OA 25aIII Recunoaştere teren la lucr.topo din localităţi, scara 1:1000 şi
mai mari, categoria a III-a de greutate
2 OD 9 Pichetare puncte staţie şi capete de axe, inclusiv reperajul în
lucrările topografice în localităţi
3 OI 5B Reperarea punctelor faţă de 3 puncte fixe
4 Observaţii în vederea determinării coordonatelor reţelelor
principale şi secundare(electronic)
5 Observaţii în vederea determinării coordonatelor punctelor
radiate (electronic)
6 OV Viteza de transport în lucr.de măsurători terestre (se va
multiplica nr. de ore medii rezultate pt.poz. 1-5 cu 1,802 - în
localităţi - şi cu 2,120 - în afara localităţilor
LUCRĂRI DE BIROU
7 OA7 Proiect pentru reţeaua de ridicare în localităţi
8 OK6c Calculul coordonatelor punctelor de drumuire
9 OK18 Calculul suprafeţelor analitic (contur de 10 puncte)
Pag. 71 din 160

10 OM2 Descrierea topografică a punctelor marcate

11 OR1AIII Cartografierea originalelor de editare pentru planuri şi hărţi
12 Art.nou Prelucrare reţele planimetrice cu echipamente electronice
Normele de muncă, formaţia de lucru şi norma de timp pentru fiecare articol, extrase
din O-1987, sunt următoarele:
a) Lucrări de teren
1. OA 25aIII
 Parcurgerea terenului şi identificarea punctelor caracteristice;
 Înregistrarea datelor caracteristice;
 Schiţarea elementelor studiate;
 Obţinerea accesului în proprietati şi incinte;
 Verificarea posibilităţilor de aplicare a metodelor de ridicare
proiectare;
 Definitivarea proiectului.
Unitatea de măsură: hectarul
FORMAŢIA DE MUNCĂ
Calificarea executanţilor Numărul de executanţi
Inginer 1
Muncitor topograf 3/I 1
Muncitor topograf 1/1 1
Norma de timp: 0,56 ore-echipă
2. OD 9
 Fixarea amplasamentului punctului;
 Baterea pichetului;
 Întocmirea schiţei de pereraj;
 Marcarea punctului pe planul de ansamblu;
 Măsurarea a trei distanţe şi scrierea pe schiţă.
Unitatea de măsură: punctul
FORMAŢIA DE MUNCĂ
Inginer 1
3. OI 5B
 Stabilirea punctelor de reper, cu parcurgerea terenului;
 Măsurarea şi înregistrarea distanţelor de reperaj;
Pag. 72 din 160

 Întocmirea schiţei de reperaj.

FORMAŢIA DE MUNCĂ
Inginer 1
4. Articol nou
 Procedura identică aceleia de la articolul OF4A
FORMAŢIA DE MUNCĂ
Inginer 1
5. Articol nou
 Procedura identică aceleia de la articolul OF4A
6. Articol nou
 Deplasarea echipei de la sediu la punctele de lucru (dus-intors),
precum şi de la perimetrul de ridicat la diferitele puncte de sprijin necesare
ridicării.
b) Lucrări de birou
7. OA7
 Delimitarea zonei de lucru pe un plan existent;
 Amplasarea punctelor de triangulatie si a retelei de ridicare
determinate anterior;
 Proiectarea punctelor de indesire a retelei de triangulatie;
 Proiectarea traseelor drumuirilor si a punctelor de staie;
 Înscrierea numărului de ordine al drumuirilor si a punctelor de
statie;
 Stabilirea directiilor de legare unghiulară a drumuirilor;
 Stabilirea soluţiilor tehnice de executie cu precizarea tipurilor de
aparate şi a metodelor de măsurători în acord cu precizia cerută;
Pag. 73 din 160

 Întocmirea memoriului justificativ şi a proiectului.

Unitatea de măsură: punctul de staţie
FORMAŢIA DE MUNCĂ
Inginer 1
8. OK6c
 Efectuarea mediei citirilor şi compensarea în tur de orizont;
 Calculul şi aplicarea corecţiilor de etalon, temperatură, reducere
la orizont, (dacă e cazul);
 Înregistrarea şi compensarea azimutală în foaia de calcul (la
dispozitivele de măsurare neelectronice);
 Înregistrarea distanţei(idem);
 Compensarea erorilor de direcţie şi distanţă (idem);
 Calculul coordonatelor relative cu compensarea lor (idem);
 Calculul coordonatelor absolute.
FORMAŢIA DE MUNCĂ
Inginer 1
9. OK18
 Stabilirea poligonului care defineste suprafata, cu inscrierea in
foaia de calcul a numerelor punctelor de contur si a coordonatelor acestora;
 Calculul suprafetei prin ambele formule si inregistrarea
rezultatului.
NOTA: în cazul calculului cu mijloace electronice (cu program),
rezultatul este afişat instantaneu în urma introducerii coordonatelor şi a
parcurgerii pe ecran a conturului suprafeţei.
FORMAŢIA DE MUNCĂ
Inginer 1
10. OM2
Pag. 74 din 160

 Întocmirea schiţei cu amplasarea punctului şi înscrierea

elementelor de reperaj (distanţe faţă de puncte fixe);
 Formularea textului explicativ al descrierii (în cazul punctelor
care nu pot fi identificate numai cu schiţă);
 Întocmirea descrierii topografice a punctului.
FORMAŢIA DE MUNCĂ
Inginer 1
11. OR1AIII
 Executarea cadrului foii de plan;
 Executarea caroiajului rectangular;
 Cartografierea elementelor planimetrice;
 Cartografierea elementelor de nivelment;
 Cartografierea scrierii;
 Executarea racordării foilor de plan adiacente;
 Finisarea si predarea lucrarii.
NOTA: programele cu care sunt prevăzute sistemele moderne de desen
permit executarea automată a tuturor operaţiunilor menţionate mai sus.
Unitatea de măsură: decimetrul pătrat
FORMAŢIA DE MUNCĂ
Tehnician principal 1
12. Art. nou
 Prelucrarea şi compensarea punctelor retelei planimetrice;
 Elaborarea fişierului de puncte cu coordonatele compensate si
precizia acestora;
 Intocmirea memoriului tehnic, cu consideratii asupra preciziei
punctelor noi.
FORMAŢIA DE MUNCĂ
Inginer 1
Pag. 75 din 160


Întocmirea devizului estimativ
Denumirea lucrarii: Plan topografic de situatie parcela particular comuna ......., judetul .........
INDICATIV NORME „O”
Medii/U.M.
Total ore
Valoare
medii
Ore
Tarif Unitar
Nr. crt.
Cant.
U.M.
1983
DENUMIRE LUCRARE
Muncit.
Muncit.
Manop.
Mater.
TESA
TESA
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11
A. LUCRARI DE TEREN
1 OA 25a III Recunoastere teren la lucr.topo din localitati ha 2 1.56 3.12
sc: 1:1000 si mai mari categoria a III-a de greutate
5 OD9 Pichetare puncte statie si capete de axe, inclusiv pct. 10 0.18 1.80
reperajul in lucrarile topografice in localitati
9 OI5B Reperarea punctelor fata de 3 puncte fixe pct. 10 0.13 1.30
22 Observatii in vederea determinarii coordonatelor pct. 10 0.30 3.00
retelelor principale si secundare(electronic)
23 Observatii in vederea determinarii coordonatelor pct. 200 0.05 10.0
punctelor radiate (electronic)
24 OV Viteza de transport in lucr.de masuratori terestre(se va lucr. 6.44
multiplica nr. de ore medii rezultate pt.poz. 1-23 cu
1,802-in localitati- si cu 2,120-in afara localitatilor
TOTAL LUCRARI TEREN = 32.22 ore
B. LUCRARI DE BIROU
3 OA7 Proiect pentru reteaua de ridicare in localitati pct. 10 0.09 0.86
8 OK6c Calculul coordonatelor punctelor de drumuire pct. 10 0.47 4.7
13 OK18 Calculul suprafetelor analitic(contur de 10 puncte) supraf. 5 0.50 2.50
16 OM2 Descrierea topografica a punctelor marcate pct. 10 0.20 2.00
20 OR1AIII Cartografierea originalelor de editare pentru planuri si dmp 4 5.10 20.40
harti
25 Art.nou Prelucrare retele planimetrice cu echipamente pct. 200 0.05 1.00
electronice
TOTAL LUCRARI BIROU = 40.46 ore
TOTAL GENERAL (TEREN+BIROU) = 72.68 ore
Calculul manoperei
Valoarea manoperei directe = Timp consumat x valoarea orei medii =
72,68 x 11,9 = 864,9 lei
Asupra valorii manoperei directe se aplică următoarele impozite si taxe:
CAS 30 % 259,5 lei
Fond sănătate 7% 60,5 lei
Fond învăţământ 2% 17,3 lei
Fond somaj 5% 43,2 lei
Fond de risc 3% 25,9 lei
Fond solidaritate 2% 17,3 lei
Comision Camera de Muncă 1% 8,6 lei
Pag. 76 din 160

Impozit salariu ~ 20 % 173,0 lei

Total valoare manopera: 1470,3 lei
Structura viramentelor şi procentele de impunere vor fi adaptate la ultimele
reglementări fiscale.
Calculul materialelor
Nr.crt.
Denumirea Pret/UM Valoare

U.M. Cantitate
materialului (lei) (lei)
1. Borne Buc 2 7,5 15

2. Picheti Buc 5 1 5
3. Vopsea Kg 0,01 12 0,12
4. Hirtie A4 Fila 200 0,02 4
5. Coperti Buc 5 0,36 1,8
6. Plastic cartografie Mp 0,01 15 0,15
7. Toner xerox Fila 120 0,05 6
8. Cartus imprimanta Fila 120 0,06 7,2
9. Dischete Buc 2 0,4 0,8
TOTAL MATERIALE 40,07
Cheltuieli generale (lei)
Amortizare 4
Service echipamente 10
Abonamente telefon 12
Energie electrica 2,5
Chelt.intretinere 8,5
TOTAL 37
Cheltuieli deplasare
Cazare 0 lei
Diurna 0 lei
Pregătirea lucrării: 4,5
-procurare aviz de incepere a lucrărilor de
la OJCGC
-procurarea de planuri
-procurarea de coordonate ale unor puncte
din zona de lucru
1 drum dus-intors 30 km x 10 l/100km x
Transport: 15.000 lei/l
Ridicarea topografică: 4,5
drum dus-întors 30 km x 10 l/100km x
15.000 lei/l
Avizarea lucrării: 4,5
1 drum dus-întors 30 km x 10 l/100km x
15.000 lei/l
Total transport 13,5
Pag. 77 din 160

Profit
Procentul mediu este de 10 %
Taxe
Taxa avizare 2 fise x 125.000 lei 25

Taxa achizitionare coordonate 4,5
Taxa procurare planuri 3
TOTAL TAXE 32,5
Deviz estimativ
Devizul estimativ final va avea urmatoarea structura si valoare :
Nr. crt. Articole de calculaţie Valoarea
si elemente de cheltuieli (lei)
1. Materiale 40.1
2. Manopera 1470.3
3. Total 1+2 1510.4
4. Cheltuieli generale + taxe 69.5
5. Cheltuieli deplasare 13.5
6. Total Preţ (3+4+4+6) 1593.4
7. Profit 159.3
8. Total preţ de cost 1752.7
9. TVA (24% x rd. 8) 420.6
10. TOTAL VALOARE DEVIZ 2173.4
Pag. 78 din 160

7. Programarea măsurătorilor terestre
7.1. Tipologia lucrărilor de măsurători terestre
Lucrările de măsurători terestre constituie ansamblul operaţiilor succesive prin care

se asigură efectuarea de măsurători, prelucrări de date, construcţii de reţele geodezice,
construcţii de repere, realizarea de hărţi pentru o anumită zonă. De menţionat că obiectul final
al activităţii poate suporta îmbunătăţiri pe măsura creşterii nivelului tehnic de dotare şi a
gradului de detaliere cerut de utilizatori.
După stadiul realizării, lucrările pot fi: în continuare, începute în cursul anului curent
sau lucrăria terminate.
Lucrare în continuare este acea lucrare care a fost începută în perioada precedentă de
referinţă (an) şi neterminat, la care se execută în perioada de analiză (an curent) restul
lucrărilor având termen de predare în anul curent sau o altă perioadă mai îndepărtată.
(Exemplu: punerea în posesie a proprietarilor mici şi mijlocii cu terenuri agricole – măsurători
şi delimitări parcele din fondul funciar de stat existent, evaluări terenuri şi măsuri de
îmbunătăţire a calităţii acestora conform Legii 18/1990 privind fondul funciar).
Lucrări terminate se consideră lucrările la care specialistul în domeniul cadastrului a
efectuat toate lucrările planificate conform documentaţiei tehnico-economice (Exemple:
lucrări de nivelment geometric şi planimetrie, trasări axe principale construcţie pe un
amplasament pentru o lucrare terminată, proprietăţi imobiliare înscrise în Registrul funciar,
reţele de nivelment geometric realizate etc.).
După structura lucrărilor se disting:
- lucrări topografice: planimetrie, nivelment, calculul suprafeţelor şi parcelările;
- lucrări de topografie inginerească: studii tehnico-topografice, proiectarea topografo-
inginerească, trasarea topografică, asigurarea topografo-inginerească a procesului tehnologic
de construcţii-montaj, observaţii topo-fotogrammetrice asupra deformaţiilor şi deplasărilor
fundaţiilor construcţiilor şi terenurilor;
- astronomia geodezică: determinarea coordonatelor geografice şi a meridianului
geografic, prin intermediul poziţiei astrelor pe bolta cerească;
- geodezia: determinarea geografică şi topografică a poziţiei unor puncte legate în
reţelele de triangulaţie de diverse ordine folosind un sistem de proiecţie adecvat poziţiei pe
glob a zonei respective;
Pag. 79 din 160

- fotogrammetria; întocmirea hărţilor pe baza exploatării unor cupluri de fotografii

aeriene sau terestre obţinute sub unghiuri diferite (fotograme) şi interpretare prin efect
stereoscopic;
- cartografia: reprezentare în plan şi execuţie a hărţilor, micşorare şi multiplicare;
- cadastru agricol: date necesare cunoaşterii sistematice a fondului funciar (suprafaţă,
categorie de folosinţă, proprietar, calitatea terenului şi caracteristicile construcţiilor realizate
pe acesta);
- bonitarea terenurilor agricole: determinare şi cunoaştere calităţii terenurilor, a
potenţialului productiv în vederea unei folosiri raţionale, eficiente;
- cadastru forestier: inventariere şi evidenţă a fondului forestier, pe baza planurilor
topografice sau cadastrale specifice, a cartărilor pedologice şi a descrierilor parcelare;
- cadastrul apelor: evidenţă sistematică, cantitativă şi calitativă a fondului unic de stat
al apelor;
- cadastru analitic: cunoaştere şi inventariere amănunţită a fondului funciar şi a
construcţiilor, a terenurilor agricole, a fondului forestier şi al apelor, întocmirea registrelor
cadastrale şi a planului cadastral;
- cadastru sintetic: centralizare şi prezentare date cadastrale de ansamblu pe unităţi
teritoriale mari, prin hărţi cadastrale de ansamblu şi registre centralizatoare din care trebuie să
rezulte suprafeţele totale pe categorii de folosinţe, pe grupe de utilizatori sau proprietari şi pe
total teritoriu;
- sistematizarea şi organizarea teritoriului: analiză concretă multicriterială a modului
de utilizare a fondului funciar pe o anumită unitate teritorial administrativă, stabilire măsuri şi
lucrări necesare pentru folosirea la un nivel superior calitativ a acestora (planuri de
sistematizare teritorială: PUZ, PUG, PUD).
7.2. Particularităţile activităţilor de măsurători terestre
Deşi am asimilat producţia de cadastru cu producţia industrială, asemănări care se

accentuează pe măsura promovării progresului tehnic, prin esenţa ei prezintă o serie de
particularităţi, caracteristici fiecărei grupe de lucrări, în funcţie de structura sa, comentată
anterior. Aceste particularităţi afectează în mod negativ condiţiile şi posibilităţile de
desfăşurare a proceselor de producţie, fapt ce impune aplicarea unor măsuri tehnico-
organizatorice adecvate.
Pag. 80 din 160

Particularităţile principale sunt:

a) Procesul productiv este mobil în cea mai mare măsură excepţie făcând activităţile
de cartografie (redactare planuri, hărţi) şi astronomie geodezică, activităţile desfăşurându-se
pe teren, doar prelucrarea şi centralizarea datelor rezultate efectuându-se în birou; din acest
motiv apar probleme specifice şi anume:
- programarea executării lucrărilor ţinând cont şi de condiţiile
atmosferice;
- tipurile de teren care condiţionează gradul de desfăşurare şi dificultate
al lucrărilor;
- termenele contractuale de efectuare a lucrărilor sau în cazul topografiei
inginereşti de programarea desfăşurării lucrărilor de construcţii;
- dotarea cu aparate care să ţină seama de gradul de precizie cerut de
măsurători, precum şi cu tehnică de calcul performantă;
- dotarea cu informaţii primare necesare desfăşurării lucrărilor, în
structura cheltuielilor de producţie va avea o pondere însemnată volumul
cheltuielilor de transport pentru aparate şi asigurarea stabilităţii forţei de muncă,
calificată.
b) Procesul de producţie în cazul măsurătorilor terestre are un caracter deosebit de
complex faţă de alte ramuri ale producţiei industriale, constând în lucrări de o mare diversitate
legate logic care impun respectarea unui număr mare de prescripţii tehnice şi analizarea
pentru fiecare lucrare a soluţiilor tehnice astfel încât prin procesul decizional să fie aleasă
soluţia optimă.
c) Caracterul de unicat al producţiei generează probleme specifice dintre care
menţionăm: necesitatea analizei fiecărei comenzi speciale, alegerea metodelor de rezolvare
rapide, eficiente şi cu un raport favorabil preţ-calitate, întocmirea documentaţiei tehnico-
economice pentru fiecare lucrare (obiect, categorie de lucrări) în parte.
d) Măsurătorile terestre se desfăşoară în aer liber, pe grupe diferenţiate de terenuri,
fapte ce influenţează atât programarea desfăşurării lucrărilor, durata de execuţie, dar şi preţul
lucrărilor.
Pag. 81 din 160

7.3. Principii de bază ale programării şi organizării lucrărilor

terestre
Principiile de bază pentru programarea şi organizarea proceselor de producţie de

măsurători terestre sunt:
a) Principiul continuităţii conform căruia producţia se desfăşoară continuu în timp,

atunci când fiecare proces de producţie şi în primul rând procesele de bază se desfăşoară
continuu. Eliminarea discontinuităţilor se poate realiza prin aplicarea principiului continuităţii
în programarea şi organizarea proceselor de producţie.
b) Principiul uniformităţii exprimă cerinţa obiectivă de bază a programării şi
organizării proceselor de producţie astfel încât resursele acestora să fie utilizate uniform, fapt
care determină condiţii de uniformitate pentru realizarea cât mai uniformă a produsului şi
eficienţă muncii prestate.
c) Principiul ritmicităţii exprimă cerinţa obiectivă de bază a programării şi organizării
proceselor de producţie astfel încât având asigurate condiţiile impuse de principiul
uniformităţii, obiectul sau grupul de obiecte de realizat fiind divizat (în limite tehnologic
posibile, dacă este cazul) în sectoare cu volum de muncă egală, să se obţină durate de timp
egale pe fiecare sector, aşadar o desfăşurare ritmică a proceselor de producţie. Principiul are
în special în sectorul lucrărilor topo-inginereşti, cadastru agricol.
d) Principiul sincronizării exprimă cerinţa obiectivă de bază a programării şi
organizării proceselor de producţie care constă în îmbinarea şi „agrearea” raţională a
principalelor resurse ale procesului de producţie astfel încât să asigure desfăşurarea pe
sectoare succesive, în mod simultan a cât mai multor procese de producţie succesive. Datorită
sincronizării se poate realiza o suprapunere de mai multe procese, fiecare executându-se pe alt
sector. Principiul poate fi aplicat la lucrări: topo-inginereşti, cadastru agricol şi sistematizarea
teritoriului.
7.4. Graficul calendaristic (Graficul de tip Gantt)
La începutul secolului XX H. L. Gantt a pus bazele unui nou instrument de conducere

şi planificare şi anume Graficul calendaristic care îi poartă numele.
Pag. 82 din 160

Este vorba de un grafic liniar, în care o lucrare complexă se împarte în părţi

componente, care se reprezintă prin nişte linii drepte (bare Gantt), A1, …An.
Deoarece lucrările, părţile componente, sunt reprezentate prin bare drepte, graficul
este cunoscut şi sub denumirea de grafic cu bare drepte.
Fig. 7.1. Grafic calendaristic Gannt
Pentru fiecare proces (lucrare) se ataşează o valoare de timp t1, … ,tn obţinându-se în
final timpul T în care se realizează procesul tehnologic reprezentat.
Cunoscut şi sub numele de grafic de eşalonare a execuţiei lucrărilor, poate fi aplicat

fără restricţii în orice domeniu de activitate social şi economic.
În cazul participării la licitaţii (construcţii – investiţii sau RK) graficul calendaristic

face parte componentă din documentaţia tehnico-economică întocmită de fiecare ofertant la
depunerea ofertei.
În graficul calendaristic sunt stabilite şi marcate durata totală de execuţie a lucrării şi

duratele de execuţie ale proceselor componente, prin marcarea momentelor de începere şi
terminarea a acestora, cu respectarea succesiunii tehnologice şi a timpilor de aşteptare şi a
întreruperilor planificate.
Graficul calendaristic include şi diagrama forţei de muncă.
Pag. 83 din 160

a) Urmărirea execuţiei lucrărilor în concordanţă cu termenele planificate;
b) Asigurarea cu resurse în concordanţă cu programările de execuţie stabilite, în

vederea folosirii raţionale a acestora;
c) Eventual, dar numai pentru lucrări complexe în cadrul întreprinderilor de

construcţii, a construcţiilor sociale şi administrative, a construcţiilor edilitare, etc.
Elaborarea graficelor calendaristice se poate face pentru cele două situaţii ce pot fi
întâlnite, pe baza metodei în lanţ sau există o programare în baza unei metode a analizei
drumului critic, fie nu există nici o astfel de programare.
A doua situaţie, mai frecvent întâlnită, necesită pentru întocmirea graficului

calendaristic documentaţia tehnico-economică (antemăsurători pe categorii de lucrări, devize
pe categorii de lucrării, deviz pe obiect, extrase de resurse), detalii de execuţie în vederea
cunoaşterii operaţiilor ce trebuie efectuate.
Etapele de trebuie parcurse la elaborarea graficului calendaristic sunt:
a) Stabilirea ciclurilor de lucrări sau capitolelor de lucrări sau articolelor din

antemăsurătoare, urmărindu-se gruparea lucrărilor legate tehnologic şi organizatoric;
b) Alegerea modului de execuţie pentru fiecare proces în parte;
c) Stabilirea succesiunii şi suprapunerii proceselor şi ciclurilor de lucrări;
d) Coordonarea termenelor de execuţie a diferitelor cicluri şi definitivarea

graficului calendaristic.
Conţinutul graficului calendaristic va evidenţia următoarele:
- procesele de lucru;
- ciclurile de lucrări;
- capitolele de lucrări (sau articolelor din antemăsurătoare);
- cantităţile de lucrări aferente proceselor respective;
- unităţile de măsură corespunzătoare cantităţilor de lucrări;
- aparate necesare;
- volumul de muncă (om-ore);
- durata de execuţie (zile);
Pag. 84 din 160

- număr de executanţi;
- graficul de eşalonare a execuţiei;
- diagrama forţei de muncă.
Dacă în graficul forţei de muncă apar concentrări de resurse (reprezentate de

vârfuri), acestea pot şi trebuie să fie „nivelate” prin deplasări de procese sau modificări ale
duratei acestora, dar fără implicaţii tehnologice.
Avantajele graficului Gantt sunt: elaborare şi reprezentare relativ simple,

reprezentate care se citeşte şi interpretează uşor, oferă informaţii pentru fiecare proces şi
pentru fiecare formaţie de lucru şi despre termenul final. Dacă este întocmit în urma unei
analize competente, graficul conferă şi avantajul posibilităţii cunoaşterii tehnologiei
folosite la realizarea obiectului (lucrării). Avantajele sunt bine reliefate atunci când
procesul tehnologic supus programării este simplu, alcătuit din puţine părţi componente.
Dezavantajele sunt: nu sunt evidenţiate toate legăturile tehnice în cazul proceselor

complexe, condiţionările dintre fazele procesului tehnologic precum şi rezervele de timp
existente la execuţie unor procese şi care ar putea fi folosite pentru optimizarea lucrărilor.
Pentru procese complexe graficul nu redă imaginea reală a desfăşurării tehnologice. De
asemenea, orice încercare de reactualizare a graficului este extrem de greu de realizat, fapt
destul de greu de acceptat din punct de vedere practic, când acest lucru este necesar
urmarea dinamismului mediului întreprinderii, în special a condiţiilor conjuncturale. Din
punct de vedere practic s-a constatat că dacă se programează lucrările după graficul Gantt,
termenul final T, care se obţine, este depăşit în condiţii reale cu 30 – 35%.
Analizele graficelor cu bare drepte şi a ciclogramelor pentru lucrări unicat sau de

mare complexitate pun în evidenţă anumite limite de aplicare şi anume faptul că nu pot fi
practic reactualizate, nu pot răspunde cerinţelor tehnice şi de calitate actuale.
Pag. 85 din 160

8. Organizarea măsurătorilor GNSS
Realizarea unei proiect GNSS presupune parcurgerea câtorva etape, de-a lungul
cărora se va parcurge drumul dintre ideea de determinare a poziţiei spaţiale a unor corpuri, la
reprezentarea grafică măsurabilă a acelor corpuri, faţă de un sistem de referinţă bine
determinat. Aceste etape sunt: proiectarea reţelei de sprijin, recunoaşterea terenului,
materializarea punctelor, planificarea lucrărilor de teren, efectuarea observaţiilor, prelucrarea
măsurătorilor.
8.1. Proiectarea reţelei de sprijin

Scopul proiectării reţelei de sprijin este acela de alege amplasamentul punctelor ce vor
constitui reţeaua de sprijin/îndesire/ridicare, adică acele puncte ce vor constitui, în faza de
post-procesare, punctele de control prin intermediul cărora se va obţine compatibilizarea
măsurătorii curente cu măsurătorile anterioare.
Când o determinare este făcută cu ajutorul tehnologiei GNSS, vizibilitatea dintre
receptoare nu constituie o cerinţă a măsurătorii întrucât aceste receptoare nu transmit şi
nu recepţionează semnale între ele, ci le primesc de la sateliţii care se miscă în jurul
Pământului. Singura condiţie ce trebuie îndeplinită pentru a putea recepţiona aceste
semnale se referă la obţinerea unui orizont liber spre cer. Orice obstacol aflat în calea
semnalelor emise de sateliţii GNSS reduce considerabil calitatea semnalului putând chiar
împiedica recepţionarea lui.
Este indicat ca staţiile să nu fie obstrucţionate din punct de vedere al vizibilităţii
peste elevaţia de 15-20 grade; în cazul în care staţia este portabilă, este bine de găsit zona cu
gradul de obstrucţie cel mai redus. Vegetaţia prea densă poate crea probleme de
„vizibilitate” pentru staţiile GNSS; frunzele copacilor şi crengile pot bloca semnalele
sateliţilor. Se procedează la defrişări în zona respectivă, pe baza acordului obţinut de la
organele în drept. De asemenea, se va evita amplasarea staţiilor în apropierea clădirilor înalte
sau a pereţilor verticali ce pot interfera cu semnalul recepţionat, cât şi a emiţătorilor de
înaltă putere (TV). În această fază se întocmeşte o diagramă de obstrucţie sau o
diagramă polară, în vederea determinării perioadei optime de staţionare pe punct, atunci
când vizibilitatea sateliţilor este cea mai bună.
Pag. 86 din 160

8.2. Recunoaşterea terenului
Vizitarea staţiilor se face obligatoriu pentru fiecare punct ce urmează a fi

staţionat, înainte de începerea propriu-zisă a proiectului de măsurători. Este indicat ca toţi
membrii echipei să participe la această recunoaştere în teren şi totodată să se analizeze la
faţa locului diagrama de obstrucţie.
Pe baza acestei recunoaşteri a terenului se pot determina cu precizie:
- accesul cel mai comod la punct;
- schiţa completă a terenului cu direcţiile importante de acces;
- modul de marcare, pentru uşurarea recunoaşterii punctului;
- obţinerea acordului de acces în zonă, în cazul proprietăţilor private.
Pe tot parcursul acestei identificări a staţiilor, se va ţine cont de condiţiile meteo care
nu afectează sistemul GNSS sau receptoarele, dar în schimb poate afecta accesibilitatea
la staţie. Tot în faza de recunoaştere se identifică sistemele de semnalizare a punctelor,
luându-se măsuri de precauţie pentru cele aflate pe şosele sau cele ce vor fi staţionate pe timp
de noapte (sisteme de iluminare corespunzătoare).
8.3. Materializarea punctelor

Aceasta este etapa în timpul căreia punctele topografice a căror poziţie a fost stabilită
în prima etapă şi a fost confirmată, apoi, în a doua, sunt materializate în teren, prin plantarea
de borne. Se realizează, de asemenea, pentru fiecare punct, o schiţă de amplasament, în care
sunt precizate elementele de poziţionare, precum şi cele de acces, care vor permite
identificarea ulterioară a punctelor.
Forma şi dimensiunile bornelor utilizate pentru materializarea punctelor de
triangulaţie şi GPS în România sunt reglementate prin Normele tehnice pentru introducerea
cadastrului general.
Pag. 87 din 160

Borne pentru puncte de triangulaţie de Borne pentru puncte de triangulaţie de ordinul III şi IV
ordinul II, III, IV şi V şi puncte GPS şi puncte GPS instalate în teren nisipos cu pietriş şi/sau
inatalate în teren stâncos bolovăniş
Borne pentru puncte de triangulaţie de Borne pentru puncte de triangulaţie de ordinul V,

ordinul V, repere azimutale şi puncte GPS repere azimutale şi puncte GPS inatalate în teren
inatalate în teren nisipos, argilos nisipos cu pietriş şi/sau bolovăniş
Borne pilon pentru puncte de triangulaţie Borne pentru puncte de triangulaţie de ordinul V,
de ordinul II, III, IV, V şi puncte GPS instalate în localităţi
instalate în terenuri mlăştinoase şi în deltă
Pag. 88 din 160

Puncte martor pentru puncte de triangulaţie Forma şi dimensiunile mărcilor la sol, conform STAS
de ordinul V, instalate în localităţi 4294 - 73
1; 2 - Bornă subterană tip 1, mărime 1; 3 - Tub
de protecţie; 4 - Capac metalic
Pentru fiecare punct geodezic din reţeaua de sprijin/îndesire se va întocmi o fişă de
descriere a punctului, a cărei formă şi conţinut sunt de asemenea reglementate prin Normele
tehnice pentru introducerea cadastrului general.
8.4. Planificarea lucrărilor de teren
În baza datelor stabilite în proiect, confirmate în timpul recunoaşterii terenului, se

poate face planificarea lucrărilor de teren. În primul rând, se va alege perioada pentru
efectuarea măsurătorilor, care se va subdivide în sesiuni de lucru. Perioada optimă este
caracterizată printr-un număr suficient de mare de sateliţi vizibili şi o valoare PDOP cât se
poate de mică. Acest parametru caracterizează geometria sateliţilor care trebuie să fie optimă.
Făcând o analogie cu topografia clasică, este similar cu a avea la retrointersecţie puncte cu
coordonate cunoscute răspândite optim în cele patru cadrane. Un alt criteriu de alegere a
Pag. 89 din 160

perioadei optime de lucru se referă la influenţa refracţiei atmosferice, care, noaptea este
mult mai redusă decât ziua.
La stabilirea sesiunilor de lucru în poziţionarea relativă trebuie luaţi în
considerare 4 factori :
- lungimea bazei
- numarul sateliţilor vizibili
- geometria constelaţiei satelitare (PDOP)
- raportul semnal/zgomot pentru semnalul satelitar.
Durata unei sesiuni, pentru obţinerea unui rezultat bun la post-procesare, depinde de
mai multi factori: lungimea bazei, numărul sateliţilor observaţi, valoarea GDOP, perturbările
ionosferice. Deoarece perturbările datorate atmosferei sunt mult mai mici noaptea este
avantajos, dacă este posibil, ca măsurarea bazelor lungi (20-30 km) să se facă în această
perioadă. Următoarele valori sunt orientative:
Metoda Număr sateliti Lungime Sesiune zi Sesiune noapte
Minim 4 Până la 5 km 5 – 10 minute 5 minute

Rapid
Minim 4 Între 5 si 10 km 10 – 20 minute 5 – 10 minute
static
Minim 5 Între 10 si 15 km Peste 20 minute 10 –20 minute
Minim 4 Între 15 si 30 km 1 – 2 ore O oră
Static
Minim 4 Peste 30 km 2 – 3 ore 2 ore
Durata sesiunilor se dimensionează în funcţie de precizia care se doreşte să fie atinsă,
dar nu trebuie omis nici factorul economic.
A doua fază a planificării pentru observaţii se referă la distribuirea receptoarelor pe
echipe şi la programarea punctelor pentru fiecare echipă. De regulă se întocmeşte un tabel, în
care se prevede ce echipă, în ce sesiune trebuie să staţioneze într -un punct.
Numărul minim de sesiuni într-o reţea cu p puncte şi la folosirea a r receptoare se
determină cu relaţia :
s=(p–n)/(r–n)
unde n reprezintă numarul punctelor de legătură între sesiuni.
Sesiunile trebuie astfel alese, ca să existe contact spre minimum 4 sateliţi comuni la o
elevaţie de peste 15º m în toate punctele incluse într -o sesiune, iar factorul PDOP să nu fie
mai mare de 4 pentru întrega durată de măsurare .
În timpul măsuratorilor de teren trebuie asigurate urmatoarele :
- Centrarea corectă a antenei pe punctul de staţie ;
- Măsurarea înalţimii antenei ;
Pag. 90 din 160

- Conectarea corectă a cablurilor la antena , respectiv receptor si controler ;

- Punerea în funcţiune a receptorului la momentul prestabilit în programul sesiunilor ;
- Setarea corectă a modului de lucru ;
- Urmărirea periodică a modului de înregistrare a datelor.
Pentru a facilita activitatea de planificarea a măsurătorilor GNSS, companiile
producătoare de echipamente de profil au pus la punct produse software livrate, de regulă,
împreună cu softurile de prelucrare a măsurătorilor.
Proiectarea observaţiilor GPS constă deci în alegerea unei perioade de lucru
optime susţinută prin reprezentări grafice. Aceste reprezentări se bazează în esenţă pe
calcularea azimutului şi elevaţiei pentru fiecare satelit în funcţie de timpul şi locul
unde se fac observaţiile . De menţionat, că studiul constelaţiei satelitare şi a valorilor PDOP
trebuie realizat pentru întregul grup de puncte care va fi staţionat intr -o sesiune. Poziţia
punctelor trebuie cunoscută doar cu o precizie de km.
Unul din programele software specializate în planificarea măsurătorilor GPS este “
Planning” produs de Trimble Navigation Ltd., care poate procesa mai multe tipuri de
analiză a vizibilităţii sateliţilor din reţelele GPS, GLONASS , GALILEO, COMPASS şi
WAAS.
Programul ne solicită să definim punctul de staţie, precum şi data/ora de start şi
lungimea intervalului de timp pe care dorim să-l analizăm. De asemeena vom preciza sistemul
de sateliţi (GPS, Glonass, Galileo, Compass, WAAS) avut în vedere pentru efectuarea
observaţiilor.
Submeniul “Graphs” ne oferă informaţiile necesare pentru alegerea perioadei optime
pentru măsuratori: elevaţia sateliţilor de-a lungul perioadei analizate, numărul de sateliţi
“vizibili” la un unghi deasupra orizontului setat de utilizator (10, 15 grade), etc.
Graficul de mai jos prezintă numărul de sateliţi “vizibili” într-un punct oarecare, pe
parcursul unei zile. Axa orizontală este cea a timpului, iar cea verticală ne arată numărul de
sateliţi vizibili.
Pag. 91 din 160

În graficul următor avem posibilitatea de a urmări, pe intervale orare, sateliţii care vor
fi vizibili în punctul de staţie ales, în perioada analizată.
În continuare avem un grafic în care putem citi, pentru fiecare satelit în parte, de-a
lungul perioadei analizate, elevaţia la care va fi poziţionat. Se observă că sateliţii cu elevaţia
mai mică de 10 grade sunt ignoraţi.
Pag. 92 din 160

Utilizând comanda Plot Sky se va genera un grafic în care este reprezentată distribuţia
sateliţilor activaţi şi utilizaţi în măsurătoarea GPS.
În această diagramă, numerele de pe cercul exterior reprezintă azimutul, unde 0°
reprezintă Nordul, 90 ° Estul, 180 ° Sudul, iar 270 ° Vestul. Centrul cercurilor reprezintă
unghiul de elevaţie care este de 90 ° şi mergând spre cercul exterior vom avea în continuare
cercul cu unghiul de elevaţie de 60 ° , urmand cel de 30° şi în final cercul exterior cu elevaţia
de 0 °. De asemenea poziţia fiecărui satelit este marcată de traseul acestuia parcurs intr-un
interval de timp dat de orele marcate cu numerele ce se regăsesc în diagramă.
Pag. 93 din 160

Pentru acelasi punct şi pentru aceasi perioadă, programul oferă imaginea diluţiei
preciziei, cu componentele sale (geometrică, de poziţie, orizontală, verticală). Se poate
observa că în ziua analizată există condiţii propice pentru efectuarea observaţiilor, cu excepţia
unor scurte perioade, în jurul orelor 9:30. 14:00, 22:00, când pierderea de precizie creşte până
aproape de valoarea 6.
Pag. 94 din 160

După stabilirea perioadei de timp în care urmează a se efectua măsurătorile, pentru

întocmirea programului de lucru este necesar a se stabili activităţile, cu operaţiunile lor
componente, necesarul de personal, din punct de vedere cantitativ şi calitativ, echipamentul şi
volumul de timp necesar pentru realizarea sesiunii de lucru.
Pentru stabilirea tuturor acestor elemente se apelează la experienţa anterioară a
conducătorului activităţii de topografie sau la lucrări precum “Normele de muncă unificate pe
economie pentru lucrări geodezice, topo-fotogrammetrice şi cartografice (lucrări de
măsurători terestre) 0-1987”.
Acest normativ, aprobat de Ministerul Agriculturii în anul 1987, este ultima lucrare de
acest gen apărută în România. Deşi nu este actualizat din punctul de vedere al măsurătorilor
cu tehnologie modernă, el este încă utilizat pentru programarea şi evaluarea lucrărilor topo-
geodezice în ansamblu. Spre exemplu Normativul ne ajută să evaluăm lucrările de bornare a
punctelor geodezice de ordinul II. Se precizează că norma cuprinde: fixarea centrului bornei,
săparea gropii, aşezarea şi centrarea centrului inferior, aşezarea şi centrarea centrului mijlociu,
aşezarea şi centrarea centrului superior, astuparea gropii şi baterea pământului cu maiul,
executarea şanţului protector şi culegerea elementelor necesare întocmirii schiţei reperajului şi
descrierii topografice. Formaţia de muncă este alcătuită dintr-un inginer proiectant principal
gr. III, trei muncitori topograf 3/I şi un muncitor necalificat tr. II. Norma de timp este fixată la
6, 97 ore.
Pag. 95 din 160

Pentru evaluarea activităţii de recunoaştere a terenului în operaţiile topografice,

capitolul A al Normelor precizează operaţiunile cuprinse în această activitate (parcurgerea
terenului şi identificarea punctelor caracteristice, înregistrarea datelor caracteristice şi
schiţarea elementelor studiate), stabileşte echipa-tip (un inginer proiectant şi un muncitor
topograf 3/I) şi norma de timp, în funcţie de scara ridicării pentru care se face recunoaşterea şi
categoria de greutate a terenului.
Ansamblul de activităţi aferent proiectului, eşalonat în timp, este aşezat în final într-o
diagrama GANTT, instrument util în conducerea şi monitorizarea proiectului.
8.5. Observaţiile de teren
La alegerea amplasamentului staţiei de referinţă trebuie să se ţină cont de mai multe

criterii. Orizontul să nu fie obstrucţionat la o elevaţie mai mare de 15°. Să nu existe în
apropiere suprafeţe reflectante care să genereze efectul multipath. Să nu se afle în apropierea
zonelor cu trafic intens şi dacă este posibil să se aleagă locaţii sigure unde să nu fie necesar să
se lase un paznic. Să nu se afle în apropierea releelor, a liniilor de înaltă tensiune, sau a căilor
ferate electrificate. De asemenea staţia de referinţă trebuie să îndeplinească şi anumite condiţii
tehnice. Acumulatorii să fie complet încărcaţi, să se asigure conectarea unei a doua baterii sau
să se utilizeze conectarea externă la un acumulator auto sau printr-un transformator la reţeaua
de energie electrică prin intermediul unui UPS. Memoria trebuie să aibă o capacitate
suficientă pentru întreaga durată a sesiunii. Se va verifica de două ori înălţimea antenei şi
offset-ul acesteia dacă este necesar. Se va verifica dacă parametrii configuraţi sunt corecţi şi
se potrivesc cu parametrii staţiilor mobile.
Staţia de referinţă nu trebuie instalată în mod obligatoriu într-un punct cu coordonate
cunoscute. Este de preferat ca ea să fie amplasată într-un punct care îndeplineşte condiţiile
enumerate decât să fie pusă într-un punct cunoscut dar care nu îndeplineşte aceste condiţii.
Pentru calcularea parametrilor de transformare punctele de coordonate cunoscute trebuie
incluse în reţeaua GNSS. Aceste puncte pot fi staţionate cu staţiile mobile şi nu este
obligatoriu ca ele să fie utilizate ca amplasamente pentru staţiile de referinţă.
Pentru a evita ca rezultatele să fie influenţate de erori sistematice, coordonatele
WGS84 ale punctului de referinţă trebuie cunoscute cu o precizie de ±10 m. Dacă acest punct
va fi determinat prin metoda Single Point Position (SPP) atunci este necesar ca timpul de
staţionare în punct să fie de minimum 2-3 ore, recepţionând cel putin 4 sateliţi şi având o
Pag. 96 din 160

valoare mică a GDOP. Cu cât timpul de staţionare este mai mare cu atât poziţia obţinută prin
SPP va fi mai precisă.
Operatorul staţiei mobile trebuie să asigure şi să verifice îndeplinirea mai multor
condiţii. Parametrii configuraţi în receptor să fie corecţi si să se potrivească cu parametrii
staţiei de referinţă. Înălţimea antenei să fie corect măsurată. Pentru sesiunile scurte să se
urmărească permanent valoarea GDOP şi să se mărească timpul de staţionare în cazul când
acesta are valori ridicate sau, dacă a depăşit valoarea 8, să se întrerupă sesiunea şi să se reia
atunci când GDOP a scăzut la valoarea optimă. Să evite amplasarea punctelor noi în zone cu
obstrucţii cu elevaţie mai mare de 15°, în apropierea suprafeţelor reflectante, sau în apropierea
staţiilor de emisie, sub liniile de înaltă tensiune, sau lângă căile ferate electrificate. De
asemenea se va evita staţionarea sub vegetaţie deasă mai ales pe vreme umedă. Se va verifica
periodic starea de încărcare a bateriei (este bine să existe o baterie de rezervă) şi rezerva de
capacitate a memoriei. Cu titlu informativ se poate utiliza indicatorul Stop & Go. Este
recomandabil ca pentru fiecare punct nou staţionat să se întocmească o fişă care să cuprindă
datele punctului, descrierea si o schiţă.
8.6. Prelucrarea măsurătorilor
Prelucrarea datelor GNSS se realizează în funcţie de metoda de măsurare, de sistemul

de coordonate utilizat (Stereografic 1970 sau EUREF), de tipul măsurătorilor efectuate în
reţea, de metoda de prelucrare aleasă.
Este de menţionat un amănunt foarte important: receptoarele GNSS prelucrează
semnalul de la satelit şi dau poziţia receptorului în coordonatele sistemului global elipsoidal,
pe elipsoidul WGS84. În România, sistemul de coordonate oficial este sistemul de coordonate
plane Stereografic 1970 care are ca bază elipsoidul Krasovski. Pentru a obţine coordonate din
sistemul WGS84 în sistemul Stereografic 1970 sunt două căi, amândouă utilizând nişte
parametri de transcalcul, respectiv parametri utilizabili pe toată ţara şi parametri utilizabili
local.
Când se utilizează GNSS coordonatele staţiilor terestre sunt obţinute în acelaşi sistem
de referinţă. Totuşi, utilizatorul nu este de obicei interesat în calculul coordonatelor punctelor
într-un sistem global. Rezultatele sunt preferate într-un sistem local de coordonate cum ar fi:
coordonate geodezice (elipsoidale) sau coordonate plane. Întrucât WGS-84 este un sistem
geocentric, sunt necesare transformări pentru a-l aduce într-un sistem local.
Pag. 97 din 160

8.7. Aplicaţie. Programarea măsurătorilor în reţeaua GNSS a Văii

Jiului
Datorită deteriorării sau furtului semnalelor (piramidelor) punctelor topografice din

reţeaua de triangulaţie a Văii Jiului, efectuarea unor măsurători de verificare era aproape
imposibilă, iar îndesirea reţelei se făcea cu tot mai mare dificultate. Refacerea reţelei prin
măsurători terestre presupunea un uriaş volum de muncă şi costuri considerabile şi în această
situaţie tehnologia GNSS a reprezentat soluţia mult aşteptată.
Pentru necesităţile Companiei Naţionale a Huilei a fost concepută o reţea de puncte
care acoperă în totalitate perimetrele de exploatare concesionate, formată de nouă puncte
vechi: Dl. Cimpa, 702 Petrila MFA, Dl. Lazului, Dl. Măgura, Dl. Babii, Dl. Roşu, Bărbăteni
Mină, Halda Uricani, V. Brazi Puţul 8 şi 14 puncte noi, amplasate în incintele minelor în
funcţiune: Lonea 1, Lonea 2, Jieţ, Petrila 1, Petrila 2, 605 Maleia, Livezeni, Vulcan 1,
Paroşeni 100, Paroşeni 200, 501 Lupeni, 504 Lupeni, Uricani 1, Uricani2.
Efectuarea observaţiilor în cele nouă puncte de triangulaţie vechi a folosit la
determinarea parametrilor de transcalcul între sistemul WGS84, sistemul naţional „Stereo’70”
şi sistemul local minier „Valea Jiului ‚ 58”. Majoritatea acestor puncte au fost determinate
anterior de două ori, în 1958 şi 1981, existând inventare de coordonate în sistemul „Valea
Jiului ‚58” (1958 şi 1981), „Stereo’70 şi geografice (1981).
Pag. 98 din 160

Pentru determinarea lucrării de îndesire cu puncte topo noi determinate cu ajutorul

tehnologiei GNSS a fost necesar efectuarea următorilor paşi:
Pasul 1
S-a ales o reţea iniţială de puncte topografice vechi pentru care se cunosc atât
coordonatele VJ 58 cât şi STEREO 70.
Pasul 2
Cu ajutorul funcţiei de căutare a GPS-ului s-au căutat punctele din reţeaua iniţială
determinându-se astfel poziţia (existenţa bornei) şi existenţa semnalului GPS în zona
punctului, calculând astfel un set de coordonate de control pe punctele respective. Punctele la
care s-au determinat şi aflat unele ambiguităţi au fost excluse din reţea.
Pasul 3
După determinarea în teren a punctelor topo s-a reconfigurat reţeaua iniţială de puncte
vechi, reţeaua nou configurată este formată din 9 puncte vechi: dl. Cimpa, 702 MFA Petrila,
dl. Lazului, dl. Măgura, dl. Babii, dl. Roşu, Bărbăteni, Mina Haldă Uricani şi Valea de Brazi
Puţ 8.
Pasul 4
În fiecare incintă a sucursalelor CNH au fost materializate câte două puncte de
îndesire, această materializare s-a făcut ţinându-se cont de poziţia şi înălţimea clădirilor, de
existenţa liniilor de înaltă tensiune sau a punctelor de transformare, cu alte cuvinte poziţia
punctelor de îndesire s-a făcut astfel încât recepţia semnalului GPS în zonă să nu fie afectat.
Numărul punctelor noi este de 14.
Pasul 5
Fiecărui punct de îndesire i s-a determinat cota, plecând de la repere de nivelment din
reţeaua naţională cu nivelment geometric de mijloc.
Pasul 7
S-au efectuat măsurători cu ajutorul a 7 receptoare GNSS, Leica SR20, în trei etape,
timpul de staţionare pe punctele de îndesire a fost de 90-100 minute / punct, iar pe punctele
vechi s-a staţionat 420 de minute.
Pasul 8
Descărcarea datelor s-a efectuat parţial (în trei etape), iar prelucrarea lor s-a efectuat
cu ajutorul programului LeicaGeoOffice.
Pentru punctele noi au fost determinate cote, prin nivelment geometric de la mijloc,
pornind de la puncte existente ale reţelei de nivelment geometic din Valea Jiului.
Pag. 99 din 160

Proiectare retea geodezică

Norma de timp (pentru laturi de 8-14 km): 1,6 ore
Timp necesar: 9 x 1.6 = 14.4 ore
Recunoaşterea pe teren a punctelor reţelei

Norma de timp, punct geodezic de ordinul IV: 8,93 ore – echipă/punct
Timp necesar: 8,93 ore-echipă x 9 puncte / 3 echipe = 26.8 ore
Realizarea nivelmentului geometric

Norma de timp (observaţii altimetrice la nivelmentul geometric de ordinul II): 0.256 ore-
echipă/punct de staţie
Timp necesar:
Lonea: 100 x 0.256 = 25.6 ore
Petrila: 10 x 0.256 = 2.56 ore
Livezeni: 16 x 0,256 = 4 ore
Vulcan: 8 x 0.256 = 2 ore
Paroşeni: 40 x 0.256 = 10 ore
Lupeni: 10 x 0.256 = 2.6 ore
Uricani: 8 x 0.256 = 2 ore
Deplasarea în punctele geodezice

Dl. Cimpa – 2 ore
Petrila MFA – 1 oră
605 Maleia – 0,5 ore
Dl. Măgura – 2 ore
Dl. Lazului – 2 ore
Dl. Babii – 2 ore
Dl. Roşu – 2 ore
Bărbăteni – 3 ore
Halda Uricani – 2,5 ore
Valea de Brazi – 2,5 ore
Pag. 100 din 160

Realizarea observaţiilor GPS

Dl. Cimpa – 7 ore
Petrila MFA – 7 ore
605 Maleia – 7 ore
Dl. Măgura – 7 ore
Dl. Lazului – 7 ore
Dl. Babii – 7 ore
Dl. Roşu – 7 ore
Bărbăteni – 7 ore
Halda Uricani – 7 ore
Valea de Brazi – 7 ore
Nr. Ziua
Activitatea
crt 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14
1 Proiectare reţea geodezică
2 Recunoaştere pe teren
3 Realizarea nivelmentului
geometric
- Lonea
- Petrila
- Livezeni
- Vulcan
- Paroşeni
- Lupeni
- Uricani
4 Realizarea observaţiilor
GPS
- Dl. Cimpa
- Petrila MFA
- 605 Maleia
- Dl. Măgura
- Dl. Lazului
- Dl. Babii
- Dl. Roşu
- Bărbăteni
- Halda Uricani
- Valea de Brazi
5 Prelucrarea măsurătorilor în
birou. Postprocesarea.
Determinarea parametrilor
de transcalcul.
Pag. 101 din 160

9. Tipuri de documentaţii cadastrale şi

conţinutul acestora
9.1. Generalităţi
Înscrierea în cartea funciară a actelor şi faptelor juridice se realizează în baza unor

documentaţii cadastrale întocmite de către persoanele fizice sau juridice autorizate de către
Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Auxiliară (ANCPI). Prin aceste documentaţii se
realizează identificarea, măsurarea şi descrierea imobilelor din punct de vedere juridic,
geometric şi al localizării spaţiale.
Realizarea documentaţiilor cadastrale se face în baza reglementărilor ANCPI
materializate în “Regulamentul privind conţinutul şi modul de întocmire a documentaţiilor
cadastrale în vederea înscrierii în cartea funciară”. Regulamentul a fost aprobat prin Ordinul
ANCPI nr. 634/2006, fiind modificat şi completat cu o serie de reglementări ulterioare.
Regulamentul stabileşte, înainte de toate, cele opt tipuri de documentaţii în baza cărora
se fac înscrierile în cartea funciară şi anume documentaţiile pentru:
- întabularea dreptului de proprietate asupra unui imobil neînscris în cartea funciară
(prima înregistrare);
- înscrierea dezlipirii unui imobil:
- înscrierea alipirii a două sau mai multe imobile cu limite comune;
- înscrierea unei construcţii definitive pe un teren înscris în cartea funciară;
- înscrierea modificării limitei de proprietate;
- înscrierea modificării suprafeţei imobilului;
- descrierea dezmembrămintelor dreptului de proprietate (uz, uzufruct, servitute,
abitaţie);
- reconstituirea cărţii funciare pierdute, distruse sau sustrase, prin reînscriere pe bază
de documentaţie cadastrală.
Pentru realizarea înscrierii în cartea funciară se parcurg următorii cinci paşi:
a) stabilirea amplasamentului imobilului;
b) realizarea lucrării de către persoană autorizată, care presupune documentarea
tehnică, execuţia lucrărilor de teren şi birou, elaborarea documentaţiilor;
Pag. 102 din 160

c) depunerea documentaţiilor, la oficiul sau biroul de cadastru şi publicitate şi

înregistrarea în Registrul General de Intrare;
d) recepţia documentaţiilor, cu înregistrarea în registrul cadastral al imobilelor (index
cadastral), recepţia cadastrală, transmiterea documentaţiei asistentului-registrator;
e) înscrierea în cartea funciară.
În ceea ce priveşte realizarea propriu-zisă a documentaţiei cadastrale se precizează că:
- documentarea tehnică constă în analizarea situaţiei existente, conform datelor şi
documentelor deţinute de proprietar, precum şi solicitarea de informaţii aflate în baza de date
a oficiului (biroului) teritorial de cadastru (inventare de coordonate, planuri de încadrare în
zonă, plan parcelar, ortofotoplan, coordonatele punctelor de vecinătate, extras de carte
funciară pentru informare, copii ale proceselor verbale de punere în posesie şi schiţele anexe
ale acestora în cazul imobilelor dobândite în baza legilor proprietăţii);
- execuţia lucrărilor constă în măsurători pentru realizarea reţelelor geodezice de
îndesire şi ridicare în sistem naţional de proiecţie Stereografic 1970, ridicarea detaliilor
planimetrice cadastrale aflate pe limita şi în interiorul imobilului, culegerea atributelor,
verificări şi validări ale datelor existente.
- la ridicarea detaliilor planimetrice se va avea în vedere ca limitele imobilelor să se
determine la jumătatea grosimii gardului, cu excepţia cazurilor în care cei doi proprietari
vecini indică altceva şi ca limitele construcţiilor permanente din interiorul imobilelor să se
determine la nivelul solului.
Regulamentul stabileşte, de asemenea, conţinutul cadru al celor opt tipuri de
documentaţii mai sus precizate, precum şi modelul-tip al fiecărei piese componente a
documentaţiei. În anexele regulamentului sunt stabilite modele pentru următoarele
documente:
- Cererea de solicitare informaţii, prin care persoana autorizată solicită informaţiile
necesare pentru întocmirea documentaţiei cadastrale pentru imobilul în cauză şi “Convenţia”
încheiată între proprietar şi persoana autorizată în care se precizează denumirea documentaţie
ce urmează a fi întocmită, termenul de execuţie, onorariul, modalitatea de plată. De asemenea,
prin convenţie, persoana juridică poate fi delegată de proprietar să îl reprezinte în raport cu
Oficiul de cadastru, biroul de carte funciară, primăria sau alte instituţii (anexa 1);
- Cererea de recepţie şi înscriere adresată de proprietar Oficiului de cadastru sau
Biroului de carte funciară pentru recepţia documentaţiei cadastrale şi înscrierea actului sau
faptei juridice (anexa 2);
- Cererea de recepţie şi dezlipire/alipire, similară cu precedenta (anexa 3);
Pag. 103 din 160

- Indexul cadastral al imobilelor, care conţine numărul cadastral, numărul de carte

funciară şi adresa imobilului (denumirea locului) (anexa 4);
- Declaraţia pe proprie răspundere a proprietarului, prin care acesta îşi asumă
răspunderea pentru exactitatea actelor puse la dispoziţia persoanei autorizate şi pentru
corectitudinea identificării limitelor imobilului (anexa 5);
- Referatul de completare sau respingere a documentaţiei întocmit de Oficiul de
cadastru sau de Biroul de carte funciară (anexa 7);
- Model de foaie de avere în cazul cărţilor funciare colective (anexa 9) ;
- Model pentru Memoriu tehnic (anexa 10);
- Model pentru planul de amplasament şi delimitare a imobilului (anexa 11);
- Model pentru releveu apartament (anexa 12);
- Model tabel de mişcare parcelară (anexa13);
- Fişa de măsurători prin metode clasice (anexa 14);
- Fişa de măsurători prin tehnologie GNSS (anexa 15);
- Model pentru planul de amplasament şi delimitare a imobilului cu propunere de
dezlipire/alipire(anexa 16);
- Proces-verbal de vecinătate a imobilului (anexa 18);
- Model scrisoare de Convocare privind identificarea limitelor imobilului vecin (anexa
19);
- Tabel parcelar (anexa 21);
- Cerere de informaţii pentru întocmirea planului parcelar în vederea atribuirii
numerelor cadastrale (anexa 22).
Depunerea documentaţiei se face de către proprietar sau, în numele acestuia, de către
persoana autorizată, la oficiul sau biroul teritorial, după care intră în circuitul de analiză,
recepţie şi înscriere, prin intermediul sistemului informatic e-Terra. Cu această ocazie,
depunătorului i se comunică termenul de finalizare al operatiunilor de recepţie şi înregistrare,
precum şi numărul de înregistrare a lucrării, cu ajutorul căruia poate verifica on-line starea la
zi a operaţiunilor. Lucrarea recepţionată, împreună cu Încheierea şi Extrasul de CF de
informare sunt înmânate proprietarului sau persoanei autorizate, la termenul fixat.
Pag. 104 din 160

9.2. Structura documentaţiilor cadastrale
Regulamentul stabileşte şi structura diferitelor tipuri de documentaţii cadastrale, ceea

ce constituie, pentru managerul activităţii de cadastru, un important sprijin in standardizarea şi
verificare activităţii de realizare a lucrărilor. Indiferent de natura lucrării, documentaţia se
predă atât pe suport analogic cât şi digital. Documentaţia digitală va conţine planul de
amplasament şi delimitare, în format dxf, fişierul CPXML, realizat cu aplicaţie Generare CP
şi un folder cu fotografii ale imobilului care face obiectul lucrării. Componenţă
documentaţiilor cadastrale, în funcţie de tipul acestora, este următoarea:
a) Documentaţie pentru întabularea dreptului de proprietate asupra unui imobil

neînscris în cartea funciară (prima înregistrare)
Documente puse la dispoziţie de proprietar sau obţinute de persoana autorizată în
numele proprietarului:
1. cererea de solicitare informaţii şi convenţie (anexa 1);
2. cererea de recepţie şi înscriere (anexa 2);
3. declaraţie pe proprie răspundere cu privire la înstrăinarea şi identificarea imobilului
măsurat (anexa 5);
4. actul de proprietate (original sau copie legalizată);
5. certificatul fiscal;
6. dovada plăţii tarifelor pentru recepţie şi înscriere în cartea funciară;
Documente întocmite de persoana autorizată:

7. memoriul tehnic (anexa 10);
8. plan de încadrare în zonă 1:2000 – 1:5000
9. planul de amplasament şi delimitare a imobilului (anexa 11) – 3 exemplare;
10. relevee sc. 1 :50 – 1 :500, după caz, pentru construcţiile care fac obiectul unor
sarcini, construcţiile care au mai mulţi proprietari sau la solicitarea proprietarului (anexa 12) ;
11. tabel de mişcare parcelară cu indicarea situaţiei actuale din titlul de proprietate şi a
situaţiei viitoare, cu atribuirea numărului cadastral pentru fiecare imobil (anexa 13);
12. măsurători efectuate în reţeaua de îndesire şi ridicare şi pentru ridicarea detaliilor
topografice, prin metode clasice (anexa 14) sau GNSS (anexa 15);
13. calculul suprafeţelor;
Pag. 105 din 160

14. descrierile topografice ale punctelor noi din reţeaua de îndesire sau ridicare.
b) Documentaţie pentru înscrierea dezlipirii unui imobil

2. cererea de recepţie a documentaţiei pentru dezlipire/alipire (anexa 3);
măsurat (anexa 5);
4. extras de carte funciară pentru informare;

7. planul de amplasament şi delimitare a imobilului sc. 1:200 – 1:5000 cu propunerea
de dezlipire / alipire(anexa 16) – 3 exemplare;
8. planul de amplasament şi delimitare pentru fiecare imobil care rezultă din dezlipire /
alipire (anexa 11) – 3 exemplare;
c) Documentaţie pentru înscrierea alipirii a două sau mai multe imobile cu limite
comune
2. cererea de recepţie a documentaţiei pentru dezlipire/alipire (anexa 3);
măsurat (anexa 5);
Pag. 106 din 160


7. planul de amplasament şi delimitare a imobilului sc. 1:200 – 1:5000 cu propunerea
de dezlipire / alipire(anexa 16) – 3 exemplare;
8. planul de amplasament şi delimitare pentru fiecare imobil care rezultă din dezlipire /
alipire (anexa 11) – 3 exemplare;
d) Documentaţie pentru înscrierea unei construcţii definitive pe un teren înscris în

cartea funciară
4. documentele prevăzute de art. 55, alin (1) şi (11) din Legea Cadastrului şi
publicităţii imobiliare nr. 7/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, adică:
- autorizaţiei de construire şi a procesului-verbal de recepţie la terminarea
lucrărilor semnat de reprezentantul autorităţii locale sau a unui certificat eliberat de autoritatea
locală pe raza căreia este edificată construcţia;
- În cazul construcţiilor realizate înainte de intrarea in vigoare a Legii nr.
453/2001 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării
lucrărilor de construcţii şi unele măsuri pentru realizarea locuinţelor, înscrierea se face în baza
autorizaţiei de construire sau, în lipsa acesteia, a certificatului, prin care se atestă informaţiile
referitoare la construcţie şi deţinătorul acesteia, conform evidenţelor fiscale sau, după caz,
celor din registrul agricol, eliberat de primarul unităţii administrativ-teritoriale unde este
amplasată această construcţie.

Pag. 107 din 160

7. copie după planul de amplasament şi delimitarea imobilului existent pe care se

ridică o construcţie definitivă nouă sau să se extindă o construcţie
8. planul de amplasament şi delimitare a imobilului sc. 1:200 – 1:5000, după caz,
întocmit pe baza planului de amplasament iniţial, pe care s-a transpus/extins noua construcţie
(anexa 11) – 3 exemplare;
e) Documentaţie pentru înscrierea modificării limitei de proprietate

4. hotărâre judecătorească, definitivă şi irevocabilă sau declaraţie autentică de voinţă
între părţi, după caz;

6. descrierea lucrărilor topografice şi geodezice (anexa 10);
7. copie după planul de amplasament şi delimitarea a imobilelor care sunt supuse
modificării limitelor
8. planul de amplasament şi delimitare a imobilului sc. 1:200 – 1:5000, pentru fiecare
imobil a cărui limită se modifică (anexa 11) – 3 exemplare;
f) Documentaţie pentru înscrierea modificării suprafeţei imobilului

Pag. 108 din 160


4. hotărâre judecătorească, definitivă şi irevocabilă sau declaraţie autentică de voinţă
între părţi şi proces-verbal cu semnăturile vecinilor;

7. copie după planul de amplasament şi delimitarea a imobilelor care sunt supuse
modificării suprafeţei;
8. planul de amplasament şi delimitare a imobilului sc. 1:200 – 1:5000, pentru
imobilul a cărui suprafaţă se modifică (anexa 11) – 3 exemplare;
g) Documentaţie pentru descrierea dezmembrămintelor dreptului de proprietate (uz,

uzufruct, servitute, abitaţie)
4. actul autentic (original sau copie legalizată) sau hotărârea judecătorească definitivă
şi irevocabilă de constituire a dezmembrămintelor dreptului de proprietate, după caz;

7. copie după planul de amplasament şi delimitarea imobilului existent;
8. planul de amplasament şi delimitare a imobilului sc. 1:200 – 1:5000, întocmit pe
baza planului de amplasament iniţial (anexa 11) – 3 exemplare;
Pag. 109 din 160


h) Documentaţie pentru reconstituirea cărţii funciare pierdute, distruse sau sustrase,

prin reînscriere pe bază de documentaţie cadastrală

măsurat (anexa 5);
4. actul de proprietate (original sau copie legalizată);
5. certificatul fiscal;

8. plan de încadrare în zonă 1:2000 – 1:5000
9. planul de amplasament şi delimitare a imobilului (anexa 11) – 3 exemplare;
10. extras din planul parcelar avizat pentru conformitate de primar sau împuternicitul
acestuia;
11. relevee sc. 1 :50 – 1 :500, după caz, pentru construcţiile care fac obiectul unor
sarcini, construcţiile care au mai mulţi proprietari sau la solicitarea proprietarului (anexa 12) ;
12. tabel de mişcare parcelară cu indicarea situaţiei actuale din titlul de proprietate şi a
situaţiei viitoare, cu atribuirea numărului cadastral pentru fiecare imobil (anexa 13);
Pag. 110 din 160

Bibliografie
1. M. Beldea, Norme şi standarde europene în cadastru, curs, Petroşani, 2013;

2. O. Nicolescu, ş. a., Management, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1992
3. O. Nicolescu, ş. a., Ghidul managerului eficient, vol 1-2, Editura Tehnică, Bucureşti, 1993;
4. O. Nicolescu, Noutăţi în managementul internaţional, Editura Tehnică, Bucureşti, 1993;
5. * * * , Legea Minelor nr. 85/2003, Monitorul Oficial nr. 197/27.03.2003;
6. * * *, Regulamentul de topografie minieră, Ordin MEC/ANRM nr. 65/133/2003, Monitorul
Oficial nr. 583/15.08.2003;
7. * * * , Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, modificată în conformitate
cu Legea 133/2012;
8 * * *, Norme tehnice pentru introducerea cadastrului general, Ordin MAI nr. 534/2001,
modificate şi completate prin Ordinul MAI nr. 259/2010, Monitorul Oficial nr. 815/2010;
9. * * * , Regulamentul privind autorizarea sau recunoaşterea autorizării persoanelor fizice
sau juridice române, ale unui alt stat membru al Uniunii Europene sau ale unui stat care
aparţine Spaţiului Economic European, în vederea realizării şi verificării lucrărilor de
specialitate în domeniul cadastrului, al geodeziei şi al cartografiei, pe teritoriul României,
Ordin ANCPI nr. 107/2010;
10. * * *, Regulamentul privind conţinutul şi modul de întocmire a documentaţiilor
cadastrale în vederea înscrierii în cartea funciară, aprobat prin Ordinul 634/2006, cu toate
modificările, inclusiv cele prevăzută în Ordinul nr. 785/2011, Monitorul Oficial nr. 407/2011;
11. * * * , Norme de muncă unificate pe economie pentru lucrări geodezice, topo-
fotogrammetrice şi cartografice (lucrări de măsurători terestre) O-1987, Redacţia de
porpagandă agricolă, Ministerul Agriculturii, 1987.
Pag. 111 din 160

ANEXE
Pag. 112 din 160

A. FIŞE DE POST PENTRU COMPONENŢII SERVICIILOR

DE TOPOGRAFIE MINIERĂ
A.1. TOPOGRAF ŞEF SOCIETATE MINIERĂ
SE APROBĂ
DIRECTOR GENERAL
FIŞA POSTULUI
- PROPUNERE-
1. POSTUL: TOPOGRAF ŞEF

2. TITULARUL POSTULUI:
3. LOCUL DE MUNCĂ: Direcţia tehnică - Serviciul Topografie
4. SPECIFICAŢIA POSTULUI
a. Nivelul studiillor:
- studii universitare de specialitate în domeniul topografiei miniere;
b. Cursuri de pregătire: constituie un avantaj absolvirea unor cursuri postuniversitare sau de
perfecţionare în domeniul topografiei, geodeziei, cartografie sau cadastrului
c. Experienţă în specialitate: vechime efectivă în activitatea de topografie minieră de minim
6 ani
d. Aptitudini:
- capacitate de analiză, sinteză, cercetare a informaţiilor receptate;
- comunicare;
- aptitudine de lucru cu documente;
- lucru în echipă;
- utilizare PC şi a software-ului de proiectare asistată de calculator;
- apt subteran.
e. Alte cerinţe specifice:
- să fie autorizat în topografia minieră gradul C, potrivit Regulamentului de topografie
minieră, aprobat prin Ordinul nr. 65/133 din 2003, sau gradul A, conform vechiului
Regulament de topografie minieră, emis de Ministerul Industriilor, în anul 1994.
- este numit şi eliberat din funcţie de directorul general al Societăţii;
- este atestat pe funcţie de conducerea companiei.
5. RELAŢII ORGANIZATORICE:
a. Ierarhice:
- este subordonat Directorului tehnic;
- are în subordine personalul din cadrul serviciului.
b. Funcţionale:
- primeşte solicitări de lucru de la directorul tehnic.
c. De colaborare:
- cu compartimentele de specialitate din ministerul de resort, companie şi sucursalele
componente;
- cu Agenţia Naţională pentru resurse Minerale (ANRM) şi Compartimentul de
Inspecţie Teritorială;
- cu compartimentele de specialitate (cadastru, urbanism şi organizarea teritoriului)
din cadrul primăriilor din zonă şi de la Consiliul Judeţean;
- cu Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară şi Biroul de Carte Funciară;
Pag. 113 din 160

d. De reprezentare:
- reprezintă interesele Societăţii în relaţiile cu furnizorii de echipamente specifice activităţii şi
produse software aferente.
6. SCOPUL POSTULUI
Coordonarea şi urmărirea modului de realizare a lucrărilor şi documentaţiilor de topografie

minieră, prevăzute în Legea Minelor şi Regulamentul de topografie minieră, la nivelul Companiei şi a
sucursalelor componente, precum şi a unor documentaţii tehnico-economice necesare desfăşurării
activităţilor miniere şi petroliere ale Societăţii.
7. OBIECTIVELE POSTULUI
- realizarea, dezvoltarea şi conservarea reţelelor topografice planimetrice şi nivelitice în
perimetrele de exploatare concesionate de Societate;
- întocmirea, actualizarea şi conservarea, în fiecare perimetru de exploatare şi centralizat, a
documentaţiilor topografice, în conformitate cu Regulamentul de Topografie Minieră;
- instituirea şi delimitarea pilierilor de protecţie;
- monitorizarea subsidenţei în zonele afectate de exploatarea subterană;
- gestionarea inventarului de echipamente geo-topografice de măsurare şi prelucrare a datelor;
- obţinerea licenţelor de concesiune şi/sau modificarea acestora;
- întocmirea programelor generale de exploatare;
- întocmirea unor documentaţiil tehnico-economice necesare pentru activitatea Societăţii;
- rezolvarea unor sesizări sau reclamaţii în domeniul imobiliar sau tehnic;
- furnizarea către terţi a unor informaţii legate de activitatea Societăţii sau a societăţilor miniere
predecesoare ale Societate.
8. ATRIBUŢII, LUCRĂRI, SARCINI:
- coordonează realizarea lucrărilor geodezice pentru racordarea sistemului local minier cu

sistemul naţional „Stereo 70”;
- urmăreşte realizarea, la sucursale, a lucrărilor de transmitere în subteran a sistemelor de
referinţă planimetrice şi nivelitice;
- urmăreşte realizarea, la sucursale, a lucrărilor de constituire, dezvoltare şi conservare a
reţelelor topografice planimetrice şi nivelitice;
- recepţionează lucrări de specialitate realizate, în baza unor contracte, de colective din
exteriorul Societăţii;
- participă la lucrările de delimitare a perimetrelor sucursalelor şi predă întrega documentaţie
conducătorului activităţii de topografie minieră de la sucursală;
- participă la predarea – primirea fondului topografic al perimetrelor sucursalelor cu ocazia
schimbării conducătorului de topografie minieră de la acest nivel;
- urmăreşte completarea la zi şi inventarierea întregii documentaţii de topografie a unităţilor
miniere care-şi întrerup temporar activitatea sau intră în procedura de închidere, luând măsuri de
depozitare a documentaţiei în condiţii corespunzătoare, prevenind astfel degradarea sau înstrăinarea ei;
- coordonează realizarea planurilor topografice în format digital vectorial pentru toate
perimetrele de exploatare ale Societăţii;
- stabileşte, împreună cu conducerea sucursalelor şi, dacă este cazul, cu organe ale
administraţiilor locale, limitele zonelor care se protejează cu pilieri de protecţie;
- urmăreşte întocmirea documentaţiilor pentru instituirea pilierilor de protecţie şi le supune
avizării Consiliului Tehnico-Economic (CTE) al Societăţii;
- înaintează la Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale, pentru aprobare, documentaţiile
pentru instituirea pilierilor de protecţie;
- urmăreşte delimitarea la nivelul zăcământului, a pilierilor de protecţie, reprezentarea acestor
pilieri pe planurile topografice de la sucursale şi respectarea acestora;
- coordonează întocmirea şi avizează proiectele de instituire a staţiilor de monitorizare
topografică a subsidenţei;
Pag. 114 din 160

- urmăreşte realizarea periodică a măsurătorilor topografice în staţiile de monitorizare,

prelucrarea şi interpretarea datelor şi întocmirea documentaţiilor;
- întocmeşte memorii justificaticative pentru achiziţionarea de mijloace de preluare şi prelucrare
a datelor topografice şi le înaintează spre aprobare conducerii Companiei;
- întocmeşte sau asigură întocmirea documentaţiilor tehnico-economice necesare pentru
obţinerea sau modificarea Licenţelor de concesiune pentru explorare-exploatare, în conformitate cu
Legea Minelor sau Legea Petrolului;
- supune avizării CTE documentaţiile tehnico-economice necesare pentru obţinerea sau
modificarea Licenţelor de concesiune pentru explorare-exploatare;
- întocmeşte note pentru avizarea/aprobarea în CA şi AGA a documentaţiilor pentru obţinerea
sau modificarea Licenţelor de concesiune;
- înaintează la Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale documentaţiilor pentru obţinerea sau
modificarea Licenţelor de concesiune;
- comunică sucursalelor modificările survenite în licenţele de concesiune aferente perimetrelor
unde sucursala îsi desfăşoară activitatea;
- întocmeşte şi supune aprobării Directorului general programul şedinţelor de analiză şi avizare
în CTE a Programelor generale de exploatare anuale şi trimestriale ale sucursalelor;
- participă la şedinţele de analiză şi avizare în CTE a Programelor generale de exploatare anuale
şi trimestriale ale sucursalelor;
- verifică modul de întocmire al Programelor generale de exploatare anuale şi trimestriale sub
aspectul structurii şi formei documentaţiilor prevăzute în Instrucţiunile ANRM şi ale Societăţii;
- întocmeşte şi transmite sucursalelor avizele CTE la Programelor generale de exploatare anuale
şi trimestriale;
- întocmeşte, supune avizării CTE şi comunică sucursalelor instrucţiunile pentru elaborarea
Programelor generale de exploatare;
- asigură realizarea unor documentaţii tehnice necesare pentru desfăşurarea activităţii Societăţii
(studii de fezabilitate, proiecte tehnice, studii, prognoze, proiecte cadru ale metodelor de exploatare);
- supune avizării CTE şi, după caz, avizării/aprobării CA, AGA sau alte organe competente,
documentaţiile tehnico-economice mai sus menţionate;
- primeşte sesizări şi reclamaţii ale unor persoane fizice sau juridice în probleme de natură
imobiliară sau tehnică;
- analizează sesizările şi reclamaţiile primite şi propune modalităţi de rezolvare;
- întocmeşte scrisorile de răspuns şi/sau note de fundamentare a unor decizii de competenţa
Directorului general, CA sau AGA;
- primeşte cereri ale unor persoane fizice şi juridice pentru furnizare unor informaţii de natură
tehnică sau imobiliară, legate de activitatea Societăţii sau a societăţilor miniere predecesoare;
- în funcţie de natura cererii, aplică procedurile legale anterioare furnizării informaţiilor.
9. ATRIBUŢII, SARCINI ŞI RESPONSABILITĂTI ÎN DOMENIUL PROTECŢIEI MUNCII:

- …..
10. LIMITE DE COMPETENŢĂ:

- certifică corectitudinea, necesitatea, oportunitatea şi realizarea operaţiunilor care se supun
controlului financiar preventiv;
- aplică sancţiuni contravenţionale privind abaterile de la normele de securitate a muncii.
11. RESPONSABILITĂŢI:
- răspunde de realizarea tuturor atribuţiilor, lucrărilor şi sarcinilor cuprinse în fişa postului;
- răspunde de legalitatea, necesitatea, oportunitatea şi realitatea operaţiilor înscrise în
documentele semnate;
12. ALTE ELEMENTE:

- are obligaţia de a presta …. % din timpul normal de lucru în subteran şi se încadrează în
condiţi speciale de muncă conform Legii nr. 19/2000
Pag. 115 din 160

A.2. TOPOGRAF ÎN CADRUL SERVICIULUI DE TOPOGRAFIE AL SOCIETĂŢII
SE APROBĂ
DIRECTOR GENERAL
FIŞA POSTULUI
- PROPUNERE -
1. Postul : inginer
2. Titularul postului:
3. Locul de muncă : Direcţia Tehnică – Serviciul Topografie
4. Specificaţia postului:
a) Nivelul studiilor : - studii universitare de specialitate în domeniul

topografiei miniere.
b) Cursuri de pregătire: constituie un avantaj cursuri de perfecţionare în domeniul
topografiei, geodeziei, cartografie sau cadastrului
c) Experienţă în specialitate: conform C.C.M. în vigoare
d) Aptitudini:
- comunicare;
- capacitate de lucru cu oamenii;
- aptitudine de interpretare a documentelor;
- utilizare PC;
- culegere, prelucrare şi transmitere informaţii.
- apt subteran
e) Alte cerinţe specifice:
- să fie autorizat în topografia minieră gradul B potrivit Regulamentului de topografie
minieră, aprobat prin Ordinul nr.65/133 din 2003, sau gradul A conform vechiului Regulament de
topografie minieră, emis de Ministerul Industriilor, în anul 1994.
5. Relaţii organizatorice:
a) Ierarhice :
- este subordonat: topografului şef al Societăţii
- are în subordine: –
b) Funcţionale : - primeşte indicaţii şi îndrumări metodologice de la topograful şef;
c) De colaborare:
- cu serviciile din cadrul companiei şi a sucursalelor componente;

- cu Compartimentul de Inspecţie Teritorială al Agenţiei pentru resurse Minerale;
din cadrul primăriilor din zonă;
d) De reprezentare: -
6. Scopul postului:
Realizarea unor lucrări şi documentaţii de topografie minieră, prevăzute în Legea Minelor şi
Regulamentul de topografie minieră, urmărirea modului de realizare a acestor tipuri de lucrări şi
Pag. 116 din 160

documentaţii la nivelul sucursalelor Societăţii, realizarea unor documentaţii tehnico-economice

necesare desfăşurării activităţilor miniere şi petroliere ale Societăţii.
7. Obiectivele postului:
perimetrele de exploatare concesionate de Societăţii.
- realizarea ridicărilor topografice curente
- intocmirea, actualizarea şi conservarea, în fiecare perimetru de exploatare şi centralizat, a
documentaţiilor topografice, în conformitate cu Regulamentul de Topografie Minieră
- instituirea şi delimitarea pilierilor de protecţie
- gestionarea inventarului de echipamente geo-topografice de măsurare şi prelucrare a datelor
- rezolvarea unor sesizări sau reclamaţii în domeniul imobiliar sau tehnic
- furnizarea către terţi a unor informaţii legate de activitatea Societăţii sau a societăţilor
miniere predecesoare ale Societăţii.
8. Atribuţii, lucrări, sarcini :

- participă la realizarea lucrărilor geodezice pentru racordarea sistemului local minier cu
- participă la realizarea, la sucursale, a lucrărilor de constituire, dezvoltare şi conservare a
- prelucreaza de la sucursale măsurători topografice curente într-un sistem unitar şi continuu;
- participă la trecerea rezultatelor măsurătorilor curente pe planurile topografice de la
sucursale
- participă la transferul în format digital a documentaţiilor grafice, de la sucursale;
- participă la realizarea planurilor topografice în format digital vectorial pentru toate
perimetrele de exploatare ale Societăţii.
- primeşte de la sucursale şi centralizează situaţii privind producţia realizată, pe metode de
exploatare, diluţii şi pierderi de exploatare, realizarea lucrărilor miniere de înaintare, linia de front;
- participă la realizarea unor documentaţii tehnice necesare pentru desfăşurarea activităţii
Societăţii (studii de fezabilitate, proiecte tehnice, studii, prognoze, proiecte cadru ale metodelor de
exploatare);
- verifică în cadrul activităţii de control şi îndrumare la sucursalele miniere modul de
respectare a programelor generale de exploatare, a tehnologiilor de lucru în ansamblu, în abataje,
deschideri şi pregătiri şi informează şeful de serviciu asupra deficienţelor constatate şi măsurilor de
remediere luate;
- urmăreşte întocmirea corectă de către sucursale a programelor anuale şi trimestriale de
explatare;
- participă la analiza studiilor şi proiectelor şi formulează observaţii şi puncte de vedere pentru
avizarea acestora;
- asigură îndrumarea metodologică a activitaţii de topografie minieră la sucursalele miniere,
urmăreşte respectarea prevederilor din programul de topografie minieră;
- asigură punerea la dispoziţia unităţilor de exploatare şi proiectare a datelor topografice din
zonă;
- urmăreşte la exploatările miniere ţinerea la zi a cadastrului minier precum şi informatizarea
activitaţii de topografie minieră;
- urmăreste întocmirea şi execuţia în timp şi în bune condiţiuni a proiectelor topografice cu
caracter general;
- participă la acţiuni de control, cercetare si anchete pe probleme specifice;
- participă la cercetarea cauzelor avariilor şi accidentelor de muncă
- coordonează şi/sau participă la realizarea lucrărilor geodezice pentru racordarea sistemului
local minier cu sistemul naţional „Stereo 70”;
- urmăreşte şi/sau participă la realizarea, la sucursale, a lucrărilor de constituire, dezvoltare şi
conservare a reţelelor topografice planimetrice şi nivelitice;
Pag. 117 din 160

- urmăreşte realizarea şi prelucarea la sucursale a măsurătorilor topografice curente într-un

sistem unitar şi continuu;
- centralizează rezultatele măsurătorilor pentru monitorizarea subsidenţei la nivelul Societăţii.
- realizează transferul în format digital a documentaţiilor grafice, de la sucursale
- primeşte cereri ale unor persoane fizice şi juridice pentru furnizare unor informaţii de natură
tehnică sau imobiliară, legate de activitatea Societăţii sau a societăţilor miniere predecesoare;
9. Atribuţii, sarcini şi responsabilităţi în domeniu protecţiei muncii :
10. Limite de competenţă : -
11. Responsabilităţi :
- răspunde de ordinea, corectitudinea, exactitatea evidenţelor încredintate şi a lucrărilor pe care

le execută;
- sesizează neajunsurile constatate la sucursalele şi locurile de muncă unde îşi realizează
sarcinile de serviciu, elaboreza propuneri de remediere, precum şi de urmărirea realizarii măsurilor
stabilite de conducerea Societăţii.
12. Alte elemente :
- are obligaţia de a presta ... din timpul normal de lucru în subteran şi se încadrează în condiţii
speciale de muncă conform Legii nr. 19/2000.
A.3. TOPOGRAF ÎN CADRUL SERVICIULUI DE TOPOGRAFIE AL SOCIETĂŢII
FIŞA POSTULUI
- PROPUNERE -
1. Postul : inginer
2. Titularul postului:
3. Locul de muncă : Direcţia Tehnică – Serviciul Topografie
4. Specificaţia postului:
a) Nivelul studiilor : - studii universitare de specialitate în domeniul
topografiei miniere.
b) Cursuri de pregătire: constituie un avantaj cursuri de perfecţionare în domeniul
topografiei, geodeziei, cartografie sau cadastrului
c) Experienţă în specialitate: conform C.C.M. în vigoare
d) Aptitudini: - capacitate de analiză, sinteză, cercetare a informaţiilor receptate;
- comunicare;
- culegere, prelucrare informaţii;
- capacitate de lucru cu oamenii;
- aptitudine de interpretare a documentelor;
- utilizare PC.;
- culegere, prelucrare şi transmitere informaţii.
- apt subteran
e) Alte cerinţe specifice:
Pag. 118 din 160

- să fie autorizat în topografia minieră gradul B potrivit Regulamentului de topografie

minieră, aprobat prin Ordinul nr.65/133 din 2003, sau gradul B conform vechiului
Regulament de topografie minieră, emis de Ministerul Industriilor, în anul 1994.
5. Relaţii organizatorice:
a) Ierarhice :
- este subordonat: topografului şef al Societăţii
- are în subordine: –
b) Funcţionale : - primeşte indicaţii şi îndrumări metodologice de la topograful şef;
c) De colaborare:
- cu serviciile din cadrul companiei şi a sucursalelor componente;
- cu Compartimentul de Inspecţie Teritorială al Agenţiei pentru resurse Minerale;
din cadrul primăriilor din zonă;
d) De reprezentare: -
6. Scopul postului:
Realizarea unor lucrări şi documentaţii de topografie minieră, prevăzute în Legea Minelor şi

Regulamentul de topografie minieră, urmărirea modului de realizare a acestor tipuri de lucrări şi
documentaţii la nivelul sucursalelor Societăţii, realizarea unor documentaţii tehnico-economice
necesare desfăşurării activităţilor miniere şi petroliere ale Societăţii.
7. Obiectivele postului:
perimetrele de exploatare concesionate de Societate;
- realizarea ridicărilor topografice curente
- întocmirea, actualizarea şi conservarea, în fiecare perimetru de exploatare şi centralizat, a
documentaţiilor topografice, în conformitate cu Regulamentul de Topografie Minieră;
. instituirea şi delimitarea pilierilor de protecţie
- monitorizarea subsidenţei în zonele afectate de exploatarea subterană;
- urmărirea activităţilor miniere de la sucursale;
- întocmirea unor documentaţiil tehnico-economice necesare pentru activitatea Societăţii;
8. Atribuţii, lucrări, sarcini :

- participă la realizarea lucrărilor geodezice pentru racordarea sistemului local minier cu
- participă la realizarea, la sucursale, a lucrărilor de transmitere în subteran a sistemelor de
referinţă planimetrice şi nivelitice
- participă la realizarea, la sucursale, a lucrărilor de constituire, dezvoltare şi conservare a
- Urmăreşte realizarea şi prelucrarea la sucursale a măsurătorilor topografice curente într-un
sistem unitar şi continuu;
- Urmăreşte trecerea rezultatelor măsurătorilor curente pe planurile topografice de la sucursale.
- realizarea transferului în format digital a documentaţiilor grafice, de la sucursale;
- urmăreşte delimitarea la nivelul zăcământului, a pilierilor de protecţie, reprezentarea acestor
pilieri pe planurile topografice de la sucursale şi respectarea acestora;
- participă la realizarea planurilor topografice în format digital vectorial pentru toate
perimetrele de exploatare ale Societăţii;
- urmăreşte realizarea periodică a măsurătorilor topografice în staţiile de monitorizare a
subsidenţei, prelucrarea şi interpretarea datelor şi întocmirea documentaţiilor;
- centralizează rezultatele măsurătorilor pentru monitorizarea subsidenţei la nivelul Societăţii;
Pag. 119 din 160


- urmăreşte realizarea la sucursalele miniere a unor indicatori de eficienţă tehnică: viteze de
avansare, producţii zilnice, productivitatea muncii, etc.
- participă la realizarea unor documentaţii tehnice necesare pentru desfăşurarea activităţii
Societăţii (studii de fezabilitate, proiecte tehnice, studii, prognoze, proiecte cadru ale metodelor de
exploatare);
- identifică în arhiva Companiei sau a serviciului informaţiile solicitatede persoane fizice şi
juridice, legate de activitatea Societăţii sau a societăţilor miniere predecesoare şi întocmeşte scrisorile
de răspuns adresate solicitantului
- verifică în cadrul activităţii de control şi îndrumare la sucursalele miniere modul de
respectare a programelor generale de exploatare, a tehnologiilor de lucru în ansamblu, în abataje,
deschideri şi pregătiri şi informează şeful de serviciu asupra deficienţelor constatate şi măsurilor de
remediere luate;
- urmăreşte întocmirea corectă de către sucursale a programelor anuale şi trimestriale de
exploatare;
- asigură îndrumarea metodologică a activitaţii de topografie minieră la sucursalele miniere,
urmăreşte respectarea prevederilor din Regulamentul de topografie minieră;
- participă la acţiuni de control, cercetare si anchete pe probleme specifice;
- participă la cercetarea cauzelor avariilor şi accidentelor de muncă
9. Atribuţii, sarcini şi responsabilităţi în domeniu protecţiei muncii :
10. Limite de competenţă :
11. Responsabilităţi :
- răspunde de ordinea, corectitudinea, exactitatea evidenţelor încredintate şi a lucrărilor pe care

le execută;
- răspunde de sesizarea neajunsurilor constatate la sucursalele şi locurile de muncă unde îşi
realizează sarcinile de serviciu, de elaborarea unor propuneri de remediere, precum şi de urmărirea
realizarii măsurilor stabilite de conducerea Societăţii ca urmare a propunerilor facute.
12. Alte elemente :
- are obligaţia de a presta ... din timpul normal de lucru în subteran şi se încadrează în condiţii
speciale de muncă conform Legii nr. 19/2000.
A.4. TOPOGRAF ŞEF ÎN CADRUL SERVICIULUI DE LA UNITATEA MINIERĂ
EXPLOATAREA MINIERĂ SE APROBĂ

DIRECTOR
FIŞA POSTULUI
1. POSTUL: Topograf şef

2. TITULARUL POSTULUI:
3. LOCUL DE MUNCĂ: Serviciul topografie
- studii superioare de specialitate de lungă durată (inginer topograf minier, geodez,
cadastru sau similar);
Pag. 120 din 160

- să fie autorizat în topografia minieră gradul B (echivalent gradului A din vechiul

Regulament de topografie minieră)
b. Cursuri de pregătire: constituie un avajat absolvirea unor cursuri postuniversitare sau de
perfecţionare în domeniul topografiei
c. Experienţă în specialitate: vechime efectivă în activitatea de topografie minieră de minim 2
ani
d. Aptitudini:
- comunicare;
- utilizare PC şi a software-ului de proiectare asistată de calculator
e. Alte cerinte specifice:
- să fie apt pentru a presta muncă în subteran
5. RELAŢII:
a. Ierarhice:
- este subordonat direct conducătorului tehnic al exploatării (inginerul şef producţie);
- are în subordine personalul din cadrul serviciului (biroului).
b. Funcţionale:
- primeşte, în activitatea de topografie minieră, indicaţii de ordin tehnic şi metodologic
de la topograful şef din cadrul Societăţii.
c. De colaborare:
- cu compartimentele funcţionale şi sectoarele din cadrul exploatării
d. De reprezentare: -
6. SUMARUL POSTULUI
Titularul postului organizează, coordonează şi controlează activitatea de topografie minieră din
cadrul unităţii miniere potrivit cu prevederile Regulamentului de topografie minieră precum şi
lucrările de geometrizare a zăcământului, de calcul şi mişcare a rezervelor geologice. De asemenea
organizează, coordonează şi controlează fundamentarea consumurilor specifice de materiale şi
urmărirea realizării acestora, colaborează la elaborarea, împreună cu alţi specialişti, a programele
generale de exploatare şi a proiectelor de dezvoltare a minei pe termen mediu şi lung, participă la
avizarea acestora şi verifică modul de respectare a programelor şi proiectelor aprobate.

- întocmeşte anual, sau ori de câte ori este necesar, situaţii cu lucrările topografice programate şi
lista cu personalul de specialitate autorizat din cadrul unităţii miniere şi face propuneri pe care la
înaintează pentru centralizare şefulului serviciului de specialitate din cadrul Societăţii;
- în cazul în care personalul propriu autorizat nu este suficient, înaintează şefulului serviciului
de specialitate din cadrul Societăţii propuneri de achiziţionare a unor servicii de topografie;
- întocmeşte memorii justificaticative pentru achiziţionarea de mijloace de preluare şi prelucrare
a datelor topografice şi le înaintează spre centralizare şefulului serviciului de specialitate din cadrul
Societăţii.;
- participă la recepţia lucrărilor de specialitate realizate în baza unor contracte de prestări de
servicii în perimetrul aferent unităţii;
- elaborează, împreună cu alţi specialişti, programele generale de exploatare ale unităţii miniere
şi participă la avizarea acestora;
- urmăreşte ca toate lucrările miniere în execuţie să fie cuprinse în programul general de
exploatare şi să aibă proiecte aprobate, în caz contrar solicitând conducerii exploatării oprirea imediată
a lucrărilor respective;
- urmăreşte exploatarea raţională a zăcământului în sensul valorificării complete a rezervelor;
- întocmeşte şi supune avizării – aprobării forurilor competente, documentaţiile pentru
instituirea pilierilor de protecţie, trasează pe hărţi şi planuri limitele aprobate pentru aceşti pilieri;
Pag. 121 din 160

- propune, în scris conducătorului tehnic, oprirea imediată a lucrărilor care se execută în pilierii
de protecţie sau care nu sunt aprobate de către forurile în drept. În cazul în care nu se iau măsuri de
oprire a lucrărilor şi de rambleere a golurilor, este obligat să anunţe, în scris, pe şeful serviciului de
specialitate din cadrul Societăţii, numai prin aceasta fiind descărcat de responsabilitate;
- urmăreşte completarea la zi, inventarierea şi conservarea fondului topografic din cadrul unităţii
miniere;
- este obligat să informeze în scris şeful serviciului de specialitate din cadrul Societăţii, în
legătură cu orice nerespectare a prevederilor Regulamentului de topografie minieră;
- controlează periodic execuţia corectă a lucrărilor miniere din punct de vedere al pantei,
direcţiei şi gabaritelor şi cere oprirea şi corectarea sau rebutarea lucrărilor executate necorespunzător;
- realizează, personal şi prin personalul de specialitate din subordine, lucrările topografice
necesare pentru dezvoltarea reţelei de sprijin planimetrice şi nivelitice la suprafaţă precum şi
transmiterea şi apoi dezvoltarea reţelei de sprijin în subteran;
- controlează periodic modul de conservare a punctelor topografice din reţeaua de sprijin de la
suprafaţă şi din subteran şi connsemnează aceste controale în formularele prevăzute de Regulamentul
de topografie minieră;
- instituie staţii topografice pentru urmărirea deplasărilor şi deformaţiilor suprafeţei cauzate de
exploatare, efectuează periodic măsurători şi interpretrează rezultatele;
- verifică periodic, personal sau prin personalul de specialitate din subordine, stabilitatea
construcţiilor de la suprafaţă;
- controlează, personal şi prin personalul de specialitate din subordine, verticalitatea puţurilor
şi elementele geometrice ale instalaţiilor de extracţie conform normelor în vigoare, întocmind
documentele respective, ori de câte ori este necesar, însă la intervale ce nu vor depăşi un an;
- înfiinţează şi ţine la zi jurnalele topografice ale perimetrului, consemnând situaţia ridicărilor
de suprafaţă şi din subteran şi completându-le în ordine cronologică cu datele principale provenite din
ridicările topografice ce se execută precum şi cu evenimentele mai importante survenite în activitatea
minieră;
- organizează, coordonează şi verifică recepţia topografică a lucrărilor miniere şi înregistrarea
realizărilor în formularele R şi programul general de exploatare;
- înfiinţează şi ţine la zi evidenţa grafică şi analitică asupra terenurilor aferente desfăşurării
activităţii miniere a unităţii, marcând pe teren limitele acestor proprietăţi, urmăreşte modificările care
se produc asupra situaţiei acestor terenuri (exproprieri, transferuri, concesionări) şi cuprinderea lor în
evidenţe;
- urmăreşte în permanenţă ca instrumentele topografice să fie manipulate şi întreţinute corect,
controlează semestrial aparatura şi consemnează rezultatele verificărilor;
- organizează, coordonează şi verifică întocmirea unitară şi actualizarea continuă a
documentaţiei grafice (plane, secţiuni verticale, profile) necesară pentru conducerea activităţii miniere
şi pentru proiectare şi programare;
- urmăreşte arhivarea întregii documentaţii topografice, grafice şi/sau analitice, transferarea
treptată a acesteia în format digital precum şi integrarea într-un sistem GIS;
- coordonează şi controlează completarea documentaţiei grafice cu elementele geometrice şi
calitative ale zăcământului, calculul şi mişcarea rezervelor în corelare cu planul de dezvoltare al
exploatării;
- coordonează şi controlează fundamentarea consumurilor specifice de materiale şi urmărirea
realizării acestora;

- ...
- certifică corectitudinea şi conformitatea cu prevederile Regulamentului de topografie minieră
a întregii documentaţii topografice realizate în cadrul serviciului;
Pag. 122 din 160


11. ALTE ELEMENTE:

- are obligaţia de a presta …. % din timpul normal de lucru în subteran şi se încadrează în
A.5. TOPOGRAF ÎN CADRUL SERVICIULUI DE LA UNITATEA MINIERĂ
EXPLOATAREA MINIERĂ SE APROBĂ

DIRECTOR
FIŞA POSTULUI
1. POSTUL: TOPOGRAF
2. TITULARUL POSTULUI: .............................................................
3. LOCUL DE MUNCĂ: Serviciul topografie
- studii superioare de specialitate de lungă durată (inginer topograf minier, inginer geodez,
inginer cadastru sau similar);
- studii superioare de specialitate de scurtă durată (subinginer topograf minier, subinginer
geodez, subinginer cadastru sau similar);
- studii postliceale sau medii de specialitate (tehnician topograf, tehnician cadastru etc.);
- să fie autorizat în topografia minieră gradul A (echivalent gradului B din vechiul
Regulament de topografie minieră)
b. Cursuri de pregătire: -
c. Experienţă în specialitate: vechime efectivă în activitatea de topografie minieră de minim 2 ani
pentru absolvenţii de studii superioare de scurtă durată sau de minim 3 ani pentru absolvenţii de studii
postliceale sau medii de specialitate
d. Aptitudini:
- comunicare;
- utilizare PC şi a software-ului de proiectare asistată de calculator
e. Alte cerinte specifice:
- să fie apt pentru a presta muncă în subteran
5. RELAŢII:
a. Ierarhice:
- este subordonat direct topografului şef al unităţii miniere.
b. Funcţionale:
- primeşte, în activitatea de topografie minieră, indicaţii de ordin tehnic şi metodologic
de la topograful şef al unităţii miniere.
c. De colaborare:
- cu compartimentele funcţionale şi sectoarele din cadrul exploatării
d. De reprezentare: -
6. SUMARUL POSTULUI
Titularul postului realizează, în baza proiectelor aprobate, trasarea lucrărilor miniere de la
suprafata şi din subteran, efectueaza ridicarea topografica de detaliu şi înregistrarea în documentaţia
grafica a lucrărilor miniere subterane şi/sau de la suprafata, precum şi a elementelor geometrice ale
zacamantului.
Pag. 123 din 160

Deasemenea participă la recepţia lucrărilor miniere de la suprafata şi din subteran din punct de
vedere topografic
- realizează şi ţine „la zi” documentaţia grafice şi analitică de topografie miniera aferentă
zonei încredinţate, in format analogic si digital, asigură stocarea si arhivarea acestei documentaţii.
- determină stocurile de substanţă minerală utilă şi volumele excavate;
- ţine evidenţa lucrărilor miniere existente sau în curs de realizare;
- realizează delimitarea, la nivelul zăcământului, a pilierilor de protecţie pentru obiective de la
suprafaţă şi din subteran;
- fixează punctul de atac al lucrărilor miniere prevăzute în programele de exploatare aprobate
şi în proiectele de execuţie, trasează şi materializează direcţia, panta sau alte elemente de trasare, după
care predă aceste elemente sub semnătură, conducătorului formaţiei de lucru (maistrului minier) care
conduce executarea lucrării respective şi căruia îi transferă, în acest mod, responsabilitatea privind
realizarea calitativă a lucrării;
- controlează periodic, cel puţin semidecadal, execuţia corectă a lucrărilor miniere din punct
de vedere al pantei, direcţiei şi gabaritelor şi informeza în scris şeful serviciului despre situatia
lucrărilor executate necorespunzător;
- realizează lucrările topografice necesare pentru dezvoltarea reţelei de sprijin planimetrice şi
nivelitice în interiorul zonei încredinţată de şeful serviciului;
- controlează periodic modul de conservare a punctelor topografice din reţeaua de sprijin în
interiorul zonei încredinţată de şeful serviciului, consemnează aceste controale în formularele
prevăzute de Regulamentul de topografie minieră;
- realizează ridicările topografice de detaliu ale tuturor lucrărilor miniere şi ale elementelor de
geometrizare ale zăcământului, după care completează documentaţia grafică minieră;
- recepţionează lunar, în cadrul unor comisii numite de conducătorul exploatării, toate lucrările
miniere executate şi ţine la zi evidenţa realizărilor fizice pe formularele prevăzute în prezentul
regulament.
- determină, pe bază de măsurători, suprafeţele şi volumele exploatate din zacământ,
consemnându-le ca poziţie şi formă pe planurile miniere şi ca valoare numerică în scriptele prevăzute
în prezentul regulament;
- urmăreşte ca lucrările miniere să nu fie subminate sesizând imediat orice situaţie contrară.
- trece pe planurile miniere, în secţiunile longitudinale şi transversale toate focurile endogene
apărute sau reactivate, surpările, construcţiile de aeraj, cantităţile de rambleu – înămolire, precum şi
orice alte elemente legate de securitatea zăcământului şi a personalului;
- execută măsurători curente şi întocmeşte documentaţii necesare, pentru activităţile de
proiectare, explorare şi exploatare;
- cartografiează planurile fundamentale şi cele de lucru în format analogic şi/sau digital;
- inventariază, înregistrază şi conservă toate documentaţia topografică prevăzută în
Regulamentul de topografie minieră.
- este obligat să informeze în scris şeful serviciului de specialitate din cadrul subunitatii, în
legătură cu orice nerespectare a prevederilor Regulamentului de topografie minieră;
- urmăreşte în permanenţă ca instrumentele topografice să fie manipulate şi întreţinute corect,
controlează semestrial aparatura şi consemnează rezultatele verificărilor;

- ...
- certifică corectitudinea şi conformitatea cu prevederile Regulamentului de topografie minieră
a întregii documentaţii topografice realizate ;
Pag. 124 din 160


11. ALTE ELEMENTE:

- are obligaţia de a presta ... % din timpul normal de lucru în subteran şi se încadrează în
Pag. 125 din 160

B. INSTRUCŢIUNI
privind elaborarea, avizarea, aprobarea şi urmărirea realizării
programelor generale anuale de exploatare
Pag. 126 din 160

CUPRINS
Secţiunea 1 - Întocmirea programelor generale de exploatare (preliminariilor) anuale
A. Generalităţi pag.2
B. Conţinutul programului general de exploatare pag. 3
1 Memoriul tehnic pag. 3
2. Indicatori tehnico-economici pag. 10
3. Anexe cu volumul şi eşalonarea lucrărilor pag. 10
4. Anexe grafice pag. 11
C. Conţinutul programului general de preparare pag. 14
1 Memoriul tehnic pag. 14
2. Indicatori tehnico-economici pag. 16
Secţiunea 2 - Întocmirea programelor generale de exploatare (preliminariilor)

trimestriale
A. Generalităţi pag. 17
B. Conţinutul programului general trimestrial de exploatare pag. 17
C. Conţinutul programului general trimestrial de preparare pag. 18
pag. 13
Secţiunea 3 - Modificarea programelor generale de exploatare (preliminariilor)

anuale
A. Generalităţi pag.18
B. Conţinutul documentaţiilor tehnico-economice pentru modificarea
programului general de exploatare anual pag. 19
Secţiunea 4 – Avizarea şi aprobarea programelor generale de exploatare

(preliminariilor) pag. 20
Secţiunea 5 – Urmărirea realizării programelor generale de exploatare

(preliminariilor) anuale pag. 20
Secţiunea 6 – Anexe
1. Indicatori tehnico-economici – program general de exploatare anual
exploatări miniere
2. Indicatori tehnico-economici – program general de exploatare trimestrial
exploatări miniere
3. Anexe cu volumul şi eşalonarea lucrărilor
4. Anexe grafice
5. Indicatori tehnico-economici – program general de preparare anual EPCVJ
6. Indicatori tehnico-economici – program general de preparare trimestrial
EPCVJ
7. Precizări privind modul de calcul a unor indicatori din programul general de
exploatare
Pag. 127 din 160

În conformitate cu prevederile art 39, lit. b) din Legea Minelor nr. 85/2003 şi ale art.
104, alin. (1) din Normele pentru aplicarea Legii minelor nr. 208/2003, titularii
licenţelor de exploatare au obligaţia de a întocmi programe anuale de exploatare
(preliminarii) pentru fiecare perimetru de exploatare pentru care este acordată licenţa
de exploatare.
Toate sucursalele CNH care execută lucrări de deschidere, pregătire, exploatare şi

preparare a cărbunelui sunt obligate să întocmească un program general de
exploatare. Acesta este analizat şi avizat de Consiliul Tehnico Economic (CTE) al
CNH – S.A. şi aprobat de conducerea Companiei. De asemenea Programul general
anual de exploatare va fi înaintat, pentru avizare şi la Compartimentul de inspecţie
teritorială ale Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale, în luna decembrie a anului
anterior.
Programul general anual de exploatare este documentaţia tehnico-economică după

care se conduce întreaga activitate de bază a unei exploatări miniere pe o perioadă de
un an. Programele anuale de exploatare se întocmesc de către toate sucursalele
miniere ale CNH – S.A. care execută lucrări de exploatare a zăcămintelor de cărbune,
precum şi de către sucursala de preparare.
Programul anual de exploatare va cuprinde şi va detalia prevederile Planului de

dezvoltare a exploatării pentru anul respectiv, cu referire la lucrările de deschidere,
pregătire, exploatare, prelucrare/preparare, necesare să fie executate pentru realizarea
producţiei miniere, la parametrii de eficienţă economică, conservare şi/sau închidere,
având în vedere în acelaşi timp respectarea normelor de protecţie şi exploatare
raţională a zăcămintelor, a prevederilor şi instrucţiunilor privind protecţia mediului,
precum şi a normelor de securitate şi sănătate în muncă.
SECŢIUNEA 1
Întocmirea programelor generale de exploatare
(preliminariilor) anuale
A. GENERALITĂŢI
1. Programele generale anuale de exploatare vor fi întocmite de colective de

specialişti numite prin dispoziţii ale directorilor sucursalelor CNH – S.A.
2. La întocmirea programelor generale anuale de exploatare se va avea în

vedere ca prin executarea lucrărilor programate şi prin modul lor de eşalonare, pe
lângă realizarea producţiei prevăzute să se asigure:
- obţinerea şi menţinea unor indici de normalitate corespunzători pentru
rezervele exploatabile, deschise şi pregătite;
- asigurarea capacităţii de producţie;
- extragerea cărbunelui în condiţii de pierderi şi diluţii minime;
- concentrarea producţiei şi lichidarea panourilor şi resturilor de panouri,
precum şi a pilierilor recuperabili;
- conservarea şi/sau închiderea unor zone sau a întregii mine;
- desfăşurarea lucrărilor miniere in condiţii de securitate deplină a personalului
şi a zăcământului.
Pag. 128 din 160

3. Lucrările programate vor respecta cu stricteţe limitele perimetrelor de

dezvoltare – exploatare concesionate. Lucrările miniere de la suprafaţă se vor încadra
în suprafeţele dobândite potrivit legii. Limitele perimetrelor concesionate şi, în cazul
lucrărilor de la suprafaţă, ale terenurilor deţinute legal, vor fi trecute pe planurile
topografice ce fac parte din programul general de exploatare.
4. Numărul de ordine al lucrărilor prevăzute în anexele scrise va figura

obligatoriu şi pe planul minei, stratelor sau sectoarelor şi, în general, pe orice plan
topografic din anexele desenate la preliminar, în care figurează acele lucrări.
5. Avansarea în timp a fronturilor lucrărilor miniere programate se va

evidenţia pe planurile topografice prin ştufe lunare, trimestriale şi anuale, care indică
poziţia frontului lucrării la finele perioadei respective. Astfel o ştufă “1/2008” va
indica poziţia frontului lucrării la sfârşitul lunii ianuarie 2008, iar o ştufă “III/2007”,
poziţia la sfârşitul trimestrului III 2007.
B. CONŢINUTUL PROGRAMULUI GENERAL ANUAL DE

EXPLOATARE
Programele generale anuale de exploatare vor avea următoarele părţi componente:

1. Memoriul tehnic;
2. Indicatori tehnico-economici;
3. Anexe cu volumul şi eşalonarea lucrărilor;
4. Anexe grafice
Fac parte componentă a Programelor generale anuale de exploatare, dar vor fi

întocmite şi păstrate în volume separate şi:
5. Proiectul anual de aeraj;
6. Planul de prevenire şi protecţie.
Modul de întocmire şi conţinutul proiectului anual de aeraj şi al planului de prevenire
şi protecţie vor fi în conformitate cu Regulamentul de securitate şi sănătate în muncă
al CNH – S.A., 2007, capitolele III şi IV.
1. Memoriul tehnic
În memoriul tehnic, după prezentarea cifrelor din planul de dezvoltare şi studiul de

fezabilitate pentru anul respectiv, pe baza cărora s- a acordat licenţa se vor da
explicaţii şi justificări în legătură cu volumul şi cu scopul lucrărilor sau soluţiilor
tehnice adoptate.
Memoriul tehnic va cuprinde capitolele următoare:
Cap. 1 Prevederi generale

La elaborarea preliminariilor este necesar să se ţină seama de prevederile licenţei de
concesionare pentru exploatare, perioada de valabilitate a acesteia, inclusiv de
documentaţiile şi avizele pe baza cărora aceasta a fost acordată. În acest sens, în
capitolul 1 se vor menţiona:
- numărul şi data eliberării licenţei de către Agenţia Naţională pentru Resurse
Minerale;
- numărul şi data hotărârii Guvernului pentru aprobarea licenţei;
- data începerii derulării licenţei;
- datele privind agentul economic: denumirea societăţii, înregistrarea la
registrul comerţului, codul fiscal, banca (filiala) şi numărul contului, adresa
completă, numărul de telefon/fax şi activitatea pe care o desfăşoară;
- denumirea perimetrului de exploatare;
Pag. 129 din 160

- substanţa minieră utilă exploatată şi principalele utilizări;

- eventuale modificări intervenite după acordarea licenţei de exploatare şi
temeiul legal în baza căruia au fost efectuate;
- localizarea geografică şi administrativă a perimetrului de exploatare,
descrierea reliefului, căile de comunicaţie, alimentarea cu energie etc.;
- descrierea terenurilor ce vor fi utilizate pentru activităţi miniere şi
prezentarea formelor legale de acces la terenuri (act de proprietate, închiriere,
concesiune, asociere etc.), în conformitate cu prevederile legii.
Cap. 2 Rezerve de substanţe minerale utile
- prezentarea succintă a geologiei regiunii şi a zăcământului;

- prezentarea caracteristicilor şi condiţiilor de zăcământ: forma şi dimensiunile
stratelor, grosimea medie, înclinarea zăcământului, adâncimea maximă de exploatare,
condiţii hidrogeologice, regimul gazodinamic, autoinflamabilitate şi alte condiţii
naturale defavorabile;
- prezentarea sectoarelor, blocurilor tectonice, stratelor, panourilor, în care se
va desfăsura activitatea în anul preliminat;
- prezentarea condiţiilor de calitate din zonele ce se vor exploata (bancuri de
cărbune, diluţie internă, strat );
- prezentarea cantitativă şi calitativă a resurselor/rezervelor omologate,
numărul avizului de verificare şi înregistrare ale acestora la ANRM ( nr. încheiere) -
ambele clasificări;
- prezentarea cantitativă şi calitativă a resurselor/rezervelor după ultima
mişcare înregistrată la ANRM - ambele clasificări;
- mişcarea rezervelor deschise şi pregătite în anul pentru care se elaborează
preliminarul - rezerve existente la la 1 ianuarie, respectiv 31 decembrie, rezerve
consumate (extrase + pierderi), promovări (creşteri), etc.
- gradele de asigurare cu rezerve: industriale (dovedite +probabile), deschise şi
pregătite, la începutul şi sfârşitul perioadei pentru care se face mişcarea rezervelor,
comparaţi cu cei stabiliţi în planul de dezvoltare şi în studiul de fezabilitate.
- pierderi de exploatare şi diluţii, inclusiv măsurile preconizate pentru
reducerea pierderilor şi a diluţiei.
Pag. 130 din 160

Cap. 3 Lucrări de cercetare geologică
Se arată eficienţa lucrărilor geologice programate (m/1.000 tone rezervă

geologică promovată), rezervele ce se evidenţiază şi se promovează, precum şi
orientarea care a stat la baza stabilirii volumului şi repartizării lucrărilor pe zone.
Lucrările trebuie să corespundă, ca volume şi eşalonări, cu prevederile din
licenţele de exploatare aprobate, precum şi cu proiectele geologice, aprobate atât
pentru lucrările ce se execută în regie, cât şi în antrepriză.
Cap. 4 Lucrări de deschidere
În acest capitol vor fi menţionate toate lucrările de deschidere (galerii, puţuri,

suitori, planuri înclinate etc.), construcţiile miniere speciale (camere de maşini de
extracţie, de compresoare, de pompe etc.) ce se vor executa în anul la care se referă
preliminarul.
Se va preciza scopul realizării lor, metodele, utilajele şi materialele folosite
pentru executare şi susţinere, precum durata de menţinere în funcţiune.
Atunci când este cazul, se vor prezenta şi pilierii ce trebuie instituiţi pentru
protecţia lucrărilor de deschidere inclusiv posibilităţile de recuperare totalăsau
parţială a rezervelor, după ce lucrările respective nu mai sunt necesare.
Se vor arăta, de asemenea, după caz, şi alte aspecte legate de execuţie,
corelarea cu lucrările de cercetări geologice, de deschidere şi pregătire a celor ce se
execută cu cele deja existente, în timp şi ca deservire. În anexe lucrările se vor
evidenţia în unităţi fizice (m şi m3) şi se vor defalca pe trimestre.
Va fi prezentat modul în care lucrările programate se încadrează în prevederile
studiilor de fezabilitate şi ale planurilor de dezvoltare, în baza cărora s-a obţinut
licenţa de concesiune pentru exploatate
Va fi menţionată şi eficienţa acestora, exprimată în m/1000 tone deschise.
Cap. 5 Lucrări de pregătire
Se vor trece toate lucrările de pregătire (galerii, suitori, preabataje, planuri

înclinate etc.) ce se vor executa în anul preliminat. Se vor arăta scopul realizării lor,
metodele, utilajele şi materialele folosite pentru executare şi susţinere, pilierii de
protecţie ce trebuie instituiţi pentru protecţia lor, durata de menţinere în funcţiune, iar
după ce lucrările respective nu mai sunt necesare, dacă rezervele din pilierii acestora
pot fi recuperate şi în ce proporţie.
Se vor evidenţia eficienţa lucrărilor miniere de pregătire (m/1.000 t rezervă
pregătită), producţia rezultată din aceste lucrări şi ponderea ei din totalul producţiei.
Se vor evidenţia şi centraliza separat lucrările miniere executate în util, în
steril sau în mixt (util şi steril), modul de evacuare a masei miniere excavate,
evitându- se poluarea utilului cu steril.
Ansamblul lucrărilor miniere de pregătire trebuie să corespundă unei metode
de exploatare cadru, aprobată de Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale şi
cuprinsă în planul de dezvoltare/studiul de fezabilitate, pe baza căruia s- a acordat
licenţa.
Se va arăta corelarea lucrărilor programate cu cele executate anterior. În
anexe, lucrările vor fi exprimate în unităţi fizice (m, m3) şi se vor defalca pe
trimestre.
Cap. 6 Producţia
Se vor descrie amănunţit metodele de exploatare (metoda cadru şi avizele

obţinute) ce se vor aplica, astfel încât să se asigure nivelul producţiei şi calitatea
Pag. 131 din 160

acesteia, prevăzute în documentaţiile tehnico- economice pe baza cărora a fost

acordată licenţa. Vor putea fi utilizate numai metode de exploatare cadru, avizate de
Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale. În cazul în care există nerealizări în
comparaţie cu prevederile din licenţă, se va programa recuperarea acestora în
preliminar, iar dacă din motive obiective nu poate fi realizat acest deziderat, se va
obţine de la conducerea Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale, în timp util
(înainte de elaborarea preliminarului pentru anul următor), aprobarea pentru
modificarea eşalonării şi nivelului producţiei.
Se vor arăta criteriile de stabilire a gradelor de recuperare a rezervelor, a
pierderilor şi diluţiei, modul cum acestea se încadrează în prevederile documentaţiilor
aprobate de Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale.
Se va prevedea continuarea exploatării în panourile începute, până la epuizarea
rezervelor de bilanţ, oprirea activităţii fiind permisă numai cu aprobarea prealabilă a
autorităţii competente, în conformitate cu prevederile Legii minelor şi ale celorlalte
acte normative.
În anexe se va trece producţia după provenienţă (pe strate, metode de
exploatare, sectoare, abataje).
Cap. 7 Goluri subterane şi rambleierea acestora
În funcţie de prevederile metodei de exploatare cadru, aprobată şi cuprinsă în

documentaţia pentru acordarea licenţei, se vor trata problemele legate de formarea
golurilor subterane, de necesitatea rambleierii lor, tipul rambleului (hidraulic,
înnămolire, pneumatic, manual), sursele de procurare a rambleului, materialul din
care este format acesta, gradul de umplere a golurilor, posibilităţile şi modul de
completare a rambleului după tasare sau pierdere, eşalonarea în timp a rambleierii
golurilor.
Este absolut necesară programarea lucrărilor de exploatare, rambleiere etc., în
timp şi spaţiu, astfel încât, o dată terminată extragerea cărbunelui dintr- o zonă,
aceasta să poată fi închisă şi părăsită definitiv.
Cap. 8 Aeraj şi transport
a) Aerajul
Se vor descrie aerajul general al minei şi cel al zonelor unde se execută lucrări
miniere, cu specificarea lucrărilor noi ce se vor executa în anul preliminat, şi modul
cum acestea se încadrează în schema generală de aeraj, astfel încât să poată fi extrase
toate rezervele prevăzute în licenţă. De asemenea, se vor arăta şi lucrările de reparaţii
capitale şi întreţinere ce se vor executa pentru menţinerea în stare bună de funcţionare
a întregului sistem de aeraj.
Toate modificările, adaptările, completările etc. vor fi cuprinse în proiectul
anual de aeraj.
b) Transportul
Se va proceda la fel ca în cazul lucrărilor de aeraj, în plus arătându - se
măsurile ce se vor lua (lucrările care trebuie executate) pentru evitarea poluării
utilului cu steril.
O atenţie deosebită se va acorda separării utilului de steril în cazul lucrărilor
executate în mixt (util şi steril), luându- se măsuri speciale atunci când sunt folosite
mijloace de transport continuu.
Cap. 9 Protecţia zăcământului
Pag. 132 din 160

Toate lucrările care se execută trebuie să asigure protecţia zăcământului,

ţinându - se seama de caracteristicile acestuia (autoinflamabil, emanaţii/erupţii de
gaze toxice/explozive, erupţii de apă şi/sau praf de cărbune explozibil, etc.) şi ale
rocilor înconjurătoare, precum şi de condiţiile hidrogeologice/hidrologice din zonă,
respectiv ale reliefului.
Lucrările prevăzute în programele anuale, precum şi cele special executate
pentru protecţia zăcământului trebuie să asigure obţinerea coeficienţilor de
transformare cantitativă şi calitativă a rezervelor de bilanţ în rezerve industriale, a
gradelor de recuperare la nivelul prevăzut în documentaţia tehnico- economică pe
baza căreia Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale a acordat licenţa de
exploatare, respectiv reducerea pierderilor de exploatare şi a diluţiei sub nivelurile
aprobate.
Se va arăta corelarea lucrărilor prevăzute pentru protecţia zăcământului cu cele
executate anterior, insistându- se în special asupra rezultatelor ce se vor obţine pe
ansamblu.
În preliminar se vor evidenţia în mod distinct:
- delimitarea pilierilor de protecţie pentru protejarea zăcământului, a
suprafeţei, a diverselor obiective industriale din subteran/suprafaţă, precum şi a celor
civile;
- pilierii de siguranţă definitivi şi temporari, cei la care se renunţă şi influenţa
asupra protecţiei zăcământului şi a mediului înconjurător;
- urmărirea respectării formei, poziţiei în spaţiu şi dimensiunilor pilierilor,
prevăzute în documentaţiile aprobate conform normelor legale;
- orice mină în exploatare va fi prevăzută cu două legături distincte cu
suprafaţa. Masivul de roci între cele două lucrări va fi astfel dimensionat încât, în caz
de surpare sau alunecare a uneia dintre ele, să nu fie afectată şi cea de a doua
legătură;
- amplasarea construcţiilor miniere de la suprafaţă se va realiza numai pe baza
studiilor geotehnice, fiind interzisă executarea acestora în apropierea imediată a
zonelor cu alunecări de teren sau a haldelor;
- în perimetrele de exploatare a zăcămintelor, în zonele în care s- au
determinat rezerve de substanţe minerale utile, indiferent dacă la data respectivă
acestea sunt valorificabile sau nu, este interzisă amplasarea haldelor de steril, inclusiv
a sterilului provenit de la preparare;
- acolo unde prin lucrările de exploatare efectul surpării se transmite până la
suprafaţă, creându- se denivelări în care se pot forma acumulări de ape, se vor lua
măsuri pentru drenarea şi evacuarea apelor.
Se vor urmări în permanenţă, prin staţii de observaţii topografice, deplasările
şi deformaţiilor suprafeţei, ca urmare a exploatării subterane, pentru ca pe această
bază să se poată lua măsurile ce se impun în vederea limitării fenomenului respectiv.
Se va menţiona rezultatele obţinute în cadrul programului de monitorizare a
deformaţiilor şi deplasărilor de la suprafaţă ca urmare a exploatării subterane.
Cap. 10 Conservarea şi închiderea totală şi/sau parţială a minei
În acest capitol vor fi menţionate lucrările de conservare sau închidere totală

sau parţială a minei care se programează în anul la care se referă programul de
exploatare.
Se vor expune motivele conservării/închiderii, cu argumentarea tehnico-
economică a acestora, situaţia rezervelor, dacă exploatarea mai poate continua şi în
ce condiţii tehnico- economice, în cazul în care rezervele de bilanţ nu au fost
epuizate, potrivit prevederilor din licenţa acordată. Totodată se vor specifica măsurile
ce vor fi luate pentru refacerea şi protecţia mediului, în conformitate cu normele
legale în vigoare şi cu documentaţiile aprobate.
Pag. 133 din 160

Cap. 11 Programul de preparare (sortare)
Acest capitol se va elabora de sucursalele la care, după extragerea cărbunelui

din zăcământ se efectuează şi sortarea acestuia
Se vor prezenta:
- utilajele şi fluxul tehnologic folosite, produsele valorificabile rezultate
(cantitativ şi calitativ), conţinutul sterilului evacuat;
- depunerea sterilului în halde, construirea acestora, utilajele folosite pentru
construcţie şi depunere, măsuri de protecţie a haldelor, a construcţiilor civile,
industriale, de artă etc., din zonă, precum şi a mediului ambiant, în toate
componentele sale.
Se vor evidenţia următorii indicatori:
- cantitatea şi calitatea extrasului industrial supus sortării.
- cantitatea şi calitatea produsului obţinut în urma sortării;
- sterilul evacuat, cantitativ şi calitativ;
- randamentul instalaţiei de sortare.
Cap. 12 Protecţia mediului
În acest capitol se vor menţiona lucrările prevăzute în programul de

conformare, în planul de refacere a mediului şi în avizele la acestea, precum şi
măsurile ce se vor lua pentru recuperarea eventualelor rămâneri în urmă.
Se vor prezenta influenţa activităţilor miniere asupra mediului (aer, sol, ape de
suprafaţă şi subterane, modificarea reliefului, etc.), măsurile ce se vor lua pentru
monitorizarea, respectiv limitarea lor, şi refacerea mediului la parametrii iniţiali, iar
acolo unde este cazul, chiar pentru îmbunătăţirea acestora, prevăzându- se totodată şi
fondurile necesare.
Cap.13 Securitate şi sănătate în muncă
Se vor arăta aspectele principale privind respectarea normelor securitate şi

sănătate în muncă în procesul de exploatare preparare şi modul în care se va verifica
realizarea acestora, lucrările principale prevăzute în preliminar care rezolvă
problemele legate de securitatea şi sănătatea în muncă, eventual prescripţii speciale.
Pag. 134 din 160

Cap. 14 Resurse umane, utilaje şi materiale
Se vor prezenta:
- structura de personal existentă şi programată, pe genuri de activităţi;
- dotarea cu utilaje existentă şi programată, gruparea lor pe genuri de activităţi;
- sinteza planului de aprovizionare cu materiale, piese de schimb şi servicii,
exprimate în unităţi fizice şi valorice.
Cap. 15 Investiţii
Vor fi menţionate lucrările de investiţii programate, în unităţi valorice, pe total

şi în următoarea structură:
- construcţii miniere subterane;
- lucrări de montaje în subteran
- total construcţii-montaj în subteran;
- construcţii + montaje la suprafaţă
- utilaje şi dotări
Se va prezenta situaţia documentaţiilor aferente lucrărilor programate şi
justificarea pentru lucrările care nu au documentaţii. Pentru lucrările fără
documentaţii se vor propune termene de proiectare..
Pentru investiţiile programate va fi precizată şi sursa de finanţare.
Dacă este cazul, în acest capitol vor fi incluse şi lucrările de reparaţii capitale
(lucrări de intervenţie asimiltate investiţiilor) progamate în perioada de preliminar.
Cap. 16 Alte lucrări
În acest capitol vor fi prezentate:

- lucrări de reparaţii curente şi întreţinere a lucrărilor miniere, utilajelor din
subteran şi de la suprafaţa minelor;
- alimentarea cu energie electrică, pneumatică, hidraulică etc.;
- capacităţile de însilozare în subteran şi la suprafaţă, stocurile de substanţă
utilă (separat pe metale, tipuri de cărbuni, categorii de substanţe, sorturi etc.) existent
în acestea, la începutul şi sfârşitul lunii.
Cap. 17 Analiza economică
Se vor prezenta fundamentarea cheltuielilor de producţie, prezentate pe

elementele de cheltuieli materiale, energie, amortisment, de personal etc., precum şi
sursele de venituri.
Se vor evidenţia distinct:
- taxa pentru activitatea de exploatare la toate perimetrele concesionate,
luându- se în calcul suprafeţele integrale stabilite în licenţe;
- redevenţele miniere ce trebuie achitate trimestrial şi anual, pentru toate
produsele miniere; în conformitate cu legislaţia în vigoare şi prevederile din licenţele
acordate;
- consemnarea garanţiei de mediu, potrivit legislaţiei în vigoare, a planului de
dezvoltare şi a planului de conformare şi refacere a mediului pentru anul preliminat.
De asemenea, se vor prevedea şi sumele necesare pentru executarea lucrărilor
restante din anii anteriori;
- cheltuieli la 000 lei producţie marfă;
- cheltuieli pentru conservarea şi/sau închiderea minei/carierei.
În cazul în care există restanţe din anii anteriori la taxe, redevenţe şi garanţia
de mediu, se vor prevedea sumele necesare pentru lichidarea acestora. În situaţia în
Pag. 135 din 160

care aceasta nu este posibil, se va solicita, în prealabil, aprobarea Agenţiei Naţionale

pentru Resurse Minerale, respectiv şi a inspectoratului de protecţie a mediului, la care
este arondat perimetrul respectiv, pe baza unei documentaţii din care să rezulte
cauzele obiective care au condus la această situaţie, dar mai ales măsurile ce se vor
lua pentru recuperarea restanţelor.
2. Indicatori tehnico-economici
Indicatorii tehnico- economici care fundamentează programul general de

exploatare şi pe baza cărora se efectuează analiza şi avizarea acestuia vor conţine
următoarele anexe:
1. Situaţia rezervelor deschise şi pregătite
a. Situaţia pe sectoare
b. Grade de asigurare pe strate
2. Lucrări de cercetare geologică
3. Lucrări de deschidere
4. Lucrări de pregătire
5. Capacităţi de producţie, linie de front
6. Producţia pe sectoare
7. Producţia pe strate
8. producţia pe metode de exploatare
9. Pierderi de exploatare, diluţii, grade de recuperare
10. Cenuşa medie ponderată pe strate şi blocuri
11. Rambleu-înnămolire
12. Lucrări de întreţinere
13. Lucrări pentru protecţia şi refacerea mediului
14. Lucrări de conservare-închidere
15. Consumuri specifice de materiale, energie şi combustibili
16. Personal, productivităţi
17. Producţie, subvenţii
18. Cheltuieli de producţie
19. Lucrări de investiţii
20. Bugetul de venituri şi cheltuieli
21. Program de folosire a utilajelor tehnologice
22. Centralizatorul structurii de personal
Cele 22 de machete vor fi întocmite şi semnate în conformitate cu modelele anexate.
3. Anexe cu volumul şi eşalonarea lucrărilor
Anexele cu volumul şi eşalonarea lucrărilor reprezintă o detaliere a

indicatorilor tehnico-economici şi conţin toate categoriile de lucrări care se
programează în perioada de preliminar. Anexele conţin şi o rubrică în care, la
sfârşitul lunii/trimestrului/anului vor fi completate realizările recepţionate. În
preliminar vor fi cuprinse următoarele machete, care vor fi întocmite şi semnate în
conformitate cu modelele anexate:
1. Mişcarea rezervelor deschise şi pregătite
2. Pierderi de exploatare, diluţie
3. Capacităţi de producţie
4. Centralizatorul lucrărilor de înaintare
5. Lucrări de deschidere
6. Lucrări de cercetare geologică
7. Lucrări de pregătire
8. Viteza de avansare la lucrări de înaintare
9. Producţia pe strate
10. Producţia pe metode de exploatare
Pag. 136 din 160

11. Lucrări de abataj

12. Indici de avansare abataje
13. Cenuşa medie ponderată în funcţie de probele de strat
14. Situaţia sterilului provenit din lucrări de înaintare
15. Programul de rambleu-înnămolire
16. Lucrări de redeschidere
17. Lucrări de rearmare
18. Lucrări de planare
19. Programul de haldare
20. Lucrări de conservare-închidere
În programul general de exploatare anual va fi inclus, într-o secţiune separată,
programul de exploatare pe trimestrul I, care va cuprinde diagramele 1-20 cu volumul
şi eşalonarea, pe luni, a lucrărilor programate în primul trimestru al anului.
4. Anexe grafice
Programul de exploatare conţine o secţiune distinctă compusă din piese

desenate care prezintă în detaliu toate lucrările miniere existente şi cele programate în
perioada preliminată şi cuprinde:
1. Planul general scara 1:2.000, care va conţine elemente topografice privind situaţia
existentă la începutul anului, precum şi lucrările prevăzute a se executa în cursul
perioadei preliminate, defalcate pe trimestre. Pe planul topografic se vor mai
completa:
- limita perimetrului de exploatare aprobat prin licenţa de exploatare;
- anumite obiective de la suprafaţă care pot fi afectate de exploatarea subterană
(cursuri de apă, drumuri, căi ferate, construcţii, reţele electrice, etc.);
- perimetrele de protecţie de la suprafaţă şi pilierii de protecţie de lungă durată
şi, temporari, la nivelul fiecărui strat, indicarea obiectivelor din subteran şi de la
suprafaţă care se protejează, precum şi a actului prin care au fost aprobate;
- falii şi accidente tectonice majore;
- stratele interceptate cu lucrările de deschidere (direcţia şi înclinarea);
- sondele de la suprafaţă, cu indicarea numărului şi cotei de la suprafaţă;
- profilul longitudinal al fiecărui puţ sau al altor lucrări principale de legătură
cu suprafaţa, cu indicarea cotelor la nivelul suprafeţei şi a fiecărui orizont;
- zonele cu erupţii de ape (sau posibile) din zăcământ sau lucrări vechi;
- forajele de cercetare a zăcământului (cele existente, trasate cu culoare neagră
şi cele proiectate, trasate cu culoare roşie);
- lucrările miniere existente (cele din steril vor fi colorate cu galben şi cele din
util, cu maro). Pe fiecare lucrare se vor trece denumirea, stratul, blocul, orizontul) şi
cotele punctelor caracteristice;
- lucrările miniere de deschidere proiectate şi numărul acestora - culoare
verde;
- lucrările miniere de pregătire şi numărul acestora culoare albastră în util şi
roşie în steril;
- pe lucrările miniere de înaintare existente vor fi trecute ştufele trimestriale şi
cele anuale, iar prevederile ultimei perioade de până la începerea anului de preliminar
se vor colora cu violet;
- punctele topografice principale din reţeaua de sprijin, cu indicarea cotei. Vor
fi cotate toate intersecţiile, precum şi punctele de schimbare a pantei. Cotele existente
vor fi înscrise cu negru, iar cele proiectate, cu roşu;
- lucrările miniere cu pante peste 7% se vor marca cu semnul folosit pentru
pante înclinate;
- lucrările miniere părăsite se vor marca distinct, cu semnele convenţionale
stabilite;
Pag. 137 din 160

- lucrările inaccesibile, dar necesare activităţii de producţie (inundate, surpate,

cu gabarite necorespunzătoare), vor fi marcate cu linie plină - în tuş negru - plasată în
interiorul lucrării, pe lungimea respectivă;
- uşile de aeraj şi digurile. Pentru fiecare dig se va înscrie numărul său;
- traseul curenţilor de aer curat şi viciat, până la suprafaţă.
Se va acorda o atenţie deosebită reprezentării corecte a intersecţiilor dintre lucrările
miniere, precum şi zonelor de suprapunere a acestora.
2. Secţiune transversală prin zăcământ, la scara 1:2000, pentru fiecare bloc aflat în
exploatare, care vor trece:
- toate stratele, cu lucrările de legătură existente;
- forajele de cercetare geologică de la suprafaţă;
- feliile exploatate, cu ştufe anuale;
- lucrările de pregătire vechi, cu cel puţin un orizont deasupra orizontului de
aeraj, cu indicarea lucrărilor de închidere (diguri, rambleu, înnămolire);
- feliile programate a fi exploatate în cursul perioadei, colorate pentru fiecare
trimestru;
- lucrările de pregătire din culcuş şi în strat, cele existente şi cele programate,
colorate distinct;
- digurile existente, de culoare neagră, şi cele preliminate, de culoare roşie,
precum şi celelalte construcţii de aeraj;
- curenţii de aer curat şi viciat;
- cote la atacări şi la nivelul fiecărei felii, precum şi la orizontul de aeraj şi de
transport;
- zonele înnămolite şi cele programate a fi înnămolite;
- nivelul anual de exploatare, marcat cu linie roşie.
Secţiunile vor fi numerotate, iar urmele planelor de secţiune vor fi trecute şi
numerotate pe planul general.
3. Planul fiecărui strat, sector, la scara 1:1000, va conţine:

- pilierii de protecţie la nivelul stratului;
- falii şi accidente tectonice;
- sondele de la suprafaţă, cu indicarea numărului de ordine, grosimii şi cotei la
care au fost interceptate stratul;
- zonele cu erupţii de ape (sau posibile) din zăcământ sau lucrări vechi;
- forajele de cercetare a zăcământului;
- lucrările miniere existente (inclusiv abatajele);
- lucrările de deschidere care se execută pentru stratul, blocul tectonic
respectiv, cu indicarea legăturii cu scheletul general al minei, precum şi cele de
pregătire;
- punctele topografice, cu indicarea cotei;
- lucrările de exploatare preliminate. Abatajele vor fi conturate pe trimestre,
indicându- se sensul de avansare. Culorile folosite vor fi:
roşu - trimestrul I;
galben - trimestrul II;
albastru - trimestrul III;
maro - trimestrul IV.
Realizările din perioada care precedă sfârşitul anului anterior şi începutul celui
preliminat se vor estima pe baza vitezelor de avansare realizate şi se vor contura cu
violet. În interiorul suprafeţelor programate a se exploata se vor înscrie: numărul
abatajului şi al panoului, tipul susţinerii şi modul de tăiere, precum şi producţia
preliminată;
- traseul curenţilor de aer curat şi viciat până la legătura cu lucrările principale
de deschidere, puse de acord cu planul topografic de aeraj;
- zonele înnămolite şi cele programate a fi înnămolite
Pag. 138 din 160

- lucrările miniere părăsite conform cu cele arătate în planul general;

- lucrările inaccesibile, dar necesare procesului de producţie;
- digurile şi construcţiile de aeraj (uşi, crossinguri etc.), cu numărul de inventar
al digurilor, puse de acord cu planul topografic.
4. Proiecţii pe plan vertical longitudinal, la scara 1:1000

Se întocmesc pentru zăcămintele cu înclinare mai mare de 45°.
Pe profile se vor indica faliile limită de bloc şi cele din interiorul stratului,
delimitarea abatajelor, nivelurile de exploatare existente şi cele programate, focurile
active sau reactivate, indicate prin simbolurile respective. Prin semne convenţionale
se vor arăta zonele înnămolite şi cele prevăzute a fi înnămolite, cu precizarea
volumului de cenuşă. Vor fi reprezentate elementele necesare pentru suprapunerea
proiecţiilor diferitelor strate (proiecţia puţurilor din culcuş, etc)
5. Planul de abataj, scara 1:1000 sau 1:500, pentru fiecare felie sau panou
programat a fi exploatat. Planul de abataj va cuprinde lucrările de deschidere şi
pregătire existente şi programate de la orizontul inferior şi de aeraj, conturul stratului,
la cota feliei curente (de culoare neagră) şi a celei superioare (de culoare roşie), zona
propusă a fi, exploatată, conturată pe trimestre, curenţii de aer, construcţiile de aeraj
la nivelul feliei/panoului, digurile, zonele rambleiate sau înnămolite, eventualele
scarpe şi accidente tectonice.
6. Secţiuni transversale şi longitudinale prin abataj, scara 1:1000 sau 1:500, cu

reprezentarea tuturor lucrărilor existente sau programate din planul de secţiune;
7. Planul topografic cu lucrări de întreţinere, scara 1:2000 sau 1:1000, va cuprinde

lucrările care în cursul anului vor fi rearmate sau planate.
Lucrările de rearmare se vor marca cu o linie continuă, colorată în albastru,
dispusă pe una dintre marginile lucrării miniere. Numărul de ordine al lucrării şi
lungimea care urmează a fi rearmată se vor regăsi în diagrama ataşată la preliminar.
Lucrările de planare se reprezintă prin colorarea cu roşu a lucrărilor miniere,
pe toată secţiunea lor, în diagramele ataşate la preliminar urmând a fi trecute, pe
lângă numărul de ordine, denumirea lucrării şi volumul (m 3) care urmează a fi planat.
8. Planul topografic cu lucrări de conservare- închidere, scara 1:2000 sau 1:1000,

se va întocmi în mod similar cu planul topografic cu lucrări de întreţinere.
9. Secţiuni prin lucrări miniere, scara 1:1000 sau 1:500, se vor întocmi pentru
explicitarea modului de realizare a unor lucrări miniere planificate, în situaţiile în
care reprezentarea în plan nu este suficient de edificatoare.
10. Planul haldei de steril cu programul de haldare, scara 1:2000 sau 1:1000, va
conţine situaţia topografică actuală a haldei şi zonele unde se va halda în perioada de
preliminar. Planul va fi completat cu secţiunile longitudinale şi transversale întocmite
pentru determinarea volumului haldei.
Programele anuale de exploatare vor mai cuprinde:

- planul topografic cu mişcarea rezervelor deschise şi pregătite, pentru fiecare
strat în exploatare;
- schema de evacuare a apelor.
Aceste documente vor fi elaborate în conformitate cu reglementările specifice în
vigoare..
Pag. 139 din 160

C. CONŢINUTUL PROGRAMULUI GENERAL ANUAL DE

PREPARARE
Programele generale anuale de preparare vor avea următoarele părţi componente:

1. Memoriul tehnic;
1. Memoriul tehnic
Memoriul tehnic din programul general de preparare va cuprinde următoarele

capitole:
Cap. 1 - Prevederi generale
Se vor menţiona:
- numărul şi data eliberării licenţei de către Agenţia Naţională pentru Resurse
Minerale;
- numărul şi data hotărârii Guvernului pentru aprobarea licenţei;
- data începerii derulării licenţei;
- datele privind agentul economic: denumirea societăţii, înregistrarea la registrul
comerţului, codul fiscal, banca (filiala) şi numărul contului, adresa completă,
numărul de telefon/fax şi activitatea pe care o desfăşoară;
- denumirea perimetrului de exploatare;
- substanţa minieră utilă exploatată şi principalele utilizări;
- eventuale modificări intervenite după acordarea licenţei de exploatare şi temeiul
legal în baza căruia au fost efectuate;
- localizarea geografică şi administrativă a perimetrului de exploatare, descrierea
reliefului, căile de comunicaţie, alimentarea cu energie etc.;
- descrierea terenurilor ce vor fi utilizate pentru activităţi miniere şi prezentarea
formelor legale de acces la terenuri (act de proprietate, închiriere, concesiune,
asociere etc.), în conformitate cu prevederile legii.
Cap. 2 - Programul de preparare
Se vor prezenta:
- utilajele şi fluxul tehnologic folosite, produsele valorificabile rezultate (cantitativ şi
calitativ), conţinutul sterilului evacuat;
- depunerea sterilului în iazuri de decantare, halde, construirea acestora, utilajele
folosite pentru construcţie şi depunere, măsuri de protecţie a iazurilor şi haldelor, a
construcţiilor civile, industriale, de artă etc., din zonă, precum şi a mediului ambiant,
în toate componentele sale.
Se vor evidenţia următorii indicatori:
- cantitatea şi calitatea extrasului industrial supus prelucrării/preparării;
- produsele rezultate, cantitativ şi calitativ, cu conţinuturile în componenţi utili,
separat pe fiecare produs destinat comercializării;
- sterilul evacuat, cantitativ şi calitativ;
- randamentul instalaţiei de prelucrare/preparare;
Cap. 3 - Protecţia mediului
Lucrările cuprinse în acest capitol vor trebui să fie în conformitate cu prevederile

legislaţiei din domeniul protecţiei mediului.
Se vor prezenta influenţa activităţilor de preparare asupra mediului (aer, sol, ape de
suprafaţă şi subterane, modificarea reliefului, poluarea chimică, etc.), măsurile ce se
Pag. 140 din 160

vor lua pentru monitorizarea, respectiv limitarea lor şi refacerea mediului la

parametrii iniţiali, iar acolo unde este cazul, chiar pentru îmbunătăţirea acestora,
prevăzându- se totodată şi fondurile necesare.
Cap. 4 – Securitate şi sănătate în muncă
Se vor arăta aspectele principale privind respectarea normelor de securitate şi

sănătate în muncă în procesul de preparare şi modul în care se va verifica realizarea
acestora, lucrările principale prevăzute în preliminar care rezolvă problemele legate
de acest domeniu, eventual prescripţii speciale. Se tratează problemele legate de
cheltuielile de securitate şi sănătate în muncă.
Cap. 5 - Resurse umane, utilaje şi materiale
Se vor prezenta:
- structura de personal existentă şi programată, pe genuri de activităţi (preparare,
construcţii- montaj, activităţi conexe etc);
- dotarea cu utilaje existentă şi programată, gruparea lor pe genuri de activităţi;
- sinteza planului de aprovizionare cu materiale, piese de schimb şi servicii,
exprimate în unităţi fizice şi valorice.
Cap. 6 - Alte lucrări
- construcţii- montaj, la suprafaţă, utilaje, dotări, asigurarea documentaţiilor şi a

surselor de finanţare;
- lucrări de reparaţii capitale, curente şi întreţinere a a instalaţiilor de prelucrare-
preparare, etc.;
- alimentarea cu energie electrică, pneumatică, hidraulică etc.;
- capacităţile de însilozare, stocul de substanţă utilă (separat pe tipuri de cărbuni)
existent în acestea, la începutul şi sfârşitul perioadei.
Cap. 7 - Analiza economică
Se vor prezenta fundamentarea cheltuielilor de producţie, prezentate pe elementele de

cheltuieli materiale, energie, amortisment, de personal etc., precum şi sursele de
venituri. Se vor preciza măsurile ce vor fi luate pentru încadrarea în bugetul de
venituri şi cheltuieli aprobat, iar acolo unde este posibil, identificarea unor surse noi
de venituri şi/sau reducerea cheltuielilor de orice natură, cheltuielile la 1.000 lei
producţie marfă, subvenţiile necesare şi alocaţiile bugetare pentru investiţii.
Se vor evidenţia distinct:
- taxa de exploatare, luându- se în calcul suprafeţele stabilite în licenţă;
- redevenţele miniere ce trebuie achitate trimestrial şi anual, pentru toate produsele
miniere;
- consemnarea garanţiei de mediu, potrivit legislaţiei în vigoare, planului de
dezvoltare, de conformare şi refacere a mediului pentru anul preliminat. De
asemenea, se vor prevedea şi sumele necesare pentru executarea lucrărilor restante
din anii anteriori;
- cheltuieli la 000 lei producţie marfă;
- cheltuieli pentru conservare şi/sau închidere.
În cazul în care există restanţe din anii anteriori la taxe, redevenţe şi garanţia de
mediu, se vor prevedea sumele necesare pentru lichidarea acestora. În situaţia în care
aceasta nu este posibil, se va solicita, în prealabil, aprobarea Agenţiei Naţionale
pentru Resurse Minerale, respectiv şi a inspectoratului de protecţie a mediului, la care
este arondat perimetrul respectiv, pe baza unei documentaţii din care să rezulte
Pag. 141 din 160

cauzele obiective care au condus la această situaţie, dar mai ales măsurile ce se vor
lua pentru recuperarea restanţelor.
2. Indicatori tehnico-economici
Indicatorii tehnico- economici vor conţine următoarele anexe:
1. Lucrări de investiţii
2. Producţia netă fizică
3. Indicatori de calitate
4. Producţia marfă
5. Cheltuieli de producţie
6. Bugetul de venituri şi cheltuieli
7. Consumuri specifice de energie şi apă
8. Lucrări pentru protecţia şi refacerea mediului
9. Personal, productivităţi
Cele 9 machete vor fi întocmite şi semnate în conformitate cu modelele anexate.
SECŢIUNEA 2
Întocmirea programelor generale de exploatare
(preliminariilor) trimestriale
A. GENERALITĂŢI
În cursul anului, programele generale de exploatare anuale vor fi detaliate, la

fiecare trei luni, prin programe generale de exploatare trimestriale, în cadrul cărora
prevederile din preliminarul anual, afererente trimestrului respectiv, vor fi defalcate
pe luni. În cazuri bine justificate, anumite prevederi sau soluţii din preliminarul anual
iniţial, pot fi modificate prin preliminariile trimestriale.
B. CONŢINUTUL PROGRAMULUI GENERAL TRIMESTRIAL DE

EXPLOATARE
Programele generale de exploatare trimestriale vor avea următoarele părţi

componente:
1. Memoriul tehnic;
3. Anexe cu volumul şi eşalonarea lucrărilor;
4. Anexe grafice
Memoriul tehnic va avea următoarele capitole:

- cap. 1 Modificări faţă de programul generale de exploatare anual
- cap. 2 Rezerve de substante minerale utile
- cap. 3 Lucrări de cercetare geologică
- cap. 4 Lucrări de deschidere şi construcţii miniere
- cap. 5 Lucrări de pregătire
- cap. 6 Producţia
- cap. 7 Goluri subterane şi rambleierea acestora
- cap. 8 Aeraj şi transport
- cap. 9 Protecţia zăcământului
- cap. 10 Conservarea şi închiderea totală şi/sau parţială a minei
Pag. 142 din 160

- cap. 11 Programul de preparare (sortare)

- cap. 12 Protecţia mediului
- cap.13 Securitate şi sănătate în muncă
- cap. 14 Resurse umane, utilaje şi materiale
- cap. 15 Alte lucrări
- cap. 16 Analiza economică
Capitolul 1 se va întocmi potrivit precizărilor din secţiunea III. Capitolele 2-16

vor trata aceleaşi aspecte ca şi în preliminarul anual, dar cu referire la perioada
analizată. Va fi analizat modul în care au fost realizate prevederile din preliminarul
anual în perioada precedentă şi vor fi estimate realizările până la sfârşitul anului.
Indicatorii tehnico-economici vor fi întocmiţi în conformitate cu machetele

anexate. Anexele cu volumul şi eşalonarea lucrărilor, precum şi anexele grafice
vor respecta conţinutul şi forma stabilită pentru programul anual, dar vor reflecta
doar programarea lucrărilor în trimestrul respectiv.
C. CONŢINUTUL PROGRAMULUI GENERAL TRIMESTRIAL DE

PREPARARE
Programul general de preparare trimestrial va avea următoarele părţi componente:

1. Memoriul tehnic;
Memoriul tehnic va trata aceleaşi aspecte ca şi în preliminarul anual, dar cu
referire la perioada analizată (trimestrul preliminat). Va fi analizat modul în care au
fost realizate prevederile din preliminarul anual în perioada precedentă şi vor fi
estimate realizările până la sfârşitul anului.
Indicatorii tehnico-economici vor fi întocmiţi în conformitate cu machetele
anexate
SECŢIUNEA 3
Modificarea programelor generale de exploatare anuale
A. GENERALITĂŢI
În cursul anului pot interveni modificări ale programului anual, datorită

apariţiei unor evenimente neprevăzute. În asemenea cazuri se vor întocmi
documentaţii tehnico-economice separate care vor necesita un nou aviz şi o nouă
aprobare din partea forurilor care au avizat şi aprobat programul iniţial.
Documentaţiile pentru modificarea Programului anual de exploatare vor fi
avizate de CTE – CNH şi aprobate de conducerea Companiei, în acelaşi mod prin
care a fost avizat şi aprobat Programul general de exploatare anual
Modificările esenţiale aduse programelor generale de exploatare, aşa cum sunt
definite în Ordinul ANRM nr. 12/2003, secţiunea a II-a, vor fi înaintate pentru
avizare şi la Compartimentul de Inspecţie Teritorială Hunedoara – Deva al Agenţiei
Naţionale pentru Resurse Minerale.
Nu se consideră modificare a programului general de exploatare şi nu se va
cere un nou aviz în următoarele situaţii:
- finalizarea unei lucrări, programată în perioada anterioară, care nu a fost
finalizată le termenul iniţial stabilit;
- realizarea unor lucrări de lungime mică – sub 10 m (nişe), modificarea
poziţiei, direcţiei, înclinării şi/sau lungimii unei lucrări condiţionată de unul sau mai
multe elemente de geometrie a zăcământului (falie, direcţie şi/sau înclinare de strat,
etc.), care, în momentul elaborării preliminarului anual, erau insuficient cunoscute, în
Pag. 143 din 160

cazul în care respectiva condiţionare a fost menţionată în memoriul tehnic şi dacă nu

se aduc modificări ale metodei de exploatare, ale sistemul de aeraj, ale condiţiilor de
siguranţă a zăcământului sau de securitate şi sănătate în muncă;
- realizarea unor lucrări de întreţinere urgente, neprevăzute în programul
general de exploatare, dar necesare pentru desfăşurarea normală a activităţii.
În ultimele două situaţii, lucrările vor fi realizate în baza unor proiecte
aprobate de conducerea sucursalei.
B. CONŢINUTUL DOCUMENTAŢIILOR TEHNICO-ECONOMICE

PENTRU MODIFICAREA PROGRAMULUI GENERAL DE
EXPLOATARE ANUAL
1 . Memoriu tehnic
1 . Prezentarea obiectului modificării faţă de programul general de exploatare

anual;
2. Scopul şi necesitatea modificării (motivaţii de transport, aeraj, protecţia
muncii, organizare, economice, etc.);
3. Avantajele şi dezavantajele soluţiilor propuse în comparaţie cu cele din
programul general de exploatare iniţial;
4. Dacă se propun lucrări noi, se va preciza caracterul acestora (pregătiri,
săpări-investiţii, abataj, încadrarea în Albumul de profile tipizate, dacă figurează ca
obiect în devizul general al Proiectului de Execuţie al exploatării miniere respective,
concordanţa cu metoda cadru de exploatare);
5. Modul de aerisire şi încadrarea în circuitul de aeraj aferent zonei;
6. Măsuri prevăzute pentru prevenirea focurilor endogene, incendii, etc .;
7. Măsuri de protecţia zăcământului (lucrări de izolare, înnămolire,
rambleeere, etc.);
8. Măsuri specifice de sănătate şi securitate a muncii;
9. Măsuri specifice de protecţie a mediului;
10. Modul în care noile soluţii afectează indicatorii aprobaţi prin programul
general anual de exploatare iniţial (grade de asigurare cu rezerve, indici de
normalitate, volum total de lucrări de cercetare geologică, deschidere, pregătire,
producţie, consumuri specifice, indicatori economici şi de personal, etc.). Machetele
din secţiunea de prezentare aferente programului anual, afectate de modificări, vor fi
refăcute, urmând ca, după aprobare, să fie ataşate la programul iniţial.
2 . Anexe grafice
1. Planul topografic cu situaţia iniţială a lucrărilor miniere în conformitate cu

programul general de exploatare anual;
2. Planul topografic cu lucrările miniere ce constituie modificare de la
programul general anual, încadrate în ansamblul lucrărilor miniere din zonă;
Lucrările miniere propuse vor fi reprezentate în minim trei vederi în plan,
secţiune sau profil transversal şi longitudinal (în cazul stratelor groase) şi în minim
două vederi, în plan şi secţiune transversală (în cazul stratelor subţiri şi de grosime
medie);
Planurile topografice vor fi completate cu curenţii de aer, construcţiile de aeraj
existente şi planificate şi cote.
Documentaţiile vor fi semnate în mod identic cu Programul general de
exploatare anual şi vor conţine şi Procesul verbal de avizare în CTE-ul intern al
sucursalei.
Pag. 144 din 160

SECŢIUNEA 4
Avizarea şi aprobarea programelor generale
de exploatare /preparare (preliminariilor)
Programele generale de exploatare/preparare anuale şi trimestriale vor fi
analizate şi avizate intern în consiliul tehnico-economic al sucursalei care le-a
elaborat.
La datele stabilite prin Decizie a Directorului general, programele generale de
exploatare/preparare vor fi prezentate, de conducerea sucursalei, în Consiliul tehnico-
economic al CNH – S.A. În urma analizei, CTE – CNH va emite procesul verbal de
avizare al preliminarului, în baza căruia Progamul general de exploatare va primi
aprobarea conducerii Companiei.
Programele generale de exploatare/preparare anuale vor fi înaintate, în vederea
avizării şi la Compartimentul de Inspecţie Teritorială al Agenţiei Naţionale pentru
Resurse Minerale.
Documentaţiile tehnico-economice pentru modificarea Programului general de
exploatare vor fi analizate şi avizate de CTE – CNH, în principal, cu ocazia susţinerii
Programelor generale de exploatare reactualizate pe trimestre. În acest sens,
sucursalele vor înainta la CNH – Direcţia tehnică documentaţiile aferente
modificărilor propuse, cu minim o săptămână înaintea susţinerii preliminariilor
trimestriale, pentru ca aceste documentaţii să poată fi analizate de serviciile de
specialitate ale Companiei. Avizul CTE – CNH la programul general de exploatare
trimestrial va menţiona explicit modificările faţă de programul anual acceptate.
În situaţii bine justificate, pot fi realizate documentaţii pentru modificarea
Programului general de exploatare anual şi în perioadele dintre datele de susţinere a
preliminariilor trimestriale. Documentaţiile vor fi înaintate la Direcţia tehnică a CNH
– S.A., urmând ca, după verificarea lor de către serviciile de specialitate ale
Companiei, să fie susţinute şi avizate în prima şedinţă a CTE – CNH.
Pentru modificările esenţiale aduse programelor generale de exploatare, aşa
cum sunt definite în Ordinul ANRM nr. 12/2003, secţiunea a II-a, se va solicita un
nou aviz din partea Compartimentului de Inspecţie Teritorială al Agenţiei Naţionale
pentru Resurse Minerale.
SECŢIUNEA 5
Urmărirea realizării programelor generale de exploatare
(preliminariilor) anuale
1. La sfârşitul fiecărei luni, realizările consemnate în formularele de recepţie,
vor fi trecute în diagramele corespunzătoare din Programul generale de exploatare
anual sau trimestrial de la sucursală. De asemenea, realizările vor fi consemnate şi pe
anexele grafice ale preliminarului.
2. La sfârşitul fiecărui trimestru sau an, realizările vor fi completate pe
planurile topografice şi diagramele ce fac parte din Programul aprobat, atât la sediul
sucursalei cât şi la cel al CNH- S.A. Completarea preliminarului de la sediul CNH se
va face, prin grija şefilor serviiciilor topo-geo-tehnic de la sucursale, până în data de
15 a primei luni a trimestrului următor.
3. După aprobare, modificările la Programul general de exploatare vor fi
incluse în programul iniţial, completându-se în mod corespunzător anexele grafice şi
analitice ale Preliminarului anual, cu precizarea numărului noului aviz. Modificările
vor fi operate atât în exemplarul de la sucursală, cât şi în cel de la CNH – S.A,
imediat după avizarea şi aprobarea noilor soluţii.
Pag. 145 din 160

C. ANEXE GRAFICE
EXPLOATARI MINIERE
Pag. 146 din 160

1. PLANUL GENERAL
Pag. 147 din 160

2. SECTIUNE TRANSVERSALA PRIN ZACAMÂNT
Pag. 148 din 160

3. PLANUL STRATULUI (SECTORULUI)
Pag. 149 din 160

4. PROIECTIE PE PLAN VERTICAL LONGITUDINAL
Pag. 150 din 160

5. PLAN DE ABATAJ
Pag. 151 din 160

6. SECTIUNI PRIN CÂMPUL DE ABATAJ
Pag. 152 din 160

7. PLANUL CU LUCRARI DE ÎNTRETINERE
Pag. 153 din 160

8. PLAN CU MISCAREA REZERVELOR DESCHISE SI PREGATITE
Pag. 154 din 160

9. SECTIUNI PRIN LUCRARI MINIERE
Pag. 155 din 160

10. PLANUL HALDEI DE STERIL CU PROGRAMUL DE HALDARE
Pag. 156 din 160

D. ANEXE GRAFICE
DOCUMENTAŢII CADASTRALE
Pag. 157 din 160

Plan de amplasament şi delimitare a imobilului
Pag. 158 din 160

Plan de amplasament şi delimitare a imobilului cu propunerea de

dezlipire/alipire
Pag. 159 din 160

Releveu apartament
Pag. 160 din 160

Curs MATC 2013

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Curs MATC 2013

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

UNIVERSITATEA PETROŞANI

Dr. ing. Mircea BELDEA

Pag. 2 din 160

Pag. 3 din 160

6.2. Productivitatea şi eficienţa 58

Pag. 4 din 160

1. Obiectul, conţinutul şi importanţa

Topografia este acea ramură a măsurătorilor terestre care se ocupă cu determinarea şi

Pag. 5 din 160

independentă, aceasta va fi asistată, cu ocazia realizării lucrărilor de specialitate, de cel puţin

Pag. 6 din 160

- operativitate, în sensul asigurării de informaţii la timp şi în condiţii optime;

Pag. 7 din 160

2. Formele de organizare a activităţii de topografie şi

Activităţile de topografie şi cadastru, componente ale activităţii de geodezie, sunt profesii

Pag. 8 din 160

2.2. Persoana fizică autorizată

Cea mai simplă formă de organizare pentru desfăşurarea activităţii de topografie,

Pag. 9 din 160

2.3. Firme de topografie/cadastru

Societatea în nume colectiv (SNC) este o societate comercială constituită prin

Pag. 10 din 160

2.4. Servicii/departamente de topografie/cadastru

Există situaţii în care activitatea de cadastru, geodezie, cartografie sau topografie se

2.5. Proceduri de autorizare

Practica internaţională a consacrat obligativitatea ca lucrările de specialitate din domeniul

Pag. 11 din 160

- să poată dovedi absolvirea unor cursuri de specialitate conforme cu nivelul lucrărilor

Certificarea întrunirii celor trei condiţii se realizează de obicei prin procedura de

2.5.1. Autorizarea în activitatea de cadastru din România

Autorizarea în activitatea de cadastru se face pe baza Ordinului Preşedintelui Agenţiei

Autorizarea persoanelor fizice se solicită şi se acordă pentru una din categoriile A, B, C, D

Persoanele fizice autorizate în categoria A pot executa următoarele tipuri de lucrări de

Pag. 12 din 160

- întocmirea planurilor de situaţie necesare studiilor şi proiectelor în domeniul

Pag. 13 din 160

- clasa I – pentru categoria de lucrări D

2.5.2. Autorizarea în topografie minieră din România

Autorizarea are drept scop asigurarea realizării corespunzătoare a lucrărilor de specialitate

Prin autorizare se recunoaşte competenţa tehnico-profesională a personalului de

Pag. 14 din 160

d) previzionarea şi monitorizarea efectelor exploatării la nivelul suprafeţei şi în subteran

Pag. 15 din 160

- au studii superioare de specialitate de lungă durata (inginer topograf minier, inginer

2.5.3. Autorizarea în activitatea de topografie din Marea Britanie

Pag. 16 din 160

9. managementul resurselor marine;

Pag. 17 din 160

3. Cadrul general de desfăşurare al activităţilor de

3.1. Topografie minieră în România

3.1.1. Obiectivele activităţii de topografie minieră

Activitatea de topografie minieră se desfăşoară prin intermediul unor departamente

Pag. 18 din 160

g) la cererea terţilor, furnizează date topografice aferente perimetrelor concesionate, în

Structura de specialitate existentă la nivelul unităţii miniere are următoarele obiective:

Pag. 19 din 160

g) ţine evidenţa lucrărilor miniere existente sau în curs de realizare;

Pag. 20 din 160

r) determină, pe baza de măsurători, suprafeţele şi volumele exploatate din zăcământ,

3.1.2. Organizarea activităţii de topografie într-o societate minieră

Organizarea activităţii de topografie într-o Societate minieră are la bază prevederile

Fig. 3.1. Perimetrele de exploatare din Valea Jiului

Pentru exemplificare luăm în analiză cazul bazinului carbonifer Petroşani, situat în