An III – Semestrul I Pasiunea sporturilor de iarnă este relativ recentă în cotidianul românesc. Dincolo de stagnarea comerțului pe trasee mari și spectrul foametei și al neajunsurilor de tot felul în istoria românească, iarna a avut și vremuri de grea epidemie și aspecte pozitive. În orașele și târgurile noastre străzile podite sau lăsate la voia naturii erau cucerite de nămeți uriași, care se topeau cu greu primăvara, înterținând noroaiele și umezeala până târziu, către mijirea verii. Primele decupaje cotidiene unde iarna se învecinează cu buna dispoziție le vedem timid surprinse în gravuri de la mijlocul secolului XIX, înfățișând plimbările cu sania la Șosea. Secolul XX aduce și obiceiuri noi cum ar fi apariția patinelor și a schiurilor, pentru început în lumea "bună". Dupa Primul Război Mondial , sporturile de iarnă sparg barierele sociale, cu precădere în perioada anilor 30', când se desfășoară cele mai numeroase concursuri și tot mai multe stațiuni montane își orientează investițiile și către consumatorii de sporturi de iarna. Valea Prahovei a fost una dintre primele regiuni unde acestea au început să prevaleze asupra promenadelor, băilor și plimbărilor în căutarea odihnei, odată cu venirea iernii. Adolescenții anilor 20' sunt aceia care introduc în cotidianul românesc schiul și patinajul ca sport de masă sau de performanță. In anul 1923, la initiativa locotenentului Ioan D. Dimancescu si a lui Decebal Mateescu, a fratilor Pascu si a lui Toma Calista, cu sprijinul primarului orasului Sinaia (George Matheescu), al Batalionului 1 de Vanatori de Munte Sinaia si al Castelului Peles ia fiinta Clubul Sportiv Peles. Sectiile de ski, saniute si bob ofereau un cadru extraordinar de valorificare si formare prin sport a tineretul din zona.Clubul era patronat de principele Nicolae (fratele principelui Carol/regelui Carol al II-lea si al Domnitei Ileana), familia regala implicandu-se direct in practicarea, popularizarea si sustinerea dezvoltarii sporturilor de iarna.Primul presedinte a fost capitanul Ioan Dem. Dimancescu care indeplinea si atributiunile de instructor sportiv al clubului. În 1930, sezonul de iarnă se deschidea la Sinaia, aceasta fiind principala stațiune unde se desfășurau evenimente sportive, prin intermediul pârtiilor și patinoarelor special amenajate. La Sinaia se practica și skeletonul, un sport ce presupune o pârtie descendentă unde sportivul se întinde cu capul înainte, favorizând astfel controlul asupra saniei cu ajutorul corpului. În zilele de 3,4,5 si 6 se organizau aici campionate naționale pentru ski și alte sporturi. Pensiunile ofereau reduceri în această perioadă. Scriitorul Mihai Sebastian notează în Jurnalul cum străbătea panta de la Stâna Regală. Patinoare artificiale nu existau și nici dintre cele naturale nu erau foarte multe.Este cunoscut faptul că lacul Cișmigiului devenea un patinoar ad-hoc pe timpul iernii. Aici bucureștenii sau vizitatorii de tot felul au luat primele noțiuni de patinaj încă de la finalul secolului XIX. Erau organizate numeroase competiții de figuri și viteză pe suprafața lacului Cismigiu, aspectul său rustic fiind un avantaj. Alte astfel de patinoare artificiale au fost amenajate în Parcul Carol, Ștrandul Kiseleff și parcul Oteteleșeanu. Magazinele de ghete de patinaj se aprovizionau constant pentru a face față cerererii din ce în ce mai acute. Parcul Cișmigiu încă păstrează farmecul vieții intebelice prin patinoarul amenajat acolo pe perioada iernii. Cu toate acestea sporturile de Pe timpul verii unul dintre iarna au ramas pentru perioada interbelica un apanaj cele mai căutate sporturi era al claselor medii cu statul bineînteles fotbalul. Începând social mai consistent. cu perioada interbelică Turismul legat de câteva sporturi se află la început, dar cartierele bucureștene era foarte gustat în grupuri începeau să se identifice cu o restrânse de prieteni și rude. Mai rar se organizau și anumită echipă, precum: expeditii aventuroase. Buzeştiul era cu Venus, Schiurile și patinele erau Oborul vibra odată cu importate cu precadere din Germania sau Austria, iar Unirea-Tricolor, Giuleştiul şi prețurile echipamentelor nu Griviţa, locuite de angajaţii erau la îndemana oricui. C.F.R., erau deja ale Rapidului. Un alt sport ce ținea societatea în priză din martie până în noiembrie erau cursele de cai. Accesul societății la hipodrom era permis în această perioadă, inclusiv accesul populației provinciale. Pe Hipodromul Băneasa s-au desfășurat numeroase curse de trap și galop. N. Cerkasov era o personalitate importantă în lumea curselor de cai, el conducând hipodromurile de la Băneasa si Floreasca, amenajate in 1922. Aceasta este imaginea sportului în perioada intebelica, însă în realitate ea a fost în stransă legătura cu sfera politica. Întrecerile și competițiile sportive reprezentau modalitatea perfectă de propagare a ideologiei politice.