Lovitura de rever (Elliot şi alţii, 1989; 93; Groppel, 1983; Tennis Australia,1994)

1. PRIZE

i. Priza estică (ex. Sampras, Novotna):

Aceasta este cea mai populară priză pentru reverul cu o mână la jucătorii de top. Această
priză, în care articulaţia primului deget este către vârful rachetei face ca faţa rachetei să fie
verticală la impact lăsând încheietura într-o poziţie confortabilă şi solidă.

ii. Încheietura în spatele locului de prindere a mânerului / Priza extremă

de rever (ex. Korda, Muster):

Avantajele prizei având încheietura în spatele locului de prindere a mânerului includ

capacitatea de a:

 Lovi mingea la nivelul pieptului sau mai sus.  Lovi

mingea în urcare.
 Lovi mingea care sare la o înălţime normală.

Dezavantajele apar la mingile joase şi la retururile de serviciu pe terenuri rapide. Tehnica

reverului cu o mână este descrisă mai târziu.

iii. Priza continentală:

Priza continentală a fost folosită în trecut de jucători de top (ex. McEnroe, Mandlikova) şi
include conducerea rachetei cu încheietura pentru a duce racheta la impact având faţa verticală
şi care să permită tipul recomandat de balans.
Folosind această priză pentru a lovi plat sau cu topspin, jucătorul trebuie să aibă încheieturi
foarte puternice şi de asemenea o excelentă coordonare. Această priză este rareori folosită în
zilele noastre pentru a lovi liftat reverul cu o mână.

iv. Priza cu două mâini:

1. Două prize estice de dreapta (mâna stângă

dominantă) (ex. Sánchez Vicario).
2. Priză convenţională de rever pentru mâna de jos
şi estică de dreapta pentru cea de sus (mâna dreaptă
dominantă (ex. Agassi, Hingis).

72
Deşi prizele sunt foarte individualizate la jucătorii cu două mâini, este recomandat la un jucător dreptaci ca mâna
dreaptă să aibă priza estică de rever sau continentală, iar mâna stângă să fie plasată aproape de mâna dreaptă şi confortabil
având o priză estică de dreapta sau semi-vestică de dreapta. Astfel de priză permite mai multă flexibilitate pentru
lovituri variate, în special slice-ul de rever cu o mână, pe partea reverului.

2. REVERUL CU O MÂNĂ LIFTAT

i. Introducere

Reverul liftat a devenit o armă în jocul modern. Poate fi folosit pentru:

 a lovi cu un topspin accentuat făcând ca mingea să sară înalt în spatele adversarului în timpul schimbului de
mingi.
 a creşte puterea, consistenţa, în timpul unui schimb de mingi.  a pasa
adversarul care atacă la fileu.
 a lovi passing shot - uri puternice în lung de linie.
 a lovi crosuri extreme în unghi scurt (create de topspin).

Reverul liftat poate fi de asemenea folosit pentru a lovi un lob liftat. Pentru a masca lobul, retragerea rachetei ar trebui
să fie similară cu cea a reverului liftat.

Pentru că multe turnee de tenis sunt jucate pe zgură şi pe suprafeţe sintetice tip hard, reverul liftat a devenit o parte
integrală a arsenalului de arme ale unui jucător avansat.

ii. Priza:

Oricare ar fi jucătorii unei vaste majorităţi care folosesc priza fie estică, semi-vestică sau vestică, o schimbare a prizei este
necesară pentru reverul cu o singură mână.

Priza este schimbată de mâna care nu poartă racheta când aceasta este dusă la spate. Există trei tipuri de prize care pot fi
folosite la reverul cu o mână: estică, extremă de rever şi continentală.

iii. Pregătire şi balans înapoi:

Din poziţia de start, umerii şi mâna (cu racheta) se întorc ca un bloc comun pe măsură ce mingea se apropie (fig. 1).

Când se predă etapa finală a balansului înapoi sunt două metode principale în care mâna care poartă racheta este ridicată la
aproximativ înălţimea umărului, ajungându-se cu capul rachetei la înălţimea capului sau mai sus, ex. întoarce umărul,
du racheta înapoi şi apoi lifteaz-o către poziţie (similar cu o jumătate de U) sau întoarce umărul şi imediat ridică racheta
în poziţie pentru a avea o buclă la retragere.

iv. Balans înainte şi contact:

Traiectoria de bază a balansului înainte rezultă când jucătorul păşeşte cu piciorul drept către minge, iar racheta rămâne în
jos sub înălţimea mingii care vine (şi sub încheietură) (figurile 2, 3).

Îndoirea genunchilor ajută capul rachetei să vină de sub minge fără să fie nevoie să coboare capul rachetei excesiv de
mult.

73
Imediat anterior impactului traiectoria rachetei urcă imprimând astfel rotaţie mingii (topspin). Şoldul este extins,
ridicând şoldul care loveşte, lucru care ajută la tipul de balans în sus a rachetei (figurile 4, 5).

La impact mingea este lovită în faţa piciorului din faţă. Faţa rachetei este verticală, iar racheta este paralelă cu pământul
(fig. 5). O rachetă având capul coborât la impact va slăbi priza.

Observaţi de asemenea că articulaţia cotului este de obicei extinsă astfel că braţul este aproximativ drept la
impact, crescând astfel viteza rachetei. De asemenea, antebraţul este la o distanţă confortabilă de corp la impact.

v. Încheierea loviturii

Racheta continuă să se mişte pe o traiectorie ascendentă după impact. Este important pentru jucător să-şi ţină capul drept
(şi astfel corpul echilibrat) imediat după impact (fig. 6).

Încheierea loviturii se încheie cu racheta mult în afara şi în faţa corpului în timp ce capul rachetei încheie deasupra
încheieturii (fig. 7).

Corpul şi racheta trebuie să încetinească uşor astfel încât să se evite accidentările. În cele mai multe cazuri acest lucru
poate fi făcut de piciorul din spate care vine din urmă după porţiunile iniţiale ale încheierii loviturii (figurile 6, 7) şi de
mâna care loveşte împreună cu racheta care continuă terminând jos la nivelul taliei.

3. REVERUL CU DOUĂ MÂINI

i. Introducere:

Reverul cu două mâini are multe caracteristici pozitive, unele din aceste caracteristici includ:

 Folosirea uşoară a prizei, prin folosirea a două mâini.

 Nu există un dezavantaj în ce priveşte raza de acţiune, admiţând că slice-ul de rever cu o mână este folosit
atunci când este necesar (ex. în situaţii de urgenţă).
 Este necesară o solicitare musculară mai mică (în comparaţie cu reverul cu o mână).  Mingile
înalte pot fi lovite agresiv.
 Abilitatea de a face o buclă pe mingea în urcare.
 La impact, două mâini absorb şocul în loc de una.
 Mai multă mascare decât la reverul liftat cu o mână datorită punctului de contact puţin mai întârziat.

Unele cercetări au sugerat că sunt de obicei mai puţine părţi ale corpului implicate în reverul cu două mâini decât cele cinci
părţi implicate la reverul cu o mână şi de aceea lovitura este mai uşor de învăţat.

ii. Priza:

Prizele pentru două mâini sunt:

1. Două prize estice de dreapta (mâna stângă dominantă).

2. Priza convenţională de rever pentru mâna de jos şi priza estică de dreapta pentru cea de sus (mâna
dreaptă dominantă).

1 2 3 4 5 6 7

iii. Pregătire şi balans înapoi (figurile 1, 2, 3):

 Cum racheta este retrasă cu două mâini, umerii se întorc automat.

 Imediat anterior pasului înainte şoldurile şi trunchiul se rotesc înapoi.

74
 
Jucătorul păşeşte înainte, astfel transferându-şi momentul liniar.
 Racheta este liftată în buclă din spatele corpului.  Şoldurile
încep să se rotească.

iv. Balans înainte şi contact (figurile 4, 5, 6):

Secvenţele de mai sus arată următoarele caracteristici:

 Şoldurile determină trunchiul să se rotească.

 Amândouă braţe se rotesc împreună cu trunchiul în timp ce o mişcare foarte mică a coatelor sau încheieturii
apare până la impact.
 Mingea este lovită în faţa piciorului din faţă. Se observă capul rachetei vertical şi racheta paralelă cu pământul.

v. Încheierea loviturii (fig. 7):

Încheierea loviturii este individualizată, dar este obişnuit pentru jucător să plieze braţul şi racheta peste umăr.
Dezavantajul major pentru reverul cu două mâini este raza de acţiune în situaţii de urgenţă. Acesta poate fi depăşit prin
a ne asigura că jucătorul cu două mâini învaţă devreme în dezvoltarea sa să joace slice-ul de rever cu o mână care poate fi
folosit nu numai în situaţii de urgenţă ci de asemenea ca o variantă (lovitură de apropiere, schimbare de ritm, unghiuri
scurte, etc). Învăţarea slice-ului cu o mână va facilita de asemenea dezvoltarea jucătorului pentru voleul de rever cu o
mână.

4. SLICE-UL DE REVER CU O MÂNĂ

i. Priza:

1 2 3 4 5 6 7

Prizele care pot fi folosite la slice-ul de rever cu o mână sunt:

1. Priza estică de rever. 2. Priza

continentală.

i. Pregătire şi balans înapoi:

Secvenţele de mai sus arată următoarele caracteristici (figurile 1, 2):

 Partea superioară a corpului se roteşte, racheta se mişcă înapoi şi în sus.

 Mâna care nu loveşte este ţinută pe gâtul rachetei pentru a stabiliza acţiunea şi pentru a întoarce partea
superioară a corpului mai mult înapoi.
 Greutatea corpului este mutată dinspre înapoi spre înainte.
 La sfârşitul balansului înapoi cotul este flexat şi faţa rachetei este aproape paralelă cu pământul şi localizată la
înălţimea umărului.

iii. Balans înainte şi contact:

Secvenţele de mai sus arată următoarele caracteristici (figurile 3, 4, 5):

 Faţa rachetei este dreaptă, din spate sus până în faţă jos.
 Mâna care nu loveşte eliberează racheta şi greutatea corpului este mutată înainte şi în jos.
 Umărul se extinde, încheietura este fermă şi faţa rachetei este uşor deschisă la impact (maximum 5o ).
 Braţul care nu loveşte se deplasează înapoi în baza principiului acţiune-reacţiune şi ajută la menţinerea
echilibrului.

75
 i
v. Încheierea loviturii:

Încheierea loviturii este individuală, dar este uzual ca jucătorul să continue pe mai departe în jos şi în faţă, înaintea
încheierii mişcării aducând racheta şi braţul la nivelul umărului (figurile 6, 7).