SUBSTANTELE

ANORGANICE

AVDEEV ANDREI
Clasificarea substantelor anorganice
 Substanțele chimice anorganice pot fi
clasificate după compoziția lor și după
comportarea lor chimică.
 După compoziția lor, substanțele chimice
sunt de două feluri: 
 • Substanțe simple, care sunt formate
dintr-un singur tip de atomi;
 • Substanțe compuse, care au în structura
lor atomi a cel puțin două elemente chimice.
După comportarea lor chimică
 Substanțele simple se împart în:
 • nemetale - Substanțe formate din
elemente ai căror atomi au tendința de a
accepta electroni și de a forma ioni
negativi;
 • metale - Substanțe formate din
elemente ai căror atomi au tendința de a
ceda electroni și de a forma ioni pozitivi.
Substanțele compuse se împart în
patru mari categorii:
 • Oxizi - Compuşi binari ai oxigenului cu alte
elemente chimice;
 • Acizi - Compuşi formaţi dintr-un radical
acid şi unul sau mai mulţi atomi de hidrogen;
 • Baze - Substanţe formate dintr-un ion de
metal şi unul sau mai mulţi ioni hidroxid;
 • Săruri - Substanţe formate din ioni de
metal şi radicali acizi.
Oxizi 
 ♦ Formula generală a oxizilor este E2On,
unde n este valenţa elementului E.
 Clasificare
 După compoziţia lor oxizii pot fi clasificaţi în
două categorii:
 a. Oxizi de metal sau oxizi bazici, care în
reacție cu apa formează baze 
 b. Oxizi de nemetal sau oxizi acizi, care în
reacție cu apa formează acizi
Stare naturală, proprietăți fizice și
utilizări
 Unii oxizi metalici se găsesc în natură sub formă de
minereuri din care se pot extrage metalele.
 Oxizii metalici sunt la temperatură obişnuită
substanţe solide albe sau colorate
 Oxizii nemetalici pot fi substanţe solide , lichide sau
gazoase
 Oxizii metalici sunt folosiţi ca pigmenţi, pietre
semiprețioase (safir, topaz, smarald, rubin, ametist),
în industria sticlei, a porţelanului, sau în construcţii.
 Mulţi oxizi se folosessc drept reactivi chimici,
precum şi pentru obţinerea altor substanţe chimice.
Acizii
 a. După compoziţia lor, exprimată prin prezenţa
sau absenţa atomilor de oxigen, acizii se împart în:
 Hidracizi - acizi care nu conţin atomi de oxigen
 Oxoacizi - acizi care conţin în compoziţia lor atomi
de oxigen. După numărul atomilor de
hidrogen din moleculă care pot fi cedaţi, acizii se
pot clasifica în:
 Acizi monobazici (monoprotici) - care pot ceda
un singur ion de hidrogen;
 ♦ Acizi dibazici (diprotici) - pot ceda doi ioni de
hidrogen;
 Acizi tribazici (triprotici) - au în molecula trei
atomi de hidrogen.
 Stare naturală, proprietăți fizice și utilizări

 Acizii nu se găsesc liberi în natură, dar putem găsi în natură foarte multe
săruri ale lor (cloruri, sulfaţi, fosfaţi, bromuri, ioduri, carbonaţi etc.)
 Stare de agregare a acizilor la temperatură obişnuită depinde de mai mulţi
factori, astfel încât acizii pot fi găsiţi în toate cele trei stări de agregare.
 Acizii sunt solubili în apă. Unii acizi concentraţi fumegă în aer. 
 Soluţiile apoase ale acizilor au gust acru şi conduc curentul electric.
 ☠ATENŢIE! Nu gustaţi soluţiile de acizi!
 Cei mai utilizaţi acizi anorganici sunt HCl, H2SO4 şi HNO3.
  HCl se utilizează:♦ la obţinerea PVC-ului;
 la sinteza unor solvenţi;
  H2SO4 este folosit:
 ♦ la obţinerea detergenţilor;
 ♦ la sinteza îngrăşămintelor chimice;
Baze
 Clasificare
 După solubilitatea lor în apă, bazele pot fi
clasificate în două categorii:
 a. Baze solubile - care se dizolvă în apă, cum
ar fi NaOH, KOH, Ca(OH)2;
 b. Baze insolubile - care nu se dizolvă în apă,
de exemplu , Zn(OH)2, Fe(OH)3,
Al(OH)3, Ba(OH)2.
 Stare de agregare
 La temperatură obişnuită bazele sunt
substanţe solide albe sau colorate.
 Punctele de topirea ale bazelor sunt
foarte ridicate, iar multe baze se
descompun prin încălzire.
 În laborator bazele se folosesc pentru
neutralizarea şi dozarea acizilor, şi în
procesele de sinteză a bazelor insolubile şi
a sărurilor.
 Hidroxidul de calciu (var stins) se
utilizează în construcţii la obţinerea
mortarului, la zugrăvit, la rafinarea
zahărului, sau pentru identificarea CO2 în
laborator.
Săruri
 Clasificare
 După natura radicalului acid, sărurile pot fi
clasificate în două categorii:
 a. Săruri neutre - care conţin radicali acizi
neutri (fără hidrogen), de exemplu: NaCl, K2S,
CuSO4;
 b. Săruri acide - care conţin radicali acizi cu
caracter acid (cu hidrogen), de
exemplu: Ca(HSO3)2, Na2HPO3, KHS, NaH2PO3.
 Starea naturală
  Proprietăți fizice
  Utilizări
 Unele săruri se găsesc în natură în stare solidă în roci
sau minereuri
 Alte săruri se găsesc dizolvate în apele naturale
  Stare de agregare
 La temperatură obişnuită, sărurile sunt substanţe solide
albe 
 Utilizări
 NaCl se utilizează în alimentaţie şi în obţinerea unor
compuşi cum ar fi: clor, hidrogen, HCl, NaOH.
 CaCO3 se foloseşte în construcţii.
 Piatra vânătă (CuSO4. 5 H2O) este utilizată la tratarea
culturilor de viţă de vie şi legume împotriva unor boli.