Atletismul este o ramură sportivă, fiind definit ca un „sistem de exerciții realizat sub

formă de alergări, sărituri și aruncări, naturale și stilizate, în scopul dezvoltării specifice a

calităților fizice și obținerii unui rezultat superior în practicarea lor” (Tata T. și Plocon E.)
Atletismul este considerat unul dintre cele mai populare sporturi din întreaga lume.
Acest domeniu al sportului cuprinde probe de alergări, sărituri și aruncări sau probe mixte.
Atletismul se practică încă din cele mai vechi timpuri (Jocurile Panelenice din Grecia
Antica), stă la baza consolidării musculare și a evoluției fizice.
Fiecare din cele trei categorii de probe - alergări, sărituri, aruncări s-a diversificat, si-a
precizat mai bine structura, sarcinile motrice, precum și regulamentul probelor specifice in
competiții, formând sistemul probelor de atletism (S.P.A) din zilele noastre.
Ca mijloc al educației fizice, sistemul de exerciții de atletism contribuie la realizarea
sarcinilor educației fizice la toate vârstele:
 Întărirea sănătății și o dezvoltare armonioasa;
 Călirea organismului (prin practicarea în aer liber în diferite condiții meteo);
 Dezvoltarea calităților motrice de baza;
 Însușirea de deprinderi motrice;
 Însușirea de cunoștințe specifice;
 Dezvoltarea calităților morale;
 Dezvoltarea simțului estetic;
Ca disciplină sportivă, atletismul se practică ca un sport de masă, de performantă sau de
mare performanță și are la bază întrecerea individuală.
Atletismul are următoarele probe:
 Săritura în lungime, săritura în înălțime, săritura cu prăjina, triplu salt;
 Alergarea libera sau cu obstacole (garduri) pe diferite distanțe;
 Aruncarea ciocanului;
 Aruncarea greutății;
 Aruncarea discului;
 Aruncarea suliței;
 Maratonul;
Alergarea ca exercițiu sau ca probă de atletism se bazează pe mișcarea naturală de
alergare, constând într-o succesiune ciclică de pași, rezultați din acțiunea alternativă a
membrelor inferioare în contact periodic cu solul. Contactul cu solul indiferent de proba
de alergare se face activ și pe partea externă a labei piciorului.
Alergarea ca probă de concurs se desfășoară după următoarele faze:
 Startul – care poate fi de jos în alergările de viteza sau de sus în alergările de
rezistență;
 Lansarea de la start care începe la pocnetul pistolului starterului și care se
termină la momentul atingerii vitezei de regim de alergare;
  Alergarea pe parcurs care începe în momentul atingerii vitezei de regim de
alergare și are la bază pasul lansat;
 Finișul și sosirea – prin finiș se înțelege creșterea tempoului de alergare spre
finalul probei care se termină cu sosirea, adică trecerea liniei de sosire;
Maratonul este una din probele atletismului, fiind o probă de alergare pe distantă
lungă, cu o distanță oficială de 42,195 km și care se aleargă de obicei pe șosea.
Primul maraton organizat a fost ținut la Jocurile Olimpice din Atena din anul 1896, la
începutul Jocurilor erei moderne. Jocurile antice care aveau loc în Grecia începând cu anul
776 î.Hr. până în anul 393 d.Hr, nu a inclus niciodată astfel de curse pe distanțe lungi.
Ideea unui maraton modern a fost inspirată de legenda unui mesager grec din antichitate,
Phillipides care a alergat din așezarea Marathon la Atena, o distanță de aproximativ 40 de
kilometri cu vestea unei victorii importante asupra unei armate invadatoare a perșilor în
anul 490 Î.Hr. După ce a ajuns în actuala capitală a Republicii Elene el a rostit cuvântul
devenit celebru ”Nenikikamen” ( Am învins! ), iar apoi mesagerul și-a dat ultima suflare.
Pentru a cinsti memoria lui Philippides, grecii au hotărât să introducă proba de maraton la
Jocurile Olimpice din anul 1896 ( Atena ), stabilind distanța oficială de 40 km.
Pe locul unde fusese construită o arenă antică, a fost ridicat stadionul Panathinaikos,
care are forma literei U. În luna aprilie 1896, în Atena, Jocurile Olimpice au reunit 241 de
sportivi, din 14 țări, care au concurat în cadrul probelor presupuse de nouă sporturi. Dintre
sportivii participanți, mai mult de jumătate erau greci. Jocurile Olimpice Moderne erau în
acea epocă, evenimentul sportiv cu cea mai mare participare internațională, iar la
ceremonia de deschidere s-au strâns aproximativ 80.000 de spectatori.
În anul 1896, proba de maraton a fost câștigată de un atlet grec, Spiridon Louis, care în
urma acestei fapte a ajuns erou al Greciei.
La următoarele Jocuri Olimpice, lungimea maratonului a rămas în jur de 40 de
kilometri , până la Jocurile Olimpice din anul 1908 de la Londra, unde se pare că, cursa a
fost extinsă, pentru a putea găzdui familia regală britanică, distanța cursei fiind de 26, 2
mile (26 de mile și 385 de yarzi – 42, 51 kilometri).
În anul 1921 lungimea maratonului a fost stabilită oficial la 26.2 mile (42.195 km).
Astăzi, maratonul are loc peste tot în lume, de la Polul Nord până la Marele Zid din
China. Maratonul din Boston, care a început în anul 1897 este cel mai vechi maraton.
Participarea femeilor la acest maraton a fost permisă începând cu anul 1972, în timp ce
primul maraton olimpic pentru femei s-a ținut începând cu anul 1984.
 Concluzii privind beneficiile fizice si psihice pe care le poate aduce atletismul:
dezvoltarea fizicului, încetinește îmbătrânirea prin dezvoltarea oaselor si mușchilor, are
capacitatea de a modifica starea de spirit a unei persoane, deoarece în timpul alergării sunt
descărcate endorfine, te învață ce înseamnă angajamentul, dăruirea și disciplina.
Rolul și importanta exercițiului fizic la domiciliu
Pe lângă sportul în aer liber sau mersul la sala de forță, putem foarte bine să ne
întreținem fizicul, sănătatea, cat si starea psihica făcând exerciții fizice acasă.
Din punctul meu de vedere se poate face foarte bine și anumite exerciții fizice la
domiciliu, pentru a face acest lucru trebuie sa facem câteva investiții, cum ar fi: o bicicletă
fitness- cardio, saltea fitness/pilates , greutăți, benzi elastice, corzi elastice, roata fitness
pentru abdomen, stepper sau putem foarte bine să facem exerciții fizice cu ajutorul
greutății corpului.
Bicicleta fitness - cardio este foarte bună pentru a da kilogramele jos, un aliat în lupta
împotriva celulitei, tonifierea mușchilor corpului, în special a fesierilor și picioarelor,
îmbunătățește funcția cardiacă, reglează respirația. Daca nu ne permitem o bicicleta putem
foarte bine sa facem alergare pe loc, genuflexiuni, fandări spre înapoi sau putem să ne
folosim de un stepper pentru a putea lucra picioarele.
Cu ajutorul ganterelor putem face exerciții pentru a ne crește masa musculară, a crește
rezistența oaselor evitând astfel anumite boli de oase și putem reduce tensiunea arterială.
Putem face exerciții doar cu ajutorul greutății corpului, lucrând diferite grupe de
mușchi: flotări, rotări și forfecari de picioare, fandări, ridicări de trunchi, podul , planșa.
Indiferent daca alegem să facem exerciții fizice cu ajutorul unor accesorii sau doar cu
ajutorul greutății corpului, exercițiile fizice au beneficii multiple asupra organismului cum
ar fi: dezvoltarea și întreținerea fizicului, îmbunătățește sistemul osos, sistemul circulator,
sistemul digestiv, sistemul respirator, îmbunătățește capacitatea de concetrare , echilibru,
reduce stresul, îmbunătățește imaginea de sine și sistemul imunitar.
După cum spune proverbul latin “ Mens sana in corpore sano” există o legătură
benefică între exercițiile fizice și o minte limpede și sănătoasă.