5

BAZELE GENERALE
ALE ATLETISMULUI
an I sem. 2
TITULAR DE DISCIPLINĂ:
Conf. univ. Georgian BADEA-MISS
PREZENTAREA CURSULUI
Scurt istoric al atletismului.
Sistemul de organizare şi
competiţional.
Bazele tehnicii atletismului.
– Bazele tehnicii ALERGĂRILOR.
alegările de rezistenţă - semifond, fond şi
mare fond
alegările pe teren variat (cross -urile)
alegările de viteză
alegările de garduri
PREZENTAREA CURSULUI
alegările de obstacole
alegările de ştafetă
– Bazele tehnicii SĂRITURILOR
săritura în lungime
săritura în înălţime (procedeul cu rostogolire
ventrală, cu păşire, procedeul cu rostogolire dorsală)
triplusaltul
săritura cu prăjina – noţiuni elementare
PREZENTAREA CURSULUI

– Bazele tehnicii ARUNCĂRILOR

aruncarea greutăţii (procedeul cu săltare şi
procedeul cu piruetă)
aruncarea mingii de oină
aruncarea suliţei - noţiuni elementare
aruncarea discului - noţiuni elementare
aruncarea ciocanului - noţiuni elementare
– PROBELE COMBINATE - noţiuni elementare
 STABILIREA
NOTEI FINALE
răspunsurile la examen 50%
prezenţă şi activitate la curs 10%
prezenţă şi activitate la LP 10%
evaluarea gradului de însuşire a 30%
tehnicii probelor atletice pe parcursul
semestrului

(!!! - CONDIŢIE DE PROMOVARE

- obţinerea a minim nota 5 la lucrările practice
şi la examenul teoretic)
 BAZELE TEHNICII
ALERGĂRILOR DE VITEZĂ
Alergarea de viteză este o deprindere
motrică, care trebuie consolidată şi
perfecţionată, deoarece, desfăşurarea ei
este mai elaborată decât aler-
garea de semifond. Solicitarea
este maximă ca intensitate.
Graficul de desfăşurare a unei
curse de viteză, indică o creşte-
re continuă a vitezei de depla-
sare, urmată de menţinerea vitezei.
 BAZELE TEHNICII
ALERGĂRILOR DE VITEZĂ
Alergarea de viteză face parte din
exerciţiile tehnice ce se desfăşoară pe o
durată scurtă cu intensitate mare.
Probele de viteză sunt:
– 60 m plat, în sală (indoors)
– 100 m plat,
– 200 m plat
– 400 m plat.
 BAZELE TEHNICII
ALERGĂRILOR DE VITEZĂ

Factorii care condiţionează viteza

– timpul
– viteza de deplasare (raportul dintre frecvenţa
şi lungimea paşilor)
– capacitatea alergătorului de a reacţiona rapid
la pocnetul pistolului
– calitatea lansării de la start (atingerea vitezei
maxime într-un timp cât mai scurt)
– posibilitatea alergătorului de a menţine viteza
maximă cât mai mult posibil
 BAZELE TEHNICII
ALERGĂRILOR DE VITEZĂ
Fazele alergărilor de viteză
– startul şi lansarea de la start (accelerarea
vitezei)
– alergarea pe parcurs (cu viteză maximă)
– sosirea - finish -ul şi atacul liniei de sosire

STARTUL - rol extrem de important în

cadrul alergării de viteză, dată fiind
necesitatea obţinerii unei viteze maxime.
 BAZELE TEHNICII
ALERGĂRILOR DE VITEZĂ
STARTUL
– În probele de viteză startul se execută
obligatoriu de jos, conform celor trei
comenzi ale starterului:
„Pe locuri!”....
„Gata!” ....
pocnetul pistolului! (pleacă!,
go!, start!, fluier! etc.
– Alergătorul ia o poziţie joasă şi grupată ce
ajută la dezvoltarea unui efort de accelerare,
concretizat prin startul de jos.
 TEHNICA ŞI METODICA PREDĂRII
ALERGĂRILOR DE VITEZĂ
STARTUL
– Poziţia dă posibilitatea formării unor unghiuri
favorabile între segmentele picioarelor ce
participă la împingere, mărindu-se astfel
reacţiunea tangenţială a forţei
de împingere.
– Poziţiile şi mişcările succesive
din startul de jos cuprind
două faze:
1) pregătirea pentru începerea alergării
2) lansarea de la start
 BAZELE TEHNICII
ALERGĂRILOR DE VITEZĂ
STARTUL - pregătirea
– Pentru efectuarea startului de jos, se folosesc
blocurile de start, în care atletul fixează
tălpile picioarelor distanţate, în aşa fel încât
să asigure alergătorului poziţia cea mai
comodă în momentul
comenzii de start.
 BAZELE TEHNICII
ALERGĂRILOR DE VITEZĂ
STARTUL - pregătirea
– În mod obișnuit, primul bloc de start se
aşează la o distanţă de aproximativ o
lungime de gambă faţă de linia de plecare.
– Cel de-al doilea bloc de start se aşază
înapoia primului, la o
distanţă de aproxima-
tiv o lungime de
gambă sau ceva
mai puţin.
 BAZELE TEHNICII
ALERGĂRILOR DE VITEZĂ
STARTUL - pregătirea
– În poziţia corespunzătoare comenzii „Pe
locuri!”:
– tălpile picioarelor sunt în contact cu blocurile de
start, piciorul mai puternic fiind aşezat în blocul
dinapoi.
– Genunchiul piciorului
din spate atinge solul,
undeva lângă piciorul
dinainte; trunchiul
este aplecat înainte
şi se sprijină pe
braţe.
 BAZELE TEHNICII
ALERGĂRILOR DE VITEZĂ
STARTUL - pregătirea
– În poziţia corespunzătoare comenzii „Pe
locuri!”:
- braţele sunt paralele, cu mâinile aşezate la linie,
dar fără să o atingă;
– proiecţia umerilor pe sol
variază în funcţie de
individ, fiind înaintea
liniei, pe linie, sau
înapoia ei.
 BAZELE TEHNICII
ALERGĂRILOR DE VITEZĂ
STARTUL - pregătirea
– Poziţia corespunzătoare comenzii „Gata!”:
– premergătoare pocnetului de pistol;
– atletul încearcă să fixeze corpul într-o poziţie care
să-i permită realizarea unei mobilizări şi echilibrări
cât mai bune a întregului corp.
– Aceasta se realizează prin
modul de repartizare
egală, a greutăţii corpului
în puncte de sprijin.
– Pentru aceasta, bazinul
se ridică.
 BAZELE TEHNICII
ALERGĂRILOR DE VITEZĂ
STARTUL - pregătirea
– Poziţia corespunzătoare comenzii „Gata!”:
– Genunchiul piciorului dinapoi părăseşte solul şi se
întinde uşor, până când planul orizontal al bazinului
depăşeşte destul de mult planul orizontal al umerilor.
– Axa umerilor se deplasează uşor înainte, astfel încât
proiecţia pe sol să cadă în
faţa liniei de plecare,
asigurând un echilibru
relativ stabil, foarte
important în momentul
plecării.
 BAZELE TEHNICII
ALERGĂRILOR DE VITEZĂ
STARTUL - pregătirea
– Poziţia corespunzătoare comenzii „Gata!”:
– Tot în această poziţie, se realizează unghiurile
optime între coapse şi gambe:
aproximativ 90º pentru piciorul dinainte
între 120-140º pentru piciorul dinapoi.
între coapsa piciorului
dinainte şi trunchi,
unghiul este de 60º.
 BAZELE TEHNICII
ALERGĂRILOR DE VITEZĂ
STARTUL - lansarea de la start
– Lansarea de la start se realizează după comandă
– Se urmăreşte ca din prima mişcare să se asigure
impulsia în blocurile de start.
– corpul este dezechilibrat şi are tendinţa de a
cădea în faţă, învingerea forţei de inerţie fiind mult
înlesnită.
– Rolul primului pas de plecare este dublu: să
schimbe direcţia iniţială a mişcării şi să proiecteze
corpul înainte.
– Principala acţiune a alergătorului constă în tragerea
piciorului din spate, simultan cu lucrul impulsor al
piciorului din faţă. Atât braţele, cât şi picioarele
 BAZELE TEHNICII
ALERGĂRILOR DE VITEZĂ
STARTUL - lansarea de la start
– Atât braţele, cât şi picioarele dezvoltă forţe de
pendulare care măresc reacţia reazemului dată de
forţa piciorului din faţă.
– Lansarea se efectuează cu paşii de alergare
accelerată, în care primii 2-3 sunt lipsiţi de
amortizare, apoi se lungesc în mod progresiv, iar
după 8-10, urmele lor, la început depărtate, se
apropie de axa alergării.
– Viteza de deplasare creşte treptat, atingând valori
aproape maxime, după 25-30m, până la 50-60m
– După care se urmăreşte menţinerea alergării
lansate şi implicit, a vitezei obţinute.
 BAZELE TEHNICII
ALERGĂRILOR DE VITEZĂ
ALERGAREA PE PARCURS
– Se urmăreşte câştigarea vitezei maxime, ceea ce
din punct de vedere mecanic se reduce timpul de
contact cu solul, a timpului de zbor şi implicit a
îmbunătăţirii eficienţei în deplasare.
– Specific acestei alergări este pasul lansat de
viteză. Important este ca viteza de alergare să fie
cât mai constantă, prin păstrarea lungimii paşilor.
– La alergările de viteză, contactul piciorului de
sprijin cu solul se face pe pingea şi foarte aproape
de proiecţia verticală a CCG, în scopul reducerii
frânării care apare în momentul amortizării.
 BAZELE TEHNICII
ALERGĂRILOR DE VITEZĂ
ALERGAREA PE PARCURS
– Pasul lansat de viteză are o lungime cuprinsă între
2,30m şi 2,60m.
– Se urmăreşte transferul bazinului cât mai rapid
peste punctul vertical de sprijin, fapt uşurat de
piciorul pendulant, care în faza de pendulare
anterioară, antrenează şi bazinul, proiectându-l spre
înainte.
– Poziţie uşor arcuită a corpului din articulaţia coxo-
femurală iar trunchiul are o poziţie verticală
– Extensia rapidă în articulaţia gleznei favorizează
viteza de alergare, lucru care se observă foarte bine
la marii sprinteri.
 BAZELE TEHNICII
ALERGĂRILOR DE VITEZĂ
ALERGAREA PE PARCURS
– Braţele se mişcă amplu, din articulaţia umerilor, cu
un unghi de 90º când sunt pendulate înainte şi circa
140º când sunt pendulate înapoi.
– Menţinerea vitezei, se identifică cu scăderea gradată
a vitezei, cauzată de oboseala indusă de efortul
fizic.
 BAZELE TEHNICII
ALERGĂRILOR DE VITEZĂ
SOSIREA
– încheierea alergării, atunci când sprinterul atinge cu
pieptul (nu cu capul, gâtul, mâinile sau picioarele)
firul sau planul vertical dus prin marginea interioară
a liniei de sosire.
– Tehnica sosirii se realizează prin
aplecarea energică a trunchiului
înainte, pe ultimul pas, cel mult pe
ultimii doi paşi de alergare, fapt care
nu stânjeneşte viteza de alergare.
– Reducerea vitezei de deplasare se
realizează prin scurtarea pasului
alergător.
 BAZELE TEHNICII
ALERGĂRILOR DE VITEZĂ
Particularităţile alergării în turnantă
– În probele de 200m şi 400m, cheltuiala de energie
este mai mare pentru a învinge forţa centrifugă.
– Pentru a contracara această forţă, care poate ajunge
până la 20 kg, la alergările pe 200m (la o turnantă
semicirculară, cu rază de 36,50m), alergătorul se
înclină spre interior cu 2-3m înaintea intrării în
turnantă;
– în acelaşi timp se intensifică acţiunea energică şi mai
amplă a braţului şi piciorului drept.
– Cu 2-3m înainte de intrarea în linie dreaptă începe
îndreptarea trunchiului.
 BAZELE TEHNICII
ALERGĂRILOR DE VITEZĂ
Particularităţile alergării în turnantă

– Aşezarea blocurile de plecare se adaptează, în

scopul obţinerii unei lansării din start, pe o
traiectorie tangentă la linia curbă interioară a
propriului culoar de alergare.
– În aceste condiţii, blocurile de start se aşează spre
marginea laterală dreapta a culoarului, respectându-
se avansul de turnantă al culoarelor începând de la
cel de-al doilea.
TEHNICA ÎN ALEGĂRILE DE GARDURI

Alergarea de garduri este o alergare de

viteză în care succesiunea normală a
paşilor este întreruptă prin introducerea
unui pas caracteristic: PASUL DE GARD.
Probele de garduri sunt:
– 110 m şi 400 m garduri – MASCULIN
– 100 m şi 400 m garduri – FEMININ
– numărul gardurilor dispuse pe
pistă, aferente unui culoar este
de zece.
TEHNICA ÎN ALEGĂRILE DE GARDURI

Pentru a realiza un rezultat cât mai bun.

trecerea peste gard trebuie să îndepli-
nească anumite condiţii:
atacul gardului să se facă fără pierdere de viteză
iar timpul de zbor peste gard să fie cât mai
scurt;
trecerea peste gard să fie razantă cu gardul,
pentru ca traiectoria centrului de greutate să aibă
oscilaţii verticale cât mai reduse;
aterizarea după gard să se facă într-o poziţie cât
mai favorabilă alergării.
TEHNICA ÎN ALEGĂRILE DE GARDURI

Fazele alergării de garduri sunt:

– 1) startul şi lansarea de la start
– 2) pasul peste gard
atacul gardului
trecerea peste gard (zborul)
aterizarea după gard
– 3) alergarea între garduri
– 4) finish –ul
Obiectivul important este păstrarea
vitezei
TEHNICA ÎN ALEGĂRILE DE GARDURI

Startul şi lansarea de la start

– plecarea este obligatorie cu start de jos
– se respectă succesiunea poziţiilor şi
mişcărilor ca în cazul alergărilor pe plat:
cu menţiunea că în poziţia”gata”, ca o
caracteristică a startului la alergările de garduri
este poziţia mai înaltă a bazinului, pentru ca
atletul să ajungă în poziţie optimă de trecere la
primul gard.
– numărul paşilor până la primul gard, este în
medie de 8, dar poate fi şi de 7 paşi (pentru
alergătorii foarte înalţi) sau de 9 paşi
TEHNICA ÎN ALEGĂRILE DE GARDURI

Startul şi lansarea de la start

– se impune aşezarea în primul blocstart a unui
anumit picior
– prin scurtarea ultimului pas se realizează o
fază de amortizare cu o durată mai redusă,
un şoc de amortizare mai mic şi o frânare
mai mică a vitezei orizontale, datorită reacţiei
tangenţiale ducând la trecerea primului gard
fără ezitări şi cu viteză maximă;
TEHNICA ÎN ALEGĂRILE DE GARDURI

Startul şi lansarea de la start

– Centrul general de greutate este situat
mai jos pe penultimul pas şi el urcă pe o
direcţie care nu este alta decât cea a
rezultantei impulsiei;
– Până la primul gard, contactul este pe
pingea iar impulsia este completă şi
viguroasă.
TEHNICA ÎN ALEGĂRILE DE GARDURI

Pasul peste gard

– element tehnic care reprezintă veriga de
bază care condiţionează rezultatul final al
alergării.
– trebuie să fie executat cu o pierdere
minimă de viteză.
– corpul atletului trebuie:
să treacă razant deasupra gardului, pentru a
pierde cât mai puţin timp în faza de zbor,
în plus, să aibă un echilibru cât mai bun, asigurat
de mişcările segmentelor, în anumite planuri
(mişcările compensatorii).
TEHNICA ÎN ALEGĂRILE DE GARDURI

Pasul peste gard

– pasul peste gard are lungimea între 3,40-
3,65m la alergătorii consacraţi şi 3,00-3,25m
la alergătoarele consacrate;
– din această mărime 60% revine "atacului"
(distanţa de la care se
atacă gardul) şi
40% aterizării
(distanţa de la gard
până la contactul cu
pista).
TEHNICA ÎN ALEGĂRILE DE GARDURI

Pasul peste gard

– Pasul peste gard poate fi analizat prin
momentele care îl compun:
atacul gardului - se execută de la o distanţă de
1,90m (alergătoare) - 2,15m (alergători);
trecerea gardului - obligă aplecarea evidentă a
trunchiul pe coapsa piciorului de atac;celălalt
picior (de impulsie) este adus "remorcat" înapoi,
cu talpa în flexie dorsală. Acest picior trebuie să
fie relaxat şi să aibă un timp "inactiv" în tragerea
lui înainte, aspect esenţial pentru o trecere
eficientă a gardului
TEHNICA ÎN ALEGĂRILE DE GARDURI

Pasul peste gard

– Pasul peste gard poate fi analizat prin
momentele care îl compun:
aterizarea şi alergarea între garduri - primul
pas după aterizare va fi cel mai scurt, pasul al
doilea este cel mai lung iar al treilea, care precede
bătaia, este mai scurt
decât al doilea şi
mai lung decât primul.
TEHNICA ÎN ALEGĂRILE DE GARDURI
TEHNICA ÎN ALEGĂRILE DE GARDURI

Alergarea după ultimul gard + Finish

– Spaţiul rămas de parcurs de la ultimul gard
până la sosire se aleargă în viteză maximă;
– pentru realizarea acestei faze în cele mai
bune condiţii, se impune o trecere atentă şi
echilibrată a gardului al zecelea (chiar
dacă este ultimul), cât şi o aterizare sigură şi
fermă după gard.
– În această ultimă fază atletul participă cu
toate resursele de care mai dispune,
"atacând" sosirea pe ultimii doi paşi.
TEHNICA ÎN ALEGĂRILE DE GARDURI

Particularităţi la alergările de garduri

de 100 m şi 110 m
– startul în poziţia "gata", poziţia bazinului este
mai ridicată decât la alergările de viteză
– în lansarea de la start, îndreptarea
trunchiului de-a lungul distanţei este extrem
de scurtă
– până la primul gard se execută 7-8-9 paşi de
alergare
TEHNICA ÎN ALEGĂRILE DE GARDURI
Particularităţi la alergările de garduri
de 400 m
– până la primul gard sunt 45 m (21-23 de paşi
la bărbaţi şi 23-25 de paşi la femei)
– distanţa dintre garduri este de 35 m
– de la ultimul gard la finish sunt 40 m
TEHNICA ALERGĂRILOR DE OBSTACOLE
Probele de alergare de obstacole:
– 3 000 m
– 2 000 m juniori
Atletul trebuie să treacă de 28 de ori
peste obstacole la distanţă de 82 m,
obstacolele având o înălţime de 0,914 m.
Există obstacol fix, groapă cu apă şi
obstacole mobile pe pistă.
TEHNICA ALERGĂRILOR DE OBSTACOLE
Pot exista mai multe tipuri de treceri:
– trecere prin păşire
– trecere prin călcare
– trecerea gropii cu apă
 TEHNICA ALEGĂRILOR DE ŞTAFETA
 Sunt singurele probe care se desfăşoară
sub formă de echipe din patru alergători,
fiecare alergând o distanţă parţială,
transmiţându-şi de la unul la altul un băţ
de ştafetă.
Probele de ştafetă sunt:
– 4 x 100 m femei şi bărbaţi
– 4 x 400 m femei şi bărbaţi
 TEHNICA ALEGĂRILOR DE ŞTAFETA

Pot exista şi alte distanţe:

– 4 x 200 m femei şi bărbaţi,
– 4 x 800 m bărbaţi,
– 4 x 1500 m bărbaţi,
– sau pot exista şi ştafete cu distanţe parţial
inegale 400 m + 300 m + 200 m + 100 m
sau 800 m + 400 m + 200 m + 100 m
 TEHNICA ALEGĂRILOR DE ŞTAFETA

Factorii care condiţionează schimbul

eficient
– viteza aducătorului să fie egală cu
intensitatea maximă
– viteza aducătorului să fie egală cu viteza
primitorului
– schimbul între aducător şi primitor să aibă loc
la o distanţă de cel puţin 1 m
 TEHNICA ALEGĂRILOR DE ŞTAFETA

Schimbul poate fi:

– 1) de aceeaşi parte - transferul băţului de
schimb se face din mâna stângă a
aducătorului în mâna dreaptă a primitorului;
alergătorul 1 şi 3 se deplasează pe marginea
internă a culoarului, aflat pe turnantă, iar
spre sfârşitul distanţei trec spre exterior,
astfel ca la intrarea în zona de schimb să se
afle în dreapta primitorului; alergătorul 2
după primirea băţului traversează oblic
culoarul său, îndreptându-se spre marginea
externă; alergătorul 4 se menţine tot timpul
pe marginea internă a culoarului său;
TEHNICA ŞI METODICA PREDĂRII TEHNICII
ÎN ALEGĂRILE DE ŞTAFETA
Schimbul poate fi:
– 2) schimbul alternat - alergătorii 1 şi 3 ţin
băţul în mâna dreaptă şi îl predau în mâna
stângă a primitorului; alergătorii 2 şi 4
aşteaptă pe partea externă a culoarului; o
serie de avantaje fac din acest schimb modul
preferat al multor echipe.