Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
A. TEHNICA PROBEI
1) Startul de jos
Presupune o succesiune de pozitii si miscari, pe care atletul le foloseste inaintea inceperii
alergarii, in scopul: favorizarii inceputului alergarii cu eficienta maxima, a obtinerii cat mai
devreme a vitezei maxime si a realizarii unghiurilor optime intre segmente. Pe un incepator,
plecarea de jos il incurca.
Fixarea blocurilor de start se realizeaza in 3 variante:
- startul clasic: primul bloc se asaza la 40-50cm inapoia liniei de start (1,5-2 talpi), iar blocul
dinapoi se asaza la mai putin de lungimea unei gambe fata de primul bloc (5-8cm);
- startul apropiat: blocul dinapoi se apropie la 15-25cm fata de primul bloc;
- startul departat: primul bloc se asaza la 15-25cm fata de blocul dinapoi.
La comanda: “Pe locuri!”, sprinterul se asaza in blocuri, fixand mai intai piciorul dinapoi
care se va sprijini pe genunchi, apoi fixandu-l pe cel dinainte (nu e gr daca picioarele se pun invers).
La a 2-a comanda: “Gata!”, sprinterul ridica lent bazinul, pana la nivelul umerilor.
La receptionarea pocnetului pistolului, sprinterul declanseaza alergarea, corpul acestuia
avand tendinta de a cadea, dar apare primul pas care schimba aceasta tendinta si proiecteaza corpul
spre inainte.
3) Alergarea pe parcurs
Se realizeaza prin pasul lansat de viteza, caracterizat prin uniformitate si constanta,
pastrandu-se lungimea pasilor.
Viteza maxima se caracterizeaza printr-un raport optim intre frecventa si lungimea pasilor.
Mecanismul de baza al alergarii de viteza (pasul lansat de viteza) trebuie sa asigure un echilibru
perfect intre frecventa si lungimea pasilor.
4) Sosirea
Alergarea se incheie atunci cand sprinterul atinge cu pieptul firul sau planul vertical dus prin
marginea interioara a liniei de sosire. Perfectionarea trecerii liniei de sosire poate imbunatati radical
timpul final. In acest sens, pe sosire, alergatorii efectueaza o aplecare si o avantare inainte a capului
si a trunchiului.
B. METODICA PREDARII (succesiune metodica)
1) Alergarea accelerata – sisteme de actionare –
1. Alergare cu cresterea treptata a vitezei pe o distanta de 30m, segmentata in 3 portiuni:
10m viteza redusa (25% din posibilitati), 10m viteza medie (50% din posibilitati) si 10m viteza
mare (75% din posibilitati);
2. Alergare cu cresterea treptata mai mare a vitezei, tot pe 30m: 10m viteza medie (50%), 10m
viteza mare (75%) si 10m viteza maxima (100%);
3. Alergare cu cresterea treptata a vitezei pe o distanta de 60m, segmentata in 3 portiuni: 20m
viteza medie (50%), 20m viteza mare (75%) si 20m viteza maxima (100%);
4. Alergare accelerata fara marcaje, cu atingerea vitezei maxime dupa 30-40-50-60m;
5. Alergare accelerata in turnanta, vizand intrarea si iesirea din turnanta.
Blocurile de plecare:
trebuie sa fie construite dintr-un material rigid si sa fie fixate pe pista, printr-un numar de
cuie, care sa nu strice pista (numarul, grosimea si lungimea cuielor, depind de natura pistei);
blocurile de plecare trebuie sa fie in legatura cu un aparat pentru controlul plecarilor gresite;
starterul poarta casti care ii permite sa auda clar semnalul acustic emis cand aparatul
detecteaza o plecare gresita. Timpul de reactie este inferior undei: 100/1000 secunda.
Plecarea
Se face printr-un foc al pistolului starterului si mai apoi va fi indicata de o linie alba lata de
5cm. La o plecare gresita, indiferent de sportiv, acesta va fi descalificat.
Viteza vantului
Un record este omologat cand viteza vantului este sub 2m/sec.
Alergarile pe culoar
Culoarele de alergare sunt atribuite prin tragere la sorti.
In etapele superioare, culoarele sunt ocupate conform performantelor obtinute in calificari,
primii 4 performeri alergand pe culoare 3, 4, 5 si 6.