METODE SI PROCEDEE PENTRU DEZVOLTAREA VITEZEI

Metoda reprezinta modul unitar de organizare si

aplicare a mijloacelor selectionate in vederea realizarii
obiectivelor in cadrul lectiei sau sistemelor de lectii de
antrenament.

Procedeul este modul particular de aplicare a

metodei de antrenament.
Viteza, cu diferitele ei forme de manifestare ,
este prezenta in majoritatea actiunilor motrice. Ea
prezinta un interes deosebit pentru toate ramurile
sportive , aportul ei in realizarea performantelor fiind
determinant in probele de sprint din atletism, jocurile
sportive(contraatac, repliere, marcaj de marcaj). In
definirea vitezei nu sunt deosebiri semnificative,
majoritatea specialistilor caracterizand viteza prin iuteala
(rapiditatea ) cu care se efectueaza calitatile motrice in
structurile si combinarile cele mai diverse.
Formele de manifestare a vitezei :

Viteza de reactie-timpul minim necesar declansarii

actului motric ca urmare a unui stimul extern;


Viteza de executie -viteza de realizare a unei actiuni
singulare;

Viteza de repetitie-rapiditatea cu care se repeta

actele motrice in unitatea de timp;

Viteza de deplasare-reprezinta urmarea fireasca a

repetarii pasilor cu frecventa si fuleu cat mai mare;
Desi nivelul sau calitativ , depinde in buna masura de
fondul ereditar,aceasta se poate dezvolta (cu pregatire la
varsta 11-13 ani) daca se actioneaza asupra ei in mod
constant si cu mijloace atent selectionate.
In practica sportiva , viteza se poate manifesta
prin combaterea propriilor forme de manifestare, viteza
de reactie si executie, viteza de reatie si deplasare sau
prin combaterea calitatii viteza cu celelalte calitati
motrice adica viteza-forta, din care rezulta detenta;
viteza-rezistenta cea care permite mentinerea vitezei de
deplasare pe parcursul unor anumite distante (100-200
m); viteza-indemanare pe care o intalnim in efectuarea
unor actiuni de complexitate crescuta.La randul lor si
calitatile de indemanare, forta si rezistenta se pot efectua
cu o mai buna eficienta daca se executa in regim de
viteza.Interdependenta intre calitatile motrice este
recunoscuta, motiv pentru care profesorul trebuie sa stie
care calitati sau combinatii de calitati sunt prezente in
continuturile pe care le preda sis a actioneze in mod
corespunzator pentru dezvoltarea lor in forme variate si
attractive.

In activitatile intreprinse pentru dezvoltarea

vitezei trebuie avut in vedere faptul ca aceasta calitate nu
se poate dezvolta pe un fond de oboseala.De aceea , dupa
cateva repetari ale unor sisteme de actionare, trebuie sa
se acorde pause pentru o refacere completa dupa care
exersarea poate fi reluata. Pentru dezvoltarea viezei (sub
toate formele ei) este necesar ca profesorul sa abordeze
acest obiectiv in intreaga sa complexitate , actionand in
activitatea practica in mod corespunzator.Trebuie
eliminate confuzia, aproape generalizata prin care
conceptional si practice, dezvoltarea vitezei se rezuma in
mod unilateral la dezvoltarea vitezei de deplasare,
folosindu-se ca unic mijloc alergarea .In practica
domeniului nu este posibil sa se actioneze in mod
separate si constant cu mijloace specifice pentru
dezvoltarea fiecarei forme de manifestare a vitezei;de
aceea este recomandat ca sistemele de actionare sa fie
astfel selectionate incat sa se solicite in diferite proportii
cel putin doua forme de manifestare a vitezei, de
exemplu: reactie-executie; reactie-deplasare.este
important sa se aiba in vedere mai ales in perioada
consolidarii unei deprinderi motrice cand in procesul de
exersare, pe langa executia propriu zisa sa se introduca
concomitent si solicitarea unor forme de manifestare a
vitezei.In functie de spatial in care se desfasoara
activitatea si a specificului lectiei respective,
preocuaparea pentru dezvoltarea vitezei, in special la
ciclul gimnazial, trebuie sa se realizeze permanent atat
prin mijloace specifice, cat si nespecifice.Vorbind de viteza
de deplasare (cel mai frecvent intalnita) trebuie sa se
precizeze ca dupa obtinerea vitezei maxime (care se poate
obtine in mod optim pe 20-30m) continuarea alergarii cu
aceeasi intensitate depinde de calitatea rezistentei.Din
acest punct de vedere se recomanda ca accelerarile

programate sa fie realizate pe distante cuprinse intre 1530m repetate de mai multe ori cu pause de revenire
completa dupa fiecare serie.
Un rol important in activitatea elevilor pentru
depunerea unor eforturi maxime prin care sa se dezvolte
viteza in au intrcerile organizate in forme cat mai variate
si atractive , la care sa fie antrenat intregul colectiv al
clasei sau pe grupe care exerseaza concomitant.In
efectuarea exercitiilor de vitez un rol important il are
activitatea de concentrare a atentiei.
Exista mai multe metode de antrenament pentru
dezvoltarea vitezei :

METODA ALTERNATIVA-se bazeaza pe efectuarea

miscarilor de mare intensitate,executate in decurs de 4-5
secunde,urmate de cele de intensitate mai mica ;o astfel
de alternanta,realizata prin cateva repetari
consecutive,contribuie la dezvoltarea vitezei maxime fara
suprasolicitarea organismului ;

METODA HANDICAPULUI-stimuleaza dezvoltarea

vitezei sportivilor,pusi in situatia de a efectua actiunea
motrica specifica,prin acordarea unui avantaj de
spatiu,timp,partenerilor de antrenament ;

METODA ''DIN MERS''-consta in parcurgerea rapida a

unei distante scurte,dupa un elan prealabil ;se recomanda
ca distanta sa fie suficient de lunga pentu a putea fi
parcursa in cel mult 10-15 secunde ;


METODA REPETARILOR-consta in executarea
succesiva a efortului ciclic si aciclic,cu viteza maxima,in
conditii usurate si cu o viteza superioara celei maxime ;

1.Viteza de reactie-executie cu dominanta viteza de

reactie
Exemple de exercitii:
-alergare usoara: la semnal sonor chimbare de directie,
urmata de alergare de viteza pana la un nou semnal (4x6
m)
-saritura usoara pe loc: la semnal sonor intoarcere urmata
de alergare de viteza(4x16m)
-repetarea startului avand pozitii de plecare sezand ,
ghemuit, su spatele spre directia de deplasare, culcat
(6x4m)
-luarea unor pozitii integrale sau a unor segmente ale
corpului la semnale sonore si vizuale date alternative
conform codului stability pentru fiecare miscare;
-cate doi fata in fata la 7-8m distanta , unul asezat celalalt
se deplaseaza spre el cu joc de glezna .La un moment dat
cel de jos se ridica, se intoarce si alearga evitand sa fie
prins de celalalt;

-asezat fiecare cu o minge: aruncarea mingii in sus,

ridicarea si prinderea ei inainte ca aceasta sa atinga solul.
Mingea se arunca din ce in ce mai jos(10-20repetari).
-ruperi de randuri si regrupari in diferite formatii

2.Viteza de executie-reactie cu dominanta cea de executie

-pasarea mingii de baschet, volei, handball printr-un
procedeu cunoscut cu un partener sau intr-un perete, in
timp de 30 secunde, se executa sub forma de concurs
-exercitii de demarcaj pe perechi (8-10 repetari fiecare)
-exercitii de influentare respective (indoiri, rotiri, arcuiri)
executate in timp rapid, timp de 5-10 secunde
-stand cu palmele sprijinite pe un perete: se executa joc
de glezne la semnal sonor , elevii se intorc si alearga 4-5m
pana la un nou semnal (6 executii)
-alergare cu joc de glezne: la semnal sonor alergare cu
genunchii sus in timpul maxim (6x10 secunde)
-alergare usoara: la semnal schimbare de directie si
accelerare
-alegare accelerate cu start din picioare 7-8m pana la un
alt semnal sonor cand elevii se opresc si incep sa se
deplaseze inapoi cu spatele urmat de un alt semnal si o
noua deplasare
3.Viteza de deplasare si reactie cu dominanta viteza de
deplasare
-alergare accelerate pe distanta variabila (15-20m)

-alergare pe loc in viteza maxima timp de 10 secunde

-alergare usoara alterta cu accelerari in spatiile marcate
cu creta pe sol(4x15m)
-elevii dispusi pe doua linii fata in fata numerotati cate
trei la distanta de 15 m fata de cealalta: la semnal toti
eleviiefectueaza jos de glezne pe loc.La strigatrea unui
numar, ex 3, elevii care poarta acest numar alearga
schimband locuri intre cele doua linii
-elevii in formatie de lini cu spatele spre directia de
alergare: la semnal incep sa se deplaseze cu spatele, la
urmatorul semnal se intorc si accelereaza pana la
urmatorul semnal
-elevii in linie :mers, la semnal executa o saritura inalta si
accelerare pana la urmatorul semnal (4x8m)
-elevii in coloana de gimnastica cate 4 siruri la distanta de
5-6 m unul fata de celalalt: la anuntarea a doua cifre, ex 1
si 4, elevii din aceste siruri se intorc la stanga si
respective dreapta schimband locurile intre ei.Se executa
sub forma de concurs.

Pentru asigurarea eficientei dorite este necesar ca

exercitiile de viteza sa se efectueze in prima parte a
lectiei dupa ce organismul elevilor a fost bine pregatit
pentru effort.In aceste conditii, este posibila prelungirea
solicitarii la efort cu intensitate maxima. Profesorul
trebuie sa cunoasca ca insumarea eforturilor de mare
intensitate, repetate prea des, pot determina aparitia
oboselii premature.In aceste conditii exercitiile se pot
continua numai in concordanta cu capacitatea de
rezistenta a elevilor respective aparand necesitatea
lucrului diferentiat pe grupe omogene si asigurandu-se
intervale de odihna corespunzatoare.
http://www.scritube.com/timp-liber/sport/METODE-SI-PROCEDEE-PENTRUDEZV1243131119.php
15 09 2011 ora 20:48

Fizologia Atletismului

Atletismul pretinde in cadrul diverselor sale probe existente la un nivel

foarte ridicat a tuturor calitatilor motrice ale sportivului si in acelasi timp
dezvolta calitatile motrice necesare oricarui ramuri sportive :viteza este
solicitata si dezvoltata in cadrul probelor de sprint , forta in cadrul
aruncarilor, rezistenta in probele de alergari pe distante lungi, detenta,
indemanarea si supletea in cadrul sariturilor si aruncarilor. Sistemul nervos si
neuromuscular al atletului trebuie sa asigure un randament crescut in
probele de viteza , aparatul circular si respirator sa asigure in permanenta
cantitati suficiente de mari de oxigen in probele de semifond si fond , avand
asigurate aceste premise fiziologice si biochimice , atletii pot realiza
performante mari. Dat fiind aspectul deosebit de variat ale efortului specific
diferitelor probe, o sistematizare a cerintelor si solicitarilor fata de
organismul atletului este dificila si include riscul de a nu corespunde intru
totul fiecarei probe incluse intr-o categorie sau alta. De fapt, fiecare proba isi
are specificul ei privind parametrii principali ai efortului la care se adauga
durata unitara,densitatea si altele.

Alergarile de viteza, denumite si 'probe de sprint ', in acceptiunea

moderna, probele de 100,200.300 si 400 m garduri pentru barbate si 100,
200 si 400 m plat si 100m garduri pentru femei. Datele recente ale fiziologiei
si biochimiei efortului sportive stabilesc limitele efortulor de intensitate
maximala in jur de 15 secunde, fapt ce ne oblige sa includem in grupa
eforturilor maximale numai probele de 100 m plat si 100-110 m garduri in
timp ce celelalte probe de viteza 200 si 400 m raman din punct de vedere al
intensitatii probe de intensitate submaximala. Caracteristica fiziologica si
biochimica comuna tuturor acestor probe este aceea ca de se realizeaza in
cea mai mare parte in conditii anaerobe, substratul energetic al lucrului
mechanic fiind asigurat din descompunerea enzimatica a substantelor
fosfatmacroenergetice ( ATP creatinfosfat ) si din glicoliza anaeroba. In timpul
alergarii de viteza, atletul contracteaza, deci o insemnata datorie de
oxygen. Care procentual este mai mare in probele scurte, pe cand in cifre
absolute este mai ridicata in cele lungi. Din cele expuse rezulta ca
performanta sportive in aceste probe se coreleaza mai putin cu eficienta
aparatelor circulator si respirator, si depinde in special de starea functionala
si eficienta aparatului neuromuscular si sistemului nervos central , care prin
mobilitatea sa functionala ridicata asigura, alternanta rapida a excitatiei si
inhibitiei aparatului locomotor (contradictie-relaxare ) ceea ce in ultima
instanta se concretizeaza in calitatea motrica de baza a alergatorului pe
distante scurte de viteza. In probele de garduri tehnica corecta a trecerii
depinde de coordonarea perfecta a miscarilor realizate prin intermediul
sistemului nervos central. Selectia tinerilor pentru aceste probe si antrenarea
lor in continuare trebuie sa tina seama in primul rand de aceste insusiri ale
aparatului neuromuscular, stiut fiind ca viteza este calitatea motrica greu de
dezvoltat la care dispun de un tip metabolic aerob inadecvat probele de
sprint. Deoarece in ultimii ani, fiziologia si biochimia au dezvaluit aspecte noi
ale metabolismului anaerob, in cadrul alergatorului de viteza diferentiem
doua subgrupe:
a) probele de viteza efectuate in conditii anaerobe alactacide
b) probele de viteza efectuate in conditii anaerobe lactacide

a) probele de viteza anaerobe alactacide (100m plat baieti si fete; 100 m

garduri fete, 110 m garduri baieti )probele de viteza din aceasta subgrupa
sunt cele mai scurte si mai intense, energia necesara lucrului mechanic
efectuat fiind asigurata din descompunerea enzimatica a ATP-ului fara a
rezulta acidul lactic. In momentul parasirii blocurilor de start lucrul mechanic
prestat este deosebit de mare iar viteza de inaintare depaseste in mod
frecvent 10 m/s , blocarea toracelui asigura punctual fix articulatiei
scapulohumerale, utilizarea bratelor in vederea inaintarii fiind astfel inlesnita
modificarea respiratiei .Atletii bine adaptati acestui gen de effort nu respire
deloc in timpul probei, alergand cu toracele blocat in inspiratie. Rezervele
ATP sunt suficiente acoperirii integrale a cheltuielilor energetice, efortul
depus integral pe seama energocenezei de ATP fiind de intensitate
maximala. Cantitatea de oxygen necesara arderilor interne liberatoare de
energie nu parvine organismului in timpul efortului, acesta fiind depus in
conditii de datorie de oxygen, lichidabila in perioada de restabilire care
incepe imediat dupa terminarea probei. Tinand seama de faptul ca revenirea
nu se realizeaza in mod uniform, in primele doua minute respiratia fiind mai
intense, apoi saczand parallel cu revenirea , lichidarea datoriei de oxygen si
linistirea respiratiei in aceste probe se obtin dupa 10-15
minute . mentionam ca o alergare incordata, pe langa rezultatul mai slab
duce la un consum crescut de energie, deci la o datorie mai mare de oxygen
care solicita un timp mai indelungat pentru a fi achitata. Spre deosebire de
respiratie, care in timpul alergarii a scazut la zero activitatea aparatului
cardiovascular este marcata printr-o intensificare considerabila, fata de
repaus. De fapt, atat respiratia cat si circulatia se intensifica ' in trepte ' cu
modificarea circulatiei cu mult inaintea startului datorita urmatorilor
factori:
-reflexe conditionate, declansate de apropierea orei concursului, vederea
stadionului, vederea concurentilor etc
-incalzirea inainte de proba, cu cateva minute sau secunde, inainte de startul
propriu-zis, alergatorii emotive prezinta o crestere marcata a frecventei
cardiace si a tensiunii arteriale pe care noi o punem in legatura cu 'teama' de
pierdere a startului. Imediat dupa terminarea probei spre deosebire de
respiratie, activitatea aparatului cardiovascular marcheaza o tendinta de
revenire, actiunea factorilor declansatoriai intensificarii ei (emotia, efectul de
pompa musculara ). Revenirea la nivelul de repaus se obtine odata cu
linistirea respiratiei adica la 10-12 minute dupa effort.

Sistemul nervos, cel neuromuscular si glandele cu secretie interna sunt

intens solicitate inaintea si in timpul alergarilor de viteza alactacida. Sistemul
nervos central al alergatorului de viteza trebuie sa fie caracterizat in general
de o mare energie a proceselor de excitatie si inhibitie corticala, de echilibrul
perfect si in special de o mare mobilitate functionala a acestora, ele
determina frecventa cat mai ridicata a trimiterii impulsurilor spre muschi,
realizand viteza crescuta in contractia si relaxarea lor
alternative, rapida , conditie de baza si cheia succesului in aceste
probe. Insusirile functionale ale sistemului neuromuscular sunt si ele
determinante pentru eficacitatea sportive. Cromaxia musculara scurta, buna
excitabilitatea fibrelor musculare fazice, perioada de latenta mica si
regularitatea secusei musculare reprezinta indicii fiziologici pretiosi in
selectie si apoi in controlul medico-sportiv al alergatorilor de viteza pe
distante scurte.
Continutul crescut in ATP si fosfocreatina precum si bogatia fibrelor fazice in
echipaj enzymatic corespunzator sunt si ele hotaratoare in privinta
rezultatului. Solicitarea muschilor fiind intensa, dar de
scurta durata , oboseala musculara este redusa, refacerea functionala a
aparatului locomotor dupa effort realizandu-se pe baza unei circulatii locale
abundente in termen de 15-20 minute.
b) probele de viteza anaerobe lactacide 400 m plat baieti si fete si 400 m
garduri. Probele de viteza cu o durata intre 15-60 secunde cuprind distantele
de 200m,300m,400m si 500 m plat, 400m garduri.
Producerea acidului lactic la atletii fruntasi poate fi deosebit de masiva,
ajungand la 3g/sec. in proba de 400m garduri, efectuata in 50 de secunde, la
terminarea cursei atletul are in sange circa 150g de acid lactic, ceea ce
echivaleaza cu o crestere de 20 de ori a lactacidemiei fata de normal.
Prin alaturarea glicozei anaerobe procesele metabolice alactacide ale
substantelor fosfatmaeroenergetice, furnizarea energiei anaerobe poate fi
prelungita cu inca 45 decunde.

Viteza de inaintare fiind ceva mai mica la 400 metri decat la 100 si 200 metri
nu mai este imperios necesara blocarea completa si permanenta a toracelui
in timpul alergarii, atletul efectuand cateva respiratii, nu prea ample, pe
parcursul probei. Imediat dupa terminarea cursei atletul realizeaza un debit
respirator foarte ridicat (80-100 l/min) timp de 2-3 minute, ca apoi, incetul cu
incetul ventilatia pulmonara sa scada.
In comparatie cu alergarile de 100 m si 150m, precum si 110 metri garduri,
considerate de noi eforturi maximale, in care modificarile circulatiei sunt de
nivel submaximal in timpul si imediat dupa probele de 400 metriplat si
garduri etichetele ca eficienta de intensitate submaximala, modificarile
circulatiei tind sa atinga un nivel maximal. Frecventa cardiaca depaseste de
obicei cifra de 180 de batai/minut. Revenirea la normal a circulatiei dupa
acest gen de effort se realizeaza in 15-30 minute. Durata mai mare a acestor
probe determina o solicitare mai insemnata a sistemului nervos central si
neuromuscular. Proba de 400 metri garduri reclama o coordonare
neuromusculara foarte buna si un echilibru de aterizare. La sportivii
insuficinti pregatiti sau in conditii grele de concurs, mai ales dupa 400 metri
plat sau garduri apare uneoriun symptom de supraincordare a sistemului
nervos, manifestat sub forma migrenei de effort.
http://www.scritube.com/timp-liber/sport/Fiziologia-atletismului92832.php
15 09 2011 ora 21:16