UNIVERSITATEA TRANSILVANIA BRAȘOV

FACULTATEA DE EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORTURI MONTANE

SPECIALIZAREA KINETOTERAPIE –ANUL I-

REFERAT
ȘCOALA ALERGĂRII

Coordonator: Bondoc Ionescu Alexandru

Student: Lungu Madalin Ionut
l

ȘCOALA ALERGĂRII

ALERGAREA este un mod natural de locomoție a omului având

forma unei mișcări ciclice.

OBIECTIVELE SCOLII ALERGARII

 deprinderea de a alerga, corect şi relaxat;
 ameliorarea coordonării motorii a membrelor superioare şi a
membrelor inferioare
 formarea capacității de control a respirației în timpul alergării
 formarea capacității de a percepe corect viteza de deplasare
 ameliorarea tonusului muscular
 dezvoltarea capacității generale de efort

MIJLAOCE ALE SCOLII ALERGARII

 alergarea uşoară ( exerciții: alergare de voie pe teren; alergare
ușoară pe distanța de 100-150 m; din alergare ușoară, se mărește
ritmul alergării, apoi se reduce;)

 alergarea în tempo moderat uniform (exerciții: alergare în tempo

moderat pe distanța de 100-150 m)

 alergarea în teren variat ( exerciții: distanța de alergare 100-

150m;se măreşte şi se micşorează viteza în tempouri şi pe
distanțe prestabilite, astfel se execută 5-6 schimbări de viteză)

 alergarea cu joc de glezne ( exerciții: sprijin oblic înainte cu fața

la perete – joc de glezne, revenire ; stând pe vârfuri cu picioarele
ușor depărtate, așezarea alternativă a picioarelor pe sol, revenire)

 alergarea cu genunchii sus (exerciții: execuția pe loc, execuția

din deplasare cu schimbări de ritm, execuția cu sprijin la perete)

 alergarea cu pendularea gambelor înapoi şi înainte ( exercitii:

execuția din alergare ușoară, pendularea alternativă a unui picior,
pendularea unei singure gambe la un număr de pași)

 alergarea accelerată

 exerciții: alergare accelerată pe o distanță de 20-40m, alergare

accelerată în turnantă, alergare accelerată în linie dreaptă la
semnal sonor)

 alergarea ritmată (exerciții: alergarea cu ritm de 3-5 paşi peste

obstacole joase).

ALERGAREA DE VITEZĂ
 Alergarea de viteză este o deprindere motrică, care trebuie
consolidată şi perfecționată, deoarece desfăşurarea ei este mai
elaborată decât alergarea de semifond. Solicitarea este maximă, ca
intensitate.

Schema tehnică a alergării de viteză

A.Startul de jos
1.Poziții și mișcări
2.Variante tehnice
3.Timpul de reacție
4.Accelerarea și lansarea de la start

B.Alergarea pe parcurs
1.Alergarea în linie dreaptă (start lansat)
2.Alergare în turnantă (start lansat)

C.Sosirea
Alergarea de viteză face parte din exercțiile ciclice care se desfăşoară
pe o durată scurtă, cu intensitate maximă, prin care se valorifică
calitățile motrice, viteza de reacție, viteza de execuție, viteza de
deplasare, forța specifică, mobilitatea, rezistența specifică. Probele
care intră în această categorie sunt: 60m, 100m, 200m, 400m

STARTUL DE
JOS
 Variante tehnice ale startului de jos
La startul clasic, blocul din față este aşezat la o distanță de 30 – 50
cm înapoia liniei de plecare, iar blocul din spate la aproximativ 30 - 40
cm distanță înapoia primului.

Metodica invățării startului de jos

 plecări rapide, libere şi la comandă, din poziții inițiale diferite,

precum: stând şi stând depărtat, ghemuit, fandat, aşezat, culcat
facial şi dorsal, cu spatele la direcția de alergare

 starturi de jos la comandă, în linie dreaptă pe distanțe de 5-10m,

apoi cu lansare pe 20-30m şi atenția îndreptată asupra lansării de
la start

 starturi de jos, la comandă pe turnantă, distanța de lansare 20-

30m

 starturi de jos cu alergare pe semne trasate pe pistă, în scopul

reglării sau lungirii paşilor de lansare

 starturi de jos cu viteză maximă cu alergare liberă la sfârşitul

distanței, ulterior cu menținerea vitezei pe 10-20m.

Greșeli frecvente

 aşezarea prea depărtată a brațelor la poziția „Pe locuri!”

  greutatea inegal repartizată la pozița „Pe locuri!”

 proiecția umerilor înapoi liniei de plecare la poziția Gata

 ridicarea inadecvată (prea sus sau insuficient) a bazinului la

comanda „Gata”

ALERGAREA DE GARDURI
Este alergarea cu tehnica cea mai dificilă deoarece alergătorul
trebuie să se adapteze la o serie de dispoziții regulamentare pentru a
parcurge porțiuni tipice pentru tehnică.

Schema tehnică

a.Startul și lansarea de la start

b. Pasul peste gard

 Atacul gardului
 Trecerea peste gard (Zborul)
 Aterizarea după gard

c. Alergarea între garduri

d. Sosirea

Exercitii:

- trecerea din alergare peste obstacole joase, bețe ținute orizontal,

bănci de gimnastică etc
 - din alergare treceri peste garduri joase, cu ritm de trei pași

- cu start din picioare, treceri peste gard urmată de alergare

accelerat

- din alergare cu joc de glezne, trecerea piciorului de atac pe

lângă gard

- treceri peste un gard cu plecare din start de jos

- întreceri cronometrate intre doi sau mai mulți concurenți

- treceri peste mai multe garduri cu plecare din start de jos

- treceri peste mai multe garduri cu ritm de trei pași între garduri

COMPARAȚIE ÎNTRE ALERGAREA ÎN LINIE

DREAPTĂ ȘI ALERGAREA ÎN TURNANTĂ

Viteza în turnantă, comparativ cu viteza în linie dreaptă,

scade. Această scădere este provocată de doi factori:
micşorarea fuleului și scăderea frecvenței paşilor.
Pentru a contracara forța centrifugă a alergării în tunantă,
alergătorul se înclină spre interior cu 2-3 cm înainte intrării în
turnantă, pe când la alergarea în linie dreaptă, contactul cu
solul, pe măsura creşterii vitezei de deplasare, se face tot mai
mult pe partea anterioară a piciorului.