ATLETISM

Atletismul este o ramură a educației fizice şi sportului,

fiind definit ca un sistem de exerciții realizat sub forma
de alergări, sărituri şi aruncări, naturale şi stilizate, în
scopul dezvoltării specifice a calităților fizice şi obținerii
unui rezultat superior în practicarea lor" (Tata T. şi
Plocon E.). Teoria şi metodica atletismului are ca obiect
studierea legităților după care se desfăşoară activitatea
în domeniul atletismului ca ramură sportivă. Atletismul
are un pronunțat caracter aplicativ, exercițiile prin care
acesta se manifestă constituind suportul motric de bază
pentru aproape toate celelalte rămân sportive. Sistemul
probelor clasice din atletism sunt: -Alergări: viteză: 100
m, 200 m, 400 m, stafeta 4 x 100 m, stafeta 4 x 400 m,
100 mg femei,110 mg bărbați,400 mg; semifond: 800 m,
1.500 m, 3.000 m obstacole; fond 5.000 m, 10.000 m;
mare fond maraton. - Sărituri. lungime, înălțime,
triplusalt, prăjina. - Aruncări: greutate, disc, sulita,
ciocan. - Probe combinate:- Decatlon (b) (100 m,
lungime, greutate, înălțime, 400'm,. 110 mg, disc, prăjină,
înălțime, sulița, 1.500 m). - Heptatlon (f) (100'mg,
greutate, înălțime, 200 m lungime, - Marşul sportiv. 20
km 50 km (b) sulita, 800 m). 1. BAZELE TEHNICII
ALERGARII Tehnica alergării de concurs Când discutăm
despre tehnică, luăm în considerare două aspecte
importante care în funcție de cât de bine sunt stăpânite,
influențează rezultatul final. Este vorba despre: tehnica

1
pasului şi tehnica probei. După cum este tratată în mai
toate materialele de specialitate autohtone, se
desfăşoară în următoarea ordine cronologică: startul,
lansarea de la start, alergarea pe parcurs, sosirea. Startul
in probele de viteza se executa de jos, in următoarea
succesiune: pe locuri, gata, pocnetul. Lansarea de la start
este o alergare accelerată, care trebuie să asigure
ajungerea la tempoul de cursă într-un timp cât mai scurt.
Alergarea pe parcurs o reprezintă menținerea tempoului
de alergare, specific cursei, dobândit după lansarea de la
start.