MINISTERUL EDUCATIEI NATIONALE SI

CERCETARII STIINTIFICE
LICEUL CU PROGRAM SPORTIV

LUCRARE PENTRU OBTINEREA

CERTIFICATULUI DE COMPETENTE
PROFESIONALE

Indrumator AUTOR:

SESIUNEA:

1
MINISTERUL EDUCATIEI NATIONALE SI
CERCETARII STIINTIFICE
LICEUL CU PROGRAM SPORTIV

TEHNICA ALERGARILOR DE FOND, SEMIFOND

SI MIXT

Indrumator AUTOR:

SESIUNEA:

CUPRINS

2
CAPITOLUL: I ARGUMENT

I.1. SCURT ISTORIC

I.2. MOTIVATIA ALEGERII TEMEI
I.3. INTRODUCERE IN LUMEA
ATLETISMULUI

CAPITOLUL: II CONTINUT

II.1. ALERGAREA DE SEMIFOND SI MIXT

a) Descriere
b) Caracteristicile probelor
-tehnice si biomecanice
-fiziologice
-motrice
-psihologice

II.2. ALERGAREA DE FOND SI MIXT

a) Descriere
b) Caracteristicile probelor
-tehnice si biomecanice
-fiziologice
-motrice
-psihologice

CAPITOLUL: III CONCLUZII

CAPITOLUL: IV BIBLIOGRAFIE
CAPITOLUL: I ARGUMENT

3
 I.1. SCURT ISTORIC

Se poate afirma că atletismul este primul sport practicat de umanitate.

Urmele palpabile sunt vechi de 3500 de ani inainte de jocurile olimpice.
Basoreliefuri egiptene reprezintă oameni facand exerciţii de alergare
si sărituri. Intr-un act de laudă adresat unui rege din dinastia a 12-a se spune
”este un aruncător de suliţă care-şi doboară adversarii, cei pe care-i loveşte
nu se mai ridică; este un alergător rapid care îi omoară pe fugari.” Mai tarziu
legislatorul atenian a dat in favoarea educatiei fizice raţiuni de stat. Solon :
”îi antrenam pe tinerii atenieni la alergări. Este vorba, în principal, atunci
când parcursul este lung, să înveţe să-şi economisească forţele şi suflul cu
atâta precizie încât sa ţină până la capăt. Dacă, dimpotrivă, nu are de parcurs
decat o distanţă scurtă, îl invăţăm sa-si desfasoare toată viteza.”
Jocurile olimpice au fost cele mai importante competiţii până in anul
394 e.n. Alergările, desi in condiţii de luptă călare şi cu armuri grele,nu mai
joacă un rol important in orânduirea feudală.
In regatul Angliei (in timpul lui Henric al V-lea 1415-1422 si mai
inainte) regele si lorzii erau foarte buni alergători. In anul 1740 se
inregistrează primul record al acelei perioade: 17.300 km, al lui Thomas
Carlisle.
Prima manifestare cu caracter atletic din ţara noastra are loc în
1915.Este vorba de un caz izolat ceea ce am numi azi o demonstraţie. Asadar
vieneza Karelina Pamkert aleargă pe un traseu cuprins intre Piaţa Victoriei şi
Calea Griviţei, pe la marginea oraşului, atunci parcurgându-l de şase ori.

4
 Atletismul modern apare si se constituie ca sport in Anglia la mijlocul
secolului XIX. Englezii standardizează unele dimensiuni de materiale si
termeni care rămân neschimbate până in zilele noastre. Un rol important îl
constituie reinvierea jocurilor olimpice la iniţiativa lui Pierre de Couberten
(1896).
După cel de-al doilea război mondial, atletismul se dezvoltă
vertiginos. Se diversifică aria de practicare si odata cu ea, firesc, teoria si
metodica atletismului, baza materială şi sistemul de organizare.
Alergările de rezistenţa îşi au originea in alergarea ulterioara. Ca
probe de concurs le intâlnim incă din cadrul Jocurilor Olimpice antice,aici
intâlnim cursa de fond 4500 de metri. După dispariţia Jocurilor Olimpice
antice a urmat o perioada lungă in care manifestările de acest fel au
dispărut.
Reapariţia lor se semnaleaza in secolele al XVIII-lea si al XIX-lea
(conform celor afirmate mai inainte).
De atunci si până astăzi performanţele realizate au inregistrat salturi
valorice extraordinare. Aceste salturi valorice au fost posibile pe baza
imbunătăţirilor metododologiei de antrenament, a concepţiilor si metodelor
de pregătire.
Cu fiecare an creşte numărul performanţelor in toate probele de
alergare, ca urmare a faptului ca in prezent aproape nu mai există secrete in
metodica pregatirii alergătorilor de performanţă. Atleţii din numeroase ţări
obţin rezultate superioare prin mărirea eforturilor de antrenament, printr-o
mare diversificare a mijloacelor folosite, printr-o raţională alternare a
lucrului cu odihna.
Datorită pregatirii multilaterale atleţii din zilele noastre au devenit
alergători universali: cei mai multi dintre ei pot concura cu succes (cu o

5
pregatire speciala relativ redusa) pe distante cuprinse intre 800 si 42195 de
metri. Metodele si mijloacele moderne de antrenament sunt aceleaşi pentru
alergările pe distanţe medii si lungi – fond si semifond, permiţând crearea
unui trainic fundament special al pregătirii. Pe baza acestui fundament
antrenorii si alergătorii realizând pregatirea speciala cu o anumită orientare
obţin rezultate remarcabile pe una sau doua distanţe de baza.
Aşadar, atletismul in general a cunoscut in ultimii ani o creştere
extraordinară a performanţelor din toate punctele de vedere si probabil ca
cercetătorii de specialitate vor căuta şi de acum inainte să imbunătăţească
performanţele obţinute in prezent.

I.2. MOTIVATIA ALEGERII TEMEI

Importanta acestei teme trebuie corelata cu experienta specialistilor

nostrii in acest domeniu, precum si cu valoarea deosebita a scolii romanesti

de semifond si fond, in special in competitiile feminine.

Cum am mentionat mai sus, scoala romaneasca de semifond si fond a

demonstrat dealungul timpului ca are o valoare deosebita atat la senioare cat

si la junioare. In continoare vom aminti de marile nume care au facut istorie

dealungul anilor in competitiile atletice.

Numele Ilenei Silai se leaga de inceputurile prezentelor de marca, dar nu

trebuie uitate numele Maricicai Puica, Doinei Melinte, Paulei Ivan, Violetei

Beclea, Gabrielei Szabo, etc.

Aceste mari nume au adus bucurie si speranta in sufletele noastre prin

6
prezenta lor pe podiumurule Jocurilor Olimpice, Campionatelor Mondiale si

Campionatelor Europene.

I.3. INTRODUCERE IN LUMEA

ATLETISMULUI

Atletismul ca una dintre cele mai vechi si mai accesibile ramuri

sportive cu caracterul sau de solicitare maximă a potenţialului bio-psiho-
motric al individului stă in atenţia cercetătorilor din diferite domenii de
specialitate: fiziologi, biochimişti, psihologi.
Pregatirea sportivă, ca proces unitar de formare si perfecţionare a
deprinderilor motrice ale sportivului, a calitătilor lui fizice, morale si de
voinţă se realizează având ca bază cerinţele ştiinţifice ale formării şi
dezvoltării sportivului, particularităţile lui de vârsta sex, sănătate, nivelul de
pregatire fizică, modul de viată si condiţiile în care se desfaşoară pregătirea.
Pregătirea sportivă ca totalitate a mijloacelor care asigură dezvoltarea
fizică, o sănătate excelentă şi obţinerea de rezultate sportive înalte reprezintă
un proces care se desfăşoara in tot cuprinsul competiţional.
Direcţiile de bază ale pregătirii se realizează in practică prin pregătirea
fizică generală specifică, tehnică, tactică, moral-volitivă si teoretică. Toate
formele pregătirii fiind legate organic intre ele si reciproc condiţionate,
constituie procesul unitar al pregătirii atletului si se realizează cu ajutorul
mijloacelor generale si specifice, a metodelor si a incărcăturilor specifice
folosite in decursul lecţiilor si al diferitelor concursuri.
Pregătirea copiilor si a juniorilor pentru marea performanţa constituie
un factor hotărâtor in evoluţia lor de mai târziu ca seniori. Realizarea unor

7
performante sportive nu este posibila decat daca baza necesara obtinerii lor a
fost pusa, in mod corespunzator in anii copilariei, la varste foarte fragede, in
urma unei selectii stiintifice , continuata cu un program de pregatire judicios
construit, care sa tina seama de caracteristicile diferentelor de varsta in
procesul de maturizare.

8
 CAPITOLUL: II CONTINUT

II.1. Alergările de semifond si mixt

a) Descriere.
Obiectul alergatorului de semifond il constituie parcurgerea celor 800-
1500 de metri intr-un timp cat mai scurt, cat si totalitatea activitatilor
desfsurate in procesul de antrenament in directia perfectionarii tehnicii,
tacticii su calitatilor fizice si psihice.
In timpul acestor curse se poate alerga: in pluton compact,in sir cate
unul,se pot efectua depasiri, iesiri din pluton, inchideri de pluton. Pentru
toate aceste situatii este necesar sa-l pregatim pe viitorul alergator.
In timpul antrenamentului efortul depus este mare, iar alergatorul este
supus unor serii intregi de incercari, aceasta deoarece, pe langa faptul ca
efortul este deosebit, se cere sa se alerge pe orice vreme, in orice conditii, si
la ore diferite.

b) Caracteristicile probelor:

- Tehnice si biomecanice (din punct de vedere al musculaturii care

lucreaza)
Alergarea pe 800-1500 de metri are urmatoarele faze:
a) startul inalt si lansarea de la start
b) pasul lansat de semifond
c) finish-ul si atacul liniei de sosire

9
a) Startul inalt si lansarea de la start

Pozitia ”pe locuri” in care atletul se afla la linia de plecare cu un picior

la cativa centimetri de linie, celalalt inapoi, ambele picioare semi-indoite,
greutatea corpului pe piciorul din fata, trunchiul aplecat inainte, bratele
indoite. Plecarea in alergare este realizata prin solicitarea urmatoarelor grupe
de muschi: musculatura intregului membru inferior aflat la linia de plecare si
care sustine greutatea corpului; musculatura membrului inferior aflat inapoi
si sprijinit pe varf, cu un efort foarte mic,pentru mentinerea echilibrului
trunchiului aplecat inainte. Plecarea in alergare este realizata printr-un efort
de usoara impingere a labei piciorului din spate, continuat cu tractiunea
puternica a musculaturii flexoare a coapsei pe bazin, pentru efectuarea
primului pas.
Lansarea din start este realizata de catre lantul triplei extensii si a triplei
flexii.

b) Pasul lansat de semifond

Faza sprijinului este realizata de catre musculatura lantului triplei
extensii efectuand in faza de amortizare o activitate dinamica „ de cedare”
iar in cea de impulsie un lucru dinamic „de impingere”. Faza de oscilatie
este realizata de musculatura lantului triplei flexii care pentru proiectarea
piciorului oscilant inainte efectueaza un lucru dinamic „ de impingere”.
Balansarea bratelor inainte si inapoi este sustinuta de musculatura centurii
scapulo-himerale: deltoidul, pectoralul si dorsalul in principal.
Efortul de a alerga pe turnanta nu este deosebit datorita ritmului
moderat in care se alearga.

10
 c) Finish-ul si atacul liniei de sosire
Privind structura miscarilor nu apar particularitati fata de restul alergarii,
in schimb incordarea, efortul depus de catre alergator in ultima parte a cursei
sunt considerabil.

-Fiziologice

Este un efort mixt aerob si anaerob. Reclama o buna capacitate

anaeroba cu un nivel superior al limitei datoriei de oxigen si, totodata, o
eficienta crescuta si o adaptabilitate rapida a sistemului cardiorespirator la
cerintele foarte mari ale acestui efort.
Ventilatia pulmonara poate fi intensificata pe toata durata probei, ea
este de l/minut.
Marimea amplitudinii miscarilor respiratorii F.R. este de 21-30
respiratii pe minut.
Mai mult de 50% din energia necesara se obtine pe cale anaeroba.
Datoria de oxigen este de 60%.
Eficienta functionala a sistemului semifondistului, pe plan fiziologic,
trebuie sa urmareasca marirea capacitatii de transport a aparatului
cardiovascular.
Efortul fiind mixt, pot obtine rezultate mari (din punct de vedere
metabolic) atletii apartinand celor trei tipuri metabolice: predominant
anaerob, predominant aerob sau cei cu tip metabolic intermediar, echilibrat.
Prima grupa trebuie sa insiste in directia perfectionarii si ridicarii
capacitatii anaerobe de efort (marirea rezistentei in regim de viteza); tipului
aerob i se recomanda marirea capacitatii aerobe (marirea rezistentei aerobe
la un nivel superior pe toata durata probei).

11
 Tipul echilibrat aerob-anaerob va opta pentru un antrenament variat ce
vizeaza dezvoltarea in egala masura a ambelor tipuri de metabolism.
Sunt solicitate intens sistemul nervos central si cel vegetativ.
Mobilizarea tuturor resurselor cardiovasculare si respiratorii precum si
intensificarea neurosecretiei solicita extrem de mult centrii vegetativi
superiori pe toata durata probei.
Sistemul neuroendocrin incepe sa-si spuna cuvantul in sustinerea
efortului in aceste probe.
Secretia sudorala este abundenta si contine intr-o concentratie ridicata
saruri minerale si substante rezultate din metabolismul tizural(uree,
amoniac,acid lactic,etc)

- Motrice.

Calitatea fizica principala necesara pentru alergarile de semifond este

rezistenta. Rezistenta deosebita a aparatului respirator si circulator: buna
functionare a aparatului cardiovascular si a celui locomotor; rezistenta la
oboseala si monotonia muncii, functionarea optima a aparatului respirator si
circulator, rezistenta la efort, rezistenta la curentii de aer, umezeala.
Rezistenta trebuie completata de viteza si forta. Dezvoltarea acestor
calitati trebuie urmarita in legatura directa cu distanta si viteza de alergare.
Astfel, un semifondist necesita o rezistenta bine dezvoltata; viteza (viteza in
regim de rezistenta si de oboseala) si forta (forta in regim de rezistenta).
In plus sportivul trebuie sa posede atat mobilitate cat si indemanare
pana la un anumit grad. Deosebit de importante sunt aceste doua calitati in
alergarea de obstacole pentru o buna coordonare la trecerea acestora si a
gropii cu apa.

12
 - Psihologice.

Alaturi de calitatile fizice, alergatorului de semifond ii sunt necesare

calitati psihice, volitive si intelectuale. Din punct de vedere motivational
activitatea semifondistului trebuie sa se sprijine pe motive ca : placerea de a
munci, educatie prin sport, nivelul de aspiratie, nevoia de performanta,
dorinta de afirmare, dorinta de a concura, de a se intrece, de a intalni
adversarul, disponibilitate pentru efort, raspunderea pentru activitatea
incredintata, respectul fata de colectivitate, pasiunea pentru atletism,
formarea caracterului, dezvoltarea vointei si ambitiei.
Din punct de vedere volitiv semifondistul trebuie sa se caracterizeze
prin : initiativa si independenta, tenacitate in depasirea situatiilor critice,
darzenie, combativitate, spirit de lupta, capacitate de a manifesta efort
maxim la anumite intervale de timp, spiritul de observatie, capacitate
decizionala rapida, comportament tactic, gandire creatoare, autocontrolul
obiectiv si control asupra adversarilor, capacitatea de a lua hotarari si de a
actiona in situatii dificile.
Calitati intelectuale: flexibilitate in gandire, cunostinte de anatomie,
fiziologie, biomecanica, tehnica, metodica.
Cunoasterea formelor de manifestare a calitatilor motrice de baza si a
ponderilor in grupa de probe a alergatorului de semifond, este esentiala
pentru obtinerea performantei acestuia. Prin mijloacele de antrenament
folosite, se urmareste dezvoltarea cu precadere a acelor forme care sunt mai
eficiente si fara de care alergatorul nu are acces in sportul de performanta.

13
II.2. Alergările de fond si mixt

a) Descriere

Obiectul activitatii alergatorului de fond il constituie parcurgerea celor

5000 respectiv 10000 de metri cat si totalitatea activitatilor intreprinse in
cadrul pregatirii. Probele de concurs se desfasoara pe stadion, alergandu-se
atat in linie dreapta cat si in turnanta, individual (in fruntea plutonului,
inapoia acestuia, etc.), in grup, in paralel (umar la umar) in sir cate unul.
Cursele de fond reclama din partea celor care le practica un efort fizic
si de vointa deosebit de mare atat in timpul concursului cat si in cadrul
antrenamentului.
Ele se desfasoara in principal in aer liber in conditii atmosferice foarte
diferite, frig, ploaie, vant, caldura.

b) Caracteristicile probei.

- Tehnice si biomecanice (din punct de vedere al musculaturii care

lucreaza)
Alergarea de fond are urmatoarele faze:
a) startul din picioare si lansarea de la start;
b) pasul lansat in tempo moderat;
c) finish-ul si atacul liniei de sosire;
Toate aceste faze sunt aproape identice cu cele ale alergarii de
semifond, ca atare nu mai necesita o descriere a lor. Totusi, vom enunta

14
cateva elemente de baza ce constituie elemente principale diferentiale fata de
alergarea de semifond, si anume:

-tempo-ul alergarii este mai lent

-alergarea se efectueaza prin luarea contactului cu solul al labei piciorului
pe toata talpa.
-economia de energie in timpul curse trebuie sa constituie o preocupare
predominanta a alergatorului.

-.Fiziologice

Efortul este aerob realizat in stare stabila (steady-state)

Ca intensitate este un efort moderat
Solicitarea marilor functiuni nu este prea intensa: datoria de oxigen relativ
mica, refacerea necesitand 2-4 zile.
Succesul sportiv depinde pe de o parte de capacitatea aparatului
respirator si circular de a asigura o stare stabila la un nivel cat mai inaltal
absorbrtiei de oxigen, iar pe de alta parte de stabilitatea reglarii
neurohormonale a diferitelor functii angrenate in acest efort de lunga durata.
Respiratia externa este intens solicitata pe toata durata sustinerii
efortului.
Frecventa si amplitudinea miscarilor respiratorii sunt crescute.
Debitul respirator este de 80-90 l/minut.
Datoria de oxigen este de 5-10% la inceputul alergarii,la schimbarile
de ritm pe parcurs si in finalul alergarii.

15
 Cordul si vasele sanguine depun o activitate sustinuta pe toata durata
alergarilor. Dupa cativa ani de antrenamente si participarea la concursuri,
hipertrofia inimii este apreciabila.
In timpul efortului, frecventa cardiologica este de 120-130 batai de
minut si tensiunea arteriala de 160/70mmHg (alti specialisti afirma ca
frecventa cardiaca ajunge la 150-170 batai pe minut ).
Sistemul nervos trebuie sa asigure comanda precisa si coordonata a
miscarilor,repartizarea corespunzatoare a tonusului muscular intre diferitele
segmente ale corpului si dirijarea tuturor aspectelor activitatii atletului legate
de efortul depus si pentru probleme de tactica.
Aparatul neuromuscular este chemat sa realizeze volumul mare de
lucru mecanic al acestei probe. Consumul energetic al muschilor este mare.
Reglajul neuroendocrin al acestui efort sustinut depus de intregul
organism completeaza si extinde in timp si spatiu reglajul nervos.

Efortul prelungit determina o pierdere mare de apa si saruri miuerale,

pe calea sudoratiei (1-2kb/ora).
Este foarte important ca echilibrarea lichidului pierdut sa se faca
treptat. De asemenea se va asigura aportul de saruri minerale pierdute, in caz
contrar apa ingerata nementinandu-se in organism, datorita presiunii
asmatice scazute.
Lucrarile mai recente acorda o importanta mai mare proceselor
metabolice la nivel tisular,fiind necesar ca acestea sa functioneze la un nivel
superior.

16
 -Motrice.

Principala calitate motrica este rezistenta. Rezistenta deosebita a

aparatului circulator si respirator, o buna functionare a aparatului
cardiovascular si a celui locomotor,rezistenta la oboseala si la monotonia
muncii; functionare optima a aparatelor circulator si respirator si rezistenta
la efort,rezistenta la curentii de aer, etc.
Alte calitati motrice cu pondere mai scazuta:
- vitezain regim de rezistenta si oboseala
- forta in regim de rezistenta,indemanare

-Psihologice.

In afara celor mentionate la alergarea de semifond si care

caracterizeaza si alergatorul de fond, se cer in plus rezistenta la
supraincarcarea provocata de efortul probei, stapanirea si canalizarea
gandurilor.

17
 CAPITOLUL: III CONCLUZII

Cu toate ca alergarile de semifond si fond prezinta din ce in ce mai putine

secrete, totusi alergatorii de semifond si fond, pe langa calitatile fizice
trebuie sa fie inzestrati cu calitati psihice, volitive si intelectuale.
Alergatorii de semifond si fond trebuie sa prezinte o stare de sanatate
perfecta si aici vorbim in special de aparatul cardio-respirator, rezistenta
fiind calitatea motrica dominanta in probele de semifond si fond.

18
 CAPITOLUL: IV BIBLIOGRAFIE

1. Dragnea, Adrian – „Antrenamentul sportic” ed.Didactică şi

Pedagogică, Bucureşti, 1996
2. Gîrleanu, Dumitru –Gîrleanu Rodica – „Atletism – etapa realizării
marilor performanţe” F.R.A., Bucureşti, 1991
3. Merică, Alexandru – „ Atletism. Exerciţii şi jocuri pregătitoare”
Editura C.N.E.F.S. ,Bucureşti, 1969
4. Merică, Alexandru – „Tehnica exerciţiilor de atletism”, ed.
Universitatea „Al. I.Cuza” Iaşi, 1994.
5. Merică, Alexandru – Pop Remus – Ursanu Grigore – „Metodica
predării exerciţiior de atletism”, ed. Universitatea „Al. I.Cuza” Iaşi,
1993.
6. Alexe, N. – „Antrenamentul sportiv modern” , ed. Editis, Bucureşti,
1993
7. Kann, E. – „ Antrenament sportiv la copii”, ed. C.C.P.S., Bucureşti,
1996
8. Manno, R. – „Bazele teoretice ale antrenamentului sportiv”, ed.
C.C.P.S., Bucureşti, 1996
9. Iovănescu, C. – „Alergarea de fond” , ed. Tineretului C.F.S.,
Bucureşti 1959
10.Vasiliev, C.V. – Ozdin, N.C. – „Atletism, vol. I-II” , ed. C.F.S,
Bucureşti, 1954

19