Analiza Ergonomica A Muncii

PROIECT
LA ORGANIZAREA ERGONOMICA A MUNCII
Tema : STUDIUL CONDITIILOR DE MUNCA SI ORGANIZAREA ERGONOMICA

A MUNCII LA LICEUL CU PROGRAM SPORTIV DIN CAMPULUNG
CUPRINS
CAPLITOLUL 1- ANALIZA DE ANSAMBLU A PROCESULUI INSTITUTIONAL DIN

CADRUL LPS CAMPULUNG
1.1 Analiza generala a procesului institutional in care se desfasoara Liceul cu
Program Sportiv .
1.2. Analiza detaliata a populatiei scolare din Liceul cu Program Sportiv
1.3.Analiza circulatiei populatie scolare din Liceul cu Program Sportiv
1.4 Analiza resursei umane si influenta ei asupra procesului institutional
CAPITOLUL 2. STUDIUL PROCESULUI DE MUNCA LA LPS
2.1 Analiza activitatii individuale a sportivului de performanta din cadrul LPS
2.2 Analiza activitatilor comune sportivilor de performanta din cadrul LPS
2.3 Analiza activitatilor sportivilor de performanta in raport cu sportul pe care-l
practica
CAPITOLUL 3 ANALIZA MISCARILOR SPORTIVULUI SI A PARAMETRILOR
ANTROPOMETRICI IN PROIECTAREA SPATIULUI SI POZITIEI DE ANTRENAMENT
SI FOLOSIREA EFICIENTA A FORTEI DE MUNCA IN SPORTUL DE PERFORMANTA
3.1.Respectarea principiilor economiei de miscari in cadrul procesului de
antrenament individual la proba SARITURA IN INALTIME
3.2. Analiza miscarilor executate de catre sportive
3.3.Studiul dimensiunilor antropometrice in pozitia dinamica de antrenament si
influenta echipamentului de antrenament in proiectarea antrenamentului
CAPITOLUL 4 SOLICITARILE FIZIOLOGICE LA CARE SUNT SUPUSI ATLETII DE
PERFORMANTA DIN CADRUL LPS
4.1 Solicitarile fizice ale aruncatorului de sulita
4.1.1. Forme ale activitatii muscular in effort
4.1.2. Solicitarea aparatelor cardio-vascular si respirator in efort
4.1.3. Probleme medicale pe care le ridica solicitarile in timpul antrenamentului
2
sportivilor de performanta
4.2. Solicitarea neuropsihica in timpul unui antrenament
4.2.1 Incarcarea mental in timpul unui antrenament
4.3.Solicitarea neuropsihica in timpul unui antrenament
4.3.1 Ambianta vizuala
4.3.2. Vizibilitatea sarcinilor vizuale
4.3 .3 Cromatica salii de antrenament
4.3.4.Propuneri privind imbunatatirea cromaticii
4.4 Solicitarea kinestezica la locul de munca
4.5 Solicitari datorate factorilor climatic in timpul antrenamentului de atletism
4.5.1 posibilitati de adaptare a organismului in timpul antrenamentului la
temperature ridicate /scazute.
4.5.2 Propuneri privind combaterea actiunilolor daunatoare organismului in cazul
sportivilor de performanta
CAPITOLUL V. MICROCLIMATUL INDUSTRIAL IN CADRUL LICEULUI CU
PROGRAM DE ATLETISM.REALIZAREA SI MENTINEREA UNUI MICROCLIMAT
INDUSTRIAL FAVORABIL ANTRENAMENTELOR DE ATLETISM
5.1 Analiza temperaturii ,umiditatii si a curentilor de aer in sala de antrenament
5.2
Propuneri privind realizarea unui microclimate
performanta .
favorabil sportului de
CAPITOLUL VI STUDIU DE ORGANIZARE RATIONALA A UNUI NOU SPORT IN

CADRUL LPS CAMPULUNG
6.1 Organizarea locului de munca din punc de vedere a elementelor sale
component
6.2. Descrierea conditiilor generale de antrenament
6.3 Analiza etapelor de studio pentru proiectarea organizarii locului de munca nou
3
ANEXE
BIBLIOGRAFIE
ARGUMENT
Sportul de performan modern se desfoar pe ramuri sportive ntre

acestea atletismul ocup un loc important, fiind ramura sportiv numrul unu n
cadrul oricrei ntreceri olimpice, cu largi influene n multe alte discipline.
Atletismul, cuprinznd probe de alergri, srituri i aruncri, este categoric
cea mai veche ramura sportiv practicat de marea majoritate a oamenilor
indiferent de sex, ntre limite de vrst foarte mari.
Aceste probe au fost activiti de interes existenial pentru obinerea celor necesare
vieii i ca pregtire militar, ulterior constatndu-se c atletismul practicat
sistematic duce la dezvoltarea capacitii intelectuale, nsuindu-se cunotine
tehnice, tactice, igienice, metodologice, la formarea personalitii prin educarea
trsturilor de caracter, i la ceea ce constituie nsi esena educaiei greceti
antice - dezvoltarea armonioas, multilateral a fiinei umane din punct de vedere
fizic.
La originea atletismului ca ramur sportiv, prezena sa att n sistemul
educaional nc din primii ani de coal dar i ca prezen n toate competiiile
sportive interne i internaionale stau mrturie dovezile scrise i cele reprezentate
de picturi, gravuri, sculpturi, c atletismul se practic nc din antichitate.
Ideea de "Mens sana in corpore sana" a patronat Grecia antic
determinndu-i s pun la mare cinste pe cel care reuete s ctige probele de
4
alergri, srituri i aruncri. Se cunosc din acele vremi campioni ca: Ulise la
aruncarea discului, Achile care era cel mai iute de picior, Diomede arunctorul de
suli (lance).
CAPLITOLUL 1- ANALIZA DE ANSAMBLU A PROCESULUI INSTITUTIONAL

DIN CADRUL LPS CAMPULUNG
1.1 Analiza generala a procesului institutional in care se desfasoara Liceul cu

Program Sportiv .
Liceul cu Program Sportiv este situat n oraul Cmpulung Muscel care se
ntinde pe o vale rcoroas la poalele munilor Iezer Ppua. Dealurile acoperite de
livezi l adpostesc de vnturi. Rul Trgului l spal i-l nveselete cu undele lui
limpezi i glgioase. Strzile sunt drepte, curate, umbrite de arbori. Mai toate
casele au grdin. Unde te iui numai flori. Aici s-a aezat cea dinti capital a
Romniei, cuib de scurt odihn a legendarului vultur; aici s-a ridicat de norocosul
desclector cea dinti biseric n amintirea acelor zile, de la care un alt drum se
deschide i ncepe o nou istorie pentru neamul nostru. (Alexandru Vlahu).
Unitate de nvmnt de tip vocaional, Liceul cu Program Sportiv a fost
nfiinat n anul 1970 prin transformarea claselor cu program sportiv din cadrul
Liceului nr. 2 Cmpulung i a devenit astfel unitate colar independent cu
denumirea de Liceul Central Experimental de Atletism. n anul 1978, liceul, unitate
de tip vocaional, a fost desfiinat, lund natere Liceul de Filologie Istorie.
Activitatea sportiv de performan a fost reorganizat i s-a creat Clubul Sportiv
colar, care a funcionat pe lnga noua unitate liceal.
Aceast structur organizatoric a funcionat pn n anul 1990 cnd cele
dou uniti devin Liceul cu Program Sportiv, pentru ca doi ani mai trziu, prin
Ordinul Ministrului nr. 7188/7.XII.1992, acesta s se transforme n Liceul Naional
cu Program de Atletism care funcioneaz din acest an sub titulatura Liceul cu
Program Sportiv Cmpulung.
Proiectat ntr-o conceptie unic n ar, liceul cuprinde n acelai perimetru
coala, internatul, cantina, centrala termic proprie i baza sportiv compus din
stadion de antrenament, sala de jocuri i for, sala de atletism n care se pot
desfura competiii oficiale pentru anumite probe de

srituri i aruncri.
atletism: sprint, garduri,
Pentru refacerea i recuperarea dup effort, precum i pentru tratamente,

coala beneficiaz de saun, cabinet de fizioterapie dotat cu aparatur modern,
cabinet de stomatologie i medicin general.
Cartea de onoare a colii nscrie din 1971 i pn n prezent (2014)
rezultatele remarcabile obinute i atest situarea liceului n elita instituiilor de profil
din Romnia.
n sintez aceasta sunt:
7 participani la Jocurile Olimpice;
8 medalii i 37 de participani la Campionatele Mondiale i Europene de seniori i
juniori;
5 medalii i peste 40 de participani la Zilele Olimpice ale Tineretului European;
63 de campioni balcanici i peste o sut de medaliai;
1875 de medalii obinute la Campionatele Naionale din care 622 de aur ;
peste 200 de atlei n echipele i loturile naionale;
peste 102 recorduri ale Romniei la copii i juniori;
44 de absolveni ai liceului au obinut titlul de Maestru al sportului;
23 de absolveni sunt prezeni n clasamentul celor mai buni atlei ai Romniei din
toate timpurile;
premii i meniuni la fazele locale, judeene i naionale ale concursurilor i
olimpiadelor colare, precum i la concursurile din sfera activitilor extracolare.
n anul 1998 echipele de biei i fete ale liceului au ctigat singura ediie a
Campionatelor Naionale de atletism organizate de Ministerul Educaiei, Cercetrii
i Tineretului.
Pentru aceste rezultate, Federaia Romn de Atletism a hotrt ca
Liceul Naional cu Program de Atletism s reprezinte Romnia la Competiia
Internaional ,,Cupa Cluburilor campioane din Europa n anii 1997,1998,1999 i
2001 desfurate n Turcia, Luxemburg, Frana i Danemarca.
1.2. Analiza detaliata a populatiei scolare din Liceul cu Program Sportiv .
Liceul, unitate de nvmnt n filiera vocaional cu profil sportiv,
colarizeaz 509 elevi n anul colar 2012 -2013 i are n componena sa:
invmnt primar
- clasa pregtitoare
- clasa I
5 clase
17 elevi
22 elevi
6
- clasa a II-a
25 elevi
- clasa a III-a
13 elevi
- clasa a IV-a
27 elevi
TOTAL PRIMAR
104 elevi
invmnt gimnazial 6 clase

- clasa a V-a
30 elevi profil sportiv
- clasa a VI-a A
- clasa a VI-a B
- clasa a VII-a
- clasa a VIII-a A
- clasa a VIII-a B
TOTAL GIMNAZIAL
159 elevi
invmnt liceal
- clasa a IX-a A
8 clase
29 elevi profil uman-atletism
- clasa a IX-a B
- clasa a X-a A
- clasa a X-a B
- clasa a XI-a A
- clasa a XI-a B
32 elevi profil uman- atletism
- clasa a XII-a A
- clasa a XII-a B
TOTAL
LICEU
246 elevi
1.3.Analiza circulatiei populatie scolare din Liceul cu Program Sportiv.

7
ntr-o distribuie viznd mediul de provenien al elevilor situaia se prezint

astfel:
mediul urban: 304 elevi din care la nvmntul primar 86, gimnaziu 116 i
liceu 102.
mediul rural: 154 elevi din care la nvmntul primar 18, gimnaziu 31 i
liceu 105.
n privina provenienei elevilor din alte judee situaia este urmtoarea:
mediul urban 31 elevi din care gimnaziu 9 i liceu 22;
mediul rural 20 elevi din care gimnaziu 3 i liceu 17.
Admiterea n clasele sportive de nceput, a V-a i a IX-a, se face pe baza
promovrii unor teste de aptitudini stabilite de Federaia Romn de Atletism i
Ministerul Educaiei i Cercetrii. n celelalte clase cu program de atletism,
admiterea se face, de asemenea, pe baza susinerii i promovrii unor teste de
aptitudini specifice vrstei.
1.4 Analiza resursei umane
institutional
si influenta ei
1. Personal didactic total:
asupra procesului
48
din care :
- titulari
31
- suplinitori
17
a) nvtori
- titulari
- suplinitori
b) profesori
43
- titulari
27
- titular concediu medical semestrul I
- titular detaat de la LPS (numit director)
- suplinitori
14
8
- cadre didactice asociate (pensionari - 2)

10
0
din care :- secretari
- laborani
- bibliotecar
- contabili
- pedagogi
- administrator
- instructor sportiv
3. Personal nedidactic total:
18
din care: - magaziner
- paznic
- ngrijitor
- ofer
- instalator
- fochist
- buctar
- spltoreas
CAPITOLUL 2. STUDIUL PROCESULUI DE MUNCA LA LPS
2.1 Analiza activitatii individuale a sportivului de performanta

LPS
din cadrul
Ora de antrenament individual este o unitate de timp didactic de sine statatoare

cu obiective si sarcini operationale bine definite ca unitate ciclica (2 - 3 - 4
antrenamente pe zi cu obiective operationale diferite). Un sir de lectii de
antrenament cu aceeasi tema dar cu obiective si sarcini diferite poate fi constituit
pe parcursul unui MIC care se repeta constant (zilnic din 3 in 3 zile, etc.) pana cand
obiectivele instructionale sunt rezolvate.
Din punct de vedere pedagogic, ora de antrenament este o veriga a MIC. Din
perspectiva adaptarii functionale, lectia reprezinta un sistem de stimuli conceputi ca
un model care lasa urme in organismul sportivului pe durate diferite.
Efectele orei de antrenament sunt:
- imediate in timpul desfasurarii lectiei de antrenament;
- ulterioare, dupa terminarea lectiei de antrenament;
- intarziate, de la o lectie de antrenament la alta;
- cumulate, de la inceputul anului competitional pana la incheierea acestuia.
Partile lectiei de antrenament sunt:
- partea introductiva (incalzirea) care poate fi standardizata;
10
- partea fundamentala;
- partea de incheiere, revenire, refacere.
Durata orei de antrenament este variabila, in functie de obiective, perioade si
ramuri de sport. Ele pot varia intre 60 min si 360 min cu structuri variate si
complexe.
Tipurile de lectii sunt determinate de obiectivele si caracteristicile generale ale
perioadelor de pregatire si pot fi clasificate in:
a) antrenament de acomodare (efort, clima, conditii de concurs, fus orar, s.a.m..d.);
b) antrenament de baza;
c) antrenament de soc;
d) antrenament de concurs;
e) antrenament de pregatire si control;
f)
antrenament de
precompetitionala;
pregatire
integrala
sau
de
apropiere
in
perioada
g) antrenament de refacere.
Pe parcursul unei zile de antrenament, lectiile trebuie sa respecte urmatoarele
reguli de planificare diurna:
a) stabilirea numarului de lectii (conform MIC) siua orarului optim;
b) nivelul solicitarilor in cadrul lectiilor (Volum, Intensitate, Complexitate);
c) alternarea obiectivelor stabilite si timpul si forma refacerii;
d) nivelul de pregatire al subiectilor.
Antrenamentul individual ca forma a lectiei de antrenament devine important
in fazele pregatirii de performanta si mare performanta. Antrenamentul individual nu
trebuie confundat cu antrenamentul individualizat in care sportivii rezolva sarcini
'individuale' sub conducerea antrenorului. Antrenamentul individual se desfasoara
de regula in absenta antrenorului, care transmite sportivului o serie de 'mesaje' sau
'sarcini' pe care acesta trebuie sa le rezolve.
11
PERIOADA
04 ian. - 12 febr. 2010
GRUPA DE
INCEPATORI
NR.
MIJLOACE
LUNI
alergare usoara
1000 m
2
3
4
ex.pt. mobilitate si
suplete
ex.
speciale
pt.
alergare si sarituri
alergare accelerata
ex.speciale
pt
viteza(j.g., G.s., g.s.)
startul de jos - studiu
tehnic
D.F.G.(abd.,
spate,
post., m.med.,Br.)
garduri - tehnica, ritm
5
6
9
10
11
12
13
14
15
16
lungime - tehnica
greutate / sulita
tehnica
inaltime - tehnica
10 - 15 min.
3 x 50 m
6 x 60 m
4 x 40 m 4/4
p 3 min
MARTI
1000
m
10
15
min.
3 x 50
m
6 x 60
m
25 min.
6 x 60 m.g. p
4 min.
25
min.
alergare repetata 80
-300 m 3/4
joc sportiv
alergare durata teren
variat
plurisalturi:L.F.E.,
T.F.E., P.F.E.,D.F.E.
alergare
relaxare,
stretching
20 min.
5
x
300 m
3/4 p 5
min.
20
min.
x5
20 min.
PROBE DE CONTROL:L.F.E.,T.F.E.,P.F.E.
60 m
a.S.P.
ABD.
12
20
min.
OBIECTIVE:
DEZV.
C.M.
DE
BAZA
INSUSIREA/ CONSOLIDAREA TEHNICII PROBELOR ATLETICE
PARTICIPAREA LA COMPETITII
2.2 Analiza activitatilor comune sportivilor de performanta din cadrul LPS
Planul de pregatire al sportivilor de performanta trebuie sa tina seama de
calendarul competitional, sa fie simplu, sugestiv si flexibil, ca sa poata fi modificat
in functie de progresele inregistrate (sau de regrese!). Dimensiunile documentelor
de planificare si denumirea lor difera, dar ele sunt corelate cu structura ciclurilor
olimpice (pentru sporturile olimpice). Sistemul de planificare include doua
operatiuni de mare importanta metodica: controlul sau verificarea obiectivelor
propuse (criterii, teste, probe de pregatire si competitie) si intocmirea documentelor
de evidenta a activitatii desfasurate, pentru a putea compara indicatorii planificati si
cei realizati (Colibaba - Evulet, Bota, 1998).
In consecinta ciclurile cu care se opereaza in practica sunt:
Ciclul foarte lung de antrenament care insoteste proiectele stiintifice de
redresare a unui sport, prin planuri de perspectiva indepartata (8 - 12 ani, care
implica 2 - 3 cicluri olimpice);
Ciclul lung de antrenament care dureaza 2 - 3 - 4 ani (de regula este un ciclu
olimpic) si se aplica echipelor de tineret, juniori, de perspectiva imediata.
Macrociclul (MAC) este alcatuit in mod obisnuit din trei perioade distincte:
pregatitoare, competitionala si de tranzitie. Obiectivele acestor perioade sunt
diferite si se refera la fazele ciclice ale cresterii formei sportive (intrare - mentinere iesire) pentru perioada competitionala.
Macrociclurile sunt perioade relativ mari in cadrul carora capacitatea de
performanta trebuie ridicata la un nivel tot mai inalt pentru perioada competitionala.
Reperele alcatuirii acestor macrocicluri sunt mai degraba reperele competitionale
decat cele temporale. Intr-un an putem avea 2 - 3 macrocicluri daca pe parcursul
lui sunt programate 2 - 3 seturi de competitii (tur, retur, paly-off la jocuri sportive sau
campionate de sala, aer liber, cupe, la alte sporturi). In consecinta, obiectivele,
continutul si durata perioadelor de pregatire dintr-un macrociclu difera de la un
sport la altul.
Perioada pregatitoare este unitatea structurala cu ponderea cea mai importanta
in cadrul macrociclului (A.Dragnea si colab., 2002). In cadrul perioadei pregatitoare
se rezolva mai multe obiective:
13
cresterea capacitatii functionale a organismului;
educarea increderii in posibilitatile de afirmare;
invatarea sau perfectionarea unor procedee tehnice;
dezvoltarea calitatilor motrice specifice;
inlaturarea ramanerilor in urma constatate la diferite componente ale

antrenamentului sportiv;
pregatirea tactica.
Prima parte a perioadei pregatitoare este de regula indreptata spre
cresterea nivelului pregatirii fizice generale, utilizandu-se exercitii diferite de cele
competitionale sau specifice. In partea a doua a perioadei pregatitoare creste
ponderea exercitiilor specifice si competitionale. In consecinta aceasta perioada se
imparte in doua etape:
etapa de pregatire generala;
etapa de pregatire specifica (precompetitionala).

In prima etapa caracteristica efortului este data de marirea treptata a
volumului de efort, intensitatea crescand atat cat sa nu stanjeneasca cresterea
volumului.
In etapa a doua (precompetitionala) obiectivul principal este instalarea
formei sportive prin:
-
dezvoltarea starii de antrenament specific;
dezvoltarea calitatilor motrice complexe specifice ramurii de sport;
perfectionarea pregatirii tehnico-tactice;
pregatirea psihica si specifica de concurs.

Perioada competitionala este unitatea structurala a unui macrociclu in care
obiectivul fundamental este mentinerea formei sportive. In cadrul antrenamentului
din aceasta perioada vom programa realizarea urmatoarelor sarcini:
perfectionarea calitatilor, priceperilor si deprinderilor pe fondul stabilitatii relative a

formei sportive;
perfectionarea in continuare a capacitatii de adaptare a organismului la aforturile

impuse de concursuri;
14
perfectionare pregatirii integrale de concurs;
stimularea capacitatii creatoare a sportivului (A. Dragnea si colab., 2002).

Dupa obtinerea formei sportive, concursul devine mijlocul si metoda
esentiala pentru perfectionare. Frecventa participarii la concursuri difera de la un
sport la altul si in funtie de gradul de performanta a sportivului. In sporturile de lupta
se foloseste un sistem competitional care impune obtinerea de rezultate maxime la
5 - 6 concursuri anual. La atleti se pot planifica 3 - 4 concursuri pe luna (dar nu la
maraton !). La natatie se prevad 60 - 120 starturi. La jocurile sportive, competitiile
sunt reglate de structura calendarului competitional (campionatului).
Formatiunea structurala de baza a perioadei competitionale este
mezociclul competitional si mezociclul intermediar cu microcicluri de apropiere si
microcicluri de descarcare.
Perioada de tranzitie asigura legatura dintre doua macrocicluri si realizeaza faza
de supracompensare pentru urmatoarele eforturi. Obiectivul fundamental al
perioadei de tranzitie il constituie asigurarea odihnei active si iesirea treptata din
forma sportiva. Caracteristicile perioadei de tranzitie:
-
nu se intrerupe efortul si se mentine un anumit grad de antrenament;
se utilizeaza exercitii si mijloace din alte ramuri de sport, cu caracter
atragator;
se aplica pe perioade diferite, mai lungi la nivelul copiilor ( 5 - 6
saptamani) si mai scurte la sportivi consacrati (1 - 2 saptamani);
- perioada de tranzitie se programeaza sub forma unui macrociclu de
refacere in cazul sportivilor de inalta performanta.
PERIOADA16 sept 01 nov 2013..,GRUPAavansati,
PROFESOR
N
R
.
MIJLOACE
L
U
N
I
15
MA
RTI
MI
E
R
C
U
RI
JOI
1
.
Alergare usoara
1
2
0
0
m
2
.
Ex. pt. mobilitate si

suplete
1
0
`
120
0m
12
00
m
1200m
10`
10
`
10`
3 x
50
m
3
x
50
m
3 x 50 m
6 x
80
m
6
x
80
m
6 x 80 m
3
x
3
.
Ex.
speciale
pt.alergari si sarituri
5
0
m
6
x
4
.
Alergari accelerate
8
0
m
5
.
Ex.speciale pt. viteza
6
.
Forta (genu, semi

despr,impins etc.)
40
min
16
X
6
7
.
PFG (abd, spate, m

med, post, etc.)
s
e
r
i
i
6
x
6
g
p:
4`
8
.
Garduri tehnica
9
.
Lungime tehnica
25 min
1
0
.
Greutate tehnica
20 min
1
1
.
Inaltime tehnica
1
2
.
Alergare repetata 80
300m
3
(
5
x
8
0
m
)
p
:
17
6 x
100
m
p:3
-4`
6
x
30
0
m
3/
4
p:
45`
2
`
3
/
4
2
0
1
3
.
Joc sportiv
1
4
.
Alergare durata pe
teren variat
12
min
3/4
1
5
.
Plurisalturi
PFE, DFE)
X6
1
6
.
Alergare relaxare si
incheiere
PERIOADA16-29
m
i
n
(LFE,
1
0
`
10`
X3
10
`
10`
SEPT.2013..,GRUPAINCEPATORI,
PROFESOR
N
R
.
MIJLOACE
A1
A2
1
.
Alergare usoara
900 m
900 m
2
.
Ex. pt. mobilitate si suplete
10 15 min
10 15 min
18
3
.
Ex. speciale
sarituri
pt.alergari
4
.
Alergari accelerate
5
.
Ex.speciale pt.viteza/ viteza 9095%
6
.
Jocuri dinamice, de atentie si de

miscare (stafete, )
7
.
PFG (abd, spate, m med, post,

etc.)
8
.
Garduri tehnica,ritm
9
.
Lungime tehnica
1
0
.
Greutate tehnica/MO - tehnica
1
1
.
Inaltime
pregatitoare
1
2
.
Alergare repetata 80 300m
1
3
.
Joc sportiv
1
4
.
Plurisalturi (LFE, PFE, DFE)
1
5
Start de
consolidare
1
6
Alergare relaxare si incheiere
3 x 30m
3 x 30m
6 x 80 m
6 x 80 m
20 min
20 min
X 6 g
min
p: 3-4
X
20
sa
trambulina
tehnica,
jos
si
MO 20 min
ex.
6 x 100m
X5
tehnica,
5 10 min
19
5 10 min
2.3 Analiza activitatilor sportivilor de performanta in raport cu sportul pe

care-l practica
Mezociclul (MZC) este o structura intermediara a antrenamentului compusa din
microcicluri. De regula un MZC ccuprinde 3 - 6 saptamani cu 30 - 60 lectii de
antrenament.
In mezocicluri se realizeaza obiectivele intermediare dictate de structura
dinamica a macrociclului. Mezociclurile sunt structura cruciala in dirijarea
antrenamentului si pot avea orientari metodice diferite: de acomodare, de baza,
pregatitoare si control, precompetitionale, competitionale si de refacere.
a) MZC de acomodare la efortul din antrenament, se introduce la inceputul
perioadei pregatitoare (mai ales la copii si juniori). Aici predomina volumul de
munca si exercitiile cu caracter general si mai ales aerob. Se dezvolta supletea,
rezistenta generala si speciala si se invata noi deprinderi motrice.
b) MZC de baza are ca obiectiv pregatirea fizica specifica, tehnica,
psihologica. Antrenamentul prezinta V si I mari, terminat cu probe si norme de
control.
c) MZC de pregatire si control au ca scop realizarea pregatirii integrale cu
exercitii cu caracter competitional. Apar concursuri si competitii de verificare.
d) MZC precompetitionale in care predomina pregatirea tactica, tehnica si
psihologica. Acest tip de MZC cuprinde secvente modelate dupa caracteristicile
competitiei importante.
e) MZC competitionale, care pe langa activitatea competitionala trebuie sa
cuprinda si microcicluri de refacere.
f) MZC de tip combinat, care combina functiile celor 5 tipuri de MZC
descrise anterior. Aceste MZC au un caracter de pregatire - refacere, control pregatire, etc.
20
g) MZC de slefuire' (Colibaba-Evulet, Bota, 1998) au drept scop

suprainvatarea unor actiuni, tehnici, procedee sau inlaturarea unor greseli care se
mai comit. Aceste MZC sunt specifice etapei precompetitionale si perioadei
competitionale.
21
CAPITOLUL 3 ANALIZA MISCARILOR SPORTIVULUI SI A PARAMETRILOR

ANTROPOMETRICI IN PROIECTAREA SPATIULUI SI POZITIEI DE
ANTRENAMENT SI FOLOSIREA EFICIENTA A FORTEI DE MUNCA IN
SPORTUL DE PERFORMANTA
3.1.Respectarea principiilor economiei de miscari in cadrul procesului de

antrenament individual la proba SARITURA IN INALTIME .
a) Aplicabile corpului omenesc
In functie de parametrii spatiali ai fazei de zbor (inaltime sau lungime),
sariturile atletice se clasifica in:
-
sarituri orizontale (cu unghiuri de desprindere cuprinse intre

170 - 240);
sarituri verticale (cu unghiuri de desprindere cuprinse intre

650 - 85 0).
Din prima categorie fac parte saritura in lungime si triplusaltul, iar din cea de a
doua, saritura in inaltime si saritura cu prajina. Toate cele patru tipuri de sarituri se
executa, din punct de vedere al regulamentului de desfasurare, cu desprindere de
pe un singur picior.
Depasirea unor inaltimi sau parcurgerea unor distante in zbor se realizeaza
prin actiunea fortelor interne care inving fortele externe si in primul rand forta de
gravitatie. Fortele interne sunt fortele produse de contractiile musculare care
determina flexia, extensia, rotatia, adductia, abductia unor articulatii (sold,
genunchi, glezna etc),angrenate in mecanismul de baza al probelor de sarituri.
Fortele externe sunt determinate de forta de gravitatie, rezistenta mediului si forta
de reactie a sprijinului.
Sub aspect mecanic, zborul centrului de greutate al saritorului este comparabil cu
o parabola. El este determinat de viteza de elan, unghiul de desprindere si
inaltimea de zbor. Partea coboratoare a curbei de zbor este mai abrupta decat
partea ascendenta, din cauza frecarii cu aerul.
22
b) Aplicabile in cadrul LPS

Sariturile atletice se pot defini ca fiind actiuni motrice stilizate ce sunt folosite pentru
trecerea unui obstacol cat mai inlt sau pentru parcurgerea in zbor a unei distante
orizontale cat mai lungi. Obtinerea unor performante de valoare in probele de
sarituri este conditionata de urmatorii facori:
-
insusirea unei tehnici de mare eficienta;
realizarea unei viteze mari pe elan;
dobandirea unor calitatide detenta deosebite.

Din punct de vedere al efortului solicitat, sariturile sunt incluse in grupa
probelor de viteza si forta exploziva. Ultima este strans legata de forta reactiva a
aparatului neuromuscular, capabil de a trece rapid de la o miscare de cedare activa
la o miscare de extensie activa (bataia).
Saritura reprezinta o miscare ciclica, reprezentata prin elan si o miscare
aciclica, reprezentata prin saritura propriuzisa caracterizata prin specificitatea fazei
de zbor. Executia necesita adaptari ale legilor mecanice.
c) Aplicabile in proiectarea schemei tehnice

Factorii care determina inaltimea sariturilor
1.
Elanul
viteza
lungimea
2.
Bataia (desprinderea)
forte
viteze
unghi
3.
4.
Zborul
rotatii reale si compensatorii
Aterizarea
3.2. Analiza miscarilor executate de catre sportiv
23
Din punct de vedere biomecanic si a permanentei interactiuni a fortelor

sariturile atletice, cu diferentierile existente intre cele fundamentale si cele derivate,
sunt compuse, in ordinea succesiunii actelor motrice, din urmatoarele faze: elanul,
zborul si aterizarea.
Cu abateri de la aceasta schema generala mentionam:
-
la triplusalt, dupa elan urmeaza trei batai, zboruri si aterizari succesive;
la saritura cu prajina, dupa elan si bataie, prima parte a zborului se

desfasoara in conditiile mentinerii contactului cu solul prin intermediul prajinii.
Ponderea fiecarei faze in realizarea performantei este in functie de specificul
si scopul sariturii. Intre fazele oricarei sarituri se creeaza raporturi de
interconditionare.
3.2.1.ELANUL
Reprezinta partea de debut a sariturii in inaltime si se subordoneaza, ca

importanta, fazei de bataie. In consecinta, elanul pregateste efectuarea unei batai
eficiente, care sa asigure un zbor echilibrat, cat mai inalt, pentru trecerea stachetei.
Caracteristica specifica elanului la saritura in inaltime cu rasturnare dorsala este
traiectoria acestuia, ce se deruleaza in a doua parte a sa, pe un arc de cerc cu raze
variabile, in functie de viteza lui, de apropiere de stacheta si de particularitatile
tehnice ale sariturilor.
Elanul este format dintr-o alergare accelerata care are ca scop dublu:
a)
acumularea unei anumite viteze orizontale;
b)
pregatirea fazei de bataie.

La saritura in inaltime, ultimii trei pasi sunt reprezentati de urmatorul raport:
mediu lung scurt.
C.G.G. al corpuli de regula pe ultimul pas (pasul cel mai lung) coboara in vederea
lungimii drumului de actiune a fortelor motoare care urmeaza sa intre in actiune in
faza urmatoare, in faza bataii.
24
Ultimul pas, mai scurt sau putin mai scurt, are ca scop, pe deoparte, sa reduca
efectul de franare care se produce inevitabil in momentul contactului cu solul,
observand viteza orizontala dobanita pana in acest moment la cote rationale cerute
de sensul sariturii (lungime sau inaltime), iar pe de alta parte, sa contribuie la
adoptarea pozitiilor optime ale corpului saritorului in faza de bataie.
Unghiul labei piciorului de bataie fata de stacheta este cuprins intre 20 0 si 300.
locul de bataie fata de planul stachetei se situeaza la aproximativ un metru fata de
acesta, putand varia, in limite mici, in functie de inaltimea la care se efectueaza
saritura. Locul de bataie va trebui sa asigure inaltarea maxima a saritorului, exact
deasupra stachetei sau planului acesteia. O bataie prea apropiata de stacheta va
facilita doborarea acesteia in partea de urcare a fazei de zbor, iar o bataie prea
departata de stacheta va favoriza doborarea stachetei cu gambele sau calcaiele
labei piciorului, in partea de coborare.
Ritmul elanului trebuie sa asigure o viteza orizontala de accelerare
optima, pentru a fi transformata in viteza ascensionala maxima, prin faza de bataie.
Imprimarea ritmului de alergare pe parcursul elanului se poate realiza, prin mai
multe modalitati, in functie de optiunile saritorilor, astfel:
- prin abordarea unei alergari accelerate pe toata portiune lui;
- impartirea traiectoriei de elan in doua faze, prin realizarea unei alergari
accelerate pe portiunea dreapta a lui si a unei alergari de frecventa pe aprtea lui
curba;
- impartirea traiectoriei de elan in trei faze: de accelerare, intrare in curba si
preagtirea bataii.
Inceperea elanului se realizeaza in practica, de asemenea, prin trei variante:
- de pe loc, din dreptul semnului de control;
- din mers pana la semnul de control;
- prin alergare, cu pasi marunti, pana la semnul de control.
25
3.2.2. BATAIA (desprinderea)

Este un procedeu foarte complicat din punct de vedere biomecanic,
deoarece in momentul asezarii piciorului pentru bataie apare o permanenta
interactiune a marimii si directiei fortelor dependente de amortizare si desprindere,
in faza extensiei de propulsie. Bataia este faza fundamentala a oricarei sarituri,
deoarece in aceasta faza se valorifica intregul sistem de forte in principal, viteza
orizontala si viteza verticala, din a caror imbinare rezulta traiectoria de zbor de
C.G.G. al corpului atletului.
Schematic si simplificat, bataia cuprinde doua parti care, prin pozitiile
corpului si efectul fortelor care intra in joc, trebuie avute in vedere:
a. partea de inceput in care piciorul de bataie intra in contact cu solul
(momentul de impact cu actiunile si fortele sale specifice);
b. partea finala a bataii in care predomina actiunea de impulsie a
piciorului de sprijin (bataie) si actiunea fortelor de avantare (picior oscilant, brate,
umeri).
Impulsie dupa multi autori reprezinta 70% din dinamica fortelor care
actioneaza in desprindere.
In faza de desprindere (bataia) actioneaza urmatoarele forte:
-
forta de inertie a corpului atletului aflat in miscare (elan) viteza

orizontala;
forta de bataie - este reprezentata de viteza verticala (ascensionala).

In analiza fazei de bataie tinem seama si de urmatoarele unghiuri care se
formeaza intre marile segmente ale corpului si planurile de referinta (orizontal si
vertical), pentru saritura in inaltime.
Unghiul de contact - este cuprins intre 450si 600.
Unghiul de bataie - este foarte aproape de 900.
Unghiul de desprindere este intre 450si 600.
Unghiul optim de desprindere a sariturii;
Viteza unghiului de desprindere produsa de forta de accelerare.

26
3.2.3. ZBORUL
Determinata de viteza de desprindere, unghiul de desprindere si inaltimea
de zbor a C.G.G.nu poate fi modificata cu ajutorul fortelor interne ale saritorului.
In timpul zborului se pot produce doua tipuri de rotatii:
-
rotatii compensatorii adica orice miscare a unui segment sau parte a

corpului efectuata intr-un sens, este insotita de o miscare in sens invers, in partea
opusa a C.G.G.
rotatii reale sunt provocate de fortele care actioneaza in faza de

bataie, in principal de impulsie. Dureaza tot timpul zborului si poate fi marita sau
micsorata daca se intervine asupra momentelor de inertie, in raport cu axa de
rotatie.
3.3 Studiul dimensiunilor antropometrice in pozitia dinamica de antrenament
si influenta echipamentului de antrenament in proiectarea antrenamentului
Evaluarea cresterii si dezvoltarii fizice constitue o actiune importanta
deoarece din evolutia acestor procese se poate deduce daca un subiect se
ncadreaza n limite normale, cunoscnd ca schimbarile se produc n organism
specific sexului si vrstei.
Masuratorile facute la diferite date, etape sau nceputul si finele unor
activitati arata variatiile n evolutia fiecarui individ, punnd n evidenta dinamica
proceselor de crestere si dezvoltare fizica.
3.3.1.Examenul antropometric
Este o metoda de apreciere a cresterii si dezvoltarii fizice bazata pe
masurarea corpului omenesc ca un ntreg si a partilor acestuia. Metoda prezinta
avantajul exprimarii cifrice a rezultatelor, fapt care confera un plus de obiectivitate
si exactitate.
Somatometria reprezinta un ansamblu de masuratori antropometrice pe
baza carora, prin calcularea unor indici specifici se aprecieaza nivelul de crestere si
gradul dezvoltarii fizice.
n efectuarea masuratorilor antropometrice se recomanda sa se foloseasca
pentru toti subiectii acealeasi instrumente si cu precadere acele masuratori care au
o stabilitate mai mare.
Ex. taliometru, banda metrica, compasul, goniometrul,
adipocentimetrul, miotonometrul, dinamometrul, scarita de mobilitate.
27
naltimea corpului, statura sau talia (T): este distanta dintre crestetul capului
(vertex) si talpi, masurata n pozitia stnd. Se masoara cu taliometrul.
Subiectii care depasesc naltimea medie a vrstei se numesc suprastaturali sau
hiperstaturali, cei care se ncadreaza n medie - normostaturali, iar cei sub medie substaturali.
naltimea corpului n seznd sau bustul (B) este distanta dintre planul de sprijin
al feselor si vrful capului la subiectul asezat pe scaun, cu spatele lipit de
taliometru.
n medie bustul reprezinta 52% din statura la barbat si 53% din statura la femei,
cu variatii ntre 54,6 - 55%, la ambele sexe.
Lungimea membrelor superioare: se masoara cu o panglica metrica de la

acromion la vrful degetului mijlociu.
Anvergura sau deschiderea bratelor: ntinse lateral, paralel cu solul, se
masoara lund distanta dintre vrfurile degetelor mijlocii.
Lungimea membrelor inferioare: diferenta dintre talie si bust.
Diametrul biacromial: se determina cu ajutorul compasului antropometric, ale

carui vrfuri se aseaza pe marginea externa a acromioanelor. Un diametru
biacromian mare este de 39cm la femei si 43 cm la barbati
Diametrul toracic transvers: se masoara din dreptul liniei medioaxilare, la

nivelul curburilor laterale maxime ale coastelor cu compasul antropometric.
Diametrul toracic antero-posterior: se determina cu compasul - un vrf la baza

apendicelui xifoid, iar celalalt pe apofiza spinoasa a vertebrei ce se afla la acelasi
nivel.
Valoarea diametrului transvers trebuie sa fie cu cel putin 8 cm mai mare fata de
diametrul antero-posterior, n caz contrar este vorba de un torace aplatizat sau
cilindric.
Diametrul bitrohanterian: se masoara cu compasul, punnd vrfurile la nivelul

punctelor trohanteriene. Este inferior diametrului biacromial cu 4-5 cm
Perimetrul toracic (PT): atesta gradul de dezvoltare a cutiei toracice si se
masoara cu banda metrica, masurndu-se pna la 9 ani pe linia mamara, anterior
si sub omoplati, n spate. Dupa aceata vrsta, la baieti se masoara sub relieful
pectoral, iar la femei supramamar.
Se masoara de asemenea n dinamica n inspir si expir profund, din calcul reiese
elasticitatea toracica (la sp. f. buni 9 - 12).
Perimetrele membrelor superioare si inferioare: se determina cu banda

metrica la nivelul grosimii maxime a acestora.
28
Greutatea corporala (G): este un indicator al cresterii cantitative a corpului.

Greutatea trebuie raportata la sex, vrsta, naltime si starea de nutritie. Este un
factor care se modifica destul de repede, putnd scadea sau creste sub influenta
unor factori ca: alimentatia, efortul fizic, tulburarile metabolice etc.
Subiectii cu greutate medie corespunzatoare vrstei lor se numesc normoponderali,
cei cu greutate peste medie - supraponderali si cu greutatea sub medie subponderali.
Valorile recoltate prin masuratori antropometrice se valorifica superior atunci
cnd sunt incluse n diferite formule, se determina o serie de indici antropometrici,
cum ar fi cei de proportionalitate, ce vizeaza evaluarea fenomenelor de crestere si
dezvoltare. n acest fel sunt posibile comparatiile ntre subiecti sau grupuri de
subiecti, avnd la baza criterii obiective.
INDICI
Relatii de proportionalitate ntre:
Masuratorile antropometrice n plan longitudinal si statura:
relatia bust-statura:
indicele Guifrida Ruggeri, cu formula B*100 / T (%);
indicele Adrian Ionescu: B - T / 2.

Valori medii ntre 5-6 cm la barbati si 3-4 cm la femei.
relatia trunchi - statura:
TR x 100 / T ( %)
- relatia lungimea membrelor superioare (inferioare) - statura
MS x 100 / T respectiv MI x 100 / T

Masuratorile antropometrice n plan frontal si statura:
- relatia anvergura - statura:
ANV x 100 / T (%)

- relatia diametru biacromial - statura:
D. biacromial x 100 / T (%)

- relatia diametru bitrohanterian - statura:
29
D. bitrohanterian x 100 / T (%)

Indicele hidrodinamic (pentru natatie): J x 100 / statura in cm, J reprezentnd
valoarea raportului diametru biacromial + diametru bitrohanterian) / 2
Masuratorile antropometrice n plan sagital si statura:

- relatia diametru toracic anteroposterior - statura:
D. anteroposterior x 100 / T (%)

Masuratorile antropometrice n plan transversal si statura:
- relatia perimetrul toracic - statura
Indicele Burgusch-Goldstein: P. Toracic x 100 / T (%)
Indicele Erissman: P. toracic - T / 2.

La adult I.E. trebuie sa aibe valori pozitive, la copii acest indice are valori
negative, se apropie de 0 la vrsta de 16-18 ani. n general, o valoare negativa
caracterizeaza toracele insuficient dezvoltat la vrsta adulta, dar un indice mare
poate fi datorat si unor depozite adipoase n exces n muschi, care nu mai sunt n
limite fiziologice.
Reprezinta raportul dintre naltimea si grosimea corpului. Val. medii: 3,38 barbati;
3,5 la femei
- relatia dintre perimetrul abdominal - statura:
P. abdominal x 100 / T (%)

- relatia dintre perimetrul antebratului - statura:
P. antebratului x 100 / T (%)

- relatia dintre perimetrul copasei - greutatea corporala:
Indicele Milcu-Maicanescu-Gerorgescu: P. coapsei x 100 / G (%)

- relatia dintre perimetrele segmentelor
statura:
(brat, antebrat, coapsa, gamba) -
indicele muscular Pende:

(P. brat + P. antebrat + P. coapsa + P. gamba) / 4 * 100 / T.
30
Diferentele dintre perimetrele musculare ale membrelor a doi subiecti de aceasi

vrsta, vor depinde predominant de dezvlotarea maselor musculare si a tesutului
adipos, deci de starea de nutritie. Un brat cu perimetrul de 35 la femeie si 40 la
barbat este unul bine dezvoltat, iar o coapsa cu perimetrul peste 60 este o coapsa
puternica.
Dezvoltare osoasa: perimetrul pumnului la nivelul epifizelor radiala si cubitala,

perimetrul genunchiului la mijlocul rotulei,
perimetrul gleznelor deasupra
maleolelor.
Suma acestor perimetre raportata la statura, da un indice n jur de 45 la barbat si
44 la femeie si care permite clasificarea indivizilor n 3 clase: cu osatura redusa,
avnd un indice osos sub 43, cu osatura medie indice osos ntre 43,5-45, cu
osatura puternica peste 45.
Greutate corporala si statura:

- indicele de corpolenta al lui Bouchard sau de nutritie al lui Quetelet:
G (gr.) / Talie (cm)

- indicele al lui Broca:
G = statura - 100, la barbati
G = statura - 105 la femei.

- indicele al lui Brusch:
G = statura - 100, pna la 165 cm
G = statura - 105, ntre 166 si 175 cm
G = statura - 110, peste175 cm
Compozitia corporala:
- tesut adipos procentual: 5 plici - abdomen, flanc, spate (sub unghiul omoplatului),
triceps brahial si extremitatea superioara a coapsei, puncte situate pe partea
dreapta a corpului. Valorile plicilor, n mod normal nu trebuie sa depaseasca +15 +20 mm. n sportul de performanta, scara marimii plicilor poate fi ntlnita dupa
cum urmeaza: 2 mm la culturism, 4-5 mm la gimnastica sportiva, 15-20 mm la
aruncatorii din atletism.
Formula:
T.A. (%) = ( suma a 5 plici x 0,15) + 5,8+ S.C.
31
S.C. - suprafata corporala calculata din raportul Statura/Greutate prin utilizarea

nomogramei lui Du Bois Raymond.
T.A. (kg) = T.A. (%) x G
M.A. = G - T.A. unde M.A. - masa activa
Valoarea optima a tesutului adipos este de 11%-12%. La un adult 2 mm de tesut
adipos reprezinta 1 kg greutate.
32
CAPITOLUL 4 SOLICITARILE FIZIOLOGICE LA CARE SUNT SUPUSI ATLETII DE

PERFORMANTA DIN CADRUL LPS
4.1 Solicitarile fizice ale aruncatorului de sulita

Aruncarea suliei este o aruncare de tip azvrlire, care din punct de vedere
tehnic i biomecanic are patru faze.
a)
Pregtirea pentru azvrlire const din prinderea suliei cu mna dreapt i
luarea poziiei de plecare pentru elan.

b)
Elanul const dintr-o alergare accelerat progresiv, cu sulia depind uor
umrul drept. Musculatura corpului depune un efort dinamic asemntor celui din
alergrile de vitez. Cu civa pai nainte de locul de azvrlire, sportiva efectueaz
faza de "depire a suliei", care const din deplasarea nainte a bazinului, n timp
ce membrul superior cu mna care ine sulia este dus mult napoi, iar trunchiul se
nclin pe spate. Rolul acestei faze este de a realiza o ntindere a lanurilor
musculare care vor efectua efortul final de impulsie, mrind prin aceasta
randamentul.
4.1.1. Forme ale activitatii muscular in efort
Efortul final const dintr-o contracie puternic, balistic a unui vast lan
muscular, care ncepe la nivelul minii care prinde sulia, se continu ncrucind
trunchiul i se termin cu piciorul sprijinit pe sol. Acest lan muscular este format din
flexorii degetelor ( extensorii cotului, abductorii i anteductorii n articulaia
umrului, muchii care deplaseaz ventral i basculeaz lateral scapula, lanurile
rotatorii ctre stnga ale trunchiului (sistemul transversospinos al muchilor
anurilor vertebrale din partea dreapt, oblicul extern drept al abdomenului i
oblicul intern stng al abdomenului), care l nlnuiesc n spiral, i lanul triplei
extensii de la piciorul de sprijin (fig. nr. 1). Activitatea depus de acest lan
muscular, care erpuiete de la mn pn la picior, este dinamica "de nvingere".
Concomitent, lanul muscular antagonist depune un efort dinamic "de cedare".
Coordonarea impulsurilor pariale are o deosebit valoare n eliminarea factorilor
33
de nfrnare a execuiei corecte i asigur randamentul maxim al efortului final.
Fig. nr. 1. Lanurile musculare care asigur aruncarea suliei [Iliescu, 1975,pag.221]
4.1.2. Solicitarea aparatelor cardio-vascular si respirator in efort
n cadrul general al modificrilor induse de efortul fizic la nivelul aparatului cardiovascular se instaleaz n timp o serie de adaptri care pot conduce i la obinerea
performanelor scontate.
Mecanismul cel mai rapid prin care inima ncearc s fac fa necesitilor din
efort este cel de modificare a frecvenei cardiace. Timpul minim prelungit al
diastolei este unul dintre elementele fundamentale adaptative ale cordului sportiv,
realiznd condiia de timp necesar pentru umplerea diastolic a cavitilor inimii,
ceea ce se va reflecta asupra volumului sistolic. Invers proporional cu producerea
tahicardiei are loc scderea timpului de umplere ventricular din diastol, ceea ce
atrage dup sine diminuarea progresiv a debitului sistolic, evident i a celui
cardiac, ajungndu-se la situaia paradoxal din unele afeciuni cardiace (de ex.
fibrilaii) cnd, dei frecvena inimii este foarte mare, organele interne sunt
hipoirigate datorit deficitului legat de scderea debitului cardiac.
Ca un indicator al strii funcionale cardiovasculare are semnificaie modul
de revenire dup efort. Dup efortul standard caracteristic fiecrui sport este
obligatorie revenirea n trei faze, care reflect de fapt adaptarea funcional
cardiovascular bun:
faza I de cteva secunde, n care revenirea spre valorile bazale s fie rapid;
faza a-II-a de 1-2 minute, cu o revenire mai lent i aproape de parametrii
cardiaci de plecare;
faza a-III-a de 2-4 (5) minute, n care trebuie s se ajung la frecvena cardiac
anterioar efortului fizic.
Printr-o alternare simpatico-adrenergic determinat de stimulii produi
de efortul fizic are loc o adaptare a volumului sistolic. La individul sntos i
neantrenat debitul sistolic variaz n limite de 60-80 ml snge pentru fiecare sistol
n repaus, n decubit. Aceast cantitate mai scade cu nc 10-40% n ortostatism,
prin scderea umplerii diastolice determinate de factorul gravitaional i de uoara
diminuare a ntoarcerii venoase ce acompaniaz modificrile de poziie. n aceste
condiii, dac se practic un efort fizic chiar minim sau moderat, creterea debitului
sistolic poate ajunge n cele mai multe dintre cazuri la valori de 100-110 ml snge
34
pentru fiecare sistol, mai rare fiind situaiile de 120-140 ml. Numai c aceast
cretere sistolic, pe de o parte, i frecvena cardiac crescut, pe de alt parte, nu
reuesc s fac fa cerinelor musculaturii scheletice, n special, dar nici s
asigure optima vascularizaie la nivel cerebral chiar n condiiile unei vasoconstricii
n unele teritorii, de exemplu aparat uro-genital. Ca urmare are loc o adaptare a
volumului sistolic care n efort poate s ajung, n urma antrenamentelor
sistematice, la valori de 170-200 ml snge (mai rar, dar nu imposibil la 250 ml)
pentru fiecare sistol. Aceast cretere de peste 2 ori poate fi realizat pe baza
modificrilor de frecven cardiac, de repaus i n timpul efortului, a creterii
perioadei de diastol ceea ce determin creterea umplerii ventriculare i crearea
condiiilor realizrii unei fore de contracie miocardic optime.
Prin modificrile frecvenei cardiace i ale volumului sistolic are loc o modificare i
a debitului cardiac n sensul de cretere pe baza celor dou, astfel nct n efort
inima poate vehicula cantiti impresionante de snge.
Adaptarea debitului cardiac (Blair S.N. i colab. 1995) la cerinele din
efortul fizic se poate realiza, totui, ntre anumite limite, chiar n situaiile celor
foarte bine antrenai: debitului sistolic optim se nregistreaz la frecvene cardiace
de 130 contracii/minut, creterea frecvenelor cardiace n regimuri superioare fiind
din ce mai greu de tolerat n efortul de antrenament, ajungndu-se ca la frecvene
mai mari de 180 bti/minut volumul sistolic maxim nu numai c nu mai crete
proporional ca s asigure efortul, ci scade ca valoare, atrgnd o scdere a
debitului cardiac. Pe acest aspect fiziologic se bazeaz utilizarea ca metod de
testare n laborator a capacitii de efort prin metoda strand, la care frecvena
optim este considerat n jurul valorii de 170 contracii/minut.
Aceast moderare a creterii debitului cardiac este posibil de realizat prin mai buna
utilizare a echipamentelor enzimatice (prin extragerea cantitativ i calitativ a
oxigenului), i prin creterea diferenei arterio-venoase de oxigen comparativ cu cei
nesportivi.
Concomitent cu modificrile de frecven, debit sistolic i debit cardiac au
loc i modificri presionale.
Tensiunea arterial sistolic, admis ca normal are valori ntre 100-145
mmHg, poate nregistra valori de pn la 200 mmHg prin mrirea forei de
contracie i prin creterea volumului sanguin circulant ca urmare a impulsurilor
simpatice i a eliberrilor de catecolamine circulante. Aceste valori scad relativ
repede dup oprirea efortului fizic prin ncetarea aciunii de pomp a muchilor
scheletici, prin diminuarea cantitii de adrenalin circulant i prin ncetarea
impulsurilor venite de la centrii cardio-acceleratori de la nivelul bulbului.
Semnificativ pentru aprecierea strii de sntate i a celei de antrenament este
revenirea postefort, care n funcie de proba standard aplicat trebuie s se
ncadreze n intervalul de timp de 1 minut pentru proba Ruffier, 3 minute pentru
proba strand, 3-5 minute pentru proba Martine. La ncetarea eforturilor se
nregistreaz scderi tensionale rapide, la sportivii cu hipervagotonie de repaus
valorile sistolice ajungnd la valori inferioare celor de plecare.
Tensiunea arterial diastolic nregistreaz valori normale sub cea de 90
mmHg. La cei neantrenai pe durata efortului se menine sub limita maxim admis
fr s prezinte particulariti deosebite.
Prin adaptrile sistematice la efort, la sportivi ntlnim valori de repaus ntre 60-90
mmHg, ns comportarea n efort este particular. n cazul eforturilor intense care
angreneaz un numr mare de mase musculare se realizeaz o vascularizaie mai
35
accentuat cu scderea rezistenei periferice totale, ceea ce antreneaz o scdere

important a valorilor diastolice imediat dup efort, uneori nregistrndu-se valori n
apropierea celei de 0 mmHg. Situaia este denumit "ton infinit" i poate fi
interpretat ca normal, adaptativ, dac la sfritul primului minut de la ncetarea
efortului standard se obin valori de mcar 20-30 mmHg. Astfel de situaii nu pot fi
considerate totui adaptri la efort, ci sunt expresii de rspuns necorespunztor la
antrenament.
n cazurile eforturilor neuro-psihice se nregistreaz cele mai mari valori ale
tensiunii arteriale diastolice, atribuite n special catecolaminelor.
n eforturile dinamice tensiunea arterial se modific puin att n efort, ct i dup
ncetarea acestuia. Situaia poate fi explicat prin modificrile minime ale
rezistenei generale rezultate din echilibrul balanei dintre vasodilataia din muchi,
miocard, plmni i vasoconstricia din organele pasive din efort.
Tot ca o adaptare tardiv la efortul repetat o constituie i realizarea unei
vascularizaii coronariene adecvate prin mbogirea echipamentului enzimatic al
miocitelor, att sub aspectul cantitative, ct mai ales pe seama celui calitativ
secundar deschiderii unor anastomoze nefuncionale n condiii de repaus. n
solicitrile cu durat ndelungat inima nu reuete s mai fac fa cerinelor
musculare, ceea ce reclam o modificare de volum din partea acesteia.
n condiiile unei rezistene periferice sczute are loc, iniial, dilataia reglatoare.
Prin continuarea ritmului de antrenament se ajunge la instalarea etapei urmtoare,
cea de hipertrofie ventricular, dar fr tulburri circulatorii. n raport cu
intensitatea, durata, caracteristicile efortului depus, aerob/anaerob, hipertrofiile pot
fi: predominant stngi, instalate n eforturile de rezisten; predominant drepte, n
eforturile efectuate cu toracele blocat, n apnee; sau hipertrofii globale, destul de
rar ntlnite la jocurile sportive. (Fletcher G.F. i colab. 1992)
n repaus are loc creterea perioadei de contracie izometric, a sistolei mecanice
propriu-zise, concomitent cu o scdere a vitezei iniiale de contracie cardiac i
ejecie a ventriculului stng. Prin acesta se creeaz rezervele funcionale cardiace
i o hipodinamie funcional miocardic i circulatorie.
n efort are loc o cretere a forei de contracie miocardic, concomitent cu mrirea
vitezei de expulzie a sngelui i cu scurtarea sistolei. Parametrul cel mai fidel de
apreciere a legturii activitii mecanice cu cea electric este perioada de mulaj sau
de laten electromecanic, ce corespunde nceputului unei Q de pe
electrocardiogram i primei vibraii ample a zgomotului I pe fonocardiogram.
Necesitile crescute de snge din efort sunt asigurate i pe baza creterii vitezei
de circulaie a sngelui de pn la trei ori, precum i prin realizarea unei
vasoconstricii n teritoriile implicate mai puin direct n efortul fizic: aparatul urogenital, parial aparatul digestiv.
Realizarea modificrilor amintite este posibil prin existena unor rezerve de
adaptare de care dispune aparatul cardiovascular (Drgan i colab. 1994):
rezerva de frecven cardiac;
rezerva de debit sistolic, realizat fie printr-o golire sistolic aproape complet, fie
prin umplere diastolic crescut;
rezerva de volum sistolic, realizat prin creterea volumului cordului;
rezerva de volum diastolic indus de proprietile fibrei miocardice de a se alungi
la presiuni de umplere crescute;
36
creterea fractiei de snge ejectat n timpul efortului.

Principala etap a mecanismelor prin intermediul crora se realizeaz adaptarea
necondiionat a aparatului cardiovascular la efort este reprezentat de formaiunile
neuronale bulbopontine care realizeaz reglarea debitului cardiac, distribuia
periferic a sngelui, coordonarea cordului cu circulaia periferic. Aceste
formaiuni nervoase au relaii funcionale cu formaiunile vegetative diencefalice;
prin intermediul lor are loc corelarea activitii cardiovasculare cu celelalte activiti
vegetative: metabolice, de termoreglare. Tot la acest nivel se angreneaz i veriga
hipofizar. Scoara cerebral realizeaz coordonarea complex a aprovizionrii cu
O2 a esuturilor i n acelai timp integrarea cu activitatea de relaie.
Factorii care declaneaz adaptarea funciei cardiovasculare la
necesitile impuse de efortul fizic acioneaz, reflex sau automat, direct asupra
formaiunilor nervoase. n categoria factorilor declanatori sunt inclui factorii
emoionali care acioneaz n sfera sistemelor de semnalizare. Ei produc prin
intermediul legturilor temporare intensificarea moderat a proceselor fiziologice
pregtitoare efortului fizic - starea de prestart. Prin nceperea activitii musculare
acioneaz i impulsurile necondiionate pornite de la proprioceptorii
osteotendinoi.
Influxurile nervoase condiionate i cele necondiionate ajunse n zona motorie a
scoarei cerebrale, iradiind, au efecte facilitatoare asupra centrilor vasomotori
cardioacceleratori. De la acest nivel prin intermediul simpaticului are loc
intensificarea circulaiei i vasodilataia n musculatura periferic. Activarea centrilor
hipotalamici n efort duce nu numai la declanarea reaciei simpatoadrenergic, ci
i la eliberarea de corticotrofin prin cortico-trophine-releasing factor. Acesta
stimuleaz axul hipofizo-corticosuprarenal, prin intermediul corticosteroizilor
intensific procesele metabolice n timpul efortului, ceea ce explic una dintre
cauzele oboselii ca fiind insuficiena funcional a corticosuprarenalei. Concomitent,
reacia simpatoadrenergic cu descrcarea de catecolamine, prin feedback pozitiv,
are influene activatoare asupra sistemului nervos central, contribuind la
intensificarea aportului i transportului de O 2, la mobilizarea resurselor energetice,
la intensificarea metabolismului anaerob de la nceputul efortului i a proceselor
oxidative care urmeaz. Un mecanism discutat de cretere a presiunii n atriul drept
i n venele cave ce conduce la efect cardioaccelerator pare s fie cel legat de
stimularea receptorilor cavo-atriali - reflexul Bainbrige.
A doua cale de reglare a adaptrii cardiovasculare este cea
umoral, determinat de modificrile compoziiei sanguine: creterea presiunii
pariale a CO2, creterea concentraiei de H+ prin acumularea acidului lactic,
scderea presiunii pariale a O2, creterea concentraiei de K+,H2CO3.
n concluzie efectele antrenamentului asupra aparatului cardiovascular pot fi
sistematizate:
bradicardia de repaus i relativ de efort;
alungirea sistolei, ca economie de travaliu, ct i a diastolei cu favorizarea fluxului
coronarian;
scderea consumului de O 2 la 20-35 cm3 O2/minut fa de 30-50 cm3 O 2/minut la
neantrenat;
37
mbuntirea circulaiei miocardice prin mrirea ostiumului coronarian, creterea

n lungime i diametru a capilarelor, creterea numrului de capilare funcionale
active;
hipertrofia miocardic cu creterea n greutate a cordului de la 300 grame la 500

grame, greutate critic;
dilataia reglatoare a inimii prin mrirea cavitilor acesteia; volumul mare al

cavitilor i cantitatea mare de snge rezidual confer cordului antrenat
posibilitatea de a expulza n efort un volum sistolic mai mare.
Efectele antrenamentului sportiv asupra cordului conduc la ameliorarea morfofuncional a acestuia care are loc n etape succesive: comutarea neuro-vegetativ
spre trofotropie, creterea inotropismului cardiac, creterea volumului inimii.
creterea capilarizrii muchilor scheletici;
creterea rezistenei periferice n repaus i scderea considerabil n efort prin
deschiderea prompt a unui numr mai mare de capilare care vor asigura un flux
sanguin corespunztor i adaptat cerinelor;
creterea diferenei arterio-venoase considerat ca un indicator al ameliorrii
indicelui de utilizare a oxigenului. Reversul acestei adaptri este capacitatea
muchilor sportivilor de a funciona n repaus cu un flux sanguin sczut.
Efectele antrenamentului sportiv asupra aparatului respirator se pot sistematiza n:
creterea debitului respirator maxim;
desfurarea economic a ventilaiei prin frecven moderat a micrilor
respiratorii i volum curent mare;
mbuntirea raportului ventilaie-perfuzie;
creterea intens i persistent a consumului de oxigen.
Efectele antrenamentului asupra aparatului locomotor
n timp, antrenamentele determin la nivelul aparatului locomotor urmtoarele

modificri:
hipertorfia i/sau hiperplazia fibrelor musculare, produse sub aciunea intensitii
contraciei sistematice i a aprovizionrii insuficiente, iniiale cu oxigen;
ameliorarea substratului energetic i enzimatic al contraciei musculare:
antrenamentele de vitez i for mresc substratul energetic n adenozintrifosfat

i fosfocreatin,
antrenamentele de andura stimuleaz formarea mioglobinei i a depozitelor de

glicogen;
creterea numrului de capilare i de anastomoze intercapilare pe unitatea de

seciune muscular;
38
creterea patului vascular, care depete proporional hipertrofia fibrei

musculare, ceea ce determin ameliorarea aprovizionrii locale cu oxigen;
scderea valorilor reobazei i cronaxiei exprim mbuntirea excitabilitii

musculare.
Efectele antrenamentului asupra sistemului nervos
n urma antrenamentelor la nivelul sistemului nervos se pot nregistra urmtoarele

efecte:
procesele de excitaie i de inhibiie sunt mai intense, mai mobile, mai echilibrate;
mbuntirea stabilitii fa de factorii perturbatori prin optimizarea localizrii i
alternrii focarelor dominante de la nivelul scoarei cerebrale;
creterea gradului de percepie la modificrile mediului i a celui de a elabora
decizii, de a rspunde adaptat la stimuli variai.
Efectele antrenamentului asupra aparatului locomotor
n timp, antrenamentele determin la nivelul aparatului locomotor urmtoarele

modificri:
hipertorfia i/sau hiperplazia fibrelor musculare, produse sub aciunea intensitii
contraciei sistematice i a aprovizionrii insuficiente, iniiale cu oxigen;
ameliorarea substratului energetic i enzimatic al contraciei musculare:
antrenamentele de vitez i for mresc substratul energetic n adenozintrifosfat

i fosfocreatin,
antrenamentele de andura stimuleaz formarea mioglobinei i a depozitelor de

glicogen;
creterea numrului de capilare i de anastomoze intercapilare pe unitatea de

seciune muscular;
creterea patului vascular, care depete proporional hipertrofia fibrei

musculare, ceea ce determin ameliorarea aprovizionrii locale cu oxigen;
scderea valorilor reobazei i cronaxiei exprim mbuntirea excitabilitii

musculare.
Efectele antrenamentului asupra sistemului nervos
n urma antrenamentelor la nivelul sistemului nervos se pot nregistra urmtoarele

efecte:
procesele de excitaie i de inhibiie sunt mai intense, mai mobile, mai echilibrate;
39
mbuntirea stabilitii fa de factorii perturbatori prin optimizarea localizrii i

alternrii focarelor dominante de la nivelul scoarei cerebrale;
creterea gradului de percepie la modificrile mediului i a celui de a elabora

decizii, de a rspunde adaptat la stimuli variai.
4.1.3.
Probleme
medicale
pe
care
le
ridica
solicitarile
in
timpul
antrenamentului sportivilor de performanta

a) La sportivii care nu se incalzesc suficient inaintea unui
antrenament , n timpul efortului se pot nregistra valori de 190-210 contracii/minut.
Sigur c la astfel de valori, uneori i mai mari de 210 bti/minut, se pune problema
eficienei muncii depuse. La o astfel de frecven cardiac, timpul pe care l ocup
diastola n revoluia cardiac este mult sczut, ceea ce determin automat
scderea umplerii diastolice i implicit a fraciei sngelui ejectat cu fiecare sistol n
circulaie. Evident c o astfel de stare de lucru nu poate fi meninut timp
ndelungat i cu att mai puin s poat susine un efort de antrenament de minim
90 minute. Tocmai ca mecanism adaptativ are loc bradicardizarea inimii n repaus,
ca expresie a strii de hipervagotonie, ceea ce permite ca pornind de la valori
bazale mai mici, n timpul eforturilor creterile de frecven cardiac s ajung n
limite tolerabile pentru organism i posibil de a fi meninute timp ndelungat. Este
evident c prin aceast adaptare inima reuete s-i sigure o perioad de diastol
suficient pentru a face fa condiiilor de lucru impuse. (Braith R.W. i colab. 1994)
b) toti alergatorii sunt susceptibili de a avea probleme cu picioarele.
Printre problemele des intalnite pe care alergatorii le pot dezvolta la picioare si
glezne se numara: basicile, ciupercile, luxatiile gleznelor, fracturile de oboseala,
tendinitele si fasciita plantara. Din fericire cele mai multe dintre aceste afectiuni pot
fi prevenite si usor tratate. Cu toate acestea, atunci cand problemele la picioare si
glezne sunt ignorate pot deveni greu de tratat si chiar dezvolta rezistenta la
tratament. Cea mai frecventa cauza a durerilor de calcai este fasciita plantara, care
este rezultatul stresului excesiv la care este supusa o structura de tip ligament lung
(fascia plantara) in zona inferioara a piciorului. Stresul excesiv poate cauza rupturi,
40
care la randul lor genereaza inflamatii si dureri. Simptomele clasice sunt durerile la
calcai la primii pasi dimineata sau la reluarea efortului dupa perioade lungi de
odihna. Inflamatia tendonului lui Achile si problemele conexe la gamba sunt printre
cele mai des intalnite accidentari ale alergatorilor. Durerea apare in partea
inferioara a calcaiului sau in gamba, poate fi taioasa in timpul activitatii si terna si
profunda
in
timpulodihnei.
Fracturile de oboseala apar cel mai adesea la oasele metatarsiene. Acestea

sunt oasele lungi din chiar mijlocul piciorului. Durerea poate fi localizata in tibie si
confundata cu o leziune la fluierul piciorului. O fractura de oboseala este o ruptura
partiala a osului. Durerea este cel mai adesea taioasa si poate aparea brusc,
nefiind insa rezultatul unei afectiuni sau traume specifice. Fracturile de oboseala
sunt cel mai adesea rezultatul suprasolicitarii. Daca observi o umflatura sau
contuzie brusca la picior, fara a o putea asocia cu vreo afectiune specifica, atunci
trebuie sa iti consulti de indata podiatrul. Tratamentul tipic este chirurgical si poate
dura intre 4-6 saptamani.
4.2. Solicitarea neuropsihica in timpul unui antrenament
4.2.1 Incarcarea mental in timpul unui antrenament
41
Vizualizarea unui muschi sau ansamblu de muschi, inainte sau in

timpul executarii unui efort pentru grupa respectiva, va mobiliza, pe langa o
executie corecta, si un flux crescut de sange si va eficientiza antrenarea grupei.
In drum spre sala de antrenament, sportivul isi poate imagina mental efortul de a
ridica greutati din ce in ce mai mari, se va vedea pe el executand si impingand
acele greutati si se va monta mental pentru a-si indeplini obiectivul: marirea
numarului de kilograme de pe bara si castigul in masa si forta. Imaginile cu el, din
ce in ce mai puternic, vor stimula tot organismul si vor mobiliza toate resursele lui
pentru a indeplini aceasta sarcina trasata mental de catre sportiv. Convingerea
profunda, ca vei reusi sa invingi greutatea, iti va deschide posibilitatea de a te
antrena cu greutati din ce in ce mai mari si forta si capacitatea de efort vor creste
considerabil.
abordau antrenamentul din punct de vedere mental la cel mai inalt nivel.
Dimpotriva, vor lua totul la modul personal, ca o lupta cu greutatile, atitudine care
apoi le va aduce, la sfarsitul antrenamentului, gustul unei victorii muncite si
satisfactia unei batalii castigate.
Senzatia de castig a luptei, dublata si de certitudinea unei forte fizice
impresionante, il va transforma pe un tanar, practicant al fitnessului recreational, in
culturistul de performanta, care va dori sa duca noi si noi batalii, pentru ca in final
sa acceada catre batalia finala: competitia unde se intrec cei mai buni dintre cei
buni!
Aceeasi atitudine mentala trebuie sa existe si fata de suplimente. Atunci
cand consumam un shake proteic si ne gandim: doamne sa il inghit mai repede sa
scap, clar corpul nu va beneficia suficient de mult de acei nutrienti, ca in cazul unei
abordari de genul: acum voi bea aceasta proteina, care imi va transforma corpul
intr-o fabrica de muschi, imi va da energia sa ma refac dupa antrenament si sa ma
dezvolt cat mai rapid!
O atitudine mentala pozitiva, de invingator, va va aduce satisfactii si in
antrenament, dar si in starea generala psihosomatica, va va feri de depresii si va
va incarca pozitiv, atat inainte, cat si dupa efectuarea antrenamentelor.
Repetarea mentala constituie imaginea unei miscari , situatii , sau serii de
evenimente.
Cand o actiune este imaginata se produc impulsuri care se
deplaseaza pe traseele nervoase asociate cu miscarea.Este cunoscut sub
denumirea de Efectul CARPENTER.Stimularea imbunatateste activitatea cerebrala
care produce o crestere a eficientei, a unor situatii cand sunt intalnite in jocul real
(de exemplu momentul penalty-uri la fotbal sau setul decisiv la tenis).Repetarea
mentala nu trebuie sa inlocuiasca activitatea fizica insa atasand acest model de
antrenament se observa o mai buna performanta a jucatorului.
Se pot repeta actiuni de scurta durata (aruncarea mingiei la cosul de
baschet sau executarea unei lovituri libere), fie un eveniment care este mai
complex (o combinatie tactica , o runda de lupta , un set de tenis) pana la
executarea mintala a unui intreg meci.
Cartela de antrenament
42
Aceasta cartela reprezinta un cartonas care cuprinde Obiectiv , Rezultat,

Ganduri inainte de meci, Senzatia aflarii rezultatului.Pregatirea pentru urmatorul
meci , etapa de calificare ,si planul de antrenament mental din situatia de
incepere a meciului .(ex: meciul mintal pleaca de la 1-0 pt adversar , 1-1 ; 3-2
pentru tine , ect)
In timpul antrenamentului creierul trimite informatii catre sistemul
cardiovascular si al muschilor.
Se vor urmarii: vizualizarea obiectivului, gandirea pozitiva , imaginea de castigator,
fundal sonor din timpul meciurilor.alimentatie, puls,raportul efort/odihna.
Antrenamentul mintal cuprinde:
1) Stabilirea obiectivului SMART.
2) Vizualizarea obiectivului
3) Folosirea ancorei din Programarea Neurolingvistica (NLP)
4) Monitorizarea gandurilor si emotiilor in desfasurarea meciului mental.
Parametrii biologici solicitati in antrenament in diferite sporturi
SPORT
Atletism
PARAMETRI
Neuromuscular, endocrin-metabolic, neuropsihologic
sprint
Cardiorespirator, neuropsihologic, neuromuscular
semifond
Endocrin-metabolic, cardiorespirator, neuromuscular
fond
Neuromuscular, neuropsihologic
sarituri
Neuropsihologic, endocrin-metabolic, neuromuscular
aruncari
Baschet
Canoe
Scrima

Cardiorespirator, endocrin-metabolic, neuromuscular
Neuropsihologic,
neuromuscular,
endocrin-metabolic,
Gimnastica
Handbal
Canotaj
cardiorespirator
Neuropsihologic, neurometabolic, neuromuscular
Endocrin-metabolic, cardiorespirator, neuromuscular
43
Rugby
Soccer
Inot
Tenis
de
Neuropsihologic, neuromuscular, cardiorespirator

Neuropsihologic, neuromuscular, endocrin-metabolic
Cardiorespirator, endocrin-metabolic, neuropsihologic
Neuropsihologic, neuromuscular
masa
Volei
Sursa: T. Bompa
4.3.Solicitarea neuropsihica in timpul unui antrenament
4.3.1 Ambianta vizuala
Microclimatul profesional cuprinde totalitatea factorilor fizici ai aerului de la
un loc de antrenament: temperatura, umiditatea, curentii de aer, radiatiile calorice si
temperatura suprafetelor. Toti acesti factori actioneaza combinat si concomitent
asupra organismului, dar temperatura aerului este determinanta, ceilalti parametri
avand rol de potentare sau diminuare a efectelor sale. Microclimatul nefavorabil
este ansamblul factorilor de microclimat a caror actiune combinata depaseste
capacitatea adaptativa a organismului, suprasolicitand sistemul de termoreglare
pentru mentinerea homeostaziei termice. Suprasolicitarea termoreglarii determina
stres termic.
Microclimatul nefavorabil poate fi cald sau rece.
Sportivul bine protejat poate tolera variatii ale temperaturii ambiante intre -50 si +
100 C, dar temperatura centrala a organismului poate varia fara sa fie afectata
starea de sanatate a organismului in limita a 4C.
Temperatura interna: sublinguala, conductul auditiv ext, intrarectal, intravaginal
Texterna medie = 36 -36,3 C
Temperatura externa = axilara, maxima N = 36,7 37 C
T axilara = 39-39,5 C risc de soc caloric
T interna maxima= 42-43 C deces, T interna minima= 24 C deces
Tinterna maxima normala 37,5 C
Vezi limitele minime/ Maxime ale temperaturii aerului si vitezei curentilor de aer
admise la locurile de munca NGPM( functie si de efortul fizic). Limite minime la
temperatura intre 25 si 15 C si limite maxime intre 30 si 22 C
Pentru mentinerea homeostaziei termice organismul schimba caldura cu mediul
44
inconjurator prin: conductie, convectie, radiatie si evaporarea transpiratiei.

-Zona de confort termic = 20- 24 C
-Disconfort termic ( prezinta acuze, dar nu au modificari patologice) = 10 -18 C sau
24 -39,1 C
-Stres termic ( acuze + modificari patologice) = 0-10 C sau > 39,1 C
-Risc de degeratura pe zonele neacoperite 180 b/ min
-temperatura centrala > 38 C
-frecventa cardiaca in perioada de revenire > 110 b/ min
-simptome- oboseala accentuata, greturi, ameteli
Risc crescut daca:
Mai multe ore scadere in G mai mare de 1,5% din G sa / schimb de lucru sau Na
urinar 18 C, AC, dusuri aclimatizarea expunerea progresiva la caldura.
Ambianta calda si uscata = 2 h/ zi timp de 10 -12 zile
Ambianta calda si umeda = 3-4 h/ zi timp de 10-12 zile
Starea de aclimatizat se pierde dupa 2 saptamani de pauza.
Combaterea deshidratarii: bauturi reci, H2O la 10 -15 C, CI apa de la frigider cu
pauze la 20 minute pt. 100 -200 ml lichide ; de evitat bauturile gazoase sau alcool;
consumul de apa va depasi senzatia de sete; consum suplimentar de NaCl la cei
cu regim hiposodat
Profilaxia medicala HG 1169/2011
Procese tehnologice, locuri de antrenament si probe expuse la microclimat
rece:
in interior antrepozite frigorifice, camere de conservarea carnii-sararii, abatoare,
spatii de pastrare legume, fructe
in exterior constructii, transporturi, agricultura, intretinere retele electrice,
vanzatori ambulanti
imersie in apa scafandri, santiere navale
Senzatia de disconfort termic apare la T< 15 C la posturile sedentare, la
temperatura < 5 C riscul e imediat
Profilaxia tehnico-organizatorica pentru microclimat rece:
- asigurarea unei incaperi incalzite cu bauturi calde si vestiar
semnalizarea zonelor reci, alunecoase
manusi si echipament de protectie termoizolant
45
materiale antiderapante
in camerele frigorifice dispozitive de deschidere din interior
reducerea condensului prin ventilatie si usi cu inchidere rapida
perdele cu aer cald in atelierele mari in fata usilor
regim de munca cu pauze organizate pt. Incalzire
alimentatie bogata caloric
Profilaxia medicala HG 1169/2011
4.3 .1 Cromatica salii de antrenament

Ambianta luminoasa profesionala( iluminatul profesional). Culorile si
medicina muncii.
Toate spatiile interioare si exterioare ale unitatilor in care se antreneaza sportivii
sunt iluminate: natural, artificial sau mixt. Iluminatul este caracterizat de: sursa de
lumina, corpul de iluminat, sistemul de iluminat, nivelul de iluminare, calitatea
iluminarii( uniformitatea, distributia luminantelor, fenomenul de stralucire, culoarea
luminii, culoarea suprafetelor iluminate, redarea culorilor).
Sisteme de iluminat:
a) natural, artificial sau mixt
b) general, localizat(suplimentarea intr-o anumita zona) sau local ( suplimentarea
pe un post de munca)
c) combinat ( iluminat general + artificila local/ localizat)
Conditii calitative si cantitative pentru realizarea unui iluminat fiziologic:
Conditii calitative:
-compozitia spectrala cat mai apropiata de lumina naturala
-corect dirijat pentru obtinerea unei imagini clare, fara umbre in campul visual
uniform repartizat sa evite producerea de straluciri directe sau reflectate in campul
visual sa nu prezinte pericol de incendii sau explozii.
4.3.2. Vizibilitatea sarcinilor vizuale
Conditii cantitative:
sa fie suficient, cel putin egal cu valorile din NGP
-Iluminat natural: CLN = S ferestre/ S podea ? 0,1
46
Surse artificaile: numar, tip, amplasare nivelul de iluminare necesar si suficient se

calculeaza functie de: dimesinunea detaliului Q 1,2 mm VLE = 10-100 lx functie de
caracteristica fondului si de kontrast
Caractersitica fondului:
intunecat CR(coeficient de reflexie) = FR ( flux reflectat)/FI( flux incident) 0,4
Kontrast fond/ detaliu
- masuratorile se fac la 85 de cm de podea
Efectele asupra sanatatii:
asigurarea unui iluminat suficient, fiziologic si rational are ca scop:
-stimularea activitatii nervoase SNC
-cresterea capacitatii de munca
-prevenirea oboselii profesionale
-evitarea suprasolicitarii analizatorului vizual
-prevenirea unor BP oculare si a AM
4.3.5.Propuneri privind imbunatatirea cromaticii
Profilaxia tehnico-organizatorica:
nivele de iluminare mai mari pentru mijloace de munca de culoare inchisa, cu
contraste slabe si detalii micisuprafetele mari de culoare alba determina cele mai
mari straluciri ideal nivel de iluminare mare si coeficienti de reflexie mici ai podelei,
peretilor, mobila
solicitarea vizuala e optima cand postul de munca e luminos si mediul relativ
intunecat stralucirile indirecte se pot elimina prin mijloace de munca si suprafete
matede preferat culorile calde, de evitat cele apropiate de rosu varstnicii necesita
niveluri de iluminare mai mari
4.4 Solicitarea kinestezica la locul de munca
4.4.2 Propuneri privind combaterea si prevenirea efectelor nefavorabile ale
efortuluzi prelungit in cazul atletilor
Intrucat refacerea faciliteaza revenirea rapida dupa antrenament, printre
mijloacele permanente ale refacerii trebuie incluse:
-
alternarea rationala a efortului cu refacerea;
incercarea de eliminare a factorilor de stres social;

47
crearea unei atmosfere calme in echipa, increzatoare si optimiste;
dieta rationala si variata, specifica sportului si fazei de pregatire;
odihna activa si implicarea in activitati sociale placute si relaxante;
monitorizarea permanenta a starii de sanatate a fiecarui sportiv.

Inainte de competitie
Prin consumarea de cantitati mici de hrana se permite diafragmei sa urce mai bine,
in schimb consumul mare de proteine si alimente grase necesita cel putin 5-6 ore
de digestie. Astfel, Wenger (1980) recomanda consumarea de grasimi si proteine
animale cu cel putin 4 ore inainte de competitie; cel putin 3 ore in cazul proteinelor
din peste; 1-2 ore pentru CHO.
Nu este recomandat consumul exagerat de paine si legume intrucat produc gaze
intestinale. Trebuie evitat consumul de alcool si de bauturi carbogazoase.
In cazul in care este dominant procesul aerob, sportivul trebuie sa atinga
homeostazia, proces facilitat prin activitate fizica usoara pe o durata de 15-20
minute.
Este foarte important sa se consume lichide pentru refacerea a tot ceea ce a
fost eliminat prin transpiratie. Dragan (1978) recomanda consumul de bauturi
alcaline (lapte, suc de fructe), imbogatite cu minerale, glucoza si vitamine.
Somnul adanc si odihnitor este stimulat printr-o relaxare adecvata, prin
antrenament psihotonic.
In primele doua zile dupa incheierea competitiei se urmeaza o dieta de
recuperare, bogata in vitamine si substante alcaline (salate, fructe, lapte si
legume), evitandu-se mesele bogate in proteine (Bucur 1979) si consumul de
alcool, tutun. Timpii de refacere dupa un efort epuizant (compilat pe baza datelor
din Fox, 1984)
PROCESUL
DE
MINIMUM
MAXIMUM
REFACERE
Refacerea
2 min.
3 - 5 min.
3 min.
5 min.
1 min.
2 min.
fosfagenului
muscular
PC)
Acoperirea
(ATP
si
datoriei
de O2 alactacid
Refacerea
O2
mioglobina
48
Acoperirea
datoriei
30 min.
1h
de O2 lactacid
Refacerea
glicogenului
muscular
a) dupa o activitate
2 h pentru o refacere de 40 %
intermitenta
b) dupa o activitate

prelungita, nonstop
Indepartarea

10 min. pentru a elimina 25 %
acidului
20 - 25 min. pentru a elimina 50 %
lactic
din
muschi si sange
1 h - 1:15 h pentru a elimina 95 %
4.5 Solicitari datorate factorilor climatic in timpul antrenamentului de

atletism
4.5.1 posibilitati de adaptare a organismului in timpul antrenamentului la
temperature ridicate /scazute.
Pastrarea caldurii in corp este mult mai dificila daca ai pielea umeda. De fapt
capacitatea termica a apei inseamna ca aceasta poate transfera caldura de 70 de
ori mai rapid decat aerul.
Cercetarile: Imbracamintea pentru antrenamente de iarna fabricata dupa
ultimele tehnologii usuca, respira si are multe alte trasaturi extraordinare. Cu toate
acestea un studiu din 2008 al Uniunii Europene efectuat asupra a 6 tipuri diferite de
astfel de imbracaminte a demonstrat ca legile fizicii inca se aplica: odata ce hainele
ti se uda, vei pierde de 2 ori mai multa caldura decat ai pierde cu hainele uscate.
Cheia este sa eviti sa transpiri in primul rand. Pentru un antrenament de
intensitate moderata de alergat sau schi, imbraca-te astfel incat sa simti o usoara
senzatie neplacuta de frig in primele 5 minute. Pe masura ce te incalzesti, da jos
din straturile de imbracaminte inainte de a transpira.
49
Primele adieri de iarna sunt cele mai grele. Dupa o luna sau 2 insa,
temperaturile de sub 2 grade devin mai suportabile. Inseamna asta insa ca
organismul s-a obisnuit sa mentina mai multa caldura?
Un studiu recent al cercetatorului Stephen Cheung de la Universitatea din
Brock a facut urmatorul experiment: participantii si-au scufundat mainile si
picioarele in apa de 8 grade timp de 30 de minute. Dupa 15 zile, senzatia de durere
pe o scala de la 1 la 10 a scazut de la 4,5 la 2,5, ceea ce este un semnal clar de
aclimatizare. Insa schimbarea de perceptie a durerii nu a insemnat o mai buna
circulatie sau o mai mare temperatura a pielii in mainile lor reci.
Dupa o iarna lunga, extremitatile iti vor fi la fel de reci, dar nu vei mai
resimti asta in aceeasi masura o combinatie periculoasa de factori care poate
duce la degeraturi. Nu te baza astfel foarte mult pe rezistenta la frig.
Vantul nu face de fapt aerul mai rece, ci numai imprastie micro
stratul de aer cald din jurul corpului tau, facandu-te sa te simti mai rece si
accelerand pierderea de caldura.
Specialistii de la Centrul Canadian pentru Cercetare in domeniul Apararii
si Dezvoltarii au jucat un rol esential acum o decada in intelegerea influentei
vantului rece asupra degeraturilor. Ei au descoperit ca pragul cheie de risc pentru
aparitia degeraturilor este atunci cand temperatura vantului scade sub 27 de grade,
punct in care pielea expusa poate capata degeraturi in mai putin de 30 de minute.
Nu trebuiesc lasate portiuni de piele neacoperite si tine cont de faptul ca
vei resimiti vantul inca mai rece in timpul antrenamentelor de viteza cum sunt
alergarile si schiatul.
Scuza clasica pentru evitarea antrenamentelor in aer liber iarna este
aceea ca inspiri un aer atat de rece. Nu exista insa niciun risc sa-ti inghete plamanii
pentru ca inspiri adanc aer rece. Cu toate acestea multi acuza tuse suparatoare si
respiratie ingreunata in timpul sporturilor de iarna.
Un studiu efectuat in 2005 de catre Kenneth Rundell de la Universitatea
Marywood din Pennsylvania a transat aceasta veche controversa.
Bronhoconstrictia cauzata de activitatile sportive pe timp de iarna si care apare la 4
pana la 20% dintre atleti este cauzata de uscaciunea aerului, nu de temperatura
50
sa. Inhalarea unor volume atat de mari de aer uscat irita celulele extrem de
sensibile ale cailor respiratorii, contractandu-le.
Daca apar astfel de semne de bronhoconstrictie, sportivul trebuie sa-si
acopere partial sau total gura cu o cagula subtire, esarfa sau o masca prin care sa
poata respira. Aceste materiale vor retine o parte din vaporii de apa pe care ii
expira si astfel vor umezi aerul pe care il inspira.
4.5.2 Propuneri
privind combaterea actiunilolor daunatoare
organismului in cazul sportivilor de performanta
Paralel cu cresterea efortului, deci si a posibilitatilor aparitiei precoce a

fenomenelor de oboseala post-efort, apare imperios necesara utilizarea unor
mijloace de refacere, a caror generalizare trebuie sa devina o realitate, in vederea
accelerarii restabilirii potentialului biologic al organismului. Modificarile care au loc
in mediul intern si extern al organismului uman, sunt urmate spontan la incetarea
efortului, de raspunsuri post-actiune care urmaresc restabilirea echilibrului afectat,
conform cerintelor hemostazei generale. Pe plan metabolic, modificarile induse de
efort se manifesta prin evidentierea proceselor catabolice care apar exagerate.
In perioada de refacere restabilirea post-efort incep sa primeze procesele
anabolice de recladire tisulara.
Cu cat un organism este mai echilibrat, cu atat autoreglarea functiilor vitale
este mai optima si cu atat mai perfecta si mai stabila apare homeostazia mediului
intern, iar procesele ce au loc la nivelul scoartei cerebrale vor fi mai economicoase
si mai echilibrate, echilibru care conditioneaza restabilirea dupa efort.
Rezulta deci ca tipul de sistem nervos central si corelatia neuro-endocrinometabolica si vegetativa reprezinta cheia de rezolvare a acestui proces efort
refacere, care in final conditioneaza buna stare fizico-psihica a sportivului si deci
eficienta lui in pregatire.
In privinta proceselor metabolice de restabilire dupa efort, studii si cercetari
experimentale au permis extragerea urmatoarelor concluzii deosebit de importante:
51
Recladirea anabolismului are loc in doua etape:

-
prima, imediat dupa efort - se manifesta prin sporul de protoplasma vie de la

nivelul celular, furnizand energie si asigurand perfectionarea fiziologica si
biochimica corespunzatoare, care permite realizarea unui randament superior
energetic intr-o etapa ulterioara;
cea de-a doua etapa anabolica se manifesta prin ameliorarea potentialului

fizico-chimic, care are ca rezultat o crestere a energiei libere, deci un randament
sporit.
Etapa anabolica se manifesta mai pregnant la incheierea proceselor de
maturizare morfologice si functionale ale organismului adolescent. La nivel
neuromuscular se inregistreaza o scadere a temperaturii muschiului, refacerea
musculara depinzand de cresterea rezervelor de miglobina consumate in timpul
efortului si de intensificarea proceselor enzimatice orientate spre cresterea sintezei
de proteine, pentru a se reface structurile pierdute in efort. De asemenea, notam o
refacere a rezervelor de glicogen hepatic si muscular
Capacitatea de efort si performanta sportiva poate fi compromisa in timpul
unor antrenamente si competitii, iar daca organismul nu se reface rapid se ajunge
la incapacitatea sportivului de a se antrena, de a executa sarcina de lucru
planificata si de a atinge performanta asteptata. Pentru evitarea acestei situatii
trebuie aplicate urmatoarele tehnici de refacere (Dragan 1978; Bucur 1979):
relaxarea psihotonica, exercitiile yoga, Trager, presopunctura, terapia cu oxigen,

aeroterapia,
balneoterapia,
masajul
si
chemoterapia
in
cazul
sferei
neuropsihologice;
-
balneoterapia, masajul, relaxarea psihotonica, yoga, Trager, presopunctura, un

regim alimentar bogat in alimente alcaline si minerale, chemoterapia - pentru
sistemul neuromuscular;
terapia
cu
oxigen,
antrenamentul
psihotonic,
masajul,
presopunctura,
kinoterapia, chemoterapia si un regim alimentar bogat in minerale si substante

alcaline - in cazul sferei endocrino-metabolice;
-
terapia cu oxigen, balneoterapia, masajul, relaxarea psihotonica, presopunctura,

chemoterapia si un regim alimentar bogat in substante alcaline - pentru sistemul
cardiorespirator.
52
CAPITOLUL V. MICROCLIMATUL INDUSTRIAL IN CADRUL LICEULUI CU

PROGRAM DE ATLETISM
REALIZAREA SI MENTINEREA UNUI MICROCLIMAT INDUSTRIAL FAVORABIL
ANTRENAMENTELOR DE ATLETISM
5.1 Analiza temperaturii ,umiditatii si a curentilor de aer in sala de
antrenament
Edificiile sportive se clasific n edificii de tip nchis (sli de gimnastic, lupt,
box, haltere, jocuri sportive, scrim, patinare artificial bazine de not, tiruri) i de tip
deschis (locuri pentru ocupaii cu atletismul, jocuri sportive, pistepentru patinaj i
alergri, bazine artificiale, etc.).
Edificiile sportive de tip nchis i deschis pot fi constituite ca obiecte aparte
sau ca elemente nchise n componena altor complexe sportive.
La alegerea locului pentru practicarea sportului de performanta trebuie s
se in cont n primul rnd de natura i configuraia solului. Solul pe care se
construiete o baz sportiv se recomand s aib un grad mare de poro-zitate.
Aceasta asigur o bun permeabilitate pentru aer i ptrunderea oxigenului n sol,
care ajut mineralizarea i autopurificarea solului. Un sol umed (mltinos) cu
porozitate mic este poluat i nesntos, poate conine sute de milioane de
microbi, inclusiv cei patogeni (B. tetanus, B. antraxus). Avnd n vedere c sportivii
au contacte dese i dure cu solul, acesta este n pericol s contacteze aceste boli.
Cnd se alege locul pentru amenajarile sportive de tip deschis, e necesar s
fie efectuat n mod obligatoriu o analizchimico-bacteorologica solului.
Terenul trebuie s fie nsorit, uscat, s aib o parte suficient pentru scurgerea
apelor meteorice, nivelul apelor freatice s fie cel puin la 2 m adncime.
n scopul realizrii unui microclimat ct mai favorabil, se recoman-d ca
baza sportiv s fie amplasat n apropierea unei ape curgtoare, unui parc
natural, care au urmtoarele avantaje
aerul relativ curat, lipsit de particule de praf;
aerul bogat n oxigen pe parcursul zilei;
53
temperatura aerului mai sczut vara i mai crescut iarna, prezint variaii mai
mici;
umiditatea aerului mai crescut i mai constant,mai mult li
-nite, iar culoarea verde a frunzelor i ierbii odihnete ochiul, SNC,crend o stare
psihic pozitiv
Trebuie de inut cont i de poluarea aerului, de aceea se vor evita vecintile
nocive (sursele de praf, fum, substane toxice de la fabrici i uzine, strzi cu trafic
mare). Se ia n vedere i direcia vntului.
Condiiile microclimei edificiilor sportive nchise depind n maremsur de
eficiena lucrului sistemelor de nclzire i ventilare a aerului, mai ales n perioada
rece a anului. La construirea edificiilor sportive sis-temul de nclzire se
proiecteaz dup temperaturacalculat a aerului, ceea ce nseamn c sistemul de
nclzire trebuie s menin n ncpere temperatura optim n cazul celei mai
joase temperaturi a aerului extern pentru localitatea dat. n slile fr spectatori
temparatura calculat a aerului n perioada rece a anului constituie 15oC, n
patinoarele acoperite 14oC, a slilor de tir 18oC, pentru slile piscinelor cu 1
2oC mai mare n raport cu temperatura apei n bazin. Umiditatea relativ a aerului
se reglementeaz numai pentru slile cu spectatori i trebuie s consti-tuie n
perioada rece a anului 4045%, iar n cea cald 5055%. Viteza de micare a
curenilor de aer n zonele de lucru se interzice s dep-easc 0,2m/s pentru
slile bazinelor acoperite, 0,3 m/s pentru slile de lupte, tenis de mas i
patinoare acoperite, 0,5 m/s pentru celelalte sli sportive
Ocupaiile cu cultura fizic i sportul n edificiile sportive acoperite cauzeaz
schimbri eseniale ale aerului, att din punct de vedere chi-mic, ct i fizic.
Asigurarea parametrilor normali ai microclimatului i componenei chimice a aerului
depinde de eficiena funcionrii sisteme-lor de ventilaie. n vederea meninerii
puritii aerului n ncperi, este necesar de a asigura fiecrei persoane un anumit
volum de aer. Pentru slile sportive, innd cont de respiraia intens itranspiraia
sportivilor, cubajul de aer a fost determinat de 30 m3, iar volumul ventilaiei 90
m3pentru o persoan pe or.
Edificiile sportive trebuie asigurate cuiluminare natural i artifi-cial suficient,
uniform repartizat pe toat suprafaa ncperii.
O mare parte dintre elementele activitii sportive nainteaz organismului un
ir de cerine specifice:
-orientarea vizual ntr-un timp scurt,
-viteza mare de distingere (a aparatelor, mingii, armei, liniilor de demar-care,
altor inte etc.),
-claritatea stabil a vederii.
Eficacitatea acestor activiti depinde n mare msur i de gradul iluminrii
slilor sportive. Totodat, condiiile optime de iluminare a edificiilor sportive exercit
o aciune estetic i psihologic, amelioreaz capacitatea de munc sporti-v i
prentmpin traumatismul.Iluminarea natural direct e recomandabil n toate
ncperile edi-ficiilor sportive. Aprecierea obiectiv include cercetarea i calcularea
ur-mtorilor indici: coeficientul de luminozitate, unghiul de inciden,un-ghiul de
54
deschidere, coeficientul de iluminare natural. n slile de sport valoarea optim a

coeficientului de luminozitate trebuie s fieegal cu 1/6, n bazinele de not,
cabinetele instructorilor, medicilor cu 1/51/6, slile de masaj cu 1/81/10.
Coeficientul de iluminare natural n sli-le sportive e necesar s nu fie mai mic de
1%. Aciunea sistematic a factorilor negativi ai mediului asupra orga-nismului
sportivului poate provoca apariia strilor prepatologice i pa-tologice.
Unul dintre aceti factori este zgomotul sportiv, care poate fi constant i
inconstant. Zgomotul poate fi considerat drept un factor de risc profesional, capabil
s deregleze starea funcional a organismului. Acionnd asupra sntii
sportivilor i antrenorilor, el provoac schim-bri n analizatorul auditiv,
diminundcapacitatea de munc, eficiena desfurrii i rezultatele
antrenamentului. De menionat, c pentru atenuarea nivelului de zgomot se
consider eficient feuirea pereilor cu saltele din materiale moi fibroase, nvelite
cu pnz subire, precum i cu plci din materiale fibroase sau cu foide poroplast
cu grosimea de 50100 mm. Nivelul maximadmisibil n slile sportive nu trebuie s
depeasc 60 dBA.
5.2 Propuneri privind realizarea unui microclimate

performanta .
favorabil sportului de
Pentru realizarea unui microclimate favorabil sportului de performanta

trebuie avut in vedere supravegherea salubritii i utilajului sanitar tehnic,
microclimatului i aerului din ncperi, iluminatului, nclzirii, ventilaiei din edificiile
sportive i cultural publice.Edificiile sportive nchise sunt menite s protejeze
sportivii de factorii nefavorabili ai mediului extern
Practicarea in bune conditii a sportului de performanta necesita cerine
deosebite de asemenea ctre iluminatul artificial. Iluminarea insuficient,
luminozitatea orbitoare, luciul i contrastivitatea de la sursele de lumin cauzeaz
obosirea rapi-d a analizatorului vizual, scderea sensibilitii contrastante,
stabilitii vederii clare, rapiditii distingerii. Au fost recomandate urmtoarele
normative ale iluminatului articficial.
Normativele iluminatului artificial al edificiilor sportive

SALI SPORTIVE
Lupte
acrobatic,
gimnastic,
sportive,
NIVELUL
MINIM
ADMISIBIL
200
box,
55
PLANUL PE CARE
SE NORMEAZA
orizontal pe suprafaa
covorulu
scrim
Tenis de mas
400
orizontal
pe suprafaa mese
Atletic
uoar,
atletic grea
Badminton, baschet,
tenis
150
orizontal pe suprafaa
podiumulu
orizontal la suprafaa
podelelor vertical la
nlimea de 2 m
300,
150
n vederea evalurii calitii aerului din ncperi are examinarea

coninutului de CO2i a oxidabilitii lui, acetia fiind indicatorii principali ai gradului
de viciere a aerului. n afar de aceasta, dup cantitatea de dioxid de carbon i
oxidabilitatea aerului din ncpere poate fi determinat eficacitatea ventilaiei.
Totodata echipamentul creeaz un microclimat favorabil, ajutnd
organismul n procesul de termoreglare. mbrcmintea (maieu, tricou, trening.etc.)
are rolul de a limita pierderea de cldur pe timp friguros, de a micora absorbia
razelor pe timp clduros, iar pe timpul efortului de a ceda surplusul de cldur,
dac este cazul, n acest scop echipamentul (estura, materialul) trebuie s fie
permeabil pentru aer, s prezinte conductibilitate termic, s aib porozitate mare,
s fie higroscopic (s absoarb repede transpiraia i s o evapore).
n vederea ndeplinirii condiiilor menionate, mbrcmintea trebuie s
satisfac urmtoarele cerine: s corespund climei, vrstei, sexului, sportului
respectiv; s permit ptrunderea aerului; s aib o culoare adecvat (culorile
nchise absorb razele calorice i luminoase, culorile deschise le reflect); s
absoarb ct mai puin substanele ru mirositoare sau toxice; s fie trainic,
solid, economic; s nclzeasc uniform corpul; croiala s lase libere micrile.
Culorile echipamentului sunt importante sub aspect estetic.
nclmintea (pantofi de tenis, bocanci, ghete, clpari etc.) s influeneze favorabil
funciile piciorului, s fie uscat, moale, comod, s corespund sportului practicat
i s nu stnjeneasc micrile. Echipamentul s asigure protecie mpotriva unor
ageni fizici i mecanici (aprtori, glezniere, genunchere, suspensoare, cti etc.).
Bazele sportive se mpart n dou grupe mari: baze sportive deschise, unde
activitatea este limitat de obicei de anotimp (terenuri de sport, prtii de schi,
stadioane, etc); baze sportive nchise (sli, piscine, etc), care permit activitatea
sportiv n decursul ntregului an. n funcie de amploarea activitii pot fi: baze
sportive simple destinate unui singur sport i baze sportive complexe destinate
practicrii mai multor ramuri de sport (stadioanele, parcurile sportive). n cadrul
bazelor sportive, amenajrile se mpart n:
a) amenajri de baz, unde se practic exerciiile fizice i sportul (sala, terenul);
56
b) amenajri auxiliare sanitare (garderobe, vestiare, duuri, W.C.-uri, cabinete

medicale);
c) amenajri auxiliare administrative, care asigur condiiile materiale (magazii,
ateliere);
d) amenajri pentru spectatori (tribune, anexe social- sanitare). Suprafaa minim
de amenajri sportive dintr-o localitate, necesar pe cap de locuitor, este de 3,5
m2.
Proasta calitate a aparatelor, materialelor (saltele, trambuline, mingi, corzi,
bare, pori, panouri etc), precum i prezena lor neglijent la locul de antrenament,
provoac traumatisme. Se impune aadar ca inventarul i materialele s fie
depozitate n locuri special amenajate i ntreinute corespunztor.
S nu fie rupte, ruginite, zimate, crpate i s corespund
regulilor stabilite, standardelor, ca i necesitilor pentru care au fost confecionate
(discuri, sulie, bile pentru greuti i ciocan, mingi, bare i discuri pentru haltere,
schiuri, rachete, palete, crose pentru hochei, etc). Personalul administrativ,
profesorul, antrenorul, arbitrul, s controleze ori de cte ori este nevoie i s nu se
permit accesul la materialele sportive necorespunztoare.
Igiena regimului zilnic de activitate Un regim corect (igienic) de via este important
pentru orice om, cu att mai mult pentru un sportiv, iar pentru unul de performan
este absolut obligatoriu.
El asigur longevitatea n sport, creeaz premisele unor performane
nalte, face ca sportivul s reziste la cele mai mari solicitri, duse pn la limita
fiziologic a organismului. Starea perfect de sntate, o mare capacitate de efort,
nu se pot realiza dect prin respectarea cu strictee a unui regim zilnic corect, cu
renunarea la o serie de tentaii. Nerespectarea "antrenamentului invizibil" cum se
mai numete regimul corect i igienic de activitate duce la instalarea oboselii
cronice i a supraantrenamentului; afecteaz starea de sntate i contribuie la
scderea capacitii de efort i la instalarea unui ridicat grad de uzur, cu
reducerea longevitii sportive.
Regim corect nu nseamn ascetism, ci o alternare raional ntre efort i refacere,
nu nseamn izolare, ci ntlniri cu prietenii, lecturi frumoase, muzic bun,
spectacole educative, vizite la muzee i obiective culturale. n schimb, nseamn
renunare la fumat, la nopi pierdute, la consumul de alcool i la orice excese. Marii
sportivi aplic maxima: "est modus in rebus" exist o msur n toate.
57
CAPITOLUL VI STUDIU DE ORGANIZARE RATIONALA A UNUI NOU SPORT

IN CADRUL LPS CAMPULUNG
6.1 Organizarea locului de munca din punc de vedere a elementelor sale

componente:
Scopul pe care trebuie s i-l propun conductorul unui proces de producie este
de a realiza o organizare raional i sigur a locurilor de munc din subordine.
Selecionarea i pregtirea sportivilor de mare performan devine un proces
din ce n ce mai complex care solicit, din partea celor care l abordeaz, renunri,
sacrificii, de cele mai multe ori nsoite de mari satisfacii. Drumul marii performane
este presrat cu multe obstacole, care pot fi nvinse numai printr-o organizare
superioar a activitii, respectarea i aplicarea riguroas a principiilor moderne
care dirijeaz astzi procesul de antrenament.
Raportate la activitatea din cadrul LPS Campulung j, aceste cerine se refer la :
- n prim plan se impune mrirea substanial a timpului afectat
antrenamentului. Pornind de la statutul sportivilor, scutirile de program colar care
se acord sportivilor, este obligatoriu ca timpul de pregtire, n grup i individual,
pentru sportivi i antrenori, s se situeze la 4-6 ore zilnic, cu o valoare sptmnal
de 24-28 de ore i anual de 1000 ore. Aceast cerin trebuie s restructureze
concepia de munc a fiecrui antrenor i, n mod special, a celor din seciile de
jocuri sportive.
- Modelarea antrenamentului n concordan cu cerinele i specificul fiecrei
ramuri de sport, valorii, jocului. Gndirea, spiritul de inventivitate i corelarea
fiecrui exerciiu n specificul complexului din care el face parte, sunt cerine ale
activitii antrenorului modern. Repetarea izolat a procedeelor tehnice, a prilor
unui exerciiu, aparine de mult trecutului;
- Individualizarea procesului de instruire a devenit astzi principalul obiectiv al
antrenorului modern. Pornind de la pregtirea fizic, tehnic, tactic i pn la
dezvoltarea personalitii sportivului se realizeaz astzi, n principal, prin
abordarea individual a pregtirii.
- Analiza lunar a sportivilor
Aceste cerine metodologice care astzi nu mai pot lipsi dintr-un proces de
antrenament prin care se urmrete obinerea unor performane de valoare
58
internaional, trebuie s stea mai mult n atenia fiecrui antrenor care pregtete
sportivi ce urmresc atingerea Jocurilor Olimpice, sau a unor competiii mondiale i
continentale.
6.2. Descrierea conditiilor generale de antrenament
Menirea principala antrenamentului sportiv este adaptarea organismului la eforturi
progresive tot mai nalte, pentru obinerea formei sportive, pregtirea sportiv
realizndu-se pe parcursul ntregului an. Forma sportiv este rezultatul unui proces
ndelungat de adaptarea organismului la modificrile de mediu, n cazul nostru exerciiul
fizic.
Metodica consider c pauzele trebuie stabilite astfel nct s creeze premisele
favorabile unei forme sportive ulterioare, s nu fie prea lungi pentru c favorizeaz
dezadaptarea i creeaz probleme la readaptare i intrarea n forma sportiv.
Antrenamentul trebuie s realizeze gradarea efortului fizic i respectarea principiului: de
la simplu la complex, de la cunoscut la necunoscut, de la uor la greu.Cunoaterea
valorii intensitii efortului din antrenamente i competiii este de odeosebit importan
teoretic i practic deoarece ea condiioneaz consumul de energie depus n efort i
nivelul solicitrilor funcionale necesare acoperirii acestuia. Intensitatea efortului
(puterea) i intensitatea solicitrii organismului sunt dou noiuni distincte: intensitatea
efortului este o caracteristica travaliului prestat de individ, independent de posibilitile
sale, n timp ce intensitatea solicitrii este o caracteristica organismului individului datde nivelul funcional atins n efort - i exprimpreul pltit de acesta pentru a face
fa cerinelor impuse de efort.
Ne punem mereu ntrebarea:
- de ce un individ alege o anume activitate i nu alta ?
- de ce alege activitatea sportiv, ce-i ofer, n ce scop o face, care este motivaia, ce-l
trimite ctre o astfel de aciune?
Pentru cei mici, rspunsul poate fi: micarea, jocul, libertatea de a "zburda" n voie,
satisfacia ntrecerii, cunoscnd cactivitatea de baza lor este "joaca". Sportul de
performan ns nu mai este o "joac", el presupune voin, renunri, eforturi intense,
stres repetat i multe privaiuni. Pentru ce toate acestea, cu ce poate compensa sportul
attea "suferine" ? Iat motivele pentru care tinerii practic sportul:
1. Nevoi motorii (nevoia de a cheltui energie, nevoia de micare);
2. Afirmarea de sine (condiii favorabile ale afirmrii de sine);
3. Cutarea compensaiei (complementar i de echilibru);
4. Tendine sociale (nevoia de afiliere, de integrare n grup);
5. Interesul pentru competiie (nevoia de succes, de a se compara cu alii, nevoia de a
se opune altuia, dorina de neprevzut, plcerea tririi concursului, a tensiunii lui etc);
6. Dorina de a ctiga (dorina de posesiune - loc n clasament, glorie, recompense
materiale);
7. Aspiraia de a deveni campion (exigen, autoafirmare, interese materiale, influena
altora);
59
8. Agresivitate, adversitate i combativitate;

9. Gustul riscului (jocul cu viaa, nevoia de a fi n situaii periculoase, nevoia de a-i arta
curajul);
10. Atracia ctre aventur(dorina de neprevzut, dorina de rezolvare a unor situaii
limit
6.3 Analiza etapelor de studio

munca nou
pentru
proiectarea organizarii locului de
ndeplinirea obiectivului principal stabilit pentru acest ciclu olimpic, se va putea

face numai n condiiile n care seciile vor reui s asigure efective de sportivi care,
din punct de vedere numeric i valoric, pot realiza performane corespunztoare
nivelului la care ne oblig obiectivul asumat.
n consecin, se recomand selecionarea urmtoarelor categorii de sportivi :
1. Categoria JUNIORI :
- regula o reprezint selecionarea juniorilor mari, cu caliti deosebite pentru
sportul de performan, care pregtii n club timp de 1-2 ani s poat ajunge la un
nivel care s le permit accesul n seciile de seniori, sau n loturile naionale.
Acestor sportivi juniori trebuie s li se asigure un program olimpic de pregtire,
adic dou antrenamente pe zi, condiii corespunztoare de colarizare, cazare i
mas i o supraveghere permanent.
2. Categoria TINERET :
- se vor respecta i aplica aceleai condiii de selecionare i de pregtire ca cele
stabilite pentru juniorii mari.
3. Categoria SENIORI :
- au prioritate sportivii seniori care sunt deja posesorii unor performane de nivel
internaional i prezint garania repetrii lor la competiiile premergtoare Jocurilor
Olimpice. Se va renuna la sistemul de selecionare i ncadrare a unor sportivi
competitivi numai pe plan naional.
Avnd n vedere situaia precar a valorilor sportive, acestea fiind din ce n ce mai
reduse numeric la majoritatea ramurilor de sport, ntreaga atenie a antrenorilor i a
managerilor seciilor clubului, trebuie ndreptat spre primele dou categorii de
sportivi, singurele care mai pot fi abordate i pregtite corespunztor.
60
Anexa 1 capitolul2
FISA POSTULUI
CADRULUI DIDACTIC DIN LICEUL CU PROGRAM SPORTIV
In temeiul Legii educatiei nationale nr. 1/2011, cu modificarile si completarile

ulterioare,in temeiul contractului individual de munca, inregistrat la registrul
general de evidenta a salariatilor cu
numarul _____________, se incheie
astazi, _________________ prezenta fisa a postului:
Numele si prenumele____________________________________
Specialitatea___________________________________________
Denumirea postului___________________________________
Decizia de numire_______________________________________
Incadrarea: titular/suplinitor/ cadru didactic asociat
Numarul de ore sarcini de serviciu___________
Numar ore de predare____________
Profesor diriginte al clasei_________
Cerinte:
studii_____________________________________________________________
__________________________________________________________________
_
61
studii
postului______________________________________________
specifice
vechime___________________________________________________________
grad didactic_______________________________________________________
Relatii profesionale:
- ierarhice de subordonare: director, director adjunct;responsabil comisie
metodica/catedra;
- de colaborare: cu personalul didactic,didactic auxiliar,personalul unitatii de
invatamant;
- de reprezentare a unitatii scolare la activitati/concursuri/festivaluri etc. la
care participa ca delegat.
I. ATRIBUTII SPECIFICE POSTULUI
1. PROIECTAREA ACTIVITATII
ELEMENTE DE COMPETENTA /INDICATORI DE PERFORMANTA
1.1. Analizarea curriculumului scolar.
-Identificarea
specifice ;
aspectelor
interdisciplinare
in
cadrul
ariei
curriculare
-Corelarea continutului disciplinei de invatamant si a activitatilor de invatare

cu obiectivele urmarite prevederile programei si timpul de invatare;
1.2. Fundamentarea proiectarii didactice pe achizitiile anterioare ale elevilor.
-Conducerea lectiei conform proiectului deja stabilit si monitorizarea
activitatii elevilor astfel incat sa se obtina maximum de eficienta a lectiilor.
-Selectarea informatiei pe criterii de esentialitate, coreland detaliile
informationale cu particularitatile grupului instruit si gradul de interes
manifestat de elevi
-Selectarea celor mai eficiente tehnici in , vederea facilitarii invatarii si
reglarii procesului instructiv-educativ in functie de posibilitatile si ritmul de
asimilare proprii grupului instruit;
1.3. Stabilirea strategiilor didactice optime.
62
-Utilizarea strategiilor didactice de tip activ,participativ,formativ ,care

transforma elevul intr-un actor activ al propriei formari;
-Construierea situatiilor de invatare care solicita participarea creativa a cat
mai multor elevi.
1.4. Elaborarea documentelor de proiectare.
-Programarea in timp ,pe semestre ,in functie de structura anului scolar, a
activitatilor de invatare, asigurand parcurgerea completa a continuturilor
propuse;
1.5. Proiectarea activitatilor/experientelor
utilizarea resurselor TIC.
de
invatare
care presupun
-Facilitarea invatarii prin alegerea cu discernamant a materialelor didactice,

adaptate cu situatiile concrete din clasa, in vederea asigurarii unei instruiri
eficiente(videoproiector, PC, AEL, Power-point, platforeme educative etc.)
1.6. Actualizarea documentelor de proiectare didactica.
-Compararea permanenta a situatiei reale cu cea proiectata ,din punctul de
vedere al realizarii planificarii ,adaptand si reanalizand planificarea in
conformitate cu situattia reala si situatiile de invatare existente;
1.7. Proiectarea activitatii extracurriculare.
-Implicare in calitate de coordonator sau membru in echipa de proiect a
scolii;
2.REALIZAREA ACTIVITATILOR DIDACTICE CURRICULARE
2.1.Organizarea si dirijarea activitatilor de predare invatare.
-Modul de organizare a cunostintelor de transmis si forma de transmitere
care faciliteaza receptarea;
-Creeaza
conditii
optime
in
vederea
(material,vizual,relevant,in cantitate suficienta)
receptarii
cunostintelor
2.2 Utilizarea materialelor didactice adecvate.

-Analizeaza situatia de invatare si identifica necesarul de material didactic;
-Corelarea materialelor didactice complementare cu continuturile de
invatare ,astfel incat acestea sa constituie un suport in procesul
instructiv/educativ;
63
-Facilitarea invatarii prin alegerea cu discernamant a materialelor didactice

,adaptate cu situatii concrete din clasa,in vederea asigurarii unei instruiri
eficiente;
2.3 Integrarea si utilizarea TIC.
-Corelarea mijloacelor
didactice complementare ,moderne(TIC) cu
continuturile de invatare, astfel incat acestea sa constituie un suport in
procesul instructiv-educativ
2.4 Identificarea si valorificarea posibilitatilor de invatare a elevilor.
-Valorificarea, dupa caz, a rezultatelor elevilor in scopul diagnozei, prognozei
sau selectiei elevilor;
-Stabilirea strategiilor didactice adecvate, in scopul remedierii a deficientelor
procesului educational, in functie de rezultatele inregistrate la evaluare;
2.5 Asigurarea formarii competetelor specifice disciplinei.
-Creeaza conditii optime in vederea receptarii cunostintelor (material vizual
relevant si in cantitate suficienta);
-Evita excesul de detalii,
intr-o succesiune logica;
transmiterea cunostintelor facandu-se gradat,
-Capacitatea de organizare a procesului de instruire in forme si prin situatii

de invatare adecvate tipului de deprinderi care trebuie formate;
-Selectarea situatiilor de invatare care sa stimuleze gandirea elevului, sa-i
formeze deprinderile de munca si studiu necesare instruirii pe durata intregii
vieti;
2.6 Elaborarea propunerilor si a continturilor curriculumului la decizia scolii
(CDS).
-Capacitatea de analiza a resurselor materiale si umane existente in scoala
,in vederea corelarii acestora cu curriculum optional si necesitatile elevilor;
-Capacitatea de selectare a continuturilor pentru curriculum optional ,astfel
incat acestea sa raspunda obiectivelor propuse si nevoilor elevilor;
-Identificarea resurselor informationale adecvate continuturilor stabilite;
- Creativitate in selectarea activitatilor si situatiilor de lucru ,astfel incat
acestea sa capete un caracter formativ.
3. REALIZAREA ACTIVITATILOR DIDACTICE EXTRACURRICULARE
64
3.1 Eficientizarea relatiei profesor-familie

-Calitatea si periodicitatea legaturii cu familia ,in functie de obiectul educativ
urmarit si de problemele aparute;
-capacitatea de a obtine informatii relevante pentru familie ,respectiv pentru
demersul didactic;
-Capacitatea de a descoperi cauza unui fenomen (comportament )si de a
propune solutii pertinente;
3.2
Organizarea,coordonarea
extracurriculare.
sau/si
implementarea
activitatilor
-Implicarea in echipele de activitati educative ,constituite in timpul anului

scolar ,in calitate de organizator,coordonator sau membru;
3.3 Implicarea partenerilor educationali-realizarea de parteneriate.
- Incheierea de parteneriate educative cu alte institutii in vederea eficientizarii
actului instructiv/educativ dar si a imbogatirii bazei materiale de care dispune
unitatea scolara
4.EVALUAREA REZULTATELOR INVATARII
4.1 Elaborarea instrumentelor de elaborare.
-Selectarea continuturilor ce urmeaza a fi evaluate in functie de obiectivele
evaluarii;
-Corelarea tipilor de itemi cu natura obiectivelor si continuturilor ;
-Creativitatea in privinta formatului ales ,respectand particularitatile de varsta
ale elevilor ,obiectivele si continuturile evaluarii;
-decide asupra baremului si conditiilor de evaluare ,astfel incat sa se obtina o
evaluare cat mai obiectiva.
4.2 Administrarea instrumentelor de evaluare
-Asigurarea conditiilor materiale necesare aplicarii instrumentelor de
evaluare ,in vederea obtinerii unei evaluari obiective si unitare a tuturor
elevilor ;
-Consecventa in administrarea probelor de evaluare ;
4.3 Aprecierea cantitativa si calitativa a rezultatelor elevilor.
65
-Analiza ierarhica ,pe colectivul de elevisi procentul pe itemi a rezultatelor

evaluarii elevilor;
4.4 Notarea, interpretarea si comunicarea rezultatelor evaluarii.
-Asigurarea conditiilor materiale necesare aplicarii instrumentelor de
evaluare, in vederea obtinerii unei evaluari obiective si unitare a tuturor
elevilor ;
-Consecventa in administrarea probelor de evaluare
4.5 Coordonarea si completarea portofoliilor educationale ale elevilor.
-Coordonarea si completarea portofoliilor educationale ale elevilor.
5.MANAGEMENTUL CLASEI DE ELEVI
5.1. Organizarea, coordonarea si monitorizarea colectivelor de elevi.
-Organizarea, coordonarea si monitorizarea colectivelor de elevi in vederea
asigurarii un climat pozitiv de invatare ;
5.2. Elaborarea de norme specifice clasei la care preda sau/si este diriginte.
-Capacitatea de a explica si de a stabili continuu cu elevii regulile sociale(cu
particularitatile de varsta ), de a evalua obiectiv comportamentul social al
acestor
5.3. Gestionarea situatiilor conflictuale in relatiile profesor-elev, elevi-elevi,
profesor - familie.
-Capaciatea de a motiva si a corecta comportamentul elevului prin aplicarea
recompenselor si sanctiunilor,ca urmare a evaluarii comportamentelor prin
prisma regulilor existente in scoala ,familie societate;
5.4. Tratarea diferentiata a elevilor, in functie de nevoile specifice.
-Aplicarea unui Curriculum adaptat pentru elevii cu deficiente (CES)
-Tratare diferentiata prin activitati diferentiate in cadrul orei de curs a elevilor
apti pentru performanta scolara dar si a elevilor cu ritm lent de invatare ;
5.5. Comunicarea profesor-elev, utilizarea feedback-ului bidirectional in
comunicare.
-Analiza acuratetei si integritatii mesajului receptionat de elev ,prin
comparare cu mesajul transmis ,in vederea stabilirii disfunctionalitatii
canalului de comunicare ;
66
-Inlaturarea perturbatiilor care afecteaza calitatea comunicarii;

6. MANAGEMENTUL CARIEREI SI AL DEZVOLTARII PERSONALE
6.1. Identificarea nevoilor proprii de dezvoltare.
-Manifestarea de obiectivitate in autoevaluare conduce la identificarea
necesarului de autoinstruire in functie de dinamica informatiei in domeniu;
6.2. Participarea la activitati metodice,stagii de formare/cursuri de
perfectionare/grade didactice, manifestari stiintifice etc.
- Participarea la activitati metodice,stagii de formare/cursuri de
perfectionare/grade didactice, manifestari stiintifice etc in concordanta cu
legislatia in vigoare;
6.3. Aplicarea cunostintelor/abilitatilor/competentelor dobandite.
-Capaciatea de a integra in sistemul de cunostinte existent ,cunostinte
achizitionate prin studiul individual;
-Exersarea deprinderilor de studiu individual pentru atingerea unor parametri
de functionalitate adecvati;
7. CONTRIBUTIA LA DEZVOLTAREA INSTITUTIONALASI LA PROMOVAREA
IMAGINII UNITATII SCOLARE
7.1. Implicarea in realizarea ofertei educationale.
-Propunerea si desfasurarea de discipline oprionale care sa fie in
concordanta cu optiunile elevilor si parintilor ;
7.2. Promovarea ofertei educationale si a sistemului de valori al unitatii de
invatamant la
nivelul comunitatii locale.
-Promovarea ofertei educationale si a sistemului de valori al unitatii de
invatamant la nivelul comunitatii locale prin intermediul rezultatelor obtinute
la clasa sau la olimpiade si concursuri scolare,proiecte educative etc.
7.3. Facilitarea procesuluide cunoastere, intelegere, insusire si respectare a
regulilor sociale.
-Selectarea
societatii ;
de modele sociale relevante pentru sistemul de valori al
67
-Analiza situatiilor in care apar astfel de modele pentru crearea unui sistem
propriu de valori al elevului;
7.4. Participarea si implicarea in procesul decizional in cadrul institutiei si
la elaborarea si implementarea proiectului institutional.
-Implicarea in comisii la nivelul scolii ,inspectoratului scolar ,etc;
7.5. Initierea si derularea proiectelor si parteneriatelor.
-Initierea si derularea proiectelor si parteneriatelor.
ALTE ATRIBUTII
In functie de nevoile specificeale unitatii de invatamant, salariatul este
obligat sa indeplineasca si alte sarcini repartizate de abgajator, precum si sa
respecte normele, procedurile de sanatate si securitate a muncii, de PSI si
ISU,
in
conditiile
legii
::_________________________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
________
Atributiile functiei de diriginte,ale responsabilului de comisie/catedra si a
altor comisii functionale din scoala sunt prevazute in prezenta fisa (daca este
cazul).
Raspundere disciplinara:
Neindeplinirea sarcinilor de seviciu sau indeplinirea in alt mod
necorespunzator atrage dupa sine diminuarea calificativului si/sau
sanctionarea disciplinara, conform prevederilor legii.
2.2
Analiza activitatii profesorui antrenor din LPS:
Profesorul antrenor este cel care deruleaza activitati de instruire intr-o

ramura de sport cu diferite categorii de elevi participanti:incepatorii ,medii sau /si
68
avansati. Profesorul antrenor poare conduce si realize anumite parti din lectia de
antrenament(organizarea grupei,parte de incalzire,initierea in deprindera
procedeelor tehnice si tactice specifice ramurii de sport in care activeaza,scoaterea
organismului din efort si relaxarea..)
Profesorul antrenor are urmtoarele drepturi:

a)s fie promovat n categorii superioare de clasificare i n funcii
administrative n raport cu pregtirea profesional, cu rezultatele obinute sau
cerinele unitii sportive, n condiiile legii.
b)S fie nominalizat de ctre federaia sportiv naional de specialitate,
ca antrenor al lotului naional de juniori, tineret sau seniori, potrivit competenei
profesionale.
c)S beneficieze de condiii corespunztoare de munc i protecie
social, n condiiile legii;
d)S fie nominalizat de ctre federaiile sportive naionale n colectivele
tehnice;
e)S fac parte din organisme interne i internaionale de specialitate, s
participe la consftuiri, cursuri i conferine naionale i internaionale de
specialitate;
f)S fie membru n asociaii profesionale sau n alte organizaii,n scopul
reprezentrii intereselor proprii, perfecionrii pregtirii profesionale i protejrii
statutului antrenorului;
g)S primeasc premii, prime, titluri i distincii, n condiiile legii.
Profesorul antrenor are urmtoarele obligaii:
a)s fie loial i devotat profesiei alese
b)s realizeze pregtirea i participarea sportivilor la competiiile interne i
internaionale cuprinse n calendar;
c)s realizeze selecia, iniierea, pregtirea i perfecionarea tinerelor
talente pentru sportul de performan
d)s aplice, n procesul de antrenament, linia metodic i cerinele stabilite
de federaia sportiv naional de specialitate;
e)s promoveze spiritual de fair-play, s combat fenomenul de dopaj,
aciunile de violen;
f)s cunoasc i s respecte normele de securitate, protecie i igiena
muncii
g)s contribuie, prin lucrri de specialitate proprii la mbuntirea teoriei i
metodicii antrenamentului n ramura de sport n care activeaz;
h)s participle periodic, la una din formele de perfecionare organizate,
pentru a fi la curent cu cerinele i dezvoltarea ramurii sportive;
i)s i ndeplineasc obiectivele de performan stabilite anual de
conducerea instituiei unde este salariat;
j)alte obligaii prevzute n contractul individual de munc
69
2.3
Analiza activitatii elevilor care practica sport de performanta la LPS:
Prinii i tutorii legal ai elevilor care fac sport de performanta in cadrul LPS
au dreptul i obligaia de a colabora cu unitatea de nvmnt cu program sportiv,
n vederea realizrii obiectivelor educaionale i a obiectivelor de performan
sportiv.
De asemenea, au obligaia ca cel puin o dat pe lun s ia legtura cu
profesorul antrenor al clasei sau grupei pentru a cunoate evoluia copiilor lor. In
cadrul LPS calitatea de elev-sportiv se dobndete n clasa a IX-a, prin admitere,
sau prin transfer n clasele X-XII. Pe lng drepturi, elevii sportivi au i obligaii.
Printre alte ndatoriri prevzute de regulament, elevii trebuie s manifeste
devotament i respect pentru prestigiul unitii de nvmnt, s neleag, s i
nsueasc i s i exprime demnitatea de elevi-sportivi, s fie combativi n limitele
regulamentului i ale sportivitii n competiii, oneti, loiali, s manifeste un
comportament civilizat, o atitudine hotrt fa de abaterile celor din jur, modestie,
onestitate, politee, disciplin i o bun pregtire profesional.
Obligaiile
elevilor sportivi de performan din cadrul LPS sunt :
s frecventeze toate orele

de antrenament conform orarului grupei
stabilit de fiecare profesor de specialitate i aprobat de conducerea liceului;
s dea dovad de seriozitate, contiinciozitate i responsabilitate n pregtire i
s abordeze cu tenacitate, cu drzenie i cu curaj competiia;
s-i
cunoasc
obiectivul
de
performan
stabilit
mpreun cu
profesorul de atletism, obiectiv motivat de progres realizabil la competi iile
de rspundere ( C.N., Competiii
internaionale ) i s se angajeze deplin
pentru realizarea lui;
s acorde o atenie deosebit programului de odihn i refacere dintre
cele dou antrenamente zilnice ;
s ntocmeasc jurnalul de antrenament n care consemneaz contient
observaiile desprinse din antrenamente - coninut, volum, intensitate, stare
emoional i de sntate (rezultate, concursuri i probe de control) ;
s se preocupe de starea igienico - sanitar a locului de antrenament, a
spaiului de locuit, a echipamentului sportiv, de igiena individual i a
colectivului din care face parte ;
s aib comportri exemplare n coal i n afara ei, n tabere i
cantonamente i s acioneze n spiritul fair play -ului n competiii i
antrenamente ;
s dea dovad de solicitudine ori de cte ori este nevoie ;
s utilizeze raional baza sportiv i s pstreze aparatura i materialele de
antrenament aflate n dotarea acestora, vestiare, duuri, grupuri sanitare ;
s respecte normele de protecie i prevenire a accidentelor, n procesul de
antrenament, n deplasarea la competitii, tabere, cantonamente ;
70
s participe
la orele
de
pregtire
suplimentar organizate
pentru
recuperarea materiei i de pregtire
a evalurilor na ionale
i
bacalaureat ;
s contribuie
prin tot ceea ce ntreprind
la cre terea
prestigiului
liceului ;
transferul
elevilor
sportivi de performan
cu rezultate
pe plan
internaional i naional de la o gru la alta nu se poate realiza dect
cu acordul celor doi profesori. Ceilali elevi sportivi se pot transfera
dup acordul comisiei metodice. Cazurile deosebite care nu gsesc
rezolvare prin acordul prilor, al comisiei metodice sau de alt gen se
rezolva de ctre Consiliul de Administraie .
elevii din clasele cu program de atletism care nu fecventeaz cu
regularitate orele de antrenament, nu particip la concursuri i la probe de
control i care nu nregistreaz progrese evidente n evoluia lor sportiv, vor
fi declarai la sfritul anului colar necorespunztori pentru profilul acestor
clase. Elevii sportivi beneficiari ai gratuitilor, care comit abateri de la
regulamentul colar i de la prezentul ROI, pot fi sancionai cu
suspendarea acestor drepturi parial sau total pe perioade de timp
stabilite de conducerea liceului.
elevilor sportivi care au masa gratuit, le este interzis nstrinarea ei, n
caz contrar acest drept se suspend definitiv.
BIBLIOGRAFIE
Burloiu P. Economia si organizarea ergonomica a muncii,EDP Bucuresti 1990

Baciu I. ,Derevenco P Bazele fiziologice ale ergonomiei,volI,II,Ed. Dacia 1986
Note de curs Organizarea ergonomica a muncii,MSRU 2014
P. Popescu-Neveanu, Dictionar de psihologie, Editura Albatros, Bucuresti,1978.
Homeostazia - stare de echilibru dinamic a functiilor si proceselor
biochimiceale organismului, care se traduce printr-o constanta continua a functiilor
fiziologice (temperatura corporala , tensiune arteriala etc.)
Bota, C., Fiziologia efortului fizic si sportului, Editura ANEFS, 1993, (p. 133-284).
Avramoff, E., Probleme de fiziologie a antrenamentului ANEFS, Bucuresti, 1980
71
Demeter, A., Fiziologia efortui sportiv in ,,Medicina sportiva aplicata'. Editura

Editis.Bucuresti, 1994.
Dragan, I.. Medicina sportiva in "Medicina sportiva aplicata'. Editura Editis,
Bucuresti, 1994, p. 9-13.
Dragnea, A., Antrenamentul sportiv. Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti,
1996
1
ota, C., Prodescu. B., Fiziologia educatiei fizice si sportului, Ergofiziologia, Editura
Antim Ivi
1
72

Analiza Ergonomica A Muncii

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Analiza Ergonomica A Muncii

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

PROIECT

LA ORGANIZAREA ERGONOMICA A MUNCII

Tema : STUDIUL CONDITIILOR DE MUNCA SI ORGANIZAREA ERGONOMICA

CAPLITOLUL 1- ANALIZA DE ANSAMBLU A PROCESULUI INSTITUTIONAL DIN

CAPITOLUL VI STUDIU DE ORGANIZARE RATIONALA A UNUI NOU SPORT IN

Sportul de performan modern se desfoar pe ramuri sportive ntre

CAPLITOLUL 1- ANALIZA DE ANSAMBLU A PROCESULUI INSTITUTIONAL

1.1 Analiza generala a procesului institutional in care se desfasoara Liceul cu

desfura competiii oficiale pentru anumite probe de

atletism: sprint, garduri,

Pentru refacerea i recuperarea dup effort, precum i pentru tratamente,

invmnt gimnazial 6 clase

25 elevi profil sportiv

19 elevi profil sportiv

32 elevi profil sportiv

30 elevi profil sportiv

23 elevi profil sportiv

29 elevi profil uman-atletism

33 elevi profil uman-atletism

32 elevi profil uman-atletism

30 elevi profil uman-atletism

32 elevi profil uman- atletism

30 elevi profil uman-atletism

31 elevi profil uman-atletism

1.3.Analiza circulatiei populatie scolare din Liceul cu Program Sportiv.

ntr-o distribuie viznd mediul de provenien al elevilor situaia se prezint

1. Personal didactic total:

- titular concediu medical semestrul I

- titular detaat de la LPS (numit director)

- cadre didactice asociate (pensionari - 2)

3. Personal nedidactic total:

din care: - magaziner

CAPITOLUL 2. STUDIUL PROCESULUI DE MUNCA LA LPS

2.1 Analiza activitatii individuale a sportivului de performanta

Ora de antrenament individual este o unitate de timp didactic de sine statatoare

garduri - tehnica, ritm

cresterea capacitatii functionale a organismului;

educarea increderii in posibilitatile de afirmare;

invatarea sau perfectionarea unor procedee tehnice;

dezvoltarea calitatilor motrice specifice;

inlaturarea ramanerilor in urma constatate la diferite componente ale

etapa de pregatire generala;

etapa de pregatire specifica (precompetitionala).

dezvoltarea starii de antrenament specific;

dezvoltarea calitatilor motrice complexe specifice ramurii de sport;

perfectionarea pregatirii tehnico-tactice;

pregatirea psihica si specifica de concurs.

perfectionarea calitatilor, priceperilor si deprinderilor pe fondul stabilitatii relative a

perfectionarea in continuare a capacitatii de adaptare a organismului la aforturile

perfectionare pregatirii integrale de concurs;

stimularea capacitatii creatoare a sportivului (A. Dragnea si colab., 2002).

nu se intrerupe efortul si se mentine un anumit grad de antrenament;

se utilizeaza exercitii si mijloace din alte ramuri de sport, cu caracter

Ex. pt. mobilitate si

Ex.speciale pt. viteza

Forta (genu, semi

PFG (abd, spate, m

Ex. pt. mobilitate si suplete

Ex.speciale pt.viteza/ viteza 9095%

Jocuri dinamice, de atentie si de

PFG (abd, spate, m med, post,

Greutate tehnica/MO - tehnica

Alergare repetata 80 300m