Atletismul romanesc in epoca contemporana

In Romania din cauza razboiului in anii 1917-1919 nu s-au organizat Campionatele nationale.Totusi , in anul 1920 s-a elaborate primul Calentdar competitional si un regulament al concursului de atletism.Primul Campionat national , recunoscut official , a fost cel din anul 1921 organizat la Cluj , cand atletii din Transilvania si Banat s-au dovedit a fi net superiori.Primele Campionate Nationale pentru femei si junior au avut loc in anul 1924. Prima participare a atletilor romani,la cea mai importanta competitive mondiala, respective la Jocurile Olimpice a fost la editia de la Amsterdam , din anul 1928 , 10 atleti si 2 atlete , a caror prezenta a fost simbolica si rezultatele modeste.Tot in acest an se inaugureaza prima editie a Campionatelor Universitare din Romania. Dupa cel de al doilea razboi mondial , educatia fizica si sportul s-au dezvoltat in concordant cu ritmul impus de tarile europene cu traditie in aceste domenii , atletismul pastrand pasul cu aceasta evolutie.Potrivit conceptiilor moderne, atletismul a fost inclus in toate programele de educatie fizica scolare , universitare sau militare.Formarea treptata a specialistilor a permis infiintarea multor sectii de atletism la cluburi , precum si diversificarea calendarului competitional.Astfel , s-au organizat concursuri la diferite nivele finalizate prin campionate nationale , pentru seniori , tineret si junior cat si campionate scolare , universitare. Atlete din Romania : Iolanda Balas-Soter , Mihaela Penes , Lia Manoliu ,Doina Melinde.

Def. Atletismul si particularitatile

Atletismul este o activate practica in care exercitiile difera prin modeul de executie , dar si prin influentele pe care le produce asupra organismului uman, ca system bio-psiho-social hipercomplex si dynamic. Atletismul este o ramura a educatiei fizice si a sportului care prin numarul mare si diferit de exercitii , vizeaza dezvoltarea armonioasa a organismului , dar si intrecerea. Scopul acestei activitati care se desfasoara in anumite forme de organizare , dupa reguli si prevederi exacte este : -adaptarea complexa a organismului; -realizarea unor performante sportive superioare In probele de alergari si mars se urmareste parcurgerea in timp cat mai scurt a unei distante precizate. In probele de aruncari se urmareste trimiterea unor obiecte cu forme si dimensiuni special , standardizate (sulita , discul , ciocanul) la o distanta cat mai mare.

In probele de sarituri se urmareste obtinerea unui zobr cat mai lung sau a unui zbor cat mai inalt. In toate probele este necesara respectarea unor pprecizari special, impuse prin regulamentul concursurilor de ateltism . regulile sunt foarte exacte si stabilesc conditiile material si de desfasurare a concursurilor , departajeaza clar valoarea sportive a fiecarui atlet, in raport cu spatial si timpul cat si cu ceilalti competitori.Regulamentul prevede si criteria de stabilire a clasamentelor , a sitatiilor de egalitate , a conditiilor de omologare a recorduruilor , anexele acestui document aduc precizari in prevenirea si sanctionarea utilizarii dopajului in activitatea de pregatire , cat sic ea competitionala a atletilor.

Atletismul Sport Formativ

Utilizarea rationala a exercitiilor de atletism , prin alergari , sarituri si aruncari contribuie la dezvoltarea armonioasa a organismului , la educarea fizicului , in mod special la tanara generatie , efectul pozitiv fiind sesizat la toate varstele. Ca mijloc formative al ed fizice si sportive , atletismul tinteste spre urmtoarele obiective: - Optimizarea starii de sanatate , prin ameliorarea conditiei fizice , respectiv : cresterea rezistentei organismului la agentii patogeni , tonicitate troficitate si suplete mulsculara , rezistenta cardiorespiratorie , greutate corporala optima. - Favorizarea dezvoltarii fizice armonioase cu tinuta corporala corecta si prevenirea / corectarea deficentelor fizice. - Ameliorarea motricitatii generale si ridicarea nivelului de practicare a unor probe de concurs; - Stimularea senzorio-motricitatii generale si a proceselor psihice cognitive , affective , motivationale , volitive; - Activarea capacitatii de relationare cu mediul fizic si comunicare sociala Astfel in scoala in lectiile de educatie fizica , o serie de alergari sarituri si aruncari se exerseaza fara a avea character de intrecere sau avand character de intrecere . In cazul al 2-lea , regulile sunt stabilite in functie de potentialul elevilor si de conditiile material ale scolii. Probele atletice considerate a fi cele mai importante , sunt cunoscute sub denumirea de probe clasice.Acestea sunt obligatorii in programul concursurilor de mare amploare , precum : Campionatele Nationale , Concursurile Regionale , Campionatele Europene , Campionatele Mondiale , Jocurile Olimpice. Exista si concursuri in care nu sunt cuprinse toate problele clasice , respective Campionate scolare , Campionate Universitare , Campionate de junior si mai ales , Grand Prix-urile.

F.I.A.A. pastreaza evident rezultatelor si la aceste probe.Tabloul probelor este : - grupa probelor de alergari : viteaza , semifond , fond , mare fond , garduri , obstacole , stafeta - grupa probelor de mars - grupa probelor de sarituri - grupa probelor de aruncari - grupa probelor combinate O alta categorie de intreceri se organizeaza in cadrul Concursurilor nationale de probe neclasice , in care distantele de parcurs , sunt de 80m, 300m , 500m, 3000m, 1mila , stafete -stafeta balcanica 800+400+200+100 -stafeta suedeza 400+300+200+100 -4x 200m , 4x 400m, 4x 800m , 4 x 1500m;

Scoala Alergarii :
Obiectivele scolii alergarii: -insusirea deprinderii de a alerga , corect si relaxat; -ameliorarea coordonarii motorii a membrelor superioare si a membrelor inferioare -formarea capacitatii de control a respiratiei in timpul alergarii -formarea capacitatii de a percepe corect viteza de deplasare -ameliorarea tonusului muscular -dezvoltarea capacitatii generale de efort Mijloacele scolii alergarii -alergarea usoara -alergarea in tempo moderat uniform -alergarea in teren variat -alergare cu joc de glezne -alergare cu genunchii sus -alergare cu pendularea gambelor inapoi si inainte - alergare accelerate; -alergare ritmata Alergarea fiind o deprindere naturala si cunoscuta , impune perfectionarea tehnicii de executie.La copii problemele apar in perioadele de crestere si mai tarziu , la cei care nu au o continuitate in instruire.Pierderea elasticitatii muscular si a tendoanelor , cauzate de cresterea in lungime a sistemului osos , conduc in rigiditate si implicit la o eficienta scazuta a miscarilor.

Formarea deprinderii de alergare corecta in functie de diferitele sarcini si abordari ale acesteia.Prin alergare corecta se intelege deprinderea de a elerga economic si relaxat.

Scoala Sariturii
Obiectivele scolii sariturii: -formarea deprinderii de a sari cu bataie unilateral (pe un picior) -invatarea aterizarii amortizate , elastic si echilibrate -educarea echilibrului si a coordonarii dinamice in faza de zbor -formarea simtului elanului -dezvoltarea fortei si detentei

Scoala aruncarii
Obiectivele scolii aruncarii -insusirea deprinderii de a arunca obiecte la distant prin azvarlire , impingere si lansare -formarea capacitatii de angrenare treptata in aruncare a intregului corp , prin actiunea membrelor inferioare , a trunchiului si a bratelor; -dezvoltarea capacitatii de accelerare a actiunii de aruncare -formarea capacitatii de a pastra controlul bilateral in timpul efortului final -formarea capacitatii de a depasi obiectul , avansand partea inferioara a corpului in raport cu partea superioara -dezvoltarea fortei trunchiului si a membrelor superioare. Mijloacele aruncarii Aruncarea tip azvarlire presupune o tractiune liniara , dinapoi inainte si de jos in sus.Sulita si mingea de oina se elibereaza prin azvarlire. -aruncari de pe loc cu mingea medicinal din : stand(departat , cu un picior inainte) pe (un) genunchi , culcat dorsal cu ambele brate si cu un brat; -aruncari din deplasare cu 2 sau 3 pasi de mers/alergare cu ambele brate si cu un brat -aruncari tip azvarlire cu ambele brate -aruncari tip impingere -aruncari tip lansare

Oscilatiile corpului

Aceste miscari ale corpului apar in urma actiunilor segmentelor corpului in diferite planuri si anume: vertical , laterale , transversale. -Oscilatiile vertical se formeaza in plan sagital si sunt datorate momentelor de amortizare si impulsie ale piciorului , in perioada de sprijin si sunt mici la viteze mari si mai mari la viteze mici.Diferenta de nivel dintre aceste doua faze indica amplitudinea oscilatiilor care este acceptat pana la 8cm la ergarea de viteza si pan la 12cm in alergarea de semifond si fond. Cresterea amplitudinii oscilatiilor vertical termina o alergare sarita , situatie nefavorabila deplasarii rapide.

Oscilatiile corpului in alergare

Oscilatiile laterale se formeaza in plan frontal si sunt prduse de trecea greutatii corpului de pe un picior pe altul;ele se evidentiaza in alergare , in momentul verticalei , cand latura care penduleaza este mai jos decat cea de sprijin ; trohanterul mare si genuchiul piciorului oscilant sunt mai coborate decat acelasi puncte ale piciorului opus .In practica , aceste oscilatii se compenseaza prin inclinarea inversa a axei umerilor. Oscilatiile transversal se formeaza in plan orizontal si sunt datorate proiectarii inainte sus a bazinului in faza de impulsie,cand partea oscilanta a bazinului trece inaintea celei corespunzatoare priciorului de sprijin;ele au loc in plan transversal si sunt considerate utile in alergare , in anumite limite , pentru ca favorizeaza impulsia in pasul de alergare.Oscilatiile transversal prea mari , cauzate de prelungirea impulsiei si implicit a avantarii piciorului pendulant , duc la scaderea frecventei miscarilor membrelor inferioare in alergare si in consecinta , a vitezei.Echilibrarea acestor oscilatii este efectuata de axa umerilor care actioneaza in sens opus.

Alergarile de semifond si fond

In aceste alergari este necesara o dozare cat mai rationala a efortului , pentru a se reusi parcurgerea unor distante medii , mari si foarte mari cu o viteaza de regim apreciabila ; pentru aceasta este necesar ca miscarile alergatorului sa fie cat mai economice , dar eficiente in acelasi timp. Tehnica de alergare urmareste stapanirea unui pas cat mai suplu , relaxat , tinzandu-se spre o impulsie nefortata si eliminarea miscarilor inutile ale capului , trunchiului si bratelor . Un rol decisive in alergarile care solicita efortul de rezistenta , il are respiratia , respective ritmul respirator. La probele clasice din aceasta grupa de alergari participarea este masculine si feminine in urmatoarele curse : 800m si 1500m(semifond) , 5000 si 10000m(fond) 42km (mare maraton)

Alergarea de cross

Intrecerile de cros sunt frecvente atat pe plan national , cat sipe plan international. Tehnica alergarii de cros se abordeaza dupa insusirea tehnicii alergarii de semifond si fond.Pasul de alergare este identic cu cel de la fond , dar obstacolele care se ivesc pe parcursul ca si relieful terenului il determina pe alergator la variatiile de tempo si la asezari diferite ale piciorului pe sol.Avand in vedere faptul ca traseul de deplasare prezinta configuratie diferita a solului , prin natura si proflilul acestuia, alergarea se adapteaza la conditiile terenului urmarindu-se : -pastrarea echilibrului general al corpului; -modificarea minima a pasului lansat in temp moderat , in scopul economisirii - trecerea obstacolelor cu effort minim Structura alergarii de cross respecta aceeasi succesiune tehnica: -startul si lansarea de la start -alergare pe parcurs -finisul si sosirea

Saritura in lungime
Tehnica sariturii in lungime Una dintre cele mai natural probe de atletism poate fi considerata saritura in lungime.Progresul in aceasta proba se datoreaza valorificarii vitezei elanului si imbunatatirii tehnicii bataii.Lungimea sariturii este conditionata de variabile precum: -viteaza de deplasare pe elan -viteaza de desprindere -unghiul de desprindere -intaltimea centrului general de greutate in momentul desprinderii Fazele sariturii in lungime , in succesiune tehinca sunt: elanul , bataia , zborul.