UNIVERSITATEA EFTIMIE MURGU

FACULTATEA DE ȘTIINȚE SOCIALE

SPECIALIZAREA EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORT

NOTE DE CURS

BAZELE DANSULUI

SPORTIV
 Curs nr. 1

NOȚIUNI GENERALE

Dansul sportiv este un sport de echipă constând în parteneriatul între un băiat şi o fată

într-un cuplu de dansatori ce interpretează pe muzică diferite ritmuri utilizând tehnici specifice.

De-a lungul timpului s-au cristalizat două secţiuni în funcţie de caracterul şi provenienţa

dansurilor: secţiunea standard sau europeană (vals lent, tango, vals vienez, slow fox şi quick

step) şi secţiunea dansurilor latino-americane (samba, cha-cha-cha, rumba, paso doble, jive).

Competiţii de dans au început sa fie organizate în anii ’20 în Marea Britanie, iar în timp

au apărut forurile internaţionale ce guvernează această activitate IDSF (International DanceSport

Federation) pentru amatori şi WDC (World Dance Council) pentru profesionişti. În România

Federaţia Romană de Dans Sportiv (FRDS) şi-a început activitatea în 1991.

Fiind o activitate fizică, în primul rând dansul sportiv presupune un tip combinat de efort

aerob şi anaerob – o excelentă metodă de a preîntâmpina bolile de tip cardio-vascular sau de

control al greutăţii (se pot arde de la 200 la 700 calorii pe oră). Există beneficii aduse aparatului

locomotor, dansul dezvoltând o postură şi mobilitate deosebite.

Această activitate are însă şi un puternic impact psihic asupra celor care o practică.

Parteneriatul în dans dezvoltă relaţiile inter-umane şi o stare generală de bine. Dansatorii au

încredere în ei înşişi, iar copiii pe lângă o dezvoltare fizică armonioasă şi o personalitate

frumoasă, au şi un colectiv în care învaţă eticheta specifică dansului de societate – aşa cum era

numit el acum o vreme.

 „Frumuseţea dansului este efemeră ca şi multe alte ramuri ale artei, dar reuşeşte să lase

oamenilor trăirile pe care nu numai că le-au simţit, ci ştiu că nimic altceva nu le poate înlocui

sau exprima“.

Pe plan internaţional sunt recunoscute următoarele categorii de dans sportiv:

1. International Latin (care include 5 dansuri: Samba, Cha Cha, Rumba, Paso Doble, Jive).

2. International Standard (care include 5 dansuri: Waltz, Tango, Viennese Waltz, Foxtrot,

Quickstep). International Standard este uneori numit International Ballroom sau Modern

Ballroom. Aceste două stiluri formează stilul internaţional (International Style).

3. American Smooth (Waltz, Foxtrot, Tango, Viennese Waltz).

4. American Rhythm (Cha Cha, Mambo, Rumba, Bolero, East Coast Swing).

Dansurile cuprinse în fiecare stil au cam aceleaşi nume, dar se dansează destul de diferit.

Într-un fel, „Standard“ este asemănător cu „Smooth“ şi „Latin“ cu „Rhythm“. Stilul Competitiv

American Smooth este considerat mai expresiv şi mai teatral decât International Standard.

Partenerilor li se permite să danseze distanţaţi şi li se lasă libertate pentru mişcări creative şi

interpretative, în timp ce în stilul International Standard se pune bază pe atenţia meticuloasă la

detalii tehnice, şi competitorilor nu li se permite să danseze la distanţă, trebuind să-şi menţină

poziţia rigidă, perfectă de la începutul şi până la sfârşitul dansului.

Dansurile Standard şi Smooth se caracterizează prin faptul că perechile se deplasează pe

ringul de dans, de-a lungul direcţiei de dans - line of dancing (care este sensul antiorar). Măsura

muzicală este 2/4, 3/4 sau 4/4. Dansurile International Latin şi American Rhythm sunt staţionare,

excepţie făcând Paso Doble şi Samba. Măsura muzicală este 2/4 sau 4/4.

Ballroom Dance include şi stilul Nightclub (Nightclub Style, Disco), din care fac parte

Hustle, West Coast/East Coast Swing, Lindi Hop, Two Step şi Latin Night Club din care fac
parte Salsa, Merengue, Cumbia, Bachata. Există şi alte dansuri care nu fac parte din nici una din

categoriile de mai sus: Argentinian Tango (Tangoul Argentinian, care se deosebeşte de Ballroom

Dance Tango prin faptul că partenerii stau apropiaţi în zona pieptului şi a capului, pe când în

Ballroom Dance Tango partenera îşi menţine partea de sus a corpului departe de partener, tot

timpul dansului) şi Polka (de origine cehă).

Tehnica Ballroom a dansului a fost studiată şi documentată foarte mult. Examenele de

medalii (Medal Exams) sunt o măsură de testare şi determinare a tehnicii dansatorilor, conform

standardelor convenţionale.

Dancesport (dansul sportiv) a fost recunoscut de Comitetul Olimpic în 1997. Acesta este

un termen relativ nou pentru stilul de dans Ballroom Dance International. Organizaţia

internaţională care îl guvernează este IDSF (Federaţia Internaţională de Dans Sportiv). Dansul

sportiv (Dancesport) este din ce în ce mai popular în întreaga lume şi de aceea se discută despre

includerea acestui minunat sport-artă în rândul disciplinelor olimpice.

Voltaire spunea: “ – dansul este foarte plăcut, folositor trupului, el desfată sufletul”.

Dansul este o pasiune în jurul căreia se învârt de la cei mai mici dansatori şi până la adulţi,

simţind beneficiile antrenamentelor, a competiţiilor şi a modului de viață impus de el.

Dansul este el însuşi un profesor extraordinar: el te învaţă cum să fi partener într-o pereche,

cum să-ți stabileşti scopuri şi să acţionezi în vederea atingerii lor, te educă să ai încredere în tine

şi să-ti păstrezi sănătatea fizică şi emoţională. El te face să te cunoşti mai bine, să te autodomini,

să-i respecţi pe alţii, respectându-te pe tine însuți.

Copiii sunt primii beneficiari ai acestei activități. Pentru ei dezvoltarea psihomotrică

trebuie sa meargă în paralel cu dezvoltarea fizica. Dansul, care îmbină jocul cu seriozitatea, care
dezinhibă energiile şi le canalizează spre scopuri bine stabilite, este unul din modurile în care se

obţine acest lucru.

Odată cu trecerea timpului copilul crește, iar dansatorul din el devine mai disciplinat şi mai

conştient de corpul şi dinamica sa.

Această conştientizare ajută foarte mult la îmbunătăţirea tehnicii de mişcare. Echilibrul,

sincronizarea şi coordonarea motrică sunt calităţi care se formează şi se perfecţionează prin efort

susţinut şi prin programe de antrenament bine stabilite.

A fi conştient de tine însuți este o calitate care se formează la vârstele tinere. Acest proces

de conştientizare şi autocunoaştere este uşurat de activitatea sportivă, care îl pune în relaţie pe

tânăr cu propriile mişcări. Odată pornit într-un proces, trecerea din planul fizic în cel intelectual,

se poate face cu o mare ușurință.

Beneficiile dansului se resimt şi pe alte planuri. Poţi fi un bun dansator şi totodată un bun

elev sau student. Dansul cere abilitatea de a gândi şi a acţiona, de a te concentra asupra sarcinii,

de a persevera şi de a învăţa.

Toate acestea sunt uşor de educat prin mişcare, iar odată formate, ele se transferă cu

ușurintă şi în viața de şcolar şi în viata de zi cu zi. Pentru toate vârstele dansul este o experienţă

în care înveţi sa fii disciplinat, să faci achiziţii pe toate planurile şi să ai încredere în tine.

Copiii sunt primii beneficiari ai dansului sportiv. De aceea, am considerat necesar să

oferim preşcolarilor şi şcolarilor cu care lucrăm posibilitatea practicării acestui sport şi am

organizat în ultimii ani 2 şedinţe pe săptămână cu sprijinul şi sub îndrumarea unui cadru

specializat.
 De ce dans sportiv?

Una dintre cele mai uşoare şi plăcute metode de a vă simţi bine şi de a vă menţine în formă

este, fără doar şi poate, dansul. Nu se cunoaşte momentul în care oamenii au început pentru

prima dată să danseze, dar, fiind o activitate spontană, aproape universală şi strâns legată de alte

aspecte ale culturii, este posibil ca dansul să se fi dezvoltat odată cu specia umană. Dansul poate

avea caracter ritualic, de artă sau de divertisment.

Acest limbaj al trupului spune o poveste, serveşte în scopuri religioase, este liant social

sau, pur şi simplu, o activitate plăcută. Prin dans, ne dezvăluim emoţiile, stările sufleteşti şi

ideile. În plus, este o metodă excelentă de relaxare.

O veste bună este aceea că lecţiile de dans pot începe la orice vârstă, iar profesioniştii ne

asigură că nimeni nu are două picioare stângi. Dacă vă este teamă să nu vă faceţi de râs, staţi

liniştiţi! Există cursuri de dans speciale pentru începători şi, în plus, toată lumea se află acolo

pentru divertisment, pentru a înlătura monotonia, ca să lege noi prietenii şi să se menţină în

formă.

Şi, pentru că tot vorbeam de forma fizică, trebuie să ştiţi că, efectuate cu regularitate,

cursurile de dans îmbunătăţesc mobilitatea articulaţiilor şi a musculaturii precum şi elasticitatea

şi flexibilitatea întregului corp.

Dansul este o formă de comunicare între tine şi corpul tău, între tine şi ceilalţi oameni. Este

o comunicare nonverbală, spontană, ceea ce implică participarea atât a conştiinţei cât şi a

subconştientului, o comunicare într-o situaţie destinsă, securizantă, pe care o creează ritmul

muzicii şi convenţia socială care asociază dansul cu momente, care în cadrul terapiei prin dans se

susţin reciproc.
 Dansul reia contactul conştient cu emoţiile stocate la nivel somatic de-a lungul vieţii.

Emoţiile puternice care nu sunt exprimate în momentul trăirii lor de către fiinţa umană se

păstrează sub forma unor tensiuni musculare la nivelul acelor părţi ale corpului legate simbolic

de situaţia trăită.

Cursurile de dans solicită mult mai multe grupe de muşchi decât activităţile obişnuite. Prin

dans, încercând să devii mai expresiv, descoperi din nou, ca un copil, posibilităţile uitate ale

corpului tău şi conştientizezi acele tensiuni de mult uitate.

Dansul îţi impune acea stare de joc, de liber acces pe tărâmul imaginaţiei, unde totul este

posibil prin improvizaţie, unde problemele îţi apar mai altfel, unde stereotipurile şi blocajele se

pierd în varietatea posibilităţilor (un prim pas spre rezolvarea conflictului intern), şi acea stare de

deschidere spre ceilalţi (primul pas spre rezolvarea conflictului cu celălalt).

Oricare ar fi tipul de dans pentru care optaţi, rezultatele fizice şi psihice nu vor întârzia să

apară: scăpaţi de stres, vă tonifiaţi musculatura, căpătaţi încredere în propriile forţe şi deveniţi

mai pasionali.

De ce să practici dans sportiv?

Pentru că te menţii în formă sportivă !

Pentru că vei învăţa ceva nou, plăcut şi elegant !

Pentru că este relaxant şi distractiv !

Pentru că vei cunoaşte persoane noi !

Pentru că îţi va da încredere în tine !

Pentru că dansul formează caractere în general!

 Curs nr. 2

INFORMAȚII DE BAZĂ ÎN DANSUL SPORTIV

GRADE DE COMPETIŢIE

 Campionatele Naţionale ale României

 Cupa României

 Campionatele Naţionale pe Clase

 Campionatul Naţional de Formaţii

 Concursuri IDSF International Open

 Concursuri IDSF Open

 Concursuri internaţionale

 Concursuri ranking

 Concursuri naţionale

 Concursuri zonale

 Concursuri pe echipe

 Dispoziţii finale

 Sancţiuni

CAMPIONATELE NAŢIONALE ALE ROMÂNIEI

La Campionatele Naţionale pot participa sportivi afiliaţi cluburilor membre ale FRDS

indiferent de clasa pe care o au. Brigada de arbitri se întocmeşte cu aprobarea Biroului Federal.

Organizatorul este desemnat de Biroul Federal în urma analizei solicitărilor.

Cuprind următoarele concursuri:

 * dansuri standard: Vals lent (W), Tango (T), Vals vienez (V), Slow foxtrot (F),

Quickstep (Q);

* dansuri latino-americane: Samba (S), Cha-cha (Ch), Rumba (R), Paso doble (Pd), Jive

(J);

* 10 dansuri (W, T, V, F, Q, S, Ch, R, Pd, J).

Se organizează pe categorii de vârstă: Copii I, Copii II, Juniori I, Juniori II, Tineret,

Adulţi şi Seniori. La categoria de vârsta Copii I nu se vor dansa F si Pd. Invitaţiile se trimit

tuturor cluburilor membre ale FRDS.

CUPA ROMÂNIEI La Cupa României pot participa sportivi afiliaţi cluburilor membre

ale FRDS indiferent de clasa pe care o au. Brigada de arbitri se întocmeşte cu aprobarea Biroului

Federal. Organizatorul este desemnat de Biroul Federal în urma analizei solicitărilor.

Cuprind următoarele concursuri:

 Dansuri standard

Vals lent (W),

Tango (T),

Vals vienez (V),

Slow foxtrot (F),

Quickstep (Q);

 Dansuri latino-americane

Samba (S),

Cha-cha (Ch),

Rumba (R),
 Paso doble (Pd),

Jive (J);

Se organizează pe categorii de vârstă: Copii I, Copii II, Juniori I, Juniori II, Tineret,

Adulţi şi Seniori. La categoria de vârsta Copii I nu se vor dansa F si PD. Invitaţiile se trimit

tuturor cluburilor membre ale FRDS.

CAMPIONATELE NAŢIONALE PE CLASE
 Campionatele Naţionale pe clase se poate organiza pentru clasele E, D, C, B și A.

Brigada de arbitri se întocmeşte cu aprobarea Biroului Federal. Organizatorul este

desemnat de Biroul Federal în urma analizei solicitărilor.

Se organizează pe categorii de vârstă: Copii I, Copii II, Juniori I, Juniori II, Tineret,

Adulţi şi Seniori Invitaţiile se trimit tuturor cluburilor membre ale FRDS.

Nu se pot organiza Campionate naţionale de clasa pentru Copii I clasa D, Copii II clasa

C, Juniori I Clasa B si Juniori II clasa A.

CAMPIONATELE NAŢIONALE DE FORMAŢII cuprind următoarele concursuri:

 dansuri standard;

 dansuri latino-americane.

a. Restricţii privind costumaţia pentru concurs:

- dansurile standard: costumele bărbaţilor trebuie să fie negre sau bleumarin închis;

- dansuri latino-americane: costumele bărbaţilor pot fi de orice culoare, cu condiţia ca toţi

partenerii din formaţie să poarte aceeaşi culoare. Nu sunt permise recuzite.

b. Formaţiile de dansuri standard trebuie să includă toate dansurile standard (W, T, V, F,

Q), fiecare dans având minim 8 masuri, fiind permise şi 16 măsuri din orice alt dans, inclusiv

latino-american.

c. Formaţiile de dansuri latino-americane trebuie să includă toate dansurile latino-

americane (S, Ch, R, Pd, J), fiecare dans având minim 8 masuri, fiind permise şi 16 măsuri din

orice alt dans, inclusiv standard.

d. Evoluţia solo în formaţia de standard se va limita la 8 măsuri pentru oricare dintre

dansuri, nedepăşind însă, în total, 24 de măsuri de-a lungul întregii reprezentaţii. Această regulă
nu se aplică la dansurile latino-americane în care evoluţia solo este ceva obişnuit. Nota: La

ambele categorii sunt interzise ridicările de la sol (acele mişcări în timpul cărora unul dintre

parteneri are ambele picioare desprinse de sol, fiind susţinut de celălalt partener).

e. Orice formaţie este compusă din 6 - 8 perechi. Nimeni nu poate dansa pentru mai mult

de o formaţie în aceeaşi competiţie.

f. Fiecare formaţie poate avea până la 4 rezerve, care pot schimba titularii în orice fază a

campionatului.

g. Evoluţia unei formaţii va dura maxim 6 minute, inclusiv introducerea şi încheierea.

Din cele 6 minute, vor fi punctate nu mai mult de 4,30 minute, care trebuie identificate clar prin

semnal sonor de început şi sfârşit. Formaţiile care nu respectă aceste condiţii pot fi descalificate

de către preşedintele juriului.

i. Vor fi invitaţi minim 5 arbitrii, având experienţă în formaţii.

j. Vor fi utilizate casete sau alte sisteme audio.

k. Repetiţiile vor fi organizate astfel încât fiecare formaţie să beneficieze de condiţii egale

de timp şi de spaţiu în sală, cu muzica.

l. Va fi numit un preşedinte al juriului, care urmăreşte repetiţiile şi avertizează fiecare

formaţie de orice încălcare a regulilor. Dacă regulile sunt încălcate în timpul concursului,

preşedintele poate descalifica formaţia după o consultare prealabilă cu juriul. În concurs este

permis doar programul de dans şi muzica prezentat la repetiţie. Schimbarea costumaţiei nu este

admisă în timpul competiţiei.

m. Dacă în competiţie sunt prezente mai mult de 6 formaţii, trebuie organizat un al doilea

tur.
 CONCURSURI IDSF INTERNAŢIONAL OPEN

Concursuri selecţionate de către Biroul Federal si care respectă normele IDSF.

Organizatorul trebuie sa fi organizat anul precedent un concurs de cel puţin nivel IDSF Open.

CONCURSURI IDSF OPEN

Concursuri selecţionate de către Biroul Federal si care respectă normele IDSF.
 Organizatorul trebuie să fi organizat anul precedent un concurs de cel puţin nivel

naţional.

CONCURSURI INTERNAŢIONALE

Concursuri la care participă perechi din cel puţin două țări. Brigada de arbitrii trebuie să

conţină arbitrii atestaţi din cel puţin două țări.

Organizatorul trebuie să fi organizat în ultimii doi ani un concurs de cel puţin nivel

naţional.

CONCURSURI RANKING

Concursurile Ranking sunt competiţiile naţionale sau internaţionale care se iau în

considerare la întocmirea clasamentului Ranking pentru perechile din România. Componenta

brigăzii de arbitri se stabileşte cu aprobarea Comisiei de Arbitri.

Organizatorul trebuie să fi organizat anul precedent un concurs de cel puţin nivel

naţional. Comisia de Organizare selecţionează din calendarul competiţional naţional un număr de

concursuri care vor conta pentru Clasamentul Ranking. Cele mai bune 5 clasări vor conta pentru

clasament. Punctajul se calculează prin calcularea numărului de perechi depăşite.

CONCURSURI NAŢIONALE

Concursuri care conţin cel puţin 4 concursuri open pentru cel puţin două categorii de

vârstă. Componenta brigăzii de arbitrii este de minim 15 din cele trei zone ale tarii.

Pentru a organiza un concurs naţional clubul trebuie să fi organizat în ultimii 2 ani cel

puţin două concursuri zonale sau un concurs de cel puţin nivel naţional.
 CONCURSURI ZONALE

Componenta brigăzii de arbitrii este de minim 12 din care cel puţin 8 de minim clasa C.

Pot fi numai arbitrii din zona.

CONCURSURI PE ECHIPE

a. Cuprinde următoarele concursuri

* dansuri standard (W, T, V, F, Q)

* dansuri latino-americane (S, Ch, R, Pd, J)

b. fiecare echipă este formată din cel puţin 4 perechi, două standard şi două latino, care

nu pot fi schimbate pe parcursul competiţiei.

DISPOZIŢII FINALE

La concursurile naţionale de dans sportiv organizate sub egida FRDS, participarea este

permisă numai sportivilor afiliaţi cluburilor membre ale FRDS. Cu aprobarea Biroului Federal

pot participa şi cei ce nu deţin această calitate.

La concursurile internaţionale și IDSF pot participa sportivi afiliaţi la o federaţie

recunoscuta de IDSF.

Se stabileşte o limita de 250 Km distanţa între localităţi în cazul în care se solicită

organizarea de competiţii în aceeaşi data.

În datele stabilite pentru Campionatele Naţionale, Cupa României sau IDSF Internaţional

Open nu se pot organiza alte concursuri de dans sportiv decât în cazuri excepţionale.

În zilele în care se organizează Concursuri de Ranking, concursuri internaţionale sau

IDSF Open se pot organiza și alte concursuri zonale, dar la distanță mai mare de 250 km.
 În aceeaşi zi se pot organiza maxim două concursuri de dans sportiv sau trei concursuri

dacă sunt toate de nivel zonal.

SANCŢIUNI

Nerespectarea prevederilor de la acest capitol atrage sancţiuni care sunt date de Comisia

de Disciplină în funcţie de intenţia și gravitatea încălcărilor.

PARTICIPANŢII LA CONCURS

 Sportivi amatori;

 Sportivi profesionişti;

 Preşedintele juriului;

 Arbitrii;

 Secretariatul tehnic;

 Prezentatorul concursului;

 Directorul de concurs.

Sportivi amatori

Sportivii amatori sunt acele persoane legitimate prin carnetul de concurs la Federaţia

Romană de Dans Sportiv (F.R.D.S.) şi care au dreptul de a participa din partea clubului de care

aparţine la competiţiile interne si internaţionale de dans sportiv.

Se consideră sportivi amatori persoanele care nu obţin câştiguri materiale de pe urma

prestaţiei ca sportivi de performanţă.

 Rambursarea costurilor călătoriilor şi a altor cheltuieli ce se fac pentru competiţii,

cantonamente, demonstraţii sau premiile în bani nu se consideră câştiguri materiale.

În toate evenimentele FRDS este permisă reclama pe costumaţia de concurs, pe o

suprafaţă de cel mult 40 cm2. În cazul în care se încalcă aceste reguli, Biroul FRDS poate

dispune efectuarea unei anchete în cadrul clubului respectiv organizator.

Sportivi profesionişti

Sportivii profesionişti sunt acele persoane legitimate la Divizia de profesionişti din cadrul

Federaţiei Romane de Dans Sportiv şi care au dreptul de a participa la competiţiile interne şi

internaţionale de dans sportiv profesionist.

Se consideră sportivi profesionişti persoanele care obţin câştiguri materiale de pe urma

prestaţiei ca sportivi de performanţă. La cerere, Biroul FRDS va decide trecerea unui sportiv

amator la profesionism şi invers.

Preşedintele juriului

Preşedintele juriului este persoana desemnată de Colegiul de arbitri să urmărească buna

desfăşurarea a concursurilor de dans organizate sub egida FRDS.

Arbitrii competiţiei

Arbitrii competiţiei sunt acele persoane calificate de FRDS care au dreptul de a arbitra

concursurile FRDS si care au fost invitate de organizator.

 Secretariatul Tehnic al concursurilor

Secretariatul tehnic este format din persoane care vor calcula punctajul în fiecare etapă a

concursului şi va răspunde de derularea acestuia. La competiţiile FRDS secretariatul tehnic poate

fi făcut doar de persoanele care îndeplinesc următoarele condiţii:

- au licenţă de secretariat;

- sunt cunoscători buni ai regulamentelor FRDS;

- au vizat la zi licenţa;

- au participat la seminarul de perfecţionare în acest domeniu.

Prezentatorul concursului.

Atribuţiile prezentatorului sunt:

- stabileşte legătura dintre sportivi, director de concurs, preşedintele juriului, organizatori,

secretariat, sonorizare, arbitri şi public;

- prezintă perechile din concurs, arbitri, organizatori şi alte personalităţi;

- anunţă perechile care trebuie să intre pe ringul de dans şi verifică numărul acestora;

- în finală anunţă notele acordate de către fiecare arbitru în parte;

- anunţă clasamentul final citind locul ocupat de perechile din finală;

- nu are dreptul de a comenta modul în care dansează o pereche sau alta.

Directorul de concurs

Directorul de concurs este persoana atestată de Comisia de competiţii şi legitimări şi

desemnată de organizator, care se ocupă din punct de vedere organizatoric de buna desfăşurare a

competiţiei.
 La competiţiile FRDS pot îndeplini funcţia de Director de Concurs persoanele care

îndeplinesc următoarele condiţii:

- au primit această calitate în urma examenului de atestare;

- au plătit cotizaţia anuală de director de concurs;

- au licenţă pentru anul în curs.

Observatorul Federal

Observatorul federal este persoana delegată de Colegiul de arbitri care are ca sarcină

strictă de respectare a figurilor de clasa în timpul competiţiei.

Regulamentul Competiţional

Art. 1 - Organizarea competiţiilor Organizarea competiţiilor de dans sportiv se face de

către cluburi membre ale FRDS, persoane fizice sau juridice care au primit aprobarea comisiei de

organizare.

Art. 2 - Dreptul de a organiza FRDS garantează oricărui membru al Federaţiei, dreptul de

a organiza competiţii în prezenţa unui Observator Federal stabilit de Biroul Federal, cu condiţia

respectării prezentului regulament şi a plăţii unei taxe, conform Regulamentului Financiar.

Art. 3 - Obligaţiile organizatorilor

Organizatorul este obligat:

- să respecte prezentul regulament;

- să respecte condiţiile înscrise în invitaţie;

- să trimită invitaţie arbitrilor şi secretariatului ;

 - să asigure indemnizaţia, cazarea şi masa arbitrilor şi a secretariatului;

- să asigure transportul arbitrilor şi a secretariatului de la locul de cazare la locul

desfăşurării concursului;

- să ceară şi să primească acceptul comisiei de arbitraj pentru arbitrii propuşi de

organizatori;

- să asigure pe propria cheltuială prezenţa unui medic sau a unui asistent medical la locul

şi pe toată perioada de desfăşurare a competiţiei;

- să asigure disciplina în jurul ringului de dans, fără ca dansatorii sau ceilalţi membrii

FRDS să aglomereze spaţiul din jurul ringului;

- să solicite lista cu cluburile, arbitrii şi dansatorii suspendaţi în acea perioadă şi să nu

permită participarea lor în competiţie;

- să anunţe Observatorul Federal de neregulile ce se ivesc la înscriere sau pe toată durata

concursului;

- să asigure condiţii tehnice necesare pentru desfăşurarea competiţiei prin calitatea

ringului de dans, respectarea timpului şi tempoului muzicii, sonorizare corespunzătoare.

Nerespectarea condiţiilor înscrise în cererea de înscriere a turneului la FRDS şi în

invitaţia trimisă cluburilor, se va sancţiona cu amendă cuprinsă între 50 şi 150 SFr (Swiss Franc).

În cazul în care organizatorul nu respectă obligaţiile prevăzute anterior acesta va suporta o

amendă cuprinsă între 150-300 SFr şi va conduce la diminuarea tipului de competiţie pe care o

poate organiza pe viitor, mergând până la suspendarea dreptului de organizare.

Art. 4 - Calendarul competiţional

Calendarul competiţional este alcătuit de Comisia de Organizare, în urma aprobării de

către aceasta a cererilor de organizare a concursurilor înaintate de membrii FRDS. Deoarece

calendarul competiţional pentru anul următor trebuie comunicat la A.N.S. până la data de 01

octombrie a anului curent, în vederea coordonării distribuirii sălilor de sport, membrii Federaţiei

vor trebui să anunţe concursurile până la această dată.

Art. 5 - Cererea de organizare

Cererea de înscriere a unui concurs în calendarul competiţional se va face scris cu cel

puţin 60 zile înainte de data desfăşurării acestuia şi va conţine următoarele detalii:

- denumirea competiţiei;

- perioada de desfăşurare;

- categorii de vârstă şi clasă;

- tipul suprafeţei de dans şi dimensiunea acestuia;

- arbitrii;

- premii, facilităţi de cazare, masă etc.;

- adresa clubului organizator;

- persoane de contact. Comisia de organizare analizează şi dezbate cererea de organizare

şi în termen de max. 15 zile comunică în scris atât clubului cât şi secretarului general decizia

comisiei.

Art. 6 - Invitaţia de concurs

La competiţii se invită toate cluburile care au perechi de clasă pentru care este organizată

competiţia şi sunt membre ale FRDS, având cotizaţia achitată la zi.

Din motive disciplinare, Biroul Federal şi Comisia de disciplină poate interzice

participarea unor cluburi sau perechi de dansatori la competiţii. Cei care nu sunt membrii ai

FRDS pot fi invitaţi la competiţii numai cu permisiunea Biroului Federal.

 Invitaţia la concurs se va face prin poştă, email sau fax cel puţin cu 45 zile înainte de data

acestuia şi va conţine următoarele detalii:

- denumirea concursului;

- perioada de desfăşurare;

- categorii de vârstă şi clasă;

- tipul suprafeţei de dans şi dimensiunea acestuia;

- arbitrii invitaţi la competiţie;

- premii, facilităţi de cazare, masa etc.;

- adresa clubului organizator;

- persoane de contact;

- ora începerii competiţiei şi programul acesteia pe ore;

- data limita de înscriere;

- ora limită de confirmare a participării;

- costumaţia obligatorie.

Art. 7 - Invitarea dansatorilor, arbitrilor şi oficialilor străini

Pentru competiţiile de dans sportiv, invitaţiile adresate perechilor, arbitrilor şi oficialilor

de peste hotare se face conform normelor IDSF şi vor fi adresate numai de către Coordonatorul

cu Relaţii Internaţionale al Biroului Federal.

În acest sens, clubul organizator trebuie să contacteze Relaţii Internaţionale al Biroului

Federal şi să îi adreseze o cerere detaliată cu privire la invitaţii străini (dansatori, arbitri şi/sau

oficiali) pe care îi doreşte la concursul său.

 Art. 8 - Înscrierea în concurs

La toate competiţiile organizate, organizatorul stabileşte clar data limită de înscriere în

concurs.

Înscrierea se face prin fax, email sau prin poştă şi conţine următoarele date: numele întreg

al perechii; clasa şi categoria de vârsta la care participă; clubul pe care-l reprezintă perechea. Prin

înscrierea la o competiţie organizată de FRDS sau sub egida FRDS, un dansator se angajează în

mod automat să se conformeze, să îndeplinească şi să respecte toate obligaţiile care îi revin

conform acestui regulament, codului de conduită, şi regulamentelor IDSF. Înscrierea la un turneu

va fi transmisă organizatorului (prin fax, email sau poştă) conform invitaţiei trimise de

organizator. La Campionatele de clasă au acces numai perechile din clasa respectivă.

Art. 9 - Înregistrarea perechilor

Perechile au obligaţia să respecte cu stricteţe ziua şi ora de predare a carnetelor stabilite

de organizator. De asemenea în mod obligatoriu după consultarea listelor de înscriere se anunţă

perechile care din anumite motive nu pot participa la competiţie sau eventualele erori care au

apărut la întocmirea listelor ( înscrierea la altă categorie sau clasă etc.).

Organizatorii au dreptul de a exclude din competiţie perechile care:

- nu s-a înscris până la data limită în competiţie;

- nu s-a înregistrat până la data comunicată;

- dacă nu are asupra lui carnetele de concurs;

- dacă s-a înscris la altă categorie de vârstă sau clasă decât cel permis prin regulament;

- dacă carnetul de concurs nu este complet (lipsă viza anuală, viza medicala, data naşterii,

clasa de dans, clubul de provenienţă etc.);

 - dacă perechea este suspendată. La înregistrarea perechii în concurs organizatorul trebuie

să verifice ca legitimaţiile sportivilor să întrunească următoarele condiţii:

- viza anuală;

- vârsta şi clasa dansatorilor;

- să coincidă cu categoria şi clasa concursului la care s-a înscris;

- viza medicală;

- accesul în competiţie să nu fie restricţionat în urma unei sancţiuni disciplinare.

Art. 10 - Retragerea perechilor din competiţie

Retragerea de la o competiţie va fi transmisă organizatorului prin fax sau prin poştă cu

minim 5 zile lucrătoare înaintea competiţiei.

Retragerea unei perechi se poate face şi în anumite cazuri la locul concursului, dar acesta

trebuie făcut de antrenor sau de reprezentantul legal al clubului. În cazul în care o pereche se

retrage de la o competiţie fără să anunţe acest lucru secretariatului atât perechea cât şi antrenorul

sunt pasibili de pedeapsă.

Art. 11 - Carnetul de concurs

Carnetul de concurs este un document oficial al FRDS.

Carnetul de concurs indiferent de cel care îl cumpără, după completare este proprietatea

sportivului. Introducerea în carnet de date false, nereale se consideră fals în acte publice şi se

pedepseşte conform codului penal.

Completarea carnetul de concurs se face de către secretarul general sau de o persoană

numită special pentru acest scop. Orice modificare ulterior se face numai de către secretarul

general al FRDS.
 Carnetul de concurs care conţine modificări ştersături trebuie confiscat de către

organizatori şi trimis secretarului general.

În competiţie sunt acceptate numai acele carnete care sunt bine completate, care conţin

poza sportivului, din care reiese clubul de la care provine sportivul, dacă are viza pentru anul în

curs, viza medicala, reiese clasa şi categoria de vârstă a sportivului.

Odată cu vizarea carnetului de concurs sau cu trecerea în altă clasă a sportivului,

secretarul general va pune o ştampilă după ultimul concurs din care să reiasă clasa şi categoria de

vârstă la care poate concura sportivul.

Art. 12 - Durata unui concurs

Competiţiile de pe teritoriul României trebuie în aşa fel organizate încât o categorie de

vârstă să nu dureze mai mult de 4 ore.

Fac excepţii acele competiţii unde sunt înscrise un număr foarte mare de concurenţi.

Competiţiile trebuie organizate şi desfăşurate în aşa fel încât să se respecte orele de

încheiere a concursurilor: copii I şi copii II ora 20.00, juniori I şi II orele 21.00 tineret şi adulţi

orele 22.00.

Art. 13 - Încălzirea perechilor

Organizatorul are obligaţia de a asigura posibilitatea de încălzire a perechilor pe ringul de

dans, punând totodată la dispoziţie şi muzica adecvată. Pentru buna desfăşurare a încălzirii

persoana care conduce încălzirea anunţă clasa şi categoria care face încălzirea şi eventual pe cea

care va urma. Odată cu terminarea încălzirii toate perechile sunt obligate să părăsească ringul de

dans pentru ca organizatorul să poată curăţa suprafaţa acestuia.

 Art. 14 - Numărul de concurs

- toate perechile sunt obligate ca pe toată perioada concursului să poarte numărul pe care

l-a primit odată cu înscrierea în concurs;

- în cazul deteriorării unui număr de concurs acesta trebuie comunicat secretariatului care

are obligaţia de a-l schimba;

- improvizarea numerelor de concurs este interzisă;

- organizatorul este obligat să asigure un număr suficient de numere de concurs indiferent

de numărul perechilor participante;

- numărul de concurs poate fi de culoare albă cu numere negre sau negru cu numere albe

şi trebuie să aibă o dimensiune uşor vizibilă din orice punct al ringului de dans;

- pentru prinderea numărului de concurs pe costumaţie organizatorul poate asigura ace de

siguranţă dar acesta nu este obligatoriu;

- odată cu terminarea concursului dansatorii au obligaţia de a înapoia numărul de concurs

organizatorilor;

- reclama pe numărul de concurs este permisă având dimensiuni de maxim 5 x 21 cm

într-o singură linie.

Art. 15 - Muzica de concurs

Organizatorul este obligat să asigure muzica specifică de dans sportiv, respectiv o sonorizare

satisfăcătoare. Muzica de competiţie poate fi cu orchestră CD, MD, casetofon sau DAT în

funcţie de posibilităţile organizatorilor cu condiţia de a respecta durata şi tempourile jos

menţionate.

Art. 16 - Durata şi tempoul

Durata:
 - minimum 1.30 min. pentru Vals Lent, Tango, Slow-Foxtrot, Quick-Step, Samba, Cha-

Cha, Rumba;

- minimum 2 gipsy pentru passo doble (până la semifinală);

- minimum 1,15 min. pentru Vals Vienez şi Jive.

Tempouri:

Dansuri Standard

- Vals lent 28-30 bpm

- Tango 33 bpm

- Vals vienez 60 bpm

- Slow fox 29 - 30 bpm

- Quick step 50 bpm

Dansuri Latino-Americane

- Samba 50 - 52 bpm

- Cha-Cha 30 - 33 bpm

- Rumba 25 - 27 bpm

- Paso doble 62 bpm

- Jive 42 -44 bpm

În cazul în care muzica nu respectă aceste tempouri, la cererea preşedintelui juriului,

organizatorul trebuie să oprească muzica şi să propună o nouă melodie care se conformează

ritmurilor de mai sus.

În cadrul unei runde nu este obligatoriu a pune aceeaşi melodie pentru fiecare serie.
 Art. 17 - Spaţiul de dans

Pe toată perioada concursului accesul pe şi lângă ringul de dans este permis numai

dansatorilor (al căror concurs este în desfăşurare) şi arbitrilor; Spaţiul de dans trebuie să aibă

formă dreptunghiulară şi să aibă suprafaţa acoperită cu parchet sau alt material care este

corespunzător dansului; Dimensiunile spaţiului de dans trebuie comunicat atât în cererea de

organizare a unui concurs cât şi în invitaţia trimisă cluburilor; Comisia de organizare poate

interzice organizarea unui concurs în cazul în care dimensiunile sau suprafaţa de dans nu este

corespunzătoare; Organizatorul este obligat să ofere un spaţiu minim de dans de 15 mp pentru o

pereche între 14 şi 35 ani şi 10 mp pentru o pereche între 6 şi 13 ani; Toate materialele care pot

provoca accidente sau deranjează desfăşurarea normală a competiţiei trebuie îndepărtat de pe

suprafaţa ringului.

Art. 18 – Afişajul

Programul de concurs trebuie afişat de către organizator într-un loc foarte vizibil, într-o

zonă frecventată în mod obişnuit de dansator, în care aceştia au acces uşor. Organizatorii sunt

obligaţi să aducă la cunoştinţa sportivilor, antrenorilor şi oficialilor (folosind mijloace specifice)

în timp util modificările privind programul competiţiei. Este obligaţia dansatorilor de a se

informa asupra programului de desfăşurare a concursului.

Art. 19 – Premierea

La competiţiile organizate în România se pot acorda drept premiu: diplome, flori, cadouri

sau premii în bani. La orice competiţie la care se oferă premii în bani, organizatorul trebuie să

obţină în prealabil aprobarea scrisă a Biroului Federal. În cazul unei competiţii internaţionale,

FRDS va cere aprobarea IDSF care va decide şi va fixa suma premiilor. La festivitatea de

premiere sportivii sunt obligaţi să se prezinte în ţinuta de competiţie, iar în cazul în care nu vor
face acest lucru se va interzice premierea lor şi vor fi ulterior penalizaţi conform regulamentului

de disciplină. Organizatorul este obligat să premieze toţi finaliştii la toate categoriile de vârstă.

Art. 20 – Doparea

Doparea (folosirea sau distribuirea de substanţe ce contravin regulilor Comitetului

Olimpic Internaţional) este strict interzisă. Orice dansator, dacă i se cere în mod oficial să se

supună unui control antidoping, trebuie să accepte. Neacceptarea va duce la declararea unui

rezultat pozitiv şi va fi sancţionat disciplinar cu suspendare între 6 luni şi 2 ani. Orice rezultat

pozitiv trebuie raportat imediat Comisiei de disciplină, care va decide sancţiunea ce urmează a fi

aplicată. Orice persoană care asistă sau incită la nerespectarea acestei reguli va fi sancţionată

disciplinar.

Art. 21 - Dispoziţii finale

Orice modificare care apare din diferite motive trebuie aprobată de Comisia de

Organizare şi supervizate de Biroul Federal. Nerespectarea prevederilor prezentului regulament

atrage după sine sancţiuni conform Regulamentului de disciplină.

 Curs nr. 3

NOȚIUNI TEHNICE DE BAZĂ ÎN DANSURILE STANDARD

Dansul Vals Lent

Precursorul valsului lent a fost Boston, un dans important din SUA şi introdus în Anglia

de un 'Club Boston' foarte influent, în jurul anului 1874. Totuşi, abia după 1922 a ajuns acest

dans la fel de la moda ca tango-ul. Curios era faptul ca perechile dansau una lângă alta total

diferit de cum se dansează acum. Imediat după primul război mondial valsul lent a căpătat o

forma proprie. În anul 1921 s-a hotărât ca mişcarea de baza ar trebui sa fie: pas, pas, apropiere.

Când Victor Silvester a câştigat campionatul în 1922, programul valsului lent englezesc nu

conţinea decât o întoarcere la dreapta, una la stânga şi o schimbare de direcţie (mai puţin decât

ceea ce învaţă un începător în ziua de azi). În 1926 / 27 valsului lent i s-au adus îmbunătăţiri

considerabile. Mişcarea de baza a fost schimbata în pas - pas lateral - apropiere. În consecinţa,

mult mai multe variaţii au devenit posibile. Ele au fost standardizate de Societatea Imperiala a

Profesorilor de Dans (SIPD) şi multe dintre ele încă se mai dansează.

Dansul Tango

În Europa, tango-ul a fost dansat pentru prima oara înainte de primul război mondial. Cu

un tempo de 36 masuri pe minut. Îşi are originile în Buenos Aires (Argentina), unde a fost dansat

pentru prima data în 'Barrio de las Ranas' (ghetoul din Buenos Aires). Pe vremea aceea era

cunoscut sub numele de 'baile con corte' (dans co stop). Filfizonii din Buenos Aires l-au

modificat din doua puncte de vedere: în primul rând au schimbat aşa-numitul 'ritm de polca' în

'ritmul Habanere' şi în al doilea rând l-au numit Tango. Începând cu 1900. mai multi amatori au
încercat sa introducă acest dans argentinian la Paris, dar fără succes. Fiind mai degrabă un dans

exotic, o creaţie senzuala a popoarelor sudice, tango-ul nu a fost iniţial acceptat de înalta

societate europeana. Cu toate acestea, se dansa inga în zonele suburbane şi câştiga din ce în ce

mai multa popularitate. Debutul tango-ului s-a produs la un concurs de dans de pe Riviera

franceza, unde a fost atât de bine prezentat de un grup de entuziaşti încât a câştigat o faima

imediata în Paris şi apoi în restul Europei.

Dansul Vals vienez

Originile valsului vienez datează din secolele 12 - 13 (XII - XIII) şi se găsesc în dansul

numit 'Nachtanz'. Iniţial, valsul vienez a apărut în Bavaria şi se numea 'Germanul'. Totuşi, unii

pun sub semnul întrebării aceasta origine a valsului vienez. Un articol care a apărut în revista

pariziana 'La Patrie' ('Patria'), pe 17 ianuarie 1882, pretindea ca valsul vienez a fost dansat pentru

prima oara la Paris, în 1178, nu sub numele de vals, ci ca Volta din Provence. Probabil ca acesta

este un dans în ritm de 3/4 pe care francezii îl considera precursorul valsului vienez. Primele

melodii de vals datează din 1770. A fost introdus la Paris în 1775, dar a durat ceva timp pana sa

devina celebru. În 1813, dl. Burgon condamna valsul ca fiind imoral. În 1916 valsul a fost

acceptat şi în Anglia; cu toate acestea, lupta împotriva lui nu se sfârşise. În 1833, o carte de

'buna-purtare' a fost publicata de d-ra. Celbart şi, după părerea acesteia, deşi femeilor căsătorite

le era permis sa danseze vals, acest dans era considerat 'prea indecent pentru tinerele

domnişoare'.
 Dansul Foxtrot

Foxtrot-ul, dans născut în anii '20, a fost numit astfel după un dansator american, Henry

Fox. Iniţial era dansat la un tempo de 48 de masuri pe minut. Chestiunea tempo-ului a dus la

apariţia quick-step-ului, la aproximativ 50-52 masuri pe minut, şi la încetinirea treptata a foxtrot-

ului pur pana la 32 de masuri pe minut pana la sfârşitul anilor '20. După primul război mondial

slow-foxtrot-ul consta în: mers, trei paşi, mers lent şi un fel de întoarcere prin răsucire. La

sfârşitul lui 1918 a apărut valul cunoscut atunci ca 'jazz-roll'. În 1919, americanul Morgan a

introdus un fel de întoarcere prin răsucire deschisa, numita 'întoarcerea Morgan'. În 1920, dl.

G.K.Anderson a introdus pasul - până şi schimbarea de direcţie, figuri fără de care foxtrot-ul de

azi nu poate exista. Anii '30 au devenit epoca de aur a acestui dans. Atunci au devenit melodiile

de foxtrot standarde pentru tempo-ul sau. Fascinaţia pe care o exercita foxtrot-ul este data de

uimitoarea varietate a interpretărilor care exista pentru un dans care este de fapt atât de simplu.

De la dansatorii care se leagănă la cei care tropăie, de la cei care aluneca la cei care sar, de la cei

cu pas milităresc la cei cu pasul lin, şi aşa mai departe.

 Curs nr. 4

NOȚIUNI TEHNICE DE BAZĂ ÎN DANSURILE LATINO-AMERICANE

Dansul Samba

Samba îşi are originile în Brazilia, unde este un dans naţional. La carnavalul din Rio se

dansează multe versiuni de samba - de la Baion (a se pronunţa Bajoo) la Marcha. Pentru a

captura caracterul esenţial al sambei, dansatorul trebuie sa-i dea o interpretare vesela,

exuberanta, ca un flirt. Multe dintre figurile folosite azi în samba necesita o mişcare de balans a

pelvisului, care este dificil de realizat şi fără de care dansul îşi pierde mult din efect.

Înainte de 1914 acest dans era cunoscut sub numele brazilian de 'Maxixe'. Primele încercări de a

introduce samba în sălile de dans european datează din 1923-24, dar abia după cel de-al doilea

război mondial a devenit un dans popular în Europa. Samba are un ritm foarte specific, pus în

valoare cel mai bine de instrumentele muzicale caracteristice Braziliei: iniţial numite tamborim,

chocalho, reco-reco şi cabaca.

Dansul Cha-cha

Cha-cha - cha este cel mai nou dintre dansurile latino - americane. Acest dans a apărut

pentru prima oara în sălile de dans din America, la începutul anilor '50, fiind foarte asemănător

cu mambo, dans din care a evoluat. La scurt timp după introducerea mambo - ului, un alt ritm a

început sa câştige popularitate, un ritm care, în cele din urma, avea sa devina cel mai cunoscut

dintre toate dansurile latino - americane din întreaga lume. Acest dans se numea Cha-cha-cha.

Muzica este mai lenta decât cea de mambo şi ritmul este mai puţin complicat. Interpretarea
muzicii de cha -cha -cha ar trebui sa producă o atmosfera fericita, lipsita de griji, îndrăzneaţa, ca

de petrecere. Recent, s-a hotărât ca numele sa fie prescurtata în cha-cha.

Dansul Rumba

Rumba vine din Cuba şi este un dans tipic pentru un climat torid. Dintre toate dansurile

latino-americane, el a devenit clasic. În forma sa actuală, multe dintre figurile de bază ale acestui

dans, amintesc de vechea poveste a femeii care încearcă sa domine bărbatul cu ajutorul

farmecelor ei feminine. Într-un dans cu o coregrafie bine realizată va exista mereu un element de

'tachinare şi fugă', bărbatul fiind ademenit şi apoi respins. Marcos (din Panama City) a adăugat

recent că Rumba este compusa din trei ritmuri:

- Guaguancó

- Yambú

- Columbia

Rumba nu este numai despre farmecul feminin ci este de fapt un dans al fertilităţii care s-a

separat - în Cuba bineînţeles - în trei clase de-a lungul timpului. în Guaguancó, bărbatul incearca

sa 'penetreze' femeia şi acesta reacţionează (bineînţeles, doar dansând).

În Yambú, femeia refuză mişcarea de împingere pelviana a partenerului sau. Columbia este o

apariţie mai târzie şi se dansează doar în câteva oraşele de tara. Sper ca aceste clarificări sa ajute

la răspândirea rumbei, cel mai african dintre ritmurile cubaneze şi după părerea specialiştilor, cel

mai bun ritm care poate fi ascultat şi dansat.

 Dansul Passo doble

Passo doble îşi are originile în Spania. S-a dezvoltat pe baza mişcărilor pe care le făceau

matadorii în timpul coridelor. În passo doble bărbatul (matadorul) este în centrul atenţiei mai

mult decât în orice alt dans. Rolul partenerei sale se reduce la cel al unei cape ('cappa'), pânza

roşie a toreadorului, sau la cel al unui taur, în funcţie de circumstanţe. Dansul a ajuns la moda în

jurul anilor 1920.

Probabil ca este ultimul dans pe care îl veţi învăţa daca urmaţi un curs de dansuri latino-

americane, din cauza ca se bazează pe o coregrafie dinainte stabilita (aranjata strict după muzica)

şi este mult mai greu de condus şi de improvizat.

Dansul Jive

Jive-ul, adus din America, a evoluat iniţial dintr-un dans numit 'Jitterbug', din care s-au

eliminat toate elementele acrobatice şi a cărui tehnica a fost şlefuita. Prima descriere a jive-ului,

făcută de profesorul de dans londonez Victor Silvester, a fost publicata în Europa în 1944.

Dansurile boogie, rock & roll şi swing-ul american au influenţat şi ele acest dans. Jive-ul este un

dans foarte rapid, care consuma multa energie. Este ultimul dans care se dansează într-un

concurs, şi dansatorii trebuie să arate că după 4 dansuri, încă nu au obosit şi sunt stare să dea tot

ce este mai bun din ei.

 Curs nr. 5

PREGĂTIREA ȘI ANTRENAMENTUL ÎN DANSUL SPORTIV

Antrenamentul în dansul sportiv este un proces complex de adaptare a sportivilor la

eforturi fizice şi psihice specifice, de învăţare, consolidare şi perfecţionare tehnică şi

coreografică, de pregătire tactică, artistică, teoretică, necesare participării în competiţie cu

rezultate scontate. Acest proces se desfăşoară sistematic, gradual şi continuu în vederea atingerii

obiectivelor.

În cadrul acestui proces sunt implicaţi dansatorii — fata şi băiatul — şi antrenorul sau

antrenorii de tehnică, pregătire fizică, psihică, artistică, teoretică. Antrenamentul trebuie:

- să se desfăşoare în cadrul unui sistem de pregătire în concordanţă cu

obiectivele performanţelor impuse de regulamentele federaţiei de specialitate;

- să respecte principiile şi metodele psiho-pedagogice şi sportive de in-

struire;

- să se deruleze conform unor planuri originale, concepute pentru realizarea pregătirii

cuplului (forma(iei);

- să se realizeze într-un mod stadial (pe etape) în vederea continuităţii şi durabilităţii

procesului de pregătire;

- să utilizeze la maximum resursele bio-psiho-motrice ale dansatorilor şi pe cele psiho-

pedagogice ale antrenorului;

- să prezinte un randament adecvat performanţei la care se raportează (evaluarea

competiţională trebuie să fie pozitivă);

- să constituie, împreună cu competiţia de dans, un ansamblu de realizare a dansatorilor în

plan sportiv şi social.

 Caracteristicile antrenamentului

Antrenamentul — proces de dezvoltare şi transformare

Pornind de la primul antrenament, viitorul dansator, novice la început, se dezvoltă

aptitudinal. Pe parcurs, îşi formează deprinderi şi priceperi specifice, apoi o tehnică de dans, care

dezvoltată îi permite să participe în dansul de cuplu şi apoi la cel de competiţie.

Prin acumulări cantitative, coroborate cu cele ale competiţiei, au loc transformări la nivel

somatic, funcţional, psiho-comportamental, necesare performanţei sportive caracteristice

diverselor stadii.

Antrenamentul — proces de adaptabilitate

Adaptarea, în viziunea lui Verchoşanski (1985), reprezintă „fenomenul reacţiei complexe

a organismului asupra sarcinilor din antrenamentul sportiv".

Adaptabilitatea este considerată în termeni sportivi drept potenţial de antrenament

(antrenabilitate) — „capacitate de trecere rapidă de la o situaţie la alta prin optimizarea

comportamentului şi implicit a funcţionalităţii conform cerinţelor noii situaţii" (Dragnea, A.;

Mate Teodorescu, S., 2002).

În cadrul antrenamentului, dansatorul evoluează datorită adaptării sale la sarcini mereu

noi ce vizează tehnica, coreografia, dezvoltarea fizică, dezvoltarea calităţilor motrice, a

comportamentului artistic, pregătirea teoretică. Justificarea acestui proces se regăseşte în uşurinţa

cu care un dansator consacrat, care are activ multe adaptări şi este familiarizat cu acestea, se

comportă la sarcinile învăţare a unei coreografii noi, comparativ cu un începător.

Antrenamentul — proces de specializare

Specializarea se caracterizează prin morfo-funcţionalitatea organismului ca adaptare la

efortul specific.
 Un dansator se diferenţiază tipologic de un atlet fondist, de un jucător de volei sau de un

aruncător de greutate. Sportivii din ramurile artistice: gimnastica artistică, aerobică şi ritmică,

patinajul, înotul sincron ş.a..., sau dansatorii de balet, de dansuri folclorice pot prezenta tipologii

asemănătoare cu dansatorii sportivi, iar acest lucru poate conta în selecţia primară.

Totodată, în cadrul dansului sportiv, dansatorii de latin se diferenţiază de cei de standard.

Specializarea, datorată solicitărilor specifice, se realizează la vârsta junioratului. Ea este garanţia

performanţei sportive, dar în acelaşi timp şi o modalitate de valorificare a potenţialului

dansatorilor. În dansul sportiv există specializare latin, standard şi 10 dansuri (cei care le pot

dansa cu succes pe amândouă). Există e afinitate, un fel de „specializare" pe un dans,

condiţionată complex printre altele de grad de adaptabilitate motrică şi psihică, satisfacţie

interpretativă şi nu în ultimul rând de rezultatele din competiţie.

Specializarea coroborată cu alţi factori poate uza dansatorul în plan fizic și psihic, de

aceea trebuie avută multă grijă în realizarea ei.

Antrenamentul — proces informațional

Dansul sportiv este mediul informaţional ce permite în antrenament: comunicarea de la

antrenor la dansator în procesul de instruire, comunicarea feed-backului motric de la dansator la

antrenor şi comunicarea dintre dansatori în timpul dansului efectiv. Conotaţiile comunicării sunt

de ordin tehnic şi artistic, având bază motricitatea.

Complexitatea antrenamentului permite informarea în privinţa multor aspecte necesare

diverselor momente din pregătire. Modalitatea de prezentare a informaţiei reprezintă

particularitatea cu care antrenorul ştie să se facă înţeles, este o condiţie a personalităţii acestuia.

Pentru o bună eficienţă, informaţia antrenor — dansator se transmite respectându-se principiile

didactice (pedagogice).
 Antrenamentul — proces de reglare

Antrenamentul reprezintă un mecanism de reglare ce acţionează asupra dansatorului în

cadrul sistemic al activităţii de dans sportiv pentru aducerea sau menţinerea acestuia la niveluri

de valori specifice optime.

Caracteristicile reglării sunt:

 finalitatea – trecerea dansatorului de la o stare cu valoare redusă la o stare

superioară

 durata – timpul necesar adaptării dansatorului la solicitările specifice din

antrenament. Ea depinde de dificultatea și numărul transformărilor, de distanța dintre

starea dansatorului în momentul incipient și starea preconizată, număr de sarcini de

rezolvat etc.

 eficiența – valoarea pragmatică a acțiunii de antrenament determinată de

indicatorii stării, dacă au coincis cu obiective vizate

Principiile specifice de antrenament

Principiul similitudinii de cuplu este principiu ce stă la baza selecției și pregătirii în

dansul sportiv.

Activitatea de a performa în dansul sportiv se realizează întotdeauna în cuplu de către fată

și băiat. Acest principiu vine în preîntâmpinarea performanței sportive ca un factor condiționant

și coagulant.

Nu putem avea înalta performanță fără ca ambii parteneri să nu aibă indici de

performanță asemănători.
 Condiţionări ale aplicabilităţii acestui principiu se regăsesc în echivalența nivelurilor unor

parametri ca:

 aptitudini şi dezvoltare fizică;

 capacitate motrică şi psihomotrică;

 capacitate tehnică, adaptabilitate coreografică;

 motivaţie, predispoziţie de a coopera în cuplu;

 pregătire psihologică;

 pregătire artistică;

 nivel cultural, educativ şi chiar economic;

 pregătire teoretică etc.;

 tip somatic, mai ales în dansurile standard.

Dansul de performanță nu se poate face pe afinități sau pe sentimente. Dacă un dansator,

la începutul carierei, ar dansa cu partenera pentru că este mai atrăgătoare, la maturizare ar dansa

cu aceasta dacă este la fel de performantă ca el şi invers. Un exemplu de acest gen este cuplul

Slavic Kryklyvyj/Joanna Leunis. Slavic dansa în Ucraina cu rezultate modeste la nivel

internaţional, iar Joanna la fel pentru Belgia cu un partener din Slovacia. Pregătirea în cuplu a

celor doi în anul 1999 a determinat ca în anul 2000 să câştige campionatul mondial de latin.

Despărţirea ulterioară a lor a determinat şi scăderea performanţelor celor doi în cuplurile în care

au dansat.

Acelaşi lucru se poate întâmpla cu dansatori de la toate nivelurile. Rolul în aplicarea

acestui principiu îi revine antrenorului, care ştie cel mai bine nivelul aptitudinal, de pregătire şi

de expectaţie al dansatorilor.
 Principiul alternării antrenamentelor individuale cu cele de grup este un principiu

specific dansului sportiv.

Pregătirea cuplului de dansatori se face:

 în lecţii individuale cu antrenor — în care acumulările cuplului sunt de nivel

cantitativ — învăţări de elemente tehnice, partituri coreografice, dar şi calitative,

corectări ale greşelilor apărute în mişcarea specifică, perfecţionări tehnice, coreografice şi

interpretative;

 în lecţii individuale fără antrenor — în care se fac consolidări tehnice, acumulări

ale pregătirii psiho-sociale de cuplu, de comunicare şi interpretare etc.;

 în lecţii de grup — în care se face dezvoltarea fizică, motrică, psihomotrică cu

mijloace nespecifice; pregătirea în condiţii asemănătoare competiţiei etc.

Nu suntem în măsură să ne pronunţăm asupra ponderii în pregătire a fiecărui gen de

antrenament sau a ordinii lor în pregătire. Rezultatele sunt diferite de la cuplu la cuplu. Ca o

părere personală, credem că ponderea lecţiilor de grup este mai mare la nivelul copiilor şi se

deplasează în concentraţie, odată cu creşterea în vârstă şi performanţă, către lecţiile individuale.

Principiul pregătirii leadershipului în cuplu şi al conducerii acţiunilor coreografice

este o regulă tacită în dansul sportiv impusă de necesitatea asumării responsabilităţilor evoluţiei

cuplului pe ringul de dans.

Acest principiu pleacă de la o constatare în urma analizei mişcării de dans. Majoritatea

elementelor tehnice au în centrul mişcării cuplului bărbatul. Cu preponderenţă în latino, dar şi în

standard, elementele tehnice sunt concepute într-un echilibru în care fata are rolul electronului ce

orbitează în jurul nucleului (băiatul) într-un echilibru indestructibil care generează siguranţă,
forţă, precizie, prestanţă privit din interior), dar şi eleganţă, suavitate, candoare, efervescenţă

(privit din exterior).

Desigur că, din punct de vedere biomecanic, mai ales în întoarceri, rolurile celor doi se

schimbă sau sunt aceleaşi (deplasări alergate în paralel), dar şi în astfel de cazuri băiatul este în

continuare polul de putere al cuplului.

Leadership este sinonim cu conducerea. În dansul sportiv este cea mai elocventă

adaptabilitate a termenului. Acest proces de conducere îi revine băiatului, care încă de la invitaţia

la dans este cel cu iniţiativa în cuplu. Fata este permanent condusă, este cea pe care „o dansează"

băiatul şi pe care „o prezintă" publicului. Nu denigrăm rolul fetei în cuplu, din contră întărim

spunând că un băiat care are pe cine să invite, să conducă, să danseze sau să prezinte publicului

iese cu atât mai mult în evidenţă. De fapt, ceea ce se vede este cuplul şi performanţa sa. Un băiat

are însă este condus de o fată dăunează în cuplu, determină nereuşita.

Conducerea în dansul sportiv are un caracter aparte şi ar putea servi drept model

pentru alte sporturi. Aparent, într-un cuplu din dans este mai uşor să accepţi un conducător

decât într-un sport cu mai multe personalităţi. Relaţia dintre partenerii de cuplu care depun

aceleaşi eforturi (uneori mai mari din partea fetei) ar putea fără acceptul de leadership să se

transforme în relaţii conflictuale dăunătoare cuplului. Aceste lucruri se şi întâmplă în cuplurile

în care fata are o personalitate mai puternică, unde „educaţia specifică" nu este suficient

însuşită sau în cuplurile pe cale de destrămare.

Nu vrem să omitem, mai ales pentru cei care nu sunt convinşi de importanţa

principiului în dansul sportiv, că acesta stă la bazele coeziunii de cuplu şi contribuie în plan

psiho-social la reuşitele şi performanţele cuplului.

 Principiul instruirii, documentării şi informării la zi este principiul utilizării dinamicii

dansului sportiv.

Aparent, dansurile sportive (în special cele standard) sunt cunoscute, standardizate şi

practicate de un secol. În fapt, ele sunt supuse unui proces de modificări benefice, mai ales

în regimul abordării tehnice şi coreografice.

Fiind un sport artistic, dansul sportiv prezintă o dinamică permanentă datorită

influenţelor multiple în abordarea tehnică, coreografică şi de interpretare. Specificitatea acestui

principiu determină rezolvarea noutăţii caracteristice în pregătirea dansatorilor de performanţă

şi înaltă performanţă, precum şi a antrenorilor.

METODELE DE PREGĂTIRE ÎN ANTRENAMENTUL DE DANS

Ţinând cont de caracteristicile dansului sportiv şi ale pregătirii specifice. fiecărei

componente a modelului integrat îi corespund mai multe metode de dezvoltare caracteristice.

Metodele de bază pentru toate componentele şi care influenţează celelalte procedee şi

metode sunt: una cu un substrat ideatic, prognostic — modelarea (prezenţa modelului de

atins) şi alta cu rol executiv — exersarea.

Cu ajutorul acestor două metode se aplică celelalte modalităţi de dezvoltare a

indicatorilor necesari performanţei în dansul sportiv, după cum urmează:

Metoda (din grecescul methodos) înseamnă cale, drum de urmat, itinerar.

Nu de multe ori, dansatorii cu experienţă în dans se antrenează cu un anumit antrenor

sau apelează la metoda de lucru a unui antrenor care:

- s-a adaptat cel mai bine cerinţelor particulare ale personalităţilor individuale sau ale

cuplului din care face parte;

  a folosit cele mai bune (potrivite cuplului) procedee de pregătire şi cu care a

obţinut performanţe bune şi foarte bune.

În pregătirea din dansul sportiv, metoda înseamnă:

 un program după care se reglează acţiunile practice şi intelectuale in vederea

atingerii pregătirii optime a cuplului de dansatori;

 direcția și regularitatea unei operații de pregătire în scopul creșterii performanței

sportive;

 o modalitate de eficientizare, organizare și desfășurare a procesului de antrenament

de dans.

Procedeele metodice sunt modalităţile particulare de aplicare a unei metode.

Metodologia procesului de pregătire în dansul sportiv include totalitatea metodelor

uzitate pentru atingerea obiectivelor de performantă — unde acţionăm.

Metodele sunt pentru: pregătirea tehnică; pregătirea tactică (coreografică); pregătirea

fizică; atingerea unor parametri funcţionali optimi performanţei; pregătirea psihică, pregătirea

artistică, pregătirea teoretică.

Metodologia pregătirii în dansul sportiv se caracterizează prin orientare şi strategie:

- modalităţi specifice de combinare a metodelor cu procedeele şi principiile metodice

(orientări metodologice) — cum acţionăm;

- un mod de aplicare a metodelor și procedeelor în funcție de mijloacele și formele de

organizare a activității – când acționăm

- unde acționăm – antrenorii sau stafful tehnic care se peocupă de pregătirea cuplurilor

sau a formațiilor de dans sportiv trebuie să cunoască în permanență nivelul dansatorilor pe toate

coordonatele pregătirii interactive, scopul, obiectivele pentru perioada de pregătire, modalitățile

de acționare în vederea realizării obiectivelor. În acest sens, ei elaborează o metodologie de

pregătire.

Antrenamentul de bază

Antrenamentul de bază reprezintă, de fapt, etapa iniţială a pregătirii sportive care începe

imediat după selecţia preliminară şi are drept sarcină crearea premiselor generale pentru

dezvoltarea capacităţii de performanţă pe termen lung.

Obiectivele cele mai importante se constituie în creşterea capacităţii de efort necesară

practicării dansului şi dezvoltarea coordonării specifice prin 1nvăţarea tehnicii în dansul sportiv.

Aceasta se realizează prin următoarele sarcini: asigurarea dezvoltării fizice armonioase a

copiilor şi influenţarea treptată a dezvoltării grupelor musculare solicitate de practicarea

dansului; dezvoltarea calităţilor şi aptitudinilor necesare dansului sportiv; formarea tehnicii de

bază in dansurile sportive; creşterea capaci- tălii de efort; formarea conduitei necesare

competiţiei de dans sportiv pregătirea treptată pentru concurs; educarea comportamentului

civilizat; programarea antrenamentului în concordanţă cu structura anului şcolar.

Asigurarea dezvoltării fizice armonioase a copiilor şi influențarea treptată a grupelor

musculare solicitate de practicarea dansului.

Este recunoscut faptul că particularităţile creşterii şi dezvoltării fizice se regăsesc în

modificări ale proporţiilor corpului, caracteristice vârstei şi sexului. Acestea pot influenţa

capacitatea de performanţă a dansatorilor sportivi.

Dacă până la 11 ani la fete şi 13 ani la băiat totul decurge într-un mod proporţional

normal, între 11-13 ani la fete şi 13-15 ani la băieţi au loc accelerări in creşterea segmentară

(laba piciorului, mâinilor) sau chiar creşteri accelerate pentru cei mai precoce.
 Conform legii „Mark Jansen", sensibilitatea ţesuturilor este proporţională cu viteza de

creştere, deci antrenorul trebuie să ştie că oasele, tendoanele, ligamentele, cartilagiile

dansatorilor sunt de o rezistenţă precară. Din cauza acestui fapt, trebuie acordată o atenţie

deosebită intensităţii şi încărcăturilor din antrenamente, fiind recomandate, pentru a nu solicita

unilateral aparatul locomotor, eforturile submaximale diversificate, precum şi eliminarea pe cât

posibil a săriturilor.

Dezvoltarea fizică armonioasă presupune utilizarea exerciţiilor care au e influenţă

pozitivă asupra musculaturii întregului corp, aceasta contribuind la asigurarea ţinutei corecte a

dansatorului. Sunt recomandate exerciţiile orientate pentru dezvoltarea musculaturii trunchiului,

membrelor inferioare şi superioare, abdomenului şi prime exerciţii cu acţiune globală asupra mai

multor lanţuri musculare.

Tehnica dansului solicită în special aparatul locomotor, ceea ce inseamni că exerciţiile

pentru muşchii extensori, abductori, rotatori sunt folosite în mod specific mai des. Muşchii

fesieri, ai coapsei şi ai gambei se dezvoltă datorită solicitărilor în standard, ceea ce nu înseamnă

că nu trebuie lucrat cu spatele şi abdomenul (pentru ţinută) sau braţele (pentru poziţie). Acelaşi

lucru pentru latin, unde mişcarea mai complexă solicită şi trunchiul, şi trenul superior al

dansatorului.

Este ştiut faptul că la vârsta pubertară masa musculară ajunge la băieţi până la 41,8% şi la

fete până la 35,8%, ceea ce înseamnă că trebuie avut în vedere că efortul fetelor pentru

deplasarea propriului corp va fi mai mare.

 Dezvoltarea aptitudinilor şi calităților necesare dansului sportiv

După cum am văzut, aptitudinal, dansatorul sportiv ar trebui să prezinte caracteristici

biologice, motrice, psihice şi artistice care prin perfecţionare se transformă în calităţi intrinseci

acestui sport.

Dezvoltarea calităţilor motrice

În această fază a antrenamentului, calităţile motrice sunt dezvoltate preponderent după

cum urmează:

Antrenamentul de rezistenţă

Capacitatea de rezistenţă la oboseală este condiţia esenţială de dezvoltare a dansatorilor

în antrenament. Trebuie să ştim însă că la copii eforturile anaerobe coroborate cu procentul de

lactat în sânge produc o creştere cu de 10 ori mai mare a catecolaminelor (adrenalina şi

noradrenalina — hormoni ai stresului şi performanţei) decât la adult. Acesta este considerat

antifiziologic pentru copii, deci trebuie avut grijă să se aducă copiii la limitele lor maxime,

întrucât mobilizarea rezervelor de performanţă trebuie făcută treptat şi mai ales după maturitatea

organică.

Întrucât efortul în proba de dans sportiv este specificat ca fiind asemănător cu cel al

alergătorilor de 800 m şi cunoscând faptul că la vârsta de 8-9 ani este contraindicat, trebuie avut

grijă în creşterea în această perioadă a rezistenţei globale şi nu a celei specifice.

Ca metode de antrenare se recomandă eforturile continue (cu acelaşi tempo) cu intervale

de scurtă durată, nerecomandate fiind eforturile gen competiţie şi metoda repetărilor în eforturi

cu solicitare de glicoliză anaerobă.

 Antrenamentul de forţă

Tehnica specifică, precum şi stimularea proceselor de creştere necesită o dezvoltare a

capacităţii de performanţă ce reclamă dezvoltarea forţei.

Aceasta se dezvoltă Ia nivelul 7-10 ani şi specific, şi nespecific prin jocuri de forţă-viteză

şi forţă-rezistenţă care pot prezenta atractivitate şi variantă de destindere faţă de solicitările

antrenamentului de tehnică.

Ar trebui să se ţină seama în dezvoltarea forţei la copii şi juniori de următoarele

recomandări:

 după antrenamente grele cu componentă de forţă să se acorde perioade de refacere

adecvate;

 încărcăturile să nu crească brusc, ci în trepte accesibile;

 să fie evitate eforturile unilaterale (numai anumite grupe de muşchi) deoarece se

repercutează negativ asupra organismului;

 fără greutăţi, greutatea propriului corp este suficientă;

 evitarea eforturilor statice.

 Curs nr. 6

COMPETIȚIA ÎN DANSUL SPORTIV

Organizarea competițiilor

Organizatorii competiţiilor de dans sportiv

Competiţiile de dans sportiv sunt organizate de către cluburi membre ale FRDS, care au

primit aprobarea Comisiei de organizare.

Dreptul de a organiza

FRDS garantează oricărui membru al Federaţiei, dreptul de a organiza competiţii în

prezenţa unui Preşedinte de juriu şi a unui Director de concurs acceptaţi de Biroul Federal, cu

condiţia respectării prezentului regulament.

Obligaţiile organizatorilor

Organizatorul este obligat:

- să respecte prezentul regulament;

- să respecte condiţiile înscrise în invitaţie;

- să invite Preşedintele juriului, Directorul de concurs, Observatorul federal, arbitrii şi

secretariatul;

- să asigure indemnizaţia, cazarea şi masa oficialilor, arbitrilor şi a secretariatului;

- să asigure transportul oficialilor, arbitrilor şi a secretariatului de la locul de cazare la

locul desfăşurării concursului;

- să ceară acceptul comisiei de arbitraj pentru arbitrii propuşi;

 - să asigure pe propria cheltuială prezenţa unui medic sau a unui asistent medical la locul

şi pe toată perioada de desfăşurare a competiţiei;

- să asigure disciplina în jurul ringului de dans, fără ca dansatorii sau ceilalţi membrii

FRDS să aglomereze spaţiul din jurul ringului;

- să solicite lista cu cluburile, arbitrii şi dansatorii suspendaţi în acea perioadă şi să nu

permită participarea lor în competiţie;

- să anunţe Preşedintele Juriului de neregulile ce se ivesc la înscriere sau pe toată durata

concursului;

- să asigure condiţii tehnice necesare pentru desfăşurarea competiţiei prin calitatea

ringului de dans, respectarea timpului şi tempoului muzicii, sonorizare corespunzătoare.

Calendarul competiţional

Calendarul competiţional este alcătuit de Comisia de Organizare, în urma aprobării de

către aceasta a cererilor de organizare a concursurilor înaintate de membrii FRDS. Deoarece

calendarul competiţional pentru anul următor trebuie comunicat la A.N.S. până la data de 01

octombrie a anului curent, în vederea coordonării distribuirii sălilor de sport, membrii Federaţiei

vor trebui să anunţe concursurile până la această dată.

Se pot depune cereri de includere în calendarul competiţional şi după întocmirea

Calendarului competiţional. Cererea de înscriere a unui concurs în calendarul competiţional se va

face scris cu cel puţin 60 zile înainte de data desfăşurării acestuia şi se va aproba daca nu exista

suprapuneri în aceeaşi data.

 Organizarea concursurilor pe secţiuni

Concursurile de dans sportiv se pot organiza pe următoarele secţiuni:

* Standard;

* Latino americane;

* Mixt (standard + latino americane).

Organizarea concursurilor pe clase de dans

În România se pot organiza concursuri de dans sportiv pentru 7 clase, open basic şi open.

Perechile au dreptul de a participa numai la clasa pe care o au. O pereche de dansatori cu clase

diferite vor participa la concurs în clasa dansatorului cu clasa cea mai mare.

Clasa H, 4 dansuri:

- dansuri standard: W, Q;

- dansuri latino: Ch, J.

Clasa E până la juniori II inclusiv, 6 dansuri:

- dansuri standard: W, V, Q;

- dansuri latino: S, Ch, J.

Clasa D până la juniori II inclusiv, 8 dansuri:

- dansuri standard: W, T, V, Q;

- dansuri latino S, Ch, R, J.

Clasa C

- dansuri standard W, T, V, SF, Q; - dansuri latino-americane S, Ch, R, PD, J;

- se pot organiza şi concursuri de 10 dansuri.

Clasa B

- dansuri standard W, T, V, SF, Q; - dansuri latino-americane S, Ch, R, PD, J;

- se pot organiza şi concursuri de 10 dansuri.

Clasa A

- dansuri standard W, T, V, SF, Q; - dansuri latino-americane S, Ch, R, PD, J;

- se pot organiza şi concursuri de 10 dansuri.

Clasa S

- dansuri standard W, T, V, SF, Q; - dansuri latino-americane S, Ch, R, PD, J;

- se pot organiza şi concursuri de 10 dansuri.

CONCURSURI OPEN BASIC

Concursurile de open basic se pot organiza pentru 4 dansuri Standard (W, T, V, Q), 4

dansuri Latino (S, Ch, R, J) sau 5 dansuri Standard (W, T, V, F, Q), 5 dansuri Latino (S, Ch, R,

Pd, J), 8 dansuri sau 10 dansuri. Pot participa perechi pănă la clasă C inclusiv.

CONCURSURI OPEN

Concursurile de open se pot organiza pentru 4 dansuri Standard (W, T, V, Q), 4 dansuri

Latino (S, Ch, R, J) sau 5 dansuri Standard (W, T, V, F, Q), 5 dansuri Latino (S, Ch, R, Pd, J), 8

dansuri sau 10 dansuri. Pot participa perechi indiferent de clasă. Se pot organiza competiţii open

cu limita maximă de clasă la care pot participa perechi pănă la clasa menţionată inclusiv.

Organizarea concursurilor pe vârste

Concursurile de dans sportiv se organizează pe categorii de vârstă după cum urmează:

* COPII I - cel mult 9 ani, împliniţi în anul desfăşurării competiţiei;

* COPII II - 10 sau 11 ani, împliniţi în anul desfăşurării competiţiei;

* JUNIORI I - 12 sau 13 ani, împliniţi în anul desfăşurării competiţiei;

* JUNIORI II - 14 sau 15 ani, împliniţi în anul desfăşurării competiţiei;

* TINERET - 16 - 18 ani, împliniţi în anul desfăşurării competiţiei;

* ADULŢI - 19 - 35 ani, împliniţi în anul desfăşurării competiţiei;

* SENIORI – peste 35 ani în anul desfăşurării competiţiei, sau mai în vârstă.

Se permite unirea grupelor COPII I cu COPII II, JUNIORI I cu JUNIORI II sau

TINERET cu ADULŢI. O pereche poate concura la o categorie de vârsta superioara în cazul în

care la acea competiţie nu se organizează categoria ei de vârsta. Copiii nu pot dansa la categoria

Juniori. La toate categoriile de vârstă, excepţie făcând SENIORII, unul din parteneri poate fi mai

tânăr. Seniorii pot participa în competiţiile de adulţi cu excepţia Campionatului Naţional şi Cupei

României.

Cererea de organizare

Cererea de înscriere a unui concurs în calendarul competiţional va conţine următoarele

detalii:

- denumirea competiţiei;

- gradul de competiţie;

- perioada de desfăşurare;

- locul de desfăşurare;

- categorii de vârstă şi clasă;

- tipul suprafeţei de dans şi dimensiunea acestuia;

 - preşedintele juriului, directorul de concurs, observatorul federal, secretariatul de

competiţie, prezentatorul competiţiei;

- arbitrii;

- premii, facilităţi de cazare, masă etc.;

- adresa clubului organizator;

- persoane de contact.

Comisia de organizare analizează şi dezbate cererea de organizare şi în termen de max.

15 zile comunică în scris atât clubului cât şi secretarului general decizia comisiei.

Invitaţia de concurs

Invitaţia la concurs se transmite prin poştă, email sau fax la sediul Federaţiei cu cel puţin

30 zile înainte de data acestuia şi va conţine următoarele detalii:

- denumirea concursului;

- gradul de competiţie;

- perioada de desfăşurare;

- locul de desfăşurare;

- categorii de vârstă şi clasă;

- tipul suprafeţei de dans şi dimensiunea acestuia;

- preşedintele juriului, directorul de concurs, observatorul federal, secretariatul de

competiţiei, prezentatorul competiţiei;

- arbitrii invitaţi la competiţie;

- premii, facilităţi de cazare, masa etc.;

- adresa clubului organizator;

 - persoane de contact;

- ora începerii competiţiei şi programul acesteia pe ore;

- modul de înscriere a perechilor şi data limita de înscriere;

- ora limită de confirmare a participării;

- costumaţia obligatorie.

Secretariatul FRDS trimite invitaţia de concurs la Comisia de organizare şi Colegiul de

arbitri spre aprobare, după care postează pe site-ul FRDS invitaţia de concurs.

La competiţii pot participa toate cluburile care au perechi de clasă pentru care este

organizată competiţia şi sunt membre ale FRDS, având cotizaţia achitată la zi.

Din motive disciplinare, Biroul Federal şi Comisia de disciplină poate interzice

participarea unor cluburi sau perechi de dansatori la competiţii. Cei care nu sunt membrii ai

FRDS pot fi invitaţi la competiţii numai cu permisiunea Biroului Federal.

Invitarea dansatorilor, arbitrilor şi oficialilor străini

Pentru competiţiile de dans sportiv, invitaţiile adresate perechilor, arbitrilor şi oficialilor

de peste hotare se fac conform normelor IDSF şi vor fi adresate numai de către Coordonatorul cu

Relaţii Internaţionale al Biroului Federal.

Înscrierea în concurs

La toate competiţiile organizate, organizatorul stabileşte clar data limită de înscriere în

concurs. Înscrierea se face pe site-ul FRDS (www.dancesport.ro) pe baza numerelor de carnet. În

cazuri speciale (concursuri internaţionale, concursuri de formaţii etc.) înscrierile se pot face şi

prin fax, email sau prin poştă şi conţine următoarele date: numele întreg al perechii; numerele de
carnete; clasa şi categoria de vârsta la care participă; clubul pe care-l reprezintă perechea. Prin

înscrierea la o competiţie organizată sau sub egida FRDS, un dansator se angajează în mod

automat să se conformeze, să îndeplinească şi să respecte toate obligaţiile care îi revin conform

acestui regulament, codului de conduită, şi regulamentelor IDSF.

Înregistrarea perechilor

Perechile au obligaţia să respecte cu stricteţe ziua şi ora de predare a carnetelor stabilite

de organizator. Ele se pot înscrie doar la categoria şi vârsta pe care o au în carnet. De asemenea

în mod obligatoriu după consultarea listelor de înscriere se anunţă perechile care din anumite

motive nu pot participa la competiţie sau eventualele erori care au apărut la întocmirea listelor

(înscrierea la altă categorie sau clasă etc.) Directorul de concurs are dreptul de a exclude din

competiţie perechile care: - nu s-au înscris până la data limită în competiţie; - nu s-au înregistrat

până la ora comunicată; - dacă nu au asupra lor carnetele de concurs; - dacă s-au înscris la altă

categorie de vârstă sau clasă decât cele permise prin regulament; - dacă carnetul de concurs nu

este complet (lipsă viza anuală, viza medicala, data naşterii, clasa de dans, clubul de provenienţă

etc.); - dacă perechea este suspendată.

Secretariatul competiţiei verifica carnetele de dansator ale sportivilor să întrunească

următoarele condiţii: - viza anuală; - vârsta şi clasa dansatorilor să coincidă cu categoria şi clasa

concursului la care s-a înscris; - viza medicală; - accesul în competiţie să nu fie restricţionat în

urma unei sancţiuni disciplinare.

 Retragerea perechilor din competiţie

Retragerea unei perechi se poate face la locul concursului, dar acesta trebuie făcut de

antrenor sau de reprezentantul legal al clubului. În cazul în care o pereche se retrage de la o

competiţie fără să anunţe acest lucru secretariatului atât perechea cât şi antrenorul sunt pasibili de

pedeapsă.

Carnetul de concurs

Carnetul de concurs este un document oficial al FRDS. Carnetul de concurs indiferent de

cel care îl cumpără, după completare este proprietatea sportivului. Introducerea în carnet de date

false, nereale se consideră fals în acte publice şi se pedepseşte conform codului penal.

Completarea carnetul de concurs se face de către secretarul general sau de o persoană numită

special pentru acest scop. Orice modificare ulterior se face numai de către secretarul general al

FRDS. Carnetul de concurs care conţine modificări ştersături trebuie confiscat de către

organizatori şi trimis secretarului general. Odată cu vizarea carnetului de concurs sau cu trecerea

în altă clasă a sportivului, secretarul general va pune o ştampilă după ultimul concurs din care să

reiasă clasa şi categoria de vârstă la care poate concura sportivul.

SANCŢIUNI

Nerespectarea prevederilor de la acest capitol atrage sancţiuni care sunt date de Comisia

de Disciplina în funcţie de intenţia şi gravitatea încălcărilor.

 Regulament privind ţinuta de concurs

Prezentul regulament se aplică la toate competiţiile oficiale de dans sportiv organizate

sub egida FRDS de pe teritoriul României.

Comisia de organizare îşi menţine dreptul de a impune restricţii specifice adiţionale sau

generale legate de vestimentaţie şi de a amenda sau de a permite anumite scutiri/dispense, în

cazul anumitor evenimente.

REGULI GENERALE

1. Este obligatoriu ca ţinuta de concurs să fie creată în funcţie de fiecare disciplină

(standard sau latino) la clasele unde aceasta este posibilă.

2. Ţinutele trebuie sa acopere părţile intime ale dansatorilor (zona intimă - IA).

3. Ţinutele şi machiajul trebuie să respecte vârsta şi nivelul dansatorilor.

4. Utilizarea simbolurilor religioase ca decoraţii sau ca bijuterii decorative este interzisă

(această regulă nu are nici o legătură cu bijuteriile personale).

5. Directorul de concurs poate cere competitorului să înlăture un obiect de îmbrăcăminte

sau un obiect decorativ, daca acesta prezintă un anumit pericol pentru dansatorul respectiv sau

pentru ceilalţi concurenţi.

REGULA BUNULUI GUST

Orice utilizare de materiale sau culori, sau orice invenţie care conferă senzaţia de a nu fi

în conformitate cu aceste reguli de îmbrăcăminte, deşi nu se pune literalmente problema de

încălcare a acestora, pot fi totuşi considerate de către Directorul de concurs drept o nerespectare

a regulamentului.
 SANCŢIUNI

În cazul în care o pereche nu este îmbrăcată în conformitate cu acest regulament de

costumaţie şi primeşte un avertisment din partea Directorului de concurs, aceasta trebuie să se

conformeze şi să schimbe costumaţia. În caz contrar perechea respectivă va fi descalificată

imediat.

La propunerea Directorului de concurs se pot impune sancţiuni adiţionale, inclusiv

suspendarea din competiţii a perechilor în cazul abaterilor repetate.

TERMENI UTILIZAŢI:

Zona intimă (IA) – zonele corpului care trebuie să fie acoperite de materiale

netransparente sau transparente dar căptuşite cu materiale netransparente. Nu sunt premise

materiale de culoarea pielii în aceste zone.

- Chiloţii tanga nu sunt permişi.

- Pantalonii de culoarea pielii nu sunt permişi.

- Sânii trebuie să fie acoperiţi.

- Distanta între cupele sutienului trebuie să fie mai mică de 5 cm.

Shape area (SA) – zona minimă care trebuie să fie acoperită. În această zonă este

permisă folosirea materialelor transparente şi a oricărei culori.

Materialul de bază – creează forma rochiei şi reprezintă cel puţin 60% din rochie. Prin

material cu efecte luminoase se înţelege orice material în a cărui componenţă se găsesc elemente

sclipitoare cum ar fi: fir metalic, sclipici, paiete, strasuri, mărgele, etc.

Elementele decorative – orice element fixat pe materialul de baza, par sau piele: (pene,

flori, fundiţe/papion, margini, aplicaţii de dantelă, panglică, etc.)

Acul de cravată, butonii şi catarama nu sunt considerate elemente decorative.

 Linia soldului (HL) – linia pantalonilor (cât de jos este permisă); linie dreaptă

orizontală; partea de sus a muşchilor fesieri (linia intergluteală) nu trebuie să fie vizibilă.

Linia chilotului (PL) – linia de jos a pantalonilor (cât de sus este permisă)

 Partea posterioară – sunt acoperiţi ambii muşchi fesieri

 Partea anterioară – urmăreşte linia între piciorul flexat şi trunchi

Distanţa între cele două linii (HL şi PL) pe lateral trebuie să fie mai mare de 5 cm.

Mâneci Lungi (LS) – lungimea mânecilor trebuie să fie până la încheietură.

Machiajul – include machiajul facial, bronzul artificial, unghiile false, genele false.

Bijuteriile decorative – bijuteriile create ca parte integrantă a ţinutei de dans.

Ţinuta de concurs pentru categoria de vârsta 6-11 ani (Juvenile I şi II)

Clasa HOBBY şi E

BĂIEŢI FETE
Cămaşa – simplă, albă, cu mânecă lungă. Bluza - Rochie – Topul – simplu,

Pantaloni – obligatoriu negri. obligatoriu albă, simplă, orice orice culoare în

Cravata sau papion – obligatoriu negre. o singura piesa culoare în afara afara culorii

Cămaşa trebuie să fie băgată în pantaloni. sau tricou culorii pielii pielii, o singură

Se vor utiliza de preferinţă materiale din Fusta - Chiloţi – aceeaşi piesă

bumbac sau amestec bumbac-polyester. obligatoriu culoare cu Fusta – de

neagra culoarea rochiei aceeaşi culoare

cu topul

Dacă se foloseşte dantela, aceasta trebuie căptuşită cu material de aceeaşi culoare, indiferent de zona

în care se foloseşte.

Nu sunt permise

– materiale strălucitoare, cu efecte luminoase, cu modele sau imprimeuri

– mâneci suflecate

– nici un fel de elemente decorative (nasturi, cordon lat, tiv din alt material, etc.)

Încălţăminte – pantofi de dans cu toc de maxim Încălţăminte – pantofi de dans cu toc lat de

2,5 cm maxim 3,5 cm

Şosete – obligatoriu negre Şosete albe sau dresuri culoarea pielii

Coafura - daca parul este lung trebuie strâns într-o Coafura – nu sunt permise elemente decorative şi

coadă de cal spray de par colorant

Machiajul – nu este permis Machiajul – nu este permis

Bijuterii decorative– nu sunt permise Bijuterii decorative – nu sunt permise

Croiala şi detalii cu privire la linia gatului, mâneci şi fuste, vezi în anexa I. Orice altă croială nu este

permisă.
 Clasa D şi OPEN

BĂIEŢI FETE

Cămaşa – simplă, albă, cu mânecă lungă. Bluza - Rochie - simplă Topul – simplu,

Pantaloni – obligatoriu negri. obligatoriu albă, orice culoare în orice culoare în

Cravata sau papion – obligatoriu negre. o singură piesa afara culorii afara culorii

Cămaşa trebuie să fie băgată în pantaloni. sau tricou pielii pielii, o singură

Se vor utiliza de preferinţă materiale din Fusta - Chiloţi – aceeaşi piesă

bumbac sau amestec bumbac-polyester. obligatoriu culoare cu Fusta – de

neagra culoarea rochiei aceeaşi culoare

cu topul

Dacă se foloseşte dantela, aceasta trebuie căptuşită cu material de aceeaşi culoare, indiferent de zona

în care se foloseşte.

Nu sunt permise

– materiale strălucitoare, cu efecte luminoase, cu modele sau imprimeuri

– mâneci suflecate
– nici un fel de elemente decorative (nasturi, cordon lat, tiv din alt material, etc.)

Încălţăminte – pantofi de dans cu toc de maxim Încălţăminte – pantofi de dans cu toc lat de

2,5 cm maxim 3,5 cm

Şosete – obligatoriu negre Şosete albe sau dresuri culoarea pieli

Coafura - dacă părul este lung trebuie strâns într-o Coafura – nu sunt permise elemente decorative şi

coadă de cal spray de par colorant

Machiajul – nu este permis Machiajul – nu este permis

Bijuterii decorative– nu sunt permise Bijuterii decorative – nu sunt permise

Croiala şi detalii cu privire la linia gatului, mâneci şi fuste, vezi în anexa I. Orice altă croială nu este

permisă.

Ţinuta de concurs pentru categoria de vârstă 12-13 ani (Junior I)

Clasa Hobby şi E

BĂIEŢI FETE
Cămaşa – simplă, albă, cu mânecă lungă. Bluza - Rochie - simplă Topul – simplu,

Pantaloni – obligatoriu negri. obligatoriu albă, orice culoare în orice culoare în

Cravata sau papion – obligatoriu negre. o singură piesă afara culorii afara culorii

Cămaşa trebuie să fie băgată în pantaloni. sau tricou pielii pielii, o singură

Se vor utiliza de preferinţa materiale din Fusta - Chiloţi – aceeaşi piesă

bumbac sau amestec bumbac-polyester. obligatoriu culoare cu Fusta – de

neagră culoarea rochiei aceeaşi culoare

cu topul

Dacă se foloseşte dantela, aceasta trebuie căptuşită cu material de aceeaşi culoare, indiferent de zona

în care se foloseşte.

Nu sunt permise

– materiale strălucitoare, cu efecte luminoase, cu modele sau imprimeuri

– mâneci suflecate

– nici un fel de elemente decorative (nasturi, cordon lat, tiv din alt material, etc.)

Încălţăminte – pantofi de dans cu toc de maxim Încălţăminte – pantofi de dans cu toc lat de

2,5 cm maxim 5 cm

Şosete – obligatoriu negre Şosete albe sau dresuri culoarea pieli

Coafura - dacă părul este lung trebuie strâns într-o Coafura – nu sunt permise elemente decorative şi

coadă de cal spray de par colorant

Machiajul – nu este permis Machiajul – nu este permis

Bijuterii decorative– nu sunt permise Bijuterii decorative – nu sunt permise

Croiala şi detalii cu privire la linia gatului, mâneci şi fuste, vezi în anexa I. Orice altă croială nu este

permisă.
 Clasa D, C si OPEN

Băieţi

Standard Latino

Cămaşa – albă, mâneca lungă Top – alb cu mâneca lungă sau cămaşă –

Vesta – obligatoriu neagră neagră cu mânecă lungă

Pantaloni – obligatorii negri Vesta – opţional, culoarea obligatoriu negru

Cravata – neagra sau papion – alb sau negru Pantaloni – obligatoriu negri

Nu sunt permise

– materiale strălucitoare, cu efecte luminoase, cu modele sau imprimeuri

– mâneci suflecate

– nici un fel de element decorativ

Încălţăminte – pantofi de dans fără restricţii

Şosete – obligatoriu negre

Coafura - daca parul este lung trebuie strâns într-o coada de cal

Machiajul – nu este permis

Bijuterii decorative –nu sunt permise bijuterii cu efecte luminoase

- sunt permise bijuterii fără efecte luminoase

 Fete

Standard Latino

Rochia de competiţie Rochia de competiţie

- orice culoare in afara culorii pielii - orice culoare in afara culorii pielii

- sunt permise combinaţii de culori sau - sunt permise combinaţii de culori sau

materiale cu imprimeuri materiale cu imprimeuri

Nu sunt permise Topul si trunchiul - nu trebuie sa fie

- rochii in doua piese reprezentat doar de sutien si bikini

Nu sunt permise

– materiale de baza cu efecte luminoase

– nici un fel de elemente decorative luminoase

Sunt permise

- elementele decorative fără efecte luminoase

Încălţăminte – pantofi de dans cu toc de maxim 5 cm

Şosete scurte sau Dresuri culoarea pielii

Coafura – nu sunt permise elemente decorative cu efecte luminoase si spray de par colorant

- sunt permise elemente decorative fără efecte luminoase

Machiajul – nu este permis

 Bijuterii decorative – nu sunt permise bijuterii cu efecte luminoase

- sunt permise bijuterii fără efecte luminoase

Ţinuta de concurs pentru categoria de vârstă 14-15 ani (Junior II)

Clasa Hobby şi E

BĂIEŢI FETE

Cămaşa – simplă, albă, cu mânecă lungă. Bluza - Rochie - simplă Topul – simplu,

Pantaloni – obligatoriu negri. obligatoriu albă, orice culoare în orice culoare în

Cravata sau papion – obligatoriu negre. o singură piesă afara culorii afara culorii

Cămaşa trebuie să fie băgată în pantaloni. sau tricou pielii pielii, o singură

Se vor utiliza de preferinţa materiale din Fusta - Chiloţi – aceeaşi piesă

bumbac sau amestec bumbac-polyester. obligatoriu culoare cu Fusta – de

neagră culoarea rochiei aceeaşi culoare

cu topul

Dacă se foloseşte dantela, aceasta trebuie căptuşită cu material de aceeaşi culoare, indiferent de zona

în care se foloseşte.
Nu sunt permise

– materiale strălucitoare, cu efecte luminoase, cu modele sau imprimeuri

– mâneci suflecate

– nici un fel de elemente decorative (nasturi, cordon lat, tiv din alt material, etc.)

Încălţăminte – pantofi de dans Încălţăminte – pantofi de dans

Şosete – obligatoriu negre Şosete albe sau dresuri culoarea pieli

Coafura - dacă părul este lung trebuie strâns într-o Coafura – nu sunt restricţii

coadă de cal Machiajul – nu este permis

Bijuterii decorative – nu sunt permise Bijuterii decorative – nu sunt permise

Croiala şi detalii cu privire la linia gatului, mâneci şi fuste, vezi în anexa I. Orice altă croială nu este

permisă.

CLASA D, C, B si OPEN

Băieţi

Standard Latino

Costum – negru sau pantaloni – negri, Cămaşă / Top

jacheta neagra - orice culoare

cămaşă - albă, cravată - neagră - sunt premise combinaţii de culori sau culori

sau cămaşă de frac - albă, papion alb sau mixte

negru. Pantaloni - orice culoare în afara culorii pielii

Frac – negru compus din: pantaloni negri,

haină de frac neagră, vestă albă, cămaşă de

frac albă, papion alb

Sunt permise – elemente decorative si efecte luminoase

Încălţăminte – pantofi de dans fără restricţii

Şosete – obligatoriu negre

Coafura - dacă părul este lung trebuie strâns într-o coadă de cal

Machiajul – nu sunt restricţii

Bijuterii decorative – nu sunt restricţii

Fete

Standard Latino

Rochia de competiţie Rochia de competiţie

- orice culoare în afara culorii pielii - orice culoare in afara culorii pielii

- sunt premise combinaţii de culori sau - sunt permise combinaţii de culori sau

materiale cu imprimeuri materiale cu imprimeuri

Nu sunt premise - rochii în două piese Topul şi trunchiul - nu trebuie să fie

reprezentat doar de sutien si bikini

Sunt permise – elemente decorative si efecte luminoase

Încălţăminte - nu sunt restricţii la pantofi, şosete, dresuri

Coafura – nu sunt restricţii cu privire la coafură

Machiajul– nu sunt restricţii

Bijuterii decorative – nu sunt restricţii

 Curs nr. 7

FINALITĂȚI ȘI VALENȚE FORMATIV-EDUCATIVE ALE DANSULUI

ÎN DEZVOLTAREA PERSONALITĂȚII ȘI A INTEGRĂRII SOCIO-

CULTURALE

În România, la ora actuală, dansul cunoaște o dezvoltare prin apariția centrelor, cluburilor

și asociațiilor de dans sportiv, cu numeroși antrenori, profesori dansatori. Pentru buna pregatire

a acestora, se impune o cunoaștere mai amănunțită a tehnicii dansurilor atât standard cât și latino-

americane.

Având această motivație, am descris tehnica din dansurile standard și latino-americane

aprofundând materialul de la cunoștințe generale și comune dansurilor, la descrierea particulară a

acestora, precum și, mai ales a figurilor din fiecare dans, împărțite pe criterii valorice de învățare

și practicare.

Dansurile Standard

Ca apariție în timp, dansurile numite astăzi "standard" (vals lent, tango, vals vienez, foxtrot

și quickstep) sunt autentificate, într-o ordine cronologică, unele la granița dintre secolele al

XVIII-lea și al XIX-lea (vals vienez și tango), iar altele în secolul XX (vals lent, foxtrot și

quickstep).

Ele sunt o replică citadină a dansurilor de curte și a celor folclorice, primele (valsul

vienez și tangoul) fiind chiar interzise la apariție, datorită imoralității de care dădeau dovadă,

prin ținuta apropiată a partenerilor în timpul dansului.

 Caracteristici generale

Poziția este cea care precede primul pas de deplasare în orice figură (poziția de plecare),

sau cea care, în decursul evoluției cuplului în dans este folosită, pentru a facilita execuția corectă

a pasului din figură.

Generalitati: partenerii stau față în față cu greutatea repartizată pe ambele picioare,

corpul drept, de la mijloc în sus se înalță din coloana vertebrală, fără a ridica din umeri.

Verticala corpului (linia imaginară a echilibrului) cade exact între tălpile picioarelor. În

timpul dansului, această verticală și proiecția ei se deplasează în funcție de pașii și mișcările

corpurilor dansatorilor.

Poziția închisă

Corpul. Partenerii sunt față în față, cu o ușoară deplasare laterală a dansatoarei spre stânga

ei, pentru a ajunge foarte ușor în dreapta partenerului. Greutatea se sprijină pe pernița tălpii,

chiar în cazul când călcâiul atinge podeaua.

Liniile umerilor partenerilor trebuie să fie paralele, ambii parteneri trebuie să țină

omoplații destinși spre în jos, iar umerii relaxați.

Corpurile partenerilor se ating numai până la nivelul liniei centurii pelviene (bazinului) a

băiatului, numit "punct de contact al corpurilor" și care trebuie menținut tot timpul dansului. Din

cauza acestui contact și a extensiei fetei spre stânga spate, trebuie avut grijă ca fata să nu-și

denatureze poziția, ea împingând ușor bazinul în față.

Concomitent cu primul pas, băiatul se apleacă foarte ușor spre înainte, cu capul orientat

spre umărul drept al fetei, iar fata își deschide partea de sus spre oblic stânga spate, cu capul spre

stânga, descoperind linia gâtului în partea dreaptă.

 Brațele. Băiatul — brațul stâng — de la umar, până la cot, se duce mai jos de

orizontală spre lateral, în continuarea liniei spatelui. Greșeli pot apare, atunci când cotul

avansează spre parteneră, împingând brațul acesteia spre înapoia sa, sau când își aduce brațul

spre înapoi, trăgând partenera spre el. Antebraţul mâinii stângi arată spre înainte în sus, în

unghi de aproximativ 90° cu braţul. Încheietura mâinii stângi trebuie să rămână în poziţie

normală, mâna formând o linie perfect dreaptă cu antebraţul. Palma primeşte mâna dreaptă a

fetei în "priza exterioară".

Braţul drept, de la umăr până la cot, coboară spre înainte, pe cât este posibil în acelaşi

unghi faţă de corp, ca braţul stâng. Unghiul respectiv depinde de înălţimea partenerei. Cotul

este dus spre înainte, pentru ca palma mâinii drepte să ajungă pe spatele fetei, sub omoplatul

stâng, în "priza interioară". Orice deviere în sensul deplasării cotului spre înainte sau înapoi,

duce la deplasarea liniei umerilor, împiedică mişcările proprii şi ale partenerei.

Fata — braţul drept, de la umăr până la cot, se află într-o poziţie orizontală, paralelă

cu solul, în continuarea liniei umerilor, iar antebraţul se ridică pentru ca mâna să întâlnească

mâna partenerului pentru prindere. Ideal este ca această priză să se facă la nivelul ochilor fetei,

şi într-un plan ce separă cei doi parteneri, şi este perpendicular pe sol.

Braţul stâng se susţine uşor pe antebraţul drept al băiatului, intr-o linie paralelă cu solul

şi în continuarea liniei umerilor, astfel încât cotul mâinii stângi să fie pe aceeaşi linie cu cotul

mâinii drepte.

Poziţia de promenadă este poziţia în care corpurile dansatorilor formează un V cu

deschiderea între 45° şi 90°. Deschiderea se modifică şi în funcţie de paşi, fiind mai mare

când se calcă cu piciorul din interior.

 Această poziţie se realizează printr-o rotare spre dreapta a partenerei (1/4-3/8),

punctul de contact devenind la nivelul interior stânga al centurii pelviene (fata), cu exterior

dreapta al centurii pelviene (băiat). Băiatul are o uşoară rotare din corp spre stânga, capul

privind în partea stânga la 45° faţă de direcţia nouă de deplasare. Fata mută capul din poziţia

închisă (spre stânga) în partea dreaptă, privind pe direcţia nouă de avansare, sub un unghi de

45° cu aceasta (1/8).

Poziţia exterioară este poziţia în care partenerii dansează alături cu aceeaşi parte

(dreapta sau stânga). Umerii rămân paraleli, braţele îşi modifică linia pentru a realiza

această poziţie. Trecerea în poziţie exterioară o face întotdeauna unul dintre parteneri. Deşi

numai unul din parteneri face trecerea, în poziţie exterioară dansează şi celălalt, fapt pentru

care am amintit la ambii parteneri poziţia exterioară.

Poziţia Fallaway este poziţia adoptată în timpul mişcării specifice (spre dreapta

băiatului şi spre stânga fetei, sau invers, unde este cazul), dacă partenerii se deplasează în

sensul opus orientării corpului.

Conducerea dansatoarei se face de către partener din corp şi în special din "punctul de

contact al corpurilor". Pentru a înţelege conducerea, partenera trebuie să aibă partea de sus a

corpului într-o atitudine lejeră. Este interzisă conducerea din mâna stângă.

Analizând poziţiile corpurilor dansatorilor în timpul execuţiei dansului, vom observa că

perechea are un echilibru al ei, determinat de mişcările ambilor parteneri, la conducerea

băiatului.

Deplasarea în dans este făcută ca și la mers, sau alergare, prin deplasarea centrului

de greutate al individului de pe un picior pe altul în direcții dinainte stabilite.

În deplasare trebuie ținut cont de: atitudinea corpului, echilibrul și direcția tălpilor
picioarelor.

Pasul. Deplasarea se realizează prin conducerea pe direcția de deplasare a centrului

de greutate al corpului.

La orice pas, se face o pregătire a deplasării cu o conducere a piciorului, fără greutatea

corpului în direcția în care dansatorul intenționează să calce. Când piciorul atinge lungimea de

pas dorită, se așază pe podea și primește greutatea corpului. Această alunecare a piciorului este

asemănătoare cu cea din patinaj, cu diferența că acolo, greutatea corpului este de la început pe

piciorul care execută mișcarea, în timp ce în dans greutatea vine mai târziu.

Piciorul ce lunecă pe podea, din clipa în care depășeste pe direcția de deplasare piciorul

de sprijin, atinge parchetul în poziția viitoare, cu acea parte a tălpii care urmează să primească

prima greutatea. Astfel, de regulă, înainte - se alunecă pe călcâi, înapoi - pe pernița piciorului,

lateral - pe cantul interior al tălpii.

Mișcarea piciorului pentru pășire se face din articulația șoldului. Genunchii sunt lejeri și

întinși, atunci când se ajunge la lungimea maximă a pasului și îndoiți, când se trece pe lângă

piciorul de sprijin.

Talpa piciorului de sprijin lucrează natural, ajutând la realizarea deplasării, împingaând

ușor în podea înainte de transferul de greutate.

Pașii au specificul lor, pentru fiecare dans în parte.

În funție de direcție, pașii sunt: înainte, înainte ușor lateral, diagonal înainte, încrucișat în

față, înainte în poziție de contra mișcare, lateral, lateral ușor înainte, lateral ușor înapoi, înapoi,

înapoi ușor lateral, diagonal înapoi, înapoi în poziție de contramișcare, încrucișat în spate,

depinzând și de pozițiile corpului (prin răsucirea acestuia capătă o altă redefinire).

Ridicările și coborârile se fac din picioare și din corp, natural, fără să se renunțe la
susținerea inițială a poziției (mai ales când se coboară), cursiv, prin folosirea musculaturii

picioarelor.

Îndoirea genunchilor se realizează diferit: la vals lent cea mai mare, la foxtrot mai

mică, iar cea mai mică este la quickstep.

Întoarcerile (rotările) sunt elemente caracteristice dansurilor și sunt efectuate în special

de dansatorii experimentați.

Întoarcerile pot fi simple, pc arc de cerc, care au grad mic de rotare.

Pivotările - executate concomitent cu pasul și au grad mai mare de rotare.

În tehnica rotărilor se folosesc foarte des călcâiele, atunci când se dansează spre înapoi.

Înclinarea (Sway) este o mișcare a corpului de aplecare în direcția inversă deplasării. Se

realizează natural din dorința de echilibru, compensând deplasarea, aproape la orice întoarcere,

exceptând rotirile, la deplasări șerpuite sau în valuri, și constă într-o ușoară aplecare a umerilor,

datorata unei curburi line a coloanei vertebrale la nivelul pieptului, cu o susținere în mișcare a

concavității curburii (latura care indică înclinarea).

Înclinările pot fi normale, ca cele menționate mai sus, sau rupte, la care coloana

vertebrală se îndoaie din mijloc într-un mod brusc.

Contramișcarea este o mișcare din corp, care, în momentul deplasării cu un picior, se

face conducând laterala (umăr - șold) dinspre piciorul opus.

La deplasările înainte, contramișcarea se execută simultan, dar cu o pornire din umăr, în

timp ce la mișcările înapoi pomirea este din șold.

Când se execută de pe loc, contramișcarea este urmată de pivotare.

Compoziția corpului este atunci când corpul nu participă în nici un fel la deplasarea

înainte sau înapoi a vreunui picior, iar pașii sunt făcuți în fața sau în spatele piciorului de sprijin,
într-o poziție de contramișcare. Este cazul pașilor în poziție exterioară, când, pentru ca partenerii

să nu se depărteze unii de alții, pașii sunt făcuți în cruciș, în PCM.

Poziția reținută (ezitată) este o figură în care temporar se oprește deplasarea, iar greutatea

corpului rămâne pe unul din picioare, mai mult de un timp muzical.

Pasul condus de una din laterale, este făcut atunci când umărul unui pas precede pasul

făcut de piciorul de pe aceeași parte și sensul de deplasare.

Sensul de dans

Reprezintă direcția prestabilită de evoluție a partenerilor în dans. Această direcție unică a

apătut din necesitatea de deplasare și din dorința de a nu se deranja perechile în momentul

mișcărilor. Sensul de dans în dansul sportiv este cel dat de mișcarea inversă a acelor

ceasonicului. El se consideră a fi pe exteriorul ringului, la 1 m distanță de marginile ringului de

dans.

Ritmul este cel mai important și este specific fiecărui dans în parte. Când se referă

la dansuri în general, el este standardizat după cum urmează: vals lent - 29-30 măsuri (3/4),

tango - 33 măsuri(4/4), vals vienez - 60 măsuri (3/4), foxtrot - 29-30 măsuri (4/4), quickstep - 50

măsuri (4/4). Figurile diferă, având pași de valori ritmice diferite și fiind înlănțuite de antrenor

sau dansatori în succesiuni de fraze muzicale ce cuprind 4 sau 8 măsuri muzicale. Deși multe

figuri sunt împrumutate de la un dans la altul, se ține cont de ritmul și caracterul dansului

respectiv.
 Dansurile latino-americane

Aceste dansuri au apărut în Europa împreună cu muzica și ritmurile respective la

mijlocul secolului al XX-lea, o dată cu venirea pe vechiul continent a unor orchestre renumite de

muzică, însoțite de dansatori din America Centrală și de Sud. Culoarea și spectaculozitatea

deosebită fac ușoară trecerea lor în eadrul dansurilor de competiție, la categoria ce le poartă și

numele.

Din analiza documentelor de specialitate apărute în Anglia am remarcat o abordare

diferită a prezentării tehnicii în dansurile latino-americane, în diferite publicații.

Abordarea acelorași figuri, cu mici diferențe în rotații, pași de pornire, sau uneori în

denumiri, au determinat următoarele concluzii:

- figurile în dansurile latino-americane nu sunt apanajul unei singure persoane, ele fiind

adaptate din dansurile autentice ale țărilor de obârșie. La aceasta contribuie faptul că influențele

se simt și astăzi, în descoperirea de noi riguri, căutarea în folclorul negrilor a noilor stiluri de

dans;

- diferențele neînsemnate din descrierea figurilor sunt mai mult interpretări, menite a

departaja întru-cîtva aceleași cunoștințe în materie, și nu a contribui la o altă tehnică. Tehnica se

îmbunătățește, pe zi ce trece, cu noi elemente (figuri), ceea ce demonstrează dinamica,

mobilitatea și flexibilitatea ei;

- apariția cărților de telnică în dansurile latino-americane a fost posibilă, datorită

necesității cunoașterii aceluiași limbaj de către cei care lucrează în domeniu, fie că examinează,

învață sau conștientizează ceea ce dansează pe ringul de dans;

- modul de prezentare a tehnicii figurilor este uneori greoi, ceea ce poate determina

cititorul la eforturi pentru ințelegerea celor scrise;

 - orice informație este binevenită pentru buna pregătire a unui tehnician, aspirant sau

simplu executant.

Caracteristici generale

Pentru ușurarea învățării, vă vom prezenta primele noțiuni necesare în învățarea unei

tehnici corecte.

Poziția individuală

Pregătirea pentru rumba și cha-cha

Poziția trunchiului în poziție stând, cu picioarele apropiate într-un mod normal, relaxat.

Coloana întinsă (îndreptată) în mod natural, cu ridicarea (susținerea) toracelui, fără a se

ridica umerii.

Poziția piciorului. Pas lateral cu oricare picior, transferând greutatea pe el și îndreptândul

din genunchi. Când s-a transferat întreaga greutate pe picior, bazinul începe o mișcare laterală și

spre spate, astfel încât greutatea să fie simțită și în zona călcâiului piciorului de sprijin.

Genunchiul acestui picior este întins. Bazinul trebuie mișcat în așa fel, încât partea superioară a

corpului să nu fie afectată.

Pregitirea pentru samba si jive, poziția trunchiului este asemănătoare rumbei și cha-cha-

ului.

La nivelul picioarelor, pasul lateral cu un picior se face transferând întreaga greutate pe

el, pe partea interioară a tălpii, pe pingea - spre degete, păstrând însă în acelasi timp și călcâiul pe

sol (fără greutate).

Genunchiul piciorului care suportă greutatea nu trebuie întins, ci este îndoit ușor, în

mod natural.

În paso doble, întrucât nu există mișcare de șold sau de bazin, poziția individuală în
dans diferă, după cum urmează: bazinul este împins ușor înainte dând senzația că greutatea

este adunată undeva deasupra centrlui de dans (mijlocului). Când genunchii sunt întinși, nu ajung

într-o hiperextensie (datorită și proiecției pe pingea a greutății).

Poziția tălpilor în dansurile latine, extrapolând din tehnica baletului, este poziția a treia,

întrucât tâlpile nu sunt paralele niciodată, mai puțin în cazul când ele sunt unul lângă altul.

Această “orientare a piciorului” se face numai cu vârful spre exterior, și poate fi atât a piciorului

care susține greutatea corpului, cât și a celui liber (când greutatea este pe un picior), sau cu

ambele picioare (atunci când greutatea se află pe ambele picioare).

Gradul de întoarcere

Datorită pozitiei tălpilor, gradul de întoarcere al corpului poate să nu fie egal cu gradul de

întoarcere al picioarelor (ex: al doilea pas de wisk din samba, mersul controlat înainte în rumba

și cha-cha, și toate plirnbările înapoi în rumba și cha-cha-cha).

Atunci când, la terminarea unui pas, piciorul pe care stă greutatea, nu este în aceeași

direcție cu corpul, gradul de întoarcere pe acel picior este standardizat ca fiind al corpului și

nu al piciorului. Aceste întoarceri se datorează găsirii de către corp a poziției de echilibru.

Datorită mecanismului de deplasare înapoi în rumba și cha-cha-cha, piciorul cu greutate,

la completarea pasului, va realiza aproximativ o șaisprezecime de întoarcere (întoarcere inerentă)

datorată deplasării în echilibru.

Mișcarea înainte oprită

În Rumba și cha-cha, când un pas înainte este folosit pentru schimbarea direcției, cu, sau

fără o ușoară întoarcere, acțiunea trebuie să fie diferită decât aceea a unei avansări normale, când

distribuția greutății și poziția de la sfârșitul pasului permit corpului să înainteze pe următorul pas.

Pasul folosit pentru a controla oprirea deplasării înainte se numește mișcare înainte
opriti si se diferențiază de simpla avansare prin cele ce urmează:

Piciorului cu care calci îi este permis să ajungă intr-o poziție - înaintea corpului.

Numai o parte a greutății este suportată de piciorul respectiv.

Genunchiul piciorului staționar are voie să se îndoaie spre genunchiul piciorului care

execută mișcarea.

Degetul mare al piciorului care execută mișcarea, este îndreptat spre exterior cu

aproximativ o șaisprezecime.

În afara acestor excepții, mișcarea se aseamănă cu o avansare normală: activitatea tălpilor

este aceeași, genunchiul piciorului care execută mișcarea este îndreptat înainte de a prelua

greutatea și există de asemenea mișcarea de șolduri.

Mișcare întârziată

În timpul unor anumite figuri, mai ales în rumba și cha-cha-cha, pentru a intensifica

interpretarea ritmului, se introduce un tip special de deplasare, prin care se obține schimbări

de viteză ale corpului și picioarelor.

Acestea sunt deplasări întârziate, și sunt de trei feluri:

l. deplasări întârziate înainte, cu genunchii îndoiți;

2. deplasări întârziate înainte, cu genunchii drepți;

3. deplasări întârziate înapoi, cu genunchii îndoiți.

În timpul acestor deplasări, piciorul trece inițial în poziție fără un transfer total de

greutate. Greutatea va fi transferată mai târziu decât normal, iar apoi, are loc întoarcerea

potrivită mișcării.

Genunchiul piciorului care execută mișcarea poate fi întins sau îndoit, fără să susțină
greutatea totală, în funcție de poziția în care se folosețte această deplasare întârziată. Genunchiul

piciorului care preia greutatea se îndreaptă mereu, până când întreaga greutate îi este transferată.

Genunchiul piciorului care execută mișcarea (în toate mișcările întârziate) este mereu

îndoit, atunci când el nu susține întreaga greutate a corpului.

În descrierea tehnicii figurilor de dans se indică toate pozițiile, în care ar trebui folosite

deplasările întârziate. O notă a acestora indică dacă, într-o deplasare întârziată înainte genunchiul

este îndoit sau întins, atunci când susține întreaga greutate.

Întoarcerea înainte

Este folosită atunci când trebuie să te întorci pentru a continua mișcarea, sau pentru a

schimba direcția pe următorul pas, fără să întrerupi mișcarea de șolduri.

Schimbarea de direcție se obține având o deplasare normală, dar cu o rotire, făcută în

timpul pasului către direcția dorită.

Un astfel de exernplu al rotirii din avansare pentru a schimba direcția, este ultimul pas al

băiatului, în toate figurile cu final în pozitie de evantai în rumba.

Când această mișcare este folosită pentru o schimbare de la deplasarea înainte la

deplasarea înapoi, rotirea maximă care se poate face este de trei optimi. Poziția piciorului la

sfârșitul acestui pas este “în spate și puțin într-o parte”. Dacă figura cere o rotire mai mare,

atunci ea se va realiza în tirnpul următorului pas înapoi.

Un exemplu al folosirii acestei tehnici menționate mai sus este acela al ultimilor doi pași

ai fetei în rumba, pentru toate figurile care se temină în poziție deschisă, sau evantai.

Încrucișarea picioarelor

Atunci când un picior este încrucișat în fața sau în spatele celuilalt, poziția obținută este

mereu aceeași și se numește încrucișare latino.

 Să analizăm cazul când piciorul drept este încrucișat în spatele piciorului stâng la ambii

parteneri (băiat-fată).

1. Ambii genunchi sunt îndoiți ușor, iar șoldurile nu lucrează (drepte).

2. Degetul mare de la piciorul drept va fi spre exterior.

3. Genunchiul piciorului drept este lipit în spatele genunchiului stâng.

Distanța de la vârful piciorului drept la călcâiul piciorului stâng este de aproximativ 15

cm, depinzând însă și de lungimea gambei și de lucrul gleznei (gradul de îndoire al tălpii).

Distribuirea greutății diferă în funcție de figurile dansate.

O poziție asemănătoare se obține dacă piciorul stâng este încrucișat în spatele celui drept.

Tot o încrucișare se realizează dacă se execută o rotire pe un picior, celălalt rămânând pe sol.

Prizele mâinilor (prinderea mâinilor)

În timpul conducerii mișcării, ca o regulă generală, palma fetei este ținută în cea a

băiatului, ori de degetul mare al palmei acestuia, ori de celelalte degete, după cum necesită

figura.

Când lucrează la distanță (poziție deschisă sau evantai), palma fetei va fi îndreptată în jos,

deasupra degetului arătător al băiatului; degetul mare al palmei băiatului va ține dosul degetelor

fetei, fiind în linie cu arătătorul și degetul rnijlociu al acesteia.

Când brațul stâng al băiatului este ridicat pentru o întoarcere a fetei spre stânga, palmele

sunt una într-alta, degetele băiatului orientate spre corpul său, țin degetele fetei pentru a imprima

corpului acesteia un impuls, necesar întoarcerii spre stânga. Prin coborârea brațelor, mâinile

ajung în descrierea de la poziția deschisă.

Când brațul stâng al băiatului este ridicat pentru o întoarcere spre dreapta, palmele sunt

una într-alta, degetele băiatului spre exterior țin mâna fetei pentru a permite corpului fetei să se
miște înspre dreapta, în timp ce mâna fetei se rotește în cea a băiatului. În poziție închisă, mâna

stângă a băiatului și mâna dreaptă a fetei sunt palma în palmă, cu degetele băiatului ținând ușor

mâna fetei. Încheietura mâinii la băiat trebuie să fie dreaptă, pe când la fată, mâna trebuie să fie

dată ușor spre spate.

În timpul schimbărilor de priză trebuie evitată pierderea contactului între parteneri. Fata

nu trebuie niciodată să se țină de mâna băiatului.

Pozițiile brațelor

Trecând dintr-o poziție de bază în alta, băiatul va ajunge conducând fizic partenera, sau

“modelând” deplasarea acesteia. Astfel poziția brațului de contact depinde de felul de a conduce

al băiatului.

În poziția deschisă, cu mâna stângă în mâna dreaptă, contactul dintre parteneri se face la

nivelul mâinii stângi a băiatului și a celei drepte a fetei. Acest gen de contact trebuie să fie ferm,

încât conducerea băiatului să poată fi percepută de fată, în timpul condiționat de muzică, activ,

încât să contribuie la ajutorul mișcării corpului. Conducerea este mutuală, cu participarea

ambilor parteneri în timpul dansului.

Poziția brațelor trebuie să fie cu mâna la nivelul cotului, pentru a nu pierde din energia ce

acționează în conducere.

Conceptul de împins, tras se referă la tensiunea aplicată într-un contact de mișcarea

greutății partenerilor.

Când ambii parteneri își proiectează greutatea înainte (unul către celălalt), rezultatul este

o tensiune la nivelul contactului cu senzația de împingere. Când ambii parteneri își proiectează

greutatea spre înapoi (în partea opusă celuilalt), tensiunea creată la nivelul contactului dă

senzația de tras.
 Pentru a realiza împingerea, atât băiatul, cât și fata, trebuie să-și încline corpul unul

spre celălalt, până la punctul în care pot simți greutatea fiecăruia lucrând în contact. Astfel

se va realiza o tensiune naturală la nivelul contactului mâinilor.

- Nu trebuie exagerată înclinarea în față, un contact bun se poate realiza aproape fără

vreo schimbare a posturii.

- Când se realizează împingerea, coatele nu trebuie si fiă îndoite în spatele nivelului

șolduri1or, trebuind să asiguri destulă forță pentru a menține poziția brațelor și a mâinilor.

- Conducerea la nivelul brațelor trebuie să preia semnalele corpului, fără să creeze

impresia conducerii făcută de către acestea (forța din brațe nu trebuie să fie exagerată).

Pentru a realiza tragerea, partenerii trebuie să-și îndepărteze greutatea unul de celălalt,

până în punctul în care fiecare simte la nivelul contactului îndepărtarea greutății sale. Se

realizează o tensiune naturală la nivelul palmelor.

- Înclinarea corpului spre exterior nu trebuie să fie vizibilă.

- Coatele nu trebuie întinse, ci trebuie acționat, asigurându-vă că există destulă forță în

brațe pentru a le menține îndoite din cot.

- Nu folosiți prea multă tensiune pentru a nu deveni rigizi (un simptom al acestei greșeli

ar fi apropierea coatelor de corp).