Aspecte praxeologice de formare la elevi a competenţelor în

cadrul lecţiilor de educaţie fizică

Praxeologia, ramură a ştiinţei, studiază structura generală a activităţilor

umane şi a conţinuturilor eficacităţii acestora .
Ea include cunoştinţe sistemice despre principiile generale şi formele cele
mai raţionale, eficiente şi utile ale activităţii umane.
Praxeologia pedagogică, reprezentînd teoria generală a activităţii
educaţionale, prevede cele mai generale căi de îmbunătăţire a eficacităţii
acţiunilor profesionale a profesorului şi utilitatea condiţiilor, legităţilor şi
procesului de efectuare raţională a activităţii pedagogice .
Pentru ca profesorul să activeze cu pricepere (în stil praxeologic) în cadrul
lecţiilor de educaţie fizică, el trebuie să înţeleagă direcţiile, formele
comportamentului său profesional pentru realizarea cu succes a obiectivelor
curriculare şi atingerea rezultatelor scontate (formarea la elevi a competenţelor
corespunzătoare).
Profesorul va demonstra profesionalism, dacă va poseda instrumentarul
educaţional (sistemul activităţii pedagogice). El este creativ, gîndeşte raţional şi
face activitatea pedagogică productivă, cunoaşte metodele de modelare
praxeologică şi formele de proiectare didactică, posedă capacităţi de detreminare
a calităţii activităţii pedagogice, cunoaşte metodologia obiectivelor educaţionale
(cognitive, psihomotrice, afective); posedă tehnica elaborării obiectivelor
educaţionale, structura şi conţinutul proiectării didactice în stil modern; foloseşte
inovaţiile de predare-învăţare-evaluare; posedă metodologia formării motivaţiei
învăţării la elevi. Toate aceste capacităţi ale profesorului vor conferi procesului
didactic eficienţă şi utilitate optimă.
Profesorul în activitatea sa didactică poate folosi anumite modele cu
conţinut praxeologic de formare la elevi a competenţelor (conform obiectivelor
curriculare) în cadrul lecţiilor de educaţie fizică. Acestea reflectă scopul
(competenţa) general (anticipări ale rezultatelor) pe întreaga şcolarirtate şi
obiectivele de formare a competenţelor - rezultatele, comportamentul scontat
pe parcursul anului şcolar. Modelele praxeologice de bază sunt:
I. Scopul, competenţa generală este ca elevii (sub egida profesorului),
folosind sistematic exerciţii fizice cu variat conţinut, să atingă şi să menţină un
nivel optim de sănătate. Pentru aceasta, pe parcursul lecţiilor şi în afară de clasă
elevii vor realiza următoarele competenţe:
a. dezvoltarea capacităţilor respiratorii şi cardio-vasculare a
organismului (mijloace – alergare, nataţie, exerciţii fizice de dezvoltare generală
cu efort optim, etc.);
b. formarea deprinderilor de călire a organismului cu aer, apă, raze
solare ultraviolete (mijloace – cunoaşterea esenţei, cerinţelor, reacţiilor
organismului la procesul de călire a organismului; formele de protejare a pielii
în procesul de călire a organismului, etc.);
c. cunoaşterea şi respectarea normelor igienice în practicarea
exerciţiilor fizice (cerinţele faţă de echipamentul sportiv; igiena de fiecare zi a
organismului; aspecte igienice în diferite forme de activitate motrice);
d. menţinerea tonusului emoţional pozitiv în cadrul lecţiilor, activităţilor
(senzaţiile vizuale, auditive; stresul şi influenţa lui; reacţiile negative şi pozitive
ale elevului la lecţie; explozia afectivă, etc.).
II. Scopul, competenţa generală este ca elevul, cu ajutorul executării
sistematice a exerciţiilor fizice, să-şi dezvolte organismul corect fizic (general şi
specific). Pentru atingerea acestui scop, în cadrul lecţiilor de educaţie fizică,
elevii vor realiza următoarele:
a) stimularea creşterii organismului în înălţime (talia) şi menţinerea
masei corporale optime. Executarea sistematică a exerciţiilor fizice de
dezvoltare generală pentru toate grupele de muşchi va contribui la dezvoltarea
anatomo-fiziologică proporţională a organismului, menţinerea raportului optim
dintre înălţime şi greutatea corpului.
Cunoaşterea acestor factori va contribui la determinarea activismului
funcţional sau metabolic al organismului şi stabilirea în ce măsură talia
corespunde masei corporale pentru a trage concluzii privind dezvoltarea fizică şi
starea de sănătate a elevului;
b) formarea ţinutei corporale corecte. Cu ajutorul exerciţiilor fizice
speciale elevii îşi vor forma capacitatea de a menţine corpul în poziţie corectă
stînd, şezînd, mergînd, lucrînd. Ţinuta corectă va contribui la un control
continuu asupra poziţiilor corpului şi, în deosebi, asupra coloanei vertebrale;
c) formarea condiţiei fizice necesare în fiecare zi. Ea reprezintă un nivel
superior de pregătire fizică, motrice a organismului pentru a face faţă
solicitărilor de zi cu zi. Condiţia fizică bună depinde de starea normală a
sistemelor organismului (nervos, muscular, cardio-vascular şi respirator) şi poate
fi asociat cu starea de sănătate;
d) dezvoltarea capacităţilor senzoriale (văz, auz, kinestezic) cu ajutorul
exerciţiilor fizice. Capacităţile senzoriale formate, vor ajuta elevul să efectueze
diferite acţiuni în viaţa cotidiană la care văzul, auzul, aparatul vestibular
participă activ.
III. Scopul, competenţa generală este ca elevul să-şi formeze
psihomotricitatea generală şi specială a organismului prin realizarea obiectivelor
de formare a competenţelor:
a) formarea deprinderilor psihomotrice (tehnicii sportive corecte) de
executare a elementelor principale ale exerciţiilor fizice. Efectuarea corectă a
mersului, alergării, săriturii, căţărării, aruncării, tracţiunilor, transportării
greutăţilor. Cunoaşterea de către elev a necesităţii personale şi sociale a
acestora;
 b) dezvoltarea capacităţilor psihomotrice de bază – forţa, viteza,
rezistenţa. Înţelegerea de către elev a importanţei cotidiene a acestor capacităţi
psihomotrice şi metodele, mijloacele de formare a lor.
IV. Scopul, competenţa generală reprezintă formarea trăsăturilor
psihocomportamentale (atitudinilor) şi a calităţilor pozitive de personalitate
(trăsături de caracter) la elevi în procesul de practicare a exerciţiilor fizice în
cadrul lecţiilor şi activităţilor extradidactice.

Atingerea scopului general se va realiza prin:

a) educarea motivaţiei pozitive intrinseci la elevi (formarea interesului,

convingerii în influenţa benefică asupra organismului a exerciţiilor fizice
executate sistematic). Pentru aceasta se vor folosi informaţii privind influenţa
exerciţiilor fizice executate asupra sistemelor organismului, formării
capacităţilor profesionale, dezvoltării fizice şi funcţionale armonioase (forma şi
volumul) a organelor interne şi a organismului în general;
b) formarea trăsăturilor pozitive de caracter: onestitate, caracter
ordonat, corectitudine, responsabilitate, stăpînire şi depăşire de sine;
c) dezvoltarea trăsăturilor pozitive de voinţă: curaj, insistenţă,
independenţă;
d) dezvoltarea atenţiei concentrate şi distributive a capacităţilor de
gîndire şi memorie (analiză, sinteză, comparaţie, creativitate).

Modelele praxeologice reprezintă structura generală şi specifică a

procesului educaţional, fiind repere la proiectarea lecţiilor de educaţie fizică.
Formarea competenţelor elevilor depinde de logica desfăşurării acţiunilor
educaţionale la lecţie, de profesionalismul pedagogului.

Procesul de realizare a obiectivelor de formare a competenţelor (aspectul

practic) trebuie să se îmbine cu informaţia motivaţională (aspectul teoretic)
privind influenţa benefică a exerciţiilor fizice asupra organismului uman,
problemele de formare la elevi a sănătăţii, dezvoltării fizice corecte, a
trăsăturilor psihocomportamentale şi calităţilor pozitive de personalitate.