Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
LUCRARE DE LICENTA
INTRODUCERE
1. Aspecte generale
2. Ipoteza cercetarii
3. Scopul cercetarii
4. Motivul alegerii temei
5. Sarcinile cercetarii
CAPITOLUL 1
FUNDAMENTAREA TEORETICA A LUCRARII
1.1. Varsta școlara mijlocie
1.2. Caracteristicile lectției de educație fizica școlara
1.3. Parcursurile aplicative in lecția de educație fizica
1.4. Caracterul formativ si eficacitatea folosirii parcursurilor
aplicative
1.5. Dezvoltarea motricitații
1.6. Ștafetele și parcursurile aplicative pentru dezvoltarea
calitaților motrice
CAPITOLUL 2
ORGANIZAREA CERCETARII
2.1. Data, locul și subiecții cercetarii
2.2. Aparatele, instalațiile și materialele folosite
2.3. Metodele de cercetare utilizate
2.4. Procedura de desfașurare a cercetarii
CAPITOLUL 3
PREZENTAREA, PRELUCRAREA SI INTERPRETAREA
STATISTICA A REZULTATELOR CERCETARII
3.1. Stabilirea si descrierea probelor de control
3.2. Mijloacele de actionare pentru dezvoltarea capacitatii motrice
a elevilor
3.3. Prelucrarea statistico-matematica a rezultatelor experimentului
CONCLUZII ȘI PROPUNERI
BIBLIOGRAFIE
INTRODUCERE
1. Aspecte generale
Lectia de educatie fizica este eficienta nu numai atunci cand rezolva sarcini de moment,
in legatuta cu insusirea miscarii, formarea si dezvoltarea deprinderilor motrice, efectuarea
exercitiilor, ci si cand, in acelasi timp, il face pe elev sa inteleaga importanta utilitatea si
necesitatea acestora in dezvoltarea personalitatii sale, in activitatea generala pe care o desfasoara
si o va desfasura.
2. Ipoteza cercetarii
Prin structura lor organizatorica se pot desfasura in diferite locuri si conditii: in sala de
clasa, in sali destinate educatiei fizice, pe holuri, pe terenul de sport si in orice conditii
climaterice.
In acest proces, elevul este activ: observa, gandeste, reactualizeaza, cauta si gaseste solutii care
asigura succesul.
Capacitatea motrica este “un potential uman dinamic (progresiv sau regresiv) dat de
unitatea dialectica dintre calitatile si deprinderile sau priceperile motrice“.
Prin folosirea acestor mijloace in lectie se poate afla care sunt posibilitatile elevilor, care
sunt trasaturile de caracter dominante.
5. Sarcinile cercetarii
Sarcinile cercetarii se refera la studierea si rezolvarea obiectivelor concrete, care prin
insumare sa ne conduca la realizarea in mod corect si eficient a temei date
In aceasta perioada de varsta scolarul inceteaza de a mai fi copil, dar nici nu poate fi
considerat matur, desi el incepe sa creada aceasta si chiar sa se impuna printr-un comportament
pozitiv.
Dezvoltarea biofiziologica
Procesul de crestere intra intr-o faza de puseu: in perioada de varf – 13 ani la fete, 15 ani
la baieti – cresterea taliei este de 8-10 cm. pe an, iar a greutatii corpului de 5-6 kg. pe an.
Cresterea intensa in inaltime este insa insotita de unele stari de disconfort. Datorita cresterii mai
intense a membrelor inferioare si celor superioare, in raport cu trunchiul a carui crestere se
produce in timpul pubertatii propriu-zise si ulterior in ajunul pubertatii, are loc o modificare a
segmentelor si particularitatilor siluetei.
Cresterea mai intensa a unor segmente ale organismului precum si dezvoltarea intr-un
ritm diferit – mai lenta si mai tarzie a musculaturii decat a scheletului – modifica partial sistemul
de coordonare a miscarilor, de unde iarasi o stangacie in miscari. Aceste stangacii dispar la
sfarsitul pubertatii.
Schimbari importante se produc in aceasta perioada si in structura si functiile aparatului
cardio – vascular. Masa si volumul inimii se amplifica, dar muschiul cardiac nu se dezvolta in
acelasi ritm; pe de alta parte diametrul vaselor sanguine creste mai lent decat volumul inimii. Ca
efect, mai ales in conditii de efort sustinut, ritmul inimii sporeste considerabil, creste presiunea
sanguina, apar uneori fenomene de tulburare a circulatiei si activitatii inimii: palpitatii, ritm
neregulat, dispnee, precum si unele tulburari ale activitatii nervoase: ameteli, dureri de cap,
oboseala. Aceste fenomene impun necesitatea evitarii factorilor suprasolicitanti.
In ceea ce priveste sistemul nervos, masa creierului nu mai creste. In schimb, au loc o
complicare a structurii cerebrale interne si o evidenta dezvoltare a plasticitatii functionale a
activitatilor nervoase superioare.
Dezvoltarea psihica
O puternica influenta asupra dezvoltarii psihice la aceasta varsta o exercita continutul mai
complex si formele lor variate ale activitatii pe care o desfasoara copii de varsta scolara mijlocie.
Pe plan senzorial –perceptiv se constata o evidenta intensificare a dezvoltarii mai ales a
capacitatilor vizuale si auditive; se dezvolta orientarea spatio-temporala, spiritul de observatie,
etc., iar perceptiile imbraca accentuate forme analitice.
Continutul procesului de invatamant, devenit mai complex, exprimand cerintele care solicita
capacitatile interpretative si creatoare, determina insa un salt calitativ in manifestarile gandirii,
care devine abstracta, logica, categoriala, etc..
Dezvoltarea motricitatii
Datorita dezvoltarii organismului pe mai multe planuri mai ales marirea plasticitatii
scoartei cerebrale si a mobilitatii proceselor nervoase excitatia si inhibitia, sporesc si
posibilitatile de dezvoltare a tuturor calitatilor motrice.
In aceasta perioada baietii au inclinatii spre exercitiile de forta, in timp ce fetele prefera
exercitiile expresive.
Din cercetarile facute, alergarea este deprinderea cel mai larg utilizata, insa volumul
alergarii scade odata cu inaintarea in varsta, fapt care trebuie impiedicat printr-o buna aplicare a
alergarii in lectie de catre profesorul de educatie fizica.
Aruncarile sunt realizate mult mai bine su mai corect de catre baieti, fetele avand tendinta de
impingere a mingii in loc sa foloseaseca procedeul de azvarlire.
Datorita dezvoltarii morfologice din aceasta perioada si sariturile au de suferit din punct
de vedere calitativ impunandu-se in acest caz o atenta indrumare a profesorului in ceea ce
priveste coordonarea miscarilor segmentelor corpului, dezvoltarea musculaturii membrelor
inferioare, insusirea corecta a componentelor sariturilor. Pe parcursul ciclului gimnazial exista
mari disponibilitati in ceea ce priveste insusirea unor procedee specifice jocurilor sportive.
1.2. Lectia de educatie fizica scolara – forma de baza: concept, tipologie, structura,
perspective
1. Se desfasoara cu colective de subiecti (clase, echipe sau grupe) relativ constante (ca
numar), omogene (ca varsta sau de pregatire). Fiind prevazuta in plan (de invatamant
sau antrenament) este obligatorie (pentru educator si educat).
2. Are o durata stabila(50’, 90’, 100’, 120’ in antrenamentul sportiv), fiind inclusa intr-
un orar sau plan. Are un volum precizat saptamanal, de la prescolari pana la
invatamantul superior.
4. Se desfasoara pe baza unei programe elaborata pe plan national (de Minister sau
federatii) asigurand o indeplinire unitara a obiectivelor educatiei fizice si sportului.
- de invatare
- de consolidare (fixare )
- de perfectionare
- de verificare
In realitate, din punct de vedere al subiectului nu exista decat lectii mixte (pornind de la
faptul ca in orice lectie sunt 2 sau 3 teme). Din punctul de vedere al celui care conduce (profesor)
putem avea si lectii „ pure ” (de exemplu verificare), dar lectia trebuie privita ca unitate.
a) - monosport - cand are o tema sau doua din aceeasi ramura de sport;
b) de pregatire fizica generala (cu teme numai din calitatile motrice) intalnita in special
in antrenamentul sportiv;
Lectia prezinta un continut si o structura. Continutul, impus de tipologie este constituit din
ansamblul mijloacelor, metodelor si procedeelor metodice, al altor masuri didactice, fiind
structurat intr-un anumit mod.
Structura lectiei este reprezentata de succesiunea, in timpul alocat, a unor „parti”,
„verigi” necesare pentru indeplinirea temelor si obiectivelor.
Prezentarea structurii depinde de criteriul principal luat in seama (biologic, metodic, psiho-
pedagogic), de orientarile specifice in diferite perioade si nu in ultimul rand de „viziunea”
fiecarui specialist.
- pe verigi
In prezent se accepta structura pe verigi, care, din punct de vedere teoretic, deci in
totalitatea lectiei, sunt:
In realitate, in nici o lectie nu pot exista practic toate aceste verigi. Caracter permanent
au, indiferent de tipuri de lectie, verigile 1,2,3,7 si 8. Celelalte sunt prezente in functie de natura
temelor si obiectivelor.
Omul in viata de zi cu zi este supus celor mai diverse influente ale mediului in care
traieste si munceste, de aceea elevii trebuie informati astfel incat sa poata face fata tuturor
solicitarilor si in special celor de ordin fizic.
Parcursurile aplicative aduc un aport esential in acest sens. Prin denumirea de parcurs
intelegem toate instalatiile, aparatele, improvizatiile, obiectele asezate pe un traseu intr-o
anumita succesiune in functie de scopul urmarit, dezvoltarea calitatilor motrice, a deprinderilor
motrice.
In timpul parcursului aplicativ, elevul alearga, sare, se catara, se tareste, escaladeaza,
toate acestea intarindu-l din punct de vedere fizic. Fiind desfasurate sub forma de intrecere,
acestea duc la invingerea sfielii, a timiditatii, dezvoltandu-se la elevi stapanirea de sine,
inventivitatea.
in timpul executiei parcursului, indiferent de natura sa apar legaturi noi si complexe intre
deprinderile motrice, ceea ce contrubuie la perfectionarea lor, apar relatii care pot favoriza
transferul pozitiv intre diferitele forme de manifestare a calitatilor motrice. Aceasta
manifestare simultana a mai multor laturi ale activitatii motrice este posibila si determinata
de caracterul complex al parcursurilor;
Profesorul poate folosii in lectia de educatie fizica parcursul aplicativ in toate verigile
acesteia, obiectivele propuse indeplinindu-se cu precadere prin parcurs.
In partea pregatitoare se pot folosii parcursuri simple pentru orientarea in spatiu, captarea
atentiei, care sa aiba reguli simple si putine, durata fiind de 2-4 minute.
In ultima parte a lectiei, partea de incheiere, pot fi folosite parcursuri cu caracter linistitor; de
restabilire a marilor functiuni de captare a atentiei, durata fiind de 3-4 minute.
Conform structurii lectiei de educatie fizica si mai ales a dinamicii efortului, cea mai
mare intensitate a acestuia (varful maxim se plaseaza de regula spre finalul lectiei, fie ca este
vorba de organizarea unei stafete, jocuri sportive, fie ca este vorba de dezvoltarea unor calitati
motrice.
Aceleasi teme ale unei lectii se pot realiza intr-o alta ordine si in acest fel se creaza
posibilitatea de revenire in timp a organismului la normal (intr-o lectie cu doua varfuri de
intensitate).
Parcursurile aplicative fac parte din grupa activitatilor globale in cadrul carora se aplica
priceperile si deprinderile utilitare. Acestea valorifica in conditii noi, nestudiate in prealabil,
cunostinte, priceperi si deprinderi, insusite in lectiile anterioare sau chiar in lectia respectiva.
Parcursurile aplicative trebuie sa creeze situatii care sa ceara elevilor rezolvarea anumitor
probleme in mod individual, personal, creativ.
In cadrul parcursurilor aplicative vor fii incluse deprinderi cunoscute si accesibile intregului
efectiv de elevi tinand cont de mai mule cerinte: organizatorice si metodice.
Cerinte organizatorice:
Cerinte metodice:
aparatele care pretind un grad ridicat de dificultate a exercitiilor se vor monta la jumatatea
traseelor;
in ultima portiune a traseului se vor evita exercitiile cu structuri grele din cauza oboselii
elevilor care nu vor mai fi apti de cele mai bune si corecte executii;
efortul trebuie planificat astfel incat dupa un efort pentru membrele inferioare sa urmeze un
efort pentru trunchi, brate, alternandu-se efortul;
exercitiile care solicita o baza mica de sustinere sa fie alternate cu cele care solicita o baza
mare de sustinere;
instalatiile si aparatele sa fie montate astfel incat sa ofere mai multe posibilitati de a fi
trecute;
aparatele cu grad redus de stabilitate sa fie montate la inceputul parcursului, deoarece solicita
o concentrare mai mare;
pentru a oferi coonditii identice de lucru, aparatele, instalatiile trebuie sa fie dispuse la fel, sa
fie identice ca forma, greutate si culoare;
la parcursurile aplicative la care se folosesc mijloace din diferite sporturi, actiunile sa fie
executate corect din punct de vedere tehnic si sa aiba finalitate precisa, identica cu cea din
ramura sportiva;
pentru recunoastere si acomodare este bine ca percursul sa fie executat de doua ori inainte de
inceperea concursului intre echipele formate.
Parcursurile aplicative sunt atractive prin caracterul spectaculos, prin ineditul lor
precum si prin starea de emulatie pe care o confera.
scopul urmarit;
preferinta elevilor.
Pentru dezvoltarea fortei explozive vom folosi in parcursuri diferite forme de aruncare cu
mingi de forme diferite, la anumite distante, pe puncte fixe, de pe loc, din deplasare si alte forme
de aruncare care se introduc in parcurs atunci cand tema lectiei impune ca aceasta calitate sa fie
dezvoltata, consolidata, fixata, aruncarea mingii de oina de pe loc sau cu elan, la handbal
aruncarea la poarta, aruncarea cu mingia de oina la tinata fixa.
Pentru dezvoltarea parcursurilor aplicative se desfasoara pe distante scurte de 40 m. In
care pe langa alergare se executa structuri de exercitii bine cunscute cu un numar mare de
repetari, cu pauze de revenire a organismului.
Parcursurile folosite contin miscari cunoscute, invatarea unor miscari noi in timpul
parcurgerii, fie chiar si usoare se soldeaza cu esecuri sub diferite forme. Un parcurs care a fost
atractiv pentru elevi poate fi mentinut un anumit ciclu de lectii. Pentru eliminarea monotoniei se
pot include variante in asezarea fiecarui obstacol (sau executii noi), exercitii noi. Astfel se poate
modifica si modul de apreciere: odata se cronometreaza, alta data se dau calificative. Se
urmareste finetea, eleganta, usurinta executiei.
In continuare voi exemplifica cateva grupuri de exercitii care pot fi incluse in componenta
parcursurilor aplicative:
exercitii de aruncare si prindere a mingii in ritm vioi cu treceri peste diferite obstacole, elevii
avand timp limitatt de executie, fiind pusi in situatii imprevizibile si in conditii neobisnuite;
exercitii de alergare, saritura peste obstacol, tarare pe distante scurte si treceri printr-un cerc,
transportul unei mingi medicinale pe o distanta data;
exercitii de alergare pe o distanta limitata cu spatele spre directia de deplasare, transportand
doua mingi, intoarcere, alergare cu saritura peste coarda, trecere peste un obstacol mic, doua
rostogoliri pe o saltea din ghemuit in ghemuit, alergare pana la linia de sosire.
dezvoltarea unei calitati motrice exercita influenta asupra nivelului de dezvoltare a celorlale
calitati motrice;
obtinerea unor indici superiori ai capacitatii motrice conditionata si de educarea unor trasaturi
psihice;
dezvoltarea capacitatii motrice trebuie sa faca obiectul temei pentru acasa, precum si a
formelor de practicare independenta;
- active;
- pasive.
- standard
- variate
- alternative
Principalele efecte care vizeaza dezvoltarea capacitatii motrice, pot fi tratate foarte pe
larg, dar voi prezenta urmatoarele cerinte ale dezvoltarii capacitatii motrice astfel:
La varsta de 10-14 ani jocul trebuie sa ocupe un rol important in viata copilului pentru ca
reprezinta unul dintre mijloacele de realizare a educatiei fizice si sportrive, o forma de
manifestare specifica varstei copilariei si preadolescentei. Prin continuturile lor jocurile
contribuie la formarea unor notiuni, priceperi si deprinderi, la dezvoltarea principalelor calitati
fizice, morale si volitive. In timpul jocului copilul alearga, se tareste, se catara,sare, miscarile
devin mai precise si el se intareste din punct de vedere fizic. In timpul jocului se dezvolta atentia,
gandirea, spiritul de observatie si deci implicit si personalitatea.
In timpul jocului, indiferent de natura sa, apar legaturi noi si complexe, intre deprinderile
motrice, ceea ce contribuie la perfectionarea lor, apar relatii care pot influeta transerul pozitiv
dintre diferitele forme de manifestera a calitatilor motrice;
Caracterul de intrecere este foarte pronuntat, fapt care duce la ridicarea starii emotionale.
Organizarea stafetelor se face pe doua sau mai multe echipe, in functie de numarul de
participanti. Numarul de jucatori dintr-o echipa trebuie sa fie in jur de 10. Daca numarul este
prea mare, participantii asteapta prea mult pana le vine randul, fapt care duce la pierderea
rabdarii si la realizarea unor pauze prea mari. Cand numarul de participanti este prea mic (mai
mic de 5), jocul se termina prea repede, iar interesul si starea emotionala nu ating cotele dorite.
Formatiile cele mai frecvent folosite sunt pe siruri, cu echipele alaturate, la cativa pasi
interval. Se pot organiza stafete si in alte forme: raze, cerc, patrat.
Stafetele pot fi organizate folosind transmiterea unor obiecte sau fara obiecte.
La inceputul stafetelor fara obiecte se pot folosii diferite forme si procedee de deplasare:
alergare, sarituri intr-un picior si pe doua picioare, mers in patru labe, tarari in brate, saritura
iepurelui, mersul piticului.
a. dus in echilibru;
c. aruncat la distanta
b. transportata;
c. condusa;
a. transportat;
b. rostogolit;
constituie tinta);
d. tinut in pozitia verticala, trecerea prin el prin saritura iepurelui
Folosind in joc materiale ca: cercuri, mingi, maciuci, etc. se obtine o participare mai
activa a elevilor, creand un cadru mai placut, mai atractiv.
mingi de oina;
cercuri de lucru;
bastoane de stafeta;
maciuci;
materiale pentru elevi: esarfe, benzi colorate, numere;
stegulete, fanioane.
bancile;
capra;
lada;
saltelele.
sa fie curate;
CAPITOLUL 2
ORGANIZAREA CERCETARII
Putem aminti aici instalatiile folosite in jocul de volei chiar daca noi nu le-am utilizat in
mod direct, cercetarea noastra fiind constatativa: terenul, fileul, stalpii, antenele si mingile de
volei.
metoda observatiei;
metoda conversatiei;
metoda experimentala;
metoda statistica;
Pentru a obtine rezultate obiective stiintifice este nevoie de o buna documentare care duce
la o cunoastere reala a fondului de baza a disciplinei pe care o studiaza cat si datele noi, recente
si in continua dinamica.
Cel ce-si propune o tema de studiu, de cercetare, trebuie sa stapaneasca tehnicile actuale
ale documentarii.
In ceea ce priveste tema lucrarii de fata, studiul materialului bibliografic a constat din
culegerea datelor din foarte multe lucrari publicate in manuale, volume, reviste de specialitete,
publicatii periodice ce au avut aceeasi tema ca cea de fata.
Metoda observatiei
Scopul observatiei este culegerea de date concrete a caror analiza stiintifica sa permita
generalizare. In observarea stiintifica participa atat procesele senzoriale cat si procese logice,
intelectuale.
Preliminar observand:
- componenta clasei;
- omogenitatea clasei;
In timpul cercetarii:
- receptivitatea elevilor;
Metoda conversatiei
Conversatia sau interviul consta in discutia tematica dintre cercetator si subiect. Se face
pe baza unor intrebari tematice, puse intr-o anumita ordine, raportate la clasa in care se afla
subiectul sau clasa respectiva.
Pentru o mai buna informare, in afara subiectilor cercetati s-au purtat discutii cu dirigintii
clasei, cu cadrele didactice si cu cadrele medicale ale scolii.
Metoda experimentala
Ipoteza se verifica atunci cand diferenta dintre rezultatele grupelor este semnificativa.
Metoda statistica
Σ – suma
n = numarul de cazuri
S=± d2
n-1
S = suma;
n = numarul de cazuri.
Cu cat abaterea standard este mai mare, cu atat media caracterizeaza mai inexact
selectivitatea aleasa.
- Coeficientul de variabilitate (CV):
M – media aritmetica
S – abaterea standard
Daca CV este ±20%, indica o dispersie foarte mare, colectivul este neomogen.
Vizualizarea datelor prin folosirea metodei grafice permite o intelegere mai usoara a dinamicii
fenomenelor urmarite precum si raportului dintre ele.
Cercetarea s-a efectuat la Scoala Generala nr.2 din Campina, timp de un an scolar, la
clasele a V a A, B mixte. Orele de educatie fizica cu acesti elevi s-au desfasurat conform orarului
claselor, saptamanal 2 ore, atat in sala de sport, cat si pe terenul de sport din incinta scolii.
Etapele cercetarii
Experimentul s-a desfasurat pe parcursul anului scolar 2009-2010, si a cuprins doua testari.
Sarcinile cercetarii:
Prima sarcina a cercetarii am reusit sa o analizez repede, cea de a stabili subiectii celor
doua grupe participante la experiment.
CAPITOLUL 3
Procesele de control puse in programa scolara pentru testarea capacitatii motrice sunt:
Aceste probe au fost aplicate sub forma de test initial la inceputul semestrului I si test
final la sfarsitul semestrului al II lea.
Efectuarea unor linii acrobatice liber alese, cu aprecierea prin nota la finalul ciclului tematic
al lectiei;
Saritura cu sprijin pe aparat de gimnastica, cu apreciere prin nota la finalul ciclului de lectii;
- elevii executa izolat numarul de procedee tehnice prevazute in sistemul de evaluare pentru
fiecare clasa
Structura tehnico-tactica
- elevul va efectua o structura cuprinzand elementele tehnico-tactice prevazute in programa
Joc bilateral
a. “Stafeta cu stop”
Descriere: - colectivul de elevi impartit pe trei echipe, executa intreceri sub forma de
stafeta, traseul cuprinzand diferite exercitii ca rostogoliri, sarituri,
escaladari etc.
b. “Stafeta cu maciuci”
- traseul este format din mai multe cerculete, la 2 m distanta intre ele, iar
in fiecare se casesc doua maciuci
- primul elev alearga si cu ajutorul piciorului, doboara maciucile din toate
cercurile, dupa care se reintoarce la sirul sau
c. Stafeta dubla”
Descriere: - elevii se impart pe patru grupe, asezate cate doua fata in fata la distanta
de 15 m. In acest spatiu se aseaza mai multe obiecte dispuse in zig-zag
- la semnal, primii elevi din fiecare grupa parcurge acest traseu sinuos,
fara a atinge un obiect.
- grupa care termina mai repede traseul si atinge de mai putine ori
obiectele dispuse pe parcurs castiga intrecerea
Descriere: - elevii dispusi in grupe de 6-7, se aseaza in coloana cate unul, fata in fata
(doua grupe constituie o echipa)
- plecarea in cursa a celor din grupa B se face continuu dupa ce elevul din
fata trece de primul obstacol, grupa care termina mai repede castiga
intrecerea.
b. “Stafeta combinata”
Descriere: - elevii sunt impartiti in doua echipe egale numeric, la unul din capetele
culuarului.
- primii elevi din fiecare echipa stau in sprijin culcat inainte cu cate doua
maciuci inaintea lor, si o coarda legata de mijlocul trunchiului.
c. “Stafeta combinata”
Descriere: - elevii sunt impartiti in doua echipe care la randul lor sunt impartite in
doua grupe, asezate paralel.
- primul elev din fiecare grupa alearga pana la un semn, unde se afla un
coechipier in pozitia ghemuit executa o saritura peste capra si ramane
in locul acestuia, cel care a fost capra se inapoiaza la sfarsitul sirului.
b. “Micul maraton”
Descriere: - elevii sunt impartiti pe doua grupe si asezati in sir inapoia unei linii. In
fata fiecarei ecipe la distante de 4 m intre ele se traseaza 3 linii.
a. Stafeta 1.
b. Stafeta 2.
c. Stafeta 3.
d. Stafeta 4.
Parcurs aplicativ 1
Descriere: - start din ghemuit; alergare 5 m, rostogolire inainte, ridicare prin saritura cu
extensie, mers in echilibru pe banca de gimnastica, 5 sarituri pe
piciorul stang, 5 sarituri pe piciorul drept cu deplasare inainte, alergare
sarind coarda pe distanta de 5 m.
Parcurs aplicativ 2
Parcurs aplicativ 3
Parcurs aplicativ 4
Parcurs aplicativ 5
Descriere: - alergare pe un plan inclinat; saritura cu extensie; rostogolire inainte din
ghemuit in ghemuit;trecerea printr-un cerc;saritura peste lada de
gimnastica; mers in echilibru pe pertea ingusta a bancii de gimnastica;
aruncare la tinta a doua mungi mici;alergare printre jaloane; alergare
pana la linia de sosire.
Parcurs aplicativ 6
Parcurs aplicativ 7
Parcurs aplicativ 8
Parcurs aplicativ 9
Parcurs aplicativ 10
Descriere: - alergare serpuita printre 5 jaloane; saritura peste un obstacol jos; alergare
cu pendularea gambei inapoi pe 6 m; alergare cu picioarele intinse
inainte 6 m;sarituri pe un picior 6 m; aruncarea la tinta a 3 mingi de
oina; alergarea cu spatele la linia de sosire.
Parcurs aplicativ 11
Parcurs aplicativ 12
Descriere: - alergare la semnal, saritura peste o sanie asezata transversal; primirea unui
bulgar de zapada si pasarea acestuia inapoi; intoarcere si alergare pana
la saniuta pe care o impinge pana la linia de sosire.
Parcurs aplicativ 13
Descriere: - alergare serpuita printre 3 sanii; saritura peste 3 obstacole; trecerea taras
peste 2 saniute sprijinite (legate in partea de sus cu o sfoara); alergare
la linia de sosire.
Parcurs aplicativ 14
Parcurs aplicativ 15
Descriere: - alergare in panta (15-20 m); coborare serpuita in alergare printre 5 jaloane;
saritura de pe un picior pe altul pe 3 trunchiuri de copaci; mers in
echilibru pe un bustean;saritura in adancime; alergare in saritura
pentru a atinge doi clopotei suspendati de o sfoara intre doi stalpi;
aruncare a mingii de oina la tinta vertica (6 m); alergarea cu
pendularea gambei inapoi la linia de sosire.
Parcurs aplicativ 16
Descriere: - alergare serpuita printre copaci; escaladarea unui obstacol inalt de 0,60-
0,80 m; trecerea printre 3 cercuri; aruncarea mingii medicinale peste
un gard de 1,5 m inaltime; alergare la linia de sosire.
Parcurs aplicativ 17
Descriere: - saritura peste coarda pe loc (15 secunde); alergare cu pasire in 4 cercuri
asezate vertical la distanta de 1,5 m una de alta, 5 flotari cu mainile
sprijinite pe un obstacol; deplasare in maini alternativ pe bara
transversala a portii de handbal; aruncarea mingii medicinale intr-o
tinta orizontala; alergare la linia de sosire.
Parcurs aplicativ 18
Parcurs aplicativ 19
Parcurs aplicativ 20
Descriere: - rostogolirea mingii medicinale pe 10 m (este mentinut permenent
contactul cu mingea); tarare cu tractiune alternativa in brate pe banca
de gimnastica, pe partea lata; alergare urmata de o saritura pentru
atingerea unei mingi suspendate la 1,35 –1,50 m inaltime; sarituri pe
doua picioare; alergare la linia de sosire.
Parcurs aplicativ 1
Parcurs aplicativ 2
Descriere: - start din ghemuit cu spatele spre directia de deplasare, mers ghemuit 6 m;
alergare 6 m urmata de saritura cu bataie pe trambulina elastica;
rostogolire la saltea; trecerea peste 2 obstacole joase cu sarituri pe
ambele picioare; primirea unei mingi de handbal si conducerea ei
printre 6 jaloane; pasarea mingii in locul de unde a primit-o;
executarea a 10 sarituri pe loc la coarda; rostogolire inapoi in ghemuit
si la alergare la linia de sosire.
Parcurs aplicativ 3
Parcurs aplicativ 4
Descriere: - alergare pe doua banci de gimnastica asezate una in prelungirea celeilalte;
rostogolire inainte in ghemuit si rostogolire inapoi in ghemuit;
alergare inapoi pana la linia de plecare.
Parcurs aplicativ 5
Parcurs aplicativ 6
Parcurs aplicativ 7
Parcurs aplicativ 8
Descriere: - alergare 6m, avand intr-o mana o minge de oina, iar in cealalta o minge de
handbal; saritura peste o banca de gimnastica asezata transversal;
aruncare la tinta cu mingea de handbal intr-un cerc suspendat;
rostogolire inainte in ghemuit; pasare amingii de oina unui elev si
reprimirea ei; alergare la linia de sosire.
Parcurs aplicativ 9
Descriere: - alergare 5-6 m;saritura peste capra de gimnastica prin procedeul preferat;
rostogolire inainte in ghemuit; tarare in pozitia pe genunchi cu sprijin
pe pelme 3-5 m; alergare 5-7 m cu trecere peste lada de gimnastica
asezata transversal pe directia de deplasare; tarare din pozitia culcat
inainte cu impulsul alternativ al picioarelor si tractiunea bratelor pana
la linia de sosire.
Parcurs aplicativ 10
Descriere: - tarare inainte din pozitia pe genunchi cu sprijin pe palme pe partea lata a
bancii de gimnastica; catarare la scara fixa cu ajutorul mainilor si
picioarelor, coborarea numai in brate, tarare inapoi din pozitia culcat
cu ajutorul bratelor pana la capatul bancii.
Parcurs aplicativ 11
Parcurs aplicativ 12
Descriere: - tarare pe 2 saltele asezate in lungime, prin tunelul facut de parteneri care
stau in coloana cate unul in stand departat; bataie pe trambulina si
saritura inalta pe o saltea; excaladarea calului asezat transversal;
rostogolire inainte in ghemuit pe saltea, catarare la scara fixa si
coborare.
Parcurs aplicativ 13
Descriere: - alergare 5-6 m, transportand in fiecare mana cate o hltera de 1 kg; mers in
echilibru pe partea lata a bancii de gimnastica, asezarea halterelor pe
sol si culegerea mingii medicinale si transportul ei pe cap pana la linia
de plecsre
Parcurs aplicativ 14
Parcurs aplicativ 15
Descriere: - sprijin culcat facial, inainte pe sol, varfurile picioarelor sprijnite pe banca
de gimnastica; deplasare laterala pe banca; rostogolire inainte in
ghemuit pe saltea; ridicarea si luarea unei mingi de handbal; dribling
cu schimbarea directiei de deplasare; pasire pe capacul lazii de
gimnastica si aruncare la poarta prin saritura; recupererea mingii;
dribling pana la jumatatea traseului;pase la urmatorul elev; rostogolire
inainte in ghemuit pe saltea; alergare la linia de sosire.
Parcurs aplicativ 16
Parcurs aplicativ 18
1. GIMNASTICA ACROBATICA
CLASA a Va
CLASA a V a BAIETI
CLASA a V a FETE
CLASA a V a
Eeperim 7,6 0,9 11,94 9,2 0,3 4,00 1,6 0,5 7,94%
ent 2 1 % 5 7 % 3 4
CLASA a V A FETE
CLASA a V a
CLASA a V a BAIETI
CLASA a V a FETE
10. DEMETER A. (1974) – “Bazale fiziologice ale educatiei fizice scolare” Ed. Stadion
14. MITRA G.; MOGOS A. (1980) – “Metodica educatiei fizice scolare”Ed. Sport Turism
15. SICLOVAN I. (1979) - “Teoria educatiei fizice si sportului” Ed. Sport Turism
16. TURCU, I. (2007) – Metodologia cercetarii in educatie fizica si sport, Editura
Universitatii Transilvania, Brasov
Educatie fizica
Clasa a V-a
COMPETENTE GENERALE
COMPETENTE SPECIFICE
Loc.Apata
Clasa a V-a
Plan calendaristic
Semestrul I.
3.2. -auditivi
-tactili
Viteza de executie
Viteza de deplasare
-startul corect
-driblingul simplu
-pozitia fundamentala
-depasirea
Loc.Apata
Clasa a V-a
Plan calendaristic
Semestrul al II-lea
2.Tractiunea
-pe perechi
3.Impingerea
-individula
-in grup
5.Catararea-coborarea
-pasul sarit
2.Alergarea
-pasul de alergare
3.Saritura
-de pe loc
- din deplasare
-pe si de pe obiecte/aparate
4.Aruncarea si prinderea
-aruncarea azvarlita
5.Catararea-coborarea
6.Tararea
-podul de jos
-stand pe omoplati
Elemente dinamice:
-rulari
Variante de legare a
elementeloracrobatice insusite
4.3.
Driblingul simplu
Pozitia fundamentala
Procedeetehnice specifice
portarului
Depasirea
-alergare in grup
Intocmit,
Prof.