Jocurile de mișcare la invatamantul primar

Joaca este foarte importantă pentru dezvoltarea socială, emoțională, fizică și cognitivă a
copilului. În timp ce se joacă, cel mic își folosește toate cele cinci simțuri (văzul, auzul, mirosul,
gustul și simțul tactil), motiv pentru care jocul reprezintă primul stadiu de învățare și activitate
creatoare.
În opinia dr. Kathleen Alfano, directorul Centrului de Cercetare și Dezvoltare Fisher-Price, joacă
le oferă copiilor oportunitatea de a descoperi cum funcționează lucrurile, de a se înțelege cu alții și
de a încerca roluri noi.
Jocul este descărcarea energiei de prisos, destindere după încordare, pregătire pentru cerințele
vieții, compensarea pentru ceea ce nu s-a realizat.
„Jocˮ în limba sanscrită se spunea „kleadeˮ și însemna „bucurieˮ, la evrei prin joc se înțelege
glumă sau haz, la vechii greci, acțiuni specifice copiilor.
Romanii desemnau prin „ludoˮ bucuria, veselia, iar vechiul cuvânt german „spielenˮ înseamnă o
mișcare lină care produce satisfacție. De sesizat cum termenul apare în mai multe contexte cu
înțelesuri relative diferite, rămânând consacrate în timp și expresii de genul „jocul cu foculˮ,
„jocul destinuluiˮ, „a juca teatruˮ, „a juca pe nerviˮ, „a juca un rol conducătorˮ, „a te juca cu
viațaˮ, „îi joacă bucuria în ochiˮ, „soarele joaca în apăˮ, „jocul la bursăˮ, ș.a.m.d.
Ca formă de activitate jocul are o structură și o funcție socială, se desfășoară înlăuntrul unor
limite de timp și spațiu.
Limitarea lui temporală se leagă de calitatea de a se fixa ca formă de cultură, este transmis și
repetat oricând, repetabilitatea constituie una dintre însușirile esențiale ale jocului.
Limitarea jocului în spațiu, determină o ordine proprie, creează și impune reguli.
Din punct de vedere al formei, jocul este o acțiune liberă care nu se leagă de un interes material
direct. La vârsta antepreșcolară și preșcolară, jocul este o realitate permanentă.
Pentru elevii din clasele primare, un joc didactic bine pregătit și organizat constituie un mijloc de
cunoaștere și familiarizare a elevilor cu viața înconjurătoare, deoarece în desfășurarea lui cuprinde
sarcini didactice care contribuie la exersarea anumitor deprinderi, la consolidarea cunoștințelor și
la valorificarea lor creatoare.
Programa disciplinei Educatie fizică pentru învătamantul primar este elaborată potrivit
unui nou model de proiectare curriculară, centrat pe competenţe. Construcţia programei este
realizată astfel încât să contribuie la dezvoltarea profilului de formare al elevului din ciclul
primar. Din perspectiva disciplinei de studiu, orientarea demersului didactic pornind de la
competenţe, permite accentuarea scopului pentru care se învaţă, precum şi a dimensiunii
acţionale în formarea personalităţii elevului.
Este necesară o abordare specifică educaţiei timpurii, bazată în esenţă pe stimularea
învăţării prin joc, care să ofere în acelaşi timp o plajă largă de diferenţiere a demersului
didactic, în funcţie de nivelul de achiziţii variate ale elevilor.
Competenţele generale vizate la nivelul disciplinei Educaţie fizică jalonează achiziţiile
elevului pentru întregul ciclu primar. Acestea concură la dezvoltarea motricităţii elevului, la
familiarizarea acestuia cu deprinderile necesare unei vieţi sănătoase şi unei dezvoltări fizice
armonioase.Aceste competenţe generale sunt:
1. Valorificarea achiziţiilor psiho-motrice în menţinerea sănătăţii şi a dezvoltării fizice
armonioase
2. Exersarea deprinderilor şi a capacităţilor motrice în funcţie de capacitatea psiho-motrică
individuală
3. Participarea la jocurile şi activităţile motrice organizate sau spontane.
Ţinând seama de particularităţile copiilor cuprinşi îninvatamantul primar, se vor folosi
demersuri care să facă accesibil şi atractiv conţinutul orei de educaţie fizică. Jocul devine
metodă, mijloc şi formă de organizare, efectuat sub formă de întrecere, adaptat capacităţilor
motrice şi psihice ale elevilor.
 Jocul este o dimensiune fundamentală omului indiferent de vârstă, căci jocul cultivă
imaginaţia, spiritul de competiţie, de prietenie şi întrajutorare, dar,fără îndoială şi inteligenţa.
Psihologii recunosc că jocurile au un rol capital în istoria afirmării personalităţii la copil şi în
formarea caracterului său. Jocurile de forţă, de dexteritate, sunt exerciţii şi antrenamente care
fac trupul mai viguros, mai suplu şi mai rezistent, vederea mai pătrunzătoare, simţul pipăitului
mai subtil, spiritul mai metodic sau mai ingenios. Fiecare joc întăreşte, stimulează o anumită
energie fizică sau intelectuală.
În concepţia piagetiană, jocul de mişcare reprezintă punctul de start al procesului de
socializare progresivă a copilului, debutând pe parcursul stadiului gândirii preoperatorii, jocul
de mişcare cu reguli facilitează depăşirea egocentrismului iniţial al copilului şi îl obişnuieşte
pe acesta cu activităţile de grup prin respectarea unor norme de conduită.
Jocurile de mişcare se caracterizează printr-un conţinut simplu de reguli puţine şi uşor de
înţeles. Ele se desfăşoară în general, pe spaţii reduse necesitând instalaţii simple.
Utilizarea lor urmăreşte formarearea şi consolidarea priceperilor şi deprinderilor motrice de
bază şi utilitare (mers, escaladări, sărituri, aruncări, alergări, tracţiuni, căţărări,echilibru etc),
dezvoltarea unor calităţi motrice ca viteza de deplasare şi de reacţie, rezistenţa, îndemânarea.
Jocurile de mişcare exercită influenţe însemnate şi asupra dezvoltării unor deprinderi,
obişnuinţe, calităţi morale şi de voinţă. .
Jocurile de mişcare-jocurile dinamice –fac parte din jocurile cu reguli şi au drept
caracteristică folosirea exerciţiilor corporale, fiind principalul mijloc de dezvoltare şi educaţie
fizică a copiilor. Jocurile de mişcare se bazează pe pe trebuinţa de activitate a elevilor,
organizarea, conducerea lor de către un profesor, dirijând atât dezvoltarea motrică, cât şi
formarea volitivă şi morală a copiilor. Ele au proprietatea de a creea veselie şi entuziasm în
grupul elevilor, copiilor care se joacă şi se străduiesc să respecte regulile. Respectarea
regulilor contribuie la formarea capacităţii de abţinere,stăpânire de sine, rezolvarea situaţiilor
de joc, educă prezenţa de spirit, isteţimea, viteza, îndemânarea, corectitudinea , iniţiativa şi
spiritul de grup , de echipă.
Jocurile de mișcare în funcție de obiectivul urmărit, pot fi folosite cu succes în aproape
toate momentele lecției de educaţie fizică la clasele primare ( excepție făcând verigile
destinate influențării selective a aparatului locomotor și cea a aprecierilor și recomandărilor):
1.Jocuri folosite în veriga „Organizarea colectivului de elevi”. În veriga I a lecției se
recomandă utilizarea unor jocuri pentru captarea și educarea atenției. Jocuri folosite:
„Colțurile colorate” „Reacția inversă comenzii”: -„Sus, jos” -„Alb-negru” „Buchețelele”
 2. Jocuri folosite în veriga „Pregătirea organismului pentru efort”. În veriga a II-a a lecției se
folosesc de regulă jocuri de mișcare cunoscute, atractive și care să angreneze frontal în
exersare toți elevii. Jocuri folosite: „Buchețelele”, „Leapșa”(în diverse variante), „Șoarecele
și pisica”
 3. Jocuri folosite în „Dezvoltarea/ educarea calităților motrice viteza sau îndemânarea”.
3.1 Jocuri pentru dezvoltarea vitezei: - „Cursa pe numere” - „Crabii și creveții” - „Al treilea
fuge”
3.2 Jocuri pentru dezvoltarea îndemânării: - „Rostogolește mingea”; - „Semănatul și culesul
cartofilor” - „Lupul și oaia”
 4. Jocuri folosite în veriga „Învățarea consolidarea și sau perfecționarea deprinderilor și sau
priceperilor motrice”. - jocuri sportive - gimnastică acrobatică - sărituri la aparat - atletism
4.1– Jocuri folosite pentru consolidarea și perfecționarea deprinderilor de bază:
1.Alergare - „De-a prinselea” - „Șoarecele și pisica”, - Alungă-l pe al treilea - Ștafeta în zig
zag
2.Săritură - ,,Cursa în cercuri,, - ,,Alergarea în trei picioare” - ,,Undița (cercul zburător)” -
,,Podul” – „Sare bățul” – „Lupta cocoșilor” – „Găsește pantoful”
3.Aruncare – „Mingea la căpitan’’ – „Cine aruncă mai departe’’ – „Rațele și vânătorii’’ –
‚,Cursa cu ochire” – „Atacul cetății „
4.2 – Jocuri folosite pentru consolidarea și perfecționarea deprinderilor utilitar aplicative:
1.Căţărare - Cățărarea în diferite variante
2.Târâre – „Trecerea prin tunel’’ – „Ștafeta pe sub pod’’ – „Cursa târâș’’
3.Escaladare - Ștafete cu obstacole - Parcursuri cu obstacole
4.3– Jocuri folosite pentru învățarea și consolidarea deprinderilor și priceperilor motrice din
jocurile sportive.
-Jocuri folosite pentru „Obișnuirea cu mingea”: - „Rostogolește mingea”; - „Fuga după
minge” - „Culegerea mingilor”; - „Lovirea popicelor” - „Mingea roată”
-Jocuri folosite pentru Prinderea, Ținerea și Pasarea mingii: - „Smulge mingea” - „Mingea
prin portiță”, - „Ochește bara porții de handbal”, - „Mingea în cerc” - „Cursa celor două
mingi”, - „Pase în cerc cu schimb de locuri”,- „Concurs de pase” - „Suveică cu schimb de
locuri”
-Jocuri folosite pentru dribling: - „Cine execută de mai multe ori dribling pe loc și în
deplasare“ - „Păsările călătoare“ - „Suveică simplă cu dribling“; - „Ștafetă cu dribling printre
jaloane“
-Jocuri folosite pentru aruncări la handbal: - „Ochește bara porții de handbal” - „Ochește
cifrele” , - „Ochește mingea de handbal” - „Ochește colțul porții”
- Jocuri folosite pentru baschet - Aruncă la perete - Ștafeta baschetbalistului
-Jocuri folosite pentru fotbal - Pasa în cerc
-Jocuri folosite pentru volei - Mingea deasupra cercului - Ștafeta cu elemente de volei
 5.Jocuri folosite pentru învățarea și consolidarea deprinderilor și priceperilor motrice din
gimnastică acrobatică și sărituri - „Armonica” - „Leagănul” - „Roaba în doi” - „Barza într-un
picior”
 6.În veriga a șasea a lecției - „Dezvoltarea educarea calităților motrice forța sau rezistența”
1. Jocuri pentru dezvoltarea forței; „Cursa într-un picior”, „Cal și călăreț ”, „Mingea la
căpitan” cu minge medicinală, ,, Împinge-l(trage-l) din cerc, ,,Roaba ,,
2.Jocuri pentru dezvoltarea rezistenței; “Huștiuliuc”.
Jocurile de mişcare – (care urmăresc dezvoltarea musculaturii şi motricităţii copilului, a
echilibrului său , coordonarea mişcărilor, dezvoltarea abilităţilor manuale şi disciplinarea
copilului) sunt jocuri distractive sportive cu reguli pe care profesorul trebuie să le explice şi
să urmărească respectarea lor. De aici, valoarea pe care aceste jocuri le au în disciplinarea
copilului. Pentru elevii din clasele primare, un joc didactic bine pregătit și organizat constituie un
mijloc de cunoaștere și familiarizare a acestora cu viața înconjurătoare, deoarece în desfășurarea
lui cuprinde sarcini didactice care contribuie la exersarea anumitor deprinderi, la consolidarea
cunoștințelor și la valorificarea lor creatoare. Jocurile folosite trebuie să-și propună atingerea
obiectivelor operaționale de natură psiho-motrică, cognitive și socio-afective.
La elevii claselor primare, jocul devine activitate fundamentală, solicitând forța, echilibrul,
rapiditatea, abilitatea, coordonarea, orientarerea spațială şi temporală, în folosirea diferitelor
părți ale corpului, a membrelor superioare și inferioare. Jocul solicită coordonarea oculo-
motorie, coordonarea audio- motorie, sensibilitatea cutanată. Conduita ludică este legată de
nivelul dezvoltării psihice a copilului, depinzând de modul cum se structurează diferitele
funcții și operații mentale.
Jocul reprezintă așadar forma de activitate generală și motrică fundamentală și este un
mijloc foarte important de dezvoltare psihiomultilaterală a copilului, jocul este foarte
important, el reprezintă pe de o parte cadrul în care copilul se manifestă, se exteriorizează
fizic și psihic, iar pe de altă parte constituie principalul instrument de formare și dezvoltare a
personalităţii. Jocul satisface în cel mai înalt grad nevoia de mișcare și de acțiune a copilului,
îi deschide universul activităților, al relațiilor interumane, își însușește și perfecționează
funcția socială a obiectelor, cunoașterea realității mediului înconjurător.