Educație fizică și

sport
 Noțiuni de bază și cele specifice domeniului
sportului
Pe parcursul existenței educației fizice și sportului s-au acumulat
numeroase cunoștințe, în care noțiunile specifice constituie nucleul terminologic.
Aceste noțiuni fac posibilă comunicarea în interesul acestor activități.
Apariția teoriilor EFS a făcut posibilă construcția simbolică a unui sistem
caracterizat astfel:
• ansamblu de termeni (concepte, semne, coduri) al căror sens este definit cu
exactitate;
• reguli privind relațiile dintre termeni;
• aplicații ale noțiunilor.
 Există 3 niveluri conceptuale :
1. termeni generali (activități motrice, sport, antrenament sportiv, etc.)
2. termeni comuni (întrecere, exercițiu, efort, competiție, etc.)
3. termeni specifici (pasa de la umăr, răsturnare dorsală, șutul cu șiretul interior,
etc.)
Prezentăm în continuare cele mai des folosite noțiuni comune din
domeniul EFS, dar și specifice sportului.
Act motric – elementul de bază al oricărei mișcări, efectuat în scopul
adaptării imediate sau construirii de acțiuni motrice
Acțiune motrică – sistem de acte motrice prin care se atinge un scop
imediat unic sau integrat într-o activitate motrică (ex. exercițiu fizic, structură
tehnică)
Activitate motrică – sistem de acțiuni motrice, acțiuni motrice înlănțuite
(ex. Educația fizică, antrenamentul sportiv, sportul)
Adaptarea la efort – proces dinamic de transformare morfologică și
funcțională ce permite individului să depășească dificultățile produse de
angajarea în diferite eforturi
 Antrenament sportiv – proces complex bio-psiho-pedagogic,
planificat, desfășurat sistematic și continuu gradat, de adaptare a
organismului sportivului la eforturi fizice și psihice intense, necesare obținerii
performanțelor în pregătire și competiții.
Aptitudini motrice – sistem de procese fizice și/sau psihice
organizate pentru efectuarea cu rezultate înalte a acțiunilor motrice specifice
ramurilor sportive.
Calendar competițional – este întocmit de antrenor pe baza
calendarului oficial elaborat de federații și cuprinde competiții oficiale,
concursuri pentru pregătire sau verificare a nivelului de pregătire, cu datele
aferente.
Capacitate motrică – complex de manifestări preponderent motrice
(deprinderi și priceperi), condiționate de nivelul de dezvoltare a calităților
motrice, de indici morfo-funcționali, de procese psihice, biochimice și
metabolice, care, reciproc condiționate, au ca rezultat efectuarea eficientă a
acțiunilor motrice.
 Capacitate de performanță – manifestare complexă a
disponibilităților sportivului, materializată în valori obiective: puncte, locuri în
clasament, recorduri, promovări, calificări, etc.
Competiție – manifestare organizată și planificată cu scopul stabilirii
unor ierarhii pe baza unor criterii bine definite.
Deprinderi motrice – caracteristici sau componente ale actelor și
acțiunilor motrice care se învăță și care prin exersare dobândesc indici
superiori de execuție (coordonare, precizie, viteză, ușurință, automatism, etc).
Detentă – formă de manifestare a forței în raport cu viteza; este
capacitatea grupelor musculare de a dezvolta o forță maximă într-un timp cât
mai scurt (forță explozivă).
Doping – folosirea unor substanțe dăunătoare sănătății, dar care
îmbunătățesc performanțele sportive.
Efort – conduită voluntară de mobilizare și concentrare a forțelor
fizice și psihice în vederea depășirii unui obstacol, a învingerii unei rezistențe
a mediului sau a propriei persoane.
 Efort de antrenament – proces de învingere conștientă a solicitărilor
din pregătirea tehnică, tactică, fizică, psihică, teoretică.
Exercițiu fizic – act sau acțiune motrică cu valoare instrumentală
conceput și programat în vederea realizării obiectivelor EFS.
Forma sportivă – stare superioară de adaptare, concretizată în cele mai
bune performanțe realizate în concursurile principale.
Normă de control – cifră prestabilită, valoare standardizată care atestă
nivelul de atins sau depășit al unei aptitudini sau componente a capacității
motrice.
Oboseală – stare tranzitorie produsă de o activitate prelungită,
caracterizată prin scăderea potențialului funcțional și psihic al organismului și
printr-o senzație subiectivă caracteristică (dorința de a înceta activitatea).
Performanță sportivă – rezultat valoros, individual sau colectiv, obținut
în competiții sportive oficiale și apreciat după criterii sau bareme riguros
stabilite și este exprimat în cifre, locuri în clasament sau drepturi obținute.
 Pregătire fizică – sistem de măsuri, mijloace și metode prin care se
asigură dezvoltarea indicilor morfologici, a capacității de efort și a calităților
motrice de bază și specifice ramurilor de sport.
Pregătire tactică – ansamblu de măsuri, mijloace și metode folosite
pentru însușirea principiilor, ideilor și normelor specifice tacticii de abordare a
competiției.
Pregătire tehnică - sistem de măsuri, mijloace și metode folosite cu
scopul însușirii, consolidării sau pefecționării elementelor și procedeelor tehnice
specifice fiecărei ramuri sportive.
Pregătire teoretică – ansamblul cunoștințelor de specialitate transmise
de către antrenor în vederea aplicării în practică a regulilor, noțiunilor și
principiilor specifice ramurilor sportive practicate.
Probă de control – structură motrică elaborată cu scopul identificării,
constatării, descoperirii sau verificării unei însușiri sau componente ale
capacității motrice.
Selecție în sport – activitate sistematică a specialiștilor desfășurată
după criterii biologice, motrice și psihice în vederea depistării copiilor cu
aptitudini deosebite pentru practicarea diferitelor ramuri sportive.