LECŢIA DE DUCAŢIE FIZICĂ.

FORMĂ ORGANIZATORICĂ DE BAZĂ ÎN

PRACTICAREA EXERCIŢIILOR FIZICE. PARTICULARITĂŢILE LECŢIEI DE
EDUCAŢIE FIZICĂ ÎN DIFERITE FORME DE ÎNVĂŢĂMÂNT.

Unitate de învăţare Nr. 14

LECŢIA DE DUCAŢIE FIZICĂ. FORMĂ ORGANIZATORICĂ DE BAZĂ ÎN

PRACTICAREA EXERCIŢIILOR FIZICE. PARTICULARITĂŢILE LECŢIEI DE
EDUCAŢIE FIZICĂ ÎN DIFERITE FORME DE ÎNVĂŢĂMÂNT

Cuprins Pagina

Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 14…………………………………………………… 123

14.1 Particularităţile lecţiei de educaţie fizică în diferite cicluri de învăţământ…….. 123
14.2 Particularităţile lecţiiior de educaţie fizică monosport. Lecţii desfăşurate în condiţii 127
optime. ……………………………………………………..……………………………

Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 14………………………………………….. 130

Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare…………………................................. 130
Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 14…………………………………………………… 134

122
 LECŢIA DE DUCAŢIE FIZICĂ. FORMĂ ORGANIZATORICĂ DE BAZĂ ÎN
PRACTICAREA EXERCIŢIILOR FIZICE. PARTICULARITĂŢILE LECŢIEI DE
EDUCAŢIE FIZICĂ ÎN DIFERITE FORME DE ÎNVĂŢĂMÂNT.

OBIECTIVELE Unităţii de învăţare Nr. 14

Principalele obiective ale Unităţii de învăţare Nr. 14 sunt:

 Cunoaşterea şi înţelegerea principalelor aspecte privind particularităţile

lecţiei de educaţie fizică în diferite cicluri de învăţămînt.

14.1. Particularităţile lecţiei de educaţie fizică în diferite cicluri de învăţămînt

În învăţământul preşcolar, activitatea obligatorie, ca formă de bază a

practicării exerciţiilor fizice, se desfăşoară, conform planului de învăţământ,
Lecţia de de două ori pe săptămână şi are o durată variabilă, în funcţie de grupa cu care
educaţie se lucrează: 15 minute la grupa mică; 25 minute la grupa mijlocie; 35 de
fizică în minute la grupă mare şi cea pregătitoare pentru şcoală. Structura „activităţii
învăţămîntul obligatorie" este asemănătoare cu cea a lecţiei de educatie fizică, în sensul că
preşcolar ea include o parte introductivă, una fundamental (tematică) şi una de
încheiere. Temele pentru această formă de organizare a practicării exerciţiilor
fizice se stabilesc din deprinderile şi priceperile motrice de bază şi utilitar-
aplicative, precum şi din calităţile motrice de bază. Metodologia de realizare a
acestor activităţi obligatorii este adecvată particularităţilor fiecărei grupe,
folosindu-se cu precădere jocul, ca metodă şi mijloc.
În învăţământul primar, lecţia de educatie fizică, atât cea din trunchiul
comun, cât şi cea din curriculum la decizia şcolii, rămâne forma organizatorică
de bază a practicării exerciţiilor fizice. Ca tipologie, predomină lecţiile de
învăţare şi cele de consolidare a deprinderilor motrice de bază, dar pot fi
întâlnite şi lecţiile mixte/combinate, cu teme atât din deprinderi, cat şi din
calităţi motrice (sau din componente ale psihomotricităţii).
Structura lecţiei este asemănătoare cu cea de la celelalte cicluri de
învăţământ. Ca o constantă a acesteia, pentru ciclul primar se remarcă veriga
Lecţia de (situaţia de instruire) de influentare selectivă a aparatului locomotor. Durata
educaţie verigilor lecţiei este variabilă de la o clasă la alta şi pe parcursul aceluiaşi an
fizică în şcolar. La începutul anului scolar şi în special la clasa I, organizarea
învăţămîntul colectivului de elevi depăşeşte frecvent 5 minute, ajungând chiar la 8-10
primar minute. În vederea motivării elevilor pentru implicarea activă în lecţie şi
pentru crearea unui climat adecvat instruirii se recomandă anunţarea temelor
lecţiei în chiar prima verigă, indiferent de clasă. La clasele I şi a II-a, acestea se
vor anunţa şi în momentul în care se trece la realizarea lor.
În veriga pregătirea organismului pentru efort, ponderea mijloacelor prin
care se realizează este data de exerciţiile din şcoala mersului şi alergării, jocurile
de mişcare şi o parte din exer-ciţiile de front şi formaţii. Se pot alcătui şi pentru
această situaţie de instruire programe cu conţinut stabil, care să fie exersate pe
anumite perioade, în corelaţie cu temele de lecţie propuse.
Pentru veriga a III-a, cea de influenţare selectivă a aparatului locomotor, se
recornandă în special exerciţii individuale libere, bine localizate la nivelul
segmentelor corpului. Nu sunt recomandate exerciţiile în perechi. Pe timp
răcoros, se pot executa exercitii de influenţare selectivă pe fondul variantelor
de deplasare.
123
 LECŢIA DE DUCAŢIE FIZICĂ. FORMĂ ORGANIZATORICĂ DE BAZĂ ÎN
PRACTICAREA EXERCIŢIILOR FIZICE. PARTICULARITĂŢILE LECŢIEI DE
EDUCAŢIE FIZICĂ ÎN DIFERITE FORME DE ÎNVĂŢĂMÂNT.

Conţinutul acestei verigi poate fi reprezentat şi de complexe de gimnastică

aerobică. Se poate lucra diferenţiat, pentru fete, băieţi, sau în micro-grupuri,
atunci când se exersează pentru corectarea unor atitudini deficiente.
Pentru verigile tematice, alături de calităţi motrice şi deprinderi şi
priceperi motrice, pot fi prevăzute ca teme de lecţie componente ale capacităţii
de organizare (întoarcerile de pe loc, formaţiile de deplasare), elemente din
şcoala alergării, săriturii.
Pentru consolidarea deprinderilor motrice, precum şi pentru
dezvoltarea calităţilor motrice, principala metodă de instruire o reprezintă
jocul, care corespunde cerintelor didacticii moderne privitoare la activizarea
elevilor şi la problematizarea procesului instructiv-educativ. Pentru unele lecţii,
jocurile de mişcare/dinamice se pot constitui în teme. După învăţarea regulilor
de desfăşurare şi a sarcinilor motrice specifice, jocurile devin mijloace
eficiente de rezolvare a altor teme şi obiective de instruire.
Dintre procedeele de organizare a exersării elevilor cu deosebită
eficienţă, mai ales la acest ciclu de învăţământ, este eel frontal. In această
situaţie se lucrează simultan cu întreaga clasă de elevi, sub supravegherea
cadrului didactic. La clasele a III-a şi a IV-a, pentru unele exerciţii, se poate
face exersarea şi pe grupe. Când în orar sunt alocate 2 lecţii educaţiei fizice,
învăţătorul poate opta pentru o a treia, ca disciplină sportivă opţională. Ora
opţională la aria curriculară Educaţie fizică şi sport poate avea următorul
statut:
- opţional ca disciplină nouă, cu conţinut neprevăzut de programă -
pentru care copiii şi-au manifestat însă opţiunea, există condiţii
materiale, iar cadrul didactic dispune de cunoştinţele necesare predării
respectivei ramuri de sport, ale cărei conţinut şi particularităţi trebuie să
corespundă particularităţilor de creştere şi dezvoltare a copiilor din
clasele I-IV. Ramura de sport poate fi predată şi în echipă cu un
specialist, iar opţiunea poate viza gimnastică ritmică, artistică, tenis,
badminton, patinaj artistic etc. În această situaţie, se va elabora o
programă, cu obiective de referinţă şi conţinuturi specifice, pre cum şi
cerinţele privind evaluare. În catalog va fi rezervată o rubrică separata
de cea a educaţiei fizice;
- optional integral - în care pot fi incluse domenii integratoare -
euritmie, balet, pantomimă, dans clasic sau modern. Şi în această
situaţie se va elabora o programă si sistemul de cerinţe de evaluare.
Frecvenţa şi calificativele vor fi consemnate într-o rubrică specială din
catalog.
Lecţia de educaţie fizică în învăţământul gjmnazial, prevăzută de
trunchiul comun (cu 2 ore pe săptămână, la clasele V-VII, şi 1 oră pe
săptămână la clasa a VIII-a) are şi la acest ciclu de învăţământ o serie de
Lecţia de particularităţi care o diferenţiază în raport cu lecţiile din învăţământul primar
educaţie şi din învătământul liceal. În lecţia de educaţie fizică trebuie să se regăsească
fizică în diversele puncte de vedere ale disciplinelor practice, care dau conţinutul
învăţămîntul tematic pe planul deprinderilor-şi priceperilor motrice. În această viziune
gimnazial trebuie întelese următoarele precizări privind metodologia de realizare a
principalelor obiective ale educaţiei fizice şi sportive la nivelul învăţământului
gimnazial.

124
 LECŢIA DE DUCAŢIE FIZICĂ. FORMĂ ORGANIZATORICĂ DE BAZĂ ÎN
PRACTICAREA EXERCIŢIILOR FIZICE. PARTICULARITĂŢILE LECŢIEI DE
EDUCAŢIE FIZICĂ ÎN DIFERITE FORME DE ÎNVĂŢĂMÂNT.

Ca tipologie, predomină lectiile de învăţare a deprinderilor şi priceperilor

motrice specifice ramurilor de sport, mai ales în primele clase(a V-a,Vl-a).
Sunt prezente şi lecţiile mixte în pondere destul de mare; ele rezultă atunci
când unele teme sunt din calităţile motrice de bază şi altele sunt din
deprinderile motrice. În absenţa condiţiilor materiale specifice, mai ales in
sezonul rece, se întâlnesc lecţii de pregătire fizică generală, cu teme numai din
calităti motrice de bază.
Structura lecţiei implică prezenţa tuturor verigilor clasice, cu o durată
variabilă. Pentru prima verigă („Organizarea colectivului de elevi") se
constată, ca şi in ciclul precedent, o adaptare a duratei şi conţinutului în
Lecţia de funcţie de experienţa copiilor.
educaţie Pentru „pregătirea organismului pentru efort" se recomandă alcătuirea
fizică în unor programe cu conţinut stabil pentru o anumită perioadă, ţinându-se cont şi
învăţămîntul de temele de lecţie ce urmează a fi abordate; pentru acestea se pot concepe
gimnazial programe de încălzire specială, care să poată fi conduse de un elev.
În veriga a III-a, pentru „influenţarea selectivă a aparatului locomotor" se
poate opta pentru următoarele formule organizatorice şi metodologice:
complex de exercitii de influenţare selectivă sub conducerea profesorului, cu
sau fără fond muzical; complex de exerciţii sub comanda unui elev; complex
de exercitii pentru fete şi separat pentru băieţi; complex de gimnastică aerobică;
complex de exercitii cu caracter corectiv.
Calităţile motrice constituie teme de lecţii (viteza sau îndemânarea ca
primă temă; forţa sau rezistenţa ca ultima temă). Important este să reţinem că la
acest ciclu de învătământ se pot dezvolta foarte bine toate calităţile motrice,
cu toate că accentul se pune pe viteză şi îndemânare. Orice acţionare specială
pentru dezvoltarea unei calităţi motrice de bază are efecte certe şi asupra
îmbunătăţirii indicilor celorlalte calităţi motrice.
Deosebit de eficiente pentru dezvoltarea calităţilor motrice la acest ciclu
de învăţământ rămân jocurile de mişcare, ştafetele şi parcursurile aplicative.
Orice calitate motrică de bază poate fi programată, pentru a fi dezvoltată
în mod special, în orice semestru şcolar. Totuşi, se va ţine cont de faptul că
rezistenţa, respectiv dezvoltarea capacităţii de efort aerob a copiilor, se
lucrează mai ales in aer liber.
Deprinderile şi priceperile motrice sportive constituie teme de lecţie cu
obiective de învăţare şi consolidare; pentru jocuri sportive, se recomandă ca de
la exersarea lor separata să se treacă la exersarea m cadrul structurilor tehnice,
iar apoi la exersare în condiţii de joe; în cazul deprinderilor atletice, la clasele
Lecţia de VII - VIII, se va pune accent pe exersarea în condiţii de concurs (cronometrare,
educaţie măsurarea săriturilor, aruncărilor).Rolul temelor pentru acasă creşte în lecţie, în
fizică în sensul formulării şi verificării lor, faţă de ciclul anterior de învăţământ; aceste
învăţămîntul teme pot fi date atât pe parcursul lecţiei, cât şi în ultima verigă a acesteia,
gimnazial important rămânând modul de transmitere şi de verificare a efectuării lor.
Lecţiile de educaţie fizică din curriculum la decizia şcolii (1 oră pe
săptămână) prezintă o serie de note specifice, atât sub aspectul conţinutului,
cât şi al organizării şi desfăşurării. Astfel:
-lecţia de aprofundare - se urmăreşte reluarea la un nivel superior a
obiectivelor de referinţă abordate în curriculum nucleu, prin diversificarea
activităţilor de învăţare, în numărul maxim de ore prevăzut de plaja orară a
unei discipline;
125
 LECŢIA DE DUCAŢIE FIZICĂ. FORMĂ ORGANIZATORICĂ DE BAZĂ ÎN
PRACTICAREA EXERCIŢIILOR FIZICE. PARTICULARITĂŢILE LECŢIEI DE
EDUCAŢIE FIZICĂ ÎN DIFERITE FORME DE ÎNVĂŢĂMÂNT.

-lecţia de extindere - in cadrul acesteia se va aborda întreg conţinutul

programei, inclu- siv conţinuturile marcate cu asterisc;
-lecţia opţională - organizată:
* la nivel de disciplină - se abordează ramuri de sport alternative, prevăzute
de pro- grama, dar obiectivele de referinţă şi conţinuturile trebuie să
depăşească nivelul prezentat în aceasta sau neprevăzute de programa şcolară,
pentru care profesorul va elabora o programă distinctă);
- la nivelul mai multor arii curriculare (de tipul opţionalului
integrat) - în care se regăsesc activităţi cu elemente din ariile
curriculare Educaţie fizică şi sport şi Arte -dans sportiv, dans
popular, euritmie; şi în acest caz, profesorul va elabora propria
prograraă.
Primele două tipuri de lecţii din CDS presupun desfăşurarea lor cu întregul
colectiv al cla-sei respective, m timp ce la lecţia de optional pot participa elevi
de la mai multe clase, care au optat pentru practicarea unei ramuri de sport.
Rezultatele obtinute de elevi la lecţia opţională se vor consemna într-o rubrică
separata a catalogului.
În învăţământul liceal, lecţia de educaţie fizică are tipologie şi structură
asemănătoare cu cea de la învăţământul gimnazial. Predomină lecţiile de tip
„consolidare" sau „perfecţionare", fiind putine cele de tip „învăţare".
Destul de frecvent, la colective/clase de elevi deosebit de bune şi omogene
din punctul de vedere al dezvoltării indicilor somatici şi funcţionali, nu se mai
insistă asupra secvenţelor din lecţie destinate optimizării dezvoltării fizice.
Apar însă şi o serie de particularităţi, cum ar fi:
- abordarea mai multor ramuri de sport, simultan, în funcţie de oferta
Lecţia de educaţională şi opţiunile elevilor;
educaţie - exersarea pe grupe diferenţiate;
fizică în - diferenţierea mijloacelor de instruire chiar pentru acelaşi conţinut
învăţămîntul tematic;
liceal - instrumente şi criterii de evaluare diferite.
Întrecerea, mai ales sub forma de concursuri regulamentare, deci pe baza
prevederilor re-gulamentelor oficiale, capătă pondere mult sporită faţă de
ciclul anterior de învătământ.
În lecţii se lucrează pe grupe de nivel valoric biomotric cu caracter
deschis. Această manieră de abordare a colectivului de elevi este specifică
pentru partea fundamentală a feetiei (verigile tematice).
Tratarea diferenţiată în funcţie de sex este o necesitate atât sub aspectul
dozării efortului, cât şi al conţinutului instruirii (în special, pentru situaţiile în
care se abordează ramuri de sport diferite de către fete şi de către băieţi).
În lecţii creşte participarea elevilor la organizarea, conducerea şi
evaluarea propriilor execuţii sau a execuţiilor colegilor de grup. Elementele de
autoorganizare şi autoconducere (individuală sau în grup) sunt frecvente in
multe verigi ale leetiei. Important este ca să se cuprindă - în aceste acţiuni
pedagogice — cat mai mulţi elevi, astfel încât acestea să poată fi transferate m
activitatea independentă din timpul liber al elevilor.
Temele pentru acasă se dau pe parcursul lecţiei, în funcţie de temele de
lecţie, precum şi în ultima verigă.
În învăţământul liceal, educaţia fizică este prevăzută, în trunchiul comun
de discipline, cu 2 lecţii pe săptămână la clasele IX-XI şi cu 1 lectie pe
săptămână, la clasa a XII-a.
126
 LECŢIA DE DUCAŢIE FIZICĂ. FORMĂ ORGANIZATORICĂ DE BAZĂ ÎN
PRACTICAREA EXERCIŢIILOR FIZICE. PARTICULARITĂŢILE LECŢIEI DE
EDUCAŢIE FIZICĂ ÎN DIFERITE FORME DE ÎNVĂŢĂMÂNT.

Test de autoevaluare 14.1 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.

 Prezentaţi particularităţile lecţiei de educaţie fizică în diferite cicluri de

învăţămînt

Răspunsul la test se găseşte la pagina 129

14.2. Particularităţile lecţiiior de educaţie fizică monosport. Lecţii desfăşurate în condiţii

optime

Deşi poate părea lipsită de sens o asemenea abordare, o considerăm

oportună tocmai datorită posibilităţilor teoretic nelimitate pe care le oferă.
Necesitatea prezenţei unor unităţi structurale în anumite condiţii a
reprezentat de multe ori temei de discuţii; un exemplu îl reprezintă situaţia
verigilor „pregătirea organismului pentru efort" şi „influenţarea selectivă a
aparatului locomotor", care de multe ori îsi pot reuni conţinuturile generând o
unitate structurală cu durată mai mare şi conţinut variat. Renunţarea la
Particularităţile veriga care vizează dezvoltarea somatică armonioasă considerăm că se
lecţiilor de poate realiza numai formal, în timp ce obiectivele sale vor fi îndeplinite cu
educaţie fizică mijloace diferite adaptate vârstei, nivelului de dezvoltarc înregistrat de
monosport. colectiv şi tipologiei lecţiei.
Lecţii Cu alte cuvinte, local exerciţiilor segmentare desfăşurate din coloana de
desfăşurate în gimnastică sau altă formaţie de lucru care favorizează execuţiile din poziţia
condiţii optime „stând" sau derivate ale acesteia poate fi luat de exerciţii desfăşurate din
deplasare, intercalate cu variantele de mers şi alergare specifice pregătirii
organismului pentru efort şi care să angreneze în mişcări complexe toate
segmentele corporate.
Nu putem neglija posibilitatea parcurgerii celor două verigi cu
mijloacele specifice gim-nasticii pe fond muzical, tip aerobic, atât de
apreciate în rândul tinerilor.
Recomandăm aceste variante a fi folosite pentru creşterea
dinamismului lecţiei cu precădere în învăţământul liceal, unde se
preconizează existenţa unei baze in pregătire şi dezvoltare, realizată în ciclul
precedent. Fără îndoială că acolo unde se constată reale neajunsuri ale
dezvoltării şi posibilităţilor de execuţie, datorate şi faptului că elevii
provin din şcoli diferite, se va recurge la alte variante cunoscute.
În învăţământul primar si gimnazial, prezenţa unei formaţii de lucru
riguroase, care să permită deopotrivă disciplinarea colectivului şi posibilitatea
observării şi corectării execuţiilor de către profesor, pare indispensabilă.
În acelaşi timp, nu găsim lipsită de interes varianta folosirii exerciţiilor
de prelucrare selectivă a aparatului osteo-muscular executate din
deplasare, alături de cele specifice pregătirii marilor funcţiuni pentru
efortul specific, la clasele mari din gimnaziu, ca alternativă în unele lecţii
sau, de ce nu, permanent, dacă nivelul colectivului o permite.
O alternativă pe care o apreciem ca viabilă cel puţin în cazul
învătământului liceal o reprezintă lecţia monosport. Atragem atenţia asupra
faptului că o lecţie monosport nu pre-supune obligatoriu o singură unitate de
învăţare.

127
 LECŢIA DE DUCAŢIE FIZICĂ. FORMĂ ORGANIZATORICĂ DE BAZĂ ÎN
PRACTICAREA EXERCIŢIILOR FIZICE. PARTICULARITĂŢILE LECŢIEI DE
EDUCAŢIE FIZICĂ ÎN DIFERITE FORME DE ÎNVĂŢĂMÂNT.

Ea vizează prin conţinut deprinderile motrice specifice unei discipline

sportive (care pot fi in nurnăr de una, două sau mai multe), dar in acelasi
timp, poate asigura şi dezvoltarea calităţilor motrice, cu mijloace specifice
acesteia. Drept exemplu, aducem în discuţie situaţia atletismului care poate
Particularităţile fi abordat într-o lecţie cu obiective specifice mai multor probe prevăzute în
lecţiilor de programă. Exemplul se poate extinde în cazul gimnasticii sau al unui joe
educaţie fizică sportiv, pentru care pot fi abordate mai multe deprinderi specifice în aceeaşi
monosport. lecţie.
Lecţii În cazul unor asemenea lecţii apreciem că, din punctul de vedere al
desfăşurate în aspectului, continuităţii şi eficienţei, o abordare a pregătirii organismului
condiţii optime pentru efort cu mijloace specifice ramurii sau probei sportive vizate,
reprezintă cea mai bună variantă. Totodată, dacă situaţia o permite, în
abordarea obiectivelor specifice verigii a treia se poate folosi o formaţie de
lucru mai puţin riguroasă (mergând până la acoperirea de voie a spaţiului de
lucru) şi folosirea unor complexe de exerciţii efectuate fără numărătoare, într-
un ritm propriu, dar cu o dozare impusă de profesor.
Pentru a contribui la formarea deprinderilor de autoorganizare şi
autoconducere, o soluţie ar putea fi ca rolul de a conduce aceste execuţii să
revină unui elev care, de ce nu, să fie şi autorul programului sub
îndrumarea şi validarea prealabilă a profesorului.
Dezvoltarea calităţilor motrice în lecţiile monosport poate fi realizată cu
bune rezultate folosind mijloace aparţinând registrului tehnic al disciplinei
sportive alese, asigurând lecţiei un aspect continuu şi atractiv.
Cine poate spune că viteza, forţa, rezistenţa sau capacităţile coordinative
nu pot fi dezvoltate cu mijloace specifice gimnasticii, atletismului, jocurilor
sportive, dansului sau altor discipline sportive prezente în oferta curriculară.
Prezenţa obiectelor în această situatie, cum este cazul jocurilor
sportive, conduce la creşterea numărului mijloacelor şi variantelor de
execuţie, la atractivitatea acestora, aspecte repercutate pozitiv asupra
participării elevilor la demersul instruirii. Poate părea că lecţia alunecă spre
antrenamentul sportiv, fenomen cunoscut sub denumirea de sportivizarea
lecţiei; să nu uităm însă că în educaţie fizică această abordare priveşte mai
multe discipline din programă, fiind evitată o specializare unilaterală.
O alternativă în cazul unei durate scurte a lecţiei sau a unei baze
materiale precare o poate reprezenta şi abordarea modulară a unităţilor de
învăţare alese de profesor din oferta programei, în funcţie de condiţiile
materiale, tradiţiile locale si opţiunile elevilor unde este posibil. Această
situaţie nu exclude combinative de calităţi motrice şi deprinderi-priceperi
motrice sau cele de rnai multe deprinderi specifice aceleiaşi discipline
sportive (monosport).
Considerăm că etapa actuală de dezvoltare a teoriei şi metodicii educaţiei
fizice este pro-pice tratării unor aspecte care până acum au fost prezente doar
în stadiul de discurs şi doar în mod indirect atinse în desfăşurarea lectiei. Ne
referim la aspectele cognitive, afective, motivaţionale sau cele care vizează
latura estetică a personalităţii, deprinderile de expresie şi comunicare specifice
domeniului nostru, care nu au fost niciodată abordate ca obiective de sine
stătătoare în lecţia de educaţie fizică.

128
 LECŢIA DE DUCAŢIE FIZICĂ. FORMĂ ORGANIZATORICĂ DE BAZĂ ÎN
PRACTICAREA EXERCIŢIILOR FIZICE. PARTICULARITĂŢILE LECŢIEI DE
EDUCAŢIE FIZICĂ ÎN DIFERITE FORME DE ÎNVĂŢĂMÂNT.

Oportunităţiie oferite de curricula prin lecţiile de optional integral

favorizează valorificarea elementelor specifice altor domenii de studiu, în
vederea realizării unor obiective ale educaţiei fizice care vizează dezvoltarea
completă a personalităţii individului. Această integrare a sistemului de
achizitii generale se poate regăsi şi în combinatii cu alte mijloace specifice
Particularităţile educatiei fizice, în lecţiile de trunchi comun.
lecţiilor de Ar putea fi cazul euritmiei care presupune o transpunere în atitudini
educaţie fizică motrice a sunetelor şi tonurilor muzicale, a unor expresii verbale, sau simple
monosport. combinatii de vocalc şi consoane susceptibile de muzicalitate şi care dau
Lecţii expresie trăirilor şi stărilor sufleteşti ale individului. Ea reuşeşte prin forţa
desfăşurate în trăirilor interioare (sufleteşti) şi a întregului corp omenesc să dea naştere
condiţii optime unei culturi corporale însufleţite.
Tot atât de bine ne putem referi la dansul clasic sau modern, la
elementele specifice baletului sau pantomimei, mijloace rar întâlnite în lecţia
de educaţie fizică, dar care pot oferi unghiuri de acţionare inedite şi rezultate
remarcabile. Prin crearea unor situaţii în care motricitatea, muzica şi recuzita
artistică se îmbină într-un cadru armonios, forma lectiei iese din tiparele
obişnuite. Dacă în viitor vom fi obişnuiţi, mai mult sau mai puţin, cu forme de
exprimare ce transpun poeme sau discursuri în mişcare, cum ar fi: dansul
ternatic, arta actoriei, mimica sau coregrafia în grup, baletul etc., este şi
urmare a înlesnirii accesului la actul cultural prin mijloacele educatiei
fizice. Limita şi rigiditatea obiectivelor, dovedită prin cantonarea exclusivă
în sfera achiziţiilor motrice, într-un moment deosebit de important şi delicat
în dezvoltarea integrală a personalităţii şi capacităţii de generalizare a
cunostintelor, reprezintă un factor restrictiv pentru integrarea subiecţilor la un
nivel cât mai ridicat în cadrul social corespondent.
După cum putem observa abordarea unităţilor de învătare se poate face în
diverse combinatii, însă ţinând cont de condiţiile concrete din sistemul nostru
de învăţăraânt, considerăm că un număr mai mare de două unităţi pentru o
lecţie pune sub semnul întrebării reuşitele în planul realizării obiectivelor.
Bineînţeles că nimic nu ne împiedică să căutăm şi alte valenţe formative
ale educatiei fizice pe care să le concretizăm în actiunile din timpul lectiei, m
forme flexibile şi perfectibile.
Apreciem că prin varietatea tipologiei, posibilitatea de a se renunţa la unele
elemente structurale sau de a se reuni conţinutul altora în funcţie de situaţia
concretă impusă de particularităţile colectivului şi condiţiile de desfăşurare,
lecţia de educaţie fizică câştigă mobilitate, deschidere, atractivitate şi, nu în
ultimul rând, eficienţă.
Test de autoevaluare 14.2 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.

 Prezentaţi particularităţile lecţiilor de educaţie fizică monosport. Lecţii

desfăşurate în condiţii optime.

Răspunsul la test se găseşte la pagina 131

129
 LECŢIA DE DUCAŢIE FIZICĂ. FORMĂ ORGANIZATORICĂ DE BAZĂ ÎN
PRACTICAREA EXERCIŢIILOR FIZICE. PARTICULARITĂŢILE LECŢIEI DE
EDUCAŢIE FIZICĂ ÎN DIFERITE FORME DE ÎNVĂŢĂMÂNT.

În loc de Am ajuns la sfârşitul Unităţii de învăţare Nr. 14.

rezumat
Vă recomand să faceţi o recapitulare a principalelor subiecte prezentate în
această unitate şi să revizuiţi obiectivele precizate la început.

Este timpul pentru întocmirea Lucrării de verificare Unitate de învăţare Nr. 14

pe care urmează să o transmiteţi tutorelui.

Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 14

 Prezentaţi în două pagini particularităţile lecţiei de educaţie fizică în

diferite cicluri de învăţămînt şi particularităţile lecţiilor de educaţie
fizică monosport.

Răspunsurile şi comentariile la testele de autoevaluare

Răspuns 14.1
În învăţământul preşcolar, activitatea obligatorie, ca formă de bază a
practicării exerciţiilor fizice, se desfăşoară, conform planului de învăţământ,
de două ori pe săptămână şi are o durată variabilă, în funcţie de grupa cu care
se lucrează: 15 minute la grupa mică; 25 minute la grupa mijlocie; 35 de
minute la grupă mare şi cea pregătitoare pentru şcoală. Structura „activităţii
obligatorie" este asemănătoare cu cea a lecţiei de educatie fizică, în sensul că
ea include o parte introductivă, una fundamental (tematică) şi una de
încheiere. Temele pentru această formă de organizare a practicării exerciţiilor
fizice se stabilesc din deprinderile şi priceperile motrice de bază şi utilitar-
aplicative, precum şi din calităţile motrice de bază. Metodologia de realizare a
acestor activităţi obligatorii este adecvată particularităţilor fiecărei grupe,
folosindu-se cu precădere jocul, ca metodă şi mijloc.
În învăţământul primar, lecţia de educatie fizică, atât cea din trunchiul
comun, cât şi cea din curriculum la decizia şcolii, rămâne forma
organizatorică de bază a practicării exerciţiilor fizice. Ca tipologie,
predomină lecţiile de învăţare şi cele de consolidare a deprinderilor
motrice de bază, dar pot fi întâlnite şi lecţiile mixte/combinate, cu teme atât
din deprinderi, cat şi din calităţi motrice (sau din componente ale
psihomotricităţii).
Structura lecţiei este asemănătoare cu cea de la celelalte cicluri de
învăţământ. Ca o constantă a acesteia, pentru ciclul primar se remarcă veriga
(situaţia de instruire) de influentare selectivă a aparatului locomotor. Durata
verigilor lecţiei este variabilă de la o clasă la alta şi pe parcursul aceluiaşi an
şcolar. La începutul anului scolar şi în special la clasa I, organizarea
colectivului de elevi depăşeşte frecvent 5 minute, ajungând chiar la 8-10
minute. În vederea motivării elevilor pentru implicarea activă în lecţie şi
pentru crearea unui climat adecvat instruirii se recomandă anunţarea temelor
lecţiei în chiar prima verigă, indiferent de clasă. La clasele I şi a II-a, acestea
se vor anunţa şi în momentul în care se trece la realizarea lor.

130
 LECŢIA DE DUCAŢIE FIZICĂ. FORMĂ ORGANIZATORICĂ DE BAZĂ ÎN
PRACTICAREA EXERCIŢIILOR FIZICE. PARTICULARITĂŢILE LECŢIEI DE
EDUCAŢIE FIZICĂ ÎN DIFERITE FORME DE ÎNVĂŢĂMÂNT.

În veriga pregătirea organismului pentru efort, ponderea mijloacelor prin

care se realizează este data de exerciţiile din şcoala mersului şi alergării,
jocurile de mişcare şi o parte din exerciţiile de front şi formaţii. Se pot alcătui
şi pentru această situaţie de instruire programe cu conţinut stabil, care să fie
exersate pe anumite perioade, în corelaţie cu temele de lecţie propuse.
Pentru veriga a III-a, cea de influenţare selectivă a aparatului locomotor,
se recornandă în special exerciţii individuale libere, bine localizate la nivelul
segmentelor corpului. Nu sunt recomandate exerciţiile în perechi. Pe timp
răcoros, se pot executa exercitii de influenţare selectivă pe fondul variantelor
de deplasare. Conţinutul acestei verigi poate fi reprezentat şi de complexe de
gimnastică aerobică. Se poate lucra diferenţiat, pentru fete, băieţi, sau în
micro-grupuri, atunci când se exersează pentru corectarea unor atitudini
deficiente.
Pentru verigile tematice, alături de calităţi motrice şi deprinderi şi
priceperi motrice, pot fi prevăzute ca teme de lecţie componente ale
capacităţii de organizare (întoarcerile de pe loc, formaţiile de deplasare),
elemente din şcoala alergării, săriturii.
Pentru consolidarea deprinderilor motrice, precum şi pentru
dezvoltarea calităţilor motrice, principala metodă de instruire o reprezintă
jocul, care corespunde cerintelor didacticii moderne privitoare la activizarea
elevilor şi la problematizarea procesului instructiv-educativ. Pentru unele
lecţii, jocurile de mişcare/dinamice se pot constitui în teme. După învăţarea
regulilor de desfăşurare şi a sarcinilor motrice specifice, jocurile devin
mijloace eficiente de rezolvare a altor teme şi obiective de instruire.
Dintre procedeele de organizare a exersării elevilor cu deosebită
eficienţă, mai ales la acest ciclu de învăţământ, este cel frontal. În această
situaţie se lucrează simultan cu întreaga clasă de elevi, sub supravegherea
cadrului didactic. La clasele a III-a şi a IV-a, pentru unele exerciţii, se poate
face exersarea şi pe grupe.
Lecţia de educaţie fizică în învăţământul gjmnazial, prevăzută de
trunchiul comun (cu 2 ore pe săptămână, la clasele V-VII, şi 1 oră pe
săptămână la clasa a VIII-a) are şi la acest ciclu de învăţământ o serie de
particularităţi care o diferenţiază în raport cu lecţiile din învăţământul
primar şi din învătământul liceal. Ca tipologie, predomină lectiile de învăţare
a deprinderilor şi priceperilor motrice specifice ramurilor de sport, mai ales
în primele clase(a V-a,Vl-a).
Structura lecţiei implică prezenţa tuturor verigilor clasice, cu o durată
variabilă. Pentru prima verigă („Organizarea colectivului de elevi") se
constată, ca şi in ciclul precedent, o adaptare a duratei şi conţinutului în
funcţie de experienţa copiilor.
Pentru „pregătirea organismului pentru efort" se recomandă alcătuirea
unor programe cu conţinut stabil pentru o anumită perioadă, ţinându-se cont
şi de temele de lecţie ce urmează a fi abordate; pentru acestea se pot concepe
programe de încălzire specială, care să poată fi conduse de un elev.
În veriga a III-a, pentru „influenţarea selectivă a aparatului locomotor" se
poate opta pentru următoarele formule organizatorice şi metodologice:
complex de exercitii de influenţare selectivă sub conducerea profesorului, cu
sau fără fond muzical; complex de exerciţii sub comanda unui elev; complex
de exercitii pentru fete şi separat pentru băieţi; complex de gimnastică
aerobică; complex de exercitii cu caracter corectiv.
131
 LECŢIA DE DUCAŢIE FIZICĂ. FORMĂ ORGANIZATORICĂ DE BAZĂ ÎN
PRACTICAREA EXERCIŢIILOR FIZICE. PARTICULARITĂŢILE LECŢIEI DE
EDUCAŢIE FIZICĂ ÎN DIFERITE FORME DE ÎNVĂŢĂMÂNT.

Calităţile motrice constituie teme de lecţii (viteza sau îndemânarea ca

primă temă; forţa sau rezistenţa ca ultima temă). Important este să reţinem că
la acest ciclu de învătământ se pot dezvolta foarte bine toate calităţile
motrice, cu toate că accentul se pune pe viteză şi îndemânare. Orice
acţionare specială pentru dezvoltarea unei calităţi motrice de bază are efecte
certe şi asupra îmbunătăţirii indicilor celorlalte calităţi motrice.
Deosebit de eficiente pentru dezvoltarea calităţilor motrice la acest ciclu
de învăţământ rămân jocurile de mişcare, ştafetele şi parcursurile aplicative.
Deprinderile şi priceperile motrice sportive constituie teme de lecţie cu
obiective de învăţare şi consolidare; pentru jocuri sportive, se recomandă ca
de la exersarea lor separata să se treacă la exersarea m cadrul structurilor
tehnice, iar apoi la exersare în condiţii de joe; în cazul deprinderilor atletice,
la clasele VII - VIII, se va pune accent pe exersarea în condiţii de concurs
(cronometrare, măsurarea săriturilor, aruncărilor).
În învăţământul liceal, lecţia de educaţie fizică are tipologie şi structură
asemănătoare cu cea de la învăţământul gimnazial. Predomină lecţiile de tip
„consolidare" sau „perfecţionare", fiind putine cele de tip „învăţare".
Destul de frecvent, la colective/clase de elevi deosebit de bune şi omogene din
punctul de vedere al dezvoltării indicilor somatici şi funcţionali, nu se mai
insistă asupra secvenţelor din lecţie destinate optimizării dezvoltării fizice.
Apar însă şi o serie de particularităţi, cum ar fi:
- abordarea mai multor ramuri de sport, simultan, în funcţie de oferta
educaţională şi opţiunile elevilor;
- exersarea pe grupe diferenţiate;
- diferenţierea mijloacelor de instruire chiar pentru acelaşi conţinut
tematic;
- instrumente şi criterii de evaluare diferite.
Întrecerea, mai ales sub forma de concursuri regulamentare, deci pe baza
prevederilor regulamentelor oficiale, capătă pondere mult sporită faţă de
ciclul anterior de învătământ. În lecţii se lucrează pe grupe de nivel valoric
biomotric cu caracter deschis. Această manieră de abordare a colectivului de
elevi este specifică pentru partea fundamentală a feetiei (verigile tematice).
Tratarea diferenţiată în funcţie de sex este o necesitate atât sub aspectul
dozării efortului, cât şi al conţinutului instruirii (în special, pentru situaţiile în
care se abordează ramuri de sport diferite de către fete şi de către băieţi).
În lecţii creşte participarea elevilor la organizarea, conducerea şi
evaluarea propriilor execuţii sau a execuţiilor colegilor de grup. Elementele
de autoorganizare şi autoconducere (individuală sau în grup) sunt frecvente
în multe verigi ale leetiei. Important este ca să se cuprindă - în aceste acţiuni
pedagogice cat mai mulţi elevi, astfel încât acestea să poată fi transferate m
activitatea independentă din timpul liber al elevilor.

Răspuns 14.2
Necesitatea prezenţei unor unităţi structurale în anumite condiţii a reprezentat
de multe ori temei de discuţii; un exemplu îl reprezintă situaţia verigilor
„pregătirea organismului pentru efort" şi „influenţarea selectivă a aparatului
locomotor", care de multe ori îsi pot reuni conţinuturile generând o unitate
structurală cu durată mai mare şi conţinut variat.

132
 LECŢIA DE DUCAŢIE FIZICĂ. FORMĂ ORGANIZATORICĂ DE BAZĂ ÎN
PRACTICAREA EXERCIŢIILOR FIZICE. PARTICULARITĂŢILE LECŢIEI DE
EDUCAŢIE FIZICĂ ÎN DIFERITE FORME DE ÎNVĂŢĂMÂNT.

Renunţarea la veriga care vizează dezvoltarea somatică armonioasă

considerăm că se poate realiza numai formal, în timp ce obiectivele sale vor
fi îndeplinite cu mijloace diferite adaptate vârstei, nivelului de dezvoltarc
înregistrat de colectiv şi tipologiei lecţiei.
Cu alte cuvinte, local exerciţiilor segmentare desfăşurate din coloana de
gimnastică sau altă formaţie de lucru care favorizează execuţiile din poziţia
„stand" sau derivate ale acesteia poate fi luat de exerciţii desfăşurate din
deplasare, intercalate cu variantele de mers şi alergare specifice pregătirii
organismului pentru efort şi care să angreneze în mişcări complexe toate
segmentele corporate.
Nu putem neglija posibilitatea parcurgerii celor două verigi cu
mijloacele specifice gimnasticii pe fond muzical, tip aerobic, atât de
apreciate în rândul tinerilor.
Recomandăm aceste variante a fi folosite pentru creşterea
dinamismului lecţiei cu precădere în învăţământul liceal, unde se
preconizează existenţa unei baze in pregătire şi dezvoltare, realizată în ciclul
precedent. Fără îndoială că acolo unde se constată reale neajunsuri ale
dezvoltării şi posibilităţilor de execuţie, datorate şi faptului că elevii
provin din şcoli diferite, se va recurge la alte variante cunoscute.
În învăţământul primar si gimnazial, prezenţa unei formaţii de lucru
riguroase, care să permită deopotrivă disciplinarea colectivului şi posibilitatea
observării şi corectării execuţiilor de către profesor, pare indispensabilă.
În acelaşi timp, nu găsim lipsită de interes varianta folosirii exerciţiilor
de prelucrare selectivă a aparatului osteo-muscular executate din
deplasare, alături de cele specifice pregătirii marilor funcţiuni pentru
efortul specific, la clasele mari din gimnaziu, ca alternativă în unele lecţii
sau, de ce nu, permanent, dacă nivelul colectivului o permite.
O alternativă pe care o apreciem ca viabilă cel puţin în cazul
învătământului liceal o reprezintă lecţia monosport. Atragem atenţia asupra
faptului că o lecţie monosport nu presupune obligatoriu o singură unitate de
învăţare. Pentru a contribui la formarea deprinderilor de autoorganizare şi
autoconducere, o soluţie ar putea fi ca rolul de a conduce aceste execuţii să
revină unui elev care, de ce nu, să fie şi autorul programului sub
îndrumarea şi validarea prealabilă a profesorului.
Dezvoltarea calităţilor motrice în lecţiile monosport poate fi realizată cu
bune rezultate folosind mijloace aparţinând registrului tehnic al disciplinei
sportive alese, asigurând lecţiei un aspect continuu şi atractiv.
Prezenţa obiectelor în această situatie, cum este cazul jocurilor
sportive, conduce la creşterea numărului mijloacelor şi variantelor de
execuţie, la atractivitatea acestora, aspecte repercutate pozitiv asupra
participării elevilor la demersul instruirii.
Dacă în viitor vom fi obişnuiţi, mai mult sau mai puţin, cu forme de
exprimare ce transpun poeme sau discursuri în mişcare, cum ar fi: dansul
ternatic, arta actoriei, mimica sau coregrafia în grup, baletul etc., este şi
urmare a înlesnirii accesului la actul cultural prin mijloacele educatiei fizice.
Limita şi rigiditatea obiectivelor, dovedită prin cantonarea exclusivă în
sfera achiziţiilor motrice, într-un moment deosebit de important şi delicat în
dezvoltarea integrală a personalităţii şi capacităţii de generalizare a
cunostintelor, reprezintă un factor restrictiv pentru integrarea subiecţilor la un
nivel cât mai ridicat în cadrul social corespondent.
133
 LECŢIA DE DUCAŢIE FIZICĂ. FORMĂ ORGANIZATORICĂ DE BAZĂ ÎN
PRACTICAREA EXERCIŢIILOR FIZICE. PARTICULARITĂŢILE LECŢIEI DE
EDUCAŢIE FIZICĂ ÎN DIFERITE FORME DE ÎNVĂŢĂMÂNT.

Apreciem că prin varietatea tipologiei, posibilitatea de a se renunţa la

unele elemente structurale sau de a se reuni conţinutul altora în funcţie de
situaţia concretă impusă de particularităţile colectivului şi condiţiile de
desfăşurare, lecţia de educaţie fizică câştigă mobilitate, deschidere,
atractivitate şi, nu în ultimul rând, eficienţă.

Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 14

Dragnea, A., Bota,A.,(1999) – Teoria activităţilor motrice. Edit. Didactică
şi Pedagogică, R.A., Bucureşti.
Dragnea, A., şi colaboratorii(2006) – Educaţie fizică şi sport – Teorie şi
didactică, Ed. FEST, Bucureşti, pag 178-183
Scarlat, E., Scarlat, M.B.(2002) – Educaţie fizică şi sport, Ed. Didactică şi
pedagogică, Bucureşti

134