România

Ministerul Educației
Unversitatea „Dunărea de Jos” din Galați
Facultatea Transfrontalieră

REFERAT

Tema: „Sportul și competiția.Istoria

competiției sportive”

Conducător științific: Viorel Dorgan (Rector intermar.,hab.,prof.

Unv.)

Realizat de :Albot Vladimir (studentă anul 1, Facultatea

Transfrontalieră „Loisir - Fitness”)

Galați, 2023

CUPRINS:
1.Competiție sportivă.
2. Clasificarea competițiilor.
3. Esenta competitiei.
4. Istoria competiției sportive.

Competiția sportivă este confruntarea „concurenților” sau echipelor

care practică un sport conform regulilor stabilite, sau în unele discipline
de freestyle sau fraze. Compararea rezultatelor și / sau performanțelor
sportivilor și / sau echipelor acestora se face de către judecători sau
arbitri, pe baza regulilor și criteriilor specifice fiecărui sport. Acest lucru
în cele din urmă face posibil să desemneze o echipă câștigătoare sau de a
atribui un „ campion “ din titlu , un premiu, o medalie, etc.
câștigătorului unuia sau mai multor evenimente. Câștigătorul este
considerat, în general, printre elitele acestui sport.
În funcție de forma și contextul său, competiția în sport și în special în
sportul de echipă poate duce la emulare atletică, deviază violența într-o
practică codificată și controlată și poate încuraja sportivii să se
autodepășească (în detrimentul sănătății sau siguranței lor uneori, risc
redus de antrenament sportiv ).
Clasificarea competiţiilor poate fi realizată după mai multe criterii,
cum sunt : obiectivele urmărite, forma(modul) de organizare, anvergura,
categoria de clasificare a sportivilor cărora se adresează şi altele.
Dintre acestea, considerăm că cel mai realist criteriu de clasificare
este constituit de obiectivele urmărite.
Dacă după gen, competiţiile se împart în competiţii pentru bărbaţi,
femei, mixte, individuale sau pe echipe, după obiective acestea sunt :
a) campionate;
b) competiţii cu caracter formativ(de dezvoltare);
c) cupe;
d) competiţii cu regulamente consacrate sau special elaborate(sportul
pentru toţi).
Campionatele sunt competiţii care se organizează pentru stabilirea
campionilor la diferite vârste şi nivele de pregătire, categorii de
greutate şi ramuri de sport.
Pe baza rezultatelor obţinute la acestea, se atribuie titluri de
campioni pe diferite regiuni, zone sau la nivel naţional ori internaţional.
Campionatele reprezintă cel mai răspândit gen de comparaţie a
performanţelor sportive, constituind în acelaşi timp
momentul(momentele) de realizare a celor mai bune performanţe. Datele
la care se desfăşoară campionatele sau etapele acestora constituie
punctele nodale ale valorificării pregătirii din antrenamente. În funcţie
de acestea, antrenorii programează întregul proces de pregătire pe
diferite structuri ( macro-, mezo-, microcicluri şi lecţii ). Anul de
pregătire sportivă(competiţional) se construieşte după datele, formele şi
loculrile de desfăşurare a campionatelor.
Sportivii de înalt nivel participă la mai multe campionate pe
parcursul unui an competiţional; de pildă, se pot organiza Campionate
Naţionale, Campionate Balcanice şi Campionate Europene ( C.E. ). În
acest caz C.E. reprezintă competiţia cea mai importantă (de vârf)
Programată de forurile europene. Data de desfăşurare a acestora este de
referinţă în planificare, cu alte cuvinte întreaga planificare este făcută în
funcţie de această competiţie. În acest caz campionatele naţionale au
pentru sportivii de talie internaţională pe lăngă semnificaţia cuceririi
titlului de campion şi atributul de concurs de verificare. În situaţia în
care între campionatele naţionale şi cele europene se interpun
Campionatele Balcanice, atunci acestea din urmă, pe lângă caracterul de
verificare a îndeplinirii obiectivelor intermediare, devin şi concursuri de
verificare şi de selecţie pentru participarea la competiţia de vârf ( C.E. ).
În această situaţie planificarea antrenamentului se realizează în funcţie
de aceste trei tipuri de competiţii ( campionate ), antrenorul întocmind
calendarul competiţional complet, obiectivele de instruire şi structura
antrenamentului. Menţionăm că obiectivele de mezostructură ( M.Z.C. )
şi cele de microstructură (m.i.) urmăresc atât perfecţionarea în plan fizic,
tehnic, tactic, psihologic, cât şi mai ales dezvoltarea capacităţii de
performanţă întegrală, specifică, concretizată în rezultate obiective
( puncte, jocuri câştigate, distanţe, kg., elemente executate, etc. ).
Competiţiile cu caracter formativ ( de dezvoltare ) cuprind toate
tipurile de întreceri ce au ca obiective principale : pregătirea
integrală, verificarea, selecţia şi angrenarea în activitatea complexă.
Aceste tipuri de competiţii sunt utilizate ca mijloace fundamentale în
creşterea formei sportive şi atingerea punctului culminant la concursul
de referinţă ( C.E. în exemplul de mai sus ). În cazul copiilor şi
juniorilor competiţiile formative caută să realizeze şi un alt obiectiv,
extrem de important şi anume, obişnuirea cu participarea la concurs, cu
alte cuvinte, amplificarea experienţei competiţionale a acestora.
Remarcăm faptul că un începător nu trebuie înscris la un concurs,
indiferent cât este de pregătit, numai de dragul de a realiza acest
obiectiv, deoarece înfrângerea repetată poate crea stări psihologice
nefavorabile, determinând în unele cazuri chiar retragerea copiilor din
activitatea sportivă. Pentru prevenirea acestora, antrenorii trebuie să
organizeze numeroase întreceri arbitrate în antrenamente, care să-i
obişnuiască pe copii cu ritualul concursurilor, prin crearea montajului
psihologic specific, ce va determina o integrare rapidă şi eficientă în
competiţii oficiale. Competiţiile ( concursurile ) pregătitoare sunt de
regulă, modelate parţial sau integral după competiţiile de referinţă ce
urmează. În ceea ce priveşte angajarea sau efortul depus, acesta trebuie
să crescă treptat, asigurând intrarea treptată în forma sportivă la timpul
dorit. În cadrul acestora intră competiţiile pregătitoare cu caracter
tradiţional şi jocurile competiţionale, acestea din urmă organizându-se
sub formă de turnee,de către un club sau alte structuri asociative,
înaintea începerii calendarului competiţional oficial.
Competiţiile de verificare ( care pot fi oficiale sau organizate
special în această direcţie cu adversari adecvaţi ) au drept scop declarat
verificarea stadiului de pregătire la un moment dat ( competiţii de
control), desprinderea eventualelor deficienţe şi a direcţiilor de
perfecţionare a antrenamentului în structurile ulterioare ale planului
anual.
Competiţiile de selecţie sau de nominalizare, numite deseori şi
trialuri, sunt organizate de către federaţiile de specialitate cu scopul
alcătuirii unor loturi naţionale. Competiţiile de selecţie sunt alese, de
cele mai multe ori, din rândul concursurilor oficiale cuprinse în
calendarul oficial competiţional, singurele în măsură să angajeze integral
sportivul ( fizic, tehnic-tactic, psihic şi social ).

Esenta competitiei In teoria educatiei, rivalitatea a fost de multe ori

gresit inteleasa. Astfel J.J. Rouseau aprecia rivalitatea ca promotoare a
egoismului. De fapt egoismul a fost criticat inca din vremea
crestinismului timpuriu.Totusi rivalitatea sportiva este sufletul
competitiei si cu greu ne-am putea imagina Jocurile Olimpice fara
rivalitate sportiva in competitiile care se desfasoara pe parcursul
acestora. In acest context, competitia evidentiaza elemente cu o certa
valoare educativa:Capacitatea de concentrare deplina, astfel incat la un
moment dat, determinat cu precizie, sportivul sa poata obtine
performanta maxima fata de potentialul sau;

Imbinarea disciplinei spirituale si fizice, autodepasirea si curajul aplicate

exact la momentul potrivit;

Formarea unui comportament performantial, cu ample rezonante

pozitive in structura personalitatii sportivului (pe un termen relativ
lung);

Puterea de a accepta la fel de bine victoriile si infrangerile in ideea

ca ele constituie o succesiune cu caracter dialectic a performantei. De
fapt, prea multe victorii sau prea multe infrangeri influenteaza in mod
negativ capacitatea de performanta. Daca in selectia juniorilor vor fi
primiti numai cei orientati spre victorie si nu cei orientati spre
competente (selectia pe baza unor aptitudini, indiferent de numarul celor
acceptati) atunci se va constata ca prima categorie (cei cu victorii facile)
abandoneaza mai devreme si mai usor performanta.Este evident faptul
ca pedagogia competitionala difera de la o ramura sportiva la alta. Sa ne
gandim numai la diferentele din competitiile unui boxer la un turneu sau
ale uneui gimnastePierre Parlebas (citat de Krüger) a clasificat
disciplinele sportive pe grupe in functie de opozitia ce trebuie depasita si
de gradul de incertitudine a situatiilor sportive competitionale,
orientandu-se dupa gradul de precizie a trei intrebari la care sa se poata
raspunde prin da sau nu. El a considerat ca incertitudinea este un
stimulent al actului sportiv si isi propune sa raspunda prin da sau nu ( 2
alternative) la urmatoarele trei intrebari:Daca adversarii se confrunta
direct, fata in fata (gimnastica in comparatie cu boxul);Gradul de
neprevazut in ce priveste victoria sau infrangerea in ceea ce priveste
confruntarea cu mediul inconjurator (schi in comparatie cu alergari pe
piste sintetice);Numarul de membri ai unei echipe de care trebuie sa se
tina seama ( de la 0 la disciplinele sportive individuale la 15 la rugby).
Indiferent de natura competitiei, trebuie sa intelegem ca esential este
faptul ca in centrul oragnizarii competitiei se afla compararea, evaluarea
performantelor sportive.

Obiectivele si continutul competitiilor se stabilesc pe baza unor

prevederi comportamentale (care limiteaza actiunile de miscare)
mostenite si perfectionate, pe baza unor reguli si moduri de disputare.

Baza activitatii competitionale o constituie egalitatea in drepturi a

tuturor participantilor si principiul de a asigura, pe cat posibil, conditii
egale pentru toti concurentii. Amintim cateva incercari de definire a
competitiei:

Competitia practicata cu un mare consum de timp si de angajare

personala reprezinta momentul de manifestare al nivelului cel mai inalt
al performantelor corporale, care, subiectiv, nu poate fi depasit la
momentul respectiv (Arndt Krüger);

Competitia este in primul rand o comparatie intre potentialul

performantial al sportivilor, care se desfasoara conform regulilor
stabilite si care se evalueaza pe baza unor normative general valabile .

ISTORIA COMPETIŢIEI SPORTIVE

Competiţia este un fenomen caracteristic fiinţei umane, născut din

dorinţa naturală de întrecere. Omul în ontogeneză este caracterizat de
apatiţia, încă din primele momente de conştienţă, a dorinţei de întrecere
cu sine şi cu alţii, dorinţă care ajune să-i caracterizeze întreaga viaţă
psihică şi socială. Întrecerea este fenomenul care stă la baza întregii
ierarhizări sociale producând individului în caz de reuşită satisfacţii din
cele mai profunde sau în caz de nereuşită stări sufketeşti de dezamăgire,
furie. Totodată îi provoacă şi dorinţa de a reveni, de revanşă şi implicit
de perfecţionare prin muncă pentru un viitor succes. În acest caz
considerăm că dictonul domnului Pierre de Coubertin este edificator : “
Ai învins – continuă, ai pierdut – continuă!”, valabil nu numai în
activitatea sportivă ci şi în celelalte sfere ale activităţii sociale.
Societatea care pune la baza ei întrecerea, competiţia organizată, de
evidenţiere a valorilor, este o societate performantă. Considerăm că în
acest sens activitatea sportivă a fost şi este singura activitate socială care
valorifică în mod sistematic şi continuu, pentru diferite vârste, dorinţa de
întrecere. Proiectarea, organizarea, desfăşurarea şi analiza competiţiilor
sportive, constituie în această etapă de dezvoltare istorică, un sistem de
cunoştinţe ce ne îndreptăţesc să putem vorbi de o adevărată teorie a
competiţiei. Competiţia sau,mai corect spus, competiţia prin exerciţiile
fizice, a fost prezentă în primele etape ale dezvoltării omenirii începând
cu confruntările războinice, apoi de dans, luptă şi întreceri pe baza
deprinderilor naturale, ajungând până azi sub forma jocurilor consacrate
şi recunoscute social istoric. Istoricii au analizat evoluţia jocurilor fizice,
au evidenţiat caracteristicile lor, au vorbit de competiţie, atât ca generic,
cât şi ca forme de organizare, dar încă nu se poate spune că din acestea
ar rezulta o teorie a competiţiei. În acest context apar ca fireşti
întrebările : este necesară o teorie a competiţiei ? Competiţia nu este o
continuare firească a antrenamentului ? Acesta din urmă poate fi
conceput fără competiţie ?

Întrebările apar ca justificate, însă considerăm că mai numeroase şi

obiective sunt considerentele care determină răspunsuri pozitive privind
o astfel de teorie :

•Nivelul de dezvoltare a sportului pe plan internaţional şi diferenţiat la

nivel naţional, concretizat în câteva trăsături esenţiale ( creşterea
numărului de participanţi, eforturile societăţilor pentru dezvoltare,
selecţia timpurie, prelungirea vârstei de practicare până la bătrâneţe,
organizarea a numeroase competiţii şi mai ales creşterea numărului
acestora );

• Acumularea unui sistem de noţiuni, date şi fapte care fac necesară

prelucrarea, ordonarea şi sinteza lor pe baze ştiinţifice în interesul
optimizării conţinutului competiţiilor şi organizării lor;

• Nivelul foarte ridicat al performanţelor sportive implică o pregătire

specială a sportivilor pentru participarea în competiţii ( modul de
abordare şi desfăşurarea concursului ) şi organizarea acestora. În acest
scop pregătirea psihologică pentru concurs ( ramură a psihologiei deja
constituită ) şi întregul management competiţional, la care se adaugă
celelalte componente ale antrenamentului, sunt considerente ce nu pot fi
contestate;

• Interpretarea competiţiilor sportive ca fenomene culturale autentice,

generatoare de valori de un anumit tip;

• Competiţia sportivă factor economic ce angajează programare,

finanţare şi implicit profit.

Considerăm că cele prezentate, la care se pot adăuga şi alţi factori, fac

necesară o teorie a competiţiei sportive, care să completeze celelalte faze
ale sportului, prelucrate ştiinţific şi puse la dispoziţia specialiştilor ca
surse de inspiraţie în procesul general de dirijare a fenomenului sportiv.
Este necesar a se formula puncte de vedere care să fundamenteze social
istoric, logic şi politic ( în sens de concepţie integratoare ), deci ştiinţific,
o teorie a competiţiei. Aceste aspecte îi determină pe unii autori să
vorbească de o filosofie a competiţiei care să cuprindă : analiza istorică a
competiţiei şi dinamica rezultatelor, funcţiile competiţiilor, definirea
competiţiei şi conţinutul acesteia. În plan ştiinţific competiţia a fost larg
analizată ( şi intens mediatizată ) prin aplicarea metodei modelării de tip
cibernetic, considerată la un moment dat cheia de rezolvare a tuturor
problemelor şi mai ales ale antrenamentului. Datele acumulate sunt
edificatoare în ceea ce priveşte selecţia sportivilor, proiectarea pe
termene diferite şi reglarea eficientă a activităţii. Absolutizarea acestei
interpretări prin aplicarea la toate aspectele ce privesc performanţa,
antrenamentul şi concursul, constituie o greşeală, deoarece întregul
fenomen nu poate fi redus la o metodă. Ea reprezintă o formă de
abordare ce trebuie completată cu alte metode, în cadrul unui proces
ştiinţific de mare anvergură. Paşii impuşi de modelare ( circumscrierea
fenomenului competiţional viitor, precizarea trăsăturilor esenţiale-
principale, elaborarea modelului, experimentarea modelului, etc. )
constituie puncte de sprijin absolut obligatorii în orice proces de
pregătire, singurii care pot asigura ordinea în gândirea specialiştilor, dar
pe lângă aceşia sunt numeroase alte elemente strategice, concrete, care
completează strategia participării în competiţii.

CONCLUZI

Sportul este conceput ca un set de activități fizice care, pe lângă

îmbunătățirea sănătății și a calității vieții, ne ajută să rămânem în
condiții mentale și fizice mai bune. Pe lângă promovarea dezvoltării
progresive a forței musculare, vitezei, agilității, concentrării și
competitivității, sportul a fost considerat și ca o formă de expresie
culturală care este cufundată în evoluția istoriei societăților umane.

BIBLIOGRAFIE:

https://ro.warbletoncouncil.org/historia-origen-deporte-10652

https://ro.frwiki.wiki/wiki/Comp%C3%A9tition_sportive
1680957765262116.pdf