ARGUMENT

CAPITOLUL I
MEMORIU JUSTIFICATIV

CAPITOLUL II

PROBLEMATICA STUDIILOR SELECŢIEI SPORTIVE

CAPITOLUL III
STADIUL AL DOILEA AL ANTRENAMENTULUI SPORTIV

CAPITOLUL IV
PROBLEMATICA STADIULUI AL TREILEA AL
ANTRENAMENTULUI SPORTIV.

CAPITOLUL V
BIBLIOGRAFIA

CAPITOLUL VI
ANEXE

ARGUMENT
 Una dintre definitiile date antrenamentului sportiv este cea inclusa in
”Dictionarul terminologic”1, conform careia antrenamentul sportiv este un
‘’proces pedagogic desfasurat sistematic si continuu gradat de adaptare a
organismului omenesc la eforturile fizice, tehnico-tactice si psihice intense, in
scopul obtinerii de rezultate inalte intr-una din formele de practicare
competitiva a exercitiilor fizice’’.
Notiunea de antrenament este sinonima cu cea de pregatire sportiva.
Conceptul de antrenament are in subordine bazele antrenamentului (ansamblul
legilor si principiilor care fundamenteaza si conditioneaza antrenamentul
sportiv) stabilite de teoria antrenamentului sportiv (sistem de principii si
metode care compun si structureaza antrenamentul sportiv), conform
principiilor antrenamentului (idei de baza, de ordin pedagogic, psihologic,
fiziologic, igienic si altele care structureaza efectuarea si conducerea procesului
de antrenament).
In consecinta, antrenamentul sportiv are mai multe componente:
- pedagogica – prin procesul didactic cu care opereaza;
- biologica – prin efectele obiective in planul dezvoltarii functionale si al
nivelului adaptiv al organismului uman;
- psihologica – prin implicatiile caracteriale, morale emotionale ale
personalitatii sportivului;
- sociologica – prin raporturile si modul lui de integrare si omogenizare in
mediul social, economic si cultural;
- igienica – prin conditiile specifice de alimentatie, odihna si de mediu
ambiant in care sportivul se antreneaza si se reface;
- etica – prin idealurile de fair-play, de angajare totala si onesta in pregatire
si in concurs;
- estetica – prin frumusetea si rafinamentul gestului motric, prin
complexitatea si armonia actiunilor motrice, prin spectacolul provocat de
procesul sportiv.

1
Editura Stadion, Bucuresti, 1974
 CAPITOLUL I
MEMORIU JUSTIFICATIV

Antrenamentul sportiv ,ca orice activitate cu caracter interdisciplinar, este

supus înnoirilor care, uneori, se produc dupa o dinamica deseori de alerta ,
lasand in urma si pe cei mai destoinicispecialisti dornici de o buna
documentare. Acest proces de dezvoltare rapida este provocat de descoperiri in
sfera biologica (fiziologia efortului,tehnici de refacere »biomecanica etc), ca si
cea pedagogiei de specialitate (metode si tehnici de antrenament, mijloace ,
forme de organizare), a psihologiei (psihodiagnoza »psihoterapie), sociologie
(integrare in statut si perfecţionări de roluri), ori in sfera manageiiala(dirijarea
stiintifica organizationala) si enumerarea domeniilor ar putea continua . Este
Tiresg^a in câmpul creaţde aceasta diversitate de domenii sa apara noutati
câreinfluienteaza in sistem intregul proces de antrenament, atatin sfera teoretica
cat si in cea practica .
Mi-am ales aceasta tema pentru ca insusi eu facand sport de performanta
simt la echipa unde joc aceasta ambianta si totodata antrenamentele la care
particip.
Referitor la relaţia teorie-practica , consider ca opunerea celor doi termeni
de către unii specialisti este artificiala , insuflata de o ideologie depăşită , care
nu favorizeaza înţelegerea(interrelatiildr in cadrul unui sistem format din cele
doua subsisteme. Ce "practician " nu este si "teoretician"? Fiecare individ
"raţional" inainte de a intrepinde o acţiune isi pune la punct un plan mental,
apoi inventariaza sansele de a caswtigai sau de a pierde , elaboreaza mai multe
cai de rezolvare a situatiilor si apoi alege pe cea mai buna .
 Aceasta e teoria. Urmeaza realizatrea concreta a planului mental,
ajustandu-1 pe parcursul aplicarii incat el sa devină cat mai eficient. De astfel,
s-a constatat ca mulţi din marii antrenori sunt si toreticieni desavarsiti. Aceştia
stiu sa si exprime concepţia de antrenament, factorii care au determinat-o,
mijloacele necesare si implementarea lor etc.
Din alta perspectiva insa -a cercetării stiintifice a domeniului exista o mare
discrepanta intre aceasta si practica concreta , de teren ,in care antrenordd ,
chiar dupa ce in cadrul cursurilor le-au fost explicate cele mai noi tehnici. In
aceias ordine de idei, nici profesorii ("teoreticienii") nu reusesc sa convingă si
atunci apeleaza la noutati cu orice pret care , eventual, sa şocheze prezentandu-
le ca pe o piatra filozofala , un panaceu universal, ce ar putea rezolva orice
problema ivita in antrenament. Astfel au aparut curente generate de unele
descoperiri cum au fost contracţiile izometrice, unele procedee metodice de
pregătire fizica strechinguljsimai nou modelarea cu a sa raţionalizare si
standardizare . Sigur nu negam contributiaq acestora la dezvoltarea capacitatii
de performanta, dar aplicarea exclusiva sau pe scara larga , la toate ramurile de
sport, oricând si laq orice varsta nu face decât sa le discrediteze. De asemenea,
extrem de complicatele operaţii implicate de unele dintre acestea nu fac decât sa
indrepte practicianul către zicala: "teoria e una si practica e alta.",, ceea ce s-ar
putea traduce ca teoriile frumoase sunt gratuite , in liomp ce practica , fie si
empirica, este cea utila . De aceea practicianuleste indreptatit sa acţioneze "cum
il taie capul". Adevărul este ca o buna teorie si metodologie a antrenamentului
este un model de acţiune eficinta, cu condiţia ca aceasta sa fie prezentata intr-un
limbaj cunoscut.
 CAPITOLUL II

PROBLEMATICA STADIILOR SI
SELECŢIEI SPORTIVE

Oprivire de ansamblu asupra antrenamentului sportiv reliefeaza cel puţin

doua idei fundamentale:
a) antrenamentul este un proces indelungat, programat de mai mulţi
ani , condiţie de baza pentru realizarea adaptarii de lunga durata si dezvoltarea
capacitatii de performanta.
b) existenta in cadrul acestei pregătiri a unor stadii, de altfel
generalizate pe scara mondiala si denumite insa diferit. De pilda I. Dragan si
colab. 1989 intelege cele trei stadii ca etape ale selecţiei copiilor si tinerilor
pentru diferite ramuri de sport ca activitate fundamentala pentru evoluţia
ulterioara a sportului. Exista o părere cvasiunanima in rândul specialictilor
conform careia talentul celor selecţionaţi se concretizează intr-un profil optim
din punct de vedere morfologic, funcţional, motric si psihologic , intr-o
conjunctura familiala corespunzătoare.
Talentul de excepţie daca este depistat dintr-o masa de copii si tineri
testati, trbuie angrenat dintr-o activitate deosebit de sustinuta , o munca fara
menajamente de lunga durata mergând pana la limitele maxime , biologice si
psihologice. Analizand cele doua aspecte talentul si capacitatea de munca
absolut necesare obţinerii performantelor de antrenament fundamentand-o.
Din punct de vedere didactic se deprind trei etape sau faze temporale ale
selecţiei:
a) Selecţia preliminara (iniţiala) sau depistarea copiilor cu aptitudinei
deosebite pentru practicarea unor ramuri de sport se realizeaza la varsta diferita
in funcţie de particularitatile fiecărei ramuri de sport corespunzător cu vârstele
la care se pot evidenţia anumite aptitudini.
b) Selecţia secundara situata in jurul perioadei pubertare cand are loc
stabilizarea din punct de vedere biologic si psihic . Vârstele la care se realizeaza
aceasta etapa sunt cuprinse intre 11-16 ani la fete si baieti. In unele ramuri de
sport cum sunt cele in care este posibila specializarea timpurie selecţia
secundara se aplica dupa aproximativ 4-5 ani de pregătire.
In cadrul acestor vârste organismul copiilor poate suferii
modificarisubstantiale cel mai adesea in direcţia dezvoltării abtitudinii
evidentiate , in prima etapa de selecţie corespunzătoare cerinţelor ramurii de
sport dar exista si situatii in care este necesara reorientarea către alte ramuri
pentru a valorifica achiziţiile anilor anterioro de antrenament.
c) Selectia finala pentru marea performanta , cunoscuta si sub numele
de selecţia sportivilor fruntaşi. La nivelul acestei etape opereaza cu prioritate
performanta sportiva.
L. Nadory 1984 prezintă procesul de selecţie impreuna cu cel de formare
pe parcurs al sportivului de performanta sub forma a doua faze avand
continuturi diferite in funcţie de cerinţele metodice specifice . Din analiza
activitatii practice si a literaturi de specialitate putem considera existenta a trei
stadii in pregatirea de lunga durata a sportivilor determinate de caracteristicele
de varsta si de disponibilităţile generale de adaptare a organismului. Astfel
stadiul I corespunde selecţiei preliminare si pregătirii copiilor, stadiul II,
selecţiei secundare si pregătirii juniorilor, iar stadiul III selecţiei finale si
pregătirii sportivilor consacraţi. Aceste stadii mai sunt determinate si de alte
cauze cum ar fi: Necesitatea pregătirii in perspectiva a tinerilor sportivi
concomitent cu gradarea ascendenta a nivelului instruirii lor, potrivit
ezigentelor mereu crescânde ale performantei.
Pregatirea in perspectiva a devenit o necesitate obiectiva , atat ca urmare a
cerinţelor ca un viitor spotiv de performanta are nevoie de o pregătire prealabila
de 6-10 ani cat si a faptului ca de-a lungul acestui interval instruirea trebuie
dirijata gradat pe niveluri ascendente de la un stadiu la altu.
Masura aceasta este determinata de ansasi structura organizatorica a
activitatii sportive care este determinata asa cum bine se cunoaşte devine mai
restransa cu cat ne apropiem mai mult de esalonul sportului de inalta
performanta , Acest caracter piramidal impune ca numai o parte din numărul
mare de copii sa pătrundă in eşalonul juniorilor si apoi in si mai mica masura in
cel al seniorilor apartinand sportului de peifomanta si de varsta si de sex a
pregaririi ascendente cu evident caracter metodic apare si factorul organizatoric.
 CAPITOLUL III
STADIUL AL DOILEA AL
ANTRENAMENTULUI SPORTIV

Promovarea copiilor cu perspective de afirmare concomitent cu inscrierea

treptata a instruirii acestora la nivelul cotelor sportului de performanta,
Corespunzând vârstei junioratului acest al doilea stadiu al antrenamentului
sportiv include tineri deja iniţiaţi im practicarea sportului de-a lungul celor 2-3
ani de stagiu in primul stadiu al antrenamentului in categoria copii.
Privind criteriile de admitere a copiilor in acest nou stadiu al
antrenamentuluio buna parte a acestorasunt cuprinse in tabelele aferente de
depistare a copiilor in care găsim si indicatori propii vârstei de juniorat. La
acesta se adauga si altele cizand in mod deosebit disponibilităţile de progres pe
plan tehnic si tactic si al pregătirii fizice toate materializate in cotele de
perfofmanta a activitatii competitionale.

Organizarea instruirii junioprilor

Activitatea juniorilor se desfasoara in secţiile pe ramura de sport si pe
echipe sau grupe de instruire constituie dupa criteriu vârstei si deopotrivă cel al
valorii sportive . Raţiunea departajarii lor pe echipe de incepatori avansaţi si
perfecţionaţi este deplin intemeiata cunoscând ca disponbilitatile de
performanta nu sunt neaparat legate de varsta cronologica.
Fiind perioada marilor acumulari seacorda o deosebita atentie tuturor
componentelor antrenamentului si atuturor parametrilor efortului care se
apropie mult de cei specifici seniori . Se organizeaza lecţii de antrenament silit
cel puţin o lecţie pe zi iar in tabere si cantonamente doua lecţii pe zi cu
orientările ce se impun.
Una din cele elocvente masuri organizatorice privind asigurarea pregătirii
calitative a copiilor si a juniorilor o reprezintă crearea centrelor de pregătire pe
ramuri de sport care includ cei mai talentati copii si juniori.
In cadrul acestora concepţia organizatorica si de pregătire sunt total
particularizate ele putând constitui un capitol amplu intr-o viitoare lucrare.
 CAPITOLUL IV
PROBLEMATICA STADIUL AL TREILEA AL
ANTRENAMENTULUI SPORTIV

Obiectivele instruirii juniorilor

A) Continuarea influientarii dezvoltării indicelor morfologici ai
organismului.
Dezvoltarea calitativa a musculaturii corpului in acest nou stadiu al
antrenamentului este realizata multilateral si conjugata intr-o masura mai mare
cu cerinţele specializării alese. ezecutiile utilizate pot avea atat un caracter
analitic cat si cumulativ pentru cel din urma folosindu-se complexe ce solicita
intr-o anumita succesiune principale grupe musculare si articulaţii.
B) Dezvoltarea in continuar a calitatilor motrice si tot odata impletirea mai
stransa a acestora cu cerinţele specifice respectivei ramuri de sport In
concordanta cu cerinţele specializării antrenorii insista asupra dezvoltării
diferntiate a calitatii motrice subordonindu-le conţinutului acţiunilor tehnico-
tactice cum sunt solicitate acestea in condiţiile concrete ale cursului si cum le
condiţionează dezvoltarea morfofunctionala.
Potrivit modelului competitional instruirea juniorilor cuprinde si marea
varietate de deprinderi si priceperi motrice care faciliteaza insasi efectuarea
actelor motrice specifice sportului respectiv deci constituind un reazem al
acestora . Reechilibrarile in box , gimnastica baschet nu pot fi realizate numai
in contul experienţei motrice acumulata cu ocazia exersarii procedeelor tehnice
specifice sporturilor respective ci si ca urmare a unor acumulari rezultate din
exersarea unor acte motrice variate,
C) Largirea conţinutului pregătirii tehnice si includera in aceasta
componenta a antrenamentului a celor mai recente si eficiente cuceriri pe plan
mondial.
Acest obiectiv este inclus si la copii dar in pregatirea juniorilor el se
amplifica constituind o cerinţa fundamentala aceasta cu atat mai mult cu cat
stadiul premergător in mai multe sporturi nu pot fi insusite toate procedeele
tehnice propii specializările respective si de asemenea perfecţionarea pana la
virtuozitate a altor procedee constituie o preocupare de prim ordin este chezasia
obţinerii in viitor a sportului. In acest sens efectuarea corecta a actelor motrice
programate de antrnori are o insemnare de prim ordin intrucat numai in acest
fel pot fi asigurate ezecutiile raţionale economice obţinerea la timpul oportun a
măiestriei tehnice . Cuprinderea in pregatirea juniorilor a celor mai noi si
eficiente execuţii aparute pe plan mondial au o importanta hotaritoare pt
optimizarea randamentului in pregătire sportivilor seniori datorita stereotipilor
consolidate in activitatea lor indelungata aspect ce este mai greu de realizat.
In schimb la juniori orice întârziere a orientării pe acest fagas a pregătirii
tehnice duce la inevitabilul la scaderea randamentului de perspectiva a
sportivilor juniori intrucat ei vor practica sportul la un interval de cerinţe
depăşit.
In ansamblul pregătirii tehnice se va acorda o deosebita atentie
valorificării optime a anumitor inclinatii ale tinerilor respectivi. Activitatea
sportiva a consacrat intotdeauna marii specialisti ai probelor ai diferitelor
posturi din echipa. De fapt aceştia au intrunit excepţionale calitati pt a da
strălucire unor execuţii tehnice care au devenit reale modele . La varsta
junioratului se contureaza tot mai clar predilecţia sportivilor pt anumite execuţii
tehnice sau acţiuni tactice ori acestea trebuie atent cultivate pt a le asigura ceea
mai inalta valorificare .
 D) Dezvoltarea unei aprofundate gindiri tactice Posibilitatea dezvoltării
gindirii tactice este favorizata de faptul ca la varsta junioratului se dezvolta
capacitatea de generalizare a tinerilor sportivi ca si spirutul de iniţiativa dorinţa
de afirmare si in acelaşi timp posibilitatea de autostapanire condiţii importante
pt realizarea la un nivel superior a pregătirii tactice . Necesitatea accentuarii
dezvoltării gândirii tacticeeste determinata de faptul ca in acest stadiu al
antrenamentului creste substantial numărul concursurilor .
E) Organizarea instruirii prin folosireafrecventa a jocurilor a exercitiilor
interesante, stimulante.
Includerea acestor genuri de exerciţii in organizarea instruirii juniorilor
este cu atat mai bine venita cu cat un climat de buna dispoziţie de permanenta
emulaţie.
Exerciţiile interesante noi sunt alterate cu cele ce implica o concentrare
relativ indelungata a atentiei care tot dotorita predominantei excitatiei asupra
inhibiţiei nu poate fi mentinuta prea mult timp . Amplificarea locului a
exercitiilor interesante a intrecerilor nu trebuie sa devină un scop in sine forma
si continutul lor trebuie sa răspundă intotdeauna unor cerinţe practice bine
determinate

Dada

Dad

Ad

asdasdas
a

sadasdsada