Integrarea socială ca o consecinţă directă a procesului de socializare, are loc exercitarea

corectă şi eficientă de către indivizi a rolurilor ce le revin, cunoaşterea şi respectarea de către

aceştea a prescripţiilor normative, fapt ce asigură gradul de coeziune a unei colectivităţi,
ordinea şi stabilitatea sistemului social general. Pe această bază, în final se facilitează
armonizarea şi coordonarea elementelor de coeziune socială în sistemul organizării sociale,
funcţionarea eficientă a întregii societăţi, sporirea gradului de integrare socială a indivizilor
cât şi grupurilor sale componente. Integrarea socială desemnează o stare de asamblare şi
ajustare reciprocă într-un sistem organizat, a unei totalităţi de elemente (indivizi, grupuri,
norme, valori, acţiuni, roluri etc) între care se stabilesc raporturi de interdependenţă. Acest
proces asigură o stare de „ echilibru” social relativ, caracterizat, în principal, prin relaţii de
armonie şi acţiune cooperantă între indivizi. În acelaşi timp, integrarea socială realizează
apartenenţa şi participarea (neimpusă) a individului la un set de norme, valori şi atitudini
comune ale grupului, care odată interiorizate şi apoi exteriorizate de indivizi în
comportamente explicite, generează întărirea solidarităţii de grup.
Pentru a se integra într-un grup tânarul trebuie sa deție următoarele valori:
 Abundență
 Creativitate
 Energie
 Prietenie
 Toleranță
 Respect
 Ambiție
 Simplitate

Integrarea inseamna acomodarea cu cerintele si conditiile impuse de societate ;inseamna

adaptarea ,crearea unor coordonate intre ceea ce anume i-se cere individului ,mai ales cand
acesta provine din institutie si mai ales cand societatea il percepe intr-o alta lumina impusa
de prejudecati.Integrarea implica o continua lupta de transformare si restructurare a
potentialului, a insusirilor individuale ,este un proces de insertie activa si eficienta a
individului in activitatile sociale ,in grupurile sociale si in finalin sens larg in viata
sociala.Nici un individ care traieste in societate nu este insensibil fata de valorile care il
inconjoara. Personalitatea lui se formeaza, se dezvolta printr-o permanenta receptie
,asimilare si organizare a normelor existente in societate.

Procesul de integrare socio-profesionala a unui tanar ,este un proces complex ce presupune

componente ce interactioneaza permanent : actori comunitari institutionali din vari domenii
cu responsabilitati cunoscute si asumate, reguli deontologoce cxare trebuiesc promovate de
fiecare persoana care este implicata in acest proces, instrumente de lucru.Odata iesiti din
institutie, tinerii trec dintr-un mediu protejat (centru rezidential, familia substitutiva) ,in
comunitate -mediu dificil si ostil , in care se vor confrunta cu dificultati socio
 -economice,instabilitatea locurilor de munca ,iar reforma economica produce adevarate
cutremure inclusiv in planul meseriilor specializarilor si al sigurantei locurilor de munca.

Integrarea socio-profesionala are mai multe componente de baza :

 procesul de pregetire a iesirii din sistemul de protectie
 procesul de identificare/creare de locuri de munca si de mediere a integrarii
profesionale
 formarea profesionala si responsabilizarea tanarului fata de munca
 angajarea/integrarea tanarului in echipa de la locul de munca si acordarea de
asistenta support dupa parasirea centrului rezidential.

Copiii și adolescenții simt de multe ori că problemele lor sunt unice pentru ei și acest lucru
poate duce la sentimente de singurătate. Făcand parte dintr-un grup de persoane care se
confruntă cu situații similare, ei se simt validați, sprijiniți și înțeleși. Grupurile oferă un
mediu sigur și structurat care le permite să aibă interacțiuni sociale pozitive cu colegii cu
care creează legături de susținere. Chiar dacă participarea la grup poate fi intimidantă la
început, întâlnirile în grup pot oferi multe beneficii pe care psihoterapia individuală nu le
face: sentimentul de acceptare de la colegi, îmbunătățirea respectului de sine, tehnici de
gestionare a propriilor emoții. Treptat, aceștia realizează că există și alții care se confruntă
cu aceleași provocări emoționale ca ei.
În funcție de natura situației tale, întâlnirile de grup pot fi o alegere ideală pentru a face
schimbări pozitive în viața ta. Multe grupuri se concentrează pe imbunătătirea
competențelor sociale, ajutând oamenii să se ocupe de o serie de probleme cum ar fi furia,
timiditatea, singurătatea și stimă de sine scăzută, oferind beneficii pe care terapia
individuală nu le poate face.
Grupurile pot acționa ca o rețea de sprijin. Alți membri ai grupului te ajută deseori cu idei
specifice pentru imbunătătirea unei situații dificile sau a unei provocări de viată.

Diversitatea este un alt beneficiu important al întâlnirilor de grup. Oamenii au personalităti,

medii și experiențe de viață diferite și abordează în mod diferit o situație. Văzand modul în
care alte persoane abordează probleme și fac schimbări pozitive, poți descoperi o serie
intreagă de strategii pentru a vă face fată provocărilor.

Adaptarea
Este rezultatul raportului individului cu lumea. Ea se prezintă sub două aspecte:
-raporturile de concurenţă şi competiţie care presupun o confruntare a individului cu
ceilalţi, dorinţa de a-şi găsi un loc printre ceilalţi.
Cauze
A. FACTORI INTERNI : absenţa motivaţiei, dezinteresul, lipsa unui model stimulant, existenţa
unor boli psihice grave.
Raporturile de cooperare şi sprijin mutual
4. supunerea forţată
Cu claustrarea individului este tot o formă de conduită, care solicită capacităţile de
dezvoltare ale acestuia; adapterea este extrem de dificilă, întrucât se face împotriva voinţei
persoanei respective.
5. refuzul adaptării
mai exact al integrării sociale, este specific unor persoane care aparţin unor comunităţi
închise
6.dificultatea de integrare
este incapacitatea unei persoane sau a unui grup de indivizi de a se adapta sau integra într-
un grup majoritar;
Adaptarea este efortul permanent de a răspunde, pe de o parte, la dubla exigenţă a
constantei interne şi pe de altă parte la rezistenţa lumii exterioare. Adaptarea este o dublă
mişcare: de asimilare ( care este un anumit fel de a aborda realitatea) şi de acomodare
( care este un anumit fel de a utiliza schemele de comportament anterior elaborate, în
raport cu situaţia actuală).
Care presupun o apropiere prin asociere şi conlucrare, o atitudine de susţinere reciprocă;
aceasta reprezintă o acţiune strict circumscrisă la un obiect, de tip închis, care vizează
păstrarea unei situaţii sau stări de fapt existente şi considerate ca necesară şi pozitivă din
punct de vedere valoric; astfel de raporturi vizează spiritul conservator.
Procesul complex al adaptării in societatea moderna implică un acord al individului cu
ceilalţi bazat pe motivaţii interne sau pe interese externe comune. Adaptarea depinde şi de
atitudinea de acceptare a persoanei de către ceilalţi sau de către lume, considerată ca
mediu social.
1. inadaptarea
Ca stare de refuz sau de incapacitate de a stabili un acord, o comunicare cu ceilalţi sau cu
mediul social, din cauza imposibilităţii de a găsi elemente comune cu acesta
2. dezadaptarea
Ca stare caracterizată prin refuzul unor raporturi deja existente cu lumea şi ieşirea din
mediul în care persoana respectivă a existat şi a funcţionat concordant anterior.
3. izolarea
impusă sau acceptată voluntar este tot o formă de inadaptare;
În ceea ce priveşte formele dificultăţilor de adaptare a persoanei, acestea sunt numeroase,
dar pot fi grupate în şase categorii principale.
Dificultati de adaptare la societatea moderna
Dificultati de adaptare la societatea moderna
B. FACTORI EXTERNI
Prezenţa unor persoane străine sau a unui mediu social ostil, prezenţa unor modele străine
negative, conflictele şi crizele sociale şi culturale, pierderea valorilor morale, schimbarea
mediului de origine.