MINISTERUL EDUCATIEI SI CERCETARII

LICEUL CU PROGRAM SPORTIV “VIITORUL”,PITESTI

LUCRARE DE SPECIALITATE
FILIERA VOCATIONALA
PROFIL SPORTIV

PROFESOR COORDONATOR: ABSOLVENT:

Cârstea Mihai Mihai Marian Ionut

SPECIALIZAREA-

2019
 Cuprins

Argument

Cap I.Accelerarea circulatiei si respiratiei

Cap II.Incalzirea masei muscular

Cap III Termoreglarea

Cap IV Stimularea SNC

Anexe

Bibliografie
 Argument

Orice sistem care trece de la o stare de functionare la alta are nevoie de

asa-zisa "stare de tranzitie" si numai dupa un anumit interval atinge din nou
starea de echilibru ca expresie a adaptarii la noile conditii.

Organismul uman - inaintea fiecarui efort pe care il depune in cadrul lectiilor

de educatie fizica sau antrenament, precum si inainte de competitii - trebuie
pregatit, in scopul ridicarii nivelului functional al marilor sisteme somatice si
vegetative (aparatul cardio-vascular, aparatul respirator, aparatul locomotor
etc.).

Acest lucru se realizeaza prin exercitii speciale, efectuate in cadrul incalzirii.

Pentru a trece de la starea de repaus la efort fizic intens, organismul are
nevoie de un anumit timp de acomodare, astfel ca in momentul intrarii in
efort organismul sa se afle intr-o stare de capacitate functionala optima.

Printr-o incalzire bine alcatuita, in sport, organismul este pregatit pentru

efectuarea efortului care va urma, reducand la minimum sau eliminand
urmarile nefavorabile care se manifesta mai ales in perioada de
acomodare. Incalzirea poate fi privita ca un proces de adaptare fizica,
fiziologica si psihica a organismului la activitatea mai intensa care va urma.

Importanta si necesitatea incalzirii inainte de efort sunt unanim

recunoscute. Prin ea, se urmareste realizarea intensificarii circulatiei si
respiratiei, in muschi, tendoane si sistem nervos. Printr-o incalzire buna,
activa, rationala in care subiectul trece printr-o faza de acomodare "de
introducere in lucru", organismul are posibilitatea de a se situa de la inceput
la un nivel optim de functionare. Fiecare ramura sportiva ridica probleme
particulare.

Totusi, pe baza unor aspecte generale ale efortului specific fiecarui sport
putem preciza ca in ramurile care necesita o mare rezistenta in efort,
angrenarea circulatiei sangelui si respiratiei este sarcina principala a
incalzirii. In schimb, la ramurile sportive care reclama coordonarea activitatii
neuromusculare, incalzirea nu are eficacitate fara executarea repetata a
miscarilor specifice respective.
În ce constă încălzirea?
Încălzirea trebuie să fie progresivă şi să dureze între 10 şi 20 de minute. Ea
trebuie să conţină o fază generală şi o fază specifică sportului practicat.

Faza generală se adresează întregului corp şi presupune efectuarea

activităţii fizice propriu-zise, dar în ritm lent şi efort progresiv. Iată câteva
exemple:

1. alergare: alergare uşoară (10 minute), accelerând progresiv;

2. înot: înot uşor (10-15 minute);

3. tenis: alergare uşoară timp de câteva minute;

4. ciclism: pedalat cu viteză mică (10-15 minute);

5. sporturi cu mingea: alergare uşoară (10-15 minute). În faza specifică se

lucrează segmentele corpului cel mai intens solicitate în sportul practicat.
Câteva exemple: - alergare: genuflexiuni pentru încălzirea musculaturii
coapselor; - ciclism: pedalat rapid cu creşterea progresivă a rezistenţei şi
sprinturi scurte pe final; - înot: mobilizarea umerilor prin rotiri de braţe
înainte şi înapoi; - tenis: mobilizarea braţelor pe segmente prin rotiri la
nivelul umerilor, coatelor, pumnilor; - fotbal: mobilizarea membrelor
inferioare prin mişcări specifice (fandări, pas adăugat, stretching ş.a.),
câteva şuturi şi pase crescând progresiv forţa; Crema încălzitoare te
pregăteşte de mişcare

Pentru încălzirea locală a muşchilor, tendoanelor şi ligamentelor ce

urmează a fi solicitate pe parcursul activităţii fizice, medicii recomandă
aplicarea unei creme încălzitoare. Efectul de căldură la nivel local
determină vasodilataţia, proces care asupra zonei respective are
următoarele efecte pozitive: 1. îmbunătăţeşte circulaţia sangvină; 2. asigură
transportul oxigenului şi nutrienţilor, stimulând metabolismul celular; 3.
favorizează starea de bine şi relaxarea musculaturii. Căldura ajută de
asemenea la creşterea elasticităţii ţesuturilor, astfel încât muşchii,
tendoanele şi ligamentele să se întindă mai uşor şi să funcţioneze mai bine.
Rezultatul: performanţă crescută şi prevenirea accidentărilor în cursul
activităţilor sportive. recomandă. Medicii recomandă aplicarea unei creme
încălzitoare care conţine substanţe active cu triplă acţiune: ANALGEZIC
REVULSIV ANESTEZIC Efectul analgezic este asigurat de salicilatul de
metil, care după administrarea topică se absoarbe rapid şi calmează
durerea la nivelul zonei vătămate. Efectul revulsiv este asigurat de uleiul de
eucalipt şi uleiul de terebentină, care determină procesul de vasodilataţie.
Efectul anestezic este asigurat de mentol, o substanţă care acţionează ca
anestezic la nivelul terminaţiilor nervoase ale pielii.

Cap I Accelerarea circulatiei si respiratiei

Deci, incalzirea urmareste de cele mai multe ori stimularea si accelerarea

functiilor circulatorii si respiratorii, astfel ca in momentul inceperii efortului
sa fie asigurata o capacitate ridicata de absorbtie a oxigenului, fapt ce
corespunde adaptarii efortului. Conditia principala pentru marirea vitezei de
circulatie a sangelui in eforturile fizice este intensificarea functiei cardiace.

In stare de repaus, inima are un debit de 4-6 l/min sange. In eforturile

intense la sportivi, cantitatea de sange trimisa de inima in unitatea de timp
trebuie sa se dubleze; aceasta, la randul ei, depinde de activitatea
intregului sistem vascular, de functia pompei musculare, de functia de
aspiratie a toracelui etc. Pentru ca aparatul circulator sa fie mobilizat in
masura necesara, este nevoie de cel putin 3-5 min de activitate fizica
sustinuta.

Simultan cu accelerarea circulatiei sangelui, in timpul efectuarii exercitiilor

fizice are loc si intensificarea functiei respiratorii. Valoarea ventilatiei
pulmonare poate creste in timpul eforturilor fizice de 10-15 ori, modificandu-
se frecventa si amplitudinea. Astfel, debitul respirator in stare de repaus
este de 8 l/min, iar in eforturile de intensitate medie este de 30-40 l/min, iar
la eforturile mari si foarte mari poate ajunge pina la 100-150 l/min.

Cap II Incalzirea masei muscular

Incalzirea nu are ca scop numai intensificarea prealabila a circulatiei si

respiratiei, ci prin ea se urmareste si incalzirea masei musculare. Fiziologia
clasica sustinea ca ridicarea temperaturii muschiului este suficienta pentru
marirea randamentului sportiv. Hogberg si Lundgren au demonstrat,
experimental, ca o sedere de 20 de minute in sauna inainte de alergare nu
are decat un efect minor asupra randamentului, fata de cresterea
rezultatelor cu 4-6%, in cazul incalzirii realizate prin alergare.

Conform legii lui Van'T Hoff, viteza reactiilor chimice dintr-un sistem
oarecare se mareste paralel cu cresterea temperaturii sistemului, cu fiecare
10 grade Celsius, viteza acestor reactii se accelereaza de 2,7 ori. In
organism, cresterea temperaturii in urma efortului este de numai 1,02 grade
Celsius, suficient insa sa accelereze cu 30-50% viteza reactiilor biochimice.
Pe de alta parte, un muschi incalzit este mai excitabil si deci se contracta si
se relaxeaza mai repede. In acest timp, prin incalzire se inlatura in mare
masura posibilitatea de rupere a fibrelor musculare, accident cunoscut in
sport sub denumirea de "clacaj".

O contributie importanta in stimularea si mentinerea incalzirii o aduce

echipamentul adecvat, care influenteaza hotarator incalzirea. Echipamentul
poate contribui la reducerea timpului de adaptare al organismului la efort.
Temperatura normala a corpului in repaus este de 36,5 grade Celsius, la
aceasta temperatura toate functiile metabolice sunt optim reglate;
temperatura muschilor, mai ales a celor de la extremitati este mai scazuta
cu 2-5 grade Celsius sau mai mult.

Aceasta scadere se poate evita partial cu ajutorul echipamentului, insa nu

complet. Incalzirea executata in trening favorizeaza cresterea producerii de
caldura ce niveleaza diferentele de temperatura.
In acest fel, dupa incalzire, temperatura de la nivelul musculaturii
extremitatilor si cea din interiorul corpului vor fi egale. Prin incalzire,
temperatura muschilor creste, permitand executarea unor miscari cu mare
amplitudine si viteza.

De asemenea, sunt influentate procesele chimice de la nivelul muschilor,

fapt care contribuie la activarea proceselor fermentative si care, la randul
lor, influenteaza viteza si durata reactiilor chimice necesare contractiilor
musculare.
Ridicarea temperaturii muschilor creeaza conditii favorabile pentru cedarea
oxigenului de catre hemoglobina si trecerea lui mai rapida spre tesuturi.
Ce se intampla cu corpul tau in timpul incalzirii?

Incalzirea urmareste stimularea functiilor circulatorii si respiratorii,

incalzirea masei musculare si cresterea temperaturii corpului. Muschii se
contracta si au nevoie de o cantitate mai mare de oxigen, de aceea este
important sa crestem bataile inimii si ritmul respiratiei. Se intensifica
substantial cantitatea de sange trimisa de inima catre muschii folositi in
actiune.

Datorita oxigenului primit, muschii se incalzesc si incep sa arda calorii si sa

creeze energie, fiind pregatiti pentru o activitate intensa.

Cap III Termoreglarea

Păstrarea constantă a temperaturii corpului la om, între 36,5 şi 37C, este

rezultatul unui mecanism complex controlat de hipotalamus, denumit
termoreglare. Termoreglarea realizează un echilibru între producerea şi
pierderea de căldură.

Astfel se menţine o stabilitate termică indiferent de temperatura mediului

ambiental (în anumite limite).

În general temperatura extremităţilor (pielea) este influenţată de

temperatura mediului înconjurător, spre deosebire de temperatura mediului
intern care este ţinută în mod normal constantă. Există situaţii când se
modifică temperatura internă, dar între limite foarte strânse (efort muscular
intens). Controlul temperaturii este dependent de hipotalamus, denumit şi
centru termostatic.

Mecanismul termoreglării poate fi considerat un sistem cibernetic,

prezentând un centru de comandă, sisteme receptoare şi efectoare. Centrul
de comandă (hipotalamusul) primeşte semnale de la receptorii distribuiţi în
anumite zone ale corpului şi astfel reglează procesele de producere sau
pierdere de căldură. Nivelul de reglare al termostatului hipotalamic este de
37 C şi este temperatura ideală pentru metabolismul organismului.
Receptorii pentru temperatură sunt nişte neuroni sensibili la frig sau la cald.
Cea mai bogată zonă în receptori este pielea, majoritatea fiind sensibili la
frig. Odată ajuns un semnal la hipotalamus, se declanşează mecanismele
efectoare; dacă temperatura corpului creşte, apare o vasodilataţie,
transpiraţie şi scăderea producerii de căldură a corpului, iar în cazul
scăderii temperaturii, apare vasoconstricţia, piloerecţia (ridicarea firelor de
păr de pe corp pentru a menţine aerul cald în jur) şi creşterea producerii de
căldură prin metabolism. Pielea cu grăsimea subcutanată are rolul de
protecţie termică, atât în creşterea, cât şi în scăderea temperaturii corpului.
În general, animalele polare au un strat gros de grăsime pentru a se proteja
de frig. Animalele ce înfruntă iarna din zona temperată, mănâncă toamna
mai mult pentru a-şi mări stratul adipos până apare frigul.

Termogeneza este un proces predominant chimic. Prin creşterea

metabolismului celulelor se produce căldură. O creştere a metabolismului
cu 7% va determina o creştere a temperaturii cu 0,56 C. Cei mai mari
producători de căldură în organism sunt muşchii scheletici, dar şi organele
cu metabolism intens: ficatul (care este organul cu cea mai mare
temperatură din corp, deoarece produce intens proteine), creierul (consumă
120g glucoză pe zi) şi organele abdominale. În momentul scăderii
temperaturii corpului, organismul reduce fluxul de sânge din extremităţi şi
zone superficiale şi îl îndreaptă spre organele cu importanţă vitală (cum
este creierul).

După cum se ştie, omul face parte din grupul vieţuitoarelor homeoterme,
respectiv, indiferent de temperatura şi schimbările termice ale mediului
înconjurător sau de activitatea fizică depusă, organismul uman îşi
păstrează constantă o anumită temperatură de aproximativ 37 grade
Celsius.
Această temperatură reprezintă o rezultantă între producţia şi pierderea
de căldură din corpul omenesc păstrându-se constantă datorită unui
complex sistem de tennoreglare controlat de centrii nervoşi hipotalamici.
Sediul centrilor răspunzători de termoreglare se află în hipotalamusul
anterior în aria preoptică. In afara acestor centrii există un control
autonomie al reglării temperaturii corpului care este realizat prin intermediul
tegumentelor, ţesutul profund abdominal şi toracic, măduva spinării,
hipotalamusului şi a altor părţi ale creierului. Funcţie de temperatura
mediului înconjurător are loc o acomodare a organismului - aclimatizarea.

Energia calorică are două surse: proprie, prin termogeneză şi din mediul
extern.
Producţia de căldură sau termogeneză este o funcţie a metabolismului
energetic, in repaus aproximativ 56% din cantitatea bazală de căldură este
generată de activitatea organelor interne şi aproximativ 18% este generată
de activitatea musculară şi tegumente. In timpul efortului muscular
cantitatea de căldură produsă de muşchi poate creşte până la aproximativ
90%.
Căldura poate fi captată de organismul uman din mediul extern prin
radiaţie şi conducţie, fenomen ce are loc atunci când temperatura mediului
extern depăşeşte temperatura pielii.
Pierderile de căldură, cedarea căldurii sau termoliza se produce prin mai
multe fenomene şi anume:
-Radiaţie - transferul de căldură dintre corp şi mediul înconjurător reprezintă
principala cale de transfer de căldură, aproximativ 55 - 65%. Temperatura
aerului înconjurător are o influenţă minimă asupra radiaţiilor.
-Conducţia - transferul de căldură se face de la piele către aerul care
trebuie să fie mai rece. Transferul prin conducţie sete mai mare atunci când
aerul încălzit din apropierea pielii este înlocuit cu altul mai rece, de exemplu
în condiţii de vânt.
- Evaporare - prin evaporarea apei din sudoare şi secreţii se pierde căldura
latentă de evaporare. Această cale este influenţată de umiditatea aerului,
cu cât umiditatea este mai mare cu atât se pierde mai puţină căldură.
Evaporarea se produce la nivelul pielii (perspiratio sensibilis) şi la nivelul
căilor respiratorii (perspiratio insensibilis).

Temperatura organismului suferă anumite variaţii fiziologice. Astfel, există

variaţiile diurne ale temperaturii (±0,5 grade Ceisius, cu un minim
aproximativ în jurul orei 3 a.m. şi un maxim aproximativ în intervalul dintre
ora 5 şi 10 p.m.); variaţii date de modificări hormonale şi metabolice
(temperatura bazală creşte în a doua parte a ciclului menstrual cu
aproximativ 0,5 grade Ceisius) şi de exerciţiile fizice (creşterea temperaturii
în cazul efortului fizic excesiv ca de exemplu în cazul maratoniştilor, când
temperatura creşte între 39 şi 40 grade Ceisius). La copii se întâlneşte
creşterea tranzitorie a temperaturii datorate raportului suprafaţă / volum
mare.
Fiziopatologic definim două categorii de tulburări a termoreglării
hîpertermia şi hipotermia.
Incalzirea contribuie, de asemenea, la termoreglare. Ridicarea temperaturii
are o influenta favorabila asupra organismului sportivului, daca nu ating
valori prea mari.
Mentinerea capacitatii functionale optime a centrilor nervosi este posibila
numai atunci cand temperatura corpului se ridica, prin incalzire, la un nivel
optim, fara sa atinga valori prea mari. Rezulta, deci, ca in incalzire nu
trebuie sa se exagereze nici prin intensitatea exercitiilor folosite, dar nici
prin durata globala a incalzirii.

Daca nu s-ar face o incalzire prealabila si s-ar trece direct la efort,

cedarea caldurii ar ramane in urma producerii ei,
deoarece transpiratia apare, in acest caz, dupa un timp oarecare de la
inceputul efortului, fapt care reprezinta un dezechilibru intre producerea si
cedarea caldurii si se manifesta nefavorabil asupra randamentului
sportivului.
Prin incalzire apare transpiratia, ceea ce demonstreaza ca s-a pus in
miscare mecanismul de termoliza si, deci, echilibrul termic se afla intr-o
stare dinamica, putand interveni mai promt cand apare o dereglare a
homeostazei termice.
Aclimatizarea la temperaturi ridicate

Transpiraţia reprezintă cel mai eficient mijloc natural de combatere a

stresului termic.
Aclimatizarea se realizează într-un interval cuprins între 4 şi 7 zile până la
câţiva ani în condiţii extreme. Aceasta se realizează prin mai multe
mecanisme:
- creşterea cantităţii de sudoare care are o concentraţie mică de clorură
de sodiu ceea ce duce la economia ionilor de sodiu,
- vasodilataţia periferică mare cu rolul de a ceda cât mai multă căldură,
- scăderea volumului circulant,
- descreşterea fluxului renal,
Cap IV Stimularea SNC

Prin incalzire se asigura trecerea de la starea de repaus la starea de

excitabilitate maxima, in mod treptat, si se realizeaza pregatirea SNC
pentru atingerea excitabilitatii sale maxime, care este insotita de ridicarea la
maximum a activitatii tuturor organelor si sistemelor.

Incalzirea, prin intregul complex de excitatii pe care-l declanseaza mai ales

excitatiile chinestezice, produce o stare de usurare psihica, iar prin
metabolizarea unor cantitati apreciabile de catecholamine andrenergice,
care se metabolizeaza in timpul efectuarii exercitiilor de incalzire, se
elibereaza partial de sub tensiunea nervoasa si iritabilitatea specifica zilei
de concurs.

Incalzirea stimuleaza si procesele psihice care creaza sportivului o mai

mare pofta de lucru. S-a incercat suplinirea incalzirii active, printr-o sursa
de caldura exterioara. Aceasta insa s-a dovedit a fi un procedeu ineficace,
chiar nefavorabil. Numai printr-o incalzire activa se realizeaza o pregatire
musculara buna, simultan cu imbunatatirea activitatii nervoase superioare.
Încălzirea, o etapă indispensabilă Încălzirea înaintea unei activităţi fizice
este o etapă de tranziţie între repaus şi efort, necesară pentru a pune în
mişcare progresiv organismul (articulaţiile, muşchii, sistemul cardio-
respirator, psihicul). Înţelegem prin încălzire toate măsurile care permit
obţinerea unei stări optime de pregătire fizică şi psihică înaintea unui
antrenament sau unei competiţii. Încălzirea joacă un rol important în
prevenirea accidentărilor.”, spune Jurgen Weineck în Biologia Sportului.
Principalul efect al încălzirii este creşterea temperaturii corpului şi a
muşchilor care vor fi solicitaţi în timpul activităţii ce va urma. Încălzirea îi
asigură sportivului cele mai bune condiţii pentru a depune maximum de
efort. Tocmai de aceea încălzirea favorizează creşterea performanţei
sportive şi scăderea riscului de accidentare. În ce constă încălzirea?
Încălzirea trebuie să fie progresivă şi să dureze între 10 şi 20 de minute. Ea
trebuie să conţină o fază generală şi o fază specifică sportului practicat.
Faza generală se adresează întregului corp şi presupune efectuarea
activităţii fizice propriu-zise, dar în ritm lent şi efort progresiv. Iată câteva
exemple: 1. alergare: alergare uşoară (10 minute), accelerând progresiv; 2.
înot: înot uşor (10-15 minute); 3. tenis: alergare uşoară timp de câteva
minute; 4. ciclism: pedalat cu viteză mică (10-15 minute); 5. sporturi cu
mingea: alergare uşoară (10-15 minute). În faza specifică se lucrează
segmentele corpului cel mai intens solicitate în sportul practicat. Câteva
exemple: - alergare: genuflexiuni pentru încălzirea musculaturii coapselor; -
ciclism: pedalat rapid cu creşterea progresivă a rezistenţei şi sprinturi scurte
pe final; - înot: mobilizarea umerilor prin rotiri de braţe înainte şi înapoi; -
tenis: mobilizarea braţelor pe segmente prin rotiri la nivelul umerilor,
coatelor, pumnilor; - fotbal: mobilizarea membrelor inferioare prin mişcări
specifice (fandări, pas adăugat, stretching ş.a.), câteva şuturi şi pase
crescând progresiv forţa; Crema încălzitoare te pregăteşte de mişcare
Pentru încălzirea locală a muşchilor, tendoanelor şi ligamentelor ce
urmează a fi solicitate pe parcursul activităţii fizice, medicii recomandă
aplicarea unei creme încălzitoare. Efectul de căldură la nivel local
determină vasodilataţia, proces care asupra zonei respective are
următoarele efecte pozitive:

1. îmbunătăţeşte circulaţia sangvină;

2. asigură transportul oxigenului şi nutrienţilor, stimulând metabolismul

celular;

3. favorizează starea de bine şi relaxarea musculaturii. Căldura ajută de

asemenea la creşterea elasticităţii ţesuturilor, astfel încât muşchii,
tendoanele şi ligamentele să se întindă mai uşor şi să funcţioneze mai bine.
Rezultatul: performanţă crescută şi prevenirea accidentărilor în cursul
activităţilor sportive. recomandă. Medicii recomandă aplicarea unei creme
încălzitoare care conţine substanţe active cu triplă acţiune: ANALGEZIC
REVULSIV ANESTEZIC Efectul analgezic este asigurat de salicilatul de
metil, care după administrarea topică se absoarbe rapid şi calmează
durerea la nivelul zonei vătămate. Efectul revulsiv este asigurat de uleiul de
eucalipt şi uleiul de terebentină, care determină procesul de vasodilataţie.
Efectul anestezic este asigurat de mentol, o substanţă care acţionează ca
anestezic la nivelul terminaţiilor nervoase ale pielii.
 Concluzie

Deci printr-o incalzire bine alcatuita, in sport, organismul este pregatit

pentru efectuarea efortului care va urma, reducand la minimum sau
eliminand urmarile nefavorabile care se manifesta mai ales in perioada
de acomodare. Incalzirea poate fi privita ca un proces de adaptare
fizica, fiziologica si psihica a organismului la activitatea mai intensa
care va urma.

Importanta si necesitatea incalzirii inainte de efort sunt unanim

recunoscute. Prin ea, se urmareste realizarea intensificarii circulatiei si
respiratiei, in muschi, tendoane si sistem nervos. Printr-o incalzire
buna, activa, rationala in care subiectul trece printr-o faza de
acomodare "de introducere in lucru", organismul are posibilitatea de a
se situa de la inceput la un nivel optim de functionare. Fiecare ramura
sportiva ridica probleme particulare.

Totusi, pe baza unor aspecte generale ale efortului specific fiecarui

sport putem preciza ca in ramurile care necesita o mare rezistenta in
efort, angrenarea circulatiei sangelui si respiratiei este sarcina
principala a incalzirii. In schimb, la ramurile sportive care reclama
coordonarea activitatii neuromusculare, incalzirea nu are eficacitate
fara executarea repetata a miscarilor specifice respective.
Anexe
 Bibliografie

1.www.google.ro

2.www.wikipedia.ro

3. https://antrenorulmeupersonal.ro