ASPECTE FIZIOLOGICE ALE INCALZIRII

Termenul de incalzire semnifica totalitatea masurilor care servesc instaurarii inaintea

efortului, a competitie sau a antrenamentului, a unei stari de preparatie psiho-fizica,
senzoriala si kinestezica optima, care sa previna posibilele accidente.
Scopul incalzirii este restaurarea unor conditii initiale mai bune de manifestare a
capacitatii de performanta neuro-musculara, a functiilor organice si psihointelectuale, o mai
buna dispozitie globala a sportului pentru realizarea performantei, ca si prevenirea la
maximum a accidentelor.
TIPURI DE INCALZIRE
In functie de scopul urmarit incalzirea este generala si specifica.
Incalzirea generala are ca scop aducerea la un nivel superior a intregului potential
functional al organismului.
Incalzirea specifica se efectueaza prin modalitati adaptate fiecarei discipline sportive,
exercitii alese legate de probele de specialitate.
In aceasta a doua forma de incalzirea se pregateste organismul pentru executarea unor
actiuni specifice.
In functie de modalitatile de realizare, incalzirea poate fi active, pasiva , mentala si mixta.
Incalzirea activa constant din exercitii, miscari pe care sportivul le efectueaza in partea de
inceput a lectiei sau inainte competitiilor.
In incalzirea mentala, sportivul isi aduce in memorie, isi imagineaza ansamblul de
exercitii ce trebuie sa-l execute. Incalzirea mentala se recomanda ca pregatire pentru
miscarile simple, automatizate. Folosirea doar a incalzirii mentale produce efecte slabe. In
combinatie insa cu incalzirea activa eficacitatea este cea scontata. Forma aceasta combinata
se foloseste cu succes in discipline ca gimnastica, atletism.
Incalzirea pasiva sub forma dusurilor calde, aplicatii de unguente, masaj si alte procedee
diatermice, completeaza incalzirea activa.
Folosita singura, aceasta modalitate nu produce ameliorarea necesara si nici o profilaxie
suficienta a accidentelor si a rupturilor musculare.
Se poate deci aprecia ca pentru o buna pregatire a organismului pentru efort trebuie sa se
efectueze o incalzire generala care sa cuprinda exercitii active(alergari,ex de intindere si
relaxare, urmate apoi de incalzirea specifica disciplionei practicate).
Diferitele procedee de incalzire pasiva pot fi utilizate in completare in functie de proba sau
efort.
Substratul fiziologic al incalzirii
Incalzirea poate fi considerata un proces de adaptare fizica, fiziologica si psihologica a
organismului la activitatea intensa ce va urma. Aceasta stare de adaptare este o insumare a
modificarilor a adaptarilor la nivelul tuturor sistemelor si organismelor care fie ca
realizeaza efectiv efortul ( ex sistemul muscular ) sau participa in mod direct creand

conditii optime de oxigenare si sustinere energetica a prestatiei ( ex sistemul cardiovascular

, respirator etc)
Incalzirea are ca obiectiv activarea in mod optim a sistemelor functionale care participa la
determinarea capacitatii de performanta a sportivului incat organismul sa poate incepe si
mentine efortul propriu-zis cu capacitatea sa functionala maxima.
MECANISMELE INCALZIRII GENERALE ACTIVE
La o temperatura optima toate reactiile biochimice, fiziologice ( care se numara printre
factorii determinanti ai capacitatii de adaptare si deci de performanta) se desfasoara mai
rapid si cu eficienta crescuta. Fiecare crestere a temperaturii corporale cu 1g C intensifica
procesele metabolice cu 13%. Este importanta intensificarea ratei metabolismului inca din
incalzire deoarece acest indicator fiziologic creste de 20 de ori intr-o cursa de fond si de
200 de ori in timpul sprintului.
Efectele benefice ale incalzirii asupra sistemului nervos, reactivitatii senzitivo-senzoriale
se realizeaza tot prin actiunea temperaturii crescute a mediului intern.
Toate procesele care depind de instalarea unei stari de excitatie, la nivel de sistem nervos,
de conducere a informatiei se deruleaza mai repede la o temperatura superioara celei de 37
C.

De starea optima de excitabilitate nervoasa depind o serie de procese atat la nivel de sistem
nervos, cat si la nivel de efectori ( ex creste viteza de reactie si viteza de contractie cu
20% , la o ridicare cu 2 C a temperaturii centrale; creste sensibilitatea receptorilor cutanati
si a proprioceptorilor, atat de importanta in reglarea si coordonarea miscarilor. Reactivitatea
fusului neuromuscular dispare la o temperatura de 15-20 C si este mult mai redusa la 27
C. La 20 C sensibilitatea pielii este 1/6 din sensibilitatea caracteristica temperaturii de 35
C.
Starea de excitatie si inhibitie pot fi imbunatatite printr-o incalzire adecvata - metabolizarea
unor cantitati apreciabile de catecolamine adrenergice ( descarcate in exces de starea de
start) in timpul efectuarii exercitiilor de incalzire, diminueaza tensiunea psihica si
iritabilitatea specifica zilei de concurs.
ASUPRA APARATULUI LOCOMOTOR
- diminueaza riscul accidentelor , a rupturilor, clacajelor musculare;
- la incarcaturi maxime aparatul locomotor pasiv si activ este mai putin expus riscurilor de
accidentare.
- explicatia este scaderea rezistentei elastice si a vascozitatii structurilor aparatului locomotor
cu cresterea temperaturii.
- muschii, tendoanele si ligamentele devin mai elastice si extensibile.
ASUPRA APARATULUI CARDIORESPIRATOR.
-

cresterea debitului cardiac de la 4-6 l/min in repaus , la 30-35 l/min. in efort sau a debitului
respirator de la 8 l/min in repaus la 150-200 l/min. in efort, nu survine decat dupa un
anumit timp de la debutul efortului ( starea stabile se atinge dupa 4-5 min).

incalzirea nu face decat sa reduca la minimum acest timp necesar adaptarii sistemului
cardiovascular si respirator la solicitarea impusa, sa echilibreze mecanismele de reglare a
unui sistem in raport de celalat.
Incalzirea ridica nivelul functional al proceselor fiziologice si metabolice implicate in
furnizarea, transportul si utilizarea oxigenului la tesuturi, stiind ca in efort consumul de
oxigen atinge 2-3 l/min. la neantrenati si 5-6 l/min la sportivii antrenati in probele de
rezistenta , fata de 250-300 ml/min in repaus.
Conditiile imbunatatite ale hemodinamicii si ale proceselor respiratorii, efect al incalzirii,
elimina aceste inconveniente precum si aparitia punctului mort.
Incalzirea specifica urmeaza imediat incalzirii generale, ea este conditionata de
particularitatile sportului sau probei respective, prin angrenarea in activitate a unor grupe
musculare si prin acte motrice specifice.
In antrenament incalizrea speciala trebuie sa pregateasca sportivul pentru
executarea exercitiului principal din lectia respective.
Pentru a asigura o valorificare a reflexelor in cadrul unui element ethnic intr-o
disciplina sportiva, incalzirea specifica trebuie sa cuprinda exercitii asemanatoare celor din
competitie, in special in ce priveste structura dinamica si cinematica.Incalzirea specifica
contine un program de gimnastica adaptata specific-de exemplu: gimnastica aruncatorului
de ciocan care are ca scop prevenirea accidentarilor specifice si intinderea optima a
musculaturii care va lucra.
Incalzirea specifica urmareste activarea centrilor si zonelor motorii care vor elabora
comenzile din efortul ce va urma; cresterea conductibilitatii cailor nervoase care
directioneaza comenzile spre efectori; activarea grupelor musculare care vor presa efectiv
efortul.
In incalzirea specifica, pregatirea se face progresiv dupa principiul: activarepreincarcatura-incarcatura, si care reprezinta teoria de baza a realizarii programului de
incalzire corect.
Eficacitatea incazirii depinde de o serie de factori printe care:
Varsta in functie de care se diferentiaza, intensitatea si durata .
Durata incalzirii poate fi de 10-60 min. atat la tineri, cat si la varstnici. La acestia
din urma, incalzirea trebuie sa se faca cu prudenta si progresiv, riscul accidentelor fiind mai
crescut. In cadrul efortului din lectia de educatie fizica, timpul nu permite un timp de
incalzire mai lung de 5 min.
Forma, intensitatea, volumul efortului din incalzire care sunt cele mai favorabile
unui anume sportive, nu sunt stabilite decat prin experienta sa personala.

Specificul efortului- incalzirea si in special cea specifica, se efectueaza tinand cont de

nevoile fiecarui sport si tip de efort.
Astfel, in sporturile de rezistenta, incalzirea va avea ca scop cresterea capacitatii
functionale, cardiorespiratorii si va avea o durata mai mare;
Cele de coordonare si intindere vor acorda atentie deosebita gimnasticii de intindere
musculara; cresterea intensitatii incalzirii amelioreaza timpul de sprint