Unde avem „-” înseamnă că funcția nu este îndeplinită de reperul /operația respectivă

54,46
Pentru aplicarea metodei Analiza valorii trebuie parcurse etapele:

1. Alegerea produsului la care trebuie să se aplice. Se studiază:

- Structura producției realizate de firmă (ponderea fiecărui produs în total CA)

- Evoluția vânzărilor pe diferite piețe;

- Poziția produsului pe curba lui de viață.

2. Stabilirea funcțiilor produsului și a nivelului de importanță al funcțiilor:

- principale (participă direct la utilitatea produsului);

- secundare (participă indirect la utilitatea produsului prin intermediul celor principale).

Se compară funcțiile între ele și se stabilește nivelul de importanță:

A B C D E Pentru început punem 1 pe diagonală. Apoi

punem 0 atunci când o funcție este mai puțin
A 1 1 0 0 0 importantă decât alta, și punem 1 at. când o
funcție este mai importantă decât alta.

B 0 1 0 0 0
TOTALUL reprezintă nivelul de importanță pe
C 1 1 1 0 0 fiecare funcție, iar când avem 2 funcții cu același
punctaj, aprofundăm analiza pentru a le
D 1 1 1 1 0 departaja.

E 1 1 1 1 1 Sensul de comparație este de sus în jos.

Total 4 5 3 2 1
3. Documentarea tehnică (ne ajută inginerii) și economică despre produsul respectiv.
Documentarea economică:

- Se culeg informații despre consumul de materiale și manoperă, cu ajutorul tabelelor:

Produsul „X” consumul de materiale

Cm (Cheltuieli cu
Denumire reprere
Nc (Norma de materii prime,
(componente Materiale P (preț unitar)
consum) valoric)
produs)
Cm=Nc*P

R1 m1
x
x
600

m2
x
x
400

m3 x x 200

Total R1 1200

R2

Total R2

Produsul „X” consumul de manoperă

Denumire reprere
Denumire Nt (Norma de Cs (Cheltuieli cu
(componente s (salariu)
operație timp) salariile) Cs=Nt*s
produs)

R1 op1
x
x
300

op2
x
x
200

op3 x x 100

Total R1 600

R2

Total R2
 4. Stabilirea costului fiecărei funcții;

Funcția A (are n
,,,

Cost nivelul de Funcția (nr. de niveluri de C

C
D
E

Repere (materiale importanță

B, are
importanță la care (costul mediu al
3 2 1
+manoperă) 4) vezi tabel 5 participă fiecare unui nivel de
anterior reprer) importanță) =

R1 1800 X ...
- X
- X
nivel de importanță Cost/n = 1800/8=
nivel de 3x225= 1x225= funcție A+nivel de =225
importanță importanță funcție
alocat funcției C+nivel de
A x C = 4x225 importanță funcție
=900 E=4+3+1=8

R2

Total Total cost Cost funcție A

Cost Cost Cost Cost
pe unitate funcție funcție funcție funcție
de produs B
C
D
E

Pe linia fiecărui reper, la fiecare funcție se va înscrie „X” dacă funcția respectivă este îndeplinită în
cadrul reperului respectiv, și „-” dacă funcția respectivă NU este îndeplinită în cadrul reperului
respectiv.

Totalul pe funcție ne arată cât costă fiecare funcție în costul unitar de produs.

5. Identificarea funcțiilor supradimensionate și a celor subdimensionate d.p.d.v. economic;

Se compară costurile efective, obținute în tabelele de la punctul 4, ale funcțiilor, cu nivelui

costului ideal.
Costul ideal este at. când există o concordanță deplină între importanța funcției și ch. făcute pt.
această funcție.

Cost ideal (notat cu „y”) = a*x sau y=a*x ; x=nivel de importanță; „a”= o constantă ce trebuie

calculată, a= unde: xi= nivel de importanță al fiecărei funcții; ci=costul efectiv al

fiecărei funcții.

Puteți folosi opțional tabelul următor pentru aflarea lui a:

Funcția xi ci xi*ci xi2

A 4 16

B 5 25

C 3 9

D 2 4

E 1 1

Total 15 55
Exemplu: Cost ideal pentru funcția A, y(A)= 4*a=

Cost ideal pentru funcția B, y(B)= 5*a=

Cost ideal pentru funcția E, y(E)=1*a=

etc.

Apoi,se compară costurile efective cu cele ideale și se trag concluzii:

Dacă costurile efective > costurile ideale, înseamnă că funcțiile sunt supradimensionate (s-a
cheltuit mai mult decât trebuia)

Dacă costurile efective < costurile ideale, înseamnă că funcțiile sunt subdimensionate.

Se realizează graficul:

Costurile reale Costurile ideale

6000
6000

5000
5000

4000
4000 3500
COST /FUNCȚIE

3000
3000
2400
2000
1800
2000
1200
1000
1000

0
0 1 2 3 4 5
NIVEL DE IMPORTANȚĂ (alocat pe fiecare funcție)

6. Stabilirea de soluții pentru îmbunătățirea situației existente în vederea îndeplinirii celor 2

obiective (Reducerea costului unitar și îmbunătățirea constructivă și funcțională a produsului),
precum:

- Îmbunătățirea procesului tehnologic (Managementul producției);

- Reproiectarea unor repere (componente)

- Îmbunătățirea organizării la anumite locuri de muncă;

- Folosirea unor materiale înlocuitoare fără a afecta calitatea.

- Etc.

Se stabilesc efectele economice ale fiecărei soluții și în final se det. influența aplicării metodei
asupra principalelor indicatori economico-financiari (CA, profit, evoluția vanzărilor pe diferite piețe,
nivelul productivității, Ch la 1000 lei CA, etc.)

În urma aplicării măsurilor rezultă costuri mai mici la funcțiile supradimensionate și per ansamblu
se reduce costul unitar al produsului.

DUPĂ APLICAREA SOLUȚIILOR SE CALCULEAZĂ DIN NOU COSTURILE EFECTIVE (RELUĂM

ETAPELE 3,4) ȘI SE COMPARĂ CU COSTURILE IDEALE (RELUĂM ETAPA 5).

Iar dacă ni se cere, reluăm și etapa 6, și tot așa.