Sunteți pe pagina 1din 6

Butnariu Catalina Georgiana

Grupa 1319
Referat Modelarea proceselor economice agroalimentare si de mediu

Clase uzuale de modele
Modele liniare

Exista numeroase situatii practice in care se cauta un comportament optim al
sistemului economic tinand cont de diferite restrictii (managerul firmei maximizeaza
profitul tinand cont de ansamblul de restrictii dat de functia sa de productie,
consumatorul urmareste sa-si maximizeze utilitatea pe care i-o ofera consumul de bunuri
si servicii sub restrictive bugetara
Analiza matematica este un instrument essential pentru formularea si studierea
acestor problem de maximizare (minimizare) cu restrictii. Modelele liniare sunt
caracterizate de faptul ca relatiile functionale care intervin sunt lineare. Pentru astfel de
relatii (functii), derivatele partiale de prim ordin aunt constant nenule, iar derivatele
partiale de ordinal doi sunt nule. In general deci, nici conditiile de primul ordin, nici cele
de ordinal doi intalnite in problemele de extreme tratate de analiza matematica nu pot fi
satisfacute. S-au dezvoltat insa alte tehnici si instrumente care permit rezolvarea
problemelor de optimizare ce comporta relatii functionale liniare.
O activitate de productie liniara este un process de productie din care se obtin
unul sau mai multe output-uri in proportii fixe, cu ajutorul unuia sau mai multor input-uri
in proportii fixe. Un astfel de process este omogen de gradul 1 si cu randamente de scara
constant. Daca se maresc (sau se micsoreaza) toate cantitatile de input-uri proportional, se
va mari (sau micsora) cantitatea de output in acelasi raport.
Fie o activitate de productie liniara care permite producerea unui output pornind
de la m input-uri. Aceasta activitate este descrisa de un ansamblu de coeficienti ai
(i=1,...,m) care dau cantittile de input-uri necesare pentru a produce o unitate de output.
Cantittile de input-uri necesare producerii unui nivel dat al output-ului (q) sunt
determinate in mod unic de relatia: xi=ai.q, i= 1,...,m.
Productia maxim ce poate fi obtinuta cu input-urile n cantitti date va fi:
q=min(xi/ai), ai>0. Fiecare input poate fi un factor limitative al productiei. Cantitatea de
input xi permite obtinerea a (xi/ai) unitati de output, dar toate celelalte input-uri trebuie sa
fie disponibile in proportiile reclamate daca se doreste obtinerea acestui nivel al
productiei. De aceea cel mai mic raport (xi/ai) determina nivelul maxim de productie
posibila.

Presupunem acum ca exista n activitati de productie dinstincte, toate liniare, care
se pot dezvolta separat sau simultan pentru a produce un output. Fie aij (i=1,...,m;
j=1,...,n) cantitatea din al i-lea input necesara pentru a produce o unitate de output cu a j-
a activitate. Rezultatele furnizate de diferite activitati sunt additive. Output-ul global este
egal cu q= q j , unde qj este cantitatea produsa utilizand activitatea j. Nevoile globale de
input-uri sunt: xi =aij q j , i = 1,...,m.
Cand sunt dezvoltate simultan mai multe activitati, necesarul de input I este
media ponderata a coeficientilor corespunzatori dezvoltarii unei activitati izolate:
a i = l j a ij , i=1,...,m; 0 l j 1, l j = 1, l j= q j/ q , lj fiind partea din output-ul
global obtinut prin utilizarea activitatii j.
Combinarea mai multor activitati presupune substituiri intre input-uri care
modifica substantial ecuatia. Nivelul maxim de activitate ce poate fi atins cu ansamblul
de input-uri date este: q=min(xi/ i), ai>0. Raportul minim (xi/ i) este suous la restrictii,
dar se pot gasi ponderile lj astfel incat acesta sa fie optimal.

Sa abordam acum cazul mai multor output-uri. Presupunem ca fiecare dintre cele
s output-uri posibile este produs cu ajutorul unei activitati de productie liniare utilizand m
input-uri. Exista si cazuri cand un output necesita mai multe activitati. Fie aij cantitatea
din al i-lea input necesar pentru a produce o unitate din al j-lea output. Nevoile de input-
uri vor fi: xi= a q ij j , i=1,2,...,m. Este posibil sa se substituie un output cu altul sau
un input cu altul. De exemplu in agricultura este specific faptul ca, in general, o activitate
permite producerea mai multor output-uri. Presupunem ca fiecare din cele n activitati
priduc s output-uri utilizand m input-uri. Fie zj, j=1,2,...,n nivelul celei de a j-a activitate,
aij cantitatea din al i-lea output produs si bij cantitatea din al i-lea input necesar pentru o
unitate din activitatea j. Atunci input-urile si output-urile corespunzatoare unui nivel dat
al activitatii sunt: qi=aij z j , i=1,...,s si xi= b z ij j , i=1,2,...,m.
Combinatiile de activitati posibile sunt definite printr-o medie ponderata a
activitatilor elementare care le compun.
Rezolvarea modelelor liniare se face cu tehnici de programare liniara, studiate la
alte discipline.
Sub forma generala, problema consta in a gasi valorile variabilelor zj, j=1,...,n
care maximizeaza functia liniara:

y=g1 z1 + g2 g2+ ... + g n z n

supuse la restrictii liniare:

ai1.z1+ai2.z2+...+ain.zn ki, i=1,...,m
si zj0, j=1,...,n
Presupunem ca exista o solutie optimala a modelului linear general prezentat. Fie
(z1
0
,z2
0
,...,zn
0
) un punct realizabil. Valoarea functiei obiectiv pentru acest punct este:
y
0
=g
1
.z
1
0
+...+gn.zn
0
. Definim un semispatiu inchis care contine toate punctele pentru
care valoarea functiei obiectiv este mai mica sau egala cu y
0
: g1.z1+...+ gn.zny
0
(1) si un
semispatiu deschis continand toate punctele pentru care valoarea functiei este mai mare
decat y
0
: g1.z1+...+gn.zn>y
0
(2). Punctul ales este extremal daca (1) este un hiperplan
lateral al multimii punctelor realizabile. Multimea punctelor care defines (2) contine cel
putin un punct pentru care functia obiectiv are o valoare superioala lui y
0
. Cum un
hiperplan lateral nu contine niciun punct interior multimii realizabile, rezulta ca punctele
optimale sunt puncte de frontier ale domeniului realizabil. O teorema importanta a
programarii liniare afirma ca o multime convexa, inchisa si marginita inferior are unul
sau mai multe puncte extremale apartinand fiecarui hiperplan lateral. Aceasta inseamna
ca daca un model linear are solutie optima, cel putin un punct extremal este optimal. Se
limiteaza astfel cautarea solutiilor optime la un numar finit de puncte, deoarece punctele
extremale sunt in numar finit.

O alta proprietate importanta a programarii liniare este dualitatea. Oricarui model
linear I se poate atasa un altul numit dual, dupa reguli precise. Exista multe relatii intre
modelul primal si cel dual. Amintim aici numai pe cele esentiale:
valoarea optim a unei variabile din unul din modele este nul dac restrictia
corespunztoare satisfIcut cu egalitate.
dac valoarea optim a unei variabile dintr-un model este pozitiv, valoarea optim a
variabilelor din cellalt model satisfice restrictia corespunztoare cu egalitate.
valorile optime ale celor dou functii coincide
n mod frecvent, n problemele economice variabilele modelului primal sunt "cantitti ,
iar variabilele modelului dual sunt preturi pentru care alocarea resurselor este eficace.

In literatura de specialitate sunt propuse numeroase modele liniare. Ele se disting
din punct de vedere al obiectivelor urmarite, al gradului de analiza a mecanismului de
productie si a mecanismului de piata, al caracterului normative sau previzional al
solutiilor explorate, etc. Mecanismul general al modelarii este insa pastrat.

Pentru exemplificare am ales un model linear general de minimizare a costului
activitatilor unei intreprinderi agricole.

Notatii:
J multimea activitatilor desfasurate de o firma agricola;
Cj- costul unitar al activitatii j, jJ;
xj -numrul de unitti din activitatea _j, jJ;
I multimea resurselor firmei;
bi-cantitatea de resursa i disponibila, iI;
aij -cantitatea de resurs i consumat (sau furnizat) de o unitate din activitatea j;
K- multimea subunitatilor organizatorice;
sk suprafata disponibila pe o subunitate k, kK;
skj suprafata de pamant consumata pe unitatea de activitate j;
D multimea output -urilor (produselor) firmei;
Qd -cantitatea minim de produs d cerut pe piat, dD;
adj - cantitatea de produs d oferit (sau consumat) de unitatea de activitate j.

Functia obiectiv :

Min Z = c j x j
jJ

Restrictii:

- utilizarea resurselor: a ij x j b i, iI;

-utilizarea suprafetei: s kj x j s k\, kK;
jJ


- satisfacerea cererii: a dj x j Q d, dD;
jJ

- nenegativitate: xj > 0 , jJ.


Modelul poate fi detaliat prin:
localizarea geografic a cererii de produse, caz n care n model intervine o
subproblem de tip transport;
dac cererea este exprimat la nivelul productiei finale, in model trebuie incluse
activitati de pstrare, conditionare si transformare a produselor agricole;
dac cererea nu este punctual, ci se exprim ca o relatie in functie de pr, etmodelul se
poate complica, devenind, eventual, neliniar;
multimile J si I se pot partitiona, distingand submultimi la nivelul fiecariei subunitati k.

Asa cum a fost formulat, modelul apeleaza la o serie de ipoteze:
1. Exista o structura a suprafetelor agricole, pamantul neputand trece de la o
subunitate organizatorica la alta. Daca vrem sa renuntam la aceasta ipoteza, atunci
trebuie adaugata o noua restrictive cu privire la suprafata intreprinderii:
sk=S;

2. Exista o piata unica pentru produsele agricole. Rsetrictiile asupra cererii se
situeaza la nivel global. Daca se partitioneaza cererea, trebuie introduce transferuri
de produse intre subunitati, antrenand costuri de transport si largind restrictiile de
cerere dupa principiul: ofert + intrri -_LHLUL_ cerere;

3. Exista o cerere fixate in natura si cantitate, adica valori exogene pentru fiecare
produs.

Informatiile furnizate de rezolvarea modelului sunt:

1. Valoarea functiei economice Z care masoara costul total al activitatilor;

2. Valorile xj care permit cunoasterea repartitiei activitatilor intre diferite subunitati;

3. Valorile variabilelor duale atasate restrictiilor, care au o interpretare economica
foarte interesanta.
















BI BLI OGRAFI E
Camelia Ratiu-Suciu, Modelare economica, Editura ASE, Bucuresti, 2007
Mircea Gheorghita, Modelarea si simularea proceselor economice, Editura ASE, Bucuresti,
2001